Nr 19 iulie 2012 by Cuvinte de fier

CUVINTE DE FIER NR. 19 / IULIE 2012

PUBLICAţIE INTERNĂ control risc

ÎNAPOI LA ȘCOALĂ

>> pag. 3

5 POVEȘTI CREDIBILE DESPRE EDUCAȚIA DIN ROMÂNIA

Paza bună trece primejdia rea

TÂRgOVIȘTE

>> pag. 5

Reparație capitală finalizată cu succes la OE 2

EDitoriAl Eu chiar cred că ceea ce ni se întâmplă vine și din problemele mari pe care le tot descoperim în educație. Nu vreau deloc să spun prin asta că suntem un popor de oameni șterși, fără minte sau plecați cu sorcova. De fapt, în contextul pe care îl propun aici, educația nici nu are legătură cu inteligența, ci cu un sistem gândit pentru a se potrivi cu modul de a fi, cu așteptările și nevoile noastre de români. Educația nu poate fi identică în întreaga lume, pentru că oamenii, adică cei cărora li se adresează, sunt diferiți, iar nevoile lor depind, pentru fiecare caz în parte, de numeroși factori strict locali. Vă spun câteva povești adevărate, care ne vor ajuta, poate, să înțelegem că ceea ce se întâmplă este greșit. Că ar trebui să gândim și să punem la lucru un sistem educativ în care lucrurile să nu se schimbe odată cu fiecare ministru. 1. Noi nu avem grădinițe. Știu mulți părinți, chiar eu sunt unul dintre ei, nevoiți să plătească bani mulți pentru a mai prinde un loc la grădinițele particulare. Nu avem locuri suficiente pentru că nu mai interesează pe nimeni că cei șapte ani de acasă se formează, de fapt, la grădiniță. Ca părinți, să o recunoaștem, am devenit mai lipsiți de atenție și de răbdare. Venim acasă obosiți, stresați, ne îmbrățișăm copilul și îl lăsăm (sau îl însoțim), de cele mai multe ori, în fața televizorului, crezând că îi facem o bucurie. Sperăm, nu-i așa, că va învața singur ceea ce are nevoie. Și totuși, nu e nimic mai fals decât asta. Sunt studii care arată că un asemenea comportament va avea efecte foarte negative în timp, printre care și instalarea unui grad ridicat de alienare a copilului. Nu vă mirați, deci, dacă nu se simte comod în preajma altor pesoane. 2. La școala generală, acum 30 de ani, am învățat, printre altele, că notele sunt foarte relative. Că 10 poate lua cel care a răspuns totul corect, dar și cel care a greșit, dar are părinți influenți. Aveam o colegă, pe vremea aceea, a cărei mamă lucra la Casa de comenzi. Alimenta învățătoarea cu toate bunătățile care nouă ne erau interzise. Astăzi, unii părinți pun bani grei pentru plata taxelor - dacă vorbim de școlile private, sau pentru finanțări, dacă vorbim de cele de stat. La primul examen mai serios − admiterea la liceu, bacalaureatul, admiterea la facultate − lipsa de cunoștințe serioase iese la iveală, iar notele produc șocuri. Părinții sunt disperați și nu înțeleg cum de e posibil. 3. La liceu am prins ultimul an cu examen la treapta a doua. Abia mă dezmeticisem din probele de admitere și

din primele teze cu adevărat competitive, că trebuia deja să învăț ca să rămân la cea mai bună clasă din oraș. Când am aflat anunțul de la Minister, cum că eram ultima generație cu acest examen, mi s-au înmuiat genunchii. Cum pot fi atât de ghinionist? Dar, mai ales, cum de Ministerul schimba lucrurile de pe o zi pe alta? Am renunțat însă repede la întrebări și am pus burta pe carte. Nu aflasem, încă, faptul că viața nu e neapărat un joc corect, dar știam sigur că părinții nu prea aveau cu ce plăti pregătirile. De fapt, replica lor era seacă , dar adevărată. „Ai manuale? Trebuie doar să înveți ce scrie acolo, nu altceva“. 4. Facultatea am facut-o alergând de la servici la cursuri și înapoi. Am avut norocul ca unii profesori deveniseră deja mai „înțelegători“. Se făceau că ne predau, cum și noi ne cam făceam că învățăm. În plus, la facultate poți îngrășa porcul în ajun. Cu câteva zile înainte de examen răsfoiam niște notițe și speram că e suficient. Uneori chiar era. 5. Când am predat primul curs la Universitate mi s-a părut, pentru un moment, că sunt mai timorat decât masteranzii pe care îi aveam în față. Ca să destind repede atmosfera i-am invitat să pună ei primele întrebări și aproape în cor, ca și cum exersaseră asta de mult, au întrebat? „În ce va consta examinarea noastră?“. Nu îi interesa cine sunt, ce vom încerca să învățăm împeună, cum vor decurge cursurile... Aveau de aflat doar ce trebuie să facă pentru a obține o notă. Înțelegeți cum funcționăm noi? Ne interesează doar obținerea, cât mai comodă, a unui rezultat. O notă, în cazul celor care învață, dar nu și acumularea unor cunoștințe solide, care să te ajute, apoi, în profesie. O diplomă de absolvire, apoi, pentru ca să poți cere un serviciu pe măsură, plătit ca pentru studii superioare, și din care să nu ne înlăture nimeni, până la adânci bătrâneți. O diplomă de master, sau de doctorat, obținută de cele mai multe ori (și vă rog să mă credeți că știu ce spun) fără muncă prea multă, fără efort personal, fără zile și nopți de studiu, de căutări, de îndoieli și de restricții la distracție și la timp liber. Pe hârtie suntem cu toții destul de bine pregătiți. Avem documente adunate la dosar care să ateste acest lucru și nu mai contează cum le-am obținut. Este un mod comod de a ne fura căciula. Deși mie mi se pare că deja nici căciulă nu mai avem. Dragoș tudor, redactor șef

intErViU

>> pag. 6

Am ajuns să cunosc și să iubesc această meserie

Mi-A PlăcUt în AcEst nUMăr „Cuvinte de fier“ este un ziar liniștitor. În fiecare zi mă confrunt la serviciu cu tot felul de probleme, solicitări pe care trebuie să le rezolv în termenii stabiliți. De dimineața auzi de la televizor doar știri despre crime și crize, atât economice, cât și politice. Și doar o dată pe lună, când primesc revista, mă calmez și mă bucur pentru noi, pentru succesele obtinute de colegii de la întreprindere și de la uzinele Mechel. Îmi place că, pe lângă descrierea rezultatelor, este abordată și viața colegilor, istoria lor în muncă, poveștile de dragoste, hobby-uri, familia. Acest număr a fost unul mai special pentru mine, căci a atins problema maidanezilor. Iubesc animalele, mai ales câinii (am acasă 2 maidanezi, i-am luat de pe stradă când erau mici). E o problemă a societății noastre, care trebuie să fie rezolvată omenește. E o coincidență incredibilă că în această ediție este descrisă activitatea Direcției Control Risc și problema câinilor fără stăpân. Guţan Vladimir, șef Serviciu Control Intern, Ductil Steel Buzău

/2/

noUtăŢi DEsPrE coMPAniE

Combinatul Metalurgic din Beloretsk a găzduit

Primul concurs corporativ

EconoMiA lA cAlD

comerţul exterior al româniei în primele 5 luni ale anului 2012 Mircea toader consilier Mechel Service, Director executiv al Consiliului de Afaceri pentru Colaborare Economică cu Federația Rusă

Combinatul Metalurgic din Beloretsk a sărbătorit recent 250 de ani de la înființare. Cu acest prilej, a găzduit primul concurs internațional între trefilatorii de la întreprinderile producătoare de sârmă și produse din sârmă ale grupului. Trefilatorii din Beloretsk au fost concurenți ai colegilor din Letonia, Udmurtia și Karelia. Echipele au fost formate din trei persoane, două care concurau, iar a treia – un membru al juriului. Concurenții au demonstrat profesionism și pricepere, îndeplinind următoarea sarcină: în cadrul unei ture de 8 ore au realizat un volum maxim de produs finit. Titlul a fost câștigat de Aydar Yumadilov, de la Beloretsk, care a reușit să realizeze 6325 kg. Locurile al doilea și al treilea au fost căștigate de muncitorii de la Izhevsk.

La Iujnii Kuzbass au fost extrase

1.000.000 de tone de cărbune

Societatea Iujnii Kuzbass, care aparține de Mechel Mining, a extras cantitatea record de un milion de tone de cărbune de la cariera Sibirghinskiy. Angajații acestei cariere sunt a doua echipă de mineri din grupul Mechel care a extras această cantitate record în această perioadă de timp, ceilalți fiind la cariera Krasnogorskii.

Ajuns la vârsta bunicuței, dar este

Un serviciu de pompieri legendar

Serviciu de pompieri al combinatului Metalurgic din Beloretsk sărbatorește 90 de ani de la înființare. Prima echipă de pompieri de aici a fost înființată în anul 1922. Atunci, pentru transportarea butoaielor cu apă se foloseau trăsuri cu cai. Prima mașină de pompieri a apărut la combinat abia în 1929. Această istorie spectaculoasă este aniversată cu rezultate bune, pentru că în ultimii doi ani nu a fost înregistrat nici un incendiu pe teritoriu întreprinderii. Pompierii asigură activitatea antiincendiu pe teritoriul combinatului, cât și, la nevoie, în tot orașul sau în regiune.

În anul 2011, schimburile comerciale ale României au înregistrat un volum record, de 93,3 miliarde euro, din care exportul a fost de 45 miliarde euro, cel mai ridicat nivel din istoria tării. Exportul a fost unul dintre principalele motoare ale creşterii economice de 2,5% faţă de 2010. Condiţiile climaterice nefavorabile, căderile masive de zăpadă, dificultăţile întâmpinate de transportatori din cauza blocării drumurilor, de la începutul acestui an, au determinat o încetinire a evoluţiei comerţului exterior în lunile ianuarie şi februarie a.c. Datorită livrărilor realizate la export în lunile martie şi mai a.c., când volumul exportului lunar a depăşit 4 miliarde euro, exportul total în primele 5 luni ale acestui an a ajuns la 18,6 miliarde euro, ceea ce reprezintă o majorare cu 1,5% comparativ cu perioada similară din 2011. Cea mai mare parte a livrărilor, 71,1%, a avut ca destinaţie Uniunea Europeană, iar 28,9% reprezintă cota livrată în ţările necomunitare. În topul primelor 5 ţări de destinaţie a mărfurilor româneşti se află, în ordinea volumului de export, germania, Italia, Franţa, Ungaria şi Turcia. Din punct de vedere al structurii mărfurilor exportate, produsele din grupa de maşini, utilaje mecanice şi electrice (inclusiv mijloace de transport) deţin 41,3%, iar cele din grupa altor mărfuri manufacturate 34%. Produsele agroalimentare, băuturile şi tutunul deţin 6,6%, produsele chimice şi conexe – 6,4%, materiile prime şi materialele – 5,9%, iar combustibilii minerali, lubrefianţii – 5,8%. Importurile, în perioada ianuarie-mai 2012, au atins 22,1 miliarde euro, fiind cu 0,5% peste perioada similară din 2011. Produsele importate vin în principal din Uniunea Europeană, a cărei pondere

este de 72,9%, iar principalele 5 ţări furnizoare de mărfuri pe piaţa României sunt germania, Italia, Ungaria, Franţa şi Federaţia Rusă. Ca structură, grupa de maşini utilaje mecanice şi electrice, inclusiv mijloace de transport deţine 33,1%, iar grupa alte produse manufacturate – 29,5%. Produsele chimice şi conexe au o pondere de 14,2%, combustibilii – 12,6%, produsele agroalimentare, băuturi şi tutun – 6,9%, iar materiile prime şi materialele – 3,7%. Balanţa comercială, la 31 mai 2012, este nefavorabilă, importurile depăşind exporturile cu 3,5 miliarde euro, dar deficitul acesteia este cu circa 0,2 miliarde euro mai mic decat la 31.05.2011.

În concluzie, se poate afirma că, deşi există o uşoară creştere a volumului comerţului exterior, ritmul evoluţiei schimburilor comerciale ale ţării noastre în acest an este mai lent comparativ cu anul precedent, iar explicaţia consta în criza care se manifestă în economiile ţărilor principale beneficiare de mărfuri româneşti. Aşa se explică şi faptul că în perioada analizată, exporturile către ţările necomunitare au crescut cu 4,8%, în timp ce livrările către statele membre ale Uniunii Europene doar cu 0,1%.

intErViU / inVEstiŢii - Ce este Departamentul Control Risc, cu ce se ocupă și cum este organizat aici, la Târgoviște? - Este o structură internă independentă, care are ca scop principal protejarea societății în fața oricăror tentative de prejudiciere. Colectivul de aici are dreptul să facă verificări de orice natură, oricărui angajat, indiferent de poziția ocupată de acesta în ierarhia societății. Toate activitățile sunt subordonate Directorului general. Există două structuri distincte: una axată pe securitatea financiară-legislativă, alta axată pe asigurarea perimetrală și siguranța patrimoniului fizic. - Cum ați descrie activitatea desfășurată aici? - Din afară pare simplu, dar este la fel ca la jocul de șah. Trebuie să anticipezi mutarea oponentului și să gândești mereu în avans. Cea mai mare bucurie a noastră este atunci când constatăm că nu este nimic în neregulă. - Cum coordonați protejarea perimetrului societății? - Combinatul are o suprafață desfășurată de 170 de hectare și un perimetru total de 9200 m. Pentru reducerea furturilor, serviciul de pază este externalizat. Pentru eficiență, posturile de pază sunt intercalate și între ele se face patrulă canină. Tot pentru a preveni furturile am sigilat anumite sectoare aflate în conservare și am blocat accesul către rețeaua de tuneluri din subsolurile acelor secții. - Vă confruntați des cu încercări de furt? - Uneori chiar câteva pe noapte. Hoții sunt inventivi și bine organizați. Niciodată nu operează la fel. Vin mai ales noaptea, în grupuri, cu scopul de a intra în combinat să fure. Alteori se plimbă pe lângă gardul întreprinderii pentru a șicana paznicii, care nu au voie să intervină atâta timp cât potențialii infractori sunt pe domeniu public. Cei mai supărători sunt rromii care și-au făcut adăpost la marginea orașului. Cu mic, cu mare, încearcă zilnic să fure fier vechi. Nu au nici o rușine. Atacă și garniturile de tren. Se urcă în vagoane, din mers, și aruncă fierul afară. Avem contracte de parteneriat cu Jandarmeria și poliția pentru a stopa aceste tentative. Au fost destule cazuri când a intervenit Poliția, deoarece am fost atacați cu răngi, cuțite, furci, bâte sau topoare. Toate incidentele sunt raportate în scris, pentru a avea o evidență exactă. Vă dau un exemplu de incident petrecut recent: în noaptea de 12-14 mai 2012, în jurul orei 23.45, în perimetrul postului nr 13 și-a făcut apariția un grup de șase rromi, cu intenția vădită de a pătrunde în societate. Unul dintre ei a reușit să intre. Pentru îndepărtarea lor au fost trase cinci focuri de armă. - Există și alte moduri în care societatea poate fi prejudiciată de persoane din exterior? - Sunt tentative de înșelăciune ale unor parteneri, care pot fi furnizori de fier vechi, cumpărători de produse finite etc. Un real ajutor ne-a venit din partea departamentului IT, care a pus la punct o serie de sisteme computerizate de monitorizare și control. Informațiile sunt înregistrate și stocate în baze de date. Se fac fotografii la mașinile care intră și ies. Nimeni nu are drept de modificare în acest program. Prin apăsarea câtorva taste avem acces la informații privind numărul mașinii, ziua și ora la care a intrat, kilogramele

/ 3/

La Târgoviște paza bună trece primejdia rea Interviu cu: ionel niculescu, specialist la Departamentul Control Risc tudor Danut, revizor financiar la Departament Control Risc

avute la intrare și ieșire, datele de identitate ale șoferului, numele macaragistului care a efectuat încărarea sau descărcarea. La recepția fierului vechi, combaterea și prevenirea merg în tandem. Pericolul este ca în mașini să fie ascunși bolovani, pământ sau alte materiale neferoase. Pe lângă riscul de a fi înșelaţi la cantitate, există posibilitatea să ajungă în cuptor astfel de materiale și să provoace pagube însemnate. Dacă se dovedește intenția vădită de fraudare, transportul este refuzat și sunt alertate și organele de poliție. O altă măsură de prevenire este că orice mașină străină care transportă fier vechi pe teritoriul societății trebuie să urmeze un itinerar clar. Cine se abate de la traseu este depistat prin intermediul sistemelor de supraveghere video, iar dacă se constată abateri repetate, mașina este trecută pe lista neagră și nu i se mai permite accesul. Din nefericire ne confrutăm și cu angajați sau paznici corupți. Cu paznicii e mai simplu, pentru că facem acțiuni de verificare prin care le testăm vigilența și le verificăm integritatea. Avem deja trei dosare penale ale unor agenți de pază prinși în flagrant. Verificarea integrității angajaților societății este mai delicată. Punem accent pe informare și prevenire. În acest sens, departamentul conduce periodic activități de instruire cu șefii de secții și departamente și cu angajații. Aceștia trebuie să înțeleagă că, dacă întreprinderea are de suferit din punct de vedere financiar, și stabilitatea locurilor de muncă va fi afectată. Își fură singuri căciula dacă tăinuiesc faptele

altora sau dacă atentează ei înșiși la patrimoniul societății. E de la sine înțeles că dacă sunt prinși își pierd locul de muncă și se aleg cu dosar de urmărire penală. - Cum preveniți infracționalitatea în interiorul societății? - Foarte importantă în activitatea noastră este încrederea pe care o insuflăm angajaților. Niciodată nu formulăm o acuzație până nu avem toate dovezile care să o susțină. Așa cum știți, am introdus și Linia telefonică de încredere, deschisă non-stop. Orice angajat poate suna de oriunde și oricând dacă are ceva de semnalat. Este foarte simplu de folosit, iar identitatea celui care apelează nu este dezvăluită. Este mai eficientă decât vechile cutii de sugestii și reclamații. Dacă un angajat împiedică o tentativă de furt, poate primi chiar bonificații de ordin fianciar. - Ce măsuri luați cu privire la angajații care prejudiciază societatea? Pentru faptele săvârșite cu rea intenție toleranța este zero. Angajatul care fură sau este complice la furt este concediat fără discuție și dat pe mâna poliției pentru a i se întocmi dosar penal. Cei care prejudiciază societatea în urma unor abateri mai mici, cauzate de neatenție, oboseală sau alte erori făcute fără intenție, se aplică doar avertismente sau sancțiuni disciplinare. Toate abaterile acestea sunt notate într-o bază de date, iar acei angajați sunt supravegheați suplimentar pentru a nu mai greși. Dacă greșelile se repetă, angajatului i se desface contractul de muncă. cristi Drilea

O reabilitare așteptată, care aduce o imagine nouă și mai ales condiții bune de muncă Un proiect complex este pe cale de realizare la Laminorul Brăila. Este o investiție importantă în reabilitarea halelor de la laminoarele 400, 560 și la noua strungărie de cilindrii. Prin aceste lucrări va fi înlocuită tabla de pe acoperiș și de pe lateralele halei, precum și geamurile laterale. La finalul anului 2011 a fost încheiată prima etapă a lucrărilor. Anul acesta reparaţiile vor continua până la finalizarea în întregime a lor. Pentru acest proiect, realizat în regie proprie, a fost necesară o investiție de aproape 300000 de euro. Mircea niculescu, şef Departament Investiții, Laminorul Brăila

Consider că această recondiționare era necesară. Înainte, confortul nostru la locul de muncă depindea de starea vremii. Dacă ploua, apa se infiltra. Când era ger afară, îl resimțeam foarte tare și în interior. Vara, când erau căldurile acelea insuportabile, nu puteam crea ventilație deoarece geamurile erau vechi și blocate. Acum, condițiile de muncă s-au îmbunătățit substanțial. În această iarnă, care a fost una dintre cele mai grele din ultima perioadă, am beneficiat de condiții optime de lucru. Moroianu răducu, mecanic lacatuș, Laminorul Brăila c.D.

/4/

sPEciAl sociAl

Dicianu Viorel, Laminorul Brăila Nu mă deranjează prezența acestor animale. Nu am fost niciodată alergat sau mușcat. Avem și colegi nemulțumiți, care susțin că au avut incidente neplăcute. Am văzut că se hrănesc în general cu ce găsesc prin gunoaie. Sunt colegi care le aduc hrană de acasă, ba chiar le mai cumpără bunătăți. Eu le-am mai aruncat câte un os, de la sala de mese. Când vine câinele acolo, lângă tine, ți se face milă. Este o problemă a autorităților adunarea și transportul lor într-un adăpost special amenajat. Am auzit că ar fi unul lângă Brăila, în localitatea Lacul Sărat. simionică ioan, Laminorul Brăila Consider că animalele nu au nici o vină. Cred că ajută la paza perimetrului uzinei. Îi văd însoțindu-i pe cei de la pază. Seara, dacă simt miros străin, dau alarma. Din 1979 de când lucrez aici au existat mereu. Așa cum sunt în oraș oameni fără adăpost, la fel sunt și acești câini fără stăpân. Mi-e milă de ei și le mai dau de mâncare din când în când. Am chiar unul preferat, cu numai trei picioare, care a suferit un accident. E ca o mascotă a secției. Am văzut documentare pe Discovery despre cum se tratează această problemă în străinătate.

Duma laurențiu, laminator, Laminorul Brăila Nu sunt de acord cu ei. Sunt mulți și agresivi. Un focar de infecție pentru că umblă prin gunoaie și nu sunt vaccinați. Pot răspândi boli. Au fost mușcați colegi și persoane din conducere. În laminorul 560, sub primele caje, este un loc cunoscut unde se ascund cățelele să facă pui. Nici nu o vezi când iese de sub cajă și te mușcă. Ar trebui chemați hingherii să îi ridice și să îi eutanasieze. Orice, numai să dispară de aici.

Popa nicoleta, macaragiu LPMU Câinii din alte secții sunt răi, pentru că sunt înfometați. Aș fi bucuroasă dacă s-ar mai împuțina. Am și eu doi, dar îi țin la curte, legați. Nu văd de ce să fiu nevoită să vin la muncă cu teama de a fi fugărită sau mușcată. Celor de la noi le-au pus și nume: Marinică, Azor. Avem și o cățelușă cu șase puișori. Toată lumea le dă de mâncare de milă.

Ce facem cu câinii fără stăpân de lângă noi Daniela Buțoiu, Laminorul Brăila Iubesc animalele. Când îmi rămâne mâncare, le-o dau lor. E păcat să o arunc. Încă din 1986, de când lucrez, au tot existat câini. Sunt cam, dar nu e vina nimănui. Unii colegi nu-i iubesc. Rezolvarea nu poate fi în nici un caz eutanasierea. Sunt niște suflete nevinovate. Sterilizarea ar fi cel mai corect mod de a-i opri să se înmulțească.

George omelco, adjunct șef secție linie laminoare, Laminorul Brăila Nu sunt de acord cu prezența lor în întreprindere, dar trebuie să îi tolerez, pentru că nu am altă soluție. În nici un caz nu este locul lor aici. Se înmulțesc îngrijorător. Dacă au hrană, anual își triplează numărul. Mai periculos este când vine un coleg de la o altă secție, pentru că riscă să fie capsat. O fundație din Olanda a mai sterilizat din ei, dar fără folos. Unii dintre salariați sunt foarte atașați și le-au pus nume: Grigore, Urecheatu, Ghelase. Trecând peste latura amuzantă, a existat o hârtie venită de la conducere prin care persoanele surprinse hrănind câinii fără stăpân trebuia penalizate.

Băiețelu ionel, Ductil Steel Buzău În august împlinesc 40 de ani de muncă la Ductil Steel și pot să vă spun că întotdeauna au fost câini aici. Până acum un an, când s-a făcut o acțiune de strângere a lor, se înmulțiseră fără măsură. Deveniseră violenți și am auzit că au încercat să îl muște chiar pe domnul director general. Iubesc animalele. Nu am posbilitatea de a crește un câine la bloc, dar înainte, când am stat la curte, am avut. La fabrică nu e loc pentru cîini. Nu au ce căuta în secții. sare-Albă Marin, trefilator Plase Sudate, Ductil Steel Buzău Nu am mai văzut câini aici. Poate unul-doi, veniți pe sub poartă. Oricum nu e normal să fie câini fără stăpân. E și o chestiune de imagine. Ca să nu mai spunem că erau destul de agresivi și mușcau angajații. Acum avem un regulament de ordine interioară, pe care îl respectăm cu strictețe, care prevede să nu hrănim sub nici o formă câinii comunitari.

nu umblă cu covrigi în coadă, dar își înfig dinții unde nu le fierbe oala Relația românilor cu animalele este una complicată. Dacă ar fi să o caracterizăm, am putea să spunem despre maidanezi că: a. îi iubim peste măsură, din moment ce îi tolerăm pe oriunde b. România are multe maidane, deci multe haite de câini c. legislația este slabă, din moment ce permite asta d. autoritățile, asociațiile de protecție a animalelor nu sunt în stare să rezolve problema. Și uite așa, am ajuns să ne fie frică să mergem în parc sau prinre blocuri ziua în amiaza mare. Noaptea nici nu se pune problema. Aparent ne este milă de ei și ni se pare că dacă nu luăm nici o măsură îi ajutăm. De fapt nu le facem nici un bine. Se înmulțesc și nu fac altceva decât să se adapteze continuu la un mediu care nu este al lor. Care nu li se potrivește. Dacă în restul țărilor din Europa nu există câini fără stăpân, nu înseamnă că oamenii de acolo sunt lipsiți de suflet, ci doar că sunt serioși și realiști. Doar cei responsabili adoptă câini, iar apoi au grijă de ei ca la carte. Lipsa câinilor de pe stradă este un semn de civilizație. Se pare că noi suntem încă departe de el, dar putem face primul pas chiar azi. ioan Aurelia, Laminorul Brăila Sunt foarte mulți și extrem de periculoși după lăsarea serii. Atacă în haite și pe la spate. Iubesc animalele, dar nu sunt de acord să fie lăsate în voie, în locuri publice. Am și eu câine, dar îl țin închis și mă ocup de el. Acasă câinele are rostul lui de a păzi curtea, dar aici este o intituție și nu ar trebui să existe. Eu mă mai descurc cu ei, dar am colegi care s-au urcat și în copac ca să scape nemușcați. Ar trebui ca autoritățile să îi adune de aici, să îi castreze și să îi ducă la adăposturi. Dacă unii colegi ar respecta regulamentul care interzice hrănirea lor, s-ar mai împuțina. Dacă are căldură și mâncare, câinele crede că ăsta e teritoriul lui și îl apără, adică atacă tot ce este străin.

Ing. iacob chirilă, șef schimb secția LPMU, Mechel Târgoviște Unii se declară iubitori împătimiți de animale. Le aduc hrană de acasă și se poartă cu ei ca și cum ar fi ființe umane. Alții, care nu suportă ideea de câine fără stăpân în combinat, îi alungă. Eu sunt la mijloc. Înainte de 1989 exista o disciplină și înmulțirea lor era controlată. E ușor să aduci o strachină cu mâncare o dată la câtva timp, dar e mai greu să îți asumi responsabilitatea. Nu sunt în favoarea eutanasierii lor. Dacă nu le-ar mai da nimeni de mâncare ar pleca ei singuri. Este o soluție mai drastică, dar aici nu e cantină, e uzină. ciobanu stelian, Ductil Steel Buzău Mai sunt câțiva, dar nu ca înainte. De un an au fost strânși. Nu se mai putea. Mușcaseră câteva persoane și deja plângerile erau multe. Unii îi îngrijeau și îi hrăneau, iar alții îi goneau. A fost foarte bine rezolvată problema. Au fost strânși, sterilizați și duși la adăposturi. Sunt împotriva metodei eutanasierii, pentru că mi-e milă. Am și eu câine acasă, iar dacă fiecare ar avea grijă de câinele lui, nu s-ar ajunge aici.

neacșu Mihaela cristina, secția LPMU, Mechel Târgoviște Sunt o mare iubitoare de animale. Viața lor trebuie protejată și respectată. Am un cățel de 11 ani, dar nu-l las de izbeliște. Totuși, nu trebuie să se ajungă la situații în care oamenii să fie puși în pericol. De frică, țin mereu în geantă câte o bucată de pâine sau un covirg, ca să îi mituiesc, pentru a mă lăsa în pace. Pericolul la care suntem supuși se înmulțește o dată cu acești câini.

sPEciAl sociAl / inVEstiȚii

/5/

Reparație capitală finalizată cu succes la OE 2 Târgoviște La Oțelaria Electrică 2 de la Mechel Târgoviște a avut loc reparatia capitală a utilajelor tehnologice de bază. Lucrările s-au efectuat prin participarea personalului de întreținere și reparații de la Combinat precum și cu participarea unor firme specializate. Scopul reparației a fost îmbunătățirea condițiilor de funcționare a utilajelor și instalațiilor pentru protecția mediului și muncii, optimizarea consumurilor specifice și readucerea utilajelor secției la parametrii proiectați. Iată câteva dintre lucrările mai importante: înlocuirea tronsoanelor răcite cu apă, reparația canalului de gaze arse și înlocuirea sacilor filtranți aferenți Instalației de Epurare gaze (ceea ce va permite îmbunătățirea captării pulberilor formate în procesul de elaborare a oțelului, micșorarea cantității de pulberi evacuate la coș și încadrarea în normele de protecție a mediului). Concomitent au fost demarate lucrările de reparație și înlocuire a tablei de pe acoperișul halei industiale a Oțelăriei Electrice 2. La cuptorul de elaborare a oțelului și la mașina de turnare continuă, utilaje tehnologice de bază, au avut loc reparații pentru readucerea capacității de funcționare la parametrii proiectați. O altă lucrare importantă pentru reducerea consumurilor de energie electrică și creșterea siguranței în exploatare este modernizarea sistemului de automatizare (vechi de 15 ani) la instalația de tratare a oțelului LF1. Noua instalație este făcută după noile tehnologii de automatizare, la care există inclusiv o interfață pentru monitoriza-

Marian Palaș, alimentator încălzitor material, LPMU, Mechel Târgoviște Sunt foarte mulți și periculoși. E de ajuns să dea unu tonul și se reped toți să latre. Dacă simt teama din partea celui atacat, mai rău se reped. O colegă din schimbul doi a fost mușcată chiar în fața dispensarului, seara, la ieșirea din tură. Nu văd nici un folos în prezența lor aici în combinat. Sunt pentru eutanasierea celor violenți și sterilizarea celorlați. Pentru asta ar trebui să vină mai des hingherii pe la noi. Să facă ce știu ei mai bine și să ne scape. Acest fenomen se întâlnește mai ales în orașele mari. În localități mai mici există parcă mai mult simț civic și fiecare are grijă de cîinele lui.

rea proceselor de lucru și generarea de rapoarte. Astfel se va realiza controlul strict al procesului de producție și trasabilitate. Și la sectorul de turnare continuă s-au efectuat operațiuni importante, una din ele fiind schimbarea rulmentului la turnul rotitor, cu implicații directe în eliminarea defectelor mecanice ce duceau la întreruperea secvențelor. S-a montat și un stoper-retractabil, componentă utilizată în cazul turnării țaglelor mai scurte de 7 m. Nu în ultimul rând a fost efectuată o curățare prin metode chimice a întregului sistem de răcire a rolelor.

„Lucrările au fost realizate de angajații OE2 conduși de ing. Marin Mihai, maistru Tudor Adrian și ing. Demetrescu Codruț. Un ajutor susținut l-am avut din partea Echipei R.U.M condusă de ing. Mircioiu Constantin. Întreaga echipă a fost coordonată, sfătuită și îndrumată de mecanicul șef al combinatului și de dl. director Shytov, al căror profesionalism a fost dovedit încă o dată. Doresc să le mulțumesc tuturor pentru activitatea din această perioadă.” (ing. Daniel Bucur, șef Secție OE2 Târgoviște) c. D.

David Victoria, mașinist la Secția plase sudate, Ductil Steel Buzău Au mai rămas foarte puțini. Se înmulțiseră exagerat și cam acum un an au fost strânși și duși la adăposturi. Mă bucur că nu mai sunt ca înainte. Nu am fost niciodată în pericol din cauza lor, cu excepția unor lătrături, mai ales seara, când mergeam dintr-o secție în alta. Oricum, uzina nu era un loc potrivit pentru ei. Cățeii din secția noastră ne cunoșteau și nu ne făceau nici un rău. Mai dărâmau coșurile de gunoi în căutare de hrană. Cu 15 minute înainte de pauza de masă se înființau lângă mașina de sudat și așteptau să primească și ei câte ceva. neacsu Ștefan, pregătire materiale tehnologice, LPMU, Mechel Târgoviște Acest fenomen trebuie stopat. Se întâmplă multe evenimente nedorite. Cunosc mai multe persoane care au fost mușcate. Sunt foarte agresivi și numeroși. Cei de lângă secția noastră sunt mai liniștiți doar pentru că s-au obișnuit cu noi. Dacă vine vreun coleg de la altă secție riscă să fie atacat și mușcat. Acești câini nu sunt controlați de veterinar și reprezintă un pericol. Cred că ar trebui adunați și duși de aici. Să se descurce autoritățile cu ei. Orice, numai să nu-i mai vedem prin uzină. Cred câ își caută hrana singuri, prin tomberoane, și când nu găsesc, devin agresivi.

Ing. liliana cârstei, dispecerat, LPMU, Mechel Târgoviște Nu mai sunt la fel de mulți ca ală dată. La noi în secție s-au împuținat vizibil. Nu am fost niciodată atacată de ei. Ce-i drept, mă mai latră seara când merg spre secție, una dintre zonele fierbinți pe traseul de la poartă la LPMU este chiar stația de pompieri. Acolo este o haită mai neprietenoasă. Dar dacă ajung să te cunoască, nu sunt violenți. Nu sunt de acord să fie eutanasiați, pentru că sunt și ei suflete. I-aș aduna într-un țarc, poate chiar în combinat, să nu se mai plimbe în voia lor. Problema mare este în oraș, unde sunt prea mulți ca să ajungi să îi cunoști. Prin cartierul Micro VI , pe unde trec în drum spre locul de muncă, e o adevărată aventură să mergi seara sau dimineața. Până la urmă este sarcina Primăriei să găsească o soluție. Se laudă că ar fi făcut campanii de strângere și sterilizare, dar la fel de violenți sunt și cu acel cip implantat în ureche.

Popa Muza cristian, șef sector cuptor, LPMU Lucrez în combinat de doi ani, dar din punctul meu de vedere nu reprezintă o amenințare. Vin mereu pe jos de la intrare până în secție, dar niciodată nu am avut probleme. Păstrez distanța și îmi văd de treabă. În mod normal nu prea au ce căuta aici. Aici e o întreprindere, nu o grădină zoologică. Ar trebui contactate fundațiile de protecție să îi ducă la adăposturi. Decât să căutăm vinovați, mai bine am găsi soluții. Am avut chiar în secție un coleg mușcat de câini. A fost încadrat la accident de muncă, deoarece s-a produs o vătămare în timpul programului și în incinta societății. Evident, nu este ceva cu care să ne lăudăm.

Borcăiaș constantin, mașinist plase sudate, Ductil Steel Buzău La noi este un caz fericit, deoarece ne putem mândri că aproape am rezolvat problema câinilor comunitari. După Revolție s-au înmulțit fără măsură. Ajunseseră la peste 100, dar acum un an când a avut loc o amplă operațiune de strângere a lor. Unii erau blânzi, însă alții se repezeau să muște. Mai ales când mergeam de la o secție la alta și nu ne cunoșteau. Mulți colegi au fost mușcați de-a lungul timpului. Acum abia dacă mai vezi câte unul rătăcit, intrat probabil pe sub poartă. cristi Drilea

/ 6/

cE sE MAi întÂMPlă

LAT CU BULB. Profilul care a salvat Laminorul Brăila Interviu cu ing. Iulian Vasilescu, director tehnic, Laminorul Brăila

- După ce au ieșit de pe linia de laminare, profilele ajung pe patul de răcire. De acolo intră la mașinile de îndreptat și apoi la mesele de sortare, pentru controlul calității. Chiar dacă în timpul laminării se iau probe de laborator, verificarea finală se face la sortare. După laminarea unui lot este chemat un reprezentant al registrului naval acreditat. Acesta verifică și întocmește buletinele de calitate, poansonând fiecare bară în parte. - De ce se acordă atenție sporită certificării? - Structura principală de rezistență a unei nave o reprezintă costajul. Aceste așa zise coaste ale navelor, care trebuie să reziste la forțele uriașe ale valurilor sunt făcute din lat cu bulb. Din această cauză sunt atâtea certificate de conformitate care trebuie respectate, pentru că sunt vieți omenești în joc.

liniilE DE încrEDErE

- Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre istoria acestui tip de profil la întreprinderea dumneavoastră. - Laminarea profilului lat cu bulb a început în 1984. Multă vreme am fost restricționați să fabricăm doar anumite dimensiuni, deoarece am fi făcut concurență altor întreprinderi de stat care deja produceau asta. Abia după 2006 am luat decizia să extindem gama. Un aspect interesant este faptul că profilele lat cu bulb au salvat Laminorul Brăila de la faliment. După cum știți, în anul 2008 industria metalurgică a resimțit cel mai tare criza economică, deoarece piața imobiliară a căzut, iar prețul la profilele folosite în construcții a scăzut dramatic, cu 50%. Am avut de suferit la fel ca toate întreprinderile metalurgice care aveau deja cumpărată materie primă la prețurile anterioare crizei și care nu-și mai puteau acoperi cheltuielile prin vânzarea produselor finite. Profilele lat cu bulb și-au menținut prețul, cu mici fluctuații, aproape nesemnificative, deoarece industia navală a suferit mult mai puțin din cauza crizei. Anul 2008 ne-a prins cu un stoc semnificativ, fapt care ne-a ajutat să supraviețuim. La ora actuală suntem singurii din țară care le producem. Avem clienţi din Brăila, Orșova, galaţi, Constanţa, giurgiu, dar și mulți din afara țării. 70% din producția de lat cu bulb pleacă la export. - Ce dimensiuni de profil lat cu bulb produceți la ora actuală și ce tipuri de oțel folosiți ca materie primă? - Ca materie primă folosim oțel special D36-A36, a cărui rețetă este atestată de cele mai importante registre navale. Țagla este produsă în cadrul grupului Mechel din România. Dimensiunile 100x100 le luăm de la Oțelu Roșu, iar restul de la Mechel Târgoviște. Avem asimilate dimesiuni de 80, 100, 120, 160, 180, 220 și 240 mm. De curând am schimbat teh-

nlologia, laminarea făcându-se doar cu bulbul orientat în sus. Va scădea uzura cilindrilor și a altor componente. - Ce presupune o astfel de schimbare de tehnologie? - Sunt mai mulți pași care trebuie urmați și este un volum foarte mare de muncă. Serviciul tehnic face proiectul cu ajutorul programelor de tip CAD (design asistat de computer). Apoi proiectează o schemă de laminare, cu dimensiunile și orientările exacte pe care trebuie să le aibă laminatul după fiecare trecere prin caje. După ce faza de proiectare este încheiată, munca se mută în atelier. Acolo se execută șabloanele și contrașabloanele cu ajutorul cărora se vor fabrica cuțitele de strung, pentru calibrarea cilindrilor de laminare. Aceștia se montează în caje și încep probele, în urma cărora se mai pot face ajustări. După ce rezultatele testelor sunt bune se poate spune că a fost asimilată cu succes noua tehnologie. Calibrajul pentru lat cu bulb este mult mai greu de executat deoarece vorbim de un profil asimetric. Pe linie, laminatul are tendința să se orienteze în zona unde este mai mult material și trebuie în mod constant corectat pentru o laminare reușită. Laminatul se măsoară la fiecare trecere prin caje și se verifică dacă corespunde dimensiunilor din tabel. Nici o greșeală nu este permisă, iar cotele și marjele de toleranță trebuie respectate cu strictețe. - Ce traseu urmează profilele de la linia de laminare până la livrarea spre beneficiar?

Cu toții înțelegem că frauda, corupția, mita sunt infracțiuni care afectează situația financiară a companiei, dar și bunăstarea fiecărui angajat. Angajații Mechel au posibilitatea de a semnala conducerii aceste fapte. Informațiile trimise de dvs. ajung doar la Serviciul de control risc, care le analizează și întocmește cercetări astfel încât conducerea să poată lua măsurile care se impun. Vă rugăm să NU folosiți liniile de încredere pentru glume proaste și declarații vădit false. 1.oAo MEcHEl, MoscoVA E-mail:sos@mechel.com Tel. +7495 921 17 27 2.MEcHEl tÂrGoViȘtE E-mail: incredere@mechel-tgv.ro Tel. gratuit 0800 801 888, interior 1888 Cutie poștală la poarta nr. 1 3.MEcHEl cÂMPiA tUrZii E-mail: dcr@mechel-ct.ro Tel. 0264 300 305, interior 2627 7 cutii poștale pe teritoriul combinatului 4.DUctil stEEl BUZăU E-mail: confidential@ductilsteel.ro Tel. 0238 713 490, interior 133 5.DUctil stEEl oȚElU roȘU 3 cutii poștale pe teritoriul combinatului

Am ajuns să cunosc și să iubesc această meserie Interviu cu Teodor Florin, maistru sector trefilare, secția Plase sudate, Ductil Steel Buzău. - Știu că în familia dvs. există o tradiție în metalurgie, ceea ce v-a și determinat să vă angajați la Ductil Steel Buzău. - Când am terminat școala, fratele meu deja era angajat la întreprindere. Am făcut o cerere și am fost angajat în aceeași secție unde lucra și el, la Trăgătoria de Oțel Moale, în 1990. El m-a ajutat să trec cu succes peste perioada de ucenicie și m-a învățat tot ceea ce știa. Soția mea lucrează tot aici, la secția de zincare. Aici ne-am cunoscut, aici neam îndrăgostit, aici ne-am căsătorit în 1993. Avem două fete, care au 14, respectiv 15 ani. Cred că tradiția în metalurgie va lua o pauză de o generație cel puțin, deoarece fetele au alte înclinații. Cea mare dorește să urmeze dreptul, iar cea mică pedagogia. - Cum ați descrie meseria pe care o aveți? - Meseria de trefilator este foarte frumoasă și deosebită. Toată lumea știe cu ce se ocupă un strungar sau un lăcăuș, dar mă văd adesea nevoit să le explic prietenilor sau cunoscuților cu ce mă ocup eu mai exact. În sectorul de trefilare de la secția de plase sudate, sârma brută venită de la laminor este supusă unui proces de reducere la rece a diametrului. La începerea trefilării sârma se trece printre rolele de presare. Apoi trece printr-un grup de role de amprentare

și are deja proprietăți mecanice. Este o meserie care te solicită uneori și fizic, dar mai ales mental. Un trefilator trebuie să fie mereu atent la buna funcționare a utilajului și să intervină prompt în momentul în care constată că ceva nu merge bine. Oricând se poate bloca un rulment sau sârma poate sări de pe role. Neatenția poate provoca accidente grave. Asta se întâmplă rar, pentru că suntem bine pregătiți și intructajul de protecție a muncii se face zilnic. - V-ați schimba domeniul de actvitate, dacă s-ar ivi o asemenea ocazie? - Cu siguranță că nu. După mai bine de 20 de ani de activitate am ajuns să cunosc și să iubesc această meserie și nu aș schimba-o. Deși din afară poate părea monotonă, mereu apare ceva nou și nicio tură nu e la fel cu alta. - S-a schimbat la locul de muncă ceva de când ați fost avansat la funcția de maistru? - A crescut responsabilitatea. Acum coordonez întreaga activitate a fluxului tehnologic în sectorul sudare-trefilare. Completez fișele de prezență, rapoartele de activitate, fișele de protecție a muncii. Cu echipa din schimbul meu mă înțeleg foarte bine, comunicăm corect și am doar cuvinte de laudă. E posibil să existe și unele nemulțumiri, dar ni-

meni nu a lăsat să se vadă asta până acum. - Ce aţi recomanda unui tânăr care vrea să lucreze aici? - În primul rând să dorească să învețe această meserie. Să fie muncitor și perseverent. La început, după angajare, este o perioada de acomodare mai dificilă, în care îți dai seama dacă îți place sau nu. Dacă nu îți place, nu poți reuși. Te chinui singur, dar îi chinui și pe cei din jurul tău. În toți acești ani am avut în formare mulți tineri nou angajați. Cu mulți dintre ei sunt coleg și mă bucur că îmi mulțumesc și acum pentru ce i-am învățat. pagină de cristi Drilea

întrEBări / HoBBy FArMAciA AloE Și PosiBilitAtEA UnUi cÂȘtiG în PlUs Am trecut, în viață, prin mai multe profesii. Nu îmi e teamă de nou, nu îmi e teamă să o iau de la capăt. Nu aleg schimbarea doar de dragul schimbării, dar încerc să profit de orice oportunitate care înseamnă mai bine pentru mine și pentru familia mea. Și acum sunt în situația de a avea o profesie, dar asta nu mă împiedică cu nimic să fac și altceva, să îmi dedic timpul rămas și pasiunea pentru o activitate dragă. Am descoperit aceste produse când le-am și testat pe propria piele cum se spune. Rezultatele au fost bune, cele așteptate, și în acel moment am cerut detalii. Am vrut să aflu mai mult. Apoi am intrat chiar eu în această activitate și, încetul cu încetul, s-a dezvoltat și acum îmi aduce multe bucurii. Câștig bani în plus, am căpătat cunoștințe noi, am o nouă perspec-

tivă, mi-am stabilit relații de prietenie nesperate, dar am și participat la evenimente în care avem șansa unor schimburi de informații, ca între profesioniști. Cum a fost puteți vedea în imaginile de la cea mai recentă întâlnire, cea de la Budapesta. Contactați-mă și vă voi povesti mai multe și mai în amănunt. Ne putem cunoaște și putem deveni parteneri, colegi și, cine știe, poate informații suplimentare puteți afla la: tel. 0733974899 chiar prieteni. email: ancapopescu07@gmail.com

/7/

PoVEŞti cU colUMBoFili În România, columbofilia la nivel profesionist a fost adusă din Belgia, țară cu tradiție veche. Prima crescătorie a fost înființată la București, prin anii ’40, de un maior pe nume ghițescu. Dintre toate tipurile de porumbei, voiajorii sunt cei mai valoroși. Am această pasiune de când eram copil, din clasa a IV-a. Am început cu o pereche de jucători, apoi am tot cumpărat până ajunsesem la 20. Tentativa de a crește porumbei s-a sfârșit tragic (pentru ei). Am lipsit câteva zile și i-a omorât un șobolan. Mi-am reluat pasiunea, dar de data aceasta cu porumbei voiajori. Acum am 80. În 1984 am participat la primul concurs, desfășurat la Brăila. De atunci au urmat și altele, la care am câștigat și medalii. Pentru concurs se transportă porumbeii cu o mașină specială până la distanța stabilită de la care se face lansarea. Au la picior câte un cip de identificare. Se notează ora exactă la care și-au luat zborul și ora exactă la care porumbeii au ajuns acasă. Concursurile se împart și ele în mai multe categorii. De viteză (până în 120 km), de fond (300600 km) și de maraton (peste 600 km). În principiu un porumbel voiajor bun va face tot posibilul să se întoarcă acasă cât mai repede. Antrenamentul începe de la vârsta de 4-5 luni pe distanțe mai scurte, de până la 60 de km. La maturitate porumbelul nu va ezita nici o clipă să ajungă acasă. Există și mici tertipuri pentru a-i motiva. Cunoașteți expresia „dragostea îți dă aripi“? Dacă desparți un mascul de o femelă și trimiți masculul la concurs, instinctul său de a se întoarce acasă va fi amplificat de dorința de a-și regăsi perechea. Satisfactiile financiare vin destul de greu. Ca să poți vinde porumbei trebuie să faci performanțe cu ei, să câștigi cât mai multe concursuri. Dacă ajungi campion național, lumea va veni de peste tot din țară ca să cumpere de la tine. Cei cu performanțe bune pot începe de la 100 de euro și pot depăși 1000 de euro.

Tudor Ionel, instalator la gospodaria de apa de la Laminorul Braila

AȚi întrEBAt, Vă răsPUnDEM Cum să procedăm pentru achiziționarea unui automobil second hand înmatriculat în România? Feriți-vă de intermediari. Ideală este o mașină cumpărată direct de la proprietar. Verificați dacă numele proprietarului și adresa din buletin corespund cu cele înscrise în actele mașinii. Dacă mașina are carte de service, verificați că reviziile să fie făcute la zi, iar numărul de kilometri să coincidă. O mașină nu trebuie să depășească 15000 de km pe an. Un alt indiciu care nu minte este volanul, care este cu atât mai lucios cu cât a fost folosit mai mult. Veniți cu cel puțin o jumătate de oră mai devreme ca să fiți siguri că mașina nu este încălzită în prealabil pentru o pornire ușoară. Motorul nu trebuie să prezinte pete de ulei, dar nici nu e bine să fie foarte spălat. Vânzătorul care nu are nimic de ascuns nu va spăla motorul înainte de vânzare. Verificați tabloul de bord. Când puneți contactul, toți martorii trebuie să se aprindă pentru câteva secunde. Porniți mașina urmărind culoarea fumului. Fumul alb indică condensul din timpul nopții, cel negru o ar-

dere incompletă și necesită reglaje la aprindere. Cel mai periculos este fumul albastru, care indică un consum de ulei. La service verificați compresia pe fiecare cilindru în parte și ridicați mașina pe rampă. La această inspecție, trebuie cerut sfatul mecanicului. Cele mai costisitoare defecte mecanice sunt la cutia de viteze, la caseta de direcție și la planetare. Verificati integritatea vopselei și eventualele urme de rugină. Mergeți la un birou de dactilografiat acte să încheiați contractul de vânzare-cumpărare. Este bine să treceți suma reală a tranzacției pentru a evita neplăceri ulterioare. Vânzătorul trebuie să vă dea un certificat fiscal care să ateste că mașina are taxele plătite la zi și poate fi înstrăinată. Aveți dreptul să solicitați vânzătorului o Notă de Identificare de la Registul Auto Român, valabilă pe o perioadă de 60 de zile, care atestă că mașina corespunde și nu este furată. c.D.

Eu le dedic minimum o jumătate de oră, dimineața, înainte să intru în tură. Îi hrănesc, le fac curățenie în volieră și le dau drumul afară. În anumite perioade petrec și câteva ore. Atât soția cât și fiica simpatizează porumbeii și îmi respectă această pasiune. Vedeta mea este o porumbiță pe care împreună cu familia mea am botezat-o „Prințesa“. Are o stea în frunte și aș recunoaște-o dintr-o mie. Când m-am angajat deja eram un crescător cu vechime. Nu o dată am oferit colegilor sfaturi legate de creșterea lor, ba chiar leam mai dat și păsări. În primul rând să-și cumpere sau să-și confecționeze o volieră de calitate, la care să nu aibă acces pisicile sau alte animale. În al doilea rând să-și cumpere o pereche de porumbei de la un crescător cunoscut, ca să nu riște să ia păsări bolnave sau fără valoare. Apoi să poarte o discuție lungă cu un crescător consacrat legat de creșterea și întreținerea lor. Și internetul poate fi o sursă neprețuită de informații de care eu nu am beneficiat la vremea mea. Am participat la un concurs cu un porumbel albastru, tare frumos, care promitea o carieră de succes. ghinionul a făcut ca vremea să fie foarte potrivnică, cu ploaie și vânt puternic. Lansarea a avut loc de la 350 de kilometri. Porumbelul meu nu a mai ajuns acasă. După o săptămână am presupus deja că pățise ceva grav și m-am resemnat cu ideea. Nu o să vă vină să credeți. După 7 ani și jumătate, s-a întors acasă ! Când l-am văzut îmi tremurau mâinile și picioarele de emoție. Probabil o fi fost ținut captiv în tot acest timp și, cum a găsit ocazia, s-a întors acasă. Nu voi uita niciodată această întâmplare.

/8/

ani 10 2002 în

MoDEl DE ViAŢă

Respectăm tRecutul constRuim viitoRul

Aurel Anghel, scriitor, fost angajat la Ductil Steel Buzău

2012 România

Ce nu știați despre metalurgie (6) În anul universitar 1952 - 1953, anii de studiu I și II de la Timișoara au fost transferați la București și împreună cu secția de Metalurgia Metalelor Neferoase de la Facultatea de Chimie Industrială a luat ființă Facultatea de Metalurgie, a șasea facultate a Institutului Politehnic București. Pentru început, facultatea a avut două specializări: Siderurgie și Metalurgia Metalelor Neferoase. Pregătirea în domeniile Deformări Plastice, Tratamente Termice și Turnătorie se făcea la ambele specializări. În anii 1962 - 1963, în cadrul Facultății de Metalurgie ființau patru specializări: Siderurgie, Metalurgia metalelor neferoase, Turnarea metalelor, Deformări plastice și Tratamente termice. Începând cu anul 1970, Facultatea de Metalurgie avea următoarele secții: Metalurgie extractivă (cu direcțiile de specializare Siderurgie, Metalurgie neferoasă, Mineralurgie, Agregate metalurgice, Cocserie, Semiconductori), Turnătorie, Prelucrări metalurgice (cu direcțiile de specializare Laminoare, Forjă, Tratamente termice). Începând din 1990 sistemul educațional metalurgic se află într-un proces de modernizare a tehnologiei de învățământ șide lărgire a sferei cunoașterii în domeniul materialelor metalice, ceramice, a materialelor performante (compozite, compuși intermetalici, materiale amorfe etc). Ca urmare și numele instituției se schimbă, devenind Facultatea de Stiință și Ingineria Materialelor. La 10 martie 1994, în baza Hg 57/08.02.1992 și a Legii învățământului, este înființat Centrul de Cercetare și Expertizare Materiale Speciale (CEMS), o primă unitate de cercetare științifică multidisciplinară și de învățământ superior avansat, care are ca principal obiectiv desfășurarea de activități de cercetare fundamentală și aplicativă în domeniul materialelor.

oAMEni MUncinD

cAlEnDAr rEliGios AUGUst 2012 Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august. Ni se cere să postim în această zi ca să nu ne asemănăm cu Irod care, din cauza ospățului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze și drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul. De asemenea postim pentru a ne asemăna cu viață înfrânată a lui Ioan. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Evenimentul i-a fost vestit lui Zaharia de îngerul gavriil, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu a dat crezare celor vestite de îngerul gavriil, Zaharia a rămas mut până la punerea numelui fiului său. Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. D.t.

un om

- Sunteți născut în Ialomița, dar v-ați întemeiat în Buzău. Credeți că avem o legătură cu zona de care ținem? Sunt în continuare un om al câmpiei. Fiecare știre legată de grâu și recoltă mă emoționează. Primul volum de versuri publicat se numea, de altfel, La umbra firului de grâu. În cartea de onoare a bibliotecii din Cocora, cu ocazia lansării a trei cărți în 2006, am scris: „De azi sunt din nou al vostru și al meu“. - Ce amintiri vă leagă de Ductil Steel Buzău? Cum îi vedeți trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul? Sunteți un cunoscător al limbii și culturii ruse. Prin ce se deosebesc rușii de români? Știu fabrica din vremea primului mare director, bătrânul Cazacu. Lua cuvântul la toate adunările pe județ și îl ascultam vrăjit. Era un bun vorbitor și un bun organizator. I-am cunoscut pe toți directorii, pe dl. Sandu și pe fostul meu elev, Moraru. Pe mulți dintre actualii șefi de compartimente și de secții îi știu din vremea adolescenței lor. Formează o echipă foarte puternică la Ductil Steel. Rușii mi se par mai hotărâți decât noi, spun doar ce trebuie și nu se învârt în jurul cozii. În rest, zâmbesc, râd, oftează, se emoțioanează până la lacrimi. Când a murit soția unui șef de secție, unul dintre directorii de la vremea aceea s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la fereastră, a stat două-trei minute și, când s-a întors, avea lacrimi în ochi. N-a rostit niciun cuvânt. Ce se mai putea spune? - Aveți o definiție mai poetică a meseriei de metalurgist? Un om cu fruntea-n sudoare Pe care nu-l frige nici fier, nici soare… Doar prin topire moleculele tari fluidizează și ne ascultă, luând forme atât de variate. Metalurgistul veghează fierul ca pe o ființă care trebuie ținută în frâu. -Sunteți scriitor, poet, dar nu vă este deloc străină literatura pentru copii. Am debutat ca poet cu Poezii din coșul cu jucării. Au urmat încă patru cărți și, după ce am exersat în acest domeniu, am avut curajul să scriu și să public proză, cărți de critică și eseuri. - Ce v-a adus faptul că ați învățat limba rusă? În primul rând o muncă imensă, ca student, la cursuri și seminarii, biblioteci. Mai puțină distracție. Am cântat din anul I la vioară și mandolină, în Orchestra Casei de Cultură a Studenților din București. Răsplata a fost o participare la un festival în Franța. Am fost declarați laureați cu ansamblul, iar eu – ca solist la mandolină. - Scrieți din anul 2000, momentul pensionării. Unii ar spune ca ați început târziu. Sau a fost momentul propice? - Într-o aserțiune referitoare la apariția mea în peisajul literar, Artur Silvestri nota: „Aurel Anghel - scriitor târziu, de o deosebită acuitate, deja o certitudine pentru literatura actuală, prin apariția neașteptată“. Am scris poezii din clasa a III-a, dar fără să știe nimeni. În studenție am acționat frânele. Era extrem de periculos, dacă greșeai, o pățeai. Doi colegi sârbi au plecat din adunarea de UTM cu cătușe.

îMPlinit Consider publicarea unui text ca pe o responsabilitate uriașă. Numai când am fost sigur de mine și când am avut timp să evaluez corect puterea mea am publicat. Nu am avut până acum cronici negative sau critci aspre. - Ce v-a determinat să învățați rusa? - O întâmplare. Am primit bursă pentru cinci ani la limba rusă, singurul obiect la care eram tufă. Dar am muncit mult și a fost un efort răsplătit din plin. Chiar si în cei patru ani în care am colaborat cu Ductil Steel Buzau am învățat mult, m-am specializat în texte tehnice. O mare greșeală a autorităților din învățământ a fost scoaterea limbii ruse din școală. Nu poți trăi corect lângă un vecin atât de puternic fără să știi ce spune. - Cum vedeți relația cu Dumnezeu din perspectiva unei persoane care, cu siguranță, a trecut prin multe. - Rugăciune zilnică și mai ales publicarea Psalmilor, a cartii Copile, te roagă pentru care am primit cuvinte bune de la cititori și de la critici. Nihil Sine Deo (Nimic fără Dumnezeu) este unul dintre stâlpii pe care construiesc lumea cuvintelor. - Care este fraza/versul care vă place cel mai mult din întreaga literatură? „Nu mai plâng, nu mai jelesc, nu strig Toate trec ca floarea scuturată Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată.“ (Esenin) Dar și: „Intra-voi iar sub veghea lor În jocul elementelor Înmormântat în astă stea În nopți voi lumina cu ea.“ (Blaga) - Cunoașteți Mechel din interior și știți că se împlinesc 10 ani de prezență în România. Ce urare ați face? - Să continue ca o pasăre Phoenix. Dacă va fi cazul, să renască din propria cenușă. Să fie tare ca fierul și iute ca oțelul. carolina Bigu și Dragoș tudor rEDAcŢiE

contAct

adresa: carolina BiGU olga cHUMAkoVA str. Rosenthal, nr. 14, etaj 5, ap. 6, Sector 1, Bucureşti, cristian DrilEA cod poştal 011996 irina ŞiMAn tel: 021/305 59 00; Dragoş tUDor e-mail: redactie@mechel.ro (redactor-şef)

http://cuvintedefier.weebly.com ISSN 2068-9497

tiraj: 6 000 exemplare

Tipar: Romprint, Piaţa Presei Libere nr 1, Bucureşti tel: 021/317 97 88; www.tiporomprint.ro