Daniel Bach
Elveţia – vestigii, lux şi peisaje fabuloase
directorul general al HOLCIM ROMÂNIA P3
O ţară mică, situată strategic între marile state europene. P7
luni, 1 august 2011
Elveția Democraţie directă cu lungă tradiţie în neutralitatea politică şi militară, în care precizia a devenit o trăsătură naţională iar educaţia este cea mai importantă resursă naturală.
Bucătăria elvețiană Tradiţionalistă şi… delicioasă P6
2 bref
luni - 1 august 2011
elveția, țara cantoanelor Repere economice, politice, culturale
Elveţia este cunoscută ca o ţară federativă, a cantoanelor, şi este renumită prin neutralitatea politică şi militară pe care a respectat-o cu stricteţe în decursul istoriei, prin înalta democraţie, dar şi prin calitatea produselor şi serviciilor de aici. O trecere în revistă a temelor importante care definesc Elveţia de astăzi este necesară.
S
ăracă în resurse naturale, În Elveţia totul s-a construit în jurul micilor comunităţi şi a asociaţiilor urbane, ajungându-se la un sistem extrem de echilibrat prin muncă, disciplină, educaţie şi perseverenţă.
Elveția este ţara unde sunt banii şi în care precizia a devenit o trăsătură națională; de aceea cele mai bune ceasuri din lume sunt cele elvețiene”
Economic. Una dintre cele mai stabile economii ale lumii este cea elveţiană. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un „rai financiar” al investitorilor şi al investiţiilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza dimeniunilor reduse ale ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării. Politic. Constituţia federală din 1848, revizuită profund în 1874, formează baza legală a statului federal modern. În 1999 a fost adoptată o nouă constituţie, dar care nu a introdus modificări notabile în organizarea statului. Ea descrie drepturile fundamentale şi politice ale indivizilor, cadrul pentru participarea cetăţenilor la treburile publice, şi divide puterea în stat între confederaţie şi cantoane, definind jurisdicţiile şi autoritatea la nivel confederal. Prin referendum cetăţenii pot contesta orice lege adoptată de parlament iar prin inţiativă legislativă publică ei pot introduce amendamente la constituţia federală. Neutralitate. Elveţienii sunt cunoscuţi pentru neutralitatea lor istorică şi
pentru că nu au participat militar în nici un război mondial, motiv pentru care în această ţară îşi au sediul multe organizaţii internaţionale. În 2002 Elveţia a devenit membru cu drepturi depline al ONU. Deşi situată în mijlocul Europei, nu este însă membră a UE. Plan cultural. Elveţia a fost influenţată de câteva dintre cele mai importante culturi europene, de la practicile sale culturale până la limbile vorbite. În Elveţia există patru limbi oficiale: germana în nordul şi centrul ţării (64 %), franceza în vest (19 %), italiana în sud (8 %), o comunitate mică vorbind retoromana. Mulţi elveţieni vorbesc mai mult decât o limbă. Migraţie şi emigraţie. În Elveţia, 20% din populaţie este formată din rezidenţi şi muncitori temporari străini, existând circa 1,7 milioane de imigranţi. În România trăiesc aproximativ 400 de elveţieni, majoritatea lucrând pentru una din marile companii elveţiene care activează şi aici. Deşi Elveţia nu face parte din UE, românii pot intra în această ţară fără viză, datorită acordurilor bilaterale existente între cele două ţări. Emigraţia şi imigraţia sunt teme importante pentru elveţieni şi, datorită felului lor de a aborda problemele, fiecare amănunt e întors pe toate feţele: sunt analizate drepturile dar şi obligaţiile străinilor, măsurile necesare şi cele suplimentare pentru combaterea abuzurilor, etc Ecologie. Există o mulţime de locuri încă neatinse de modul modern de a „consuma”. Gunoaiele menajere sunt colectate şi sortate în mai multe categorii: chimicale, hârtie, carton, sticlă, textile, conserve, ulei ars. Restul gunoiului menajer trebuie strâns într-un sac special de plastic. Există un interes evident pentru energiile verzi, în special pentru morile de vânt.
business 3
luni - 1 august 2011
Centrul strategiei Holcim: principiul dezvoltării durabile Holcim România este unul dintre cei mai importanţi actori de pe piaţa construcţiilor din ţara noastră. Răspunsurile la întrebările privind obiectivele companiei şi, în special, măsurile privind protecţia mediului le aflăm de la Directorul General al companiei, Daniel Bach. strategie care continuă şi în 2011. Continuăm să investim deoarece credem în viitorul pieţei locale. Am construit relaţii strânse cu clienţii noştri, printr-o prezenţă constantă pe piaţă şi prin dezvoltarea de produse şi servicii competitive. De asemenea, am continuat să fim aproape de clienţi şi să construim parteneriate solide care să dureze. Acesta este cazul noului ciment Structo Plus, care a fost lansat anul acesta, devenind în scurt timp una dintre cele mai bune oferte de ciment la sac de pe piaţă. Aceasta s-a datorat
re profesională şi de training. Mai mult, în ultimii 2 ani am realizat şi alte investiţii importante, în sănătatea şi securitatea în muncă (SSM) nu doar a angajaţilor noştri, ci şi a contractanţilor şi subcontractanţilor care lucrează în locaţiile noastre, cheltuind în acest sens peste 2 milioane de euro și având ca obiectiv final „Zero accidente”.
Care sunt obiectivele Holcim pentru protecţia mediului înconjurător şi ce s-a realizat în acest sens?
Prin investiţiile „verzi” pe care le-a realizat Holcim România a contribuit la atingerea obiectivului Grupului Holcim la nivel mondial: reducerea emisiilor specifice de CO2 pe tonă de produs cu 20%.
Construim parteneriate solide şi continuăm să investim deoarece credem în viitorul pieţei locale.” Daniel Bach Care este filosofia companiei, ce valori doriţi să promovaţi și care sunt obiectivele principale?
Principalul angajament al companiei este acela de a crea valoare pentru toţi partenerii de interes prin poziţionarea în centrul strategiei Holcim a principiului dezvoltării durabile. Acest concept este concretizat în toate acţiunile companiei prin tripla abordare a liniilor directoare – performanţa economică, protecţia mediului înconjurător şi responsabilitatea socială.
Cum aţi caracteriza activitatea precum şi rezultatele Holcim în România în ultima perioadă de timp? Care este strategia companiei faţă de clienţi?
În ultimii ani am acordat prioritate unui management strict şi eficient al costurilor,
faptului că este un produs care a evoluat pe baza informaţiilor primite de la utilizatorii produselor noastre, ei fiind cei care ne-au ghidat în dezvoltarea lui.
Care sunt principalele puncte ale noului Raport de Dezvoltare Durabilă, lansat de curând de Holcim și ce investiţii s-au făcut în România pentru dezvoltarea durabilă?
Noul Raport de Dezvoltare Durabilă pentru perioada 2009-2010 prezintă o imagine de ansamblu a activităţilor şi eforturilor companiei noastre din ultimii ani pentru promovarea unei abordări sustenabile atât în producţia de ciment, agregate şi betoane, precum şi în întreaga industrie a construcţiilor. Holcim recunoaşte riscurile pe care le presupun schimbările climatice şi problemele legate de securitatea aprovizio nării cu energie. De aceea, am luat măsuri importante şi am implementat proiecte majore de investiţii pentru a reduce amprenta de CO2 a produselor noastre. Am introdus cele mai bune tehnologii disponibile în unităţile noastre de producţie şi am colaborat cu clienţii pentru a dezvolta soluţii de construcţii cu un impact redus asupra mediului. În acest sens, Holcim România a alocat 35 de milioane de euro în 2011 pentru a dezvolta proiecte orientate către mediu şi eficienţă energetică, precum şi pentru a asigura mentenanţa echipamentelor din fabrici. Oamenii sunt secretul succesului nostru şi, de aceea, în 2009-2010, în pofida dificultăţilor de pe piaţă, am continuat programele de forma-
Unul dintre obiectivele majore ale strategiei şi acţiunilor implementate de Holcim România constă în reducerea amprentei de carbon. Prin intermediul investiţiilor „verzi” pe care le-am realizat în ultimii ani, am contribuit la atingerea în 2009 a obiectivului stabilit de Grupul Holcim la nivel mondial, şi anume, reducerea emisiilor specifice de CO2 pe tonă de produs (ciment şi lianţi hidraulici) cu 20% până în 2010. Monitorizăm în permanenţă emisiile, folosind cele mai bune analizoare şi sisteme disponibile şi respectăm regulile Grupului Holcim în ceea ce priveşte protecţia me-
diului, întrucât acestea sunt mai stricte decât legile şi reglementările locale. În plus, prin implementarea celor mai bune tehnici disponibile, Holcim România şi-a redus emisiile de praf de peste 10 ori în 2008 - 2010. Un alt proiect important al companiei în domeniul protecţiei mediului este cel de optimizare a carierelor – un sistem cu ajutorul căruia putem analiza compoziţia solului din zonele unde se află carierele noastre, astfel încât putem stabili perioada maximă de utilizare a resurselor naturale şi a terenurilor. Mai mult, continuăm să dezvoltăm noi produse ecologice, precum cimenturi compozite şi lianţi rutieri, în încercarea de a satisface nevoile clienţilor noștri într-un mod durabil.
Ce consideraţi că ar trebui dezvoltat în primul rând în România şi cum s-ar putea implica Holcim în acest sens?
Cel mai important sector care ar trebui dezvoltat în România este cel al infrastructurii, în special coridoarele europene de transport, pentru că astfel de proiecte pot atrage investiţii străine, mai ales în turism şi industrie, şi pot conduce către o dezvoltare puternică a economiei. Holcim România poate aduce valoare adăugată sectorului de infrastructură, prin livrarea unui pachet de produse – ciment, lianţi hidraulici rutieri, filer, betoane şi agregate, precum şi prin experienţa globală a Grupului Holcim în dezvoltarea de soluţii pentru construcţii.
Fabrica Holcim de la Câmpulung, după investiții de 170 de milioane de euro.
4 obiceiuri și tradiții
luni - 1 august 2011
Bine de știut
Punctualitate
Ceasurile elveţiene sunt celebre peste tot, prin fineţea execuției şi, în special, prin precizia lor. Secretul constă în dedicaţia, minuţiozitatea şi perseverenţa cu care au fost făcute, toate acestea caracterizând foarte bine şi temperamentul elveţienilor, pe care e bine să îl cunoaşteţi dacă vizitaţi această ţară. Ceasurile fiind foarte precise, este bine să fiți punctuali la întâlniri.
O variantă de vacanţă
Multiculturalitate într-un peisaj muntos Tradiţiile diferitelor părţi ale confederaţiei elveţiene sunt influenţate de cele din ţările limitrofe şi diferă foarte mult de la un spaţiu la altul.
M
ult din cultura, obiceiurile şi tradiţiile germane, franceze şi italiene se regăsesc în diferite zone ale Elveţiei. Un alt factor important îl reprezintă amplasarea geografică şi faptul că relieful este preponderent muntos. Pe de altă parte, de la costumele populare, la folclor, bucătărie, meşteşuguri şi serbări s-au dezvoltat pe plan local obiceiuri şi tradiţii proprii, unele dintre ele devenind adevărate simboluri ale Elveţiei. Ceasurile realizate aici cu măiestrie şi pasiune sunt recunoscute în întreaga lume, în primul rând prin precizia lor dar şi design. Un alt domeniu, în care meşteşugarii elveţieni sunt neîntrecuţi, este cel al bijuteriilor, ca şi ceasurile, adevărate opere de artă. Deasemenea, ciocolata, brânzeturile şi vinurile reprezintă o specialitate elveţiană. Costumele populare sunt spectaculoase, o parte din obiceiurile vechi fiind păstrate până astăzi. Fiind o ţară muntoasă, majoritatea caselor au acoperişul înclinat, asigurându-se astfel protecţia la intemperii şi, în acelaşi timp, un look spectaculos. Materialul folosit în construcţia caselor este în multe cazuri lemnul, mai ales că Elveţia este o ţară cu multe păduri. De altfel, meşteşugarii
în lemn sunt şi ei renumiţi iar multe case prezintă un stil rustic. Înclinaţia spre natural se manifestă din plin, prin decorurile florale care împodobesc casele, materialele naturale folosite la exterior cât şi la interior, precum şi în prepararea mâncărurilor. Iarba grasă a înaltelor pășuni montane precum şi vacile selecționate au ca rezultat un lapte de calitate excepţională din care se prepară diferite feluri de brânzeturi. Oraşele nu sunt de dimensiuni mari, impresionează, însă, prin curăţenie, linişte
unde a fost utilizat pentru paza gospodăriilor şi a turmelor, pentru cărăuşie şi tracţiune. A devenit celebru în secolul al XIX-lea fiind folosit, datorită puterii şi simţului său remarcabil de orientare, pentru salvarea călătorilor care se rătăceau sau erau înzăpeziţi în trecătorile alpine. Este considerat câinele naţional al Elveţiei. Mişcarea umanitară având misiunea de a proteja viaţa şi sănătatea oamenilor, Crucea Roşie Internaţională, este legată intrinsec de Elveţia: a fost fondată de un
De la costumele populare, la folclor, bucătărie, meşteşuguri şi serbări, s-au dezvoltat pe plan local obiceiuri şi tradiţii proprii, unele dintre ele devenind adevărate simboluri ale Elveţiei. şi echilibru. Există o preocupare evidentă de păstrare şi conservare a centrelor istorice şi a clădirilor vechi precum şi ca toate construcţiile noi (mult mai puţin stridente ca în alte locuri) să se integreze natural în peisajul existent. Simboluri elveţiene Saint-bernard este un câine de rasă uriaş care îşi are originea în Alpii Elveţiei
elveţian, sediul este la Geneva iar simbolul său este chiar negativul steagului elveţian. Chalet-ul este o casă/cabană din lemn, cu grinzi masive, uneori din bârne la vedere, provenind din regiunile alpine. De aceea este cunoscută sub numele de Swiss chalet sau, cu alte cuvinte, cabană elveţiană. Multe din casele de vacanţă de la munte sunt realizate astfel în stil chalet.
Elveţia este împărţită în 26 de cantoane, fiecare în parte fiind un mic stat, cu specificul şi obiceiurile sale. Este imposibil de recomandat un loc anume care să fie vizitat, iar elveţienii ştiu acest lucru, aşa că au făcut tot posibilul ca deplasarea dintr-un loc în altul să nu fie o problemă. Prin urmare, mijloacele de transport funcţionează impecabil. Ceva mai multe probleme veţi întâmpina, poate, în privinţa cazării. Şi asta, desigur, pentru faptul că Elveţia nu este o destinaţie tocmai ieftină. Preţurile la hoteluri variază enorm, astfel încât este destul de greu să găseşti ceva convenabil. Mulţi turişti preferă să se cazeze în oraşele de graniţă din Franţa sau Austria.
Gastronomie premiată
Acceptând influenţele franceze şi italiene, dar păstrând tradiţia, restaurantele elveţiene au fost recunoscute la nivel mondial şi au câştigat premii de profil. Bucătăria elveţiană a produs bucătarişefi apreciaţi în toată lumea şi ocupă un loc de frunte în privinţa numărului de stele Michelin pe cap de locuitor atribuite restaurantelor. Se spune că restaurantele elveţiene nu dezămagesc niciodată, niciun client. În oricare dintre ele, poţi încerca o porţie de raclette sau o friptură de iepure cu ciuperci. Pentru vegetarieni, varza călită şi rubarba pot fi variante bune. De băut, comandaţi întotdeauna un pahar de vin - tradiţia de 2000 de ani îşi spune cuvântul. Puteţi alege între soiuri renumite, precum Chasselas, Gamay sau Perlan.
În august, Festivalul Genevei
Dacă vrei să vezi Geneva într-unul dintre cele mai importante momente de peste an, trebuie să participi la Festivalul Genevei, cel mai mare eveniment turistic din Elveţia. Festivalul va începe, anul acesta, cu un imens foc de artificii, în seara de 4 august, la ora locală 22.30. Cele zece zile de sărbătoare vor fi animate de concerte în aer liber, jocuri sportive, concursuri.
6 food
luni - 1 august 2011
B
ucătăria elveţiană nu este sofisticată, în schimb este delicioasă, hrănitoare şi sănătoasă. În acelaşi timp, putem spune că reflectă diversitatea geografică, lingvistică şi culturală a ţării, fiecare dintre cele 26 de cantoane având propriile sale tradiţii culinare. Vom recunoaşte, totodată, în funcţie de zonă, influenţe ale bucătăriilor franceză, germană şi chiar italiană. Gastronomia elveţiană poartă, de asemenea, amprenta climei: astfel, necesitatea de a conserva alimentele, de a le păstra pe timpul iernilor lungi şi grele a dus la inventarea multor feluri de salamuri afumate şi caşcaval. Din cauza temperaturilor scăzute, supele se numără printre felurile de mâncare des întâlnite pe teritoriul acestei ţări. Elveţienii utilizează ingrediente simple provenind din diverse regiuni ale ţării şi disponibile în funcţie de anotimpuri. Aşadar, puteţi pregăti rapid, chiar dumneavoastră, acasă, o parte din reţetele elveţiene cunoscute în întreaga lume. Dacă alegeţi să preparaţi celebrul platou la raclette, bucuraţi-vă: veţi savura o delicatesă şi nu veţi sta, în bucătărie, mai mult de cinci minute. Tăiaţi pe jumătate o roată de brânză elveţiană tradiţională şi apropiaţi-o de o sursă de căldură, astfel încât să se topească la suprafaţă. Răzuiţi-o, apoi, pe o farfurie: va arăta ca un caşcaval topit! Puneţi alături cartofi fierţi în coajă, castraveţi muraţi, porumb sau o ceapă mică şi, desigur, un pahar cu vin alb. Dacă preferaţi fondue, trebuie să ştiţi că există o întreagă varietate. Deosebit de apreciat este fondue au fromage - un preparat clasic, din brânză (de obicei, emmentaler sau gruyere) topită şi amestecată cu vin alb, în care se înmoaie, cu o furculiţă specială, bucăţi de pâine. La desert, vă recomandăm fondue au chocolat - delicioase bucăţele de fructe scăldate în ciocolată. Rosti este o altă specialitate elveţiană, ce se serveşte, preponderent, la micul dejun. Constă într-un amestec de cartofi, sub forma unei clătite sau a unei chiftele, cu brânză, ceapă sau bucăţi de slănină, La origine, era un fel de mâncare preparat de către locuitorii din jurul Bernei. Astăzi, este servit fie în loc de garnitură, înlocuind legumele, fie ca fel principal. Platoul elveţian de mezeluri, servit ca antreu, este considerat a fi unul foarte gustos şi care merită încercat, graţie ingredientelor naturale şi tehnicilor de gătit naturiste. Brânza este consumată în întreaga Elveţie începând din secolul XIX. Iniţial, produsele lactate nu erau consumate decât în zona Alpilor, dincolo de care nu se mai găseau
Sfaturi culinare
Bucătăria elveţiană, tradiţionalistă şi… delicioasă După plimbarea prin oraş sau escapada montană, sigur veţi dori să încercaţi unul dintre preparatele culinare tradiţionale ale Elveţiei: fondu, raclette sau rosti. decât pe mesele bogaţilor. Începând din a doua jumătate a perioadei menţionate, nenumărate feluri de brânză, între care gruyere, raclette, emmental sau mozzarella, s-au răspândit pe întreg teritoriul ţării şi în toate mediile sociale. Cât priveşte vinul, acesta are o tradiţie îndelungată, datând din epoca romană. Nu doar brânzeturile fine şi vinurile pure fac, însă, renumele gastronomiei elveţiene, ci şi deserturile; prin urmare, pregătiţi-vă să alegeţi dintr-o varietate mare şi inedită de dulciuri.
Spaghete cu chifteluţe în sos tomat
Elveţienii sunt recunoscuţi pentru politeţea şi punctualitatea lor. Prin urmare, dacă îţi petreci vacanţa în Elveţia sau pur şi simplu iei masa cu un elveţian, e bine să ştii care sunt regulile de conduită şi eticheta de care trebuie să ţii cont. Oriunde ai fi, la restaurant sau într-un mediu privat, acordă bunelor maniere aceeaşi importanţă ca elveţienii. Vorbeşte încet, discret şi, în nici un caz, nu ţine coatele pe
masă. Dacă serveşti salată, cartofi fierţi sau orice alte mâncăruri moi, foloseşte furculiţa pentru a tăia, nu cuţitul. Pâinea se rupe cu mâna. Dacă pe masă nu există sare şi piper, regulile de conduită spun că nu trebuie să ceri. Foarte important: la masă nu se fumează. Dacă iei masa la restaurant, evită să chemi tu chelnerul. Este considerat un gest nepoliticos. În ceea ce priveşte bacşi-
Se aşază chiftelele într-o tavă cu hârtie de copt şi se lasă în cuptor, la 200 grade, 20 minute. Se introduc apoi în sosul de roşii, încă fierbinte, şi se lasă cinci minute la foc mic.
şul, nici să nu te gândeşti. Dacă eşti invitat la cineva acasă, fii pregătit ca, înainte de masă, gazda să ţină un mic toast. În cazul în care eşti impresionat de casa în care te afli şi ai vrea să o vizitezi în amănunt, aşteaptă să ţi se propună acest lucru. Dacă nu ţi se adresează nicio invitaţie în acest sens, renunţă la idee. Şi nu uita: trebuie să pleci cel târziu la miezul nopţii.
travel 7
luni - 1 august 2011
Elveţia – vestigii, lux şi peisaje fabuloase
O ţară mică, situată strategic între marile state europene, Elveţia este de-a dreptul spectaculoasă, realitatea întrecând cu mult imaginile din cărţi sau filme documentare.
Ț
ară a lacurilor, a ciocolatei, a brânzeturilor fine şi a ceasurilor, Elveţia este, totodată, ţara unor peisaje de excepţie: de la vârfurile de peste 4000 de metri ale Alpilor ce îi străbat teritoriul, până la întinderile ireale de iarbă şi lacurile limpezi – totul e de vis, iar o vacanţă aici nu poate decât să te destin dă. Infrastructura este foarte bine pusă la punct, iar transportul public, desăvârşit. Exis tă puncte de informare, hărţi, iar localnicii vorbesc, de regulă, mai multe limbi străine, aşa că e imposibil să întâmpini vreo dificultate. Oraşele sunt adevărate oaze de curăţenie şi civilizaţie. Berna este un oraş mic ce pare a fi mai degrabă o destinaţie de vacanţă decât capitală a ţării. Aici, timpul pare a fi oprit în loc, aerul medieval învăluind deopotrivă centrul istoric, cât şi noul centru comercial. E o plăcere să colinzi ma-
Infrastructura este foarte bine pusă la punct, transportul public, desăvârşit, iar localnicii vorbesc mai multe limbi străine. gazinele aflate în pivniţele caselor, muzeele, teatrele, cafenelele şi restaurantele. Pentru amatorii de shopping, există şi un mall cu galerii ce ajung până la şase kilometri lungime. Cu totul aparte este Geneva, un oraş cosmopolit, diferit de restul Elveţiei. Rhonul şi Lacul Geneva împart oraşul în două. În
sud, găsiţi străzile comerciale, oraşul vechi şi celebrul WaterJet, înalt de 140 de metri. În nord, colindaţi printre hoteluri de lux şi sediile numeroaselor instituţii internaţionale (ONU, Crucea Roşie), precum şi ale marilor
Peisaje de excepţie cu vârfuri de peste 4000 de metri, întinderi ireale de iarbă şi lacuri limpezi: o vacanţă aici nu poate decât să te destindă. bănci. Montreux, frumos aranjat în trepte ce coboară spre lacul Geneva, cu o atmosferă elegantă şi luxoasă şi o privelişte ce îţi taie răsuflarea, este numit şi “Perla Rivierei Elveţiene”. Aici puteţi vizita Castelul Chillon, din secolul XIII, unul dintre cele mai populare monumente ale Elveţiei. Montreux este vestit şi pentru festivalul de jazz organizat în fiecare an, în luna iulie. Zurich, cel mai mare oraş elveţian, îţi oferă un adevărat spectacol: lanţuri strălucitoare de magazine luxoase, cea mai animată şi mai lungă arteră comercială, un labirint de străduţe înguste, medievale, zeci de lăcaşuri de cult. De 150 de ani, Zurich este oraşul finanţelor internaţionale şi „inima” sistemului bancar - o adevărată metropolă. În Basel, cel mai vechi oraş al Elveţiei, situat pe Rin, puteţi vizita peste 30 de muzee, galerii de artă şi teatre. Desigur, nu putem uita staţiunile montane, între care remarcabilă este Davos, cea mai mare staţiune de schi din Eleveţia, care deţine şi recordul de altitudine în Europa.
8 repere istorice
luni - 1 august 2011
Federaţie cu statut de neutralitate Statul federal modern Elveţia a luat fiinţă dintr-o alianţă de cantoane independente, menţinându-şi cu consecvenţă în decursul istoriei statutul de neutralitate.
F
ormarea statului a început în anul 1291, când reprezentanţii primele trei cantoane fondatoare ale Confederaţiei, Uri, Schwyz şi Unterwalden, situate în centrul Elveţiei de azi, au semnat Scrisoarea de Alianţă, unindu-se în lupta împotriva autorităţii Austriei, deţinǎtoarea din acea perioadă a tronului german imperial al Sfântului Imperiu Roman. Elveţia devine astfel un stat federal (în latină Confoederatio Helveticae), situat în Europa centrală, una dintre cele mai vechi republici din lume, ce a funcţionat continuu de la fondarea sa. Mai apoi, pe măsură ce Confederaţia a crescut, până la maxima extindere de azi, care se menţine din 1815, s-a învecinat cu multe ţări puternice, unele foste imperii: Germania, Franţa, Italia, Austria şi Lichtenstein. Elveţienii au devenit pentru pentru prima oară independenţi după lupta de la Morgarten din 1315, când, surprizător poate pentru
acea vreme, au înfrânt forţele habsburgilor, asigurându-şi cvasi-independenţa faţă de aceştia. Trei sute de ani mai târziu, în urma Tratatului de la Westfalia din 1648, ţările europene au recunoscut independenţa Elveţiei faţă de Sfântul Imperiu Roman şi neutralitatea ei. În 1798, forţele revoluţiei franceze au cuce-
rit Elveţia. Congresul de la Viena din 1815 a restabilit independenţa elveţiană, iar puterile europene au acceptat să recunoască neutralitatea elveţiană definitivǎ. Aceasta
a fost apoi păstrată cu consecvenţă şi îndârjire, jucând un rol deosebit de important în timpul celui de al doilea război mondial, de exemplu, când, deşi era o ţară mică, Elveţia a devenit extrem de cunoscută, bucurându-se de un imens prestigiu, prin faptul că a asigurat refugiaţilor care ajungeau aici, împreună cu bunurile sau operele lor de artă, securitatea faţă de regimul nazist. Nici măcar acest regim totalitar, expansionist şi fără scrupule, nu a îndrăznit să se atingă de neutralitatea Elveţiei. Statul federal modern Elveţia a luat fiinţă în 1848 dintr-o alianţă de cantoane independente, alianţă în care solidaritatea dar şi structura federală descentralizată joacă un rol crucial. Baza statului a fost pusă în acest an prin adoptarea constituţiei federale, revizuită profund în 1874, care a stabilit responsabilitatea federală în afacerile interne, apărare şi comerţ. De atunci se continuă cea mai bună politică economică şi socială care a caracterizat Elveţia de-a lungul timpului.
REDACTOR Ion Diamandi ion.diamandi@hiparion.com ADVERTISING SALES MANAGER Adriana Alexiuc adriana.alexiuc@medienholding.ro EDITOR Diana Ionescu / diana.ionescu@hiparion.com Art Director Cătălin Bratu
DTP Alina Petre
Prelucrare foto Daniel Dragomir
Ani Honcioiu ani.honcioiu@medienholding.ro Claudiu Stana claudiu.stana@medienholding.ro
Andrei Bereandă andrei.bereanda@medienholding.ro Marius Mihai marius.mihai@medienholding.ro MARKETING MANAGER Cătălin Bindea DIRECTOR DE PUBLICITATE Andrei Boba andrei.boba@medienholding.ro
Serbarea zilei naționale Ziua naţională a Elveţiei se serbează pe 1 august, dată la care reprezentanţii primelor cantoane fondatoare ale Confederaţiei au semnat Scrisoarea de Alianţă în anul 1291, consfiinţându-se astfel formarea statului. Prima oară, însă, când s-a serbat ziua naţională la această dată a fost cu 600 de ani mai târziu, în 1891, când a fost descoperit documentul respectiv. Fiind o confederaţie de cantoane, având un nivel al democraţiei ridicat, ziua naţională se serbează în fiecare din acestea, şi chiar în fiecare localitate, conform tradiţiei locale. Oricum focurile de artificii sunt nelipsite şi la fel de diferite cum sunt şi obiceiurile. Drapelul elveţian este reprezentat de o cruce albă cu braţele egale, situată în centrul unui pătrat roşu. Există doar două steaguri naţionale pătrate în lume, celălalt fiind cel al Vaticanului. Dimensiunile crucii faţă de pânza steagului nu sunt standardizate cu excepţia stindardului naval. De obicei se folosesc rapoarte de 2:3 sau 7:10. Nuanţa de roşu nu este nici ea standardizată; de obicei se foloseşte un roşu deschis.
ZILE NAȚONALE este un supliment al ziarului Cotidianul România liberă este un produs
ADRESA: Nerva Traian nr. 3, Bl. M101, et. 9, sector 3, București CP 031041; Telefon: 021/202.82.90; Fax: 021/202.81.43 TIPAR United Print FOTO shutterstock