CUVINTEe d FIER PUBlICAţIE INTERNă NR. 21 (46) / NOIEMBRIE 2014
METAL conc e pt
EAST EUROPE
Metalurgia mondială crește, dar nu ca în povești
Consumul mondial de oțel ar putea să crească într-un ritm mai lent decât se estima anterior. Motivul principal pare a fi încetinirea ritmului de dezvoltare a Chinei, dar și condițiile din America de Sud și CSI. Știrea a fost anunțată recent de Asociația Mondială a Oțelului (WSA). Ca orice previziune, chiar și aceasta rămâne sub spectrul revizuirii, într-un sens sau în altul. Dar mesajul transmis cu prilejul reuniunii anuale a Asociației este clar. Relansarea economică se lasă încă așteptată peste tot în lume, iar China, până acum destul de puțin atinsă de criza europeană, pare să fi luat și ea virusul scăderii economice. WSA a estimat că în 2014 consumul mondial de oțel va crește cu două pro-
cente, până la 1,562 miliarde tone, și cu alte două procente, până la 1,594 miliarde tone, în 2015. Numai că în 2013 creșterea era aproape dublă, adică de 3,8%. Comparativ, în precedentele estimări, publicate în luna aprilie, se miza pe o creștere a consumului mondial de oțel de 3,1% în acest an și una de 3,3% anul viitor. „Momentul pozitiv înregistrat în cererea mondială de oțel în a doua jumătate a lui 2013 s-a redus în 2014 cu performanțe sub așteptări pe piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare. În consecință, am decis să revizuim în jos cifrele din prognozele noastre din luna aprilie“, a declarat președintele WSA, Jurgen Kerkhoff. Ei și? Tot e vorba de o creștere, măcar. Oricum, tendințele globale
pot avea particularități zonale sau regionale. Mai precis, nu ne-ar afecta prea mult pe noi, românii, că economia Chinei este în regres, atâta timp cât economia noastră ar da drumul unor investiții majore, de infrastructură (despre care se tot discută), sau de altă natură. Atunci ar fi nevoie de oțel beton, de ciment, de tot felul de alte materiale de construcții și mai ales de forță de muncă. Toate acestea ar da de lucru întreprinderilor producătoare și, uite așa, încetul cu încetul, ne-ar putea merge mai bine tuturor. Unde mai pui și că, în final, am avea autostrăzi pe care să vină investitori noi (sau să putem ajunge și noi, în Occident, într-un timp rezonabil). Se apropie finalul de an când se trag liniile pentru calcule, dar va începe și un an nou, în care ne vom pune, nu-i așa?, noi speranțe de mai bine. E firesc să fie așa!