The Industry Magazine no. 16, December 2012

R E V I S TĂ D E M E D I A

Nr. 16 | DECEMBRIE 2012 | PREŢ: 12 LEI

Cel mai bun PRODUS DE SOFT ROMÂNESC Cea mai bunĂ APLICAȚIE DE ANDROID Cea mai bunĂ APLICAȚIE DE IOS cel mai bun TEXT

FOTOGRAFIA ANULUI Cea mai bunĂ PRODUCȚIE INDEPENDENTĂ TV Cea mai bunĂ CAMPANIE DE PUBLICITATE CLASICĂ Cea mai bunĂ COMUNICARE ONLINE DE BRAND PERSONALITATE MULTIMEDIA

5 948446 400198

PRINT MEDIA

Pseudonimele, rușinea presei 22

CULISE

strip-tease pentru tine 26

PORTRET

brumaru 2.0, Facebook, sinucidere 50

12

HARDWARE

Articol fără GHZ, MB și megapixeli 60

Nr

. 4

E | D

RE

VI

CE

ST

MB

E A D

RI

0 E 2

11 Nr

ME

DI

. *

U | I

LIE

20

11

Nr. 5

N I IA

UA

RI E

20 12

*

A

˘

2

201

i. i no i pur vech Timenduri Tr

14

16

RIP

NI ME OA

N TIO

SC DE acă îmbr de se criză?

De unolul pe Diav 53 JOB

ER

P

T RIN

e

VIU

INT re desp Salis nal D Fatih tegia Ka stra 46

RI DU EN TR RI DU EN TR

i esc icanlos

TV PiaţaMoldova din 20

escu iu andr intervan Alex Şerb 28

* Sp

ngiu,

te aces

i fără

culor

Pa te? cuvin

ington ga a huff a la stân arianndreapt de la 52

-23

le 14

gini

va un ce

ieţui prav vor surterii? repo 54

Cuprins 6 COLABORATORI Victor Ilie | Lina Vdovîi 7 ŞTIRILE LUNII A murit JR | Suleyman rade tot | S-a terminat selecţia

angajaţilor TVR | RCS-RDS, pe curs de coliziune cu televiziunile | Ordonanţă de urgenţă privind publicitatea 8 N-AM ZIS-O NOI! Neveste, meserii, facturi

TRENDURI

2012

Top cele mai citite 10 articole de pe theindustry.ro 1

Aurică Bâc și like-urile fermecate

12 22 26 30 34 36 38 40

OAMENI 44 INTERVIU Rodica Zafiu: “Ce se întâmplă acum e dincolo de Caragiale” 50 PORTRET Brumaru 2.0

de Vlad Ursulean Personajul virtual pe care l-am inventat în iulie a ajuns la tv și în ziare.

2

Ceilalţi ziariști

de Victor Ilie Reportaj despre vânzătorii de reviste din Gara de Nord.

3

Times New Roman nu e o glumă

de Iulian Comanescu Din culisele site-ului de umor.

4

Cum să-ţi cumperi faima pe Facebook

5

Bahoi vrea să existe

6

The Industry Awards 2012

7

Jurnalismul de date III:

8

The Industry vine la ASE

9

Suleyman Magnificul și Turkish Invasion

COVER STORY The Industry Awards. Ce profit ai tu din ele PRINT MEDIA Pseudonimele, ruşinea presei CULISE Striptease pentru tine GRAFICĂ Cehoslovacia afişelor de film FOTOGRAFIE Filozofia Leica AUDIENŢE Campania electorală la TV BAROMETRUL BRANDURILOR Horia Brenciu plânge, cântă şi dansează RUBRICA DE PĂRERI Revoluţia Twitter din ’89

RESURSE 58 58 60 64 66

CĂRŢI Fineţuri foto şi centenari SOFTWARE Cele mai downloadate softuri de calculator HARDWARE Articol fără MHz, GB şi pixeli AGENDĂ Evenimente media în 2013 INFOGRAFIC Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi!

de Vlad Ursulean Metode neortodoxe de a căpăta like-uri.

de Ştefan Mako Portretul unui Web Celebrity în bejenie.

de Redacţia The Industry Articolul care anunţa premiile decernate pe 29 noiembrie.

Despre investigaţii, cu Paul Radu Una din părţile cover story-ului de la nr. 13 al revistei.

de Redacţia The Industry Workshop-ul cu studenţii din 14 noiembrie.

de Iulian Comanescu Trendul serialelor turcești în Balcani și lumea arabă.

10

În mintea lu’ Schimb de mame

de Ştefan Mako Reportaj din culisele reality show-ului.

4|DECEMBRIE 2012

www.theindustry.ro | www.facebook.com/theindustry.ro office@theindustry.ro | telefon: +4021 313 84 14 REDACŢIA: Editor: Iulian Comanescu Art Director: Maximilian Turza Corectură şi Copy Editing: Stelian Ciocoiu Colaboratori: Cristina Dumitru, Victor Ilie, Lina Vdovîi Foto: Agerpres, Comanescu, Graffiti, McCann Erickson Romania, Leica, Fuji, Intact Images, Nikon, PRO TV, S58Y, Wikipedia, Thinkstock Publicaţie realizată de: Comanescu Tipar: Sothis Print Materialele încadrate în chenar şi marcate prin “Advertorial” reprezintă publireportaje (sunt comandate şi plătite de clienţi) ISSN-L: 2248-0978 Powered by: Intact Media Group

12

THE INDUSTRY AWARDS. CE PROFIT AI TU DIN ELE

Pe 29 noiembrie, The Industry a premiat nouă produse de comunicare şi IT, de la aplicaţii de iPhone, la personalitatea multimedia a anului. Prin vot pe Theindustry.ro, publicul a desemnat al zecelea premiu, pentru popularitate. Aplicaţiile, autorii, fotografii, emisiunile premiate sunt şi ponturi pentru tine.

22 PSEUDONIMELE, RUŞINEA PRESEI

Pseudonime există dintoteauna. Care sunt cele din presa scrisă a ultimilor ani?

The Industry a făcut o investigaţie tenebroasă, demnă de o cauză mai bună, şi a dat peste o astfel de infamă semnătură chiar în redacţia noastră.

26 STRIPTEASE PENTRU TINE

Atunci când a vrut să intre în culisele evergreen-ului de la PRO TV, The Industry se aştepta să găsească poveşti înduioşătoare şi lacrimi de iubire. A dat peste Nicoleta Luciu, care tocmai se dădea cu vin, în seara care-a dat foc presei de a doua zi.

50 BRUMARU 2.0

A fost odată un poet pe care-l iubea toată lumea, care s-a dus întâi pe blog, pe Hobbitul.ro, şi după aceea pe Facebook. The Industry a plecat prin cyberspaţiu după el.

Poetul a luat-o la fugă, s-a oprit, iar a fugit. The Industry a scris ce-a putut. Poetul s-a bucurat.

60 ARTICOL FĂRĂ GB, MHZ ŞI PIXELI

Revistele atente la tehnologie îţi dau de obicei ştiri despre ultimele gadgeturi, cu caracteristicile lor impresionante. The Industry a stat de vorbă cu câţiva utilizatori obişnuiţi de telefoane mobile şi a aflat cu totul altceva.

DECEMBRIE 2012|5

COLABORATORI | 12.2012

de la iaşi vine textul

The Industry are în acest număr doi colaboratori, care au scris patru texte lungi.

Amândoi vin din aşa-numita Şcoală Opinia, care se află într-o legătură placentară cu Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării din Iaşi. Numitorul comun: profesorul Dan Condurache, unul din cei mai cunoscuţi formatori de jurnalişti din România.

22, 44 Victor Ilie

Mezinul de la Casa Jurnalistului s-a format la Opinia studenţească și la Universitatea Cuza, unde Dan Condurache conduce probabil cea mai bună facultate de jurnalism din ţară. În The Industry, scrie reportaje, iar pentru acest număr a fost curios să investigheze cum stau lucrurile cu pseudonimele în presa noastră scrisă şi a stat de vorbă cu Rodica Zafiu.

6|DECEMBRIE 2012

26, 50 Lina Vdovîi

A făcut Jurnalismul şi a trecut pe la Opinia Studenţească la Iaşi, la fel ca Victor Ilie, dar e de fel din Republica Moldova. A colaborat cu Dilema veche, Jurnalul şi Cotidianul, iar acum combate la TVRNews.ro. The Industry a trimis-o în culisele Dansez pentru tine, de unde s-a întors cu succes, şi pe urmele poetului Emil Brumaru, pentru a investiga bogata prezenţă online a acestuia, alias Brumaru 2.0.

SULEYMAN RADE TOT. Suleyman - Sub domnia iubirii, serialul de pe Kanal D, a atins în decursul lunii noiembrie ratinguri de peste 9 puncte pe all urban, devansând producţii româneşti ca Vocea României. România se înscrie în trendul general din ţările balcanice şi lumea arabă, unde producţiile turceşti au din ce în ce mai mult succes, aşa cum a relatat The Industry în această toamnă, într-o corespondenţă specială de la Cannes.

Suleyman - Sub domnia iubirii a generat fenomene culturale în Balcani. În ţările din fosta Iugoslavie, copiii sunt botezaţi cu nume din telenovelele turceşti, iar în Croaţia, o reclamă în care Halit Ergenç, interpretul lui Suleyman, apare într-un supermarket din lanţul Konzum a făcut furori.

S-A TERMINAT SELECŢIA ANGAJAŢILOR DIN TVR. La închiderea ediţiei The Industry, comisiile care au evaluat activitatea a peste 3.000 de angajaţi ai televiziunii publice terminaseră interviurile. Listele cu notele obţinute au fost afişate pe 11 decembrie, pentru ca perioada 12-14 decembrie să revină contestaţiilor, iar afişarea rezultatelor finale să fie programată pentru 21 decembrie. Procesul de selecţie are ca scop concedierea a peste 800 de angajaţi, ca parte din planul de redresare financiară a TVR. Instituţia are datorii de peste 145 de milioane de euro, pe care urmează să le plătească într-o perioadă de şapte ani şi jumătate.

DE UNDE ÎNCEPEM

A MURIT JR. Larry Hagman, interpretul lui JR din Dallas, a murit pe 23 noiembrie într-un spital din oraşul care dă numele serialului, la 81 de ani, în urma unui cancer la gât. JR, alias Larry Hagman, a fost poate cel mai cunoscut erou tv al românilor dinainte şi de după 1989, datorită programării repetate a serialului american. Dallas a devenit un megahit şi în SUA, la sfârşitul anilor ‘70, când a fost difuzat pentru prima oară pe CBS. Episodul “Cine l-a împuşcat pe JR?” din toamna anului 1980 a fost, la vremea respectivă, cel mai vizionat program de pe o televiziune americană, cu 83 de milioane de telespectatori şi o cotă de audienţă de 76%.

Dallas a fost difuzat timp de 14 sezoane, între 1978 şi 1991, şi a avut şi un revival în 2011, când a făcut ratinguri bune pe TNT. Antena 1 a achiziţionat noua serie şi o va difuza în ianuarie 2013.

RCS-RDS, PE CURS DE COLIZIUNE CU TELEVIZUNILE. După conflictul de acum câteva luni cu Intact, RCS-RDS şi-a anunţat intenţia de a scoate din pachetele oferite abonaţilor posturile Discovery, lucru care a stârnit alte proteste. RCS-RDS luase anterior, de la CNA, licenţa pentru posturi asemănătoare cu cele Discovery şi iniţiase o mişcare asemănătoare în Ungaria. Tot în Ungaria, Digi, deţinut de asemenea de RCS-RDS, intenţiona la începutul lunii decembrie să scoată din grilă posturile HBO. Mutările evidenţiază antagonismul de business dintre telecomuri şi piaţa tv clasică.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ PRIVIND PUBLICITATEA. O ordonanţă de urgenţă a Guvernului Ponta, încă nepublicată în Monitorul Oficial la închiderea ediţiei The Industry - şi deci fără putere de lege -, care modifica Legea audiovizualului a stârnit protestele agenţiilor de publicitate, fiindcă stipula relaţia contractuală directă dintre clienţii de publicitate şi posturile tv.

Ordonanţa mai conţinea o serie de prevederi referitoare la Consiliul Naţional al Audiovizualului şi piaţa de cablu/telecom.

DECEMBRIE 2012|7

Neveste, meserii, facturi De Sf. Mihail şi Gavriil se plătesc facturile celor cu aceste nume, iar un cuplu care a făcut sex într-un taxi a fost condamnat la închisoare, fiindcă taxiul era în Dubai. Un tată vrea să-şi sugrume fiul, iar o ziaristă, să se facă nevastă. de

IULIAN COMANESCU

N-AM ZIS-O NOI!

Am 15 necrologuri de scris şi oamenii ăştia continuă să moară!

Copy Editor anonim, Overheardinthenewsroom.com, 21 noiembrie

Dubai: Cuplu care a făcut sex în taxi condamnat la trei luni de închisoare.

Britanica şi irlandezul resping acuzaţiile de indecenţă, dar recunosc că au băut în public The Guardian, 22 noiembrie 2012

8|DECEMBRIE 2012

Un român a furat 3 milioane de lire sterline dintr-un bancomat din Marea Britanie Adevărul, 27 noiembrie

Stau la coadă de trei ore ca să-i cumpăr lui Bart o jucărie pe care o să o facă praf în trei minute.

După aceea o să-i dau cadoul, o strângere de gât.

Homer J. Simpson, tatăl lui Bart, Twitter, 23 noiembrie

Pervers care se masturba în public, către poliţie: Aşteptaţi să termin!

Seattle 911, 15 noiembrie

“Care-i asemănarea dintre MRU, NATO şi UNICEF? Nimeni nu ştie exact de la ce vin iniţialele.”

Kamikaze, 27 noiembrie

Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care au postat mesaje, mi-au trimis mail-uri, mi-au dat telefon... iar unii chiar au plătit facturi cu ocazia onomasticii.

Mihai Bădici, inginer, mic întreprinzător, Facebook, 9 noiembrie

“Cică am fi una dintre cele mai puţin inovatoare generaţii din istoria recentă. Am visat la maşni zburătoare şi ne-am ales cu mesaje de 140 de semne.”

Mona Dîrţu, jurnalist, Facebook, 19 noiembrie

Dacă mai văd un status cu “sunt fericit şi mă simt bine”, promit să aflu unde staţi şi să remediez măcar partea cu “mă simt bine”.

Julius Constantinescu, publicist, blogger, Facebook, 26 noiembrie

E aşa de bine în concediu, încât mă gândesc din ce în ce mai des că mi-am ratat vocaţia. Trebuia să mă fac: nevastă.

Ana-Maria Onisei, jurnalist Adevărul, Facebook, 27 noiembrie

DECEMBRIE 2012|9

TRENDURI

1 2 COVER STORY 22 PRESĂ SCRISĂ 26 CULISE 30 GRAFICĂ 34 FOTOGRAFIE 36 AUDIENŢE TV 38 BAROMETRUL BRANDURILOR 40 RUBRICA DE PĂRERI

DECEMBRIE 2012|11

COVER STORY

SOFTURI TARI, BRANDURI SURPRINZฤ TOARE, OAMENI INTERESANลขI

12|DECEMBRIE 2012

ce profit

ai tu din ele?

A

Cele 43 de nominalizări, din care 9 premii de la prima ediţie The Industry Awards, sunt exact atâtea hinturi despre aplicaţii, emisiuni, branduri şi mai ales oameni care merită să îi iei şi să îi păstrezi în vizor. Află de mai jos de ce am făcut lista, cum am făcut-o sau dă pagina pentru ca să vezi premiile.

tunci când am început să ne gân­dim la The Industry Awards, cea mai la îndemână idee era să dăm niște pre­ mii clasice re­ fe­ ri­ toa­ re la co­ mu­ nicare (print, radio, tv, ad­­ver­­ti­­sing, PR, digital, cu subspeciile lor). Am spus că mai bine nu, fiindcă se ve­de cu o­chiul liber că lucrurile scârţâie prin mai toa­te domeniile enumerate. În plus, sun­tem o revistă finanţată de In­tact și da­că am fi insistat pe categorii ca te­le­vi­ziu­ ne sau presă scrisă, desigur că ar fi ieșit vorbe, oricâte intenţii bune am fi avut.

Așa am ajuns la ideea de a recompensa cele mai cutting edge d e IULIAN COMANESCU idei din do­me­nii diverse, eventual conexe cu co­mu­ni­ca­re, dar f o t o NIKON, INTACT de viitor, lucru pe care l-am și fă­­­cut pe 29 noiembrie. Ceea ce am IMAGES, MCCANN no­mi­­­na­­­li­zat și, în cele din urmă, premiat ara­­tă că am procedat ERICKSON, GRAFFITI, bine. Sau, cel pu­ţin, mai bine decât dacă ne-am fi apu­cat să PETRUŢ CĂLINESCU stoar­cem apa din piatră seacă. Simp­to­ma­tic, doar unul din cele cinci articole no­mi­nalizate pentru Cel mai bun text a apărut și în print, și acela, nu în presa ge­ne­ralistă, ci în Dilema veche. Alte do­uă articole au apărut pe bloguri. La ca­pi­tolul Fotografie, o singură imagine a fost ti­pă­ri­tă într-un cotidian major, și ace­la de sport. Lucrurile ar părea că stau mai bine în televiziune, însă dintre pro­duc­ţiile independente, care ar trebui să con­stituie întrun fel sau altul viitorul pie­ţei tv, nu am putut nominaliza decât trei, iar televiziunea publică, cea care în alte ţări dă tonul, nici nu a avut cu ce intra în calcul.

Ne-am scos, cum se spune, prin zona co­mercială - publicitate clasică și co­mu­ni­care de brand online, unde, chiar dacă n-ar ieși în mod special de o căciulă de pre­mii pentru fiecare, am găsit, măcar, do­uă campanii executate de agenţii ma­jo­re, pentru branduri mari, care me­ri­tă aplauze. Le știţi deja, dar o să le re­des­co­periţi în paginile următoare. În materie de personalităţi multimedia a fost de asemenea ușor, ne-am bucurat că am putut strânge cinci oameni care au nu doar vizibilitate online, ci și o percepţie pozitivă. Dar surpriza cea mai plăcută a venit din locul în care am crezut că ne vom prinde urechile la nominalizări: sof­tu­rile de desktop, Android și iOS. Aco­lo am găsit proiecte proaspete și nu­mai bune de nominalizat, deși am trăit permanent cu grija că nu poţi ști totul, în pieţe în care informaţiile sunt atât de risipite.

La Club Control, reacţia sălii conduse stâr­­nite și stăpânite de Teo (The Comedy Club) a fost cea mai vie pe la categoriile de soft. Dar, bineînţeles, au primit a­pla­u­ze și alţii.

DECEMBRIE 2012|13

COVER STORY

Cel mai bun PRODUS DE SOFT ROMÂNESC

Câștigător: Bitdefender/Bitdefender Software

Softul al cărui premiu a fost înmânat de Tudor Galoș de la Microsoft nu mai are nevoie de prezentare, fiindcă este marele hit al producţiei de software românești. Este disponibil în mai multe variante pentru PC, dar și pentru Mac și Android.

Nominalizări

Total Soft Charisma - soft pentru

project management/ Enterprise Resource Planning: www.totalsoft.ro.

Axigen - poștă electronică, cu webmail/Ajax: www.axigen.ro Siveco Applications - soluţie de adminstrare a afacerilor cu 46 de componente www.siveco.ro.solutii/erp Aspell/Ispell - spelling open source gratuit în română, compatibil cu Libre Office și aplicaţii de Mac - rospell. sourceforge.net Download (versiunea gratuită, cea mai sumară): http://www.bitdefender.ro/ solutions/free.html

14|DECEMBRIE 2012

Cea mai bunĂ aplicaȚie de android

Câștigător: Speed Taxi/CleverTech Aplicaţia este folosită inclusiv de oamenii care scriu la The Industry și are o versiune la fel de bună de iOS. Este minimalistă și are un scop clar, pe care îl îndeplinește perfect: localizează clientul pe GPS și trimite mașina care acceptă comanda. Faptul că face toate acestea fără să-ţi ceară adresa de e-mail este un mare plus pentru utilizatorii hârșâiţi, sătui de newslettere inepte.

Nominalizări

RATB SMS - soft pentru procurarea abonamentelor de o zi

QR code pentru download-ul Spped Taxi în Google Play

pentru transportul în comun în București Cinemagia - interfaţa de mobile a cunoscutului site de recomandări cinematografice Orasulm.eu - ghid de lifestyle și comunitate cu geolocaţie, pentru București și alte orașe Descopera lumea Beck’s - ajungi în 18 destinaţii de vacanţă, participând la un concurs tematic Beck’s.

Cea mai bunĂ aplicaȚie de ios

Câștigător - Transport Urban/Asociaţia Concept Urban

A primit premiul pentru dispozitive Apple deși a pornit de pe Android. Calculează rute și propune mijloace de transport în comun, în funcţie de punctul de plecare și de cel de sosire stabilite, bineînţeles cu contribuţia GPS atunci când e cazul. Este o aplicaţie apărută în 2009 la iniţiativa unor studenţi.

Nominalizări

Skin Scan - scanează aluniţe, folosește la prevenirea

QR Code pentru download în Apple App Store

cancerului de piele Zonga - streaming muzical, își spune “cea mai mare colecţie de muzică online din România” Okazii - aplicaţia de iPhone a binecunoscutului site de licitaţii Star Taxi - aplicaţie pentru comanda taxiurilor, include mașini de la mai multe companii ș.a.

DECEMBRIE 2012|15

COVER STORY

Cel mai bun TEXT

Câștigător - Strălucitor. Povestea de comă a unui reportaj/Viorel Ilișoi

Reporterul își povestește amintirile dintr-o călătorie pe care a făcut-o în 1992, în satul natal al lui Paul Goma din Basarabia: “Lucram atunci la «Timpul». Tipăream revista la Chișinău, că era mai ieftin. Aveam colegi care se duceau săptămânal la Chișinău, la tipografie. De la ei am aflat că fraţii noștri moldoveni nu obișnuiesc să-ţi dea demâncare. Te întâmpină bucuroși, te strâng la piept cu o sută de braţe, strigă lăcrimând: «Noi vrem să ne unim cu Ţara», apoi te înhamă la băut. Și nu băute lenevoase, de umplut timpul, ci din alea rusești, epopeice, cu ţocăieli, cu bocete, cu cântece revoluţionare, până cad toţi sub masă și rămân ţepeni câteva zile, cu zgaibaracele-n sus, ca broaștele în formol.”

Nominalizări EXCLUSIV. Cum am cumpărat un loc de PARLAMENTAR de la partidul lui Dan Diaconescu în 24 de ore. ÎNREGISTRAREA DISCUŢIEI: 50.000 de euro CASH este taxa de participare alături de echipa noastră - de Biro Attila, Gandul.info Ce suntem noi: viitor sau trecut? - despre transformarea meseriei de jurnalist, Cătălin Tolontan, Tolo.ro Ziua în care generaţia mea crede din nou că “se poate” despre condamnarea lui Adrian Năstase, de Vlad Mixich, HotNews.ro Cum mi-am petrecut foamea - în care jurnalistul face foamea de bună voie și descrie, de Vlad Odobescu, Dilema veche

16|DECEMBRIE 2012

QR code pentru dispozitivele mobile, pentru reportajul lui Ilişoi

fotografia anului

Câștigător - Petruţ Călinescu, din proiectul Mândrie și beton Mândrie și beton este un proiect în care Petruţ Călinescu a urmărit timp de un an viaţa sătenilor din Certeze, un sat din Maramureș. Sătenii muncesc o bună parte din an la PAris, de unde vin cu bani cu care înlocuiesc casele tradiţionale cu construcţii de beton. Petruţ Călinescu es­te freelancer și a publicat poze nu numai în presa ro­mână, ci și în New York Times, Financial Times, Paris Match sau National Geographic. Pentru această ca­te­­­gorie, juriul a luat în considerare și lucrări din anii tre­cuţi.

Nominalizări

Sebastian Enache - cadru de platou din cadrul filmului

QR code pentru câteva imagini din proiect, pe site-ul lui Petruţ Călinescu

„După Dealuri“ Dragoş Lumpan - imagine din proiectul „Ultima transhumanţă“, care studiază dispariţia modului tradiţional de viaţă al ciobanilor Raed Krishan - fotografie realizată în cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra pentru Gazeta Sporturilor Stelian Păvălache - imagine din proiectul „Unknown Vietnam“, care documentează viaţa din ţara asiatică

Cea mai bunĂ producȚie independentĂ tv

Câștigător - Cireașa de pe tort - Paprika, pentru Prima TV

Din motive de criză, majoritatea televiziunilor au internalizat producţiile independente din anii trecuţi sau, pur și simplu, au renunţat la ele. E drept, juriul de la această categorie nu a găsit decât trei formate care să merite nominalizarea, dar existenţa unui atare premiu ni s-a părut importantă tocmai pentru încurajarea independenţilor și a televiziunilor care îi contractează.

Emisiunea câștigătoare la această categorie are nu mai puţin de nouă sezoane și, fără succesul ei, poate că nici Master Chef sau Top Chef n-ar fi fost pe post.

QR Code pentru Cireaşa de pe tort pe YouTube

Nominalizări

Vrei să fii milionar - Zucchero, pentru Kanal D Cu banii jos - Direct Target, pentru Antena 1

DECEMBRIE 2012|17

COVER STORY

CEA MAI BUNĂ CAMPANIE DE PUBLICITATE CLASICĂ

Câștigător: Pepsi. Şi ieri. Şi azi - Graffiti BBDO

Era greu ca juriul să aleagă o altă campanie decât cea care a primit și un Grand Effie greu de contestat, Pepsi. Și ieri. Și azi. Echipa Graffiti a avut o idee curajoasă, de comunicare nostalgică, atipică pentru un brand care s-a afirmat global ca “alegerea noii generaţii”. La noi însă, Pepsi se bea și pe vremea comunismului, iar declinarea pe diferite suporturi, de la bănci din parc la filmuleţe nostalgice de YouTube, a fost convingătoare.

Nominalizări

Kinder Bueno – 100 de poşete,

The Secret Service PoliȚia românĂ – Ultimul drum (Bocitoarele), Publicis Sprite – Control Parental, McCann Erickson Silva - Mândria berii româneşti, Friends Advertising

QR code pentru un imagini de pe vremea comunismului cu Pepsi

18|DECEMBRIE 2012

Cea mai bunĂ comunicare online de brand

Câștigător: Românii sunt deştepţi, pentru ROM, de McCann Erickson Campania este deja celebră. McCann a avut ideea să schimbe rezultatele sugerate de Google la Românii sunt..., Romanians Are..., Les roumains sont..., pe versiunile în limbile respective, fiindcă acestea erau din clasa păduchioși, hoţi, proști. Ideea a fost foarte bună, dar mai îmbucurător e faptul că agenţia a reușit să obţină schimbarea, deci să mobilizeze utilizatorii de Internet cu chemarea.

Nominalizări QR Code pentru un film care explică strategia McCann

Pepsi – Şi ieri. Şi azi, Graffiti BBDO Kit Kat – Știrea de la fără 5, Interactions Groupama – Testul de risc, The Geeks Valvis, Aqua Carpatica, Cohn&Jansen JWT

personalitate multimedia Câștigător: Cabral

Pare că băiatul simpatic de pe Acasă TV și din Băieţi buni s-a reinventat pe Cabral.ro la modul surprinzător, dar nu e chiar așa. Cabral a mărturisit într-un comentariu de pe un site că a fost multă vreme op, adică operator de mIRC, acel sistem de chat dominant la sfârșitul anilor ’90, pe când Internetul era încă o junglă. Cabral întrunește în cea mai mare măsură cele trei însușiri luate în considerare de juriul la categoria personalităţi multimedia: vizibilitate, consecvenţă în propria comunicare și, ceea ce e cel mai greu de obţinut în online, o imagine aproape fără excepţie pozitivă.

Nominalizări

Smiley Inna Andreea Marin Bănică CRBL

DECEMBRIE 2012|19

COVER STORY

THE INDUSTRY AWARDS

1

The Afterparty &The Aftermath

La Club Control, Teo, faimosul stand-up comedian, ne-a întrebat înainte de Premii ce ritm să dea evenimentului.

I-am zis să le dea repede, fiindcă lumea o să aibă chef de muzică şi de un pahar. Aşa a şi făcut, iar invitaţii s-au distrat cu Moonlight Breakfast şi Electric Brother.

3

2 20|DECEMBRIE 2012

4

5 6

7

8 1-3 Moonlight Breakfast, în frunte cu tovarăşa Christie, vocal. 4. Teo de la The Comedy Club, pregătindu-se să mitralieze award-urile. 5. Olaf Lausen de la Clickshop.ro explică de ce a sprijinit The Industry Awards.

6. Mihaela Călinoiu (Story) şi Iulian Comanescu (The Industry) au fost cândva colegi. 7. Horia Vârlan (Cireaşa de pe tort) citeşte în revistă despre Times New Roman. 8. Graffiti, cu premiul pentru Pepsi. 9. Organizatorii (Eliza Bungeţanu, Romina Stan, Ana Oprea, Iulian Comanescu, cu Horia Vârlan (centru). 10. Electric Brother se – şi ne – curentează la platane.

10

9

DECEMBRIE 2012|21

PRINT MEDIA

22|DECEMBRIE 2012

SEMNĂTURI CARE ÎȘI FAC DE CAP

Pseudonimele, rușinea presei

Un ziarist pe care nu-l văzuse nimeni a fost dat afară din secţia Sport, după ce a scris de nişte blaturi. O fată de la Cultură a stârnit scandal cu un live text de la o înmormântare, dar nu poate vorbi acum la telefon. Vorba cuiva: te uiţi la text, apoi la tine... de

VICTOR ILIE

DECEMBRIE 2012|23

PRINT MEDIA

R

omică era un gazetar dat dracului de la Evenimentul zilei. Semna cu Ro­mulus Mărculescu. Nu prea îl du­cea capul, dar se pricepea la fot­ bal. Astfel, și-a asigurat repede un loc în departamentul Sport. Scria doar cronici.

Cu toate astea, mereu sunau patronii de club la redacţie. “Cine e ăsta, dom’le, că nu l-am văzut la meci? Să îl omenim și noi, că a scris bine de echipă!” sau: “Să-l ia dra­­cu’ de nemernic! La ce meci s-a ui­ tat el? FC Onești chiar a jucat bine, doar că arbitrul...” Așa scria băiatul ăsta, una bună, una pe-alături.

Puștiul aflase că la Gloria Bistriţa se a­ran­­jau meciuri. A săpat, a investigat și a scris un articolaș despre asta. Cam ce s-ar ti­­ tra azi cu ȘOC sau HALUCINANT, dar în 600.000 de exemplare. A supărat Ro­­ mi­­că bistriţenii și, imediat cum a a­­flat, Jean Pădureanu, președintele clu­bu­­­lui de fotbal, a sunat la redacţie: - Bună ziua! Aici Jean Pădureanu. Cu Ro­ mulus Mărculescu.

- Bună ziua! Păi, nu e aici. Ce s-a în­ tâmplat?

- Vă port pe toţi prin procese! Ce e cu textul ăla despre blaturile de la noi, de la club?

- Aoleu! Domnu’ Jean, a venit băiatul ăs­ta cu textul gata scris și am luat-o de bună.

Până acum, a dat numai știri bine scrise, lăudate, îi știe pe toţi din fotbal, nici n-am fi zis că nu e adevărat ce a scris.

- Vreau să vorbesc cu el. Îmi ridică lu­mea în cap.

- Nu e aici, domnu’ Jean. Nu e cazul de tam­-tam că o dregem tot noi. Hai să fa­ cem așa. Eu îl dau afară, îi desfac con­ trac­ tul de muncă chiar azi, iar mâine dăm în ziar un text în care ne cerem scuze și nu o să se mai întâmple niciodată așa ceva. Bine?

Bine a fost. S-au publicat scuzele, iar Romulus Mărculescu s-a lăsat de jur­na­­ lism sportiv. Așa fost concediat, dar fă­ră să fie altceva decât un pseudonim. Ci­ne­ va din redacţie nu și-a asumat materialul despre echipa bistriţeană pentru că nu pu­tea să verifice niște informaţii.

PSEUDONIMELE DUPĂ 1990. După 1989, s-au pe­ rindat o mulţime de astfel de pse­u­do­ni­me prin redacţiile românești.

Cât pen­tru o mare agenţie de știri, cu tot cu co­res­pon­denţi. „Presa română, pli­nă de minciună“, această strigare a pro­tes­ ta­ta­rilor bucureșteni, se aplică în­că de la sem­nă­tură. Am vrut să aflu de ce nu sem­ nea­ ză jurnaliștii textele cu nu­ me­ le lor. Nu există un motiv general va­la­ bil; în multe cazuri, o semnătură fal­să trădează un demers jurnalistic ne­or­to­ dox.

Pe lângă departamentele Sport, Politic, Social, Justiţie sau Monden, redacţiile au și unul Pseudonime. Acolo lucrează jurnaliștii care se ocupă de treburile mur­dare, mai puţin etice ale redacţiei. Sau de cele jenante, scrise cu picioarele. Sau de articole pe care nimeni nu le con­si­de­ ră reprezentative.

Jurnaliștii ajung acolo când scriu articole prost documentate, dar cu miză mare.

Atunci se tem să nu fie daţi în judecată.

Unii se folosesc de o semnătură falsă pentru a-și proteja sursa cu care ar putea fi asociaţi. Alţii au o zi proastă și textul iese pe măsură. Vorba lui Vlad Andriescu de la Adevărul: “Te uiţi la text, apoi la tine. Dacă ţi-e rușine, nu semnezi.”

Pseudonimele nu au viaţă lungă. Mor re­ pe­de, mai ales dacă se ocupă cu treburi

24|DECEMBRIE 2012

mur­dare. Cum e și cazul lui Romică.

Cel mai longeviv pseudonim peste care am dat e Dan Condrea. El scrie în Opinia veche, la Iași. Dintre foștii redactori, ni­ meni nu știe cine l-a inventat. Acolo l-am găsit și eu, în 2009, și Bogdan Lu­ pes­cu (Formula AS) în 1995. Tot acolo e­ra și la Revoluţie. De fapt, fondatorul re­vis­tei, Daniel Condurache, l-a adus pe lu­me la începutul anilor ’80. Nici el nu mai știe exact când și cum s-a întâmplat as­ta, dar el l-a folosit pentru prima oară.

De aici, și asemănarea numelui.

Vlad Odobescu, trecut pe la Opinia, a­­ cum editor Yahoo News, observă că Dă­­ nuţ, cu toa­tă cariera lui, este, totuși, un me­­di­o­­cru. Toţi cei care au trecut pe la Opi­­ni­a au avansat măcar o treaptă în ca­ se­ta redacţională. După atâţia ani, însă, pse­u­do­nimul tot redactor a rămas. Odo­ bescu și-l imagina pe Condrea ca fi­ind un tocilar plinuţ. Puţin cam idiot, dar ca­re scria de toate. Cu mari fluctuaţii de stil, însă.

Ca o coincidenţă de nume, Dana Condrea a terminat jurnalismul la Iași în 2006. O studentă firavă, care nu învăţa foarte bine. Fata era mereu intrigată că cei de la revistă îi greșesc numele și se „lăuda“ mereu colegilor că scrie destul de mult.

Cel mai probabil, cineva a făcut-o de râs, la un moment dat, pentru asta.

COCOȘUL PAPEI DE LA ROMA. În schimb, o viaţă scurtă a avut Pius Sex­ tus. El a lu­crat în vara anului 1998 la Eve­ni­men­tul zilei și a scris doar despre Mon­di­a­lul de fotbal din Franţa. Mama lui Pius es­te Cornel Nistorescu, care bă­ ga câte o ta­ble­tă pe zi în suplimentul spor­tiv. La un moment dat, jurnalistul nu s-a mai pu­tut ocupa de proiect și l-a pa­sat lui Horia Ghibuţiu, pe atunci șeful de­par­ta­men­tului Sport.

Pe 8 iulie 1998, Franţa întâlnea Croaţia în se­ mi­ finale și Horia semna un text, Co­­co­­șul fără cioc, despre cum echipa din He­xagon, căreia i se spune „Cocoșul Ga­lic“, avea oameni buni pe toate po­zi­

ţii­­le, mai puţin în atac. Materialul a fost scris foarte bine și preluat de AFP. De la agen­ţie a plecat în mai multe ţări. “Iar eu nu m-am putut lăuda niciodată că m-au ci­tat AFP și alte ziare din Europa”, râde a­cum Ghibuţiu. ÎNTRE NOI, FETELE, CU BĂRBAŢI. Aici, la The Industry, avem o colegă, Cristina Dumitru. E fată de treabă, cu condei. Ea s-a născut ca să scrie articole în lo­gi­ca “între noi, fetele”, în Unica, prin 19992000. De fapt, textele sunt scri­se de Iu­li­ an Comanescu, care își amin­teș­­te: “Gân­ di­ ţi-vă la un lead gen: «Ești su­­ pă­ rată pen­tru că șeful tău nu te ia în sea­mă? Un pic de fantezie în ţinuta pe care o alegi rezolvă ceva din situaţia as­ta.» Cum e dacă o spune o femeie și cum e da­că o spune un bărbat? Chestia asta a re­mar­ cat-o și Aristotel, când vorbea de e­thos.”

Mă tem că și mama a citit-o pe Cristi­na Du­­ mi­ tru în vremea când avea abo­ na­ men­te la Avantaje și Unica. Comanescu spune că a îm­­prumutat-o pe Cristina și al­to­ra. Ea a înviat, de altfel, la The In­dus­ try, unde a lăsat dracului sfaturile și scri­e articole mai scurte, impersonale. “Pe de o parte, e bi­ne să avem mai mul­te sem­ nă­turi”, spu­­ne Co­ma­nescu. „Pe de al­ta, e și o ches­­ti­e de mo­des­ti­e. La în­ce­pu­tul ani­lor ’90, se semnau doar ma­te­ria­le­le im­­­por­tan­te, de autor. Ulterior, sub fie­ ca­re știre au apărut măcar niște ini­ţia­le.

Uzanţa de a­cum e bună din con­si­de­ren­te de mar­ke­ting, dar nu pot să nu re­marc că am a­juns să scriem din ce în ce mai pu­ţin și să sem­năm din ce în ce mai mult.“ Tot bărbat e și Ionela Roșu. Numele ăs­ ta sem­nea­­ză articole în Adevărul din oc­­tom­­bri­e 2010. S-a născut să anunţe căr­­ţi­­le da­te de ziar. Între timp, și-a lărgit spec­trul și a ajuns să semneze chiar și un live­text de la picioarele lui Iurie Darie.

Cel cu Fa­ne Jeg și Anca Pandrea, care a fost beș­­te­lit pe Face­book. Autorul e, de fapt, Ce­zar Pa­ul-Bă­descu, scriitorul.

Când l-am su­ nat să îl întreb ce e cu doam­­­­­­­na Roșu, mi-a zis că “săraca” nu poa­ te vorbi. Cu toate astea, scrie. „E hăr­­­­ţu­­i­tă zi­le­le astea de chestia asta și nu

Alte nume cu stare civilă incertă Surse din mai multe redacţii bucureştene au identificat şi alte pseudonime, a căror biografie nu am obţinut-o însă.

Căutaţi-le pe Web şi vedeţi ce semnează.

> DAN ANGHEL. Adevărul – februarie 2008 – prezent.

1153 articole. Exclusiv web

> GABI GOLEA. Jurnalul naţional – iunie 2005 – prezent.

158 articole. Extern/Politic/Investigaţii

> ELIZA POPA. Jurnalul naţional – iunie 2005 – prezent.

86 articole. Ştiri/Investigaţii

> RALUCA STEPANOV. Evenimentul zilei – ianuarie 2008 – iunie 2011. 211 articole. Social/Justiţie

vrea să vor­beas­că“, nu se simţea comod dom­­nul Bă­des­cu.

PSEUDONIMELE, REPORTERI DE POLI­ TIC. O sem­­nă­­­tură foarte activă în de­par­ ta­­men­tul politic era Ilinca Istrati. Unii co­­ legi o atribuie lui Clarice Dinu, dar Cla­­rice o repudiază. Ar putea fi la mijloc și fap­­tul că, se știe, pseudonimele sunt fo­­lo­­si­te de mai mulţi oameni. Într-o zi în­­să, Ilinca Istrati a apărut pe Facebook.

A în­ce­put să le dea add tuturor oame­ni­ lor din redacţie, dar și celor de la con­ cu­renţă. “Sunt fata nedorită a familiei Istrati. Fantoma unui jurnalist. Fac ceea ce alţii nu vor să facă. Semnez ceea ce al­ ţii nu vor să semneze. Povestea mea este povestea presei românești”, se des­cri­a ea pe Facebook. I-am solicitat un in­ter­ viu pe Facebook, dar nu a răspuns. Prin august 2012, continua totuși să scrie în Evenimentul.

COLECTIV SAU PERSONAL, ONORABIL SAU NEO­NO­RABIL. Facebook-ul și blo­­ gos­fera sunt mult mai pline de pse­u­do­ ni­me decât presa, dar ele există de când se scrie - sau chiar dinainte. Homer nu e un nume de la starea civilă, fiindcă sta­ rea civilă nici nu exista în epoca ho­me­

ri­că. Voltaire es­te anagrama lui Arouet le Jeune, pe ca­re fi­lo­zoful a adoptat-o du­pă o în­tem­ni­ţa­re ru­și­noa­să la Bastilia. Cu al­ te cu­vin­te, și-a făcut ceea ce azi am nu­mi un re­bran­ding personal. În ziua de azi, pse­u­do­ni­mele pot fi clasificate, cel mai sim­plu, în onorabile sau ne­o­no­ra­­bi­­le. La as­ta se adaugă faptul că sunt fo­lo­site de o singură persoană sau de un în­treg de­par­ ta­ment. În această ac­cep­ţiu­ne, li s-a spus uneori semnătură de ser­vi­ciu.

Codurile etice ale presei nu se referă ex­ pli­cit la folosirea lor, dar dacă ar fi mai detaliate, ar condamna-o. Nu trebuie să fii avocat ca să știi că a te ascunde du­ pă o semnătură-paravan e pueril: edi­to­ rul e solidar cu semnătura în cazul u­nui proces și atunci adevăratul autor se a­f­lă. Am mai auzit despre un proces de ca­lom­ni­e intentat de o vedetă, care s-a stins fiindcă redacţia a atribuit arti­co­ lul unui coleg între timp decedat, chiar dacă defunctul nu semna bârfe mon­de­ ne. Dar, desigur, n-aș putea să vă dau nu­mele publicaţiei, pseudonimul, mor­ tul și vedeta decât dacă aș semna cu pse­ u­do­nim, fiindcă nimeni din cei implicaţi nu vor să vorbească despre asta. Cum e mai bine?

DECEMBRIE 2012|25

CULISE

26|DECEMBRIE 2012

MAMĂ!

C E TARE! BOMBĂ!

PFOAI!

Striptease pentru tine

În noaptea celei mai fierbinţi ediţii ai show-ului Dansez pentru tine, am fost acolo, în public. Da, am văzut acele picioare subţiri şi lungi ca păstaia şi vinul gâlgâind generos peste nurii nebuni ai Nicoletei Luciu. Puteţi să mă invidiaţi ori să mă dispreţuiţi, desigur, dar nimic nu va putea întrece în intensitate extazul pe care l-am simţit.

DE

LINA VDOVÎI

DECEMBRIE 2012|27

CULISE

E

ra vineri, 23 noiembrie. Am ajuns la 20.15, n-am trecut cu taxiul de poar­tă și a trebuit să alerg pâ­nă la pla­tou, m-am învârtit ca o cur­­­că a­ me­ ţită printre cabinele de ma­ chiaj, l-am vă­zut pe Edi Stancu îm­bră­cat în­tr-o ves­tă albă, elegantă, și pan­ta­loni de tre­ ning, iar de la el până la gra­de­na pu­bli­ cu­lui nu am mai reţinut ca­lea. Lu­mini, ca­me­ra­mani, fotografi, dan­sa­tori, Iu­li­a Vân­­tur de 1,80 metri și Ștefan Bă­ni­că jr., e­xer­sând fără chef.

FABRICA DE DANSATORI. „Mamă, ne-ai văzut? Pe ultimul rând, da. Ia zi-mi, ară­ tam bine?”, se aude o voce stridentă de fată vorbind la telefon în spatele meu.

Mai vrea să știe dacă părul îi stă OK, apoi începe să îi explice cum arată totul. To­ tul însemnând această fabrică imensă de produs dansatori cu drame care să sensibilizeze telespectatorii. Undeva, în primele rânduri, stau participanţii de la Vocea României, celălalt talent show al PRO TV. E un platou imens, cu pereţi negri și un tavan pe care hoinăresc camere agăţate de macarale și de alte structuri metalice complicate. Negrul însă rămâne în back­ ground, pentru că ceea ce ne orbește pe toţi sunt imensele lumini albastre și verzi, dis­pu­se sub formă de semioval, ce măr­gi­nesc ringul de dans. Între acesta și scă­ri­le pe care intră triumfal participanţii și Iu­lia Vântur se află o orchestră cu oa­ meni îmbrăcaţi în sacouri roșii. Ei nu prea sunt băgaţi în seamă.

Din discuţie, înţeleg că tânăra de lângă mine a venit să-l susţină pe Șerban Copot de la Animal X. Participă la duel în seara asta împotriva Nicoletei Luciu, dar e ab­ so­lut sigură că Hienă merită să meargă mai departe. „Este atât de talentat! Cu toţii știm că Nicoleta are sânii, de aia”, dar este violent întreruptă de un băiat dintr-un alt grup de susţinători: „Auzi?

Ești invidioasă! Ai vrea tu să arăţi ca ea după ce-ai născut patru copii” - și râde bat­ jocoritor, în timp ce fata-și înghite ne­fe­ricirea.

28|DECEMBRIE 2012

PRELUDIUL SPECTACOLULUI. Nu reu­ șeș­te să-i dea replica deoarece Cătălin, un tip în bluză roșie de trening, îi roagă pe toţi să se în­ghesuie pe băncile lungi, pen­ tru a mai face loc altor și altor muritori. Îmi pun geaca sub fund și geanta între pi­cioa­re, sunt înghesuită între o cucoană cu do­uă pungi de chipsuri și Ana, o fe­ ti­ţă care mai are puţin până se urcă pe ge­nun­chii mei, și tot nu e suficient. Sun­ tem niște verdeţuri aliniate pe o tarabă, numai că nimeni nu se uită la noi. Ăsta o fi preţul spectacolului, îmi spun și mă gârbovesc mai tare.

Au mai rămas cinci minute până la în­ ce­­pe­­rea distracţiei. Pe scenă, un băr­bat ui­tat în semiîntuneric recită la mi­cro­­fon re­gulile jocului pentru public: „Emo­­ţii­le sunt foarte mari. Este foarte im­­por­­­tant pentru participanţi să simtă că sunt sus­ ţinuţi. De aceea, atmosfera tre­bu­ie să fie incendiară! Să zicem că intră Valentina.

Cum o întâmpinaţi?” Ro­pote de apla­uz ­e sunt aruncate dinspre gradena pu­bli­cu­ lui spre scenă, ca niște vrăbii eliberate din colivie. Bărbatul căruia nu-i putem vedea chipul e satisfăcut. Între timp, Cătălin ne așază, apoi ne ri­ di­­că și ne mută, ne aranjează și ne re­a­ ran­jează ca pe niște piese de șah. Încep să-i apară broboane pe frunte. Rudele stau sus, copiii sunt aduși mai în faţă, o tâ­nă­ră cochetă cu milioane de paiete pe fustă îi ridică pe toţi în picioare pentru a se așeza în centrul gradenei. Două pan­ car­te mari sunt ridicate în aer și știu că am fost așezată aiurea, dar nu mai am de ales. „Cine ziceai că te-a adus? Ni­co­ le­ta?”, mă întreabă Cătălin după cinci mi­ nu­ te. „A, Oana, am înţeles, mi-am amin­tit.”

O fi având el socotelile lui în cap, dacă nu ţine cont de foile albe cu numele par­ ti­cipanţilor pe care le-am găsit pe bănci.

Fanii Nicoletei, de pildă, nu ar fi trebuit să stea lângă cei ai lui Șerban, pentru că astfel se ivesc situaţii de genul celei de­ s­cri­se mai sus, în care tinere topite după Șer­ban ajung să sufere în tăcere că n-au for­me­le zeiţei lor. E o nedreptate!

Pe scenă, dansatorii din baletul lui Edi Stancu se scălămbăie, sar, se împing unul în altul și comunică prin gesturi cu antrenorul lor așezat la masa juraţilor.

La rândul lor, fetele, îmbrăcate ca niște cadâne, se instruiesc reciproc și repetă pașii de dans indian. Mai e puţin de tot până la emisie.

CUM ÎNŢELEGEM ANIMALIC UN DANS „5!” ţipă cineva și temperatura crește văzând cu ochii. „4!” - și băieţii din spate își freacă palmele și-și dreg vocile, „3!”

- nimeni nu mai are voie să facă vreo mișcare, iar la „2”, strigăte și chiuituri nebune evadează din zecile de perechi de plămâni adunate în sală.

Mașinăria a funcţionat perfect. Publicul este în extaz, baletul își face numărul, iar Ștefan Bănică jr. intră ţanţoș pe scenă și începe să facă glume cu micuţul Will.

Va fi o seară fierbinte, aflăm cu toţii, o probă-premieră la Dansez pentru tine, care ne va încânta pe toţi și ne va ridica pe culmile delirului.

Dar nu de la început. După numerele da sal­sa, samba, rumba și cha-cha-cha la proba de latino. Acum! Prima pereche de par­ti­ci­panţi dornici de a se dezbrăca este for­ma­tă din Max Dragomir și Diana Pop. Hai­ne­le însă nu s-au desprins mai deloc!

Nici dan­sul nu a fost unul erotic. Bărbaţii sunt profund dezamăgiţi. Dau din cap a su­pă­rare. „Un dans mult prea raţional pen­tru capacitatea mea animalică de a-l în­ţe­le­ge”, vine verdictul din partea lui Mi­hai Petre. „Poţi să-ţi culci părul ăla, mi­cu­ţule Will, că nu a fost chiar cum te aș­tep­tai”, îi aruncă în glumă Ște­fan Bă­ ni­că jr. juratului. Pentru că nu e loc de dramă aici. Oamenii au venit să va­dă piele bronzată, mușchi în mișcări las­ci­ ve, senzualitate.

PE SCENĂ SE DANSEAZĂ, ÎN PUBLIC SE RONŢĂIE. „Bă, ăștia-s cei mai buni. Nu știu ce-o fi fost în capul antrenorului”, se discută afară, în timpul reclamelor de la televizor. Sunt pauzele noastre și-s al dracului de lungi. „Ntz, ntz! E o mâ­nă­ rea­lă, ţi-am zis! Tipa a dansat mișto, dar

n-am văzut nici craci, nici ţâţe, nimic.”

Băiatul care zice toate astea e trist ca o fecioară căreia i s-a promis un regat. Tra­ ge din ţigară și se sprijină de tulpina rece a unui copac.

Afară, în frigul ţepos al serii, se dau ade­ vă­­ ra­ tele verdicte. Susţinători de toate vâr­­ste­­le și culorile abia așteaptă să iasă la ţi­ga­ră în pauză, să alerge după un chioșc care lipsește taman în seara asta – „E în­ chis, domnișoară, se deschide la Vo­cea!”, mă anunţă un bărbat masiv, du­pă ce-am alergat prin curtea imensă – și să co­men­ teze momentele show-ului. Le-au plă­cut la nebunie peștii portocalii u­riași ce-au înotat deasupra scenei în tim­ pul per­ formance-ului lui Ștefan și Va­le­tina.

Se mănâncă mult. Banane, chipsuri, co­ vrigi, pesmeţi, e un adevărat ospăţ în gra­­de­­na publicului. E nevoie de energie, pe sem­­ne. Sacoșe cu mâncare adusă de acasă circulă haotic de la un om la altul, se transmit bileţele cu autografe și, mai cu seamă, se fac poze cu telefonul în pros­­ti­­e. Fiecare moment e imortalizat pen­­ tru posteritate și uploadat apoi pe Face­ book, în ciuda dușmanilor. În acest răstimp, patru femei în halate șterg la repezeală pardoseala ringului pen­­tru următorul număr. Au o viteză in­­cre­­di­­bi­lă, se mișcă de parcă ar fi niște ro­­bo­­ţei simpatici cu ochelari, coc și braţe de fier.

DEZBRĂCATUL ZEIŢELOR. Înapoi în live, Ni­co­leta Luciu dă prima lovitură. Se ri­­di­că mlădioasă ca o zeiţă, de pe un co­­vor persan desfăcut de doi tipi de pe vre­mea Imperiului Roman. Se lasă mân­ gâ­ ia­ tă, purtată pe sus și culcată pe un fo­to­liu cu picioarele desfăcute pentru ca Atti­la, îm­ păratul, să toarne o cupă de vin peste tru­ pul femeii. Judecând după re­ac­ţi­a pu­bli­cu­lui, momentul e epic, nu s-a mai vă­zut așa ceva. Reacţii la cald: „Ma­mă!”, „Ce ta­ re!”, „Bombă!” „Pfoai!” și al­te­le ce nu pot fi redate aici. Va trece de du­el, se știe.

Primele laude sunt rostite de Ștefan Bă­ ni­că jr. „Nicoleta, este un efort ex­tra­ or­di­nar pentru tine să ai grijă de patru

Felina Roxana Ionescu primeşte iertarea tatălui

copii și să vii și la antrenamente.” Este, o confirmă și juraţii. E bine, ne îndreptăm în direcţia corectă. La trei zile după nu­ mă­rul cu vinul, Nicoleta Luciu urma să o în­­lo­­cu­iască pe Roxana Ionescu, ca pre­ zen­tatoare la celălalt talent show al PRO TV, Vocea României, pe fundalul unei dis­­cu­ţii — “O fi bine, n-o fi bine (că s-a dez­brăcat)” — care se întinsese ca po­ja­ rul prin toată presa quality și mai puţin qua­li­­ty. La ceea ce a urmat, pare că și Ro­xa­na Io­nescu va avea o altă treabă cu­ rând. Nu râdeţi, citiţi înainte.

După momentul Oanei Ioniţă, Will își dre­­­ge cra­vata. „Micuţule, ai gâtul prea gros?“e întrebat cu naivitate de pre­zen­ ta­­­­tor. „Nu, doar mă strânge.” Camerele sunt pe Will și Bănică, la ţanc. Oana a fost o pro­­fe­­soa­ră rea, o blondă cu jar­ti­e­­re, vi­ sul ori­­cărui licean cu coșuri pe frun­te. S-a dez­lăn­ţuit frenetic, a dansat pe ban­­că, l-a pedepsit pe Kovacs, elevul ei, iar la fi­nal a pri­mit numai note de ze­ce. „M-am în­căl­ zit. Am simţit căldură aici”, recunoaște Will și înţelegem cu to­ţii unde.

În faţa mea, un tip îi știe secretul: „Știe ce face, a învăţat în Ibiza. Atitudinea o are de acolo.”

Momentul de graţie însă îi aparţine alt­­cu­­i­va. E cireașa de pe tort, climaxul, punc-­ tul cul­minant al naraţiunii. Îi pu­tem spu­­­ ne oricum, cert e că amintirea Ro­xa­­­­nei Ionescu nu va pieri prea curând din min­tea pământenilor. Spre bucuria ne­ţăr­mu­rită a ochilor din public, a fost cea care a renunţat cel mai rapid la veș­min­te. Și nu s-a oprit aici. După ce Roxana a ră­ mas în chiloţi și sutien, cu niște cizme de pie­le întoarsă lungi până la genunchi, cu băr­baţi tolăniţi la picioarele-i și cu bu­­ze­le strânse de gura unei focoase bru­­­ ne­te, Ștefan Bănică jr. a simţit ne­vo­ia u­nei pauze. Brusc, Roxana și-a arun­cat că­ma­șa albă pe ea, și-a acoperit de­col­te­ ul năstrușnic și, uitându-se spre pu­blic, a zis: „Tată, iartă-mă! Te iubesc și sunt în con­ti­nuare fiica ta”. În acel mo­ment, toţi taţii din sală, oricâţi or fi fost, au iertat-o.

DECEMBRIE 2012|29

30|DECEMBRIE 2012

EXP OZIŢIE

Cehoslovacia afiȘelor de film

După spectaculoasa expoziţie de grafică poloneză de acum câteva luni, de la Muzeul Naţional de Artă, încă o sursă de inspiraţie pentru graficieni: afişul cehoslovac de film, care poate fi văzut la Casa Poporului, la MNAC, până pe 15 ianuarie. de

CRISTINA DUMITRU

DECEMBRIE 2012|31

GRAFICĂ

C

entrul Ceh din Bucureşti ne-a oferit ca aperitiv câteva exponate, pe care le puteţi vedea în paginile următoare. Am considerat că merită să vi le arătăm ca atare, din mai multe motive. Pe lângă calitatea artistică, vedem în primul rând că filmele erau distribuite în lagărul socialist, uneori, la peste 20 de ani de la premieră (Rubliov). Vedetele occidentale nu contau, fiindcă numai un fan consumat o poate recunoaşte pe Catherine Deneuve în afişul de la BelaDona, iar în cazuri ca Na Východ Od Raja sau Malé životný Etudy, James Dean sau Jack Nicholson pur şi simplu nu contează.

Dacă sunteţi foarte leneşi sau vă e frică de fantoma lui Ceauşescu, puteţi vedea mai multe pe TerryPosters.com.

Andrei Rublev

Bela-Donna

Comunismul e dulce la costuri de marketing: Filmul lui Tarkovski din 1966, Andrei Rubliov, a căpătat un afiş de-abia 21 de ani mai târziu.

Cu alte cuvinte, Belle de jour sau Frumoasa de zi, un film scandalos, din 1967, în care Catherine Deneuve interpretează o frumoasă rece, cu probleme de dinamică sexuală cu soţul.

Probabil că aşa a rămas fără “l” în “Bela”.

KAREL TESSIG, 1987

32|DECEMBRIE 2012

KAREL MÁCHALEK, 1970

Na Východ Od Raja

MIROSLAV VYSTRČIL, 1964

La Est de Eden (1955).

Cehii au considerat necesară referinţa la romanul lui John Steinbeck, deşi filmul îl vindea, desigur, pe James Dean.

Detaliu anecdotic: filmul a apărut la numai trei ani după carte.

Malé životný Etudy

KAREL MÁCHALEK, 1970

Afişul american vindea un Jack Nicholson tânăr, cel românesc n-a existat probabil deloc, fiindcă Google ştie doar traducerea engleză - Cinci piese uşoare. Un road movie de Bob Rafelson, cu patru nominalizări la Oscar.

Zákon Války

Perličky na dně Otec Vojaka

Ţinta de pe afiş sugerează un film cu praf de puşcă şi nu greşeşte, titlul originar s-ar traduce prin Legea războiului. Anul e 1961 iar regizorul e Bruno Paolinelli. Protagonist: Mel Ferrer, care, e drept, seamănă foarte vag cu personajul din afiş.

Comedie cehească de Vera Chytilová, colega de generaţie a lui Jirí Menzel, Milos Forman şi Jan Nemec. Filmul e după Bohumil Hrabal.

RICHARD FERMUND, 1962

JIŘÍ BALCAR, 1965

KAREL TEISSIG, 1965

Singurul lucru pe care putem să-l spunem despre acest film, de care nici Google, nici IMDB nu au auzit, e că se cheamă Tatăl soldatului şi e sovietic.

Nu numai filmul, ci şi, probabil, soldatul sau tatăl. Sau amândoi.

Šelma na svobodě

KAREL TEISSIG, 1966

Lino Ventura n-avea nici el ce să caute pe afişul acestui policier franţuzesc din 1959, pe care tronează Fiara care a fost slobozită.

Aşa sună titlul franţuzesc şi, după grafică, şi traducerea cehească.

Láska a zrada KAREL MÁCHALEK, 1975

Afişul e al unui film al lui Mircea Drăgan, dar nu Ştefan cel Mare, ci prietenii lui, Fraţii Jderi (1974).

Titlul cehesc este Dragoste şi trădare.

Smrt krásných srnců

KAREL TEISSIG, 1987

Moartea frumosului cerb (1986) e un film ceho-slovac de Karel Kachyňa. Atâta cât ne-am putut da seama din vagile sinposisuri de pe Internet, o comedie care se termină rău.

Sau pe dos.

DECEMBRIE 2012|33

FOTOGRAFIE

ROLLS-ROYCE-UL APARATELOR FOTO

Filozofia Leica

De ce ai da 8.000 de dolari, fără obiectiv, pe un aparat foto destul de mic, ciudat şi în orice caz neimpresionant? Un prim răspuns ar fi: tocmai fiindcă e neimpresionant. Un al doilea, că bulina roşie pe care scrie Leica spune că aparatul se trage în linie directă din strămoşul tuturor aparatelor foto contemporane. Faţă de care nu s-a schimbat prea mult.

DE

CRISTINA DUMITRU FUJI, LEICA, S58Y, WIKIPEDIA

FO T O :

A

paratul fotografic și în general fotografia ar fi arătat cu totul altfel, astăzi, dacă domnul din imaginea alăturată nu ar fi avut astm. Oscar Barnack era, pe la începutul secolului trecut, inginer la Ernest Leitz Optische Werke, un fabricant de dispozitive optice din Wetzlar. Primul Război Mondial încă nu începuse, iar aparatele foto aveau forma aceea pe care azi o considerăm de desen animat, o cutie cu burduf așezată pe un trepied aschilambic.

Barnack n-avea suficientă vlagă ca să care toate cele de mai sus pe coclaurile pe care le căutau în acele vremuri amatorii de fotografie, dar avea, în schimb, ceva ce seamănă a geniu, cel puţin pentru fanii lui de azi, care îl venerează ca pe o zeitate. Geniul s-a tradus în ideea de a folosi filmul cinematografic, de 24 de milimetri, la fotografie. Aparatele mari cu burduf ale momentului lucrau cu plăci de sticlă sau planfilm, adică dreptunghiuri

34|DECEMBRIE 2012

cât o carte poștală, de pe care fotografia se obţinea prin copie-contact, adică fără aparat de mărit. Un clișeu mai mic însemna, desigur, un aparat mai mic, dar și avantaje legate de obiective și o construcţie solidă, compactă, principii care se păstrează în ceea ce atârnăm azi de gât, chiar dacă nu mai folosim film, ci carduri de memorie.

Oscar Barnack a pus toate acestea la punct prin 1912-1913, sub forma unui prototip. Șefii lui de la Leitz i-au spus că e bine, dar

inventatorul a trebuit să aștepte până după Primul Război Mondial ca să își vadă conceptul în fabricaţie. În anii ’20, camera a apărut pe piaţă, pentru ca, în 1932, Leitz să scoată la vânzare Leica II, modelul cu rangefinder (telemetru), care a devenit aparatul foto arhetipal.

DAR, PENTRU CA LEICA SĂ FIE LEICA, MAI TREBUIAU DOUĂ LUCRURI: FILM ȘI FOTOGRAF. Fotograful e Henri Cartier-Bresson, așa-numitul părinte al fo-

tojurnalismului. Cartier-Bresson avea nevoie de un aparat rapid și discret cu care să poată fotografia precis, pe stradă, la lumina existentă. Între timp, fabricanţii de film puseseră la punct și începuseră să comercializeze pelicula cu sensibilităţi gen 400 ASA, cu care poţi poza și pe timp mohorât, și în umbră, în interior și, eventual, noaptea. Un tip ca Bresson putea lucra, deci, la locul întâmplării, ceea ce a dus la nașterea fotojurnalismului.

Dar ce înseamnă telemetrul sau rangefinderul? Leica a dat naștere unei serii întregi de aparate foto care te ajutau să reglezi claritatea cu ajutorul unui astfel de dispozitiv, cam în felul în care, se spune azi, GPS-ul triangulează. La rangefindere, nu te uiţi la ce vrei să pozezi prin obiectiv, ci printr-un vizor separat, în care ajunge o a treia imagine, sub forma unui dreptunghi mic și ușor colorat, pe care trebuie să o suprapui peste cea din vizor. Povestea asta are o serie de dezavantaje, dintre care cel mai notabil e faptul că în vizor nu vezi exact ce vezi în obiectiv (eroare de paralaxă). De aceea, din anii ’50 a început să prindă viteză un alt principiu constructiv, așa-numitul SLR, adică Single Lens Reflex. E vorba de aparate care te lasă să vizezi direct prin obiectiv, prin intermediul unei oglinzi și al unei pentaprisme (sau alte sisteme optice asemănătoare).

E drept, între timp, Leica născuse nenumăraţi descendenţi legitimi, dar și bastarzi, cu rangefinderele sale, care erau copiate în toată lumea. Printre altele, de sovietici, care după război au produs familiarele - la noi - Zorki și Fed; s-a spus că în fabrici demontate și transportate în Rusia cu tot cu muncitori, la Krasnogorsk sau Harkov. În lumea civilizată, trendul dominant era însă, deja, SLR-ul. Care, în anii ’90, a devenit DSLR, adică standardul actual pentru fotojurnaliști, fotografi de studio și așa mai departe. Primul aparat digital comercial era un lădoi realizat de Kodak, agăţat de umăr și cuplat la un SLR pe nume Nikon F3. Unde mai avea loc Leica - sau, în general, rangefinderul - într-o astfel de lume? În toţi acești ani, spre deosebire de bran-

Trendul digitalelor retro Leica ar putea fi numit principalul vinovat pentru un trend ciudat, acela al aparatelor digitale retro. Este vorba de camere asemănătoare, din punctul de vedere al controalelor, cu rangefindere sau SLR-uri clasice, chiar dacă înăuntrul lor e cu totul altceva. Despre Leica M9 am vorbit deja şi ajunge să spunem că factorul formă diferă total de un Canon EOS 5D sau un Nikon D4. Tot Leica a mai scos pe piaţă X1 şi X2, care aduce pe din afară cu prototipurile lui Oskar Barnack din anii ’20. Olympus a lansat un design asemănător legendarei serii de SLR-uri OM prin modelul OM-D, iar Fuji a lansat o cameră inovatoare, cu vizor hibrid (digital şi analog) şi look & feel de SLR, X 100, urmat, anul acesta, de X Pro 1.

Dintre cele de mai sus, am testat un X 100, oferit de F64. Vizorul care suprapune informaţie electronică peste imaginea reală este spectaculos, iar obiectivul de 23 de milimetri (echivalent al clasicului 35) are o deschidere maximă de 2. Principala slăbiciune a aparatului o constituie autofocusul foarte lent. Există şi un inel de scharf manual, dar care comandă electronic obiectivul, deci folosirea lui trebuie învăţată. Imaginile la sensibilitate crescută, gen 3200 ISO, au o granulaţie fină. Concluzia ar fi că Fuji Finepix X 100 oferă o calitate apropiată de a DSLR-urilor, într-un design foarte compact (e sensibil mai mic decât un Leica, de exemplu). Inovaţiile s-ar putea răspândi în viitor.

LEICA M9

FUJI X100

duri celebre pe vremuri, precum Contax sau Voigtländer, care se pierduseră pe drum sau fuseseră vândute, Leica a continuat să producă aparate cu film scumpe dar ireproșabile, care i-au păstrat un număr de fani dispuși să plătească preţurile din ce în ce mai mari, comparabile cu ale DSLR-urilor cap de serie. Iar în 2006, a făcut pasul spre digital, cu M8-ul pe care ulterior l-a perfecţionat în M9.

INSOLENŢE. Mitologia Leica spune, printre altele, că ești scutit de grija de a-ţi schimba aparatul la fiecare doi ani, fiindcă nu se perimează la fel ca digitalele.

Fanii laudă mai ales felul cum se simte Leica în mână (nu e sută la sută snobism, chiar dacă pare), obiectivele luminoase, care blurează frumos fundalul şi discreţia camerelor din această clasă, care te face invizibil în momentul fotografiei. Din anii ’30, designul aparatelor și al obiectivelor e mai degrabă perfecţionat decât modificat, cu introducerea monturii de

LEICA IIIC - CLASICUL

obiectiv cu baionetă în anii ’50 și apoi a digitalului. În paralel, Leica lansează diferite serii reduse, finisări modificate, serii de designeri (cum a fost aceea de 500 de M9 realizate de Walter de’Silva, care a creat Alfa Romeo 156). Marketingul e mai degrabă asemănător cu cel al ceasurilor de lux, decât cu campaniile clasice de publicitate. Un aparat din seria 0, 1923, s-a vândut cu peste 550 de mii de dolari la licitaţie, pentru a fi revândut, tot la licitaţie, cu 1,9 milioane de dolari. Un M9-P alb, creat în numai 50 de exemplare pentru piaţa japoneză, costă peste 31 de mii de dolari nou. Ultima insolenţă a celor de la Leica e lansarea, în plină epocă a culorii, a unui Leica Monochrom, adică alb-negru. Aparatul costă cu 1.500 de dolari mai mult decât M9, ultimul digital, adică cei 8.000 de dolari menţionaţi la început. Senzorul alb-negru face fotografii mai clare decât unul color, susţine Leica. Iar fanii cu bani cumpără.

DECEMBRIE 2012|35

CIFRE

AUDIENŢE

Campania E electorală la Televizor de

În campania electorală, Antena 3 şi-a menţinut leadershipul pe segmentul televiziunilor de ştiri. Postul ocupă primele şapte locuri din clasamentul emisiunilor.

36|DECEMBRIE 2012

CRISTINA DUMITRU

venimentele politice cresc ratingul te­le­viziunilor de știri. Antena 3, li­ de­rul acestui segment, a făcut ci­fre foarte bune şi în noiembrie. Te­le­vi­ ziu­nea menţionată a desfășurat cam­pa­ nia “Pe tricolor e scris Unire”, care a adus audienţe consistente în rândul pu­­bli­cu­lui din mediul urban. Emisiunile de cam­ panie au înregistrat, la Antena 3, ra­tinguri de cel puţin două ori mai mari decât următorul post clasat în nișa de știri.

Pe primul loc în clasament se află Sinteza zilei, urmată de alte șase emisiuni ale An­ tenei 3. Locurile 8-10 revin B1 și România TV, aceasta din urmă cu două emisiuni.

EMISIUNI ELECTORALE

URBAN ALL

TITLE/DESCRIPTION

CHANNEL

RTG%

100 DE MINUTE

ANTENA 3

2.2 6.3 228

ESENŢIAL

ANTENA 3

1.7 6.9 178

LA ORDINEA ZILEI

ANTENA 3

3.3 7.1 348

PUNCTUL DE ÎNTÂLNIRE

ANTENA 3

3 5.6 317

Q & A

ANTENA 3

2.5 5.2 263

SINTEZA ZILEI

ANTENA 3

4.2 9.2 441

SUBIECTIV

ANTENA 3

3 5.7 319

DISCUŢIA SĂPTĂMÂNII

B1 TV

1 1.9 101

SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

B1 TV

1.3 2.5 137

ULTIMUL CUVÂNT

B1 TV

1 2 102

DESCHIDE LUMEA

REALITATEA TV

0.8 1.7 81

REALITATEA LA RAPORT

REALITATEA TV

1 2 104

NEWS DESK

ROMANIA TV

1 2.2 110

ROMÂNIA ÎN 60 DE MINUTE

ROMANIA TV

0.8 2.5 87

ULTIMA ORĂ

ROMANIA TV

1.1 2.2 119

EMISIUNI ELECTORALE, DESCRESCĂTOR DUPĂ RTG%

SHARE

RTG(000)

URBAN ALL

TITLE/DESCRIPTION

CHANNEL

RTG%

SHARE

RTG(000)

SINTEZA ZILEI

ANTENA 3

4.2 9.2 441

LA ORDINEA ZILEI

ANTENA 3

3.3 7.1 348

SUBIECTIV

ANTENA 3

3 5.7 319

PUNCTUL DE ÎNTÂLNIRE

ANTENA 3

3 5.6 317

Q & A

ANTENA 3

2.5 5.2 263

100 DE MINUTE

ANTENA 3

2.2 6.3 228

ESENŢIAL

ANTENA 3

1.7 6.9 178

SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

B1 TV

1.3 2.5 137

ULTIMA ORĂ

ROMANIA TV

1.1 2.2 119

NEWS DESK

ROMANIA TV

1 2.2 110

REALITATEA LA RAPORT

REALITATEA TV

1 2 104

ULTIMUL CUVÂNT

B1 TV

1 2 102

DISCUŢIA SĂPTĂMÂNII

B1 TV

1 1.9 101

ROMÂNIA ÎN 60 DE MINUTE

ROMANIA TV

0.8 2.5 87

DESCHIDE LUMEA

REALITATEA TV

0.8 1.7 81

Sursa:Kantar Media | Copyright:ARMADATA SRL | Target:all urban+g | Perioada 9 noiembrie - 9 decembrie 2012

DECEMBRIE 2012|37

CIFRE

BAROMETRUL BRANDURILOR

Horia Brenciu plânge, cântă și dansează BRANDURI GLOBALE. Apple readuce în SUA o parte din producţia de calculatoare și lansează iTunes 11, cu schimbări de interfaţă dramatice. Samsung lansează o cameră Galaxy, bate recorduri cu preţul acţiunilor și primește amenzi de la comisia Europeană.

Microsoft continuă să facă valuri, în noiembrie, cu lansarea din 26 octombrie a Windows 8 şi cu informaţii despre tableta Surface.

BRD lansează o ofertă pentru seniori și apare și legat de un proces al unui vicepreședinte al său, în timp ce Renault aruncă pe piaţă un Clio și vrea să propună un Alpine. Ford reduce producţia de la Craiova și relansează un Fiesta, BCR iartă magazinul Cocor de executare silită și pierde un proces pentru un credit, BMW are două modele noi și vânzări-record și Orange face un parteneriat cu Deezer, site-ul de muzică streaming. Mercedes ocupă locul al zecelea inclusiv datorită unui concept nou de SUV din clasa G.

BRANDURI LOCALE. Dacia a prezentat pe 12 noiembrie două modele noi, Logan 2 și Sandero 2. Petrom a făcut vâlvă legat de vânzarea unei participaţii deţinute de stat, în timp ce CEC s-a apucat de RCA și Altex a comunicat vânzări record de Black Friday, exact la fel ca Domo. Cosmote a comunicat o ofertă nouă pentru abonamentele de voce, iar Romtelecom face o campanie în care oferă cablu gratuit alături de celelalte servicii și lansează o ofertă de business care include servicii cloud, adică rularea aplicaţiilor şi stocarea documentelor nu pe calculator, ci online.

Timișoreana sponsorizează Cupa României la fotbal, Banca Transilvania câștigă cotă de piaţă și are o ofertă gratuită pentru IMM-uri și, în fine, Murfatlar încearcă să iasă din insolvenţă vânzând vinuri scumpe, pentru care l-a solicitat pe faimosul wine maker Răzvan Macici, autor de hituri internaţionale din struguri.

38|DECEMBRIE 2012

OCTOMBRIE

NOIEMBRIE

APPLE

7682

APPLE

6416

IPHONE

5419

SAMSUNG

4078

WINDOWS

4810

MICROSOFT

3940

SAMSUNG

4727

BRD

3430

IPAD

4537

RENAULT

3346

MICROSOFT

4417

FORD

3108

FORD

4071

BCR

3063

RENAULT

3353

BMW

2653

MERCEDES

3079

ORANGE

2577

BMW

3037

MERCEDES

2538

OCTOMBRIE DACIA

NOIEMBRIE

5512

DACIA

6473

3080

PETROM

3184

2962

CEC

1384

1695

ALTEX

1375

1422

DOMO

1091

1267

COSMOTE

1058

1080

ROMTELECOM

983

1029

TIMIŞOREANA

821

736

BANCA TRANSILVANIA

764

722

MURFATLAR

510

BCR

PETROM

CIUC

BRD

CEC

COSMOTE

B. TRANSILVANIA

NOROC

ROMTELECOM

ENTERTAINERI. Dan Diaconescu a ajuns la DNA cu afacerea Oltchim și e implicat într-un nou dosar de mită electorală, dar aceste lucruri nu i-au tăait aplombul electoral. Smiley a continuat să se despartă de Laura Cosoi și în noiembrie, lucru care i-a unit pe amândoi în topul nostru. Bianca Drăgușanu s-a accidentat la unul din picioare, iar Andra a picat victima unui zvon referitor la o reclamaţie a Institutului Meteo legată de o piesă a ei.

Pepe și-a luat o bonă filipineză ca să deruteze ziariștii, posibil în speranţa că aceștia îl vor confunda cu bona, iar un alt tată, Horia Brenciu, arată presei fetiţa și plânge, cântă și dansează la Sala Palatului, în timp ce Andreea Marin se bate cu pantofi cu sora ei și face campanii pentru sănătatea copiilor.

Anda Adam se desparte de un iubit pe nume Victor Slav, iar Oana Zăvoranu s-a dus să depună mărturie în procesul cu vrăjitoarele Melissa și Vanessa, pe care le acuză că au escrocat-o acum câtăva vreme.

OCTOMBRIE

NOIEMBRIE

DAN DIACONESCU

10087

DAN DIACONESCU

5169

SMILEY

2297

SMILEY

3174

B. DRĂGUŞANU

1804

BIANCA DRĂGUŞANU

1712

ANDRA

1487

LAURA COSOI

1558

PEPE

1359

ANDRA

1458

OANA ZĂVORANU

1177

PEPE

1450

CĂTĂLIN BOTEZATU

1102

HORIA BRENCIU

1118

INNA

1069

ANDREEA MARIN BĂNICĂ

978

ŞTEFAN BĂNICĂ

927

ANDA ADAM

902

HORIA BRENCIU

866

OANA ZĂVORANU

897

*scăderile sunt marcate cu roşu

alegeri președintele

campania electorală

economic

politică buget meciul vedeta

ţara

Victor Ponta

SUA USL Guvernul ARD

Grecia

Black Friday

Europa Barack Obama

DNA

Dan Diaconescu

bani

București Traian Băsescu

Steaua

candidatul

România

UE

lansat

români

NUME

Prim-ministru

euro

miliarde

lei milioane echipa

dans

TRENDING TOPICS

COMUNE

Bruxelles

Nicoleta Luciu

Barometrul brandurilor este realizat în colaborare cu agenţia de monitorizare Media IQ, pe baza unor date provenite din peste 60 de mii de surse. Detalii despre agenţie la www.mediaiq.ro DECEMBRIE 2012|39

Revoluţia Twitter din ‘89 IULIAN COMANESCU

Este consultant media, autor al blogului de comunicare Comanescu. ro şi al volumului Cum să devii un Nimeni. Mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România, apărut în 2009 la Editura Humanitas. Este editor al revistei The Industry

E

o absurditate: nu numai Twitter, ci nici măcar Internetul nu exista în accepţiunea de azi, în 1989, când Ceauşescu a fost răsturnat de la putere. Şi totuşi, noi, românii, am fost primii care am făcut un fel de revoluţie Twitter, cu 20 de ani înaintea prietenilor moldoveni, care s-au strâns în Piaţa Marii Adunări Naţionale la 7 aprilie 2009. Rolul de atunci al TVR e foarte asemănător cu al reţelelor sociale de azi.

De fapt, despre ce vorbim? Impactul mij­ loacelor de comunicare în politică şi în război e bine cunoscut. De fapt, presa de aceea s-a şi inventat, ca să militeze, oricât pretinde ea azi că informează. Dar paralela dintre România — 1989, Twitter şi Iran — 2009, ţările arabe — 2011, Piaţa Universităţii — 2012 e mai fină.

MANTRA REVOLUŢIEI TELEVIZATE SAU MEDIATICE A APĂRUT ŞI S-A RĂS­PÂN­ DIT IMEDIAT DUPĂ EVENIMENTELE DIN 1989, printre altele printr-un documentar realizat pentru FR3 în 1990 de Serge Moati, Telerevoluţia sau Croni­ci­le Stu­dioului 4. Ideea centrală a documen­ ta­rului - şi a altor comentatori - era a­ceea că televiziunea a devenit un cre­uz ­ et politic, care a realizat schimbarea de putere, prin proeminenţa pe care a acordat-o ce­ lor mulţi, ajunşi din stradă în faţa ca­me­ re­lor de luat vederi, în frunte cu Dinescu şi Caramitru. Nu a fost chiar aşa.

După 20 de ani, în timpul evenimente­lor din Iran, Twitter a făcut efectiv politică în ziua de 15 iunie 2009, când a răspuns unei solicitări a Departamentului de Stat ame­ rican, de a nu opri site-ul pentru men­tenanţă, pentru a le permite re­vo­lu­ ţio­­narilor din Iran să îl folosească. Doi ani mai târziu, Twitterul avea să fie utilizat şi de egipteni, pentru ca, în 2012, el să de­vină o cutie de rezonanţă a mişcărilor de tip Occupy, din Europa Occidentală şi

RUBRICA DE PĂRERI 40|DECEMBRIE 2012

SUA. În ianuarie 2012, Piaţa Universităţii şi-a găsit expresia nu pe Twitter, mai puţin răspândit în România (în jur de 50 de mii de conturi), ci pe mult mai influentul Facebook, care are peste cinci milioane de utilizatori.

Internetul şi reţelele sociale schimbă lumea şi aduc democraţia, s-ar putea spune, la fel cum s-a zis că a făcut-o TVR în decembrie 1989. Oare? La vreun an de la evenimentele din Iran, în 2010, The Guardian prelua informaţii dintr-o serie de surse new media influente în ţara lui Ahmadinejad, care spuneau că rolul Twitter fusese mult supraevaluat de presa occidentală. Hamid Tehrani, editor al unei reţele de blogging, pe nu­ me Global Voices, estima atunci că la vre­­ mea evenimentelor, în Iran exis­ tau mai pu­ţin de 1.000 de utilizatori ac­tivi de Twi­ tter. Annabelle Sreberny, pro­ fe­­ sor de media la London School of Orien­­ tal and African Studies, îi dădea drep­ta­te lui Tehrani, pentru a adăuga că Facebook şi YouTube au asigurat totuşi o vizibilitate considerabilă protestelor — ulti­mul, prin difuzarea imaginilor cu Neda AghaSoltan, tânăra femeie iraniană a cărei moarte filmată a fost văzută de mi­lioane de utilizatori. În 2011, când cu Occupy London, politi­ cienii conservatori din Marea Britanie au acuzat Twitter că ar fi contribuit la tulburarea ordinii, prin rolul lui de platformă a protestelor, care a ajutat la coagularea manifestaţiilor, care la rândul lor au dus la devastarea de magazine şi alte rele.

Acelaşi The Guardian punea la cale un studiu masiv de data journalism, numit Reading The Riots. Intervievând mii de participanţi şi contabilizând milioane de tweet-uri din timpul evenimentelor, studiul demonta o serie de afirmaţii aruncate pe piaţă de politicienii conservatori, care, printre altele, au susţinut că pro-

testatarii erau pur şi simplu delincvenţi, veniţi de la distanţe mari, iar distrugerile nu au avut legătură cu nivelul de trai al participanţilor la proteste. S-a dovedit că nu este deloc aşa, iar Twitter a avut un rol mult mai mic decât s-a crezut în organizarea şi ca­talizarea protestelor.

FLASHBACK CU 22 DE ANI ÎN URMĂ, LA TVR. REVOLUŢIA TELEVIZATĂ A ÎN­CE­ PUT, IAR TUDOR BRATEŞ, RE­DACTORŞEF ADJUNCT LA ŞTIRI, ÎI FACE O IN­ TRODUCERE CĂLDUROASĂ LUI ION ILI­ESCU, REVOLUŢIONAR ŞI FIU DE RE­ VO­LU­ŢIONAR, OM DE BINE. Ion Ilies­cu preia conducerea operaţiunilor şi con­­sti­ tu­ie emanaţia Revoluţiei, adică FSN. Cea­ u­ şescu plecase deja cu elicopte­ rul din CC, iar Alex Mihai Stoenescu po­ves­teş­te că plecarea avusese loc la in­sti­ga­­rea lui Victor Stănculescu, care dă­du­se drumul revoluţionarilor în CC şi tri­mi­se­se u­ni­tă­ ţi­le în cazărmi, prin radio, de pe indicati­ vul răposatului Vasile Milea. Schimbarea de pu­tere a avut loc, urmează zile şi mai ales nopţi lungi, în care telespectatorii sunt în­spăi­mân­taţi de diferitele zvonuri des­ pre fântâni otră­ vi­ te, terorişti care a­par din canale, Securitatea care nu tre­ce de partea po­porului. Cadavre dezgro­pa­te dintr-un cimitir al săracilor sunt pre­zen­ ta­ te drept victime ale teroriştilor. Por­ nind de la ele, filozoful Jean Baudrillard avea să vorbească despre Sindromul Ti­ mi­şoara, modul cum evenimentul virtual face să dispară faptele reale din spate.

Cu alte cuvinte, ştim acum că în Ro­mâ­ nia, în 1989, am avut o revoluţie la te­le­ vi­zor şi o alta pe stradă. Cred că era 28 sau 29 decembrie 1989, când, îm­pre­u­nă cu un amic, pe nume Răzvan Chi­ ri­ ţă, am ajuns la CC, unde auzi­sem că are loc o întrunire a foştilor mem­­bri ai Co­mi­te­ tului Politic Execu­tiv, care erau ne­mul­ ţu­miţi de situaţie. Scriam deja la o re­ vis­tuţă studenţească, ING. După ce am

trecut de filtre, saci de nisip, soldaţi, am ajuns în sala respectivă, undeva la etaj.

Nu era niciun fel de CPEx. Era o adu­ nare de cetăţeni care stătuseră pe ba­ri­ca­ de în primele ore ale evenimente­lor din Bucureşti, care acuzau faptul că fu­se­se­ră excluşi din jocul puterii de ceilalţi re­vo­ lu­ţionari, de la TVR. Cel mai vocal dintre ei era un tip într-o salopetă de la ajutoare, care în vremea aceea ni se părea foarte cool, de paraşutist sau aşa ceva, dar care azi mă întreb dacă nu era de benzinar sau motostivuitor.

Dacă-mi amintesc bine, principala ne­ mul­ţumire a grupului era că li se suge­ rase să se mute într-un hotel în loc să li se lase ţara pe mână. Nu ştiu ce s-a ales de ei, cu excepţia tipului în salopetă, pe care ulterior l-am văzut la TV. Era Dan Iosif.

CERT E CĂ UNA A FOST REVOLUŢIA DE LA TELEVIZOR ŞI ALTA MIŞCAREA DE STRADĂ. Ulterior, FSN a continuat-o pe prima, iar strada a început să conteste FSN, la mitingurile din ianuarie şi fe­ bruarie. Se ştie, TVR nu le-a mai transmis ba fiindcă era ceaţă, ba fiindcă cineva încuiase caseta într-un şifonier.

Toate acestea seamănă frapant cu ce s-a întâmplat mult mai recent pe Twitter sau alte medii sociale, despre care e incorect să spunem că au fost epicentrul schimbării. Dar, aşa cum ne învaţă Baud­ ri­llard, aceleaşi medii pot fi folosite pentru omologarea noii puteri.

Rolul Televiziunii Române în evenimentele din 1989 e foarte asemănător cu cel al Twitter, 20 de ani mai târziu, şi poate fi descris într-o frază: fără media, revoluţia nu există, dar nu media e puterea, factorul declanşator. Iar unul dintre efectele cele mai perverse ale mediatizării e că participanţii la actul mediatic dobândesc iluzia puterii, chiar prin participare.

Fără media, revoluţia nu există, dar nu media e puterea, factorul declanşator

DECEMBRIE 2012|41

OAMENI

44 INTERVIU 50 PORTRET

DECEMBRIE 2012|43

INTERVIU ÎN LI M B A R O M Â N Ă D E SP R E LI M B A R O M Â NĂ

Rodica Zafiu: Ce se întâmplă ” acum e dincolo de Caragiale, pentru că are loc o “nivelare în jos Vorbim despre limba română ca despre fotbal şi femei. Toţi ne pricepem şi ne plângem că ne moare graiul înaintea noastră. Am fost la Rodica Zafiu, lingvist, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, să vedem dacă e chiar aşa. Staţi liniştiţi!

Sfârşitul lumii trece, limba română supravieţuieşte. de

44|DECEMBRIE 2012

VICTOR ILIE

DECEMBRIE 2012|45

INTERVIU

Prima întrebare se referă la prezent. Nouă, românilor, ne place să ne plângem că e rău, cel mau rău, că va fi și mai rău. Se aplică și pentru limba română, se degradează?

E doar un mit, un clișeu al degradării limbii. În realitate, lumea se plânge cam în orice perioadă culturală că limba se degradează. Realitatea nu e chiar așa. Într-o zonă în care ne-am aștepta ca limba să fie mai îngrijită, e folosit un registru mai necultivat al limbii. Nu e degradare, e o folosire neglijentă a unor registre nepotrivite în contextul nepotrivit.

Ce părere aveţi despre româna de Internet? Blogurile și Facebook-ul dau o notă orală limbii scrise. E un aspect pozitiv sau un aspect negativ pentru limbă?

E o realitate, nu se întâmplă numai la noi. În momentul de faţă există cărţi, studii, proiecte de cercetare pe aspectele pe care le iau diverse limbi, engleza în primul rând, prin folosirea în Internet. Într-adevăr, una din trăsături este oralitatea puternică. Pentru că se scrie repede, spontan, fără autocontrol și asta are niște consecinţe în redactarea textelor.

Pentru noi, ca lingviști, e un domeniu foarte interesant să vezi oralitatea limbii transpusă într-un scris, folosind niște coduri care se răspândesc de la om la om, abrevieri care apar și dispar. Ce se întâmplă mai departe nu știe nimeni.

Pentru că marea întrebare e dacă acest aspect, care e cel potrivit cu mediul, într-o formă de comunicare rapidă, neglijentă, influenţează alte aspecte ale limbii.

Aici sunt și nu sunt motive de îngrijorare. În practică, tot aud de ani buni profesori plângându-se de faptul că elevii, care scriu mult mai mult sms-uri decât compuneri la școală, încep să scrie cu abrevieri, să apară K-ul și sh-ul și să nu mai folosească diacriticele. Se pare că există azi tineri care cred că diacriticele sunt ceva opţional și scriu de mână astfel, în scrisul solemn, îngrijit.

Se poate ca diacriticele să dispară?

Asta nu cred. Nu se poate întâmpla așa

46|DECEMBRIE 2012

ceva. Ar fi o mare prostie să modifici un aspect atât de formal și, în același timp, important pentru o limbă. E vorba doar de o comoditate a utilizatorilor de calculator, pentru că acum cele mai multe dintre mijloacele tehnice de comunicare pun la dispoziţie diacriticele. Cine vrea să folosească literele românești le găsește.

E doar o problemă pentru școală, nimic mai mult. Mulţi profesori continuă să pună accentul pe probleme care nu mai sunt atât de importante și să nu se adapteze la probleme reale ale unor tineri care stau mai mult pe Net decât în aer liber. Din cauza asta ar trebui ca exerciţiile, modul de dirijare al atenţiei să fie altfel. M-am referit la diacritice. Se poate spune că e o problemă minoră, deși nu e.

Prin comunicarea rapidă, fragmentară, mulţi înţeleg că e suficient așa. Și studenţii noștri, care sunt cultivaţi în această direcţie, fac mult mai greu fraze, de exemplu. Când au de redactat o documentare, un eseu în care să își structureze foarte bine ideile, se simte undeva obișnuinţa lor de a scrie scurt, fragmentar, telegrafic. Ca pe Internet. Aici cred că e de lucru. Nu putem, oricât de prezentă ar fi comunicarea electronică, să renunţăm la discursul care leagă niște idei, le prezintă clar. Așa a ajuns și LOL în limba vorbită.

Sunt totuși destul de mulţi tineri care au început să fie simpatici prin asta. Până la urmă, e vorba de un anumit registru, care e cel al limbajului juvenil, un limbaj colocvial, argotic. Aici întotdeauna vor fi inovaţii, întotdeauna se vor căuta noutatea și expresivitatea. Astăzi sunt cuvinte împrumutate din engleză, mâine pot fi influenţe din chineză. Astea nu sunt zone de influenţă asupra limbii, doar mici zone de realitate, joc, un cod de vârstă.

50 de ani de comunism ne-au lăsat cu multe fraze lungi, gerunzii, limbă de lemn. Cum ar fi arătat limba română fă-

ră comunism?

E o întrebare grea pentru că, într-un fel, acea limbă a dispărut. Chiar presa din momentele următoare lui ’89, Internetul, comunicarea spontană, actuală este foarte departe de limba de lemn de atunci. Ea s-a mai păstrat într-o zonă juridică, administrativă, a documentelor oficiale, a unor tipuri de discurs politic.

Nu mai mult de atât. Din punctul ăsta de vedere, putem spune că nu a lăsat urme.

Pe de altă parte, mă tem că a lăsat niște urme de care nu suntem conștienţi. S-a rupt o continuitate în definirea registrelor. Am observat, la un moment dat, studiind formule de adresare epistolară, chiar în discursul standard, formal, că erau foarte bogate și nuanţate formulele de început și de sfârșit. Imitaţie din franceză. Aici comunismul a simplificat foarte mult, erau niște formule, practic.

Comunismul a făcut să se uite niște nuanţe. E o problemă că nu avem un inventar suficient de bogat de formule de politeţe, de adresare. Observaţi cazul mail-urilor. Eu sufăr întotdeauna când primesc e-mail-uri serioase, oficiale, care încep cu: „Bună!” Sigur, vine de la modelul englezesc, dar a venit pe un teren unde nu era ceva solid. Lumea nu știe de multe ori cum să se exprime frumos, nuanţat, politicos. Bănuiesc că asta nu s-ar fi pierdut dacă nu venea ruptura comunismului.

Dar cum ar fi arătat româna dacă nu ar fi existat Școala Ardeleană?

La asta nu ne mai putem gândi, chiar nu ne putem gândi. În realitate, multe lucruri s-ar fi întâmplat. Dar ei au schimbat limba din temelii.

De multe ori fac exerciţii cu studenţii și le dau să citească dicţionarul lui Laurian și Maxim, câte o pagină. Se amuză copios pentru că ortografia e foarte complicată. În momentul în care trecem peste ortografie și citim explicaţiile, cuvintele, exemplele, vedem că sunt limba română de astăzi. Atunci s-a făcut modernizarea limbii, pe lângă cea făcută de oamenii de cultură, scriitori din Moldova sau Ţara

DECEMBRIE 2012|47

INTERVIU

Românească, toţi cărturari.

Noi nu ne dăm seama, când spunem că limba se schimbă, cât de tulburător a fost în secolul al XIX-lea, când intelectualii vorbeau o altă limbă, plină de cuvinte savante, împrumuturi din toate limbile vestice, ultrarecente.

Putem spune că trăim un alt 1848, de data aceasta anglofil/anglofon, nu francofil/ francofon?

E puţin altfel, atunci a fost un proiect cultural pornit de sus în jos. Oamenii de cultură erau puţini. Limba s-a modificat în parte cu scop, se adaptau într-un fel formele, era o anumită grijă în a alege cuvintele. Astăzi fenomenul e mult mai spontan, mai mult de jos în sus. Pentru că utilizatorii își iau cel mai adesea cuvintele de unde au nevoie, chiar din meseria lor, domeniul lor de interes, pasiuni, și dimpotrivă, partea conservatoare e mai reticentă. E o schimbare de alt tip, dar nu știu dacă și profundă.

E evidentă influenţa englezei în lexic, foarte puternică. Chiar în structuri sintactice, fraze imitate. În același timp, dacă ne uităm cu atenţie, nu funcţionează la fel peste tot. Dacă cineva din afară ia un ziar pentru tineri, va găsi acolo influenţe enorme, dar dacă ia un text de specialitate strictă, din domeniul religios, de exemplu, nu va găsi nici urmă de engleză.

Desigur, pe noi toţi ne șochează noutatea. Dar dacă facem o statistică, noi, specialiștii, căutăm să vedem cât de prezente sunt cuvintele englezești, de exemplu, într-un editorial. Vom găsi mult mai multe expresii colocviale, cuvinte vechi folosite ironic, turcisme, grecisme și nu neapărat englezisme de ultimă oră.

Pe de altă parte, e o influenţă de care suferă toate limbile. Unele au suferit-o imediat după război. S-a vorbit mult despre cantitatea de anglicisme intrate în italiană, franceză, germană, după ‘45. La noi, a lipsit din motive istorico-politice acel val. Am recuperat acum și avem cam câte au și alţii, cuvintele modernităţii.

48|DECEMBRIE 2012

Viaţa și opera S-a născut la 6 mai 1958, în Bucureşti absolvit Facultatea de Limbă şi Literatură Română în 1981 ■ Şi-a dat doctoratul în 1998, cu teza Narativul ca mijloc de poetizare ■ Este profesor universitar şi şef al Catedrei de Română la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a predat la Università della Calabria din Cosenza ■ A publicat cinci cărţi, numeroase studii de specialitate şi este autoarea rubricii Cuvinte nepotrivite din Dilema veche.

■

■A

De multe ori, când încerc să dau de istoria, evoluţia, sensurile unui anglicism proaspăt intrat în română, constat că s-a petrecut același lucru și în franceză sau în italiană, dar nu s-a întâmplat nici o nenorocire.

Engleza se globalizează?

Chiar nu cred. Și aici nu sunt singura care nu cred. Multă lume se sperie de asta și are impresia că așa se va și întâmpla. Au

existat întotdeauna limbi de circulaţie mai largă, ca greaca, latina sau franceza.

Au influenţat limbile vremii pentru că se foloseau în scop diplomatic, cultural.

N-au înlocuit limbile date. Bun, cineva o să spună că trăim în altă epocă. Azi toată lumea e într-o reţea de comunicare, dar să nu uităm că oamenii au capacitatea de a folosi mai multe coduri, mai multe limbi, e în natura lor. Lucrul acesta se vede și la engleza vorbită de cei mulţi.

Nu prea mai e engleză. Ea devine un fel de limbaj de comunicare, simplificat, de care chiar și englezii se sperie, pentru că engleza în care se înţeleg oamenii fără prea multă cultură din zonele Europei – eventual scriu niște comentarii pe Internet e săracă, șchiopătândă.

E un autor foarte important, englez, care a scris despre asta, David Crystal. De la an la an, Internetul e tot mai puţin în engleză, s-a văzut ascensiunea altor limbi.

Realitatea e că Internetul dă posibilitatea oamenilor să se expună în public cu variante lingvistice, limbi vorbite de câteva sute de oameni, dialecte, graiuri.

Gândiţi-vă la Wikipedia, în câte limbi

es­te ea tradusă. E o ocazie să se dezvolte di­ver­sitatea lingvistică.

Logic, dacă ne gândim la situaţia de co­ mu­nicare, câţi dintre oamenii care fo­ lo­ sesc intens Internetul comunică cu ne­cu­noscuţi din America sau China, și câţi comunică cu grupul lor de prieteni?

Astăzi, cred că se comunică mult mai mult cu grupul de prieteni. Evident, în­ tr-o limbă a grupului. Deci Internetul pro­mo­vea­ză și graiuri, limbaje de grup.

Deci di­ver­sitate. Globalizarea limbilor e foarte departe. În același registru, vorbeaţi în Dilema Ve­ che despre o reactivare a turcismelor, ca iavaș-iavaș sau taman, ca efect al di­fu­ zării serialelor turcești.

La noi, diversitatea lingvistică a fost o rea­­li­ta­te. Unul dintre miturile noastre na­­ţio­­na­­le e acela că avem o limbă uni­ ta­­ră, că to­tul e clar, limba e fixată și pe ea o vor­­bim. Nu. În spaţiul nostru, dacă te uiţi în is­torie s-au vorbit tot timpul o mul­­ţi­me de limbi. Există diferenţieri di­ a­­­lec­­tale, in­flu­en­ţe grecești, turcești, tă­­ ta­re, nemţești. Noi suntem cum­­va obiș­ nu­iţi. Ui­tăm asta pentru că în pe­­ri­oada co­mu­nis­mului s-a accentuat na­ţio­na­lis­ mul, inclu­siv lingvistic. Iar pe­ri­oa­da pa­ șop­tis­mu­lui era tot epoca na­ţio­na­lis­mu­ lui. Ui­tăm și că oamenii noș­tri de cul­tu­ră vorbeau mai multe lim­bi. Ior­ga, Alec­ san­dri – care avea toa­tă co­­res­pon­den­ţa în franceză – Russo, Pann. Deci nu tre­ buie să avem ideea de pu­ri­ta­te absolută a limbii. Mai curând, nu prea mai avem deschidere spre lim­bi­le din jur.

Un profesor grec îmi spunea cu ciudă că la ei toată lumea se uită la seriale tur­ cești. La ei, sentimentul naţional este jignit de ideea asta. Uitându-mă a­cum la Suleyman, mă așteptam să aibă mult mai multe clișee naţionaliste, cu mân­ dri­a turcească și mai știu eu ce. Nu, e un me­saj foarte european. De la modul cum se îmbracă, cum se poartă, cum sunt fe­ me­ile prezentate, de la faptul că mă­nân­ că aşezaţi pe scaune. Undeva, mesajul e: Tur­cia nu e diferită de Europa.

Revenind, ideea ar fi ca, în afară de en­ gle­ză, să se înveţe limbi din jur. Să se pre­dea la școli engleză, dar și bulgară sau ma­ghiară. N-ar prinde la români însă, pentru că noi avem un fel de snobism.

Părinţii calculează șansele de reușită în viaţă a copilului, de unde dorinţa să știe engleză, bineînţeles, pe urmă, spaniolă, ger­mană – că poate își găsește de lucru în Ger­mania. Ideea că ar fi bine pentru Eu­ ro­pa să poţi comunica cu vecinii e o idee – eu zic – foarte serioasă și profundă, dar nu știu cât ar fi de populară. În ultimii ani au apărut bloguri care încu­ rajează scrisul corect. De ce credeţi că s-au înmulţit?

Pentru că se scrie foarte neglijent, iar oamenii au nevoie să existe și un registru standard, un reper. Ăsta e un lucru po­zi­ tiv, optimist. Unii au spus că pe Internet nu vor mai exista reguli, toată lumea va scrie cum vrea. Nici vorbă, oamenii au nevoie de reguli, e în firea noastră. La un moment dat, antidotul se creează din interior.

Printre altele, eu remarc uneori că ar­ gu­­mentul corectitudinii lingvistice es­te foar­te des invocat în polemici pe In­ter­ net. Când doi se ceartă într-un fo­rum pe o temă anume, unul dintre ei ime­ diat spu­ne: „Tu, care nu știi unde să pui cra­ti­ma, virgula, vorbești?” Asta ne ara­ tă că nevoia de a avea o limbă în­gri­ji­tă, standard, nu poate să dispară. Sun­tem în­tr-o societate modernă, unde o anu­ mi­tă ierarhizare a registrelor limbii e ne­­ ce­­sară. Oricât s-ar schimba limba, lu­mea ţine să existe niște reguli. Sunt con­ven­ ţionale, la urma – urmei, pentru că eu, ca specialist, pot demonstra că o regulă nu e tocmai întemeiată, dar e nevoie să existe. Avem nevoie de un reper care să facă diferenţa dintre cultivat/necultivat, solemn/colocvial, între cine a făcut școa­ lă bună și cine nu a făcut școală bună. E o ne­cesitate socială. În ultima vreme, avem în presă un nou val de cuvinte ca șoc, groază, senzaţional, fantastic. De ce credeţi că a apărut acest val?

În ul­ti­ma vreme s-a exagerat, dar citiţi-l pe Caragiale. “Îngrozitoarea, teribila, fi­ o­­­roa­sa dramă din strada Uranus”... Pre­­ sa de sen­ zaţie a avut dintotdeauna o a­ple­­ca­re către aceste cuvinte mari. Ce se în­tâm­plă acum e dincolo de Ca­ra­gia­le, pen­tru că are loc o nivelare în jos a lim­ ba­jului și a gradului de in­te­lec­tua­­li­tate a unei bune părţi a presei care e re­­du­să la aceste clișee. Cuvintele se de­va­lo­ri­ zează imediat. Când absolut totul es­te “ha­lu­cinant”, “halucinant” nu mai are nici un efect. Nici un destinatar n-o să mai ia în serios aceste cuvinte. Mult mai bine ar fi ca aceste mijloace să fie do­za­ te, să apară “senzaţional” o dată pe săp­ tă­mână. Tot discursul se duce în jos, se de­va­lo­rizează. Am o dezamăgire crun­tă pentru ce s-a întâmplat în presa ul­ti­mi­ lor douăzeci de ani.

Un jurnalist german care a vizitat ne­nu­ mărate ţări spunea că nu văzuse nicăieri politicieni care să vorbească atât de mult și de fără sens precum cei din România.

Ce se întâmplă cu politicienii noștri?

Nu am pretenţia că dau o explicaţie, dar cred că s-au rupt niște tradiţii, vorbind de comunism, după care a crescut ce­va cam buruienos. Au ajuns să se ex­ pri­ me în politică oameni care nu au nici o educa­ţie retorică, nici o educaţie po­li­ti­ că de tip modern, uneori nici un tip de edu­ca­ţie.

Sigur că politica e un fenomen de limbaj, în mare măsură, se vorbește foarte mult.

Asta se întâmplă atunci când și nivelul clasei politice nu este foarte înalt, când e suficient să spui ceva ca prin asta să dai impresia că ai făcut, când mass media, televiziunile, favorizează vorbăria. În momentul în care se promovează ge­ nul acesta de discurs și el este intitulat politică, nu mai există stavile. Dacă ar fi existat o clasă politică cu o tradiţie mai ve­che, cu respect pentru niște norme, trea­ba ar fi fost cu totul alta. Se spuneau multe prostii în parlament și pe vremea lui Maiorescu și Iorga, dar stilul era totuși altul. Mai multă atenţie la conţinut, mai mult respect pentru ceilalţi.

DECEMBRIE 2012|49

PORTRET

50|DECEMBRIE 2012

CRONICA UNEI SINUCIDERI ANUNŢATE. VIRTUALE

Brumaru 2.0

Emil Brumaru este unul dintre poeţii cei mai vizibili pe Internet. A scris febril pe blog, dar a lăsat-o mai moale şi s-a mutat pe Facebook.

Acum nu mai vrea nici Facebook, ci doar să se sinucidă virtual. Cât priveşte interviurile, vai şi-amar... de

LINA VDOVÎI

DECEMBRIE 2012|51

PORTRET

„Emil Brumaru este unul dintre cei mai alintaţi poeţi“, îmi spune Alex Ște­ fă­ nescu în îmbulzeala de la Târgul Inter­ na­ ţional de Carte Gaudeamus, după lan­sa­rea volumului Opere III, Cerșetorul de cafea, încercând să mă pregătească sufletește pentru un eventual eșec.

Este a doua zi în care îl vânez pe maes­ trul Emil Brumaru pentru un interviu și voi primi un alt refuz rece, aruncat fără milă, tipic marelui poet. Totuși, în me­ diul online, Emil Brumaru are un com­ portament și reacţii diametral opuse. „Așa e dumnealui, a refuzat toate in­ terviurile programate cu prilejul acestei lansări“, îmi explică Claudia Fitcoschi de la Polirom. Este un om al stărilor, schimbător ca vântul, pe care, dacă vrei să-l încolţești, trebuie să-l pândești timp de câteva luni. Să i te bagi pe sub piele, să-l provoci și, mai mult decât orice, să-l prinzi „într-o pasă bună“, așa cum mi-a urat el însuși glumeţ la telefon, de parcă vorbeam despre altcineva.

De vreo doi ani încoace, refuză majori­ tatea interviurilor. „Nu mai am nimic de spus“, aruncă răspicat printre dinţi și se închide în el ca un melc în cochilie. Poate dacă eram Andreea Marin sau Maia Mor­ genstern, îmi accepta invitaţiile la un ceai de fructe.

Totuși, într-un spaţiu improvizat al standului Polirom, în faţa unei șlehte de geci și paltoane de iarnă ale scriitorilor cu lansări de carte, am reușit să aflu un lucru foarte important: Emil Brumaru va dispărea de pe Facebook!

HOBBITUL BRUMARU, DE PE PĂMÂN­ TUL DE MIJLOC. Când a aderat, cu aju­ torul lui Victor Jalbă, la comunitatea blo­ ggerilor din România, prin august 2007, poetul portocalelor dezbrăcate și al fe­ meilor cu sâni și cur (sic!, cumpăraţi-i cărţile, dacă credeţi că eu zic vorba asta urâtă) a fost întâmpinat cu mare entu­ ziasm și admiraţie. A fost unul dintre primii scriitori români pentru care plat­ forma de blogging, chiar dacă o fi fost un mister la început, s-a transformat

52|DECEMBRIE 2012

ușor în caietele școlărești, de geom­ etrie, pe care-și așterne răscolitoarele poezii. A scris dintr-un foc, în aceeași manieră în care îi scria lui Lucian Raicu în 1980, „adică exact așa cum se aud în sufletul meu, când iau creionul și, cu barba, înţep hârtia-n cur cu grafitul!“.

Fără pauze îndelungi, cel puţin nu până în 2010, de parcă scrisul nu l-ar osteni niciodată, de parcă ar curge din el ca un fluviu dintr-un munte.

De altfel, în 2002, atunci când a tastat pen­tru prima dată la un calculator, a fă­ cut-o cu aceeași înflăcărare, „mai a­ les scri­sori demenţiale, torenţiale de dra­gos­­ te și of adânc, pentru o pictoriţă cam îm­­ puș­­cată-n creieri, ce termina­se arhitec­ tu­ra, o femeie frumoasă, spec­ta­­cu­loa­­să, ini­moa­să, crăcoasă, da­tă-n măsa, o tipă be­ton“, după cum măr­tu­ri­seș­te într-un in­ter­viu acordat Dorei Pavel pentru „Ro­ mâ­nia literară“.

Pavel Gheo la câteva zile după intrarea ţanţoșă pe Internet a lui Brumaru. Ioan Enache l-a descoperit mai tâziu, în 2008, dar îl prezintă cu la fel de multă însufleţire: „Pot să spun că îl reprezintă 1.000.000% pe omul și poetul Bruma­ ru.“ Şi altele. „Nu mai scriu pe blog, m-am cam plic­ tisit de el“, îmi spune acesta în noiem­ brie 2012, de parcă ar fi fost un tort din care s-a înfruptat pe săturate. E ade­vă­ rat, postările de anul acesta sunt semni­ fi­cativ mai puţine decât cele din 2008 ori 2009, când publica și câte cinci poe­ zii pe zi.

Până în prezent, www.hobbitul.ro, ilus­ trat cu un pitic burtos cu pipă, încruntat asemenea stăpânului său, a fost vizitat de 139.569 de vizitatori unici și vizuali­ zat de aproape 500.000 de ori.

Dincolo de poezii și citate, Hobbitul www.hobbitul.ro –, ego-ul virtual al lui Brumaru, postează inclusiv emoticoane împrumutate de la Yahoo Messenger, o aplicaţie pe care a folosit-o, într-o vreme, cu aceeași ardoare cu care acum „înţeapă“ Facebook-ul cu femei goale fotografiate din toate unghiurile. A făcut o pasiune pentru acele simboluri care în fereastra de messenger capătă trăsăturile unei inimi frânte, a unor trandafiri ne­ gri ori a unei trândave broaște ţestoase.

De exemplu, :deadrose: :deadrose: :deadrose: alternează cu poemul „Ziua își pune îngerii pe masă“ și nu-i de­ loc surprinzător. Lumea lui Brumaru e înţesată de îngeri, de melci bătrâni, de fluturi, de căpșuni și portocale și, mai mult decât orice, de dorinţa tainică de a se înfrupta din trupul femeilor. În octom­ brie 2007, într-un interviu pe messenger, Brumaru scria cu „k“, „sh“ sau „tz“.

FACEBOOK: IARBĂ TÂNĂRĂ PRINTRE TASTE. Dincolo de deznădejdea de care-l suspectează prietenii din cercul său li­ terar și nu numai, imaginea poetului E­mil Brumaru pare a fi alta pe Facebook.

Aco­lo, el nu fost singur niciodată, deși nu puţini au fost cei care au afirmat de­ spre poet că e ciufut, ţâfnos și extrem de versatil.  În reţeaua socială, pe Facebook.com/ brumaru.emil, Emil Brumaru, cel care a studiat medicina umană și s-a născut pe 1 ianuarie 1939, are peste 5.000 de pri­ eteni, atingând o limită sensibilă a Face­ book-ului, și este mai activ decât mulţi dintre noi. Cea mai recentă poză în care apărea când m-am uitat o împărţea cu Emil Constantinescu. La Târgul de Carte Gaudeamus, fostul președinte, după ce a stat mai mult de un sfert de oră la coa­ da de admiratori, a ajuns în faţa poetului și l-a rugat să-i dea un autograf.

Pe blog e prietenos, răspunde la comen­ tarii în stilu-i caracteristic. Scriitorii mai tineri jubilează. „Va fi văzut cineva: am pus pe blogroll-ul meu blogul lui Emil Brumaru, proaspăt apărut și fermecător de proaspăt scris“, e reacţia lui Radu

Timeline-ul lui Brumaru este frumos garnisit, în partea de sus, cu o tastatură prin care străbat fire plăpânde de iarbă verde. Unele răzbat eroic de sub taste, iar altele se nasc chiar din ele, transfor­ mate miraculos în ghivece.

În josul paginii, invadată de tot felul de cauze și link-uri dornice de a intra în atenţia poetului și a comunităţii lui de prieteni și fani, încep să se perinde picturi și fotografii care au fost pe placul utilizatorului Brumaru: mostre de artă naivă, cu lucrări semnate de Anna Silivonchik, fotografii nud realizate de cehul Lukas Ptacek, picturi conceptuale aparţinând lui Brook Shaden, portretele lui Robert Mapplethorpe, femei grase, cu degetele lungi, lumi fantastice, locuite de creaturi ireale, sculpturi de Stéphane Maillaud. Pe 22 noiembrie a distribuit peste 39 de astfel de lucrări realizate în aceeași notă, femeia în toate ipostazele ei fiind elementul central. Un Brumaru la fel de viu și însetat.

SINUCIDEREA VIRTUALĂ. „De ce vi se pare atât de deosebit faptul că exist pe Facebook? Ion Vianu este mai în vârstă decât mine și petrece mult mai mult timp! Deși, el și stă mai mult în Elveţia...“ mi-a spus la telefon pe un ton iritat la început și moale spre final.

A învăţat cu ușurinţă să-și creeze albume, să distribuie modele de artă vizuală și să le ornamenteze cu versuri. „Când cade Netul, sunt un om mort“, spunea în „Evenimentul zilei“.

Facebook-ul, însă, îi mănâncă prea mult timp. „E o povară pentru mine, pierd vremea aiurea“, se văicărește, la Târgul de Carte, și sprâncenele-i stufoase i se unesc într-o cută. Prietenii de pe Facebook nu sunt adevăraţi, nu comunică cu ei și nici nu-i prea generos cu like-urile, zice. „Ei sunt virtuali. Trebuie să mă sinucid pe Facebook. O voi face! Curând!“ Se întoarce și mă lasă cu botul pe labe lângă mormanul de haine. „Când eram la ţară, în Dolhasca, eram foarte singur, izolat de lume, de aceea le scriam scriitorilor“, a povestit la lansarea de pe 24 noiembrie. La Spitalul clinic de Psihiatrie „Socola“ nu s-a dus de foaie verde, ci pentru că „trebuia să mă duc“. S-a internat de trei ori și a stat câte o lună de fiecare dată. Toate astea

sunt figuri și mofturi, spun cunoscătorii cu drag, dar un lucru e cert: în paradigma 2.0, Emil Brumaru e o vedetă.

P.S. DE SCRIITOR NERVOS. Atunci când am cerut poze la editură, Emil Brumaru mi-a transmis rugămintea de a vedea şi textul. I l-am trimis şi, în ceasul al treişpelea, am primit ceva apropiat de lucrul pe care-l căutasem. Un mesaj: “Lina, lina, dar m-ai luat prea repede, teroristă infiltrată în plin Gaudeamus, la un târg de carte unde aveam prima mea lansare acolo, deşi publicasem vreo 7 cărţi la Editura Polirom. Textul tău e bun, putea fi şi mai bun. Însă, uneori chiar îmi aminteşte de frenezia de pe blog, de pe vremuri, şi în definitiv, după ce m-ai şi şantajat că te dă afară de la revistă dacă nu aduci reportajul (cineva spune gogoşi aici - n.r.), m-am mai înduioşat; de ce să fac eu victimuţe abia majore, chiar dacă-s feroce prin insistenţa lor uşor bezmetică, halandalagistă, aproape

etnobotanică? Mă aşteptam să apari şi a treia zi, cu o centură de explozibil, ameninţându-mă că o activezi! Ar fi pierit, odată cu tine (ceea ce nu ar fi fost o pierdere prea grozavă în vânzoleala asta generală), şi nevinovate suave, şi nevinovati bărboşi! Rămâneam doar eu să povestesc întâmplarea, având permanent o gardă antitero electromagnetică (o chestie pe bază de energie dum-dum, ce lichefiază şi betonul armat cu tot cu jurnalistele ţicnite-n reliefuri şi periculoase-n depresiuni ce duc fix la cazanul cu smoală dulce, adâncă-adâncă, neagră cu bulbuci!!!)... Pozele ţi-au fost deja trimise de Claudia, nu am altele la îndemână, kaștoaco sub acoperire!

Emil Brumaru, fost detectiv particular în clasele a patra şi a cincea, fost mare fotbalist de maidan, jucând cu mingi de cârpe sau crep, fost înger in Rezervaţia naturală de îngeri - Dolhasca, fost Cerşetor de cafea, fost şi actual Hobbit, viitor sinucigaș pe Facebook... Rugaţi-vă pentru el!!“

DECEMBRIE 2012|53

RESURSE

56 58 60 64

CĂRȚI SOFTWARE HARDWARE AGENDĂ

DECEMBRIE 2012|55

CĂRŢI

2

1

4

3

5

DE CITIT ÎN DECEMBRIE

fineȚuri foto Și centenari Oferta specifică pentru luna decembrie este un bestseller numai bun pentru cele câteva zile libere, scris de un autor nordic, despre un centenar a cărui viaţă s-a intersectat cu toate momentele-cheie ale secolului trecut.

DE

56|DECEMBRIE 2012

CRISTINA DUMITRU

the digital photography book SCOTT KELBY

Kelby este unul dintre cei mai cunoscuţi experţi din lume, în materie de fotografie digitală şi softuri de imagine (gen Photoshop). A scris câteva zeci de volume, conduce o asociaţie a profesioniştilor care folosesc Photoshop, are o revistă care se referă tot la faimosul program, videocasturi proprii şi ale altora pe Kelbytv.com.

The Digital Photography Book a fost un hit încă de la primul volum, apărut în 2006, şi continuă să se vândă precum pâinea caldă şi la volumul al patrulea, din acest an. Cartea e organizată în fragmente concise şi utile, ca de pildă distanţa dintre subiect şi fundal, folosirea diafragmelor mari, siluetele, ilu­minarea unui grup de oa­ meni, custom white balan­ ce. Şi nenumărate altele.

AMAZON.COM: 13,70 USD (paperback); 12,39 USD (e-book, Kindle) BARNESANDNOBLE.COM: 11,39 USD (e-book, Kobo, Nook, Apple, Android).

change by design TIM BROWN

Cineva prezintă autorul, pe coperta a patra a cărţii, ca pe unul dintre cei mai în măsură cetăţeni ai planetei să vorbească despre designul creativ.

Tim Brown este boss-ul unei firme de consultanţă pe nume IDEO, care colecţionează premii pentru design inovativ, pentru ceea ce a făcut unor clienţi ce se întind de la Departamentul Sănătăţii din Guvernul American, la Nokia sau Fundaţia Kelogg. În Change By Design, Brown extrapolează aşanumita design thinking, gândirea designului sau a designerului, şi la domenii necreative sau domenii care nu au legătură imediată cu forma.

LIBRĂRII: 49 RON (paperback, română) AMAZON.COM: 16,48 USD (hardcover, engleză) 16,99 USD (e-book, Kindle) BARNESANDNOBLE.COM: 12,99 USD(e-book, Kobo, Nook, Apple, Android).

THe free press

ISTORIA JURNALISMULUI DIN ROMÂNIA ÎN DATE MARIAN PETCU Ş.A.

Prof de jurnalism, Marian Petcu s-a ocupat de un domeniu foarte necesar, dar prezent până acum cam schematic în bibliografia cursurilor universitare de profil: istoria jurnalismului. Petcu este coordonatorul unui cărţoi de 1.400 de pagini, ce ruşinează orice tabletă sau Kindle, apărut acum câteva săptămâni la Polirom, care e în realitate un imens tabel cronologic, pe ani, al jurnalismului din România. Dacă totul ar fi fost organizat în jurul unor titluri de publicaţii sau nume de jurnalişti, am fi spus că informaţia de acest tip încape foarte bine şi pe o enciclopedie wiki, pe Internet. Dar, aşa, e mai greu de gândit o platformă online care să susţină organizarea pe ani, luni şi date.

LIBRĂRII: 115 RON (hardcover).

the 100-years-old man who climbed out the window and disappeared JONAS JONASSON

Fiindcă se apropie cele câteva zile de vacanţă de Sărbători, poftiţi şi un titlu care n-are nimic de-a face cu meseria. E un bestseller care provoacă râsul, dar şi reflecţia cu privire la o mulţime de evenimente din secolul al XX-lea.

Centenarul pe nume Allan Karlsson evadează dintr-un azil chiar în ziua când împlineşte 100 de ani, pentru a scoate din circulaţie diferiţi membri ai unei organizaţii criminale, prin mijloace pe care poliţia română le-ar numi specifice, de centenar. În cea mai mare parte a ei, cartea sare înainte şi înapoi, de la fuga centenarului, care îşi găseşte complici printre care şi un elefant, la poves­ tea vieţii lui Allan, unul din puţinele personaje, fie şi de ficţiune, care s-au cunoscut cu Mao, Stalin, Churchill, Roosevelt şi o mulţime de alte personaje istorice în decursul unei singure, chiar dacă lungi, vieţi.

AMAZON.COM 10,79 USD (e-book Kindle) 10,87 USD (paperback).

HILLAIRE BELLOC

Deşi îl mai chema şi Joseph, Pierre şi René, Belloc nu e ce pare a fi, adică un autor de limbă franceză, ci un francez naturalizat în Marea Britanie pe la 32 de ani. A scris pe o mulţime de subiecte şi în multe genuri, de la poezie la memorii, lucru care i-a atras supranumele de unul dintre „Cei Patru Mari ai Literelor Edwar­diene“. The Free Press e un volum tipărit în 1918, care surprinde nu numai prin stilul analitic-filozofic, care duce la concluzii atipice, ci şi prin actualitatea unor subiecte luate în discuţie, ca raportul dintre editorial şi publicitate.

WWW.GUTENBERG.ORG: e-book gratuit Android, iOS şi Kindle (caută: "free press").

Cod de download pentru dispozitive mobile:

Caută “jonas jonasson thalia” pe YouTube ca să vezi un interviu în engleză al lui Jonas Jonasson, autorul lui "100-Year-Old-Man" etc., etc., etc.

DECEMBRIE 2012|57

SOFTWARE

antiviruȘi ivare e arh Playere video și audio ame d e Progr imizar opt be ă și uTu anţ Yo ten de Men dere loa wn Do 58|DECEMBRIE 2012

Cele mai downloadate softuri de calculator

În numerele trecute ale revistei, v-am prezentat diferite categorii de software de desktop/laptop sau mobile. Care însă sunt cele mai de succes softuri gratuite de calculator? Am căutat în topuri şi le-am organizat pe categorii.

DE

CRISTINA DUMITRU

P

e venerabilul Download.com există aplicaţii care, în diferite versiuni, au înregistrat un număr de download-uri comparabil cu populaţia Uniunii Europene, a SUA sau a Rusiei. Un research rapid arată că se caută în cea mai mare măsură antivirușii, dar și playerele și convertoarele video sau downloaderele de YouTube. Se mai caută și softurile de mentenanţă sau utilitarele. Dacă vreţi să vă luaţi unul dintre programele de mai jos de pe Download.com, căutaţi-i numele și veţi ajunge direct la el.

Antiviruși AVG Antivirus Free 2013: 450,5 M downloads ● Ad-Aware Free Antivirus: 380,5 M downloads ● Avast Free Antivirus: 225,7 M downloads ● Avira Free Antivirus 2013: 142,8 M downloads ● Spybot - Search & Destroy: 120,6 M downloads ● Malwarebytes AntiMalware: 101,5 M downloads ●

Am vorbit despre ele într-un număr anterior, în care spuneam că reprezintă o alternativă decentă la softurile de securitate cu bani. Au, e drept, ceva mai puţine opţiuni și o rată de detecţie a malwareului un pic scăzută, dar acestea pot fi suficiente. Puteţi alege între cele șase softuri de mai sus, mai degrabă în funcţie de facilităţile care vă convin; diferenţele în materie de viruși detectaţi sunt marginale.

Mentenanţă și optimizare Cleaner: 47,1 M downloads ● Advanced SystemCare: 88,3 M downloads ● Glary Utilities: 35,3 M downloads ● Auslogics Disk Defrag: 12,2 M downloads ● Wise Registry Cleaner: 4,8 M downloads ●

Windows vine la pachet cu două probleme: fișierul registry.ini și fragmentarea

hardului. Pe măsură ce instalezi și dezinstalezi programe, primul se mărește și încetinește calculatorul, de unde necesitatea așa-numitelor registry cleanere, programe care șterg trimiterile la programe care nu există. Fragmentarea apare și ea în decursul utilizării, fiindcă Windows tinde să umple toate spaţiile libere de pe hard, ceea ce înseamnă că fișierele de dimensiuni mai mari sunt accesate din mai multe locuri, lucru care, la rândul lui, înseamnă că hard diskul se învârte mai mult, iar funcţionarea e mai lentă. Fiecare dintre programele de optimizare de mai sus rezolvă aceste probleme și diferite altele. Mare atenţie însă: uneori, ele vă pot strica sistemul de operare. Folosiţi-le cu circumspecţie și mai ales cu System Restore-ul activat sau backup-uri prealabile.

Programe de arhivare WinZip: 207,3 M downloads ● WinRar (32 bit): 142,7 M downloads ●

Dintr-un motiv sau altul, Windows e destul de expeditiv atunci când vine vorba de numeroasele formate de arhivă care circulă. Fac asta așa-numite aplicaţii third-party, dintre care WinZip și WinRar sunt veteranii sau celebrităţile. Ar fi de adăugat mai puţin popularele, dar versatilele 7-Zip și PeaZip, la care am găsit facilităţi utile și (până la proba contrarie) unice. În paranteză fie spus, și utilizatorii de Mac au nevoie de lucruri ca Stuffit Expander sau The Unarchiver în același scop.

Playere video și audio VLC Media Player: 48,2 M downloads GOM Media Player: 47,8 M downloads ● UM Player: 13,4 M downloads ● KM Player: 6,5 M downloads ● ●

Și Windows, și Apple au formate video proprietar (wmv și mov), pe care playerele de sistem (Windows Media Player sau Quicktime) le folosesc cu predilecţie. Însă atunci când vine vorba de varietatea infinită a codecurilor gratuite disponibile, cele două playere pot da chix.

VLC vine de la Video Lan Converter și este o bijuterie de software care nu necesită niciun fel de instalări suplimentare ca să poată fi folosit, cu avantajul de a fi cross platform (Mac, Linux, Win, BSD, Solaris, Android...). Nu am întâlnit fișier care să nu poată fi redat de el. Dar, cu siguranţă, și celelalte softuri existente în top au fanii și facilităţile lor.

Downloadere de YouTube etc.

YTD Video Downloader: 114,9 M downloads ● Free YouTube Downloader: 21,5 M downloads ● RipTunes Youtube to MP3 Converter: 658,3 K downloads ● Free YouTube Downloader: 312,6 K downloads ●

Nu există inovator al industriei sau software guru care să nu-ţi spună că viitorul e în cloud, adică în filozofia conform căreia spaţiul de stocare, dar și aplicaţiile sunt undeva pe Internet, și nu în calculator. Totuși, utilizatorii obișnuiţi continuă să vrea să-și păstreze muzica, filmele sau alte fișiere favorite pe hardul propriu.

Tehnic vorbind, asta se poate face cu mai orice filmuleţ de pe YouTube sau alt site de video sharing. De ce nu e download-ul în construcţia YouTube? Fiindcă un play local ar scădea traficul pe site și ar crea probleme de copyright, în unele cazuri.

Cele patru softuri de mai sus speculează această nișă.

Diverse

Am fost puţin miraţi să găsim în top venerabilul mIRC, și nu pentru cele aproape 70 de milioane de download-uri de la facerea lumii, ci pentru cele 67.000 pe care continuă să le înregistreze săptămânal. Chrome și Firefox sunt deja familiare cititorilor, iar Skype nu poate lipsi de pe listă, cu 15,2 milioane de descărcări. uTorrent e în continuare sus de tot (19,6 milioane) în ochii amatorilor de torrente.

Vine la rând o categorie de convertoare de format (video), pe care nu o discutăm aici fiindcă nu le-am testat.

DECEMBRIE 2012|59

HARDWARE

CE TELEFOANE FOLOSIM DE FAPT ȘI DE CE?

Articol fără MHz, GB și megapixeli

Până la urmă, cum alegem între iPhone, Android sau altceva? Rubricile de hardware din reviste, inclusiv cea din The Industry, sunt de regulă pline de review-uri şi teste ale dispozitivelor de ultimă generaţie. Dar cum au ajuns utilizatorii efectivi la telefoanele pe care le au şi, mai ales, cum le folosesc?

DE

IULIAN COMANESCU THINKSTOCK

FO T O :

60|DECEMBRIE 2012

C

ând am gândit acest articol, am pornit de la ideea că fiecare sistem de operare mobil/platformă de hardware are utilizatori fideli, care îl/o înţeleg foarte bine. Există cu siguranţă și astfel de oameni, dar o întrebare pe care am lansat-o pe Facebook, cu privire la telefoane, a scos însă la iveală oameni care și-au achiziţionat diferite dispozitive din motive care n-au nicio legătură cu performanţa. Și de ce nu?

ANCA TITOROV, REDACTOR-ŞEF READER’S DIGEST: “DE CINCI ANI FOLOSESC DOAR DUAL SIM” Anca Titorov este purtătorul de cuvânt al celorlalţi 57%. Acesta este procentul global al utilizatorilor care nu folosesc smartphoneuri, conform unei statistici publicate de TechCrunch în august. A schimbat un telefon mai vechi pe unul exact la fel şi e fan dual SIM. Samsung are o ofertă tentantă şi pentru un atare utilizator, după ce segmentul fusese adjudecat de chinezării şi no-name-uri.

Ce telefon...?

Nu știu mai nimic despre telefonul meu. Că nici nu m-am uitat să văd ce aplicaţii are. Nu cred că ai ales persoana potrivită.

Tocmai de aceea. Reprezinţi o mulţime de utilizatori. Ai un dual SIM? Un Samsung, care costă 250 RON. L-am luat de curând.

Poţi spune ce tip e? Ăsta... (Anca dă un link către un device ciudat, pe nume Samsung C3222 Chat Dual Sim.) Doar că e alb, că e de fată :-) Și să înţeleg că la ăsta ţi-ai făcut, hm, upgrade?

Upgrade?... ce upgrade? Înainte aveai unul mai prost? Înainte aveam unul identic.

Aha. Și de ce ţi-ai luat la fel?

Fiindcă îmi place de el. E primul dual SIM care arată ok și nu îmi face probleme. Mă aud toţi interlocutorii. Și eu pe ei. Și mă ţine bateria două zile. Iar pe cel dinainte puteam să-mi citesc și mail-urile și să răspund ușor.

Stai, că nu înţeleg. Pe cel dinainte, care era la fel, puteai să-ţi citești mail-urile, dar pe ăsta, nu?

L-am luat de pe un site obscur și, din câte am înţeles de la colegul meu, e codat pe Cosmote. Și nu reușesc să mă conectez la mail, cică trebuie să îl duc mai întâi să mi-l decodeze.

Așa crede el cel puţin.

Oricum, ești fan dual SIM, dacă am înţeles eu bine?

Da, de mult. De cinci ani folosesc doar dual SIM. M-am uitat la linkul pe care mi l-ai dat și la sistem de operare scrie “altele”. Ai idee ce sistem de operare ai pe telefon?

(Pauză, după care dă un alt link.) Cică nu e unul popular, ci unul marca Samsung. Scrie aici.

E un Symbian mai vechi, apropiat de cel care a îngropat Nokia.

Ceva făcut pe telefoane pe care au încercat să scrie aplicaţii şi să construiască un smartphone, dar nu le-a ieşit. Dar, în fine, nu văd un motiv profund uman pentru care ar trebui să știm ce sistem de operare avem pe telefoane. Mă intrigă în schimb faptul că ţi-ai cumpărat un telefon exact la fel cu cel vechi. Știi că de regulă toată lumea, mai ales bărbaţii, aleargă tot timpul după un telefon mai nou, cu performanţe mai bune... pe tine nu te tentează?

Deloc. Fiindcă oricum nu mă pricep să folosesc aplicaţiile.

Ce-ar mai putea să-ţi placă la mașinăria pe care o ai? Că are tastatură fizică?

Pe mine mă interesează să arate bine, să fie ușor, să ţină bateria mult, să aibă tastatură QWERTY și o cameră foto decentă. Asta-i tot. A, și să funcţioneze bine dual SIM-ul.

Camera ta are 1,3 megapixeli, norma în momentul de faţă de de 8 megapixeli şi există şi telefoane cu 13...

Pentru pozele mele cu căţelul sunt suficienţi. Și trebuie să comuţi ușor de pe un SIM pe celălalt. La unele dual SIM-uri, celălalt SIM devine inactiv în timp ce vorbești pe unul. Și e greu să schimbi SIM-urile. În plus, nu îţi afișează pe ce SIM ești.

Ultima întrebare: te-ar tenta un telefon cu trei SIM-uri?

Hmmm... grea întrebare. Mai degrabă nu. M-aș complica inutil.

DECEMBRIE 2012|61

HARDWARE

ALEX CIOACĂ, INGINER: “ANDROID ÎŢI DĂ IMPRESIA CĂ AI DE-A FACE CU UN CALCULATOR”

îţi lasă impresia că ai de-a face cu un gadget. Android este mai transparent, te poţi juca cu anumite setări care sunt blocate/inaccesibile pe alte platforme.

Pentru un tip cu preocupări tehnice profunde, ca Alex, telefonul e calculator şi calculatorul e fereastra aia urâtă numită terminal sau consolă. Poţi pune şi pe iPhone aşa ceva? Nu contează, Androidul e Linux şi Linuxul e viaţa.

Și ce folosești din ceea ce seamănă cu un calculator, ca să zic așa?

De exemplu, folosesc terminalul (o fereastră fără iconiţe, cu linii de comandă și litere, pe care se descurcă programatorii și inginerii de sistem - n.r.). Cu el pot să mă conectez cu alte calculatoare, cum ar fi cel de la muncă, să rulez aplicaţii și așa mai departe.

De ce Android?

Dacă ești utilizator avansat, Android îţi dă impresia că ai de-a face cu un calculator, spre deosebire de iOS, care

Ok, dar ssh (terminal - n.r.) poţi face și de pe iPhone cred. Poate și de pe altele.

S-ar putea, acum am verificat. Astea nu erau disponibile când rulam eu iOS.

IOANA AVĂDANI - DIRECTOR CJI: “DUPĂ CE AM TRECUT LA MAC, ERA NORMAL SĂ TREC LA IPHONE” Ioana Avădani a renunţat la Blackberry pentru iPhone din motive de conectare cu Mac-ul. Foloseşte telefonul ca pe un telefon, pentru mail-uri şi mai ales pentru poze, cu care umple Facebook-ul, fiindcă e tot timpul pe drumuri, din America-n Azerbadjan. Dacă ar exista un concurs de fotografie de călătorie cu telefonul, ar lua cu siguranţă premiu.

62|DECEMBRIE 2012

De ce ţi-ai luat iPhone?

A fost natural. După ce am trecut la Mac, era normal să trec la iPhone, nu?...

Face poze mişto.

Da, foarte bune pentru un telefon. Dar ăsta nu-i primul lucru pe care ar trebui să-l spui despre un telefon, nu?

Da... Eu îl găsesc incomod. Tastatura touch îmi joacă feste.

Păi îl foloseşti de mult?

De un an. Şi tot îmi joacă feste. N-aş fi făcut trecerea de la Blackberry dacă nu făcea parte din re-vampul electronic mai larg. Îmi place ecranul mai mare. Şi

În fine, ideea e că chiar folosești telefonul ca pe un calculator. Și ai lăsat iOS pentru Android...?

Nu, am avut ambele, telefon cu Android și iPod touch. Acum am doar telefon.

Deci așa s-a nimerit.

Eu sunt mai old-school, lucrez pe Linux de la 14 ani, îmi place să am acces la ce se întâmplă în spate.

E ceva care îţi lipsește la iOS? Da... stai să identific ce îmi lipsește... îmi lipsește faptul că nu mai am un device optimizat pentru multimedia. E drăguţ iOS, se mișcă bine, e finisat. Dar Android a decis să facă și el treburile astea, în ultimul timp. Așa că părerea mea este că vor ajunge din urmă iOS.

omniprezenţa serviciilor de mail.

Gândeşte-te bine. Ai uitat să-mi zici ceva?

Că nu sunt un utilizator optim. Eu, la telefon, vorbesc şi citesc mail-uri. Şi fac poze şi le pun pe Facebook. Nu mă joc, nu ascult muzică, nu văd filme... Şi mă găsesc într-un conflict de interese personale. Ca să fac toate acelea, mi-ar trebui un device mai mare, dar un device mai mare îmi încarcă buzunarele/poşeta. tTe tentează să treci la iPhone 5? Are ecran mai mare și nu mai știu ce.

Deci: un telefon e un telefon e un telefon. Şi un cititor de mail-uri.

LIVIU IOLU, JURNALIST, ADEVĂRUL: “CÂND SCAP PE JOS LUMIA 800, NU SE SPARGE” Dacă i-ai lua Lumia 800-le cu care se plimbă cu GPS-ul deschis printre insulele greceşti, Liviu Iolu ar reacţiona probabil ca profesorul din Jocul de-a vacanţa căruia i se ia creta. Lui Iolu îi place Nokia fiindcă nu se sparge când cade pe jos, iar lui îi cade des din buzunarul de la piept, atunci când se leagă la pantofi, de unde reiese că are o problemă şi cu şireturile. Dar acest articol nu e despre şireturi.

De ce Lumia 800 și nu iPhone sau Android?

Nu l-aș da nici pentru un iPhone 5. Mi s-a părut că toată lumea are de-alea. Și ăsta e, așa, solid.

Cum “solid”? Scapi telefoanele pe jos?

Da, da, le scap. Ăsta are o învelitoare cauciucată, se dă în cutie. Și când îl scapi pe jos, nu se sparge.

De câte ori l-ai scăpat?

De cele mai multe ori, când mă aplec să-mi leg șiretul. Îl ţin într-un buzunar, la piept. Dar nu numai de asta îmi place. Are Nokia Drive și GPS. Adică am scăpat să mai iau cu mine GPS. Și face poze de toată lauda. 8 megapixeli.

Păi am Net nelimitat. Mai folosesc o chestie pe care altele n-o au. Nokia City Lens. Când caut un bar sau ceva. E realitate augmentată sau ceva de genul. Se deschide camera, o îndrepţi spre ce loc vrei și vezi ce-i în jurul tău, baruri etc.

Hărţile sunt Nokia Maps, nu? iPhone 5, sau mai precis iOS 6, a stârnit consternare cu cele de la Apple, care au înlocuit Google Maps.

Da, sunt foarte mișto. Am folosit GPS în Grecia. Ideea e să dai jos hărţile pentru ţările care te interesează, ca să nu consume Net pe roaming.

Deci nu folosește 3G la hărţi.

Nu, le-am dat jos acasă, apoi au mers perfect. Cea mai tare chestie: eram pe feribot, între insule, cu GPS pornit și vedeam ruta, cu câţi kilometri pe oră mergea ferry-ul...

Treci la Lumia 820? Are Windows 8 și niște facilităţi unice, gen încărcare wireless.

820 mi se pare cam scump din ce am văzut până acum, nu știu dacă trec.

Standardul actual, atâta au de regulă și iPhone, și Androidul.

Le urc mai repede decât ăia cu iPhone sau Android, unde vreau, dintr-un buton. Am făcut concurs și de pe Lumia ajung primele pe Facebook. Sau e-mail.

Altceva mai folosești la el?

Funcţinează ca modem wireless. Și dau net la toată lumea.

Păi toate fac asta mai nou. Și după aia cine plătește factura?

DECEMBRIE 2012|63

AGENDĂ

Evenimentele din industria comunicării sunt multe şi în 2013.

The Industry a făcut pentru voi o selecţie.

DE

CRISTINA DUMITRU

eveniment e de comunic a re în 2013 64|DECEMBRIE 2012

CÂND CE

UNDE DETALI

9-10 IANUARIE

LAS VEGAS

ULTIMELE EVOLUŢII ÎN MATEIRE DE FILM, TV, DIGITAL

26-29 IANUARIE MIDEM

CANNES

INDUSTRIE MUZICALĂ

27-30 IANUARIE

REALSCREEN SUMMIT

WASHINGTON

FORMATE TV - COMEDIC REALITY

31 IANUARIE

STORAGE & DATA MANAGEMENT SOLUTIONS

BUCUREŞTI

GESTIUNEA DATELOR, STOCARE

7-17 FEBRUARIE

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM DE LA BERLIN

BERLIN

CINEMA

20-22 FEBRUARIE

RIO CONTENT MARKET

RIO DE JANEIRO

PRODUCŢIE DE CONŢINUT TV, DIGITAL

21 FEBRUARIE

VIRTUALIZARE, CLOUD COMPUTING, EVERYTHING AS A SERVICE

BUCUREŞTI

IT, CLOUD

VARIETY ENTERTAINMENT SUMMIT AT CES

24 FEBRUARIE

PREMIILE OSCAR

HOLLYWOOD

CINEMATOGRAFIE

26-27 FEBRUARIE

DIGITAL MARKETING FORUM

BUCUREŞTI

COMUNICARE DE BRAND ONLINE

5-6 MARTIE

MEDIA SUMMIT NEW YORK

NEW YORK

CONFERINŢĂ INTERNAŢIONALĂ DE MEDIA, ADVERTISING ETC.

5-7 MARTIE DISCOP

ISTANBUL TÂRG REGIONAL DE TELEVIZIUNE

12 MARTIE

EUROPE AWARDS CEREMONY - PROMAXBDA

BARCELONA

PREMII PENTRU PROMOTION, MARKETING ŞI DESIGN TV

14 MARTIE

IT SECURITY SOLUTIONS

BUCUREŞTI

SECURITATE INFORMATICĂ

9-21 MARTIE

IPTV WORLD FORUM - TV CONNECT

LONDRA

TV, OTT, TELECOM, CONTENT PROVIDERS

23 MARTIE

CHINA CONTENT BROADCASTING NETWORK

BEIJING

EXPOZIŢIE DE BROADCASTING ŞI TEHNOLOGIE TV

27-28 MARTIE

PR FORUJM

BUCUREŞTI

RELAŢII PUBLICE

4 APRILIE

DOCUMENT LIFE

BUCUREŞTI

PRODUCŢIE ŞI ADMINISTRARE DE DOCUMENTE DE CALCULATOR

8-11 APRILIE MIPTV

CANNES

TÂRG DE TELEVIZIUNE

10-11 APRILIE

BUCUREŞTI

MARKETING BUSINESS TO BUSINESS

MARKETING B2B

23 APRILIE

FUTURE MEDIA LAB

BRUXELLES

CONFERINŢĂ DE TRENDURI DE CONŢINUT, TEHNOLOGICE ETC.

28-30 APRILIE

THE FESTIVAL OF MEDIA GLOBAL

MONTREUX

EVENIMENT TV, DIGITAL, MARKETING

29 APRILIE-1 MAI

APEX TV MARKET CONFERENCE

LISABONA

TÂRG TV DE FILME ŞI SHORT-SUBJECT

30 APRILIE

VARIETY ENTERTAINMENT & TECHNOLOGY SUMMIT

LOS ANGELES

CONFERINŢĂ DE TRENDURI TV/DIGITAL

5 MAI

ROSE D’OR AWARDS

BRUXELLES

PREMII PENTRU ENTERTAINMENT TV

16 MAI

DATA CENTERS & IT INFRASTRUCTURE MANAGEMENT

BUCUREŞTI

HARDWARE

16-22 MAI

CANNES LIONS

CANNES

CREAŢIE PUBLICITARĂ, PREMII

29 MAI-2 IUNIE BOOKFEST

BUCUREŞTI

TÂRG DE CARTE

31 MAI-9 IUNIE

TRANSILVANIA INTERNATIONAL FILM FESTIVAL

CLUJ

FESTIVAL DE FILM

9-12 IUNIE

BANFF WORLD MEDIA FESTIVAL

BANFF (CANADA)

EVENIMENT MEDIA, NETWORKING

10-14 IUNIE

THE SHANGHAI TV FESTIVAL

SHANGHAI

PREMII + TÂRG DE FORMATE + FORUMURI

11-14 IUNIE

EXIT FESTIVAL

NOVI SAD

MUZICĂ

13 IUNIE

EHEALTH 2013

BUCUREŞTI

SĂNĂTATE ŞI IT

19-23 IUNIE

FESTIVAL DE TELEVISION DE MONTE CARLO

MONTE CARLO

EVENIMENT TV

24-27 IUNIE NATPE||BUDAPEST

BUDAPESTA TÂRG DE FORMATE, PENTRU EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST

26-30 IUNIE

PILTON FARM/SOMERSET MUZICĂ

GLASTONBURY FESTIVAL

4 IULIE PROGRAMATICA

BUCUREŞTI PLATFORME MOBILE

5-12 AUGUST SZIGET

BUDAPESTA FESTIVAL DE ROCK

28 AUGUST-7 SEPTEMBRIE

VENEŢIA

CINEMATOGRAFIE

FESTIVALUL DE FILM DE LA VENEŢIA

22 SEPTEMBRIE

EMMY AWARDS

LONDRA

PREMII TV

15-17 OCTOMBRIE

BRAND LICENSING EUROPE 2013

LONDRA

RETAIL, LICENSING, VÂNZĂRI

7-10 OCTOMBRIE MIPCOM

CANNES

TÂRG DE FORMATE ŞI CONFERINŢĂ DE ENTERTAINMENT TV

6-7 NOIEMBRIE WEBIT

ISTANBUL

CONFERIŢĂ DIGITALĂ

29 NOIEMBRIE C21'S FUTUREMEDIA 2012

LONDRA

CONFERINŢĂ DE TRENDURI MEDIA ŞI TEHNOLOGIE

DECEMBRIE 2012|65

INFOGRAFIA LUNII DECEMBRIE

Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!

Dacă e să ne luăm după vânzările de pixuri, carioci, creioane şi altele, România se întoarce în vremurile lui Heliade Rădulescu, cel care făcea îndemnul naiv-mobilizator din titlu.

VALOAREA PIEŢEI Iulie-septembrie 2012: 12 milioane de lei, +3% faţă de Q3 2011 în hypermarekturi şi cash & carry STRUCTURA PIEŢEI

50% instrumente de scris: pixuri clasice, stilouri,

PRODUSE DE CORECTAT

+ 11% față de 2011, ca preț - 15% ca volum

creioane grafit şi mecanice, rollere şi finelinere 44% instrumente de colorat: creioane colorate, carioci şi creioane cerate Vedeta pieţei: instrumentele de colorat: +14% creştere valorică

CREIOANE COLORATE

+ 9% ca volum + 19% ca valoare

CREIOANE CERATE

+ 35% ca volum + 40% ca preț

2 000 000 de creioane, pixuri, stilouri, carioci vândute în săptămâna 9-15 septembrie 2012 Valoare: 2,3 milioane lei Sursa: Studiul GfK Retail and Technology pentru piaţa de instrumente de scris

66|DECEMBRIE 2012