Nr 22 Octombrie 2012 by Cuvinte de fier

CUVINTE DE FIER NR. 22 / OCTOMBRIE 2012

PuBLICAţIE INTERNă

Am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele

Dialog onest şi direct între Mechel şi clienţii importanţi eDitOrial Am fost norocos miercuri, pe 17 noiembrie. Nu, nu am câștigat la Loterie, nici nu am găsit un portofel plin cu bani, sau ceva de genul acesta, dar am putut să asist la o masă rotudă unde s-au discutat lucruri pe care care miaș fi dorit de mult să le aflu, dar nu știam cum. Divizia Metalurgică Est-Europeană Mechel a organizat o întâlnire cu o parte dintre cei mai mari consumatori de produse metalurgice din țară (Bog’Art Steel, Sawa, Baurom Construct, Procema, Arabesque, Magnetii Building etc). Adică i-a invitat la Târgoviște ca pe niște parteneri adevăraţi, să le spună care sunt intenţiile grupului pentru perioada umătoare și, mai ales, să le afle întrebările, preocupările, eventualele nemulţumiri. Așa cum era firesc, la discuţii a participat și conducerea Direcției Regionale Est-Europene a rețelei de distribuție Mechel Service Global. Am fost martor de-a lungul timpului la zeci de asemenea întâlniri. uneori sunt făcute ca un gest de curtoazie, ca un moment al schimbului de amabilităţi. De data aceasta am constatat, cu bucurie, că a fost vorba de mai mult. De un dialog direct și consistent, în care s-au spus lucruri utile și importante. S-au schimbat opinii, s-au discutat tendințele actuale de pe piața metalurgică și chiar

interViu

„Funcționăm în regim normal, stabil“ interviu cu Vladimir Gofman director general Mechel Târgoviște

soluțiile de extindere a colaborărilor deja existente. Prima parte a evenimentului a fost dedicată prezentării posibilităților de producție ale întreprinderilor Mechel Târgoviște, Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău și Laminorul Brăila, a capacităților de stocare ale Mechel Service Global, precum și a politicilor de vânzare ale companiei, orientate în primul rând spre activarea contactelor directe cu consumatorii de produse metalurgice și asigurarea unei colaborări eficiente și predictibile, pe termen scurt, mediu și lung. Invitații au dorit să cunoască planurile de activitate pentru perioada următoare ale Mechel, posibilitatea de a realiza noi sortimente de produse sau de a modifica, la cerere, unii parametrii tehnici. Conducerea Mechel și reprezentanții Mechel Service Global au răspuns pe larg întrebărilor, menționând că activitatea decurge normal, conform planului de eficientizare care este în curs de implementare. Acesta presupune, printre altele, păstrarea și dezvoltarea a acelor activități rentabile, diversificarea gamei de produse în funcție de solicitările pieții și, în general, o relație mai directă și mai eficientă cu marii consumatori ai produselor Mechel. Dl. Yury Gushchin, director general al Diviziei Metalurgice Est-Europene Mechel a sintetizat, în încheiere: „Masa rotundă a fost utilă pentru că ne-a permis discutarea directă a subiectelor actuale. Consider că a fost un

SOcial

Au rămas fără servici, dar au luat totul de la zero şi au reuşit în viaţă

prilej bun de a vedea care sunt cerințele pieței către produsele fabricate de uzinele Mechel din România. Dorința noastră comună este să simplificăm și să eficientizăm cât mai mult drumul de la producție la clientul final. Ca rezultat direct al acestei întâlniri, am reușit să identificăm soluții funcționale, care ne vor permite să construim în continuare relații de parteneriat reciproc avantajoase în perioada următoare“. Dragoş tudor, redactor șef

mi-a plăcut în reViStă Am fost plăcut surprins să constat că foarte multe articole sunt pe gustul meu: transmit informaţii utile şi exacte, emanând o notă de optimism, care m-a făcut să nu-mi pierd speranţa. La rubrica Noutăţi despre companie informaţiile tehnice furnizate sunt autentice şi concise. La rubrica Interviuri-personalitate sunt abordate acele întrebări a căror răspunsuri ne interesează pe toţi. Pagina de social îmi place în mod deosebit, pentru că sunt redate trăirile, emoţiile, sentimentele şi gândurile unor oameni, care au trecut sau trec prin situaţii asemănătoare cu ale noastre, dar și pentru optimismul ce răzbate din relatare, optimism care ne ridică moralul. În unele articole mi-a plăcut modul în care au fost demontate zvonurile false care circulă cu atâta uşurinţă cu privire la o anumită stare de fapt şi care-i demoralizează pe oameni. Vasile Giurgiu, director tehnic, Ductil Steel Oţelu Roşu

mODel De ViaȚă

„Îi spuneam soției că mă duc până în oraș și veneam la serviciu“ Interviu cu Florea Valerică, fost șef Serviciu Financiar

/2/

nOutăŢi DeSpre cOmpanie

Oțelu Roșu

Producția a fost reluată odată cu finalizarea unei noi faze de modernizare

ecOnOmia la calD

evoluţia economiei româneşti în primul semestru al anului 2012 (continuare) mircea toader consilier Mechel Service, Director executiv al Consiliului de Afaceri pentru Colaborare Economică cu Federația Rusă

Producția de oțel a fost reluată în 22 octombrie și va continua în regim normal, conform planurilor de încărcare a capacităților uzinelor românești ale Mechel. În timpul întreruperii temporare a activității uzinei, în luna octombrie, a fost finalizată și ultima etapă a modernizării complexului de producție a oțelului, care a fost începută încă din 2010. Astfel, a fost dată în exploatare instalația de dozare a feroaliajelor și a materialelor de adaos. Aceasta va contribui la diminuarea coeficienților de consum ai oțelăriei. De asemenea, folosirea acestei instalații va permite desfășurarea procesului tehnologic conform indicatorilor prevăzuți în programul de modernizare a complexului metalurgic de la Oțelu Roșu.

un împrumut care dă speranțe

O bancă mare finanțează Mechel

15 octombrie este ziua în care a fost semnat un acord pe termen lung între Mechel și Sberbak din Rusia, pentru deschiderea unei linii de credit dedicată Companiei Kuzbass. Valoarea acestei înțelegeri este de 24 miliarde de ruble, adică aproximativ 600 de milioane de euro. Trebuie menționat că vorbim de cea mai mare bancă din Rusia și împrumutul beneficiază de o perioadă de grație de trei ani. „Apreciem foarte mult legăturile pe care le avem cu cea mai mare bancă rusească, partenerul nostru loial și de termen lung, și suntem bucuroși că am putut găsi împreună o modalitate de colaborare reciproc avantajoasă, în ciuda volatilității accentuate de pe piața financiară actuală. Banii obținuți vor fi folosiți pentru refinanțarea unor datorii pe termen scurt pe care le avem“ – a declarat Stanislav Loschenco, director general financiar.

un premiu pentru Mechel care confirmă că

ELGA este o superinvestiție

Premiul de excelență pentru investitorul anului și realizarea proiectului de la exploatarea Elga nu este deloc puțin lucru, cu atât mai mult cu cât el a fost decis de un comitet de experți independenți. Până în decembrie 2011 la exploatarea de la Elga au fost investiți aproape 1,5 miliarde de dolari. O sumă similară va fi investită și în perioada 2012-2014 De fapt, pentru Mechel, nu este o premieră. Cu un an înainte a obținut aceeași distincție pentru dezvoltarea cu succes a unui proiect de industrie minieră.

3. Investiţiile străine directe au atins, în semestrul I din 2012, conform datelor Băncii Naţionale a României (BNR), un nivel de 621 milioane euro (din care participaţiile la capital 280 milioane euro, iar creditele intragrup, 341 milioane euro) fiind cu 28,9% sub nivelul perioadei similare din 2011. Se reaminteşte că în anul 2011 investiţiile străine s-au situat la cel mai scăzut nivel din ultimii 9 ani, înregistrând o diminuare cu 13,6% faţă de 2010. Investiţiile străine au finanţat, în semestrul I din 2012, circa 25,8% din deficitul contului curent, care la 30.06.2012 era de 2,4 miliarde euro. 4. Datoria externă a României se ridica, la 30 iunie 2012, conform datelor BNR, la 99 miliarde euro, din care 77,8 miliarde datoria pe termen mediu şi lung (în creştere cu 2,9% faţă de sfârşitul anului 2011) şi 21,2 miliarde euro, datoria pe termen scurt (în scădere cu 6,8% faţă de 31.12.2011). 5. Inflaţia, exprimată prin Indicele Preţurilor de Consum în luna iunie 2012 faţă de iunie 2011, a fost de 2,04%, conform datelor Institutului Naţional de Statistică. Aceeaşi sursă, prin comunicatul din 10 august a.c., anunţa că datorită creşterii unor categorii de preţuri în luna iulie a.c. (preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,1%, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare şi tarifele serviciilor au crescut cu 0,8% fiecare), rata inflaţiei la 31 iulie 2012 a fost de 3,0%. Deşi inflaţia ţintă stabilită de BNR pentru acest an este de 3%, ultima prognoză făcută de această instituţie indică o inflaţie pentru 2012 de 3,2%, iar cea făcută de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) este de 3,5%. Aceste prognoze ţin seamă de majorările de preţuri anunţate, în special, la energie electrică şi gaze naturale. 6. Perspective Evoluţia economiei în România, dar şi influenţa crizei economice din majoritatea statelor europene, care a creat mari dezechilibre în Grecia, Portugalia, Spania şi Italia, reducerea ritmului de creştere economică în principalele economii din uE, Germania

şi Franţa, intrarea Marii Britanii în recesiune economică au determinat mai multe reevaluări succesive a prognozei de creştere economică în ţara noastră. Nivelul ţintă de creştere economică pentru 2012, al Guvernului român a fost, până la finele lunii iulie a.c., de 1,5%. Cu ocazia vizitei recente la Bucureşti, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit prognoza de creştere economică pentru acest an a ţării noastre, de la 1,5%, la 0,9%, conform declaraţiei şefului misiunii FMI în ţara noastră, Erik de Vrijer, adăugând că în condiţiile în care şi Guvernul a redus estimările de creştere, însă doar până la 1,2%, autorităţile şi FMl au ajuns la un acord cu privire la o prognoză situată în jurul valorii de 1%. Pentru anul 2013, FMI estimează o creştere de 3%, în timp ce CNP prevede o creştere de 3,1%, continuată de 3,6% în 2014 şi 3,9% în 2015. Pe termen scurt, potrivit opiniilor exprimate de managerii societăţilor comerciale, se conturează pentru perioada iulie-septembrie 2012, tendinţe de creştere a activităţii în comerţul cu amănuntul, creştere moderată a activităţii în construcţii și relativa stabilitate a activităţii în industria prelucrătoare şi în domeniul serviciilor.

interViu / perSOnalitate

„Funcționăm în regim normal, stabil“ interviu cu Vladimir Gofman, director general al Mechel Târgoviște - Stimate domnule director general, principala preocupare a tuturor este siguranța locurilor de muncă. Știu că la dvs. nu au existat disponibilizări colective. Câți angajați sunt acum și care e viitorul lor? - 2020 de persoane muncesc aici și nu avem în intenție să realizăm disponibilizări colective. Suntem în continuare preocupați de implementarea planului mai amplu de optimizare din toate punctele de vedere, inclusiv cel al personalului. Acesta este însă un lucru firesc, s-a întâmplat și în anii precedenți. Reducerile se fac mai ales din personal administrativ, dar personalul din secții este stabil. - Am prezentat în revistă cu ceva timp în urmă câteva cifre legate de media europeană de personal pentru întreprinderile metalurgice. Am constatat, cu această ocazie, că la noi este ceva mai mare. Cum comentați acest lucru? - Dacă ne raportăm la standardele mondiale, la acest tip de uzină, având în vedere încărcarea capacităților existente, trebuie să lucreze mai puțini oameni. Doar așa putem să fim concurențiali și să avem profit. Numărul angajaților din acest moment e mai mare, poate, cu circa 30 de procente. Dar ne ferim să ne raportăm pur și simplu la standardele mondiale, pe care nu le putem aplica direct. Numărul de angajați trebuie corelat și cu tipul echipamentelor pe care funcționăm. - De-a lungul timpului ați închis, totuși, unele secții, ați modernizat altele, sindicaliștii spun că pe o parte le-ați transformat în fier vechi. Care este realitatea? - În 2005 au fost închise secția Oțelărie Electrică 1 și secția de Bare și Blocuri. Măsura a fost legată de rentabilitatea lor scăzută. După modernizarea Oțelăriei Electrice, care a însemnat perfecționarea procesului tehnologic de producție, a fost trecută în conservare secția de Blooming, pentru că devenise inutilă. Singurul echipament care a fost tăiat, într-adevăr, pentru fier vechi, este secția veche de la Oțelăria Electrică 1. Prin urmare, am investit mult în modernizare și am închis doar echipamente depășite moral și fizic. De altfel, în metalurgie, modernizarea este un proces continuu. Fără asta nu se poate. - Cum se descurcă combinatul în ultima perioadă? - Funcționăm în regim normal, stabil. Am avut câteva luni cu încărcare mai scăzută a capacităților, la începutul anului. În ultima vreme Oțelăria Electrică este încărcată, laminorul funcționează la o capacitate maximă, al doilea laminor de profile mici este încărcat cam 70%. Acesta produce oțel beton cu diametru de 10mm și de 18mm.

- Știu că în bună măsură activitatea depinde de conjuctura pieței, fie că e vorba de cea internă, fie că e cea din străinătate. Contextul nu pare să se fi îmbunătățit prea tare. Care sunt rezultatele de anul acesta? - În ultima perioadă vindem cam 45000 de tone lunar, din care aproximativ 80% pentru piața internă. Pentru a putea să lucrăm în regimul acesta am schimbat structura de producție. E însă foarte adevărat, nici piața de desfacere internă, nici cea externă nu s-au schimbat, deci nu putem vorbi despre o creștere a cererii. - Din câte am înțeles, planul de optimizare înseamnă inclusiv o adaptare a volumelor de producție la cerințele reale din piață. Anul trecut ați realizat o producție record, dar și pierderile au fost destul de mari. Anul acesta se va încheia cu o producție mai mică? - În comparație cu anul precedent avem, pe ansamblu, o scădere a producției. În 2011 am produs 500000 de tone de oțel, iar anul acesta vom ajunge la circa 450000 de tone, tendință care e valabilă și pentru laminoare. Cred că rezultatul financiar va fi mult mai bun, în ciuda scăderii volumului de producție. Știu că măsurile de optimizare luate nu au fost foarte populare. Ele au însemnat reducerea costurilor, închiderea unor capacități de producție cu rentabilitate scăzută, diminuarea consumurilor. Toate acestea vor duce însă la îmbunătățirea rezultatelor noastre. Ele ne-au permis să păstrăm, în mare măsură, colectivul pe care îl avem și să asigurăm capacitatea de încărcare destul de bună, pe care o avem în momentul de față. - Am observat, și am scris asta în revistă, că, în ciuda perioadei dificile, au continuat investițiile. Nu sunt un „lux“, dat fiind contextul din România, din lume? - Au existat câteva proiecte investiționale realizate în 2011, iar unele au continuat și la începutul lui 2012. A fost modernizat Laminorul Mic, instalația de tratare a oțelului, alte investiții au fost direcționate spre modernizarea echipamentelor în funcțiune. Fără investiții nu poți spera prea mult de la viitor. Anul acesta am deschis o secție nouă, care a și generat 23 de noi locuri de muncă. Este vorba despre o secție de prelucrare și uscare a antracitului, o materie primă pe care o folosim în procesul de producție. - Cu ceva timp în urmă s-a anunțat intenția Grupului Mechel de a vinde o parte din activele sale, printre care și cele din România. Unii au vrut să înțeleagă prin asta că de a dou zi se și închid fabricile. S-a dovedit că situația nu e deloc așa. - Evident că știu despre decizia luată de Consiliul de

/ 3/

Aministrație, dar nu depinde de noi acest proces. Obligația și responsabilitățile mele sunt strict legate de producție, de funcționarea optimă a întreprinderii, de diminuarea pierderilor uzinei și de creșterea valorii de acționariat. De fapt, așa cum vă povesteam, este ceea ce am și făcut de la începutul anului. Cred că măsurile luate, planul de eficientizare, încep să își arate rezultatele. Nu vreau să comentez zvonurile, nu e treaba mea să o fac. Știu doar că nu avem datorii față de bugetul local, nici la energie. Rambursarea împrumuturilor este începută, nu avem întârzieri. - S-au împlinit anul acesta 10 ani de existență a Mechel în România. Un deceniu de activitate nu e mult, dar în contextul României nu e nici de neglijat. Cum au fost acești ani? - Am avut nevoie de patru ani de investiții importante pentru a putea spera că vom ajunge la profit. uzina era falimentară în momentul în care a fost preluată de noi. Avea echipamente învechite și surplus de personal. Așa cum se știe, activitatea noastră a fost monitorizată atât de stat, cât și de uniunea Europeană, care au confirmat că Mechel este un investitor de bună credință. Contractul de privatizare a fost închis în 2007. Mechel își îndeplinise toate obligațiile față de stat, în conformitate cu prevederile din contractul de privatizare. Profitul a venit în 2007 și 2008. Mechel Târgoviște a avut o piață de desfacere foarte bună. A fost o perioadă favorabilă pentru toată siderurgia din lume. - Sunt angajați sau specialiști din domeniu care au nostalgia oțelurilor speciale produse aici? Le mai realizați? Care este viitorul lor? - Da, producem în continuare și oțeluri speciale, dar mai putin decât în anii precedenți. Motivul este foarte simplu. Piața nu cere, în acest moment, așa ceva. Dacă ar fi o piață mai bună, am produce și noi mai mult. Avem capacități pentru a produce oțeluri speciale în cantități mari. Ceea ce ne limitează în acest moment este doar lipsa de solicitări de pe piața internă. - În final vă întreb ceva la care s-a mai răspuns, dar nu strică să repetăm. Care este povestea echipamentului NATO? - Înainte de privatizare, Mechel Târgoviște a primit înștiintare de la Ministerul Apărării că acest echipament nu mai este inclus în lista de capacități de producție cu dublă funcțiune, deci nu mai este strategic. Decizia e a statului, nu a Mechel. Echipamentul a fost scos la vânzare în cadrul unei licitații publice, deschise. Nu a apărut nici un cumpărator, iar decizia a fost să-l vindem altei întreprinderi din grup, care putea să-l folosească. Din 2007 nu mai era folosit de noi în procesul tehnologic, aflându-se în conservare.

/4/

SOcial

carmen iOneScu De la oţel beton la creme de faţă, masaj și măști de înfrumuseţare Știu ce înseamnă să-ţi pierzi locul de muncă. În 2005 s-a restrâns activitatea la Mechel în București și, chiar de sărbătorile de iarnă am fost anunţaţi, tot colectivul că societatea se închide. Am crezut că visez urât. Când îţi dai seama că nu o să mai ai unde lucra te încearcă tot felul de sentimente deprimante, gânduri negre și alte asemenea. Sunt căsătorită și, la vremea aceea, nu aveam copii. Acum am o fetiţă de patru ani. Îmi amintesc că eram un colectiv unit, cam 45 de persoane, care în timp de doi ani am devenit o familie mare.Toţi am fost surprinși, pentru că nimic nu prevestea asta. În perioada de preaviz am trimis zeci de CV-ri și am fost chemată la câteva interviuri. Am fost selectată de o firmă româno-grecească, unde am lucrat până anul acesta ca asistent comercial, apoi reprezentant de vânzări produse cosmetice profesionale. Nu am fost chiar satisfăcută, m-am simţit în nesiguranţă și am decis să urmez un curs cosmetic. Domeniul începuse să îmi fie cunoscut. Așa mi-am găsit vocaţia printre creme, aparate și soluţii de tratare a pielii. Acum sunt cosmetician și consultant cosmetic. Îmi place ce fac. Știu că de seriozitatea și priceperea mea depinde cât de mulţi clienţi o să am. Mi-am câștigat independenţa.

oameni destine idei

Au rămas fără servici, dar au luat totul de la zero şi au reuşit în viaţă. Sunt foştii noştri colegi

mirelaSIMA Sima MIRELA A lăsat loc de bună-ziua și vechiul serviciu a reprimit-o pe o funcţie mai mare Am fost o norocoasă atunci cand mi-am pierdut serviciul de la Mechel și încerc să vă spun de ce. Am fost anunţată de concedierea colectivă odată cu restul colegilor de serviciu. Se întâmpla în decembrie 2005. Odată cu această veste „zguduitoare“, conducerea ne-a anunţat că o să putem veni la serviciu și o să fim remuneraţi până la sfârșitul lunii februarie 2006. Deci, un oarecare motiv de bucurie: aveam la dispoziţie o lună și jumătate, timp în care ne puteam căuta de lucru. În ziua aceea am fost „distrusă“ fizic și emoţional. Aveam o rată de plătit la bancă. Acasă, primul lucru pe care l-am făcut, a fost să trimit un e-mail unor prieteni și cunoștinţe care ar fi putut să mă ajute. Șansele de a-și găsi serviciu cresc proporţional cu numărul de prieteni. Spre surpinderea mea, după două zile m-a sunat o fostă colegă să-mi spună să vin la un interviu. Surpriza a fost și mai mare când am auzit că interviul trebuie să-l am cu un nou director financiar de la firma la care lucrasem înainte să mă angajez la Mechel. Venisem de la o tipografie, unde acum sunt șef Serviciu Financiar. Așadar, ziua următoare eram din nou în faţa firmei de la care plecasem cu ceva timp înainte. La interviu m-am prezentat bine și n-am avut deloc emoţii, cunoscând mediul și societatea. Înainte de Crăciun am primit vestea cea mare, că sunt acceptată din nou în echipa lor, pe o altă funcţie și pe un salariu mai bun decât la Mechel. Am învăţat ceva din încercarea asta: întotdeauna e bine să lași loc de bună-ziua, să nu vorbești de rău compania, șeful sau colegii de la fostul job. Nu intra în conflicte cu aceste persoane, pentru că niciodată nu știi de unde sare iepurele. Mi-a mai fost de folos și faptul că am avut o atitudine pozitivă și, cel mai important, că imediat am acţionat și nu am stat să se întâmple o minune. Doar acţionând și având iniţiative ne putem recupera rapid după aflarea unei astfel de vești. material de carolina Bigu

SOrinȘOANCA ȘOancă SORIN Cărămida refractară și feroaliajele au făcut baza pe care acum construiește

SimOnaDOROBANţu DOrOBanȚu SIMONA A dat operaţiunile bancare pe o firmă de contabilitate Firea mea este în general tare... Nu sunt chiar o luptătoare, dar sunt tare atunci când viaţa mă încearcă. Câţi dintre dvs. nu sunt încercaţi de viaţă, ridicaţi și coborâţi ca într-un carusel, câţi nu s-au bucurat pentru noul loc de muncă, pentru ca, mai apoi, să apară neliniștea sau nesiguranţa și îngrozitoarea întrebare „oare ce va aduce ziua de mâine?“ Mie mi s-a întâmplat acum opt ani. Am intrat în echipa Mechel cu mult entuziasm și forţă. Am avut colegi minunaţi și un loc de muncă pe măsură. Munceam foarte mult, dar aveam satisfacţia unui serviciu care părea sigur. N-a fost să fie așa. Minunea a ţinut doi ani. Atunci când eram mai siguri pe noi și când ne pregăteam de sărbătoarea sfârșitului de an, atunci când nu ne mai gândeam la ce va aduce ziua de mâine, pentru că nimic nu prevedea ceva rău... s-a întâmplat. Vestea a căzut ca un fulger. Fiecare și-a făcut griji pentru ce se va întâmpla cu ei și cu familia lor. Fiecare avea o poveste de viaţă, o vârstă, o familie, greutăţi... Pe moment credeam că s-a prăbușit lumea. Viaţa ne-a dat o lecţie așa cum știe ea să dea... Ne-am spus fiecare „la revedere“ și am plecat dezorientaţi. Eram deznădăjduiţi și îngroziţi. Peste ani am aflat că toţi au reușit să răzbată și să ţină piept vieţii, care ne jucase feste. Toţi ne-am reangajat și am ajuns să lucrăm la firme la fel de renumite, în funcţii poate chiar mai bune dacât lucrasem până atunci. Trebuie putere ca să poţi depăși momentele urâte ale vieţii. Poţi ridica fruntea și poţi sfida întâmplările nefericite. Poţi alunga norii din jur până ce soarele își face simţită din nou prezenţa în viaţa ta. Nu sunt probleme care să nu poată fi rezolvate.Toate trec și toate se rezolvă!

În 2003 m-am alăturăt colectivului Mechel Trading, pe atunci unul mic, în formare. O perioadă grea, cu încercări, dar și cu oportunităţi. În scurt timp colectivul s-a mărit în funcţie de necesităţile în creștere ale companiei. Tocmai această perioadă de încercări, de temeri, de reușite a făcut posibilă închegarea unui colectiv pe care nu l-am uitat și a cărui memorie va dăinui în continuare. Am avut șansa să cunosc oameni din diverse domenii. Poate tocmai de aceea s-a sudat un colectiv adevărat. Profesionalismul, seriozitatea, omenia, umorul, optimismul au fost cauza pentru care veneam cu plăcere la serviciu. În toamna lui 2005 au început să circule zvonuri privind desfiinţarea Mechel Trading. Mă încercau sentimente diverse, de la părerea de rău la nesiguranţa zilei de mâine. Eram singur, într-un oraș mare și urma să-mi pierd locul de muncă. Cu ce să trăiești în continuare? unde să te angajezi? Dacă nu voi reuși? Cum îmi voi susţine familia proaspăt formată? Am început să mă interesez, pe la prieteni, ce posibilitaţi există. O altă sursă a fost internetul, unde am identificat câteva oportunităţi. Am trimis CV-uri și am așteptat. La unele aplicaţii am primit invitaţie la interviu, la altele nu. Am găsit ceva de lucru la o firmă de fier vechi, având șansa de a lucra oarecum tot în domeniu. Simţind însă că pot face mai mult și mai bine, am decis să trimit în continuare CV-uri. un Hypermarket cu renume azi în România abia intra pe piaţă și făcea angajări. După o serie de interviuri am reușit să obţin chiar o poziţie importantă. Jobul nou era solicitant, însă îmi oferea și oportunităţi. Posibilitatea de a călători, de a vedea locuri și oameni noi, posibilitatea de a învăţa și de a pune în practică ceea ce știam. Această reușită mi-a întărit încrederea în mine. Au trecut mai mult de 6 ani de când sunt aici. uneori simt că au trecut 16, pentru că s-au întâmplat foarte multe și foarte repede. Toate aceste întâmplări m-au îmbogăţit profesional și spiritual, mi-au lărgit cercul de cunoștinţe, în ambele sensuri. un lucru a rămas neschimbat: memoria unui grup mic, dar inimos, de la Mechel. Dovadă stă faptul că, o dată sau de două ori pe an, foștii colegi de la Mechel renunţă pentru o seară la soţ, soţie, copii, căţel, pisică și se întâlnesc ca niște vechi prieteni, depănând amintiri, râzând cu toata inima sau zâmbind nostalgic. Mulţumesc colegilor de la combinatul Targoviște, Câmpia Turzii și Mechel Trading, căci ei stau la baza a ceea ce sunt acum. Nu trebuie să uităm nicicând de unde am plecat. Poate că uneori drumul este în ceaţă și nu suntem siguri unde și când ajungem, însă voi ști întotdeauna de unde am plecat. Închei cu un clișeu, dovedit încă o dată - un șut în fund este un pas înainte. Sau chiar mai mulţi!

prOFeSiOniŞti

/5/

„Am pus și suflet și am organizat activitatea cât de bine am putut“ interviu cu mihai Drăghici, șef secție Laminare, Mechel Târgoviște

- Care este lucrul de care sunteți cel mai mândru, în ultima perioadă? - Faptul că acum coordonez trei secții, Laminorul degrosisor, Profile Mijlocii și ușoare și Laminorul de Profile Mici. Cu ceva ani în urmă, din primele două a ieșit secția Laminorul de Blumuri, Țaglă și Profile Mijlocii și ușoare, pe care o și conduceam. Din februarie s-au reunit toate sub denumirea generică secția Laminare. Această reorganizare a adus rezultate mai bune decât cele de anul trecut. A crescut productivitatea și au scăzut consumurile. Eficiența este mai bună. La doar două luni de zile de la această reunire au început să apară semnele bune, așa că se poate spune că este un succes. - Aveți un secret, a fost o simplă întâmplare? - Secretul este organizarea producției și a muncii. Am pus și suflet și am organizat activitatea cât de bine am putut. Comunicarea cu oamenii este, la rândul ei, foarte importantă. Cu 10 minute înainte de predarea schimbului ne întâlnim și discutăm cu toții – muncitori, șefi de secție și obligatoriu eu. Sunt prezent zilnic la una-două ședințe, fug dintr-o parte în alta. Le explicăm oamenilor tot ceea ce este util să știe. Ce au de lucru, ce probleme au fost în ziua precedentă și le ascultăm neajunsurile, propunerile. Îmi este greu să vorbesc despre mine, pentru că rezultatele o pot face mai bine. Actul conducerii presupune știință și să poți mobiliza colectivul. Dacă nu dai sarcini clare tuturor, nu merge. Nu totul se face din conștiință. Partea democratică se oprește atunci când, fiecare dintre noi, trebuie să executăm ceea ce am stabilit. În primul rând un salariat trebuie să își cunoască sarcinile, care sunt obligatorii și trebuie realizate. Fiecare dintre noi avem pretenția ca, după opt ore de muncă, să vedem pe cardul de salarii rezultatul muncii. În ziua de azi ai posibilitatea să prăbușești o secție mai mult ca oricând, iar un șef de secție nepriceput poate duce o secție la faliment metodic. - Teoretic pare simplu de făcut ceea ce spuneți, în practică, însă, trebuie multă credibilitate pentru a convinge echipa să vă urmeze. - Dacă muncitorul vede că ești corect, că iei măsuri împotriva celor care nu fac treabă, că ridici pălăria în fața celui care își vede de activitate începe să aibă încredere în tine și să te urmeze în drumul spre performanță. Cei care au probleme se cam autoelimină dintr-un asemenea colectiv. Calcă pe bec odată și își arată adevăratul caracter. Au fost unii cărora le plăcea băutura, care furau, sau cărora nu le

plăcea munca... Colectivul a fost primenit tot timpul și am scăpat de ei. Nu i-am evaluat foarte aspru de la început, ci le-am dat șansa să învețe meserie. Gândiți-vă că sunt cam 500 de oameni pe care îi coordonez. Dacă eu cobor nivelul exigenței, ușor-ușor lucruile vor căpăta acest sens negativ și e foarte dificil să le mai salvezi. - Cum reușiți să depășiți dificultățile de zi cu zi, să îi motivați tot timpul? - Greutăți există, dar pentru asta suntem puși noi acolo, să le rezolvăm. Trebuie ca în fiecare moment să ne facem treaba și atunci nu ajungem să ne cotropească dificultățile. Vă invit la sedințe să vedeți că am rezolvat, încetul cu încetul, toate problemele ridicate de oameni. Să nu credeți că totul este roz, dar lucrurile importante sunt rezolvate. Chiar și după ce ies de pe poarta combinatului, am oricând legătură cu echipele și știu ce se întâmplă. Mă sună când au nevoie de mine, vorbim și rezolvăm totul în timp util. - Pare că aveți o energie inepuizabilă, pe care o canalizați aproape în exclusivitate către combinat. De unde vine ea? - Cred că așa este gena mea. Într-adevăr, nu am limită la energie. De altfel, dacă trebuie să stau locului mă simt bolnav și nu-mi găsesc deloc starea. - Probabil că sunteți și genul de persoană echilibrată, care a găsit și în viață, și în familie, o cale de mijloc. - Aveți dreptate, pot spune că partea de familie este rezolvată. Am o fată jurist, căsătorită, cu o nepoțică de jumătate de an. Îmi dă puteri neobișnuite. Mă face să îmi pot concentra toată atenția către servici. Și soția mea lucrează aici, știe despre ce e vorba și mă înțelege atât cât este nevoie. Suportul din partea familiei este super. Au fost și momente dificile, mai ales cele cu dispariția părinților, dar le-am trecut, ca fiecare dintre noi. - Cum vedeți viitorul imediat? - Întotdeauna văd viitorul optimist, în ciuda dificultăților existente, pe care nu le neagă nimeni. Chiar și din echipa mea au fost persoane care s-au transferat în alte locuri din combinat, ori pur și simplu s-au regăsit pe lista celor care nu făceau față ritmului și standardelor de aici, deci au trebuit să plece. Lista valorilor cerne permanent și este normal să se întâmple așa. Eu sunt tot timpul între oameni și îmi place să fiu alături de ei, să îi ajut. Le cer în schimb seriozitate. - Cum depășiți momentele când nivelul comenzilor este mai redus? - Problema mea, chiar dacă nivelul comenzilor este scăzut pe o anumită perioadă de timp, este să lucrez cu

eficiență maximă. Asta înseamnă că nu îmi bat joc de resurse, mai ales că de ceva timp nu se mai lucrează pe stoc, ci strict pe nivelul comenzilor. - Deci este o provocare în plus care vă pune la încercare. - Da, așa este, și dacă nu aș fi optimist aș spune „las-o încolo de secție, las-o încolo de fabrică, ducă-se până s-o prăbuși“. Eu mă conduc după un alt principiu, acela al căpitanului unui vapor. Lupt până în ultima clipă să salvez nava de care răspund. Mie nu mi-a spus nimeni că se termină activitatea, că se închide și așa mai departe. Eu văd ce se întâmplă în lume, pentru că nu doar în România sunt probleme, îmi dau seama de dificultăți, mă doare că reacția clasei noastre politice nu e pe măsura provocărilor din acest moment. Ar fi timpul ca toate capetele luminate din țară să fie întrebate despre cum putem ieși cu toții din această criză, ar fi momentul să apară, poate, niște comenzi guvernamentale, ca să mișcăm puțin economia. Eu cred că dacă fiecare și-ar face treaba la locul lui de muncă, oricare ar fi acesta, întreaga țară ar merge mai bine și ne-ar ajuta să scăpăm de criză. Secțiile noastre sunt curate, întreținute, în orice zi și în orice moment caut să adaugăm ceva, să facem ceva nou, să mergem de la bine spre mai bine. Eu nu îngrop secțiile orice ar fi. Chiar dacă va fi să nu mai lucrez eu aici, la un moment dat, secțiile trebuie să rămână înfloritoare, din ce în ce mai performante. Pozitivismul meu este incurabil. - E ceva mai simplu să stai toată ziua să comentezi zvonurile, să pui răul în față. - Sunt și persoane care ar vrea să audă de la nu știu cine că oprim mâine. Cine poate însă să spună asta? Dacă suntem pe o barcă care se clatină, trebuie să tragem toți să nu se scufunde. uitați, Mechel și-a propus pentru august 47000 de tone. Și le-a realizat. Este super, nu? Producția nu se face prin lozinci sau prin minciuni. Iar clientul nu poate fi păcălit, trebuie să primească marfa la timp și la calitatea cerută. Eu mă mai bazez și pe faptul că suntem într-un grup mare și asta poate să însemne că atunci când unii au probleme, vor primi sprijinul necesar. Am citit că exploatarea de la Elga începe să dea roade, că noua fabrică de șină de tren specială este aproape gata. Sunt și vești bune la nivelul Grupului Mechel și asta ne face să avem speranțe. - Vă ținem pumnii și suntem alături de dvs. - Nu că vreau să vă laud, dar în revistă găsesc informații interesante. Mai văd ce fac și alții, ce a mai spus un oficial sau un alt specialist, ce se întâmplă nu doar în România, ci și în străinătate. Poate că nu ați reținut, dar la momentul aniversar, când ați și oferit premii angajaților, cu ocazia împlinirii a 20 de numere, v-am urat „la mai multe“. Nu am glumit. Consider că existența unei publicații interne este foarte utilă și binevenită. O împart cu plăcere de fiecare dată când apare, către oamenii mei. Dragoş tudor și carolina Bigu

/ 6/

premii pentru cei mai Buni

mihai marian

Cum-necum, ne-am descurcat. Am convins firme mari, precum Raiﬀeisen Bank, Orange și Agrana că oamenii care muncesc la Mechel merită respect și atenţie. Le-am propus un parteneriat și ne-au oferit premii pe care deja vi le-am oferit, la rândul nostru, mai departe. Nu, nu au ajuns pentru toţi cei 6000 de angajaţi, dar sperăm să mai putem obţine și să beneficieze de ele cât mai mulţi.

Simiceanu Viorel

Băbeanu nelu

ionaşcu ion

nicoleta mărginean

premiile reViStei nOaStre au aJunS pe mÂini Bune, la BuZău Și la Brăila Băbeanu nelu,

nicoleta mărginean,

Ductil Steel Buzău

Domnul Băbeanu Nelu lucrează ca debitator la plase sudate. Dânsul este câștigătorul unei geci de iarnă de marcă, oferită de ATV ROM. Pe lângă surpriza mare pe care i-a făcuto redacţia, prin oferirea acestui premiu inedit, ne-a asigurat că mărimea îi vine perfect și îi este foarte utilă.

Premiul constând într-un telefon mobil a revenit doamnei Mărginean, angajată la atelierul de filiere. Am găsit-o greu și ne-a explicat de ce. Timpul îi este cel mai mare dușman. Turele la fabrică și gospodăria îi lasă prea puțin timp pentru copii. Aceștia însă continuă să se numere printre fruntașii la învăţătură. În ciuda problemelor inerente, e încrezătoare în viaţă. Telefonul mobil i-a revenit Ioanei, fiica cea mare, studentă în anul II la ASE Bucuresti, secţia Cibernetică, care este și bursieră. „Preţuiește lucrurile și are grijă mare de ele“.

Simiceanu Viorel,

mihai marian,

ionaşcu ion,

Laminorul Brăila

Ductil Steel Buzău

Domnul Simiceanu Viorel este pompier în Laminoru Brăila și ne-a povestit că activitatea lui se bazează pe prevenire. Anul acesta a avut doar evenimente minore, la care s-a intervenit rapid. Nici unul nu a degenerat în accidente sau complicaţii de amploare. Premiul a fost o surpriză maximă. A fost invitat, fără nici o explicaţie, la departamentul de resurse umane. „M-am cam speriat când am auzit, date fiind zvonurile care circulă. M-am gândit la ce e mai rău“. Ajuns la birouri a aflat că, de fapt, are de ridicat un premiu, care constă într-un telefon mobil. Bucuria a fost mare, iar băiatul dumnealui a devenit fericitul utilizator. „Am doar cuvinte de laudă despre ziarul fabricii Cuvinte de fier, și am aflat că este citit din scoarţă în scoarţă de toţi colegii.

Cu domnul Mihai Marian am stat de vorbă după ce a ieșit din tura de dimineaţă. Dânsul lucrează ca finisor laminate și face parte dintrun colectiv de 60 de persoane, din care 20 pe o tură. Are doi copii, Matei și Mădălina, care este elevă la liceu. Domnul Marian a devenit posesorul unei biciclete. Cadoul i-a surprins și i-a bucurat pe toţi în familie, dar mai ales pe copii.

Domnul Ionașcu Ion este macaragiu și ne-a mărturisit că nici prin gând nu îi trecea să fie desemnat premiant. Bicicleta al cărei posesor este în prezent îi va fi foarte utilă, pentru drumurile către servici și acasă. A mulţumit redacţiei pentru idee și pentru că încearcă să fie alături de angajaţi.

liniile De încreDere Cu toții înțelegem că frauda, corupția, mita sunt infracțiuni care afectează situația financiară a companiei, dar și bunăstarea fiecărui angajat. Angajații Mechel au posibilitatea de a semnala conducerii aceste fapte. Informațiile trimise de dvs. ajung doar la Serviciul de control risc, care le analizează și întocmește cercetări astfel încât conducerea să poată lua măsurile care se impun. Vă rugăm să Nu folosiți liniile de încredere pentru glume proaste și declarații vădit false. 1.OaO mecHel, mOScOVa E-mail:sos@mechel.com Tel. +7495 921 17 27 2.mecHel tÂrGOViȘte E-mail: incredere@mechel-tgv.ro Tel. gratuit 0800 801 888, interior 1888 Cutie poștală la poarta nr. 1 3.mecHel cÂmpia turZii E-mail: dcr@mechel-ct.ro Tel. 0264 300 305, interior 2627 7 cutii poștale pe teritoriul combinatului 4.Ductil Steel BuZău E-mail: confidential@ductilsteel.ro Tel. 0238 713 490, interior 133 5.Ductil Steel OȚelu rOȘu 3 cutii poștale pe teritoriul combinatului

întreBări / Sănătate / HOBBy

/7/

pOVeŞti cu cititOri Pentru a vorbi despre pasiunea mea, trebuie ca mai întâi să mă prezint, și am ales o formă inedită. Originea: zona Măgura, comuna Bezdead, Dâmbovița. Zodia: Taurului, care se vrea un luptător. Dragi îmi sunt: familia și prietenii mei. preferințe: culorile galben-ruginii ale toamnei, albastrul marin și vișiniu închis. îmi plac: pădurea și ploaia. Sunt în bună pace cu colegii, vecinii, conștiința și destinul meu. Îmi bucură ochii astrele, liliacul, garoafele roșii, lăcrămioarele, crizantemele și romanițele. Mă urmărește teama de război și dispariția celor dragi. Sunt devotată prietenilor. Fericirea mea cea mare: copiii mei. Mă copleșesc muzica pop, clasică, jazz și folk. Nu suport insolența, aroganța, prostia… Păcatele mele... Toate! Cu excepția celui de omucidere. A vorbi despre cărți, care sunt pasiunea mea, este ca și cum aș vorbi despre ființele mele dragi. Mama îmi spune că eram fascinată de mică de orice carte, fie ea cu ilustrații sau nu. A urmat, mai apoi, prima mea încercare de a scrie... ceva, orice. Încurajată de profesoara de limba română, doamna Lucia

Tănase, am încercat să scriu o povestioară în timpul anilor de liceu. A doua zi, recitind cele scrise cu o seară înainte, m-am simțit rușinată. Foarte rușinată. Era atât de clar că-mi lipsește un bun-simț cultural. Că încercarea mea era doar o obrăznicie gratuită! De atunci mi-am spus că trebuie cu orice preț să mă instruiesc, să citesc, să ascult muzică, să mă duc la teatru. La început am avut noroc. Prima carte a fost Oblomov. Romanul acesta mi-a adus convingerea că literatura e singurul loc unde pot găsi sprijin. Am citit apoi Sonata Kreutzer de Tolstoi. M-a mirat până la umilință. Această carte bate de departe oricare dintre romanele lui Dostoievski. Și eu, care-i puneam pe acelaș plan! După aceea, citind Jurnalele și Saloanele lui Baudelaire, l-am descoperit pe Wagner. Ce a urmat a fost în virtutea acestui început, și-n umbra lui. Cantitatea de pagini pe care am lecturat-o atunci îmi asigură și astăzi o continuă corespondență între lucrurile care se întâmplă în jurul meu și idealul de concizie, clarificare sau manifestare artistică. Cartea mea preferata este volumul Arta conversației de Ileana Vulpescu. De ce? Pur şi simplu îmi face plăcere lectura ei. Este cartea mea de căpătâi, este prietena mea

Laura-Maria Dumitriu, sef serviciu facturare, Mechel Târgoviște dragă şi statornică pe care o regăsesc când ceilalți prieteni nu-mi sunt aproape. O știu acolo unde am lăsat-o. E mai fidelă decât un animal. Nu pleacă decât dacă o alung, niciodată de bună voie. Este cartea pe care am citit-o mai demult şi de mai multe ori. Am intrat în sufletul Sânzienei Hangan, o femeie-medic, o ființă sensibilă, mereu îndrăgostită de bărbații din jurul ei. Nu știu când m-am „trezit“ că vreau să am această carte pe noptieră. Cert este că stă cuminte și mă așteaptă să evadez din lanțul cifrelor care îmi alcătuiește zilnic viața. Ea este publicitate

Farmacia alOe. 12 mOtiVe De cÂȘtiG Ce am descoperit, de când lucrez cu această companie de produse pe bază de Aloe Vera, sunt câteva lucruri pe care cred că merită să vi le transmit. Nu le-am copiat din vreun pliant, nu mi le-a intrudus cineva în minte, cu forța, ci le-am descoperit, pas cu pas, lucrând aici. Poate că am avut scepticismul de început, nu e nimic rău în asta, dar nu am avut nimic de riscat. Am înșeles că este o activitate în care poți evolua, de la lună la lună, în funcție de interesul pe care îl manifești. 1. Este o companie la care poți fi plătit din prima zi de activitate 2. Munca în echipă îi ajută în pri-

mul rând pe noii parteneri, iar câștigurile nu sunt plafonate 3. Baza activității este marketingul în rețea, nu vânzarea directă. Deci toți consumatorii pot beneficia de reduceri între 15% și 30% 4. Plata se face lunar, pe data de 15, pentru luna anterioară

cunoștința mea veche, prietena mea care nu mai are nici un secret pentru mine. O iau de fiecare dată când plec undeva. E talismanul meu. Citatul meu preferat este: „Acolo unde nu există dragoste, semănați voi dragoste și veți culege dragoste“. Orlando de Virginia Woolf este o carte pe care am citit-o greu, cu poticneli, deși este considerată o capodoperă. Scrisă foarte bine, genială, totuși n-a găsit ecouri în inima mea… c.B.

Oameni muncinD

bil, nu dinamic, adică nu se schimbă după cum bate vântul 7. Bonusurile sunt plătite de companie, nu de parteneri 8. La bonusul personal (de la 5% la 18%) se adaugă cel de volum, în funcție de rezultatele rețelei tale 9. Se poate face promovare pe internet 10. În Romania sunt 7 depozite, în cele mai mari orașe 11. Fiecare își decide programul de lucru 12. Cu cât există mai mulți parteneri și consumatori, cu atât cresc și procentele primite informații suplimentare puteți afla la: tel. 0733974899 email: ancapopescu07@gmail.com

5. Se cumulează mai multe bonusuri, care pornesc de la 15% Redacția nu își asumă nici o responsabi6. Planul de marketing este stalitate pentru informațiile de mai sus.

aȚi întreBat, Vă răSpunDem Ce presupune debranșarea de la sistemul centralizat de termoficare și instalarea unei centrale?

Primul pas este să obțineți acordul vecinilor din imobil sau al președintelui asociației de loca-

tari. urmează să căutați cea mai potrivită centrală pentru apartament. În funcție de suprafața și

volumul apartamentului, un specialist vă va recomanda o anume putere a centralei. Pentru garsoniere sunt suficiente centrale sub 24Kw. Pentru apartamente de 23 camere o centrală de 28Kw este perfectă. Pentru suprafețe peste 100 mp există centrale de peste 30kw. următorul pas este pregătirea dosarului în vederea încheierii unui abonament de furnizare de gaze naturale. Aceasta implică apelarea la o firmă autorizată A.N.R.G.N. petru proiectarea instalației. O altă firmă, autori-

zată I.S.C.I.R, va trebui să proiecteze și să monteze centrala, cu țevile și caloriferele aferente. La punerea în funcțiune este obligatoriu să fie de față un reprezentant al operatorului de distribuție a gazelor și unul din partea firmei autorizate A.N.R.G.N. Autorizația de funcționare va trebui reînnoită o dată la doi ani. utilizarea centralei fără autorizare este interzisă prin lege și foarte riscantă. Procedurile pot dura chiar 90 de zile, așa că vă recomandăm să vă apucați de această operațiune din timp, ca să

nu cumva să vă prindă iarna fără căldură. Costul unei centrale este de 2500 lei, iar al unui calorifer de 150 de lei. Dacă adăugați costul țevilor și al manoperei este posibil ca întreaga cheltuială să se apropie de 5000 de lei. Odată realizată, investiția se va amortiza în câteva sezoane. Nu veți mai depinde de nimeni și veți avea căldură și apă caldă când și în ce cantitate veți alege. c.D.

/8/

mODel De ViaŢă

A lucrat la Târgoviște din 1979, de la terminarea facultății, pe care a absolvit-o la Iași. Combinatul era încă un loc plin de noroaie, încă nu fusese totul finalizat. A lucrat în Contabilitate, la Investiții, la Prețuri și, în cele din urmă, la Financiar. A început munca de jos și crede că este bine să treci prin toate etapele, pentru că înțelegi altfel lucrurile când ajungi șef. Este pentru prima dată când a fost premiat într-un cadru festiv.

Interviu cu Florea Valerică, fost șef Serviciu Financiar (actual pensionar)

„Îi spuneam soției că mă duc până în oraș și veneam la serviciu“ - Ziua metalurgistului din acest an este, simbolic, ultima zi de muncă pentru dvs. Urmează pensionarea. Cum ați defini anii de activitate pe care i-ați trăit aici, la Mechel Târgoviște? - Au fost ani în care am lucrat mult și asiduu. Mi-a plăcut să știu că în permanență tot ceea ce depinde de activitatea mea este de cea mai bună calitate, chiar dacă a însemnat multe ore suplimentare. Nu m-a interesat faptul că nu au fost plătite niciodată, ci m-am bucurat că pot să demonstrez, lună de lună, că sunt printre cei mai buni. Restructurările de anul trecut au făcut ca postul meu de șef-serviciu să devină de simplu economist. Au apărut și câteva probleme de sănătate, așa că am luat decizia să mă opresc. Să las pe alții să preia activitatea. Regret că a trebuit să iau această decizie, dar face parte din mersul vieții. Iată, azi, de Ziua Metalurgistului, tot orașul vorbește despre asta, pentru că orașul depinde în mare măsură de combinat. - Pentru că este un moment al bilanțului, profit de experiența dvs. să vă întreb cum vedeți criza prin care trecem și, mai ales, ieșirea din ea. - Faptul că înainte de privatizare a existat, aproape tot timpul, un management defectuos, are consecințe chiar și acum. Întreprinderea a fost croită, de la bun încePe 8 îi sărbătorim pe Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil, pe 21 avem intrarea în biserică a Maicii Domnului, iar în ultima zi a lunii, pe 30, Biserica îl serbează pe Sfântul Apostol Andrei, protectorul României. Sfântul Andrei s-a numărat printre cei 12 Apostoli ai lui Iisus, fiind chiar primul chemat dintre ucenici. Iniţial, fiind căutător al lui Dumnezeu, a devenit ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, care îi pregătea pe oameni pentru venirea lui Iisus. Dar Sfântul Ioan, când l-a întâlnit pe Iisus, l-a îndrumat pe Adrei să-i urmeze Acestuia,

put, pe niște baze greșite, care nu au funcționat niciodată eficient. E destul de dificil să repari lucrurile din mers, cu atât mai mult într-o perioadă de criză. În ultimii ani se încearcă implementarea unui program serios de eficientizare, mai ales în privința reducerii consumurilor de energie și de materii prime. Rezultatele încep să se vadă, deși se suprapun pe problemele pe care metalurgia din întreaga lume le are în privința comenzilor și a prețurilor. - Pe vremuri lucrau 10 000 de oameni, dar pierderile erau uriașe, deși asta nu părea să intereseze pe nimeni. - uriașe, da, acesta este cuvântul cel mai potrivit. Să vă explic de ce managementul era atât de prost printr-un simplu exemplu. Planificam o anumită producție de oțel și veneau ingineri care făceau bonuri de consum, fișe limită – lucru inadmisibil. Ele trebuie făcute de cei care lucrează direct cu asemenea materiale. Ce vreau să vă spun este că se eliberau documente fără cap, iar consumurile erau exagerate. Se făceau aprovizionări care nu erau deloc necesare. În ’89 aveam în combinat vreo 20 containere cu șuruburi și piulițe. - Cred că erau suficiente pentru întreaga Europă. - Eu aș spune chiar pentru toată lumea. În plus, tehnologia de atunci era foarte în-

calenDar reliGiOS nOiemBrie 2012 spunând că nu el este Mesia pe care-L așteaptă toată lumea, ci Acela, Iisus. Se mai știe despre Andrei că a fost fratele Sfântului Apostol Petru. Ei s-au născut într-o familie de pescari. Așa cum era tradiţia în vremea aceea, meseria se transmitea din tată în fiu, devenind pescari la rândul lor. Sfântul Andrei a răspândit învăţătura creștină în Asia Mică, Peninsula

vechită. Era imposibil ca producția să fie profitabilă. De la momentul privatizării, Mechel a făcut câteva investiții foarte importante, în scopul eficienței. De exemplu mașina de turnare continuă, care este esențială. Important ar fi ca fiecare să își facă treaba, mai ales în privința normelor de consum. Este condiția obligatorie pentru ca să putem vorbi despre o producție din ce în ce mai eficientă. Din această perspectivă, partea tehnică – inginerii, tehnicienii – au un cuvânt greu de spus. - Cum ați ieși din criză? - Grea întrebare. Sunt multe lucruri care ar trebui să concure la asta. Dacă apelezi la credite, vei avea costuri mari de plătit la dobânzi. Restructurările de personal sunt utile și trebuie făcute, dar nu pot rezolva doar ele problema. Factorii internaționali nu pot fi controlați de către nimeni. E important și cursul valutar, dar se pare că nimănui din guvernare nu prea îi pasă de el… Eu aș alege o soluție radicală. Tot personalul să fie supus la teste și doar cei care le trec să meargă mai departe. O evaluare profesională la sânge. Sunt și colegi care taie frunza la câini, cum se spune. - Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați face acelaș lucru? - Sigur că da. Am muncit din plăcere. Nimic nu-i greu, dacă ești cunoscător, adică

Balcanică și în teritoriile din jurul Mării Negre. Din izvoarele istorice se deduce faptul că, în munca sa misionară, Sfântul a trecut prin Dobrogea. Din acest motiv în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, iar de anul acesta importanţa sărbătorii este marcată printr-o zi liberă, la nivel naţional. Numele de Andrei vine din greacă și înseamnă „curaj“. În România avem peste 620000 de români care poartă numele de Andrei, Andreea, Andra, Andreas și alte derivate din acesta. c.B.

dotat profesional. Timpul este trepidant, trebuie să gândești rapid, uneori nu ai vreme de pierdut, ci trebuie să acționezi. Am lucrat doar aici și nu regret nici un moment acest lucru. Imediat după Revoluție am prins momentul când s-a dat concurs pentru șef de birou. Am participat și am câștigat. Asta mi-a creat o șansă să lucrez ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Eu nu am fost de principiu să spun că nu mă pricep, ca să pună pe altul, iar eu să stau degeaba. Am lucrat de dimineața până seara cu plăcere. Contabilitatea este ca rezolvarea unei integrame. Trebuie să pui mintea la contribuție ca să găsești soluții. Pentru cine înțelege, este ceva pasionant. - Familia unde este în toată această poveste? - A fost alături de mine tot timpul. Fata a terminat Facultatea de litere, română-franceză, are un master în Franța și lucrează la reprezentanța Citroen în România. Nu i-a plăcut deloc profesia mea și nu am vrut să o influențez. Soția este educatoare, aici, în Târgoviște. Îmi amintesc că, uneori, îi spuneam soției că mă duc până în oraș și veneam la serviciu.

reDacŢie

carolina Bigu și Dragoş tudor

cOntact

adresa: carolina BiGu Olga cHumakOVa str. Rosenthal, nr. 14, etaj 5, ap. 6, Sector 1, Bucureşti, Dragoş tuDOr cod poştal 011996 (redactor-şef) tel: 021/305 59 00 e-mail: redactie@mechel.ro

site: http://cuvintedefier.weebly.com ISSN 2068-9497

tiraj: 6 000 exemplare

Tipar: Romprint, Piaţa Presei Libere nr 1, Bucureşti tel: 021/317 97 88; www.tiporomprint.ro