În acest număr au scris următorii autori:
Cristina Fornazer Bibliotecar, Comănești, România
Adrian Melicovici
Mihaela Luiza Andrioaia
scriitor, Miane, Italia. Fondator al revistei România Ta ( Diaspora), design, tehoredactare, corectură, grafică și coordonare)
Daniela Popescu
Cristian Gabriel Groman poet, Londra, Marea Britanie
Natașa Valentina Roman profesor, Arad, România
Lidia Fichiosi
profesor, Verona, Italia jurnalist, Atena, Grecia Redacţia oficială: Pucioasa, Dâmboviţa, România, strada Republicii nr 33. Subredacţia: Treviso, Italia
ISSN 2360 – 607X
realizator radio, Arezzo, Italia
Lică Barbu povestitor, Brăila, România
Pentru PUBLICITATE : telefon 0039/ 333 947 2978
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
www.facebook.com/romaniatadiaspora
Pagina 3 – România Ta Diaspora
Hristos a Înviat!
Redacția revistei România Ta Diaspora vă spune Hristos a Înviat!
Pagina 4 – România Ta Diaspora
Recomandări
Ceea ce vedeţi în imagine este coperta noii cărţi apărute în Italia, SECRETUL URIAŞULUI 160, prin Editura italiană Espressioni di Marca Aperta, varianta în limba română. O poveste clasică, inspirată dintr-un fapt real petrecut în Moreni, România, în perioada interbelică. Comandă pentru achiziţionarea cărţii online pe la e-mail scrivici@marcaaperta.it sau direct de la autor, cu autograful său, îl puteţi contacta în Italia pe adresa de Faceboo, www.facebook.com/adi.melicovici Preţ volum: 10 euro
Pagina 5 – România Ta Diaspora
Eveniment
Zi culturală a „Speranței Unui Vis la Paris” Ceea ce în urmă cu vreo trei ani și jumătate părea pentru mulți o glumă, iată că s-a transformat într-un amplu proiect intercultural românesc. După ce a parcurs pe jos până la Roma distanța de 2200 km, între 9 octombrie și 12 decembrie 2012, scriitorul Adrian Melicovici a continuat să își promoveze țara prin acest proiect intitulat Speranța Unui Vis. După mai multe evenimente interculturale create de el cu ajutorul unor români adevărați sau asociații românești, în Italia sau Europa, de această dată protagonistul se oprește la Paris, în data de 28 mai.
Pagina 6 – România Ta Diaspora
Români în lume
O experiență pentru suflet și pentru minte (continuare din numărul precedent)
LIDIA FICHIOSI
“Sunt multe de povestit din această experiență de basm, mi-ar plăcea ca într-o zi să pot organiza un astfel de proiect. Chiar m-am gândit câte lucruri frumoase se pot face și la noi în România, avem tradiții și locuri superbe ce merită cunoscute...”
moderator radio, Arezzo
Ce ați fãcut pentru a reuși sã va atingeți obiectivele? Am fãcut tot ce am considerat noi cã e necesar și poate ajutã la descoperirea acestui loc minunat și ne-am pus în pielea unui turist care ar avea nevoie de anumite informații când pleacã în vacanțã. Colegii mei englezi și germani au ales sã construiascã hãrți ale satului, al traseului pânã în oraș în Jinhua, pânã la Tea Garden, un câmp de ceai verde, un loc de vis și un colț paradisiac, pânã la bãile termale (Hoț Springs) și multe alte obiective turistice. Noi obișnuiam sã explorãm aceste locuri pentru a aflã cât mai multe și pentru a ne da seamã cum și-ar putea petrece un turist timpul aici și fãceam kilometri întregi pe bicicletã la orã 9 dimineațã dupã lecția de Wu Quin xi, o tehnicã de arte marțiale tipicã a acestei zone, ritualul nostru de înviorare în fiecare dimineațã dupã micul dejun. Eu am scris articole și am luat interviuri localnicilor împreunã cu un bãiat indian despre arhitecturã satului, despre obiceiul și sãrbãtoarea Dragonului, așa numitul An Nou Chinezesc și despre Operã Chinezeascã, un spectacol uimitor la care am avut ocazia sã iau parte; țin sã adaug cã Jinhua e unul din puținele orașe din China care are un teatru unde încã se practicã acest gen de spectacol cu o istorie de peste mai bine de jumãtate de secol. Eram peste tot cu aparatul de fotografiat pentru a surprinde momente ale acestei experiențe unice, practic aceastã a și fost sugestia mea și motivația mea în scrisoarea aplicației, aceea de a-mi aduce contribuția în acest proiect fãcând poze și video. Alți participanți au construit pachete turistice interesante despre ce ar putea fi vizitat în trei zile, o sãptãmâna sau o luna de exemplu în funcție de tipul de vacanțã pe care fiecare vroia sã îl facã: de relaxare, în interes de bussines sau de studiu și cunoștințã aprofundata a culturii respective. Ni s-au pus la dispoziție numeroase cursuri de caligrafie anticã, picturã, olãrit, paper cutting, activitãți tipic tradiționale, și oricine putea luã parte dacã era interesat sau
avea suficient timp, deoarece programul nostru zilnic era foarte încãrcat și pe lângã toate trebuia și sã lucrãm pe echipe la proiect. Am învãțat sã gãtesc tipic chinezesc, nu am crezut niciodatã cã o sã îmi placã atât de mult bucãtãria lor și trebuie sã recunosc cã nimic din ceea ce se presupune a fi chinezesc în restaurantele pe care le avem în Italia nu e în totalitate autentic. Am descoperit o mulțime de moduri de a gãti legumele, bogãția aromelor și culorilor m-a fascinat pe loc;A fost ceva extrem de diferit și inovativ pentru ei, și aparent la început se arãtau puțin reticenți în a încerca gusturi noi dar în cele din urmã au apreciat și le-a plãcut.
Ești mulțumită de această experiență?Dorești să mulțumești cuiva? Nu mulțumită, sunt împlinită. A fost o experiență pentru suflet și pentru minte. Chiar nu găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a-mi exprimă bucuria și entuziasmul pentru tot ce a însemnat această experiență. Probabil dacă nu aș fi avut această șansa nu aș fi avut vreodată ocazia să cunosc, să învăț și să îmi dau seamă ce înseamnă întradevăr China cu toate stereotipurile și contradicțiile auzite peste tot. Simplitate, modestie, bunătate: cele trei valori prin care se poate caracteriza Siping Village și oamenii de acolo. Aș dori să mulțumesc echipei extraordinare care a făcut că acest lucru să fie posibil, în special persoanelor ce neau supravegheat și s-au asigurat că totul merge cum trebuie, Xu Shufang (project manager), Christoph Shubert și Marco Lovisetto, colegilor cu care am lucrat și voluntarilor care au muncit enorm și au făcut o treabă extraordinară. Sunt multe de povestit din această experiență de basm, mi-ar plăcea că într-o zi să pot organiza un astfel de proiect. Oricum, invit cei interesați într-o astfel de aventură să dea o privire site-ului proiectului, mai ales pentru că sesiunea a treia ce o să se desfășoare în Yuyuan Village, în perioadă 22 iunie-12 iulie, așteaptă noi participanți. VA URMA
Pagina 7 – România Ta Diaspora
Români în lume
ARTA CONVERSAȚIEI Arta de a conversa este o cheie a succesului în viaţă. Cele mai triste succese în discuţii sunt cele din condescendenţă”. Nicolae Iorga Vizionând sau ascultând diverse “talk show-uri” la televiziune sau radio, rămânem de multe ori derutaţi de modul în care se desfăşoară o conversaţie. Vizionând sau ascultând diverse “talk show-uri” la televiziune sau radio, rămânem de multe ori derutaţi de modul în care se desfăşoară o conversaţie . Conversaţia este conform DEX-ului (Dicţionarul Explicativ Român – n.r.) “un schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; convorbire; dialog.” Este aşadar, un schimb de opinii, impresii şi fraze în cadrul unui dialog, implicând în mod alternativ persoanele din grup sau cealaltă persoană, dacă în conversaţie sunt doar două persoane. Bunele maniere contează. Care ar fi regulile unei bune conversaţii? Evident nu trebuie să întrerupem interlocutorul şi nici să degenerăm într-un “monolog cu martori”. Trebuie să ştim să ascultăm, dar a asculta prea mult, dă impresia că nu suntem interesaţi de subiect şi că avem un comportament ipocrit. Este de dorit obţinerea unui feedback pozitiv, dar nici să ţinem cu orice preţ la asta, având o conversaţie rigidă, de complezenţă. Nu provoca pe cineva în timpul discuţiei - rişti că ea să degenereze; nu te apropia prea mult de interlocutor şi în nici un caz nu-l atinge pentru a-l opri, vrând să dai o replică mai incisivă. Nu este nevoie să vorbim tare, devenind obositori, dar nici în şoaptă, obligând pe ceilalţi să ne “citească” vorbele de pe buze... A deschide şi menţine o conversaţie. Subiectele de discuţie pot fi de diferite tipuri, de natură comună, urmărind implicarea tuturor participanţilor, în mod educat; se poate vorbi: despre ultimul loc vizitat, despre cartea citită, despre muzică, filme bune, actori sau cântăreţi preferaţi , despre hobby, reţete culinare etc. Este neindicat să vorbim despre noi, însă putem aduce mici exemple personale în discuţie; nu vorbiţi despre boli şi probleme , decât în cazul în care discutaţi cu prietenii intimi şi aveţi nevoie de un sfat; nu uitaţi că nimeni nu este imun la probleme şi nu îşi doreste, în plus, să se încarce şi cu problemele altuia. Nu daţi sfaturi, decât dacă vi se cer. Nu vorbiţi de asemenea: despre
Mihaela Luiza Andrioaia profesor, Verona
bani , de relaţia cu partenerul de viaţă, despre cât de prost eşti plătit la serviciu, despre morţi şi criminali - subiecte care ar putea induce o stare negativă sau chiar să înspăimânte. Dacă vezi că o conversaţie eşuează în mod deliberat, ajută-te de întrebări de genul: “cine”, “de ce”, “pentru ce”, “când”, “cum”, bineînţeles, nu toate o dată. Pentru un feedback pozitiv şi, în general, pentru a evita gafele, nu întrebaţi care este echipa de fotbal preferată,“cu cine ai votat”, nu discutaţi de politică , religie şi nu întrebaţi vârstă doamnelor. Este de efect atunci când te interesezi de o anumită persoană, fără să devii invadent şi fără să bârfeşti, evident; poţi să întrebi de cineva sau ceva, care ştii că îi este dragă interlocutorului, îi vei face o deosebită plăcere. A închide o conversaţie. Trebuie să ştim să conversăm dar şi cum să închidem o conversație, sintetizând ceea ce a fost spus, spre exemplu, “m-ai făcut curioasă; când voi trece pe la Buzău, voi vizită neapărat Tabăra de sculptură de la Măgura”, apoi închizi atât verbal şi fizic cu “mi-a făcut plăcere să discutăm şi sper să ne vedem cât de curând”, saluţi, dai mâna sau te îmbraţişezi, după situaţie. A şti să conversezi este cartea noastră de vizită în relaţiile cu ceilalţi şi modul în care ne facem cunoscuţi. O persoană care stăpâneşte arta conversaţiei, va fi dorită şi primită cu plăcere oriunde va merge.
„Nu daţi sfaturi, decât dacă vi se cer.”
Pagina 8 – România Ta Diaspora
Români în lume
Suflet românesc la Còrdobaistorie și o întâlnire unică Ghidul meu a fost o distinsă doamnă din Ploiești care absolut necondiționat, a acceptat să mă însoțească și să îmi arate în puținele ore avute la dispoziție câte ceva din acest oraș andaluz fabulos. Numele său este Gabriela Stan Vasilescu și reprezintă Asociația de români Traian din zonă dar mai mult decât atât, este președinte peste alte câteva asociații, în limbajul locurilor federația se numește „Federacion de Asociaciones de Rumanos en Andalucia”. M-a întâmpinat lângă Podul Roman de lângă râul Guadalquivir, adică exact în tabloul ales pentru filmări de către regizorii seriei filmului binecunoscut, The Games of Trones. Doamna Gabriela este înainte de toate o româncă adevărată și reprezintă cu mare onoare comunitatea de români. Simplitatea conaționalei mele s-a îmbinat perfect cu deschiderea sa pentru tot ce vroiam să aflu și să spun. Dacă ar fi să reamintesc nenumăratele activități socioculturale în care se implică, ar însemna să scriu un volum fără de sfârșit probabil fără titlu, așa cum este viața fiecăruia dintre noi. Gabriela Stan nu știe cât am studiat locurile unde am fost, adică orașul Cordoba și nici nu bănuie câte însemnări am găsit despre ceea ce face frumos, acolo, pentru comunitate, pentru cultură și nu numai. Așa că mă voi mărgini să afirm că nu mă voi da înapoi să scriu
și să le spun tuturor prin articolele mele, ce se întâmplă frumos acolo datorită ei și celor ce-i sunt alături. Eu acum scriu doar câteva impresii, o prefață să zicem a ceea ce va urma. Și vă voi mai scrie tot aici și despre secretele timpului, păstrate pentru a fi astăzi cunoscute de numeroșii turiști.
Pentru că vorbesc despre orașul lui Seneca, dați-mi voie să reamintesc ce a spus și ce mi-a venit în minte când priveam și fotografiam râul milenar. Seneca: „În timp ce noi amânăm, viața prinde viteză”. Fotografiam și aveam imagini cu ce aflasem dinainte despre acele locuri. Parcă se uneau timpurile străvechi cu cele din zilele noastre. Să pășești prin locurile unde acum 3 milenii oamenii armonizau începuturile, să respiri antichitatea cu epoca medievală și să le asiști într-o discuție cu un conațional din orașul lui Seneca tocmai în secolul 21, este pentru mine prezentul care te face să visezi cea mai amplă și profundă istorie a lumii. Puntea frumoasă a trecutului unită cu viitorul prin prezent nu se va rupe niciodată. Doamna abia cunoscută care mergea alături de mine nu bănuia citatul la care mă gândeam când am văzut cât de frumos poate fi sufletul românesc în acel colț, totuși fabulos, de lume. Adică: „Sufletul este unica valoare a omului”-același Seneca.
“Puntea frumoasă a trecutului unită cu viitorul prin prezent nu se va rupe niciodată.”
Pagina 9 – România Ta Diaspora Sub împăratul roman Traian, Baetica era o provincie perlă a marelui Imperiu la un moment dat, așa cum era și Dacia, în cealaltă extremitate a continentului Apoi ea s-a numit până în zilele noastre, Andaluzia (Andalucia).
Români în lume râvnita Cordoba. Iar ca să concluzionez, vă voi spune că maș întoarce acolo ca să știu mai multe despre ce există în acest oraș-muzeu care a fost declarat patrimoniu mondial. Adică: Zidurile Carre Cairuan, Castelul Regilor Creștini, Aleea Florilor, Medina Azahara, Palma del Rio și multe, multe altele.
Așadar, doamna Gabriela Stan Vasilescu, trăiește între șoaptele timpurilor și sub privirile magicului și mereu tânărului râu ce devine fluviu în aval, minunatul Guadalquivir. Conaționala mea mi-a dezvăluit că acolo au filmat și cei de la Discovery. Am aflat că un reporter al canalului cu pricina a stat vreo 5 zile lângă tufișurile râului să prindă în acțiune o vidră. Până și moara străveche de pe malul apei vorbește fără să o auzi. Tot acolo, Gabriela Stan V. promovează fără să obosească vreodată cultura românească, valorile și tradițiile și chiar există o revistă editată în limba spaniolă. Bineînțeles că a scris și sora sa de asemenea, în deja cunoscutul Caiet al Speranței, caietul acela purtat de mine pe jos până la Roma și unde sute de români din diaspora și-au spus gândurile. Și-i mulțumesc. Puento Romano, adică Podul Roman din Cordoba Dragi prieteni, m-am despărțit foarte greu de doamna a fost construit în secolul I î.d.Hr. Prima oară obiectiv de Gabriela. Dincolo de colaborarea care va urma, la nivel de apărare, apoi închisoare pe urmă sediu al Gărzii Civile, promovare socio-culturală, rămâne fericirea că putem face oricând lucruri frumoase, noi, oamenii, dacă dorim. Eu acum este parte muzeală din Museo-Vivo de al-Andalus. La doar pentru acestea am timp. mijloc avem statuia construită în secolul VIII d.Hr, San Cam asta v-am putut spune pe scurt despre Rafael del Puente, apoi un fel de arc de triumf la capăt, Cordoba și despre întâlnirea scurtă cu o doamnă nu doar adică Puerta del Puente. Pe aici distinsă dar și discretă, deloc se intră și se iese din centrul “...putem face oricând lucruri frumoase, expansivă, așa cum îi stă bine vechi al străvechiului oraș oricărui om care face ceva ce andaluz. Bineînțeles că am văzut noi, oamenii, dacă dorim. Eu doar pentru merită apreciat pentru țara de acestea am timp.” și Mezquita, adică Marea unde a venit și pentru Moschee care provine din imaginea românilor. Permiteți-mi să închei tot cu ce a mai arhitectura islamică spaniolă. Ea datează din secolul X și spus Seneca: „Atașează-te de cei care te pot face mai bun și este de fapt o mărturie clară a schimbărilor permanente de primește-i pe cei care la rândul tău îi poți face mai buni”. religie iar astăzi, în interior, vorbim despre religia catolică. Dealtfel, ea mai este cunoscută sub denumirea de Catedrala Adormirii Maicii Domnului.
Mai amintesc acum despre Torre de la Calahora (Turnul Calahorra) care l-ar fi obligat pe regele Ferdinand III de Castilla să îl traverseze pentru a putea recuceri mult
P.S. În numărul următor vă voi spune mai multe despre Asociația Traian și alte locuri pe care le-am vizitat laolaltă cu istoricul lor.
Pagina 10 – România Ta Diaspora
Cultură
Revista Itaca- promotoare a culturii românești în diaspora Revista Itaca am descoperit-o cu mare drag în urmă cu ceva timp și dacă la prima ei răsfoire virtuală mi s-a părut simplă, imediat am înțeles după o parțială lecturare că lucrurile nu stau deloc așa. Dintr-o țară insulară, Irlanda, de la Dublin, Viorel Ploieșteanu și Doria Șișu Ploieșteană oferă cu mărinimie și pasiune tuturor scriitorilor români din afara granițelor posibilitatea să se afirme, prin publicarea creațiilor proprii, poezie sau proză. Mai mult, anul acesta revista a inițiat un concurs pe ambele secțiuni literare, denumit "Distincțiile Revistei Itaca-Cartea Anului 2015". Și pentru că tot ne aflăm în diaspora la domeniul cultură, vom reaminti în următoarele pagini și de un alt concurs inițiat de merituoșii responsabili ai revistei: Concursul de poezie "Peregrinări". Câștigătorii Distincțiilor revistei Itaca Dublin pentru Cartea anului 2015 - Diaspora au fost anunțați astfel: Poezie - Cartea pedepsirii, autor Raul Sebastian Baz (Germania) Proză - Secretul Uriașului 160, autor Adrian Melicovici (Italia) Premierea va avea loc la Dublin, în data de 16 iulie 2016. Mulțumim juriului pentru evaluarea celor 17 volume înscrise în concurs! Membrii juriului: Dăncuş Doru Ştefan Felix Nicolau Dorina Brândusa Landén Dirk Und Gabi Sonnenberg Doria Șișu Ploeșteanu Emanuel Pope Emanuel Stoica Mihok Tamas și Viorel Ploesteanu Premiile oferite câștigătorilor: publicarea câte unui volum, cu sprijinul partenerului nostru, Grup Media Singur, o colecție de monede vechi irlandeze (Baz), o monedă de 1 dolar SUA, de argint, din anul 1922 (Melicovici), diplome, trofee și cronici în revistele Singur și Itaca. Felicitări tuturor participanților, cu un plus pentru câștigătorii acestei prime ediții!
Dar ce mai putem afla despre această revistă merituoasă? Iată o preluare de pe hopernicus.falezedepiatra.net: „După cum mulți dintre dumneavoastră știți, Itaca este o revistă de cultură, care publică numai scriitori de limbă română trăitori în afara granițelor țării. Este o revistă cu apariție trimestrială (martie, iunie, septembrie și decembrie), atât online cât și pe suport de hârtie. Este editată de către Centrul de promovare „Itaca” – Dublin, din fonduri proprii și nu se comercializează, fapt pentru care nu ne permitem să remunerăm colaboratorii și nici să oferim exemplare tipărite. Există, însă, posibilitatea de a se comanda revista, prețul reflectând numai cheltuielile de tipar și expediere. Toți scriitorii de limbă română sunt invitați să propună texte spre publicare (1-5 pagini A4 de proză scurtă, articole pe teme culturale, recenzii sau 3-5 poezii), trimițându-le pe adresa de e-mail revistaitacadublin@gmail.com într-un document word, Times New Roman, obligatoriu cu diacritice, însoțite de o fotografie personală în format jpg și un scurt CV literar (cu adresa de reședință). Toate materialele sunt introduse în redacția revistei, sub anonimat, unde sunt evaluate de către redactori, primind sau nu acceptul de publicare. Recomandarea noastră este să nu trimiteți materiale care au fost publicate anterior sau pe care le-ați propus spre publicare și altor reviste. Așteptăm materialele dumneavoastră până pe data de 1 a lunii în care apare fiecare număr. Autorii care au publicat deja volume, sunt rugați să ne trimită fotografiile coperților, pentru a le promova în revistă.”
„Un popor fără cultură este ușor de manipulat. Imanuel Kant”
Pagina 11 – România Ta Diaspora
Cultură
Descoperiți pagina de pe Facebook a revistei culturale Itaca de la Dublin la adresa:
www.facebook.com/revistaitacadublin
Pagina 12 – România Ta Diaspora
Cultură
În ultimul număr apărut, respectiv 13, pe parcursul a zeci de pagini, vă puteți hrăni intens cu textele unor autori foarte talentați. Emanuel Pope din Anglia vă propune Padre mio, cape di tutti capi! Felicitări din nou! Și e abia începutul unei hrane spirituale deloc de invidiat ci și de asimilat. Emanuel Stoica din Suedia vă propune începând cu pagina 6 continuarea materialului Interviu cu o știucă iar Valery Oișteanu din Statele Unite ale Americii propune versuri în limba engleză, inițiind regalul său aparte cu Fado-Dada și The Blood Poem. Gabriela Căluțiu din Sonnenberg, Spania, ne invită să citim prin lecturare Portretul fără ochi iar Dorina Brândușa Landèn din Suedia ne invită în Casa Exilatului. Stiluri diferite ale unor autori de excepție, români care trăiesc în străinătate, adună elementele unui tablou literar unic dacă ai răbdarea și interesul să le citești cu atenție textele. Elvira Popazzu Seffer, trăind în Israel, ne propune lecturarea unui Cadru de război de la pagina 38 a revistei Itaca iar Zlavomir Almăjan din Canada sosește în acest număr cu Gheorghe Zincescu-Poetul în fața lumii. Pe buna mea prietenă Laura Cătălina Dragomir o regăsim la pagina 53 cu versurile sale aparte, neobișnuite și non-conformiste. Și aș putea continua la nesfârșit cu ceea ce cuprinde acest număr deosebit al revistei Itaca dar pentru că spațiul și timpul nu permite, închei cu un citat-vers din Raul Sebastian Baz din Germania: M-am așezat în tăcere pe covor/ Mi-am prins tâmplele în palme și am stat...(Duh). Ah...mulțumesc celor de la revista Itaca pentru publicarea unui text din romanul meu Secretul Uriașului 160 :P
Începuturile revistei culturale Itaca, amintiri de suflet și mai ales de neuitat!
Locul și data unde va avea loc ceremonia de acordare a Distincțiilor revistei Itaca, Dublin, Irlanda.
Pagina 13 – România Ta Diaspora
CONCURS DE POEZIEREVISTA ITACA
Partener: Grup Media Singur Membrii juriului: Alexandru Cistelecan (România) Florin Iaru (România) Attila F. Balazs (Slovacia) Ioan Potolea (România) Dorina Brândușa Landen (Suedia) Dorina Șișu (Irlanda) Emanuel Pope (Anglia)
Premiile acordate: Locul I – Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), volumul de versuri “plătind pământului cu moartea noastră”, autor Dorina Șișu Locul II - Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), volumul de versuri “Sâmburi”, autor Viorel Ploeșteanu Locul III - Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), o monedă irlandeză de 1 penny, din anul 1916 1. Perioada de trimitere a poeziilor pentru concurs: 1 aprilie – 15 mai 2016 2. Jurizare: 16 – 31 mai 2016 3. Anunțarea câștigătorilor: 1 iunie 2016 4. Poeziile se trimit numai pe adresa centruldepromovaredublin@gmail.com 5. Fiecare participant va trimite poezia în nume propriu și va primi un e-mail de confirmare în 48 de ore. Dacă nu primiți acest e-mail, vă rugăm să retrimiteți! 6. Se trimite o singură poezie, în limba română, într-un document word de maximum 2 pagini A4, fără imagini, cu diacritice, font Times New Roman, mărimea literei 12. 7. Fiecare participant se va înscrie o singură dată în concurs, atașând la e-mail numele real și complet, o fotografie jpg și localitatea de reședință. 8. Poezia trimisă la concurs nu trebuie să mai fi fost publicată anterior, nici măcar pe blogul personal sau pe
Cultură/recomandări site-uri de literatură. 9. Vârsta minimă de participare este de 14 ani împliniți. Vârstă maximă nu se impune. 10. Pot participa la concurs scriitori de limbă română, indiferent unde s-ar afla pe această planetă. 11. Poeziile intrate în concurs vor fi postate pe site-ul Centrului de promovare “Itaca” – Dublin, sub anonimat, primind un număr de ordine, în funcție de înscrierea lor. 12. Participanții sunt rugați să nu-și promoveze creația cu numărul respectiv pe propriile pagini de internet, în pofida faptului că nu va exista și un vot al publicului. 13. Jurizarea se va face în două etape. În prima, între 16 și 28 mai, fiecare membru al juriului va nota 10 poezii, pe care le consideră ca fiind cele mai bune, cu valori de la 1 la 10, fără a repeta vreo notă. După această primă evaluare, cele mai bine situate 10 poezii vor intra în faza finală, între 29 și 31 mai, iar fiecare membru al juriului va nota numai locurile I, II și III, acordându-le 5, 3 respectiv 1 punct. Astfel se vor stabili cei trei câștigători. 14. Nu se acordă mențiuni, diplome de participare și nu se face public votul juriului, luat individual. 15. După anunțarea câștigătorilor, în termen de câteva zile, vor apărea pe site și numele autorilor în dreptul fiecărei poezii și vom realiza un volum colectiv online (nu tipărit!), cu toate poeziile înscrise în concurs (de aceea este nevoie și de fotografiile autorilor). 16. Câștigătorii vor primi premiile în luna iulie a anului 2016, după ce va fi tipărit numărul 14 al revistei Itaca. 17. Vă vom ține la curent cu evoluția concursului pe site-ul Centrului de promovare “Itaca” – Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaC ulturiiDUBLIN/ ca și pe pagina de facebook a acestuia https://www.facebook.com/sufletromanescdublin?ref=hl 18. Toate poeziile premiate vor fi publicate în numărul 14 al revistei Itaca. Dorim succes tuturor participanților, iar membrilor juriului inspirație în alegerea celor mai bune poezii!
Pagina 14 – România Ta Diaspora
Scriitori în diaspora
Povești nespuse...călătorii în timp
CRISTIAN GABRIEL GROMAN
- Mă bucur că îți place, dragul meu prieten. Fă-te comod, voi începe să îți povestesc și eu. Iar George va veni în curând cu câte un ceai fierbinte. Nici nu isprăvi de spus acestea, că George se și ivi în ușa salonului cu o tavă de argint pe care se aflau două cești de porțelan aburinde. Admiram desenele exotice de pe cești iar aroma ceaiului fierbinte se îmbina cu mirosul lemnelor ce ardeau în șemineu, provocându-mi o stare de liniște, calm și ușoară somnolență. (Publicat întâi în revista Itaca)
poet, Londra Tatăl meu a fost un renumit savant, își începu povestirea profesorul, tușind ușor. A lucrat alături de alți 12 savanți la un proiect de mare anvergură, coordonat de un călugăr italian, și anume călugărul benedictin Marcello Pellegrino Ernetti, profesor de muzică arhaică, exorcist, teolog și fizician renumit. Padre Ernetti, cum i se spunea, avusese ca mentor pe părintele Agostino Gemelli, alături de care, în 1952, reușise să capteze glasuri din lumea cealaltă, pe o bandă de magnetofon. Acest fapt se întâmpla în laboratorul electro-acustic de la Universitatea Catolică din Milano. Profesore, îl întrerupsei eu, povestirile dumitale sunt mult mai interesante ca acelea ale bunicii! Nu te grăbi, încă nu ai auzit nimic! Și nu sunt povești, sunt fapte cât se poate de reale, zise profesorul, în timp ce eu priveam fascinat limbile jucăușe ale flăcărilor ce încălzeau șemineul, încercând să vizualizez cu ochii minții cele spuse de noul meu prieten. Călugărul Ernetti, reluă bătrânul profesor, a strâns lângă el pe cei mai buni oameni de știință ai vremii, printre care: laureatul premiului Nobel, Enrico Fermi sau specialistul în rachete Wernher von Braun, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii și ''părinții'' progranului atomic american. Alături de aceștia, Ernetti mai lucra cu un laureat al premiului Nobel din Japonia, cu un portughez și cu unul dintre discipolii lui Fermi. Alături de acești oameni excepționali, Padre Ernetti a reușit în 12-14 ianuarie 1956 să pună în funcțiune un aparat ce permitea călătoriile în trecut, captarea imaginilor și a sunetelor, filmarea evenimentelor. Ei au denumit această invenție simplu: Cronovizor. Această ''mașină a timpului'' nu permitea călătoria fizică în timp și spațiu, ci doar vizualizarea și înregistrarea anumitor fapte din trecut, prin intermediul unor holograme proiectate într-un spațiu cilindric. Aparatul era format din trei părți componente: 1.
un sistem de antene de recepție pentru orice tip de bandă, construite dintr-un aliaj misterios din trei metale. 2. Un captator, care se putea seta pe o anumită dată, persoană sau eveniment. 3.Un sistem de recompunere și înregistrare a sunetelor și imaginilor, de formă cilindrică. -Foarte interesant, reușii eu să bâigui, ascultând cu mare interes. Da, călugărul benedictin s-a inspirat în construirea acestei mașinăriidin foarte multe scrieri medievale, majoritatea dintre ele interzise de către Biserică, la care Ernetti avusese totuși acces. Multe dintre aceste documente fuseseră scrise cu secole în urmă de către alchimiști precum Nicholas Flamel care, arestat fiind în 1387, a fost obligat să dea ceva ''la schimb''. Fiind totuși închis, se spânzură, dar dispare din mormânt iar Vaticanul dă un ordin prin care acesta este căutat. În 1610, Ben Jhonson scrie cartea ''Alchimistul'', în 1611, însuși Shakespeare abordează același subiect în ''Furtuna''. Pitar de Matis, un fizician ]nchis de Vatican scria despre o mașină a timpului: ''Dacă ați ști cât de simplă este aceasă mașinărie!'' Și a funcționat vreodată? -am întrebat eu, captivat fiind. Da, a funcționat. Spre surprinderea multora, Ernetti și colaboratorii săi, printre care și tatăl meu, au reușit să surprindă imagini și sunete din trecut, cum ar fi: Cina cea de Taină, răstignirea lui Iisus, discursuri ale lui Cicero sau Napoleon, distrugerea Sodomei și a Gomorei, discursul lui Musolini, primirea celor zece porunci de către moise, o piață de zarzavat de pe vremea împăratului Traian. Și ce s-a întâmplat cu acest aparat? -Va
urma-
Pagina 15 – România Ta Diaspora
Recomandări
MULTIMEDIA TOSCANA oferă doritorilor un serviciu fotografic de excepție. Ei își pot crea albume fotografice de înalt nivel, care să le rămână în tumultul amintirilor ca o clipă eternă frumoasă. În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția:
Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: presadiasporei@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!
Pagina 16 – România Ta Diaspora
Vă aşteptăm şi pe Facebook: www.facebook.com/romaniatadiaspora
România în Imagini
Pagina 17 – România Ta Diaspora
Români în lume/ARSD-PARIS
Românii de la Asociația ARSD-Paris cu puțin înainte de Paști. Imaginile spun singure ce se întâmpla frumos...
Pagina 18 – România Ta Diaspora
Pro Talente
Avram Marc, arădeanul care predă lecţii de dans copiilor şi viitorilor însurăţei
Nataşa V. Roman
Se numeşte Avram Marc, este elev în clasa a XII-a la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad şi predă lecţii de dans copiilor şi adulţilor.Tânărul arădean face dans sportiv de la vârsta de 9 ani şi a descoperit această pasiune când a mers prima dată cu verişoara lui la dans.
profesor, Arad
Atunci doar a asistat şi i s-a părut foarte distractiv. Marc a ajuns să practice acest frumos sport din plăcerea de a dansa până antrenorii lui au constatat că are o înclinaţie deosebită înspre acest domeniu. A acceptat sugestia lor de a încerca mai mult şi a ajuns să facă parte din grupa de avansaţi, iar câteva luni mai târziu a participat la primul lui concurs de dans împreună cu partenera sa, obţinând locul trei.
reuşesc să îşi dechidă propriul club de dans, care în prezent este afiliat la Federaţia Română de Dans Sportiv. Acum, acesta este cel mai bun club de dans sportiv din Arad. Începând cu momentul în care a adunat suficient de mulţi cursanţi pentru o grupă căreia să îi predea dans sportiv, el a avut plăcerea de a colabora cu zeci de copii, cupluri de adulţi sau viitori însurăţei.
Treptat, datorită experienţei dobândite, Marc a fost avansat la grupa de performanţă şi a obţinut în competiţiile la care a participat foarte multe cupe, medalii şi diplome. Până acum, cea mai mare performanţă obţinută este locul trei la campionatul naţional din Iaşi la vârsta de doar 12 ani.
El este un dansator căruia nu-i place să danseze pentru a obţine un premiu, ci pentru plăcerea pe care i-o oferă acest sport. „Dansatorul pe care îl admir cel mai mult este Slavik Kryklyvyy. Îl admir pentru modul lui de a se exprima prin dans, pentru pregătirea, pentru rezultatele lui şi pentru felul său de a trăi”, mărturiseşte Marc. Avram Marc hotărăşte să predea dans sportiv în momentul în care antrenorii lui, Patrik şi Andreea Haizar,
Întrebat fiind ce reprezintă pentru el această frumoasă pasiune, tânărul arădean răspunde: „Pentru mine, dansul este cea mai simplă modalitate de a mă exprima. Probabil acesta este un atuu în cariera mea, atât în cea de sportiv, cât şi în cea de instructor”.
„În planurile mele de viitor se încadrează atât primul meu examen de instructor, cât şi dezvoltarea dansului meu”, încheie Marc.
Pagina 19 – România Ta Diaspora
Recomandări
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook:
pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
Pagina 20 – România Ta Diaspora
România în imagini
Pagina 21– România Ta Diaspora
România în imagini
Pagina 22 – România Ta Diaspora
Eveniment-Artă
Tandem
Cristina Fornazer
În perioada 26 aprilie - 4 mai, a avut loc la Roma expoziția de pictură ”TANDEM”, expoziție care, după cum îi spune și numele, reprezintă doi pictori consacrați, cunoscuți pentru bogata lor activitate ce expun și scriu în ”TANDEM”. Este vorba de doamna prof . Eugenia Boteanu (Comănești, jud. Bacău) și de domnul prof. Victor Foca (Botoșani), ambii membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Comănești, bibliotecar Doamna Eugenia Boteanu, este absolventă a facultății de Arte Plastice din Timișoara clasa prof. pictor Romul Nuțiu și absolventă a cursurilor de teatru de păpuși a cunoscutei actrițe Brândușa Zaița Silvestru. Este o doamnă cunoscută și dragă nouă comăneștenilor deoarece a fost profesor de desen la Școala Gimnazială ”Ciprian Porumbescu” din Comănești. O persoană caldă și prietenoasă, iubitoare de frumos și iubită de elevi, cariera doamnei Eugenia Boteanu s-a îmbogățit de-a lungul timpului cu numeroase premii obținute împreună cu elevii săi la diverse expoziții și festivaluri de artă, teatru de păpuși și expoziții de pictură. Dintre acestea amintim aici premiul întâi la faza județeană și mențiune la faza națională în anul 1987 la un festival de teatru de păpuși, urmat în anul 1989 de premiul al II-lea la faza județeană la același festival. În 1987, obține premiul al II-lea și titlul de laureat la etapa județeană a festivalului național ”Cântarea României” cu lucrarea PEISAJ DE IARNĂ. Între anii 1991- 1999, obține împreună cu copiii îndrumați peste 40 de premii I, II, III și mențiuni la concursul ”Autori copiii”, al revistei ”Excelsior”.
În anul 2000, expune icoane la Muzeul D. Ghika din Comănești, în anul 2002 participă la secțiunea de artă plastică la ”Săptămâna Caragiale” iar în 2004, participă la concursul ”Salvați mediul”. Și pentru că arta doamnei Eugenia Boteanu nu se
rezumă doar la pictură, trebuie să spunem că în anul 2005, se lansează ca scriitor. Debutează în literatură cu volumul ”TRECUTUL ÎNTORS” (prefața de prof. Petre Colăcel). În perioada anilor 2005, 2006 coordonează revistele de artă a elevilor de la C. T. D. Ghika (revista ”ARTIȘTI K NOI”) și de la școala C. Porumbescu (revista ”ARTE – MISS”). Anul 2010, a fost un an bogat pentru pictorul și scriitorul Eugenia Boteanu. Publică trei cărți, ”MAI APROAPE DECÂT MAI DEPARTE”, cu prefața scrisă de prof Lavinia Vărăreanu, ”O ALTFEL DE IUBIRE” (prefață de Marieta Radu) și împreună cu dl. profesor Doru Boteanu, cartea ”CULOAREA OCHILOR” (prefața Jurma Gheorghe).
Cum spuneam, anul 2010 a fost plin de realizări și pentru pictorul Eugenia Boteanu. Am admirat picturile doamnei expuse la Clubul Copiilor și la Muzeul D. Ghika din Comănești, sub titlul sugestiv”PORȚI DESCHISE”. Între 2011 – 2013 expune sub titlurile ”LUMINA SUFLETULUI” la Dărmănești, ”CULOARE PENTRU SUFLET” la Biblioteca Orășenească, ”LA POARTA SUFLETULUI” la Muzeul D. Ghica din Comănești și ”SUFLET ȘI CULOARE” la galeria ”Nouă” a Uniunii Artiștilor Plastici din Bacău și în holul Inspectoratului Școlar Județean Bacău. După cum se vede și aude, toate expozițiile doamnei Eugenia Boteanu, au ceva aparte:
Pagina 23 – România Ta Diaspora culoare, lumină și suflet, trei lucruri care o definesc și scot la iveală talentul și experiența lăuntrică, destăinuită nouă prin limbaj plastic. Romanul ”BLESTEMUL CASEI”, prefațat de criticul Corneliu Galben, vede lumina tiparului tot în anul 2013. Trebuie amintit și de activitatea doamnei Eugenia Boteanu de la cercul de pictură din cadrul Clubului Copiilor Comănești, ca despre o prelungire a activității didactice a domniei sale de-a lungul timpului. Cercul de pictură a fost partenerul Bibliotecii Orășenești din Comănești, în proiectul ”Lumea minunată a basmului”, lucrările copiilor fiind expuse în holul bibliotecii iar proiectul finalizându-se cu 2 000 de cărți pentru copii și tineri. Și pentru că am vorbit de munca cu copiii, vă spun că anul trecut, împreună cu micuții elevi ai dânsei, doamna Eugenia Boteanu a publicat cartea ”CUVINTE ȘI CULORI”. Și anul 2014 a fost unul plin de evenimente pentru artistul Eugenia Boteanu. A participat la numeroase expoziții de grup dintre care amintim o expoziție la Veneția, la Iași (Armonii Cromatice, Salonul internațional de toamnă, Culorile inimii), a mai expus și la Botoșani, la Salonul de toamnă.
Ca un bilanț al activității doamnei Eugenia Boteanu în ultimii 5 ani, putem sa spunem că este autoarea a 5 volume de carte, a două reviste de artă pentru elevi și a avut 14 expoziții din care 7 de grup și 7 personale. Și pentru că am vorbit de Botoșani, iar expoziția vernisată acum se numește TANDEM, nu putem să nu vorbim despre domnul profesor Victor Foca, cel care scrie și expune în tandem cu d-na Boteanu. Botoșăneanul Victor Foca, este absolvent al Facultății de Arte Plastice din Iași, clasa prof. Dan Hatman, urmând o carieră de profesor la o școală din Botoșani. Este membru și colaborator al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici. Domnul Victor Foca, elaborează conceptul plastic ”MARELE TOT”, organizează 34 de ediții expoziționale școlare, în care expune și lucrări abstracte personale, la Botoțani, Zurich și Budapesta. Participă la expoziția itinerantă ”Porni Luceafărul” la Botoșani și la Galeria de Artă a Ministerului Lucrărilor
Eveniment/ artă Publice și Amenajării Teritoriului. Deasemenea participă cu lucrări la expoziții de grup anuale la Suceava și Bacău. Lucrează pictură murală în regie proprie prin proiectul ”Slavă ție” în școli și licee din Botoșani. Sculptorul Victor Foca, la initiativa lui Mihai Malaimare, este autorul monumentului Mihai Eminescu din comuna Gorbănești jud. Botoșani, sculptură inaugurată în 16 iunie 2005. În anul 2014, artistul Victor Foca, începe o fructuoasă colaborare cu doamna Eugenia Boteanu odată cu lansarea la Comănești și la Botoșani a volumului de poezii ”TANDEM” și a expoziției de artă cu același nume. Anul 2015, a început cu o expoziție de pictură la Ipotești acasă la Mihai Eminescu și a continuat cu TANDEM 4 la Oneşti în luna aprilie. Anul 2015, a culminat pentru cei doi artiști cu expoziția TANDEM 5 din Spania, la Arbucies, urmată de TANDEM 6 în luna octombrie la Baia Mare. Anul 2016, a debutat cu expoziții de grup la Suceava și Botoșani, iar în luna martie cu expoziția TANDEM 7 la Iași.
Acum cei doi au venit în întâmpinarea românilor din diaspora cu expoziția TANDEM 8 la Accademia di Romania din Roma - Italia. iubitorii artei plastice fiind invitați între 26 aprilie și 4 mai la Accademia di Romania, Viale delle Belle Arti, 110 pentru a admira o frumoasă expoziție de artă plastică. Să le urăm succes în continuare celor doi pictori! ing. Hanganu ( Fornazer) Cristina Biblioteca orășenească Comănești
România Ta Diaspora, mereu alături de tine oriunde te afli!
Pagina 24 – România Ta Diaspora
Recomandări
Un job la îndemâna oricui:
Câștigă bani cu ONECOIN!!!
Acum, moneda virtuală este la îndemâna oricui. De la Bitcoin ajungem la OneCoin, sistemul care îți permite să înmulțești proprii tăi bani într-o afacere legală, cotată internațional. Vrei să intri în afacere? ONECOIN este SOLUȚIA IDEALĂ. Într-un singur an, investiția ta poate crește de cel puțin câteva ori! Trimite e-mail la presadiasporei@gmail.com și te vom îndruma să urmezi primii pași în afacere! Sau mesaj privat pe rețeaua Facebook la adresa www.facebook.com/adi.melicovici
Pagina 25 – România Ta Diaspora
Recomandări
Pagina 26 – România Ta Diaspora
Procultura
EXTEMPORAL Licuță? 5 ani şi 3 luni Grupa mijlocie :P
LICĂ BARBU scriitor, povestitor, Brăila
Sǎru’ mâna, Oameni Mari! Mǎ numesc Licuţǎ şi am trei luni şi cinci ani, iar aceste rânduri nu sunt scrise de mine ci de mintea mea care e acum în capul meu şi e curatǎ pentru cǎ mǎ spǎl pe dinţi. Eu sunt un copil cu minte şi vreau sǎ rǎmân aşa, un copil.
Mǎ numesc Licuţǎ şi am trei luni şi cinci ani, iar
aceste rânduri nu sunt scrise de mine ci de mintea mea care e acum în capul meu şi e curatǎ pentru cǎ mǎ spǎl pe dinţi. Eu sunt un copil cu minte şi vreau sǎ rǎmân aşa, un copil. L-am întrebat pe Pufuleţ, motanul cu dungi strâmbe, cǎ el cum de rǎmâne mereu mic şi noi oamenii nu? Pufuleţ a sǎrit pe şifonier. Miorlǎind, mi-a spus cǎ şi el poate fi mare. Era el mare, dar s-a supǎrat Lemnosu, şifonierul, iar Pufuleţ a cǎzut în el. Am înţeles atunci cǎ nu trebuie sǎ te dai mare, ci trebuie sǎ fii deja mare..altfel, cazi. Eu nu vreau sǎ fiu mare cu toate cǎ mami insistǎ la fiecare linguriţǎ de ciorbiţǎ sǎ pap tot dacǎ vreau sǎ ajung mare. Nici nu m-a întrebat dacǎ vreau, mai ales cǎ era o ciorbiţǎ transparentǎ de vedeam prin ea papuceii sub masǎ . De la plic, zicea mami. Ca în reclamǎ. Nu ca la Buni cu multe cerculeţe, morcoveaţǎ plus verdeaţǎ ca la piaţǎ. Mǎ supǎra cǎ insista sǎ ajung mare. Şi asta nu-mi place! Eu nu vreau sǎ bat copii atunci când îi doare ceva şi ei plâng.
Eu nu vreau sǎ las copii sǎ priveascǎ la televizor, seara târziu, când mami şi tati au musafiri de miroase casa a fum de priza arsǎ , să vadă filme cu pistoale dea’adevǎratelea şi copii rǎpiţi.
Eu nu vreau sǎ las copii strâmbi de foame ca o jucǎrie stricatǎ din Ţǎrile Calde ce-şi mǎnâncă lacrimile. Eu nu vreau sǎ plângǎ animalele pǎdurii dupǎ copacii tǎiaţi. Eu nu vreau sǎ nu las copii sǎ meargǎ la şcoalǎ pentru cǎ nu au bani. Eu nu vreau bani. Ei ne distrug copilǎria ce nu cunoaşte teama. Oamenii mari nu au gǎsit nici acum copacul care face ciori. L-am gǎsit noi, copii! Şi, atenţie! Sunt descoperitorul copacului care face stele. Am primit Ordinul Visului Intergalactic – clasa Calea Lactee. Am sǎ dezvǎlui descoperirea mea, încet, şoptit...sǎ audǎ doar liniştea din noi: e lângǎ mine, e în noi, e peste tot..e imposibil sǎ nu-l vedeţi...e deajuns sǎ priveşti seara prin ramurile unui copac şi ai sǎ vezi copacul plin de stele. Este Stelarul, copacul care face stele. Aşa spunea tata când mergeam seara pe câmp să privim cerul. Dimineaţa, soarele ia stelele în mingea lui şi copacul rǎmâne etern. E copacul vieţii. Oamenii mari nu ştiu sǎ zboare decât cu avionul. Noi zburǎm mereu – suntem îngeri. Oamenii mari viseazǎ doar vile, maşini şi bani. Noi suntem mai bogaţi ca ei, visǎm tot Universul. Oamenii mari nu ascultǎ cum vorbesc florile, animalele şi pietrele. Noi ştim şi le auzim pentru cǎ vorbim pǎsǎreşte. Oamenii mari nu mai ştiu sǎ-şi plângǎ pǎrinţii. Noi fǎrǎ pǎrinţi nu am mai fi copii. Oamenii mari nu mai ştiu sǎ zâmbeascǎ, iar noi copii îi iertǎm pentru asta. Viaţa i-a doborât în grija pentru atâtea nevoi. Sǎ vinǎ lângǎ noi, nu doar de 1 Iunie, ci clipǎ de clipǎ şi zâmbetul nostru îi va molipsi de boala copilăriei. Vrând-nevrând voi ajunge şi eu mare, dar nu vreau sǎ cresc uitând copilul din mine. Altfel, voi îmbătrâni. Nu-i aşa Oameni Mari? LICUŢǍ
Pagina 27 – România Ta Diaspora
Poezie
Cine este Daniela Popescu? Ea publică mai rar pentru că este mamă, jurnalist, om și o româncă ce trăiește în Grecia. De această dată facem un mic portret în versuri al colegei noastre din țara elenă și putem spune că sensibilitatea ei poetică este deosebită. Echipa. Daniela Popescu jurnalist, Atena
Sunt... de Daniela Popescu Sunt gânduri care ni se potrivesc și oameni care ne iubesc! Sunt ființe care ne dezamăgesc si -s aripi care incep sa cresc! Sunt usi care ne incatuseaza si-s prieteni care ne eliberează! Sunt vorbe care dor și-s fapte care nu mai mor! Sunt pași pe care i-ai facut și-s urme pe unde-ai trecut! Sunt lupte care le-ai pierdut și-s drumuri care au inceput! Sunt oameni care te-au dezamagit și clipe care te-au uimit!
Colega noastră la un Congres al Spiritualității
Sunt puteri care te-au lăsat și-s vointe pe care le-ai urmat! DANIELA POPESCU - FRANTURI DE SUFLET-VOL.2
SCRII POEZII? Scrie-ne pe email romaniatadiaspora@gmail.com
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978 Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora
Merituoasa asociație are și o librărie unde vinde carte românească. Adresa: 11E, clos du Parnasse 1050 - Brussels
Pagina 28 – România Ta Diaspora
Itinerarii, istorie
Casa Memorială Ion Roată Situată în localitatea Câmpuri, casa memorială „Ion Roată" reprezintă un punct de atracţie şi de interes pentru cei care vizitează meleagurile Vrancei. Plin de istorie şi legende, ţinutul Vrancei are multe de oferit turiştilor care îl vizitează an de an. Printre cele mai inedite puncte de atracţie se numără Casa memorială „Ion Roată", situată în apropiere de Primăria Câmpuri, pe drumul national Tişiţa-Soveja. Practic, se află în calea celor care merg spre Soveja şi care mai pot admira pe traseu Mănăstirea „Trei Brazi" de la Panciu, Mausoleul Mărăşti şi Mausoleul Soveja.
astfel să se redea atmosfera epocii în care a trăit Ioan Roată. Casa este formată din două odăi, iar în interior se pot vedea cofa de apă, putineiul pentru unt, linguroiul sau polonicul de atunci, o icoană foarte veche, masa cu blide, patul cu cergă, iţarii moşului, dar şi o pereche de desagi. Ultimii descendenţi ai lui Ioan Roată În satul Gura Văii, din comuna Câmpuri, acolo unde s-a născut moş Ion Roată mai trăieşte un nepot care se mândreşte cu numele pe care îl poartă. „Ultimul descendent al familiei Roată a rămas tot la noi în sat, iar una din fiicele sale are şi rolul de ghid atunci când sunt turişit dornici să viziteze casa memorială", declară Dumitru Vlădescu, primarul localităţii Câmpuri. De altfel, autorităţile locale organizează în fiecare an, pe data de 24 ianuarie, un parastas la mormântul lui Ion Roată, la care participă atât săteni, cât şi oficialităţi din judeţul Vrancea.
Casa memorială „Ion Roată" a fost inaugurată la 24 ianuarie 1959, cu ocazia Centenarului Unirii Principatelor, şi cuprinde obiecte specifice ambientului familial şi social în care a trăit deputatul ţărănimii române, precum şi mărturii documentare privind activitatea sa în Divanul ad-hoc al Moldovei, în anul 1857.
Toţi cei care vor să viziteze Casa Memorială a lui Ion Roată, susţinător fervent al unirii românilor, vor trebui să scoată din buzunare suma de patru lei, preţul unui bilet de intrare. În schimb, copiii, elevii şi studenţii beneficiază de o reducere substanţială, pentru ei tariful fiind de doar un leu. Programul de vizitare al acestui obicetiv istoric şi muzeistic este zilnic, între orele 9.00 şi 17.00. În anul 2007, în urma unor reparaţii, s-a făcut o reorganizare a obiectelor expuse în locuinţă, încercându-se
„Casa memorială „Ion Roată" a fost inaugurată la 24 ianuarie 1959”
Pagina 29 – România Ta Diaspora
Recomandări
Merituoasa asociație din Belgia are și o librărie unde vinde carte românească. Adresa: 11E, clos du Parnasse 1050 - Brussels
În librăria EuropaNova din Bruxelles poate fi găsită și achiziționată și cartea SECRETUL URIAȘULUI 160, autor Adrian Melicovici. O poveste inspirată dintr-un fapt real în perioada interbelică. Această carte a obținut locul I la concursul Distincțiile Revistei Itaca din Dublin -ediția 2015
Pagina 30 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Vă mulțumim că ne-ați vizitat și vă mai așteptăm spre sfârșitul lunii iulie. Echipa