The Industry Magazine no. 13, September 2012 by BrandedCont.Net

R E V I S TĂ D E M E D I A

Nr. 13 I SEPTEMBRIE 2012 | PREŢ: 12 LEI

Reuters

BBC

Novosibirsk

terorism knight Paul Radu

vizualizare Poynter

Afganistan Mother

Jones

Excel

Panda London Project

de date Florence

Nightingale

Occupy

scenarios Afganistan

5 948446 400198

Economist Intelligence Unit

REŢELE SOCIALE

auricĂ bâc şi Like-urile fermecate 20

CULISE

times new roman nu este o minciunĂ 30

BUSINESS-URI MEDIA

globalizare, New media, convergenţă. oare? 36

FBI

Google

Thomson

conversie

infografie

Rise Project

Julian Assange

New York Times

spreadsheets

jurnalismul

PORTRET

simon cowell nu vrea sĂ fie rĂu, dar... 54

V IITORUL - D I S P O N I B I L A Z I celor care fac parte din clubul

Fii cu un pas înaintea trendurilor din marcom şi media! Bucură-te de exclusivităţile și gratuităţile abonamentului la revista ta favorită!

. 4

D e t a l i i p e w w w.t h e i n d u s t r y. r o

E | D

E A D

0 E 2

. *

U | I

LIE

Nr. 5

NU I IA

12 IE 20

201

i. i no i pur vech Timenduri Tr

nile

SC DE

RIP

TIO

NI ME OA

acă JOB îmbr de se criză? De unolul pe Diav 53

Ce va fi - va fi întâi în The Industry ER

INT

E-M

KET

ING

ea pe ovar ale Prom lele soci rețe 24

PR re ea ma eț pr uite? Un pr ru grat pent 32

VIU

INT re desp Salis nal D Fatih tegia Ka stra 46

I UR ND RE

TE ITA AL TU AC

EAZă : CONT CÂND d effie CI șI GranNUMAI CE, 8 NU

T i hicmaianfolosesc ii mo români tim Ul dintre ivă 6,4% colect antena

RI DU EN TR

escu viu andr inter an Alex Şerb 28

TV PiaţaMoldova din 20

şi rilla ing guer rket de ce unde ma până 24

Spun

ceva

ngiu, esc mu cie. egăt oiu & ce pr, porumb puiu 36

vinte?

ă cu

i făr

culor

Pagi

14-2

ieţui prav vor surterii? repo 54 ington ga a huff a la stân arianndreapt de la 52

te aces

august 2012

Top cele mai citite 10 articole de pe Theindustry.ro



6 COLABORATORII Marius Dragomir, Victor Ilie, Ștefan Mako, Vlad Ursulean

7 ŞTIRILE LUNII Tirajele cotidianelor continuă să scadă | Radio ZU crește

| Burci negociază cu Adevărul Holding | 962 de concediaţi la TVR | Kindle cu lumină, iPhone 5 și Nokia Lumia 920 8 N-AM ZIS-O NOI! Gata cu vara, aţi auzit?

În mintea lu’ “Schimb de mame”

TRENDURI

de Ştefan Mako Un fost producător la unul dintre reality show-urile de top din România își povestește experienţa.

Titlurile mileniului de Vlad Ursulean

A apărut nr. 12 al Revistei The Industry

Vlad Craioveanu: “În ciuda aparenţelor, uite că mă simt aproape om”

20 DIGITAL

42 AUDIENŢE TV

24 PRESĂ SCRISĂ

Ceilalţi ziariști. Din Gara de Nord

28 ANALIZĂ

Presa maghiară din România: cuminte, săracă, dar curăţică

de Redacţia The Industry Exclusiv on-line care anunţă o premieră la postul deţinut de Dogan.

“Roata norocului” la Kanal D

36 BUSINESS-URI MEDIA

Aurică Bâc și like-urile fermecate

Irina “Supernanny” Petrea face un show la Kanal D

1 2 COVER STORY

Jurnalismul de date: definiţie, studii de caz, practicanţi, tool-uri

Cover story-ul din numărul 11 al revistei, în care autorul face săpături prin presa nebună a anilor ’90.

Cuprins

30 CULISE

Times New Roman nu e o minciună

de Redacţia The Industry

O altă premieră Dogan.

Ileana Tomescu, BPN: “Vom integra social media în mixul de comunicare clasică”

de Redacţia The Industry

Anunţul referitor la sumarul numărului trecut.

58 CĂRŢI

Polemici, viruși și prosteală

60 online

Cum evaluăm un site?

Sandra Izbașa, cea mai mediatizată sportivă româncă la J.O.

44 BAROMETRUL BRANDURILOR Botezatu are cu ce, dar n-are când

47 RUBRICA DE PĂRERI

Toamna TV, entertainmentul și politica

54 PORTRET

Simon Cowell nu vrea să fie rău, dar...

RESURSE

de Iulian Comanescu Interviu cu realizatorul de radio în numărul 11 al revistei.

Vara anului 2012: Intact are două televiziuni în top 3

OAMENI 50 INTERVIU

Radu Sigheti: “Nu m-am plictisit niciodată, tot timpul fac altceva, chit că pare la fel” de Iulian Comanescu

Globalizare, convergenţă, new media: oare?

62 SOFTWARE

Aplicaţii de știri pentru tabletă şi mobil

64 HARDWARE

Putere, lumină, amperi!

Interviu cu cel mai experimentat fotojurnalist din România în numărul 12 al revistei

www.theindustry.ro | www.facebook.com/theindustry.ro | office@theindustry.ro | telefon: 021 313 84 14

de Redacţia The Industry Analiză de mediatizare pe sportivii români.

Jumătatea de reclamă pe care o vedeţi

Kanal D lansează serialul “Suleyman Magnificul, sub domnia iubirii”

REDACŢIA: Editor: Iulian Comanescu Editor Theindustry.ro: Alina Tudor Art Director: Dani Iancu Corectură şi Copy Editing: Stelian Ciocoiu Colaboratori: Marius Dragomir, Cristina Dumitru, Victor Ilie, Ştefan Mako, Vlad Ursulean Foto: Comanescu, DCMS Publicaţie realizată de: Comanescu Tipar: Sothis Print

de Cristina Dumitru

Job Description despre meseria de art director de publicitate.

de Redacţia The Industry Un serial care a provocat controverse și a realizat ratinguri mari în Turcia.

Materialele încadrate în chenar şi marcate prin “Advertorial” reprezintă publireportaje (sunt comandate şi plătite de clienţi)



ISSN-L: 2248-0978 Powered by: Intact Media Group

HIGHLIGHTS

Nr. 13

SEPTEMBRIE 2012

COVER STORY

Data

Tabele

The

Guardian

Mantrele

Data Journalism Handbook

Marile publicaţii occidentale ne provoacă invidia cu aplicaţii sexy de Internet sau vizualizări pe măsură, în care încap jumătate din cifrele de pe tot Pământul, fie că e vorba de populaţia mondială, uragane sau Wikileaks. Pare că jurnalismul de date e ceva care se face foarte greu şi costă enorm. Ei bine, nu-i chiar aşa. DE

Metoda: tabele + fler

IULIAN COMANESCU

Aşa stând lucrurile, jurnalismul de date pare ceva care se bazează în foarte mare măsură pe softuri ezoterice şi pregătire de programator. Nu e tocmai aşa, spune tot Simon Rogers: “Unii spun că trebuie să devii un superhacker, să scrii programe şi să te vâri până-n gât în SQL (limbaj pentru baze de date structurate - n.r.). Tot ce se poate. Dar mult din ce facem noi e doar Excel.” Desigur, poate fi vorba şi de vizualizări revelatoare sau de a lega lucrurile în structuri multifaţetate, cu facilităţi de căutare şi toate celelalte. Însă majoritatea poveştilor de succes narate de DJH conţin ca ingredient necesar Excel, cuplat cu transpiraţia de mai sus. Jurnalismul de date este un domeniu prea recent şi are o accepţiune prea largă ca să putem vorbi de o metodă. Totuşi, procesul poate fi descris în trei paşi, care, cel puţin, limpezesc conceptual lucrurile:

care le-am prezentat au dus însă şi la concluzii mai puţin banale. Una din ele ar fi aceea că majoritatea covârşitoare a firmelor care se ocupă cu publicitatea fac profit, în timp ce media pierde. Legat de asta, o altă constatare a mai fost că lista neexhaustivă, dar concludentă de 65 de firme de publicitate sintetizată de The Industry are în total vreo 1.850 de angajaţi, în timp ce media e undeva peste 6.000 de oameni. În plus, există companii de online precum HotNews.ro sau 9am.ro care depăşesc, ca volum, business-uri nu tocmai mici, gen Liberis Publications (Glamour, GQ, Prevention). Toate cele de mai sus constituie un exemplu de jurnalism de date la scară redusă. Bine, dar, veţi spune, presa face astfel de lucruri de când lumea. Şi e adevărat. Atunci, ce e, de fapt, jurnalismul de date? “Aş putea

În numărul trecut, The Industry v-a pus la dispoziţie cifrele de afaceri şi profitul a peste 100 de firme având ca obiect de activitate mass media şi publicitatea. Desigur, este vorba de tabele-liste-vizualizări care pot fi consultate ca atare, ca o carte de telefon, în cazul în care cineva doreşte să vadă cum stau lucrurile cu o anumită televiziune, de exemplu. Dar, mai mult de atât, informaţia (aproape) brută referitoare la fiecare companie a permis, prin examinarea unui set mai extins, o serie întreagă de concluzii nebanale. Că veniturile pot fi sumate pe segmente de piaţă (TV, print, digital, agenţii de publicitate full service, agenţii de media buying) e la mintea cocoşului, la fel cum comparaţia dintre cifrele de afaceri şi profiturile pe 2011 şi cele din 2010 e o idee foarte la îndemână. Cele peste 400 de cifre pe

3 termeni cheie Big Data: nu e jurnalism de date, dar are legătură cu el. Se leagă de abundenţa de date existente, care creează o problematică de sine stătătoare datorită dimensiunilor. Computer Assisted Reporting: strămoşul jurnalismului de date, folosit de CBS în 1952 pentru a prezice rezultatul alegerilor prezidenţiale. Open Data: mişcare şi în acelaşi timp concept care se referă la accesul liber la anumite tipuri de date, în primul rând de natură ştiinţifică şi guvernamentală. Precision journalism: sintagmă pusă în circulaţie în anii ’70 de Philip Meyer.

R E V I S TĂ D E M E D I A

New York Times

Rise Project

Thomson

FBI

Google

Pagina 12 Jurnalismul de date: definiţie, studii de caz, practicanţi, tool-uri

Reuters

BBC

Nightingale

Afganistan Mother

Jones Occupy

Excel Panda

Project

London

scenarios Afganistan Economist Intelligence Unit

REŢELE SOCIALE

CULISE

BUSINESS-URI MEDIA

times new roman nu este o minciunĂ

globalizare, New media, convergenţă. oare?

Pagina 36 Globalizare, convergenţă, new media: oare?

PORTRET

simon cowell nu vrea sĂ fie rĂu, dar... 54

Pagina 54 Simon Cowell nu vrea să fie rău, dar...

Business-uri media

culise

ReŢele sociale

vizualizare Poynter

conversie

de date Florence

auricĂ bâc şi Like-urile fermecate

Pagina 30 Times New Roman nu e o minciună

Novosibirsk

terorism knight Paul Radu

Îl făcea și Florence Nightingale, pe la 1858, dar ca tendinţă pe piaţa de conţinut, jurnalismul de date s-a impus pe la mijlocul anului 2010, când Wikileaks a început să distribuie telegrame și date despre conflictele din Afganistan și Irak. The Industry vă prezintă tehnica, exemplele și uneltele folosite.

Pagina 20 Aurică Bâc și like-urile fermecate

I SEP TEMBRIE 2012 | PREŢ: 12 LEI

jurnalismul

Nr. 13

Crowdsourcing

5 948446 400198

Big

Poynter Wikipedia

1. Culegerea şi filtrarea datelor. Cifrele de afaceri şi profiturile despre care am scris la începutul acestui articol au fost obţinute de The Industry din baza de date online a Ministerului Finanţelor Publice, deci din surse guvernamentale. Alteori, poate fi vorba de scurgeri de informaţii, ca Wikileaks. Dar şi de ceva numit crowdsourcing. În accepţiunea lui Simon Rogers din FAS, este vorba de echivalentul din epoca Web 2.0 al bătrânului interviu colectiv, zis şi anchetă sau sondaj jurnalistic. De exemplu, The Guardian a studiat o bază de date de 700 de mii de deconturi de cheltuieli ale parlamentarilor britanici, cu ajutorul userilor de Internet. De la public s-au întors subiecte. Atunci când provin din mai surse, datele mai au o problemă: nu sunt compatibile între ele, au câmpuri lipsă sau sunt prezentate într-o formă greu de utilizat. O mare parte din transpiraţie se duce, de regulă, pe extracţia din documentele PDF, în care cifrele sunt aproape la fel de bătute-n cuie ca pe hârtie. 2. Găsirea subiectului şi planul de prezentare. Una din sursele consultate afirmă că e util să te uiţi pur şi simplu, cu un ochi atent, la seturile de date: apar corelaţii şi concluzii surprinzătoare. În alte locuri se vorbeşte de nas sau de fler jurnalistic. Concluzia unanimă pare a fi aceea că jurnalismul de date nu poate fi algoritmic, ca metodele sociologice sau statistice. Iar la capitolul plan de prezentare, e mai complicat decât în manualele jurnalistice. Acolo se spune că forma de redactare (interviu, feature, ştire etc.) se stabileşte după documentare, dar în jurnalismul de date e vorba pur şi simplu de a alege un vehicul: text, video, interactivitate... 3. Vizualizarea. Teoretic, rezultatul celor de până acum poate fi expus şi în cuvinte sau tabele, dar în general lucrurile sunt aşezate în diferite tipuri de vizualizări, din care cele interactive, de online, apar tot mai mult. Aşa arată azi genul care a prins viteză, se zice, de-abia în vara lui 2010, când The Guardian, The New York Times şi Der Spiegel au început să publice lucruri legate de baza de date a incidentelor militare din Afganistan lansată în spaţiul public de Wikileaks. Este, poate, prea devreme pentru încercări de sistematizare a domeniului, presupunând că acesta se va fi cristaliza vreodată. De aceea, în paginile care urmează, ne-am ocupat mai mult de practică decât de teorie.

spreadsheets

jurnalismul de date vizualizare

infografie

răspunde, pur şi simplu, că e jurnalism făcut cu date. Dar asta nu ne ajută cine ştie ce”, scrie Paul Bradshaw în introducerea de la Data Journalism Handbook (DJH). Pe Poynter.org, Troy Thibodeaux e şi mai puţin lămuritor: “În stadiul în care ne aflăm, jurnalismul de date nu se referă nici la un domeniu, nici la un mediu particular, ca fotojurnalismul sau jurnalismul video, ci mai degrabă la un set de competenţe provenind din domenii separate, care se întrepătrund.” Wikipedia e mai cuminte, dar tot destul de vagă: “E un proces jurnalistic bazat pe analizarea şi filtrarea unor seturi extinse de date, cu scopul creării unui nou story.” “E 80% transpiraţie, 10% idee sclipitoare, 10% rezultate”, adaugă Simon Rogers de la The Guardian în Facts are Sacred: The Power of Data (FAS), pentru ca ulterior să revină: “Subiecte de mari proporţii, care nu există fără statisticile din spatele lor.” Statisticile înseamnă desigur date, iar datele încep să se găsească la dispoziţia cât mai multora, datorită digitalizării şi internetului. În alţi termeni, deşi cărţile care au început să se publice pe această temă citează antecedente precum graficele lui Florence Nightingale din secolul al XIX-lea, jurnalismul de date este, într-o definiţie acoperitoare, abilitatea de a folosi jurnalistic, cu ajutorul computerului, marile volume de date disponibile în era online.

Culegerea datelor

filtrare

Julian Assange

Definiţia

ConCluzii preliminare ale unui studiu global osF-soros

Cum am Cumpărat 5000 de like-uri pe FaCebook

Aurică Bâc și like-urile fermecate

aurică Bâc e cel mai nasol tip pe care ţi-l poţi închipui. cocalar manelist, ţăran cu pretenţii de milionar, idiot cu ifose de mare intelectual, apărător al valorilor adevărate, rasist şi misogin. Şi mai vrea să fie şi politician. de

aurică s-a hotărât să-și facă un nume pe Facebook. așa a apărut pagina “Salvăm patria cu aurică bâc” - Facebook.com/ SalvampatriaCuauricabac - care, în câteva zile, a strâns 5000 de fani. Nimeni cu mintea întreagă nu ar da like la așa ceva. Secretul succesului e un elev de liceu și 20 de euro. aurică bâc e un personaj fictiv, creat pentru a testa ciorănia de pe Facebook. multe companii și politicieni folosesc exact aceleași tehnici pentru a-și umfla cifrele susţinătorilor virtuali: îi cumpără. Fac asta pentru a crea iluzia unei largi susţineri populare, într-o ţară dominată de apatie. unealta lor sunt puștanii care au învăţat de pe site-urile străine. Nu e greu să-i găsești. o căutare pe Google scoate la iveală o mulţime de site-uri specializate în vânzarea de like-uri, plus nenumărate anunţuri pe forumuri (în special de it). l-am ales pe ăsta și ne-am întâlnit: Venim in intampinarea promovarii afacerii tale oferindu-ti like-uri catre fan page-ul tau pentru a creste popularitatea ta in cea mai mare retea de socializare. Imbunatateste imaginea companiei tale sau proiectului tau. Beneficii concrete. Siguranta garantata. 100 - 1.95 euro 200 - 3 euro 500 - 6 euro 1000 - 10 euro Ne-am întâlnit cu vânzătorul de like-uri să facem tranzacţia la o bere pe o terasă din Centrul istoric, însă ne-am lovit de la bun început de o dilemă etică: tipul (îi vom spune ionuţ) are 17 ani, n-are voie la băutură și ţigări. abia i-a dat mustăcioara. Se uită la noi

Vlad urSuleaN

cu niște ochi mari și speriaţi. “eu nici n-am profil personal de Facebook. Când îi văd p-ăștia că-și fac mereu poze mă iau dracii. eu stau pe Facebook pentru bani, nu ca...” ionuţ e un copil de bugetari din pantelimon, elev la liceul madgearu. taică-su i-a luat calculator și, după câţiva ani de jocuri, a nimerit pe un forum al celor care vor să facă bani pe net. acolo a învăţat tehnica de umflat pagini de Facebook, a încropit un anunţ pompos și l-a postat pe zeci de forumuri. la început lua ţeapă, dar a învăţat să fie mai precaut, să simtă omu’, să ia juma’ din bani după primele like-uri livrate.

glumele costĂ

times new roman nu e o minciună

de atunci a trecut un an în care a avut vreo 50 de comenzi, care i-au adus în total 3000 de lei. mai mult decât alocaţia. a lucrat cu case de discuri, firmuliţe, partide politice...

Site-urile de unde au venit like-urile 146 ............. addmefast.com 107 ............. shareyt.com 48 ............. inetjunkie.com 31 ............. socialblingz.com 29 .............. socialmediaexplode.com 25 .............. paid4like.com 20 ............. fm4.orf.at 21

În numărul trecut al revistei, v-am povestit cum se pot cumpăra like-uri pe Facebook. În acest număr, aflaţi cum am inventat un personaj cu veleităţi politice, pe nume Aurică Bâc - la Chișinău, bâc înseamnă bou sau dobitoc cheltuind echivalentul a câteva beri în Centrul Vechi.

ovidiu

Neculai 30

eftimie

călin

O după-amiază pleoştită de august, pe undeva prin icoanei. la ultimul etaj al unei şandramale cu termopane maro, patru bărboşi cu hălăciugi de culori şi dimensiuni diferite se fâţâie, dislexici, printre nişte calculatoare desktop aşezate la pupitre minuscule. Antonescu ăsta nu merge de loc, pe cuvânt. cum adică, nu merge? De

IulIAN comĂNescu

Bine, bă, tocmai pe el l-aţi găsit? întreabă

bărbosul călin, singurul care pare împăcat, ba chiar într-o relaţie intimă, cu propria barbă. Am zis și noi că se face solist interimar la Iris, că a plecat minculescu, scuipă explicativ, printre liţele roșii, de electromotor, eftimie. ovidiu are cel mai puţin păr, tace și cântă fără oprire Les feuilles mortes la o chitară cu corzi de plastic. Neculai seamănă cu un basorelief de pe columna lui traian, dar unul plin cu hamburgeri, cu tastatură în loc de paloș. e vizibil doar din profil și tace, cu o moacă stoică, ca tot basorelieful. Dar ce-i cu Antonescu ăsta? Antonescu nu merge, zice călin, orice i-ai face. Dacă-l puneam pe Fuego la Iris în locul lui, era altceva. De fapt, pentru Antonescu e de bine. Fiindcă aici s-ar impune fraza explicativă cu “Aţi ghicit, șandramaua e de fapt timesNewRoman, bla, bla”, dar ar însemna să îmi consider cititorii imbecili, fiindcă scrie deja despre ce e vorba în titlu. Antonescu nu face vizualizări și nici nu ia like-uri pe tNR, cel mai hot și mai obraznic brand de umor din România. Respectabil? De fapt, poanta nu e Antonescu, ci Fuego, zic tipii de la tNR, sau cel puţin ăia care zic ceva, eftimie și călin. chiar așa, ce “merge”? Păi... Fuego. oana Roman, care se spală pe dinţi cu carne de mici. Pe urmă, Fuego. Dan Șova, noi habar n-aveam cine e, spune călin, că nu ne uităm la televizor. Dar se dovedește că ăștia care intră pe site se uită și, pe orice

Globalizare, convergenţă, new media: oare?...

globalizarea media e reală? da și nu, fiindcă sunt ţări în care jucătorii locali recuperează branduri media de la grupurile internaţionale. În ce măsură înseamnă abundenţa de noi lansări un boom propriu-zis, la nivel mondial? mai puţin, fiindcă multe experimente dispar repede. online-ul e vital, dar subfinanţat, iar convergenţa media nu e atât de manifestă pe cât se estima: telecomurile se implică doar pe alocuri în conţinut.

În 2010, Open society Foundation a lansat un program ambiţios, numit mapping digital media, referitor la tranziţia către digital. Programul şi-a propus redactarea de rapoarte referitoare la 60 de ţări, din care în stadiu final se află 36. marius dragomir, român stabilit la Londra şi implicat în managementul Mark Lee Hunter programului,Byrelatează pentru The industry. de marius dragomir

Achiziţii puţine pe piAţA mediA GlobAlă

REFERENCE SERIES

MAPPING DIGITAL MEDIA:

NO. 2

DIGITAL MEDIA AND INVESTIGATIVE REPORTING

post dai, e Șova. De aia merge Șova. Ar mai fi Fuego, bineînţeles, care i-a dat autograf lui lady gaga. A, Patriarhul Daniel. Fuego, care l-a ignorat pe Ponta la Bruxelles. Și, aaa, Botezatu. Deci, îndrăznesc eu, contează să se fi întâmplat ceva cu toţi ăștia. Da, e obligatoriu, zice călin. cu Ponta, o săptămână n-am avut ce face. Pe urmă ne-a ajutat... crin - a trebuit să vorbească-n engleză ca să ne luăm de el.

cu alte cuvinte,

la tNR poanta e să identifici personajul care s-a umplut de fericire zilele trecute, la tV sau asemănător. Nu există subiecte tabu, cum se zice. Dar subiecte cu care tNR a dat-o de gard? Neșu, furnizează eftimie. Ne-am bătut joc de el fiindcă dădea mesajele alea banale pe twitter, de care tolontan zicea că sunt emoţionante. Neșu e... fotbalist? întreb. eftimie se uită crunt la mine, pe sub sprâncenele ca două bobine: e fotbalistul ăla care și-a rupt o vertebră cervicală la un meci de antrenament și a devenit erou naţional. lumea s-a supărat că facem mișto de el. sau Beligan. Am dat că google îl omagiază pentru că împlinește 150 de ani. Iar a zis lumea, e mare artist, nu vă luaţi de el. mai ușor faci glume cu Dumnezeu decât cu Beligan. A mai fost ursuleasa, pianista răposată... dar vrem să mai facem deastea, periodic. să zică lumea: n-aveţi mamă, n-aveţi tată, n-aveţi coloană vertebrală. Ha-ha-ha-ha, izbucnește ovidiu,

În întreaga lume, achiziţiile și fuziunile pe piaţa media de informaţie nu au fost atât de bogate pe cât se așteptau experţii în domeniu. parte din vina pentru această relativă sărăcie pe piaţa de tranzacţii media a fost și căderea economică globală. Cuplată cu schimbările fundamentale care au avut loc în multe ţări în comportamentul de consum media, criza economică a contribuit major la crearea unei stări de expectativă și incertitudine, în special pe nișa de media de știri. În urma unei analize asupra a 36 de ţări incluse în raportul osF mapping digital media (mdm), într-un sfert din cazuri nu am consemnat nicio cumpărare sau fuziune semnificativă pe piaţa media informativă. această apatie investiţională s-a făcut simţită fie în pieţe așezate precum italia, Japonia sau suedia - unde poziţia solidă a jucătorilor locali descurajează nou-veniţii -, fie în ţări puternic polarizate precum argentina, unde intrarea pe piaţă cere investiţii mult prea mari. Fie, în al treilea rând, în pieţe dominate de cercuri de investitori apropiaţi de elitele și conducătorii politici, precum mexic, unde interesele politice primează asupra celor economice.

Globalizarea media nu se confirmă

În cele 36 de ţări asupra cărora deţinem date în acest stadiu al mdm, în perioada 2007-2011, numărul achiziţiilor și fuziunilor din piaţa de media informativă s-a situat la aproximativ

Raportul public-privat în sursele de finanțare ale media„ usa peru liban polonia argentina africa de sud turcia lituania italia letonia moldova olanda slovenia macedonia Japonia romania serbia germania ungaria nigeria suedia georgia rusia spania muntenegru

Public 1% 1% 1% 3% 4% 5% 7% 10% 11% 13% 13% 13% 13% 15% 19% 20% 23% 25% 25% 25% 26% 32% 32% 39% 48%

65. Într-o treime din cazuri a fost vorba de vânzări către companii locale. percepţia de internaţionalizare/globalizare a pieţei media nu se confirmă, dimpotrivă, e mai degrabă vorba de o dezinternaţionalizare, ca urmare a faptului că, în anumite ţări, proprietatea a trecut în mâinile altor patroni locali. Cele mai bune exemple, în acest sens, rămân rusia și statele unite. În rusia, ca să poţi să supravieţuiești pe piaţa media, o condiţie esenţială este să fii un apropiat și un agreat al clasei politice. Cu alte cuvinte, media rămâne un instrument de influenţă, fenomen care nu

Privat 99% 99% 99% 97% 96% 95% 93% 90% 89% 87% 87% 87% 87% 85% 81% 80% 77% 75% 75% 75% 74% 68% 68% 61% 52% sursa: mapping digital media (informaţii preliminare), 2012

Personajele infame care scriu minciuni pe Timesnewroman.ro nu numai că există, dar au și un patron decis să meargă alături de ele până-n pânzele albe. The Industry le-a bântuit redacţia și a scris ce-a auzit. N-o să vă vină să credeţi ochilor.

Percepţia comună e că business-urile media locale trec în proprietatea unor grupuri globale, cabliștii se implică în piaţa tv și conţinutul de Internet e rege. Rezultatele preliminare ale unui studiu Soros spun că nu-i deloc așa.

Cum a ajuns faimosul jurat britanic la X-Factor în Marea Britanie și la concurenţă (American Idol) în Statele Unite? Răspunsul la această întrebare este și explicaţia pentru care pe piaţa TV există atâtea talent show-uri.

COLABORATORII Român care și-a construit o carieră în străinătate, Marius Dragomir e om de bază la Soros-Londra în termeni oficiali: responsabil pentru Departamentul de Research și Politici Media la Open Society Foundations. În această calitate și-a trasat singur o sarcină faraonică, pe nume Mapping Digital Media, studiu mondial asupra stadiului digitalizării. Marius Dragomir a acceptat să prezinte în The Industry, în avanpremieră, concluziile extrase din 36 de ţări.

MARIUS DRAGOMIR

Globalizare, maghiară, trenuri şi like-uri Marius Dragomir are perspectiva necesară pentru a ne spune cum stau lucrurile cu globalizarea şi convergenţa media. Victor Ilie a s-a învârtit printre vânzătorii de ziare din Gara de Nord şi a încercat să mărite reviste în tren, cu ei. Ştefan Mako ştie maghiara strict necesară pentru o incursiune în presa din România a acestei minorităţi, iar Vlad Ursulean continuă subiectul cu vânzarea-cumpărarea de like-uri pe Facebook, într-un mod spectaculos.

Vine din Iași, orașul unde decanul de la “Cuza”, Dan Condurache, și legendara Opinie studenţească nasc pui de jurnaliști vii. E bobocul bobocilor de la Casa Jurnalistului și a venit în redacţia The Industry cu o idee pe care am cumpărat-o imediat: reportaj despre vânzătorii de ziare din tren. Victor s-a dus și a vândut reviste cu ei, ba chiar a dat și de sursa din care aceștia își procură marfa.

VICTOR ILIE

Ștefan Mako și-a trecut în CV diferite outlet-uri media, ca România liberă, Europa FM sau Prima TV. Materialul la persoana I în care își povestește experienţa de producător la Schimb de mame, publicat în The Industry, a făcut vâlvă. În acest număr, am apelat la jumătatea lui maghiară de creier (fiindcă Ștefan e bilingv) pentru o analiză referitoare la presa acestei minorităţi.

Reporter-vedetă și Web Celebrity de meserie. Vă mai amintiţi de relatarea din Piaţa Universităţii, We Are Fucking Angry, din ianuarie? Dacă nu, o ţine minte Google. Ca recompensă pentru materiale gro zave gen Titlurile mileniului sau Publicitarii dansează pe sfoară, The Industry s-a gândit să-l trimită la shopping, ba chiar i-a dat și bani pentru asta. Shoppingul a fost online, iar obiectul achiziţiei a constat în 5.000 de like-uri.

ŞTEFAN MAKO

VLAD URSULEAN

DE UNDE ÎNCEPEM

Ştirile lunii

TIRAJELE COTIDIANELOR CONTINUĂ SĂ SCADĂ. Ultimele cifre publicate de Biroul Român de Audit al Tirajelor, referitoare la perioada aprilie-iunie 2012, consemnează scăderi ale circulaţiei la 10 din cele 12 titluri de cotidiane auditate. În fruntea topului se menţin cele două tabloide care apar încă pe hârtie, Click! și Libertatea, dar primul scade de la 180 la 142 de mii, iar al doilea, de la 103 la 95 de mii. Următorul loc este ocupat de Gazeta Sporturilor, cu numai 31 de mii de exemplare. Cele trei ziare quality de pe piaţă România liberă, Adevărul și Jurnalul naţional - au scăderi de peste 10 mii de exemplare fiecare, iar Ziarul financiar vinde 7.700 de exemplare. Titlurile care cresc sunt Evenimentul zilei (17.300 faţă de 15.700) și Puterea (4.400, de la 3.200).

RADIO ZU CREȘTE. Conform ultimului val al Studiului Naţional de Audienţă Radio, Radio ZU a înregistrat o creștere substanţială în perioada aprilie-august 2012, faţă de vara anului 2011: aproape 272 de mii de ascultători, comparativ cu cei 222 de mii cu un an înainte. Radio ZU se află pe primul loc în topul pe București, în timp ce Kiss FM conduce, cu o ușoară scădere, în topul audienţelor urbane (1,82 milioane, faţă de 1,93 milioane). Dintre radiourile mici, Rock FM a avut o creștere vizibilă, de la 57 de mii la 93 de mii de ascultători pe București și de la 147 de mii la 221 de mii pe urban. Pe București, au mai crescut vizibil Guerilla și Realitatea FM, în timp ce pe urban, mai câștigă audienţă în mod semnificativ Radio ZU, PRO FM, Magic FM și Radio 21.

BURCI NEGOCIAZĂ CU ADEVĂRUL HOLDING. Cristian Burci, fondator al Prima TV și owner al Graffiti BBDO, e în negocieri pentru preluarea grupului media al lui Dinu Patriciu. Un comunicat al Adevărul Holding din data de 5 septembrie anunţa intenţia lui Burci de a prelua grupul, după ce, anterior, preluarea fusese dată ca sigură și la timpul trecut, de surse neoficiale. Din vara anului 2010, Adevărul Holding a avut probleme financiare și scăderi de tiraj la mai multe titluri. La închiderea ediţiei The Industry, salariile unui mare număr de angajaţi ai grupului nu fuseseră plătite de câteva luni, iar publicaţia Caţavencii se desprinsese de grup, preluată de Doru Bușcu și Mircea Dinescu. Managementul numise un nou redactorșef la Adevărul, Mihnea Măruţă. Comunicatul afirma că decizia privind preluarea grupului de către Burci va fi anunţată în a doua jumătate a lunii septembrie.

962 DE CONCEDIAŢI LA TVR. După ce a închis TVR Info pe data de 15 august, Claudiu Săftoiu a notificat Sindicatul pentru Unitatea Salariaţilor din TVR cu privire la intenţia de concediere colectivă a 962 de angajaţi ai instituţiei. Cea de-a doua mutare, în strategia de redresare a TVR, intră în vigoare începând cu data 20 noiembrie și, dacă va fi adusă la îndeplinire, va lăsa instituţia publică cu un total de 2.340 de angajaţi. Schema de resurse umane supradimensionată a TVR a fost una dintre cele mai frecvente probleme ridicate în ultimii ani, pornind de la ratingurile mici și datoriile de peste 145 de milioane ale instituţiei publice. Chiar și după reducerile de personal, TVR va avea un număr dublu de salariaţi faţă de marile grupuri private. Conform unei analize realizate de The Industry în numărul trecut, Intact are 1.241 de angajaţi, iar CME, 1.011.

KINDLE CU LUMINĂ, IPHONE 5 ȘI NOKIA LUMIA 920. Fabricanţii de device-uri mobile încep toamna cu un bombardament cu versiuni noi ale telefoanelor și tabletelor din dotare. După ce anul trecut a înglobat tehnologia touch în al său Kindle, Amazon a anunţat la începutul lunii septembrie un nou e-book reader, cu lumină, așa-numitul Kindle Paperwhite, și o nouă tabletă Fire. Nokia a scos pe piaţă un cap de serie pe nume Lumia 920, care înlocuiește modelul 900, cu îmbunătăţiri substanţiale de hardware, printre care ecran de 4,5 inchi, și proiectat pentru Windows 8, sistemul de operare care va fi lansat de Microsoft în octombrie. iPhone 5 nu fusese încă lansat la închiderea ediţiei The Industry, dar site-urile specializate anticipau suport pentru tehnologia 4 G (conexiune de Internet mult mai rapidă), un ecran mai mare (4 inchi în loc de 3,5) și un procesor ameliorat.

N-AM ZIS-O NOI! Pentru o ţară neutră, Elveţia are o armată al naibii de avansată. Megan Amram, bloggeriţă, Twitter, 17 august

Sperma influenţează direct creierul feminin. BBC Science Focus, 21 august

De ce se dă la televizor, de 23 August, Ceauşescu şi nu se dă Regele Mihai? Solomon Marcus, academician, Digi 24, 23 august

E la mintea oricui că politicienii de talie mondială nu vin gârboviţi sub povara sacilor plini cu aur. Nu se apucă să arunce cu bani pe fereastră. Nu împart gologani la cerşetori. Nu semnează cecuri în alb. Şi nici nu promit râuri de lapte între maluri de miere. Cine aştepta asta de la cancelarul Germaniei se poate considera un dezamăgit. Petru Bogatu, editorialist moldovean, Voceabasarabiei.net, 24 august

Nume de firme din Baia Mare: Hotel 2 Veveriţe, Pensiunea Floare de Colţi, Obama Café, Pompe Funebre Miazănoapte, Al Bundy Fashion şi Plăcinta XXL. M. C., în Dilema veche, 6 septembrie

Pe undeva, Buzz Aldrin trebuie să se simtă acum câștigător.

Michael Ian Black, comic american, Twitter, 26 august, după moartea lui Neil Armstrong

Eu mă mândresc foarte tare cu faptul că n-am fost informator înainte de 1989. Alex Ştefănescu, critic literar, la Naşul TV, 27 august

La cumpăna dintre milenii căreia 12 ani i se adaugă, un idiot de pe Internet ticlui-va niște vorbe și spune-va că eu le-am rostit.

Nostradamus, 1558, postat pe Facebook, 5 septembrie

Cine nu are nevoie de unul ca el, bun de gură, tare de vână, inflexibil în neruşinare şi slobod de grai? Şansele lui de a ajunge orice în societatea noastră, practic propus de oricine, sunt mult mai mari decât ale oricărui om mediu care nu excelează în calităţile enumerate mai sus. Alina Mungiu-Pippidi, publicist și politolog, în România liberă, 3 septembrie

Soţiile lui Paul McCartney au în medie 1,667 picioare.

Eli Braden, scenarist la Jimmy Kimmel Live, pe Twitter, 6 septembrie

Jerry-Woody Allen: Am un IQ de 140-160. Phillys-Judy Davis: Calculezi în euro. În dolari e mult mai puţin. Din dragoste pentru Roma, la Mall, 31 august

“Barurile de gay erau ilegale în anii 1970, dar măcar puteai să fumezi în ele. Acum, barurile de gay au terase, au parcări, dar, culmea, trebuie să ieşi afară ca să fumezi. Fran Leibowitz, scriitoare, în The Chronicle.ro, 31 august

Meanwhile, în România: niște copii bat mingea pe un peron și scuipă de zor pe un mărfar care se mișcă încet. Răzvan Exarhu, realizator de radio, pe Twitter, 1 august

Cei mai pudici dintre voi să-nchidă ochii sau fereastra/ C-o să-mi bag și-o să îmi scot până-nvăţaţi ceva din asta/ Când scrii «băga-mi-aș p**a», cratima-i stăpână/ Bagă-ţi-o în orice, dar nu-n limba română Crem feat. Sectorul 7, pe 220.ro, 30 august

«Banditul» care m-a furat este nenea Nelu de la baza hipica :) Elena Băsescu, pe Twitter, 3 septembrie

De asemenea, doresc să-l informez pe dobitocul care a tradus Cum o să le dau Eucaristul?! (în M.A.S.H.-ul de acum câteva zile) că este un dobitoc. În limba română nu există Eucarist, ci euharistie, eventual eucaristie. Şi mai simplu: împărtăşanie. Cum le mai dau eu acuma împărtăşania?! Diacritica.Wordpress.com, 30 august

TRENDURI ANALIZĂ

COVER STORY

jurnalismul de date

CULISE

DIGITAL

auricĂ bâc şi like-urile fermecate

PRESĂ SCRISĂ

ceilalŢi ziariŞti

presa maghiarĂ din românia: cuminte, săracă, dar curăţică

times new roman nu e O minciună BUSINESS-URI MEDIA

globalizare, convergenţă, new media: oare?

COVER STORY

Definiţia

Culegerea datelor

jurnalismul de date filtrare

vizualizare

Big

Poynter

Data

Tabele

Wikipedia

Crowdsourcing

The

Guardian

Mantrele

Data Journalism Handbook

Marile publicaţii occidentale ne provoacă invidia cu aplicaţii sexy de Internet sau vizualizări pe măsură, în care încape jumătate din cifrele de pe tot Pământul, fie că e vorba de populaţia mondială, uragane sau Wikileaks. Pare că jurnalismul de date e ceva care se face foarte greu şi costă enorm. Ei bine, nu-i chiar aşa. DE

IULIAN COMANESCU

În numărul trecut, The Industry v-a pus la dispoziţie cifrele de afaceri şi profitul a peste 100 de firme având ca obiect de activitate mass media şi publicitatea. Desigur, este vorba de tabele-liste-vizualizări care pot fi consultate ca atare, ca o carte de telefon, în cazul în care cineva doreşte să vadă cum stau lucrurile cu o anumită televiziune, de exemplu. Dar, mai mult de atât, informaţia (aproape) brută referitoare la fiecare companie a permis, prin examinarea unui set mai extins, o serie întreagă de concluzii nebanale. Că veniturile pot fi sumate pe segmente de piaţă (tv, print, digital, agenţii de publicitate full service, agenţii de media buying) e la mintea cocoşului, la fel cum comparaţia dintre cifrele de afaceri şi profiturile pe 2011 şi cele din 2010 e o idee foarte la îndemână. Cele peste 400 de cifre pe

care le-am prezentat au dus însă şi la concluzii mai puţin banale. Una dintre ele ar fi aceea că majoritatea covârşitoare a firmelor care se ocupă cu publicitatea fac profit, în timp ce media pierde. Legat de asta, o altă constatare a mai fost că lista neexhaustivă, dar concludentă de 65 de firme de publicitate sintetizată de The Industry are în total vreo 1.850 de angajaţi, în timp ce media e undeva peste 6.000 de oameni. În plus, există companii de online precum HotNews.ro sau 9am.ro care depăşesc, ca volum, business-uri nu tocmai mici, gen Liberis Publications (Glamour, GQ, Prevention). Toate cele de mai sus constituie un exemplu de jurnalism de date la scară redusă. Bine, veţi spune, dar presa face astfel de lucruri de când lumea. Şi e adevărat. Atunci, ce e, de fapt, jurnalismul de date? “Aş putea

răspunde, pur şi simplu, că e jurnalism făcut cu date. Dar asta nu ne ajută cine ştie ce”, scrie Paul Bradshaw în introducerea de la Data Journalism Handbook (DJH). Pe Poynter.org, Troy Thibodeaux e şi mai puţin lămuritor: “În stadiul în care ne aflăm, jurnalismul de date nu se referă nici la un domeniu, nici la un mediu particular, ca fotojurnalismul sau jurnalismul video, ci mai degrabă la un set de competenţe provenind din domenii separate, care se întrepătrund.” Wikipedia e mai cuminte, dar tot destul de vagă: “E un proces jurnalistic bazat pe analizarea şi filtrarea unor seturi extinse de date, cu scopul creării unui nou story.” “E 80% transpiraţie, 10% idee sclipitoare, 10% rezultate”, adaugă Simon Rogers de la The Guardian în Facts are Sacred: The Power of Data (FAS), pentru ca ulterior să revină: “Subiecte de mari proporţii, care nu există fără statisticile din spatele lor.” Statisticile înseamnă desigur date, iar datele încep să se găsească la dispoziţia cât mai multora, datorită digitalizării şi Internetului. În alţi termeni, deşi cărţile care au început să se publice pe această temă citează antecedente precum graficele lui Florence Nightingale din secolul al XIX-lea, jurnalismul de date este, într-o definiţie acoperitoare, abilitatea de a folosi jurnalistic, cu ajutorul computerului, marile volume de date disponibile în era online.

Metoda: tabele + fler

4 termeni cheie Big Data: nu e jurnalism de date, dar are legătură cu el. Se leagă de abundenţa de date existente, care creează o problematică de sine stătătoare datorită dimensiunilor. Computer Assisted Reporting: strămoşul jurnalismului de date, folosit de CBS în 1952 pentru a prezice rezultatul alegerilor prezidenţiale. Open Data: mişcare şi în acelaşi timp concept care se referă la accesul liber la anumite tipuri de date, în primul rând de natură ştiinţifică şi guvernamentală. Precision journalism: sintagmă pusă în circulaţie în anii ’70 de Philip Meyer.

1. Culegerea şi filtrarea datelor. Cifrele de afaceri şi profiturile despre care am scris la începutul acestui articol au fost obţinute de The Industry din baza de date online a Ministerului Finanţelor Publice, deci din surse guvernamentale. Alteori, poate fi vorba de scurgeri de informaţii, ca Wikileaks. Dar şi de ceva numit crowdsourcing. În accepţiunea lui Simon Rogers din FAS, este vorba de echivalentul din epoca Web 2.0 al bătrânului interviu colectiv, zis şi anchetă sau sondaj jurnalistic. De exemplu, The Guardian a studiat o bază de date de 700 de mii de deconturi de cheltuieli ale parlamentarilor britanici, cu ajutorul userilor de Internet. De la public s-au întors subiecte. Atunci când provin din mai multe surse, datele mai au o problemă: nu sunt compatibile între ele, au câmpuri lipsă sau sunt prezentate într-o formă greu de utilizat. O mare parte din transpiraţie se duce, de regulă, pe extracţia din documentele PDF, în care cifrele sunt aproape la fel de bătute-n cuie ca pe hârtie. 2. Găsirea subiectului şi planul de prezentare. Una dintre sursele consultate afirmă că e util să te uiţi pur şi simplu, cu un ochi atent, la seturile de date: apar corelaţii şi concluzii surprinzătoare. În alte locuri se vorbeşte de nas sau fler jurnalistic. Concluzia unanimă pare a fi aceea că jurnalismul de date nu poate fi algoritmic, ca metodele sociologice sau statistice. Iar la capitolul plan de prezentare, e mai complicat decât în manualele jurnalistice. Acolo se spune că forma de redactare (interviu, feature, ştire etc.) se stabileşte după documentare, dar în jurnalismul de date e vorba pur şi simplu de a alege un vehicul: text, video, interactivitate... 3. Vizualizarea. Teoretic, rezultatul celor de până acum poate fi expus şi în cuvinte sau tabele, dar în general lucrurile sunt aşezate în diferite tipuri de vizualizări, din care cele interactive, de online, apar tot mai mult. Aşa arată azi genul care a prins viteză, se zice, de-abia în vara anului 2010, când The Guardian, The New York Times şi Der Spiegel au început să publice lucruri legate de baza de date a incidentelor militare din Afganistan lansată în spaţiul public de Wikileaks. Este, poate, prea devreme pentru încercări de sistematizare a domeniului, presupunând că acesta se va fi cristaliza vreodată. De aceea, în paginile care urmează, ne-am ocupat mai mult de practică decât de teorie.

COVER STORY

Studii

London School of Economics

jurnalismul de date Occupy London

FBI

Incidente BBC

Novosibirsk

Terorism

Wikileaks

Mother

Jones

de caz

Pe lumea asta au apărut monştri ca Bloomberg, Thomson Reuters sau Economist Intelligence Unit care s-au desprins din orbita jurnalismului clasic pentru a oferi servicii legate în principal de date. Există însă şi poveşti de succes de proporţii mai mici. Deşi nu chiar atât de mici.

 14

Big data: Wikileaks

Totul a început în primăvara anului 2010, cu un Excel coţinând 92.201 rânduri, fiecare fiind o înregistrare a unui eveniment militar din Afganistan. Principala problemă legată de tabelul livrat de Wikileaks a constat în dimensiunile acestuia, fiindcă fişierul bloca programul şi spunea prea puţine la un simplu scroll. Din acest motiv, The Guardian a construit o bază de date SQL, mai uşor de manevrat, de unde a extras de pildă incidentele legate de dispozitive explozive improvizate. Coordonatele geografice prezente în tabel au permis aşezarea incidentelor pe o hartă, cu ajutorul Google Fusion Tables. Ziarul a pus la liber, pe Internet, o versiune mai restrânsă a tabelului, cu 60 de mii de evenimente care implicau morţi, dar fără anumite date ce ar fi putut servi la identificarea militarilor. Întreaga structură de date a fost utilizată de reporteri pentru extragerea a diferite poveşti individuale semnificative.

Sociologie: Citind revoltele



În timpul mişcărilor de stradă din vara anului trecut, din Marea Britanie, politicienii au încercat să deturneze semnificaţia eve ni mentelor într-o direcţie convenabilă. Printre altele, au susţinut că nu există nicio conexiune între nivelul de trai şi apetitul pentru distrugere, care ar fi caracterizat nişte simpli delincvenţi. Sau au blamat Twitter, Facebook şi Blackberry Messenger, ca locuri cu potenţial periculos, în care se produceau instigările şi coagularea grupurilor de manifestanţi. The Guardian, cu sprijinul unei numeroase echipe de la London School of Economics, a pornit la realizarea unui mare număr de interviuri pe tema revoltelor, care au demontat în mare măsură aceste percepţii. S-a adăugat analiza a 2,6 milioane de tweet-uri donate de Twitter în scopul realizării studiului. O corelaţie între sărăcie şi participarea la evenimente a existat, în schimb reţelele sociale au fost mai degrabă locul unde s-a reacţionat la evenimente decât cel în care s-a sunat adunarea. Studiul poate fi accesat la Guardian.co.uk/ uk/series/reading-the-riots.

 

Jucărie:Lumea la 7 miliarde: ce număr ai tu?

Investigaţie: Terorişti pentru FBI

În 1975, FBI avea o reţea de aproximativ 1.500 de informatori. După 11 septembrie 2001, numărul acestora a crescut la 15.000, iar o



Jurnalismul de date poate fi uneori şi uşurel. Site-ul BBC oferă o vizualizare interactivă numită The World at Seven Billion (chiar primul rezultat Google la această căutare), în care îţi poţi înscrie data de naştere, pentru a afla al câtelea cetăţean eşti, în ordinea naşterilor. Mai departe, dacă îţi indici ţara de origine şi sexul, te poţi distra cu alte date care te privesc, destul de banale în sine, dar elegant şi concludent puse în pagină. The World at Seven Billion e un mash-up de date de la UN Population Fund, Global Footprint Network şi International Teleco mmuni cations Union.

mare parte dintre ei sunt implicaţi în lupta contra terorismului. Mother Jones, revistă (şi site) de investigaţii, a demarat o anchetă asupra a 508 cazuri ajunse în justiţie pentru a obţine concluzii surprinzătoare: în aproape jumătate dintre cazuri, comploturile teroriste implicau cel puţin un informator al FBI. Mai mult, 158 dintre acuzaţi au ajuns în justiţie pe baza unor operaţiuni de flagrant, dintre care 49 au fost conduse de provocatori FBI. Ce spun aceste date? “Problema cu cazurile despre care vorbim e că acuzaţii n-ar fi făcut nimic dacă n-ar fi fost instigaţi de agenţi guvernamentali”, spune un avocat. Cu alte cuvinte, cazurile de terorism sunt mai multe fiindcă FBI e mai preocupat de problemă după 11 septembrie. Povestea este prezentată pe Motherjones.com împreună cu un instrument interactiv, care permite listarea acuzaţilor în funcţie de stat, apartenenţa la organizaţii arabe teroriste şi mulţi alţi parametri.

Vizualizare: Incidente pietonale în Novosibirsk

Novosibirsk este al treilea oraş ca mărime din Rusia. În decursul anului 2011, trecătorii au fost victime a 1.068 de incidente violente. Cei trei autori ai proiectului au obţinut datele de la autorităţi şi le-au aşezat pe Google Maps, grupate pe vârstă, sex şi alte criterii. Un timeline permite vizualizarea incidentelor pe luni. Din fiecare punct care marchează un eveniment se deschide un pop-up care cuprinde descrierea acestuia, participanţii, data şi ora şi, atunci când au fost disponibile, fotografii. Gurianov, Seleţki şi Papulovski au explicat că scopul proiectului e în primul rând identificarea celor mai violente zone ale oraşului, spre beneficiul locuitorilor lui. Vizualizarea poate fi testată la Nick123.ru/dtp2011.

Citizen Journalism: Prietenii Januáriei

Januária este un oraş de 65 de mii de locuitori din statul brazilian Minas Gerais, oraş prea puţin băgat în seamă de media. Un număr de rezidenţi au trecut, în perioada septembrie-oc tombrie 2011, printr-un training în urma căruia au obţinut cunoştinţe de bază referitoare la jurnalism şi la folosirea legii privind liberul acces la informaţie. Site: Amigosdejanuaria.wordpress.com.

COVER STORY

Investigaţii

VIS = Visual Investigative Scenarios

jurnalismul de date

Registrul

corupţie

Comerţului

spălare de bani

OCCRP

Reportingproject.net

RISE

Project

LexisNexis

Investigative

Dashboard

Paul Radu

Paul Radu, jurnalist român care de ani de zile se ocupă mai mult cu investigaţiile transfrontaliere decât cu presa românească, a scris un capitol despre folosirea datelor pentru investigaţii în The Data Journalism Handbook. The Industry i-a pus întrebări despre specificul acestui tip de data journalism.

Paul Radu, coautor al The Data Journalism Handbook, a răspuns întrebărilor The Industry prin Skype, de la New Mexico, unde ţinea un training de jurnalism

Jurnalismul de date se face mai ales în ţări ca Marea Britanie sau Australia, unde există mari cantităţi de date online. În ce măsură crezi că putem face lucruri asemănătoare în România? Păi, tocmai fiindcă nu avem date ar trebui să facem data journalism. Jurnalismul ăla pe care îl vezi în Australia, Marea Britanie sau Statele Unite este de fapt o dezvoltare locală. Acolo se fac vizualizări, se pun toate datele acelea în diferite forme, se fac lucruri drăguţe, unele frivole. Ceea ce facem noi e diferit. Folosim facilităţile de acest gen pentru accesul la informaţie. Să spunem că ai o companie care vine în România şi obţine un contract pentru o nouă autostradă. Exemplu ipotetic. În România, datele despre acea companie sunt destul de ascunse, România e opacă atunci când vine vorba despre date online, offline, de toate felurile. Însă informaţia se poate obţine din străinătate. Ceea ce şi facem. Încercăm să combinăm informaţii din mai multe surse, nu doar online, ci şi offline. Iar în materie de online, avem de-a face cu mai multe tipuri de informaţie. Există informaţia asta care e parte din Open Data Movement, deschisă. Pe de altă parte, e cea din spatele unor paywall-uri, care e enorm de multă. Mă refer la baze de date precum LexisNexis, sau Mint Global, sau Duns and Bradstreet, sau European Business Registry.

~~~ V IAŢA

& OPERA ~~~

PAUL RADU este jurnalist de investigaţii şi trainer de jurnalism ~~~ E implicat în RISE Project şi Organized Crime and Corruption Reporting Project (Riseproject.ro, Reportingproject.net) ~~~ A scris capitolul de jurnalism investigativ din The Data Journalism Handbook ~~~ A lucrat la şi colaborat cu numeroase publicaţii din România, printre care Jurnalul naţional

vede în media locală, cel puţin din România. Noi avem acum o iniţiativă numită Investigative Dashboard. Ceea ce facem acolo e să facilităm accesul la date despre corporaţii din toată lumea. Cineva din Egipt poate pune o întrebare despre cutare politician din guvernul de la Cairo, dacă are firme undeva prin Elveţia. Am făcut un proiect împreună cu Al Masry al Youm, un ziar din Cairo, prin care le-am furnizat date despre mâna dreaptă a lui Hosni Mubarak, pe numele lui Hussein Salem. Salem ăsta a spălat o grămadă de bani prin mai multe ţări din lume, Spania, Elveţia... a făcut inclusiv investiţii în Bucureşti, la Joli ville. Datorită investigaţiilor noastre, nişte oameni au ajuns la puşcărie, alţii au fost daţi în urmărire prin Interpol. Dacă furnizezi date clare despre nişte companii, asta are impact. Hai să facem o precizare. În momentul în care spui “noi”, tu te referi la RISE Project, nu? Mă refer la RISE Project şi la organizaţia pe care o conduc eu în Balcani, care se numeşte OCCRP, de la Organized Crime and Corruption Reporting Project.

“

Prin RISE Project aţi câştigat o competiţie de inovaţie jur na listică, cu VIS, alias Visual Investigative Scenarios, un tool de vizualizare online. VIS va fi lansat online în iulie 2013, la ce te aştepţi de la el? Cum spuneam, noi lucrăm foarte mult cu date despre com panii, despre diverse en tităţi şi vrem să punem într-o naraţiune toate datele astea. Publicul poate fi plictisit de înşiruiri de companii, iar o reprezentare grafică e mult mai atrăgătoare. Va fi o interfaţă publică, unde oamenii pot să-şi pună datele şi datele se transformă în grafice. În plus, creăm un Visual Investigative Cloud: în momentul în care ai aceeaşi entitate reprezentată într-un infografic din România şi într-un infografic din Serbia, cele două se vor uni.

DACĂ FURNIZEZI DATE CLARE DESPRE NIŞTE COMPANII, ASTA ARE IMPACT

Acesta ar fi jurnalismul investigativ de date, care aduce ceva nou. Dar asta înseamnă că a face un mash-up revelator de date existente e mai puţin valo ros? Nu vreau să diminuez impor tanţa jurnalismului local de date. Am fost de curând într-un juriu pentru primele premii de data journa lism. Au fost o grămadă de aplicaţii, din Brazilia până în Irlanda şi Rusia. În Irlanda, dacă nu mă înşel, au reprezentat digital timpii de răspuns ai Salvării. Asta e foarte interesant, poate avea implicaţii adânci, nu numai în reformarea sistemului de ambulanţă, ci şi asupra preţurilor apartamentelor într-o zonă. Dacă ai de ales între o zonă în care ambulanţa ajunge în 45 de minute şi o alta în care ajunge în 12, probabil că vei alege locul unde vine mai repede. Ce succes la public crezi că are genul ăsta de investigaţie transnaţională de date? Nu se prea

COVER STORY

Softuri

Google Fusion Tables

jurnalismul Tool-uri de date

iWork Numbers

vizualizare

Excel

Panda Project

Data Wrapper

Wordle

Many Eyes

Site-uri

Pentru un nou-născut ca jurnalismul de date, există o multitudine de tool-uri online şi offline. Selecţia alăturată reprezintă doar o tentativă de orientare şi de exemplificare a întregii poveşti.

Tabele: Excel, Google Spreadsheets



Din punctul de vedere al producătorilor de conţinut, jurnalismul de date scoate Excelul din zodia nedreaptă de “program pentru secretare”. În Excel, dar și în echivalentele acestuia precum Libre Office Calc, iWork Numbers, Google Spreadsheets etc., poţi aduna și scădea orice și poţi face paste la diferite seturi de date de pe Internet. E o activitate plebee și minuţioasă, dar, așa cum spunea Simon Rogers de la The Guardian în paginile anterioare, cam asta-i pâinea cea de toate zilele a jurnalismului de date - sau, cel puţin, punctul de pornire. Programele amintite permit și vizualizări statice nu foarte aspectuoase, dar utile pentru ca măcar să-ţi faci o idee despre reprezentarea grafică din programe mai dedicate, gen Illustrator. Chiar dacă sunt mai puţin prietenoase la editare, tabelele din Google Docs au un mare avantaj: pot fi publicate pe Internet pentru toată lumea, care le vede prin browser ca atare. Aplicaţii gratuite: Docs.Google.com, Libreoffice.org/download

Hărţi geografice: Google Fusion Tables,  Google Earth/Maps

Vizualizări: Wordle, Many Eyes, Data Wrapper Wordle.net, pe care l-am folosit ca sursă de inspiraţie și pentru coperta numărului de faţă, face un lucru pe care poate îl știţi, care seamănă cu tag cloud-urile care erau la modă acum câţiva ani pe bloguri: un nor de cuvinte de dimensiuni diferite, în funcţie de frecvenţa lor în text. Trebuie doar să dai clic pe Create și să faci paste la un text luat din editor ca să obţii vizualizarea, cu care ulterior te joci din punctul de vedere al orientării cuvintelor, fonturilor, culorilor. Pare un simplu joc grafic, dar pe Internet se găsesc destule exemple în care acest gen de vizualizare a fost folosit la modul serios și concludent. Many Eyes (www-958.ibm.com) și Datawrapper.de sunt abordări mai clasice și în același timp mai complexe, unde totul pornește, de asemenea, de la un copy-paste de tabel. Wordle.net, Www-958.ibm.com, Datawrapper.de



Sunt două facilităţi complementare, care ajută la vizualizarea datelor pe o hartă geo grafică. Google Fusion Tables e foarte po menit în literatura referitoare la jurnalism de date, dar cum lucrurile se schimbă foarte repede, au fost înglobate anul trecut în Google Docs, accesibil pentru oricine are un cont Google. Povestea nu se leagă (numai) de tabele, ci de vizualizările pe care Google Docs, ex-Fusion Tables, le permite; dincolo de plăcinte, bars și toate celelalte, tabelele conţinând coordonate geografice, adică latitudine și longitudine, pot fi amplasate pe o hartă. Google Earth/Maps reprezintă o soluţie asemănătoare la aceeași problemă, aici totul poate fi adăugat prin inserţia de puncte pe hartă. Se creează astfel layere care pot fi publicate pentru uzul oricui are Internet. Docs.Google.com

APLICAŢII: PANDA PROJECT

Dintre numeroasele aplicaţii de gestiune a tabelelor și vizualizare a datelor, am ales una ușor de instalat și de folosit. Panda Project este un proiect al Investigative Reporters & Editors care a câștigat o bursă Knight și are ca scop crearea bazelor de date în newsroomuri. Există și versiuni online ale aplicaţiei, dar cea mai interesantă este versiunea self-hosted. Pentru ea aveţi nevoie de un server Ubuntu accesabil cel puţin din LAN, dacă nu și de pe Web. Panda se instalează și configurează foarte simplu, cu ajutorul shell-ului și constă într-o interfaţă care permite încărcarea fișierelor de tip xls, csv etc. Fișierele sunt mai departe clasificate într-o bază de date laxă și pot fi accesate cu un instrument de căutare. Nu pare foarte mult, dar devine impresionant dacă te gândești că Panda e un stomac de struţ pentru toate seturile de date primite într-o redacţie, care capătă sens și relevanţă dacă sunt adunate la un loc. Panda.readthedocs.org

Cărţi și site-uri Datajournalismhandbook. org: site-ul volumului coordonat de Liliana Bou negru din care am extras o mare parte a informaţiilor folosite în acest articol. Cartea are o versiune free pe site şi poate fi cumpărată de pe Amazon. Big Data Now: Current Pers pectives from O’Reilly Radar: partea mai ingine rească şi mai puţin jurnalistică a lucrurilor, prezentată totuşi accesibil de experţii O’Reilly. Poate fi descărcată gratuit de la O’Reilly Media şi de pe Amazon.com. Datajournalism.stanford.edu: un proiect multimedia interactiv, referitor la jurnalismul de date, rezultat al unei burse Knight. Lucrurile sunt explicate structurat, deşi proiectul datează din 2010, iar un an e mult în perspectiva jurnalismului de date. Google.com/publicdata: vizualizări care combină date din surse gen Banca Mondială. România este şi ea pe listă şi în grafice. Guardian.co.uk/news/datablog: cunoscutul The Guardian Data Blog, lansat ca un soi de aide-memoire şi devenit o extensie de sine stătătoare a site-ului. Facts Are Sacred: The Power of Data. Un short (carte de dimensiuni reduse) de la The Guardian, care povesteşte demersurile de jurnalism de date de la publicaţia britanică. Disponibil contra cost pe Amazon.com.



REŢELE SOCIALE

CUM AM CUMPĂRAT 5.000 DE LIKE-URI PE FACEBOOK

Aurică Bâc și like-urile fermecate

Aurică Bâc e cel mai nasol tip pe care ţi-l poţi închipui. Cocalar manelist, ţăran cu pretenţii de milionar, idiot cu ifose de mare intelectual, apărător al valorilor adevărate, rasist şi misogin. Şi mai vrea să fie şi politician. DE

VLAD URSULEAN

Aurică s-a hotărât să-și facă un nume pe Facebook. Așa a apărut pagina “Salvăm Patria cu Aurică Bâc” - Facebook.com/ SalvamPatriaCuAuricaBac - care, în câteva zile, a strâns 5.000 de fani. Nimeni cu mintea întreagă nu ar da like la așa ceva. Secretul succesului e un elev de liceu și 20 de euro. Aurică Bâc e un personaj fictiv, creat pentru a testa ciorănia de pe Facebook. Multe companii și politicieni folosesc exact aceleași tehnici pentru a-și umfla cifrele susţinătorilor virtuali: îi cumpără. Fac asta pentru a crea iluzia unei largi susţineri populare, într-o ţară dominată de apatie. Uneltele lor sunt puștanii care au învăţat de pe site-urile străine. Nu e greu să-i găsești. O căutare pe Google scoate la iveală o mulţime de site-uri specializate în vânzarea de like-uri, plus nenumărate anunţuri pe forumuri (în special de IT). L-am ales pe ăsta și ne-am întâlnit: Venim in intampinarea promovarii afacerii tale oferindu-ti like-uri catre fan page-ul tau pentru a creste popularitatea ta in cea mai mare retea de socializare. Imbunatateste imaginea companiei tale sau proiectului tau. Beneficii concrete. Siguranta garantata. 100 - 1.95 euro 200 - 3 euro 500 - 6 euro 1000 - 10 euro Ne-am întâlnit cu vânzătorul de like-uri să facem tranzacţia la o bere, pe o terasă din Centrul Istoric, însă ne-am lovit de la bun început de o dilemă etică: tipul (îi vom spune Ionuţ) are 17 ani, n-are voie la băutură și ţigări. Abia i-a dat mustăcioara. Se uită la noi

cu niște ochi mari și speriaţi. “Eu nici n-am profil personal de Facebook. Când îi văd p-ăștia că-și fac mereu poze mă iau dracii. Eu stau pe Facebook pentru bani, nu ca...” Ionuţ e un copil de bugetari din Pantelimon, elev la Liceul Madgearu. Taică-său i-a luat calculator și, după câţiva ani de jocuri, a nimerit pe un forum al celor care vor să facă bani pe Net. Acolo a învăţat tehnica de umflat pagini de Facebook, a încropit un anunţ pompos și l-a postat pe zeci de forumuri. La început lua ţeapă, dar a învăţat să fie mai precaut, să simtă omu’, să ia juma’ din bani după primele like-uri livrate. De atunci a trecut un an în care a avut vreo 50 de comenzi, care i-au adus în total 3.000 de lei. Mai mult decât alocaţia. A lucrat cu case de discuri, firmuliţe, partide politice...

Site-urile de unde au venit like-urile 146.............. addmefast.com 107.............. shareyt.com 48.............. inetjunkie.com 31.............. socialblingz.com 29............... socialmediaexplode.com 25............... paid4like.com 20.............. fm4.orf.at 21

REŢELE SOCIALE

Evoluția numărului de like-uri pe zile 6000 5000 4000 3000 2000 1000 0

7/10/12

7/16/12

7/22/12

7/28/12

Când a auzit taică-său cu ce se ocupă, nu i-a venit să creadă. E scârbit de politică, dar adoarme în fiecare seară cu Antena 3. “Bine, fiule, că măcar le iei banii!” Când îi povestim de Aurică Bâc, înghite în sec. Parcă-i prea de tot, impostura e prea mare. Dar acceptă, ba chiar obţinem un preţ mai mic decât cel din anunţ: 20 de euro pentru 5.000 de like-uri. Mâncăm o shaorma, apoi mergem acasă și ne punem pe treabă. Găsim pe Vkontakte.ru (Facebook-ul rușilor) niște poze cu un cocalar de prin Siberia, care are ca preocupări pescuitul, armele de foc și pozatul cu mașini scumpe, care nu-s ale lui. N-o să se supere că devine politician de Vaslui. Inventăm o platformă electorală atractivă: Iniţiativa pentru Salvarea Patriei, a cărei filială din Puiești îl trimite în lupta pentru parlamentare pe fiul satului, Aurică Bâc. Avem și slogan: Votăm - Luptăm - Cu Aurică Bâc câștigăm!!! Aurică Bâc postează citate din Pruteanu, poze cu pui de pârși și gagici decoltate, îndemnuri agramate la CULTURĂ și aprecieri pentru Angela Merkel. Like-urile încep să curgă. 745 în prima zi. 624 în a doua. 743 în a treia. Și tot așa... vin oameni de încredere, cum ar fi Kazi Mohammad Farid, Chuoi Xâu sau ‫ربص نسح‬. Orașul în care Aurică e cel mai

8/3/12

8/9/12

8/15/12

8/21/12

popular e Dhaka, Bangladesh (deși Ho-ȘiMin, Vietnam, are o ascensiune puternică, adăugând o frumoasă latură socialistă plat formei noastre politice). Din statisticile oferite de Facebook am aflat și care e tehnica principală prin care Ionuţ aduce like-urile: îţi faci cont pe un site ca Addmefast.com, care îţi livrează pe bandă rulantă pagini la care să dai like, în schimbul fiecărui click primind un punct pe care poţi să-l “cheltuiești” ca like la pagina ta (livrată, la rândul lor, altor oameni de pe site). Pare ceva copilăresc, dar metoda asta a fost folosită de principalii candidaţi la Primăria Capitalei, Sorin Oprescu și Silviu Prigoană. În timpul campaniei, amândoi s-au dat de gol când cel mai popular oraș le-a apărut Dhaka, Bangladesh, întocmai ca la Aurică Bâc. Am întrebat Facebook-ul dacă are ceva împotriva cumpărării și vânzării de like-uri. Iain Mackenzie, de la biroul Facebook din Londra, mi-a răspuns așa: “Companiile astea care vând like-uri nu ne încalcă regulile. Cu toate astea, noi le spunem publicitarilor și oamenilor cu pagini de Facebook «de ce ai vrea să cumperi like-uri»? Obţii oameni fără vreo afinitate reală pentru brandul sau produsul tău. E doar o pierdere de bani. Mai bine îţi construiești un bazin de fani postând chestii interesante, care să atragă oameni interesaţi pe bune de pagina ta.”

8/27/12

9/2/12

VÂNZĂTORII DIN TREN ȘI LOCUL DE UNDE IAU EI REVISTELE VECHI

Ceilalţi ziarişti În Gara de Nord e o mână de ziarişti care duc în spate presa scrisă. La propriu. Sunt cei care vând gazete în trenuri. Au auzit de undeva că printul ar muri. Ei nu cred, nu concep aşa ceva. Luptă în fiecare zi pentru supravieţuirea breslei. Am vândut reviste cot la cot cu ei şi am văzut ultima haltă a presei. DE

VICTOR ILIE

“Mă, tu vrei să îmi faci rău? Hai, spune! Voi, ziariştii, sunteţi curve. Să ştii că ştiu, citesc Libertatea. Dacă erai de la National Geographic stăteam de vorbă”, îmi zice o femeie. Dă să plece, dar se întoarce. Crede că vreau să o înregistrez şi să o dau pe mâinile autorităţilor. Îmi vede reportofonul din buzunarul de la piept al cămăşii şi începe să dea înapoi. O conving că e închis şi abia apoi stă de vorbă cu mine. Cei care vând ziare în tren sunt numiţi la Gară, de navetişti şi angajaţii CFR, ziarişti. Ca toţi cei din presa românească de până în anii ’90. Şi ca în DEx. Abia după 1990, presarii noştri au aflat că între războaie, ziarişti erau doar copiii care vindeau Universul pe străzi, cu ţipete belicoase. Poate că e o legendă, dar în primii ani de după 1989 perioada

PRESĂ SCRISĂ

Ziariştii - cum îşi spun vânzătorii de reviste din tren - iau pulsul pieţei din 2012 vânzând publicaţii reciclate, din perioada 2008-2010

interbelică era un vis de aur, aşa că ziariștiicare-scriau s-au făcut la un moment dat toţi jurnaliști. Apoi au început necazurile. Ziariștilor din Gara de Nord poliţia le zice uneori contravenienţi, iar alteori, în funcţie de dispoziţie, infractori. Cei mai mulţi cară sacoşe cu reviste, doar unul dintre ei are cotidiane. Acum, sunt toţi pe peron. Trenul pleacă în mai puţin de cinci minute. Vânzătorii dispar în el, în tren, când încerc să-i abordez. “Vorbeşte cu el, e ziarist de nouă ani. Eu sunt pe aici doar de doi”, spune unul dintre ei. Altul se uită urât la mine şi strâmbă din nas. Una mi-a zis că are copii acasă. A mai rămas una. Tatuată.

Ia gazeta, neamule! Femeia care a rămas să stea de vorbă cu mine cară într-o sacoşă de la un hipermarket câte un exemplar din National Geographic, Spy, Avantaje, Cosmpolitan, Joy, Playboy şi integrame. Pentru toate gusturile. Nu are nicio filosofie profundă despre ceea ce face. Munceşte ca să aibă ce mânca ea şi copiii ei. Vânzările în tren au scăzut de când a venit criza. Nu ştie dacă îşi mai dă fata la facultate. Împinge spre mine teancul de publicaţii, apoi îmi arată un tren care urmează să plece. “Poftim! Dacă vinzi vreuna îţi las ţie banii”. Sar în tren. Intru pe culoar. “Bună ziua! O revistă pentru călătorie?” Din uşă, ziarista mă supraveghează. Când ajung din nou lângă ea, îmi şopteşte discret: “Nu mai saluta, că nu mai ai timp şi dacă pleacă trenul trebuie să dau dreptul naşului!” Dreptul înseamnă cinci lei. Plus că trebuie să mergi până la Ploiești și înapoi. Pierdere de timp. Am impresia că lumea se uită urât la mine. Puţini spun doar “nu”. “Du-te, mă, lasă-mă în pace!”, “Vezi-ţi de treabă, prietene!”, ridică tonul doi dintre călători. Nimeni nu vrea nimic şi coborâm. Femeia începe să râdă zgomotos: “N-ai nici o treabă!” şi mă lasă singur. Toate revistele ei erau vechi. Unele au apărut în 2008, iar cele mai noi în 2010. La toţi e la fel. Nu vor să îmi spună de unde le au. Un vânzător de la o tonetă, care a fost şi el ziarist, îmi zice că sunt de la REMAT Rahova - fostul DCA, care colectează hârtie veche - sau din depozitele de retururi de la Casa Presei.

Hard selling pentru călătorii de pe peron, în Gara de Nord

Restul e tăcere. Tăcere temătoare, așa că o pornesc înspre Rahova.

Cimitire de ziare Pe la REMAT se învârt tiruri de hârtie. Bălăriile urcă pe clădirea păzită de câini bagabonţi. Multă mizerie. La casa de marcat stă o femeie indispusă, care nu se uită decât în hârtiile ei. Pe cântare ajung maculatura de

Totul se adună la REMAT într-o grămadă, din care revistele vechi, dar cu potenţial, sunt pescuite

PRESĂ SCRISĂ

Victor Ilie (stânga) a vândut ziare în tren alături de profesionişti

la companiile care fac curăţenie în birouri, dar şi revistele aruncate la gunoi. Cetăţeni care nu fură, ci caută în containere, fac astfel bani de o cinzeacă şi o ţigară. Acolo e purgatoriul presei din Bucureşti. Cele bune sunt culese de ziariştii de la Gară. Cele rele merg la tocat, spre hârtie igienică sau parizer. În abatoarele comuniste, Scînteia era liant pentru semipreparate. Astăzi se folosesc tabloide. Au şi rol de colorant alimentar, vrei-nu vrei. Poporul român a mâncat mereu presă pe pâine. Şi nu numai. Criteriul principal de selecţie al băieţilor de la gară e ce se poartă la tonete, dar trebuie să fie şi colorat. „Să fie cât mai săritoare în ochi”, zice unul dintre ei. Fiecare ziarist serios are acasă o rolă de preţuri. Abţibildul se aşază cu neglijenţă studiată peste data apariţiei. Apoi stocul pleacă în sacoşe către hipermarketuri în care nu ai voie să intri cu bagaje. Ce caută el acolo? Tocmai faptul că nu ai voie să intri cu bagaje, de unde mașinăria de tras în ţiplă. Revistele în ţiplă sunt ca noi. Unul dintre băieţii de la gară îşi înnoieşte marfa la Carrefour. Îi lasă o bere și revistele paznicului, iar după program acesta bea berea și ţiplează revistele.

Tiraje la chioșcul Valentinei Publicaţie primite Jurnalul naţional Adevărul România liberă Evenimentul zilei Gazeta Sporturilor Prosport Click! Libertatea Caţavencii Kamikaze Academia Caţavencu Dilema Veche Observator Cult. 22

25 30 30 40 50 30 250 200 30 30 200 50 40 30

Statistica se referă la data de 21 august și are, desigur, o valoare informativă

Hârtia multă, sărăcia jurnalistului Dacă ziariştii se plâng că a scăzut piaţa, cei de la tonete o duc ca înainte de criză. Valentina e cochetă. Ea lucrează la tarabă de şase ani. Înainte a lucrat la Rodipet împreună cu sora ei. „Deci ştiu cum merge treaba.” Când nu are clienţi, face filozofie. „Sunt dezamăgită că nu mai ai ce citi în Jurnalul Naţional, Adevărul, EVZ şi România liberă de când cu politica asta. Înainte mai vedeai un reportaj, un documentar şi mai era o gură de oxigen, acum nu mai e aproape nimic”, îmi spune ea îngrijorată. Gândul sau Cotidianul sunt două publicaţii pe care le regretă. ProSport e gata doar după ce se termină Gazeta Sporturilor. „Omul, în tren, nu desface un cearşaf de ziar să se încurce în el. Cred că au pierdut că l-au mărit şi l-au umplut de publicitate.” Aceeaşi problemă o are şi România liberă, e prea mare ca să poată fi învâtită pe genunchi de navetişti. Cel mai bine vinde în Gara de Nord Adevărul. „Am înţeles că Patriciu nu prea are hârtie, dar i-aş recomanda să facă rost, că lumea întreabă de Adevărul şi de Click!.” Tabloidele vin la prima oră și se termină pe la 8.00 dimineaţa. Când apărea şi CanCan, aveau „mizerii” până la 9.00. Observator cultural, Dilema veche şi 22 merg mai greu. „Uneori mai dăm şi înapoi. Nu mai citeşte nimeni o carte...” Valentina mai zice că cei care cer o astfel de publicaţie vorbesc altfel. „E distanţă mare de la «Clicku’!» - şi aruncă banii pe-aici în scârbă, la «Bună ziua! O Dilema veche, vă rog!»”

Ziariștii vând ceva care-i sperie În Gara de Nord presa nu vrea să moară. E ca la ea acasă. Mereu e câte un scandal, pentru că sunt multe nereguli. Cei de la tonete îi mai toarnă la poliţie pe cei de la peron. Ceilalţi mai fură de pe tarabe, dar mereu se întorc, că poatepoate primesc o integramă pe datorie. Cu toate astea, ziariștii și tonetiștii sunt solidari. M-am întors pentru poze şi semnalele de alarmă erau trase. Cineva de la o tarabă nu a mai fost simpatic. Prin tren toţi fugeau de mine. „Vezi-ţi de treabă că ştiu, tu eşti ăla care faci reportajul. Ce? Normal că am vorbit între noi. Lasă-ne, tată! Mâncăm şi noi o pâine!”

Az utóbbi tíz-húsz évben észlelt haladás ellenére az európai uniós államok közül még mindig Romániában a legszennyezettebb a talaj, és ennek következtében az ott lévő víz.

31–

M • 20 OLDAL

.ro

JURNALISM ȘI MINORITĂŢI 7..

krónika gazdaság

Alapítva 1911-ben

1,5

telefonszám: +40 264 455 959

ügy: mossa Mikó-Újabb ány oltóan az EUyaghi kezeit ügyi tárca

Mellé klete ink:

4 a Eklézsi lej 12 Műsor Szempont 13–15 bani 16–17 Életmód

A HATOS LOTTÓ ÁMAI:

NYERŐSZ | VII. évfolyam, 164. szám augusztu 2012.25, 46 s 28. oldal2, 4,Kedd, 10, 24,

www.csiki-hirlap.ro | csikihirlap@csiki-hirlap.ro | 0266-371100

Légszennyezés: veszélyben A Csíkszereda lakossága

Presa maghiară din România: cuminte, săracă, dar curăţică

a létesítményeket a megyei önkormányzatok

ntenék a táborokat

BALOGH LEVENTE

balogh.levente@kronika.ro

Az egészség nem renrzése miatt Bizottság tt közbesze z Európai megkése hogy belejogkörrel, ségügy delkezik a közegész kifogyott - és visszaszol az ingatlano szóljon raktárábó hónapos l a knégy tagállami ó vonatkoz gáltatásra az egyéves kisbabák számára z igazság napja – hirdeti a és ásába, yok megalkot jogszabál ingyenes lt, kombiná kötelező, szombatra Sepsiszentgyörgynem áll jogában fellépni a nemzeoltás.és bíróságok előtt fore összehívott tüntetés jelti hatóságok oldal a Székely Mikó lyó egyéni eljárásokban – szögez- mondata, amelyen visszaszolgáltatását utóKollégium Winkler te le Viviane Reding. ózó, veszélyes preceGyula és Sógor Csaba EP-képvise- lag megtorped bírói ítélet ellen lőknek címzett válaszában az uni- densnek minősülő választás azt sugallja: ós biztos hangsúlyozta, a tagál- tiltakoznak. A a magyar közösszerint szervezők a hogy kell, uk szavatolni lamoknak Érdekvédelmi A Taplocza ség tudatában van igazának, és hajn élő nemzeti kisebba területükö foglalt a Szövetség is állást en Fölmerülhet a mellette. kiállni landó révédelemb ségek hatékony cai autós gyakorlótérre csíktaplo A 3. OLDALON kérdés: kit akarunk meggyőzni az szesüljenek. n ÍRÁSUNK (poligonra) tervezett igazunkról? A legfőbb célközönség gokartpályája ügyében: értelemszerűen nem a magyar köhuszonhárman aláírásukkalzösség, hiszen mi tudjuk: a rablást a k tiltakozna állami szintre emelő kommunisták hogy jelezték, által elorzott ingatlanok csakis a jopályanyitás ellen.

A magunk igaza 2.

Ellenzik a gokartpályát

Perelnek a váradi pénzügyi palotáért

t vagy annak leszároldal gos tulajdonos

meg. Persze nagyváradi bíróságon támad- mazottait illethetik erek, akik többek ja meg a Bihar Megyei Tanács vannak ellendrukk a visszaszolazt a döntést, amelynek alapján között azzal érvelnek egy közadakoa város egykori pénzügyi palotá- gáltatás ellen, hogy zásból emelt ingatlan nem lehet egy ja a Nagyváradi Római Katolikus nappal Ötvenegy intézmény tulajdona – ez az érv került. ztése ba felfügges g tulajdoná Püspöksé államelaz het visszatér ról csütörtöki azonban nevetséges, hiszen megleelindításá A per után Băsescu, Traian hetősen abszurdan festene, ha valahivatalba nöki önkormegyei a döntött ülésén hétfőnki, aki egy templom vagy egy iskola a parlamen Amint tarról miután testület. mányzati adakozott valamely egyról leváltásáépítésére vette anemrég tunk, a ulpalotát tudomás beszámol ház javára, egyszer csak bejelentalapján zás aérvénys törvény t népszava a restitúció rendezet gneklévőkezne az ingatlan résztulajdonosakatolikus t.püspöksé A hatalmon római telenségé ként. A románok meggyőzése már k visz-próbálingatlano egyházi lisok ítélte azballiberá bojkottal relevánsabb cél. A tömeg felvonulbi- az alkotdöntő ltatásáról szaszolgá ályozni megakad ták tatása egyrészt jelzi a kormány felé, zottság.mánybírósági döntés végrehajhogy a magyarokkal ma már nem tását. lehet packázni, mert összezárnak,

A Bojkott közepette

tér vissza Băsescu

i táborban civilek is nyaraltatnak diákokat

Az önkormányzati tulajdonba került homoród

Fotók: Kristó Róbert

ÖZÉLETI NAPILAP

Előfizetőknek

Imre-d a Nagy orozat végén

Tökéletes selejtezős (fotó) szerint illő, hogyy kö-Ligája csoSzabó András jutott el a Bajnokok 4ºC e azösségün 21ºC portköréb jellab- Imre nevével fémjelKolozsvárik CFR a Nagy A hidegfront Slovan nka elismeréssére a cseh ére darúgócsapata, alkotómu művészi zettamely Holnap elhaladtával verőfé- Ma FC Baselt is Kárpát-medencei a svájci ei Liberec utánszóló alapítson díjat hajnalbangyőzelemmel ejtette ki. Már nyes égboltra számít- délután kettős örttörművésze vészek, képzőmű magyar elkezdődött a kereterősítés is. hatunk ma, enyhe felténészek, esztéták, műgyűjtők és melegedéssel, amit al oldal olda sport műpártolók jutalmazására. csípős hajnal követ.

A válság kezdete óta Románia 400 ezer munkahelyet vesztett el, ami éppen annyi, mint amennyi létesült a krízist megelőző boom során, miközben a munkanélküliség nőtt.

a BL-beika készül KapetanoszPlaszt fejelte a Kolozsvári CFR-t íjhoz

IDŐJÁRÁS

Lenullázta a válság a gazdasági boomot

Még mindig nagy a szennyezettség

Jurnalismul se scaldă de ani buni în mocirla cauzată de lipsa de finanţare 9 şi profesionalism. Compromisurile făcute în redacţii se traduc în produse de 5. kon vízpartoinformaţie calitate mediocră, lipsite relevantă. Tirajele sunt în continuă ezés forhűsöltek idén a de éveknél jóval többen miatt ha sürgősen nem szüntetik meg a szenny űvészek szerződtek a vásárhelyi teátrumhoz Az előző A tőzeg- és a hétvégi hargitafürdői erdőtüzek lesz tos csapa Három tájékoztatása szerint röA közegészségügy konpa pe rásait. ndo Csík- DE vétel a stra ȘTEFAN MAKO ör is meghaladta iar rdbe activitatea se mută Internet. Nimic nou. napokban többsz az elmúlt amutatás Reko Sör-ku a Csíki ssítés és példscădere, és nyálkahártya-irritáció, légző-

érségben találhaés diáktáborokat Hunyad Megyei gyei elöljárók így g az enyészettől

a kommunizmusban épült létesítményeket, és biztosítanának olcsó nyaralási lehetőséget a diákságnak. A Székelyföldön maximális kihasználtsággal működ-

ész is átszerződött a helyre. Mint ismeretes, a marostago-as évadban a Ma- vásárhelyi teátrum magyar új Nemzeti Szín- zatának művészeti vezetését az át iklós Társulatához. évadtól Keresztes Attila veszi Keresztes . Istvántól Kövesdy ÁgLőrincz tagjai ugyanel látta drea és Galló Ernő, 2009-től mostanig a szatmárnémeti ezt a feladatot a szatmárnékeztek Marosvásár- meti teátrumban.

nek a már átvett táborok, és a megyei és helyi önkormányzatok együttműködése révén uniós támogatással fejlesztenék ezeket. n ÖSSZEÁLLÍTÁSUNK A 10. OLDALON

oldal ha támadást intéznek alapvető jogaik ellen, másrészt felhívja a figyelmet a konkrét jogsértés tényére. Persze az érintett román hatóságok minden bizonnyal tisztában is vannak van lenak azzal, hogy a magyarok nyármentes jégkoúj az csapadék és kezdődik meleg Pénteken szeredában az egészségügyi határértékeket a z elmúlt évek legjobb szeigazuk, ez azonban nem zavarja ta közelmúl be, ám legfontosabb y egyik rongidén zonját zárják idén az erdélyi nak tudható lják eloszén-m a abban, hogy megpróbá de a, őket is sok tartalm beruházá benzol lt és niakieszközö Sörban ammó Csíki a vegő felkészülési tornája, és a partiumi strandok, szinte . érni: a még vissza nem adott ingatk a forgalmon dai Vákár Lajos megtarthassák, sőt a már kivétel nélkül látogatórekordot sokat lendítette kupa. A csíkszere lanokat noxid-koncentráció is magasabb volt az átlagnál. OLDALON 6. A n ÁSUNK ÖSSZEÁLLÍT ritka a pos regisztráltak, ami főként Műjégpályán zajló háromnavisszaszolg áltatottakat is újra megcél tehát aly lakói valós veszélyben lehetnek, tornán három csapat vesz részt: Az igaziszékhe ssák. kaparinthaA megye a szlovákiai HK Poprád, a Brassói román társadalom figyelmeztetése á házia elfogadott és lehet: ha ez a gyakorlat Fenestela’68 Corona gazda HSC Csíkszereda. válik, bármikor bárkit kiforgathatsorutolsó Nem ól. oldal nak a vagyonáb ban a nemzetközi közvéleményt kell CsíkszentsiltákremélheFelszámo A szervezők megszólítani. k a holtágána az Olthogy nak arról, monban tőleg gondoskod kültöbb illegális híre minél kialakult partján megmozdulás ra, sajtóorgán A háztarelepet. umföldi kancelláriá hulladékt hez eljusrészét hoz és jogvédő szemét nagy tásiintézmény téfelfüggesz az államfőták son. Hiszen elszállítot és a talajt bebiismét most si eljárása kapcsán elegyengették. Mint arról hatóságok a román zonyosodott: ltunk, az korábban beszámo ott jogséráltal elkövetni szándékoz Olt régi medrének partjára tések egyik leghatékonyabb akadáhulladéa hordják óta évek lya a tekintélyes, a bukaresti hataa környékfeltehetőien intézméfélt nemzetköz lom által is kot, utcák lakói. belilehet. fellépése oldal nyek kánikula a t Tumultus. Vízbe csalogatta az embereke

În România nu se citesc ziare. Așa arată toate studiile. Poţi verifica în cifrele Studiului Naţional de Audienţă. Chioșcurile 8 de distribuţie a presei vând reviste cu Băsescu elleniar la ţară lumea a uitat cum arată detergenţi, dulhat a felfüggesztési eljárás o publicaţie. Presa de limbă maghiară se confruntăállapícu aceleași probleme. Există, însă, és legitim lenne egy hatóság jogerős végzésben a rendszerváltás o hogy diferenţă ușor de sesizat la primul contact: üggesztési eljárás be- totta meg, a an Băsescu államfő- előtt aktívan együttműködött – ista titkosszolgálattalpaginilor curăţenia și abordările decente – vélekedett Dan kommun a kormányzó Szoci- az Agerpres hírügynökségnek úgy vélte: az ornióban (USL) is részt adott interjúban ale subiectelor. Fără titluri isterice, fără fete át vatív Párt (PC) alapí- szág lakói az államfő eltávolítás az alkotmány 95. cikke-aruncate în toate colţurile, fără Băsescu államfő kér- akarják,dezbrăcate egy ellenfelének számító lye pedig lehetővé tesz tési eljárást. 5 ás – akiről az illetékes újabb felfüggesz ping-pongul de declaraţii politice lipsite de fundament. Dar cum se explică lipsa de tabloidizare a presei de limbă maghiară? „Presa maghiară din România diferă de cea de limbă română mai ales prin tradiţia jurnalistică, tradiţie care este mai mult de tip anglo-saxon în cazul jurnalismului maghiar. Este influenţată mai mult de presa germană sau austriacă, ceea ce este şi normal, dată fiind denumirea ţării - Austro-Ungaria -

nyugszik Voiculescu

vid távon szem-

szervi megbetegedések léphetnek fel a füst miatt,

în timpul naşterii profesiei de jurnalism amelyben olyan anyagok is vannak, amelyek hoszpe aceste meleaguri”, spune Rédai Attila, érintet Paywall tség esetén rákkeltőek. szú távú 4. redactor şef Szekelyhon.ro şi redactor unguresc coordonator al Csiki Hirlap. Publicaţia locală első írásbelin diákot az Kizártak egy 8. Takarította k Csíkszentsimonban Román nyelv Dar câtă influenţă mai are imperiul, după Haromszek (3szek.ro és irodalomból atâta timp? Până la urmă, toţi jurnaliștii, írásbeliztek teg- – Târgu Secuiesc) nap a pótérettindiferent de etnie, cresc și sunt educaţi ségi keretében experimentează a diákok. Az în medii aproximativ asemănătoare. „Pre előzetes jelent- de jumătate de an kezések alapján sa maghiară din România este, după pă Hargita megyé- cu un model de re rea mea, total neprofesionistă. Există ben o1280 diákotpaywall interesant. vártak erre a 2. vizsgára. multitudine de organe de presă locale, unele Între orele 0 şi 16, 6. supravieţuind încă de dinainte de 1989, întreg conţinutul altele apărute în ultimele două decenii, însă este disponibil prea puţini dintre cei care lucrează la aceste exclusiv abonaţilor instituţii de presă pot fi consideraţi niște (abonamentul pe o profesioniști.” Este punctul de vedere al lună costă 20 de lei). domnului Marton Laszlo Salamon, redactorDupă ora 16, toate șef la cotidianul naţional Uj Magyar Szo, articolele sunt la recent dispărut de pe tarabe. liber, până la miezul Portretul-robot al consumatorului media ma nopţii. ghiar din România ar fi următorul, potrivit oldal

oldal

ANALIZĂ

2012. augusztus 30. XXII. évfolyam, 35. szám 24 oldal Ára: 2,50 lej, 199 Ft

RDÉLYI NAPL POLGÁRI

HETILAP

lui Marton: bărbat, familist, 55-60 ani, in presa. Au contraire! „Pot să spun că […] acest telectual de provincie. Este motivul pentru lucru se datorează în mare parte faptului că Maszol.ro Bagoly György felvétele care presa de limbă maghiară din România publicaţiile nu pot subzista din piaţa subţire (Új Magyar Szó) cotidian naţional - Bucureşti nu a avut succes în importul de frivolităţi. de publicitate și nici din abonamentele Nu mai apare în print Preponderenţa subiectelor culturale, comu lunare de 3-4 euro”, recunoaște redactorul100.000 nitare sau de drepturi minoritare nu esteInterjúșef de la Szekelyhon.ro. de afişări lunar Aki számára semnul unei superiorităţi culturale, adaugă 4 „Răfuiala politică nu lipsește nici din létfeltétel a munka 35.000 Marton Salamon. Poziţionarea presei de presa maghiară”, spune Marton. Politicul de vizite limbă maghiară în segmentul quality este, influenţează, în sensul că ziarele, revistele Locul 217 în Ştiri/Mass-media mai degrabă, o completare a nevoilor pe care sunt dependente de sprijinul financiar de la maghiarii și le satisfac din media din Ungaria. fundaţiile finanţate din bugetele de stat din Locul 1485 în General „Există un important segment de consumatori România și Ungaria, controlate politic și el szemm de media care nu sunt interesaţi de subiecte Magyar într-o ţară, și în cealaltă, explică jurnalistul. Krónika.ro Magyar világde viaţă publică și care se refugiază, astfel, în 9 Curăţenia și calitatea informaţiilor nu scuză, találkozók a csõd cotidian naţional –Cluj-Napoca árnyékában oferta - generoasă de altfel - a televiziunilor însă, cuminţenia publicaţiilor. Nu este greu Fondat în 1999 (o firmă comerciale din Ungaria, creându-și un soi de observat că anchetele sau subiectele care de ale lui Verestoy Attila) de realitate virtuală.” O parte din maghiarii ar deranja protectorii politici sunt rare și nu 250.000 de afişări lunar din România cunosc mai bine vedetele din merg în profunzime. szólítják. A mozgósítás azonban egyr ber tiltakozásra szervez szeptem 100.000 civil tiltakozás agyszabású megmo Ungaria, bârfele și personajele telenovelelor „Oricum, e o diferenţă și zdulást în ceea cekerület inkább politikai hangsúlyt kap, aminek a elsejére az Erdélyi Református Egyház átus lelkész nyílt levél de vizite elnevezésû kirobbantó Sánta Imre reform etek oldalanivelul sau Mûvész yön. Az Igazság Napja ntgyörginfluenţei Sepsisze de acolo, arată Marton. privește stilul po l i szabni. gátat próbál ben Székely Mikó akció révén a magyarságot a Református Mûfajok kavalkádja Locul 78 és a restitúásának veszélye 11tice. m visszaállamosít Kollégiu Politicienii maghiari intervin înre ítélése ac partján a Szamos elleni înÖSSZEÁL Ştiri LÍTÁSUNK A 6. OLDALON ciós bizottság tagjainak börtönbüntetés tivitatea redacţiilor mult mai discret și fără gyakorlótér gyi 517 Locul Sepsiszentgyör a tán az intézményi restitúció szerint în General jelek Nici dezbaterea politică nu este ridicată la a compromite, cel puţin aparent, inde a llyel, tûzveszé falu ngó Csá yei is politika politikum nem riad vissza a kö- eddigi eredmén ” Rédai Attila. rangul de „știrea zilei”, cum se întâmplă în apendenţa crede zösségi puszta lángra lobban- sikerek. tenger martján „Feteke-redacţională”, eredmé remélt y Mikó-üg A an indokolt Az tásától sem. és nemzetköz Székelyhon.ro elõtt alig tudta valaki, család vá- ciója subiectelor, úsz csángó presa românească. Lipsa profunzimii și, de ce nu?, egységesítõ szándékkal fõmoz- nyén – a hazai a Feketefelpiszkálásán – sság nyilváno tus reformá fellépõ nt gott neki 1923-ban egy hogy csángók „ülnek” gósítóké a szöiránti fele (Udvarhelyi Hirado) tenger partján, sõt, félezer kilométeres sze- concret egyház mellé immár teljes túl a közös értékek lásána Temperamentul maghiarilor, implicit al a impactului înmégcomunităţi este évvel ezelõtti lálõsségérzet tudatosu felsorakozott sséggel regional mellszéle kerezésnek. Az elsõ évben azon- vetség másfél cotidian – ónak ett erede szenzáci kecsegtet teljes is l is hasznáva togatása olyan silány volt a termés az RMDSZ. consumatorului de presă, diferă de „latinis banexplicată de újMarton faluban. prin Miután subfinanţare și is vét- tileg a tervezet t közössé g g még akkor Márpedi földjeiken, hogy ijedtükben csak- számított a Odorheiu Secuiesc közeli ca elõretekin az meg Konstan a No együttlét. kiderült, lmindannyian visszakö kes ez a fajta türelmetlenség, mul” românesc, speculează domnul Rédai. nemnepregătire. CSINTA SAMU bb magyar tenyza- tés lehetõségével: miként lehe Fondat în 2009 i önkormá ha a legutóbb töztek Bákó megyébe. Csak Pal- Oituz a legkeleti mi kerete lepülés Romániában, érdekes a csapat vezetõje és két jurnalistice ti választások eredményei sok- ne olyan társadal õen remélhet “Din unele cercetări pe plan local, reiese kó János, „Investigaţiile lipsesc aproape és élhetõen hos magyar a kis egységesítõ, mint ket teremteni, amelyek másik család tagja maradt Oitu- fordulatot vett 2.000.000 tízezrek gyûlnek össze kal inkább Dobrumego etiségû kínálnak soknemz távon a szabb világ a bítotfestettek visszacsá ó képet ám késõbb er elsején Sep- megoszt că publicul maghiar nu se preocupă atât de zon,cu desăvârșire, motivul fiind atât lipsa de szeptemb de afişări lunar elõr vagy dzsában. Mert hát kam- dást tervezhetõ, ták az „elmenekülteket” is. siszentgyörgyön. A Székely szövetségrõl. láthatat lan gondjai nkra Moldvai Csángómagyarok a ziariștilor, cât și Aprofesionalism veszélyezte- pányidõn kívül sokkal inkább mult cu subiectele politice ca românii, cel Szövetség Kollégiumde Mikólipsa RIPORTUNK A 7. OLDALON 500.000 pártfüggetlen A sokszor emlegetett román ha ének 2006-os expedík, szeretjü akkor ugyanis ügye ek Posch Dániel felvétele tettségén ai jogbizonytalanság ugyan . tükörbõl a vissza néz de vizite õ lokális törté- ember puţin nu tot timpul.” bani, ei fiind mult mai prost plătiţi decât sem tekinthet arról, hogy a kö- a továbbiakban is fenyege netnek, ha amúgy mi, erdélyi Nem beszélve het hasonló, tömegmegmo is ást nyilvánít akaratki hajlamosak va- zösségi Locul 8 Maghiarii din România sunt mai interesaţi lucrătorii din media româneascămagyar (ceaok cen kell, mint bármi- dulásokat igénylõ esetekk gyunk a köldöknézésre. Az egy- gyakorolni în Regional Ezért nem lenne szabad ler ameséget, tevékeny más lyen tésû ingatlanok eredezte de ce se întâmplă la ei în ogradă și nu-și bat trală, cel puţin).” Nici publiculházi nu este alkalmunk meg- gadni a jelenlegi, a pártossá visszaszerzése egyetemes kö- lyet nem volt révén talán részeredményekk gyomlálLocul 241 mások vagy tanulni, érvék amelyne érdek,din zösségi el, prea mult capul cu declaraţii de la București. înnebunit după aceste specii, spune l. Félõ, hogy is kecsegtetõ megoldásokn în General nyesítése ugyanúgy precedenst tak ki a fejünkbõ hanem az egyetlen, biztonság elláóval azonosít s tulipáno a ük elvesztés mint ha az – az autonóm Cel mult un sfert din consumatorii de media sondajele interne ale ziarelor teremt, principale tott szórólapok ilyen esetekben ígérõ megoldás árnyéka vetül rá. , mint- – iránti igény kinyilvánítás bénítják inkább sokkal vezetett hogyan mi és Hogyscurte, a sepsiszen se implică activ în discuţiile politice de rezultând că cititorii preferă articolele szentelni is nak tenönzetlen az sem növelik idáig, külön megérne egy isten- Szabadsag.ro az györgyi együttlétet. Ahol a k t, de most újra a tûz- niakará st, nem szólva biztonsága n vagyon pe forumuri, zice Rédai. „Site-ul nostru a care nu necesită mult timp pentrutisztelete a fi citite. zösségi álû egyértelm elnök RMDSZ- local – Cluj-Napoca oltás feladata tolakszik az elõ- cotidian t a a romániai törvényi változás Mert hogy nem törõdve lásfoglalásáról, miszerin înregistrat cel mai mare număr de vizitatori a Și nici prea mult efort intelectual. térbe. ügy, miu- széljárásától függ. Apropiat de UDMR y politikai a forró nyárvégén kialakult Mikó-üg doua zi după alegerile locale. Politica pe plan În contextul lipsei de finanţare și a abo 500.000 de afişări lunar local este un subiect de interes, dar cea pe namentelor ieftine, tirajele sunt în continuă 100.000 plan naţional mai puţin.” scădere. Tendinţa este clar în favoarea de vizite migraţiei către online. De altfel, recent, Locul 107 publicaţia naţională Uj Magyar Szo a încetat în Ştiri Dacă mizeria politică nu este împroșcată să mai apară pe print. Locul 692 pe mâinile și ecranele cititorilor maghiari, în General nu înseamnă că politicul n-are treabă cu

Közösségi vagy politikai erõpróba?

Chestii de temperament

Ceardaș cu UDMR

GLUMELE COSTĂ

times new roman nu e o minciună Ovidiu

Neculai 30

Eftimie

Călin

CULISE

O după-amiază pleoştită de august, pe undeva prin Icoanei. La ultimul etaj al unei şandramale cu termopane maro, patru bărboşi cu hălăciugi de culori şi dimensiuni diferite se fâţâie, dislexici, printre nişte calculatoare desktop aşezate la pupitre minuscule. Antonescu ăsta nu merge de loc, pe cuvânt. Cum adică, nu merge? DE IULIAN COMANESCU

Bine, bă, tocmai pe el l-aţi găsit? întreabă bărbosul

Călin, singurul care pare împăcat, ba chiar într-o relaţie intimă, cu propria barbă. Am zis și noi că se face solist interimar la Iris, că a plecat Minculescu, scuipă explicativ, printre liţele roșii, de electromotor, Eftimie. Ovidiu are cel mai puţin păr, tace și cântă fără oprire Les feuilles mortes la o chitară cu corzi de plastic. Neculai seamănă cu un basorelief de pe Columna lui Traian, dar unul plin cu hamburgeri, cu tastatură în loc de paloș. E vizibil doar din profil, are o moacă stoică și tace, ca tot basorelieful. Dar ce-i cu Antonescu ăsta? Antonescu nu merge, zice Călin, orice i-ai face. Dacă-l puneam pe Fuego la Iris în locul lui, era altceva. De fapt, pentru Antonescu e de bine. Fiindcă aici s-ar impune fraza explicativă cu “Aţi ghicit, șandramaua e de fapt TimesNewRoman, bla, bla”, dar ar însemna să îmi consider cititorii imbecili, fiindcă scrie deja despre ce e vorba în titlu. Antonescu nu face vizualizări și nici nu ia like-uri pe TNR, cel mai hot și mai obraznic brand de umor din România. Respectabil? De fapt, poanta nu e Antonescu, ci Fuego, zic tipii de la TNR, sau cel puţin ăia care zic ceva, Eftimie și Călin. Chiar așa, ce “merge”? Păi... Fuego. Oana Roman, care se spală pe dinţi cu carne de mici. Pe urmă, Fuego. Dan Șova, noi habar n-aveam cine e, spune Călin, că nu ne uităm la televizor. Dar se dovedește că ăștia care intră pe site se uită și, pe orice

post dai, e Șova. De aia merge Șova. Ar mai fi Fuego, bineînţeles, care i-a dat autograf lui Lady GaGa. A, Patriarhul Daniel. Fuego, care l-a ignorat pe Ponta la Bruxelles. Și, aaa, Botezatu!... Deci, îndrăznesc eu, contează să se fi întâmplat ceva cu toţi ăștia. Da, e obligatoriu, zice Călin. Cu Ponta, o săptămână n-am avut ce face. Pe urmă ne-a ajutat... Crin. A a trebuit să vorbească-n engleză ca să ne luăm de el.

Cu alte cuvinte,

la TNR poanta e să identifici personajul care s-a umplut de fericire zilele trecute, la tv sau asemănător. Nu există subiecte tabu, cum se zice. Dar subiecte cu care TNR a dat-o de gard? Neșu, furnizează Eftimie. Ne-am bătut joc de el fiindcă dădea mesajele alea banale pe Twitter, de care Tolontan zicea că sunt emoţionante. Neșu e... fotbalist?, întreb. Eftimie se uită crunt la mine, pe sub sprâncenele ca două bobine: E fotbalistul ăla care și-a rupt o vertebră cervicală la un meci de antrenament și a devenit erou naţional. Lumea s-a supărat că facem mișto de el. Sau Beligan. Am dat că Google îl omagiază pentru că împlinește 150 de ani. Iar a zis lumea: e mare artist, nu vă luaţi de el. Mai ușor faci glume cu Dumnezeu decât cu Beligan. A mai fost Ursuleasa, pianista răposată... Dar vrem să mai facem deastea, periodic. Să zică lumea: n-aveţi mamă, n-aveţi tată, n-aveţi coloană vertebrală. Ha-ha-ha-ha, izbucnește Ovidiu, 31

xxxxxxxx

Show produs pentru Channel 5, cu Charlie Boorman, partenerul lui Ewan McGregor din Long Way Down. În seria lansată pe Viasat Explorer, parcurge Canada de la est la vest

Redacţia clătinând din cap ca Shrek. Stephen

Cinci birouri (două nu le vedeţi în cadru) şi vreo 30 de metri pătraţi. Aici se scornesc peste 25 de minciuni pe săptămână

Hawking pe gazon! Ha-ha-ha-ha! În fine. Am aici, în The Industry, un top, Barometrul brandurilor - le zic. Oamenii cu cele mai multe menţiuni online luna trecută. Ar trebui să fie tot ăia care merg la voi. Bianca Drăgușanu, Laura Cosoi... Nu, Drăgușanu nu, Cosoi nu. În schimb, Capatos, Mircea N. Stoian. Și dincolo de nume, mai merg astea la răzbunare. Ce-i aia la răzbunare? Sunt tot felul de lucruri de care lumea vrea să se simtă răzbunată. Ca atunci când am scris că Vadim vrea să bage penisul lui Terente în inima Ungariei. Toată lumea era ofticată pe unguri, că nu știu ce făcuse Viktor Orban. De fapt, noi când începem ziua, ne gândim cui i-o tragem, completează marţial Eftimie, prin barba ca un electromotor, şi ia poziţie de drepţi, după care salută dubios.

Opa, atac la persoană?

Tăcere. Se aud numai degetele lui Ovidiu, din care picură ca o perfuzie The Girl from Ipanema. Eu am întrebat fiindcă mi se pare că umorul nu ţine cont de morală, reguli și altele. Era un cetăţean, Bergson, care spunea că esenţa comicului e neînţelegerea, care aduce foarte tare a răutate. Altul, Freud, susţinea că e un mecanism de apărare, iar a-ţi salva pielea nu e în sine ceva nobil, ca regulile polemicii. Lucrurile astea trebuie temperate și corectate, dacă vrei să ajungi la ridendo castigat mores și tot restul. Călin are un alt răspuns: Depinde ce-a făcut ăla de vrem să i-o tragem. Nu se poate fără să fi făcut ceva. Contextul, lucrurile alea pe care le fac oamenii la tv, engleza lui Antonescu. Se leagă. Dar e și corect politic? Ne luăm și de unii, și de alţii, răspunde

“

AM FOST ATACAŢI ŞI AMENINŢAŢI DE FANII LUI FUEGO! PÂNĂ LA URMĂ AM ZIS: CE POA’ SĂ NE FACĂ? SĂ NE DEA CU POŞETA ÎN CAP? cineva, nu mai știu cine, în niciun caz Ovidiu sau Neculai. În ianuarie, când cu Piaţa Universităţii, eram useliști. Acum, cu Ponta și Antonescu, ne-am făcut băsiști.

Ce frumos, statisti cile vă confirmă spusele. Dar asta contează mai puţin

dacă e vorba de supărare. Și Juvenal, și Bozo Clovnul au avut de tras ponoase de pe urma glumelor, satirelor și tuturor celorlalte lucruri comise, chit că unul avea scopuri nobile, iar celălalt, un nas roșu ca barba lui Eftimie. De mișcat se mișcă însă cea neagră, mai verosimilă, a lui Călin: Am fost atacaţi și ameninţaţi de fanii lui Fuego! I-am văzut la comentarii. Ne-au dat minus! Știţi sistemul acela, brevetat de gladiatori, cu degetul în sus sau în jos (în jos e minus, sigur), care retrogradează sau promovează o zicere de subsol. Până la urmă am zis: ce poa’ să ne facă? Să ne dea cu poșeta-n cap? OK, dar postacii? Băsiștii, useliștii? Mai apar. A venit unu’ cu “Ce vă mai place să mâncaţi c...t, băsiștilor!” A luat imediat minus 204... Ultrașii, șuieră Eftimie cu glas caver nos, coclit. Ultrașii sunt vreo câteva

CULISE

sute de fani necondiţionaţi, de comentat poate comentează 60-70, raţionalizează Călin Barbalbastră. Asta pe site, nu pe Facebook, fiindcă acolo TNR face o mulţime de like-uri.

TNR e și pe Facebook, ce modern! Postările de pe

pagina lui, a TNR-ului, depășesc uneori 1.000 de share-uri+like-uri. E adevărat că la voi se dau prime pentru numărul de like-uri? Da. Sau de fapt nu, spune Călin. Am avut un sistem de prime numai după like-uri, dar am adăugat și traficul la criterii. Like-urile nu sunt relevante sută la sută. Alina Plugaru nu primește, de exemplu, deși ce-am scris despre reclama la Suc Bula, fenomenal! s-a citit la nivel de zeci de mii. Vă daţi seama, nu dau oamenii like-uri, au familie, au copii... OK, în pagina TNR, cu vreo 53 de mii de fani, se pun linkuri care trimit lume pe site. Dar TNR folosește Facebookul în mod specific la altceva: cei patru mincinoși de la site aruncă diferite poante acolo, ca să le testeze. Am aruncat de pildă acolo că TNR e cel mai bun site de umor după Jurnalul. ro și am strâns 200 de like-uri, râde portocaliu Eftimie. Dar Jurnalul n-a mai făcut prostii, n-am avut ce scrie pe site. Acum trebuie să așteptăm, ce să facem? Deocamdată, site-ul merge la 22-23 de mii de unici pe zi, cu un total de 250 de mii de unici pe lună, zice Călin. Google Ad Planner confirmă: 220 de mii pe lună, cu 1,3 milioane de pagini afișate, și arată o dungă vizibil ascendentă din iulie 2011. Spre deosebire de site-urile mari din România, care postează sute de itemi pe zi, TNR trăiește doar din cinci până la șapte articole la 24 de ore, la care se adaugă caricatura și încă vreo două-trei lucruri gen Cronica de film. Facebook e important nu doar ca imagine și pistă de încercare, ci fiindcă furnizează 40% din trafic. 33

CULISE

“

Și ce poţi face cu 20 de PATRONU’... NU-I PLACE mii de unici pe zi? Unii nu fac nimic nici cu 70 sau 100 de mii. Pierd bani. Cam asta face și TNR, admite Călin, dar Patronu’ nu pune presiune pe rezultatele financiare. Banii noştri vin din Coreea de Sud, din Cambodgia, aşa ceva. Dar nu avem o presiune pe rezultatele din viitorul apropiat. Zilele astea, site-ul face trei ani, în care a fost susţinut de patron. Cum, care patron? Răbdare. Deocamdată, Călin: Acum inventăm un departament de vânzări, care va avea un target de 4.500 de euro pe lună. Asta înseamnă profit sau break even?... Nu, costurile sunt puţin mai mari. Și cum, dă cineva bani pe minciuni? Da, TNR are clienţi gen Bergenbier. Dar lumea nu înţelege că e mai bine să ne lase pe noi să facem advertorialele, că noi știm pentru cine scriem. La sfârșitul lunii august, TNR plănuia petrecerea de cei trei ani și obţinuse un barter cu o terasă de pe Icoanei, al cărei boss spusese: Faceţi ce vreţi! Călin e mulţumit de chestia asta.

Cum, trei ani?!

Site-ul s-a lansat în toamna anului 2009, reiese. De început, n-am început chiar așa, oftează Călin. Nu foloseam subiectele zilei. Site-ul a avut destulă vreme 300 de unici pe zi, după care, într-o zi, a decolat. Chiar, ce-i cu numele ăsta, Times New Roman? Din nou Călin, cu barba lui pașoptistă, ca o vânătaie: Păi e Times, ca la englezi, care e nou și român. Noul Times Român ar fi... de la asta și omuleţul, care are căciulă de cioban și ceasuri, de la time. Dacă ai display retina și te uiţi cu lupa la site, poate le vezi pe toate astea. Cine-o fi fost de-acord să bage bani în ele? 34

SĂ IASĂ ÎN FAŢĂ. N-ARE VOIE SĂ NE CENZUREZE DECÂT ODATĂ PE AN. A AVUT O SINGURĂ IDEE CARE A DEVENIT TEXT

Patronu’. Mogulu’. El.

Nu-i place să iasă-n faţă, zice Eftimie, curăţând o portocală, cu calm studiat. N-are voie să ne cenzureze decât o dată pe an, se scarpină Călin. Ovidiu bagă un Stairway to Heaven. Și, ăăă... Patronu’... a uzat de dreptul de veto? Nu. Sau da, ne-a zis odată să scoatem o poză de-a lu’ Osama, că e prea de tot. A, și n-avem voie să ne luăm de firma lui. Da’ i-am zis: Stai liniștit, nu interesează pe nimeni. Patronu’ e tare. Altădată, i-au folosit poza la o postare. Blurată, da’ dacă îl cunoșteai îţi dădeai seama că e el. Și Mogulu’ a avut o singură idee care a devenit text, era ceva de genul că bugetul României e mai mic decât cifra de afaceri Apple. Nu mi s-a părut amuzant, dar îmi lua mai mult ca să-i explic de ce decât să o scriu, așa că am scris-o. Mă rog, a făcut vreo sută de like-uri... Tare de tot. Dar de ce nu-i spuneţi pe nume? Cum îl cheamă? Ovidiu se oprește din zdrăngănit. Călin: Eu îi zic Zero. Eu, Cosmin, da’ nu-l cheamă așa! Mhhhhhh... mă distrează! Eftimie înhaţă de beregată o sticlă de Fanta de doi litri și o ridică deasupra capului. Cum, nu vrei? Pentru tine am luat-o!

Patronu’ există!

Pe Timesnewroman.ro e logo-ul Arnia Software, firmă al cărei Managing Director e Ciprian Bădescu, alias Cosmin, Zero, Mogulu’, Patronu’. Căutaţi pe Google, că nu i-o plăcea să iasă în faţă, dar nici nu se ascunde. Călin susţine că, oricum, a început să-i placă de când s-a prins că poate agăţa dacă zice că e de la TNR.

Lovitura mă pune jos. Mă adun cu greu. Călin

surâde manierat. La capitolul... planuri de viitor... mai e o idee... pâlpâindă, ca să-i zic așa... Ai văzut ce scrie pe ușă? Humor Ads. Vrem să facem o agenţie de publicitate. Mai avem niște idei audiovideo, am pus vreo două chestii pe YouTube. O comunitate premium, în care poţi să intri dacă faci glume. OK, dacă au început să vină bani și, ăăă, Patronu’, pardon, nu daţi!, Mogulu’ continuă să-i susţină... carear fi ameninţările? Călin dă din umeri. Bine, dar de curând cineva v-a luat doi oameni... Nu contează, importantă e echipa. Ideile le au unii, le scriu alţii și așa mai departe. Vrem să mai aducem oameni, chiar dintre cititori. Dar e de reţinut un lucru: trebuie să-i placă lui

Eftimie... Într-un colţ, personajul care răspunde la acest nume tocmai a incendiat o chitară electrică, la care Ovidiu se acompaniază uneori atunci când cântă la chitara numărul unu, acustică. Eftimie a îngenuncheat în faţa ei și face mătănii, mârâind: Let me stand next to your fire! În redacţia TNR e mult fum, mă gândesc că ar fi cazul să cam stairway from heaven. Ovidiu lasă chitara care nu arde din mână și mă conduce politicos către ieșire: Știi, am văzut azi noapte, pe National Geographic, un documentar foarte interesant despre Stephen Hawking. El, de fapt, putea vorbi când era mic. Dar a răcit și i-au făcut o traho... trahi... Traheotomie. Te-ai uitat?...

Talente

Ovidiu cântă la chitară compulsiv bossanove, toată ziua. Din când în când, Eftimie se metamorfozează şi revarsă kilowaţi şi decibeli

CONCLUZII PRELIMINARE ALE UNUI STUDIU GLOBAL OSF-SOROS

Globalizare, convergenţă, new media: oare?... REFERENCE SERIES

MAPPING DIGITAL MEDIA:

NO. 2

În 2010, Open Society Foundation a lansat un program ambiţios, numit Mapping Digital Media, referitor la tranziţia către digital. Programul şi-a propus redactarea de rapoarte referitoare la 60 de ţări, din care 36 se află în stadiu final. Marius Dragomir, român stabilit la Londra şi implicat în managementul Mark Lee Hunter programului,Byrelatează pentru The Industry. DE MARIUS DRAGOMIR

DIGITAL MEDIA AND INVESTIGATIVE REPORTING

BUSINESS-URI MEDIA

Globalizarea media e reală? Da și nu, fiindcă sunt ţări în care jucătorii locali recuperează branduri media de la grupurile internaţionale. În ce măsură înseamnă abundenţa de noi lansări un boom propriu-zis, la nivel mondial? Mai puţin, fiindcă multe experimente dispar repede. Online-ul e vital, dar subfinanţat, iar convergenţa media nu e atât de manifestă pe cât se estima: telecomurile se implică doar pe alocuri în conţinut.

ACHIZIŢII PUŢINE PE PIAŢA MEDIA GLOBALĂ În întreaga lume, achiziţiile și fuziunile pe piaţa media de informaţie nu au fost atât de bogate pe cât se așteptau experţii în domeniu. Parte din vina pentru această relativă sărăcie pe piaţa de tranzacţii media a fost și căderea economică globală. Cuplată cu schimbările fundamentale care au avut loc în multe ţări în comportamentul de consum media, criza economică a contribuit major la crearea unei stări de expectativă și incertitudine, în special pe nișa de media de știri. În urma unei analize asupra a 36 de ţări incluse în raportul OSF Mapping Digital Media (MDM), într-un sfert din cazuri nu am consemnat nicio cumpărare sau fuziune semnificativă pe piaţa media informativă. Această apatie investiţională s-a făcut simţită fie în pieţe așezate, precum Italia, Japonia sau Suedia - unde poziţia solidă a jucătorilor locali descurajează nou-veniţii -, fie în ţări puternic polarizate, precum Argentina, unde intrarea pe piaţă cere investiţii mult prea mari. Fie, în al treilea rând, în pieţe dominate de cercuri de investitori apropiaţi de elitele și conducătorii politici, precum Mexic, unde interesele politice primează asupra celor economice.

Globalizarea media nu se confirmă

În cele 36 de ţări asupra cărora deţinem date în acest stadiu al MDM, în perioada 2007-2011, numărul achiziţiilor și fuziunilor din piaţa de media informativă s-a situat la aproximativ

Raportul public-privat în sursele de finanțare ale media Public Privat USA 1% 99% Peru 1% 99% Liban 1% 99% Polonia 3% 97% Argentina 4% 96% Africa de Sud 5% 95% Turcia 7% 93% Lituania 10% 90% Italia 11% 89% Letonia 13% 87% Moldova 13% 87% Olanda 13% 87% Slovenia 13% 87% Macedonia 15% 85% Japonia 19% 81% România 20% 80% Serbia 23% 77% Germania 25% 75% Ungaria 25% 75% Nigeria 25% 75% Suedia 26% 74% Georgia 32% 68% Rusia 32% 68% Spania 39% 61% Muntenegru 48% 52% 65. Într-o treime din cazuri a fost vorba de vânzări către companii locale. Percepţia de internaţionalizare/globalizare a pieţei media nu se confirmă, dimpotrivă, e mai degrabă vorba de o dezinternaţionalizare, ca urmare a faptului că, în anumite ţări, proprietatea a trecut în mâinile altor patroni locali. Cele mai bune exemple, în acest sens, rămân Rusia și Statele Unite. În Rusia, ca să poţi să supravieţuiești pe piaţa media, o condiţie esenţială este să fii un apropiat și un agreat al clasei politice. Cu alte cuvinte, media rămâne un instrument de influenţă, fenomen care nu

Sursa: Mapping Digital Media (informaţii preliminare), 2012

Implicarea telecomurilor în media Ţara Media în proprietatea Sector Telecomul telecomului proprietar Croaţia Ungaria Italia Lituania Mexic

Tportal X La7 MTV Italia Zebra.lt TV Azteca

Online TV TV Online TV

Maroc Slovenia Suedia Thailanda Statele Unite

Medi1 TV Siol.net MTG/Tele2 True channels Comcast/NBC

TV Online TV TV TV

Schimbări în ultimii 5 ani în structura de proprietate

T-Mobil/VIP Lansat in 2005 Telecom Italia Nici una Telecom Italia Nici una Teo LT Nici una Grupo Salinas** Telecomul Telmex încearcă să intre în media Maroc Telecom Deal in 2008 Telekom Slovenia Nici una Stenbeck Nici una True Corporation Nici una Comcast Nici una

Nicio prezenţă: Albania, Argentina, Bosnia-Herţegovina, Chile, Columbia, Cehia, Georgia, Germania, Japonia, Kenya, Letonia, Liban*, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Nigeria, Peru, Polonia, România, Rusia, Serbia, Africa de Sud, Spania, Turcia, UK X - Informaţie

nedisponibilă; * statul, cu toate acestea, deţine multe proprietăţi atât în sectorul telecom cât şi în cel media; ** proprietar al companiilor de telefonie Iusacell and Unefon Sursa: Mapping Digital Media (informaţii preliminare), 2012

s-a schimbat de aproape 20 de ani. Afacerile și achiziţiile în media rusă reprezintă de fapt schimbări de grupuri de influenţă.

mai importante vânzări au fost trecerea televiziunilor Antena C și Euro TV de la stat la oameni de afaceri locali.

Rușii intră în Marea Britanie

Online-ul nu se vede în achiziţii, ci în lansări

Ultimii cinci ani au însemnat și o tendinţă de creștere a proprietăţii rusești în media din Marea Britanie. Din cele trei mari tranzacţii petrecute, două au fost vânzările grupurilor de presă cotidiană The Daily Mail și Independent News & Media investitorului rus Aleksandr Lebedev. Mișcarea este catalogată de experţii britanici Des Freedman și Justin Schlosberg drept o “resurecţie a dominaţiei baronilor de presă”. În Europa de Est, ultimii cinci ani au dus la ieșirea în valuri a investitorilor vesteuropeni, fenomen declanșat în special de înrăutăţirea condiţiilor economice, combinată cu o intensificare a presiunilor politice asupra grupurilor media. În ţări precum Moldova și Serbia, piaţa achiziţiilor a luat forma privatizării. În Moldova, cele

Creșterea sectorului online, care ar fi trebuit să se vadă în dinamica achiziţiilor media, s-a dovedit a fi un mit. Peste trei sferturi din numărul tranzacţiilor semnificative pentru piaţa media de informaţie au fost, în ultimii cinci ani, în televiziune și presa scrisă. Cu toate acestea, Internetul e cel mai în vervă segment, cu cele mai mari creșteri și un dinamism comparabil poate numai cu liberalizarea pieţelor de televiziune din anii 1980, în Europa de Vest. Însă pe Internet avem de-a face în special cu lansări. Dinamica pieţelor din cele 36 de ţări este extraordinară mai ales când e vorba de inovaţie și noi jucători. În general, numărul acestora a crescut simţitor. În aproape toate ţările analizate a avut loc cel puţin o lansare de titlu, portal sau televiziune nouă în

BUSINESS-URI MEDIA

penetrarea Internetului în Marco

de noi brand uri media în 36 d e ţări, în ultim ii cinci ani

branduri de informaţie lansate în Moldova

perioada 2006-2011, ceea ce duce la un total de peste 75 de astfel de evenimente. Peste 30 la sută din lansări au avut loc pe online, dar importanţa Internetului este mult mai mare dacă stăm să ne gândim că majoritatea jucătorilor din media clasică au creat și extensii online, de multe ori masive. În ce măsură vor supravieţui brandurile nou lansate este greu de prevăzut. Piaţa media se confruntă în general cu schimbări bulversante la nivelul consumului. Paradoxal, cele mai multe eșecuri le-am constatat în ţările și pieţele avansate, caracterizate prin nivel concurenţial și tehnologic ridicat. Modelele online globale s-au confruntat în aceste cazuri cu alte modele, cu rădăcini locale adânci. În timp ce într-o ţară precum Olanda, ziarul online DAG a închis în 2008, la un an de la lansare, în multe ţări cu pieţe mai precare dinamica lansărilor este mult mai bogată. În Moldova, de exemplu, au avut loc în ultimii cinci ani zece lansări de medii de știri, dintre care patru televiziuni. În Maroc, tot ce e nou vine pe Internet. Aici, până acum câţiva ani nimeni nu putea ridica vocea împotriva autorităţilor, și în special a regelui. Iar creșterea publicaţiilor online se combină cu cea a gradului de penetrare a Internetului, e drept, pornind de la o cifră foarte redusă. Din 2005 până anul trecut, gradul de penetrare a crescut în Maroc de la mai puţin de 1 la sută până la peste 5 la sută. În acest ritm, un sfert din populaţia ţării va fi conectată în 2015. În afară de intrarea unor jucători noi pe piaţa radio, cele mai relevante lansări media marocane au fost în ultimii cinci ani media online precum Hespress.com, Menara. ma, Hibapress.com și Lakome.com. Este de așteptat ca unele dintre acestea să cadă victime ale presiunilor economice.

Mogulii lansează offline, jurnaliștii lansează online

Una din tendinţele clare din aceiași ultimi cinci ani este contaminarea pieţei de media de știri din domeniul politic. În majoritatea ţărilor studiate, indiferent de situarea geografică, cei care lansează medii clasice pe această nișă sunt conectaţi cu același politic. Îmbucurător este însă faptul că între lansările de media tradiţionale și cele pur online există o mare diferenţă. Ziarele, televiziunile și posturile de radio lansate în ultimii cinci

ani sunt într-un fel sau altul mijloace de influenţă politică, având proprietari aflaţi în Parlament, în structurile puterii sau tupilaţi prin paradisuri financiare. În schimb, foarte multe lansări de medii online sunt făcute de jurnaliști. O explicaţie este deschiderea pe care Internetul o oferă, ca libertate de expresie și potenţial de audienţă, în ţări în care media tradiţională este sfâșiată între două-trei grupuri de influenţă și interese. În Japonia, portalul J-Cast a fost lansat în 1997 de un fost editor de revistă. În Chile, portalurile Elpost.cl și Eldinamo.cl au fost singurele lansări majore în ultimii cinci ani. În Slovenia, jurnalistul Bojan Pozar a devenit cunoscut, de câţiva ani buni, datorită siteului de știri tabloid care îi poartă numele. Cu toate acestea, în ciuda prospeţimii pe care o aduc jurnaliștii prin lansările pe online, veștile referitoare la aceste lansări sunt mai puţin bune la capitolul finanţare și profit. Intrarea cu costuri reduse pe piaţa online, despre care s-a scris și vorbit la nesfârșit vreme de aproape 10 ani, s-a dovedit a fi un mit.

Convergenţă, dar mai puţin decât credeam

Convergenţa tehnologică, despre care s-a vorbit atât în ultimii ani, se întâmplă sub ochii noștri. Serviciile companiilor de telefonie sunt din ce în ce mai complexe: pachetele de fix-internet-mobil-tv, în diverse combinaţii, au devenit o obișnuinţă cam peste tot. Cu alte cuvinte, spre deosebire de anii trecuţi, ai televiziunii analogice, face mult mai mult sens să produci, transmiţi și vinzi totul sub același acoperiș. Cel puţin așa au presupus susţinătorii convergenţei media absolute, de ani buni. Telecomurile sunt active în materie de digitalizare terestră, unde expertiza tehnică le poziţionează bine în privinţa achiziţiei de multiplexuri. Cu această excepţie, însă, convergenţa media nu s-a petrecut atât de mult cât se așteptau unii, la nivelul de proprietate. Companiile de telecomunicaţii nu vor să cumpere media și nu vor sau au mai puţin interes în a produce conţinut. Motivul pentru care evită astfel de achiziţii este natura total diferită a celor două tipuri de operaţiuni, care funcţionează fiecare în felul ei propriu.

Lansări media informative în Europa Centrală, de Est și Sud-Est, 2006-2011 Ţara de origine Ţara Media Sector Proprietar propietar Albania Nici una Bosnia-Herţegovina TV1 TV X X Al Jazeera TV Al Jazeera Qatar 24sata TV Broadcasting Styria Austria Croaţia Dragan Cuca/ Kapital Network Broadcasting Supervizija Local Zagreb Letonia Nici una 15 minucju Print Schibsted Norvegia Lituania Alfa.lt Online MG Baltic Local Atn.lt Online X X Lietuvos rytas televizija TV Lietuvos rytas Local Macedonia Makedonija24 Online TV X X Investitori locali/ Local/SUA Muntenegru TV Vijesti TV MDLF Polonia Nici una B1 TV, RTV, Giga TV, România Nașul TV, televiziuni investitori România Transilvania de știri locali Live ş.a. 24 sata Ziar gratuit Ringier Elvetia Serbia Alo! Ziar Ringier Elvetia Styria Zurnal24 Ziar gratuit Austria Media Group Slovenia Pozareport.si Tabloid online Blogger Local Bojan Pozar Ungaria Echo TV TV Gabor Szeles Local Se știe, însă, că industria telecom a început să preia distribuţia de TV și conţinuturi media, pe care televiziunile o realizau ele însele. Excepţiile sunt doar ţări ca Albania - unde telecomurile au rămas în urmă, iar locul lor a fost luat de operatori digitali specializaţi, care au investit în piaţă încă de prin 2005 sau Mexic, unde CNA local restricţionează intrarea companiilor de telecomunicaţii pe piaţa de distribuţie de conţinut, la presiunile colosului TV Azteca, postul care ţine sub papuc un întreg congres. În 24 din totalul de 36 de ţări studiate, nu am găsit exemple de proprietate telecom în media. Iar acolo unde telecomul a investit, a făcut-o doar în televiziune și Internet. În Chile, mișcarea s-a produs în sens invers,

dinspre media spre telecom. În 2010, compania Copesa, care deţine un număr de ziare, serioase precum La Tercera sau tabloide ca La Cuarta, a cumpărat o cincime din acţiunile companiei de telecomunicaţii VTR, operator de cablu și telefonie mobilă. Piaţa cu cele mai complexe și convergente structuri de proprietate rămâne cea americană. Ultima mega-fuziune a fost cea dintre Comcast (telefonie) și colosul TV NBC, în 2010. Deschiderea pentru afaceri există totuşi, fiindcă modelul e unul profitabil în ţări bine dezvoltate. În Suedia, grupul Stenbeck deţine popularul ziar gratuit Metro și un număr de staţii de radio și tv, dar în același timp a investit și în operatorul de telefonie

X - Informaţie

nedisponibilă Sursa: Mapping Digital Media, (informaţii preliminare) 2012

BUSINESS-URI MEDIA

Tele2. În cealaltă extremă, True Corporation din Thailanda joacă exact cartea pieţei în formare, intrând în toate segmentele și nișele unde găsește posibilităţi de a integra serviciile și conţinutul. True Corporation deţine compania de telefonie mobilă True Move, serviciul de Internet True Online, serviciul de pay tv True Visions, ca și True Money, un business care se ocupă cu transferul de bani. Pe lângă asta, True produce conţinut in-house și îl transmite prin canalele specializate de muzică (True Music) sau informaţie și comentariu (TNN 240-News).

din cele 36 de ţări studiate nu au niciun investitor din telecom

de ţări în care veniturile private scad accentuat

-27%pieţei

scăderea de publicitate din Spania în 2010, faţă de 2007

Cine plătește nota?

Schimbările produse de digitalizare au avut și au un impact major asupra surselor de finanţare. Dacă, în anii de conţinut analog, industria media se susţinea din banii publicitarilor, împărţiţi în pieţele occidentale după un algoritm bine stabilit în funcţie de audienţă, ultimii ani au provocat o schimbare majoră în acest model. Din ce în ce mai mult, publicitarii descoperă în Internet și, acolo unde există, televiziunea digitală valoarea comportamentului și a consumului în pași mici, în detrimentul evenimentelor care înghit o mare parte din bugetele spenderilor. În mai multe dintre ţările studiate, însă, sursele de bani din piaţa media, adică în primul rând publicitatea, nu au fost niciodată suficiente pentru a susţine o industrie media. Sume mari vin din sectorul public.

tot mai mulţi bani publici

În accepţiunea Mapping Digital Media, veniturile publice se referă la bani alocaţi de la bugetul de stat, taxe pe abonament, taxe pe alte servicii și fonduri publice. O analiză detaliată a dinamicii finanţărilor media din ultimii cinci ani pe 25 de ţări arată în general o scădere accentuată a veniturilor private faţă de cele publice. Cu alte cuvinte, sumele de bani provenite de la stat sau din abonamente nu au scăzut la fel de mult precum banii cheltuiţi pe publicitate. Mai mult, în 12 din cele 25 de ţări, veniturile publice au crescut, în timp ce în alte 10 au suferit o scădere. Tendinţa era previzibilă încă din 2008, pe fondul căderii economice. Dar, în ciuda acestei prăbușiri, sectorul privat rămâne

de departe dominant în mixul finanţării media. În 2010-2011, publicitatea reprezintă cel puţin trei sferturi din totalul finanţărilor pentru media în 20 dintre cele 25 de ţări. Singurul exemplu extrem, cu o pondere a surselor publice de aproximativ o jumătate din total, este mica piaţă muntenegreană.

SUA, pe dos decât Rusia

La celălalt capăt al spectrului, topul pieţelor finanţate din bani privaţi începe cu SUA, unde modelul e de felul: “Piaţa este suficientă, iar intervenţia banilor publici este nesănătoasă.” În Peru, statul și taxele sunt prea slabe ca să poată susţine și media, iar în Liban, marile familii își împart industria media în totalitate. Dacă ne uităm la tendinţe, cea mai mare creștere a finanţării publice a avut loc în perioada 2005-2011 în Spania și Rusia. În Spania, piaţa de publicitate, care ajunsese în anul de vârf 2007 la un ameţitor 7,9 miliarde, se micșora cu 27% faţă de această cifră în 2010. În paralel, fondurile alocate de stat pentru televiziunile publice, naţională și regionale, au crescut cu 346% între 2005 și 2010. În Rusia, tiparul este diferit. Statul a revenit în forţă în peisajul media și a pompat sume din ce în ce mai mari de bani în tentativa de a ţine piaţa sub control: alocaţiile de stat au crescut de la 183 de milioane de dolari în 2005, la 2,05 miliarde cinci ani mai târziu.

foarte mare/foarte mic

Experienţele de până acum arată că pieţele media vor continua să se fragmenteze în nișe de consumatori, care vor redefini și modelele de finanţare. Deși pieţele de publicitate își vor reveni în cinci ani la ritmul normal de creștere, piaţa media, aflată în continuă extindere, expandare și transformare, va fi din ce în ce mai greu de susţinut din acești bani. Ceea ce se întâmplă în cele mai diferite pieţe, de la Maroc la Marea Britanie și din Japonia în Muntenegru, arată că, în tranziţia către digital, cei care supravieţuiesc par să fie ori conglomeratele cu capitalizare majoră, ori brandurile foarte mici, care știu să monetizeze consumul unui public restrâns, eventual hiperlocal.

41 Rapoartele Mapping Digital Media pe ţări pot fi descărcate de la www.mappingdigitalmedia.org

CIFRE

AUDIENŢE

Vara anului 2012: Intact are două televiziuni în top 3 În lunile de vară ale anului 2012, Antena 3 s-a apropiat, în top 3 posturi, de cele două mari televiziuni generaliste. Audienţele B1 TV, Realitatea TV şi România TV au crescut şi ele, deşi în măsură mai mică. DE CRISTINA DUMITRU Din datele alăturate se poate observa că Antena 1 s-a apropiat de liderul PRO TV. Cea care oferă un avantaj Intact este însă televiziunea de ştiri, care face ca grupul menţionat să aibă două televiziuni în primele trei, pe dos decât în 2008, când grupul PRO (CME) reuşea aceeaşi performanţă cu PRO TV şi Acasă TV. TVR 1 şi Realitatea TV, care în diferite epoci au avut aspiraţii la locul al treilea, nu mai au aceste

Whole Day

Iunie-August 2012

Channels Rtg % Share Rtg (000) Pro TV 2.3 12 242 Antena 1 1.9 9.9 199 Antena 3 1.9 9.8 198

Access

Iunie-August 2012

Channels Rtg % Share Rtg (000) Pro TV Antena 1 Antena 3

Morning

3 11.9 318 3 11.8 314 2.3 9.2 245

ambiţii în ultimele sezoane. În lunile următoare, competiţia dintre CME şi Intact se va accentua, datorită reintrării în grila PRO TV şi Antena 1 a formatelor mari, gen Vocea României şi X-Factor. Antena 3 are şi ea un culoar, având în vedere evenimentele politice din această toamnă, care vor culmina cu alegerile parlamentare din 9 decembrie.

Day Time

Channels Rtg % Share Rtg (000) Antena 3 Antena 1 Pro TV

Iunie-August 2012

Channels Rtg % Share Rtg (000) Pro TV Antena 3 Antena 1 42

5 14 526 3.6 10 375 3.2 8.9 335

Iunie-August 2012

Channels Rtg % Share Rtg (000) Antena 3 Pro TV Antena 1

2 9.3 208 1.8 8.4 189 1.7 8.1 180

CME vs INTACT

Channels Rtg % Share Rtg (000)

Prime Time

1.9 10.5 202 1.9 10.3 198 1.4 7.4 143

Late Fringe

Iunie-August 2012

Pro TV 2.7 24.4 285 Antena 1 1.4 12.5 147 Antena 3 1 9.2 107

Iunie-August 2012

Iun-Aug 2012 Urban +g

Whole day Prime Time Morning Day Time Access Late Fringe

CME

17.7 21.4 26.9 12.1 17.3 14.4

diferenţă IMG vs CME

IMG Iun-Aug 12

21.6 3.9 21 -0.4 22.7 -4.2 22.5 10.4 22.9 5.6 19.4 5

Perioada: iunie-august 2012; Target: all urban Sursa: Kantar Media; Copyright: ARMADATA

CIFRE

BAROMETRUL BRANDURIL OR

A U G U S T botezatu are cu ce, dar n-are când Începând din acest număr, am extins Barometrul brandurilor: vom realiza împreună cu mediaIQ două topuri de mărci comerciale în loc de unu - străine şi româneşti, plus o nouă rubrică, de trending topics. BR A NDU RI S TR ĂIN E

apple

Numai IT şi maşini Ocupanţii primelor trei locuri din topul brandurilor străine au menţiuni înrudite: Apple și Samsung apar mai ales ca urmare a procesului câștigat de Apple, care duce la interzicerea comercializării mai multor produse Samsung. iPhone se afla, în august, pe ultima sută de metri înainte de lansarea versiunii numărul 5, iar știrile referitoare la el au contribuit la volumul Apple. BMW se vede în rezultatele monitorizării datorită unor teste legate de M5 și M6, dar și unui mouse cu design inspirat de mașină, produs de o firmă pe nume Thermaltake. Windows a făcut vâlvă cu anunţul că versiunea 8, care se va lansa pe 26 octombrie, va costa numai 69,99 dolari. Despre iPad, celălalt device Apple, se zvonește că se va găsi și într-o versiune mini, mai apropiată de tablelele cu Android, iar Ford face un face-lift la Fiesta și dă detalii despre B-Max și Mondeo. Mercedes apare, printre altele, cu speculaţii legate de venirea lui Lewis Hamilton în echipa de curse și, în fine, Renault a făcut un PR de succes oferind campionilor olimpici români 16 mașini.

7040

samsung

6181

iphone

1634

bmw

1163

windows

1154

microsoft

1112

ipad

1099

ford

997

mercedes

837

renault

831

7000

BRANDURI ROMÂNEŞTI Romu-i rom şi berea-i bere

apple

4441

dacia

3999

iphone

2855

samsung

2576

rom

1694

microsoft windows

1159 875

mercedes 807 ipad 689 renault 568 0

1500

3000

4500

Dacia se vede în top din cauza apropiatelor lansări de modele noi, promovate cu niște așa-zise “imaginispion”. Rom e cea cu campania “Românii sunt deștepţi”, iar Petrom scumpește benzina. BCR s-a apucat să execute restanţierii, în timp ce Ciuc face o cupă la hochei pe gheaţă. Romtelecom are mai multe menţiuni referitoare la sponsorizarea Internet&Mobile World, iar CEC lansează oferte de credite ipotecare și imobiliare. În fine, Banca Transilvania face anunţuri de recrutare.

BRANDURI PERSONALE

Mircea Badea prinde pentru prima oară primul loc în top cu două știri: a rămas și fără carnet de conducere, și fără cont de Twitter, în timp ce în privinţa Innei tabloidele par a fi inventat o nouă meme, “ce urâtă e fără Photoshop” sau “în poza asta, unde e obosită”. Bianca Drăgușanu se vede într-un evantai de înţelepciuni declarative, printre care mai multe referitoare la propriile kilograme/propria anorexie, iar Pepe (sau soţia lui?) a născut o fetiţă. În privinţa lui Smiley și a Laurei Cosoi, presa le-a transformat despărţirea într-o lălăială cu accente ba yellow (“S-a suit băut la volan”), ba melo (“e disperat(ă)...”). Între cei doi, Andra a reînceput să se vadă la preselecţiile Românii au talent. Cătălin Botezatu are cu ce, dar n-are când să facă sex (nu se știe cu cine), dar Nadia Comăneci e febleţea lui Celine Dion, care a spus că i-a schimbat viaţa. Dan Diaconescu retrogradează pe 10 cu o prezenţă media difuză, părând că și-a luat concediu și a dat liber până în toamnă și ciocoilor.

mircea badea

1852

inna

1665

bianca drăguşanu

1563

pepe

1443

smiley

1373

andra

1085

laura cosoi

1068

cătălin botezatu nadia comăneci dan diaconescu

887 813 713

TRENDING TOPICS CUVINTE COMUNE euro milioane lei miliarde bani economică bancă compania europene criza preşedinte referendum suspendat politica electoral ministru decizia echipă olimpic medalii

2000

TRENDING TOPICS NUME PROPRII Romania Traian Basescu Crin Antonescu Victor Ponta USL Palatul Cotroceni CCR BNR FMI Europa Guvernul Germania Londra Grecia UE Olimpiada Spania Steaua Mircea Badea Elena Basescu

Barometrul brandurilor este realizat în colaborare cu agenţia de monitorizare Media IQ, pe baza unor date provenite din peste 60 de mii de surse. Detalii despre agenţie la www.mediaiq.ro

RUBRICA DE PĂRERI

Toamna TV, entertainmentul și politica

T IULIAN COMANESCU

este consultant media, autor al blogului de comunicare Comanescu.ro şi al volumului Cum să devii un Nimeni. Mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România, apărut în 2009 la Editura Humanitas. Este editor al revistei The Industry

eleviziunile comerciale din România încep toamna cu formate mari, previzibil. Situaţia politică va influenţa însă, tot previzibil, ratingurile. Interesante sunt micile schimbări de strategie, atâta cât le putem citi în anunţurile posturilor tv. Pe pieţele tv occidentale, marile formate sunt anunţate cu luni sau chiar ani în avans, avanpremiere pentru presă, petreceri de vânzări și, dacă e vorba de o reţea ca NBC, întâlniri cu posturile afiliate. Piaţa românească funcţionează pe dos, în sensul că lansările importante sunt anunţate doar vag, cu strigări de marketing, și secretul asupra zilei și orei de difuzare e păstrat cât mai mult. E mai greu să judeci lucrurile pe baza anunţurilor de PR, dar cu această precauţie, putem spune că în această toamnă CME face două mutări de perspectivă, iar Intact turează motoarele serios. Sunt două strategii complementare care ţin de poziţia pe piaţă, dar și de bani. Începem cu PRO TV, care bagă în grilă Vocea României și Dansez pentru tine. Deloc surprinzător - sau, eventual, surprinzător e tocmai faptul că nu e nimic surprinzător. Dansez... a ajuns la al treisprezecelea sezon, infirmând zvonurile referitoare la sistarea producţiei; păstrarea unui show atât de longeviv în grilă se leagă de o piaţă de publicitate care s-a stabilizat în jurul a 200 de milioane de euro (cheltuieli pe tv), raportat la care o investiţie într-un format major ar fi oneroasă. Noutăţile noi, ca să zicem așa, de la PRO vin însă dintr-o zonă oarecum experimentală în România - serialele de ficţiune. Aici e vorba de Tanti Florica, cu Florin Călinescu în travesti, și Spitalul de demenţă al lui Toni Grecu. Asta, pe un segment pe care nu se prea întâmplă multe, unde matusalemicul și bizarul Trăsniţi de la Prima TV e în continuare un fel de hit. Desigur, e vorba de producţii cu buget mai mic, dar în același timp de aspiraţia către succes și ratinguri într-un al doilea slot de prime-time, de după marile producţii. La Intact, noutăţile majore sunt mai multe. X-Factor se relansează cu un line-up de

judecători noi: Dan Bittman, Delia Matache și Cheloo. Dan Negru vine cu un nou format de categorie grea, un game show numit Cu banii jos, care s-a născut în 2010 pe Channel 4, sub numele de The Million Pound Drop. E vorba de întrebări și răspunsuri, dar banii nu cresc pe parcurs, ci se împuţinează în măsura în care concurenţii greșesc. Un al doilea format nou introdus este Familiada, show american longeviv (Family Feud), în care două familii încearcă să ghicească răspunsurile la niște întrebări care au fost testate anterior prin sondaje. În grila Antenei 1 se adaugă deja cunoscutele Te cunosc de undeva? și Next Top Model. Antena își mai confirmă ambiţiile prin cooptarea în echipă, ca Head of Production, a unui om din mașinăria PRO, Claudiu Oprea. În CV-ul lui se află poziţia de producător executiv la Master Chef și cea de producător de segment la Românii au talent. Într-un cuvânt, PRO TV păstrează esenţa grilei, în timp ce Antena 1 investește. E vorba în primul rând de ambiţiile de challenger ale Antenei, dar, pe de altă parte, la PRO TV lucrurile se pot lega de o schimbare de strategie pe termen lung, dată de implicarea Time-Warner cu 49,9% în acţionariatul proprietarului CME. Asta poate însemna o politică mai prudentă referitoare la costuri, ţinând cont și de pierderile de 7,5 milioane de euro pe care le-au înregistrat televiziunile CME în România anul trecut. Până aici, lucrurile sunt clare, dar pe piaţa tv a apărut un al treilea mare competitor: politica. În decembrie se încheie nu numai marile show-uri tv, ci și campania electorală. Asta înseamnă ratinguri substanţiale pentru televiziunile de știri, dintre care Antena 3 a crescut foarte mult, iar B1 a trecut pe locul al doilea. Pare că piaţa media își fură singură căciula? Mergeţi la paginile 50-53, unde Ileana Tomescu de la Brand Programming Network argumentează convingător că televiziunile politice sunt luate în calcul de media buyeri.

Pe piaţa TV a apărut un al treilea mare competitor: politica

OAMENI INTERVIU

ILEANA TOMESCU: VOM INTEGRA SOCIAL MEDIA ÎN MIXUL DE PUBLICITATE CLASICĂ

PORTRET

simon cowell nu vrea să fie rău, dar...

L A C E SE RV E Ș T E A T R E I A AG E N Ţ I E A I P G

În iulie, Brand Connection a trecut printr-un rebranding şi s-a transformat in Brand Programming Network (BPN), aşa cum a făcut-o şi în alte ţări în care IPG, care posedă în România şi Initiative Media, şi Universal McCann, derulează operaţiuni. Boss-ul BPN e acelaşi, Ileana Tomescu. Mutare cosmetică? Nu tocmai, iar The Industry a aflat dedesubturile. DE

IULIAN COMANESCU

Ileana Tomescu

„Vom integra social media în mixul de publicitate clasică” 50

INTERVIU

Octav Popescu, COO Lowe Group, a afirmat că Brand Programming Network vizează o creștere de 50-70% a cotei de piaţă. Probabil că era vorba de o raportare la Brand Connection, puteţi detalia? Noi ne refeream la cifra de afaceri actuală a Brand Connection, pe care am vrea s-o creștem cam cu 50% în următorul an, adică în 2013. Acum, depinde și de evoluţia pieţei din România, pentru că piaţa românească nu are acelaşi trend ascendent ca al altor ţări cum este SUA, de exemplu. De unde a și pornit această idee cu BPN, a treia reţea a IPG? Brand Connection există în 17 ţări din America de Sud și Europa și e poziţionată ca birou local în ţările cu potenţial. Sub numele Brand Connection, niciodată nu am fost poziţionaţi ca o a treia agenţie globală a IPG, ci ca o a treia agenţie de media din IPG în ţările cu nevoi de business locale. Asta înseamnă clienţi sau advertiseri locali... Clienţi locali. Și, sigur, am avut în vedere și conflictul de interese. De când existăm pe piaţa românească, atât noi, cât și Initiative am lucrat separat, în echipe diferite, companii diferite, păstrând confidenţialitatea totală asupra clienţilor. Singurul lucru în comun sunt volumele pe care le negociem împreună. Brand Programming Network este altceva, va avea mai multă forţă, fiind o reţea globală. Vor fi deschise multe birouri noi faţă de cele ale Brand Connection, în SUA, în primul rând, care e cea mai importantă pentru toate reţelele. În orice agenţie, piaţa americană reprezintă până în 40-50% din volumele totale, internaţionale, ale unei reţele. De aceea, primul lucru pe care l-a făcut BPN a fost să deschidă birouri în SUA, și apoi să preia birourile Brand Connection în ţările unde acestea existau. Iar extinderea continuă. Au deschis în India, în Danemarca, de asemenea ţări noi. Și extinderea continuă și în septembrie. În filozofia Brand Programming Network, “programming” vine de la programarea sau planificarea brandurilor. Puteţi detalia? Care e Unique Selling Proposition-ul BPN ca agenţie? Ne poziţionăm diferit faţă de Initiative si McCann. Cum anume: vrem să includem - deși toată lumea face asta într-o oarecare măsură - social media în mixul de comunicare.

Lucru care până acum nu se prea făcea în agenţiile de media. Și clienţii, și agenţiile au tendinţa de a trata acest vehicul separat. Există agenţii specializate de creaţie în social media sau digital, cum este Hyperactive, însă atât clienţii, cât și agenţiile tratau aceste lucruri separat. Social media nu era inclusă în mixul de comunicare ce include suporturile clasice, televiziune, print și chiar online, în sensul de display ad. E vorba tocmai de integrarea social media în acest mix. Există categorii de produse care merg foarte bine pe o strategie pornită din social și extinsă la canalele tradiţionale. Și tocmai aceasta este ideea. Pe mine m-a surprins faptul că, și în America, social media a fost până acum tratată separat. Cu alte cuvinte, numele se referă la faptul că programăm brandul de la început și până la sfârșit. Dar, cu social media, e și “programming” în legătură cu calculatoarele. În viitorul apropiat, vom avea niște dezvoltări care ne vor ajuta să vedem în timp real rezultatele din social media, pe care să le putem adapta încontinuu, în corelaţie cu televiziunea, presa, radioul și toate celelalte. Sigur că televiziunea va rămâne pe locul I, doar e main media channel! Dar pe locul al doilea sunt online-ul și social media. Iar social media, în România, a luat o amploare fantastică în ultimul an, să zicem. Și atunci poţi crește un brand pornind din social media, pentru ca, încet-încet, să-l extinzi și pe celelalte canale. O problemă în acest gen de integrare e sistemul comun de referinţă, măsurătorile de pe online, de pe tv și alte canale, care ar trebui să ajungă la un numitor comun sau o metodologie acoperitoare. Cum veţi pune totul în aceeași oală? Aveţi un sistem in-house? Va exista un sistem in-house, care se dezvoltă acum și care ne va ajuta sa vedem în timp real rezultatele din social media, astfel încât să avem timp să adaptăm și să extindem comunicarea și pe celelalte canale. Am vorbit până acum despre importanţa social media pentru advertiser în general. Ce înseamnă asta, mai precis? Reţele sociale, bloguri, wiki, video sharing...? Mai degrabă, Facebook, Twitter, mai puţin celelalte. Noi nu vom face creaţie pe social

media, dar vom face strategia de comunicare integrată. De ce puneţi accentul mai degrabă pe Facebook și nu pe bloguri, care sunt destul de dezvoltate în România? Dezvoltarea foarte mare s-a produs pe Facebook. La sfârșitul anului 2011, aveam mai mult de patru milioane de subscriberi și de atunci au crescut foarte mult. Ne orientăm pe ce e eficient. Dacă apare altceva în următorii doi ani, vom fi acolo. Fiindcă toate aceste dezvoltări apar în mediul virtual cu o viteză uimitoare. Nu știi ce se va întâmpla peste un an sau doi. Înainte, totul era mult mai așezat, puteai gândi în perspectivă. Acum trebuie să ne adaptăm din mers. Dar, oricum, interacţiunea online este viitorul, indiferent că e Facebook, că e Google, că e orice reţea de socializare sau orice nou instrument care aduce oamenii în conexiune. Noi rămânem în continuare o agenţie de media care oferă servicii specifice de media tradiţională, ţinând însă pasul cu dezvoltările noi. Aţi vorbit despre accentul pus pe clienţi locali. Cum stăm, s-au mai dezvoltat business-urile locale? Îmi puteţi da niște povești de succes, niște nume de spenderi? De șapte ani, de când existăm, am lucrat pentru clienţi locali: lucrăm de ani de zile pentru Labormed Pharma, de trei ani pentru Titan-Euromills. La acest tip de clienţi, există avantaje și dezavantaje. Avantajul e că poţi să creşti un brand de la început. Riscul poate fi ca acea companie să nu aibă rezultatele așteptate și atunci să întrerupă comunicarea. Acum, fiind parte a unei reţele internaţionale, vom avea și mai mult acces la licitaţiile internaţionale și la know-how. Dar, vorbind de internaţionalizare, nu există riscul să ajungeţi în pitchuri de vânzări cu Universal McCann sau Initiative? N-o să ne concurăm niciodată. Avem culoare de alergare diferite. Dar cum se face asta, se vorbește la telefon înainte? Da, vorbim între noi. Sigur, dacă un client vrea să invite McCann și Initiative sau Universal McCann și Brand Programming Network în România, noi știm unii de alţii. Și la nivel internaţional, lucrurile sunt foarte bine

setate. La nivel internaţional, există Initiative, McCann și Brand Programming Network, care cumpără împreună, pun volumele împreună, dar are fiecare segmentul său de business. La fel este şi în România, aici Initiative şi Brand Programming Network aparţin aceluiași grup de comunicare, Lowe. Din tot ceea ce îmi spuneţi, nu văd vești foarte bune pentru publisherii locali, de site-uri clasice, care se alimentează din display ad. Ei se plâng că le scad veniturile, în timp ce banii cheltuiţi pe Internet cresc. E vorba însă de bani care se duc spre social media, care înseamnă mai ales jucători globali. Depinde de strategia fiecărui brand. Așa cum nu va dispărea presa și nici publicitatea în presă sau outdoor-ul, nu va dispărea nici campania clasică de online. Trebuie făcută întotdeauna o combinaţie, în funcţie și de obiectivul pe care îl are fiecare brand. Social media creează mai degrabă brand, imagine, decât vinde propriu-zis. Exact. Sau poate fi vorba de promoţii. Sau poate fi vorba de o promoţie pe care o pornești în social media și extinzi peste tot, dar îţi trebuie şi expunere display ca să o anunţi. Fiecare canal are rolul lui. Diferenţa este că în acești ani segmentarea a ajuns foarte mare, suporturile sunt din ce în ce mai multe și trebuie să ai în vedere tot timpul obiectivele brandului, pentru ca să poţi selecta ceea ce este potrivit şi să optimizezi astfel campania. Ne-am lămurit cu Brand Programming Network. Să trecem la piaţă, în general. Esti marea dvs. e că va scădea cu 2% în 2012. Da, asta este estimarea noastră. Acum, a trecut și vara, am avut și niște evenimente cum au fost Campionatul European de fotbal și Olimpiada, care poate n-au adus volumele pe care le aduceau acum câţiva ani buni. Bun, dar vara sunt scăderi în care e vorba de sezonalitate, care se manifestă în fiecare an. Da, dar anul acesta scăderea a fost ceva mai mare decât anul trecut. Și din acest motiv, staţiile mari au fost sold out în prime-time. Advertiserii sunt în continuare destul de activi în timpul verii, deoarece anumite categorii de produse merg foarte bine vara. Am avut campanii care au fost sold out, a

~~~ V IAŢA

OPERA ~~~

ILEANA TOMESCU A absolvit Politehnica şi The Open University Business School ~~~ A fost Media Planner, Media Strategy & Planning Director şi Deputy Managing Director la Initiative Media România (1995-2005) ~~~ A fost Managing Partner la Brand Connection (2006-2012) ~~~ Managing Partner la Brand Programming Network după relansarea din iulie 2012

INTERVIU

18-49. Asta înseamnă alte branduri? Da, avem. Desigur, fiecare brand are grupul lui ţintă. Dar există branduri de medicamente sau Fast Moving Consumer Goods, care pot ţinti un public mai larg, de până la 55-60 de ani. Deci putem spune că 2012 este anul în care staţiile de știri au început să fie luate foarte în serios de advertiseri și media planneri? Da, putem spune că e anul staţiilor de știri. Au câștigat mult anul acesta, comparativ cu alţi ani. Dacă tot am ajuns la contextul politic, există aceste îngrijorări în mediul de afaceri, referitoare la fluctuaţia euro, alte date macro dictate de lupta politică. În ce măsură se văd ele în relaţia dumneavoastră cu clienţii? E un lanţ. Crește cursul valutar, cresc preţurile, scade puterea de cumpărare. Există motive de îngrijorare, există clienţi care și-au mai redus bugetele și alţii care stau în expectativă.

trebuit să reprogramăm, din cauza scăderii audienţelor.

“

Dacă tot vorbim de audienţe, se migrează mult către nișe și mai ales către televiziunile politice, în acest moment, în România. Ce înseamnă asta, din punctul de vedere al advertiserului și al media planului? Poţi face ușor o programare pe televiziunile politice? Preferi staţia gene ralistă de fiecare dată? E o combinaţie. Care depinde, iarăși, de obiectivul din brief. În ultimii ani, se utilizează un mix mai larg de staţii tv - staţii principale + staţii nișă - creând astfel echilibrul între reach și frecvenţă. Și combinaţia dintre cele două dă un rezultat mult mai bun decât consumul pe staţiile mari și, în mod firesc, cele mai scumpe. Referitor la staţiile de știri, Antena 3 a avut o creștere spectaculoasă, dar pe anumite segmente. Și Realitatea TV, și B1 TV au crescut anul acesta, dovadă ca telespectatorii au urmărit evenimentele politice care au marcat anul 2012. În orice caz, aveţi ce face cu acest telespectator de peste 40 de ani, care e la marginea clasicului

NU VOM FACE CREAŢIE PE SOCIAL MEDIA, DAR VOM FACE STRATEGIE

Dar suntem în continuare în acea marjă de 2% cu care va scădea piaţa de advertising în 2012. Noi, în continuare, spunem 2%, din semnalele pe care le avem. În 2011, am estimat 309 milioane, anul acesta ar putea fi 302 milioane de euro. Vedeţi în următoarele luni vreun soi de restart al economiei? Există prognoze de genul “va mai exista expectativă până în trimestrul I din 2013”... E destul de greu de spus. Dacă vorbeam în luna aprilie, nu am fi știut de cursul valutar, de vara fierbinte... Sperăm ca lucrurile să reintre pe făgaș. Oricum, în toată această situaţie volatilă, n-au fost scăderi dramatice sau schimbări semnificative pentru ultima parte a anului în bugetele clienţilor. S-ar putea însă să simţim acest impact în bugetele pentru 2013. Rămâne de văzut. Care, ca să încheiem optimist, s-ar putea să fie mai bun din punctul de vedere al consumului și bugetele să fie prea pesimiste... Da, este foarte posibil.

CUM T E P OŢ I E X P L OATA PE T I N E Î N S U Ţ I C U FO L OS

Simon Cowell nu vrea să fie rău, dar...

Prin mai, acest an, Jeremy Clarkson, legendarul prim-prezentator de la Top Gear, dacă putem spune aşa, confirma pe Twitter că emisiunea lui nu va avea un sezon de toamnă şi dădea o explicaţie precisă pentru asta: X-Factor. Ba chiar, la persoană: “Top Gear e o dubă clasa medie. Cowell e o mașinărie de luptă. O să începem noua serie după ce își termină concursul de cântat.” Bun, dar nu e Top Gear emisiunea cu cea mai mare audienţă din lume? Ba da, 350 de milioane de telespectatori, dar numai ca sumă a difuzărilor din 170 de ţări. În Marea Britanie, Clarkson e prins în sandviș între X-Factor de pe ITV 1 și un alt mare talent show, Strictly Come Dancing, pe BBC 1. Sau ar fi fost, dacă ar fi fost difuzat. Simon Cowell nu mai e în juriul de la X-Factor UK din 2010, dar referirea lui Clarkson la el e validă. E vorba într-adevăr despre cei

doi “masculi alfa” ai televiziunii din Marea Britanie, singura ţară care exportă în SUA formate, într-un număr care amintește de British Invasion-ul trupelor din Londra și Liverpool, care au cucerit America anilor ’60. Povestea de mai sus și deznodământul ei arată ceva despre raporturile de forţe din televiziunea contemporană. Talent show-urile sunt miza momentului, inclusiv în România. Iar Simon Cowell e la X-Factor, chiar dacă nu mai e la X-Factor.

Cu un picior în Pop Idol și altul în formatul propriu În UK, X-Factor fără Cowell jurat a pierdut din audienţă, de la o medie de 17,2 milioane, la 13,1 în ultimul sezon, dar asta înseamnă o cotă de piaţă de 42%. Cowell e însă jurat la X-Factor în SUA, care a început în 2011: o decizie logică,

Foto: Alison Martin

Top Gear este, se spune, cel mai urmărit show de televiziune din întreaga lume, şi totuşi nu se va vedea pe BBC 2 în această toamnă. Şi ce legătură are asta cu Simon Cowell? Ei bine, are, fiindcă X-Factor al lui Cowell e la concurenţă, pe ITV 1. DE CRISTINA DUMITRU ~~~ V IAŢA

OPERA ~~~

S-a născut pe 7 octombrie 1959 la Londra ~~~ În anii ’80, a lucrat ca A&R (Artist and Repertoire descoperitor de talente) la EMI ~~~ În 2001, a apărut pentru prima oară ca jurat la Pop Idol, pe ITV 1 (Marea Britanie) ~~~ În 2004, a lansat în Marea Britanie X-Factor ~~~ În 2010, a lansat X-Factor în SUA

IPNOTRETRRVEI TU SYCO Entertainment Simon Cowell îşi derulează businessurile prin intermediul SYCO Entertainment, companie care e un joint venture (50-50%) cu Sony Music Entertainment. SYCO deţine francizele X Factor şi Got Talent şi o serie de alte formate de succes mai mic, dar şi o serie de muzicieni care provin adesea din talent show-uri

dacă ne gândim la miza pe care o reprezintă America. Show-ul a pierdut, pe alocuri, în faţa concurenţei, dar a crescut ratingurile Fox cu 46-48 la sută, în zilele de miercuri și joi, când a fost difuzat pe televiziunea lui Rupert Murdoch în 2011. Cowell e creatorul show-ului, pe care îl produce și distribuie prin propria companie, SYCOtv, și subsidiarul Fremantle Media, Thames. X-Factor, difuzat și în România de Antena 1, nu e primul, dar e cel mai puternic talent show al momentului și a fost lansat de Cowell în 2004 în Marea Britanie. Cowell venea dintr-un format al naibii de asemănător, Pop Idol, care i se datorează altui Simon, pe nume Fuller. Cei doi sunt așa-zicând părinţii talentshow-ului contemporan, cel puţin cronologic. Cowell a fost judecător la primul Pop Idol din UK, în 2001, pentru ca în 2002 să treacă oceanul, la American Idol, unde a apărut până în 2010. Tot acest istoric încâlcit e necesar, fiindcă explică nu numai prezenţa mai multor talent show-uri asemănătoare în prime-timeul câtorva zeci de televiziuni din toată lumea, ci și acuzaţiile care i s-au adus lui Cowell în Marea Britanie, unde a îngropat Pop Idol pentru a crea foarte asemănătorul X-Factor, pentru care deţine drepturile. Povestea i-a atras un proces din partea celuilalt Simon, Fuller, despre care Daily Mail relatează că i-a cerut în justiţie daune de 100 de milioane de lire pentru încălcarea copyright-ului, altfel zis, pentru furtul ideii. Procesul s-a stins în 2005 printr-o înţelegere conform căreia Cowell i-a cedat lui Fuller 10% din câștigurile obţinute cu X-Factor în UK și și-a luat angajamentul de a nu lansa X-Factor în SUA timp de cinci ani. Tot Daily Mail spune că cei doi s-au aflat în aceeași încăpere în mai 2010, după finala Pop Idol. Cei prezenţi așteptau să vadă care va face primul pas către celălalt, iar cel care l-a făcut a fost Fuller. Care, în paranteză fie spus, e cotat cu o avere de 350 de milioane de lire, faţă de numai 165 de milioane ale lui Cowell.

Adevărata miză: ce se întâmplă cu concurenţii după?

Ca orice reality show, francizele de tip X-FactorPop Idol sunt fabrici a ceea ce antropologii numesc celebrităţi pe steroizi. Și Big Brother, și Survivor produc așa ceva: vedete născute peste noapte, cu o perioadă de viaţă scurtă. Însă talent show-urile au adus un nou ingredient financiar în reţetă: celebrităţile pe steroizi au deja o calificare și o imagine într-o industrie,

cea muzicală. Iar creatorii show-urilor sunt, la origine, descoperitori de talente. Simon Cowell și-a început cariera în anii ’80 la gigantul muzical EMI, angajat de tatăl său, care lucra la aceeași companie. Iar pentru câștigătorii X-Factor, finala e mai degrabă punctul de pornire al carierei decât încununarea. Iar drepturile muzicale sunt deţinute, desigur, de companii ca SYCOtv, cele care deţin și show-ul tv. Susan Boyle, cea mai “celebră celebritate” cu steroizi, care a câștigat în 2009 X-Factor în UK, a vândut, din albumul de debut, peste nouă milioane de exemplare. Pentru comparaţie, am mai amintit în The Industry că în 2009 dimensiunea totală a pieţei muzicale românești era undeva peste 17 milioane de fonograme. Asta spune destule despre business-ul de origine, la care se adaugă diferite deal-uri de sponsorizare.

Simon, judecătorul Ca să te faci mogul, îţi trebuie talent de afaceri. Însă Cowell a impus și un nou gen de personaj tv. În economia talent show-urilor, prezentatorii au mai puţină importanţă decât cele câteva persoane, de obicei trei, din juriu. Cowell s-a impus prin judecăţile tranșante, care îmbracă într-o aură de glamour răutatea de tabloid britanică. Și-a creat identitatea printr-o așa-numită signature phrase, zicere proverbială: “Nu vreau să fiu rău, dar...” (“I don’t want to be rude, but...”) - după care urmează, de regulă, o înșiruire de insulte crude și în același timp elegante. Pare simplu, dar Cowell a avut nevoie de training pentru asta, iar trainingul i l-a asigurat unul dintre cei mai buni oameni de PR ai momentului din Marea Britanie, Max Clifford, care a lucrat și pentru Mohamed Al-Fayed sau David Copperfield, dar și pentru guvernele Major și Blair. Prin prestaţia de la Pop Idol, Cowell a impus o tipologie, băiatul rău din juriu, care a fost imitată, cu mai mult sau mai puţin succes, în mai toate versiunile locale ale formatelor. Dar mai interesant, în toată povestea, e că Simon Cowell e și el o celebritate cu steroizi. Pe care și i-a injectat el însuși, făcând din propria viaţă o saga de comunicare într-un mod ce amintește de filozofia dandysmului. Care, acum peste un secol, însemna să-ţi faci existenţa o operă de artă.

RESURSE CĂRŢI

polemici, viruşi şi prosteală

SOFTWARE

INTERNET

cum evaluăm un site?

aplicaţii de ştiri pentru tabletă şi mobil HARDWARE

accesorii pentru telefoane mobile: putere, lumină, amperi!

CĂRŢI

DE CITIT ÎN SEP TEMBRIE

Polemici, Viruşi şi prosteală DE

CRISTINA DUMITRU

Un bătrân sorbonist dă lecţii de polemică, cu un volum care ar fi fost o succesiune de articole în reviste intelectuale, într-o lume care ar avea aşa ceva. Un eseist american crede că Google ne prosteşte, în timp ce inventatorul Microsoft Word s-a apucat de scris. New York Times se transformă şi ne lasă să vedem asta. Dar, pe de altă parte, transformări există în lumea cărţii de pe vremea papirusului.

Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui negru vodă NEAGU DJUVARA Pe la începutul anilor ‘90, bătrânul pribeag (avea vreo 75 de ani pe atunci) se întorcea în România, cum se zice, cu o tolbă de amintiri, în care se afla şi un doctorat în filozofia istoriei, de la Sorbona. La scurt timp, îl cunoştea pe Gabriel Liiceanu, la GDS-ul al cărui club e azi bântuit de ANAF. Cât contează să te afli la momentul potrivit în locul potrivit? Toată viaţa, Djuvara a fost mai degrabă în altă parte. Dar, în 2007, provoca un tsunami intelectual cu Thocomerius-Negru Vodă, cartea în care argumenta o teză nu în întregime nouă, dar provocatoare: că Ţara Românească a fost întemeiată de o dinastie de origine cumană. Desigur, asta a provocat ochi daţi peste cap în comunitatea academică autohtohă, al cărei salam cu soia patriotic mânjise vreme de decenii paginile manualelor de istorie. Răspuns criticilior mei... este pe undeva urmarea lui Thocomerius..., mai precis un volumaş (120 de pagini) în care Djuvara îşi precizează poziţiile faţă de critici. Strategiile polemice ale bătrânului leu (96 de ani azi) sunt în acelaşi timp transparente şi letale. O lecţie pentru o breaslă în care “Mori, mă, tu şi cu mă-ta!” e singurul argument cunoscut şi folosit: cea a jurnaliştilor.

Librării: 21,00 de lei (paperback) 58

Superficialii NICHOLAS CARR Cartea a fost pe lista scurtă pentru Pulitzer-nonficţiune în 2011. Autorul e cunoscut de pe Roughtype.com, blogul propriu, dar şi din colaborările cu publicaţii gen Harvard Business Review - cu alte cuvinte, are un picior în Web 2.0 şi celălalt în piaţa serioasă de idei. Pare mai îndrăgostit de cea de-a doua postură, fiindcă se situează pe poziţii circumspecte în privinţa producţiei colective şi, în general, a online-ului. Remarcabil e faptul că, atunci când a criticat Wikipedia, fondatorul acesteia, Jimmy Wales, a admis criticile şi a cerut sugestii de îmbunătăţire. Superficialii. Efectele Internetului asupra creierului uman este un punct de vedere din aceeaşi categorie, pe care Carr l-a formulat pentru prima oară într-un articol publicat în 2008 în The Atlantic, Is Google Making Us Stupid? Dacă vreţi să vă faceţi o idee despre carte fără să o cumpăraţi, căutaţi acest titlu pe Google şi veţi vedea că e primul rezultat. Ceea ce, s-ar putea spune, contrazice chiar articolul listat.

Librării: 49 de lei (paperback)

Virusul minţii RICHARD BRODIE Despre autorul acestei cărţi s-ar putea spune, pompos, că trăieşte era calculatoarelor aşa cum Nae Ionescu trăia filozofia. Născut în 1959, s-a numărat printre primii 100 de angajaţi ai Microsoft, calitate în care, din 1981, a realizat prima versiune a unui program pe care trebuie să fii focă sau Socrate ca să nu-l fi deschis vreodată, Microsoft Word. Pentru această ispravă, Bill Gates l-a făcut (pe Brodie, nu pe Socrate) asistentul său tehnic personal, dar Brodie a căutat începând cu 1986 o carieră mai promiţătoare. Au urmat câţiva ani de frământări, care în 1993 au dat naştere unei cărţi motivaţionale “pentru oamenii care n-au nevoie de ajutor”. Virusul minţii - Cum ne poate fi de folos o ştiinţă revoluţionară, memetica e a doua carte a lui Brodie, din 2004, în care frământatul programator-scriitor caută o aplicare terestră a disciplinei construite pe conceptul din 1976 al lui Richard Dawkins, meme. Prin acest cuvânt, Dawkins înţelegea unităţile de sens cultural care se propagă prin lumea contemporană ca genele în biologie: bancuri, modă, fenomene virale de Internet. Aproape 30 de ani mai târziu, Brodie îşi pune problema impactului real asupra lumii al acestui concept.

Librării: 20 de lei (paperback)

PAGE ONE: inside the books before new york times and the typography FREDERICK W. HAMILTON future of jouralism DAVID FOLKENFLIK (EDITOR) Toamna trecută, pe la începuturile The Industry, scriam despre un documentar care i se datorează lui Andrew Rossi. Realizatorul a avut, vreme de un an, acces total în redacţia The New York Times, de unde s-a ales cu un insight special asupra modului cum se transformă ziarele într-o epocă în care modelele clasice de publishing încep să devină insulare, într-un peisaj în care Huffington Post sau Wikileaks contează tot mai mult. Un an mai târziu, apare volumul omonim, editat de un corespondent al faimosului şi respectabilului National Public Radio, radioul de stat din SUA. Cartea îmbogăţeşte documentarul cu contribuţia unor nume cunoscute în studiile media.

Cartea electronică gratuită din acest număr al revistei se referă chiar la ea însăşi, la carte. Pe hârtie, a apărut în 1918, iar autorul a fost, printre altele, preşedintele uneia dintre instituţiile de învăţământ americane celebre, Tufts University. Sigur că, în materie de istorie a alfabetului, a suporturilor de scris şi altele, s-au mai făcut ceva descoperiri din 1918 încoace, aşa încât nu tot ce găsiţi în Books Before Typography trebuie luat ad litteram. Dincolo de asta, însă, e vorba de o lectură mobilizatoare în 2012, mai ales prin capitolul al III-lea. Aflăm de acolo de câte ori s-a schimbat cartea încă înainte de invenţia lui Gutenberg. Ceea ce e stimulator în peisajul de azi, în care tabletele şi cine mai ştie ce bagă fanii hârtiei şi ai tiparului-Gutenberg în depresie.

www.gutenberg.org: e-book gratuit pentru Kindle, iPad şi dispozitive Android. Caută: “books typography”.

Amazon.com: 1,30 USD (paperback) 3,72 USD (Kindle)

Cod de download pentru dispozitive mobile:

Intraţi pe Facebook.com/theindustry.ro, ca să vânaţi concursurile cu premii în cărţi organizate de The Industry.

INTERNET

DATE ŞI MĂSURĂTORI ONLINE, DESPRE ONLINE

Cum evaluăm un site? Până acum, era simplu: căutai un site pe Google.com/AdPlanner şi aflai estimări în termenii bine cunoscuţi, vizitatori unici, pagini afişate, afinităţi şi aşa mai departe. De pe 5 septembrie, însă, AdPlanner nu mai furnizează date decât pentru site-urile din Google Display Network. Ce punem în loc? DE CRISTINA

DUMITRU

La drept vorbind, nimic. Nu există în momentul de faţă un serviciu gratuit, pe care să intri şi să ai peste 90% şanse să găseşti dacă nu cifre reale, cel puţin estimări credibile. Dar, pe undeva, în ziua de azi traficul propriu-zis nici nu mai contează atât de tare: pentru un brand de nişă - să zicem, de pildă, un mic business cu bijuterii scumpe -,

suta de mii de unici contabilizaţi zilnic de o reţea socială ieftină, autohtonă, pentru adolescenţi, e destul de puţin faţă de cele 10.000 de utilizatoare ale unui site bunicel de femei. Iar un eventual blog supernişat, cu 100 de vizitatori care sunt interesaţi strict de genul respectiv de bijuterii s-ar putea să fie cel mai bun target.

Vizitatori: SATI, Alexa, Trafic.ro, Google Trends Google Ad Planner merită încercat şi acum, fiindcă la site-uri cu trafic semnificativ sunt şanse bune să găsiţi date. Filozofia serviciului e însă clară, livrează rezultate numai pentru afiliaţi, în număr de vreo două milioane. Bătrânul Alexa.com, care furniza astfel de estimări dinaintea AdPlanner, are limite de unii ştiute: rezultatele sunt date în termeni ca Reach şi Traffic Ranking, care n-au corespondent în unici/vizite/afişări. În plus, estimările sunt în funcţie de toolbar-ul Alexa, foarte popular în anumite zone ale globului, ceea ce dă perturbări. Avantajul e că poţi găsi câte ceva despre orice site. Trafic.ro e ceva asemănător: dădea tonul acum câţiva (mai mulţi) ani inclusiv în materie de vânzări de publicitate, dar, de la apariţia măsurătorilor auditate oficial pe SATI.ro, a trecut în planul doi. Există totuşi o mulţime de site-uri şi site-uleţe care şi-au păstrat codul pe care trebuie să-l implementezi ca să fii măsurat, deci şansele de a descoperi date sunt acceptabile. Nici SATI.ro nu e de neglijat, fiindcă în 2012 avem câteva sute de site-uri auditate oficial. Prezenţa în SATI

e în sine o indicaţie pozitivă: arată că publisherul site-ului a investit cel puţin câteva sute de euro în respectivul audit şi e interesat de vânzări de publicitate. În fine, tot Google oferă, dar la Google.com/Trends, o altă vizualizare interesantă: evoluţia în timp a traficului. Nu există cifre, ci doar un grafic, dar comparând două sau mai multe site-uri din aceeaşi categorie, veţi trage concluzii şi mai interesante.

Prchecker.info, Checkpagerank.net ş.a. Unii dintre dumneavoastră ştiţi cu siguranţă despre ce e vorba, dar Page Rank-ul (PR) e, cum se spune, cea mai importantă expresie necunoscută din acest articol. Înseamnă nu rangul paginii, ci rangul Page, de la Larry Page, unul din cei doi fondatori Google, care a construit faimosul motor de căutare pornind de la ideea că rezultatele relevante nu sunt cele din paginile care conţin de cele mai multe ori termenul respectiv, ci paginile la care trimit alte site-uri cu trafic, prin linkuri. E un parametru care poate avea valori între 0 şi 10. Prchecker şi Checkpagerank oferă acest parametru de sine stătător, dar îl găsiţi pe diferite site-uri, la pachet cu alte date despre domeniul analizat. Orientativ, un Page Rank de 5 este bunicel pentru Internetul românesc şi desemnează un site la care, sub o formă sau alta, s-au legat alte site-uri mari. Cele de top din România nu depăşesc un PR de 7-8. Dacă examinaţi un site de nişă, un PR între 0 şi 2 nu e deloc de bine, dacă nu cumva site-ul e foarte proaspăt pe net. Google actualizează Page Rank-ul de una-două-trei ori pe an.

Ecosistemul de linkuri

Site-urile se leagă unele de altele la fel cum diferitele specii depind unele de altele, într-un ecosistem fizic, iar modalitatea de conectare cea mai comună este bătrânul hyperlink, aşezat de Tim Berners Lee la temelia Internetului. Dacă Page Rank-ul e un parametru cantitativ referitor la asta, lista site-urilor care se leagă efectiv la domeniul analizat e şi ea relevantă. Căutaţi pe Google “link:exemplu.com”, desigur, fără ghilimele şi cu domeniul care vă interesează în loc de “exemplu.com”. Dacă vorbim de un site cumsecade, veţi obţine o listă de câteva zeci sau sute de linkuri care duc către respectivul domeniu. Poţi să-ţi faci o idee despre prieteni, afilieri, afinităţi dar şi eventuale campanii de link building pe care le-a avut site-ul. Acestea sunt aşa-numitele inbound links, care duc către domeniul analizat. Interesant, din punctul de vedere al afinităţii de diferite tipuri, poate fi şi cui dă linkuri respectivul domeniu, lucru pe care puteţi să-l aflaţi, de exemplu, de la Seochat.com/seo-tools/site-link-analyzer/.

Urltrends.com

Există numeroase site-uri complexe care analizează un domeniu din diferite perspective, dar majoritatea sunt mai potrivite pentru specialişti în SEO, programatori şi altele. Urltrends.com e puţin diferit. Se mişca foarte încet când l-am consultat noi, dar prezintă lucruri pe care nu le găseşti în alte părţi, cum ar fi, de exemplu, evoluţia în timp a Page Rank-ului. Veţi avea surprize, există şi site-uri mari româneşti care scad cu un punct la ultimele update-uri Google. Interesante sunt şi definiţiile termenilor folosiţi, clare şi explicite. Dacă vedeţi un salt substanţial la Link Popularity, de exemplu, înseamnă că Google a început să indexeze (ia în considerare) brusc un număr mult mai mare de pagini. Asta înseamnă de regulă Search Engine Optimization, care poate fi realizată cu mijloace admise. Dar şi din categoria Black Hat, păcălirea motoarelor de căutare cu pagini generate artificial, fără text pe ele, şi altele asemănătoare. Dezavantaj: în cazul unor site-uri mici am obţinut date dubioase. E drept, toate tool-urile din acest articol tind să dea rezultate.

SOFTWARE

MASH-UP, ECONOMIE DE TIMP, ESTETICĂ, RELEVANŢĂ

Aplicaţii de ştiri pentru tabletă şi mobil

Trăim în ceea ce David Shenk numea data smog. Sursele de informare sunt prea multe şi avem nevoie de idei şi dispozitive care să ne uşureze viaţa, combinând sursele şi extrăgând esenţialul. Dacă aţi folosit, pe tabletă, o aplicaţie gen Flipboard, intuiţi cum. DE IULIAN

COMANESCU

Toate aplicaţiile alăturate, şi multe altele, sunt definite de dezvoltatorii lor fie ca agregatoare, fie ca readere, fie ca mash-up-uri vizuale. Teoria contează mai puţin; ajunge să ştim că e vorba de idei născute în ultimii doi ani, care combină eleganţa grafică, posibil de obţinut pe iPad şi alte dispozitive asemănătoare, cu forţa RSS. Omniprezent şi pe Internet, sub forma iconiţei portocalii cu un sfert de cercuri concentrice în ea, acesta din urmă va să zică Really Simple Syndication - cu alte cuvinte - crearea unui flux de text şi imagine care include toate noutăţile apărute pe un anume site, eventual organizate pe categorii. În sine, această facilitate nu e tocmai spectaculoasă. Dar dacă te gândeşti la faptul că ai putea combina mai multe astfel de fluxuri, pe care să le şi ordonezi cronologic (ultimele, cel mai sus), deja te trezeşti cu aşa-numitul ziar personal, un mash-up de surse şi domenii pe care l-ai asamblat cam

la fel cum ai făcut o listă de melodii preferate pe iPod sau în WinAmp. Asta au ajuns să facă, acum câţiva ani, aşanumitele RSS readere, fie că a fost vorba de concepte care încăpeau în browser, ca Google Reader, fie că a fost vorba de aplicaţii separate ca Feedreader. Apoi, în 2010, după lansarea iPad, proiectanţii au început să intuiască posibilităţile vizuale ale platformei şi să organizeze lucrurile mai aproape de pagina tipărită şi, deci, mult mai estetic decât în deja perimatele readere. Tehnologia care stă la bază e tot bătrânul RSS. La organizarea grafică de excepţie se adaugă, în 2012, facilităţi legate de reţele sociale, fiindcă jucăriile alăturate preiau Facebook sau Twitter, din care extrag lucruri pe care nu le-ai fi remarcat în browser. Şi, în plus, abilitatea de a-ţi învăţa gusturile, cu care se laudă unele din aplicaţii. Cele prezentate de noi sunt gratuite.

Pulse iPhone, iPad, Android (telefon şi tabletă), browser (Internet Explorer) Probabil al doilea cel mai popular agregator, Techcrunch vorbeşte despre 15 milioane de utilizatori şi de o versiune de browser (laptop). Aduce cu revoluţionarul design al aplicaţiei de iPad a cunoscutului Huffington Post, în sensul că sursele sunt organizate pe nişte benzi orizontale. Lucrează bine cu Google Reader, prin care poţi trece RSS ca să le preiei ulterior în Pulse. DEZAVANTAJ. E cam instabilă pe Android. Versiunea pentru ecran mic e greu de citit.

Google Currents

News360 iPhone, iPad, Android (telefon şi tabletă), browser

Flipboard iPhone, iPad, Android (telefon şi tabletă) E prototipul mashup-urilor de ştiri, lansat în decembrie 2010. A depăşit recent 20 de milioane de utilizatori şi a adăugat o secţiune video, făcută din clipuri YouTube. Numele e bine ales, se asortează cu esenţa ofertei: răsfoitul (flip) unor pagini care pun la un loc texte şi poze din cele mai diverse site-uri. DEZAVANTAJ. Feedurile individuale nu pot fi incluse ca atare. Dacă RSS-ul blogului respectiv este legat la Twitter sau ajunge într-o pagină de Facebook, Flipboard te lasă să le preiei.

Se laudă cu faptul că îţi învaţă preferinţele, şi nu tocmai fără acoperire. Dacă îţi conectezi conturile de Facebook, Twitter, Google+, Google Reader şi Evernote la ea, extrage o listă de categorii pe care ţi-o propune ca să îţi creezi propriul ziar. DEZAVANTAJ. News360 îţi creează din conturile sociale o listă luuungă de categorii. Nu poţi combina automat “Tech” cu “Gadgets” sau “Movies” cu “Filmmaking”, poţi cel mult să muţi cuvintele-cheie cu mâna.

iPhone, iPad, Android (telefon şi tabletă)

Zite iPhone, iPad, Android (telefon şi tabletă), Windows Phone 7 Şi Zite se laudă cu personalizarea conţinutului, dar o face doar în funcţie de Twitter şi Google Reader, la care se adaugă mai puţin folositele, în România, Del. icio.us şi Pocket. Există posibilitatea adăugării de cuvinte-cheie, ca pe Google News, iar Zite scoate ceva interesant din “Romania”. DEZAVANTAJ. Personalizarea pare mai rudimentară decât cea de la News360, chiar dacă uneori rezultatele sunt mai interesante.

Google are deja Google Reader, care există şi în chip de cititor de ştiri în browser, dar şi ca aplicaţie stand-alone pe dispozitivele mobile. Modul cum face acesta mash-up între surse e genial, dar interfaţa e destul de stufoasă. Aşa că de ce n-ar pune Google o aplicaţie de mobile de generaţie nouă peste al său Reader? Particularitatea Google Currents este faptul că oferă un număr de câte cinci Trending News pe câteva categorii, cu algoritmi din Google Trends. DEZAVANTAJ. Fonturile, spaţierea şi altele sunt cam din topor, deci Currents pierde exact avantajele prin care s-au impus Flipboard sau Pulse.

HARDWARE

ACCESORII PENTRU TELEFOANE MOBILE

Putere, lumină, amperi! Ce faci când te plictiseşti de telefon? Îl schimbi. Dar, de regulă, asta costă destul. Aşa că te poţi gândi la o şmecherie pe care doamnele şi domnişoarele o aplică de mii de ani cu propria garderobă, numită mai nou prin revistele de modă accesorizare. DE CRISTINA DUMITRU Smartphone-urile prezentului sunt un fel de monştri cu creierul foarte mare şi inima cam mică. Vremurile de acum zece ani, când bateria mobilului ţinea cinci zile, sunt apuse, din motive de conexiune la 3

G, GPS, Wifi şi multe altele. Prin urmare, accesoriile care oferă un plus de putere vin într-o gamă cât se poate de variată, de la încărcătoare eco la suplimente de baterii. Dar, pe de altă parte, mobilele de

azi au o putere de calcul asemănătoare cu calculatoarele de birou de acum 10 ani, aşa că ne putem imagina pentru ele şi utilizări mai aparte, ca transmisia de imagini live.

Cameră Looxcie II

Power Booster Oyama

E a mai mult un gadget separat decât un accesoriu, dar funcţionează foarte bine împreună cu un iPhone sau un telefon cu Android. E vorba de o cameră care se agaţă de ureche la fel ca o cască bluetooth, fără să vă facă să păreţi mult mai ridicol decât aceeaşi cască. Filmaţi ceea ce vedeţi, în limita a cinci ore (4 GB de memorie internă) dacă vreţi să o folosiţi independent. Împreună cu iPhone-ul face însă streaming live şi upload. Looxcie conţine şi o cască audio bluetooth.

E de fapt ceva foarte simplu, o baterie externă cu cablu micro USB, compatibil cu majoritatea telefoanelor contemporane, mai puţin iPhone-ul. Un device banal, dar uşor de înţeles şi folosit, care oferă un supliment de energie de 1500 mAh, echivalentul unei baterii normale de telefon. De încărcat o încărcaţi cu ajutorul celuilalt conector USB, din calculator, încărcător de maşină, încărcător de mobil sau orice altceva. Costă cam cât o baterie de telefon, dar pe aceasta din urmă e mai greu să o înlocuiţi fiindcă trebuie să scoateţi carcasa. La preţul respectiv, în caz de nevoie, vă puteţi cumpăra mai multe.

880 RON, Smuff.ro

Telecom-shop.ro: 89 RON

Încărcător de Nokia DC 14 pentru bicicletă

Extensie de baterie pentru Samsung Galaxy S II E vorba de un acumulator de 2000 mAh, care vine cu capac şi înlocuieşte bateria din fabrică. Acumulatorul e ceva mai gros, dar telefonul arată acceptabil cu el ataşat. Capacitatea cu care iese Galaxy S II din fabrică e de 1650 mAh, dar utilizatorii spun că diferenţa se simte, e aceea dintre “aproape o zi de baterie” şi “o zi şi un pic”. 129 RON, eMag

Nokia a făcut vâlvă cu acest device acum vreun an. Constă într-un dinam ca acela care alimenta farul pe Tohanul bunicului şi nişte fire care se termină cu un jack Nokia de 2 milimetri - din păcate, nu putem vorbi de compatibilitate cu alte telefoane. Începe să bage curent la 6 kilometri pe oră şi e la fel de eficient ca un încărcător normal la 12 kilometri pe oră. Ce puteţi face cu el, în afară de figuri prin parc, e să plecaţi într-o călătorie lungă, în care folosiţi telefonul pe post de GPS, cu hărţile din dotare. Dacă aţi face aşa ceva fără încărcător, aţi rămâne fără baterie în câteva ore. Nokiagsm.ro: 157,43 RON

Dock Rotaliana Diva Fiindcă iPhone e prototipul smartphone-ului, accesoriile pentru el sunt foarte diversficate. Iar boxele datează încă de pe vremea strămoşului iPod. Am ales Rotaliana

Diva din cauza aspectului şi funcţionalităţilor ciudate: e un fel de sistem audio combinat cu lampă, în care se poate parca nu doar un iPhone, ci şi un iPod. Are patru difuzoare

şi tot felul de intrări, la care puteţi conecta şi calculatorul, un radio FM, ceas şi inclusiv o telecomandă. iStyle.ro: 1367,73 RON