CUVINTE DE FIER NR. 23 / NOIEMBRIE 2012
PUBLICAţIE INTERNă
La mulți ani, România!
Țara în care trăim
EDITORIAL Ştiu. România nu e cea mai bună ţară din lume. Simţim asta de când ne naștem. O simţim zilnic, în drumurile noastre spre locurile de muncă incerte sau în visurile pe care, de teamă că nu se vor împlini niciodată, refuzăm să le mai visăm. Şi totuși. România nu e nici cea mai rea ţară din lume. Nu doar pentru că este a noastră, pentru că ne definește și, vrem nu vrem, ne-a devenit cămin. Ci pentru că e frumoasă, e generoasă cu roadele pământului și, orice s-ar spune, își arată, din când în când, un aer de mister și de unicitate. Statisticile nu ne sunt deloc favorabile. Nu ne-au fost, de altfel, niciodată. Dar viața nu e formată din cifre, viața nu e doar matematică și statistică. Viața e și improvizație, schimbare, conflict și încercări. Am aflat recent că România se află pe locul 60 − din 141 de ţări − în topul Forbes privind cele mai atractive economii din perspectiva mediului de afaceri. România se plasa pe locul 40 în studiul realizat în 2008, înaintea crizei financiare și economice. Deci am pierdut, în doar patru ani, 20 de poziții care înseamnă, de fapt, bunăstare. Ştim că ne merge rău, se vede cu ochiul liber. Nu oferim multe motive celor care ar putea fi interesaţi să investească niște bani în România, sperând că, la un moment dat, peste ani, vor face profit. Suntem, în acest clasament, cu o poziţie chiar mai jos decât Botswana. Vă dați seama? Înregistrăm scorurile cele mai slabe la regimul fiscal și la inovaţie. Cu alte cuvinte, îi e foarte greu unui străin să înţeleagă ce și cum trebuie să facă pentru a începe ceva în România, dar nici nu facem mare lucru să îndreptăm asta. Ei, și? Alte griji avem fiecare dintre noi pe umeri, iar cei care ar putea să facă ceva par a se încurca, mai mereu, în explicaţii prin care vor să ne convingă ba că legea nu le per-
InTERVIu
„Când apare o perioadă de criză, este nevoie de soluții noi“ interviu cu Adriana stoica șef birou DPUC, Mechel Târgoviște
mite să schimbe, ba că nu e momentul, ba că, de fapt, lucrurile sunt cum trebuie, dar se interpretează cu rea voinţă. Ştiţi ce? Viaţa merge, oricum, înainte. România își continuă − mai târâș, mai grăbiș − drumul prin istorie. Ridicăm din când în când capul atunci când se cântă imnul țării la competiţiile sportive; când copiii noștri câștigă medalii la învăţătură în competiţie cu cei din ţările mai bogate; când aflăm că mașinile construite în România au cucerit Europa sau când, întorși din străinătate (de la muncă sau dintr-un scurt concediu) ne spunem, fiecare în sinea noastră, că, de fapt, nu suntem cu nimic mai prejos. Că suntem egalii celorlalţi. Ne separă, poate, o istorie recentă ceva mai complicată pentru noi. Sau o mentalitate, a noastră, mai relaxată și mai flexibilă în privinţa compromisului. Neamţul e strict și respectă regula indiferent de consecinţe. Americanul vede în orice o oportunitate de a face bani. Olandezul stoarce din fiecare metru pătrat de pământ recuperat din mare trei recolte în fiecare an. Francezul e sofisticat și a făcut din asta un mod de a fi... E destul de simplu să găsim, pentru fiecare popor, un fel de a fi care îi este caracteristic. O ștampilă pe care să o putem aplica precum o marcă pe o scrisoare. Dar cum suntem noi? Care ar fi termenul care să ne definească cel mai bine? Ce spun, oare, străinii despre noi? Cum suntem, de fapt, în realitate? Nu știu să răspund acestor întrebări. Nici nu e important să o fac eu. Mult mai util ar fi ca fiecare dintre noi, într-o zi, poate chiar de 1 Decembrie − ziua noastră, a tuturor românilor − să răspundem, privindu-ne în oglindă. Adică sincer. Şi dacă, pe lângă calităţi, găsim și urme de defecte sau chiar
sOCIAL
Ce trebuie să ştiţi despre şomaj şi nu aţi avut niciodată curajul să întrebaţi
mI-A pLăCuT în REVIsTă Mă bucur că îmi dați ocazia să-mi exprim părerea despre articolele din acest număr. Vă mărturisesc că am fost foarte plăcut surprinsă de articolul d-lui Vladimir Guțan. Am remarcat o sensibilitate deosebită, rar întâlnită la oamenii vremurilor noastre. Nu-mi pot da cu părerea în privința poeziei, deoarece nu sunt critic literar, însă acest articol a dat „culoare“ publicației, a „îmbrăcat-o în veșminte de sărbătoare“. Cu acest prilej îl susțin pe domnul Vladimir Guțan pe acest drum și i-aș propune, dacă și dânsul este de acord, să publice în fiecare număr câte o poezie. A fost o deosebită plăcere să-mi exprim preferințele și o voi face oricând cu plăcere. Carmen Veronica Grădescu, serviciul vânzari-export, Ductil Steel Buzău lucruri pe care ar fi de dorit să le schimbăm, atunci să nu ne facem că nu le știm. Să nu le (mai) ignorăm și, mai ales, să nu le mai așteptăm rezolvarea de la alții. Spunea cineva că a fi român este o profesie. Dacă este așa, atunci s-ar putea ca fiecare dintre noi să avem cea mai frumoasă profesie din lume. Haideți să facem performanță din ea. Dragoș Tudor, redactor șef
mEDIu
„La Ductil Steel Buzău poluarea tinde spre ZERO“ Interviu cu Carmen Blidaru, șef birou Asigurarea Calității