The Industry Magazine no. 14, October 2012

R E V I S TĂ D E M E D I A

Nr. 14 | OCTOMBRIE 2012 | PREŢ: 12 LEI

SPECIAL MIPCOM 2012

Mark Burnett: Urasc cuvantul reality Trendurile TV, de la Cannes: ficţionalizare, digitalizare, Turkish Invasion

paginile 12-19

5 948446 400198

10

MARKETING SPORTIV

Ilie Năstase, imaginea Adidas de 40 de ani 20

REPORTAJ

Eveniment cu ziariști zdruncinaţi 32

DIGITAL

Cum au cucerit Angry Birds lumea 36

INTERVIU

C. Oprea: “Nu am atins potenţialul X Factor” 48

Nr

. 4

E | D

RE

VI

CE

ST

MB

E A D

RI

0 E 2

11 Nr

ME

DI

. *

U | I

LIE

20

11

Nr. 5

N I IA

UA

RI E

20 12

*

A

˘

2

201

i. i no i pur vech Timenduri Tr

14

16

RIP

NI ME OA

N TIO

SC DE acă îmbr de se criză?

De unolul pe Diav 53 JOB

ER

P

T RIN

e

VIU

INT re desp Salis nal D Fatih tegia Ka stra 46

RI DU EN TR RI DU EN TR

i esc icanlos

TV PiaţaMoldova din 20

escu iu andr intervan Alex Şerb 28

* Sp

ngiu,

te aces

i fără

culor

Pa te? cuvin

ington ga a huff a la stân arianndreapt de la 52

-23

le 14

gini

va un ce

ieţui prav vor surterii? repo 54

Cuprins 6 COLABORATORI Gün Akyuz, Ana-Maria Caia, Victor Ilie, Ștefan Mako, Dragoș Vărșăndan 7 ŞTIRILE LUNII Premierele toamnei | Publicitatea şi morala | Parteneriat TVR-Euronews | SNA cu mai puţine ziare | Scandal tabloid 8 N-AM ZIS-O NOI! Marsilieza pe nemţește OCTOMBRIE

2012

Top cele mai citite 10 articole de pe theindustry.ro 1

Cum să-ţi cumperi faima pe Facebook

2

Bahoi vrea să existe

3

Kanal D lansează serialul Suleyman Magnificul - sub domnia iubirii

de Vlad Ursulean Patru metode de achiziţionat like-uri

de Ştefan Mako Portret al celui mai cel Web Celebrity de YouTube din România

de Redacţia The Industry Despre premiera soap-ului turcesc

4

Titlurile mileniului (I)

5

În mintea lu’ Schimb de mame

6

Spelling românesc cu diacritice corecte

7

Intact lansează Income: revistă, site, emisiuni, evenimente

de Vlad Ursulean O investigaţie care a scos la iveală cele mai savuroase și aiurite titluri din anii ’90

TRENDURI 12 20 28 32 36 40 42 44 45

COVER STORY Filmul bate viaţa MARKETING SPORTIV Ilie Năstase, imaginea Adidas de 40 de ani CULISE Eveniment cu ziariști zdruncinaţi și vedete Discovery REPORTAJ La ce mai folosesc conferinţele de presă?

DIGITAL Cum au cucerit Angry Birds lumea CIFRE Audienţe - Sezonul de toamnă și entertainmentul CIFRE Barometrul brandurilor - septembrie RUBRICA DE PĂRERI Euroscepticismul și media RUBRICA DE PĂRERI Ce urmează după talent show-uri?

OAMENI Claudiu Oprea, Head of Production Antena Group: “Nu am atins încă potenţialul X Factor” 52 JOB DESCRIPTION Inventatorii de sloganuri

48 INTERVIU

RESURSE 58 CĂRŢI Bucătărie și limbaj 60 INTERNET Fineţuri de Facebook 62 SOFTWARE Procesoare de text mai altfel 64 HARDWARE Device-urile mobile ale sezonului

de Ştefan Mako Relatare la persoana I despre experienţa de producător la longevivul reality show de Iulian Comanescu Cum poţi să-ţi garnisești procesorul de text cu corector ortografic

de Redacţia The Industry Știre referitoare la apariţia platformei de business care cuprinde componentele de mai sus

8

Audienţele lunii august

9

Jurnalismul de date, like-urile fermecate și audienţele tv ale verii

de Redacţia The Industry Topurile celor mai văzute emisiuni tv

de Redacţia The Industry Teaserul pentru numărul 13 al revistei The Industry

10

Vlad Craioveanu: “În ciuda aparenţelor, uite că sunt uman”

de Iulian Comanescu Interviu cu cunoscutul realizator de emisiuni radio.

4|OCTOMBRIE 2012

www.theindustry.ro | www.facebook.com/theindustry.ro office@theindustry.ro | telefon: +4021 313 84 14 REDACŢIA: Editor: Iulian Comanescu Art Director: Maximilian Turza Corectură şi Copy Editing: Stelian Ciocoiu Colaboratori: Gün Akyuz, Ana-Maria Caia, Victor Ilie, Ștefan Mako, Dragoș Vărșăndan Foto: Adidas, Amazon, Apple, Comanescu, Discovery, Hublot, LG, MIPCOM, Nokia, Samsung Publicaţie realizată de: Comanescu Tipar: Sothis Print Materialele încadrate în chenar şi marcate prin “Advertorial” reprezintă publireportaje (sunt comandate şi plătite de clienţi) ISSN-L: 2248-0978 Powered by: Intact Media Group

12

COVER STORY. MARK BURNETT: URĂSC CUVÂNTUL REALITY

The Industry a fost la Cannes, la MIPCOM, cel mai mare târg de formate de entertainment din Europa. Cele mai importante noutăţi din acest an se leagă de ficţionalizarea genului reality show, fuziunea dintre televiziune şi digital şi Turkish Invasion, răspândirea telenovelelor turceşti în lumea arabă şi în Balcani.

20 ILIE NĂSTASE, IMAGINEA ADIDAS DE 40 DE ANI

Pe vremea când Ilie Năstase era numărul unu mondial, marketingul sportiv aproape că nu se inventase în accepţiunea de azi. După campion au venit tricourile cu dedicaţie şi pantofii de sport auriţi.

28 EVENIMENT CU ZIARIȘTI ZDRUNCINAŢI ȘI VEDETE DISCOVERY

Discovery i-a adus în România pe Gary Humphrey și Bill Wu, de la “2 nebuni pe 4 roţi”. Victor Ilie a petrecut alături de ei și povestește cum s-a comportat presa, dar mai ales cele două vedete.

36 CUM AU CUCERIT ANGRY BIRDS LUMEA

Un joc nici prea deștept, nici prea complex, nici prea educativ a ajuns la un miliard de descărcări.

Valoarea de piaţă a Rovio, producătorul Angry Birds, e estimată tot la un miliard. Cum au ajuns finlandezii aici?

48 CLAUDIU OPREA: “NU AM ATINS ÎNCĂ POTENŢIALUL X FACTOR” Intact l-a adus de la PRO TV, ca Head of Production. Acum, face, la Antena 1, X Factor și Top Chef. The Industry a stat de vorbă cu el despre supershow-uri, concurenţă, gătit și metrou.

OCTOMBRIE 2012|5

COLABORATORI | 10.2012

Angry birds VS. Ilie Năstase Gün Akyuz de la C21 Media scrie un comentariu despre viitorul prime-time-ului în televiziunile comerciale. Ana-Maria Caia a testat Angry Birds şi era să nu se mai oprească din jucat, iar Victor Ilie s-a zgâlţâit la un off-road Discovery. Ştefan Mako a bântuit pe la o mulţime de conferinţe de presă, iar Dragoş Vărşăndan a stat de vorbă cu Ilie Năstase despre marketingul sportiv.

45 Gün Akyuz

Este jurnalist freelance și consultant media de mai bine de 20 de ani. În prezent, are poziţia de Research Editor la cunoscuta C21 Media, pentru care realizează printre altele un studiu anual numit Primetime Strategies Report. În The Industry, scrie un comentariu despre ultimele trenduri în materie de entertainment de prime-time.

6|OCTOMBRIE 2012

36 Ana-Maria Caia

Producător tv independent, a realizat emisiuni ca Bazar, Marfă sau Salutare, naţiune!, în România şi Republica Moldova. Îi puteţi vedea online un cooking travel sponsorizat, Lumea într-o farfurie, cu extensii gen Facebook. Ana-Maria Caia a testat şi studiat pentru The Industry un joc faimos, dar greu de luat în serios: Angry Birds. Care, apropo, a făcut recent un miliard de descărcări.

28 Victor Ilie

Vine din Iaşi, unde a făcut primii paşi în presă la faimoasa Opinie studenţească.

După ce, în numărul trecut al revistei noastre, a făcut pe vânzătorul de ziare în Gara de Nord, The Industry l-a trimis la un eveniment off-road, alături de alţi ziarişti şi mai ales de două vedete Discovery. Victor a ieşit de acolo zdruncinat şi îşi povesteşte zgâlţâielile.

32 Ștefan Mako

Om de bază la Casa Jurnalistului, după antecedente la România liberă, Prima TV sau Europa FM, Ştefan a fost supus de The Industry unui regim de exterminare: şapte conferinţe de presă în trei zile, ocolind cu bună ştiinţă conţinutul propriu-zis al acestora şi transformându-le pe ele însele în evenimente.

Scopul acestui experiment a fost răspunsul la întrebarea: la ce mai folosesc astfel de conferinţe în ziua de azi?

20 Dragoș Vărșăndan

A condus ani de zile TV mania şi, mai apoi, divizia de reviste din Ringier, în calitate de director executiv. A renunţat la corporaţii pentru un business propriu, Theliquorstore.ro, şi semnează rubrici hedoniste în reviste glossy. The Industry l-a tentat cu un spaţiu consistent, iar subiectul cu care a venit Dragoş a fost: cum e să fii 40 de ani imaginea aceluiaşi brand? Imaginea e a lui Ilie Năstase.

PUBLICITATEA ŞI MORALA. 10 mari agenţii de media buying au anunţat formarea Clubului de Media, având ca scop “creşterea profesionalismului şi conduitei etice de operare pe piaţa locală”. Clubul de Media include: Brand Programming Network, Initiative Media, MEC România, MediaCom, Mindshare, Optimedia, Starcom MediaVest Group, United Media, Universal McCann şi Zenith România. Printre obiectivele lui se numără, conform comunicatului de presă care anunţă înfiinţarea, deziderate ca: “transparenţă, etică în afaceri, spirit fair play și protejarea proprietăţii intelectuale”. Organizaţia îşi propune elaborarea şi implementarea unui cod de etică referitor la industria advertisingului şi a unui ghid de organizare a licitaţiilor. Iniţiativa vine pe fundalul unor polemici referitoare la spoturi copiate şi pitch-uri trucate.

PARTENERIAT TVR-EURONEWS. După ce, la sfârşitul lunii septembrie, Claudiu Săftoiu anunţa că se află în discuţii cu un investitor care urmează să se implice în TVR Info, pe 2 octombrie, TVR a anunţat un parteneriat cu Euronews, prin care postul de ştiri al TVR va reintra în emisie cu o grilă care urmează să includă 70-80 la sută conţinut al postului european, restul fiind producţii TVR. După Săftoiu, parteneriatul nu comportă decât “costuri de mentenanţă”, date printre altele de traducerea în română a programelor Euronews. Prin această mutare, postul european - în conducerea căruia se află doi români, Lucian Sârb şi Peter Barabas - reintră în pachetul de bază al telecomurilor de la noi, după ce anterior fusese exclus. TVR mai obţine conţinut Euronews pentru jurnale şi are intenţia de a creşte implicarea în TVR Info până la 50%.

DE UNDE ÎNCEPEM

PREMIERELE TOAMNEI. Dintre emisiunile nou-intrate în grilele de toamnă ale televiziunilor, cea mai bună performanţă a înregistrat-o la prima ediţie X Factor (Antena 1), care a obţinut 10,9 puncte la premiera din 23 septembrie. Două zile mai târziu, pe 25, prima ediţie din Vocea României (PRO TV) a realizat 10,4 puncte. Serialele PRO, Tanti Florica (cu Florin Călinescu) şi Spitalul de demenţă (de Toni Grecu), au făcut 6,5 puncte şi 9,7 puncte la primele difuzări, de pe 3 şi 4 octombrie, în timp ce Cu banii jos (Antena 1 - cu Dan Negru) a obţinut 5,3 puncte la premiera din 19 septembrie. Kanal D a lansat şi el Suleyman Magnificul, un supersoap care a provocat vâlvă în Turcia, obţinând 5,9 puncte la primul episod, din 10 septembrie. Producţiile amintite s-au clasat pe primul sau al doilea loc în top. Cifrele Kantar Media sunt valabile pentru populaţia urbană.

SNA CU MAI PUŢINE ZIARE. Cele mai citite ziare din România sunt, conform ultimului val al Studiului Naţional de Audienţă, referitor la perioada august 2011-august 2012, Libertatea (554 de mii de cititori pe ediţie), Gazeta Sporturilor (397 de mii) şi PRO Sport (320 de mii). Absenţa din top a celui de-al doilea mare tabloid, Click!, este cauzată de faptul că datele acestuia nu au fost publicate. În aceeaşi situaţie se află şi celălalt cotidian din grupul Patriciu, Adevărul (care a trecut recent în proprietatea lui Cristian Burci) şi România liberă. Acest lucru reduce la numai şase numărul cotidianelor cu cifre de audienţă.

SCANDAL TABLOID. Pozele topless cu Ducesa de Cambridge, publicate de săptămânalul francez Closer la jumătatea lunii septembrie, au stârnit un scandal media. Publicul şi presa britanică şi-au manifestat indignarea pentru invadarea spaţiului privat, deoarece Kate Middleton, soţia moştenitorului tronului, se afla într-o vacanţă în Franţa. Singura publicaţie din Marea Britanie care a preluat imaginile este Irish Daily Star. În schimb, revista italiană Chi a revenit cu o tranşă de imagini noi. În întregul scandal, se poate observa grija presei britanice de a nu-şi ofensa publicul.

OCTOMBRIE 2012|7

Marsilieza pe nemţeşte De-aia sunt bucureştenii mitocani, fiindcă dama cu pricina era urâtă, dar spre norocul nostru asta se petrecea în 1923.

Mircea Cărtărescu se gândeşte că de-abia-şi începe cariera, iar Dragoş Bucurenci povesteşte în engleză cum a înjurat în româneşte, la fel de savuros ca şi cum te-ai uita la poze cu ceşti de cafea sau ai cânta Marsilieza în nemţeşte. de

IULIAN COMANESCU

N-AM ZIS-O NOI!

Am motive întemeiate să cred că, de fapt, cariera mea literară de-abia începe.

Mircea Cărtărescu, scriitor, Adevărul, 27 septembrie

Emoticonul a împlinit 30 de ani.

Aş vrea să existe un mod în care să pot exprima cât de puţin îmi pasă de asta.

Conan O’Brien, realizator american de late night, Twitter, 23 septembrie

8|OCTOMBRIE 2012

Bucureştenii, printre cei mai mitocani din întreaga lume.

Un studiu Reader’s Digest plasează doar Mumbai-ul după Capitala României.

Studiu Reader’s Digest, 7 septembrie

Deci: un judecător decide că o fată de 13 ani are dreptul să facă avort. Un cetăţean (rămas anonim) comentează injurios la adresa judecătorului. Editorul publică acel comentariu anonim şi primeşte 14 luni de închisoare pentru insultă.

Cred că Italia are la fel de multe probleme de rezolvat ca şi noi.

Ioana Avădani, director CJI, Facebook, 28 septembrie

Nebunii au ieşit din salon şi au pus mâna pe oraş.

Cătălin Tolontan, jurnalist, Tolo.ro, 21 septembrie

Deliric e de vină.

7click pe zonă!

Graffito, bulevardul I.C. Brătianu Bike broke in the middle of the road (chain got stuck between cog and rim). Got all dirty trying to fix it. Unsuccessfully. Started muttering Romanian profanities.

That didn’t help either.

Dragoş Bucurenci, ecologist, Facebook, 28 septembrie

După ce un urs a făcut-o de oaie omorând un om, iar societatea românească a mai căpătat o temă de care până atunci nu părea să-i pese, însuşi ministrul Mediului le-a dat liber vânătorilor să-i facă felul ursului. Destinul face ca dreptul de a încărca puşcoacele să fie dat de cineva cu numele Plumb.

Am transmis o ştire din eternitatea românească.

M.V., Dilema veche, 27 septembrie

Nu pot scăpa de impresia că mi-am petrecut ultimele şase luni jucând într-o superproducţie de cinema.

Nadia Tolokonikova, Pussy Riot, interviu din închisoare. GQ, noiembrie

“Eu eram urâtă!” Aşa povestea o damă tânără, al cărei portret se vede aici. “Am încercat cu cele mai diverse mijloace, însă zadarnic. Eram aproape să disperez. Atunci, la îndemnarea unei prietine, am comandat patru doze «Helin» şi l-am întrebuinţat conform instrucţiei. După câteva zile am observat că necurăţiile, cari îmi diformau faţa, dispăreau în mod bătător la ochi.”

Testimonial din 1923, postat pe Reclame Vechi Româneşti, Facebook, 25 septembrie

OCTOMBRIE 2012|9

TRENDURI

1 2 COVER STORY 20 MARKETING SPORTIV 28 CULISE 32 REPORTAJ 36 DIGITAL 40 AUDIENลขE TV 42 BAROMETRUL BRANDURILOR 44 RUBRICA DE Pฤ RERI

OCTOMBRIE 2012|11

COVER STORY

TED SCRIP

REALI

TY

Cel mai greu de explicat trend de conţinut care s-a văzut la începutul lui octombrie la MIPCOM, târgul de televiziune de la Cannes, ţine de ficţionalizarea realităţii.

The Industry a fost la Palais des Festivals şi povesteşte.

Filmul

DE

FIE MODI

LI D REA

TY

bate CON

TED S T RU C

REALI

TY

viaŢa T O TA L

12|OCTOMBRIE 2012

FICTI

ON

IULIAN COMĂNESCU

stadioane, în faţa a 20 de mii de persoane. Ceea ce duce la ideea că, oricum am lua-o, The Bible e, pentru creștini, documentar. Și, cu sau fără Mark Burnett, aceștia sunt destui.

“Apropo, urăsc cuvântul reality. E un cuvânt inventat de jurnaliști. E vorba de povești non-fiction.” Afirmaţia făcută de Mark Burnett pe 8 octombrie, la Cannes, a fost probabil cea mai citată de către presă din toate câte s-au spus la MIPCOM. Are cu atât mai multă greutate cu cât vine de la unul din inventatorii reality-ului, părintele Survivor și The Apprentice, care, mai nou, s-a apucat de ficţiune. La Cannes, Burnett și-a expus cu fervoare credinţa în The Bible, dar nu Cartea Sfântă, ci în următorul lui proiect, un serial de 10 episoade, cu buget de superproducţie cinematografică, pe care îl va difuza pe History Channel din primăvara lui 2013. “Va fi reluat de Paști timp de 30 de ani”, a declamat Burnett. Plus: “E cel mai mare proiect la care am lucrat în viaţa mea.”

Dar de ce pe History Channel, un canal specializat în non-ficţiune? E The Bible un documentar? Din punctul de vedere al așa-numitelor production values, dimpotrivă. E Survivor la puterea a cincea, iar despre Survivor, Burnett spune oricum: “L-am tratat ca și când ar fi un film cu buget de 100 de milioane.” Cu privire la Diogo Morgado, actorul portughez care îl joacă pe Iisus, același Burnett e convins că va fi un superstar.

Efectele speciale aparţin unei companii londoneze pe nume Luna, care a lucrat pentru The Gladiator. Iar asta se asortează cu cei trei actori din Game of Thrones cooptaţi în distribuţie.

Toate cele de mai sus sunt premisele a ceva ce ar putea fi numit televiziune hollywoodiană, caracterizată prin mijloace și o retorică tipice pentru ficţiune, mai curând decât pentru factual. Totuși, Burnett, dar și soţia lui, Roma Downey, care este implicată și ea în The Bible, au vorbit despre proiect cu ceva ce seamănă a pietate. Crede producătorul la fel de tare în Dumnezeu ca în puterea naraţiunii, distribuţie și marketing? La această întrebare răspunde cu siguranţă în campania de promovare a serialului. Dar campania de-abia a început în SUA, cu proiecţii pe

The Bible, care va putea fi văzut în SUA, pe History Channel, din primăvara lui 2013, este un serial cu buget şi efecte speciale de lungmetraj

“NU VREAU SĂ FAC SHOW-URI DE DOI LEI, LA KILOGRAM, DUPĂ CARE SĂ AȘTEPT SĂ VĂD CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ELE”, bombăne vechi-testamentar Mark Burnett, la Grand Auditorium din Palais des Festivals. Survivor, din nou, a fost făcut cu mijloace și o filozofie cinematografică: “Portocaliul e culoarea vieţii. Albastrul, a morţii. Lumina portocalie a focului creează o conexiune emoţională între oameni, le reduce nivelul de rezistenţă. Dacă vrei să controlezi o ședinţă sau o adunare, e mai bine să folosești lumânări și lumini scăzute.” În Survivor urmează momentul eliminării: atunci se aprinde brusc lumina albastră. “Ai senzaţia că e o execuţie”, explică Burnett. După care portocaliul revine.

“Renaștere!” exclamă Burnett. “N-am vrut un cuvânt de la revedere de la eliminaţi, fiindcă ar fi întrerupt tristeţea.”

Dar mijloacele hollywoodiene nu garantează succesul. Ultima producţie a lui Burnett, Stars Earn Stripes, de pe NBC,

Anul acesta, la MIPCOM (8-11 octombrie 2012), a fost vreme de plajă. Cannes-ul era plin şi de turişti

OCTOMBRIE 2012|13

COVER STORY

a avut unele probleme. O adunătură de veterani, poliţiști și vedete se antrenează în situaţii care aduc cu cele de pe teatre de luptă. Prezintă consilierul lui Victor Ponta, Wesley Clark. Burnett s-a ales cu o scrisoare de protest de la opt laureaţi ai premiului Nobel, care spun că Stars Earn Stripes glorifică gratuit violenţa. ÎN ROMÂNIA, ACUM CÂŢIVA ANI, TRĂ­ DA­ ŢI ÎN DRAGOSTE A ÎNCEPUT SĂ AIBĂ PLÂNGERI LA CNA. Prima TV a rezolvat atunci problema anunţând că show-ul fo­lo­sește actori, iar imixtiunile în viaţa pri­­ va­ tă pe care le incriminase CNA-ul sunt fic­ti­ve. S-a spus despre toată po­ves­­tea că e o șmecherie românească, ca­­re a de­na­tu­rat formatul originar, ce­le­­ brul Chea­ters. Dar, tot prin aceleași vre­­ muri, Bear Grylls devenea faimos da­to­­ ri­­ tă show-ului di­ fu­ zat în România sub nu­me­le de Teh­nici esen­ţia­le de su­pra­vie­ ţu­i­­re. La scurt timp, pe YouTube apăreau re­­plici 1:1 la situaţii așa-zis periculoase, în ca­re Grylls tra­ver­sa, de exemplu, o cră­­ pă­­tu­ră adân­că să­rind pe niște co­loa­ne de ba­zalt. Niște puști în ha­no­­ra­­ce ţopăiau și ei din piatră-n pia­tră, exact pe traseul lui Grylls, pen­tru ca ulterior camera să pa­ no­­ra­me­ze că­tre o benzinărie care se a­fla la numai câ­te­va zeci de metri de așa-zi­ sa săl­bă­ti­ci­e. A urmat un val de proteste, iar Man vs. Wild a introdus un disclaimer ca­re te lasă să înţelegi - dacă ai chef să în­ ţe­legi ceva din disclaimere, bi­ne­în­ţe­les - că regimul de filmare al su­pra­vie­ţu­i­to­ ru­lui nu e chiar atât de drastic pe cât se su­­ge­rea­ză. A urmat, la un mo­ment dat, un making of în care se ve­dea un lucru în definitiv ușor de in­tu­it: că de exemplu operatorii lui Grylls trec prin si­tu­a­ţii mai periculoase decât pro­tagonistul.

Până aici, lucrurile sunt aduse din con­ dei într-o manieră relativ ușor de ac­cep­ tat, în numele convenţiei TV. Vi se pa­re că nu-i așa? Ce te faci atunci cu un show ca al lui Moni și Iri, în care camera în­re­ gis­tra tăceri de minute întregi, pen­tru ca la un moment dat Iri să spună, mo­no­si­ la­bic: “Sex!”, iar Monica să izbucnească: “Ha, ha, ha, ha!” După care, din nou, tă­ ce­­re, minute întregi.

14|OCTOMBRIE 2012

Mark Burnett la Cannes, la screening-ul din The Bible care a urmat keynote-ului

Fără tăieturi, viaţa, fie ea și a u­nor ce­­le­­ bri­­tăţi, nu e deloc interesantă. Iar por­­ nind de la ideea că lași lucrurile să cur­ gă și ulterior elimini ce nu e in­te­re­­sant, ajungi fix la reality-ul cu nu­me im­po­si­ bil de reţinut al lui Moni și Iri. Dar dacă un reporter de știri pune po­ li­ ti­ cia­ nul să repete de câteva ori sincronul, pâ­­nă iese cum trebuie, iar prezentatorul ace­­ lo­rași știri nu e de fapt prezentatorul, ci editorul care scrie ceea ce spune pre­ zen­ta­torul - ei, bine, ce-ar fi să te apuci să con­ den­ sezi situaţiile prin care trec res­­pec­­ti­ve­le celebrităţi, după ce le-ai scor­­mo­nit viaţa atent, într-un scenariu le­­gat? Replicile pot fi scrise apoi ușor în sti­­lul propriu al participanţilor.

AȘA S-A NĂSCUT IDEEA DE SCRIPTED REALITY, UNDE PERSONAJELE SUNT REALE, IAR SECVENŢELE ȘI REPLICILE EXTRAPOLEAZĂ VIAŢA, felul de a vorbi și ideile (atâtea câte sunt) ale unor astfel de personaje. The Industry a scris deja despre show-urile din această categorie, dintre care The Kardashians de pe E! e cel mai cunoscut. Gün Akyuz de la C21 spune în pagina 45 a numărului de faţă că scripted reality e următorul trend în

televiziune, după costisitoarele ta­ lent show-uri. Şi dacă nu e vorba de per­so­na­ je care spun replicile literal, există ce­va numit soft-scripted, care înseamnă im­ pro­vizaţie pornind de la situaţii pre­de­ ter­mi­na­te.

DE AICI ȘI PÂNĂ LA AȘA-NUMITA CON­­ STRUC­­TED REALITY NU E DECÂT UN PAS. Să condensezi mii de ore de brut în câ­teva duble de testimonial și re­plici em­ble­ma­tice ale unor personaje re­a­ le e de­ja o eco­nomi­e se­­ri­oa­să de bu­get.

Da­că însă ce­le­bri­tă­ţile nu sunt ce­le­bri­ tăţi și show-ul reia, vag, situaţii rea­le - atunci când le reia -, obţii tot un pro­ dus ieftin și atractiv, de felul celor di­ fu­za­te în Germania. Felix Wessler de la All3­Media povestește în Broadcast Now cum a exportat idei gen Verklag Mich Dock!, Familien Im Brennpunkt sau Ver­ dacht­sfälle, de pe posturile RTL, în Rusia sau Po­lo­nia.

IAR DIN KEYNOTE SPEECH-UL DE LA CA­NNES AL LUI ANDREA WONG DE LA SO­NY PICTURES TELEVISION, S-A VĂ­ ZUT CĂ LA TIMPUL VIITOR LU­CRU­RI­LE ARATĂ ȘI MAI CIUDAT. E PE NĂS­CU­TE

TERMEN

EXPLICAŢIE

REALITATE FIINŢA SUPREMĂ/UNUL, DIN CARE SE

ÎMPĂRTĂŞEŞTE MULTIPLUL (PARMENIDE, HEGEL);

DOUĂ COMPONENTE: IDEILE +

IPOSTAZIERILE LOR (PLATON);

CEEA CE POATE FI PERCEPUT

(ARISTOTEL, BERKELEY ETC.);

COGITO ERGO SUM (DESCARTES) REALITY SHOW A EXPLODAT ÎN ANUL 2000,

ODATĂ CU BIG BROTHER ŞI SURVIVOR SCRIPTED REALITY SITUAŢIILE ŞI REPLICILE SUNT CONCEPUTE DE

ECHIPĂ ÎN SPIRITUL PERONAJELOR MODIFIED REALITY

OAMENI OBIŞNUIŢI REIAU TEME DE FICŢIUNE CU TRIMITERE CĂTRE PROPRIA VIAŢĂ

CONSTRUCTED REALITY

FICŢIUNE CONCEPUTĂ DIN START CA FICŢIUNE, CU APARENŢĂ ŞI MIJLOACE DE REALITY SHOW.

CEVA NUMIT MODIFIED REA­LI­TY, în care un format de reality, Sto­ries From the Hos­pi­tal, se bazează nici mai mult, nici mai pu­ţin decât pe un se­rial de fic­ ţi­u­ne ame­ri­can, Strong Me­di­ci­ne. Liniile na­ra­ti­ve ale acestuia sunt po­pu­la­te de perso­na­je re­ale, cu, dar și fără ex­pe­rien­ţe a­se­mă­nă­toare cu cele din ori­gi­nalul pro­ dus în America de Sony. For­­ma­­tul, pro­ dus de Tu­va­lu, compania olan­de­ză a So­ ny, se va vedea în premieră în Olan­da, pe NET5. Duurt Holman, ma­na­­ging di­rec­tor la Tuvalu Media, ex­pli­că: “Se spune că via­ţa imită arta, iar în a­cest format, va ajun­ge să imite și te­le­vi­­zi­u­­nea. Poveștile de fic­ţi­u­ne pot pă­rea exa­­ge­­ra­te, dar Sto­ ri­es From the Hos­pi­tal ara­tă că nu-i așa.

Per­­so­najele și ex­pe­­rien­­ţe­le lor dau o a do­ua viaţă, foarte rea­lă, unor lucruri care an­te­rior fuseseră doar ficţiune.”

in­­dus­tria cine­ma­tografică scârţâie. Pe lân­­­gă anun­ţul făcut în premieră la Ca­ nnes despre Michael Flatley’s World Dance Awards, e vorba și de Seal Team Six: The Raid On Osama Bin La­den, cla­si­ fi­­cat ca do­cu­men­ta­ry style dra­ma. Adi­că dra­mă fil­mată ca un do­cu­men­tar.

PARE MULT PENTRU UN GEN DENUMIT PRINTR-UN CUVÂNT LA CARE UNUL DINTRE INVENTATORI, MARK BUR­ NETT, SE REFERĂ CU DISPREŢ: REA­ LI­TY. Însă colecţionarul de Oscaruri (de­­ţi­­ne 171) Harvey Weinstein, staroste al pro­­du­­că­­to­ri­lor de film independenţi, are pla­­nuri mari în televiziune, fiindcă

ÎN ALTĂ SALĂ DE LA MIPCOM, ESTE­ REL, JEAN-FRANCOIS RODRIGUEZ DE LA ORANGE ANUNŢĂ ALT+MINDS, un joc care se desfășoară pe calculator, sau tabletă și în lumea reală. O echipă de oameni de știinţă se pierde undeva în Ucraina și e căutată de utilizatorii-spec­tatori. Aceștia pot interacţiona cu per­so­

În anii ’60, toa­te acestea au început să se n­u­meas­că mo­­­­cku­­­men­­­tary. Filme ca ale lui Peter Wat­­kins erau însă dis­tri­bu­ ite în cine­ma­to­­­gra­­­fe și destinate unui public care știa la ce se ui­tă, dacă nu cumva a fost vorba de Spi­­nal Tap, care a redat atât de bine cram­­pe­le stilistice ale realizatorilor de non-ficţiune, încât a fost luat de bun și în con­se­cin­ţă a fost un flop la prima di­fu­za­re, pentru a se transforma în film cult de-abia mult mai târziu. Acum, mai contează?

najele și, eventual, chiar câștiga un loc în joc. Întregul construct este vândut de Orange sub mantra de ficţiune totală.

Scenariile jocului se intersectează cu siguranţă cu ceva ce are elemente de na­ ra­ţiu­ne-do­cu­men­tar, petrecut în lu­mea fizică.

TOATE ACESTE CONSTRUCTE I-AR DA APĂ LA MOARĂ LUI JEAN BAU­ DRI­ LLARD. Fi­lo­zo­ful a desemnat proliferarea unor ast­fel de simulacre cu un termen care a fă­cut epocă, hiperrealitate. Sun­ tem a­tât de i­mer­saţi în comunicare încât nu mai putem vor­bi de o realitate pură, neinfluenţată de te­le­vi­ziu­ne și Facebook, și de o reprezentare-oglin­di­re separată.

Bau­dri­l­lard face o serie de consideraţii e­ti­­ce și politice pe această temă, dar ci­ti­torii The Industry, implicaţi într-o for­mă sau alta în producţia de conţinut, se în­trea­bă mai degrabă cum se pot așe­za pe acest val de ficţionalizare a rea­li­tă­ţii sau realism al ficţiunii. Mai toa­te ide­i­le și formatele de mai sus sunt des­ti­na­te publicului tânăr, ca­re își petrece deja o mai mare parte din e­xis­ten­ţă în virtual, prin jocurile de cal­cu­la­­tor și social media. Pentru acest gen de te­­les­­pec­­­tator-utilizator, tre­ce­rea în universul celălalt - de fapt, ne în­va­ ţă Baudrillard, același - e cât se poa­te de naturală. Și tot pentru el, adevărul contea­­ză mai puţin decât plăcerea. Sau, pe vremuri de criză, spaţiile (virtuale) în ca­ re poate evada, de la Second Life la iden­ ti­fi­ca­rea cu o Kim Kardashian, a că­rei via­ţă n-ar fi fost nimic dacă te­ le­ vi­ ziu­ nea n-ar fi supus-o unei operaţii pro­fun­de de chirurgie estetică. Ștergerea graniţei dintre realitate și fic­ţi­ u­ne e, din punctul de vedere al fă­că­to­ru­ lui de conţinut, ștergerea limitelor dintre genurile TV. Acuzaţiile și problemele etice ricoșează în câmpul de for­ţă creat de show-uri care găsesc reţeta profitabilă în vre­muri nu tocmai înfloritoare. A res­ pin­ge acest gen de ficţionalizare nu e o op­ţi­une, lo­gi­ca banilor o apără. Pro­ble­ma e, mai de­gra­bă, dacă și ce poţi face mai bun cu ea. Fiindcă, la fel ca poeţii, min­ ciunile fru­moa­se sunt bune în vremurile de criză.

OCTOMBRIE 2012|15

COVER STORY

VÂNĂTOARE DE BANI LA YOUTUBE ȘI HULU. ȘI DE PUBLIC LA PRODUCĂTORII CLASICI

Cum ajunge televiziunea online Monştrii digitali de dată recentă, ca Hulu şi YouTube, vin cu o ofertă de distribuţie pe stil nou, care riscă să îngroape canalele TV clasice. Acestea încearcă să se imerseze cât mai mult în reţelele sociale, prin Second Screen sau virale. Toţi marii jucători sunt cu un ochi vigilent pe viitor, a reieşit din prezentările Google, YouTube, Fremantle, Fox sau Condé Nast Entertainment de la MIPCOM.

D

acă la keynote-urile de la Grand Auditorium s-ar fi vândut bilete, Robert Kyncl, Vicepreședinte și Global Head of Content la Google, ar fi plecat pe 8 octombrie cu cei mai mulţi bani acasă. Sala, care are vreo 2.200 de locuri, a fost mai plină decât la speech-urile unor grei ai producţiei cla­ si­ce de conţinut, ca Harvey Weinstein sau Mark Bur­nett, ca să nu mai vorbim de in­­ter­­ven­ţiile din Canada sau Mexic.

Da­că asis­tenţa ar fi fost compusă numai din zia­riști, s-ar fi putut spune că s-a venit la pont: Kyncl a generat probabil cea mai im­por­tantă dintre importantele știri de la MIPCOM, aceea că YouTube lan­sea­ză 60 de noi canale gen VEVO, din­ tre care în Europa vor fi disponibile 50.

Dar chiar și așa, cu o audienţă com­pu­să mai curând din reprezentanţi ai com­pa­­ niilor participante la târgul de en­ter­­tain­ ment, e clar cine e mai hot în TV: curios, on­ line-ul. Cele 60 de ca­ na­ le YouTube re­pre­zin­tă colaborări cu All­3Media (cel mai ma­re pro­du­cător TV in­­de­­pen­­dent din UK), Zo­diak Media (de­­ţi­­ne, prin­tre al­te­le, Ford Boyard, Mi­lle­­nium sau Being Hu­man), Jamie Oli­ver, BBC sau ITN. Plus, pre­­vi­­zi­­bil, bran­duri care au apărut și cres­cut chiar pe YouTube.

YouTube poate genera cantităţi uriașe de tra­­fic. În prezent, e vorba de 800 de mi­li­­oa­ne de oameni care văd 4 mi­li­ar­ de de ore de video lunar, a spus Kyncl la Ca­­­nnes. Iar cel mai văzut clip e Ba­by al lui Justin Bieber, cu aproape 788 de mi­ li­ oa­ ne de vizionări. Totuși, creând atâ­ta popularitate, YouTube are re­pu­ ta­­ţia de a pierde bani. VP-ul Goo­gle a

16|OCTOMBRIE 2012

a­­­min­­­tit, la MIPCOM, de ce­ va ce sea­mă­nă a panaceu: re­clame opţionale. Su­nă ciu­­dat, dar fun­cţio­nea­ză, sus­ţi­ne Kyncl. “Uti­li­za­­to­­rii pot sări peste ele da­­că nu le plac. Asta e foar­te im­por­ tant. Da­că ad­ver­ti­se­rii plă­ tesc doar pentru re­­cla­­me­­­le care sunt efectiv ur­mă­­ri­­te, iar pu­bli­cul se ui­tă doar la reclamele ca­re con­tea­ză pentru el, ad­ver­ti­se­rii vor da mai mulţi bani. Deci cre­ a­to­rii de conţinut vor câș­ti­ ga mai mult. Toată lumea va câș­­tiga.”

Rămâne de văzut dacă va fi așa. Dar, deocamdată, Kyncl vine cu date în­cu­ra­ ja­­toa­re: în SUA, YouTube face la fel de mulţi bani pe oră, din advertising, ca re­ cla­­mele de pe cablu. Ce în­ seam­nă asta mai exact? În tradiţia cunoscută, Google nu a dat alte detalii.

Jason Kylar de la Hulu a vorbit despre creşterile abrupte care au avut loc în business-ul propriu în ultimii ani şi despre parteneriatul cu BBC

DESPRE RECLAME BINE TAR­GETATE A FOST VOR­ Robert Kyncl spune că YouTube, cu privire la a cărui rentabilitate BA ȘI ÎN KEYNOTE-UL CEO­ existau întrebări, a început să producă bani serioşi din advertising -ULUI DE LA HULU, Jason Kylar, de a doua zi. Desigur că mantra celebrului provider de Video să o creștere abruptă și cifre mari: 30 de on De­ mand, “un serviciu disponibil mi­li­oa­ne de utilizatori lunar, 35% din ce­ când vrei, unde vrei și cum vrei” sună ea ce Kylar numește piaţa advertising vi­ ca o glu­mă în Europa, inclusiv România, deo premium, 55 de mii de show-uri TV. fiind­că Hulu livrează video doar în SUA Hulu face, cu reclamele, ceva ase­ mă­ și Ja­po­nia. Cele două pieţe înseamnă în­ nă­tor cu YouTube: le targetează și cere

feed-back de la utilizatori, care au posibilitatea să blocheze un spot sau altul.

“Totul se duce în algoritmul nostru”, precizează Kylar, ceea ce înseamnă că Hulu află, după un timp, gusturile utilizatorului și îl alimentează cu mesaje relevante atât pentru însuşi utilizatorul, cât și pentru advertiser.

Toată povestea pare să funcţioneze, fiindcă Hulu își păstrează viteza într-o piaţă în care au succes serviciile bazate pe abonament gen Netflix, deci în care utilizatorul plătește direct pentru conţinut. Hulu captează privitorii cu o ofertă diferenţiatoare, constând fie în producţii proprii gen Misfits, fie în conţinut preexistent, mai greu de accesat în SUA, gen The Thick of It, celebrul și scandalosul sitcom politic BBC care a dat un spin-off cadorisit cu Oscar, In the Loop. Singurul material pe care l-am văzut difuzat de două ori la MIPCOM a fost promo-ul în care Peter Capaldi-Tucker varsă în capul unui colaborator o grămadă de înjurături despre “o scurgere toxică de informaţii” care s-ar fi petrecut pe un site american, pe nume Hulu. Îl puteţi căuta, de preferinţă fără copii anglofoni în jur, pe coloana din stânga de la Staystillproductions.com.

Parteneriatul cu BBC al Hulu e mult mai extins. Din punct de vedere financiar, rentează? Hulu investește, în 2012, 500 de milioane de dolari în conţinut. Cifra de afaceri din 2011 a fost însă de 418 milioane de dolari, adică odată și jumătate cât întreaga piaţă TV din România (cam 260 de milioane USD). La creșterea abruptă din anii trecuţi, asta înseamnă, probabil, profit în 2012.

ecran (de tabletă, smartphone sau laptop), pe care telespectatorii îl accesează în același timp cu televizorul. Conform unui studiu prezentat de Stella Medlicott, Chef Marketing Officer la Red Bee Media, telespectatorii-utilizatori navighează în zone conexe cu cele ale showului TV, dar, mai mult de atât, sunt interesaţi și de reclama difuzată la TV. Medlicott a numit așa-numitele aplicaţiicompanion “o oportunitate imensă” şi constată că totuşi producătorii clasici nu fac uz de ea, ceea ce permite apariţia în peisajul online a unor terţi.

ÎN FAŢA UNEI ASEMENEA DESFĂȘURĂRI DE FORŢE, TELEVIZIUNEA CLASICĂ NU PUTEA STA CU MÂINILE ÎN SÂN. Cum banii din advertising și producţiile sunt în continuare, în mare măsură, pe canalele tradiţionale, cel care trebuie atras și/sau păstrat acolo este publicul. Asta se face în primul rând prin reţelele sociale, care sunt folosite fie simultan cu difuzarea live, fie după aceasta. “Simultan” se referă în primul rând la deja cunoscutul second screen, al doilea

Cum se poate folosi un post TV de așa ceva? David Wertheimer, Preşedinte pe Digital la Fox, spune că premiera X Factor a însemnat, pe reţele, în jur de 1,3 milioane de comentarii, cu 650 de mii de autori unici și un potenţial de 1,1 miliarde de spectatori. Comparativ, transmisia live a adus 8,5 milioane de telespectatori pentru Fox. Din punctul de vedere al lui Wertheimer, “peste șapte-opt ani” televiziunea va însemna un playlist dedicat pentru fiecare, o componentă socială (fie

800 DE MILIOANE DE UTILIZATORI 4 MILIARDE DE ORE DE VIDEO LUNAR 788 DE MILIOANE DE VIZIONĂRI, CEL MAI URMĂRIT SPOT

Sursa: Google

418 MILIOANE DE DOLARI, CIFRA DE AFACERI ÎN 2011 30 DE MILIOANE DE UTILIZATORI LUNAR 35% DIN PIAŢA DE ADVERTISING VIDEO PREMIUM Sursa: Hulu

55 DE MII DE SHOW-URI TV

CUM E FOLOSIT SECOND SCREEN ÎN UK? 52% 44% 78% 56%

CAUTĂ INFORMAŢII DESPRE PROGRAMUL TV CAUTĂ INFORMAŢII DESPRE BRANDUL DIN RECLAMĂ CRED CĂ O APLICAŢIE-COMPANION E O IDEE BUNĂ SUNT DESCHIŞI LA RECLAME TARGETATE Sursa: RedBee Media

pe ecranul principal, fie pe cel secundar) și un fel de a doua viaţă a conţinutului pe reţele sociale. YouTube e un fel de consacrare a bârfei de a doua zi (watercooler gossip) pentru Wertheimer.

Din cele de mai sus reiese că reţelele sociale și YouTube sunt importante pentru producătorii și distribuitorii clasici de conţinut. Ce pot aceștia obţine cu ele?

Claire Tavernier, care conduce FMX, operaţiunea digitală a Fremantle, furnizează date conform cărora gradul de satisfacţie legat de show-uri ca X Factor - UK și US - sau Got Talent din aceleași ţări e cu 60-70% mai crescut la telespectatorii care utilizează reţelele sociale. Între 30 și 40% dintre cei care au conturi de Facebook sau Twitter răspund pozitiv la întrebarea: “Vă fac reţelele să vă uitaţi mai mult la astfel de show-uri?” Tavernier spune că extensia socială a lui X Factor sau Got Talent poate avea trei obiective: bani, achiziţia de public nou sau retenţia. Dacă în urmă cu 10-11 ani, primele demersuri online ale Fremantle căutau banii, acum e vorba de marketingul de achiziţie și retenţie.

OCTOMBRIE 2012|17

COVER STORY

ISTORIA SE REPETĂ, DAR NUMAI LA TV

Turkish Invasion

La Cannes, una din spaimele civilizaţiei occidentale, dar şi ale celei arabe, s-a adeverit din nou: turcii au repornit un război expansionist, pe două fronturi, ca în perioada 1300-1700. Întâi au sucombat, cum era de aşteptat, ţările arabe şi Balcanii. Însă cuceritorii nu se mai numesc Baiazid sau Mahomed al II-lea, ci Polat Alemdar, Nazlı. Sau, ce e drept, Suleyman.

U

ltimul, scris cu y, vă e deja fa­mi­ liar de pe Kanal D, unde a fă­cut ra­tin­guri foarte bune, de la lan­sa­ rea pe 10 septembrie. Suleyman moș­te­neș­te de la originalul lui, Soliman Mag­ni­fi­cul, o oa­re­ca­re pro­­pen­siune că­ tre fe­­mei și li­cori mai puţin ac­cep­tate de Co­ran, dar po­se­dă un bu­get zdra­văn, nu pen­tru flo­tă și praf de pușcă, ci pentru de­co­ruri gran­di­oa­se și alte ingrediente de su­per­soap. Iar Su­ley­man, alias Sub dom­ni­a iubirii, alias Mu­h­te­şem Yüzyıl, nu e sin­gur pe front, ci vi­ne la pachet cu Ku­trlar Va­di­si, adi­că Valea lupilor, sau Ya­bancı Da­mat, alias Mirele străin, alias Nazlı.

Intelectualii care își dau ochii peste cap din mo­ti­ve de Suleyman și Kanal D ar fa­ ce bine să ia act de faptul că acest gen de pro­ducţie a ajuns nu numai la București, ci și la Cannes, unde MIPCOM-ul i-a de­ di­cat un segment special pe 9 octombrie.

Au participat producători, re­dac­to­rulșef al Kanal D Turcia, Pelin Diş­taş Ya­şa­ roğlu, și chiar un producător dubaiot, Fa­di Ismail.

Kerem Catay de la Ay Yapim a dat una din ci­fre­le-cheie ale acestei pieţe: numai ca­sa lui de producţie a creat vreo 60 de for­ma­te, din care o jumătate au fost anu­ la­te după primele cinci-șase episoade, din mo­ti­vul lipsei de succes. Cum pot tur­cii ge­ne­ra formate cu asemenea non­ șa­lan­ţă? Serialele turcești costă între 15

18|OCTOMBRIE 2012

1

2 și 30 de mii de dolari pe episod, faţă de 5-15 mi­li­oa­ne de dolari, în cazul titlurilor americane din clasa CSI sau Dr. House.

Acest gen de drama este greu de cla­ si­­­fi­cat. Mijloacele ief­ti­ne și actorii ex­ pan­sivi duc cu gândul la te­le­no­vele, dar producţii de genul lui Suleyman (care a­re buget mare) au stârnit peste tot unde s-au difuzat po­le­mici. În cazul serialului ca­re ru­lea­ză și în România, a fost vor­ba de propensiunile hedoniste ale lui Su­ ley­man-Soliman, care nu se prea asor­ tea­ză cu mișcările religioase recente din Tur­ci­a.

Valide estetic sau nu, se­ria­lele turcești se ocupă de probleme cu re­ zo­ nan­ ţă politică și socială. Suleyman nu es­te sin­ gurul serial care a făcut vâlvă din a­cest mo­tiv. Kurtlar Vadisi, alias Va­lea Lu­pi­ lor, povesteşte aventurile u­nui a­gent se­ cret în lup­tă cu mafia tur­ceas­că. CNA-ul tur­­cesc a interzis o continuare pe nu­me Kur­tlar Vadisi: Terror, fiind­că pro­­t­a­­go­ nistul, Polat Alemdar, se o­cu­pa de sen­si­ bi­la chestiune kurdă. Yabancı Da­mat, în tra­du­cere mot à mot Mirele stră­­in, e o po­­­ ves­­­te de dragoste între o fa­tă tur­că şi un tâ­­năr grec, care, în ciuda adversităţilor politice, a fost preluată de la Ka­­nal D Turcia de grecii de la Mega TV. Un serial precum Suleyman a fost di­ fu­zat până acum în peste 25 de ţări din Bal­ cani, lumea arabă și fosta U­ ni­ u­ ne

3

4

5 1+2. Suleyman - Sub domnia iubirii este difuzat şi în România. Serialul i-a adus Sultanului o reclamă la un supermarket din Croaţia 3. Kurtal Vadisi, în versiunea Pusu (Valea Lupilor - Ambuscada). Seria referitoare la kurzi a serialului a fost interzisă 4. Yabancı Damat (Mirele străin) e o poveste de dragoste între o turcoaică şi un grec, care a fost preluată şi de o televiziune din Grecia.

5. Gümüş (Iubire de argint) a fost difuzat din lumea arabă până în România

Caută pe YouTube “halit konzum” ca să poţi vedea reclama croată cu Sultanul Suleyman-Halit Ergenç, incognito la supermarket. QR Code:

Sovietică. Succesul e dictat de resursele disponibile în ţara-mamă. Turcia înseamă o piaţă de reclamă de aproximativ două miliarde de dolari, a spus la Cannes Fadi Ismail, distribuitorul arab, faţă de MENA (Orientul Apropiat și Africa de Nord), care înseamnă mai puţin de un miliard, la un total de 600 de posturi TV. “Cel mai bun lucru care li s-a întâmplat serialelor arabe sunt serialele turcești”, a conchis Ismail.

“CEEA CE AU FĂCUT SERIALELE TURCEȘTI PRODUCŢIILOR ARABE E O CRIMĂ”, susţinuse cu câteva zeci de minute înainte, în panelul dedicat ţărilor arabe, Ahmed Abdalatief, director de conţinut al televiziunii egiptene Al Nahar TV. Panelul a fost botezat de organizatorii de la MIPCOM pe drept cuvânt Primăvara arabă, fiindcă, după Nabil Kazan, CEO la K&Partners TV services, în ultimele 18 luni, scurse de la schimbările de regim, au fost lansate nu mai puţin de 154 de staţii TV. La venituri între 500 și 2.000 de dolari pe spotul TV și pe o piaţă atât de divizată, desigur că know-how-ul și titlurile livrate la cheie de turci contează, chiar dacă stârnesc animozităţi. Problemele abordate de seriale - modelele patriarhale, inegalitatea între sexe și copiii nelegitimi - au rezonanţă și în lumea ara-

bă. Kazan a mai explicat faptul că o parte din succesul serialelor turcești se datorează și faptul că producţii de felul Gümüş - Argint, în românește, de la supranumele protagonistei - au fost traduse în dialectul sirian, și nu în araba clasică, cu care televiziunile oficiale încercau să familiarizeze telespectatorul.

Nu întâmplător, acuzaţiile de crimă ale lui Abalatief au fost scoase în faţă de Variety Arabia, chiar dacă sunt contrazise de logica banilor și a audienţei. Programate la rând la Auditorium A pe 9 octombrie, panelurile arab și turc au însemnat o dezbatere colorată, care s-a prelungit de la unul la altul și în care nu numai răspunsurile, ci și întrebările erau aplaudate. O tânără din sală s-a plâns de calitatea execrabilă a serialelor, pentru a fi contrazisă de paneliști cu argumentul bugetelor infime, comparativ cu cele ale echivalentelor americane. ÎNAPOI ÎN EUROPA DE EST, SLOVACII ÎȘI BOTEAZĂ COPIII CU NUME DIN SERIALE TURCEȘTI, a spus Kerem Catay, producătorul de la Ay Yapim. Un lanţ de supermarketuri croat, pe nume Konzum, a făcut furori cu o reclamă în care Halit Ergenç, interpretul lui Suleyman, apare incognito, în costum contempo-

SERIALELE DE EXPORT TURCEȘTI BUGET: 15-30.000 DOLARI/EPISOD DURATA TIPICĂ: 80-90 DE MINUTE (O DATĂ ŞI JUMĂTATE CÂT SERIALELE AMERICANE) NUMĂR DE EPISOADE: 80-100, ÎN CAZURILE DE SUCCES ȘANSE DE SUCCES: 50% LA LANSARE (RESTUL SUNT ÎNTRERUPTE DUPĂ 5-6 EPISOADE) USP ZONAL: COPII NELEGITIMI, INEGALITATEA SEXELOR, CONFLICTE ETNICE

ran, într-un magazin și face să leșine o cumpărătoare și o casieriţă. În așteptarea unor explicaţii mai profunde, afinităţile culturale sunt evidente. Dacă Suleyman e difuzat în peste 25 de ţări, Gümüş a fost preluat de reţeaua pan-arabă MBC din Dubai sub numele de Noor și a făcut 85 de milioane de telespectatori la ultimul episod, difuzat în august 2009. În România, a rulat sub numele de Iubire de argint. Atunci când nu e vorba de probleme cu bătaie în ţara care importă, precum cele turco-bulgare, bugetele de reclamă disponibile fac aceste achiziţii imbatabile și ridiculizează critica.

Surprize, gafe, cascadorii la MIPCOM HARVEY WEINSTEIN, PRODUCĂTORUL DE LUNG-METRAJ CU 171 DE OSCARURI, ŞI-A ÎNTĂRIT COMMITMENT-UL PENTRU PIAŢA TV aducând pe scena Grand Auditorium un invitat-surpriză: Michael Flatley de la Lord of the Dance, cu care va face Michael Flatley’s World Dance Awards.

CEL MAI PREZENT MODERATOR A FOST KATE BULKLEY, JURNALISTĂ FREELANCE DIN MAREA BRITANIE. Kate a mai şi călcat pe de lături, ca atunci când i-a adresat lui Harvey Weinstein o întrebare pentru care orice începător şi-ar fi luat un bobârnac, în orice redacţie: “Despre ce altceva vreţi să mai vorbiţi?”

ANDREW STALBOT DE LA ROVIO A VÂNDUT ÎN STIL PROPRIU LANSAREA ANGRY BIRDS-STAR WARS: aruncând în sală, la final, nişte prototipuri de pluş ale păsărilor din noua versiune a jocului. A păstrat totuşi pentru “cei de la marketing” două păsări, pe care le promisese înaintea prezentării. Cei mai mulţi spectatori, care nu s-au ales cu o pasăre, s-au consolat cu abţibildurile aşezate pe rezemătoarele scaunelor, care dispăruseră cu totul la sfârşit, în ciuda unei săli pe jumătate pline.

EMILIO AZCÁRRAGA JEAN, PDG TELEVISA, Ş I-A ŢINUT KEYNOTE-UL DE DUPĂ CANAPELELE DESTINATE PANELURILOR şi discuţiilor cu moderator. Desemnat Personalitatea TV a Anului de MIPCOM, Azcárraga conduce grupul mexican acuzat de un rol malefic pe scena politică a ţării, din cauza părtinirii cu care a relatat campania electorală din iunie. În ciuda posibilelor considerente referitoare la body language, spre deosebire de keynote-ul despre Angry Birds al lui Stalbot, la Azcárraga nu a avut loc niciun duel de artilerie cu sala.

OCTOMBRIE 2012|19

MARKETING SPORTIV

CELEBRITĂŢI ŞI ENDORSEMENT DE BRAND

20|OCTOMBRIE 2012

Năstase, de 40 de ani imaginea Adidas Să fii imaginea unui brand precum Adidas, pe viaţă, este o performanţă cu care puţine celebrităţi din lumea sportului se pot lăuda. Ilie Năstase a semnat un contract de reprezentare cu Adidas în urmă cu 40 de ani, pe vremea când astfel de branduri abia se năşteau în sensul de azi.

Acum povesteşte pentru The Industry. de

DRAGOŞ VĂRŞĂNDAN

OCTOMBRIE 2012|21

MARKETING SPORTIV

A

cum cinci ani am primit de ziua mea un tricou Adidas, Originals Mu­hammad Ali, semnat de Ilie Năs­tase. O prietenă de-a mea îl cu­noş­tea pe Năstase şi, pentru că îm­pli­neam o vârstă ro­tundă, l-a rugat să o ajute să îmi facă un cadou spe­ ci­al. Mi-a povestit că acesta tocmai primise un set de tricouri de la Adidas şi a fost ideea lui să-mi scri­e un autograf cu “La mulţi ani!” pe unul dintre ele.

Nu am fost niciodată un microbist şi cu atât mai pu­­­ ţin un pasionat de tenis. L-am urmărit jucând pe Ilie Năstase doar la televizor, în câteva secvenţe de arhivă, iar despre box şi Muhammad Ali am in­for­­­ ma­­ţii care ar încăpea pe un bilet de tramvai. Cu toa­ te acestea, tricoul semnat de Năstase este pre­ţi­os pen­tru mine. Mă refer mai degrabă la valoarea lui sen­ti­mentală. Deşi, dacă l-aş pune pe eBay, aş câş­­­ti­ ga probabil 3-400 de euro uşor. Înţeleg că e o ediţie limitată, iar semnătura lui Ilie Năstase are o oarecare greutate printre colecţionarii de sports memo­ra­bi­ lia, cum numesc americanii aceste obiecte.

câştige reputaţia internaţională de furnizor al atle­ ţi­lor olimpici. La fel au făcut şi René Lacoste şi, un pic mai târziu, Fred Perry, cei care au inventat echipamentul de tenis, oferindu-le tenismenilor pe care îi antrenau tricouri şi pantaloni. În acele vremuri Adidas, Nike, Puma, Asics sau Converse erau nişte companii mici, iar fondatorii lor se furişau în culisele marilor competiţii cu marfa în saci de plastic.

Sportivii primeau echipament gratis şi mici sume de bani, dacă erau nume importante şi aveau grijă să menţioneze mărcile cu orice ocazie. O afacere din care astăzi marii campioni câştigă averi.

În orice caz, până la cadoul de acum cinci ani, nu re­­mar­­casem că Ilie Năstase este unul dintre repre­ zen­­tanţii iconici ai brandului Adidas. Apoi am aflat că a fost primul tenisman care a semnat un contract de reprezentare cu această companie, în 1973, anul în care a devenit numărul unu mondial conform cla­sa­mentului ATP. Acest contract s-a transformat într-unul pe viaţă.

CUM A ÎNCEPUT ÎN TENIS. Ilie Năstase îşi amin­ teş­te cu mult umor de vremurile în care a debutat în tenisul mondial şi abia avea de unde să-şi în­cro­ peas­că un echipament decent. La 19 ani, l-a bătut pe Ken Fletcher (câştigător la Wimblendon la dublu şi du­blu mixt) la Cairo, jucând ultimele ghemuri des­culţ. “Aveam nişte tenişi chinezeşti, lucioşi pe tal­pă. Mai bine mergeai pe patine. Se juca pe zgură, era foarte cald şi nu prea udau terenul. Era un fel de patinoar pe zgură. Sau cred că nici zgură nu era, era mai degrabă nisip. Atunci m-am gândit că ciorapul are mai mare aderenţă şi m-am descălţat”.

Pe vremea aceea circuitul ATP nici nu exista, iar Năstase era încă un debutant. Însă lucrurile nu stăteau neapărat mai bine nici pentru tenismenii consacraţi. “Aveau pan­taloni de la Lacoste, tricouri de la Fred Perry, cio­ra­pi de nu ştiu unde. Dacă erai

DESPRE ÎNCEPUTURILE ENDORSE­MEN­­­TU­LUI ÎN SPORT. Ceea ce specialiştii în marketing numesc acum în mod cu­rent endorsement (de la to endorse, în sens literal a gira/adăuga un rând de sprijin pe spatele unei scrisori) a apărut în sport undeva între cele două războaie mondiale. Întâi în atletism, o dată cu Olimpiada de la Amsterdam (1928), şi apoi în fotbal, baschet sau tenis. Sportivii îşi procurau singuri echipamentul de la diverşi producători şi acceptau bucuroşi orice propunere, atât timp cât primeau îmbrăcăminte şi încălţăminte gratis. Era apoi treaba acelor furnizori de echipamente să-şi promoveze produsele pe spezele performanţelor obţinute de sportivi în competiţiile importante.

Aşa a făcut Adolf Dassler, fondatorul Adidas, atunci când l-a convins pe Jesse Owens să-i poarte încălţările la Olimpiada de la Berlin (1936). Owens a câştigat atunci patru medalii de aur, a doborât trei recorduri mondiale şi l-a ajutat pe Dassler să-şi

La începutul anilor ’70, Năstase a primit o maşină Lancia Fulvia, după un turneu la Monte Carlo. Un prieten îşi aminteşte că l-a văzut pe Năstase în Bucureşti la volanul maşinii. Evident, era greu să nu-l remarci în acele zile în capitala noastră, destul de cenuşie, la vo­ lanul unei maşini italieneşti portocalii

22|OCTOMBRIE 2012

1

2

3

6

5

4

7

8

9

1. Adidaşii Năstase, restilizaţi cu logoul actual Adidas. 2. Tricoul din colecţia Originals "Then, now and forever" a fost lansat în 2011 în România şi costă un pic peste 100 de lei în magazine. 3. Racheta Adidas, cu care Ilie Năstase a jucat după semnarea contractului, în 1973. 4. Unul dintre cele 132 de ceasuri Hublot Special Edition Ilie Năstase. 5. Adidasul de aur primit de Ilie Năstase de la Horst Dassler la atingerea cifrei de un milion de perechi de adidaşi vânduţi. 6. O pereche de adidaşi Ilie Năstase Originals. 7. Una dintre rachetele comemorative păstrate de Ilie Năstase. 8. O parte dintre cupele câştigate de Ilie Năstase, pozate în casa sa din Bucureşti. 9. Cea mai recentă pereche de adidaşi Smith vs. Năstase, purtată de Ilie Năstase.

bun şi te plăcea Lacoste sau Fred Perry, le primeai gratis”, îşi aminteşte Năstase. De altfel, el a căpătat primul echipament complet de la René Lacoste în 1966, după primul meci de Cupa Davis împotriva Franţei. “M-a văzut că eram îmbrăcat mai aşa, mai pestriţ - tricoul de-un fel, pantalonii de-un fel - şi a venit la mine şi mi-a zis: «Uite, îmi place de tine cum joci. Nu vrei să-ţi aduc mâine un echipament complet? Te-ar deranja?» Eu ce era să zic? «Aoleo, cum să mă deranjeze, nu puteţi să mi-l aduceţi acuma?».

Era ca aia cu: «Copilule, nu vrei şi tu o ciocolată mică? - Nu, eu vreau una mare!» A doua zi, m-am trezit cu nişte maldăre de tricouri, ciorapi, tenişi.

Şi aia a fost prima oară când am jucat îmbrăcat în Lacoste. Şi tot el m-a întrebat atunci: «Dar ce faci săptămâna viitoare, joci la Roland Garros?» Zic: «Nu joc, că nu sunt invitat...» La care el: «Lasă că te aranjez eu.» Şi m-a băgat şi la Roland Garros cu invitaţie specială. Şi aşa mi-am dat drumul. Dacă nu era Lacoste nu cred că ajungeam să joc la nivelul ăla aşa repede. Mereu, când mă duceam la Paris, îl invitam la masă. Uneori mergea şi Connors şi mâncam împreună, toţi trei.”

PRIMII BANI DIN REPREZENTARE. La începutul anilor ’70, Năstase era un superstar în tenisul mondi-

OCTOMBRIE 2012|23

MARKETING SPORTIV

În 1973, la semnarea contractului cu Adidas, alături de Horst Dassler şi Franz Beckenbauer

Viaţa şi performanȚa 1959 1963 1966 1967 1969 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1984

Câştigă primul campionat naţional de juniori, la Cluj Primul meci în străinătate la Sofia, Bulgaria Joacă primul meci în Cupa Davis, împotriva Franţei, primul meci de French Open şi primul meci la Wimbledon Câştigă primul campionat în străinătate, la Cannes Echipa României ajunge în finala Cupei Davis, Ilie Năstase fiind cotat numărul 1 în ţară Câştigă Open-ul italian, Open-ul francez la dublu masculin, alături de Ion Ţiriac, şi Wimbledonul la dublu mixt, cu Casals Finalist la French Open. Echipa României ajunge din nou în finala Cupei Davis. Câştigă primul titlu în turneul Masters de la Paris Finalist la Wimbledon, câştigă Wimbledonul la dublu mixt cu Casals, câştigă US Open, câştigă al doilea titlu al turneului Masters de la Barcelona şi echipa României ajunge în finala Cupei Davis Câştigă Open-ul Italian, French Open, Wimbledonul la dublu cu Connors şi, în luna august, este cotat numărul 1 în lume în primul clasament oficial ATP. Câştigă al treilea titlu al turneului Masters de la Boston Finalist la turneul Masters de la Melbourne Câştigă al patrulea titlu al turneului Masters de la Stockholm Finalist la Wimbledon Se retrage din tenisul internaţional

24|OCTOMBRIE 2012

al. Nu doar un jucător foarte valoros, dar şi foar­te iu­bit de public pentru reprezentaţiile pe care le dă­ dea pe terenul de tenis. În 1972, câştigă US Open, joa­că în finala Cupei Davis, câştigă Wimblendonul la dublu şi joacă în finala de simplu cu Smith, îm­ potriva căruia pierde după un meci antologic. An­ trenorul său era Fred Perry, o fostă glorie a tenisului mondial, care crea­se şi un brand deja cunoscut de echipament spor­tiv. Năstase a purtat în acea finală echipament Fred Perry şi încălţări de la Nike. Cu firma semnase deja un contract de reprezentare pentru care primise 5.000 de dolari. “Phil Knight, patronul, era un fost alergător de mara­ton, dacă nu mă înşel. Făcea adidaşii în Japonia şi îi aducea în America sau în Europa, la competiţiile importante.

Venea personal cu sacul pe la turnee şi ne dădea şi mie şi lui Connors adidaşi înainte de meci. Îţi dai seama?! Acum compania lui valorează miliarde, e miliardar. Ne-a făcut şi mie şi lui Connors adidaşi.

La Connors scria Jimbo pe spate, la mine Nasty.”

din Belgia până acolo cu maşina. Am ajuns pe o stra­­dă unde, din greşeală, am intrat la Puma, că era viza­­vi de Adidas. Am spus că am venit să ne întâl­ nim cu domnul Dassler. Ne-am aşezat acolo, dom­ nul Dassler nu mai venea şi noi tot întrebam: “Dar dom­nu’ Dassler nu mai vine?”. Până la urmă a venit unul şi a zis: «Cred că îl căutaţi pe fratele domnului Dassler, care este cu Adidas.» «Păi nu suntem la Adi­das?» «Nu, sunteţi la Puma, Adidas este vizavi».

Ne-am dus apoi dincolo şi atunci ne-am dat seama că ăş­tia aveau birourile şi fabricile faţă în faţă, pe aceeaşi stradă. Şi la Puma era de fapt fratele lui Adi Dass­ler”, îşi aminteşte Năstase.

Jimmy Connors era prietenul şi partenerul său de dublu. Odată cu apariţia circuitului ATP, Ilie Năstase a devenit primul număr unu, loc pe care l-a păstrat un an, apoi i-a urmat Connors. Pentru o vreme, cei doi au avut acelaşi furnizor de echipament, Sergio Ta­ cchi­ ni. “Eu deja semnasem cu ei şi primisem 3.000 de dolari şi Tacchini m-a rugat să vorbesc cu Co­nnors să-l întreb cât ar vrea. Şi Connors a zis 25.000. «Băi, eşti nebun?» - zic eu. «Cum să-ţi dea 25.000?» Dar n-a vrut mai puţin. Eu i-am zis lui Tacchini, ăs­ ta s-a codit la început şi după o săptămână a venit cu banii în sacoşă. Ţin minte că a venit cu lire din alea italieneşti şi Connors a zis că el vrea dolari şi a tre­bu­it să se ducă să-i schimbe. Aşa am făcut şi pe im­pre­sarul pentru Connors. I-am zis după aia să-mi dea o masă la un restaurant mişto pe chestia asta”, zâmbeşte Năstase.

Năstase a devenit un obişnuit al fa­mi­­li­­ei DasslerAdidas, iar cu Horst, moştenitorul fir­mei fondate de Adi Dassler, a fost chiar prieten apro­piat. „Horst a avut primul ideea asta, să îmbrace un te­nisman din cap până în picioare. Până atunci, ne îm­bră­ cam de pe unde apucam. Când am semnat con­ trac­tul cu ei mi-au dat tot, inclusiv rachetă. Mi-au făcut o rachetă specială Adidas. (…) Horst era un tip foarte descurcăreţ, a dezvoltat foarte mult dis­tri­bu­ ţia Adidas. A venit şi în România, producea şi aici adidaşi, cred că la «Pionierul». Şi înainte să moa­ră a murit destul de tânăr pe la 50 de ani, de can­cer - a reuşit să cumpere toţi distribuitorii mari de Adi­das, că la distribuitori se ducea o bună parte din pro­fit.

Deci, practic, a reuşit să lase după el o firmă foar­te pu­ter­nică”, îşi aminteşte Năstase, ţinând în mâ­nă o po­ză pe care o preţuieşte foarte mult, cu Horst şi cu Franz Beckenbauer, de la semnarea con­trac­tului.

Adidas a creat pantofi de tenis cu numele lui Năstase care s-au vândut foarte bine, mai ales în Europa.

Foar­te curând, Dassler l-a anunţat că au vândut de­ ja un milion de perechi şi i-a făcut cadou un adidas de aur. Modelul de adi­das Năstase, inclus între timp în colecţia Origi­nals, s-a vândut până la începutul anilor 2000 în 20 de milioane de exemplare. Din 1973 şi până astăzi contractul lui Năstase cu Adidas este reînnoit periodic.

CONTRACTUL CU ADIDAS. În 1973, cu opt luni îna­ in­te ca Năstase să devină numărul unu mondial, Adi­das i-a făcut o ofertă colosală pentru acea vre­ me, oferindu-i un contract în valoare de 50.000 de do­lari. Conform înţelegerii, Năstase urma să pri­ meas­că royalties de 2,5 procente din fiecare pereche de adidaşi vânduţi. Năstase era primul tenisman ca­re ju­ca cu însemnele Adidas. „Am fost invitat de Horst Dassler, băiatul lui Adi Dassler, la discuţii în Herzogenaurach, unde era fabrica lor. M-am dus cu cel care mă reprezenta, Mark McCormack. Am mers

Fraţii Adolf şi Rudolf Dassler au condus împreună afa­cerea familiei, Gebruder Dassler, până în 1948, când au hotărât să se despartă. Adolf Dassler a fon­ dat firma Adidas, iar Rudolf şi-a construit o fa­bri­că şi un nou brand, Puma, pornind un război al măr­ci­ lor care continuă şi în zilele noastre.

În 2008, firma Adidas a pornit o campanie extin­să

OCTOMBRIE 2012|25

MARKETING SPORTIV

Brandul Năstase, astăzi Brandul Ilie Năstase este valo­ ros şi astăzi. În ultimii ani, presa a con­sem­nat asocierea acestuia cu companii importante. Printre ele se numără Automobile Bavaria, BRD sau Hublot. “Contractul cu BRD este de reprezentare şi este plătit, însă Automobile Bavaria doar îmi pune la dispoziţie maşini BMW. Cu Hublot a fost o întâmplare. A făcut Dan Var­ die (n.r. directorul revistei “Caesar”) un eveniment cu premii şi m-a che­ mat şi pe mine să dau un premiu. Şi eu, cu o lună înainte, fusesem cu Hagi şi cu Nadia în China, la Shanghai, şi acolo n-avem ce face. Şi am zis: hai să ne luăm ceasuri false.

Hagi şi-a luat două, eu două. Mie îmi plăcea un Hublot pe verde, care era mai special, aşa - că ei n-au făcut niciodată pe verde şi am dat, nu ştiu, cred că o sută de euro pe el. Şi când m-am dus la evenimentul lui Vardie aveam ceasul la mână şi ăsta mi-a zis: «Băi ce ceas e ăsta, e original?!»

«Da, măi, e original, dar de ce mă întrebi?» «Păi e proprietarul de la Hublot aici.» «Cum?!» Şi l-am scos şi l-am băgat în buzunar. Şi la un mo­ ment dat, ăsta vine la mine, facem cunoştinţă. Îmi spune: «Ştii că sunt fanul tău şi copiii mei te plac foarte mult.» Şi apoi mă întreabă: «Dar tu ce ceas

de promovare a colecţiei Originals, linia de echi­pa­­­ ment sportiv inscripţionată cu fostul lo­go (tri­fo­­iul) de­di­cată produselor de succes din pri­me­le de­­ce­­nii de istorie a brandului. Au deschis ma­ga­­zi­ne de­di­ ca­te acestei colecţii în toată lumea, iar Ilie Năs­ta­se a fost invitat la inaugurarea celor mai im­­por­­tan­te dintre ele. În acelaşi an au lansat o re­cla­mă care i-a avut pro­ta­ gonişti pe cei mai cu­nos­cuţi reprezentanţi ai bran­ dului, sportivi şi cântăreţi pre­­cum David Beckham, Kevin Garnett, Missy Elli­ott sau Katy Perry. Spotul s-a numit House Party şi a fost difuzat şi în România vreme de câteva luni. Am fost cu toţii mândri să-l descoperim şi pe Ili­e Năs­ta­se în acest clip, în rolul de oaspete la petrecerea vedetelor Adidas.

Anul trecut, colecţia primăvară-vară a aceluiaşi brand a inclus şi un tricou cu imaginea tenismanului ro­­­­mân arătând degetul mijlociu, o ipostază în care a fost sur­prins de multe ori pe terenurile de tenis.

“M-au su­nat să mă întrebe dacă sunt de acord cu tri­ co­­ul. Şi la început le-am spus că nu sunt de acord, am glu­mit un pic cu ei că tricoul ăsta trebuia scos pe vre­­­mea când eram şi eu numărul 1, nu acum. Însă pâ­­­nă la urmă i-am lăsat şi l-au scos doi ani la rând, la în­­ce­­put era doar cu poza mea cu degetul şi după

26|OCTOMBRIE 2012

porţi?» «Nimic, n-am ceas, zic.»

«Cum să n-ai ceas, îţi dau eu! Sau nu, uite, facem altceva, am făcut cu Maradona şi cu Senna nişte ceasuri speciale. Te-ar deranja să facem şi cu tine o ediţie specială?» «Aoăleo, ce rău m-ar deranja! Repede, hai să facem!» Şi aşa a început colaborarea. M-a întrebat câte turnee am câştigat. Păi, cu simplu, cu dublu, 132. «132 de ceasuri facem!»

Acum vrea să facă şi cu Agentul 007, cu Sean Connery, şi cu Man­ chester United”, povesteşte Năstase.

aia au mai scos unul cu Every Icon Has a Story. Am vă­­zut că s-a vândut şi pe aici, au cumpărat mulţi co­­ pii cu care m-am întâlnit, deşi nu era aşa de ieftin."

DUPĂ 40 DE ANI. Astăzi endorsementul de bran­duri sportive reprezintă o afacere de sute de mi­li­oa­ne şi doar David Beckham câştigă de pe urma con­trac­tu­ lui cu Adidas în jur de 4 milioane de dolari pe an.

Pe­­­ri­­­o­­dic, mai ales presa americană consemnează cu iro­­­ni­e statistici referitoare la câştigurile colosale ob­­ţi­­­nu­te de sportivi în afara competiţiilor. Tiger Woods este probabil cel mai notoriu exemplu: apro­ xi­­ma­­­tiv 96% din câştigurile sale de anul trecut au pro­­­ve­­nit din endorsement, iar veniturile lui au de­ pă­şit 60 de milioane de dolari.

După 40 de ani de contract cu Adidas şi o carieră ca­­re i-a adus un loc în Hall of Fame-ul sportului mon­­di­al, Năstase recunoaşte că nu a câştigat o ave­ re, însă este mândru că i-a cunoscut pe toţi cei care au construit branduri de miliarde. Casa lui din Bu­ cureşti este astăzi muzeu, tic­sit de trofee, diplome, medalii şi colaje cu ima­gini din viaţa sa. După ce asculţi chiar şi numai o par­te din­tre poveştile care se ascund în spatele lor înţe­legi că Năstase este campionul unor vremuri în care trofeele valorau mai mult decât brandul personal.

CULISE MULŢI NEBUNI PE ROŢI PUŢINE

Eveniment cu ziarişti zdruncinaţi şi vedete Discovery Discovery Channel le-a adus în România, la un eveniment off-road, pe cele două vedete ale serialului One Car, Too Far (pentru români: Doi nebuni pe patru roţi), Bill Wu şi Gary Humphrey. A fost invitată şi presa, normal. Aşa am ajuns eu acolo.

DE

VICTOR ILIE

28|OCTOMBRIE 2012

BILL WU

GARY HUMPHREY

OCTOMBRIE 2012|29

1

2

CULISE

B

ill şi Gary vin din culturi puterni­ ce. Primul e american, iar al doi­ lea, bri­ tanic. Cu toate astea, la Să­­­ra­­ta Mon­­te­o­ru, unde s-au în­ tâm­­­plat toa­­te acestea la începutul lunii sep­­tem­­bri­e, i-a prins şi pe ei damblaua imi­ta­ţiei. Şi, o să vedeţi, s-au balcanizat cu noi do­uă zile. Dar, în fine, e cazul săn­cea­pă eve­­­­ni­men­tul, că Discovery are de pro­mo­vat o emisiune. Gary şi Bill tre­bu­ ie să fil­­me­ze un spot. Să petreacă. Şi să bi­­ne­­­cu­­­vân­­teze cur­sa de gipane numită Cu­­pa Discove­ry Offroad Trial. Bill e un ac­­tor care a dat actoria pe maşini. Gary, ex­pert în su­­pra­vie­ţ­uire, e călit - inevita­ bil - în tru­pe­le speciale. Iar eu trebuie să adul­­mec prin zonă un subiect mai altfel de­­cât pozele şi semnele de exclamaţie pe ca­­re le-am fi primit oricum pe mail. ÎNCEPUT TEMEINIC. Ca să n-o mai lun­ gim, fiindcă e seară şi am ajuns deja la ho­tel, mâncăm. Bem. Iar mâncăm. Când ne dor fălcile, ne aşezăm la masă şi mai îm­bu­căm ceva poate, cui pe cui se scoa­ te. După prima tură de desfrâu culinar, ne uităm la primul episod din seria One Car, Too Far. Cei doi străinezi se pre­zin­ tă. Ex­trem de simpatici. Că doar nu se pu­tea altfel. Povestesc chestii din culise­ le e­mi­siunii. Îmi dau seama că adaptarea pentru România a numelui emisiunii, cu nebunii şi roţile, nu e tocmai aiurea.

Gary e tipu' ăla sexy, cu părul uşor ciu­ fu­­lit, ars de soare şi bar­ba nerasă, după ca­re femeile mor la petreceri, pen­tru că

30|OCTOMBRIE 2012

e apatic. El ne ara­tă nişte trucuri de su­­­ pra­­vieţuire, învăţate pro­ba­bil de la Bear Grylls. Chestii des­­pre cum afli un­de e nor­dul cu un ceas de mâ­nă şi tot res­­tul.

Bill, co­­le­­gul lui, e parcă scos din South­ park. E scund, plinuţ şi are aerul rappe­ rului cu­min­­te, cu pri­e­tenă. Când nu vor­ beş­­te are un zâmbet ama­­bil, chiar dacă nu în­ţe­lege nimic din ce i se spune.

DEVENIM O MARE "LA FAMILIA". Vine noap­tea şi paranghelia începe de-a bine­ lea. Pe te­rasă s-au unit toate mesele şi stăm ca la o nun­tă de la ţară. Mâncăm.

Bem. Iar mân­căm. Iar bem. În princi­piu, lu­­mea in­sis­tă pe băutură. Şi eu. Ori­­­­­ce gân­­desc dă cu virgulă. Cineva are o re­ ve­la­ţie şi dă drumul la muzică. Ur­mea­ză de­menţa.

Dansez de frig. Îmi dau seama că nu ajun­­­ge şi încep să torn în mine tot matra­ fo­­xul de pe masă, ca şi cum aş încerca să um­plu o şosetă. Râdem. Nu îmi dau sea­ ma dacă e de la alcool sau de la poveştile lui Ho­ria Ghibuţiu, de la FHM, care m-a adop­tat şi mi-a dat o carte de vizită.

Dau peste cap o pălincă puturoasă cu Ga­ ry şi hă­hă­im. Eu româneşte, el cu accent cockney. Un tip de la o revistă au­­to apa­ re lângă noi. Stri­­gă din trei bojoci, ca să acope­re muzica: “Noroc!” Bietul Gary e zăpăcit de cît moldo-english în­ghi­te de două zile şi întreabă: “Now rock?”

Urmează BUG, La Fami­lia, dar şi alţi cla­ sici ai vre­mii, care azi nu mai sunt foarte vi­zi­bili şi cu atât mai puţin identificabili.

1. Gary Humphrey şi Bill Wu povesesc presei ce şi cum cu "Doi nebuni pe patru roţi"

2. Subaru cu motor de Tico şi fără uşi. S-a descurcat foarte bine printre monştrii concurenţei

3. Toată lumea râde şi se premiază. Diplomele nu ţin de foame, dar mângâie orgoliul

Dan­ săm, care de care mai brownian.

Om la om pe tot terenul; eu, cu propriul sto­mac, în care agit de două ceasuri un cock­tail din două feluri de vin, pălincă, bere şi o chestie dulce care se termină cu „-ată”. Nu ne mai rupem mult şi plecăm fiecare în camera lui.

SERBARE CÂMPENEASCĂ PENTRU HIP­­­­STERI. E dimineaţa şi când fac ochi mă ples­neşte lumina zilei. Mă uit în o­glin­­dă şi mă văd doi. Ceasul arată 8:37. La 9.00 e plecarea spre traseu. O şterg în ba­ie şi mă-ncaier cu duşul. Abuzez pe­ri­uţa de dinţi. Dar nenorocita de oglindă insistă că sunt dublu.

Pe drum e greu: un deal şi-o vale. Ca în sto­­mac. Mă trezesc totuşi la locul cursei.

Pă­du­re. Lume multă. Batoane de cioco­ la­tă şi energizant din partea casei. Ser­ ba­re câmpenească pentru hipsteri.

Mă gândesc că e cazul să mă dezmeti­cesc.

Deja rag gipanele pe lângă mine. Mul­­ te şi mari. Trebuie să fac şi eu două tu­re, ca toţi jurnaliştii. “În concurs, toţi sunt oameni normali”, zice un localnic sexist, cu şlapi verzi. „Mai puţin femeia şi ne­­ bu­nul Loţi.”

3

Gary Humphrey şi Bill Wu sunt succesorii lui Bear Grylls

Loţi, nebun genetic, are un Subaru roşu cu mo­tor de Tico. Sau pe dos. Fără uşi.

Doar un vo­lan şi patru roţi, iar centu­ri­­­le de si­gu­ran­­ţă sunt străvezii. 40 de cai-pu­­ te­­re. Restul maşinilor sunt nişte trac­­­­toa­­ re urbane, trec de 200. Femeia e Ro­­xa­na Radu, bloggeriţă de modă pe - v-aţi prins - Roxanaradu.com. A venit cu un pu­del în lesă. Îţi dă impresia că singu­ra chesti­e pe care poate să o conducă e câinele. N-am vo­ie în Subaru, fiindcă n-are uşi, cen­turi şi alte chestii, aşa că merg pe mâ­na ei.

PE MÂNA ROXANEI. Din câte-am văzut, fiecare jurnalist se întoarce ori tehui de cap, ori extaziat. Înghit în sec şi urc şi eu lân­gă Roxana. E sigură pe ea. Are o Toyota Land Cruiser cu 190 de cai-putere. Bord frumos, parbriz uşor prăfuit şi scaune comode.

Mai verific o dată centura şi mă uit la Ghi­­bu­­ţi­u. Tocmai îmi spusese să nu mă bag dacă n-am toate organele interne la lo­­cu­­rile lor. Râde tendenţios, iar eu strâng cas­ca. Îmi vine, nu ştiu de ce, să pi­păi şi telefoanele, dar n-apuc, că aud: „Start!”

Roxana calcă Toyota de parcă nu ar fi ma­şina ei. Am citit pe urmă la ea pe blog că asta se cheamă evoluţie “înceată şi si­ gu­ră, abordată ca să nu mai rup ce a mai rămas nerupt din maşina-mi”. Adică se clatină printre copaci ca un beţiv pe role, dar elegant. Nu loveşte nici un pom. Sto­ ma­cul meu rezistă. Cineva, dintre tu­fe, be­hă­ie incorect politic: “Uite, bă, e fe­

meia!” Eu mă pipăi din nou de mobil.

Ro­xa­na se roage printre dinţi. De ma­ şi­nă. Şi eu, în gând. De stomac. Observ bra­ţe­le-i epilate, ochii ri­me­laţi. Îmi aduc amin­te că face off road de trei ani. Îi doresc un sincer „Mulţi înainte!”.

La finish, Ghibuţiu mă priveşte scru­tă­­­­tor şi la fel de tendenţios. Cobor din ma­­­şi­­­­nă cu calm studiat. Sunt un bătrân pen­­­­sio­­nar care s-a tras cu un roller coas­­ter. Îm­bi­bat cu praf ca o gogoaşă tă­vă­li­tă-n za­­hăr. Se pune că am făcut teren off road pen­tru un reportaj.

AOLEU... În drum spre hotel, curios, fiecare se laudă cu ce l-a speriat mai tare.

Unul că s-a izbit în copac sau că l-a rupt.

Al­tul că i se făcea rău când era groapa mai adâncă.

Facem o oprire, apoi ne suim la loc în au­ to­car şi mergem vreo doi kilometri. Su­ nă telefonul Mădălinei Iacob, una dintre fe­tele de la Grayling, care a organizat e­ve­ni­men­tul. „Da. Da. Da. Aoleu...” Toţi ne în­toarcem spre ea. „Opriţi! Am uitat Click!-ul!” Când îl culegem, omul de la ziar nu pare supărat că nu a ieşit la nu­ mă­ră­toa­re.

One Car Too Far e ultimul format de factual entertainment/survival din grila Discovery. În scenariul tipic intervine şi o maşină 4X4, veche de 10 ani, pe care cele două personaje o găsesc în sălbăticie şi trebuie să o ducă în civilizaţie.

Prezentatorii se numesc Gary Hum­phrey şi Bill Wu. Primul a fost membru în Trupele Speciale şi Marina Regală din armata britanică şi spune că acolo a învăţat tehnici de supravieţuire. În televiziune, a fost consultant de securitate pentru Top Gear, iar în 2010 a marcat un punct în cinematografie, cu aceeaşi poziţie la Robin Hood.

Cel de-al doilea prezentator, Bill Wu, e băiat de la oraş declarat, deşi se pricepe foarte bine la maşini. Nu îi displace un Porsche puternic pe o autostradă plană, însă maşinile de teren pe care trebuie să le conducă în emisiune îl fac mai fericit. E spe­cia­list în chiropractică (rudă a fi­zi­oterapiei) şi proprietarul unui lanţ de clinici din Statele Unite.

Pe drum, Gary şi Bill se luptă cu probleme legate de ma­şi­nă sau mediul ostil şi trebuie să colaboreze pentru a le depăşi. Dacă Gary este obişnuit cu natura, Bill respinge sălbăticia şi preferă un baton de ciocolată sau un meniu fast food.

Pentru români, emisiunea se nu­meş­­te Doi nebuni pe patru roţi şi poate fi ur­mă­rită în fiecare marţi de la ora 22.00.

Părăsim definitiv şi irevocabil Să­ra­ta Mon­­­­­­te­­­o­­ru. După două sate, aud un feed­back e­xal­tat din fundul autocarului. „Sin­­­­­cer, mă aşteptam să fie o labă de con­­­fe­­­­rin­­­ţă de presă, dar a fost chiar foar­te tare!”

Tare de tot.

OCTOMBRIE 2012|31

REPORTAJ

La ce mai folosesc conferințele de presă?

REGIM DE EXTERMINARE: 7 DEPLASĂRI ÎN 3 ZILE

Conferinţele de presă pot fi cele mai plictisitoare şi enervante evenimente din agenda unui jurnalist. Sau pot salva un subiect ori zilele fără subiecte. Timp de trei zile am luat la rând tot ce am găsit în materie prin Bucureşti, ca să încerc să înţeleg ce sens mai au sindrofiile astea.

de

ȘTEFAN MAKO

V

reo zece oameni buimaci, cu cear­ că­ne, stau în jurul unei mese ro­ tunde, lungă de vreo 10 metri.

Pe pereţii albi domnesc o plasmă imensă pentru videoconferinţe, sigla și mai mare a instituţiei și steagurile Ro­ mâ­niei și UE. O doamnă de la un ziar, trecută de pri­ me­­ le vârste, povestește isteric și râde sin­­gu­­ră pe tema peripeţiilor ei în New Ha­ ven, pe care-l pronunţă “Noul rai”.

Dom­­nul Glișcă, vicepreședintele CNIP­ MMR (o denumire de-ţi trebuie patru în­ cer­­cări ca să le găsești sediul) se prefa­ce in­teresat și dă din cap, fără să zică ni­mic.

32|OCTOMBRIE 2012

Vine și președintele Nicolescu, îm­pre­u­ nă cu domnul Curaj. Curaj Adrian, direc­ tor general la UEFISCDI - spaţiul nu ne permite să deslușim nici acest acronim.

Marchează ironic lipsa de înghesuială, reproșând Guvernului că a organizat o conferinţă la concurenţă cu ei.

Denunţă gravele probleme din economie și cere măsuri urgente din partea gu­ver­ nului. Domnul Nicolescu citește de pe niș­te foi A4 învelite în ţiple trans­pa­ren­te și face scurte comentarii. Aduce pu­ţin a Marlon Brando în Nașul, mai ales când se uită în tavan în timp ce vorbește. O ca­meră de la N24 filmează toată pozna.

Re­porterul Agerpres cere niște lămuriri. „Bun, gata? Dacă nu mai aveţi întrebări, vă in­vit la o cafea și ce mai e p-acolo”, spu­ne starostele întâlnirii.

La ultima ședinţă de redacţie am între­ bat cu juma’ de gură ce rost or mai avea con­­ferinţele astea? Vorbeam despre piș­ co­­ tă­ reală, cum se învârteau odinioară jur­­­na­­liștii pe la evenimente, în funcţie de me­niu. Comanescu a zis că poate fi miș­­to un material despre conferinţe. S-a bă­gat pe fir și Ursulean. Am decis s-o ard pe la toate conferinţele pe care le găsesc în câteva zile, să văd cine și de ce mai merge la ele și să-mi fac autoportrete cu iPhone-ul la fiecare.

Potrivit Dicţionarului Explicativ al Lim­ bii Române, conferinţa de presă este o în­ tâl­nire în cadrul căreia o personalitate a vie­­­ţii politice, sociale, culturale etc. face o ex­­­ pu­ nere sau declaraţii şi răspunde la în­­tre­bă­rile reprezentanţilor presei.

[Var.: (înv.) con­ferénţă s.f.] – Din fr. con­

1. Howard Johnson – ultimul fursec. Nici urmă de ministru. 2. ANCOM – rânjetul este rezultatul unei glume făcute de colegul de la Realitatea. Am uitat-o.

3. Ateneul Român – licitaţie. 4. IGPR – D-ra de la biroul de presă îmi dădea indicaţii despre cadru. 5. The HUB – Vod, că cu suc de mere şi pâine prăjită cu oaie, punctele de referinţă ale anim’est 2012. 6. CNIMMPR – în spatele meu, doamna blondă şi domnul Glişcă.

Asistăm la o complectare de la Galaţi. 7. Prada de război – după turul de forţă am rămas cu mape de prezentare, pixuri şi carneţele. 8. The HUB – trailerul anim’est.

9. Câmpul Pipera, nr.

300 şi ceva bis. Nimeni n-a auzit de strada Gina Patrichi sau de RomanianAmerican Foundation.

1

3

2

4

5 6

7

8

9 OCTOMBRIE 2012|33

REPORTAJ

férence, lat. conferentia. Același lucru îl consemnează și Oxford Dictionary. Nu­ mai că întrebările sunt tot mai puţine, de la tot mai puţini oameni. Doar politica ce mai are succes în domeniu.

O prietenă fugită din presă, acum în ta­ bă­ra piariștilor, îmi spune că nu mai me­ ri­tă să-ţi baţi capul ca să aduci oamenii la con­ferinţe, „Dacă în trecut băgai repe­de o conferinţă aveai - n-aveai ști­re, ca să dai bine și să arăţi că îţi per­miţi o șam­pa­ ni­e, o măslină, o atenţie, acum, oda­tă cu cri­za, lucrurile s-au schimbat.” Bu­ge­tele de PR s-au micșorat sau au fost com­plet tă­ia­te, conferinţele nu mai sunt la mo­dă, îmi zi­ce. Clienţii preferă întâlnirile infor­ male, cu jurnaliști-cheie.

AI, N-AI MINGEA, TRAGI LA POARTĂ.

Unii încă preferă cheltuiala și luxul. Sunt la Hotel Howard-Johnson, în Piaţa Ro­ ma­nă. Ajung la sala de bal, o încăpere gran­di­oa­să cu acces la o terasă imensă, dar fă­ră ferestre, și c-un curcubeu de ne­ oane colorate din tavan până-n podea.

Un ONG pentru revitalizarea sportului universitar s-a decis să renunţe la sala de gim­­nas­tică pentru o fiţă cu invitaţi de sea­­mă: Gabriela Szabo, Cristian Ţopescu sau Ecaterina Andronescu ș.a.

Biscuiţi, ciocolată, cafea, suc natural, apă plată cu lămâie. Apare presa. PRO TV, Rea­litatea, Digi. Au venit să vâneze mini­ streasa, căutată de presă pentru scanda­ lul diplomelor false de la o universitate, să tragă niște sincroane pe diverse teme.

Discuţiile încep fără vedetele așteptate.

Apare vocea de la televizor, mai nou par­ lamentarul Cristian Ţopescu.

De ministru nici vorbă. După vreo juma' de oră, televiziunile își iau acareturile și se cară cu niște minute de ilustraţie și câteva sincroane. Al doilea subiect ra­ tat pentru tipa de la Realitatea: la prima oră, oficialii de la Ministerul Mediului trimiseseră jurnaliștii să plimbe ursu’.

Rămân singur într-o sală cu câţiva stu­ denţi și sportivi, plus vorbitorii din pa­ nel. Lumina e mai psihedelică și obo­si­

34|OCTOMBRIE 2012

toare decât în lacto-barul lui Bur­­ gess.

Nici cea mai tare cafea nu te poa­­te trezi.

Lucrările se încheie într-o notă de patri­ otism, cu promisiunea că tinerii vor re­ vigora mișcarea sportivă studenţească.

Ci­ neva face poze, în timp ce Freddie Mer­cury le-o zice p-aia cu campionii.

CU DE TOATE. Îmi iau mapa de prezen­ tare, mă trag în poză și o tai spre Piaţa Alba-Iulia. Nici conferinţele nu mai sunt cum erau. Să nu dai o minge ca­ dou, măcar de ping-pong... Recesiunea a lucrat bine pe partea asta, îmi zice jur­nalista dezertoare. „Înainte de criză, una dintre motivaţiile jurnaliștilor de a participa la conferinţe erau cadourile de la final. Știau deja ce dă fiecare și selec­ tau foarte profesio­nist unde să meargă.”

Acum trebuie să te mul­­ţu­­mești cu un stick, o agendă, un pix.

Halal, mă gândesc. N-am pus mâna pe un cadou în viaţa mea. Doar pe o minge semnată de Danielle Massaro, campion mondial cu Italia în 1990. Văd faţa mov a Rhodei Lipton, o profă din facultate, fost producător de știri la ABC News. ”You should never take anything from anyone, ever! Not a cookie, not a glass of water, not a pen, nothing! If you take it, you’re corruptible.” Niște colege racolate de redacţiile clujene de pe băncile școlii se întorseseră de la o conferinţă cu pradă bogată: un iPod, o sticlă de vin din Chile, stilouri. Ceva fin. Mă trezesc transpirat din reverie și lupt cu niște babe ca să co­ bor din autobuzul 104.

FRECVENŢE FĂRĂ NUMĂR. La AN­COM - pe asta o știţi, Autoritatea Na­ţio­na­lă pentru Administrare și Reglementare în Comunicaţii - jandarmul de la poartă îmi oprește buletinul și notează timid pu­bli­ caţia pe care o reprezint: THE INDUSTRI. Intru în sala de conferinţe de la etaj, după ce trec pe lângă masa plină cu pateuri și răcoritoare. Am întârziat. Ocup un loc și încep să mă holbez în jur. La pupitru, pre­șe­dintele ANCOM, Cătălin Marinescu și VP-ul Bogdan Iana ne povestesc în ter­ meni tehnici care-i treaba cu frecvenţele vândute la licitaţie operatorilor.

Printre rânduri, tipa de la Antena 1 bâr­ feș­te cu o colegă. Colega aude cu juma' de u­re­che ceva interesant și cere clarificări unui domn angajat al autorităţii. Totul foș­­­neș­­te, șușotesc pe bisericuţe, nu mai aud prezidiul. În­tr-un moment de li­niș­te, îl înţeleg pe Ma­­ri­nescu - are o voce me­ca­ nică, dar bla­ji­­nă. „Vitezele mai mari pen­ tru clienţi în­seam­­nă venituri mai mari pentru operatori.” Operatorii Realita­tea și Antena stau re­la­xaţi pe scaune. Și-au fi­xat cadrele și acum se amuză.

O tipă se plictisește pe la mijlocul confe­ rin­ţei și sună în redacţie: „Hai c-am ter­ minat cu ANCOM-u’. Îmi trimiţi o ma­ șină?” Salt și eu o cafea și-o cola și zburd mai departe pe traseu.

MIRACOLUL ANIMAŢIEI CU VODCĂ.

După ce găsesc sediul HUB București, bi­ ne ascuns în centrul centrului Capitalei, mă trezesc într-un open-space infectat de Ikea: scaune, rafturi, cutii și cutiuţe, lămpi, rame, vaze de toate formele și cu­ lorile, o oază semi-corporate pentru hip­ steri rătăciţi.

O oaie belește ochii la noi de pe o felie de pâine prăjită și ne cheamă să ne alăturăm miracolului animaţiei. Nu e greu să faci asta cu vodcă la discreţie. Vodcă de la sponsor.

Subiectul e a șaptea ediţie a Festivalului anim’est. Pe scaunele colorate așteaptă, ca în prima zi de școală, un carneţel, un pix, o curea cu scop nedefinit și, v-aţi prins, o sticluţă de vodcă. La ne­con­ven­ ţio­ na­ la conferinţă de presă, cum zi­ ce MC-ul, s-au adunat 30 de oameni. Ju­ ma­te sunt colegi și/sau prieteni cu or­ga­ ni­za­torii. Eu și cu încă cinci luăm no­ti­ţe.

Ei despre eveniment, eu despre ei. Dă­ hab, prohab, tubabibap, scriu în car­ne­ ţel și lumea începe să aplaude. Ce se în­ tâmplă?! A, e gata. De ce aplaudă?

Se dă liber la bar: vodcă de la sponsor în ce combinaţie vrei. Alune, caju, fistic, hip­steri. Merg la baie să mă împrospătez și văd un beculeţ desenat cu markeru’ pe fa­ianţă. Mi se aprinde și mie. Tre’ să plec.

Ateneul Român. Licitaţie de pictură impresionistă și postimpresionistă. Toată lumea vine cu taxiuri sau limuzine, în haine de gală. Se servește vin fin. O tipă de la TVR își pregătește stand-up-ul lângă o operă de Grigorescu, vedeta licitaţiei. Băieţii de la casa de licitaţii Artmark iau tabloul pe sus și strică filmarea.

În lift sunt răpit de două doamne care mă invită la un seminar despre cum se promovează produse. Voi veni negreșit, le promit, și mă pierd în noapte pe străzile Centrului Vechi.

POŢI SĂ TRECI DE ORICE VERIFICARE CU BINE? Dimineaţa următoare ajung cu bicicleta la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române. E o conferinţă despre pirateria software. Un ciorchine de oameni beau cafea și fumează. Cateringul e de excepţie: tartine cu icre și spanac, anșoa... și cafea bună. Pe plăcile de pe pereţi, eroi ai Poliţiei Române.

Mă aciuez în sala imensă ca un muzeu.

Cuvintele mari umplu încăperea și lumea pare concentrată. „Piratând, ne expunem unor riscuri. Suntem păcăliţi de hacării din cealaltă parte a lumii.” „Licenţa înseamnă să fii liber!”, decretează șeful Direcţiei de Investigare a Fraudelor, Claudiu Scarlatache. Tot el zice că n-o să vină poliţia în casă peste noi să ne verifice. Nu-i ilegal să descarci chestii pentru uz personal. Las întrebările pentru colegii mei și, c-o sărăţea-n gură, încalec spre nord în șaua bicicletei, până nu schimbă ăștia legislaţia.

CONFERINŢĂ-N CÂMP. La RomanianAmerican Foundation, pe strada Gina Patrichi, în Băneasa, niște oameni cum-

secade așteaptă jurnaliștii, ca să le povestească „cele mai relevante aspecte privitoare la pilotarea unui ghid metodologic pentru predarea fizicii”.

Incitat de subiect, pedalez câţiva kilometri. Mă pierd în indicaţiile oamenilor din zonă și mă trezesc în Câmpul Pipera, pe niște drumuri fără asfalt. Eu și câinii.

Un moș surd îmi urlă că aici nu e nimic altceva, doar câmp și vile. Stă de 50 de ani aici, știe. Mă învârt printre vile și șantiere, până la numărul 230 și bis-urile lui. Degeaba. Îmi dau seama că e prea târziu. Conferinţa a început de mult.

CURAT-MURDAR ARBITRAJUL. Cum ar fi să faci o agenţie cu un singur reporter?, mă întreb în timp ce dau din pedale spre Casa Fotbalului. Ajung gâfâind și intru-n borcanul de sticlă în care se ţine intima conferinţă de presă. Sunt aici toate televiziunile sportive. Se discută despre arbitrajele controversate de la începutul campionatului de fotbal. „Cum comentaţi arbitrajul de la CFR-Dinamo?” „Nu comentez!”, „O să comunicăm ulterior”, vin răspunsurile. Mă plictisesc teribil și încep să admir copăceii verzi din spatele clădirii. Un domn se joacă pe iPhone. Fotografii ies la o ţigară.

IMPRESII DESPRE IMPRESARI ȘI IMPRESIONIȘTI. Aterizez cu bicicleta la

Lumea se așază în sala monumentală și îşi pregătește paletele. O dată, de două ori... 13.500 cineva? Pac, sună ciocanul.

Dărăscu s-a vândut. De ce te faci curator/muzeograf când te faci?, îmi notez.

Apar niște piţipoance sfădite cu vârsta.

Asistă ca mutele și-și dau coate când văd pe câte cineva, deranjându-se una pe cealaltă de la tastat pe iPhone.

Un domn ce pare expert în ale artei este haterul licitaţiei. Vorbește cu voce tare la telefon și critică toate loturile: “Asta e pentru pedofili; asta-i mai urâtă ca munca, de ce-ai vrea s-o ai în casă? Urâtă pe faţă!... Ăsta-i un homosexual, un ţigan zis revoluţionar piemontan.” E cărunt, cu sfert de chelie și ochelari. Are pantofi mov, din piele întoarsă, șosete cu dungi kaki și blugi, și-o cămașă lejeră, dar n-o lasă moale deloc: “Ăsta-i un rahat, o negustoreală. Te duci la o licitaţie adevărată la Paris, nu primești un fursec; Schweitzer ăsta e un zugrav care a făcut vreo 35.000 de gunoaie. Cred că și ăștia de prin Balta Albă au câte două în casă! Uite, p-asta o pun în living, să mi se aplece la masă, ca să nu mă îngraș.”

VÂNZARE DE APROAPE UN MILION DE EURO. Lux. Cuvântul-cheie. Îmi amintesc de ce-mi spunea prietena mea: „În mediul privat, brandurile de lux își mai permit aroganţe. Sunt și cred că vor fi în continuare prilejuri de astfel de evenimente exclusiviste.”

Trei zile am alergat ca la maraton, compătimindu-i pe colegii din agenţii. În ultima seară m-am așezat pe scaun și n-am putut să mă ridic. Pentru ce? N-are niciun sens, îmi zic. Pentru mine, cel puţin.

Cam asta ar fi. Întrebări?

OCTOMBRIE 2012|35

DIGI

TAL

36|OCTOMBRIE 2012

AVANTAJELE DE BUSINESS ALE DEPENDENŢEI

Cum au cucerit Angry Birds lumea Angry Birds au fost descărcate de un miliard de ori, iar compania care le-a creat, Rovio Entertainment, a depăşit valoarea de piaţă estimată la un miliard de dolari.

Nu vorbim de inovaţie tehnologică, ci de nişte joculeţe stupide de mobil, în care nişte capete de păsări distrug nişte capete de porci verzi. Cum s-a putut aşa ceva?

DE

ANA-MARIA CAIA

PASĂREA ROŞIE - E “GHIULEAUA” DE BAZĂ ŞI E FOARTE GĂLĂGIOASĂ PĂSĂRILE ALBASTRE - SE DESPART ÎN TREI PĂSĂRI DIFERITE ŞI SPARG EFICIENT STICLA PASĂREA GALBENĂ - SPARGE LEMNUL ŞI ZBOARĂ CU MARE VITEZĂ PASĂREA NEAGRĂ - E “BOMBA”, EXPLODEAZĂ LA IMPACT ŞI SPARGE PIATRA PASĂREA ALBĂ - FACE UN OU-BOMBĂ CARE EXPLODEAZĂ LA IMPACT PASĂREA VERDE - FUNCŢIONEAZĂ CA UN BUMERANG ŞI DISTRUGE MAI ALES PIATRA ŞI STICLA

OCTOMBRIE 2012|37

DIGITAL

T

rebuia să predau articolul într-o luni, mai precis, pe 24 septembrie.

Luni s-a făcut joi și documentarea minuţioasă pentru el se oprise la ni­ve­lul 3, anotimpul iarnă, din seria An­ gry Birds Seasons. Când am reușit să dis­ trug și ultima faţă de porc din jocul cu pri­­ci­­na, am trecut la Angry Birds Space.

Va­­­­ri­­­­an­­­­ta standard o consumasem deja ra­­­pid. Vi­neri, 28 septembrie, o veste tul­ bu­­­­ră­­­­toa­­re a venit pe calea agenţiilor de știri: cre­­a­­torii Angry Birds au scos un nou joc, Bad Piggies, primul de du­ pă suc­­­­ce­­­­sul cu păsările furioase. Am re­zis­ tat ten­­­­ta­­­­ţi­ei noului, iar peste weekend am mai bă­­tut niște recorduri. Se fă­cu­se din nou luni, când m-am declarat în­vin­ să, am șters jocurile de pe iPad și iPhone și am în­ce­put să scriu articolul.

1

2

PĂSĂRILE FURIOASE DAU DEPEN­DEN­ ŢĂ. Ask Your Target Market, o companie britanică de cercetare on-line, spune că mă număr printre cei 12% din de­pen­ den­ţii de Angry Birds care și-au tratat aceas­ tă dependenţă ștergând jocurile.

Alţi 12% din respondenţii la studiu au spus că plănuiesc să șteargă jocul, în vre­­me ce restul de 76% nu au luat nici o mă­­su­ră. Dar de ce e atât de ușor să cazi pra­­dă acestor jocuri de grădiniţă?

Psihologul Michael Chorost a explicat în revista Psychology Today că Angry Birds la nivel chimic ne înrobește creierul. Pre­ co­ni­zarea unei recompense - în cazul de fa­­ţă dis­tru­gerea unor porci verzi cu aju­­ to­rul unor capete de păsări cu for­me di­­­­fe­­­rite - provoacă o eliberare de do­pa­mi­­ nă, care creează o stare de bine, dar ac­­ ţio­­­nea­­ză și ca un motor al dorinţei. Mai mult, jocurile sunt astfel construite în­­cât să nu putem anticipa proporţiile re­­com­­ pen­­ sei: vom distruge toţi porcii verzi, vor exploda cutiile în care aceștia se as­­ cund, ori reușita noastră va fi mai mo­­ des­­tă? Această stare de suspans, dată de apa­­ren­­ta lipsă a unui tipar, ne aiurește sis­­te­­mul nervos, susţine Chorost.

Dependenţa este visul de aur al crea­to­­ri­ lor de jocuri și al dealerilor de dro­guri, și în ambele cazuri ea se obţine prin re­pe­

38|OCTOMBRIE 2012

1. Angry Birds Space a fost lansat în martie 2012, în colaborare cu NASA. 2. Angry Birds Star Wars a fost anunţat pe 2 octombrie la Cannes şi este aşteptat în noiembrie

tiţia gesturilor. San Francisco Wee­­kly l-a intervievat pe Mel Joseph Ci­e­­­na, psi­ho­ log, care mo­ti­vea­­ză fac­to­rul de de­pen­ den­ţă cres­cut al jo­cu­lui prin re­­pe­­ti­­ti­­vi­ ta­te. Re­­pe­ti­ţii­le sunt esen­ţiale pen­tru om în­­ce­pând cu vârsta de 6 luni. “Ce e re­pe­­ti­­tiv, e atrac­tiv. Asta face ca un cân­ tec să de­vi­­nă numărul 1 în topuri”, zice Ci­­­e­­na. Și as­ta face, se pare, ca o apli­­ca­ ţie să cu­­ce­­reas­­­că lumea. În 2011, An­gry Birds a fost cea mai descărcată apli­­ca­­ţie din lu­­me pe Android și iOS. PĂSĂRILE SUNT DIFERITE. Angry Birds nu este fun­da­­men­tal diferit de al­te jo­­­ curi din aceas­tă ca­te­go­rie, de la Ma­rio la tot fe­lul de titluri Arcade. Și to­tuși, cre­a­

to­rii au in­ves­tit în detalii sur­prin­ză­­toare. În pri­mul rând, jocul res­pec­tă regulile gra­vi­taţiei, vitezei, ma­sei, ca în ma­­nu­ a­lul de fizică. Apoi, ma­te­ria­le­le - sticlă, lemn, piatră - fo­lo­si­te în joc se comportă si­mi­lar cu ce­le re­a­le. Această senzaţie as­cun­să, de real, dă un confort sporit.

Timpul de răspuns e diferit de cel din ma­­­jo­­­ri­tatea jocurilor care se ba­zea­ză pe dis­­tru­gerea unei structuri. Ni­mic nu se în­tâm­plă foarte repede. Pă­să­ri­le de­ se­nea­ză curbe largi în aer, une­ori lent, lem­nul se face așchii încet, iar ele­men­ te­ le cad unele peste altele, lăsându-ţi timp să meditezi la cum ar trebui să fie ur­mă­toa­rea miș­ca­re.

Angry Birds, Funny Facts

● Primul-ministru al Marii

Britanii, David Cameron, care foloseşte un iPad pentru a citi ştirile, a declarat că a jucat toate nivelurile din Angry Birds în scopul de a scăpa de stres. ● O companie de textile a scos pe piaţă sutienele Angry Birds, pe cupa dreaptă fiind desenată o pasăre roşie, iar pe cea stângă un porcuşor verde. ● London Philarmonic Orchestra a cântat tema muzicală a jocului. ● Angry Birds a fost creat de 4 oameni, în 8 luni. ● La Rovio există un game tester, supra-numit Rovio Killer, căruia îi plăceau fără excepţie jocurile care se dovedeau a fi insuccese. El a avut o reacţie atât de proastă la Angry Birds, încât colegii lui au fost siguri că jocul e bun. ● Mama sexagenară a unuia dintre fondatori a jucat un weekend întreg Angry Birds, înainte de lansarea oficială. Era primul joc video pe care îl juca vreodată.

Jocul are și o coloană sonoră originală și plină de personalitate. Păsările se încurajează unele pe altele. Glasurile lor ușor sparte (vocea îi aparţine graficianului care le-a desenat) sunt suprapuse pe o melodie obsedantă. Dar Angry Birds evoluează continuu, de unde și timpul lung în care aplicaţia a rămas în topul de downloaduri. De la lansarea din decembrie 2009, Rovio a adăugat 84 de noi niveluri la cele 63 deja existente, făcând suplimentar ediţii speciale pentru fiecare sărbătoare.

PĂSĂRILE SUNT FRUMOASE. - Care-i faza cu Angry Birds?, îl întreb pe Ice, proprietarul unui restaurant din

Thailanda care vinde omletă în formă de cap de Angry Bird.

- Sunt megacelebre, japonezii le-au făcut. Sunt cei mai buni la jocuri, au cele mai tari desene. Voi aveţi Angry Birds în România?

Da, avem Angry Birds și ele sunt produse în Finlanda, nu în Japonia, dar era inutil să îl contazic pe Ice, pentru că, în definitiv, are dreptate. Capetele de păsări ar putea fi făcute de marii producători de jocuri din Tokyo. Omleta se vinde bine în Thailanda, la fel se vând și jucăriile, tricourile, pixurile, șlapii, sutienele, cănile, răcoritoarele cu Angry Birds. Cu licenţă sau fără licenţă, produse sau imprimate în ateliere insalubre din China, gadgeturile cu păsările furioase au împânzit lumea.

Capetele de păsări cu trăsături antropomorfe sunt originare din Espoo, un oraș din Golful Finlandei, cunoscut mai ales ca fiind sediu al Nokia. Numele designerului lor este Jaakko Iisalo, acum puștiul teribil al industriei IT finlandeze, fost muzician și grafician, convertit mai apoi la jocuri video. Jaakko este Senior Game Designer la Rovio și în 2009, când compania crease deja vreo 50 de jocuri fără succes, a desenat pe calculator niște păsări cu trăsături împrumutate de la alte animale și cu expresii omenești. A decis ca personajele lui să nu aibă decât cap, deși erau proiectate să se miște haotic, iniţial înspre un castel. Pentru că a primit aplauze de la colegi, a continuat cu desenele și a și închipuit o schemă de joc care îi amintea de vechile lui pasiuni din adolescenţă, atunci când nu se putea dezlipi de Nintendo-ul lui. Desenele au avut un succes instant și Rovio a decis să investească aproximativ 70.000 de euro în dezvoltarea aplicaţiei mobile.

2010

angajaȚi venituri

2011

angajaȚi venituri

PĂSĂRILE SUNT PROFITABILE. Deși păsările se numesc furioase, ele sunt simpatice și destul de vesele. La fel și porcușorii care o păţesc în joc. Designul prietenos a mutat jocul din virtual în real. Mattel, gigantul producător de jucării, a făcut un set de păsări de plastic.

Există jucării din pluș și producătorul indian de pantofi Batta va lansa linia Angry Birds. La final de 2011, ritmul de vânzări pentru tricouri inscripţionate și jucării se situa la o medie de un milion de bucăţi pe lună. La mijlocul anului 2012, 30% din veniturile în creștere ale Rovio Entertainment veneau din mărfuri, altele decât jocurile de mobil propriu-zise, iar compania se transforma dintr-un producător de aplicaţii mobile, într-un outlet complex de media. Ambiţiile celor de la Rovio pot fi deduse din declaraţia directorului lor de marketing, Peter Vesterbacka: “Angry Birds e mai mare decât Mickey Mouse”. Nu e mai mare, dar finlandezii par să meargă pe cărările deja bătătorite de Disney: seriale de animaţie și parcuri de distracţie. În acest an, două parcuri oficiale au fost lansate, în Finlanda și Marea Britanie, precum și unul nelicenţiat, în provincia Hunan, China.

Viitorul apropiat mai înseamnă un lungmetraj de animaţie, un serial tv și un lanţ de restaurante tematice.

Datele financiare pentru 2012 nu sunt încă disponibile, dar compania a crescut spectaculos de la lansarea aplicaţiei. Dacă în 2010 Rovio avea 50 de angajaţi și 10 milioane de dolari venituri, în 2011, crescuse la 350 de angajaţi, venituri de 100 de milioane și profituri de aproape 50. Sună ca o mină de aur, deși proprietarii Rovio au declarat, într-un interviu pentru The Telegraph, că succesul nu i-a făcut încă milionari și că scopul lor principal e să crească brandul.

50 10 milioane $ 350 100 milioane $

OCTOMBRIE 2012|39

CIFRE

AUDIENŢE

Sezonul de toamnă și entertainmentul Lupta pentru primul loc în ierarhia televiziunilor pare, în 2012, mai ascuţită decât oricând. Show-uri celebre în întreaga lume pot fi vizionate, în acest an, şi în România. Pe lângă tradiţionala competiţie dintre Antena 1 şi Pro TV, Kanal D a venit cu un serial de succes, Suleyman Magnificul. de

CRISTINA DUMITRU

Î

ncă din primele zile ale toamnei, ma­­­ ri­le te­le­vi­ziuni generaliste au rea­dus pe mi­cile ecrane artileria grea. Au re­­ve­­nit din vacanţă, încă din 3 sep­ tem­­bri­e, stripe-urile, emisiunile zil­ni­ce cu tra­di­ţie: la Antena 1 - Acces Direct, Nea­tza cu Răzvan și Dani și Un show pă­ cătos, la Pro TV - Happy Hour, iar la Kanal D - Draga mea prietenă, Drept la ţintă și Te vreau lângă mine. O situaţie specială se în­re­gis­trea­ză la Mireasă pentru fiul meu, show ca­re a trecut de la un sezon la al­­tul cu pa­u­ză de doar o săptămână și ca­­re se men­ţi­ne, încă de la lansare, în to­ pul pre­fe­rinţelor.

CME/PRO s-a arătat interesat de întărirea segmentului late-night, astfel că, din a­ceas­tă toamnă, emisiunea Cancan TV a tre­cut la Acasă TV, unde a înregistrat, la lan­sa­re, o medie de 1,9 puncte de rating.

La sfâr­și­tul lunii septembrie, Antena 1 și PRO TV au venit cu artileria grea, showuri de mare calibru: X Factor a avut o me­di­e de au­di­en­ţă dublă com­pa­ra­tiv cu pri­mul se­zon, din 2011, și a câștigat a­pre­-

40|OCTOMBRIE 2012

­cie­rea unui pu­blic premium. Vocea Ro­ mâ­ni­ei s-a bu­cu­rat în continuare de o ma­re po­pu­la­ri­ta­te. Pe aceeași listă de show-uri fi­­gu­rea­ză Next Top Model, Mo­ ney Drop și Te cunosc de undeva la An­te­ na 1, în timp ce PRO TV a păstrat pen­tru octombrie Dansez pentru tine și Mas­ ter­Chef. Cea mai târzie lansare a acestei toam­ne va fi Top Chef, pe 5 noiembrie.

Des­pre noua producţie puteţi afla de­ta­lii în interviul cu Claudiu Oprea, din pa­gi­ ni­le 48-51 ale acestui număr al revistei.

Una dintre cele mai mari surprize ale toam­­nei a fost noul serial de la Ka­nal D, pro­ gra­mat în fiecare luni și marţi, Su­ley­man Mag­ni­fi­cul. Producţia turcească, ca­re a be­ne­fi­ciat, de altfel, de un buget con­­si­­ de­­ra­­bil, a avut o medie de 6,8 punc­te de rating. Prima TV pare să se fi con­so­lat cu ideea că a pierdut bătălia cu Ka­nal D, fiindcă a readus pe sticlă show-u­ri­le care s-au bucurat de cel mai mare suc­ces în se­zoa­nele trecute. Lor li se ada­u­gă însă un pro­gram nou, prezentat de Pepe și Oa­­na Pa­ras­chiv, Naţiune, te cunosc.

Sursa:Kantar Media | Target:All urban | Copyright: ARMADATA SRL | Perioada 1 septembrie - 7 octombrie 2012

MEDIE 1 SEPTEMBRIE - 7 OCTOMBRIE

POSTUL

ACASA

EMISIUNEA

ZILE DIF.

RTG%

CANCAN TV / ACASA

LU-JO

1.9 5.3 195

12

ANTENA 1

CU BANII JOS / ANTENA 1

MI

4.8 9.7 499

3

NEXT TOP MODEL BY CATALIN BOTEZATU / ANTENA 1

JO

4.8 9.6 508

3

FAMILIADA / ANTENA 1

SÂ, DU

4.6 10.7 480

6

TE CUNOSC DE UNDEVA! (II) / ANTENA 1

SÂ

6.4 15.3 675

4

X-FACTOR (II) / ANTENA 1

DU

10 19.3 1054

3

OCHII DIN UMBRA / KANAL D

DU

6.3 12.4 657

6

VREI SA FII MILIONAR! / KANAL D

MI

3.4 7.8 358

4

PE BANII PARINTILOR / KANAL D

VI

4.7 11.3 494

5

SULEYMAN MAGNIFICUL- SUB DOMNIA IUBIRII / MUHTESEM YUZYIL / KANAL D

LU, MA

6.8 14 709

8

MA

2.1 3.9 218

3

MA

1.5 2.9 156

1

MI

3.2 6.5 335

3

KANAL D

PRIMA TV

SHARE

RTG(000)

NR. EDIȚII

BATRANI SI NELINISTITI / PRIMA TV

COPIII SPUN LUCRURI TRASNITE / PRIMA TV

CRONICA CARCOTASILOR / PRIMA TV

IUBIRI SECRETE / PRIMA TV

MI-S BAIATUL DE LA TARA / PRIMA TV

MONDENII / PRIMA TV

NATIUNE, TE CUNOSC! / PRIMA TV

SCHIMB DE MAME / PRIMA TV

TRASNITII / PRIMA TV

LU-MI

2.3 5.6 240

10

VI

2 4.3 215

3

LU, MA

1.6 3

163

6

LU

2.1 4

216

3

DU

3.5 6.5 371

3

LU-JO

2.3 5.9 245

16

PRO TV

LAS FIERBINTI (II) / PRO TV

JO

8.6 17.7 898

3

PARIU CU VIATA (III) / PRO TV

LU

5.9 11.5 617

3

ROMANIA, TE IUBESC / PRO TV

DU

4.4 13.2 465

2

SERVICIUL ROMAN DE COMEDIE / PRO TV

MI

7.5 15.1 790

1

SPITALUL DE DEMENTA / PRO TV

JO

9.7 19.2 1016

1

TANTI FLORICA / PRO TV

MI

6.5 13 682

1

VOCEA ROMANIEI / PRO TV

MA

10.6 20.8 1115

2

OCTOMBRIE 2012|41

CIFRE

BAROMETRUL BRANDURILOR

Botezatu nu face sex, că are treabă BRANDURI GLOBALE. Apple și al său iPhone obţin primele locuri în septembrie datorită lansării în decursul acestei luni a iPhone 5, întâmpinată cu review-uri pozitive, dar și cu critici în privinţa aplicaţiei de hărţi. Windows se vede în top datorită apropiatei lansări a versiunii 8, în timp ce BMW ar putea deschide o fabrică în România, la Lugoj. Microsoft e vizibil datorită Windows 8, dar și legat de instalarea acestuia pe noile telefoane Nokia, care intră și ea în top, mai jos, datorită Lumia 920. Mercedes prezintă Clasa B la Salonul Auto de la Paris și îl pierde pe Michael Schumacher din echipa de Formula 1, iar Ford lansează un Fiesta, un Mondeo și un SUV compact pe nume EcoSport. Speculaţiile referitoare la iPad mini continuă. Renault se leagă de modele noi prezentate la Salonul de la Paris, dar și de o știre-sperietoare, conform căreia ar putea muta producţia de la Dacia undeva în Maroc.

AUGUST

BRANDURI LOCALE. Dacia lansează și ea la Paris noile Logan, Sandero și Stepway și, în plus, aduce pe piaţa românească Dokker.

Petrom ieftinește benzina și sponsorizează echipa de handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea, iar BCR oferă noi condiţii de finanţare pentru creditele cu garanţie și lansează un sondaj despre modelele financiare ale românilor, care se numesc Mugur Isărescu sau Bill Gates. BRD apare legat de afacerea Hidroelectrica, al cărei creditor este, în timp ce Ciuc a crescut cifra de afaceri a Heineken România. Cosmote a mai luat niște frecvenţe de la ANCOM și lansează cea de-a treia ediţie a Burselor proprii, CEC își crește cota de piaţă și Romtelecom e beneficiarul licenţelor Cosmote. Timișoreana apare cu menţiuni legate de Cupa României, al cărei sponsor este, iar Banca Transilvania se leagă cu informaţii despore angajări și alte schimbări de organigramă.

AUGUST

42|OCTOMBRIE 2012

SEPTEMBRIE

APPLE

7040

APPLE

16739

SAMSUNG

6181

iPHONE

15139

iPHONE

1634

WINDOWS

BMW

1163

BMW

6097

WINDOWS

1154

MICROSOFT

6085

MICROSOFT

1112

MERCEDES

5460

iPAD

1099

FORD

5181

FORD

997

5027

MERCEDES

837

RENAULT

4889

RENAULT

831

NOKIA

4773

iPAD

6554

SEPTEMBRIE

APPLE

4441

DACIA

DACIA

3999

PETROM

5407

iPHONE

2855

BCR

5018

SAMSUNG

2576

BRD

2597

ROM

1694

CIUC

2185

MICROSOFT

1159

COSMOTE

1950

10186

WINDOWS

875

CEC

1813

MERCEDES

807

ROMTELECOM

1431

iPAD

689

TIMIŞOREANA

1181

RENAULT 568

BANCA TRANSILVANIA

1004

ENTERTAINERI. Dan Diaconescu ajunge în fruntea topului de nume personale călare pe Oltchim, iar Bianca Drăgușanu se caţără pe Tania Budi, cu care are un meci (câștigat măcar la popularitate) pentru Adrian Cristea.

Inna generează un fonfleu cu un mesaj pe Twitter, prin care răspunde pozitiv cererii în căsătorie a unui fan - mesaj pe care presa gen Realitatea.net sau Cancan.ro îl ia în serios. Smiley cântă la Sibiu, jurizează la Vocea României și își lasă barbă, iar Pepe contraatacă dansând cu un bărbat pe nume Carolina. Mircea Badea strânge bani pentru Florica Lavric și e în continuare sleit de Oana Zăvoranu, iar Andra își ia gardă de corp după ce un necunoscut i-a dat foc curţii casei în care ea locuiește. Cătălin Botezatu se întrerupe o clipă din sexul pe care îl făcea cu toată lumea pentru a lansa o colecţie de modă la New York, iar Laura Cosoi postează pe blogul propriu niște poze de la Vama Veche și prinde site-uri gen Libertatea.ro sau Realitatea.net.

AUGUST

SEPTEMBRIE

MIRCEA BADEA

1852

DAN DIACONESCU

13345

INNA

1665

BIANCA DRĂGUŞANU

3270

B. DRĂGUŞANU

1563

INNA

3086

PEPE

1443

SMILEY

2565

SMILEY

1373

PEPE

2405

ANDRA

1085

MIRCEA BADEA

2359

LAURA COSOI

1068

ANDRA

2313

CATALIN BOTEZATU

887

TANIA BUDI

1622

NADIA COMANECI

813

CATALIN BOTEZATU

1569

DAN DIACONESCU

713

LAURA COSOI

1513

*scăderile sunt marcate cu roşu

OAMENI

ȚarĂ

femeie

traian bĂsescu

iubitĂ

elena bĂsescu

miliarde

dna

fmisteaua adrian cristea

oltchim

stat

germania angela merkel liga campionilor

romÂni preȘedintele

preȚul

atac

ue grecia dan diaconescu

licitatie salariile

bnr

romÂnia

euro

lei

politicĂ

bani

relatia

vedeta

milioane euro privatizare

proiect

TRENDING TOPICS

BRANDURI

gigi becali

euro

bianca drĂguȘanu

victor ponta

Barometrul brandurilor este realizat în colaborare cu agenţia de monitorizare Media IQ, pe baza unor date provenite din peste 60 de mii de surse. Detalii despre agenţie la www.mediaiq.ro OCTOMBRIE 2012|43

Euroscepticismul şi media IULIAN COMANESCU

Este consultant media, autor al blogului de comunicare Comanescu. ro şi al volumului Cum să devii un Nimeni. Mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România, apărut în 2009 la Editura Humanitas. Este editor al revistei The Industry

S

ondajul CCSB Valorile românilor, lan­sat luna trecută la Clubul Mu­ ze­­u­lui Ţăranului Român printr-o dez­ ba­ te­ re la care a participat şi re­vis­ta noastră, marchează o reorienta­re axiologică substanţială a subiecţilor cer­ ce­tă­rii. E vorba de mentalităţi postcriză, ca­re se asociază sau se pot asocia cu ceva ca­re seamănă foarte bine a euroscepti­ cism. Bine, dar ce-are asta de-a face cu me­di­a şi comunicarea? O astfel de grilă va­lo­ri­că e intrinsecă și esenţială pentru un brand media.

Să luăm un exemplu care nu pare a a­vea nici în clin, nici în mânecă cu axio­lo­gia şi categoriile destul de filozofice pe ca­re le-a examinat sondajul comandat de In­ tact: revistele de femei. Aces­tea par - şi pe alo­curi chiar sunt - ceva foarte su­per­­ fi­­cial. Însă militează implicit pentru lu­ cruri ca aspectul fizic, realizarea pro­fe­si­ o­­na­lă şi chiar îmbogăţirea sau siguranţa fi­­nan­­cia­ră, dezvoltarea personală în ge­ ne­­ral, competitivitatea (inclusiv pe pia­ ţa se­xu­a­lă, dacă e să ne raportăm la Ho­ u­ el­ le­ becq), călătoriile. Pare că vorbim de as­pi­ra­ţii generalizate în societate, dar nu e de­loc aşa: în Valorile românilor, ele se află pe ultimele locuri, în ordinea im­ por­­tan­ţei, pe lista atributelor. În schimb, pen­tru români, contează mult mai mult în 2012 lucruri care se asociază cu nive­ lurile mai joase ale Piramidei lui Maslow: să­nă­tatea, familia, copiii, locuinţa. Dacă e să con­tinuăm analogia cu revistele de fe­mei, e vorba mai curând de ceea ce se gă­seşte în Formula AS decât de ceea ce pre­dică Unica.

Dar, în definitiv, sondajul CCSB studiază mentalităţi la o scară naţională, iar publi­ cul interesat de media e mult mai restrâns şi ar putea rămâne pe grila axiologică im­ por­ta­tă, de exemplu, de revistele glo­ssy odată cu apariţia grupurilor media stră­ i­ne în România. Iar la cele mai populare show-uri tv se uită doar două-trei dintre ce­le aproape 20 de milioane de ro­mâni. E

RUBRICA DE PĂRERI 44|OCTOMBRIE 2012

adevărat, dar degringolada presei scrise, de exemplu, poate fi explicată şi prin aderenţa la valorile enumerate mai sus ca fiind mai puţin populare, pe care le-am putea numi, aproximativ, occidentale.

Dacă ar fi să proiectezi un brand media numai şi numai după sondaje, probabil că n-ai ajunge prea departe. E adevărat, să­nă­tatea e pe primul loc nu numai în Va­ lo­rile românilor, ci şi în mai toate sonda­ jele care s-au făcut în România în ultimii 15 ani. Și totuşi revistele, emisiu­ni­le sau site-urile de sănătate nu sunt ci­ne ştie ce populare. Legat de asta, la lan­sa­rea studiu­lui, antropologul Vintilă Mi­hă­i­les­ cu a dat o explicaţie foarte interesantă: pre­o­cu­pa­rea pentru sănătate e un fel de so­ma­ti­zare naţională, care se leagă de di­ fi­cul­tă­ţile economice şi sociale pe ca­re le resimt românii, cu alte cuvinte, ur­ma­rea unui soi de stres naţional, care îm­bol­nă­ veş­te sondajele.

O astfel de explicaţie arată cum ar trebui luate lucrurile obţinute dintr-un sondaj.

Iar Valorile românilor, realizat în mai 2012, consemnează o schimbare de atitu­ di­ne din partea subiecţilor. Atât Vintilă Mi­hăilescu, cât şi directorul CCSB, Mirel Palada, au confirmat la lansare acest lu­ cru. Criza a venit în România puţin după Uniunea Europeană, ca să spunem aşa, iar trecerea de la euroentuziasmul dina­ in­te de 2005 la o mentalitate opusă e ve­ ro­similă, dacă ne gândim că UE ar fi venit oricum la pachet şi cu dezavantaje. Asta înseamnă că destule lucruri considerate ca un dat de media nu mai sunt pentru public aşa ceva.

Mass media poate fi superficială, dar militează implicit pentru valori cu conotaţii filozofice.

Inadecvarea acestora duce la eşec

Ce urmează după talent show-uri?

GÜN AKYUZ

Este Research Editor al pu­bli­­ca­ţiei inter­na­ţionale de media C21.

Jurnalistă free­lan­ce şi consultant media, a realizat şi par­ti­cipat la di­ferite studii referitoare la formate tv şi obiceiuri de con­sum ale telespectatori­lor. Înainte de C21, a lucrat la International Thomson şi EMAP.

P

osturile tv sunt în căutare con­ stan­ tă de idei noi. For­ ma­ te­ le de ultimă oră sunt factorul de­ci­siv în păstrarea audienţelor liniare sau, mai nou, de tip VoD, fie sub forma pro­ duc­­ţii­lor locale, fie ca achiziţii ex­clu­si­ve într-o pia­ţă anume.

După liberalizarea spectrului tv, ca­na­le­ le au început să apară precum ciupercile du­pă ploa­ie, iar cel mai important ca­ta­li­ za­tor a devenit echivalentul au­di­o­vi­zu­al al fast food-ului: formatele tv. Pro­ gra­ me­­le lo­ca­lizate au acoperit golul dintre pro­­duc­­ţii­­le străine primite de-a ga­­ta și foa­mea de con­ţinut autohton ex­clu­­siv.

For­ma­tele de acest tip oferă un anu­me tip de acces rapid la idei, arzând eta­­pa în­de­lun­gată de dez­vol­tare a ideilor lo­­ca­­ le și în același timp contracarând ac­ce­sul ubicuu la show-uri disponibile pe ca­na­ le­le digitale re­gio­nale sau în regim OTT. Aproa­­pe nu există posturi tv în lume ca­­­­re să nu aibă măcar două formate lo­ca­­­­li­­­­­za­­­­te în grilă, din America de Nord în Aus­­­tra­­ lia, China sau Mongolia. Numai în Eu­­­­ro­­­ pa de Vest, în 2011, cele mai im­por­­­­tan­­­te 50 de formate au generat pes­te 2 mi­li­ar­de de dolari venituri, cu 8% mai mult fa­ţă de 2010, cu Marea Bri­ta­ni­e în chip de lo­co­ motivă. Tot Marea Bri­ta­nie, dar îm­­pre­­ ună cu Franţa, Ger­ma­ni­a și Ita­li­a, a ge­ ne­rat trei sferturi din ve­ni­tu­rile amin­ti­te, con­form unui studiu re­cent al Re­search and Markets.

Un alt studiu, realizat de publicaţia spe­ cia­li­za­tă C21Media în rândurile pro­ du­ că­to­ri­lor și specialiștilor în achiziţii tv, a re­velat că 55% din res­pon­denţi cum­pă­ ra­se­ră și vânduseră mai mul­te for­ma­te în 2011 decât în trecut. A­cest procent a crescut în 2012, la 61%. Îm­­pre­­ună cu ca­ na­le­le generaliste, mari, pos­tu­rile mai mici, de nișă, își îmbogăţesc și ele op­ţi­u­ ni­le cu astfel de for­­ma­­te.

Dar dincolo de ideea originală, pro­vo­că­

rile care apar în adaptarea unui for­­mat sunt multiple, de la relevanţa cul­tu­rală la costuri şi talente locale.

Pe măsură ce telespectatorii migrează on­­­­­ line, miza rămâne marele format de en­­­­­ter­­­­­tain­­­ment pentru weekend, destinat în­­­­tre­­­­­gii familii, care să poată livra genul de ex­­­pe­­­rien­ţă domestică, dar și bâr­­fa de a do­­ua zi de la automatul de ca­fea. Con­ form aceluiași sondaj C21, ulti­me­le pro­­­ gra­me care au reușit să în­tru­neas­că aces­ te atribute sunt The Voice de la Tal­pa Me­­dia și The Money Drop. Și nici mă­car acestea nu au avut succes în toate pie­­ţele. Ce­­ le mai multe formate de en­ter­­­­­tain­­­ment de top îmbătrânesc, da­că e să ne gân­­dim la Strictly Come Dan­cing, Idol, X Fac­tor.

Suc­­ce­sul acestor pro­duc­ţii a fost i­mens, dar plictiseala fa­ţă de talent show-uri e în creștere. Entertainmentul ră­­­mâ­­ne u­nul dintre genurile de top, dar și u­na dintre ce­le mai costisitoare op­ţi­uni. Nu e de mi­­ ra­re că, în Italia, RAI a sis­tat The Voice, din motive de buget. În Spa­nia, s-a re­­nun­­­ţat la lansarea aceluiași pro­gram, în primă­vară.

Cel mai răspândit substitut pentru acest gen de formate este reality show-ul de life­­style, cu personaje provenite din rân­ du­ri­le publicului. Astfel de producţii în­ lo­cuiesc chiar talent show-urile în pri­metime, așa cum s-a întâmplat cu Strict­ly Come Dancing în Polonia.

Dar cea mai notabilă este ascensiunea tă­ cu­tă a genului scripted reality. Acest gen, ca­re a început să se vadă în Germania a­cum câţiva ani, se răspândește în Eu­ro­­­ pa Centrală și câștigă atenţia unor gru­ puri media din întreaga Europă, inclusiv Olan­da, leagănul reality show-ului.

Cea mai notabilă este ascensiunea tăcută a genului scripted reality

OCTOMBRIE 2012|45

OAMENI

48 INTERVIU 52 JOB DESCRIPTION

OCTOMBRIE 2012|47

HEAD OF PRODUCTION, ANTENA GROUP

INTERVIU

“Am introdus la X Factor un stil cinematografic de tratare a personajelor”

Claudiu Oprea: “Nu am atins încă potenȚialul X Factor” Când era foarte tânăr, a condus ani de zile metroul prin Bucureşti, străbătând o distanţă egală cu cea de la Pământ la Lună. E capabil să facă teoria sparanghelului, pe care ştie cât trebuie să-l fierbi. Azi, Claudiu Oprea mână locomotiva Antenei 1, X Factor, şi amestecă ingredientele din reţeta Top Chef, show-ul care se va lansa în noiembrie.

48|OCTOMBRIE 2012

de

IULIAN COMANESCU

X Factor a făcut la primele ediţii ratinguri între 7,7 și 10,9 puncte, pe urban. Cum sunt aceste ratinguri faţă de așteptări?

Din punctul meu de vedere, sunt sub aș­ tep­tă­rile pe care le-am avut, pentru că show-ul este făcut 300% faţă de ce am gă­sit în clipa în care am venit. Eu cred că ori­ce idee de televiziune pleacă cu un po­ten­ţial de rating. Toată analiza pe ca­re am făcut-o despre X Factor mă duce cu gân­dul la un share de 30 la sută. Asta în­ seam­nă că oriunde în lumea asta, unde e bi­ne făcut, X Factor nu performează sub aceas­tă cotă. Am luat ca inspiraţie sezonul 8 din UK, ca­ re avea toate premisele pe care le-am avut și noi. Au schimbat juriul, pentru că Si­mon Cowell s-a dus în America, l-au păs­trat pe Louis Walsh și i-au adus pe Gary Barlow, Kelly Rowland și Tulisa Con­ tos­ ta­ vlos. Tot ceea ce se întâmplă în sezonul 8 din UK ca emoţie se regăsește și în sezonul nos­tru, am tratat poveștile de viaţă cu totul altfel. Există o diferenţă uriașă între felul cum arată concurenţii când îi vezi prima oară pe scenă și felul cum arată în galele live. Duritatea jurizării a surprins puţin, dar este pur și simplu o sinceritate pe ca­re noi am încurajat-o.

Dar, cu toate acestea, din punctul meu

de vedere, nu am atins potenţialul ideii, de 30 share. În clipa în care o să ajungem acolo, înseamnă că am reușit să cucerim publicul. Consider că mai avem multe lucruri de făcut.

Pe lângă juraţi, ce altceva aţi mai schimbat?

Absolut tot am schimbat. Asta înseamnă că am introdus un stil cinematografic de tra­ta­re a personajelor, care bănuiesc că se sim­­te, am folosit echipe - DoP și ope­ ra­­tori - care în mod normal lucrează în ci­­ne­­ma­to­gra­fie. Am în­cer­­cat ca, vizual, din punct de vedere al su­­ ne­­ tului, al culorilor, totul să fie la un stan­­dard de înaltă clasă. Totul es­te ci­ne­ma­to­gra­ fic: felul în care am prezentat juraţii, felul în care am filmat e un stil foar­te

personal, cu foarte multe prim-pla­nuri, foarte multe detalii, pe care nu le vezi de obicei la televizor. Am încercat să ară­ tăm și culisele, să-i expunem pe ju­raţi în ipostaze cât se poate de firești. Am că­u­ tat ca publicul să simtă emoţia pe ca­re o simt concurenţii, pe care am în­cer­cat să-i tratăm cu un anumit respect. Dacă ci­ne­va a avut o problemă cu noi, nu am as­cuns acest lucru.

Să trecem la alte emisiuni, fiindcă sunteţi Head of Production. Cu banii jos a lui Ne­ gru a făcut 5,3 puncte la prima ediţie, sub media lui Dan. Este foarte, foarte interesant ce se în­tâm­­­ plă cu acest show. Ideea este bună, Dan este foarte bun, este atrăgător să joci cu banii pe masă. E dezamăgitor pen­­­tru noi.

E clar că nu a performat, pen­tru că e un produs care arată bine... Poa­­te că este puţin sofisticat. Stilul de fil­­ ma­­ re este unul foarte modern, poate că și as­­ta de­­ ran­­jează... din punctul meu de ve­de­re, ar fi două teorii. Una dintre e­le e cea despre care am mai vorbit la în­­ce­­put, referitoare la potenţialul unei i­dei. Poate că Money Drop, în România, a­re un potenţial de 5 puncte de rating, in­­di­­fe­­rent unde-l faci, cum îl faci și ce-i faci. Dacă ideea este făcută incredibil de fru­mos, face 6 puncte. Pe de altă par­te, putem vorbi și

despre apetenţa pu­bli­cu­lui pentru genul ăsta de quiz show. Ce­le­lalte quiz showuri care sunt în grilă nu per­ for­ mează nici ele, nici la nivelul la ca­re a mers Dan Negru. Vrei să fii mi­lio­nar? face, din câte știu, în jur de 3 punc­te. Poate că publicul din România nu e dis­pus... nu știu, poate că este greu să te gân­­dești la o întrebare.

Poate n-am re­­u­­șit să-l facem să înţeleagă că e vorba mai mult de pariat decât de o cunoaștere foar­­te pre­cisă a răspunsului.

Ai mult mai mul­­te șanse să câștigi la Cu banii jos de­cât la loterie.

Ideea legată de potenţialul formatelor mă du­­ce la zo­­na de cooking-game-show, pe ca­­­re a apărut Master Chef la PRO TV și acum se pregătește să intre în grilă și Top

Chef, la Antena 1. Cât potenţial au acest gen de idei? Cât talent show-urile?

O­mu­lui îi place să mănânce, își ocupă foar­­te mult din viaţă cu mâncarea. Tră­ im într-o epocă în care are loc o ex­plo­zie de in­formaţie, iar aici vorbim și de mân­ ca­re. Suntem asaltaţi de foarte multe lu­ cruri pe care le vedem în magazine, dar nu știm să le folosim. Top Chef vrea să în­ ve­ţe publicul să-i cunoască pe cei ca­re-l hrănesc. În clipa în care vreţi să mân­caţi ceva deosebit, vă duceţi la un res­ta­u­ rant. Ideea de la care pleacă Top Chef e că nimeni nu cunoaște cu adevărat oa­ me­nii care se ocupă de aceste lucruri, ei sunt cu adevărat excepţionali și sen­za­ ţio­nali. Dacă vreţi pot să vă arăt și câteva imagini.

Claudiu Oprea dă play în calculator u­nor mure, cireșe și căpșuni. Murele, ci­­re­­șele și căpșunele sunt foarte roșii și cer­­ta­­te cu forţa gravitaţională. Urmează vreo trei ninja minimaliști, siluete, care dau din mâini, agită cuţite și aruncă niște flă­cări - sunt concurenţii - și conchide: Top Chef o să fie, vizual, un spectacol ca­ re o să vă facă poftă de viaţă. Eu știu lu­ crul ăsta, fiindcă sunt pasionat de gă­­tit.

Am avut tot felul de probleme gen: mă, dar de ce nu iese sparanghelul ca la res­

ta­urant? Până m-am prins că spa­ran­ghe­ lul trebuie să fie făcut foarte pu­ţin, tre­ bu­ie fiert 10 minute, după care pe gră­tar, do­uă minute. La fel, de ce tre­bu­ie să fie foar­­te încinsă plita când faci un grătar de vi­ tă? Pentru că sigilează su­ cu­ rile.

Faţă de ceea ce se întâmplă în alte ţări, cu for­­matul, vor exista diferenţe. Noi am luat ideea Top Chef și am transformat-o foar­te mult. Cu totul altfel decât am fă­ cut X Factor.

Aţi intrat în televiziune în chip de con­cu­ rent.

Da, eu am concurat pentru prima oară în ’91 la un concurs care se numea Ruleta, pe care îl prezenta Eugen Cristea, în ca­­re trebuia să te duci și să răspunzi la în­

OCTOMBRIE 2012|49

tre­bări cu o tematică. Eu m-am dus la tematica “Suntem singuri în Univers?”.

Aveam 23 de ani și cred că eram obsedat de astronomie și lucruri de felul ăsta. Ca o paranteză, între timp am terminat teo­ lo­gia. Dar în ’93 am concurat la Robingo, un­ de am făcut foarte mare senzaţie, fiind­­că eram mecanic de metrou. Am li­ cen­ţă, pot să conduc locomotivă Diesel, Die­sel hidrauldică, locomotivă electrică și ra­mă electrică de metrou. Opt ani de zile am condus metroul. Am făcut un calcul - am parcurs în cei opt ani de zile vreo 400 de mii de kilometri, deci am ajuns până pe Lună sau am înconjurat Pă­mân­tul de 10 ori. S-a întâmplat între 1988 și 1996. Și am fost și ultimul tren pe 21 decembrie, se poate verifica, se iau lis­te­le la IMGB: Cine a fost ultimul tren pe 21 decembrie? Butea Traian, cu me­ ca­nic ajutor Claudiu Oprea. Au plecat de la IMGB 2, la Constantin Brâncoveanu s-a scos tensiunea din șina a treia, n-au pu­tut să mai ajungă la Universitate, să ia ma­ni­fes­tanţii. Dimineaţă, la 4.00, s-au urcat pe tren, au văzut peroanele pline de sân­ge, prin staţie spuneau oamenii că a fost mă­cel la Universitate, după care la ora 9.00 am închis tura, am ieșit și m-am dus și eu la Revoluţie, pe 22 dimineaţa.

Mai departe, în toată perioada aia, am condus cam 14-16 ore. Eram încă ajutor

Știi și câștigi. Asta înseamă că emisiunea a în­ce­put pe 25 noiembrie, iar eu am apărut pe 27, 28, 29 noiembrie.

la Me­ di­ a­ vi­ si­ on. Vreo șapte ani de zile, între 1997 și 2004, nu am avut aproape nicio zi de pauză.

Mihai Călin o prezenta.

Da. Miercuri am câștigat, joi am câș­tigat, vi­­neri am ieșit afară. Am câș­ti­gat două din cinci - practic, am fost cam­pi­on, cam­­­­pi­­­o­­nul stătea la masă. Am câș­ti­gat vreo 7 mi­li­oane, pe vremea aia erau cam vreo 2.000 de dolari, cred. După care am în­ tre­bat dacă au nevoie de cineva - nu mi se părea că-i OK metoda - dacă au ne­ vo­ie de cineva care să facă întrebări, și a­tunci, Monei Segal i-a plăcut de mine și s-a gân­dit: “De ce nu?” Și-așa am ajuns în echi­pa de editare, m-am angajat în PRO TV. Unde am stat până la 1 iunie, când am venit aici, la Antenă.

Mai ales că lucrurile nu funcţionau ca un­ se la început, se făceau și greșeli...

Sigur, din greșeli înveţi cel mai bine. Și chiar dacă ai avut un eșec, eu cred că pu­ bli­­­cul nu minte niciodată. Poţi fi de­za­mă­ git de au­di­en­ţe, dar nu are rost să dai în tot fe­lul de te­o­rii ale conspiraţiei. Tre­bu­ie să fii sincer cu tine, să înţelegi ce nu i-a plă­cut pu­bli­cu­lui, să corectezi lucrul ăsta, să fii foar­­te actual tot timpul. Asta în­cerc să fac a­cum și cu X Factor, și cu Top Chef, și cu alte lucruri: totul să fie cât se poate de 2012, dar pentru toată lu­mea, ceea ce e greu. Trebuie ca pro­­du­sul pe ca­re tu îl faci să îi placă și u­nui adolescent care a in­trat acum pe băncile li­­ce­­u­­lui, trebuie să-i pla­că și cuiva care se gân­­dește dacă e­co­no­mii­le pe care le-a fă­cut ani de zile pen­tru pensie îi vor ajunge.

La ce v-a folosit toată treaba asta ca pro­ ducător?

Mi-am dat seama ce înseamnă să fii ri­di­ col cu adevărat. Cel mai ridicol moment din viaţa mea l-am trăit în 1993, când, du­­pă ce am apărut la Robingo pe post, a do­ua zi, m-am apucat să ies din cabina de me­­trou ca să văd dacă mă recunoaște ci­­ne­­va. Eram foarte tânăr, aveam 26 de ani, și am realizat ce înseamnă să apari la te­­­le­­­vi­­zor, să te confrunţi cu propria ima­­ gi­­ne, să vezi cum arată lumea aia, cum

Aveţi un rol important în stra­te­gia de grilă a postului, ca Head of Pro­duc­tion. Această strategie va fi similară cu a PRO TV sau complementară, di­­fe­rită?

Nu, trebuie să fie diferită. În nici un caz a­­se­­­­­­­­­mă­­­­­­nă­­­­toa­re, pentru că Antena 1 are o i­den­­­­­­­­ti­­­­­­­ta­­­te, este o televiziune Me­reu a­proa­­­­­pe, nu?, cu o tradiţie în di­ver­tis­ment, a­­­

INTERVIU

de mecanic atunci, nu mecanic. Și, fiind eu, așa, mecanic de locomotivă, am concurat la Robingo în 1993. Am câș­ ti­gat, am și o poveste simpatică cu Ho­ri­a Bren­ciu, care la un moment dat avea o în­ tre­bare și nu știa să pronunţe Dro­so­phi­ la Melanogaster. A întrebat: “Ca­re este numele popular al lui Dro... Dro...” și eu i-am răspuns: “Drosophila Me­la­n­o­gas­ ter, mus­culiţa de oţet.” M-a ţinut minte, du­pă care l-am tot plimbat cu metroul, pen­tru că el cobora la Brâncoveanu și îl băgam în faţă în cabină și îl duceam la Televiziune. Atunci am cunoscut-o pe Adela Harnagea, care lucra în echipă și cu ca­re m-am întâlnit în 1996, când m-am dus la Știi și câștigi, la PRO TV. Și am fost cam­pion în prima săptămână de

50|OCTOMBRIE 2012

sunt foarte mulţi oameni în spatele ca­ me­­­re­­­lor. Și după aceea, ce se întâmplă cu ti­­ne și care este impactul social pe ca­ re-l are imaginea ta în cercul tău de pri­e­­ teni: oamenii se depărtează un pic de ti­­ ne în momentul în care apari, în care ești expus, iar alţii au sentimentul că te cu­ nosc. Ex­pu­nerea media are un impact so­­ cial tul­bu­rător. Și mi-am dat seama că mie nu-mi place deloc să apar. Dar că exis­tă un univers pe care oamenii nu-l văd la te­ le­vi­zor, dar pe care aș vrea să-l cunosc. Mi se păruse că am condus des­tul me­troul, opt ani de zile, așa că am dat la Te­olo­­ ­­­ gie și am intrat și la Mediavision. Am fă­cut amândouă lucrurile în paralel, am ter­ mi­nat facultatea în 2000, după care am făcut cam tot ce s-a făcut în acele vremuri

pro­­­­pia­tă de familie. Asta în­seam­nă că tot ce vom face va fi axat pe zo­na de di­­­­ver­­­­­ tis­­ment foarte mult, pe a­cest sen­­­­ti­­­­ment de apropiere, de re­la­xa­re, de u­mor... De aceea am început și Fa­mi­li­a­­­da, care în­ cear­că să te facă să câștigi bani u­șor și să te și distrezi. Ne dorim ca tot ceea ce facem să fie construit în jurul ide­­­ ii de model, în jurul ideii de familie, în ju­rul ideii de foarte plăcut vizual, foar­­­te a­pro­ piat și foarte prietenos.

Deci ne putem aștepta la diferenţieri mai mari în grilă pe viitor...

Evident.

Nu vă cer detalii, fiindcă n-o să le primesc.

Da... ar fi o greșeală și un motiv de con­

fu­zie să fim la fel, Antena 1 ar trebui să aibă identitatea ei.

“Strategia Antenei trebuie să fie diferită de a PRO-ului”

Principial, nu mi se pare o problemă, exis­­tă pie­ţe sau segmente de piaţă pe care doi com­­pe­­titori puternici fac cam același lu­cru, gen Pepsi-Cola și Coca-Cola.

Putem oferi același lucru, doar că fă­cut altfel. De aici apropierea de ci­ne­ma­to­ gra­­fie pe care am căutat-o la X Factor și ca­­re se va simţi mai mult la Top Chef.

Dacă tot am vorbit de Pepsi-Cola și CocaCola, hai să vorbim și de bragă. Cum vi se pare evoluţia Kanal D din ultima vreme?

Au un soi de ethos bal­ca­nic diferenţiator.

Kanal D își face simţită prezenţa și as­ta e foarte bine, fiindcă înseamnă com­­­pe­­ ti­­ţie. Este clar că au o anumită agre­si­ vi­tate, dar sunt com­plet lipsiţi de i­dei, pentru că lu­cru­ri­le pe care le-au fă­cut sunt clone ale unor proiecte care au e­xis­ tat mai demult pe piaţă. Roata norocului și Vrei să fii mi­li­o­nar sunt proiecte foar­ te, foarte vechi, foarte bune, iar ei au be­ne­fi­ciat de pre­is­to­ria fiecăruia dintre pro­iec­te. Da­că ar fi venit cu game showuri și quiz show-uri noi, poate că nu ar fi avut acest im­pact. Prac­tic, au reîncălzit o ciorbă bu­nă de a­cum ceva vreme. Si­ gur, în afară de lucrurile astea, ceea ce func­ ţio­ nea­ ză cu adevărat este această

Viaţa și activitatea n S-a

născut în 1967 fost mecanic de metrou între 1998 şi 1996 n În 1991 a intrat în circuitul quiz show-urilor, în chip de concurent la Ruleta n În 1996 s-a angajat la PRO TV, unde a făcut, printre altele, Vocea României şi Master Chef n În 2000, a absolvit Teologia n În 2012, a devenit Head of Production pe Antena Group, calitate în care gestionează X Factor, Top Chef şi celelalte formate importante ale Antenei 1 nA

te­le­no­velă foarte bună, Suleyman, care e fă­cută cu foarte mulţi bani, dar Kanal D va fi cu adevărat un con­ curent în momentul în care va veni pe piaţă cu un format ori­gi­­nal, nemaifăcut în altă par­ te, care va fi lider de audienţă și va im­­ pre­­sio­­na publicul.

Suntem bucuroși când Antena 3 face rating, e din aceeași fa­mi­li­e. Nu te poţi supăra dacă fratele tău câș­tigă mai bine.

Hai să vorbim despre ceva ce seamănă cu un alt tip de concurenţă. Am avut un in­­ter­­­viu, numărul trecut, cu Ileana To­ mes­­cu de la BPN, un media buyer ex­pe­ri­ men­­tat. Ea spunea că 2012 e anul în care te­le­vi­ziu­nile de știri au început să conteze cu ade­ vărat ca vehicul de advertising.

Creș­­te­­rea cea mai mare e a Antenei 3. În ce mă­su­ră vă condiţionează această creș­ te­re la Antena 1?

X Factor se termină în perioada ale­ge­rilor.

Noi terminăm după, pe 23 de­cem­­bri­e.

Dar avem și emisiune pe 9, de ale­geri.

Nu știu cum o să facem, o să o­prim pen­­ tru a da re­zul­ta­tele, după ca­re mer­gem mai de­par­te?... Pe 9 e gala nu­mă­rul 5, avem live.

Ba da, poţi.

Bun, dar trebuie să te gândești că venitul familiei este din ce în ce mai mare.

Nu se poate muta?

Nu. Interesant că e gala pe care am brăn­­-

du­­it-o Elvis Presley versus Michael Jack­son. Hai să vedem cine e mai bun și cine-i Elvis și cine-i Michael în politică.

Acum îmi dau seama de toată povestea.

Probabil că unii își vor imagina că cine știe la ce ne-am gândit...

Ultima întrebare se leagă de faptul că lu­ craţi la Intact, X Factor e la Intact, revista în care apare acest interviu e finanţată de Intact, așa că o să vă rog să spuneţi ceva ce nu vă place la Antena 1.

Puţin mai mult curaj trebuie la Antenă.

Pu­ţin mai mult curaj. Trebuie să ai câ­ te­o­­da­tă nebunia, în viaţă, să mergi mai de­­par­­te, să nu-ţi fie teamă de nimic, să te gân­­dești că poţi să și faci ceea ce ai în cap.

OCTOMBRIE 2012|51

INVENTATORII DE SL OGANURI

JOB DESCRIPTION

Copywriter: pune logos lângă logo

Ce mare scofală să scrii un slogan? E doar un rând de text, iar Balzac a scris romane, iar Eminescu aproape 100 de strofe în "Luceafărul". Şi totuşi, de multe ori, într-o formulă memorabilă e mai multă transpiraţie şi mai mult talent decât în 50 de pagini prolixe.

de

CRISTINA DUMITRU

C

ând o reclamă place, laudele merg la art di­rector (dacă e print) sau la re­gizor (dacă e spot). Când în­ să o re­cla­mă enervează, se şti­e, e vi­na co­py­writerului, - cel care scri­e re­cla­­ma. Cum anume o scrie? O con­ce­ pe sau îi com­pu­ne doar textul, par­tea scri­­să? Şi cum se face că tocmai ce­le mai ener­van­te reclame, ale celor mai de­­tes­ taţi copy­writeri, obţin parcă re­zul­­ta­­te­­le cele mai bune la raft, la vân­za­re? Sunt am­bi­guităţi care planează asu­­pra acestei bresle de mânuitori ai Word-u­lui şi care o arată reclama, poate, mai im­por­­tantă decât e în realitate. Partea vi­zu­­ală – o face ea cât o mie de cuvinte, dar cu­vân­ tul e purtător de schepsis, e vec­tor de idei şi nod de sen­suri. Şi doar el a fost la început, spune Evanghelia... Iar tur­me­le de mireni con­su­matori n-au de un­de să ştie că, în publicitate, Cu­vân­tul (cel cu care e confundat în mod la­ic Con­cep­tul) izvorăşte ba dintr-o stra­te­gi­e de mar­ke­ ting, ba dintr-un brief de co­mu­ni­­care, ba - culmea! - dintr-o sondare a pre­fe­rin­ ţelor unora dintre ei.

52|OCTOMBRIE 2012

Anglo-americanii le-au zis copy/ copies tuturor publicaţiilor scrise – de la broşuri la afişe - , în vremea când multiplicarea prin tipar era încă lucru mare. De la ei am îm­­pru­­­mu­tat peste veac, laolaltă cu tot nomenclatorul de profesii din branşă, termenul copy­writer, care, la începutul anilor '90, încă se mai traducea în ro­mâ­ nă cu sintagma redactor publicitar.

De atunci până acum, de la apariţia în Ro­mâ­ni­a a primelor agenţii full-ser­vi­ce până la ce­le noi tendinţe - online ad­ver­ ti­ sing, direct marketing sau branding/ na­ming - în­de­let­ni­cirea de copywriter şi-a făcut treptat loc pe lista celor mai râv­ ni­ te profesii. Astăzi, când analiştii anun­ ţă moartea advertisingului, mai mulţi tineri ca oricând îşi doresc să de­ vi­­ nă tex­ tieri de reclame. Copywriterii ro­mâni au azi cultura lor, sitcomurile lor pre­­fe­ra­te, puburile lor unde se întâlnesc du­pă program... Au poantele lor, la care nu­ mai ei râd... Au playlisturile lor de mu­zi­că - desigur, cât mai alternativă - şi com­pe­ti­ţia lor tacită, inter-agenţii, de a ilus­tra spo­turile tv cu cele mai trendy hi­turi din cele mai cool charturi... E o în­ trea­gă lume paralelă care uneori se in­ter­ sec­tea­ză cu lumea – terestră şi inevitabil bo­ring – a consumatorilor. E o coliziune ca­re se pe­tre­ce îndeobşte la exigenţele clien­tu­lui şi/sau la insistenţele accountu­lui... Cei pe care tindem să ni-i în­chi­ pu­im ca maeştri ai manipulării sunt, de ce­le mai multe ori, nişte juni boemi ca­re îşi întârzie studenţia cu un stagiu post­ tra­u­matic, în care brief-urile sunt te­me pentru acasă, prezentările la client – lu­ crări de seminar, iar licitaţiile – e­xa­me­ne (cu profi năbădăioşi şi părtinitori).

Dincolo de aceste tuşe caricaturale, ce e un copywriter şi ce ar trebui să facă el? Între­ba­rea merge la trei copywriteri din trei generaţii diferite, deveniţi cu timpul seniori, apoi directori de creaţie.

MATACHE MĂCELARU În urma campaniei de imagine de acum câţiva ani, producătorul local capătă anvergură naţională

CODIN SEBASTIAN CARADIMU, CREATIVE DIRECTOR, CAP Îi place să se considere „un copywriter cu extra job de creative director”. În ‘97 lucra în departamentul de imagine al unei bănci, iar în ‘98 era account executive într-o agenţie de publicitate mică şi nervoasă. Codin schiţează astfel un rezumat de résumé: „Am carte de muncă din 1989, timp în care am învăţat câte ceva despre stucatura Casei Poporului şi mai nimic despre banking în cei trei ani de Bancorex... În client service n-am apucat să lucrez prea mult, fiindcă am prins un transfer la creaţie. Aici am botezat, crescut şi măritat o serie de mărci de succes. Ţin mai mult la Grand Effie-ul pentru «Unirea», decât la toate metalele preţioase câştigate pe la Bucureşti sau Portoroz. Acum cinsprezece ani, când m-am apucat de meseria asta, am simţit că e momentul să mă opresc din căutarea sinelui profesional. Deşi n-am chef întotdeauna să recunosc, încă o fac cu plăcere.”

Descrie fişa postului. Un copywriter elaborează reclame sau le scrie doar textele?

Acu' depinde şi de el, sunt unii care centrează şi apoi dau cu capul, alţii care se mulţumesc să facă doar corecturi trimise de client, cu roşu, pe marginea do-

„Roteeeşti şi dai cu ascuţitu’!” cumentului. În mod ideal, copywriterul scorobnic şi pasionat face cercetare, gândeşte strategic, scorneşte ideea şi apoi scrie reclama.

Ce îţi place mai mult: să-l vrăjeşti pe consumator sau să-i dai de gândit?

Amândouă îmi plac. Doar ca uneori n-ai de ales. Când n-ai produs competitiv, n-ai un diferenţiator, nu îţi mai ramâne decât să-l vrăjeşti.

Unii confraţi de-ai tăi zic că româna nu e o limbă potrivită pentru reclame. Tu ce zici?

Cine crede că există o limbă mai bună decât alta pentru a spune „mi-e poftă de rahat” sau „fugi la prăvălie să mă cum-

peri” bate câmpii. Sunt unii mereu pe fugă, care n-au răbdare să caute sinonime şi se încurcă în termeni de marketing.

Dar asta n-are nicio legătură cu mesajul unei reclame care trebuie să fie pe limba consumatorului cu care vorbeşti. Ai observat ce mulţi concetăţeni se fac remarcaţi pe reţele sociale cu comentarii în limba engleză la subiecte şi discuţii în limba română? Argumentează că au mulţi frenzi de alte naţionalităţi pe listă, cred că ei de fapt intră atunci într-un personaj din filmele care le plac sau de pe străzile oraşelor lumii pe care le-au vizitat. O patetică snobeală cosmopolită, îi compătimesc.

Te-ai pomenit vreodată că ai intrat în folclor - cu vreun slogan, cu vreo strigătură, cu vreo replică de spot?

Hehe, există unii entuziaşti care mă strigă “tata lu' Dorel” (cu Matache Măcelaru am scăpat mai uşor), dar hai că îi las pe ceilalţi colegi să răspundă mai elaborat la întrebarea asta.

Ce sfaturi îi dai unui copywriter junior azi, când regulile în comunicare şi marketing se schimbă atât de imprevizibil?

Aceleaşi care erau valabile şi acum cinsprezece ani. Dacă nu simţi o curiozitate mare pentru toate fleacurile din jurul tău, dacă nu caşti ochii şi nu deschizi urechile permanent la tot ceea ce fac şi spun cei cărora trebuie să le vinzi chestii, mai bine lasă-te acum.

OCTOMBRIE 2012|53

PTION JOB DESCRI

AL SAPORE – CUCINA DI PESCE O machetă în engleză pentru un restaurant italienesc care vânează clienţi cosmopoliţi în revistele pentru expaţi

CĂTĂLIN RUSU, CREATIVE DIRECTOR, RUSU+BORŢUN BRAND GROWERS Face 32 de ani în toamnă şi lucrează în publicitate din 2000. A fost Copywriter, Senior Copywriter şi Group Creative Director la Cohn & Jansen între 2003 şi 2008. În 2008, fondează Rusu+Borţun Brand Growers - autodefinită „agenţie de strategie şi manifestare de brand, care integrează servicii de branding şi advertising”. În 2009, împreună cu asociatul său, Marc Borţun, lansează R+B Cyber Growers.

Descrie fişa postului. Un copywriter elaborează reclame sau le scrie doar textul?

Eu m-am apucat de publicitate în 1999, inspirat de un poster expus la SNSPA, care-l prezenta pe David Ogilvy ţinându-şi capul în palmă: “I’d like to be remembered as a copywriter who had some big ideas”. Vorbim despre o meserie al cărei scop sunt ideile, scrisul este un mijloc pentru a aduce ideile în stare de graţie.

Ce îţi place mai mult: să-l vrăjeşti pe consumator sau să-i dai de gândit?

Fac o meserie care mă exprimă şi, în timp, am ajuns să mă simt exprimat în compania ei. Îmi vin ideile ca unui vrăjitor, dar

54|OCTOMBRIE 2012

„Tu inima cui iubeşti?” mă uit mereu la miză. Comunicarea de brand trebuie să dea de gândit ca să fie importantă. Ca în orice relaţie, şi cea cu targetul se preschimbă în ceva serios fără să ne luăm prea tare în serios.

Am intrat, când eram în primul an la Cohn & Jansen, cu “Normal, iubita, sigur că tu eşti mai frumoasă” pentru Fiat Albea.

Mi-a făcut şi Mihai Stănescu onoarea să se ia de mine. Apoi “Cătălin, Cătălin, şi eu te iubesc!” m-a umplut de compasiune, ironii şi zâmbete duioase. Deh, m-am sacrificat şi eu pentru ca fiecare Cătălin din România să-şi găsească alinarea în Cosmote! Tot pentru ei, am mai făcut o boacănă: împreună cu partenerul meu, de atunci şi de acum, Marc Borţun, am ajutat la refredonarea şlagărului “Singur” al trupei Talisman, dar şi la separarea iremediabilă a trupei - cică s-ar fi sfădit în urma negocierii drepturilor pentru reclamă. M-a distrat şi cum a intrat Becel ca verb în folclor.

Ce sfaturi îi dai unui copywriter junior azi, când regulile se schimbă?

Un copywriter azi e puţin diferit faţă de Unii confraţi de-ai tăi zic că româna nu e o generaţia mea, prin accesul şi raportarea limbă potrivită pentru reclame. Tu ce zici? la tehnologie. E fluent în mai multe, nu Asta îmi aminteşte de teza conform cădoar în scris. Ideal ar fi să ştie să facă tehreia Eminescu ar fi fost unul dintre marii nic ce face un art director sau un strateg, poeţi ai umanităţii dacă ar fi avut şandar să aleagă să se exprime preponderent sa de a scrie într-o limbă universală. Cu prin scris. Eu cred în oameni de creasiguranţă, această exageraţiune vine de ţie compleţi, care pot juca pe mai multe la acei confraţi care stăpânesc cu greuposturi, dar preferă unul. Cred în speciatate limba română. Ca să-mi permit să lizarea bazată pe viziune şi pasiune, nu critic româna, ar trebui s-o cunosc undepe limitare. Una peste alta, îi recomand va spre perfecţiune. să cunoască la perfecţie tehologia şi să iubească ideile, poveştile unice care fac Te-ai pomenit vreodată că ai intrat în folclor - cu vreun slogan, cu vreo strigătură? meseria asta atât de frumoasă.

THE INDUSTRY Declinare a campaniei de imagine cu cei doti simpatici tocilari, acest print nu le e străin cititorilor noştri

FLORIN DUMITRESCU, INDEPENDENT

„Sărut mâna pentru masă!”

În 1994, regizorul Alexandru Solomon căuta un copywriter. Regretatul Alex Leo Şerban i l-a recomandat pe textierul formaţiei Sarmalele Reci. Aşa a intrat Florin Dumitrescu în publicitate. A lucrat în două multinaţionale - D'Arcy şi McCann - , apoi într-o serie de agenţii locale, dintre care cele mai cunoscute GMP şi Tempo. A fost pe rând senior şi creative director. Ca „retor de brand”, a colaborat cu cele două firme majore de branding din Bucureşti, Brandient şi Seed.

A făcut comunicare pentru Realitatea Media şi Intact. În diverse campanii electorale, a lucrat pentru candidaţi din toate partidele majore.

Descrie fişa postului. Un copywriter elaborează reclame sau le scrie doar textul?

Cerinţa minimală este să scrie. Este răspunderea copywriterului ce cuvinte sunt spuse într-o reclamă, aşa cum art-directorul răspunde pentru vizual. Ce se întâmplă în interiorul echipei de creaţie ţine de chimia dintre cei doi. De regulă, copywriterii gândesc mai logic şi „arţii” mai vizual. Dar echipele cele mai creative sunt tocmai cele care depăşesc limitările.

Ce îţi place mai mult: să-l vrăjeşti pe consumator sau să-i dai de gândit?

Copywriterii români gândesc extrem de logic, majoritatea îşi codifică mesajele previzibil. Chiar şi atunci când caută ineditul şi prospeţimea, abia dacă obţin un pic de stridenţă... De aceea, poziţionându-mă faţă de oferta dominantă, caut să joc cartea seducţiei. De curând, cineva mi-a reproşat pe Facebook că manipulez masele. Am luat-o ca pe un compliment.

Unii confraţi de-ai tăi zic că româna nu e o limbă potrivită pentru reclame. Tu ce zici?

Foarte schematic şi grosier spus, engleza pare să meargă mai bine în ATL, în sloganuri solemne şi concise. Româna pare preferabilă în BTL, în headline-uri de promoţie. Românii au o consistentă tradiţie

de târguri şi iarmaroace, de folclor negustoresc. Consumatorul român rezonează atavic cu retorica populară, gen „ia cârnatu', că-l ia altu'!”. Acum, noi, ăştia din cubicule, tindem să apreciem la engleză o anumită nobleţe heraldică. Snobismul ăsta face victime şi în rândul targetului emancipat şi „aspiraţional”.

Te-ai pomenit vreodată că ai intrat în folclor - cu vreun slogan, cu vreo strigătură, cu vreo replică de spot?

După ce a dispărut Connex (Go), lumea a uitat de „Ce-i al tău e al tău”, sloganul cel mai citat şi parodiat la vremea lui. După ani de zile, galeria unei echipe de fotbal mi-a făcut bucuria de a relua claimul aniversar pe care l-am compus pentru Antena 3: „Existăm pentru că rezistăm”.

Ce sfaturi îi dai unui copywriter junior azi, când regulile se schimbă?

Un copywriter trebuie să ştie să vândă.

Dacă stăpâneşte tehnica argumentării, îi ies şi scenarii de spot, şi headlineuri „cu cârlig”, tot! Uneori, discutând cu juniori, le ziceam: uite, aici merge aplicat cutare procedeu retoric. Ei mă priveau derutaţi. Li se părea nefiresc ca şcoala să aibă şi altă utilitate decât diploma. Iar eu le zgândăream memoria neplăcută a vreunei materii pe care au trecut-o cu de-a sila... Experienţa te ajută, OK... Dar studiul - vorba aceea - îţi dă aaaripi!

OCTOMBRIE 2012|55

RESURSE

58 60 62 64

CĂRȚI INTERNET SOFTWARE HARDWARE

OCTOMBRIE 2012|57

CĂRŢI

2

1

4

3 DE CITIT ÎN OCTOMBRIE

5

bucătărie Și limbaj Bourdieu şi McLuhan sunt doi teoreticieni care nu mai au nevoie de prezentare, dar volumele lor au. Grafica din vremea comunismului putea fi cizelată, nu chiar ca bucătăriile lui Bourdain. Şi vreo 20 de autori spun povestea poveştilor electronice.

DE

58|OCTOMBRIE 2012

CRISTINA DUMITRU

langage et pouvoir symbolique PIERRE BOURDIEU

Cartea strânge scrierile despre limbaj ale celebrului sociolog francez, care argumentează că limbajul are, dincolo de funcţia de comunicare, caracteristicile unui mediu al puterii.

Limbajul se leagă de capitalul simbolic (prestigiu), care, la fel cum se întâmplă cu capitalul economic, face obiectul unei confruntări în societate. Cu ajutorul capitalului simbolic se poate obţine, desigur, puterea simbolică, iar aceasta se poate exercita prin intermediul violenţei simbolice.

AMAZON.COM: 8,17 EUR (paperback, franceză); 36,41 USD (paperback, engleză)

forward through the rear view mirror

iron curtain graphics

kitchen confidential ANTHONY BOURDAIN

Probabil cel mai cunoscut teoretician al media, Marshall McLuhan e considerat un autor sclipitor, dar aforistic şi uneori contradictoriu în enunţurile lui sibilinice. Explicaţia poate fi găsită chiar în concepţia despre comunicare a canadianului, care era convins că televiziunea, caracteristică epocii contemporane, înseamnă renunţarea la expunerea de tip aristotelic, adică liniară şi împărţită în capitole.

On McLuhan - Forward Through the Rearview Mirror este o carte ilustrată care respectă tocmai această concepţie. Fragmentele din McLuhan sunt pigmentate cu comentarii ale altor autori şi editate de Paul Benedetti şi Nancy DeHart. Rezultatul e un volum aspectuos de peste 200 de pagini, între revistă, operă de moralist francez şi album de artă.

ŞTEFANIA CARLA DUSHKA, CIPRIAN ISAC

Albumul de peste 200 de pagini e echivalentul de export al celor două volume din seria Grafică fără computer apărute până acum, cu contribuţia editurii germane Gestalten.

Interesante sunt aprecierile Coolhunting.com, care consideră că elementele grafice folosite sunt de foarte bună calitate, în contrast cu conţinuturile pe care le colportează. Cunoscutul site se opreşte asupra secţiunii de Protecţia muncii, în care imaginea are nu numai scopuri utilitare, ci şi de promovare a valorilor ideologice de bază. Paralela dintre limbajul grafic avansat şi instrucţiunile verbale triviale este "fascinantă".

MARSHALL McLUHAN

AMAZON.COM: 33,44 USD (paperback)

GESTALTEN.COM: 29,90 EUR CĂRTUREȘTI: 159 lei

Este vorba de cartea care l-a dus pe Anthony Bourdain la televiziune, adică No Reservations şi, respectiv, Travel Channel. Cartea este nici mai mult, nici mai puţin decât o coborâre în culisele bucătăriilor de restaurant - fiindcă, se dovedeşte, în secolul în care trăim bucătăriile au ceva de felul culiselor, măcar metaforic. Bourdain are ce are cu aşa-numita bucătărie comercială, pe care o descrie ca fiind populată de tot felul de personaje nu tocmai la locul lor. Kitchen Confidential a crescut dintr-un articol publicat în The New Yorker, numit Don't Eat Before You Read This.

LIBRĂRII: 37,05 lei (română) AMAZON.COM 10,82 USD (paperback, engleză) 13,33 USD (e-book Kindle, engleză) BARNESANDNOBLE.COM 9,83 USD (e-book de iPad, Android etc.)

inside the story COLECTIV, EDITAT DE ADAM WESTBROOK

Povestitorii sunt o specie veche de când lumea, dar așa-numitul digital storytelling e un fel de-a spune povești destul de nou. Inside the Story e, bineînţeles, o poveste digitală, care vorbeşte despre felul cum se spun poveştile digitale, dincolo de faptul că acestea sunt ceva cu cameră şi Internet. Editorul, pe nume Adam Westbrook, e freelancer şi profesor de jurnalism la Universitatea din Kingston şi a cerut unui număr de peste 20 de autori cu credenţiale - printre care o româncă, Monica Ulmanu - sfaturi pe care nu le găseşti în altă parte despre acest gen de naraţiune. Rezultatul e un pdf de citit pe ecran, gen Powerpoint. Arată bine şi pe iPad. WWW.INSIDETHESTORY.ORG: e-book gratuit pentru ecran. Cod de download pentru dispozitive mobile:

Intraţi pe Facebook.com/theindustry.ro, ca să vânaţi concursurile cu premii în cărţi organizate de The Industry.

OCTOMBRIE 2012|59

INTERNET

FineȚuri de Facebook În ianuarie 2012, Facebook avea 4,3 milioane de utilizatori români. La începutul lunii septembrie, reţeaua a depăşit 5 milioane. Ritmul de creştere, dar şi reputaţia nu tocmai bună a reţelei la capitolul date private ne obligă să fim atenţi la câteva subtilităţi şi chichiţe.

DE

IULIAN COMANESCU

Î

n vară, printre utilizatorii americani ai reţelei s-au iscat rumori cu privire la ceea ce părea a fi un bug: presupuse mesaje private vechi de cinci ani, care, brusc, apăruseră în timeline-ul utilizatorilor. Techcrunch, bine cunoscutul blog-devenit-site de tehnologie, a relatat imediat povestea. Şi a trebuit să dezmintă la fel de repede ideea de bug: de fapt, era vorba de mesaje publice, postate de

utilizatori pe wall-urile altora, în urmă cu mult timp. Rumorile au pornit de la faptul că Facebook generalizase cu puţin în urmă aşa-numitul Timeline, în locul wall-ului organizat pe stil vechi, lucru care a atras şi el proteste.

Cu excepţia faptului că e detestat de numeroşi utilizatori, prea multe n-ar fi de adăugat despre Timeline. Poate doar faptul că ambiţiile Facebook de a-ţi vizualiza

cumva nu doar existenţa în reţea, veche de câţiva ani, ci şi tot restul vieţii, de la data naşterii, sunt în acelaşi timp tentante şi un pic înspăimântătoare. În orice caz, faptul că un site serios, ca Techcrunch, poate greşi, luându-se după un mare număr de utilizatori dezorientaţi, spune destule despre transparenţa Facebook şi aşteptările nu prea roze pe care oamenii le au de la reţea.

Cu setările private, lucrurile vor sta mai bine Unul dintre cele mai enervante lucruri de pe Facebook este modul cum reţeaua modifică diferite setări şi facilităţi, fără a-şi anunţa utilizatorii. E vorba şi de complicatele opţiuni care ascund anumite zone ale profilului. În trecut, din când în când, diferite informaţii - ca adresa de e-mail, mobilul sau adresa fizică de acasă - puteau deveni, brusc, vizibile după ce, iniţial, utilizatorul le ascunsese. De ce ar face Facebook asta? CBC aminteşte faptul că încălcarea regimului datelor private e chiar în ADN-ul reţelei, care s-a născut atunci când Mark Zuckerberg a preluat şi folosit o bază de date a studenţilor de la Harvard. Diferiţi comentatori au scris despre felul viral-lipicios în care reţeaua te face să-ţi utilizezi detaliile personale, care atrage alţi utilizatori. Din acest punct de vedere, lucrurile vor fi însă mai puţin tulburi, fiindcă o reglementare a Federal Trade Commission, menţionată de Ars Tehnica, obligă Facebook să facă schimbările de date private în regim de opt-in, adică solicitând de la utilizatori aprobarea expresă, printr-un clic, de fiecare dată.

60|OCTOMBRIE 2012

Lupta împotriva profilurilor false De asta se leagă şi faptul că unele dintre profilele dezactivate sunt nume de firmă sau, în mod evident, pseudonime. În ultimii ani, o serie de business-uri mici (dar şi, paradoxal, instituţii ca Ministerul Afacerilor Externe, într-o vreme) şi-au creat profiluri de persoană fizică, încălcând, la modul inocent sau nu, restricţiile Facebook în materie. Un cont de persoană fizică, gen “Pensiunea Adelina”, are avantajul (nereglementar) că poate creşte prin simple add friends, în timp ce pagina omoloagă, gândită de reţea în acest scop, poate fi doar recomandată prietenilor din contul de persoană fizică al administratorului sau trebuie să aştepte să fie descoperită. Totuşi, faptul că astfel de conturi au început să dispară face această strategie nu numai neconformă cu regulile reţelei, ci şi păguboasă pe termen mediu sau lung.

De aceeaşi problemă se leagă şi pop-up-ul despre care relatează utilizatori şi site-uri din zona anglo-saxonă, care te întreabă: “Is this your real friend’s name?”, întrebare care ar putea fi la originea aceleiaşi operaţiuni de dezactivare a profilelor nereglementare.

Una peste alta, dacă Facebook va inventa pe viitor şmecherii intruzive, gen “Promote this post”, sau va tolera încălcări ale regulilor de felul profilelor false, ele vor fi, în viitor deci, din ce în ce mai subtile. Marea reţea globală de dinaintea invenţiei lui Zuckerberg, MySpace, a făcut implozie tocmai din cauza infectării cu tactici de marketing agresiv, care amintesc de spam. Iar Facebook vine după o listare la bursă ratată: acţiunile au scăzut de la preţul iniţial, de 38 de dolari, la puţin peste 20, ceea ce creează anumite aşteptări cu privire la un business serios, asanat de lucrurile care aduc a spam.

Căutarea îţi dă mai mult În august, Facebook a anunţat ame­li­o­ra­rea facilităţii de căutare. În trecut, aceas­ta returna doar profilurile prietenilor şi pa­gini create; acum, din timeline-ul pro­priu, ajungi la postări din trecutul recent ca­re se leagă de numele sau noţiunea că­ut­ a­tă, la utilizatori cu care nu eşti prieten şi la re­zultate de Web furnizate de Bing, mo­torul de căutare al Microsoft.

Pentru uti­li­za­tori, căutarea începe să fie utilă.

Din punctul de vedere al Facebook, ara­tă ca o intrare pe curs de coliziune cu fai­mo­sul Google. Dacă ne gândim la penetrarea reţelei, în România, cei cinci milioane de utilizatori înseamnă o jumătate sau chiar mai mult din totalul românilor co­nec­taţi, care este, conform diferitelor stu­dii exis­ten­te, între 8 şi 10 milioane. La rit­mul de creştere din prezent, Facebook ar pu­tea deveni un fel de Internet paralel, iar arhitectura complexă a reţelei, care în­glo­bea­ză şi facilităţi de chat, şi opţiuni de fo­rum, şi căutare sugerează ambiţii, dacă se poate spune aşa, mai globale decât în prezent.

“Promovează postul”?

N-ai niciun motiv Atunci când postează pe pagini, utiliza­to­rii care au creat aşa ceva văd, de câ­te­va luni, un pop-up supărător care spu­ne: “Promote this post”. Printr-un clic, acesta te duce către cunoscuta faci­li­ta­te de reclamă plătită, care se dovedeşte a fi mar­che­ ta­tă mai agresiv. Pop-up-ul nu dispare imediat, dar poate fi ocolit foarte simplu: neglijându-l şi dând un clic pe Post, care dă rezultatele aşteptate.

Peste 5.000 de contacte?!

Mail-uri @facebook.com

Adesea, utilizatorii intensivi de Face­book, care se apropiau de limita de 5.000 de prieteni admisă de reţea, îşi păs­trea­ză nu­ mărul de contacte undeva în zona 4.900-5.000, ca să poată adăuga nou-ve­niţi relevanţi. Tot în vară, la acest gen de profil numărul contactelor a sărit brusc în zona 5.200-5.300, ceea ce face imposibilă adăugarea de noi prieteni.

O explicaţie oficială pentru asta nu am gă­sit. În schimb, pe Quora, cineva po­me­neş­te despre faptul că Facebook a adă­u­gat la socoteală şi profilurile de prie­teni dezactivate, care nu erau incluse în nu­mă­ră­toare. Câteva ore petrecute în la­bo­ri­oa­sa operaţiune de unfriend îţi arată des­tu­le astfel de exemple.

De aceleaşi ambiţii de a îngloba totul s-ar putea lega o schimbare care a indispus destui utilizatori, mai precis pe cei din categoria care îşi afişase public adresele de mail.

Recent, aceştia s-au trezit cu ele înlocuite de e-mail-uri de forma profil@facebook.com, lucru care a produs nemulţumire, fiindcă acestea se duc în sistemul integrat de mesagerie (chat live, mesaje asincrone). Mesajele primite @facebook.com pot ajunge la adresa principală de mail numai prin sistemul de notificări, dacă îl setezi ca să trimită aşa ceva. Cei mai mulţi useri intensivi şi-au scos însă majoritatea avertizărilor.

OCTOMBRIE 2012|61

SOFTWARE

de

CRISTINA DUMITRU

S

igur că da, iar oferta merge de la sof­turi cu aspect familiar la pro­ce­ soa­re de text mai aparte, ale că­ror dezvoltatori au imaginat fi­lo­zo­fii și facilităţi care le fac foarte di­fe­ri­te de ceea ce ne-am putea aștepta. O să men­ ţio­­năm doar în treacăt, în ideea că le știţi, Li­­bre­­Office și Open­Office, programele gra­­­­tu­­­­i­­­te care re­pre­zintă principala con­ cu­­­ren­­ţă la faimosul și nu tocmai ieftinul, dar so­lidul Microsoft Office. Și Pages de la A­­pple, un pro­gram care e la fel de mi­­ ni­­­ma­­­list și plăcut la folosire, dar versatil ca toate produsele companiei, dis­po­nibil în App­Store la numai 15,99 euro. Dacă vreţi să vă distraţi, vă puteţi in­sta­la și Lo­tus Sym­­pho­­ny Notes, care e free­ware de la în­­ce­pu­tul acestui an, iar fanii Linux știu cu siguranţă despre Gnome Office sau KOffice. Pro­gra­me­le ca­re ur­mea­ză au în­să fiecare câte ce­­va spe­cial, chiar da­că pot exporta do­cu­men­­te­le în for­ ma­­te compatibile, gen doc sau odt, ca să n-aveţi probleme cu tri­mi­te­rea tex­te­lor.

Pentru nepretenţioși, simple și gratuite

Procesoare de text mai altfel Să presupunem că aveţi blocajul scriitorului, că nu vreţi să daţi 120 de dolari pe Microsoft Word (cu toată suita Office) şi Writer din LibreOffice vă enervează. Notepad (Windows) sau Textedit (Mac) sunt prea simpliste. Există şi alte programe în care poţi scrie decent un text?

Pentru autori fără putere de concentrare iA Writer propune o idee aparte, așa-numitul focused writing, care îns­eamnă în primul rând o interfaţă mi­ni­ma­listă, cu contrast redus și fără cine știe ce butoane. Apple l-a desemnat drept una din Apli­ca­ţiile Anului în 2011 și a­re peste 400 de mii de download-uri în Mac App Store, unde costă 4,99 do­lari. Versiune de Windows nu există, în schimb puteţi descărca una de iPad, cu 0,99 dolari.

Ommwriter Dana e probabil cel mai apar­te procesor prezentat în aces­­te pa­ gini. E gratuit și disponibil pe Mac, PC și iPad și aduce cu iA Writer, dar cu un adaos de pomișori, muzică și zgo­mo­­te re­la­xan­te, plus clipocit de taste care amintește de mașinile de scris electrice de acum 20-25 de ani. Meniurile nu se văd dacă nu treci cu mouse-ul peste ele și nu poţi schimba prea multe ca fonturi și alinieri, dar, tocmai din acest motiv, tre­buie să te pui pe scris și atât.

3 4

Pentru prozatori și scenariști

yWriter e gândit de Simon Haynes, programator care scrie și literatură SF, AbiWord e un procesor gândit în în ideea de a ajuta utilizatorul să se descurce cu un text narativ, de di­men­ ideea de a replica meniurile și ce­ siuni mari. Organizează întreaga poveste în capitole și scene, lucru util dacă scrii le­lal­te funcţionalităţi ale MS Word, lu­cru să­rind dintr-un loc într-altul al textului, cum fac majoritatea autorilor. E gratuit pe care îl face foarte bine, dar ase­mă­nă­­ și dis­ponibil numai pentru Windows. tor cu versiunile mai vechi ale pro­gra­­ Scrivener are o filozofie asemănătoare, dar costă 45 de dolari. Disponibil mu­­lui de la Microsoft. Softul e mic, se pen­tru OS X și Windows, creează structuri asemănătoare cu yWriter în do­ lan­sează ușor și nu costă nimic. E dis­­po­­ cu­mente și are ceva numit corkboard, adică duce mai departe ideea de clipboard ni­bil pentru Windows și Linux și, în­tr-o (multiplu), într-o tablă virtuală de plută. Aici, materia poate fi organizată în așaversiune neactualizată, și pentru Mac. numitele index cards, un fel de post-it-uri de calculator. În Scrivener se pot con­ Una din instalările pe care le-am în­­cer­­cat cepe și scenarii de film, dar despre asta am scris într-unul din numerele trecute. avea probleme cu diacriticele româ­nești.

Bean e ceva asemănător, dar mer­ ge numai pe OS X și, fiindcă a fost gândit special pentru această platformă, are un aspect mai finisat. Îi lipsesc un număr de facilităţi cvasigeneralizate, ca no­te­le de subsol sau stylesheet-urile și creează diverși "purcei" la importul do­cu­men­telor de Word. Foarte confortabil, totuși, dacă e vorba de scris articole sim­ple.

1

5 6

2

62|OCTOMBRIE 2012

Bean

AbiWord

Scrivener

Ommwriter Dana

yWriter

iA Writer

OCTOMBRIE 2012|63

3

5

2

i e oţ il , t ob ele ng i m su r la itiv ne m e-u rta oz zi i Sa ic fe sp ga ş la dev ză o i. Di ma nsa e. U ple de ea ne în e la str T R Ap ţii ăt m eja s oa M I la can osp toa t d e a e n D U De bri pr ul un ul d ril A fa i îm put te s nct lege S T I N I îş ce a u a în ătur e p ntă E C R D al u p zi sa epre r

4

1

De ale vic e sez -ur on ile ulu mo i bil e HARDWARE

64|OCTOMBRIE 2012

iPhone 5: ușor ca fulgul, dar cu creier mare A deschis seria de lansări ale toamnei, la începutul lunii septembrie, la pachet cu iOS 6. E un smartphone categorie ușoară, dar numai ca display și greutate. Procesorul este foarte puternic și bate dispozitive asemănătoare în teste. Odată cu iOS 6, Apple a dorit să-și impună propria versiune de hărţi în detrimentul Google Maps, ceea ce a dat naștere unui scandal printre utilizatori, din cauza funcţionalităţii reduse a acestora. Alte noutăţi din iOS 6, ca Facetime prin conexiune mobilă, fotografiile panoramice și generalizarea share-ului de Facebook au primit însă aplauze, iar vânzările au fost record în primele zile. Ecranul cu 5 inchi mai mare decât al seriei 4 înseamnă un rând de iconiţe în plus pe ecran.

Display: 4 inchi.

PROCESOR: Dual Core A6, 1,2 GHz. RAM: 1 GB

Samsung Galaxy Note II: ultimul Android pe ecran de 5,5 După ce a tras glonţul numit Galaxy S III în primăvară, Samsung pune în vânzare ceva numit phablet sau, după alţii, superphone, adică un dispozitiv între telefon și tabletă. Cu alte cuvinte, dacă am adăuga numai o jumătate de inch ecranului, am obţine un Kindle clasic, cu e-Ink, în timp ce tableta începe cu încă 1 inch mai sus, la limita de 7. La un astfel de design, stylusul, o idee cu care fabricanţii de device-uri se joacă de la începuturile PDA-ului, e ceva mai tentant decât pe un smartphone clasic, de 4 inchi. Un plus pentru Galaxy Note II e ultimul Android, Jelly Bean (4.1).

DISPLAY: 5,5 inchi.

PROCESOR: Quadcore, Exynos, 1,6 GHz. RAM: 2 GB.

LG Optimus G: cameră de 13 megapixeli Anunţat la începutul lunii septembrie, mobilul cel mai performant de la LG se laudă în primul rând cu o cameră de 13 megapixeli, mult peste standardul actual, de 8. În lipsa unui test hands-on, prea multe nu sunt de spus despre acest telefon, exceptând designul minimalist și specificaţiile impresionan­ te - procesor quadcore și o cantitate de RAM care acum cinci ani era mare și pentru un laptop. Singurul loc în care Optimus G nu e chiar ultimul răcnet e sistemul de operare, care e Android 4.0.X (Ice Cream Sandwich), faţă de alte device-uri, care au 4.1.X (Jelly Bean).

DISPLAY: 4,7 inchi.

PROCESOR: Quadcore, Qualcomm Krait S4 Pro, 1,5 GHz. RAM: 2 GB

Lumia 920: wireless charging După ce, ani la rând, a pierdut cote de piaţă mizând pe cai morţi precum învechitul sistem de operare Symbian, Nokia încearcă să-și ia revanșa în parteneriat cu Microsoft. Lumia 920, care va fi probabil disponibil pe piaţă în luna noiembrie, arată ca mai vechiul 900, dar vine cu o mulţime de noutăţi, legate nu doar de hardware, ci și de Windows 8, pe care Microsoft îl lansează pe 26 octombrie.

Printre noutăţile Lumia 920 se numără în primul rând încărcarea wireless, la standarde așa-numite Qi, care devine (și mai) sexy în virtutea faptului că Nokia vrea să aducă chargere wireless în aeroporturi și cafenele. Asemănător, prin NFC (Near Field Communication), pot fi shăruite și fișiere.

DISPLAY: 4,5 inchi.

PROCESOR: Dual Core, Qualcomm Krait S4, 1,5 GHz. RAM: 1GB

Kindle Fire HD/Paperwhite: tablete ieftine și lumină pentru e-reader Până acum am vorbit de telefoane, dar, la capitolul tablete și e-book readere, vedetele toamnei sunt până în prezent device-urile Kindle. Versiunea de 7 inchi a tabletei (Fire HD) vine cu același preţ de dumping ca al primului Kindle Fire, de anul trecut, 200 de dolari în SUA, și funcţionalităţi solide, chiar dacă mai reduse faţă de iPad și alte tablete de 10 inchi. Cu același prim Fire, de anul trecut, Kindle a consacrat clasa tabletelor mici și ieftine, dar de astă dată se aventurează și în zona 9-10 inchi cu o versiune de Fire HD care a primit reviewuri mai puţin entuziaste. E-book readerul - categorie inventată în sensul publicului larg de Amazon, fabricantul Kindle - se numește în ultima lui versiune Paperwhite și are ca principală noutate un sistem de iluminare inclus, necesar fiindcă ecranul e-Ink e făcut să imite odihnitoarea hârtie și nu înseamnă nimic pe întuneric.

FIRE HD - DISPLAY: 7/8,9 inchi (Fire HD). PROCESOR: Dual Core, OMAP, 1,2 GHz. RAM: 1 GB PAPERWHITE - DISPLAY: 6 inchi. PROCESOR ȘI RAM: nespecificate de fabricant.