CUVINTE DE FIER NR. 12 / NOIEMBRIE 2011
PUBLICAţIE INTERNă
ELGA. AvANPOST MECHEL AURUL NEGRU DE LA CAPăTUL LUMII
Frumusețea locului şi tot dinamismul de aici m-au amețit, m-au cucerit de la bun început. Liniştea din taiga a fost perturbată doar de vâjâitul în surdină al unui generator de curent electric. Este surprinzător, dar nu am avut deloc senzația de capăt de lume. Toată zona de lucru este îngrijită, peste tot sunt aprinse lumini, am în permanență semnal la telefonul mobil. Există toate dotările pe care le găsim în orice alt loc de muncă din lume. Nu am crezut că o colonie de muncitori poate să arate atât de bine. La ora cinei oamenii au început să se adune, unul câte unul, şi m-am alăturat şi eu mânat de curiozitate. Oare ce voi descoperi în sala de mese? Intru în cantină şi mă opresc uluit: pe perete este montat un televizor cu plasmă! Aici chiar este o oază adevărată de civilizație în mijlocul
DucTIL STEEL OțELu ROŞu
înghețului permanent. Mâncarea mi-a plăcut. Nu este servită simandicos, ca la un restaurant de fițe, dar porțiile sunt consistente şi gustoase. Îmi amintesc, fără să vreau, discuția din elicopterul care m-a adus aici. Alexander Petrovici, un om de-al locului, îmi spunea lucruri pe care abia acum le pot crede cu adevărat: „Sunt aici de aproape 30 de ani, încă de pe vremea când a fost construită Magistrala Baikal-Amurskaia. Lucrări de asemenea anvergură, cum sunt cele realizate de Mechel, nu am văzut nici măcar atunci. Asta înseamnă că a venit în zonă un gospodar adevărat!“ Anton Lapin, responsabil corporativ pentru relația cu mass-media al Grupului Mechel
REZERVA DE PROFESIONIŞTI
>> pag. 5
2 ani fără reclamații de la beneficiari
>> pag. 4
Andrei Dovgani, Director de Producție Mechel MI-A PLăcuT îN AcEST NuMăR
INVESTIțII
>> pag. 3
Tehnologie de vârf pentru Laminorul Brăila Un strung ATOMAT nou
Am fost bucuros să constat că Mechel a început oficial activitățile la complexul de cărbune ELGA – concluzia fiind că se investeşte în continuare într-un ritm susținut. O mare bucurie mi-a produs relansarea secției Trăgătorie Bare de la Mechel Târgovişte şi totodată numirea în funcția de Contabil şef la Direcția Economică şi Financiară a domnişoarei vintila Irinel – care merită pe deplin încrederea acordată. Preda constantin, şef serviciu administrativ
2007 – Mechel câştigă licitația publică pentru exploatarea zacământului de la Elga, împreună cu pachetul majoritar de acțiuni al Holding Company Iakutugoli. 2008 – a fost montat primul tronson de terasament al liniei de cale ferată spre zacământul de la Elga. 2010 – la exploatare a fost instalat semnul care simbolizează începutul valorificării acestui zacământ. 2011 – încep oficial activitățile la Complexul de cărbune.
EDITORIAL
La ce e bună o revistă internă Lucrez în domeniul comunicării din facultate, adică de vreo 20 de ani. Am trecut prin experiențe diverse, am avut locuri de muncă de toate felurile, am cunoscut oameni din toate domeniile. Meseria asta te provoacă tot timpul să înțelegi lucrurile. Să le cauți cauzele pentru ca mai apoi să le prezinți cititorilor. O publicație internă este pe cât de asemănătoare cu un ziar obişnuit, pe atât de diferită. Desigur, are o structură, este alcătuită din articole şi interviuri, are pagini cu noutăți şi pagini cu lucruri diverse, dar trebuie să mai aibă ceva. Trebuie să încerce, cu fiecare număr care apare, să fie mai aproape de cititorii ei. Pentru că cititorii sunt mereu aceiaşi şi pentru că cititorii unei publicații interne sunt mult mai pretențioşi decât cei ai unui ziar. Ei ştiu din interiorul întreprinderii cum funcționează lucrurile, sunt la curent cu noutățile şi cu schimbările, sunt meseriaşi, fiecare pe profesia lui, şi te simt imediat dacă scrii alături de subiect sau dacă încerci să le vinzi gogoşi. Tocmai de aceea îi considerăm colegi de redacție. Parteneri ai acestui proiect la care lucrăm doar pentru ei. Mergând prin întreprinderi am fost fericit de fiecare dată când unii muncitori s-au bucurat de prezența noastră şi ne-au invitat, cu inima deschisă, să trecem şi pe la locul lor de muncă, să ne spună şi ei povestea lor, să ne prezinte realizările recente sau grijile şi frământările pe care le au. Le-am spus tuturor, şi cred că au înțeles, că revista are puteri limitate. Că nu poate să le crească producția, că nu le poate găsi comenzi, că nu le poate mări salariile. Și totuşi mi-aş dori să putem face ceva. Arătând reuşitele şi problemele de zi cu zi, prezentând programele noi pe care managementul le realizează pentru angajați, scriind despre lucruri utile, de interes comun şi oferind premii celor mai activi dintre dumneavoastră vrem să arătăm că se poate. Că există speranță şi că sunt rezultate. Că ziua de mâine, oricât de grea ar fi, există atâta timp cât fiecare dintre noi muncim pentru ea. Dragoș Tudor, redactor şef