În acest număr au scris următorii autori: Adrian Melicovici scriitor, Miane, Italia. Fondator al revistei România Ta ( Diaspora), design, tehoredactare, corectură, grafică și coordonare)
Cristian Gabriel Groman poet, Londra, Marea Britanie
Natașa Valentina Roman profesor, Arad, România
Lidia Fichiosi
Liudmila Carta Jurnalist, Italia, Milano
Iancu Samson Scriitor, Franța, Cannes
Daniela Popescu jurnalist, Atena, Grecia Redacţia oficială: Pucioasa, Dâmboviţa, România, strada Republicii nr 33. Subredacţia: Treviso, Italia
ISSN 2360 – 607X
realizator radio, Arezzo, Italia
Lică Barbu povestitor, Brăila, România
Pentru PUBLICITATE : telefon 0039/ 333 947 2978
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
www.facebook.com/romaniatadiaspora
Pagina 3 – România Ta Diaspora
Români în lume
Suflet românesc la Cordoba (II) un material de Adrian Melicovici Nu mă voi mai opri la istoricul frumosului oraș andaluzian ci la impresiile care mi-au rămas în suflet după ce am colindat puțin prin istorie milenară, fluviul care îl taie în două și românii de excepție pe care i-am cunoscut începând cu doamna Gabriela Stan Vasilescu În numărul trecut vă povesteam despre ce a fost aici în urmă cu foarte mult timp, chiar Î.D. H și ce am putut vedea în numai vreo 3 ore. Reamintesc: Ghid mi-a fost superba doamnă Gabriela Stan Vasilescu, necondiționat, pe timpul ei și marea mea mulțumire. Am înțeles că a mai spus și altora despre lacrimile din ochii mei atunci după ce m-am urcat în taxi și până să închid portiera. Cum ar fi putut fi altfel? În acest material voi vorbi despre alte impresii, nu neapărat așa, turistice sau care țin de vreo asociație nepărat. Oricum, în afară de distinsa doamnă, m-am mai întâlnit și cu alți români, așa mai fulger însă nu o să mă apuc acum să dau nume, poate unul dintre ele care ar merita să-i mulțumesc înmiit dar o să aflați cândva. Probabil în viitorul apropiat sau și mai sigur, în următoarea viață. Cert este că sincer, felul în care m-a tratat și s-a comportat cu mine Gabriela Stan Vasilescu mi-a depășit așteptările.
Mi-e tare dor de palmierii ăia, de portocalii din parcul unde m-a condus împreună, de măsuța aia unde am băut câte o cafea laolaltă cu sora ei, Cristina Gina Vasilescu și nepoțelul, mi-e dor până și de magazinul de unde am cumpărat bateriile pentru aparatul de fotografiat Dezvălui că aparatul acela are o istorie formidabilă așa că lam pus la păstrare și acum sunt dotat cu un super telefon de ultimă generație cu care țin legătura cu tot ce trebuie și vrea
și cine e nevoie să știu. Când privesc acum la fotografiile pe care le am văd apele fluviului care curge acolo încăpățânat și cuminte deși uneori se mai supără. Străvechiul fluviu Guadalquivir este cel de al cincilea fluviu ca lungime din Peninsula iberică și doilea din Spania (dupăTajo), cu o lungime de 657 km. El este și cel mai lung curs de apă din Andaluzia. Numele său provine din expresia arabă al-wādi al-kabīr ("Valea cea Mare") . Așa zice și Wikipedia. Însă ceea ce nu spune nici Wikipedia și nici apa fluviului, este lacrima din lumina stelei care nu se stinge, picurând între șuvoaie năvalnice a bucurie și fericire. Sensibila doamnă Gabriela mi-a reamintit de felul în care românii care se necăjesc ca să își pună sufletul în slujba comunității și insistă să facă lucruri frumoase și utile. M-am enervat când am văzut niște comentarii aiurea, pline de invidie și frustrare din partea unor personaje care în loc să înțeleagă și să ajute, dau cu vorba fără rost în acele comentarii care demonstrează că doar asta știu să facă în viață: Să își petreacă timpul tastând aiureli. Noroc că nu sunt toți așa. Noroc că doamna Gabriela are resurse ca să meargă înainte, conducând o federație de asociații andaluziene românești ( acum nu știu ce și cum, timpul trece) unde se află de-a gata pregătite toate bucuriile viitoare pentru românașii noștri cinstiți, frumoși și sufletiști. Pe doamna Gabriela o descopăr frumos și acum. Tocmai a postat o chestie spirituală pe Facebook, poate nu are legătură cu vizita mea la Cordoba însă merită reamintit citatul: Într-o zi, lacrima-i spuse zâmbetului: „Te invidiez pentru că ești mereu fericit”. Iar Zâmbetul îi răspunde: „Greșești pentru că de multe ori abia reușesc să ascund durerea ta.” Pe de altă parte, doamna posedă și o apreciabilă responsabilitate civică, întotdeauna ține la curent comunitatea, îndemnând și pe alții, cu anumite proceduri pe care conaționalii trebuie să le urmeze când sunt evenimente de interes național însă nu uită de evenimentele interculturale unde se recită, se cântă și se invită oameni frumoși ca să simtă ori să aplaude pe merit. Îmi este foarte dor de Cordoba și de o altă plimbare cu Gabriela Stan Vasilescu, printre monumente și dovezi ale unor culturi străvechi inepuizabile. Sper ca la următoarea mea vizită acolo, alături de ea să fie mai mulți români, care să îmi vadă lacrimile din ochi când mă voi urca în alt taxi la despărțire.
Pagina 4 – România Ta Diaspora
Recomandări
Ceea ce vedeţi în imagine este coperta noii cărţi apărute în Italia, SECRETUL URIAŞULUI 160, varianta în limba română. O poveste clasică, inspirată dintr-un fapt real petrecut în Moreni, România, în perioada interbelică. Comandă pentru achiziţionarea cărţii online direct de la autor, cu autograful său, îl puteţi contacta în Italia pe adresa de Facebook, www.facebook.com/adi.melicovici Preţ volum: 10 euro
Pagina 5 – România Ta Diaspora
Români în lume
„Am învățat să culeg doar gânduri frumoase și sunt fericită” Este titlul materialulului de mai jos semnat de colega Liudmila Carta, pe care o vedeți în TOATE fotografiile alăturate. A creat un site, care este și sursa acestui articol, unicat în diaspora: Se adresează româncelor care trăiesc în străinătate în primul rând. Succesul inițiativei a început o dată cu primele articole ale Liudmile. Așa că după ce citiți ce a scris ea mai jos, nu uitați să accesați site-ul despre care vorbim, un proiect al ei frumos și ambițios la adresa: www.millavintage.com
Liudmila Carta jurnalist, Milano
Omului îi sunt date multe obstacole în viață, dar cât de grele nu ar fi există o putere supranaturală cu care trecem peste toate. Nu cred că există boală fără vindecare, până şi resemnarea cu suferinţa e un leac. Însă, există totuşi ceva de care nu vom putea scăpa niciodată: de gura lumii şi de prostie! Şi acestea au o legătură mare între ele. Pentru că trebuie să fii prea prost ca să vorbeşti mult şi fără rost şi prea deştept ca să ştii să taci şi să îţi trăieşti viaţa. Eu nu i-am înţeles niciodată pe cârcotași, care caută doar să bârfească, să critice, să stârnească discordie şi se bucură din asta. Până la urmă ce satisfacție poți avea? Cât de fericit poţi fi urmărind activităţile altora doar să-i critici? Şi nu o faci doar o dată, dar zilnic, continuu. Chiar este atât de neînţeles că în timp ce voi criticaţi, respectiva persoană îşi trăieşte viaţa, oricât de bine sau rău ar face-o, măcar o trăieşte. ÎN VIAŢĂ MULŢI VOR ÎNCERCA SĂ-ŢI FURE LINIŞTEA, DAR TREBUIE SĂ ÎNVEŢI CUM SĂ O PĂSTREZI.
Văd zilnic pe site-urile de socializare oameni ce critică, ce comentează de zori, ce sunt revoltaţi, ce înjura şi îi fac pe alţii (pe care nici măcar nu-i cunosc) de toate culorile. De multe ori m-am gândit că ar trebui să fii foarte redus mintal ca să te rezumi la atât. Să-ţi iroseşti existenţa cu răutate şi cu opiniile altora, în loc să îţi vezi de alte tale. Mai ales acum, când există acest spaţiu virtual de unde se poate alege şi culege atâtea lucruri bune şi frumoase. De ce tot trebuie să ne uităm la ceva ce nu ne place și să fim acizi? Să ne inhibăm cu ură şi dispreţ și cu prostia altora, de îndată ce ne considerăm mai deștepți? Să trezim duhul cel rău din noi, să criticăm, să comentăm aiurea și să înjurăm? Chiar e atât de greu să închidem ochii la ce nu corespunde intereselor noastre și cu un simplu click să schimbăm pagina? SUFLETUL ESTE SINGURA ARMĂ CE ÎNVINGE… În viaţă mulţi vor încerca să-ţi fure liniştea, dar trebuie să înveţi cum să o păstrezi. Toate înțepăturile și criticile unora sunt inutile, pentru că oricum fiecare face aşa cum va simți sufletul său. Pentru că, în final, sufletul este singura armă care învinge. Am învăţat să nu mă mai consum cu nimic din ce nu are o legătură directă cu propria-mi viață. Am învățat să culeg doar gânduri frumoase. Şi pot spune că sunt fericită.
Sunt suflete ce se înalță uşor spre cer şi suflete grele, că nu ridică niciun metru de la pământ. Suflete curate şi suflete murdare. Suflete goale şi suflete prea încărcate. Suflete calde şi suflete reci.
Suntem oameni şi suntem muritori… Tu deții controlul a ce vrei să fii! Un articol de Liudmila Carta
Pagina 6 – România Ta Diaspora
Români în lume
O experiență pentru suflet și pentru minte Din numerele anterioare despre povestirile Laureie Pascu:
LIDIA FICHIOSI moderator radio, Arezzo
"După cum am menționat, tema principală a proiectului era promovarea tradițiilor, istoriei și a culturii satului în care ne aflăm, Siping Village, scopul fiind acela de a atrage cât mai mulți turiști străini , dar și de origine chineză în același timp. Am rămas uimită când încercam să mă documentez și să aflu mai multe despre locul în care urmă să merg pentru trei săptămâni"
Lidia Ficiosi: Ești mulțumită de această experiență? Dorești să mulțumești cuiva? Laura Pascu: Nu mulțumită, sunt împlinită. A fost o experiență pentru suflet și pentru minte. Chiar nu găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a-mi exprima bucuria și entuziasmul pentru tot ce a însemnat această experiență. Probabil dacă nu aș fi avut această șansa nu aș fi avut vreodată ocazia să cunosc, să învăț și să îmi dau seama ce înseamnă întra-devăr China cu toate stereotipurile și contradicțiile auzite peste tot. Simplitate, modestie, bunătate: Cele trei valori prin care se poate caracteriza Siping Village și oamenii de acolo. Pot spune că mă consider norocoasă știind că am o a doua familie și că ei mar aștepta oricând cu brațele deschise. Am promis și o să mă țin de cuvânt că o să îi mai vizitez, în special pentru că vreau să experimentez și să văd mai mult în Orient, de ce nu, poate o să mă și apuc să învăț chineză când o să am mai mult timp. E incredibil câte lucruri frumoase ne înconjoară și de care , din păcate , nu știm sau nu avem ocazia să cunoaștem.
ne-au supravegheat și s-au asigurat că totul merge cum trebuie, Xu Shufang (project manager), Christoph Shubert și Marco Lovisetto, colegilor cu care am lucrat și voluntarilor care au muncit enorm și au făcut o treabă extraordinară. Sunt multe de povestit din această experiență de basm, mi-ar plăcea ca într-o zi să pot organiza un astfel de proiect. Chiar m-am gândit câte lucruri frumoase se pot face și la noi în România, avem tradiții și locuri superbe ce merită cunoscute și scoase la lumina turiștilor dar din păcate nu sunt atât de optimistă în ceea ce privește strângerea de fonduri pentru o asemenea experiență la noi. Nu vreau să critic în vreun fel dar consider că al nostru capabil guvern nu ar dispune de un astfel de angajament, știm foarte bine că a sponsoriza un proiect intercultural nu face parte deseori din lista de dorințe. Oricum, invit cei interesați într-o astfel de aventură să dea o privire site-ului proiectului, mai ales pentru că sesiunea a treia ce o să se desfășoare în Yuyuan Village, în perioadă 22 iunie-12 iulie, așteaptă noi participanți. http://jinhua-homestay.com/en/yuyuan.php Pentru orice informație sau nelămurire oricine mă poate contacta, îmi face o deosebită plăcere.
Aș dori să mulțumesc echipei extraordinare care a făcut ca acest lucru să fie posibil, în special persoanelor ce
Pagina 7 – România Ta Diaspora
Recomandări
Cereți acest roman superb direct de la autor pe adresa www.faceboo.com/adi.melicovici
Pagina 8 – România Ta Diaspora
Eveniment
Eveniment-școală la Dublin: Distincțiile revistei Itaca Impresii, decernări premii, lansări cărți
Adrian Melicovici (scriitor, Miane)
Evenimentul s-a numit Distincțiile Revistei Itaca și a constat în decernarea Distincțiilor acestei reviste pentru Cartea anului 2015, secțiunile proză și poezie. Au mai participat vreo 20 de poeți irlandezi și în cadrul evenimentului, câștigătorilor români, pe cele 2 secțiuni, li s-a publicat prin editura partener Singur, a lui Doru Dăncuș, câte un alt volum, gratuit plus niște cadouri faine, alături de un trofeu deosebit din sticlă.
Printre cărțile republicate, eu am primit o monedă de argint, un dolar din anul 1922 și altele. Faină piesă de colecție, amintire minunată! Evenimentul cultural a fost de fapt intercultural. Participarea româno-irlandeză a fost pe măsură. Asta și pentru că soții Doria Șișu și Viorel Ploeșteanu s-au dat peste cap ca să organizeze ceva care a ieșit excelent. A fost un respect maxim pentru câștigători, adică pentru mine și Raul Sebastian Baz, profesorul de matematică declarat câștigător la secțiunea poezie, a fost respect și grandoare de eveniment cum nu am mai văzut în altă parte prin Europa: Respect pentru vorbitori, invitați, destindere, puțin nonconformism, nimeni nu a fost întrerupt, nu s-au plimbat lăzi cu mâncare sau băuturi printre invitați, nu li s-a luat microfonul din mână și lucru important, nu a fost nimeni întrebat dacă mai are mult de vorbit. Nu! A fost ceva ce voi ține minte cu tot dragul. Nonconformismul meu a mascat emoția probabil însă eu am rămas foarte impresionat.
Sosiți din țară sau Anglia, Doru Dăncuș și Mădălina Dăncuș ori Gabriela Țiplea, târgoviștenii maramureșeni prin adopție, mi s-au părut la fel de ok. A fost amuzant când Gabriela a spus acolo că Dăncuș și-a făcut editură ca să se publice el singur� dar de fapt dorise să zică altceva oricum m-am amuzat și atenție, la finele evenimentului, inclusiv irlandezii, erau cu micul păhărel de horincă de la mama ei în mână.
La evenimentul de la Cassidys Hotel au fost prezente vreo 62 de persoane, cu doi copii minori cu tot. Pe lângă lansarea a două alte volume ale câștigătorilor, adică Ecouri din Sodoma și Gomora de subsemnatul și Geometria tainică a infernului de Raul Sebastian Baz, a fost lansat și volumul bilingv Blackjack al celor 20 de poeți irlandezi. Aceștia au luat cuvântul și s-au limitat să spună vorbe de duh ori să mulțumească.
( Continuarea începând cu următoarea până la pagina 13)
Pagina 9-România Ta Diaspora E important să vă spun că nu a fost un eveniment din ăla plictisitor unde se trezește câte un critic cu nodul cravatei cât ceașca de cafea regular irlandeză că vorbește până adoarme omul sau iese la țigară. Nici vorbă! Fiecare a vorbit inclusiv organizatorii la obiect, au prezentat pe proiecție informații despre cărți ori invitați, au propus pauze pe parcursul a aproape 4 ore și au organizat excepțional totul, dinainte. Au fost prezentați și traducătorii în română ai poemelor irlandeze printre care și Mădălina Dăncuș.
Eveniment zici că s-a născut ambasador la Dublin, așa i se potrivește funcția. E populară și promovează România perfect, comunitatea, ce mai, e tare doamna, nu cu fițe ca unii scorțoși din alte părți. Irlandezii respectă românii și datorită ei. M-am mai pozat cu Florina Sava, care e ministru plenipotențiar la ambasadă. M-am pozat și cu alții. L-am pozat și pe Doru Dăncuș, un om greu și veșnic tânăr, relaxat și neliniștit: Nu mai are ce pierde adicătelea însă mereu are ce spune: Volumele sale primite de la el sau cumpărate ( unul parcă), spun totul: Eliberarea, Avans și Lichidare ori Manualul de gesturi inutile. Revista Itaca și fondatorii publicației, realizează ceva ce cu greu descoperi în alte părți: Cultură reală, evenimente de 5 stele, promovează poezia, imaginea și proza românilor la un nivel care, parol, a depășit deja cutuma unui simplu și banal centru cultural ori cercul USR, tot mai minuscul față de ce fac oamenii adevărați de cultură din străinătate. Centru de Promovare Culturală Itaca este deja un reflex al scriitorimii din diaspora și oglinda unei minunate inițiative. Nu există decât muncă din FONDURI PROPRII, atât.
Stați așa că a fost și ambasadoarea la eveniment. Când am văzut-o i-am dat o carte și nu doar ei apoi am rugat-o să facă poză cu mine ca să mă dau mare pe Facebook, chiar așa i-am spus. Și a fost de acord. O cheamă Manuela Breazu, o femeie blondă, frumoasă, cu soț irlandez am crezut (care de fapt e australian născut în Marea Britanie a corectat cineva în comentariu și îi mulțumesc așa că am făcut acest update paranteză), care
Așa că munca celor de acolo e mult mai de apreciat. Ce oameni frumoși! Tac și le fac! Și totul le iese bine pentru că Dumnezeu se mai uită și la sufletul omului! Revista Itaca este o publicație de citit nu de răsfoit. Măi fraților, deci nu te plictisești, texte excepționale, originale, te relaxezi cu lungimea clarității versurilor lui Emanuel Pope, te limpezești bine cu descrierile cu și despre om ale Brândușei din Suedia și dacă mă apuc să exemplific, articolul ăsta va avea vreo 2 metri lungime.
Vorba lui Dăncuș din Eliberarea: Adică pot spune după ce citesc revista Itaca așa: Lectură obligatorie: „Numai la una ca asta nu se aștepta Dumnezeu, să-l scăpăm de sub control.” Despre toate acestea mi-am amintit în prima parte a călătoriei de întoarcere cu avionul de la Dublin, adică duminică 17 iulie 2016, secolul 21, mileniul 3 D.H. A, și mi-am mai amintit că nu mi-am mai pus cravata la gât. Nici ceilalți nu au avut. Bine am făcut pentru că iubita mea mi-a zis că arăt mișto și în concluzie am trăit cu falsa impresie că după complimentul ei, toate femeile se uită cu coada ochiului la mine :))). Ba una chiar s-a uitat insistent. Nu vă speriați:D . Îmi căzuse ceva jos, atâta tot.
Pagina 10 – România Ta Diaspora
Cultură
Ambasada României din Dublin laudă Ediția I a Distincțiilor Revistei Itaca. Ecouri peste frontiere Ecourile super evenimentului intercultural Distincțiile Revistei Itaca care a avut loc în Irlanda la Dublin nu s-au stins nici acum. Nu avea cum. Organizatorii de la revista Itaca și partenerii lor au creat un precedent excelent și cu siguranță aprecierea europeană se va extinde. Completăm cu un nume românesc din diaspora care nu trebuie nicicum uitat: Emanuel Pope, rezident în Anglia, unul dintre sufletele acestei inițiative pe care a încurajat-o cu insistență și totodată cofondator al revistei de cultură pentru scriitorii care trăiesc în străinătate, respectiv aceeași merituoasă revistă Itaca. Dealtfel, poetul a avut parte de o surpriză la adevărata Gală literară din 16 iulie: I s-a publicat în premieră volumul de poeme Suntem cameleoni.
Iată comunicatul oficial al Ambasadei Române din Dublin: La 16 iulie 2016, doamna Manuela Breazu, Ambasadorul României în Irlanda, a participat la ceremonia de acordare a distincțiilor revistei Itaca pentru anul 2015, eveniment organizat de Centrul de promovare Itaca din Dublin, în colaborare cu Grupul Media ”Singur” și ”Romanian Community of Ireland”. Distincția pentru Cartea anului 2015 – poezie a fost acordată volumului ”Cartea pedepsirii”, autor Raul Sebastian Baz (Germania), iar pentru proză – cărții ”Secretul Uriașului 160”, autor Adrian Melicovici (Italia). Cele două volume au fost publicate la Editura ”Singur” și lansate în cadrul ceremoniei. Cu aceeași ocazie, a fost lansat, în prezența majorității autorilor, și volumul colectiv bilingv (în engleză și română) ”Blackjack” de poezie irlandeză contemporană, care include creații aparținând unui număr de 20 de poeți irlandezi.
Zecile de persoane prezente au creat prin însăși calitatea și prezența lor o atmosferă excelentă într-un eveniment unicat aflat la prima sa ediție. Distincțiile Revistei Itaca vor atrage cu siguranță o participare masivă la următoarea ediție, atât pe domeniul poezie cât și pe proză. Ambasada României din Irlanda a publicat pe site-ul instituției un comunicat relevant, mai ales că doamna Manuela Breazu, ambasador al țării noastre și ministru extraordinar plenipotențiar a fost prezentă la ceremonia de acordare a distincțiilor de la Cassidys Hotel. A fost însoțită inclusiv de doamna Florina Sava, prim colaborator al Ambasadei și ministru plenipotențiar în cadrul instituției.
A evidențiat caracterul unic al revistei, care, în condiții grafice deosebite, include contribuții de ținută ale scriitorilor români de pe toate meridianele globului. (Continuarea comunicatului în pagina 12)
Pagina 11 – România Ta Diaspora
Cultură
Descoperiți pagina de pe Facebook a revistei culturale Itaca de la Dublin la adresa:
www.facebook.com/revistaitacadublin
Pagina 12 – România Ta Diaspora
Eveniment opțiunea votului prin corespondență sau de constituirea de secții suplimentare de vot. Au fost distribuite pliante cu informații pe acest subiect. Manifestarea s-a încheiat cu un program de muzică populară românească și romanțe, susținut de interpreta Cristina Marinescu Țărean, membră a comunității române din Irlanda.
Totodată, ambasadorul a felicitat revista Itaca, scriitorii irlandezi care au oferit poezii pentru volum și editura ”Singur”, pentru publicarea ”Blackjack”, o ințiativă culturală inedită și o nouă punte spirituală între Irlanda și România. Ambasador Manuela Breazu alături de cei doi câștigători ai distincțiilor, Adrian Melicovici la secțiunea proză și Raul Sebastian Baz la secțiunea poezie.
De asemenea, ambasadorul a folosit prezența la manifestare pentru a reitera importanța participării cetățenilor români din Irlanda la alegerile parlamentare din România, subliniind necesitatea înscrierii celor interesați în registrul electoral, pentru a beneficia de
Nu pierdeți concursurile literare ale Revistei Itaca, proză sau poezie. Pagina revistei Itaca de unde puteți fi la curent cu noutățile este aceasta: www.facebook.com/revistaitacadublin
Pagina 13 – România Ta Diaspora
IMPORTANT: Revista Itaca demarează înscrierile pentru ediția viitoare a concursului Distincțiile Revistei Itaca pentru Cartea anului 2016 Organizator Centrul de promovare „ITACA” – Dublin în parteneriat cu Grupul Media Singur Începând cu anul 2015, revista Itaca acordă distincția pentru Cartea anului la două secțiuni, poezie și proză (literatură), pentru scriitorii de limbă română stabiliți în afara granițelor României. Juriul va fi format din redactorii revistei Itaca (Dorina Șișu – Irlanda, Gabriela Căluțiu Sonnenberg – Spania, Dorina Brândușa Landen - Suedia, Emanuel Pope – Anglia, Emanuel Stoica – Suedia și Viorel Ploeșteanu – Irlanda), iar la faza finală juriul va primi sprijinul criticului Alexandru Cistelecan, al scriitorului și coordonatorului Grup Media Singur, Dăncuş Doru Ştefan, precum și al scriitorului Cristian Teodorescu.
Condiții de participare: -Autorii vor trimite pe adresa revistaitacadublin@gmail.com pdf-ul cărții pe care doresc să o introducă în concurs și un exemplar tipărit la adresa 32 Exchange Hall, Belgard Square North, Tallaght, Dublin 24, Ireland, carte apărută obligatoriu în anul 2016, în limba română, la orice editură din țară sau străinătate. -Nu pot participa volumele apărute la edituri online. -Un autor poate trimite numai un volum de proză și/sau unul de poezie. -Participanții vor trimite și o scurtă prezentare de autor, incluzând adresa de reședință. -Trimiterea pdf-urilor și a exemplarelor tipărite se încheie pe data de 31 decembrie 2016 (data poștei, pentru volumele tipărite), câștigătorii fiind anunțați pe data de 25 martie 2017. Jurizarea se face în două etape. În prima etapă sunt evaluate toate cărțile primite, cu valori de la 5 la 10, urmând ca în finală să intre, în urma punctajelor obținute, câte trei volume pentru fiecare secțiune. Finalistele vor fi anunțate public cu două săptămâni înainte de stabilirea
Eveniment câștigătorilor, care se vor desemna prin acordarea de către fiecare membru al juriului a următoarelor punctaje: 5 puncte pentru prima preferință, 3 puncte pentru cea de-a doua și 1 punct pentru cea de-a treia. Distincțiile câștigătorilor: -Câștigătorilor li se va publica, în cursul anului 2017, câte un volum de proză, respectiv poezie, cu sprijinul Centrului de promovare „Itaca” – Dublin și al Grupului Media Singur (volume care să nu depășească 100 de pagini la poezie și 150 de pagini la proză). -Pe lângă recunoașterea valorii scrierilor, câștigătorii vor primi Trofeul Revistei Itaca, medalii și diplome care să ateste acest fapt, precum și articole de impresii și prezentare a volumelor (din partea membrilor juriului), publicate în revista Itaca, revista Singur și în alte reviste de cultură din România. -Alte premii oferite: cărți ale membrilor juriului -De asemenea, scriitorilor intrați în finala fiecărei secțiuni, li se vor publica fragmente din volume în revistele Singur și Itaca. Vom face public frecvent, prin toate mijloacele media de care dispunem, numărul și numele volumelor participante.
Impresionantul stand de cărți de la Dublin publicate prin Editura Singur
Pagina 14 – România Ta Diaspora
Scriitori în diaspora
O parte dintre oameni cred în Dumnezeu dar câţi dintre ei îşi dau seama că fără El suntem un mare rău pe acest pământ ?
Iancu Samson
Viata si moartea,soarele si apa : Sunt patru dimensiuni diferite ,prin ele putem sa atingem infinitul . Unele locuri sunt frumos amenajate cu adevărate covoare de flori. Cu toate acestea, prezența crematoriilor, a furnalelor, a barăcilor de triere și a zidului morții, obligă la o permanentă rememorare a tot ce s-a întâmplat atunci.
Scriitor, Cannes
Mă numesc Samson Iancu, vă scriu pentru că am descoperit că am talent de povestitor şi în acelaşi timp am să vă relatez o poveste tare interesantă. Adică nu este numai o poveste simplă, este şi o istorie la care scriu de câteva zile şi caut să redau vocile din mintea mea, pentru că simt nevoia să împărtăşesc cu voi foarte multe întâmplări pe care le-am auzit, le-am ascultat şi le-am văzut în filme şi reportaje TV, altele le-am descoperit în cărţile şi romanele din diferite biblioteci, dar cele mai multe le-am auzit de la supravieţuitori. Meseria mea este de bijutier, creator în arta bijuteriei şi expert în pietre preţioase. Această meserie o practic de aproape 20 de ani şi pot să spun că prin ceea ce fac eu aici, sunt destul de mulţumit de viaţă. În fiecare dimineaţă ajung la magazinul meu la ora 9. Din cauza comenzilor şi a clienţilor care îmi aduc diferite reparaţii nu prea mai am timp liber. Toate aceste comenzi şi creaţii îmi aduc benefici frumoase.
mâna omului poartă în el un suflet. Foarte rar există momente când nu reuşesc să repar un ceas, poate din cauză că lipseşte o piesă importantă ori ceasul acela este foarte uzat, atunci devin trist şi de fiecare dată am impresia că o fiinţă moare în mâinile mele. Clienţii sunt din ce în ce mai mulţi, o parte dintre ei mă iubesc şi mă admiră pentru profesionalismul meu, nimeni nu mă întreabă de unde vin şi de ce ţară sunt. Rareori a mai existat câte -un om curios. Am răspuns că vin din România şi sunt ţigan. Vă spun sincer, cu mâna pe inimă, că nimeni nu a reacţionat negativ şi nici contradicţii n-au existat. Consider că atunci când munceşti cinstit şi iubeşti oamenii, nimeni nu te va întreba de unde eşti.
Nu sunt tipul de om care aleargă după bani mulţi, nu vreau să devin milionar, vreau să dorm liniştit în patul meu şi să mă ocup din ce în ce mai mult de educaţia şi cultura copiilor mei şi de sănătatea mea. Îmi iubesc meseria foarte mult, sunt convins că oricine poate să practice o meserie care îi este destinată de la Dumnezeu, însă cu condiţia să iubească ceea ce face. Într-un timp destul de lung m-am perfecţionat în mecano-precizie-electronică şi cred că sunt un om fericit că am reuşit această performanţă. Ceasurile, indiferent că sunt electronice sau mecanice, în momentul când le demontez pentru diferite reparaţii, le văd şi le simt în mâinile mele ca pe nişte copii pe care trebuie să-i readuc la viaţă.Şi mai este ceva, ceva ceea ce simt în acele momente, simt că pot să pornesc din nou timpul care s-a oprit în loc. Din cele mai vechi timpuri, japonezii spuneau că orice obiect creat de
În acest moment locuiesc la Cannes şi cred eu că nu a existat o singură zi să nu merg pe malul Mării Mediterane. Îmi plac înotul şi scufundările submarine, fac sport, alteori îmi umplu buzunarele cu pâine şi diferite resturi de alimente pe care le dau cu mare bucurie şi plăcere la pescăruşi şi porumbei.
( Continuarea în pagina următoare)
Pagina 15 – România Ta Diaspora (Continuare din pagina precedentă). O parte dintre pescăruşi s-au obişnuit cu mine şi de ceva timp vin şi-mi mănâncă din palmă. Oare ce plăcere şi bucurie poate să fie mai mare ca atunci când o vrabie, un porumbel ori un pescăruş îţi atinge mâinile şi degetele de la mână? Acesta este timpul meu liber, nu este un timp lung, pentru că eu ,de cind muncesc în occident, încă nu am îndrăznit să-mi iau o singură vacanţă până acum. Consider că aici unde mă aflu, chiar dacă muncesc de dimineaţă şi până seara şi în fiecare perioadă de weekend îmi rămâne destul timp ca să admir marea şi munţii.
Recomandări simt uşurat. Dorm foarte puţin, însă adevărata mea energie şi odihnă îmi revine de fiecare dată când mă uit la Marea Mediterană, vapoare, iahturi de lux, la Munţii Alpi, la oamenii de pretutindeni... Cu toate aceste frumuseţi trăiesc eu în fiecare zi. Am unele momente de slăbiciune când plâng de dor după Romània mea. Dorm doar câteva ore pe noapte şi de fiecare dată îmi găsesc timp ca să aştern încă câteva rânduri în cărţile mele. Vă îmbrăţişez cu drag şi vă mulţumesc din toată inima mea , că aţi avut timp şi răbdare ca să-mi cunosteti sufletul şi inima. V-a scris cu drag din Franța, Iancu Samson.
Dacă magazinul merge şi clienţii mei sunt mulţumiţi, mă
MULTIMEDIA TOSCANA oferă doritorilor un serviciu fotografic de excepție. Ei își pot crea albume fotografice de înalt nivel, care să le rămână în tumultul amintirilor ca o clipă eternă frumoasă.
În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția:
Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: presadiasporei@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!
Pagina 16 – România Ta Diaspora
Vă aşteptăm şi pe Facebook: www.facebook.com/romaniatadiaspora
România în Imagini
Pagina 17 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 18 – România Ta Diaspora
Pro Talente
Nova Band, o formaţie arădeană plină de energie Dinamică, plină de energie, talentată, Nova Band este o formaţie care aduce un suflu nou şi cu o muzică energică pentru public. Iniţial, în
Nataşa V. Roman
anul 2013, a fost un duo: Laura Gaşpar şi Cristi Bordaş. Ei s-au cunoscut într-un club, la o cântare de-a lui Cristi, iar la sfârşitul anului 2014 li s-a alăturat Miki Csordas (tobe), pe care l-au cunoscut la un concert de-al trupei în care acesta cânta atunci.
profesor, Arad
Din acel moment, lor le-a venit ideea creării unei trupe pentru a da o notă mai diversă pieselor. În prezent, s-a alăturat formaţiei şi Marius Bordaş, fratele lui Cristi, la clape. Acum, membrii trupei sunt: Laura la voce, Cristi chitara voce si Marius orgă, iar uneori mai colaborează si cu Miki Csordas.
pe care le au în comun sunt activităţile recreative cum ar fi sportul şi excursiile. Având în vedere că Laura şi Cristi au început să cânte folk, au participat la câteva festivaluri de acest gen şi întotdeauna au fost premiaţi. Câteva dintre premiile obţinute sunt: Marele Premiu la Ivanis, locul trei şi premiul de popularitate la Mediaş cetate seculară şi locul trei la Alba la ,,Ziua de mâine”.
Încercând să dea un nume trupei, ei au căutat ceva reprezentativ pentru trupa lor, iar în prezent lucrează la nişte compoziţii proprii. Au pornit din folk, iar pe parcurs au intervenit şi alte genuri muzicale în creaţiile lor. Astfel, genul nou format a determinat numele trupei care nova în limba latină înseamnă nou, iar band în engleză semnifică trupă.
Trupa Nova Band a avut de-a lungul timpului încercări de a integra basişti în formula sa. Tineri, energici, membrii acesteia doresc sa aducă un suflu de prospeţime în genul abordat. Pentru Laura şi Cristi, fiecare gen muzical are o amprentă unică şi fiecare melodie dă o stare diferită. Sunt deschişi la proiecte de anvergură şi este posibil ca în viitorul apropiat să colaboreze cu alte trupe de dans şi muzică. Ei cred că în toate genurile muzicale pe cele pe care le abordează nu există personalităţi de la care să nu aibă multe de învăţat. „Avem mai multe melodii dragi nouă, dar, dacă ar fi să alegem una, ar fi «Ieşire din trecut» la care urmează să scoatem videoclip. Muzica pe care o cântăm are o amprentă personală puternică, deoarece atât versurile, cât şi muzica sunt realizate de Cristi şi toate au fost adaptate la nivelul de trupă. Mai nou a inceput şi Laura să compună. Prima ei piesă care a intrat în repertoriul Nova Band se numeşte «Aşteptare», spun ei.
Laura a absolvit Colegiul Naţional „Dimitrie Țichindeal” Arad profilul învăţători – educatori şi cântă de la vârsta de 10 ani, iar Cristi lucrează la Teatrul de Stat „Ioan Slavici” Arad secţia marionete şi cântă din jurul vârstei de 12 ani. Ei formează un cuplu, fiind căsătoriţi în prezent, amândoi iubesc copiii, iar câteva dintre pasiunile
Noi simţim publicul în mod diferit de fiecare dată. În afară de spectatorii noştri fideli (prieteni, cunoştinţe şi fani), la fiecare concert avem şi persoane necunoscute care sunt importante şi care mereu ne dau feedback-uri noi. Muzica pe care o ascultăm ţine de starea pe care o avem în acel moment: jazz, blues, rock, pop, muzică de relaxare etc. Suntem în lucru cu primul nostru album şi în tratative pentru începerea celui de-al treilea videoclip”, mărturisesc cu multă emoţie membrii formaţiei arădene Nova Band.
„Au pornit din folk, iar pe parcurs au intervenit şi alte genuri muzicale în creaţiile lor.”
Pagina 19 – România Ta Diaspora
Diverse
Centrul Vechi din municipiul Botoșani
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook:
pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
Pagina 20 – România Ta Diaspora
Interviu
Interviu cu realizatorul Wild Carpathia: “Dacă nu luptăm, nepoții noștri vor moșteni un loc pustiu”
CRISTIAN GABRIEL GROMAN
”România poate face mai mulți bani din turism decât din defrișări ilegale. România este o țară minunată dar, în același timp și foarte vulnerabilă. Dacă poporul român nu va lupta pentru protejarea resurselor naturale și culturale, le va pierde” – Charlie Ottley (Interviu de Cristian Gabriel Groman)
poet, Londra De multe ori se dovedește că avem nevoie de cineva din exterior să vină și să ne dechidă ochii, să ne arate ce norocoși suntem, ce comori deținem, ce avuții neprețuite posedăm și de care uneori, inconștienți fiind, ne batem joc și le distrugem, în loc să le protejăm. Cel mai bun exemplu în acest sens este Charlie Ottley, un englez ce s-a îndrăgostit ireversibil de România și cel care realizează celebrele documentare ”Wild Carpathia” în care promovează frumusețile naturale, obiectivele culturale, turistice și istorice ale țării noastre, realizând în ultimii ani mult mai mult poate decât toți parlamentarii sau guvernanții români la un loc.
cuprinzând lacuri, canioane, râuri și lanțuri muntoase). - Charlie, vreau să îți mulțumesc pentru acest interviu, este o mare onoare pentru noi că ai acceptat această invitație! În primul rând, aș dori să te întreb cum ai aflat despre România și când s-a întâmplat acest lucru? Charlie Ottley: Am descoperit România prin intermediul prietenului meu, Paul Lister, fondatorul ”The European Nature Trust”. Am pornit cu ideea realizării unui documentar de călătorie dar m-am regăsit pe parcurs mult mai motivat de prezentarea problemelor distrugerii mediului înconjurător, cauzate de lăcomia occidentală, a marilor companii și de corupția la nivel local, regional și guvernamental. -Din documentarele pe care le realizezi despre România, este foarte ușor de văzut cu ochiul liber că iubești această țară, părerea mea este că o iubești mai mult decât mulți dintre românii get-beget o fac. Este de necrezut că unii români nu înțeleg importanța conservării ecosistemului și taie (în mod iresponsabil) copacii, acțiune ce are ca rezultat dispariția iremediabilă a unor specii. Ce părere ai despre aceste lucruri?
Charlie militează în același timp pentru păstrarea și protejarea ecosistemului, salvarea pădurilor, protejarea speciilor, a locurilor încărcate de istorie, afirmând că se pot câștiga mai mulți bani din turism decât din vânzarea iresponsabilă a lemnului care odată și odată se va termina, iar pădurile se vor regenera doar după sute de ani. ”Paradisul acesta terestru”, (așa cum denumește Charlie, România) poate deveni ținta principală a turiștilor din toate colțurile lumii iar Munții Carpați ar putea deveni un Yellowstone al Europei. (Parcul Național Yellowstone a fost întemeiat la data de 1 martie 1872, fiind primul parc național din lume. El se află pe teritoriul a trei state federale nord americane și se întinde pe o suprafață de 8.987 km²,
( Continuarea în pagina următoare)
Pagina 21– România Ta Diaspora Charlie Ottley: România este o țară minunată dar, în același timp și foarte vulnerabilă. Dacă poporul român nu va lupta pentru protejarea resurselor naturale și culturale, le va pierde. Sate istorice neprețuite sunt distruse pentru că oamenii nu știu să aprecieze clădirile istorice și le demolează în favoarea construcțiilor noi din cărămidă și beton. Casele tradiționale de oaspeți sunt eclipsate de hoteluri impozante ce strică imaginea și nu se încadrează în frumusețea peisajelor. Pădurile sunt ciopârțite pentru a crea mobilă ieftină ce alimentează marile lanțuri ale industriei mobilei, iar oamenii zilelor noastre preferă să cumpere aceste piese în favoarea mobilei solide, bine realizate, așa cum se făcea pe vremuri. Fiecare dorește să fie modern, dar toți distrug exact acele lucruri care fac România să fie unică. Este o bogată moștenire cultura lă ce nu trebuie transformată într-o vastă pustietate. - Maiestatea Sa, Prințul Charles este unul dintre ambasadorii ce luptă pentru conservarea ecosistemului în România. Dânsul a spus, de asemenea, că descinde din familia lui Vlad Țepeș, unul dintre cei mai mari lideri pe care i-a avut una dintre provinciile românești în trecut, Vlad luptând pentru independența și libertatea Țării Românești. Ai discutat cu Maiestatea Sa despre România; ce impresie ți-a lăsat. De unde vine dragostea lui pentru această țară? Charlie Ottley: Îmi pare rău, dar nu pot comenta despre
punctele de vedere ale Prințului. - Dacă oamenii și politicienii români nu iau măsuri (cât de curând posibil), pădurile României, ce reprezintă cel mai bine păstrat ecosistem din Europa vor deveni la fel ca majoritatea locurilor din Europa, fără copaci, fără specii sălbatice. Care este pasul următor pentru protejarea acestora, în opinia ta?
Charlie Ottley: Românii trebuie să fie vigilenți și oamenii trebuie să raporteze pe oricine este suspect de întreprinderea unor activități ilegale. Guvernul ar trebui să ia măsuri mult mai drastice pentru a ține sub control industria lemnului. Camioanele încărcate cu lemn ar trebui să fie prevăzute cu sigilii iar drumurile ar trebui să aibă puncte de control dotate cu senzori care să verifice activitatea și frecvența camioanelor. De fapt, tot lemnul ar trebui să poată fi urmărit de la punctul de origine și până la destinația finală, respectiv fabrica de mobilă. În același timp, orice activitate ilegală ar trebui pedepsită cu închisoarea, plus amenzi usturătoare iar zonele în care se fac defrișări ar trebui să fie monitorizate pentru a se asigura faptul că replantările au fost implementate în timp util. - În opinia mea, pădurile și munții erau mult mai bine protejate în vremea comunismului decât acum, în democrație. Cum este posibil ca într-un regim dictatorial ca cel al lui Ceaușescu să se conserve mai mult ca în vremurile regimului democratic? Charlie Ottley: Nu pot spune acest lucru, pentru că nu am fost acolo, dar din spusele altora, Ceaușescu a conservat multe dintre păduri pentru a le folosi ca terenuri de vânătoare. De
Interviu altfel, capacitatea de exploatare a pădurilor era mai mică în acea perioadă decât este astăzi. Oricum, mi s-a mai spus că Nicolae Ceaușescu a încercat să distrugă numeroase sate
istorice și să forțeze oamenii să se mute la orașe. Dar nu sunt un istoric, așa că nu prea pot răspunde la această întrebare. - Conservarea pădurilor și a speciilor sălbatice este o problemă nu doar pentru România, dar va afecta ecosistemul întregii Europe! Cum poate acționa Europa și aplica anumite sancțiuni în cazul în care românii taie în mod iresponsabil pădurile, distrugând ecosistemul?
Charlie Ottley: Dacă aș putea influența Parlamentul European, i-aș obliga să stabilească granițe, să înființeze o poliție forestieră internațională care să fie doar în subordinea Bruxellului, care să aibă puterea de a aplica amenzi, sancțiuni și sentințe cu închisoarea, acolo unde este necesar. -Cum putem stopa lăcomia pentru bani ce are ca rezultat tăierea pădurilor din România? Cum putem stopa lăcomia pentru bani ce are ca rezultat tăierea pădurilor din România? Charlie Ottley: Trebuie să educăm oamenii să înțeleagă că este mult mai valoroasă o pădure vie decât o pădure de cioate. Să îi învățăm că România poate face mai mulți bani din turism decât din defrișări ilegale. Desigur, țara are nevoie de o industrie a lemnului, dar fără a influența în mod negativ mediul înconjurător, fără distruge cel mai mare spațiu sălbatic păstrat intact de mii de ani din Europa. Parcul Yellowstone aduce economiei Americii sute de milioane de dolari, în fiecare an; nu există niciun motiv pentru care munții Carpați nu ar face același lucru pentru România. Dacă devastezi pădurile, în cele mai multe cazuri nu se va mai regenera niciodată, sau dacă da, vor trece generații. Până atunci, cum se vor putea hrăni oamenii? Când nu este nicio sursă de venit de pe urma lemnului, aceste zone se vor confrunta cu o mare criză economică, cu creșterea sărăciei, a crimelor și depresiilor. - Care sunt următoarele proiecte pe care le ai, ce includ și România? Charlie Ottley: Doresc să realizez o serie de filme de scurt metraj (cinci minute) de mare impact pentru Televiziunile din România despre defrișări, vânători ilegale, distrugerea unor sate de către invazia betoanelor, a gunoaielor lăsate în urmă, de pericolul agriculturii intensive în anumite zone rurale biodiversificate. De asemenea, înființăm acțiuni de caritate pentru a integra studiile ecologice în programa școlară. Dorim să creăm un plan pentru fiecare an și să educăm copiii în a înțelege importanța naturii și a relației omului cu ea. Dacă nu luptăm pentru a ne proteja habitatul și a începe de a avea acum mai multă grijă de mediul înconjurător, atunci, nepoții noștri vor moșteni un loc pustiu.
Pagina 22 – România Ta Diaspora
Români în lume. Talente
O voce superbă în diaspora la Paris: Mădălina Coca Printre destinațiile mele din acest an s-a numărat și Parisul. În cadrul unui eveniment, am avut plăcuta surpriză să o ascult dar și să o cunosc pe cântăreața româncă Mădălina Coca. Caracter deosebit, voce stilată, frumusețe, rafinament, ambiție și talent. Cam aceasta este impresia pe care mi-a lăsat-o artista, motive suficiente ca să scriu cele de mai jos. Un material de Adrian Melicovici
dans al trăirilor, ferecat acolo, undeva, în izbucnirile inimii noastre, pentru că nu-i așa, înăuntrul ființei noastre vibrează a chemare de frumos peste toate relelele nedorite sau nevrute ale acestei lumi. Mădălina Coca trăiește de șapte ani în Orașul Iubirii, Paris, acolo unde Sena se mai supără cum a făcut-o și în această vară dar unde cerurile își dau întâlnire pentru ca mai apoi, tot ele, să ne arate îngerii pământeni pe care-i vedem fără să știm dinainte, la doar câțiva pași de noi. Românca nu a împlinit nici 30 de ani și tinerețea ei are suficiente resurse ca să o poarte mai departe către succes și propriile împliniri. Este ea, acolo, în cea mai frumoasă simplitate, degajând admirație și nu uită niciodată că viața e grea prin străinătățile acestea. Așa că se descurcă singură, prim propriile forțe, fără să o mai poată opri cineva din drumul ei către succes și izbânda eforturilor personale. Personalitatea Mădălinei este totuși una ce pare pentru cei pripiți, complexă. Nu scriu aici doar despre un om frumos dar și despre munca ei, în afara cadrului muzical. Eu am urmărit câteva videoclipuri cu ea pe rețelele de socializare sau pe Youtube. Dați un search pe canalul cu pricina și încercați să spunem căutarea cântecului It's all coming back al lui Celine Dion interpretat de Mădălina. Veți desluși de ce are un viitor deosebit în față. Tonalitatea artistei aduce liniște, vocea e relaxată, caldă, pătrunzătoare și totodată, cuceritoare. Elementele interpretării sale îmi amintesc de vocile care nu pier niciodată și își dau întâlnire aici, în splendida Tinerețe Fără Bătrânețe și Viață Fără de Moarte. Nu ai cum să numeri anii și nici minutele ascultând-o. Pentru că vrei să Dacă timpul ar putea să ne vorbească atunci poate continue clipele acelea, când ringul de dans îți face cu coada că ne-ar șopti uneori că el mai stă și în loc. Este reacția ochiului și ai vrea să îți tragi iubita de mână, să o inviți la universului la tot ce se întâmplă frumos pe acest pământ al dansul vieții, atunci când cântă Mădălina. tuturor, unde, iată, strălucirile dintre noi au timp să ne lumineze sufletele în același timp și spațiu din care facem „Este ea, acolo, în cea mai frumoasă toți parte. simplitate, degajând admirație și nu uită Este o încântare să o asculți și mai apoi să stai de niciodată că viața e grea prin străinătățile vorbă cu ea. Ceasul serilor când evoluează și primește aplauzele celor care o ascultă, se transformă aievea într-un acestea”
Pagina 23 – România Ta Diaspora
Români în lume. Talente Vă mai spun și dezvălui, deși nu e un secret, că Mădălina Coca este CÂȘTIGĂTOAREA trofeului Festivalului-concurs national de interpretare a muzicii usoare romanesti „Trofeul tinereții Amara” încă din anul 2007. Avea atunci 20 de ani doar. Și între timp, nu s-a schimbat deloc în splendida ei tinerețe, e parcă și mai tânără, având impulsul acela adolescentin care aureolează defilând a încântare pentru totdeauna în inimile fanilor. Și parcă da, ne întrebăm toți mai plini de speranță, cum spune și cântecul ei triumfător, „Ce va urma?” La ediția din anul 2007 a Festivalului de Muzică ușoară, a fost invitată de artista binecunoscută publicului lar, Corina Chiriac, să cânte alături de ea pe scenă. Corina Chiriac tocmai spusese mai înainte: "Iubesc generația tânără și îi voi ajuta pe tineri să se afirme" . Mădălina a mai participat la numeroase alte evenimente muzicale dar și la emisiuni de televiziune, fiind difuzată inclusiv la postul public de televiziune din România, TVR 1, acum șase ani, în cadrul emisiunii „Bastonul de Mareșal.” Voi mai reveni cu articole despre artista noastră nu doar deschisă la dialog dar și specială, prin felul ei de a fi. Pot să mă dau de gol spunând că am vizionat suficiente clipuri sau înregistrări cu ea cât să pot spune așa: Îți mulțumesc, Mădălina, pentru ceea ce faci și...succes în toate mai departe.
( Continuare din pagina precedentă) C.V.ul artistei este unul care deja impresionează și nu doar în domeniul muzical. Este absolventă a Facultății de Administrarea Afacerilor în limba franceză din cadrul Academiei de Studii Econimice din București. Are două masterate, unul de anul acesta, în România și altul în Franța ( Franța: Master în finanțe la Universitatea Paris X Nanterre). Iar de cinci ani lucrează, fiind experimentată acum, în analiză financiară. Cât despre studiile muzicale și activitatea artistică, a absolvit Școala de muzică Compania de Artiști a Danez Dorian la București. Apoi a participat la câteva festivale de muzică în tara unde a obținut deja numeroase premii. A mai cântat cântat la casino-urile hotelurilor Phoenicia si Regent din București (spectacol de cabaret de 4 ori pe săptămână). Acum, în Paris are un alt grup care se numește Diaspora Band cu care participă la evenimentele românilor în Paris și Île de France, unde interpretează muzică ușoară românească și străină.
Stați că nu am terminat. Cine mă cunoaște știe că vorbesc mult și scriu și mai mult. Astăzi, aici și acum, am scris cu tot dragul despre această ființă care e ca un ecou al vremurilor acelea după care tânjim toți. După clipele din așternuturi de sclipiri când vrem să adormim sub dorința de a visa frumos, atunci și mereu, în vise care ni se pornesc timid dar sigur. Așa este vocea și muzica Mădălinei. Cu ea, lumea e mai frumoasă și speranțele noastre poate că se apropie cumva de ce ne inspiră fata noastră de la Paris. Pe curând și...VA URMA
Pagina 24 – România Ta Diaspora
Recomandări
Un job la îndemâna oricui:
Câștigă bani cu ONECOIN!!!
Acum, moneda virtuală este la îndemâna oricui. De la Bitcoin ajungem la OneCoin, sistemul care îți permite să înmulțești proprii tăi bani într-o afacere legală, cotată internațional. Vrei să intri în afacere? ONECOIN este SOLUȚIA IDEALĂ. Într-un singur an, investiția ta poate crește de cel puțin câteva ori! Trimite e-mail la presadiasporei@gmail.com și te vom îndruma să urmezi primii pași în afacere! Sau mesaj privat pe rețeaua Facebook la adresa www.facebook.com/adi.melicovici
Pagina 25 – România Ta Diaspora
Recomandări
Pagina 26 – România Ta Diaspora
Procultura
Jocul de-a vacanţa
LICĂ BARBU scriitor, povestitor, Brăila
Imaginaţia copiilor este infinită...Să nu uităm atunci că, în copilărie, orice piatră cu sclipici era o comoară, orice frunză devenea cântec, orice fulg de nea era o zână, orice era magic!
Fragment din cartea în curs de apariție “Lumea lui Licuță”, autor- Lică Barbu
Când e varǎ, e vacanţǎ. Eu sunt mereu în vacanţǎ. Şi când mǎ joc de-a Serviciul, şi când mǎ joc de-a Prietenia , şi când mǎ joc de-a Dragostea, tot timpul. Azi am am încercat să mă joc cu Tatalai, Parfeu şi Zburlita un nou joc: De-a Plecatul în Vacanţǎ. Ne-am aşezat pe iarbă. Tatalai se aşezase pe o albinuţă şi ţipa disperat ţopăind că-i zbârnie un gândac în pantalonaşi. Zburlita privindu-l drept în ochi l-a hipnotizat. Tatalai a înlemnit. Moment potrivit pentru Zburlita să-i tragă pantalonii scurţi în jos ...şi albinuţa, bâz, spre roiul ei. Un oftat cât o prăpastie a ieşit din pieptul lui Tatalai, dar au ieşit la iveală şi chiloţeii lui Tatalai coloraţi cu albinuţe. Toţi eram topiţi de râs. De bucurie, a uitat să-şi tragă pantalonii şi dând să se aşeze mai atent pe iarbă a căzut pe spate peste un muşuroi cu furnici. Dacă avea chiloţei cu furnici, ăla era. Bietele furnici nu l-au băgat în seamă şi au fugit spre alte muşuroaie dezinteresate de Tatalai. Parfeu era tolănit lângă Cerceluş, vişinul de lângă drum, şi tot mesteca o frunză. Parcă era Barbony când vine de la păscut. Fluiera ceva, iar mesteca. Poate îi era foame, îmi ziceam. Şi când să zic ceva de noul joc, începe Parfeu să cânte o doină ţigănească din frunză, de am rămas flori deschise în roua dimineţii. Primeam sclipici de la soare. Cerceluş tremura prin frunzele lui şi toate vişinile cădeau una câte una peste Parfeu. Ce bucurie! Parfeu a adunat mărgelele lui Cerceluş, le-a potrivit într-o grămăjoară şi ne-a invitat simplu: – Haideţi la masa cântecului meu! Un adevărat festin. Tatalai, căruia îi place acreala, avea un pumn de vişine în gură. Nu am văzut să scuipe sâmburi sau poate mi s-a părut. Eram atent la Zburlita care lua tacticos câte o mărgică de vişină, îi scotea sâmburele şi mai mult o gusta decât o mânca. Se dădea a maniere. Ei, aşi! Era toată mov pe degeţele şi buze. Îmi venea să o mănânc. – Gata masa!... Hai la joc! – zic. Vă invit la un joc visător în care nimeni nu pierde nimic. Câştigă dorul de aventură, dorinţa cunoaşterii şi puterea de a fi liberi. Le-am propus sǎ mergem în Ţara de Foc, în Ţara de Aer, în Ţara de Apǎ, via Ţara Pǎmântului. Tatalai mă privea ca pe un copil bolnav. Parfeu căuta o frunză ca să o mestece, iar Zburlita a oftat. Se uitau fistichiu la mine.
– Ce joc e ăsta? Cu ce se joacă? Şi dacă plecăm în ţările astea ce luǎm la noi? – m-a întrebat unul din cei doi fistichii. – Fiecare din noi va lua cu el în călătorie o trăistuţă. Trăistuţa este obligatoriu să conţină Busola Speranţei care ne va arăta Drumul Destinului în viaţă, Harta Inimii cu popasuri de dragoste şi prietenie, Lanterna Cu Sclipici pentru a ne juca fericiţi în Lumină, cât şi Şăpcuţa Dorului de a rămâne copii tot timpul călătoriei. Şăpcuţa va sta pe cap să ne ţină mintea curată şi inocentă. Vom trece prin aceste ţări cu gândul şi imaginaţia, vom inventa poveşti la Focul Emoţiilor sau în Poiana Întrebărilor, vom culege flori de Mulţumesc, Iartă-mă şi Te Iubesc pe care le vom aşeza în Ierbarul Prieteniei. Cât durează călătoria, Timpul va sta în loc şi ne vom întoarce în timp în acelaşi loc, adică în copilărie. N-au înţeles ei prea multe, drept pentru care i-am pus sǎ scrie de zece ori pe peretele lui tanti Raţa care dă în stradă: ,,Nu ştiu sǎ visez!”, ceea ce nu au făcut pentru că nu ştiau să scrie. Puteau măcar să-şi închipuie că se fac că scriu şi ei. Ghicindu-mi gândul, Tatalai şi Parfeu, au început să picteze pe perete cu câte o aşchie de cărămidă, steluţe, porumbei, floricele, pe tanti Raţa... Aoleu!... a ieşit tanti Raţa la poartă şiiiiiii... Nu mai ştiu. Eu şi Zburlita zburam spre Ţara de Foc, Ţara de Aer, Ţara de Apă... spre întrebările ce ne îmboldeau spre călătoria vieţii.
Autorul Lică Barbu va dona volumul publicat „Lumea lui Licuță” unei asociații în scop umanitar
Pagina 27 – România Ta Diaspora
Prodiaspora
Un mic colţ de lume româneascăAsociaţia Interculturală Româno-Elena “DACIA." Între comunitățile de români din diaspora continuă să se realizeze lucruri frumoase. Cel puțin asta și-a propus să facă noua structură din Atena, Grecia. Purtători ai sufletului românesc și necontenitului dor de țară, oameni frumoși își fac mereu timp pentru a se preocupa de ceea ce conaționalii noștri au nevoie, spre mulțumirea lor. Scopul asociaţiei este dezvoltarea şi întărirea relaţiilor de prietenie între românii care trăiesc în Republica Elena, fie de origine greacă sau de altă naţionalitate.
Daniela Popescu jurnalist, Atena
precum şi cultivarea tradiţiilor şi obiceiurilor lor, cursuri de limba română şi limba elenă, cultură şi civilizaţie, organizarea de diferite evenimente culturale, excursii, seminarii, editarea de publicaţii.
Începând cu 17 septembrie se vor desfăşura cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească la Şcoală de Limba Română din cadrul Asociaţiei Interculturale Româno-Elene "DACIA", cursuri esenţiale pentru păstrarea legăturii cu patria-mamă, pentru cultivarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Limba dulce şi armonioasă, LIMBA ROMÂNĂ, graiul nostru sfânt nu ar trebui să lipsească de pe buzele niciunui suflet de român şi trebuie rostită cu atâta drag şi dragoste încă de la primele sunete rostite de cei mici, pentru că nimic nu se compară cu un cuvânt rostit în limba ta, atunci când auzi doar alte glasuri diferite de al tău... De asemenea, alte scopuri ale asociaţiei sunt:
Organizarea de activităţi educative, culturale,
Pagina 28 – România Ta Diaspora
Procultura
Poeta Laura Cătălina Dragomir, mereu aceaași strălucire a „diferitului” Expresia dintre ghilimele îi aparține și o regăsiți și pe titlul volumului său de poezie care este ca o artă nici a postmodernismului și nici a clasicismului. Este ea, strălucitoare ca luna serilor romantice și arzătoare de respirație poetică precum astrul care îmbie la anotimpuri toride dar în suflet, unde talentul său dogoare aievea. Ca să fiu mai jurnalist din acela grăbitul, am să fac o informare despre Laura și activitatea ei, așa cum ne-a trimis-o. E standard, deloc precum poezia ei. Deci: La sfârșitul lunii august va apărea volumul bilingv "Caracterul triumfal al înmormantarilor cântate", la editura Eurostampa din Timișoara (volum în română și spaniolă cu o coperta 4 semnată de poetul Ciprian Chirvasiu)- volumul va aparea ca urmare a câștigării premiului concursului de poezie Poezia-oglindă a sufletului. Tot la sfârșitul lunii august va apărea și cartea pentru copii "Nunanit" la editura Punctul pe azi, cu coperta patru semnată de scriitorul Daniel Daian-membru USR.
înțelege. Mai mult, ne ajută să ne înțelegem și pe noi, când credem că suntem neînțeleși. Joc de cuvinte. Absurdul absolut într-o înșiruire poetică fără seamăn, care sperie prin spiritualitatea ce o ascunde în spatele cuvintelor și nu numai. Profunzimea Laurei ar trebui să atragă și niscaiva jurii care știu să își dea ochelarii jos când apreciază concurenții. Și atunci, ea, poeta de care vorbim, va fi nu doar înțeleasă dar și apreciată nu neapărat cu un premiu literar de care e tot mai aproape dar mai ales ea va fi roua din petalele unei poezii formidabile. ( Adrian Melicovici)
În cadrul festivalului internațional de poezie Artgothica Sibiu a fost unul dintre cei trei finaliști la Premiile Naționale de Poezie M. Ivanescu. Lucrează la volumul de proză scurtă Acea vamă a îngerilor impostori, în prezent. Și acum realizează rubrica Picătura de cultură la revista Robarna.
Zilele acestea a apărut almanahul Sintagme Literare de unde frumoasa și talentata poetă nu putea să lipsească. Ați văzut, nu e deloc greu să redai ce ți se spune, așa, în termeni tehnici și informativi de care eu unul m-am plictisit. Poate că acesta o fi și motivul pentru care cred eu că unii critici nu știu de unde să o apuce pe Laura, neînțeleasă pentru ei deci încă în faza aia de studiu a unui autor care pare să vină din neobișnuit nu doar din diferit. Nu e deloc așa. Laura Cătălina Dragomir a demonstrat în ultima perioadă că perseverează către abstractul poetic, făcând la rândul ei altă abstracție, personală, între poeții noștri contemporani. O fi și diferitul de care vorbește ea vreo sclipire de poezie dar tot mi se pare puțin spus. De fapt, ne raportăm la o fire închisă în creație și deschisă către plăcerea noastră de a o citi și
( Continuarea în pagina următoare) „Absurdul absolut într-o înșiruire poetică fără seamăn, care sperie prin spiritualitatea ce o ascunde în spatele cuvintelor și nu numai.”
Pagina 29 – România Ta Diaspora
Procultura
Laura ne spune deseori secretele ei fără să ne dăm seama. Iubirea are un rol determinant în exprimarea ei bine ascunsă dar nu față de toți. Regrete, dezamăgiri, dorințe, speranțe, nervi, iritare chiar, desfătare cu visele-i proprii și lista ar putea continua la nesfârșit cu termenii inexplicabilului absolut, ca să mai fac un joc de cuvinte. Nu e însă suficient. Trebuie să-i mai citesc zicerile, versurile și întortochierea ei niciodată stopată de limpezimea pe care am dori-o mai fățișă. Însă ar greși dacă sar lua după noi. Mai bine așa, diferită, originală, superbă și gata să ne mai facă și alte bucurii într-o literatură dacă nu extremă măcar inegalabilă. Ca și ea, ființa de la malul mării albastre ca ochii ei din fotografie și din dar al unui Dumnezeu care a înzestrat-o cu o pricepere poetică dezarmantă.
În librăria EuropaNova din Bruxelles poate fi găsită și achiziționată și cartea SECRETUL URIAȘULUI 160, autor Adrian Melicovici. O poveste inspirată dintr-un fapt real în perioada interbelică. Această carte a obținut locul I la concursul Distincțiile Revistei Itaca din Dublin -ediția 2015
Pagina 30 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și vă mai așteptăm. Echipa