Proteus nr.2 by curcan roxana

NR. 2/2001

PROTEUS

Chipurile lui PROTEUS Profesor E.C.Ninu

CUPRINS Eternitatea unei clipe “Mens sana in corpore sano!” Cum caracterizaţi generaţia de azi? D-l Goe, un moftangiu în devenire Pledoarie pentru cultură. CARTE Geamia ”Esmahan-Sultan” Calendar literar: DECEMBRIE Un destin tragic – Nicolae Labiş TURNUL BABEL – Top santé Ospitalitatea şi toleranţa poporului român, ca stabilitate religioasă Colinde româneşti Calendar şcolar 2001-2002 Magia darurilor Iarna şi farmecele ei Crăciunul, un cuvânt care ne face să visăm Feeria sărbătorilor Tradiţii la români. Crăciunul O excursie la Bucureşti Iona, dramă existenţială sau revelaţie prin moarte Debuturi. Cochetînd cu muzele Horoscopul adolescenţilor Idealul masculin Balul bobocilor Careuri: -“Te uită cum ninge Decembre” -Directori

p. 3 p. 4 p. 4 p. 5-6 p. 6 p. 7 p. 8 p. 8 p. 9 p. 9 p. 10 p. 11 p. 12 p. 12 p. 12 p. 13 p. 13 p. 14 p. 15 p. 16 p. 17 p. 17 p. 17 p. 18

COLECTIVUL DE REDACŢIE: COORDONATORI: PROFESORI E.C. NINU, I. TODAŞCĂ TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: PROFESORI: L. MOŢĂŢĂIANU, C. PAVEL REDACTOR ŞEF: ALINA MIHAELA DAN(X-B) REDACTORI: IOANA ILAŞ (X-B), GHIULFER-AYUM ISMAIL (XI-B), OANA-CRISTINA STOICA (X-E) COLABORATORI: DIRECTOR PROFESOR V. VLAD, PROFESOR M. IORGA, ELEVII C. TOŞA (XI-C), A.M. TUDOR(X-E), D. ZAMFIRESCU (IX-B), C. VULPE (IX-B)

A mai trecut un timp. Sfîrşitul semestrului coincide cu cel al anului. Bucuria lunii cadourilor este cu atît mai mare, cu cît ea se varsă, din plin, deopotrivă, asupra tuturor celor care trec porţile acestei şcoli. Căci începutul de ultimă lună ne-a adus recunoaşterea statutului de COLEGIU ECONOMIC, din partea Ministerului Educaţiei şi al Cercetării. Dar ce sensuri poate avea acest cuvînt, colegiu? De origine latinească (collegium, -ii, s.n.), termenul desemna, iniţial, ”exercitarea unei magistraturi colegiale (magistratură exercitată în bună înţelegere”, pentru ca, apoi, să însemne colegiu, asociaţie. Mai explicit, ”Dicţionarul explicativ al limbii române” (DEX) defineşte „colegiul” ca fiind ”1.organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora”, exemplificînd cu sintagme, precum: colegiueditorial, de redacţie, disciplina, penal, civil, preoţesc de avocaţi. Aflăm, apoi, că, în Roma antică, colegiul denumea „corpul sau asociaţia de persoane care aveau aceeaşi profesiune sau demnitate”. Cu sensul de asociere, vizează şi instituţia şcolară: „instituţie de învăţămînt mediu sau superior , cu internat, în unele state.” Micul „LAROUSSE” face şi el precizările cuvenite: „reuniune de persoane cu aceeaşi învestiţi cu aceeaşi demnitate (calitate, n.n.). Instituţie de învăţămînt secundar. Ansamblu al elevilor unui colegiu”. Fapt este că, aşa cum spun francezii, „nobleţea obligă” („La noblesse oblige!”). Primul de acest fel în municipiul nostru, continuatoarea vechii şcoli mangaliene, cu tradiţia succeselor şi a împlinirilor celor ce îl absolvă, LICEUL nostru, devenind COLEGIU, traversează încă o etapă decisivă în existenţa sa: aceea a recunoaşterii meritelor acumulate an de an, strop cu strop, din sudoarea atîtor şi atîtor frunţi plecate deasupra cărţilor. Deopotrivă, dascăli, elevi, minori sau maturi. Îi va mai trebui acestui Făt-Frumos un NUME. Ştim, har al lui PROTEUS, că el va fi la înălţimea acestui colos în devenire. Să-i urăm mult succes, în pragul unei noi deveniri, şcolii care, suntem siguri, va şti să stea, în continuare, pe propriile-i picioare, înfruntînd vicisitudinile soartei! Căci, nu-i aşa?, acolo, sus, cineva ne iubeşte! EXCELSIOR! (Tot mai sus!)

Eternitatea unor clipe Moto: “Gloria presupune întotdeauna strălucire în acţiuni, virtuţi, talent şi depăşirea unor mari dificultăţi.”

(VOLTAIRE) Astăzi, se adaugă o nouă filă la istoria de şaizeci şi unu de ani a învăţămîntului local, ale cărui începuturi le-a costituit Şcoala Comercială Mixtă. Tradiţia acumulată în timp, anii de dăruire profesională a generaţiilor de profesori care şi-au dedicat întreaga activitate educării şi formării semenilor, renumele adus acestui colţ de ţară în lumea întreagă, prin rezultatele obţinute la concursuri şi competiţii, precum şi calitatea pregătirii profesionale a elevilor, sînt recunoscute şi remarcate în plan naţional, prin atribuirea denumirii de “COLEGIU”, primei instituţii de învăţămînt din oraş. Domeniul de bază abordat în pregătirea tinerilor într-o perioadă largă de timp, care însumează treizeci de ani, fiind cel comercial şi administrativ 1940-1952, economic 1980-1989 şi economic-administrativ 1989 şi în prezent, permite individualizarea şi personalizarea instituţiei de învăţămînt la nivelul comunităţii locale şi zonale, care, începînd cu 15 decembrie 2001, devine “Colegiul Economic Mangalia”. Se transformă, astfel, în realitate, unul din obiectivele principale ale proiectului de dezvoltare pe termen scurt şi mediu al unităţii şcolare, recompensă morală a activităţii concertate a tuturor factorilor implicaţi în traducerea lui în fapte. Vara anului 2001 a fost deosebit de încărcată în realizarea obiectivelor acestui proiect, care au vizat, în principal, modernizarea spaţiilor de învăţămînt şi a spaţiilor de utilitate comună, a bazei materiale, a spaţiilor de utilitate comună, de realizare a unui sistem modern de încălzire centrală (celălalt fiind depăşit fizic şi moral). La ceasul bilanţului şi al evaluării realizărilor, satisfacţiile sînt depline, realizările fiind mai numeroase decît s-a propus iniţial. Acestea sînt argumente ca opera începută cu mulţi ani în urmă să fie continuată la alte standarde şi nivele, astfel încît învăţămîntul românesc să fie compatibil sistemelor europene şi internaţionale. Politica educaţională în noul context al dezvoltării unităţii şcolare va urmări abordarea dezvoltării diferitelor segmente ale şcolii, din perspectiva dezvoltării durabile a creşterii cantităţii, însoţite de o îmbunătăţire a calităţii. Ea va fi relectată de oferta educaţională, care, prin planul de şcolarizare şi oferta curriculară, va răspunde nevoilor imediate şi de perspectivă ale formării iniţiale şi continue, în concordanţă cu comanda socială şi oferta pieţei forţei de muncă. În perspectivă, sînt vizate introducerea de clase în profilul economic, cu studiul intensiv al unei limbi străine, posibilităţi de continuare a

PROTEUS studiilor liceale prin învăţămîntul postliceal de scurtă durată (2 ani) şi de lungă durată (3 ani), precum şi clase de colegiu, cu durata de 3-4 ani, forme de completare a studiilor cu structură modulară, cursuri de formare continuă a adulţilor, introducerea educaţiei la distanţă, prin intermediul Internetului. În parteneriat cu Universitatea “Ovidius” din Constanţa, se are în vedere realizarea unor forme de învăţămînt universitar, specifice domeniului, ca răspuns la solicitările locale. În realizarea acestor obiective, un sprijin real îl vor constitui partenerii educaţionali. Se impune, în acest moment, dezvoltarea, în continuare, a acestor relaţii, creşterea gradului de complexitate, precum şi identificarea unor parteneri viabili, prin programe de finaţare internă şi externă. În acest sens, avem în proiect propuneri de colaborare cu licee similare din ţară: Grupul Şcolar Călimăneşti, Grupul Şcolar ‘Viilor” Bucureşti, Grup Şcolar “Creţulescu” Bucureşti, Grup Şcolar Economic Braşov, precum şi cu cele din străinătate: Lycée „Récolets Longwoy”-Franţa, Liceul Hotelier din Metz şi Liceul “Stanislas” din Stanislas-Franţa. Cu licee de profil din Stockolm şi Suedia sîntem în curs de derulare de schimburi culturale, prin intermediul Internetului, în scopul dezvoltării abilităţilor de comunicare în limba franceză, engleză şi germană. Acestea sînt, pe scurt, realizările şi intenţiile de viitor şi aş vrea, în prag de Anul Nou, să mulţumesc colegilor mei, fără de care toate momentele noastre de real şi pozitiv bilanţ nu ar fi cules aprecierile atît de favorabile şi laudative ale celor ce ne-au vizitat şcoala, cu ocazia numeroaselor inspecţii. Tuturor, multă sănătate şi satisfacţie deplină în ceea ce vă propuneţi, fericire şi mult, mult noroc! La mulţi ani! Director, profesor Virginia Vlad

OMEC nr. 5024 din 13.11.2001

ŞEFI PROMOŢIE 1. Donici Laura Elena (12-A) - 9,22 2. Tudoraşcu Roxana Elena (12-B) - 9,16 3. Dumitraşcu Sabina (12-A) - 9,03 BACALAUREAT 1. Tudoraşcu Roxana Elena (12-B) - 9,08 2. Donici Laura Elena (12-A) - 8,98 3. Oţeleanu Rodica Maria (12-B) - 8,96 REZULTATE SPORTIVE

Atletism centru Mangalia: Viteză 60 m: - Loc I Miu Andrei, 10-C - Loc II Ulubenco Alin, P2-A Lungime cu elan: - Loc I Nicolau Sorin, 10-C - Loc II Miu Andrei, 10-C - Loc II Ulubenco Alin, P2A Rezistanţă 1200 m: -Loc I Florea Ionuţ, 11-F - Loc IV Lemnaru Cosmin, 10-B Handbal băieţi: Centru Eforie Sud loc II Baschet băieţi: Centru Eforie Sud loc 1

Campionii Colegiului Economic Mangalia - Şah: Ciurea Dorina, - Tenis de masă: Ali Gihan, - Fotbal: - Handbal: - băieţi, - fete,

11-B 12-C 11-B 11-A 11-C

PROTEUS

CUM CARACTERIZAŢI GENERAŢIA DE AZI: ŞMECHERI SAU TOCILARI ? Prof. Nicolae Vlăduţ: – Nici şmecheri, nici tocilari. Elevi normali, adaptaţi perfect la cerinţele epocii actuale. Prof. Anişoara Teodorescu: – În ziua de azi, foarte puţini sunt tocilari. O mare parte se cred şmecheri, dar, în general, sunt elevi normali, pentru vîrsta şi condiţiile economicosociale din ziua de azi. Prof. Ancuţa Călin: – Şmecheri, pentru că nu le place să înveţe şi vînează note. Prof. Silvia Vărgatu: – Nici una, nici alta. Sînt numai vînători de note, cu excepţia unei mici părţi. Sunt superficiali, fără preocupări pentru vîrsta lor cînd ar trebui să îmbine distracţia cu învăţătura. Prof. Manuela Călin: – Nu-i cosider nici măcar şmecheri pentru că încearcă să păcălească profesorii, dar nu reuşesc. Prof. Rodica Alexoiu: – Nici una, nici alta. Prin tocilari, înţeleg să înveţi pe de rost şi să nu înţelegi nimic, iar şmecher - să ai bani şi să fii superior altora, dar nu prin inteligenţă. Elevii din ziua de azi nu sînt interesaţi să înveţe; cred că, dacă ai bani, poţi trece prin orice. Prof. Nadia Cioca:– Nici una, nici alta. Generaţiei de azi nu i se poate acorda eticheta de generaţie de tocilari sau de şmecheri, pentru că se aruncă umbra asupra celei mai luminoase vîrste şi criteriul de pregătire profesională şi cel moral este negativ fără să ţinem seama de strădaniile progresive care se observă la tineri. Ei trăiesc într-o lume deschisă cu mult mai multe feţe decît cea de dinainte, interesele sunt mai diverse, îndrăzneala mai mare, nevoia de modele şi autoformare mult mai acută. Astfel, tinerii sunt, ca oricînd, dispuşi să ştie mai mult, să dialogheze poate mai puţin, să-şi asume responsabilităţi faţă de cursul nu totdeauna firesc al lucrurilor. Prof. Maria Sătescu:–Tocilari, nu. Oamenii momentului care învaţă doar forţaţi de împrejurări şi din coonştiinţă. Cred că s-ar potrivi, dar nu în totalitate, “şmecheri”. Eu v-aş caracteriza aşa: frumoşi, deştepţi şi leneşi. Alina-Mihaela Dan (X-B)

PERSONAJE NEMURITOARE D-l Goe, un moftangiu în perspectivă Profesor E.C.Ninu Descoperim, în lumea ”Momentelor şi schiţelor” lui Caragiale, un univers uman de o infinită varietate, în care accentul cade pe orăşanul din toate păturile sociale burgheze, surprins în viaţa lui de zi cu zi, în condiţiile unei existenţe nivelatoare prin excelenţă, care, estompînd pînă la dizolvare trăsăturile individuale, le accentuează pe cele ale gupului social. Totul dă impresia unui edificiu artistic solid şi impresionant, în care diversitatea tipologiei sociale ce-l populează întregeşte viziunea sintetică a observaţiei realiste şi a cadrului clasicizant, propriu eroului caragialian. ”Caragiale este cel mai mare creator de viaţă din întreaga noastră literatură. Şi, într-un sens, el este singurul creator, pentru că numai el, în toată literatura română, <<face concurenţă stării civile>>…Numai el pe pămîntul românesc, pe lîngă sutele de miloane de oameni creaţi de Dumnezeu, a mai creat cîţiva. Şi aceasta este arta cea mare...Creaţia <<prin suflare de viaţă>>, cum scrie la Biblie. ” Omul caragialian, astfel creat, trecînd peste opiniile socilogizante ale unor critici, care au redus opera lui, implicit tipurile, la simpla valoare de document, a suscitat interpretări dintre cele mai variate, privind intensitatea modalităţilor comice folosite de autor. Această stereotipie, şi în caractere, şi în nume, care, prin frecvenţă, ajung aproape comune, nu e mai puţin comică. Efectul provine atît din evocarea mahalalei, ca pătură socială cu nenumărate contraste comice, cît şi din caracterul de gloată, de masă amorfă, pe care-l sugerează. Avînd în vedere contextul unic al operei sale – observă Marian Popa, în ”Personajul şi numele său” -, care este populaţia orăşenească românească, precum şi circulaţia personajelor dintr-o schiţă întralta şi identitatea sau similitudinea poziţiei sociale a indivizilor, putem considera schiţele nu ca pe nişte bucăţi izolate, fără comunicaţie între ele, ci ”ceea ce ele sînt: nişte elemente din care se compune o totalitate, o comedie umană”. Distingem, în această comedie umană, pe care o alcătuiesc schiţele şi momentele, cu toată individualizarea mai subţire a caracterelor şi stereotipia sau tocmai prin ele, două lumi: mahalaua propriu-zisă şi pătura parvenită, imitatoare a highlife-ului, fiecare cu nuanţele ei proprii, chiar dacă drumurile şi destinele lor se intersectează sau se succed. ”Mahalaua – observaţiile îi aparţin lui Paul Zarifopol – e dramatică. Mahalagiii sînt copii ai naturii, iritaţi de vecinătatea unei lumi care trăieşte în strălucire. Şi mahalaua meridională e îndoit dramatică. Suburbanii Bucureştiului au colaborat natural şi involuntar cu geniul înnăscut al lui

PROTEUS Caragiale.” Astfel, Şerban Cioculescu, deşi recunoaşte că I.L.Caragiale a făcut procesul burgheziei din ultimul sfert al veacului trecut, că atît comediile, cît şi momentele ”pun în scenă hibrizi omeneşti, produse ale unei evoluţii sociale defectuoase”, afirmă că ”ironia e principala coordonată a umorului caragialian şi că acesta a cultivat-o ca o modalitate urbană a satirei, care nu vrea să jignească prin grosolănie, ci, dimpotrivă, să măgulească, dacă se poate, vanitatea celui şfichiuit.” Orientarea comicului caragialian spre caricatural, prin excelenţă, o subliniază şi Ion Constantinescu, într-o interesantă intervenţie, menită, în acelaşi timp, să reabiliteze şi caricatura. Notînd, fără să comenteze, şi părerea lui Eugen Ionescu, precum că unitatea înfăţişată de Caragiale este în aşa măsură deposedată, încît pare a nu merita să existe, Ion Constantinescu încheie, considerînd că, ”prin Caragiale şi Daumier, caricatura, care stilizează, schematizează, dar nu trădează realul şi nici nu ignoră exactitatea şi proporţiile estetice, este nu numai afirmată, dar şi reabilitată”. La retorica întrebare: Care este protagonistul prim din opera lui Caragiale?, George Călinescu nu pregetă să răspundă: ”Domnul Goe”. El, acel ”copil drăgălaş fiziceşte”, este considerat ”simbolul structurii şi mentalităţii de clasă a societăţii burghezo-moşiereşti. ” Adîncimea observaţiei este incontestabilă: valoarea unui sistem educaţional este principala garanţie a virtuţilor şi a calităţilor unei societăţi. Şi ce am putea crede despre societatea care educă şi formează – printr-un dezmăţat răsfăţ familial - un mic tiran, autoritar şi impertinent, prost şi, mai ales, refractar oricărui efort de instruire, efort fără utilitate al unei înstărite clase sociale de care copilul e conştient că aparţine? De altfel, D-l Goe se află pe prima treaptă de evoluţie a moftangiului, precum spune Caragiale încă din 1893: ”Moftangiul (aşa de cunoscut şi aşa de des întîlnit) se găseşte în toate clasele sociale…Moftangiul român este: Din clasele primare pînă la bacalaureat: anarhist; de la bacalaureat pînă la primul examen la facultate: socialist; de la primul examen pînă la licenţă: liberal; de la licenţă pînă la pensie: conservator.” Personajul caragialian moftangiul mărturiseşte intenţia autorului de a alcătui un edificiu tipologic unitar, într-un spirit satiric obştesc. Dar ce este, în fond, moftul? Absentă la Caragiale, care doar preia conceptul, dîndu-i ascuţime satirică şi savoare ironică, definiţia o găsim într-un manuscris eminescian de prin 1868: ”Cea mai comică noţiune românească e moftul, antiteză neîmpăcată şi-n sine atît de ridicolă, dintre aparenţa exterioară şi fondul intern. Cel mai autentic şi mai comic caracter e moftangiul.” Iată, deci, că o mare parte a universului tipologic al lui Caragiale e conceput pe structuri

6 declarat comice şi menit să cuprindă reprezentanţi ai întregii societăţi. Orizontul social al operei comice a lui Caragiale – incluzînd, alături de teatru, momentele şi unele schiţe, care, prin caracterul lor dialogat, sînt miniaturale comedii – cuprinde cvasiunanimitatea păturilor urbane, de la cei mai umili locuitori ai periferiei, pînă la reprezentanţii înaltei societăţi. Iar, dacă mahalaua, deşi persiflată, s-a amuzat, ca, de altfel, şi publicul mijlociu, care i-a gustat ironia şi satira fără să-i poarte nici-o ranchiună, în schimb, moftangiii cei mari, recunoscîndu-se în eroii caragialieni, i-au suprimat posturile scurt timp ocupate etc., pentru că moftangiii cei mari erau puternici. De origini mai mult decît dubioase, ascunşi în spatele frazeologiei naţionaliste şi patriotarde, liberali şi democraţi pînă-n măduva oaselor, se declarau Rromâni şi Rromânce verzi, acuzînd, tocmai ei, pe Caragiale de lipsa sentimentului civic, patriotic. Grafia, de vădită intenţie comică, cu dublu r a numelui moftangiului rromân, demonstrează faptul că autorul sublinia nu numai graseierea franţuzită a pronunţiei, ci şi punerea între ghilimele a sentimentului aşa-zis patriotic al marilor moftangii. Netulburat, pînă la urmă, nici de laude, nici de reproşuri, Caragiale a continuat să-i supună pe toţi, deopotrivă, biciului necruţător al rîsului, atunci cînd, cu obiectivitatea-i recunoscută, le-a observat şi studiat defectele, păcatele, viciile, dezechilibrele caracterologice, într-un cuvînt, contrastele comice ale existenţei lor. Aversiunea cea mai profundă, împinsă pînă la duşmănie, i-a inspirat-o prostia. Nu atît prostia etern-umană (”Proştii mor, dar prostia e nemuritoare!”, cum obişnuia să spună), ce ar alcătui, după unii, substanţa comicului său, l-a deranjat în mod special pe Caragiale, cît, mai ales, prostia pretenţioasă, cu strictă localizare în timp şi spaţiu şi manifestată acut în viaţa politică. Acestea ar fi, în linii generale, tarele, ”relele”, moravurile unei societăţi pe baza cărora Caragiale a structurat o întreagă tipologie umană. Surprinzîndu-şi eroii în toate ipostazele comice ale existenţei lor, subordonînd comicul de situaţii şi de moravuri celui de caracter, ”I.L.Caragiale, moralist mai presus de toate, s-a folosit de toate mijloacele, de la cele mai simple la cele mai complexe, de la cele exterioare la cele mai adînci, ca să surprindă o imagine a omului social, să fixeze o tipologie sufletească dincolo de tipologia schemelor clasice şi s-o individualizeze în personaje.” În ”D-l Goe”, efectul comic este obţinut prin sugestia comică a prenumelui, întărită de apelativul cu rol augmentativ domnul şi de apelativele familiale mam’ mare, mamiţica, tanti Miţa, puişorul, mititelul ş.a., menite să sublinieze atmosfera de exagerat răsfăţ, în care a fost crescut micul tiran, al cărui nume va simboliza, ani şi ani de-a rîndul, efectele satirice ale proastei creşteri. Dintre modalităţile mai larg folosite de Caragiale în crearea onomasticului comic, trebuie reamintit, în primul rînd, pentru intenţia satirică

PROTEUS vădită, procedeul degradării personajului prin nume. În alegerea numelor comice, ne amintim ce spunea G.Ibrăileanu: ”Caragiale procedează artistic - sugerează.” Dar cu cît talent, cu cît efort, cu cîtă subtilitate şi precizie, în acelaşi timp, descoperi doar analizînd numele. Pentru că fiecare nume e construit din elemente cu multiple puteri de sugestie ce pot fi analizate. În acest fel, ne vom apropia de adevărul bine-cunoscutei profesii de credinţă a lui Caragiale, în privinţa alegerii numelui personajelor: ”Nu pot să văd figura, pînă ce nu-i ştiu numele!” Caragiale, prin grija cu care a ales numele, a procedat nu numai ca un autor comic, ci şi ca un veritabil istoric şi sociolog, prin obiectivitatea şi puterea de observaţie. PLEDOARIE PENTRU CULTURĂ. CARTEA Mircea Dinescu spunea, de curînd, că, în România, cartea a ajuns un lux. Cred că aceste cuvinte sînt precum o oglindă a situaţiei prin care trece ţara noastră: o ţară în care oamenii se îndepărtează de cultură este ca un incendiu fără pompieri. Tot mai mulţi dintre noi preferă să se uite la televizor sau să se joace pe calculator, în detrimentul lecturii. Nu neg utilitatea calculatorului în societatea contemporană, dar ar trebui să fim conştienţi de însemnătatea lecturii în viaţa noastră. În primul rînd, aceasta ne introduce într-o lume pe care noi nu o cunoaştem, iar, în al doilea rînd, ne învaţă să fim sensibili, să ne iubim pe noi înşine şi pe cei apropiaţi. Mulţi preferă să citească un rezumat al unei cărţi de pe Internet, decît să o citească pe toată şi „să nu îşi piardă timpul de prisos”. La fel se întîmplă şi cu ziarele. Se pierde, astfel, contactul fizic cu textul literar, indiferent că-i carte sau ziar, ratîndu-se şansa unei senzaţii aparte. O altă cauză a acestui fenomen ar fi costurile prea ridicate ale cărţilor, sume ce te fac să nu te mai apropii prea des de ele. Cunosc foarte muţi adolescenţi care şi-ar dori să citească, dar nu pot: fie că nu dispun de baza materială corespunzătoare, fie prin rafturile librăriilor şi ale bibliotecilor cam bate un vînt de libertate. Un rol foarte important îl joacă mass-media, care, în ultima perioadă, cultivă non-valorile, începînd cu muzica, teatrul şi terminînd cu pictura. Cred că noi, tînăra generaţie, ar trebui să conştientizăm pericolul ce ne-ar putea paşte, dacă vom continua să fim artificiali. Să încercăm măcar acum, în al doisprezecelea ceas, prin suportul nostru spiritual, să scoatem ţara la liman, mai ales că noi suntem singurii care ne putem crea un viitor mai bun decît prezentul şi trecutul. Dar toate acestea şi-ar găsi de la sine rezolvarea, mult mai repede, dacă cineva s-ar gîndi la noi mai des şi ar încerca să şi facă ceva în acest sens. Ghiulfer-Aysun Ismail (XI-B)

PROTEUS

Geamia ,,Esmahan-Sultan”, cea mai veche moschee din ţară Mă aflu pentru prima data în viaţa mea în curtea geamiei din Mangalia şi îi astept cu nerăbdare pe cei doi imami ai Geamiei, pentru a îi intervieva. Mă gîndesc că, fiind de origine musulmană, îmi va fi mult mai uşor, aşa că mă mai liniştesc puţin. Între timp, am admirat superba grădină presărată cu vechi morminte, ce pare a se împreuna, prin frumuseţea ei, cu tăcerea lăcaşului de rugăciuni. Emoţiile mele au luat sfîrşit, cînd am fost invitată de către imam în geamie, loc de care am fost din prima clipa marcată: cum putea un loc de rugăciune să fie atît de frumos şi atît de primitor ? -Hogea efendi, ce îmi puteţti spune despre lăcaşul pe care îl conduceţi ? -Geamia se numeste «Esmahan-Sultan » şi a fost construită în 1525, de către fiica sultanului Selim al II-lea, care a fost şi soţia vizirului Socollu Mehmet Pasa. De asemenea, este şi un monument istoric, fiind cea mai veche moschee din ţară. Geamia are doi slujitor: pe Halil Ismed, adică eu, şi pe tînărul meu coleg Ablachim Onder, şi este zilnic deschisă pentru credincioşi, iar, in sezonul estival, este deschisă şi pentru turişti. -Care este orarul unei zile obişnuite ? -În timpul zilei, sunt cinci rugăciuni scurte, dar cea mai importantă zi din săptămînă este vinerea. La această slujbă, vin foarte mulţi credincioşi , ceea ce arată că, după Revoluţie, interesul pentru religie a crescut, lucru înfăptuit şi de predarea religiei musulmane în şcoli. -Care este poziţia faţă de geamie ? -Au început să fie mai receptivi, foarte mulţi tineri vin la geamie mai ales în timpul postului de Ramazan.Vin, în special, băieţii . -Ce îmi puteţi spune despre arhitectura geamiei ? -Este construită dintr-un parter şi un etaj, unde este locul doamnelor ce doresc să participe la slujbe. De-a lungul anilor, a mai fost renovată, dar fără a se distruge elementele sale originale. Chiar de curînd a fost reparat acoperisul. Curtea este ornamentată cu diverse plante, iar, pe lîngă acestea, sunt şi mormintele unor musulmani din perioada Imperiului Otoman. Minaretul a suferit unele distrugeri, la cutremurul din 1977 şi încă nu a fost reparat. Sperăm ca, pe viitor, să găsim oameni inimoşi care să ne ajute sa-l reparăm . -Că veni vorba, din ce fonduri va desfăşuraţi activitatea ?

MOSCHEEA “ESMAHAN SULTAN” -Banii vin de la cele 750 de familii de turcotatari din Mangalia. Însă mai primim sponsorizări şi mai vin bani chiar şi de la Primarie. De exemplu, de curînd, am reparat gardul cimitirului cu fonduri venite de la Primărie, iar un sponsor ne-a construit un frumos grup sanitar pentru abdes. -Geamia are parte de mulţi vizitatori ? -Nu ca în aţti ani, dar vin turişti de diferite religii, de la penticostali la ortodocşi, vin chiar şi preoţi care asistă la slujbe, pentru a-şi forma o părere corectă asupra religiei noastre . -Ce planuri de viitor aveţi în legatură cu tinerii musulmani ? -Speram să construim o şcoală, în care să se predea în limba turcă şi vom încerca să-i atragem prin orele de religie de la şcoala .De asemenea, sperăm să avem un loc unde să ne intrunim periodic . -Vă mulţumesc pentru timpul acordat ! Cînd mă pregateam să plec, credincioşii începuseră să vină, pentru oficierea slujbei de prînz. Astfel, am putut remarca faptul de la sine înţeles că puterea religiei nu va pieri niciodată. Ghuilfer-Aysum Ismail (XI-B)

8 Calendarul literar al lunii DECEMBRIE 01.12 S-a născut CEZAR autorul nemuritorului roman pentru copii, Fram, ursul polar. 02.12 A apărut primul număr al revistei Sămănătorul (1901) şi s-a născut NICOLAE LABIŞ (1935), apreciat a fi ”buzduganul noii generaţii”. 05.12 A murit ZAHARIA STANCU, despre al cărui roman confesiv Desculţ s-a spus că «a înconjurat lumea în sandale de aur». 08.1 S-a născut HORTENSIA (1876), PAPADAT-BENGESCU prozatoare de excepţie, care a dat naştere celui de- al doilea ciclu romanesc – Halippa, din care face parte şi Concert din muzică de Bach. 12.12 A murit FELIX ADERCA, romancier modern interbelic (1962). 13.12 S-a născut MIHAIL CRUCEANU (1887), cel mai mare sonetist, şi a murit NICHITA STĂNESCU (1983), novator de seamă al liricii moderne. 14.12 A murit ION ALEXANDRU BRĂTESCU– VOINEŞTI (1946), un descoperitor, ca şi Emil Gârleanu, al ”lumii celor care nu cuvântă”. 18.12 A murit ILARIE VORONCA, poet avangardist interbelic. 22.12 A decedat NICOLAE LABIŞ (1956), albatros ucis mult prea devreme, din a cărui operă, Mortea căprioarei, singură, îl poate face nemuritor. 27.12 A murit TUDOR VIANU (1897), remarcabil critic literar. 31.12 A murit ION CREANGĂ (1889), ”un adevărat Homer al nostru”, cel mai mare povestitor al românilor. PETRESCU,

Un destin tragic –

NICOLAE LABIŞ (02.12.1935, Poiana-Mărului, Mălini, Suceava22.12.1956, Bucureşti)

Soarta nu i-a fost deloc favorabilă „copilului minune al liricii noastre”, NICOLAE LABIŞ. Şi astăzi mai sunt spirite încinse care îi contestă dreptul la existenţă între paginile unui manual şcolar. Oblăduit, o vreme, de munţii Bucovinei, ursitoarele l-au scos de prea timpuriu în calea vieţii, pe care a înfruntat-o strîngînd din dinţi. Cu coloana vertebrală zdrobită, lovit de un tramvai, avea să moară, lucid, după cîteva zile, în spital, recunoscîndu-se învins de cruda ,‚PASÃRE CU CLONŢ DE RUBIN’’. I-ar mai fi trebuit douăzeci de zile să-şi serbeze aniversarea. N-a fost să fie!

PROTEUS Greu şi inuman preţ a trebuit să plătească acelui „obsedant deceniu al şaselea” cel care, la 13 ani, conducea un cenaclu literar în Fălticenii lui M.Sadoveanu, stîrnind mirarea veteranilor poeziei şi ai criticii vremurilor. „Buzduganul unei noi generaţii” (Eugen Simion), acest „Ionuţ Jder al lirei” (C.Ciopraga), căruia i se promisese, la naştere, ‚,tinereţea fără bătrîneţe’’, îşi cerea, grăbit, dreptul la viaţă. „Puiul de cerb”, cum se intitula placheta sa de debut din anul morţii, avea să o ia pe tainicile cărări cunoscute doar unei căprioare ce îl aştepta de mult, tot uitîndu-se îndărăt. Sub lumina stelei sale s-au format şi alţi aştri, ce au purtat numele GENERAŢIEI LABIŞ: Adrian Păunescu, Constanţa Buzea, Ileana Mălăncioiu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru. Pios şi cald omagiu i se cuvine, în aceste imaculate zile de decembrie! Profesor E.C.Ninu

SCRISOARE MAMEI De Anul Nou de Nicolae Labiş

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş, Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri, Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi Urmează-n taină calea iernaticei iubiri. Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormireE vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai, În vremurile acelea săpate-n amintire C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai. Oh, lumea cenuşie cum se spărgea deodată Şi năvălea într-însa al datinei popor!Strălucitoare capre cu lîna colorată Şi toboşari de basme săltînd într-un picior. Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet,

Şi draci blajini, tot focul punîndu-şi-l în joc, Şi ursul cu dairaua purtînd cojocul veşted, Şi dorul de pădure purtîndu-l în cojoc. Sau clopoţeii molcomi cernuţi pe-ntreaga vale, Care-aduceau colinde la noi în lung convoi, Cînd ascultam la geamuri şi palma dumitale Îmi mîngîia obrajii îmbujoraţi şi moi. Azi e la fel, şi vinul aşteaptă-n adormire; M-aştepţi cu vinul roşu, voioasă să mi-l dai, Dar sunt acum departe, privind în amintire O mamă grijulie şi-un băieţel bălai.

9 TURNUL BABEL Le calendrier des Français Dans l’année de 365 jours (366 les années bissextiles), en plus des dimanches, il y a en France 11 jours très attendus, les jours fériés. En voici quelques-uns: -Le 14 juillet anniversaire de la Prise de la Bastille en 1789; c’est la fête nationale française.À Paris et dans quelques grandes villes, les soldats défilent -Le 1-er mai: on ne travaille pas, c’est le jour de la fête du travail. -Le 8 mai: on fête la fin de la guerre de 1939/1945 et, le 11 novembre, celle de 1914/1918 . Trois fêtes religieuses sont à date mobile: -Paques –jeudi de l’Ascension (40 jours après Paques) ; -Lundi de Pentecôte (7 lundi après le lundi de Paques). Alina Purcelea (XII-C) Top santé La France consacre 9% de son PIB a la santé La part des dépenses de santé dans le PIB a doublé depuis les années 60. Les Français sont aujourd’hui presque tous couverts par un regime d’assurance maladie. Huit sur dix disposent d’une assurance complémentaire. La part de la sécurité sociale dans le finoncement des dépenses de santé reste prépondérente (74%) . Virginia Şerbănescu (XI –B)

La famille française • 284.500 mariages ont été célébrés en France, en 1998, soit une hausse de 1,4% qui arrive après celle record de 10,2% constate en 1996. • La moyenne d’âge des couples mariés s’est accrue. • Les noms de famille les plus courants: Martin, Durand, Richard, Dupont. • Environ 15% des couples vivent ensemble sans être mariés . • Le modèle de la femme au foyer est en train de disparaître, au profit du modèle ,,ménage actif ” où l’homme et la femme travaillent . • La part des moins de 15 ans dans la population représente 25,8% contre 30,6% en 1980. À l’inverse, on constate un accroissement de la part des personnes agées de 60 ans . Alina Barangă (XII-C)

PROTEUS OSPITALITATEA ŞI TOLERANŢA POPORULUI ROMÂN, CA STABILITATE RELIGIOASĂ Pr.Drd.Adrian Budu

Despre toleranţa religioasă a poporului român au scris nenumãraţi scriitori sau simpli călători care ne-au vizitat ţara, în trecut. Astfel, George Reichersdorff, ambasador austriac la curtea lui Petru Rareş, se minuna de libertatea religioasã din Moldova a „diverselor genuri de religie şi de neamuri”, care trăiau în deplină libertate. Două secole mai tîrziu, în epoca fanariotă, St. Raicevich constatã cã: „fiecare sectă şi religie este îngăduită de a-şi exercita cultul, toleranţă care poate servi ca exemplu la foarte multe ţări civilizate”. În sfîrşit, J.A.Vaillant, în 1844, şi W.Wilkinson, fost consul general al Angliei la Bucureşti, constată că: „în Ţările Române, toate religiile sunt nu numai tolerate, ci se bucură şi de un mare număr de privilegii, mitropoliţii intervenind foarte rar, cu tot respectul şi fără superioritate.” Este, fără îndoială, o dovadă de înelegere şi bunăvoinţă, în raport cu alte religii şi confesiuni creştine, fără ca acestea să însemne lipsă de vigilenţă sau pãstrare şi apãrare a Ortodoxiei. Domnitorii români, ca şi Biserica Ortodoxă, au avut totdeauna o atitudine de înţelegere şi îngăduinţă faţă de reprezentanţii şi credincioşii celorlalte religii şi culte creştine, ba, mai mult, cînd unele dintre acestea au fost persecutate de o ţară învecinată, Biserica Ortodoxă din Ţările Române s-a oferit ca aceia să-şi găsească refugiul la noi în ţară, cum au fost lipovenii, pavlicenii (bogumili din Bulgaria), husiţii din Cehia, armenii goniţi din Siria şi Egipt, ca să nu mai vorbim de evreii venţi din Polonia, Spania şi din toată lumea. Cu excepţia unor rare cazuri, remarcăm totala absenţă a fanatismului religios al clerului religios la poporul român, precum şi frumoasa tradiţie de tolerare şi frăţietate. „Urmaţi-mi mie, precum şi eu urmez lui Hristos” (I Cor XI,1)-spunea Sf. Apostol, căci slujim lui Dumnezeu, cu sufletul şi cu inima, tuturor semenilor noştri, dar cu picioarele pe acest pămînt românesc, indiferent de confesiune, poziţii teologice şi doctrinare. Nu putem încheia decît cu un citat din Sfînta Scriptură: „Pacea Mea dau vouă (Ioan, XIV, 27), căci numai făcătorii de pace pot fi numiţi fericiţi” (Matei, V,9). Iar pacea trebuie să o căutăm cu toţii, noi, cei care trăim în acest spaţiu românesc, Hristos ajutîndu-ne prin lucrarea Duhului Sfînt, să păşim pe calea reconcilierii şi a renaşterii noastre spirituale şi morale.

PROTEUS

FECIOARA MARIA CU ISUS

1. În seara de Ajun Afară ninge liniştit Şi-n casă arde focul, Iar noi, pe lîngă mama stînd, De mult uitarăm jocul. (Bis) În casă, patul e făcut, Dar cine să se culce, Cînd mama spune de Iisus, Cu glasul ei cel dulce! (Bis) Cum s-a născut Iisus în fîn, În ieslea cea săracă, Iar boii peste el suflau, Căldură ca să-i facă! (Bis) Cum au venit, apoi, la El, Păstorii de la stînă Şi îngerii cîntau în cor, Cu flori de crin în mînă! (Bis) 2. Cîntec de Crăciun Din an în an, sosesc mereu, La geam cu Moş Ajun. E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. Azi cu strămoşii cînt în cor Colindul sfînt si bun, Tot moş era şi-n vremea lor Bătrînul Moş Crăciun. E sărbătoare şi e joc, În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Şi mîine-i Moş Crăciun. Şi-acum te las, fii sănătos Şi vesel de Crăciun, Dar nu uita, cînd eşti voios, Române, să fii bun! 3. Moş Crăciun Moş Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeţi, Să aducă daruri multe La fetiţe şi băieţi Moş Crăciun, Moş Crăciun! Din batrîni se povesteşte Că-n toti anii, negreşit, Moş Crăciun pribeag soseşte, Niciodată n-a lipsit. Moş Crăciun, Moş Crăciun! Moş Crăciun cu plete dalbe, Încotro vrei să apuci? Ţi-aş cînta “Florile dalbe” De la noi să nu te duci. Moş Crăciun, Moş Crăciun! 4.Iată, vin colindători Iată, vin colindători, Zorile-s dalbe, Noaptea pe cîntători, Şi ei vin, mereu, mereu Şi-l aduc pe Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, Soare-n raze luminat.

5. Sus, boieri, nu mai dormiti Sus, boieri, nu mai dormiţi, Vremea e să vă treziţi, Casa să v-o măturaţi, Hai leru-i ler, Şi masa s-o încărcati, hai lerui ler! Că umblăm şi colindăm Şi pe Domnul căutăm, Din seara Ajunului, hai, leru-i ler, Pînă-ntr-a Crăciunului, hai, leru-i ler! Că s-a născut Domn prea bun, În sălaşul lui Crăciun, Că s-a născut Domn frumos, Hai, leru-i ler, Numele lui e Hristos, hai, leru-i ler! 6. Deschide usa, creştine Deschide uşa, creştine, Deschide uşa, creştine, Căci venim din nou la tine, La mulţi ani, mulţi ani cu bine. Drumu-i greu şi-am obosit, De departe am venit Şi la Betleem am fost, Unde s-a născut Hristos. Şi-am văzut şi pe-a Sa mamă, Pe care Maria-o cheamă, Cum umbla din casă-n casă, Ca pe Fiul Sfînt să-l nască. Umbla-n jos şi umbla-n sus, Ca să nască pe Iisus, Umbla-n sus şi umbla-n jos, Ca să nască pe Hristos. Mai tîrziu, găsi apoi Un staul frumos de oi Şi acolo, pe fîn, jos, S-a născut Domnul Hristos. Cete de îngeri coboară, Staulul de-l înconjoară. Îngerii, cu flori în mînă, Împletesc mîndră cunună. Pe cunună-i scris frumos: “Astăzi s-a născut Hristos, Care, cu puterea Sa, Va împărăţi lumea!” 7. Domn, Domn să-nălţăm Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălţăm! Cînd boierii nu-s acasă, Domn, Domn să-nălţăm! C-au plecat la vînătoare, Domn, Domn să-nălţăm! Să vîneze căprioare. Domn, Domn să-nălţăm! Căprioare n-au vînat Domn, Domn să-nălţăm! Şi-au vînat un iepuraş, Domn, Domn să-nălţăm! Să facă din pielea lui Domn, Domn să-nălţăm! Veşmînt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălţăm! (Bis) 8. Steaua Steaua sus răsare Ca o taină mare, Steaua luminează Şi adeverează, Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte: Că astăzi Curata, Prea Nevinovata, Fecioara Maria

Naşte pe Mesia, În ţara vestită, Betleem numită. Magii, cum zăriră Steaua, şi porniră, Şi-au mers după rază Pe Hristos să-l vază. Ei, dacă sosiră, Îndată-L găsiră, La Dînsul intrară Şi se închinară, Cu daruri gătite, Lui Hristos menite, Luînd fiecare Bucurie mare, Care bucurie Şi la noi să fie, De la tinereţe Pîn’la bătrîreţe! 9. Trei crai de la răsărit Trei crai de la răsărit Sprea Stea au călătorit Şi-au mers, după cum citim, Pînă la Ierusalim. Acolo, cînd au ajuns, Steaua-n nori li s-a ascuns Şi le-a fost a se plimba, Prin oraş a întreba: “-Unde s-a născut-zicîndUn crai mare de curînd?” Iară Irod împărat, Auzind, s-a tulburat. Pe crai grabnic i-a chemat, Ispitindu-i, vru setos, Ca să afle de Hristos. 10. O, ce veste minunată O, ce veste minunată În Betleem se arată, Că a născut prunc, Prunc din Duhul Sfînt, Fecioara Maria. Cînd, la Betleem, Maria, Săvîrşind călătoria, În sărac lăcaş, Din acel oraş, A născut pe Mesia. Pe fiul cel din vecie Ce L-a trimis Tatăl mie, Să se nască şi să crească, Să ne mîntuiască. Păstorii văzură-n zare Pe cer o lumină mare, Îngerii cîntau, Păstorii fluierau Cu totii se bucurau. Păstorilor din cîmpie Le vesteşte bucurie: C-astăzi s-a născut Cel fără de-nceput, Cum au spus proorocii. 11. La Betleem La Betleem, colo jos, Cerul arde luminos: Prea Curata Naşte astăzi pe Hristos. Naşte-n ieslea oilor Pe-mpăratul tuturor. Prea Curata Stă şi plînge-cetişor. N-are scutec de-nfăşat, Nici hăinuţe de-mbrăcat Prea Curata, Pentru Fiul de-Împărat. -Nu mai plînge, Maica mea, Scutecele noi ţi-om da, Prea Curată, Pruncul Sfînt a-l înfăşa.

12. Poarta Raiului Sus, la Poarta Raiului, Poarta Raiului, Şade turma tatălui, Turma Tatălui. Refren Linu-i lin şi iarăşi lin, Bate vîntul frunza-i lin, Lin şi iarăşi lin. Dar la poartă cine sta, Oare cine sta? Sta chiar Maica Precista, Maica Precista. Refren: Lîngă ea un legănel, Leagăn-legănel, Cu un copilaş în el, Copilaş în el. Refren: ... Copilaşul, cînd plîngea, Puiul cînd plîngea, Maica Sfîntă Îi cînta, Maica Îi cînta. Refren: ... Copilaşul, cînd dormea, Puiul cînd dormea, Maica Sfîntă Îl privea, Maica Îl privea. Refren: ... 13. Praznic luminos Praznic luminos strălucind frumos Astăzi ne-a sosit şi ne-a veselit, Căci Mîntuitoprul şi Izbăvitorul Cu trup s-a născut, cu trup s-a născut. Raiul cel închis iar ni s-a deschis, Şarpelui cumplit capul i-a zdrobit Şi strămoşii iară, prin Sfînta Fecioară, Iar s-au înnoit, iar s-au înnoit. Îngerii cîntau, păstori fluierau, Magii se-nchinau şi se veseleau, Iar Irod era foarte tulburat De naşterea Sa, de naşterea Sa. Ei Îl căutau, voind mortii a-L da, Dar pruncul Iisus din ţară s-a dus. Fie lăudat, binecuvîntat, În veacuri amin, în veacuri amin! 14. Trei păstori Trei păstori se întîlniră Şi aşa se sfătuiră: Refren: Raza soarelui, Floarea soarelui. “-Haideţi, fraţilor, să mergem, Floricele să culegem, Refren: Şi să facem o cunună, S-o-mpletim cu voie bună,Refren: Să I-o ducem lui Hristos, Să ne fie de folos!“ Refren:

Culegere întocmită de profesor E.C.Ninu (Colegiul Economic Mangalia)

12 FEERIA DARURILOR Noaptea de 5 spre 6 decembrie: Sfîntul Nicolae Cine a fost oare Sfîntul Nicolae? El a fost un episcop ce a trăit în secolul al IVlea şi ale cărui rămăşiţe pămînteşti au fost transportate, mai ţîrziu, la Bari, în Italia. Legenda a făcut din el unul din sfinţii cei mai miraculoşi. Este protectorul prizonierilor, al marinarilor prinşi de furtună, al recoltelor, al tinerilor şi al copiilor. Se zice că, în timpul cruciadelor, l-a salvat de la moarte, scoţîndu-l din închisoare, pe un cavaler nevinovat, făcînd să i se rupă cătuşele de la mîini şi de la picioare. În alt loc, un tată, necăjit că nu-şi poate scoate familia din mizerie, era gata să-şi vîndă copiii, dar Sfîntul Nicolae, înduioşat, a aruncat trei pungi cu galbeni în casă, din care una s-a oprit tocmai într-o gheată care era pusă la uscat. Astfel s-a născut obiceiul de a pune încălţările la uşă, pentru a aştepta împlinirea unei magii-cea a darurilor. Alina-Mihaela Dan (X-B)

Postul Crăciunului pe alte meleaguri Peste tot în bătrîna Europă, aşteptarea sărbătorilor este plină de voie bună. În lipsa porcului, se fac prăjituri, purceluşi de turtă dulce în Germania, uscături în regiunile franceze, prăjituri cu ghimber şi scorţişoară în Danemarca, dar, mai ales, se instalează în case semnele prevestitoare de Crăciun. În oraşele germane şi franceze, se deschid tîrgurile de Postul Crăciunului. În prima duminică de post, în fiecare familie suedeză, se scoate sfeşnicul tradiţional cu patru braţe de aramă. Lumînările sunt albe, adesea făcute în casă. E aprinsă prima lumînare care arde cîtva timp, apoi e stinsă. Duminica următoare e aprinsă a doua lumânare. În ultima duminică de post, cele patru lumînări, scurtate acum, sunt aprinse deodată. Multe familii atîrnă la ferestre o stea mare, steaua din Bethleem, cea care i-a îndrumat pe magi pînă la copilul-rege, şi steaua străluceşte prin întunericul nopţii de iarnă – poate datorită unei lumînări sau a unei instalaţii electrice ascunse în interior. În nordul Germaniei, dar şi în ţările scandinave şi S.U.A., obiceiul e să se aprindă cele patru lumânări pe o coroniţă de crengi de brad sau tuia – obicei care este acum prezent şi în ţara noastră. Obiceiul s-a răspândit printre catolici şi protestanţi, începând cu secolul al XIV-lea. Coroana, semn al victoriei şi al regalitaţii, simbolizeză gloria naşterii lui Iisus. Lumînările sunt simbolul celor patru anotimpuri sau al punctelor cardinale, marcînd, astfel, drumul soarelui care renaşte în această zi.

PROTEUS Crăciunul e vremea promisiunilor pline de mister, e vremea cadourilor... Alina-Mihaela Dan (X-B)

IARNA ŞI FARMECELE EI de Oana-Cristina Stoica (X-E) Dacă nu ar fi sărbatorile, iarna ar fi un anotimp ca toate celelalte. Adică ar avea farmecul ei şi cam atît. Sărbătorile de iarnă au însă ceva deosebit, înălţător şi, poate, chiar purificator. Dintre toate, Crăciunul simbolizează pentru mine ziua fericirii absolute. Naşterea lui IIsus i-a făcut pe oameni atît de bucuroşi, încît au uitat de toate relele, dăruindu-şi unii altora mici atenţii. Poate, prin acest gest, repetau darurile Magilor, aduse la leagănul Pruncului Sfînt. Şi, sunt foarte sigură, aşa a apărut Moş Crăciun. Pe Moş Crăciun l-am cunoscut de foarte mică. Îmi plăcea de el tare mult, dar şi mai mult îmi plăcea de ceea ce lăsa Moşul sub brad. Povestea asta cu Moşul a ţinut pînă cînd miam dat seama că el purta şosetele vecinului nostru. Nu am spus mai nimic atunci, dar, anul următor, m-am gîndit să-i surprind şi eu pe părinţii mei. De la Moş Nicolae am păstrat două bomboane frumos împachetate. Hîrtia strălucea roşie şi mîndră, ca un soare în dimineţile de vară. Cu o seară înainte de Crăciun, l-am rugat pe vecinul nostru să vorbească el cu Moşul şi să pună în sac bomboanele, pentru mama şi tata. Cînd le-au primit, au crezut că sunt o glumă a prietenului lor, dar Moşul le-a făcut semn amuzat, cu capul, spre mine. Eram foarte, foarte fericită. Dezlegasem misterul lui Moş Crăciun. Dar aflasem că oamenii aleseseră această zi minunată pentru a-şi demonstra, prin mici daruri, CÎT DE MULT SE IUBESC! CRĂCIUNUL, UN CUVÎNT CARE NE FACE SĂ VISĂM Ce este CRĂCIUNUL – această sărbătoare a bucuriei şi speranţei, a eternei copilării ce sălăşluieste în noi …? Este o sărbătoare religioasă, o sărbătoare creştină: este sărbătoarea naşterii lui Iisus Christos. Crăciunul un cuvînt care ne-a umplut copilăria; zile fulguite, pline de mister, aducătoare de daruri, de cîntece, de veselie, de speranţă. Este ziua naşterii. Cuvîntul ce numeşte această sărbătoare este diferit în diverse limbi: “nöel”, “noue”, “noie” în partea de nord a Frantei. Englezii îi spun “Christmas”, adica mesa lui Christ. Cînd Sf. Augustin s-a stabilit în provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sărbătorii de Crăciun prin mese (sau liturghii).

13 În Germania, este “Weihnacht” sau “Weihnachten”. Sensul acestui cuvînt este “nopţi sfinte”. În unele regiuni ale Germaniei, se zice “Mutternacht” adica “nopţile mamelor”. În ţinuturile româneşti, Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Iisus. Multe legende ale Maicii Domnului, împletite cu tradiţii populare locale, sunt povestite în variante diferite, pe pămînturile româneşti. Peste tot, de Crăciun, se sărbătoreşte ziua naşterii lui Iisus Christos, cu toate că, în diferite părţi ale lumii, ceremonialurile diferă, dar, pretutindeni, acest cuvînt magic are încă o nebănuită putere de a renaşte speranţele, de a ne aduce bucuria şi lumina in case, de a ne face să retrăim acele clipe fabuloase ale copilăriei, care ne stau toată viaţa ascunse în suflet. Alina-Mihaela Dan (X-B)

MAGIA SĂRBĂTORILOR Profesor M.Iorga O dată cu 30 noiembrie, ziua Sfîntului Andrei, la români încep sărbătorile de iarnă. Există o magie a sărbătorilor care adună la un loc generaţiile, familiile, ajutîndu-ne să trecem mai uşor peste iarna mohorâtă şi friguroasă, peste neîmplinirile şi lipsurile de peste an. Ne pregătim casa, masa, dar şi sufletul, mulţumind pentru toate cele bune ce ni s-au împlinit, căutînd partea bună din cele mai puţin bune, oferind şi primind daruri lîngă brazi minunat împodobiţi. Ne încărcăm de speranţă şi, mai ales, nu încetăm să visăm. De sărbători, lumea este perfectă, imaginea unui paradis posibil. Destinşi, bucuroşi, toleranţi, căpătăm cu toţii, ca prin miracol, o vîrstă unică şi plină de farmec. În asemenea clipe, speranţele noastre par mai aproape de împlinire ca oricând, binele se arată precumpănitor, iar viitorul ne făgăduieşte numai certitudini. Devenim atunci cutezători şi optimişti, cum poate nu ne stă în fire să fim de obicei. Ar trebui să găsim formula magică de a fi mereu persoane stenice şi răspânditoare de bucurii pentru cei din jurul nostru !

TRADIŢII LA ROMÂNI. CRĂCIUNUL La cumpăna dintre ani, satele româneşti erau, şi unele continuă să fie şi azi, cuprinse de o mare efervescenţă. Se apropie marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos, Crăciunul, care înseamnă creaţie, descoperire, uimire. Moş Crăciun este o realitate a copilăriei poporului nostru, o dorinţa vie şi o satisfacţie desăvîrşită.Este sărbătoarea familiei, a părinţilor, bunicilor, rudelor şi, in special, a copiilor. Aşa cum spunea marele Eminescu, “e vremea colindelor “, colinde care ne ţin uniţi în cuget şi în simţiri, ne fac să ne veselim, ne îndeamnă la iubire şi

PROTEUS iertare. Crăciunul concentrează, în jurul datelor de 24 si 25 decembrie, o seamă de ritualuri şi obiceiuri: colindatul copiilor, colindatul cetei de maturi, colindatul cu Steaua, Vicleimul, Irozii .Obiciul colindatului (latinescul calendae) aparţine nu numai spaţiului românesc, ci unuia mult mai cuprinzător, cel al romanităţii orientale. Durata forţei social-spirituale de secole a acestui obicei se explică prin bogaţia şi complexitatea funcţiilor sale (valenţe augurale, de fertilitate, de ordin matrimonial), puterea lui de dăinuire justificîndu-se prin puterea tradiţiei, adică prin legea din batrîni : ,,Cică umblăm să colindăm, /Obiceiul să-l păstrăm, Pân-o fi-n lume români, /Obiceiuri din bătrâni…” Atmosfera specifică obiceiurilor pentru sărbătorile de iarnă începe cu o lună înainte. Odată cu Sfântul Nicolae (6 decembrie), se constituie cetele ce funcţionează în perioada celor 12 zile, cît durează ciclul Sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou . Acestea încep cu hora de Crăciun şi ,,colindatul“. În timpul celor 3 zile ale Crăciunului, poţi auzi glasul cristalin al piţărăilor-copiii colindători care urează belşug şi prosperitate: ,,Cîţi cărbuni în vatră, / Atîţia boi în poiană, Cîte pietre-n rîu, / Atîtea stoguri de grîu”, cît şi pe cei care umblă cu ,,Steaua “. Cete de cîte 3 copii, asemeni celor ,,Trei Crai de la Răsărit “, colindă casele gospodarilor, purtînd în mînă o stea. Cîntecul de Stea este însoţit de clinchetul clopoţelului ce-şi avea menirea să purifice lumea de spiritele malefice. Colindele şi cîntecele de Stea învăluie sărbătoarea într-o poezie mistică şi amplifică, prin preamărirea bucuriei creştine, determinată de Naşterea Domnului, bucuria sfîrşitului de an şi începerea plină de speranţe ale altuia, bucurie izvorîtă din străvechi rituri agrare. Febra sărbătorilor este dată şi de cumpăna dintre ani, de apropierea Anului Nou. Pe uliţele satului se aud pocnete de bici, glasul aspru al buhaiului, sunetele tălăngilor. Alaiul urătorilor, caiuţilor, caprelor, urşilor, mascaţilor ocupă tot satul. Urările sînt directe, simple, de sănătate şi prosperitate, de bogăţie şi fericire . Străvechiul rit agrar de fertilitate ,,Plugusorul” reprezintă, pentru agricultură, ceea ce este ,,Mioriţa” pentru păstorit, un ritm magic ce are drept scop prosperitatea agrara legată de Bădiţa Traian, harnicul plugar întîlnit în toate urările: ,,Urările sînt frumoase / De la domn Traian rămase, De la Traian îimpăratul, / Care ne-a zidit tot satul…” În scenariul sărbătorilor de Anul Nou, un loc aparte îl ocupă dansul căiuţilor, jocul caprei, al ursului, precum şi al mascaţilor, fiecare cu semnificaţia şi conotaţiile sale, trimiţîndu-ne cu gîndul la rituri stravechi. Urările de prosperitate se încheie cu ,,Semănatul “, practicat în dimineaţa zilei de Anul Nou, de Sfîntul Vasile, de către copiii care adresează gospodarilor să aibă parte de un an nou bogat mai bun şi cu multe împliniri. La ceas de sărbătoare, fie ca această ,,Sorcovă“ să se dovedească de bun augur pentru toţi românii : ,,Să trăiţi, să înfloriţi / Şi, în anul ce-aţi intrat, Să aveţi rodul bogat. / L-anul, bună voie fie, La mulţi ani cu bucurie !” Cristina Vulpe (IX-B)

14 O excursie la Bucureşti Ziua de douăzeci octombrie 2001 a reprezentat pentru mine o zi plină de evenimente plăcute, vizînd cunoaşterea mai bine a ţării. Destinaţia a fost Bucuresti, unde am vizitat mai multe obiective. Am luat startul spre Academia de Artă, pentru a vedea care sunt etapele plăsmuirii divine a unei statui. O copie a «Ecorşeului» lui Constantin Brâncuşi se afla, de altfel, în această instituţie. Ne-am îndreptat, apoi, spre muzeul «Grigore Antipa». Aici, am facut cunoştinţă cu fauna generală, începand cu protozoarele unicelulare. M-au surprins, prin

monumentalitatea lor, un schelet de cerb, de elefant si unul de broască ţestoasă gigantică. Am aflat că este un adevarat institut de cercetări zoologice. La sfîrşitul traseului impus vizitatorilor, mai precis la ultimul etaj, am văzut o hartă mare pe perete, ce reprezenta relaţiile muzeului «Grigore Antipa » cu alte instituţii de cercetări, de pe toate continentele. Am luat directia spre Muzeul Ţăranului. Însoţiţi de un ghid, am privit icoane, am observat costume tradiţionale, o cameră specifică ţăranului român şi am intrat într-o sală de clasă rurală. Am aflat că muzeul a luat fiinţă în anul 1990, prin unirea «Muzeului Satului» cu «Muzeul de Artă Populară». Am fost ghidaţi cu microbuzul spre «Muzeul Literaturii Române». Aici, am putu vedea cîteva obiecte de patrimoniu, mai exact

PROTEUS

cîteva din bunurile ce aparţineau marelui povestitor Mihail Sadoveanu. Am citit cîteva rînduri din scrisori originale, am văzut fotografii variate şi o ladă, în care îşi păstra adevărata colecţie de puşti, deoarece îi plăcea foarte mult să vîneze, să pescuiască, dar şi să joace şah. Am plecat spre al cincilea obiectiv: casa memoriala a lui Tudor Arghezi. Deoarece

fosta lui locuinţă era în renovare, am putut vedea numai cuşca lui Zdreanţă vopsită cu verde, unde am făcut poze. Ne-am adunat lîngă mormîntul lui şi al soţiei sale, unde domnul profesor de limba şi literatura română a trebuit să interpreteze rolul unui ghid, vorbindu-ne despre viaţa şi opera sa. Am intrat într-o încăpere plină cu ilustraţii, ce adăpostea, cîndva, tipografia celei mai mici reviste apărute cîndva-"Bilete de papagal". Am putut vedea, cu această ocazie, brevetul de meseriaş (culegator şi tipograf), poze de familie, precum şi manuscrise de poezii. Ne-am îndreptat, grav impresionaţi, spre «Cimitirul Bellu », punînd cîte o floare la mormintele marilor scriitori I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, George Călinescu, Mircea Eliade. La cinci fără zece, seara, oarecum regretînd, am plecat din Bucureşti, încîntaţi de tot ceea ce-am văzut, cu dorinţa de a mai veni şi altă dată. Daniela Zamfirescu (IX-B)

15 Iona, dramă existenţială sau revelaţie prin moarte? Existenţialismul şi absurdul relevă un raport tragic între om şi existenţă. Absurdul neagă caracterul raţional al vieţii, propagînd ilogicul, iar existenţialismul este o dogmă a necunoaşterii, căci nu poate fi aceeaşi pentru toţi. Să luăm de exemplu, Iona, care, în nimbul

infinit al timpului, se priveşte pe sine şi nu vede decît “un om singur, foarte singur”, aşa cum spune şi Marin Sorescu, cînd este întrebat ce înseamnă Iona. Dar personajul său nu este acel “nimic ce vrea să prindă existenţă” al lui Emil Cioran, ci, dimpotrivă, el se află în sînul societăţii, dar într-un continuu prizonierat de care nu fusese conştient pînă în clipa de faţă. Dacă Cioran nu alipeşte existenţei umane nici un motiv şi nici un rost, Iona, dimpotrivă, se zbate pentru a ieşi din lumile închise, pentru a-şi relua cursul vieţii sale de pînă mai înainte. Prototipul lui Marin Sorescu se integrează în societate, pentru ca, mai tîrziu, acesta să rămînă captiv întrînsa, pe cînd cel al lui Cioran, care nici măcar atît nu face, ba dimpotrivă, rămîne în afară, “este cuprins de tristeţea că nu se poate defini în raport cu nimic din natură”. Astfel, cele două personaje se deosebesc. Iona este acel om care încearcă să se evite cît poate de mult prin concepţia morţii, încercînd să se elibereze cu ajutorul cuţitului său, tăind “burta peştelui”. Pe cînd individul lui Cioran pleacă, de la început cu ideea morţii. Toate acestea pentru ca Iona să comită păcatul sinuciderii. Tipicul creat de Cioran este şi el singur, dar cu o ideologie şi concepţie negativistă, încercînd o motivaţie pentru trecerea sa în nefiinţă. Nu putem spune despre Iona că este un negativist, cel puţin nu de la început. Acesta ajunge, în cele din urmă la concluzia că toate problemele cărora trebuie să le facă faţă sunt peşti care se înghit unul pe altul: “Trăim şi noi înăuntru”. El nu se individualizează prin criza prin care trece, căci, conform autorului, aceasta este prezentă la fiecare om şi se caracterizează, de fapt, prin însăşi ideologia, felul în care abordează şi reuşeşte să vadă acest prizonierat, să lupte împotriva sa şi, în cele din urmă, felul în care sfîrşeşte . Criza prin care trece poate fi comparată cu cea pe care o parcurge Ştefan Viziru, din “Noaptea de Sînziene” a lui Mircea Eliade. Acesta din urmă, într-o situaţie similară, se află, după spusele sale, într-o sferă căreia încearcă să-i afle marginile, dar cum aceasta nu le are, Viziru nu face decît să treacă printr-un process sisific. Contrar finalului biblic şi oricărei concepţii religioase şi morale, Iona comite păcatul sinuciderii. Oricum, din singurătatea personajului şi din obsesia eliberării sale prin moarte, în cele din urmă, acesta încearcă să ofere o tentă sau o viziune cu caracter pozitiv şi moralizator. La baza fiecărei drame, se află un tîlc. Dar, oare, omul s-a născut pentru a-şi pune capăt zilelor? Dacă ar fi aşa, atunci putem spune că omului i-a fost dăruit miracolul naşterii şi ... cel de a da viaţă degeaba. Ar fi un proces ilogic şi total absurd.

PROTEUS Întreaga temelie a credinţei omului s-ar zgudui şi ar cădea. În cele din urmă, personajul lui Marin Sorescu adoptă ideea de a-şi lua viaţa fără nici un regret sau remuşcare, celebra idee fiind prezentă în scrierile “inamicului public numărul 1”, aşa cum era caracterizat Emil Cioran de către Primul Ministru al Franţei, la acea vreme. Toate aceste trăsături îl individualizează pe Iona şi l-ar putea încadra chiar într-o tipologie-acel tip de personaj ce ajunge să îşi regrete existenţa şi chiar naşterea. Ca prim exemplu, putem lua motto-ul de la începutul operei: “Mamă, s-a întîmplat o nenorocire…Mai naşte-mă o dată.” Un personaj, aşadar ce se pierde în amintiri, filozofînd despre trecerea timpului şi despre sumbra sa existenţă, a cărui viaţă nu este altceva decît o problemă, Iona este omul singur, neputincios în faţa soartei nemiloase şi schimbătoare. Ca şi personajul biblic, e înghiţit de un peşte din a cărei burtă încearcă să iasă, să se elibereze. Însă acel peşte e înghiţit, la rîndul său, de un alt peşte şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Un proces cu caracter sisific, apreciam mai înainte. Căci munca sa nu este mai prejos de truda lui Sisif în Tartar, care încearcă să împingă un bolovan, cînd pe un vîrf de munte, cînd pe altul, şi la fel cu munca celor 12 meşteri, din „Mănăstirea Argeşului”. Ambele opere se termină cu un sacrificiu uman, în ciuda eforturolor făcute şi a muncii depuse. Numai că meşterii dobîndesc satisfacţia creaţiei şi, în afară de aceasta, în mitul meşterilor, nu e vorba de sinucidere. Dar Iona dobîndeşte libertatea, în opinia sa. Aceasta nu este însă o trăsătură generală. Poate aşa este, cum zice Iona, ne naştem captivi, dar această captivitate nu e veşnică, trebuie să te poţi elibera. O importantă idee ar fi şi însemnătatea moralului. Iona, la un moment dat, devine demoralizat. Captivitatea sa nu constă numai în problemele pe care le întîmpină, ci şi în stresul la care acesta este supus, care, în cele din urmă, duce la confuzie şi demoralizare. “De ce întîlnesc mereu aceiaşi oameni? S-o fi îngustat lumea într-atîta?”. Cu aceste propoziţii debutează fragmentul dintr-un manual de liceu, iar aceste vorbe ne arată cît de banală i se pare lumea lui Iona. Într-o măsură destul de mică, dar cu interesanta ei însemnătate, aceste zile înainte ne aduc aminte de opera lui M. Nedelciu (“Aventuri într-o curte interioară ”). Numai că, la Nedelciu, e vorba despre despre drama între orfelint şi internat şi revolta împotriva conformismului moral. Pe cînd, la Iona, asistăm la altceva, cele două scrieri asemănîndu-se la început, pentru ca, de-a lungul timpului, să se diferenţieze. Sunt legate de ideea de singurătate însă, ca şi în romanele “Adolescentul Miop” sau “Isabelle şi apele Diavolului”, scrise de Mircea Eliade. Ideea singurătăţii este o temă predominantă în literatura română. De fapt, o dată cu istoria acestui popor, a apărut şi singurătatea. Explicabilă de la sine, prin banalitatea mediului în care te afli şi încerci să te desfăşori sau prin neputinţa în faţa sorţii-cea de a lupta ori de a fugi. Şi toate acestea se regăsesc, strălucit reliefate, în numeroase cărţi şi opere ce ne mai încîntă spiritul.

PROTEUS

16 Claudiu Toşa (XI-C)

Colega mea Carmen-Lavinia Piţur (X-G)

Eşti o fată cam zgîrcită, Uneori, eşti cam trăsnită, Te iubesc, dar … tot nesătulă eşti ! Cînd te-ntreb : „-Ai învăţat ?” Nu-mi răspunzi , doar dai din cap, Te framînţi imens, tot te agiţi Şi-mi spui franc: „N-am învăţat ”. Dăm lucrare, scrii de rupi. Te întreb: „ Ai scris ceva ? ” „Mai nimic !” Şi timpul trece, Dar … iau patru, tu iei zece. Şi te scuzi ..., şi joci şi teatru: „Vai, colega, ai luat patru ? Dacă te uitai la mine, Luai un zece ca şi mine, Dar, vai mie, am uitat Să-ntorc foaia mai spre tine ... Ce păcat!” Pasăre măiastră Alexandra Apostoleanu (IX-B)

O, pasăre măiastră, O, vis neîmplinit, Visez în zarea albastră Un vis de tot dorit. Visu-mi străpunge mintea, Un lucru am să-ţi spun: Ascultă-mi rugămintea, Căci suflet n-am, să pun. Te rog, te rog, iubită, Măiastră lucitoare, Condu-mă neoprită, Arată-mi o cărare!

Blestem Carmen-Lavinia Piţur (X-G)

Eu te blestem să fii un infinit, Să mă iubeşti, aşa, la nesfîrşit, Iar fiinţele ce vor trăi cu tine Să fie vii doar astăzi ..., şi nu mîine. Te mai blestem să fii un prinţ, Neputincios să mă mai minţi , Să mă iubeşti, să-mi fii chiar slujitor, Purtînd pe veci al meu întreg amor. Eu te blestem şi blestemat să fii, Iubirea mea de-a pururi să o ştii, Cum blestematu-m-ai, la rîndul tău, Să te iubesc, să te doresc mereu. Blestemul cu blestem va dispărea, Cînd inima-ţi va fi lîngă a mea, Cînd dragostea-ţi va fi mereu curată, Pe aripi moi de vînt purtată. Vis de primăvară Monica Gogu (IX-C)

Verdeaţă, culoare, speranţă E foşnet, e zumzet, e vînt Făr’ de cuvînt. Sus, un punct, o pată, Un cocostîrc Făr’ de cuvînt. Noi, jos pe pămînt, Aşteptăm un semn, un chiot, Un cînt.

Cărare care duce Spre rai, spre cerul mare, Să am un somn mai dulce, Ca razele de soare.

Mugur alb, roz, pur, O adiere şi-un nor, Soare orbitor.

Şi viaţa-mi se va scurge, Şi dus voi fi, măiastră, Ca lacrima ce curge Uşor spre zarea albastră.

Departe pădure de argint, Şi teiul sfînt. Flori albastre cad în picuri Pe pămînt Făr’ de cuvînt.

PROTEUS

17 Horoscopul adolescenţilor Berbec (21 martie –20 aprilie ) Luna aceasta, toate visele tale îşi vor gasi un corespondent în realitate, aşa că ai grijă ce visezi. O dată cu vremea sărbătorilor, toate persoanele din jurul tău vor fi mai prietenoase şi mai îngăduitoare cu tine. În dragoste, deocamdată, stai bine, dar ar fi cazul să nu mai exagerezi în acest domeniu . Taur (21 aprilie – 21 mai ) Ah, voi, taurilor, dacă nu aţi mai fi aşa de încăpăţînaţi, ce bine ar fi ! Nu mai încercaţi să intraţi în conflicte cu ceilalţi, mai ales cu berbecii. În această perioadă, veţi scăpa de tot stresul acumulat de-a lungul anului. Sărbătorile le veţi petrece în compania prietenilor şi acest lucru vă va binedispune . Gemeni (22 mai – 21 iunie ) Deşi e perioada sărbătorilor, tu te simţi stresat (a) şi nu mai eşti în stare să comunici cu ceilalţi. Stresul poate fi cauzat de presiunile din familie sau de situaţia şcolara, dar cred că ar fi bine să nu te mai enervezi din orice lucru şi să profiţi din plin de sărbătorile de iarnă . Rac (22 iunie –22 iulie ) Am o veste bună pentru tine: în curînd, te va vizita un prieten(ă) din alta localitate, care va fi cheia tuturor problemelor tale. Dacă, pînă acum, te-ai distrat fără să ţii cont de faptul că banii se duc repede, acum ar fi cazul să mai faci economie. A, şi încă un sfat : încearcă să faci cadouri celor dragi şi te vei simţi mult mai bine . Leu (23 iulie –22 august ) Eforturile tale din ultima perioadă vor fi, în sfîrşit, răsplătite de părinţi, dar şi de prieteni, care îţi vor fi din ce în ce mai de ajutor şi mai loiali. Părinţii, luînd în seamă sărbătorile, vor fi mai îngăduitori cu tine, dar încearcă să nu abuzezi de încredere lor. Fecioara (23 august –21 septembrie ) Pentru ca ceilalţi să aibă încredere în tine, din nou, luna aceasta ar trebui să faci mai multe fapte bune, să fii mai bun cu ceilalţi . Urmează-mi sfatul şi nu vei regreta: vei vedea că toate astrele vor fi de partea ta şi îţi vor pregăti o surpriză . Balanţa (22 septembrie –22 octombrie ) Visele tale se vor împlini luna aceasta şi tu te vei bucura enorm de mult. Vor veni în vizită la tine nişte rude care-ţi vor aduce multe cadouri frumoase. Ar fi bine ca şi tu să încerci să-i ajuţi pe cei nevoiaşi în perioada aceasta. În rest, totul e O.K . Scorpion (23 octombrie –21 noiembrie ) Perioada aceasta va fi o perioadă plină de distracţii pentru tine. Toată lumea va fi în jurul tău gata să-ţi îndeplineasca toate dorinţele, dar se pare că tu vrei ca o singura persoană să fie atentă cu tine. Cine ştie? Poate vei avea parte de o surpriză. Baftă ! Săgetator (22 noiembrie –21 decembrie ) Esti fericit(ă) că ai scapat cu bine de toate examenele şi te vei gîndi numai la distracţii. Şi bine faci ! A venit vremea să te mai distrezi şi tu, aşa că nu mai ezita şi dă frîu liber imaginaţiei şi, crede-mă, nu vei regreta . Capricorn (22 decembrie –20 ianuarie ) Ai grijă cu banii, nu îi mai irosi pe tot felul de marunţişuri care nu îşi au rostul. Dacă vrei să faci cadouri celor dragi, te sfătuiesc să nu recurgi la unele idei extravagante. Mergi pe calea clasică: cadoul împachetat frumos, cu fundiţă şi

un buchet de flori. Încearcă să profiţi de timpul tău liber la maximum. Distracţie plăcută ! Vărsător (21 ianuarie –19 februarie ) Ai nevoie de ceva nou, de o reîncărcare a bateriilor, după un lung semestru plin de examene . Eu te sfatuiesc să ieşi puţin în natură: să te plimbi pe malul mării (chiar dacă e frig ) sau, mai bine, du-te la munte, unde e superb în perioada aceasta. Dacă nu-ţi plac variantele oferite, fă ceva, dar fă, numai ca să nu te plafonezi ! Peşti (20 februarie –20 martie ) Începi să faci pregătirile din timp, pentru sărbători şi, ca urmare, în această perioadă, vei fi foarte preocupat.Te vei simţi mai bine înţeles de ceilalţi şi, parcă, mai iubit. Vei primi şi vei face o sumedenie de cadouri, ceea ce te va binedispune .

LA MULTI ANI TUTUROR !

IDEALUL MASCULIN Din punctual meu de vedere, frumuseţea masculină înseamnă mai mult decît un aspect fizic plăcut. Din cîte am observat, băieţii aceştia frumoşi, atît de vînaţi de fete, sînt prea conştienţi de faptul că ei arată bine şi … uită esenţialul: să aiba grijă de cultura sufletelor lor . N-am reuşit niciodată să-mi fac un ideal în privinţa aceasta. În cea ce priveşte caracterul, mi-ar plăcea ca el să fie cît mai moderat. Parerea mea este că un bărbat frumos trebuie să fie un bărbat puternic, care să ofere un sentiment de siguranţă. Şi, bineînţeles. un bărbat este frumos cînd ştie să iubească. Ana-Maria Tudor (X-E)

Laude şi critici Balul Bobocilor 2001 - Cum vi s-a părut balul bobocilor, anul acesta ? 1. Anul acesta mi s-a părut destul de reuşit, dar, totuşi, trebuia să fie mai animat, cu muzică mai diversificată, mai pe gustul tuturor, cu concursuri, surprize, iar cei care au organizat balul să se ţină de pomisiuni. Totuşi, a fost bine. Pentru tot ce s-a întîmplat, cred că nota potrivită ar fi 7. 2. Nu mi-a plăcut că a fost multă ţigănie, mulţi străini. Cred că ar fi trebuit să vină numai Economicul. 3. Super, pentru că m-am îmbătat; în rest a fost muzica naşpa. 4. Oribil. Nu mi-au plăcut muzica, lumea care a venit şi nu am avut ce să văd de atîta aglomeraţie. 5. Super. Totul a fost organizat meserie, însă am fost dezamăgită că n-a venit L.A. . 6. Nu mi-a plăcut. A fost multă muzică house, iar D.J.-ul a vorbit prea mult. 7. Extraordinar, însă nu am putut vedea nimic la miss. 8. A fost îngrozitor. S-a ascultat numai muzică house şi, cînd se asculta alt gen de muzică, jumătate de melodie vorbea D.J. . A fost multă ţigănie şi s-a furat foarte mult. Nu s-au ţinut de cuvînt în privinţa formaţiilor, care, ca întotdeauna, au fost de proastă calitate. În schimb, atmosfera a fost superbă. Pe cît de urît a ieşit organizarea, pe atît de mult s-a distrat lumea. Alina-Mihaela Dan (X-B)

PROTEUS

18 “TE UITĂ CUM NINGE DECEMBRE…” 1

11 =

= =

Orizontal: 1.Sărbătoarea elenă a zeului viţei de vie 2.Carte de căpătîi 3.Brad celest; se roşeşte de Paşti; a trage o brazdă cu Pluguşorul 4.Ocolită; capul unui timbru rar 5.Apelativ popular; o Ană mai mică; reflexiv 6.Un tip violent; metafora grîului semănat de Traian; Mecena! 7.Trag sania cu daruri; culoarea mantiei lui moş Crăciun 8.De aici coboară fulgii de nea 9.Suport pentru proiecţii; unelte belicoase 10.Usturoi (reg.); puhoaie 11.Alifie moldovenească; şanse; arma lui Cupidon 12.Urători (art.). Vertical: 1. Lună hibernală a cadourilor; pană de despicat 2.Degete încătuşate; culoare la cărţi 3.Lut cromatic; 1 Decembrie, Ziua Marii … 4.Interjecţie canină; obiceiurile acestei luni (sg.); conjuncţie reflexivă 5.Ne închinăm la ea şi de Crăciun; nume cu ison; 6.Aşa cum par Moşnegii în alaiul lor; vas de lut; un dor hai-hui! 7.Zeu pronominal; firul păstaiei; o stea în mînă 8.Se aruncă în ea, de Bobotează; a polei cu aur; un tei încurcat 9.Ren indigen; obiceiurile acestui popor îi uimesc pe străini, prin vechimea lor 10.Supliment; îl tragi la masă sau dulap 11.Verb ce te lasă cu gura căscată; pomii roadelor de aur 12.Un chef ca la români; dar opus! Soluţia: DIONISIACI-P-ENCICLOPEDIE-CER-OU-ARI-TELUDATA-BOUR-MA-ANITA-TIE-BRUTA-AUR-MC-RENI-OROSIE-I-INALTIME-R-ECRAN-O-ARME-AI-TORENTE-IRSORTI-ARC-COLINDATORI.

= =

10 11

= =

6 =

= 5

2 3

DIRECTORI

= =

Dezlegînd careul de mai sus, veţi afla numele a şapte prestigioşi directori ai actualului Colegiu Economic . Orizontal: 1? (1970-1986); impermeabil zgomotos 2.Oprită; iureş 3. ? (1995-2002); miime dintr-o miime de metru 4.Între ou şi adult; numit în funcţie; careul magic 5.Un altfel de Ionuţ; ? (1963-1970) 6.Rămas bun!; primare în abeccedar; reflexiv pe cal; George alintat 7.”Lipsus” actoricesc; Ministerul Afacerilor Externe 8.Gri; nicidecum; cel mai bun 9.Abces vulcanic; Elena noastră 10.Porţi în casă; cap de antilopă; carene! 11.Mijlocul băncii!; strai preoţesc 12.Liceul nostru, cîndva (pl.). Vertical: 1.Puf gol! ? (1989-1995) 2.Avans; prietenul lui Dan, „căpitan de plai” 3.Unul care nu-i în toate minţile (tc.); vieţuind 4.Singulară; Cezar slav; aramă 5? (1959-1961); ? (1961-1963) 6.Cal dobrogean; nete!; nume de pe Cerna 7.Faraon vestit; tînăr consonantic 8.Senili 9.Ouăpiscicole;alea 10.Tubanatomic; rele! 11. Ape în sus! limbă de saxofon 12.?(1986-1989). Profesor E.C.Ninu

Soluţia: PADURARU-FAS-FRINATA-IAMA-VLAD-MICRONPUI-UNS-RING-ONUT-TERENTE-PA-AB-SA-GEO-E-TRAIMAE-R-SUR-DELOC-AS-CRATER-LEANA-USI-ANTIL-CNANC-ANTERIU-INDUSTRIALE.

PROTEUS

CALENDARUL ŞI STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR 2001-2002 SEPTEMBRIE 2001

OCTOMBRIE 2001

NOIEMBRIE 2001

DECEMBRIE 2001

IANUARIE 2002

FEBRUARIE 2002

141

MARTIE 2002

APRILIE 2002

MAI 2002

IUNIE 2002

IULIE 2002

AUGUST 2002

Semestrul I: 14 săptămîni =70 zile: 17.09.2001 – 21.12.2001 Semestrul II: 21 săptămîni =103 zile: 07.01.2002 – 14.06.2002 VACANŢE (18 săpt.): - intersem.: 22.12. 2.001 – 06.01.2.002 = 16 zile; - intrasem.: 18.03 - 24.03 = 9 zile; - de PAŞTI: 29.04 - 07.05 = 9 zile; - de vară: 15.06 – 15.09.2002 = 92 zile

REVISTA

PROTEUS

U R EA Z Ă C O L A B O R A T O R I L O R Ş I C I T I T O R I L O R EI UN CĂLDUROS

“LA MULŢI ANI”!

PROTEUS