Proteus nr.1

NR. 1/2001

PROTEUS

2

De ce „PROTEUS” ?

CUPRINS COMEMORĂRI: -Şcoala-istoric şi tradiţie -100 de ani, Premiul Nobel -130 de ani de la naşterea lui Nicolae IORGA -REMEMBER: Lucian BLAGA -125 de ani, Constantin BRÂNCUŞI

p. 5 p.10 p.13 p.14 p.22

INTERVIURI: -Colegii sunt colaboratorii mei..V.Vlad p.3-4 -Eleva de ieri, profesoara de azi-V.Stoica p.6 -Confesiunile unui ex-director- I.TERENTE p.7 -Omul de la catedră- C.Bîrboră p. 9 -Miss BOBOC- A.R.Nicorici p.15 -Gîndurile şi ofurile...Fl.Bocîncă p.25 CULTURĂ: -Turnul Babel p.12 -Internetul între rău şi bine de EC.Ninu p.25 EVENIMENT: -Cărţile elevilor noştri: O.C.Stoica„Aventurile lui Bobuleţ” p.10-11 -Olimpici printre noi p.21 -Debuturi: Obsesia scrisului de N.Dobronoiu p.18 OPINII: -Aberante norme lingvistice, E.C.Ninu p.23 -O zi fără ţigări, A.M.Dan p.16 DIVERTISMENT: -Şcoala ca-n filme -Cugetãri greceşti -Cel mai..., cea mai ...

-Cîntece de despărţire -Careuri: C.BRÂNCUŞI

p.20 p.18 p.18 p.19 p.26

În mitologia greacă, PROTEUS este numele unui „zeu marin, înzestrat de către Poseidon cu darul profeţiei. Proteus avea... puterea de a se metamorfoza (în foc, pămînt, apă sau în diverse animale) ori de cîte ori voia să se sustragă întrebărilor puse de muritori. Sălaşul său era insula Pharos.

Acolo l-a trimis, de pildă, Idothea, fiica lui Proteus, pe Menelaus, să-l consulte pe tatăl ei cu privire la viitorul care-l aştepta.”

(Anca Balaci, Mic dicţionar mitologic grecroman, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p.334) sau, după cum afirmă Victor Kernbach (Dicţionar de mitologie generală, editura Albatros, Bucureşti, 1983, p.577), „zeu oracular, fiind socotit şi o divinitate mutantă, care-şi putea schimba înfăţişarea (urmărit de Menelaos, devine leu, dragon, panteră, mistreţ, rîu, arbore, foc, apă), ca să evite divulgarea viitorului unor solicitanţi.

Mai tîrziu, e protectorul insulei Pharos, pe care se afla vestitul far alexandrin.” În literatura universală, motivul proteic poate fi identificat, în literatura rusă, în romanul lui Goncearov, ”Oblomov”.

Protagonistul nu poate avea energia şi voinţa necesară, pentru a-şi finaliza proiectele, găsindu-şi tot felul de scuze într-un „la dolce far niente”. În literatura română, echivalentul său ar fi prinţul Lai Cantacuzino, erou nemuritor al nuvelei sadoveniene „Locul unde nu s-a întîmplat nimic.”

Ca nume de revistă, ”PROTEUS” ar putea sugera spiritul capabil să deţină marele adevăr, pe care, capricios cum îl ştim, să nu-l dezvăluie decît cu mari eforturi şi sacrificii de sine. Felul său de a fi îl face greu de recunoscut şi necesită, desigur, pricepere şi har, pentru a-l putea contacta şi împărtăşi altora, din sacru-i tezaur.

Aşadar, să-i preluăm menirea, noi, dascălii de la catedră sau viitorii discipoli ai acestora, posesorii supremelor adevăruri ce se cer dezvăluite, deopotrivă, tuturor!

La drum, cu succes!

E.C.Ninu

3 Colegii sînt colaboratorii mei în realizarea obiectivelor...

Interviu cu dna directoare Virginia Vlad

-Cine sînteţi dv., dnă directoare Virginia Vlad?

-Sînt profesor de chimie cu o bogată experienţă profesională, acumulată în timpul a treizeci de ani de activitate didactică, alături de activitatea de profesor metodist şi manager al Grupului Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii Mangalia. Au contribuit la aceasta anii de şcoală, ani ai acumulărilor profunde şi multilaterale pe temelia cărora sau clădit trainic pasiunile mele. Şcoala gimnazială şi liceul le-am făcut într-un orăşel de pe malul Dunării, Turnu Măgurele, în cadrul Liceului Teoretic “Unirea”, care există şi astăzi. Sub bagheta dascălilor mei de atunci, a căror imagine este vie în memorie, am învăţat să pătrund în tainele cunoaşterii, să învăţ, sa recepţionez întreaga simpatie a culturii, a înţelegerilor contemporane. Modelele pe care le reprezintă profesorii m-au ajutat să văd în învăţătură un lucru deosebit, fără de care nu poţi concepe existenţa şi viitorul. Aceasta explică pasiunea mea pentru studiu la aproape toate disciplinele de învăţămînt, rezultatele obţinute fiind de excepţie: olimpică la concursul de limba română, limba franceză, chimie, biologie, premiul I la concursul de gimnastică fete şi la lotul de baschet fete. Liceul l-am absolvit ca şefă de promoţie în anul 1965, an în care am promovat şi examenul de admitere la facultate.

Activitatea de formare este continuată în timpul celor cinci ani de facultate, la alte valenţe, cu influenţe profunde în formarea personalităţii şi individualităţii.

-Ce au adus nou aceşti ani?

-Descoperirea a ceea ce sunt, a ceea ce vreau şi a ceea ce pot. Am continuat să citesc foarte mult, să vizionez spectacole, să audiez concerte, dornică de ami forma o cultură solidă, de a şti şi cunoaşte cît mai mult. Am învăţat să cunosc oamenii, fiind nevoită sămi organizez singură viaţa. În urma absolvirii facultăţii, în anul 1970, am fost repartizată la Liceul Teoretic Băneasa. Prin activitatea desfăşurată aici, am împărtăşit ceea ce acumulasem în şcoală generaţiilor de tineri cu care am lucrat, pe care i-am ajutat să se formeze ca medici, farmacişti, ingineri. În urma promovării unui concurs de ocupare a posturilor vacante, în 1980, am devenit profesor al Liceului Industrial Nr. 2 din Mangalia, actualul Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii Mangalia. În cadrul acestuia, mi-am continuat activitatea didactică, fiind pasionată de cunoaşterea elevilor,

PROTEUS descoperirea capacităţilor lor, pentru a-i ajuta să se formeze, să se orienteze către o anumită profesie. Şi aici am obţinut rezultate deosebite prin elevii participanţi la concursurile şcolare, cît şi prin elevii admişi în învăţămîntul superior. Din anul 1984, ca profesor metodist, mi-am canalizat experienţa profesională şi în direcţia formării personalului didactic de specialitate. Aceasta a reprezentat, pe lîngă recunoaşterea capacităţilor mele profesionale, alte valenţe ale activităţii didactice, interesante şi atractive, care-mi permiteau punerea în valoare a talentului pedagogic. În 1990, tot ca o recunoaştere a calităţii activităţii, colegii m-au ales director adjunct, iar, în 1995, în urma concursului, am ocupat funcţia de manager.

Acesta a deschis un nou orizont carierei profesionale, care mi-a permis să demonstrez capacitatea organizatorică şi pragmatică, că nu există piedici în calea a ceea ce-ţi propui să realizezi. Acest aspect al activităţii mi-a adus satisfacţia lucrului făcut bine pentru comunitate şi a implicaţiei în rezolvarea problemelor la scară macroscopică.

1990 este anul în care am început să desfăşor activităţi în folosul comunităţii locale, în calitate de consilier municipal. Aceasta a contribuit foarte mult la schimbarea mea radicală vis-ŕ-vis de comunicare, implicare în coordonarea şi organizarea acţiunilor sociale, de învăţămînt, sport şi cultură. Sînt ani în care, descoperind nevoile tuturor acestor sectoare de activitate, lucru care a necesitat timp pentru investigaţii, am conştientizat consiliul local, comunitatea asupra necesităţii îmbunătăţirii condiţiilor lor de activitate şi am şi reuşit. Rezultatele sunt reflectate de programele de modernizare a şcolilor, a bibliotecii orăşeneşti, de acţiuni sociale.

-Care sînt relaţiile dumneavoastră cu colectivul de cadre didactice?

-Este o întrebare la care îmi place să răspund.

Ideea de la care am pornit întotdeauna, atunci cînd m-am raportat la colectivul de cadre didactice, cît şi la întregul personal al şcolii, a fost aceea că eu sunt un membru al acestui colectiv, că nu pot fi pe placul tuturor, dar că trebuie să fac tot ceea ce este necesar pentru a imprima un climat de prietenie şi o atmosferă propice desfăşurării activităţii. Astfel, colegii sunt colaboratorii mei în realizarea obiectivelor programelor iniţiate, unii dintre ei consilieri în organizarea unor acţiuni.

Eu consider că omul cu care colaborezi este şi prietenul tău şi, pornind de la această premisă, ori de cîte ori am fost solicitată, am răspuns afirmativ şi mam implicat în rezolvarea unora dintre problemele lor. Îmi plac lucrurile clare, spuse în faţă, cu sinceritate, astfel încît relaţiile dintre noi să aibă la bază respectul reciproc. Le respect propunerile şi

4 iniţiativele, ţin cont de ele în organizarea întregii activităţi.

-Ce gînduri de viitor aveţi pentru şcoală?

-Şcoala reprezintă pentru mine locul unde îmi petrec cea mai mare parte a timpului şi, fără a fi exagerată, sunt momente cînd mă identific cu ea.

Activitatea de manager m-a implicat în multe domenii pe care nu le stăpîneam la început, dar care, prin fiecare zi de experienţă acumulată, au devenit cîmpuri de manifestare a dorinţei de a învinge, de a demonstra că se poate, de a introduce noul şi modernul, de individualiza instituţia de învăţămînt pe plan local, zonal şi naţional. Am reuşit, în realizarea planurilor şi programelor iniţiate în această direcţie, prin muncă făcută cu dăruire, pasiune şi din plăcere. Lucrul caremi dă cea mai mare satisfacţie este acela că i-am avut permanent parteneri pe colegii cu care am format echipă, că, în diferite momente ale derulării anumitor acţiuni, ne-am putut baza pe sprijinul, iniţiativa, amabilitatea lor.

Ce-mi doresc pentru viitor? O şcoala modernă, care, transformîndu-se în colegiu, să promoveze învăţămîntul economic în toate formele sale, cum ar fi introducerea învăţămîntului universitar în forma de colegiu economic, autonom sau ca filială a Universităţii “Ovidius” din Constanţa, şcoala dispunînd de resurse materiale şi umane necesare realizării acestui proiect.

Sub aspectul modernizării prin proiectul de dezvoltare pe termen mediu şi lung al unităţii de învăţămînt, am gîndit modernizarea tuturor spaţiilor de învăţămînt, proiect care se va derula pe parcursul a patru ani, repararea capitală a clădirii, realizarea investiţiei – construirea unei săli de educaţie fizică şi a unei săli de festivităţi şi, nu în ultimul rînd, întocmirea documentaţiei care să permită înfiinţarea unui hotelrestaurant-şcoală, în care activitatea managerială şi administrativă să fie realizată de elevii şcolii. Aceste lucruri sunt posibile cu sprijinul comunităţii locale, care trebuie conştientizată asupra necesităţii şi importanţei dezvoltării învăţămîntului economic în acest colţ al judeţului, cît şi prin implicarea tuturor factorilor educaţionali. Un lucru deosebit pentru promovarea imaginii şcolii este realizarea de parteneriate interne şi externe, lucru care stă în atenţia echipei manageriale şi sperăm să se concretizeze pînă la finele anului 2001, prin contractele interne, realizate cu liceele economice din Călimăneşti, Braşov şi Bucureşti, şi externe, cu liceele hoteliere din Metz şi Stanislas, Franţa.

-Dacă aţi mai fi elev, ce aţi face din nefăcutele de altă dată?

-Deşi am specificat că am manifestat un interes deosebit pentru cunoaştere şi pentru studiu, ceea ce aş face ar fi legat tot de aceste activităţi. În primul rînd, aş învăţa foarte bine limbi străine de circulaţie: engleză, germana, aş învăţa şi studia istoria, geografia, filozofia, care sînt ştiinţe ce contribuie la formarea unei solide culturi generale individuale. Dar lucrul pe care mi l-aş dori cel mai mult este acela de a face ceea ce doresc eu, ceea ce simt că-mi place şi nu ceea ce-mi

PROTEUS impun alţii. Astfel, mi-aş transpune în fapt dorinţa de a fi medic, implicîndu-mă total în acţiuni al căror rezultat să-l constituie realizarea unui sistem medical care să răspundă nevoilor oamenilor. Doresc ca acest răspuns să constituie un imbold pentru tinerii aflaţi în pragul alegerii viitoarei profesii şi să facă acele lucruri care răspund eului lor şi prin care simt că se vor face utili pentru semenii lor. Este esenţial ca noi, educatorii, să lăsăm tinerilor bucuria de a şti că au mutat singuri munţii din loc şi nu vor uita niciodată că nu ar fi putut realiza această performanţă dacă nu ar fi avut alături umărul puternic, prin experienţă, şi călirea celui mai în vîrstă.

-De ce o revistă şcolară? Ce părere

aveţi despre înfiinţarea unei reviste şcolare?

-Înfiinţarea unei reviste şcolare reprezintă un gînd înfiripat în minte de mai mult timp, care nu a putut fi transformat în realitate din motive obiective, dar şi subiective.

Din punctul meu de vedere, revista şcolară reprezintă un mijloc de comunicare între membrii unei comunităţi. În acest moment al evoluţiei umane, comunicarea reprezintă aspectul esenţial al tuturor tipurilor de relaţii interumane şi, din păcate, aceasta se realizează destul de defectuos. Pe lîngă faptul că va reprezenta un instrument de cunoaştere, va contribui la descoperirea acelor gînduri nespuse atît de elevi, cît şi de educatori, dar, mai ales, consider ca revista şcolară va reprezenta liantul dintre generaţii. În acelaşi timp, ea va constitui un cadru de afirmare a talentului şi activităţii elevilor noştri, tineri în pragul adolescenţei, ale căror visuri, gînduri, idei făcute publice vor înclina balanţa decizională într-un sens sau altul. Nu în ultimul rînd, va reprezenta un factor de progres şi, de ce nu?, o oglindă a şcolii în ansamblul ei. Îmi doresc o echipă redacţională care să imprime seriozitate şi profesionalism acestei activităţi, să nu se lase învinsă de greutăţile care apar pe parcurs şi să continue ceea ce au început, pentru că, fără această continuitate, nu putem afirma că avem un bun câştigat.

-Ce gînduri doriţi să le adresaţi cititorilor?

-Elevilor care se află în pragul alegerii viitoarei profesii, absolvenţi ai gimnaziului sau ai liceului, le adresez mesajul care vizează încrederea avansată de societate pentru a deveni om. Această încredere, care se calculează în ani, se cere a fi răsplătită. Este vorba de acea răspundere morală care nu admite concesii, jumătăţi de măsură, ci impune dăruire şi pasiune.

Colegilor şi colaboratorilor, le transmit gîndul că, întotdeauna, împreună, vom izbîndi.

Realizatorilor revistei felicitări, succes şi cît mai multe numere!

A.M.Dan (IX-B)

5

Şcoala – istoric şi tradiţie

(Cuvînt de deschidere la "Festivitatea de

sărbătorire a 60 de ani de la înfiinţare", ţinut de dna directoare Virginia Vlad, în mai 2000) Urmărind istoria în timp a liceului, parcurgem o parte a istoriei învăţămîntului românesc din perioada interbelică pînă astăzi, ce, pentru şcoala noastră, este istoria generaţiilor de profesori şi elevi, care, prin rezultatele lor, i-au dat în timp un renume. În anul 1940, în fosta clădire a bibliotecii orăşeneşti, după retrocedarea Cadrilaterului, în condiţiile refugierii populaţiei româneşti, Gimnaziul Mixt din Cavarna s-a mutat în Mangalia, purtînd numele de Gimnaziul Mixt Mangalia. În dotarea acestei instituţii, intra şi biblioteca liceului din Bazargic, baza celei existente astăzi. Din septembrie 1941, cînd ia fiinţă clasa întîi a Gimnaziului Comercial Mixt Mangalia, clasele existente au funcţionat în lichidare în profil teoretic şi o clasă în profil comercial. Gimnaziul Comercial dă prima promoţie de absolvenţi în 1941 şi, ultima, în 1948. În anul 1948, ca urmare a aplicării reformei învăţămîntului, se înfiinţează Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică, cu anii I şi II, care preia elevii Gimnaziului Unic şi ai Gimnaziului Comercial. În anul 1949, în strînsă legătură cu decretul din martie, care prevedea cooperativizarea agriculturii şi înfiinţarea Centralei Cooperativelor, Şcoala Tehnică de Administraţie Economică devine Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică, subordonată direct CENTROCOOP-ului.

Profil foarte solicitat într-o zona comercială, cum este oraşul Mangalia, planul de şcolarizare, prin specializările propuse, asigura formarea în domeniile finanţe-contabilitate, administraţie şi servicii, turism şi comerţ. Prima promoţie de absolvenţi ai acestei şcoli a pornit în viaţă în 1951, iar a doua şi ultima în 1952.

Conducerea acestei instituţii de învăţămînt cu profil economic a fost realizată de către profesorii: 1. IORDĂCHESCU GHEORGHE, între 19401949; 2. ANASTASESCU MIHAI, 1949; 3. MIHAI VASILE, (învăţător), 1950; 4. REDNIC GEORGE, 1950-1954.

Din perioada anilor 1940-1948, cîteva nume de profesori, care au adus renume învăţămîntului din acest colţ de ţară, trebuie amintite: IORDĂCHESCU LARISA, MATEESCU-DEŞLIU ELENA, IONESCU ION, ZAMANICIOMU TRAIANA, BABIC TUDOR, CUCUI NICOLAE, DELUREANU ŞTEFAN, ultimul devenit o personalitate în domeniul istoriei.

PROTEUS O datorie de onoare ne determină să-i menţionăm pe absolvenţii acestor instituţii de învăţămînt, care au devenit, ulterior, profesori ai şcolii: REDNIC GEORGE (1941), ZAMANICIOMU TRAIANA (1942), CUCUI NICOLAE (1945) şi, nu în ultimul rînd, pe cîţiva dintre absolvenţi, astăzi personalităţi cu renume: BLACIOTI NICOLAE, reprezentantul României în Grecia, pe probleme economice; BUZBUCHI HASOTI CORNELIA, economist; ŞAGANAI REPET, director adjunct al Direcţiei Centrale de Statistică; PAPPA ION, economist.

Anul 1952 provoacă un adevărat seism în viaţa paşnică a majorităţii populaţiei oraşului, obligată, printr-un ordin al autorităţilor, să se strămute în alte zone din ţară. Ca urmare a depopulării oraşului şi, implicit, a şcolii, precum şi a restricţiilor de intrare în zonă, Şcoala Medie Tehnica de Cooperaţie este mutată la Brăila, unde va continua să funcţioneze pînă la desfiinţare, în 1955.

Din septembrie 1953, în locul acestei instituţii, se înfiinţează Şcoala de 7 ani, cu clasele I-VII. Prin construirea, în 1956, a unui nou spaţiu, aceasta îşi măreşte baza materială şi numărul de clase. În 1959, la propunerea inspectorului şcolar teritorial de atunci, dl profesor TERENTE ILARION, se înfiinţează Liceul Teoretic, sub titulatura Şcoala Medie Mixtă, cu clasele I-XI, formă sub care funcţionează până în 1965.

Prin inaugurarea, în 1962, a actualei clădiri, baza materială şi numărul de clase se dezvoltă, liceul impunîndu-se din ce în ce mai pregnant, ca instituţie a oraşului.

Liceul Teoretic (Nr. l), cu clasele I-XII a funcţionat, astfel, pînă în 1977.

Anul 1977 înregistrează o nouă etapă a evoluţiei istorice, care, răspunzând comenzii sociale, transformă profilul teoretic în industrial. Se înfiinţează, astfel, Liceul Industrial Nr.2, în cadrul căruia funcţionează clase cu profil teoretic şi industrial.

Nevoia de formare a specialiştilor în domeniul serviciilor impune introducerea, în anul 1981, a unor specializări specifice domeniului economic, astfel funcţionând un liceu mozaic, cu profil teoretic, industrial şi economic. În această formă, este desfăşurată activitatea pînă în 1990, când restrîngerea treptată a profilului industrial, în avantajul celui economic, conduce la apariţia Liceului Economic Mangalia.

Din 1996, Liceul Economic, ca răspuns la cerinţele locale imediate, de formare a viitorilor specialişti, necesari într-o zonă în care activitatea economică, în domeniul turismului, devine dominantă, se transformă în Grup Şcolar Economic, Administrativ şi de Servicii Mangalia. Prin formele de învăţămînt: liceal, şcoala profesională, şcoală de ucenici şi şcoală postliceală, pe care le realizează, devine o prezenţă în lumea şcolii româneşti, în acest colţ de ţară.

Acest drum anevoios al învăţămîntului mangalian a fost realizat sub conducerea unor profesori, care s-au dăruit cu abnegaţie şcolii:

PROTEUS

6 profesor ILARION TERENTE, director 1962-1977; profesoara ADRIANA PĂDURARU, director 1977-1984; profesor ŞTEFAN SÎNGEORSANU, director 1984-1990; profesor MIRCEA POPESCU, director 1990-1994; - profesoara VIRGINIA VLAD, director din 1994 pînă în prezent.

Printre primele generaţii de absolvenţi ai Şcolii Medii Mixte, se numără actuali profesori: VLĂDUŢ NICOLAE, profesor al Grupului Şcolar Economic, TĂNASE-BORŞARU VASlLICA - profesoară de limba şi literatura română la Şcoala Generală Nr.2, TURTUCĂIANU-SPIRIDON ELENA- profesoară de desen la Şcoala Generală Nr.5.

Absolvenţi ai liceului perioadei 1962-1999, care au adus renume unităţii de învăţământ şi oraşului Mangalia, prin activitatea ce o desfăşoară, sunt: ATANASIU TRAIAN, viceamiral; COSTACHE MARIA, medic stomatolog; BAUBEC SAMI, economist, inspector financiar; NINU EMILCORNELIU, profesor de limba şi literatura română, OLENIUC VIOREL, medic primar, consilier, şi multe, multe alte nume, ce fac onoare şcolii. Într-o existenţă de 60 de ani, cînd timpul ce s-a scurs a lăsat urmele vremurilor ce mereu se schimbau, şcoala noastră şi-a făurit, prin elevii şi profesorii săi, o istorie, iar istoria ei se constituie astăzi într-o tradiţie ce se impune a fi continuată.

61 DE ANI DIRECTORI AI ŞCOLII NOASTRE 1940 - IORDĂCHESCU GHEORGHE 1948 - MIHAI VASILE 1950 - REDNIC GEORGE 1953 - RADU ION 1961 - BADEA JEAN 1963 - TERENTE LARION 1970 - PĂDURARU ADRIANA 1986 - SÂNGEORSANU ŞTEFAN 1989 - POPESCU MIRCEA 1995 - VLAD VIRGINIA ŞEFI DE PROMOŢII LICEALE 1990 - VLAD CRISTINA 1991 - TRANDAF MARIUS 1992 - VLĂDOI EMILIA 1993 - OPREA AURELIA 1994 - CRĂCIUN DUMITRU 1995 - MĂLAIMARE CRISTINA 1996 - ARELEANU CARMEN-ELENA 1997 - TUDOSE ANDREEA 1998 - URSESCU CORNELIA 1999 - BRĂNIŞTEANU DANIEL 2000 – ŢĂRANU NICOLETA

ELEVA DE IERI, PROFESOARA DE AZI Interviu

cu dna profesoarã VIOLETA STOICA Absolventă a Liceului Teoretic Mangalia (actualul Liceu Economic), promoţia 1977, (avîndu-l diriginte pe dl profesor N. Vlăduţ) dna profesoară Stoica a răspuns cu amabilitate la cîteva întrebări.

-Vă rog să vă prezentaţi !

-De 41 de ani fiică a bătrînului “Callatis” şi de 19 ani mentor în domeniul geografiei, al atîtor promoţii de elevi, încît încerc la tot pasul să identific, în memorie, chipuri, cu nume şi cu ani de absolvire a Liceului Economic. În plus? Zodia Gemeni, îmi plac talk-show-rile, fitness-ul, sunt fidelă cititoare a revistei de satiră politică Caţavencu şi, nu în ultimul rînd, îmi plac copiii. Am cîteva sute la şcoală şi trei acasă.

-Ce amintiri plăcute din viaţa de liceu aveţi?

-Prin mediul în care profesez, mă simt şi acum ca atunci. Am fost elevă a aceluiaşi liceu, iar foştii profesori îmi sînt acum colegi.

Ce revelaţie a fost să-i descopăr pe dragii noştri regizori în culise! Am o mulţime de amintiri plăcute legate de anumiţi profesori. Eram puşi pe ghiduşii nevinovate în momentele de relaxare şi-i înţeleg foarte bine pe copii în privinţa asta. Au nevoie de înţelegere, de îndrumare, de transparenţă, de sinceritate.

Exista şi pe vremea mea Sfântul Chiul, cînd ne refugiam pe faleză sau la ruine. Cunosc toate metodele de copiere. Plimbîndu-te printre bănci, surprinzi tot felul de situaţii. Oare aşa arătam şi noi? Ei da, nu aveam fiţuici trase pe calculator, dar probabil ochişorii şi crisparea ne trădau la fel.

-Aţi fost tocilară sau…?

-Consider că am fost mai curînd conştiincioasă şi mam bazat foarte mult şi pe prezenţa de spirit. Am avut două colege care ne reprezentau de fiecare dată cu cinste. Erau practic “la înaintare”, să salvăm onoarea clasei. Dar ce scandal ieşea cînd mai clacau şi ele. Era spre binele lor să înveţe tot timpul, nu?

-Ce preferaţi? Un tocilar cuminte sau un inteligent mai năbădăios?

-I-am apreciat totdeauna pe tocilarii cuminţi, dar le-am uitat numele. În schimb, m-au fascinat (şi nu exagarez!) copiii cu multă personalitate, spontani, imprevizibili. Am acceptat duelurile verbale ale nonconformiştilor în sau în afara subiectului, cu condiţia ca acestea să fie utile colegilor prezenţi.

Din păcate, mai există şi a treia categorie, dar aici intervine măiestria didactică a fiecărui dascăl. Curios sau nu este faptul că aceştia din urmă mă salută cu cea mai mare deferenţă.

Actuali colegi, foşti profesori: N. Vlăduţ (diriginte), Matenciuc (prof. fizică), Ghe.Mazilu (prof. chimie).

A.M. Dan (IX- B)

CONFESIUNILE UNUI FOST DIRECTOR:

Larion TERENTE

PROTEUS

7 După cum povestesc bătrînii, în oraşul Mangalia, în ajunul şi după cel de-al doilea război mondial, a funcţionat o singură şcoală primară, cu două săli de clasă, unde învăţau toţi copiii Mangaliei din clasele I-IV şi, tot în acea perioadă, existau 14 cîrciumi. Această clădire de tip „SPIRU HARET” este funcţională şi se află în curtea Şcolii Generale Nr.2, sălile ei fiind folosite pentru sport.

Pînă la „Reforma învăţămîntului” din 1948, în Mangalia, pe lângă această şcoală generală, a mai funcţionat şi un GIMNAZIU unic, în clădirea Şcolii Generale Nr.5, lîngă Geamie. La acest gimnaziu, au fost înscrişi, printre alţii: a) învăţător CHIRILOV VAVIL, în prezent pensionar; b) general AGAPE MIRCEA, în prezent pensionar, fost comandant, după Revoluţie, al Şcolii de Război (Academia Militară); c) regretatul Emanoil HAŞOTI, marele fotbalist al judeţului nostru etc.

După reforma învăţământului din 1948 şi mai târziu, în Mangalia, au funcţionat mai multe şcoli generale, şi anume: a. Şcoala Generală, în clădirea Şcolii Nr.5, a fost condusă de directoarea VICICĂ M. şi apoi de învăţătorul RADU ION, până în 1959. b. Şcoala Generală în limba turco-tătară a funcţionat în clădirea ce se află în curtea Policlinicii oraşului Mangalia, directorul şcolii fiind GEVAT ZEADIN. Ulterior, această şcoală, cu tot personalul didactic, sa mutat în satul Tătaru, de lîngă fosta reşedinţă de raion Negru-Vodă. c. Şcoala primară din cartierul Drum-Nou (Colonişti), condusă de învăţătorul CRIŞU FLOREA. d. Şcoala Sanatorială din Mangalia, condusă de învăţătorul BURTEA STANCU. În anul şcolar 1958/1959, am fost repartizat ca profesor la Şcoala Generală din Mangalia. Soarta a vrut ca, în primăvara anului 1959, să fiu numit inspector şcolar al raionului Negru-Vodă, de care aparţinea şi oraşul nostru.

Din dispoziţia Inspectoratului Şcolar Regional Dobrogea, am făcut un memoriu către Ministerul Învăţămîntului, pentru aprobarea înfiinţării unui liceu, într-una din localităţile raionului Negru-Vodă. S-a acceptat ca liceul să ia fiinţă în oraşul Mangalia, începînd cu anul şcolar 1959/1960. Directorul acestui liceu a fost numit subsemnatul, pe care l-am condus timp de aproape 20 de ani.

Încadrarea liceului cu personal didactic calificat era foarte dificilă. Pentru acoperirea catedrelor cu personal calificat, am apelat la doctori, farmacişti şi la cadre militare cu studii superioare, plătiţi cu ora.

Au predat la noi dr. LUPESCU (chimia), farmacista Barbu (chimia), ofiţeri genişti (fizica şi matematica). După 3-4 ani de chin cu încadrarea personalului didactic, la fiecare început de an, a sosit şi anul cînd, la şcoala noastră s-au prezentat peste 10 cadre didactice calificate la toate specialităţile. În urma activităţii acestor cadre tinere, calificate, dornice de muncă, cît şi a unei riguroase selecţii la examenul de admitere al elevilor, roadele binefăcătoare nu s-au lăsat aşteptate.

Printre liceele cu cele mai bune rezultate la examenele de bacalaureat, cît şi la admiterea în învăţămîntul superior din judeţul Constanţa, se socotea şi liceul din Mangalia, al cărui director am fost aproape 20 de ani. Şi astăzi, oraşul Mangalia se mîndreşte cu foştii noştri elevi, care au deţinut şi deţin diferite funcţii de răspundere.

E.C.Ninu BĂTRÎNUL DASCĂL Bătrînul dascăl, obosit, Închide azi o nouă carte.

Nu-i manualul lui iubit, El salutări la toţi împarte.

O, cît te-nşeli, observi abia Cînd în fotoliu te aşezi…

Cu ochii să citeşti ai vrea, Dar mintea nu ţi-o ordonezi:

Chiar pare vesel şi grăbit, Să mearga-acas' să seodihnească Într-un fotoliu ghemuit, La căldurică, să citească.

Că viaţa toată, viaţa ta De dascăl, în şcoală-a rămas, Cu larma ce te obosea, Ce astăzi a făcut popas.

De azi încolo-i pensionar Şi condica n-o mai semnează.

A fost director şi primar, Învăţător şi om de vază.

Cînd ai mult timp şi-un ban amar Şi rău te doare un picior, Cu-o floare intră Nicuşor Şi mult respect ţi-aducedar: "Ţii minte, Dom'lenvăţător, Ce greu mi-era la abecedar?”

Cu dragoste şi cu respect Învaţă pruncii alfabetul Şi anii tineri, făr' regret, I-a daruit tot lor, cu-ncetul. Şi azi, la pensie cînd eşti, Vrei să ne-arăţi că rău nu-ţi pare, Că e un drept ce-ţi însuşeşti Şi tu, la fel ca fiecare?

Această poezie am dedicat-o, cu mulţi ani în urmă, dlui învăţător Ion Radu, la pensionarea sa.

PROTEUS

8

Oferta educaţională 2001-2002 Societatea românească avansează în ritmul alert al schimbărilor, necesitate a unei reforme atotcuprinzătoare a sistemului de învăţămînt ca răspuns la necesităţile sale imediate – formarea unor personalităţi deschise, autonome, adaptabile la schimbări de tip inovator . În acest început de secol al XXI-lea, cînd explozia informaţiei prin intermediul calculatorului şi al Internetului permite tinerilor să pătrundă în taine ale diferitelor ştiinţe şi domenii de activitate, învăţămîntul economic, prin valenţele sale formative, se conturează ca opţiune majoritară la nivelul societăţii .

Atingerea idealului educaţional al învăţămîntului poate fi realizată printr-o politică educaţională avansată, în consens cu condiţiile de mediu şi cu nevoile grupurilor de interese. În acest context, politica educaţională a Grupului Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii – Mangalia, prin care se individualizează în cadrul comunităţii locale şi judeţene, vizează : a)respectarea necesităţilor sociale şi economice ale zonei în oraşul Mangalia, oraş turistic, în care predominantă este activitatea sezonieră din domeniul turism şi activităţi conexe; b)egalitatea şanselor în activitatea de formare şi educare a tuturor categoriilor de persoane; c)respectarea necesităţilor de perspectivă ale populaţiei şcolare din zonă; d)elaborarea unei oferte educaţionale echilibrate, pentru toate categoriile de elevi, în concordanţă cu comanda sociala locală imediată şi de perspectivã; e)oferta educaţională bazată pe resursele materiale, umane , financiare existente; g)abordarea dezvoltării diferitelor segmente ale şcolii din perspectiva dezvoltării durabile – o creştere în cantitate, însoţită de o îmbunătăţire a calităţii; f)perspectiva aplicării acestor politici are la baza premise desprinse din aspectele cu care ne confruntăm în formarea iniţială şi continuă a tinerilor; g) poziţia geografica a unităţii şcolare; h) reconsiderarea comenzii sociale prin analiza datelor statistice referitoare la gradul de ocupare a locurilor de munca în meserii specifice domeniului economic; i)lipsa unui curriculum adecvat cerinţelor pieţei muncii, factor oportun pentru tinerii

defavorizaţi din punct de vedere material, care optează pentru formarea intr-o meserie; j)activitatea sezonieră din domeniul turismului creează oportunităţi pentru conversie şi reconversie profesionala ; k)analiza-diagnoza activităţii curriculare şi de formare într-o anumită etapă, ca premisă a prognozei; l)unitatea şcolară dispune de o bază materială concordantă normativelor de formare; m)activitatea managerială orientată în sensul identificării resurselor financiare şi dezvoltării resurselor umane.

Misiunea şcolii noastre, ca răspuns la necesităţile de formare şi educare a tinerilor dintr-o zonă largă, este dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasã a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative.

Grupurile ţintă care beneficiază de politicile educaţionale sînt reprezentate, în principal, de elevi, ca principali beneficiari ai reformei curriculare. Nevoile de formare continuă, conversie şi reconversie au identificat ca ţinte şi alte categorii sociale din comunitate .

Răspunzînd comenzii sociale şi agenţilor economici, şcoala a elaborat oferte şi în acest sens. În acelaşi timp, orientate în direcţia unei noi dimensiuni a actului educativ, au fost iniţiate proiecte de parteneriat intern şi extern, care să ofere elevilor şanse de continuare a studiilor, de integrare socială şi profesionalã.

Politica educaţională este reflectată prin planul de şcolarizare, sub formă de proiect pentru anul şcolar 2001-2002.

Finalitatea acestor forme de învăţământ le oferă tinerilor mai multe alternative viabile : -încadrarea imediată, pe baza contractului încheiat cu agentul economic unde a desfăşurat activităţi de instruire practică; -angajarea prin selecţionarea pe bază de oferte; -studii de aprofundare şi dezvoltare în cadrul şcolii postliceale care funcţionează în instituţie ; -studii superioare, în cadrul formelor de învăţământ superior.

9

PROTEUS

OMUL DE LA CATEDRĂ Interviu cu dl profesor de educaţie fizică şi sport, BÎRBORĂ CONSTANTIN -Cine sunteţi dumneavoastră, dle profesor ?

-M-am născut la data de 2 octombrie 1967, în comuna Crinina, jud. Mehedinţi. Stare civilă – căsătorit, 1 copil. Studii: Liceul Industrial Nr. 2 Mangalia, promoţia 1986, sub îndrumarea profesoarei-diriginte Irina Todaşcă, şi Facultatea de Educaţie Fizica şi Sport din Bacău.

Afirmarea profesională a avut loc la 12 ani, la clubul Metalul Mangalia, continuînd la Clubul Sportiv Şcolar Mangalia, în cadrul echipei de juniori, pregătită de către profesor Negoiţă Marian.

activitatea de jucător. Din 1996, am continuat, totuşi, m-am întors ,,acasă“, la clubul Callatis Mangalia. Am avut mai multe funcţii în cadrul clubului: vicepreşedinte, antrenor secund, antrenor principal. Am promovat a doua oară în viaţă cu o echipă, dar de data aceasta în calitate de antrenor secund, din divizia C în divizia B, alături de antrenorul C. Gache. De la 1 septembrie 2000, sunt profesor de Ed. Fizică şi Sport la Grupul Şcolar Economic, Administrativ şi de Servicii Mangalia.

La 18 ani, am fost legitimat de către clubul ,,Rapid “ Bucureşti. Pe perioada stagiului militar, început în 1986, jumătate din aceasta, am continuat la clubul Metalul Mangalia , iar cealaltă jumătate la clubul F.C. Farul Constanţa.

-Ce amintiri aveţi despre cele mai plăcute clipe ale vieţii ?

-În sezonul 1987- 1988, am promovat cu F.C. Farul Constanţa din divizia B în divizia A, sub îndrumarea antrenorului Emanoil Haşoti. În 1988, am fost selecţionat în Lotul Naţional de Tineret. Între 1988 şi 1989, am participat la mai multe turnee internaţionale: Berlin (R.D.G.), Turcia, Ungaria, Bulgaria, Siria, Polonia.

Numeroase oferte mi s-au făcut între anii 1988 – 1989: la Steaua Bucureşti, Dinamo, Universitatea Craiova, Sportul Studenţesc, F.C. Inter Sibiu, oferte care nu s-au concretizat, datorită neînţelegerilor contractuale între F.C. Farul şi celelalte cluburi de fotbal. În 1989, am fost accidentat grav în meciul F.C. Braşov –F.C Farul Constanţa (1-1) şi am suferit o operaţie dublă de menisc. Revenirea după operaţie a fost la 6 luni, la clubul F.C. Constanţa, continuînd cu turnee, în: 1990-Cairo (Egipt), 1991-Damasc (Siria), 1991-Campionatul Mondial Universitar cu Naţionala României, la Shefield (Anglia), 1992-Campionatul Internaţional din Coreea (Medalia de Bronz). Am efectuat nenumărate turnee de pregătire în Turcia, Bulgaria, Ungaria, Moldova. În sezonul 19931994, am fost legitimat la clubul F.C. Braşov şi, în jumătate de an, am devenit căpitan de echipă. În 1995, m-am reîntors la F.C.Farul Constanţa. În urma ofertei din Polonia, de la campioana Widzey Lodz, mi s-au pus ,,piedici “ pentru a pleca şi, astfel, am renunţat la F.C.Farul şi la

-Ce gânduri şi perspective nutriţi ?

-Ca perspectivă imediată, urmăresc ajutorarea şi sprijinul (suportul) copiilor care sunt talentaţi şi care iubesc fotbalul, pentru ca aceştia să ajungă la o adevărată performanţă. Talentul există, dar trebuie descoperit mai ales în aceste momente dificile, cînd fotbalul este o reală afacere, cînd interesele proprii sunt mai importante decît lansarea unor copii în fotbal.

Acest lucru o spun tribunele din ce în ce mai goale. Este necesar ca performanţa să existe şi publicul să o aprecieze ca atare.

-Ce hobby-uri aveţi ?

-Pescuitul, drumeţiile, muzica.

-La ce întrebare nepusă aţi vrea să răspundeţi ?

-Dacă regret că am fost accidentat atît de grav, încît să nu-mi mai pot continua activitatea de jucător.

Alina-Mihaela Dan (IX-B)

10 100 DE ANI DE LA ACORDAREA PRIMULUI PREMIU NOBEL Moto :

“Găseşti ceea ce nu cauţi Numai cînd cauţi suficient Ceea ce nu găseşti.” (B.Nobel)

Chimistul şi industriaşul suedez ALFRED BERNTHARD NOBEL (1833-1896) a inventat, în anul 1866, o substanţă explozivă, extrem de puternică la acea dată, căreia i s-a spus, după numele grecesc al forţei, DINAMITĂ. În afară de descoperirea dinamitei, NOBEL a obţinut numeroase patente referitoare la procedeele de fabricare a cauciucului sintetic, mătăsii artificiale, înlocuitorilor de piele etc.

Cu toate acestea, preocupările lui principale au fost legate de perfecţionarea mijloacelor de utilizare şi manipulare a dinamitei.

De pe urma descoperirii dinamitei şi a perfecţionării ulterioare pe care i le-a adus, Nobel a realizat venituri imense. A fost el oare fericit şi mulţumit, în sinea lui, de descoperirile pe care le-a făcut? Desigur că nu putem şti exact ce a fost în sufletul lui Nobel, ca om şi nu numai, ca chimist şi industriaş, în perioada unei glorii de peste 30 de ani. Putem, totuşi, presupune că, după euforia firească a descoperirii şi bucuria că cele descoperite pot fi utilizate în sprijinul omului, a urmat tristeţea legată de înţelegerea faptului că lucrurile făcute de el cu atîta trudă se pot întoarce împotriva omului. Se pare că ultima perioadă a vieţii lui Nobel a fost marcată de disperarea la gîndul că descoperirile lui au devenit o sursă de moarte. În acest context, se interpretează decizia testamentară a lui Nobel referitoare la întemeierea, în anul 1896, a fundaţiei Nobel, care să acorde, începând din anul 1901, premiile Nobel pentru fizică, chimie, medicină, literatură-artă şi pace; iar, din anul 1969, se acordă şi premiul Nobel pentru economie.

Decizia testamentară a lui Nobel a constituit un ultim efort de reabilitare a conştiinţei morale pentru o vină morală de care nu era el răspunzător şi, înainte de toate, o opţiune clară în favoarea SPERANŢEI. Modul în care Nobel şi-a imaginat evoluţia omenirii rezultă clar din următorul pasaj al testamentului : ”Propagarea culturii şi a cunoaşterii ştiinţifice înseamnă a favoriza bunăstarea. Înţeleg o bunăstare generală, nu bogăţia individuală. Cu această bunăstare, se poate risipi cea mai mare parte a răutăţilor care sunt o moştenire din vremurile

PROTEUS

grele. Cuceririle cercetătorilor ştiinţifice, care progresează din ce în ce mai repede în diverse sectoare, fac să se nască speranţa că microbii spiritului, ca şi cei ai trupului, vor fi treptat descoperiţi unul cîte unul. Unicul război pe care omenirea îl va duce în viitor va fi cel împotriva unor astfel de microbi.” În anul 2001, se împlinesc 100 de ani de la acordarea primilor trei premii Nobel pentru fizică, chimie şi medicină. Primul laureat al premiului Nobel pentru fizică a fost fizicianul german WILHELM CONRAD RÖNTGEN (1845-1923).

Dar despre imensa lui descoperire, precum şi despre beneficiile aduse omenirii de razele care-i poartă numele, veţi afla în numărul viitor al revistei.

Profesor Maria Sătescu

CĂRŢILE ELEVILORILOR NOŞTRI: „Aventurile lui Bobuleţ” de Oana-Cristina Stoica

Opera are la bază un personaj fictiv, care, într-un fel sau altul, o reprezintă pe autoare, deoarece aceasta, la fel ca şi Bobuleţ, a găsit curajul necesar pentru a lupta cu lumea din jur, aşa cum este ea, plină de primejdii, dar şi de frumuseţe, bucurie şi dragoste.

Bobuleţ este personajul principal, care se îndrăgosteşte de lumea din afară, dar, mai ales, de Pansela, căreia vrea să-i dezvăluie dragostea ce i-o poartă. La început, este oprit de către mama sa, dar scapă şi, din acest moment, trece prin mai multe peripeţii frumos relatate, OanaCristina fiind, totodată, şi naratoarea.

Deoarece acţiunea are loc în lumea gîzelor şi a florilor, întîlnim foarte multe diminutive, care sporesc frumuseţea povestirii, aceasta fiind cuprinsă, parcă, într-un univers propriu, din care, la început, lipseşte omul şi care apare abia la sfîrşit, aducând după sine o mare bucurie pentru Bobuleţ-aceea de a-l ajuta să devină ceea ce şi-a dorit, adică tocmai o floare frumoasă de care, sîntem siguri, s-a îndrăgostit chiar şi Pansela.

Cartea descrie frumuseţile naturii, care sînt privite prin ochii noştri, ai adolescenţilor, lucru ce o face să fie uşor de înţeles şi apreciat, atît de către copii, cît şi de către adulţi.

PROTEUS

11 Ilustraţiile reprezintă un punct de atracţie pentru amatorii de frumos, care o vor citi sau o vor asculta cu mai multă curiozitate, dar sînt, totodată, şi un mijloc de a înţelege mai bine cele spuse de către autoare.

Bucuria de a citi această carte nu o au doar persoanele cunoscătoare de limba română, ci şi cele care ştiu limba engleză sau limba franceză, povestirea fiind tradusă cu pricepere, ceea ce îi înlesneşte posibilitatea de a fi cunoscută şi peste hotare.

Lavinia-Ilinca Franga (IX-E)

TURNUL BABEL CIVILISATION LA PRESSE FRANCAISE Les quotidiens Il existe deux catégories de journaux quotidiens en France: la presse quotidienne nationale, publiée ŕ Paris et en Ile de France, et la presse quotidienne regionale, publiée en province. La pénétration de la presse nationale est, en fait, trčs faible en région non parisienne, souf dans quelques grandes villes. La presse quotidienne régionale est donc le principal moyen d’information nationale, internationale et locale dans les régions franćaises. Elle touché chaque jour plus de vingt millions de lectures. Une soixantaine de titres de quotidiens régionaux paraissent en province.

(Ils étaient 242 en 1941 ! ). Ils tirent ŕ 7.500.000 exemplaires. Les principaux titres sont : ,,Quest-France “ (le prémier quotidien francais par son tirage de 794.000 exemplaires ), ,,La voix du Nord (Lille) “, ,,Sud-Ouest” (Bordeaux), ,,Le Progres “(Lyon), ,,Le Dauphine libčre“ (Grenoble), ,,L’Est républican“ (Nancy), ,,Le Dépeche du Midi “(Toulouse), ,,La Nouvelle République du Centre-Ouest“ (Clerment-Ferrand), ,,Le provençal “(Marseille). La presse régionale doit son succés au fait qu’elle journit au lecteur des informations sur son envirnnement global (actualité nationale et internationale), mais surtout sur son envirnnement immédiat (information locale, manifestations diverses, resultants sportifs, corecte rendus des conseils, principaux carnet, spectacles, petites annonces) .

Quant ŕ la presse quotidienne nationale, ses principaux titres sont : ,,Le Figaro’’, ,, Le Monde’’, Le Parisien’’, ,,L’Ēquipe’’ (exclusivement consacré ŕ l’actualité sportive), ,,Libératione’’, ,,France-Soir’’, ,,L’Humanité’’, ,,La Croix’’.

Ioana Mredovanu (XII- B)

Relaţia profesor-elev SONDAJ DE OPINIE Prof. Podariu Loredana:Relaţia profesorelev ar trebui să fie una de prietenie, ţinînd cont că orice prietenie se bazează pe respect.

Prof. Ţuţuianu Bogdan: Relaţia profesorelev trebuie să fie una de colaborare.

Rezultatul acestei colaborări este formarea unei personalităţi.

Prof. Popa Roxana: Actuala relaţie profesorelev lasă de dorit, dar ar trebui să fie o relaţie de amiciţie în limita bunului simţ. Să se ştie cine este profesor şi cine este elev.

Prof. Bîrboră Constantin: Relaţia dintre mine şi elevi este bună, în mare măsură. Mă înţeleg bine cu toţi elevii. Prof. Todaşcă Irina: Pentru mine, relaţia profesor-elev nu a avut de suferit. Am fost apropiată de elevi.

Nesuportînd nici chiar eu rigorile impuse, îmi plăcea ca elevul să dispună de mai multă libertate. Şi ca diriginte, şi ca profesor, am fost pentru ei părinte, educator şi prieten. Şi la fel am rămas şi acum. Dar întotdeauna întelegerea are anumite limite. Deci disciplina trebuie să existe, de asemenea să existe un anumit respect. Îmi place ca aceste reguli să nu le impun, ci ca ele să fie înţelese de cel din bancă.rof. Bocâncă Florenţa: Se vorbeşte astăzi de democratizarea relaţiilor profesor-elev. Pînă a deveni unul din membrii Grupului Şcolar, dar care ştie ceva mai mult şi poartă responsabilitatea formării acelora care i-au fost încredinţaţi, profesorul trebuie să ducă încă o aprigă luptă împotriva propriei lui mentalităţi, prejudecăţi. Un dialog real cu profesorii este dezideratul majorităţii elevilor, reper de bază în opţiunile lor pentru profesorii preferaţi sau, dimpotrivă, pentru a la contesta valoarea. Nu am în vedere un gen de liberalizare a actului educativ pînă la abandonarea rigorilor sale raţionale specifice.

Aş vrea ca elevii să fie mai respectuoşi şi mai raţionali. Atunci cînd cineva face ceva rău, să înveţe să ia atitudine, la orele de dezbatere a unor teme să aibă curajul de a-şi exprima propriile gânduri. Să nu fie tocilari, dar să citească mai mult cu creionul în mînă. Să aibă mai multă iniţiativă.

12

Elevii : 1),,Profesorii ar trebui să fie mai puţin exigenţi şi elevii să înveţe mai mult. “ 2),,Profesorii să explice mai bine şi să înceapă notarea de la 10. “ 3),,Profesorii să nu primească mită şi elevii să nu dea mită, dar nici să nu înveţe. “ 4),,Elevii şi profesorii ar trebui să comunice mai mult între ei . “ 5),,Profesorii ar trebui să-i facă pe elevi să vină de plăcere la şcoală şi să pună accent mai mult pe materiile necesare. “ 6),,Relaţia profesor – elev este diversă.

Unii profesori îţi sunt adevăraţi prieteni , iar alţii sunt prea severi şi nu ne înţeleg, însă elevii ar trebui să fie mai ascultători.“

PROTEUS

Biblioteca şcolarã este, ca orice bibliotecă, un sanctuar al culturii şi civilizaţiei. Cadrul pe care-l creează în spaţiul ei ne impune respect.

Biblioteca ne ajută ca, prin intermediul cărţii, sã pãtrundem în misterul cunoaşterii.

Meseria de profesor nu poate fi concepută fără lecturarea continuă a cărţilor de specialitate, dar şi de cultură generalã. Şi, atunci, un PROFESOR care presteazã şi o muncã în bibliotecã mi se pare ceva firesc, absolut normal. Cu atît mai mult cu cît legislaţia nouă din învăţămînt impune studii superioare de specialitate pentru cei ce slujesc cartea. Au fost create, în cadrul facultăţilor de filologie şi istorie, secţii de biblioteconomie.

-Biblioteca, aşa cum se prezintă la prima vedere, este foarte modernă. Ce detalii ne puteţi oferi, în legătură cu aceasta?

-Da, este departe de a fi un depozit de carte.

Este un spaţiu aerisit, conceput modern. Cartea este poziţionatã pe clase ce reprezintã domenii distincte. Biblioteca dã imaginea şcolii, iar bibliotecarul personalizeazã spaţiul ei, în funcţie de experienţa, pregãtirea, personalitatea sa şi, nu în ultimul rînd, de respectul pentru sine.

A consemnat Alina-Mihaela Dan ( IX- B)

CRED CĂ SÎNT UN CAZ FERICIT, CARE SUPLINEŞTE MUNCA DE LA CATEDRĂ CU CEA PRIN CARE-I ÎNDRUM PE ELEVI PRIN „HĂŢIŞUL” BIBLIOGRAFIILOR ŞCOLARE! - INTERVIU CU DNA PROFESOARĂ IRINA TODAŞCÖ

-Dnã profesoarã IRINA TODAŞCÃ, ne întrebãm cum împãcaţi profesiunea de dascăl de ISTORIE, una dintre cele mai frumoase, cu cea de bibliotecar?

-Cred că sînt un caz fericit, care suplineşte munca de la catedrã cu cea prin care-i îndrum pe elevi prin „hăţişul” bibliografiilor şcolare.

Dacã, într-o clasã sînt elevi şi ... elevi, în bibliotecă lucrezi, de regulă, cu cei pentru care cartea are o semnificaţie aparte, deosebitã. Întro şcoalã, existã o relaţie obligatorie profesorbibliotecar-elev, iar biblioteca ne include pe toţi în imperiul blînd al cărţilor, pîn-într-atît, încît fiecare dintre noi ajunge să ilustreze convingător parabola om-carte.

Am şansa de a lucra într-o bibliotecă dotată cu un mobilier foarte modern, cu un calculator care, într-un timp scurt, va intra şi în posesia unui program pentru bibliotecă.

Dispunem de un fond de carte de peste 19.000 de volume, fond care, în mare mãsurã, rãspunde solicitãrilor venite din partea utilizatorilor. Mai sînt domenii descoperite: scriitorii contemporani şi operele lor, turismul, metodica şi educaţia.

13 -Cum rezolvaţi necesitatea achiziţiei de carte, dată fiind lipsa banilor?

-Sigur, sărăcia, mai ales cea din învăţămînt, a devenit proverbială. Dar, faţă de alte şcoli din judeţe care, de ani de zile n-au mai achiziţionat o carte, noi, la capitolul „achiziţie de carte”, stãm BINIŞOR. Nu existã an în care sã nu cheltuim pentru lãrgirea fondului de carte. Din pãcate, stãm rãu în ceea ce priveşte gãsirea publicaţiilor necesare bibliografiei şcolare.

Librãriile din oraş oferã foarte puţin vizavi de cartea şcolară: pedagogie, educaţie. Relaţia biblitecă şcolarã-librãrie este inexistentă, de ambele părţi. Inexplicabil, nu? Dar asta-i realitatea.

Fiecare şcoalã are, din partea MEC, o bibliografie obligatorie minimală. În plus, anul acesta exista obligaţia ca fiecare şcoală, în bugetul său, la capitolul cheltuieli, să prevadă un FOND SPECIAL, pentru achiziţionarea de carte. Aşadar, speranţe pentru a ne lărgi fondul de carte sînt.

-Cîţi elevi trec prin biblioteca şcolii?

-Sînt înscrişi, la ora actualã, 802 utilizatori, frecvenţa zilnică fiind, în medie, de 60 de cititori, iar uneori, în perioada de vîrf (perioada evaluãrilor de la sfîrşitul semestrelor), depãşeşte suta. Spaţiul din sala de lectură devine, astfel, neîncăpător, de foarte multe ori.

Parafrazînd titlul unui celebru film, s-ar putea conchide că, ACOLO SUS, CINEVA ÎI IUBEŞTE PE ELEVI ŞI-I AŞTEAPTÃ, ZI DE ZI, SÃ LE ÎNDRUME PAŞII PRIN LUMEA CÃRŢILOR. E.C.Ninu

130 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI NICOLAE IORGA (n.05.06.1871, Botoşani-m.27.11.1940, Strejnic) Puţine sunt personalităţile culturii noastre, în rîndul cărora se va încadra Nicolae Iorga. Pînă la el, au mai dus faima peste hotare Nicolae Olahus, Nicolae Milescu Spătarul, "principele creştinătăţii" –Dimitrie Cantemir, mitropolitul poet Dosoftei, Ion Heliade Rădulescu, Titu Maiorescu, Bogdan-Petriceicu Hasdeu.

Născut la Botoşani, ca fiu al avocatului Nicu Iorga şi al Zulniei (n.Arghiropol), viitorul istoric, memorialist, poet, dramaturg, critic şi istoric literar va învăţa să citească singur.

Debutul ca ziarist se va produce încă de la 14 ani, în publicaţia "Românul", a unchiului său, Manole Arghi-ropol.

După absolvirea şcolii primare şi a gimnaziului din Botoşani, urmează "Liceul

PROTEUS

Naţional" din Iaşi, promo-vînd bacalaureatul în 1888. Facultatea cu secţia istoricoliterară din aceeaşi urbe moldavă o va termina într-un singur an, 1889, luându-şi licenţa cu "MAGNA CUM LAUDE." La universităţi celebre din Paris, Berlin şi Leipzig, îşi va desăvârşi studiile, în ultima acordîndu-i-se doctoratul, în 1893, cu o teză despre "Thomas III, Marquis de Saluces".

Profesor la Universitatea din Bucureşti, încă din 1894, va deveni membru corespondent al Academiei (1897), fiind puternic atras de publicistică, la început mai ales de cele de orientare socialistă: Contemporanul, Lupta şi, apoi, de cele mai cunoscute în epocă, precum Convorbiri literare, Epoca, România jună, L’Indépendance Roumaine, Semănătorul (din 1903, preluînd şi conducerea ei, o bună bucată de vreme), Neamul românesc, Floarea darurilor, Drum drept, Cuget clar etc., întreţinînd corespondenţă şi cu publicaţii străine, precum cele din Germania, Anglia, Franţa etc.

Avînd o memorie de excepţie şi o spontaneitate a ideilor de invidiat, va publica un mare număr de cărţi: 7 în 1905, 33 în 1910, 29 în 1912, 300 între 1920-1940.

Devenit membru deplin al Academiei Române, în 26 mai 1910, "doctor honoris causa" al mai multor universităţi străine, membru, de asemenea, al academiilor franceză, poloneză, iugoslavă etc., va ţine conferinţe şi va participa, în permanenţă, la o mulţime de congrese internaţionale, sesiuni ştiinţifice şi simpozioane, precum cele de la Paris, Lille, Strasbourg, Oslo, Roma, Milano, Zürich, Berna, Barcelona, în SUA etc. Va crea "Fundaţia Iorga", "Universitatea Populară" de la Vălenii de Munte, "Şcoala Română" de la Fonteney-au-Roses, "Casa Romena" din Veneţia. Funcţiile îndeplinite au fost, de asemenea, numeroase, evidenţiindu-i puterea uriaşă de muncă: preşedinte al "Comisiei Monumentelor Istorice", decan, rector, senator de drept, prim-ministru. De un egoism nemăsurat, ştiindu-şi valoarea, nu accepta să împartă munca şi obligaţiile cu nimeni, dar nici laurii succeselor. Autor al unor istorii variate, precum cea a românilor, a armatei, a literaturii, a comerţului, a culturii, a religiei, a

14 învăţăm]ntului, a compus şi a recompus opere remarcabile, de regulă, purtînd pecetea profesiunii alese-cea de istoric.

Cu atît pare mai neobişnuită contribuţia sa la dezvoltarea literaturii artistice, fiind un scriitor total: poet, prozator, dramaturg. Mai ales în domeniul literaturii de călătorie, a impus o creaţie deosebită, avînd drept crez artistic cuvintele formulate cîndva: "A călători e o nevoie sufletească!" De cele mai multe ori, desigur, periplul său este mai mult unul de natură istorică, decît geografică. Stau mărturie, în acest sens, lucrări cunoscute, precum: "Oameni care au fost", "Memorii", "O viaţăAşa cum a fost".

Considerând că adevărata literatură nu se poate întemeia decât pe tradiţiile şi obiceiurile poporului, Nicolae Iorga va continua, astfel, filonul naţional-popular al scriitorilor paşoptişti adunaţi în jurul revistei lui M. Kogălniceanu, "Dacia literară". Grupaţi în jurul său, scriitorii semănătorişti de la începutul veacului al XX-lea (1901-1910) îi vor resimţi puternic ideile, în operele lor, evidenţiind paseismul, idilizarea vieţii rurale şi sentimentul dezrădăcinării celor plecaţi din sat. Aşa au făcut autori de prestigiu, precum: Emil Gîrleanu, Şt.O.losif, C. Sandu-Aldea, Ion Gorun, Corneliu Moldovan ş.a.

Creator al istoriei culturale româneşti, domeniu neexploatat pe deplin, în acea perioadă, Nicolae Iorga impresionează şi astăzi, prin ţinuta morală, academică, precum şi prin vastitatea orizontului de cunoaştere şi a originalităţii ideilor. ÎN DURERE Biserici sfinte s-au culcat Şi au căzut mândre palate: Din tot ce am întruchipat Rămas-a o pustietate.

Te plimbi în voie, vântule, Şi, ploaie, baţi în lutul gol, Trece stol de ciori în otrocolŢi-i greu de noi, pământule? " ("Cuget clar" şi "Neamul românesc", nr. 19 din 17 noiembrie 1940, p.289)

E.C.Ninu

REMEMBER: 40 DE ANI A murit pentru a se naşte !

LUCIAN

BLAGA, marele poet filozof

(n.09.05.1895, Lancrăm, Alba – m.06.05.1961, Cluj)

PROTEUS Mot o:“Lucian Blaga e mut ca o lebădă. În patria sa zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.

Sufletul lui e în căutare, în mută, seculară căutare, de totdeauna, şi până la cele din urmă hotare.

El caută apa din care bea curcubeul.

El caută apa din care curcubeul îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.”

(L.Blaga, Autoportret)

Salutat cu elogioase cuvinte de către Nicolae Iorga, debutul liric al “tânărului Ardelean” (1919 - Poemele luminii) a confirmat, ulterior, prognoza marelui istoric şi îndrumător al literaturii române de la începutul secolului nostru. Volum cu volum, acestea s-au însumat în NEBĂNUITE TREPTE, care de care mai surprinzătoare, ca metaforă a unei împliniri predestinate: Paşii profetului (1921), În marea trecere (1924), Laudă somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1938) etc.

Sentimentul liniştii şi al păcii ascunde un freamăt lăuntric, de factură expresionistă, specific, de altfel, întregii sale creaţii de poet, prozator memorialist (Hronicul şi cântecul vârstelor), dramaturg (Meşterul Manole, Zamolxe, Cruciada copiilor, Tulburarea apelor, Anton Pann ş.a.). Ca eseist şi filosof (mai multe trilogii, ca cea a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi, neterminată, cea cosmologică), a propus un sistem filosofic original, din care sintagmele: cunoaşterea luciferică şi cea paradisiacă, Marele Anonim, Censura transcendentă, spaţiul mioritic, perspectiva sofianică etc. sunt arhicunoscute.

“L. Blaga a trăit toate neliniştile existenţiale ale modernilor”-afirma, pe drept cuvînt, criticul literar G. Gană.

O ipostază ce oferă cititorului o deosebită emoţie este cea de CÎNTĂREŢ AL EROSULUI. Iată cîteva din minunatele sale versuri mai cunoscute, avînd această temă:

15 “În piept mi s-a trezit un glas străin şi-un cîntec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.”

“A cunoaşte. A iubi.

Care-i drumul, ce te-ndeamnă?

A cunoaşte – ce înseamnă?

A iubi – de ce ţi-e teamă printre flori şi-n mare iarbă?

A iubi – aceasta vine tare de departe-n mine.

A iubi – aceasta vine tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi. Înc-o dată, iar şi iară, a cunoaşte-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară.”

E.C.Ninu

MISS BOBOC Interviu cu Alina-Ramona NICORICI (P I-B)

-Ce te-a determinat să participi la concurs?

-În primul rînd, vreau să-ţi spun că ador modelling-ul. În al doilea rînd, toată lumea m-a încurajat să particip la acest concurs, spunînd că voi câştiga. Şi iată-mă! Am participat şi am cîştigat.

-Cum ţi s-au părut celelalte concurente?

-Cînd am ajuns acolo, nici măcar nu le-am văzut. Abia după ce ne-au chemat pe ring, am constatat că erau, într-adevăr, numai fete, una mai frumoasă decît cealaltă.

-Chiar credeai că vei câştiga?

-Sincer, nu credeam. Dar, după un timp, am avut un sentiment ciudat: parcă îmi spunea ceva că voi câştiga.

-Te-a schimbat, într-un fel, faptul că ai cîştigat concursul?

-Nu, deşi lumea spunea că „mi-am luat lumea în cap.” Dar nu, nu este aşa. Faptul că am câştigat concursul a fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat şi sigur că nu o să uit niciodată această „întîmplare a fiinţei mele”, cum ar fi numit-o Nichita Stănescu..

-Cum ai fost privită, după ce ai cîştigat concursul?

-De prietenii adevăraţi, într-adevăr, am fost privită ca fiind „Miss Boboc”, dar nu ştiu încă ce părere au avut ceilalţi despre mine.

-Cum te-ai simţit, cînd ai aflat că eşti cîştigătoarea concursului?

-Ce să-ţi spun? Am rămas fără cuvinte. Pur şi simplu uimită. Dar am fost extraordinar de bucuroasă. Şi le mulţumesc tuturor, în special familiei, prietenilor şi juriului.

PROTEUS

-Cum au reacţionat familia şi prietenii?

-Prietenii mei erau acolo, cu mine. Deci, vă daţi seama Erau fericiţi; probabil ştiau că voi cîştiga. Familia era acasă, mama era trează şi mă aştepta, iar, cînd i-am dat vestea, s-a bucurat şi m-a luat în braţe. Ea îmi spusese dinainte de concurs: „Alina, tu vei câştiga?” Oricum, a fost o seară pe cinste şi n-o voi uita niciodată.

Ioana-Loredana Ilaş (IX-B) SÃ NE CUNOAŞTEM OLIMPICII !

CRISTINA BODOŞCÃ (XII-D) ŞI TAINELE SUCCESULUI EI

- Vorbeşte-mi despre tine, Cristina!

-Ce pot să spun? Mă numesc CRISTINA BODOŞCÃ, sînt eleă în acest liceu, în clasa a XII-a D. Mă consider un om normal, o elevă aşa cum toţi ar trebui să fie sau chiar mai buni.

-Eşti, oricum, cea mai bună din clasă.

-Da, dar mai sînt şi alţi colegi buni. Anul trecut, am fost prima pe clasă, iar anul acseta am participat la Olimpiada de COMERŢMERCEOLOGIE. -Cum a fost la Olimpiadă? Ai avut emoţii?

-Emoţii am avut, pentru cã este prima olimpiadã la care am participat. Mai întîi, a avut loc faza pe şcoalã, iar, apoi, cea judeţeană.

Nu credeam cã am sã cîştig, dar, avînd în vedere că am învăţat pregătindu-mă intensiv, lăsînd la o parte alte activităţi, am cîştigat locul I pe judeţ. Am obţinut acest loc numai prin muncã.

Au fost douã probe: teoretic şi practic.

-Cum a fost organizarea?

-Olimpiada s-a ţinut la liceul „Carol I” din Constanţa. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost intrarea frumoasă a profesorilor, dar sălile de clasă cam lăsau de dorit.

-Ai îndrăgit de la început obiectul MERCEOLOGIE? -Nu mi-a plăcut chiar de la început, întrucît are şi pãrţi frumoase, dar şi părţi mai puţin atractive.

-Ce alte materii îţi plac?

-Literatura, biologia, filosofia.

-Ştii cu precizie ce vrei sã faci mai departe?

-Să urmez o facultate. Deocamdată!

A.M.Dan (IX-B)

16 O zi fără ţigări Ai început să fumezi în clasa a VIII-a sau a IX-a. Poate mai devreme. Sau poate mai tîrziu. De atunci, mai pe ascuns, mai pe faţă, cu ţigări de la alţii sau cu ţigări cumpărate cu banii de pachet, fumezi.

Şi cum să nu fumezi, cînd toţi din jurul tău o fac?!

Toaleta de la şcoală s-a transformat în fumoar, pe scara elevilor trebuie să umbli cu grijă, pentru că fumul e gros să-l tai cu cuţitul, iar colegii tăi fumează şi pe stradă. În biliard se fumează, în bar la fel. La petreceri, în discoteci, scăpaţi de sub ochii părinţilor, toţi pufăie.

E drept, nu te încântă prea tare mirosul de Chanel amestecat cu L&M al colegelor tale şi nici imaginea de pirat cu ţigara în colţul gurii, a prietenului tău. Dar, ce să-i faci? Nu eşti suficient de tare să renunţi. Sau ţii prea mult la imaginea şi renumele tău. Sau te gîndeşti că, dacă te-ai lăsa de fumat, ceilalţi ar rîde de tine. Nu poţi să ştii cum vor reacţiona, deci e destul de primejdios pentru statutul tău.

Te gîndeşti că cei care nu fumează au ajuns, deja, mai deosebiţi decît tine, tocmai prin raritate. Dar… toţi prietenii tăi fumează. Încerci să pui ban pe ban, să-ţi cumperi o pereche de role. Dar banii nu se strîng, pentru că-ţi trebuie ţigări. Şi nu sunt ieftine, deloc. Iar părinţii… cu siguranţă nu-ţi vor da bani pentru ţigări. E al naibii de greu! Ţi-ai dori, cîteodată, să nu te fi apucat de fumat.

Mai mulţi bani în buzunar, mai puţine discuţii cu părinţii… Ai sta, chiar, mai mult pe la ore. Dar nu te-nduri să renunţi. Şi, oricum, ai auzit că e tare greu!

Poate, mîine, dacă te trezeşti cu o energie deosebită, încerci să te laşi de fumat. Sau, poate, de săptămîna viitoare. Îţi mai dai aşa, ca dar de despărţire, o săptămînă. Pe urmă, gata!

Dar întîi, trebuie să vezi cum e, să-ţi aminteşti cum era înainte. O zi, de probă. O zi fără ţigări…

Alina-Mihaela Dan (IX-B)

PROTEUS

GRAFICUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT SESIUNEA IUNIE – IULIE 2001 15-31 mai 2001- înscrierea candidaţilor 15 iunie 2001 - terminarea cursurilor pentru clasa a XII-a 25-26 iunie 2001 - limba şi literatura română – proba orală – proba A 27-28 iunie 2001 - limba şi literatura maternă – proba orală 29-30 iunie 2001 - limba modernă – proba orală – proba B 2 iulie 2001 - limba şi literatura română – proba scrisă – proba C 3 iulie 2001 - limba şi literatura maternă – proba scrisă 4 iulie 2001 - proba obligatorie a profilului – proba scrisă – proba D – matematică 5 iulie 2001 - proba alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării – proba scrisă sau practică – proba E 6 iulie 2001 - o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare – proba scrisă – proba F 8 iulie 2001 - afişarea rezultatelor 9 iulie 2001 - depunerea contestaţiilor 12 iulie 2001 - afişarea rezultatelor finale

Modele de subiecte privind formularea unor subiecte de limba română (licee cu profil tehnologic, economic etc.)

1. Scrie două expresii/locuţiuni care să conţină verbul a veni.

2. După modelul coloană-stîlp, grupează următoarele şapte cuvinte în patru perechi de sinonime, formate dintr-un neologism şi un termen din fondul vechi al limbii, completînd, totodată, spaţiul punctat cu termenul potrivit: tineresc, fidel, turmentat, răzbunător, juvenil, credincios, vindicativ.

3. Corectează eroarea/erorile, indiferent de natura lor: În drumul spre casă, m-am întîlnit decît cu vecinul meu de la parter.

4. Scrie cîte o propoziţie cu fiecare dintre următoarele forme verbale aflate în relaţie de paronimie: contractă-contractează, concură-concurează.

5. Transcrie din textul următor două cuvinte a căror formă nu se regăseşte în limba literară recomandată de lucrările normative de specialitate. „CETĂŢEANUL: Nu sunt turmentat... (zîmbind) coană Joiţico...Las’că ne

PROTEUS

17 cunoaştem...Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie...Nu e vorba, ţinem la d.Nae Caţavencu...e din Societate...dar vorba e, eu alegător (sughite) apropitar, eu pentru cine votez? (sughite) d-aia am venit. (Şovăie)” (I.L.Caragiale, O scrisoare pierdută) (Florin Iniţă, Adrian SăvoiuBacalaureat 2000. Limba şi literatura română.

Teste şi bareme, Societatea de Ştiinţe Filologice, Fortune Press, Bucureşti, 2000)

Pentru că bacalaureatul bate la uşă, propunem spre rezolvare celor interesaţi, cum ar fi elevii dintr-a XII-a, următorul test, fără a avea însă pretenţia că ar fi chiar un subiect TIP BAC. • Se consideră funcţia: f: [0,2 π] → ℜ , f(x) = e sin x cosx.

Calculaţi: f(0), f(π);

f ( x) − 1 x x →0 Trasaţi graficul A,B ∈ M3 ( ℜ ), ⎛ 1 1 1⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 0 ⎟ ,m∈ ℜ .

A= ⎜ 0 1 1⎟ ,B= ⎜ m 0 ⎜ 0 0 1⎟ ⎜ m 0 m ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ f’(0), f”(0) şi

E.C.Ninu

MATEMATICA Ce este matematica? – am întrebat cîţiva elevi de liceu.

Am obţinut răspunsuri dintre cele mai variate, ce denotă interesul pentru această materie al fiecărui elev chestionat: „Matematica este unul dintre obiectele din orar.” „Matematica? O himeră!” „Matematica studiază legile fundamentale ale matematicii.” „Matematica studiază dependenţa reciprocă între mărimi” etc.

Concluzia: elevii fac matematica, fără să poata spune ce fac!

Dar matematicienii înşişi ce pãrere au, oare, despre obiectul activităţii lor?

Bertrand Russel, creatorul logicii matematice, afirma, desigur în glumă: „Matematica este o materie în care nu ştim niciodatã despre ce vorbim, nici dacã ceea ce spunem este corect!...”

Aceastã glumã însã are şi un substrat serios.

Un alt matematician celebru afrima: „Matematica este ceea ce fac matematicienii!...” În loc de încheiere, doresc să-l citez pe marele academician Grigore Moisil, care, după părerea mea, dezleagă orice enigmă asupra matematicienii: „ ...Tot ce este gîndire corectă este matematică sau susceptibilă de matematizare...”

Aşadar, esenţa matematicii nu constă în efectuarea unor calcule, ci în dezvoltarea făpturii raţionale.

Modele de subiecte privind formularea unor subiecte de matematică (licee cu profil tehnologic, economic etc.)

lim

•

Determinaţi m a.î. A şi B să aibă acelaşi rang.

• Rezolvaţi ecuaţia BxA=0.

• Calculaţi An, n ∈ N*.

• Inelul (M3( ℜ ), T, .) este comutativ?

(Rezolvarea testului în numărul viitor.)

Pentru a rezolva următoarele probleme, nu vă sînt necesare temeinice cunoştinţe de matematică, ci aveţi nevoie de răbdare, intuiţie şi de logică.

Orice exerciţiu are o „cheie”; căutaţi-o şi, pornind de la ea, veţi observa cum aria tatonărilor se restrânge mult.

Vă urez mult succes!

Profesor Lucian Faliboga-Andrei

1. Fără să ştiţi engleza, puteţi efectua adunarea: FORTY + TEN TEN SIXTY Într-adevăr, FORTY (40) +TEN (10) + TEN (10) =SIXTY (60), dar aici aveţi, de fapt, cu o adunare în care fiecare literă reprezintă o anumită cifră. Aflaţi-le!

2. În pătratele libere, puneţi cifrele cu ajutorul cărora, făcând operaţiile indicate de semnele aritmetice, să obţineţi, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, rezultatele notate (respectiv numerele care au lîngă ele semnul =).

Calculele trebuie făcute de la stînga spre dreapta (pe orizontală) şi de sus în jos (pe verticală), fără a ţine seama de ordinea operaţiilor.

PROTEUS

18 5 -

:

+ +

+ x

+

=9

=8 + =8 +

x =9

=8 =9

3.Cu merele pe punte Un om trebuia să treacă peste o punte, care rezistă la o greutate de maximum 70 kg. (Nici un gram în plus!) Omul cu pricina avea exact 69,850 kg, dar ducea copiilor săi două mere, care cîntăreau fiecare cîte 150 g. Totuşi, călătorul a traversat puntea dintr-o dată, fără ca aceasta să se rupă, transportînd şi cele două mere.

Cum a procedat?

(Răspunsul în numărul viitor) Profesor Lucian Faliboga-Andrei

Cugetări greceşti 1. Timpul, numai el scoate la lumină adevărul pur.

2. Trebuie să le venim prietenilor în ajutor la nevoie şi să nu-i judecăm în situaţiile fără scăpare.

3. Adu-ţi aminte, când eşti tînăr, că şi tu vei fi cîndva bătrân!

4. Niciodată n-ai să găseşti într-o mocirlă apă limpede de băut.

5. E un lucru ideal că bogăţia să fie însoţită de înţelepciune.

6. Iertarea este mai bună decât răzbunarea.

7. Ia ce ţi se cuvine prin convingere, şi nu prin forţă !

8. Ce este greu? A se recunoaşte pe sine. Şi ce este uşor? A da altora sfaturi.

9. Vorba deschisă este cel mai bun procedeu.

10. Vorba bună este leacul unui suflet bolnav.

11. Dragostea învinge toate obstacolele; este o pasăre dulce şi crudă căreia nu-i poţi rezista.

12. Îndrăgostitul este orb faţă de persoana iubită.

13. De pe buzele femeii cad sfaturi înţelepte.

14. Ferice de tiranul ce moare în casa lui de moarte bună !

15. Cea dintîi condiţie a fericirii este înţelepciunea.

16. Frumuseţea este o domnie de scurtă durată.

17. Cît eşti tînăr, învaţă multe lucruri folositoare !

18. Prea multă învăţătură nu ne învaţă a fi înţelepţi !

19. Omul fără carte este ca şi pomul necioplit.

20. A lua lucrurile aşa cum sunt înseamnă a fi înţelept !

21. Trebuie să judeci fondul, nu aparenţele !

22. Să stai strîmb şi să judeci drept!

23. Vinovatul trebuie să pătimească!

24. Nu e ruşine să lucrezi: lenea e o boală!

25. Mînia ne sileşte să comitem multe lucruri rele.

26. Să nu rîzi de nenorocirea altuia !

27. Vrei să cunoşti un om ? Învesteşte-l cu o mare putere!

28. Omul se cunoaşte după vorbă.

29. Banii găsesc prieteni.

30. Nu-ţi părăsi prietenul ajuns la nevoie !

31. Chibzuieşte bine, înainte de a acţiona !

32. Celui sărac nu i se dă crezare, nici cînd spune adevărul !

DEBUTURI Obsesia scrisului de Nicoleta Dobronoiu (X-D)

Obsesia scrisului nu reprezintă cea mai importantă parte din viaţa mea. Acest lucru nu mă face să mă simt împlinită, cu toate că sînt anumite lucruri, pe care mi le-aş dori din tot sufletul şi pe care nu le pot vedea decît aşternute pe o coală albă sau nici atât. Sînt idei care nu există decît în mintea mea şi de care sînt conştientă că nu mi le voi putea îndeplini.

Sînt idei sinistre, poate chiar ciudate, idei pe care nimeni nu le-ar putea înţelege mai bine ca mine, dar sînt şi idei care-mi trec prin minte şi pe care nici eu nu le înţeleg. Îmi doresc din tot sufletul să-mi pot aşterne gîndurile pe o foaie de hîrtie şi să mi le poată citi toată lumea, dar nu pot. Nu pot, pentru că nimeni nu ar înţelege, de exemplu, de ce îmi doresc din tot sufletul să fiu o ... plantă. Da, un fir de iarbă, chiar dacă ştiu că voi fi, poate, călcată sau ruptă de o mînă haină.

Dar îmi doresc atît de mult o singurătate aparte de cea umană. Să ascult vîntul, să simt căldura şi să citesc sufletele oamenilor, aşa cum numai o floare poate să o facă. Şi, totuşi, nu cred că aş putea să fiu o plantă, deoarece ea este fără putere, iar pe mine nu mă caracterizează acest lucru.

Mi-aş mai dori să pot scrie despre o altfel de lume. Despre altfel de oameni, cu alte concepţii şi cu alte vise, împlinite sau nu, oameni care să ştie ce vor cu adevărat de la acest drum pe care îl au de parcurs, de la viaţa

PROTEUS

19 lor ciudată pentru noi şi pe care noi, oamenii obişnuiţi, nu le-o înţelegem. Îmi doresc să călătoresc printre stele, să simt întunericul neobişnuit, plin de luminiţe, pe care le văd doar de jos, de pe o bucată de pămînt, plină de lucruri rele sau bune, în felul lor.

Dar cel mai mare vis al meu, care, dacă mi s-ar îndeplini, cu siguranţă că aş avea ce să scriu despre el, este acela de a ajunge pe o insulă, o insulă necunoscută încă. O insulă pustie. Sînt sigură că mi-ar fi frică să stau acolo, dar cred că m-aş obişnui repede. Îmi place foarte mult ideea de singurătate, dar nu singurătatea sufletească, ci cea trupească. Să cunoşti vieţuitoare nemaivăzute de mine pînă atunci şi plante, la care să mă uit ore în şir şi să nu mă plictisesc nicidecum de ele. Să pot simţi căldura soarelui, întinsă pe nisipul de lângă apa limpede a oceanului, în care, dacă priveşti, vei putea observa cea mai mică pietricică. Să mă pot scălda sub o cascadă mică, cu apă limpede, de sub care să nu ies decît atunci când va fi nevoie să o fac, pentru a-mi căuta de mîncare.

O mîncare diferită de cea pe care o mănînc acum! Să pot simţi gustul unor fructe pe care nu le cunosc încă, decît în această imaginaţie a mea.

Dar, totuşi, aş vrea să mă mai pot întoarce în locul de unde am plecat cu puţin timp în urmă, să mă plimb prin locurile unde mi-am petrecut copilăria, lucru de care orice copil vrea să scape. De această vîrstă fragedă, după care părinţii noştri plîng şi pe care-o cerşesc cu lacrimi în ochi – să mai poată trăi o zi, doar o zi a copilăriei. Să văd locurile unde mă jucam mereu, pe care, atunci, nu dădeam doi bani şi pe care, bineînţeles, le ignoram.

Sînt, de asemenea, oameni în preajma cărora aş mai vrea să stau câteva clipe, dar sînt şi lucruri pe care nu vreau să mi le amintesc decît de acolo, din locul pustiu la care visez de mult!

CÎNTECE DE DESPĂRŢIRE Romanţa despărţirii (Autor necunoscut)

A sosit timpul trist, Astăzi ne despărţim Şi nicicînd nu va fi ca acum, Cei ce-n urmă rămîn Ne urează drum bun, Ne urează, urează drum bun!

Parcă ieri noi ne-am strîns Şi la şcoal-am venit Cu paşi repezi, vioi şi grăbiţi, Uniforme purtam Şi cravate aveam, Pînă ieri, pînă ieri, pînă ieri.

Bun rămas, banca mea!

E de-ajuns pîn-acum, Scîrţîiai când ieşeam la răspuns.

Cu formule te-am scris Şi cu versuri de vis, Tu nimic, tu nimic nu mi-ai zis.

Azi rămîi părăsit, Catalog învechit, E de-ajuns cît de mult te-am iubit, Cîţi de 10 am luat, Cîţi de 4 am luat, Catalog, catalog blestemat!

Iar acum, diriginţi Şi profesori iubiţi, E de-ajuns cît de mult v-aţi jertfit, Alţi elevi vor veni, Alţi elevi veţi iubi. Şcoala mea, cît de mult te-am iubit!

Vom veni, vom găsi Alţi elevi, profesori Şi cu lacrimi în ochi Le-om da flori!

GAUDEAMUS...IGITUR Autor necunoscut (sec. XVII)

Gaudeamus igitur, Iuvenes dum sumus.

Post iucundam iuventutem, Post molestam senectutem, Nos habebit humus.

Vita nostra brevis est, Brevi finietur.

Venit mors velociter, Rapit nos atrociter, Nemini parcetur.

Vivat Academia, Vivant professores!

Vivat membrum quod libet, Vivant membra quae libet, Semper sint în flore!

PROTEUS

20 Să mai şi rîdem ! ŞCOALA… ca-n filme Inspecţia de la Minister - <<Alo, aterizează străbunica!>> 1 Septembrie - <<Sosesc păsările călătoare.>> Începutul orei- <<Pentru cine bat clopotele ?>> Corigent la română-<<Crimă cu premeditare>> Matematica - <<Top Gun>> Problemele la fizică - <<Edera>> Fiţuica - <<Te uiţi şi cîştigi!>> Fiţuica aflată de profesor-<<Adio, arme>> Elevii din prima bancă -<<Compania a VIIa>> Elevii din ultima bancă -<<Nemuritorii>> Elevii la tablă - <<Pădurea spânzuraţilor>> Părinţii când află de o notă proastă - <<Mult zgomot pentru nimic>> Profesorul şi elevii la teză - <<Jandarmul şi extratereştrii>> Relaţia profesor-elev - <<Iubiri amăgitoare>> Recapitularea - <<Lanţul amintirilor>> Repetenţia - <<Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte>> Scutirea - <<Pentru un pumn de dolari>> Cataloagele - <<Dosarele X>> Elevii şi profesorul - <<Cine este şeful?>> Cancelaria - <<News Radio>> Vacanţa - <<Independence Day>> Culese de către Alina Mihaela Dan (IX-B)

EPIGRAME ŞCOLĂREŞTI • Pe maidane, ca la teatru, Trei se pot bate cu patru, Dar şi-n catalog la ei ,,Patru” se tot bat cu ,, trei” .

• M-a lăsat fără de glas Neplăcuta-i comportare… Ăstuia să nu-i ,,dai nas”, Că-l ia iute la ... purtare.

• Arţăgos cum e, feciorul Palme şi picioare-mparte Şi mai dă el cu piciorul Şi la ... carte !

• E-ntr-a IX-a acum Mardare Şi-i viteaz cum vezi mai rar !

Chiar azi l-a bătut, îmi pare , Pe-un ,,vlăjgan “ de … preşcolar!

• - Pentru ce nu vii la şcoală ?

Te văd teafăr, pe picioare …

- Am scutire medicală Şi nici capul nu mă doare.

Culese de E.C.Ninu

Cel mai, cea mai …

1.Cea mai scurtă scrisoare i-a aparţinut cu siguranţă marelui poet şi scriitor Victor Hugo. Îngrijorat de soarta romanului “Mizerabilii” în ceea ce priveşte vînzarea, autorul, aflat într-o staţiune, i-a scris editorului doar “ ? ” .

Răspunsul a fost pe măsură : “ ! “ 2.După interpretarea strălucită din opera „Boema” de Puccini, în data de 5 iulie 1983, celebrul tenor Placido Domingo a fost ovaţionat de 83 de ori, iar aplauzele de la sfîrşitul concertului au durat o oră şi jumătate.

Mari iubitori de muzică, vienezii …!

3.Cea mai numeroasă petrecere înregistrată pînă în prezent este cea la care preşedintele Franţei, Dl. Loubert, a invitat în grădinile Tuilleries, în anul 1900, nu mai puţin de 22.295 de invitaţi. Şi, totuşi, parcul mai există şi astăzi!

4.D-na Fannie Turner ( n.1903 ) din Arkansas a trecut testul scris la examenul de conducător auto abia la cea de-a o suta patra încercare, în 1978. Dacă vrei, poţi !

5.Cel mai organizat cler este cel romanocatolic, de altfel şi cel mai numeros: 138 de cardinali, 428 de arhiepiscopi, 2.420 episcopi, 413.600 preoţi, 960.990 de călugări. O adevărată oaste !

6.Cea mai durabilă logodnă din lume a ţinut … 67 de ani. În cele din urmă, Octavio Guillen şi Adriana Martinez, ambii în vârstă de 82 de ani, şi-au luat inima în dinţi şi s-au căsătorit în 1969, în Mexico City.

C-tin-Cosmin Lemnaru (IX-B)

RAPORT ASUPRA ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE DE „GRUPUL ŞCOLAR ECONOMIC MANGALIA”, ÎN CADRUL REŢELEI R.E.S.F.C.A. La un an de la demararea proiectului de dezvoltare a resurselor umane în judeţul Constanţa, putem să afirmăm că am reuşit să acumulăm mai multă experienţă în domeniul educaţiei adulţilor din sectorul turism, lucru care a fost posibil în urma stagiului efectuat în Belgia de trei formatori din şcoala noastră, cu sprijinul evident al comunităţii flamande.

Materialele pe care le-am procurat în urma acestui stagiu (casete video, pliante, materiale didactice, reviste, etc.) ne-au fost de un real folos, atît în vederea informării colegilor

PROTEUS

21 noştri, cît şi în vederea demarării efective a cursurilor.

Primele acţiuni metodice care s-au desfăşurat în cadrul şcolii au vizat analiza acestor experimente referitoare la formarea continuă a adulţilor.

Membrii comisiei obiectelor de specialitate au participat, de asemenea, şi la alte acţiuni de diseminare, care s-au desfăşurat în cadrul şcolii-pilot Colegiul Comercial „Carol I”, fie pe probleme de curriculum, fie în vederea diseminării stagiului de formare a formatorilor din Italia şi Belgia.

La o astfel de analiză, formatorii şcolii noastre au participat cu materiale referitoare la formarea continuă a adulţilor în Flandra (mai 2000). În perioada 28 - 30 iunie 2000, s-a desfăşurat la Mangalia, la hotelul „President”, conferinţa de evaluare intermediară referitoare la dezvoltarea integrată a resurselor umane, în judeţul Constanţa. Cu această ocazie, am prezentat o informare referitoare la stadiul din Belgia, accentul fiind pus pe formarea continuă a adulţilor în Flandra, precum şi pe oportunitatea desfăşurării acestei activităţi în judeţul nostru. În urma contactelor cu diferiţi agenţi economici, am reuşit să demarăm un curs de formare – brutari. Cursul s-a desfăşurat în colaborare cu societatea „Dobrogea S.A.” – filiala Mangalia, societate care finanţează cu 60% contravaloarea cursurilor pentru 12 participanţi, 7 suportând contravaloarea integrală a cursurilor. Cursurile au început pe data de 01.10.2000 şi s-au finalizat pe data de 19.11.2000. Contravaloarea cursului a fost de 800.000 lei/cursant.

A fost elaborat curriculumul pentru această meserie, graficul desfăşurării lui, suporturile de curs, precum şi alte mijloace didactice necesare. În cadrul comisiei de specialitate a şcolii noastre, a fost, de asemenea, elaborată oferta curriculară pentru meseria bucătar-gestionar.

Sînt în curs de elaborare curriculumurile pentru meseriile: cameristă, somelier. Înscrieri s-au fãcut şi pentru cursurile de bucătar-gestionar, cameristă, recepţioner, ospătar, urmînd ca, în funcţie de numărul cursanţilor înscrişi, să fie derulate şi alte cursuri.

Profesor TĂNASE CORNELIA

REZULTATELE ELEVILOR LA CONCURSURILE ŞI OLIMPIADELE ŞCOLARE 2000-2001 (FAZA JUDEŢEANĂ) Olimpiada de Finanţe-Contabilitate: - locul I elevul Anton Gica Octavian, clasa a XII-a A;

- locul II eleva Oţeleanu Rodica, clasa a XII-a B Olimpiada de Comerţ-Merceologie - locul I eleva Bodoşcă Cristina, clasa a XII-a E

Olimpiada de Limba Franceză - locul I eleva Tudoraşcu Roxana, clasa a XII-a B

Olimpiada de Psihologie - locul II eleva Dumitru Adina, clasa a XII-a B

Concursul pe Meserii - locul II Vîrlan Mirela, anul II profesională, meseria bucătar; - locul II Peţea Paula, anul III profesională, meseria vânzător.

ELEVI AU FOST...

Eveniment în ţinutul Mangalia

Era prin iunie 1959, anul înfiinţãrii primei clase de liceu în sud-estul Dobrogei, adicã în oraşul Mangalia. Se numea Şcoala Medie-Mixtã, cu durata de patru ani, respectiv clasele VIII-XI. Primii trei ani, liceul a funcţionat în clãdirile de lîngã Geamie, iar, apoi, s-a mutat în actuala construcţie, de pe strada Oituz.

Am participat la examenul scris de admitere, la limba şi literatura românã şi matematicã. Am fost declarat admis, printre primele locuri, deşi veneam de la o şcoalã sãteascã. Nici vorbã de meditaţii sau de consultaţii. Banii aproape cã lipseau cu desãvîşire, în acele perioade. Înfiinţarea liceului a fost de bun augur pentru elevii din satele aflate în apropierea Mangaliei. Consider cã era începutul migraţiei din mediul rural spre cel urban, prin aşa-zisa şcolarizare la liceu. Pînã atunci, foarte puţini elevi de la sate reuşeau sã facã liceul. Pot sã spun cã a fost o perioadã de înflorire a învãţãmîntului, cum se spune în cadrul lecţiilor de istorie.

Primul director al liceului a fost dl Terente Ilarion, apoi şi primul meu diriginte. Chiar din primul an, liceul a avut profesori foarte buni.

22 La matematicã –dna Zaman Elena, la istorie-dl Zaman Ion, la biologie-dna Epure Eugenia, la fizicã-dna Baicu Elena, la limba românã- dl Badea Jean, la filosofie-dna Pãduraru Adriana, la geografie, francezã şi latinã dl Ionescu Romulus, la care, dacã luai un opt, erai mare.

La chimie, am avut patru profesori, în patru ani de liceu. Ultimul era ungur, Kosta Ianoş.

Aşa se fãcea cã denumirile unor substanţe chimice, în pronunţia d-lui originalã, oarecum stîlcitã şi cu acccent strãin, producea ilaritate în rîndurile elevilor. Adevãrat deliciu pentru noi.

Cu toate acestea, am urmat facultatea de chimie, de la Universitatea Bucureşti. Am intrat din prima încercare, tot fãrã meditaţii, care nu începuserã sã fie la modã. De altfel, liceul din Mangalia, deşi tînãr, era o şcoalã serioasã, de vreme ce, de exemplu, din 36 de absolvenţi ai clasei de real, 30 am urmat o facultate, ceea ce nu este deloc rãu, pentru clasa cu care a debutat liceul.

Liceul a trecut prin mai multe transformãri, în cei 41 de ani ai sãi, acum ajungînd Grup Şcolar Economic.

Dar despre istoricul unui liceu sau despre amintirile legate de el se poate scrie chiar o carte.

Drept pentru care semnez, profesor de chimie, Vlăduţ Nicolae.

ESEURI

CONTEMPORANUL NOSTRU, CONSTANTIN BRÂNCUŞI 125 de ani de la naştere Moto: „Artistul nu este decît o unealtă în mîinile creatorului...”

(C. Brâncuşi)

Ce este omul? Nimic. Sau, poate, doar lut şi apã.

Ce este arta? Totul. Drumul unui popor spre eternitate, amprenta sa pe facerea lumii, identitatea în faţa naţiunilor.

Ce este artistul? Un rob. Rob al unei mari iubiri, ce arde mistuit de flăcări creatoare, de vise măreţe, tinzînd mereu spre absolut.

Despre Constantin Brâncuşi ar trebui sã se vorbeascã în şoaptã, ca despre un sfînt. Un Dumnezeu pămîntean, care, prin opera sa, a atins cerul, a înnobilat lumea şi ne-a permis

PROTEUS

nouă, celor nestăpîniţi de patimi, să ne bucurăm de rodul arderilor sale.

Fiu de ţărani, născut în inima Olteniei, Constantin Brâncuşi este cel mai mare şi mai cunoscut sculptor român. Operele sale, capodopere incontestabile ale genului, au uimit, uimesc şi vor uimi, pe mai departe, generaţii întregi.

Cine n-a văzut măcar un album cu operele marelui maestru se poate considera un om sărac. Şi sã vedem de ce.

Cum sã vrei sã atingi infinitul, cînd însãşi „Coloana infinitului” i-a cunoscut limitele şi ia mãrginit nemărginitul?

Să vrei să taci, cînd „Masa tăcerii” a adunat în jurul ei toate tãcerile lumii, aşa încît, atunci cînd o vezi, rãmîi mut şi şoapta pare mai rea decît vuietul furtunii?

Sã vrei sã te îndrãgosteşti, dar cum, dacã nai visat măcar o dată, la „Poarta sărutului”?

Să baţi stingher sau încrezător la porţile perfecţiunii, cînd n-ai cunoscut încă zborul „Măiestrei”?

Să scrii sau să vorbeşti despre Brâncuşi pare uşor, de n-ar fi atît de greu.

Sufletul meu tînãr tînjeşte dupã frumuseţea operelor sale, dupã universalitatea lor, dupã genialitatea lor, dorindu-şi sã fi fost contemporanã cu el. Sã fi fost, poate, acea „Domnişoarã Pogany”, care şi astãzi mai trezeşte iubiri aprinse.

Dar cum sã scrii sau sã vorbeşti despre Brâncuşi, tu, muritor de rînd, care niciodată nu te-ai perpelit ars de chemări ascunse, de acel foc interior, care face din artist zeu, lăsîndu-l să dea mîna cu nemurirea. „Ideea artistului rămîne -sculptură concretă sau plăsmuită-n abstract.

Iar suflarea-i, uşor şi implacabil, flutură, pasăre de graţie-din aripi, în temniţa sa de argilă, de bronz ori de piatră.”

(J.J.Moreles, „Sculptura”) Oana-Cristina Stoica ( IX-E)

23 EX CATHEDRA ABERANTE NORME LINGVISTICE Din cînd în cînd, unele publicaţii mai tratează problema scrierii cu Â, â sau cu Î, î.. Ţin, astfel, steagul sus nu numai revistele de specialitate şi unele ziare, ci chiar şi profesorii de limba şi literatura românã, cãci, mai de curînd, un confrate din aceastã branşã trãgea un astfel de semnal de alarmă chiar în hebdomadarul Tribuna învăţămîntului sau în Examene.

Ca organism viu, limba este şi ea supusa umilă a marelui zeu – TIMPUL, ale cărui semne de trecere o influenţeazã definitiv şi ireversibil. Cum rostirea şi scrierea ei ţin de anumite reguli ce formează un adevãrat SISTEM numit ORTOEPIE şi ORTOGRAFIE, este firesc ca, din cînd în cînd, stabilitatea lui să fie revizuită.

LIMBA ROMÂNĂ este fericita posesoare a unui predominant principiu fonetic în scriere, ca şi latina, din care descinde, sau italiana, atît de apropiată, încît Ion Heliade Rădulescu propunea, pe la 1841, italienizarea ei. Dincolo de muzicalitatea şi sonoritatea pronunţiei moştenite, ce constau în ponderea mare a numãrului de vocale, precum şi în poziţionarea multiplă a accentului în cuvinte, se constată o înlesnire a scrierii, întrucît, de regulă, există o echivalenţă între sunetele şi grafemele corespunzătoare.

Cea mai de seamã calitate a unei ORTOGRAFII este SIMPLITATEA, ce înlesneşte, desigur, fluenţa scrierii şi a rostirii.

Or, aberanta hotărâre a Academiei Române, din 17 februarie 1993, încalcă tocmai acest deziderat. Acest sunet a fost ori moştenit direct de la daco-geţi, ori a fost, ulterior, împrumutat de la slavi. După cum aprecia cîndva un lingvist, (George Mirea, “Simple însemnări despre ortografie“, în revista Limbã şi literaturã, vol.I-II, 1993, p. 55-57), "orice modificare, în timp, care aduce o îmbunătăţire în scriere şi rostire, în păstrarea unităţii, este binevenitã şi nu trebuie impusã cu mijloace silnice ." El demonstrează că o astfel de hotărâre este o îmbunătăţire rea, amintind “reformatorii de seamă ai ortografiei româneşti: Ion Heliade Rãdulescu, Titu Maiorescu, Sextil Puşcariu, Ovid Densusianu ş.a.”. Într-un galopant sfîrşit de secol al unor schimbări fundamentale (economice, politice, sociale, culturale, morale), Titu Maiorescu a

PROTEUS

încoronat ultima jumătate de veac cu o reformă modernã a ortografiei româneşti, valabilã şi astãzi. Lui îi datorãm, aşadar, acest cîştig al simplitãţii scrierii şi nicidecum Academiei din vremea sa (“predominant etimologizantă”) ori lui Sextil Puşcariu sau Ovid Densusianu, atît de invocaţi de necunoscătorii de astăzi ai fondului problemei. În 1866, Titu Maiorescu publica studiul său ”Despre scrierea limbii române”, ale cărui concluzii nu au fost acceptate de Academia de atunci, atrăgînd demisia din rândurile ei atît a autorului, cît şi a altor junimişti, precum Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi ş.a. Ceea ce nu a reuşit sã impunã mentorul ”Junimii” au reuşit, prin operele lor, ceilalţi membri ai societăţii literare ieşene – M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, I. Slavici, astfel că, între anii 1880 – 1881, Academia a trebuit sã-şi recunoascã înfrîngerea. (În 1904, acelaşi Titu Maiorescu a adus cîteva insignifiante rectificãri.) Esenţa problemei ridicate de genialul mentor al celei mai de seamã societãţi literare a vremii (« JUNIMEA ») era în legãturã cu gãsirea unui semn diacritic pentru acele vocale ce, în poziţie nazalã (adicã urmate de m sau n), au evoluat într-un sunet inexistent în latinã (şi-n limbile romanice, pe care, eventual, le-ar fi putut lua ca model), adicã tocmai cel notat astãzi cu Â, â sau cu Î, î. Exemple: lat. campus > rom. câmp, lat. sint > sînt, lat. ventus > vânt, lat. fontana > fântânã, lat. incipiere > începere, lat. angelus > înger etc. Dacã, pentru cealaltã literã (a doua inexistentã în latinã sau rarisimã în idiomurile romanice) –Ã,ã, lucrurile sunt simplificate de provenienţa ei dintr-un acelaşi grafem –a, iatã cã, pentru unul şi acelaşi sunet, s-au folosit douã litere distincte, Â, â şi Î, î. (!!?)

Suntem, poate, celebri în lume, deoarece, cum se spune, neavînd ce face, « ne-am dezbrãcat pentru a ne pãzi singuri hainele ».

Ideal ar fi fost sã fi existat o unicã literã (cum existã în rusã, bulgarã) sau un simplu semn diacritic (cum se obişnuieşte în stenografie, de exemplu ^: r^u = râu, pl^ns , c^ntec ş.a. ), pentru sunetul respectiv.

Este clar, pentru toatã lumea, cã singurul grafem - Î,î, folosit pînã la aceastã aberantã decizie academicã, era soluţia de bun simţ, care rãspundea tendinţei de simplificare a normelor limbii, pãstrîndu-l, eventual, şi pe celãlalt grafem – Â,â, numai pentru scrierea derivatelor din cuvîntul-bazã român (România, româneşte etc.), pentru a face, astfel, deosebirea de o altã limbã – cea a rromilor şi pentru a preîntâmpina, astfel, confuzia ROMINIA =

24 Ţara Romilor.) Pãstrarea lui Â, â în derivatele lui român ar fi rãspuns, astfel, dorinţei de evidenţiere a obîrşiei noastre latine, reformã impusã în normele ortografice din 1965.

Complicaţiile noii ortografii ţin de scrierea cu â în interiorul cuvintelor, exceptând pe cele care au avut pe î iniţial: râu, urât etc., etc., dar: început- reînceput, încetat-neîncetat etc., etc.

Este ilar sã faci eforturi de gândire în a scrie enunţuri simple, precum: Va coborî sau a coborât? sau: A întârziat, reîncepându-şi lucrul.

Referitor la impunerea lui sunt, suntem, sunteţi, este demonstrat faptul cã el nu provine din forma de prezent a latinescului sum, esse, fui, ci din forma de conjunctiv prezent (sint), în care i nazal (=urmat de n sau m) s-a închis la î: sint > sînt. În acelaşi spirit al limbii, s-a produs şi închiderea vocalei –u (summus > sîm sau sãm, iar sunt > sãntu, scris chirilic ..., aşa cum apare în vechile scrieri româneşti.

Datorită latiniştilor (proveniţi din Transilvania, unde situaţia de toleraţi a românilor impunea exagerarea originii noastre, ca fiind “mai nobilă” decît a minorităţilor maghiară, germană şi secuie, ce-şi asiguraseră toate drepturile politice, economice şi sociale, încă de la 1437, prin acel ”Unio Trium Nationum”), purismul în limbă s-a concretizat printr-o mulţime de forme academice greoaie.

Ele nu au circulat pe teritoriul Moldovei şi al Mumnteniei, unde scriitori precum Vasile Alecsandri (”Farmazonul din Hărlău”, ”Iorgu de la Sadagura”), Bogdan Petriceicu Hasdeu (”Trei crai de la Răsărit sau Orthonerozia”), Alexandru Odobescu (”Prandium academicum”) ori marele Ion Luca Caragiale (”Un pedagog de şcoală nouă”) au tras la timp semnalul, în legătură cu pericolul existent.

De aceea, impunerea lui ”sunt” ar contrazice uzul vorbirii şi această enormitate ne face să conchidem că ”Hotărîrea Academiei” din fatidica zi de 17 februarie 1993 s-a născut fără viaţă, aşa cum numai nespecialiştii şi neaveniţii din cadrul acestui respectat şi înalt forum puteau să o facă.

Să deducem, oare, că e necesară revenirea la alfabetul chirilic (la care unii confraţi de peste Prut nu renunţaseră mult timp, după 1990), în care, pentru acest sunet există bucva (litera) Ы,ы., ceea ce ar simplifica lucrurile?

Qui prodest? (La ce bun?)

Cu atît mai dramaticã pare situaţia cadrelor didactice de specialitate, pe a cãror diplomã universitarã scrie FILOLOG, cînd, în ciuda convingerilor lor, fundamentate ştiinţific, pe

PROTEUS

parcursul a 4-5 ani de facultate, sunt obligate sã predea şi sã pledeze în faţa elevilor, pentru justeţea normelor impuse, în Academia Românã, de cãtre cei care cãutau sã gãseascã neapãrate înnoiri acolo unde ele nu-şi aveau locul.

Singura modalitate de anulare a unei astfel de decizii a unor aventurieri superficiali pe tãrîmul limbii rãmîne organizarea unui REFERENDUM, cel puţin în rîndul specialiştilor lingvişti. S-ar îndrepta, astfel, şi grava eroare de a se fi luat o decizie capitalã pentru evoluţia limbii, fãrã a se fi consultat, în prealabil şi cadrele didactice, în ciuda valurilor de proteste, la vremea aceea, cît şi a covîrşitoarelor opinii şi sondaje, exprimate în mass-media.

Sã rãmînã o astfel de hotãrîre hazardatã un adevãrat ”meşteşug de tîmpenie”, aşa cum unul dintre eroii lui Ion Creangã aprecia ”Gramatica” lui Mãcãrescu, celebrã prin inepţiile ei, încît a intrat definitiv în legendã ca fiind ”Gramatica lui Trãsnea”?

P.S. Prezentul articol se vrea o pledoarie pentru menţinerea scrierii cu Î,î (exceptînd nederivatele luii român) şi sînt. De aceea, am dori acordul tuturor profesorilor din acest liceu, pentru a corija o gravã şi aberantã decizie academicã.

Iatã de ce revista PROTEUS nu poate şi nu trebuie sã accepte un compromis impus de cãtre Academie propriei meniri !

Profesor E.C.Ninu REÞETE TRÃSNITE Perciuni de raţă fugăriţi prin tigaie Luaţi o raţă în vîrstă de un an, rupeţi-i gîtul cu foarte multă tandreţe şi dragoste, apoi aveţi nevoie de un par, puţin mai mare ca o bîtă de baseball, cu care să-i puteţi da în cap, pînă ce îi cad perciunii de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

Puneţi perciunii căzuţi în tigaia cu ulei încins, adăugaţi zahăr, sare, un pahar de oţet cu acid sulfuric şi fugăriţi-i prin tigaie, pînă ce se rumenesc. Se scot pe farfurii adînci, se consumă în sînge cu fasole şi cîrnaţi olteneşti.

Carmen-Laurenţiu Barbu (IX- B)

INTERNETUL, ÎNTRE RĂU ŞI BINE INTERNETUL a pătruns masiv şi-n viaţa românilor din ţară. Posibilitate de aflare a unor locuri de muncă, pentru cei mari, el este, pentru cei nematurizaţi încă, prilej de distracţie. Mult, prea mult chiar, ei stau în faţa monitoarelor din sălile amenajate în acest scop în ceea ce se

25 cheamă INTERNET CAFFĒ, şi cheltuiesc, atunci cînd îi au, banii „babacăi”. Cîte o jumătate de oră sau chiar mai mult, împătimiţii traversează universul, pentru a lega două sau trei vorbe în româneşte sau într-o altă limbă, de regulă engleza, cu cine le pică pe monitor. Rareori păstrează o astfel de legătură-corespondenţă, căci ea înseamnă şi bani, şi anumite intervaluri de timp, şi comunitate de pasiuni sau de idei.

INTERNETUL !

Laolaltă, copii (şcolari gimnazişti), tineri (liceeni ori studenţi) sau adulţi, mai mult sau mai puţin intelectualizaţi, îşi dau întâlnire în faţa calculatoarelor. Şi au de ce să o facă, întrucât site-urile speciale sunt din cele mai atractive. Astfel, găseşti aici de toate pentru toţi: şi revista presei, şi bursa locurilor de muncă, şi prezentări de cărţi sau de ziare, şi tot felul de adrese interesante.

Simpla corespondenţă cu prietenii sau cu rudele, cu ajutorul unor programe de tipul mIRC, se constituie de la sine într-o deprindere a cărei regularitate ţine de convenţiile prealabile. Însă cum să nu fii tentat să intri pe INTERNET când ai o lucrare de efectuat, mai ales în perioada evaluării sau în preajma sesiunii? Dacă mai dispui şi de o imprimantă, l-ai prins pe Dumnezeu de un picior! Cei provenind din familii mai înstărite îşi petrec până la 4-5 ore pe zi pe INTERNET. Ceilalţi, cu ţârâita, pe apucate.

Ciudat este faptul că mulţi dintre părinţi şi chiar profesori consideră această facilitate vizând accesul la informaţie o pierdere de timp. Şi sunt îndreptăţiţi să creadă aceasta, dacă au în vedere doar jocurile sau muzica de pe INTERNET. Dar chiar şi persoanele adulte prind, deseori, patima jocurilor pe micul ecran, deşi, desigur, într-o proporţie mult mai mică. În municipiul nostru, şcolile au accesul nelimitat prin INTERNET, cu sprijinul PRIMĂRIEI. Este o măsură salutară a MEC, aceasta de a îi deprinde pe copii cu o posibilitate de invidiat, inexistentă în urmă cu cîţiva ani.

Să profităm de ea. Şi să ne bucurăm, aşadar!

E.C.Ninu GÎNDURILE ŞI OFURILE UNEI PROFESOARE DE DISCIPLINE SOCIALE

-Vă rugăm să vă prezentaţi.

-Mă numesc BOCÂNCĂ FLORENŢA şi sînt profesor de discipline socio-umane. Am terminat Universitatea la Bucureşti, Facultatea de Filozofie-Istorie.

-Ce imagini ale Mangaliei de odinioară păstraţi pe retină?

PROTEUS

-Sînt născută în oraşul Alexandria, dar am copilărit şi am crescut aici, pe malul mării.

Mangalia s-a bucurat mereu de frumuseţea mării. Plaja oraşului nostru era şi este deosebită. Ea atrage numeroşi turişti din ţară sau străini. Dealul lîngă plajă era încărcat cu pomişori umbroşi şi iarbă şi era un loc de odihnă preferat de cei cărora nu le plăcea mulţimea gălăgioasă de pe plajă sau în zilele în care soarele era mai puternic. Mai aveam şi o plajă ''mică'', unde trăgeau vapoarele, de partea cealaltă a digului. Era un singur dig străjuit de un far. M-a atras întotdeauna lumea de piatră a digului care ne apăra de furia valurilor, atunci când vîntul umfla valurile mării. Marea era doar o părticică din frumuseţea oraşului nostru.

Oraşul era împărţit în două zone: cartierul ''Colonişti'' şi oraşul propriu-zis. Erau despărţite de un parc cu brazi deşi, care se afla pe locul unde acum s-au înălţat blocurile de pe strada Matei Basarab (partea stângă). În oraş, existau foarte multe prăvălioare, depozit de vin, tapiţerie (pe locul unde astăzi există Muzeul de Istorie). ''Centrul'' oraşului a fost dintotdeauna deosebit: cinematograful, „Cazinoul”, ''Ciupercuţa''-cofetărie de lângă restaurantul ''Cazino''. Astăzi, oraşul îmbină vechiul cu noul. Au apărut construcţii noi, care altădată nu erau: instituţii bancare, blocuri în locul caselor dărîmate, magazinele au fost refăcute, au devenit mai mari şi mai luminoase.

Oraşul s-a mărit şi a ajuns unul din cele mai frumoase din ţară.

- Cum era lumea cînd eraţi adolescentă şi cum sunt adolescenţii în ziua de azi ?

-Oamenii oraşului nostru au fost şi sînt foarte harnici şi ospitalieri. Au visat mereu o Românie liberă şi fericită şi niciodată nu s-au înspăimântat nici de necazuri şi nici de conducătorii autoritari. Cred că oamenii erau mai calmi şi mai răbdători înainte, poate şi datorită credinţei în Dumnezeu, care n-a putut fi smulsă din sufletele oamenilor. Tinerii din ziua de azi sunt frumoşi şi curajoşi. Visează, ca şi părinţii lor, la un viitor mai frumos şi puternic. Ajutîndu-se de bogata comoară a strămoşilor adunată în cărţile de şcoală, ei caută, ca odinioară Făt Frumos, viaţa tînără şi fără de moarte. Drumul e greu, plin de balauri şi zgripţuroaice, plin de tot felul de tentaţii (materiale). Ei, tinerii, sunt puternici şi înţelepţi. Frica strămoşului s-a prefăcut în curajul de neînfrânt al tînărului de azi.

- Cum era relaţia profesor-elev cîndva şi cum este acum ?

PROTEUS

26 -Am avut profesori deosebiţi. Ne era drag să-i ascultăm. Îi respectam şi-i iubeam. Încercam să-i înţelegem şi să le urmăm exemplul. Se vorbeşte astăzi despre democratizarea relaţiilor profesor-elev. Pînă a deveni unul din membrii Grupului Şcolar, dar care ştie ceva mai mult şi care poartă responsabilitatea formării acelora care i-au fost încredinţaţi, profesorii trebuie să ducă încă o luptă aprigă împotriva propriei lor mentalităţi, prejudecăţi. Un dialog real cu profesorii este dezideratul majorităţii elevilor, reper de bază în opţiunile lor pentru profesorii preferaţi sau, dimpotrivă, pentru a le contesta valoarea. Nu am în vedere un gen de liberalizare a actului educativ pînă la abandonarea rigorilor sale raţionale specifice.

-Cum aţi vrea să fie elevii ?

-Aş vrea ca elevii să fie mai respectuoşi şi mai raţionali. Atunci cînd cineva face ceva rău, să înveţe să ia atitudine. La orele de dezbatere a unor teme, să aibă curajul de a-şi exprima propriile gânduri. Să nu fie tocilari, dar să citească mult, cu creionul în mînă. Să aibă mai multă iniţiativă -De ce aţi ales această profesie şi această materie ? Şi de ce elevii nu mai dau importanţă învăţămîntului ?

-Trăim într-o epocă în care, în mod paradoxal, progresul naţiunii este însoţit de proliferarea parologismelor şi a sofismelor: o idee este adevărată, deoarece este susţinută de mulţi oameni sau trebuie să acceptăm sau să respingem ceva, deoarece majoritatea oamenilor fac aşa. Cauza lipsei de interes şcolar a elevului este dată de notele proaste pe care le-a primit. „Nu este nevoie să învăţăm limbi străine, pentru că eu nu am învăţat şi am ajuns ministru etc.” Ca şi cînd manifestările logice nu ar fi de ajuns, o altă boală bîntuie epoca noastră: manipularea. Într-o astfel de epocă, studiul logicii în şcoală constituie o necesitate. Noua denumire, ''Logică şi argumentare'', sugerează intenţia de a accentua funcţia aplicativă a disciplinei şi extinderea preocupării asupra zonei puternic impregnate psihologic, afectiv a comunicării. Noua programă cere profesorului să-şi îndrume elevii şi în analiza logică a discursului contemporan, manifestat în conversaţie, dezbatere, discurs public, eseu şi în mass-media.

Ioana-Loredana Ilaş (IX-B)

CAREURI CONSTANTIN BRÂNCUŞI

(19.02.1876 – 16.03.1957) 1

2

3

4

5

6

7

1

12

*

*

5

*

*

6

* *

* *

*

8

*

* *

*

* *

11

* *

*

12 13

11

*

4

10

10

*

3

9

9

*

2

7

8

* *

*

*

Orizontal: 1. ...fără de sfârşit; ... tăcerii (pl.) 2.Viaţa lui C. Brâncuşi (fig.); Sculptură, pecete a iubirii 3.Poet român genial, mort la numai 21 de ani, autor al unui Albatros ucis; apă şi pămînt 4.Strigăt ce-i însoţeşte pe toreadori; Pasărea...

5.Claie; conjuncţie cadou; bluză ţărănească 6.Deştept; infinit de cuvinte 7.O Evă în harem; în zbor! 8. Final de şah în dormitor; ţine de sistemul nervos; arbust ţepos 9. Eroul unei epopei vergiliene, fixat, după căderea Troiei, în Latium; seif de lemn pentru unelte 10.Şede!; poeme despre eroi; 125 se sărbătoresc, de la naşterea lui C.Brâncuşi, în 2001 (sg.)

11.Suprafaţă de teren (pl.); unguent moldav; individ 12.Piesă brâncuşiană aflată în cimitirul din Buzău, omonim al unei poezii de O.Goga 13.În miezul temei; se spune la despărţire; cunoscut în lumea largă, precum sculptorul din Hobiţa.

Vertical: 1.Titani ai artei, ca Brâncuşi; simbol al zborului, surprins în bronz sau marmură; 2.Femeia-coloană brâncuşiană; itinerar 3.În căutarea ei, artistul a putut deveni original, despărţindu-se de Rodin; intrare într-un iglu! 4.Soi anagramat!; cîntăreţ antic; pronumele lui nea; sapă fără margini 5.Meşă încurcată!; jună (dim.) 6.Nord-est; chiar mai-nainte 7.Ani amestecaţi; fripţi peste măsură; în cuvă 8.Simbolul luminii şi al căldurii; întrebare pentru fiinţe 9.Imperativ cîinesc; pronume; delăsător 10.Motivul Sărutului şi al Porţii; zeu solar egiptean 11.Urcuş; venerat peste măsură în India; 3,14 12.Şi la francezi, şi la romani; Domnişoara ..., muza inspiratoare căreia i-a dedicat una din compoziţiile sale de renume.

(Soluţia în numărul viitor!).

E.C.Ninu

*

27

PROTEUS

Revistã trimestrialã

Nr.1 ( I )/2001 Coordonatori: Prof. E.C.Ninu, I.Todaşcã Redactor-şef: A.M.Dan (IX-B) Redactori: I.L.Ilaş (IX-B), C.C.Lemnaru (IX-B), L.I.Franga (IX-E), E.R.Urdea (IX-E) Au colaborat: Prof. Fl.Bocîncã, L.Faliboga-Andrei, M. Sãtescu, M.Tifu, N.Vlãduţ şi elevii N.Dobronoiu (X-D), C.L.Barbu (IX-B) Tehnoredactare computerizatã: Prof. L.Moţãţãianu