Mostra tpslr by Daniel Bruda

© Fundația Echipare pentru Generația de Mâine Orice reproducere sau selecții de texte din această carte este permisă doar cu acordul scris al fundației EGM. Fac excepție șabloanele folosite pentru realizarea diferitelor activități. Fundația EGM C.P. 1201, O.P. 1, Cluj-Napoca, 400750 Telefon:0264/ 452 315 e-mail: contact@fundațiaegm.org

Editor coordonator: Lidia Ghiulai Autori: Emeșe Balint, Camelia Bruda, Mihaela Drăgoi, Alexandrina Frenkel, Lidia Ghiulai, Liana Sabo, Monica Vlad Tehnoredactare și design: Petrică Farcău

CUPRINS Structura manualului ……………………………….…………...…... 4 Ziua 1 – Ascultă de Căpitan! ……………..……….……...………... 26 Ziua 2 – Atenție: om peste bord! ………………….……………... 44 Ziua 3 – Caută farul! ………………………………..………………... 62 Ziua 4 – S.O.S. Salvează naufragiații! ………………………….... 78 Ziua 5 – Luptă cu pirații! …………………………...……………...... 94 Sceneta ……………………………………………..………………........ 110 Jurnal de bord …………………………………….………..………...... 129 Șabloane …………………………………..……..………..………......... 141 Cântece ………….…………………………….....……….....……......… 146

STRUCTURA MANUALULUI Toate pânzele sus! este un program pentru o şcoală de vacanţă de cinci zile, program destinat copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 12 ani. Programul durează aproximativ patru ore în fiecare zi, iar activităţile sunt gândite pentru a fi desfăşurate atât în interior, cât şi în aer liber. În cele cinci zile de şcoală de vacanţă, copiii vor descoperi că viața lor se aseamănă cu o explorare, cu o descoperire graduală a ceea ce înseamnă ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui. Este o călătorie palpitantă, alături de faimosul și infamul Iona, călătorie pe care o pot sfârși cu bine numai dacă învață din greșelile celebrului personaj. Marile provocări lansate micilor marinari în timpul acestei săptămâni sunt: ascultă de căpitan, atenție: om peste bord, caută farul, S.O.S: salvează naufragiații, luptă cu pirații. Copiii pot răspunde acestor provocări prin câteva alegeri clare: să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, să țină minte că neascultarea lor are consecințe pentru cei din jur, să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu atunci când greșesc, să împărtășească altora Vestea Salvării și să îi iubească inclusiv pe cei greu de iubit... Prezentate într-o manieră creativă, dinamică și interactivă, într-un decor simplu de realizat, dar remarcabil, aceste învățături biblice vor motiva copiii la decizie și acțiune, țintind să le transforme viața într-o frumoasă descoperire a modului cel mai potrivit de a reacționa la chemările Cuvântului lui Dumnezeu. În plus față de anii trecuți, la această școală de vacanță (denumită și prin acronimul VBS, din englezescul Vacation Bible School) copiii au posibilitatea să competeze un „jurnal de bord” pe măsură ce trec prin activitățile zilnice (sau acasă – după cum alegeți să vă organizați activitățile) și să păstreze amintirea zilelor de „navigație” alături de Iona și alți marinari cu care vor avea de-a face. Numărul copiilor care pot participa la acest program depinde de spaţiul de care dispuneţi, activităţile sugerate şi structura programului permiţând o participare de până la 200 de copii. Este recomandat un număr minim de 15 copii pentru fiecare grupă de vârstă, respectiv 4-6 ani, 7-9 ani, 10-12 ani, 12+ ani.

Programul urmează acelaşi orar zilnic, respectiv înscriere, deschiderea sesiunii (timp comun), activitățile de la staţii (pe grupe de vârstă) şi închiderea sesiunii (timp comun). O sugestie de program este următoarea (în funcţie de programul pe care îl stabiliţi şi de timpul/spaţiul de care dispuneţi, puteţi să aveţi propria dumneavoastră planificare a activităţilor):

9:00-9:20 ÎNREGISTRARE 9:20-10:00 DESCHIDERE 10:00-12:00 STAŢII 12:10-12:30 ÎNCHIDERE

Cele patru staţii la care grupele de copiii vor participa prin rotație, în fiecare zi, sunt:

STAŢIA 1 - PE PUNTE

aici se desfășoară activitățile de experimentare şi predare a adevărului biblic

STAŢIA 2 - CORABIA PIRAȚILOR

STAŢIA 3 - ÎN ADÂNCURI

aici sunt organizate jocurile

STAŢIA 4 - LA FAR

aici se fac aplicația și versetul de memorat

Experimentarea – fiecare lecţie începe cu o

activitate de experimentare. Li se oferă copiilor ocazia de a trăi sentimente asociate cu învăţătura biblică predată. Activitatea îi implică pe toţi copiii, solicită simţurile acestora şi este centrată pe emoţiile, sentimentele regăsite în scopul lecţiei. O astfel de activitate care le implică emoţiile se întipăreşte mult mai uşor în mintea copiilor şi îi ajută să coreleze mai repede Cuvântul cu viaţa lor de zi cu zi. Trecerea de la joc la viaţa reală iar apoi la Biblie se realizează pe baza unor întrebări de legătură adresate copiilor.

Învăţarea (sau predarea adevărului) – manualul de bază este Biblia.

Povestirea este redată copiilor într-un mod creativ, pe înţelesul lor, folosind diferite metode – exemple: păpuşi pentru cei mai mici, scenete, povestiri din rol, monologuri la persoana I, interviuri, reportaje etc.

aici au loc discuția și lucrul manual

Discuţia – presupune un timp de întrebări

Acțiunea (sau aplicația practică) – îi conduce

și răspunsuri prin care copiii pot face legăturadintre Adevărul biblic şi viaţa reală și din care înţeleg că mesajul biblic este de actualitate pentru ei. Sunt discutate cu copiii situaţii concrete, specifice vârstei, cu care se confruntă şi se găsesc împreună soluții care să fie în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.

pe copii spre un răspuns personal și de durată în timp faţă de învăţătura primită. Copiii sunt îndemnaţi să aplice în viaţa lor învăţătura, să acţioneze în conformitate cu ea. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, așa că noi doar îi putem încuraja în sensul acesta, dar numai Duhul Sfânt este Acela care îi convinge pe copii să acţioneze cu adevărat în viața de zi cu zi.

Memorarea versetului, lucrul manual şi jocurile – dau un plus de energie învăţăturii transmise

pe parcursul staţiilor, întărind scopul lecției și ideea principală a zilei. Fiecare activitate urmăreşte să implice cât mai multe din abilităţile copiilor şi să-i ajute să privească Biblia şi învăţătura acesteia într-o nouă lumină: pe înţelesul lor, antrenându-i în activităţi variate – cântece, jocuri de logică și de memorare, abilităţi practice, cognitive și de socializare.

Împărţirea copiilor se va face pe 4 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-9, 10-12, 12+, pe care le puteţi denumi astfel: 4-6 ani – Mateloți

7-9 ani – Corăbieri

Toţi copiii vor primi „bilete de călătorie” cu numele lor şi cu numele echipei din care fac parte, ecusoane pe care le vor purta la vedere pe parcursul întregii săptămâni. Supravegherea şi coordonarea fiecărei grupe va reveni călăuzelor – voluntari recrutaţi din rândul adolescenţilor sau a mămicilor tinere din biserică – ale căror atribuţii sunt detaliate în secţiunea Persoane implicate. Participarea la staţii se va face prin rotaţie, astfel încât fiecare grupă de copii să ajungă să viziteze toate cele patru staţii în fiecare zi. În continuare este prezentată o sugestie de rotire a grupelor de copii pe la toate staţiile.

10-12 ani – Căpitani

OBSERVAȚIE: Dacă vă creaţi propriul program, este foarte important să ţineţi cont de următorul aspect: fiecare grupă de copii trebuie să participe la activităţile de experimentare şi de predarea adevărului înaintea celor de discuţie şi lucru manual.

12+ ani – Pirați 6

Între staţii este planificat un timp de 5 minute, timp necesar copiilor să meargă la activitatea care urmează în program.

Ora

Experimentare și predarea adevărului

Discuție și lucru manual

Acțiune și verset

Joc

10:00 – 10:25

4-6

7-9

10-12

10:30 – 10:55

7-9

4-6

12+

10-12

11:00 – 11:15

12+

Pauză de gustare

11:15 – 11:40

10-12

12+

4-6

7-9

11:45 – 12:10

12+

10-12

7-9

4-6

Persoanele implicate şi rolul lor – Pentru a putea desfăşura în condiţii optime săptămâna de

şcoală de vacanţă Toate pânzele sus!, aveţi nevoie de implicarea următoarelor persoane: personaje pentru scenetă și lideri (responsabili de stații, călăuze, responsabili de înregistrarea copiilor, muzicieni, responsabili de gustări, sănătate și prim-ajutor, decoratori, prezentator)

1 2

Personaje pentru scenetă – preferabil să fie persoane care să NU fie implicate

( pe cât e posibil) în alte activități (din experiența anilor trecuți vă sfătuim mai ales să nu fie călăuze – acestea trebuie să fie cu copiii tot timpul). Se pot implica foarte bine copiii de la grupa de pre-adolescenți (mulți sunt doritori de așa ceva la vârsta asta) sau – dacă nu aveți oameni suficienți – puteți filma în prealabil sceneta și să o proiectați de parcă ar fi un „episod dintr-un serial în vogă în această vară”.

Lideri: Gazdele staţiilor: Pentru fiecare staţie aveţi nevoie de doi lideri, respectiv opt lideri pentru întregul program. Cel puţin unul dintre cei doi, la fiecare staţie, trebuie să fie dintre învăţătorii cu experienţă. Fiecare staţie va primi zilnic vizita celor patru grupe de copii de vârste diferite. Liderii trebuie să îşi adapteze activităţile în funcţie de vârsta copiilor şi de specificul grupei respective. În cadrul lecţiilor, sunt sugerate activităţi pentru grupe de vârstă diferite.

Călăuzele: Este recomandat să fie o călăuză la șapte copii, în cazul grupelor de 4-9 ani, respectiv o călăuză la zece copii în cazul celorlalte grupe de vârstă. Călăuzele pot fi recrutate din rândul adolescenţilor de la 14 ani în sus. Asiguraţi-vă că între călăuze şi grupa de vârstă desemnată există o diferenţă de cel puţin 5 ani. Principala sarcină a călăuzelor este aceea de a îndruma şi de a supraveghea copiii în timpul tuturor activităţilor, de la înregistrare (le împart ecusoanele, îi conduc spre sala unde va avea loc deschiderea programului, îi însoţesc la staţii) și până la închiderea programului. Spre deosebire de lideri –care rămân în aceeaşi locaţie şi primesc zilnic toate grupele de copii – călăuzele însoţesc aceeaşi grupă de copii (de exemplu 4-6 ani) pe parcursul întregului program de școală de vacanță. În cadrul staţiilor, călăuzele ajută la menţinerea disciplinei, la organizarea jocurilor, îi ajută pe copiii mai mici la realizarea activităţilor de lucru manual și îndeplinesc rolurile în care au nevoie de ei liderii de la stație. Prezentarea: Înainte de a merge la staţii, copiii se vor întâlni cu toţii în sala mare a locaţiei în care desfăşuraţi programul. Pentru prezentarea acestui timp, aveţi nevoie de o persoană carismatică şi dezinvoltă, căreia să îi atribuiţi rolul de prezentator, mai exact el va fi „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume”. Acesta va dialoga cu copiii, aducând în centrul atenţiei tema zilei respective și semnul specific. În prima zi va organiza echipajele (nume și parolă de trecere) și va prezenta regulile de pe „corabie” și locurile centrale ale acesteia (stațiile). În următoarele zile, el va explica termeni precum: busolă, steaua polară, ancoră, ochean, tipuri de ambarcațiuni, faruri, cufere etc; va prezenta înotători celebri, marinari, pirați, navigație și reguli maritime, vase de croazieră etc; va vorbi despre mări și oceane (adâncimi, temperatură, gust, culori, nume etc.); va prezenta plante subacvatice, vietăți marine ciudate şi alte lucruri interesante legate de tema zilei. Dacă aveţi în localitate/ în biserică profesori de istorie, foști marinari sau pescari îi puteţi invita să discute cu copiii sau să răspundă întrebărilor acestora. Sugestii şi idei pentru aceste dialoguri de introducere, când toţi copiii sunt prezenţi în sală, găsiţi în cadrul fiecărei lecţii.

Înregistrarea: Pentru înregistrare, aveţi nevoie de cel puţin o persoană care nu are şi rol de călăuză şi de o călăuză de la fiecare categorie de vârstă. În funcţie de numărul de copii înscrişi şi de capacitatea spaţiului de care dispuneţi, înregistrarea noilor veniţi poate avea loc la începutul fiecărei zile.

Muzicieni: Alegeţi un lider muzical sau un grup de laudă și închinare care să conducă momentele muzicale de la începutul fiecărei zile şi care să se ocupe de staţia cu muzica. Liderul trebuie să fie un tânăr care să intre în mintea copiilor (rămânând, totuși, spiritual) iar echipa să fie dinamică și convingătoare – doar așa își vor dori toți copiii să participe la propunerile de cântare (la semne și coregrafie, de exemplu) Sănătate şi primul ajutor: Pentru siguranța activităților, cel puţin un membru al echipei trebuie să aibă cunoştinţe şi experienţă în acordarea primului ajutor şi să fie calificat în acest domeniu.

Responsabilii de gustare: Desemnaţi două persoane care să se ocupe de pregătirea gustărilor şi a paharelor cu apă.

Decoratori: Fiecare staţie va fi decorată în concordanţă cu numele ei. În manual vor fi oferite câteva sugestii – oricum bogăția decorului ține doar de inspirație, căci fără mulți bani, din lucruri banale, se poate construi o întreagă lume de-a „marinarilor”.

Încurajare: Pare a fi un număr mare de oameni, dar unii pot avea dublu rol (decorul poate fi făcut de toată echipa, împreună; materialele pentru fiecare stație pot fi procurate/ pregătite din timp de liderii de stație împreună cu câteva călăuze, cine este în echipa de laudă și închinare poate apoi să se ocupe de gustări și de fotografii etc. Folosiţi la capacitate maximă darurile şi potenţialul membrilor echipei şi fiţi flexibili. Adaptaţi programul pentru a se potrivi situaţiei voastre, în funcţie de persoanele disponibile şi de facilităţile de care dispuneţi.

Locul – Fiţi flexibili şi creativi atunci când planificaţi. Împărţiţi spaţiul disponibil astfel încât să obţineţi

patru „popasuri marinărești” – adică stațiile. (Puntea. În adâncuri. La far. Corabia piraților.) Sala mare a bisericii o puteţi folosi şi decora pentru momentele de deschidere şi închidere a fiecărei sesiuni. Staţiile trebuie să aibă delimitat un spaţiu al lor, decorat specific, sugerând clar locul pe care îl reprezintă, dar şi să fie aproape de locul de întâlnire al tuturor copiilor, pentru a ajunge acolo cât mai repede. Pentru a vedea ce se află pe puntea unui vas, în adâncurile mărilor, lângă un far sau pe o corabie a piraților, câteva căutări online sunt absolut edificatoare și la îndemâna oricui. „Popasurile marinărești” pot fi decorate zilnic, în mod special Puntea (este locul unde copiii participă la activitatea de experimentare şi la povestirea biblică). Puteţi păstra ce se potriveşte de la o zi la alta, gândindu-vă în fiecare zi la un element de noutate, în funcţie de tema zilei. Sala de întâlnire, respectiv sala mare a bisericii, va fi şi ea redecorată în fiecare zi (în funcţie de sceneta prezentată.) Dacă vremea este frumoasă, unele activităţi pot avea loc în aer liber, în cazul în care aveţi un spaţiu adecvat – în special jocurile. Sugerăm însă ca lecţia să se desfăşoare în interior, din simplul motiv că fiind un spațiu închis copiii nu vor fi distrași de alte zgomote, de natură, de diferite obiecte din preajmă.

Echipamentul necesar – Veţi avea nevoie de următorul echipament:

• Videoproiector şi un ecran, astfel încât toţi să poată vedea textele cântecelor şi filmuleţele prezentate la partea de introducere • Sistem de sunet şi microfoane, în funcţie de dimensiunea sălii şi de numărul copiilor care participă • Recuzita pentru scenetă • Materiale pentru lucrul manual • Materialele necesare desfăşurării lecţiilor • Alte materiale pentru jocuri şi versetele de memorat • Cronometru pentru a limita timpul anumitor activităţi

Observaţie:

listele cu materialele necesare le găsiţi în cadrul fiecărei lecţii, la activităţile descrise.

Gustările – Sugerăm să le oferiţi copiilor gustări variate şi fructe. Apa o puteţi servi în sticle mici sau

în pahare de unică folosinţă. În funcţie de bugetul alocat acestui program şi de posibilităţile de care dispuneţi, alegeţi împreună cu echipa care sunt cele mai potrivite gustări pentru copiii dumneavoastră. Le puteți cere copiilor încă de dinaintea începerii școlii de vacanță să vină de acasă cu un mic pachețel, dacă bugetul nu poate acoperi în mod satisfăcător acest aspect. Încurajaţi copiii să strângă în urma lor şerveţelele, paharele sau sticlele goale rămase după timpul de pauză.

Pregătiri – Descrierea completă a lucrurilor de care veţi avea nevoie se află la secţiunea Instruirea echipei. Arta conducerii se realizează prin delegare, aşa că decideţi din timp cine se va ocupa de fiecare sarcină. Pe măsură ce planificaţi, rugați-vă să puteţi forma cea mai bună echipă posibilă şi să puteţi dezvolta şi folosi la maximum abilităţile oamenilor implicaţi. Explicaţi clar ce doriţi să fie făcut. Când o persoană este de acord să se implice, scrieţi-i numele în dreptul îndatoririi sale. Aveţi încredere în echipă, susţineţi-o şi încurajaţi-o pentru a duce la îndeplinire sarcinile trasate. Pentru a avea parte de o săptămână memorabilă, este nevoie de multă rugăciune și post, muncă şi atenţie la detalii cu mult timp înainte de a începe şcoala de vacanţă… În continuare sunt sugerate câteva etape, câteva stadii de pregătire. În funcţie de învăţătorii şi de voluntarii cu care veţi lucra, este bine să aveți cel puțin șase întâlniri înainte de a începe programul Toate pânzele sus!. Aceste întâlniri pot avea loc cu trei luni înainte de eveniment, cu două luni înainte, cu o lună înainte, cu două săptămâni înainte, cu o săptămână înainte și cu o zi înainte de eveniment.

Etapa I: • Recrutaţi echipa. • Alegeţi o persoană care să coordoneze întreaga activitate, care să încurajeze oamenii să se roage şi să dea liste de rugăciune cu motive specifice înainte, în timpul şi după desfăşurarea şcolii de vacanţă. • Planificaţi şi faceţi publicitate pentru sesiunile de pregătire a echipei. • Planificaţi cum veţi anunţa şi cum veţi promova acest program. Desemnaţi persoanele responsabile cu departamentul de publicitate. • Anunţaţi în biserici recrutarea de voluntari pentru această săptămână (respectiv călăuze, decoratori, persoane pentru înscriere etc.) • Faceţi o listă cu recuzita, echipamentul şi alte lucruri de care aveţi nevoie şi alegeţi oamenii care să împrumute, să facă sau să cumpere lucrurile pe care încă nu le aveți. • Calculaţi bugetul necesar desfăşurării activităţilor şi prezentaţi-l conducerii bisericii. Dacă este necesar, organizaţi o campanie de strângere de fonduri. • Planificaţi cine va fi responsabil cu confecţionarea ecusoanelor și a decorurilor; cine se va ocupa de partea tehnică – videoproiector, staţie, microfoane; cine va asigura recuzita și costumele ce vor fi folosite la scenetă. • Discutaţi cu membrii echipei dacă veţi pregăti pentru toţi participanţii vreun obiect personalizat pe care să îl folosească în timpul săptămânii şi apoi să îl ia acasă la terminarea proiectului (de 10

exemplu: un cozoroc inscripţionat cu tema/ data evenimentului, tricou personalizat, eşarfă etc.) • Desemnaţi liderii fiecărei staţii. Înmânaţi fiecărui lider o copie după structura sugerată în acest manual pentru staţia sa şi cereţi-i ca pentru următoarea întâlnire să prezinte eventuale modificări pe care le consideră necesare pentru adaptarea structurii staţiei la situaţia din biserica/ regiunea dumneavoastră. • Găsiţi un regizor pentru scenetă. Cereți-i să își organizeze echipa și să planifice clar repetiţiile. Aveţi grijă ca toată recuzita, costumele, coloana sonoră etc. să fie disponibile şi păstrate în siguranţă. Luaţi legătura cu persoana care este responsabilă cu echipamentul tehnic pentru a putea face lucrurile acestea. • Începeţi să vă gândiţi la o strategie pentru a putea păstra legătura cu participanţii după terminarea şcolii de vacanţă. Etapa a II-a: • Stabiliţi echipa de muzicieni şi arătaţi-le cântecele sugerate în cadrul lecţiilor. Le puteţi cere ca pentru următoarea întâlnire să prezinte şi o listă cu cântece alese de ei, în concordanţă cu subiectul zilei. • Dacă programul se va desfăşura în biserică, iar aceasta are anumite persoane responsabile cu echipamentul sonor (staţie, microfoane, instrumente), luaţi legătura cu una dintre aceste persoane. • Dintre voluntarii care au răspuns anunţului făcut în biserică, alegeţi călăuzele pentru fiecare grupă de vârstă. Instruiţi-i cu privire la sarcinile lor şi faceţi o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor comportamentale şi psihologice ale fiecărei categorii de vârstă şi a modului în care pot fi preîntâmpinate aceste nevoi (Acest aspect este foarte important, mai ales dacă voluntarii NU au mai lucrat cu copiii: trebuie să cunoască trăsăturile specifice vârstei dacă vor să îi înțeleagă și să îi știe aborda înțelept!). • Discutaţi cu liderii de staţii despre modul în care au adaptat activităţile sugerate în acest manual pentru a corespunde situaţiei din regiunea/ biserica dumneavoastră si cereţi-le ca la următoarea întâlnire să prezinte o listă cu necesarul de materiale care trebuie procurat pentru staţia pe care o vor conduce. • Desemnaţi o persoană care se va ocupa cu procurarea tuturor materialelor necesare pentru buna desfăşurare a programului. Ar fi recomandabil ca această persoană să fie totodată responsabilă cu bugetul întregului program. Rugați acea persoană să împartă materialele pe stații (organizate în cutii/ saci etichetați) și să se aprovizioneze din timp cu toate materialele suplimentare de bază care ar putea fi necesare al improviso (bandă de hârtie adezivă, markere, foarfeci, sfoară, baterii de microfoane, trusă medicală etc.) • Dacă aţi hotărât să procuraţi obiecte personalizate pentru participanţii la şcoala de vacanţă, asiguraţi-vă că acestea vor fi confecţionate aşa cum doriţi şi vor fi gata la timp. • Coordonaţi şi planificaţi evenimentul pentru familie care va urma după şcoala de vacanţă (dacă doriţi să continuaţi programul şi în ziua de sâmbătă, organizaţi o zi a familiei, undeva în afara spaţiului unde a avut loc programul – un teren de joacă, un parc etc. Părinţii vor afla mai multe despre desoperirile făcute de ,,marinarii” lor şi vor putea petrece un timp frumos împreună, participând la activităţi şi jocuri cu întreaga familie). Etapa a III-a: • Alegeţi echipa pentru înscriere. Selectați oameni care ştiu cum să întâmpine copiii și să-i facă să se simtă bine primiți din prima clipă (şi care au abilitatea de a stabili, totodată, un contact eficient și de încredere cu părinţii). • Fiţi siguri că muzicienii au repetat cântecele şi dispun de instrumente şi alte resurse necesare. • Liderii staţiilor vor înmâna lista cu necesarul materialelor persoanei responsabile cu procurarea materialelor. • Discutaţi cu regizorul despre modul în care decurg repetiţiile pentru scenetă. • Discutaţi cu cei din departamentul de publicitate despre modul în care s-au achitat de sarcină. (au creat invitaţii, le-au împărţit, au lipit afişe, au făcut anunţuri.) • Discutaţi cu persona responsabilă cu procurarea materialelor despre măsura în care şi-a dus la 11

îndeplinire sarcina trasată. De asemenea, întrebaţi echipa dacă au apărut alte nevoi pe parcurs. • Desemnaţi unul sau mai mulţi oameni care să răspundă de sănătate şi de primul ajutor. Cel puţin o persoană calificată, un cadru medical trebuie să fie prezentă în permanenţă în şcoala de vacanţă. • Discutaţi cu „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” despre modul în care va face prezentarea temei specifice fiecărei zile şi despre felul în care va decurge dialogul cu copiii (sau cu alte ajutoare pe care le va avea cu el). Etapa a IV-a: • Verificaţi recuzita pentru scenetă. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Verificaţi necesarul de materiale. • Dacă aţi optat pentru obiecte personalizate, verificaţi să fie pregătite. • Verificaţi realizarea ecusoanelor şi a altor materiale despre care aţi decis că le veţi face pentru această săptămână. • Intensificaţi activitatea de promovare a şcolii de vacanţă. Etapa a V-a: • Verificaţi echipamentul tehnic (videoproiector, staţie, microfoane). • Realizaţi decorurile pentru fiecare staţie. • Luaţi legătura cu persoana responsabilă cu procurarea materialelor necesare, pentru a vă asigura că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt disponibile şi sunt distribuite eficient liderilor în fiecare zi. • Verificaţi încă o dată disponibilitatea călăuzelor, a persoanelor de la înscriere, a liderilor, a prezentatorilor etc. • Discutaţi cu liderii de staţii despre stadiul pregătirilor activităţilor de la staţia pe care o conduc. • Dacă aveţi materiale personalizate pentru copii (de genul celor sugerate în etapa I de pregătire) discutaţi când le veţi da copiilor, la sosirea lor sau când se află la o anumită staţie etc. Ultima etapă – va avea loc cu o zi înainte de începerea programului Toate pânzele sus! • Pregătiţi sala mare a bisericii şi staţiile şi puneţi totul în ordine. NU lăsaţi decoruri sau alte lucruri nefăcute pentru ziua următoare, fiţi gata cu aceste aspecte ce ţin de organizare atunci când sosesc copiii. • Concentraţi-vă de-acum atenţia asupra copiilor!

Instruirea echipei – Acum aveţi liderii şi călăuzele! Veţi avea nevoie de două sesiuni de instruire

pentru a forma şi consolida echipa.

Prima sesiune

A doua sesiune

• Serviţi o gustare împreună sau organizaţi o activitate care să vă ajute să faceţi cunoştinţă • Citiți un text biblic şi rugați-vă împreună • Împărtăşiți obiectivele şi viziunea • Faceți-vă o privire de ansamblu asupra programului Toate pânzele sus! şi a etapelor zilnice. Încurajaţi-i să citească cele cinci texte biblice care vor fi suportul lecţiilor de la staţii. • Daţi-le un chestionar (sau coli de hârtie) pentru a scrie care sunt preferinţele lor în ceea ce priveşte rolul pe care şi-l vor asuma în timpul programului. Folosiţi acest prilej pentru a împărţi responsabilităţile înainte de cea de-a doua sesiune. • Începeţi să învăţaţi cântecele împreună • Folosiţi materialul despre „Abordarea şi trezirea interesului” (îl găsiţi în continuare) pentru a vedea cum puteţi răspunde mai bine nevoilor unei diversităţi mari de copii. • Rugaţi-vă unii pentru alţii în perioada aceasta de pregătire şi în perioada în care veţi face publicitate programului şcolii de vacanţă.

• Citiți un pasaj din Biblie şi rugați-vă • Alocați responsabilităţile, clarificați aspectele practice şi pregătiți programul în linii mari. Puteţi aloca timp şi pentru lucrările artistice (decoruri) sau pentru repetarea cântecelor şi a scenetei etc. • Priviţi mai atent asupra programului Toate pânzele sus!, mai ales prima zi. • Uitaţi-vă din nou peste Lucrul în echipă şi lucrul pe grupe ca să vă reamintiţi cum puteţi fi un membru eficient al echipei şi cum să conduceţi o grupă de copii. • Fiţi sigur că toţi cunosc politica măsurilor de siguranţă şi în caz de urgenţă. • Decideţi care va fi strategia pentru menţinerea legăturii cu copiii. • Alocaţi un timp pentru întrebări şi pentru a reduce teama şi îngrijorarea. • Rugaţi-vă pentru copii şi pentru familiile lor.

Sugestii de discuții pentru prima sesiune de instruire a liderilor Abordarea şi trezirea interesului

Şcolile biblice de vacanţă sunt cea mai bună modalitate de abordare a copiilor care nu sunt familiarizaţi cu învăţătura creştină şi totodată de trezire a interesului celor care „le-au auzit pe toate”. Gândiţi-vă la doi copii pe care îi cunoaşteţi bine: unul care aparţine comunităţii bisericii şi altul din afara ei. Cine sunt oamenii şi lucrurile care îi influenţează cel mai mult pe cel care aparține comunității bisericii? Cum îl puteți ajuta pe cel „din afară” să înţeleagă lucrurile legate de Isus şi să îi permită să Îşi lase amprenta asupra vieţii lui?

Copiii din afara comunității bisericii

Atmosferă şi relaţii

Limbajul

Mesajul nostru nu e reprezentat doar de povestirile biblice, ci şi de modul în care conducem întregul program şi de ceea ce suntem noi ca oameni. Felul în care ne comportăm va fi mult mai semnificativ decât orice am spune. Relaţiile sunt vitale.

Cum putem evita folosirea jargonului spiritual? Expresii ca „deschide-i inima lui Isus” şi „născut din nou” pot crea confuzii. Folosiţi un limbaj ilustrativ. Ştiu ei că Isus este mai mult decât o expresie folosită de unii oameni? Împărţiţi hârtii şi pixuri. Lucraţi în perechi şi scrieţi o explicaţie adresată copiilor despre cine este Isus, în aproximativ cincizeci de cuvinte.

Copiii sunt foarte sensibili la atmosferă. Cum putem construi o atmosferă plăcută în care atenţia să ne fie centrată pe copii?

Ştiu ei cine este Dumnezeu? Dumnezeu este Creatorul iubitor al lumii care L-a trimis pe Isus şi pe Duhul Sfânt pentru a ne ajuta să începem şi să continuăm viaţa alături de El. Ştiu ei ce este rugăciunea? În Toate pânzele sus! rugăciune înseamnă nu numai să vorbim cu Isus, ci şi să Îl ascultăm şi să facem ceea ce ne spune El.

Cum construim o relaţie cu un copil? În răspuns putem include şi faptul că îi salutăm la sosire, le învăţăm numele şi interesele, le observăm nevoile, le înţelegem comportamentul, îi lăudăm pentru eforturi şi atenţie, îi iubim aşa cum îi iubeşte Isus.

Timp Copiii au nevoie de timp pentru a înţelege. Nu vă aşteptaţi la prea mult într-un timp prea scurt, dar nici să nu vă aşteptaţi la prea puţin. Este uimitor cât de multe pot învăţa într-un program de o săptămână.

Menţinerea legăturii Sunt foarte importante contactele pozitive cu aceşti copii şi cu familiile lor. Aveţi o strategie de menţinere a legăturii, spre exemplu o întâlnire o dată pe săptămână? Dacă nu, planificaţi să începeţi una.

Copiii care aparţin de biserică

Pe o tablă sau pe o foaie mare de hârtie scrieţi toate ideile pe care le aveţi cu privire la aceşti copii (cum sunt ei, cum se manifestă, care sunt nevoile lor etc.) Toate pânzele sus! i-ar putea ajuta pe aceşti copii în felul următor: • Ocazia de a adânci relaţiile este mult mai mare decât într-un program săptămânal. Îi putem cunoaşte mai bine şi putem construi prietenii mai strânse cu ei. Copilul ar putea să privească apoi un membru al echipei ca fiind mentorul lui. Aşa că fiţi un membru bun! • Mulţi s-au familiarizat cu limbajul religios, dar nu au pătruns semnificaţia lui. Folosirea unui limbaj ilustrativ îi va ajuta să adâncească semnificaţia acestor lucruri. • Abordarea nouă din cadrul şcolii de vacanţă le va stimula interesul şi le va reaprinde entuziasmul. • Vor fi mai pregătiţi (de a lua decizia de a răspunde chemării lui Isus) decât copiii pentru care aceste informaţii sunt noi. Fără să facem presiuni asupra lor, trebuie să observăm dacă manifestă un interes deosebit în această privinţă şi să încercăm să-i ajutăm să trăiască în mod vizibil credinţa lor în Isus la şcoală, departe de casă sau de biserică.

Sugestii de discuție pentru a doua sesiune de instruire a liderilor Şcolile biblice de vacanţă înseamnă lucru în echipă şi formarea de relaţii cu copiii în grupuri mici. Avem nevoie de abilitatea de a lucra împreună cu alţi lideri şi de a conduce grupe mici de copii. În această sesiune vom dezvolta aceste abilităţi.

Lucrul în echipă Accentuaţi aceste idei despre lucrul în echipă în cadrul unei şcoli de vacanţă: • Dăruirea şi atitudinea voastră este importantă. Trebuie să fiţi pregătiţi să puneţi deoparte interesele egoiste şi să vă dăruiţi copiilor şi lucrării. • Trebuie să fiţi organizaţi! Fiţi bine pregătiţi, punctuali şi activi. Analizaţi programul pentru a şti tot timpul care este punctul următor. Dacă veţi lua parte la evenimentele de pe scenă, fiţi pregătiţi astfel încât să nu existe pauze între punctele din program. • Fiţi dispuşi să vă folosiţi talentul şi să impulsionaţi lucrurile. Asumaţi-vă riscurile şi fiţi

•

• • • • •

pregătiţi pentru greşelile pe care le veţi face. S-ar putea să descoperiţi că aveţi calităţi despre care nu ştiaţi. Participaţi cu entuziasm la toate jocurile şi activităţile. Staţi cu copiii. Încercaţi să aplanaţi orice neînţelegere fără a crea prea multă agitaţie. Instruiţi călăuzele să stea în apropierea sau în rândul copiilor neastâmpăraţi. De asemenea, învăţaţi-i să îşi concentreze atenţia asupra evenimentelor care au loc pe scenă, trăgând în acelaşi timp cu coada ochiului şi la ce se întâmplă în jur. Niciodată să nu staţi de vorbă deoparte, în timpul programului, cu un alt membru al echipei sau cu adulţii, în timp ce copiii sunt atenţi la ce se desfăşoară pe scenă, cu atât mai puțin cu telefonul în mână! Fiţi pregătiţi să acceptaţi comentariile critice referitoare la eforturile dumneavoastră şi gata să învăţaţi din greşeli şi să vă îmbunătăţiţi rezultatele. Fiţi dumneavoastră înşivă! Nu încercaţi să imitaţi pe altcineva. Evitaţi glumele îndreptate la adresa altor membri ai echipei, căci vor ajunge la urechile copiilor. Orice problemă apărută pe parcurs trebuie rezolvată fie pe loc între călăuze sau lideri (dar niciodată în fața copiilor), fie la final cu coordonatorul VBS-ului (dar fără „public” dintre copii).

Lucrul cu grupa de copii • Recapitulaţi punctele principale pe care trebuie să le ţineţi minte atunci când conduceţi un grup de copii. De exemplu: Dacă numărul copiilor şi spaţiul vă permit, începeţi întotdeauna prin a aşeza copiii într-un cerc pentru a-i putea vedea pe toţi. Învăţaţi numele copiilor. Faceţi-vă timp să vorbiţi cu ei despre ceea ce îi interesează (dar nu în timpul activităților de la stații, ci în pauze). Rugaţi-vă pentru ei. Dacă sunteţi călăuze, aveţi grijă de copiii din grupa dumneavoastră şi construiţi relaţii cu ei de-a lungul întregului program. Copiii din grupă reprezintă responsabilitatea dumneavoastră pastorală. • Asiguraţi-vă că toate lucrurile de care aveţi nevoie sunt aranjate într-o geantă/ cutie mare şi se află la îndemână. Verificaţi lucrul acesta în detaliu. • Ţineţi-i pe copii întotdeauna implicaţi în activităţi. Pregătiţi activităţi în plus pentru cei care ar ajunge mai devreme sau ar termina înaintea celorlalţi. • Fiţi întotdeauna pregătiţi pentru timpul special petrecut cu grupa. Planificaţi cu grijă. • Dacă aveţi nevoie de ajutor, cereţi-l! Instruiţi liderii să comunice cu călăuzele şi să le prezinte în linii mari activităţile care se vor desfăşura la staţiile lor şi unde vor avea nevoie de intervenţia (ajutorul) călăuzelor (împărţirea materialelor pentru lucru manual, alinierea copiilor pentru jocuri, servirea gustării etc.) • Conduceţi grupa cu fermitate, încredere şi entuziasm. În cazul în care unii dintre copii nu vor să participe la anumite activităţi, nu-i forţaţi. Daţi-le timp pentru a se obişnui cu ideea. Fiţi atenţi la copiii timizi, tăcuţi şi încurajaţi-i prietenos să ia parte la activităţi. Dacă ezită, nu faceţi presiuni asupra lor. Acordaţi-le timp pentru a câştiga încredere. • Apreciaţi lucrurile bine făcute, efortul şi comportamentul pozitiv. Aceasta va ajuta la întărirea aspectelor pozitive. • Fiţi siguri că terminaţi activitatea cu grupa la timp şi că-i aduceţi înapoi pe copii fără întârziere, chiar dacă nu au terminat totul, ca să nu existe întârzieri în programul general. • Dacă este posibil, menţineţi legătura cu copiii contactându-i şi comunicând prietenos după ce se încheie programul.

Publicitate – Gândiţi-vă cărei categorie de copii vă adresaţi: • • • • •

Copiii din biserică Copiii care participă de obicei la şcoli de vacanţă Copiii (şi părinţii) care folosesc clădirea dumneavoastră pentru alte activităţi Copiii care sunt prieteni/ colegi cu copiii din biserică Copiii care locuiesc în vecinătatea locaţiei în care vă desfăşuraţi activitatea

Toate aceste categorii pot fi abordate cu invitaţii din partea prietenilor lor sau a liderilor. Pot fi afişate postere cu evenimentul în perimetrul clădirii sau în alte locaţii strategice, de la care aţi obţinut permisiunea. Dacă desfăşuraţi şcoala de vacanţă chiar la începutul vacanţei elevilor, locul cheie unde puteţi aborda şi alţi copii este şcoala. Pe termen lung, căutaţi să dezvoltaţi o relaţie bună cu şcolile locale. Foarte puţini copii vor veni la program datorită unui poster, dar ele sunt valoroase pentru a reîmprospăta memoria. Gândiţi-vă bine unde le veţi afişa. Care este zona cea mai circulată din cartierul dumneavoastră? Acolo oamenii vor citi orice şi nu vor trece pe lângă – spre exemplu: poarta şcolii, staţia de autobuz, policlinică, loc de joacă, parc, parcarea unui supermarket sau a unui restaurant. Ar fi de folos dacă, alături de fluturaşul informativ, veţi plasa şi un formular de înscriere, pentru ca oamenii să se poată înscrie din timp. Aceasta nu numai că va evita formarea unor cozi în prima zi, dar vă va ajuta să planificaţi cu grijă în cazul în care vor fi mai multe persoane decât v-aţi fi aşteptat. Dacă veţi colabora cu şcolile, unele dintre acestea vor dori să aveţi o cutie în care să poată fi strânse formularele pe care le puteţi ridica mai târziu. Aceasta îi va scuti pe părinţi de grija de a trimite formularul prin poştă sau de a-l înmâna personal. O altă modalitate de a înscrie din timp copiii este varianta on-line. Puneți la dispoziția părinților o adresă de mail sau un cont de facebook unde să își poată înscrie copiii. În felul acesta veți avea o evidență cât mai aproape de realitate a numărului de copii participanți și nu veți avea surprize în prima zi de școală de vacanță. Puteţi folosi beneficiile internetului – creând şi promovând un eveniment pe facebook pentru şcoala de vacanţă. În cele din urmă luaţi legătura cu mass-media locală. Publicitatea avansată este de folos. O fotografie şi un articol în timpul sau după ce se încheie săptămâna va scoate în evidenţă biserica dumneavoastră şi va veni în întâmpinarea unor probleme ce vor urma! Nu uitaţi să faceţi publicitate şi în cursul săptămânii, de exemplu, pentru evenimentul ce priveşte familia.

Scrisoare către părinţi Antetul/Adresa bisericii Număr de telefon Data Dragă părinte/ tutore, Aţi dori ca fiul/ fiica dumneavoastră să se înscrie la un programul special al școlii de vacanță Toate pânzele sus!? Din (ziua şi data) până în (ziua şi data), (numele bisericii sau al organizaţiei) organizează o săptămână de şcoală de vacanţă cu titlul Toate pânzele sus!. Programul este destinat copiilor cu vârste între 4 şi 12 ani şi va avea loc în fiecare zi de la (ora) la (ora). Participarea este liberă (sau menţionaţi costul şi ce va acoperi – spre exemplu gustările, materialele folosite, chiria sălii). Toate pânzele sus! este un program dinamic ce cuprinde scenete, curiozităţi, jocuri. În cadrul lui, copiii vor avea posibilitatea de a-şi demonstra abilităţile practice, vor urmări scenete, vor învăţa cântece şi vor asculta povestiri biblice. Mai mult, vor avea parte de (adăugaţi alte detalii pe care le doriţi știute, amănunte despre evenimente din program). Dacă doriţi ca fiul/ fiica dvs. să participe la această şcoală de vacanţă, vă rugăm să completaţi formularul inclus şi să ni-l expediaţi până cel târziu în (data). Spaţiul este limitat şi locurile vor fi repartizate în funcţie de sosirea solicitărilor. Vă vom confirma dacă fiul/ fiica dvs. a fost înscris/ă. Aşteptăm cu bucurie participarea lui/ a ei la Toate pânzele sus!. Numele dvs., Coordonatorul programului Toate pânzele sus!

Formular de înscriere

Formular de înscriere pentru programul Toate pânzele sus! Vă rugăm returnaţi formularul la ……………………………………………………………….............................. tel. ………………….............................................................................……….................................................................……. Numele copilului ……………………………………………………………..........................................................…… Sexul: M/F Data naşterii ……………………………........................................................................................……… Adresa …………………………………………………………………................................................................……….. Numărul de telefon la care puteţi fi contactat pe durata desfăşurării şcolii de vacanţă …………………………………………. Detalii cu privire la probleme de sănătate sau alergii ale copilului .…………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………… ……………… Copilul va pleca de la şcoala de vacanţă: singur/ însoţit de ………….....................…………………….. Declar că datele de mai sus sunt corecte. Semnătura părintelui/ tutorelui ………………………………………...................................................…………. Numele …………………………………………………………………………...........................................…………….

Înscrierea – Este esenţial să existe un sistem de înscriere organizat, care să asigure supravegherea

copiilor în timpul programului şi luarea lor în grija părintelui sau a altei persoane la sfârşitul acestuia. Înainte de înscriere: pregătiţi cele patru categorii de vârstă, după cum s-a explicat mai sus. (4-6 ani, 7-9 ani, 10-12 ani, 12+ ani). Ca număr, recomandăm un minimum de 15 copii şi un maximum de 50 de copii pentru fiecare grupă de vârstă. Pentru cei deja înscrişi – Repartizaţi-i în grupa corespunzătoare vârstei lor. Pregătiţi ecusoanele („biletele de călătorie”) şi aşezaţi-le pe masă organizate pe grupe de vârstă, iar în cadrul aceleiaşi grupe aranjaţi ecusoanele în ordinea alfabetică a numelui de familie. Pregătiţi patru mese, câte una pentru fiecare grupă de copii, pentru a evita îmbulzeala. Stabiliţi un mod eficient de înregistrare a datelor, care să dea posibilitatea de a avea acces la fişa fiecărui copil, mai ales în cazul celor cu probleme specifice. Acest fapt este deosebit de important, în special în caz de urgenţă. O sugestie ar putea fi ca pentru fiecare grupă de vârstă să pregătiţi o cutie marcată cu numele grupei respective, în care să păstraţi în ordine alfabetică formularele de înscriere. De asemenea, puteţi utiliza calculatorul pentru a alcătui un registru în care să treceţi în ordine alfabetică numele copiilor şi grupele de vârstă. Registrul constituie o bază de date ce poate oferi rapid informaţii despre participanţi, în caz de urgenţă. Această bază de date poate fi folosită şi pentru acordarea premiilor ori pentru expedierea invitaţiilor la şcoala de vacanţă din anul următor. Înmânaţi ecusoanele pentru o anumită categorie de vârstă călăuzei responsabile cu supravegherea acestor copii. La sosirea copilului, acesta va fi întâmpinat de un membru al echipei care îl va întreba vârsta şi îl va direcţiona spre călăuza responsabilă de participanţii de vârsta lui. Călăuza va verifica dacă numele copilului se regăseşte în cutia cu formularele de înscriere ori în registru, după care îi va da ecusonul cu numele său şi îl va direcţiona spre spaţiul prestabilit pentru grupa sa, în cadrul sălii în care va avea loc sesiunea de deschidere. Este necesar ca în sală să îl aștepte o altă călăuză, responsabilă cu aceeaşi categorie de vârstă, care să asigure supravegherea copiilor până la finalizarea timpului de înscriere. Pentru copiii care nu sunt înscrişi – Călăuza responsabilă cu grupa de vârstă din care face parte un copil neînscris se va asigura că adultul care răspunde de respectivul copil completează şi semnează formularul de înscriere şi de consimţire. Apoi va înmâna copilului un ecuson cu numele lui şi îl va conduce spre locul în care se află ceilalţi participanţi de vârsta lui. Dacă nu mai puteţi admite participanţi pentru că numărul celor deja înscrişi acoperă toate locurile disponibile, nu expediaţi acasă copiii care nu s-au înscris mai devreme, înainte de a verifica dacă vreunul dintre copiii înscrişi nu a mai venit.

Sugestie:

Înainte de sosirea copiilor, împărţiţi sala mare în patru ,,cadrane” folosind bandă adezivă colorată şi alocaţi un spaţiu fiecărei grupe de vârstă. Puteţi marca aceste locuri creând pancarte cu numele grupelor sau lipind pe peretele de lângă locul respectiv un afiş cu grupa corespunzătoare. Pe măsură ce copiii vin în sală, călăuzele responsabile cu supravegherea lor pot face ca timpul de până la începerea programului să fie folosit pentru cunoaşterea copiilor. Se pot organiza mici jocuri de cunoaştere (dacă există posibilitatea, aranjaţi copiii din cadrul fiecărei grupe în cerc până se dă startul deschiderii). În acest fel se evită plictiseala copiilor care au ajuns mai devreme şi se pot menţine mai uşor liniştea şi ordinea în sala mare, copiii fiind prinşi în aceste activităţi.

Ca măsură de siguranţă, daţi fiecărui

Decoruri: Faceți puțină muncă de cercetare

părinte/ tutore câte un cartonaş cu numele copilului şi grupa din care face parte. La sfârşitul programului, copilul va fi încredinţat persoanei pe baza acestui cartonaş.

pentru a decora fiecare sală în funcție de specificul regăsibil în acel loc al cărui nume îl poartă. Găsiți împreună cu echipa dvs. idei creative de decor. Vă puteți folosi de polistiren, acuarele, videopreoiector, diverse obiecte etc.

În timpul săptămânii, la începutul programului din fiecare zi este important ca fiecare copil să fie înscris în şcoala de vacanţă şi să i se dea adultului care va veni să îl ia „cartonaşul de încredinţare”. Menţionaţi părinţilor că este în interesul siguranţei copilului să prezinte cartonaşul înainte de a lua copilul în grijă.

Modul de desfăşurare a sesiunilor de deschidere şi închidere

Înscrierea copiilor: 9:00 – 9:20 Timpul de deschidere al fiecărei zile (9:20-10:00), respectiv momentul în care toate grupele de copii sunt împreună în sala mare, ar trebui să cuprindă următoarele puncte:

• Bun venit • Rugăciune (Puteţi rosti rugăciunea Tatăl nostru.) • Pentru ceremonia de deschidere, puteţi crea un cadru festiv, vesel şi solemn în acelaşi timp (discutaţi cu echipa dumneavoastră despre cum puteţi realiza aceasta – de exemplu chiar când copiii intră în sala mare/ când începe activitatea se poate găsi o melodie care să dea semnalul de „atenție, începem!”). • Cântece (Alegeţi cântece cunoscute şi desemnaţi un imn al şcolii de vacanţă. Învăţaţi-l împreună cu copiii. ) • În prima zi, faceţi o scurtă prezentare a programului Toate pânzele sus! precum şi a fiecărei grupe de copii şi a călăuzelor lor. • Curiozităţi şi/ sau vizionare filmuleţ despre subiectul zilei • Sceneta • Deplasarea copiilor spre staţiile programate fiecărei grupe în parte. Afişaţi o hartă cu locaţiile staţiilor chiar la intrarea în biserică/ în clădire. De asemenea, amplasaţi la fiecare staţie, în hol şi în sala mare planificarea grupelor de copii pe staţii şi timpul alocat activităţilor.

Închiderea sesiunilor (12:10-12:30) Copiii revin de la staţii şi sunt din nou împreună. Acest moment ar trebui să cuprindă următoarele puncte:

• Intrarea grupelor de copii în sală. (Ca fundal sonor pentru acest moment puteţi folosi melodia care dă și semnalul de începere a zilei.) • Cântece • Invitarea uneia dintre grupele de copii în faţă pentru a împărtăşi ce au făcut/ au învăţat la staţii (Pot spune împreună versetul de memorat, iar liderul staţiei la care au participat le poate adresa două-trei întrebări în legătură cu povestirea, semnificaţia lucrului manual, se poate organiza un joc/ o competiție etc.) • Rugăciune de final 20

În fiecare zi invitaţi în faţă o altă grupă de copii. Tot în cadrul momentului de închidere al sesiunii, dacă dispuneţi de timp, puteţi organiza o competiţie distractivă şi scurtă între câţiva dintre membrii grupei care a venit în faţă (de exemplu, aruncarea la ţintă, compunerea unui puzzle simplu cu mănuși de box etc.) Premiaţi câştigătorul!

Informaţii legislative – Deşi în legea română nu există instrucţiuni specifice de procedură privind

organizarea cluburilor biblice de vacanţă, dorim să subliniem acele aspecte legale care sunt relevante şi de asemenea să atragem atenţia asupra faptului că, în calitate de creştini, suntem datori să urmărim binele şi siguranţa copiilor cu care lucrăm, dincolo de cerinţele legale în vigoare. În această ordine de idei, sfătuim ca, în funcţie de modul de organizare al programului (şcoală de vacanţă, club biblic, tabără, întâlniri săptămânale etc.) să vă asiguraţi că aţi parcurs un minimum de paşi pentru siguranţa copiilor care vor participa. Unul din aspectele cele mai importante legate de organizare este să vă asiguraţi de faptul că niciunul dintre adulţii care vor veni în contact cu copiii pe parcursul programului nu are antecedente de comportament violent şi că nu a fost condamnat de vreun tribunal sau acuzat pentru agresiuni împotriva copiilor. Lipsa acestui demers poate duce la acuzaţii de neglijenţă împotriva organizatorului, în cazul în care un copil pretinde că a fost vătămat pe parcursul programului de către unul dintre voluntari sau angajaţi. Deşi pentru mulţi pare exagerat, vă sfătuim să cereţi fiecăreia dintre persoanele care vor veni în contact cu copiii să prezinte un Certificat de Cazier, eliberat de poliţie. Chiar dacă dvs., ca organizatori puteţi garanta pentru trecutul celor cu care lucraţi, organele de anchetă (în cazul unui eveniment nedorit) nu vor lua în considerare acest fapt. Pentru personalul angajat de către organizator în scopul organizării de activităţi educative pentru copii, angajatorul poate cere încă de la încheierea contractului de muncă semnarea unei clauze de confidenţialitate şi prezentarea Certificatului de Cazier judiciar. În cazul în care persoanele implicate în organizare sunt voluntari, situaţia este reglementată de legea voluntariatului. Conform legii amintite, orice persoană care doreşte să devină voluntar în cadrul unor proiecte organizate de persoane juridice de drept public sau privat, fără scop lucrativ, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aceste condiţii sunt: existenţa consimţământului liber exprimat (scris), implicarea activă în viaţa comunităţii, prezentarea cazierului la zi, examenele medicale la zi, precum şi angajamentul scris de a păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat. Modelul următor poate fi adaptat în funcţie de situaţie. Sugerăm ca fiecare membru al echipei să ofere numele unei persoane sau organizaţii, precum şi modalitatea de contactare a acesteia pentru a putea obţine detalii despre personalitatea voluntarului, capacitatea de a lucra cu copiii şi în echipă. Este esenţial ca toate aceste acte şi informaţii despre voluntari să rămână confidenţiale.

Contract de voluntariat Încheiat astăzi, …………………………………………………………… Între …………………………………………………………………………………………………………......……….. în calitate de …………………………………………………………………………………………......……………, în cadrul organizaţiei ………………………………………………………………...…………...………………..... şi între ……………………………………………………………………………………,în calitate de voluntar, domiciliat în ……...…………………………………………………………………………….……………………… posesor al CI seria ………, nr …………………., eliberat de …………………………………………………. la data de ……………………………. . Ca voluntar, cunosc şi respect …………………………………………………………….

principiile

şi

politica

organizaţiei

În conformitate cu acestea, îmi asum anumite responsabilităţi, în funcţie de specificul programului şi mă angajez ca munca pe care o voi desfăşura să fie la nivel profesional. Voi răspunde de ceea ce fac, ţinând cont de cerinţele şi standardele impuse. Înţeleg că am obligaţii referitoare la munca depusă de mine, faţă de cei care coordonează această activitate, faţă de colegi şi faţă de aceia pentru care depun această muncă. Voi păstra secretul în tot ceea ce trebuie să fie confidenţial. Voi păstra confidenţialitatea informaţiilor la care am acces cu privire la minori şi după ce nu voi mai fi voluntar. Înţeleg prin voluntar că voi lucra fără a primi vreo compensaţie bănească. Mă angajez să îmi respect programarea zilelor şi a orelor de lucru. Declar pe proprie răspundere că nu am şi nu am avut vreodată un comportament violent faţă de alte persoane, că nu sunt şi nu am fost diagnosticat ca suferind de vreo boală psihică şi că nu urmez nici un fel de tratament în acest sens. Declar că nu am fost niciodată acuzat, cercetat sau condamnat pentru acte de agresiune sau violenţă. Mă angajez să prezint Certificatul de cazier judiciar şi fişa medicală înainte de începerea activităţii. Mă angajez să fiu voluntar pentru perioada ………………………………

Organizaţia

Voluntar

Sugestii de activităţi ce se pot desfăşura după cele cinci zile de şcoală de vacanţă Iată două posibilităţi, fie pentru o dimineaţă de sâmbătă, fie pentru un eveniment în biserică pentru toate vârstele, pentru părinţi, copii, membri ai familiei şi prieteni ai copiilor. Scopul este de a explica părinţilor ce au învăţat copiii, de a le câştiga sprijinul şi de a-i încuraja pe copii să continue să descopere cât mai multe lucruri despre Dumnezeu. Trimiteţi-le acasă un anunţ prin copii în ziua de miercuri sau joi a şcolii de vacanţă, pentru a-i invita pe părinţi, bunici, alți membri ai familiei şi pe prieteni. În fiecare din zilele următoare încurajaţi-i pe copii să vină cu familia şi cu prietenii la acest eveniment.

1. Activităţi pentru întreaga familie Pentru a încheia într-un mod cât mai plăcut şcoala de vacanţă, sugerăm să organizaţi un eveniment pentru întreaga familie în ziua de sâmbătă. Ideal ar fi ca locul desfăşurării acţiunii să fie un teren de sport, un spaţiu verde într-un parc etc. Sugestii pentru acest timp al familiei: • se pot organiza competiţii şi jocuri pentru familii şi între familii • se pot servi gustări şi sucuri • este un timp favorabil socializării, părinţii copiilor din biserică pot cunoaşte şi interacţiona cu părinţii copiilor care nu frecventează în mod constant programele bisericii • discutaţi cu membrii echipei dumneavoastră despre activităţile care sunt cele mai potrivite contextului şi oraşului în care vă aflaţi şi pe care le puteţi organiza în aceste ore. Pentru jocuri, puteţi să le folosiţi pe acelea care au fost cele mai îndrăgite de copii pe parcursul şcolii de vacanţă. Explicaţi părinților și celorlalți cum aţi folosit aceste activităţi de-a lungul școlii de vacanță. Alte idei de jocuri pentru familie: • ,,Roaba” – părintele ţine copilul de picioare, iar acesta merge în mâini. • ,,Volei cu baloane” – organizaţi echipe de volei, la care să participe atât copiii cât şi părinţii. În loc de mingi, folosiţi baloane. Dacă este foarte cald afară, puteţi umple baloanele cu apă. • ,,Cursa în trei picioare” – participanţii vor fi împărţiţi în echipe iar în cadrul aceleiaşi echipe se aşează doi câte doi şi vor avea legate picioarele astfel: piciorul drept al celui din stânga va fi legat de piciorul stâng al celui din dreapta. La semnalul ,start” vor alerga câte doi jucători din fiecare echipă – jucători ce se vor coordona foarte bine, deoarece au împreună doar ,,trei” picioare. • ,,Cursa în saci” – fiecare persoană va ,,alerga” (va sări, mai exact) cu picioarele într-un sac de rafie. Este o competiţie între echipe. Dacă timpul este ploios şi nu permite organizarea acestei întâlniri afară, pe un teren de sport, evenimentul se poate desfăşura în locul unde a avut loc şcoala de vacanţă sau în altă locaţie. Organizaţi activităţi pentru două ore şi pregătiţi gustări pentru toţi participanţii. Cântec – Toţi copiii şi liderii vin în faţă şi cântă ceea ce au învăţat în timpul săptămânii. Asiguraţi-vă că toţi adulţii pot vedea cuvintele proiectate. Invitat special – Puteţi invita un profesor de istorie, un fost marinar sau un pescar din oraşul dumneavoastră care să le prezinte copiilor un aspect interesant legat de unele aspecte din lecțiile prezentate (cum se pregătea o corabie pe mare să înfrunte furtuna, cum se apărau vasele comerciale de atacurile piraților, are sunt secretele pentru a prinde peștii cei mai mari etc.) sau vizionaţi împreună un documentar despre una dintre temele studiate pe parcursul zilelor de şcoală de vacanţă. Povestirea biblică – Unul dintre lideri va face o recapitulare (cu ajutorul copiilor) a lecţiilor predate în cursul săptămânii. 23

Concluzie – Explicaţi cum părinţii îşi pot încuraja copiii să Îl descopere pe Dumnezeu în fiecare zi în vieţile lor şi încurajaţi-i pe părinţi să îi aducă pe copii la programele de şcoală duminicală organizate de biserica dumneavoastră. Invitaţi-i pe toţi să rămână pentru gustări.

2. Întâlnire pentru toate vârstele Puteţi organiza acest eveniment la o săptămână de la terminarea şcolii de vacanţă sau la sfârşitul vacanţei de vară, înainte de reînceperea şcolii duminicale, invitând copiii care au participat la Toate pânzele sus! şi familiile acestora la un timp de aducere aminte. Vă puteţi desfăşura activităţile în locul în care a avut loc şcoala de vacanţă. Bun venit – Explicaţi că această întâlnire este o concluzie/ o aducere aminte a programului Toate pânzele sus!. Rugăciune – Spuneţi o rugăciune plină de entuziasm şi mulţumire. Sceneta – Puteţi face un rezumat al celor mai importante scene din timpul şcolii de vacanţă sau puteţi scrie o continuare a scenetei folosind evenimentele din timpul săptămânii. Povestirea biblică – Unul din lideri va face, cu ajutorul copiilor, o recapitulare a lecţiilor predate în timpul programului. Cântec – Chemaţi-i pe copii în faţă pentru a cânta imnul şcolii de vacanţă, cel mai îndrăgit cântec pe parcursul celor cinci zile. Asiguraţi-vă că toţi pot vedea cuvintele. Concluzie – Recapitulaţi punctele principale pe care le-aţi abordat în cadrul programului Toate pânzele sus!. Proiectaţi pe ecran ideile de bază. Cântec – Invitaţi-i din nou pe toţi să cânte un cântec învăţat la club. Puteţi introduce şi alte cântece. Rugăciune – În timp ce copiii se află încă în faţă, încheiaţi cu rugăciune. Invitaţi-i pe copii să participe la programele ulterioare organizate pentru ei.

Cum să adaptaţi Toate pânzele sus! la spaţiul, copiii şi învăţătorii dumneavoastră? Ce să fac dacă... ? Mai jos aveţi prezentate câteva idei despre modul în care puteţi adapta programul şcolii de vacanţă dacă:

1. Biserica dumneavoastră este mai mică, iar copiii nu sunt atât de numeroşi pentru a-i putea împărţi în patru categorii de vârstă. Ce este de făcut? • Dacă numărul copiilor pe care preconizaţi să îi aveţi la club nu depăşeşte 70, îi puteţi împărţi în 3 categorii de vârstă, respectiv 4-6, 7-9, 10+ ani, iar programul îl veţi diviza în doar staţii: o S1- experimentare și povestire biblică o S2 - lucru manual și discuții o S3- jocuri și memorarea versetului 24

o S4- memorarea versetului și aplicația • Astfel, toate grupele de copii vor participa în aceeaşi zi la toate activităţile, rotindu-se în ceea ce priveşte staţiile, cu precizarea că fiecare dintre stații va beneficia la un moment dat de o pauză. • În cazul în care nu dispuneți de suficiente săli, puteți reorganiza stațiile și timpul, astfel încât ele să se sincronizeze perfect (2 stații a câte 45 de minute fiecare). 2. Biserica nu a putut finanţa în întregime programul Toate pânzele sus! • Puteţi introduce o taxă de participare pentru fiecare copil. Asiguraţi-vă că această taxă este accesibilă oricui şi nu constituie un impediment pentru participarea doritorilor. Nu uitaţi să specificaţi costul participării pe invitaţie. • Puteţi organiza o campanie de strângere de fonduri înainte de începerea programului. Constituiţi o echipă în acest sens. • Puteţi organiza o strângere de fonduri în ultima zi a şcolii de vacanţă. Anunţaţi copiii din timp despre intenţia dumneavoastră.

Ascultă

Căpitan!

Lecția: Chemarea lui Iona Text biblic: Iona 1:1-3 Verset de memorat: „Voi sunteți prietenii mei, dacă faceți ce v-am poruncit Eu.” (Ioan 15:14) Scopul lecției: Copiii să înțeleagă că trebuie să Îl asculte pe Dumnezeu. Tema cadru: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu Semnul zilei: O cârmă

În Biblie, una dintre cerințele lui Dumnezeu față de poporul Lui, reiterată din Geneza până în Apocalipsa, este ascultarea. Dacă vom sădi încă de pe acum în mintea copiilor că trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, aceștia nu se vor îndepărta de El când vor crește mai mari. Îi vor recunoaște vocea, Îi vor înțelege chemarea și Îl vor accepta ca unic Conducător al vieții lor. Observăm din modul în care i se adreseasă lui Iona că, atunci când vorbește, Dumnezeu folosește imperativul: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei.” Ce i-a rămas de făcut lui Iona? Să aleagă dacă ascultă sau nu de porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu ne vorbește și nouă astăzi – în diferite moduri – iar noi avem de ales dacă ascultăm sau nu de poruncile, de îndemurile, de sfaturile, de avertizările Lui.

DESCHIDERE: În această prima zi a săptămânii de școală biblică de vacanță (numită în continuare cu acronimul englez VBS – Vacation Bible School), îi vom introduce pe copii în atmosfera de „explorare și descoperire” a vieții de pe mare. Astfel, copiilor le vor fi prezentate tema, decorul, echipele de lideri, călăuzele, regulile de comportament și orarul zilnic. Aceste aspecte vor fi menționate copiilor de către un personaj haios, dinamic, spontan și interactiv: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” (dacă vi se pare un titlu prea pompos – deși așa este intenționat să sune – puteți găsi un altul). „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră vesel și, chipurile, fără 26

a-i observa pe copiii din sală! Este preocupat de studierea unei hărți, vorbind cu el însuși despre cum să-și strângă echipajul cel mai calificat pentru străbaterea acelei mări tumultuoase (poate fi Marea Neagră sau Stâmtoarea Bosforului etc.). Brusc îi observă pe copii și începe să converseze cu câțiva dintre ei (nume, vârstă, ce le place, de ce s-au adunat aici, observă împărțirea lor în grupe de mateloți, vâslași, căpitani și pirați și inițiază o discuție despre marinari, întrebând dacă au auzit de el și de faimoasele lui isprăvi de pe mare). Le povestește puțin copiilor despre experiența lui în domeniul călătoriilor pe mare, arătându-le câteva din vasele cele mai faimoase pe care le-a condus vreodată (cereți-i acestui prezentator să selecteze din timp câteva fotografii cu nave dintre cele mai faimoase, fără a da detalii asupra lor – le prezindă doar ca să se laude). După aceea, „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” le va cere copiilor să fie parte a echipajului său pentru următoarele zile, căci are de explorat una dintre cele mai fascinante mări din lume, și ar vrea să o facă împreună cu ei – par „omuleți” și „omușori” de treabă. Le propune, dacă tot sunt aici, el în căutare de echipaj și ei în explorare, să colaboreze… E o călătorie pe mare în care „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” vrea să îi inițieze în tainele de marinara pe toți cei prezenți. După ce are acordul copiilor de a fi parte a echipajului său, „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” le explică regulamentul de respectat de către toți marinarii care vor să lucreze pe corabia lui: • fiecare marinar trebuie să ajungă la timp pentru a urca pe corabie (9:20), altfel pierd lansarea la apă • în fiecare dimineață marinarii trebuie să urce la bord cu dovada achiziționării „biletului de călătorie” (ecusoanele) • fiecare echipă de marinara are câțiva coordonatori care trebuie urmăriți și ascultați cu atenție (la acest moment se prezintă călăuzele) • fiecare zi de călătorie „cu toate pânzele sus!” se încheie cu desemnarea unei echipe câștigătoare, ai cărei membri vor putea participa la câteva concursuri. Marinarii care au abandonat corabia pe parcurs (adică nu au participat la toate activitățile) nu pot participa la aceste concursuri, chiar dacă fac parte din echipa câștigătoare a zilei. • (aici se prezintă scurt stațiile și responsabilii de acestea) marinarii trebuie să se ajute între ei când au de învățat instrucțiunile de „Pe punte”, când se află „În adâncuri”, când ajung „La far” sau mai ales când urcă pe „Corabia piraților”, trebuind să vorbească frumos unii cu alții, iar eventualele probleme să le comunice călăuzelor lor. După explicarea regulamentului, „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” îi invită pe copii să asculte melodia care trebuie să le sune „în ochi, în urechi, în gură și în cap” nu doar când se află pe corabia lui, ci și când vor ancora în porturi (adică vor merge acasă)... Tot momentul de mai sus va dura maximum șapte minute. În acest moment începe timpul de laudă și închinare. (maximum zece minute) După scenetă (cinci-șapte minute), „căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate aduce în fața copiilor o cârmă, prezentând rolul ei pentru o corabie. Dacă este posibil, proiectați un scurt filmuleț despre modul în care funcționează o cârmă. (maximum două minute) Puteți pregăti cârme din carton (imprimate cu programul stațiilor) pe care să le dați coordonatorilor (călăuzelor), cerând copiilor să îi urmărească pentru a ajunge la stații. Acestea sunt câteva sugestii pentru partea de deschidere. Organizați momentul cu punctele sugerate în secțiunea „Partea introductivă” a acestui manual.

stația

PE PUNTE Alocați două minute pentru a-i întâmpina pe copii într-un mod cald și deschis, prezentându-vă (și dvs. și ajutorul dvs.). Explicați-le copiilor că PE PUNTE vor descoperi împreună cu dvs. un set de reguli ce trebuie respectate când te afli pe corabie. PE PUNTE marinarii se adună pentru a povesti și a privi în zare ca să știe ce îi așteaptă, învățând unii de la alții să descifreze „tainele” mării pe care navighează. Drept urmare, invitați-i ca în timpul petrecut PE PUNTE să ciulească bine urechile și minte la poveștile marinarilor care le vor vorbi azi și în zilele următoare, căci sunt învățături extreme de utile dacă vor să fie la sfârșitul săptămânii niște marinara pricepuți într-ale navighaței spre mările cerești… Dacă ați optat să le oferiți un „jurnal de bord”, nu uitați să îi ajutați să îl completeze/ să îi încurajați să o facă acasă (în acest caz, a doua zi găsiți un minut sau două în care să îi întrebați ce și-au notat din ceea ce ați discutat împreună). Pentru cei mici puteți puteți printa imagini-cheie din desfășurarea povestirii pe cartonașe autoadezive. Astfel, copiii vor putea să le lipească în spațiile delimitate așa încât să le fie ușor să își aducă aminte ideea centrală și acțiunile de bază.

Experimentare (toate vârstele)

7-10 min

Sentimente asociate: - Negative: teamă, răzvrătire/ rebeliune, confuzie + Pozitive: împăcare, bucurie, satisfacţie

Pregătire: Nu este necesară Desfăşurare: (Spuneţi copiilor:) Ne vom imagina că suntem cu toţii sub comanda căpitanului X (puteți opta pentru numele căpitanului care a fost la momentul comun sau pentru un alt nume). El vă transmite comenzi pe care trebuie să le executaţi. Eu voi fi cel/ cea prin care vă sunt transmise aceste comenzi, pentru că momentan nu este pe vas împreună cu noi. Vă voi adresa comenzile în modul următor: „Căpitanul X spune: Săriți ca mingea!”/ „ Căpitanul X spune: Mâinile sus!”. Ori de câte ori veţi auzi că vă transmit o comandă formulată în acest mod va trebui să o executaţi imediat şi să nu vă opriţi decât atunci când veţi primi următoarea comandă. Dacă vă voi spune doar: „Săriţi ca mingea!”/ „Mâinile sus!” nu trebuie să executaţi comanda – ea 28

nu este dată de căpitanul X. Cei care totuşi le execută vor ieși din joc şi vor urmări continuarea lui de pe margine. Comenzile date de Căpitanul X sunt singurele pe care trebuie să le ascultaţi! Ați înțeles regula? Haideţi să ne pregătim... Exemple de comenzi: • Salutaţi-vă unul pe altul! • Puneţi mâna pe umărul celui din dreapta şi formaţi un lanţ! • Număraţi copiii din sală! • Faceţi un cerc! • Mutaţi scaunele înspre perete! • Deslegaţi-vă şi legaţi-vă înapoi şireturile! • Stați într-un picior cu mâinile la spate! • Faceți genoflexiuni cu ochii închiși! • (mai găsiți cel puțin încă atâtea comenzi, ca să aveți cât mai multe: atunci când veți fi la fața locului, de obicei vin mai greu în minte…)

Sugestie 1:

Rostiţi comenzile într-un ritm cât mai alert şi alternaţi comenzile date de Căpitanul X (cele care încep cu „ Căpitanul X spune…”) cu cele date de dumneavoastră.

Sugestie 2:

Formulaţi și câteva comenzi pe care copiii să NU îşi dorescă să le ducă la îndeplinire, faţă de care să se opună. De exemplu: „Strângeţi jucările în cutii!”, „Adunaţi frunzele căzute!” „Cărați scaunele înspre perete! Acum înapoi la locul lor!” – și alte comenzi (potrivite cu spațiul avut și adaptate refuzurilor specifice vârstei preșcolare, școlare sau adolescente).

Întrebări de legătură:

• Cum vi s-au părut comenzile date de căpitanul X? De ce? • (Adresaţi-vă copiilor care au ieşit din joc) Cum v-ați simțit când aţi ieşit din joc? • (Adresaţi-vă copiilor care nu au ieşit din joc) Cum v-ați simțit când ați rămas în joc pentru mai mult timp? • Ce comenzi v-au plăcut cel mai mult? De ce? • Care comenzi nu v-au plăcut deloc? Cum v-au făcut ele să vă simțiți?

Legătura cu lecţia:

Uneori e greu ascultăm şi să executăm ordine pe care nu le înţelegem, care ni se par grele sau nu ne plac. Alteori e greu pentru că sunt prea multe comenzi date de prea mulţi oameni, cum ar fi părinţii, bunicii, doamnele educatoare/ învăţătoarele/ profesorii. Vreau să vă spun în continuare povestea unui om care a primit o singură comandă din partea unei singure persoane. Haideţi să aflăm împreună ce ordin a primit personajul nostru, de la cine a venit el şi cum l-a executat…

Pentru vârstele mici:

Pentru vârstele mari:

1. Care era „meseria” lui Iona? (era profet) 2. În ce țară trăia Iona? (în Israel) 3. Cum se numește cetatea în care l-a trimis Dumnezeu pe Iona? (Ninive) 4. Cum se numea poporul care trăia în cetatea Ninive? (asirieni) 5. Unde a plecat Iona? (la Tars) 6. Cu ce a plecat Iona spre Tars? (cu o corabie) 7. Ce credea Iona că poate face dacă ajunge la Tars? (să se ascundă de fața lui Dumnezeu) 8. Ați putea să povestiți o situație în care părinții v-au rugat să faceți ceva, iar voi v-ați comportat exact ca și Iona? (La acestă întrebare ar putea răspunde mai mulți copii.) 9. Ce misiuni credeți că ne încredințează Dumnezeu nouă, în aceste zile (sau la vârsta noastră)?

1. Unde l-a trimis Dumnezeu pe Iona? (la Ninive) 2. Cum reacționează Iona? (merge spre Tars, în direcția opusă) 3. De ce a reacționat așa? (nu voia ca ninivenii să aibă șansa de a se căi de relele lor) 4. Ce înseamnă azi „ascultarea” de Dumnezeu? Cum se manifestă ea? (încurajați-I să dea exemple concrete din viața lor) 5. Cum putem noi ști când trebuie să ascultăm de Dumnezeu? (încurajați-I să dea exemple concrete din viața lor) 6. Credeți că există momentele când este greu să fim ascultători de Dumnezeu? De ce? (încurajați-i să dea exemple concrete din viața lor)

Lucru manual

Cârma vieții

Materiale necesare: • Cârma cu diametru de aproximativ 16 cm, creată după modelul din anexă de la pagina 141, 142 (se poate decupa cu laser pe mucava de 3mm sau pe pfl) • Ațe de bumbac, lână etc în următoarele culori: roșu, alb, albastru marin • Magnet rotund • Silipici (lipici de silicon) • Carioci/ creioane colorate • Un cartonaș de carton perforat la capăt (a se vedea în modelul dat)

Copiii vor decora o cârmă, care să le amintească despre faptul că ei trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu (indicațiile Lui, direcția aratată de El).

Observație:

Dacă sunt și copii sub 4 ani, atunci aceștia pot colora cârma doar cu carioci/ creioane colorate, ca să nu le fie prea greu.

Pași în pregătirea craftului: • Se aleg două culori de ață pentru spițele cârmei, mergând fie prin alternare una după cealaltă, fie două câte două; se învârte ața în jurul spițelor. • Se învârte ața de culoarea nefolosită până acum în jurul cercului exterior al cârmei • Se colorează mânerele cârmei • Se lipește cu silipici magnetul pe partea pe care s-au făcut nodurile ațelor • Se scrie ASCULTĂ DE CĂPITAN ÎN STABILIREA DIRECȚIEI pe cartonașul de hârtie • Cartonașul se prinde cu ață de una dintre spițele cârmei

stația

LA FAR Întâmpinați-i pe copii plini de entuziasm și prezentați-vă. Apoi explicați-le că LA FAR se vor echipa cu câteva unelte necesare unui marinar pentru a putea călători fără frică pe mările lumii, chiar și când vor veni furtuni. Aici, LA FAR, este locul unde vor memora Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l avea la îndemână în orice situație critică. Vor face, de asemenea, un mic antrenament care să le pregătească mintea și inima să acționeze repede și util când vor veni furtuni în viitorul lor de marinari pe corabia vieții.

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Materiale necesare: • Creioane colorate/ carioci • Hârtie creponată în mai multe nunațe de albastru • Elemente decorative din foam specifice temei (ancoră, colac de salvare, cârmă, barcă, pești, alge etc.) • Lipici decorativ (cu sclipici) • Lipici/ Bandă dublu adezivă

Desfășurare: În primele 3-5 min, oferiți copiilor șansa să personalizeze și să decoreze jurnalul de bord, (dar puneți-le la dispoziție puține elemente și spuneți-le că vor putea adăuga altele pe parcursul celorlalte zile. În acest timp puteți încerca să îi cunoașteți mai bine. Discutați pe scurt despre care sunt

Atenție:

om peste bord!

Lecția: Pedeapsa lui Iona Text biblic: Iona 1:4-17 Verset de memorat: „Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat.” (Iacov 4:17) Scopul lecției: Copii să aleagă să Îl asculte pe Dumnezeu, știind că neascultarea are consecințe atât pentru ei, cât și pentru cei din jur. Tema cadru: Consecințele neascultării Semnul zilei: Un fulger

„Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru […]” (Deuteronom 11:26-28a) Dumnezeu a dat poporului Său libertatea să asculte sau nu de Cuvântul Lui, dar încă de la început i-a avertizat că alegerea lor va avea urmări pozitive sau negative, de bucurie sau de suferință pentru viitorul lor. Ca învățători, noi trebuie să îi conștientizăm pe copiii că neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu aduce după sine durere, tristețe, suferință, probleme, iar ascultarea aduce pace, bucurie, siguranță, liniște. Odată cunoscut acest fapt, copiii vor putea să aleagă în cunoștință de cauză să Îl asculte pe Dumnezeu, având întipărite în minte și în inimă importanța și binecuvântările ascultării de El.

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră în scenă, tulburat că unul dintre membrii echipajului său a aruncat peste bord în furtuna de noaptea trecută cutia cu obiectele necesare pentru cârmuirea corăbiei. Îl strigă pe nume și acesta apare „șifonat” (poate fi un voluntar dintre adolescenți sau un personaj din scenetă). Îi cere socoteală pentru ce a făcut, scoțând în evidență faptul că dăduse ordin clar ca nimeni să nu se atingă de cutia pentru cârmuirea corabiei. Îl mustră pentru neascultarea sa și îi prezintă importanța obiectelor aruncate peste bord. (Rugați-l pe prezentator să aleagă câteva instrumente de navigație esențiale pe mare: de exemplu: busola, ancora, ocheanul, barca de salvare, velele, harponul etc). Va face o scurtă prezentare a acestora – prin imagini – timp în care îi explică marinarului vinovat de neascultare că, din cauza gestului său, toți ceilalți corăbieri au fost puși în pericol și corabia risca să fie înghițită de valuri/ să își 44

vă permite (sau le puteți avea imprimate pe foi autocolante și să le împărțiți copiilor la final, pentru a și le lipi în spațiul destinat). Întrebările pe care noi le sugerăm să fie trecute în jurnal sunt subliniate. Confecționați atâtea puzzle-uri sub forma unei corăbii cu pânze (pot fi decupate cu laser pe pfl/ polistiren) câte grupe de discuție estimați să aveți. Li se prezintă copiilor faptul că aceaste corăbii au fost distruse în timpul unei furtuni pe mare. Ele pot fi reparate prin participarea copiilor la jocul recapitulativ „Refacerea corabiei!” Copiii sunt împărțiți în două sau mai multe echipe (ideal ar fi să fie maximum 8 copii într-o grupă de discuție). Fiecare echipă are câte o corabie de reconstruit. Răspunsul corect pentru întrebările puse va fi recompensat cu o piesă pentru completarea corabie. Întrebările sunt:

Pentru vârstele mici:

Pentru vârstele mari:

1. De ce a plecat Iona înspre Tars? (ca să se ascundă de Dumnezeu/ ca să nu trebuiască să transmită ninivenilor mesajul divin) 2. Ce s-a întâmplat pe când Iona dormea liniștit? (s-a stârnit o furtună mare) 3. Din ce cauză a început furtuna? (din cauza neascultării lui Iona față de Dumnezeu) 4. Care au fost consecințele neascultării lui Iona? (toți cei de pe corabie au fost în pericol de moarte) 5. Când a avut Iona curajul să se roage lui Dumnezeu? (când era pe punctul de a muri) 6. Cum l-a salvat Dumnezeu pe Iona? (a trimis un pește care să-l înghită) 7. Ți s-a întâmplat vreodată să fii neascultător? Povestește un astfel de episod. 8. Care au fost consecințele neascultării pentru tine? Dar pentru alții din jurul tău?

1. Ce s-a întâmplat după ce a urcat Iona în corabie? (s-a stârnit o mare furtună) 2. Cum au reacționat călătorii și corăbierii? (au aruncat în mare greutățile, s-au rugat dumnezeilor lor) 3. Ce au făcut corăbierii ca să afle cine e vinovat de stârnirea furtunii? (au tras la sorț) 4. Care a fost soluția pentru a se opri furtuna? (a trebuit ca Iona să fie aruncat în mare) 5. În ce situații ați avut de ales între ascultare și neascultare și ați ales să fiți neascultători? Ce s-a întâmplat din cauza asta? (situații concrete) 6. Cum poate neascultarea să ne afecteze viitorul? Dar pe cei din jurul nostru? (exemple concrete) 7. Ce mă poate ajuta să ascult, atunci când am de ales între ascultare și neascultare?

Lucru manual Tabloul neascultării

Copiii vor confecționa un tablou din povestirea biblică din această zi, care să le reamintească faptul că neascultarea are consecințe atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor.

Pași în crearea craftului: • Se taie hârtia gumată/ fetrul în formă de valuri (atenție: sunt 3 straturi de Materiale necesare: valuri – deci înălțimea straturilor va • Carton albastru diferi câte puțin). • Carton negru • Se lipesc vertical 2 bețișoare late • Hârtie creponată albastră pe cartonul albastru (distanța dintre • 8 bețe late și 1 băț îngust (de înghețată) ele trebuie să fie egală cu lungimea/ • Jumătate de bilă de polistiren, mărime orizontala unui bețișor lat). medie • Se lipesc pe orizontală, pe capetele • Hârtie gumată sau fetru sintetic de 1,5 bețelor anterioare, sus și jos încă 2 mm bețișoare; apoi se reia procesul cu • 2 ochișori mobili bețițoarele încă o dată: la final trebuie • Foarfeci să obțineți un fel de ramă prin care • Silipici poate fi strecurat bețișorul îngust. • Șablon pentru Iona de la pagina 143 • Se lipesc straturile de hârtie gumată/ • Șablon pentru corabie fetru. • Se lipește hârtie creponată albastră peste jumătatea de bilă de polistiren, apoi coada, înotătoarea și ochișorii balenei (apoi se lipește în colțul de jos din stânga) • se lipește Iona pe bețișorul îngust și se strecoară prin rama creată • se lipesc corabia și unul sau 2 nori pe marginile ramei – tablou

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Pregătire: Pregătiți un traseu din hârtie/ un cearșaf (sau dacă spațiul vă permite, desenați direct pe jos). În fiecare pătrat va fi desenată/ descrisă o situație de viața pentru care sunt două opțiuni: una reprezentând ascultarea, cealaltă reprezentând neascultarea. La capătul traseului, pregătiți câteva cutii de cadouri (unele goale, altele cu premiu în ele).

Materiale necesare: • Coli de hârtie mari • Markere • „Fulgere” (bucăți de pfl decupate în formă de fulger, vopsite cu galben/ îmbrăcate în hârtie) • Câteva premii (bomboane/ brățări/ ceva simbolic) • Cutii de cadouri

Desfășurare: Șotron cu opțiuni… Împărțiți copiii în câteva echipe (puteți eventual pregăti mai multe trasee, dacă anticipați că vor fi mulți copiii). Dați câte un „fulger” fiecărei echipe. Fiecare echipă va trebui să parcurgă șotronul cât mai repede posibil. Iată cum se procedează: După ce primul copil a ales o căsuță a șotronului pe care este desenată/ scrisă o situație (pe care o „fulgeră” aruncând pe ea bucata de pfl) călăuza va citi ce scrie și îi cere copilului să aleagă direcția. Copilul se va duce într-un picior pe șotron până la direcția aleasă și rămâne acolo. Aruncă „fulgerul” unui coechipier și jocul continuă până când toate situațiile din șotron au fost rezolvate printr-o alegere. La final, responsabilul de stație anunță că echipele care au rezolvat întregul șotron în mod corect vor primi un premiu. Se uită repede pe alegerile copiilor și și le notează în tăcere pe o foaie. Apoi înmânează fiecărei echipe câte o o cutie de cadou. Iată cum se face evaluarea: Dacă toți din echipă au ales varianta ascultării, echipa primește o cutie cu premiu înăuntru. Dacă fie și unul singur NU a ales varianta ascultării, echipa primește o cutie goală. Subliniați astfel ideea că neascultarea unui are consecințe pentru toți cei din jurul lui. Observație: Nu le spuneți dinainte ce urmăriți cu acest joc, cereți-le doar să fie sinceri în modul în care reacționează de obicei în astfel de situații. Exemple de situații (alegeți și altele, în funcție de vârsta și situația copiilor; atenție: selectați situații în care accentul să fie pe ascultare/ neascultare de părinți/ de profesori/ de Dumnezeu) • Mama mă roagă să strâng jucăriile – o ascult sau mă joc mai departe • Toți copiii râd de băiatul nou venit – râd și eu de el sau mă împrietenesc cu el • Colegii decid că vor chiuli de la ora de fizica – merg cu ei sau rămân în clasă • Profesorul a ieșit din clasă, colegii scot caietul și copiază – copiez și eu sau aleg să fiu cinstit • O prietenă de-a mamei este bolnavă – merg să-i duc mâncarea pregătită de mama sau găsesc o scuză ca să nu merg • Tata mi-a interzis să mă joc azi pe laptop – nu pornesc defel laptopul sau mă joc o singură tură • etc După acest joc, invitați-i pe copii ca acasă să deseneze/ scrie o situație în care neascultarea a avut consecințe pentru ei sau pentru cei din jur și spuneți-le că mâine vor putea prezenta celorlalți desenul/ povestioara lor și altora. (Și nu uitați să verificați această temă a doua zi!) Cereți în rugăciune putere de la Dumnezeu să puteți face ceea ce e bine în ochii Lui și care să nu aibă consecințe negative asupra altora sau a voastră.

Jocuri Vârstele mici „Fugi, Iona, fugi!” Desfășurare: Materiale necesare: Prin intermediul acestui joc copiii își vor • un obiect (o minge, un colac, un pește putea reaminti copiilor faptul că Iona a etc.) fugit iar neascultarea lui a avut consecințe. Așezați copiii într-un cerc, ținînd mâinile la spate. Alegeți un IONA și oferiți-i obiectul adus. Iona se va învârti în jurul cercului în exterior. În acest timp, toți vor spune „Iona, Iona nu a ascultat și de pește a fost mâncat!”. La sfârșitul frazei, Iona, va pune obiectul în mâinile unui copil din cerc. Copilul ales va trebui Observație: să iasă din cerc, să dea un ocol cercului de copiii (în sensul Dacă sunt mai mult de 15 copii, acelor de ceasornic), în timp ce Iona va face același lucru împărțiți-i în două sau mai multe (doar că în sensul opus al acelor de ceasornic). cercuri și jucați în paralel. Cine ajunge primul la locul liber din cerc, câștigă. Daca Iona a ajuns primul, celălalt copil devine Iona. Se joacă mai multe runde.

„Sortează peștii” Pregătire: Trasați cu creta o linie de start. Puneți mingile de ping-pong în sacii pregătiți, la linia de start. La distanță de 4-5 metri puneți gălețile. Trasați o linie de finish la 1 m de găleți (una albă și una portocalie pentru fiecare echipă).

Materiale necesare: • câte două găleți pentru fiecare echipă (una albă, una portocalie – le puteți vopsi cu spay sau puteți lipi hârtie creponată pe ele) • 20 de mingi de ping-pong (10 albe și 10 portocalii) pentru fiecare echipă • un sac opac pentru fiecare echipă • cretă de asfalt

Desfășurare: În funcție de numărul copiilor, împărțițiin în echipe (zece copii într-una). Se aliniază la „start” în șir indian. Vor trebui să sorteze „peștii buni” (mingile albe) și „peștii stricați” (mingile portocalii) din „prăvălia marinarului” (sacul). La semnalul dat, primul copil va băga mâinile în sac și va scoate două mingi (câte una într-o mână). 57

Într-un picior, se va grăbi să ajungă la linia de finish, de unde va încerca să arunce „peștii” în gălețile potrivite (dacă are doi pești albi, îi va arunca pe amândoi deodată în găleata albă; dacă are doi pești portocalii, îi va arunca pe amândoi deodată în găleata portocalie; dacă are un pește alb și unul portocaliu îi va arunca pe amândoi deodată în gălețile potrivite: este foarte important să arunce peștii deodată, indiferent de ce culori sunt!) Câștigă echipa care la final are cei mai mulți pești în găleți (se cumulează numărul).

„Pești, marinari şi păsări” Pregătire: Trasați un perimetru de joc după cum urmează: Zonă sigură (1.5 m) 6-10 m (în funcție de spațiul avut)

Materiale necesare: • Cretă pentru asfalt

Zona din care se va porni „la vânătoare”/ la fugă – la indicațiile liderului de stație. (1.5 m)

6-10 m (în funcție de spațiul avut) Zonă sigură (1.5 m) Desfășurare: Explicați-le copiilor că astăzi vor avea posibilitatea să fie, pe rând: marinari curajoși, pești mari sau păsări de furtună și vor avea șansa să prindă niște „hrană marină”… Trebuie să știe că: Marinarii curajoși (semn specific: ridică mâinile) prind peștii mari, dar sunt prinși de păsările de furtună. Peștii mari (semn specific: stau în poziția ghemuit) prind păsările de furtună, dar sunt prinși de marinarii curajoși. Păsările de furtună (semn specific: bat din palme) prind marinarii curajoși, dar sunt prinse de peștii mari. Se fac două echipe. Explicați-le organizarea terenului. În zona sigură, fiecare echipă îşi alege (în secret, coordinați de o călăuză) să fie pești/ marinari/ păsări. Apoi se apropie de centru, așezându-se pe linia punctată, față în față cu echipa adversă. La start, cele două echipe fac semnul specific. Liderul de stație va trebui să dea semnalul de vânătoare pe baza regulilor de mai sus. Astfel, dacă o echipă a ales să fie marinari și cealaltă a ales să fie pești, el va spune: „Marinarii cei curajoși prind peștii mari! START!” În acel moment, peștii vor încerca să se refugieze spre zona sigură, iar marinarii vor încerca să-i captureze. Cei capturați se duc cu echipa câștigătoare. Jocul se termină când o echipă a reușit să captureze toți membrii celeilalte.

Vârstele mari „Fugi de rechin!” Pregătire: Înainte de venirea copiilor, delimitați masa „rechinilor”: un dreptunghi mai mare, unde vor fi puși toți „peștii”. Așezați cercurile hula hoop la distanță de câțiva metri față de masa rechinilor.

Materiale necesare: • 3-5 cercuri hula hoops • 25-30 de „pești” (obiecte de diferite dimensiuni și forme) • obiecte pentru delimitarea mesei rechinilor

Desfășurare: Peștii se hrănesc cu alți pești, cu plancton sau alge, așa știm cu toții. Însă, uneori, peștii pot să mănânce până și… „marinari”! Prin urmare, „marinarii” trebuie să se ferească de a fi mâncați de „rechini” și în același timp să captureze tot „peștele” aflat pe masa „rechinilor” pentru a-i alunga din portul lor, în alte mării. Împărțiți copiii în două echipe: rechini și marinari. Pentru fiecare rechin trebuie să aveți cel puțin doi marinari. La început, marinarii se află toți în interiorul bărcilor de pescuit (cercurile hula hoop), iar rechinii stau în jurul mesei. Când se dă startul jocului, marinarii sar din bărci și încearcă să captureze cât mai mult pește de pe masa rechinilor. Odată capturat, peștele trebuie adus în bărcile marinarilor. Dacă marinarii sunt prinși de către rechini având pești în mâini, aceștia vor fi puși pe masa rechinilor, devenind chiar ei mâncare! Atenție: • nici un pește prins și dus în bărcile marinarilor nu poate fi recuperat de către rechini, la fel cum nici marinarii capturați nu pot fi recuperați de către coechipierii lor! • nici un marinar nu poate fi capturat de rechini atâta timp cât se află în interiorul bărcilor, dar marinarii nu au voie să stea în bărci mai mult de 15 secunde (cum nici rechinii nu au voie să stea prea aproape de „bărci”: în plus, trebuie să se miște continuu). Câștigă echipa care reușește prima să captureze toată prada… Se pot schimba rolurile.

„Om la apă!” Materiale necesare: • Câte un butuc/ cutie/ anvelopă (vopsite în alb și roșu – ca niște colace de salvare) pentru fiecare copil • Câte o „vâslă” de spumă (la ambele capete ale unor cozi de mop se lipesc bureți groși – așa încât atunci când se ating, participanții să nu se rănească reciproc)

Desfășurare: Împărțiți copiii în două echipe egale. Butucii/ Cutiile/ Anvelopele vopsite vor fi așezate în două linii drepte, paralele. Copiii vor sta pe aceste obiecte, față în față. Cele două tabere se vor duela folosind „vâslele” de spumă, miza fiind dărâmarea adversarului de pe butuci. În momentul în care un copil cade de pe butuc, adversarul său va striga „Om la apă!!!” Fiecare copil poate cădea de trei ori până când va fi scos

din joc. Câștigă echipa care are cei mai mulți oameni pe butuci la finalul rundei. Călăuzele și responsabilii de stație ar trebui să încerce să țină socoteala oamenilor „la apă” (de câte ori cad de pe butuci), ca să nu se iște conflicte de genul: „ai căzut de trei ori!” „ba nu, doar de două!”

„Cu balonul la picior” Materiale necesare: • Baloane în două sau trei culori • Pompă de umflat baloanele • Ață groasă • Cretă de asfalt

Pregătire: Umflați atâtea baloane câți copii veți avea (număr egal din toate culorile). Legați-le cu ațe de aproximativ 60 de cm (atenție: dacă sunt mai mici, există riscul să se rănească în timpul jocului; dacă sunt prea mari există riscul să fie mult prea ușor de spart…) Trasați două linii: una de start și una de finish.

Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în atâtea echipe câte culori de baloane aveți. Fiecare copil din fiecare echipă primeşte un balon umflat care i se leagă de picior, astfel încât balonul să ajungă pe jos. La semnalul start, tot câte doi copii din fiecare echipă se îndreaptă spre linia de finish încercând să vâneze balonul celorlalţi, fără a-i fi spart al lui. Copiii cu balonul spart nu au voie să mai spargă alte baloane şi ies din joc. Nu au voie să fugă, doar să facă paşi mari sau să sară... Câștigă echipa care are cele mai multe baloane nesparte la finalul jocului.

Caută farul! Lecția: Rugăciunea și scăparea lui Iona Text biblic: Iona 2:1-10 Verset de memorat: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) Scopul lecției: Copii să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu atunci când greșesc, fără să ezite. Tema cadru: Curajul de a cere ajutor Semnul zilei: Un ochean

Rugăciunea pe care Iona o face după ce este înghițit de pește este una dintre cele mai clare lecții de umilință asumată, de recunoaștere a greșelii și de căire. Modul lui Iona de a I se adresa lui Dumnezeu ne demonstrează că putem îndrăzni să apelăm la ajutorul Lui divin chiar și când am eșuat grav în ascultarea noastră față de El. Domnul nu dorește moartea păcătosului, ci „să se întoarcă de la calea lui și să trăiască” (Ezechiel 33:11b) Drept urmare, când există căință pentru pacatele făcute, Dumnezeu vine în ajutorul nostru: ne iartă și ne izbăvește din necazurile în care am ajuns. Copiii vor învăța astăzi că pot apela la Dumnezeu fără nicio ezitare, indiferent cât de grav este păcatul făcut. După ce ne-am mărturisit păcatul și ne-am cerut iertare pentru el, nu ne rămâne de făcut decât îi aducem Domnului, prin credință, mulțumire și laudă pentru ajutorul oferit. Credincios, El nu va întârzia să ne izbăvească imediat după ce am apelat la El.

DESCHIDERE: • Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate aduce astăzi un pescar faimos din zonă, care să prezintă plante subacvatice, vietăți marine ciudate. • Pentru a rămâne în temă, poate să le vorbească despre un moment din viața lui în care a avut nevoie de ajutorul unui alt marinar cu care era certat, dar cu care s-a împăcat tocmai pentru că a avut curaj să-i ceară ajutorul legat de prinderea unui pește deosebit.

• Se perforează (în 2 părți opuse, după cum se vede în desenele cu indicații) paharul de carton în capătul mai îngust, rola de hârtie igienică într-un capăt și capacul din hârtia gumată neagră. • Se taie firul de sârmă plușată în 4 bucăți și se prind cu ele: rola de hârtie igienică de pahar și căpăcelul negru de rolă • Se lipesc fâșiile de hârtie gumată roșie/ albastră la distanța dorită pe farul format • Se adaugă cercul decupat pe mijloc peste rolă, la aproximativ 2 degete de margine • Se lipesc pastele și scoici colorate în partea de jos (cea largă) a paharului, și jumătatea de bilă de polistiren pe capac.

Materiale necesare: • Pahar de carton • olă de hârtie igienică/ tub pvc • Sârmă plușată • Jumătate de bilă din polistiren • Hârtie gumată autoadezivă în culorile alb, roșu/ albastru, negru • Acuarele/ carioci • Paste, scoici mărunte etc. • Silipici • Perforator

Va rezulta astfel un „ocheanofar”: cu capacul închis va fi far, deschizând capacul vom avea ochean!

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Jurnalul de bord va conține o filă specială, dedicată acțiunii, pe care copiii vor fi îndemnați să o completeze acasă.

Vârstele mici Scrieți/ desenați cu creionul în jurnal o situație în care ați greșit. În timp ce cereți ajutorul Domnului, ștergeți cu radiera. Încurajați copiii să continue și acasă să scrie/ deseneze în jurnal și peste scris să pună ștampilă de SOS sau să tragă cu roșu peste, cerând ajutorul lui Dumnezeu. 70

Sugestie:

Puteți confecționa ștampile din dopuri de sticlă pe care să lipiți trei litere autocolante din foam: S O S. Pregătiți la îndemână tușiere. Peste tot ce au scris ei, invitați-i să ștampileze cu S.O.S.

Materiale necesare: • foi • creioane grafice cu radieră • Opțional: „ștampile” S.O.S și tușiere

Vârstele mari Pregătire: Exersați înainte modelul, pentru a fi siguri că nu vă încurcați în indicații și că activitatea se desfășoară destul de repede.

Materiale necesare: • hârtii pătrate • Pixuri

Desfășurare: Pe hârtii pătrate, invitați-i pe copii să deseneze/ să scrie o situație în care au greșit. Urmați instrucțiunile și împăturați în așa fel încât desenul/ scrisul să fie pe interior și să obțineți la final un peștișor, print-o metodă foarte simplă. (de exemplu: https://www.youtube.com/ watch?v=reQupTXxcMU) După ce ați terminat, aduceți un lighean mare cu apă și puneți peștișorii în lighen în timp ce cereți ajutorul lui Dumenzeu (Dacă aveți hârtie care se topește, e chiar mai bine de atât…)

Memorarea versetului „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Scrieți și desenați dinainte versetul de memorat pe cartonașe, după cum urmează: • Cheamă-Mă – un telefon • în ziua necazului, - o față în lacrimi, îndurerată • şi Eu – un triunghi galben (sau raze) 71

• te voi izbăvi, - o mână întinsă în semn de ajutor • iar tu – un copil Materiale necesare: • Mă vei proslăvi! – note muzicale (sau • Șapte popice/ echipă (sau sticle de mâini înpreunate a rugăciune/ întinse spre jumătate de litru) cer) • Mingi de tenis (câte echipe aveți) • Psalmul 50:15 – o carte pe paginile căreia • Cartonașe (șapte/ echipă) să fie trecută referința (50:15) • Bandă de hârtie adezivă Veți avea pregătite atâtea seturi de versete câte grupe (a câte șapte copii) ar putea fi alcătuite. Trasați cu banda de hârtie adezivă o linie de start. La o distanță de 1 m depărtare de ea (sau după cât considerați că e nevoie la vârsta aceasta), puneți atâtea popice câte echipe preconizați că vor fi. Lipiți primul desen din verset („cheamă-Mă”) pe popice. Așezați apoi (la o distanță de 20 - 30 de cm distanță în spate) al doilea popic și al doilea desen („în ziua necazului”) pentru fiecare echipă. Continuați operațiunea pentru toate cele șapte popice, pentru fiecare echipă. Sfat: Asigurați-vă că există suficientă distanță între echipe (sau, dacă este posibil, puneți-i în colțuri diferite ale sălii), așa încât mingea unei echipe să nu nimerească popicele unei alte echipe… Desfășurare: Când copiii vin la stație, împărțiți-i în echipe de câte șapte și puneți conducători de echipă câte o călăuză (sau pe copilul cel mai mare din acea echipă, dacă nu aveți suficiente călăuze). Spuneți-le că pentru a memora versetul de astăzi trebuie să se joace puțin… Rugați-i se așeze în șir indian la linia de start (în echipele în care au fost împărțiți) și dați fiecărui conducător de echipă o minge de tenis. La semnalul start, pe rând, fiecare membru al echipei va trebui să încerce să doboare câte un singur popic pe care se află, lipite în ordine, părțile versetului de memorat. Reguli de respectat: • Fiecare copil are dreptul la două încercări (dacă nu nimerește din prima) • Dacă un copil doboară mai multe popice o dată, conducătorul va reașeza toate celelalte popice în afară de primul nimerit. • Dacă este doborât un popic din spatele altuia care este încă în picioare, nu se ia în considerare și conducătorul îl ridică; participantul mai poate avea o încercare. De fiecare dată când un copil doboară un popic, are dreptul să îl ia. Arată cartonașul de pe popic întregii echipe și conducătorul citește ce scrie pe el. Toți copiii rostesc acea parte. Popicul doborât și cartonașul sunt predate conducătorului.Jocul continuă până fiecare parte a fost găsită și rostită. Împreună cu conducătorul, pun cartonașele cu imagini în ordine și îl învață cu toții. Pe măsură ce echipele termină, vor striga: „Popic doborât, verset învățat!” La final, vor rosti cu toții versetul în ordinea echipelor care au terminat jocul.

Recomandare:

Variantă:

Explicați copiilor ce înseamă „necaz” (durere, problemă), „te voi izbăvi” (te voi scăpa, te voi ajuta), „Mă vei proslăvi” (mă vei lăuda, îmi vei mulțumi”. Repetați-l o dată pentru ei cu aceste sinonime și apoi rostiți-l iarăși împreună de câteva ori, punându-le în față o foaie mai mare (A3 sau A2) cu aceleași desene care au fost pe cartonașe, adăugând desenele pe măsura rostirii versetului.

Dacă jocul se desfășoară foarte repede, puteți continua cu un joc de popice cu cartonașe pe echipe (în timp ce copiii rostesc versetul, călăuzele doboară câte un popic și la acea parte copiii nu spun nimic, decât murmură silabic; se poate face asta și frontal de câteva ori).

S.O.S: Salvează

naufragiații! Lecția: Iona predică la Ninive Text biblic: Iona 3:1-10 Verset de memorat: „Duceți-vă în toată lumea și propăvăduiți Evanghelia la orice

făptură.” (Marcu 16:15) Scopul lecției: Copiii să dorească să împărtășească acelora din jurul lor Vestea Salvării. Tema cadru: Vestirea Salvării oferite de Dumnezeu Semnul zilei: Un colac de salvare

Mai mult decât orice, Dumnezeu dorește să vadă sufletele noastre salvate de pedeapsa veșnică. De aceea, încă de la începutul istoriei omenirii, El ne-a oferit milă, îndurare și harul de a ne întoarce la El ori de câte ori ne-am îndepărtat de voia și căile Lui. Până mai are suflare în el, omul mai are din partea lui Dumnezeu harul salvării. Ținta acestei zile este ca fiecare copil să înțeleagă că Dumnezeu ne-a oferit salvarea de la moarte veșnică și este responsabilitatea noastră să spunem și altora despre mila Sa față de sufletele noastre. Noi trebuie să aruncăm „colaci de salvare veșnică” înspre cât mai mulți oameni dintre cei pe care îi cunoaștem, ca și ei să poată beneficia de harul și prezența veșnică a lui Dumnezeu.

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” intră disperat în sală, vorbind despre tragedia ce era pe cale să se petreacă în urmă cu o zi: câțiva refugiați de război se pare că au vrut să traverseze Marea Neagră (sunt prezentate imagini cu ambarcațiuni mici în care sunt oameni prea mulți), dar pentru că barca lor nu era echipată corespunzător și pentru că erau prea mulți, ajunseseră pe punctual de a se îneca/ a muri de foame și sete. Noroc că prin zonă tocmai trecea un feriboat și marinarii au observant problema, salvând oamenii. Acum, refugiații sunt în siguranță. De la relatatea acestui eveniment, „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” poate prezenta apoi copiilor câteva dintre cele mai celebre naufragii din istorie și modul în care s-au mobilizat alte vase pentru a le veni în ajutor (vase de croazieră, nave de luptă, submarine, platforme petroliere, bărci de pescuit, vapoare transatlantice de călătorie și și de marfă etc) 78

stația

PE PUNTE Alocați – la fel ca în primele zile – două minute pentru a discuta cu copiii despre experiențele lor personale din călătoria cu „toate pânzele sus!” și modul în care le vor fi folositoare pentru viitor.

Experimentare (toate vârstele)

5-7 min

Sentimente asociate: - Negative: ruşine, egoism + Pozitive: bucurie, satisfacţie

Materiale necesare: Pregătire: • Fetru colorat Pentru fiecare copil pregătiţi o brăţară pe • Buline de scai adeziv (sau rolă de scai: care este scrisă referinţa versetului de aur dar dacă nu e adeziv veţi avea nevoie (Ioan 3:16). Ca sistem de închidere pentru şi de lipici sau bandă dublu adezivă)/ brăţară folosiţi scai adeziv. capse de tip moș și babă (acestea pot fi Sugestie: Pentru cei mici, având în vedere lipite pe brățări cu lipici cald) că mulţi nu ştiu încă să citească, puteţi • Markere sau creioane colorate desena un colac de salvare lângă referință. Prindeţi brăţările între ele pentru a forma un lanţ, astfel: luaţi o brăţară şi prindeţi-i capetele (lipiţi scaiul de la capete) obţinând astfel o buclă; luaţi o a doua brăţară, treceţi-o prin bucla primei brăţări iar apoi prindeţi-i capetele; procedaţi similar cu celelalte brăţări. Pentru activitate copiii vor fi împărţiţi in grupe. Pregătiţi pentru fiecare grupă un lanţ. Desfăşurare: Împărţiţi copiii în patru sau cinci grupe (în funcţie de numărul de copii şi de spaţiul de desfăşurare). Cereţi-le să se aşeze în şir indian. Spuneţi-le: „Am pregătit pentru fiecare dintre voi câte un mic dar: o brăţară specială. Pe ea este scrisă referinţa versetului de aur de astăzi. Vă va fi de ajutor pentru a vă aduce aminte mai uşor versetul. Pentru ca fiecare dintre voi să poată primi câte o brăţară, vom proceda astfel: Voi oferi primului copil din fiecare şir câte un lanţ de brăţări. El va desprinde cu grijă scaiul primei brăţări din lanţ, va lua brăţară şi va da lanţul următorului copil din şir. Acesta va lua la rândul lui o brăţară şi va da lanţul mai departe. Şi tot aşa, până când toţi copiii din şir au o brăţară. După ce aveţi cu toţii o brăţară, vă rog să o puneţi pe mână. Dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorului unui copil din grupa voastră. Haideţi să vedem care grupă va fi prima în care toţi copiii au câte o brăţară pe mână. Felicitaţi grupa 79

care a terminat prima.

Întrebări de legătură: • Cum v-aţi simţit când v-am spus că am pregătit pentru fiecare dintre voi un mic dar? • Cum v-aţi simţit împărţind, dând din mână în mână, aceste daruri? • Dar când v-aţi ajutat unii pe alţii să vă puneţi brăţările pe mâini? • Cum a fost să vedeţi bucuria de pe faţa celor căror le-aţi oferit câte o brăţară sau i-aţi ajutat să îşi pună brăţară pe mână?

Legătura cu lecţia: E o mare bucurie să poţi oferi cuiva un dar, ceva ce şi tu ai primit, ceva ce şi tu ai. E o mare satisfacţie să vezi bucuria de pe chipul celui căruia îi împărtăşeşti din ceea ce ai, ştiind că îi va fi de folos. Iona avea ceva foarte valoros, ceva ce putea fi de folos celor din jur, ceva ce putea – ba chiar mai mult, trebuia – să împărtăşească. Haideţi să află despre ce este vorba şi dacă a păstrat doar pentru el sau a dat mai departe și celor din jur...

Povestirea biblică (vârstele mici)

10-12 min

La intrarea copiilor în sală, aceștia îl pot vedea pe Iona pregătind un bagaj. Este foarte atent la ceea ce face. Își consultă lista, se uită cu atenție la ceea ce a pus deja în bagaj și verifică să vadă ce mai are de pus. Prezența copiilor nu îl deranjează deloc. El își continuă treaba fără să îi bage în seamă. Atenție: Iona trebuie să aibă în bagaj o mantie de satin și un sac de iută (a se vedea în textul povestirii pentru ce). După ce copiii se așază, liderul de stație le atrage atenția asupra lui Iona. „Se pare că Iona este tare ocupat astăzi. Cred că se pregătește de o nouă călătorie? Oare unde pleacă acum?” Se adresează apoi lui Iona pentru a-i atrage atenția asupra copiilor. „Iona, se pare că nici nu ai observat că suntem și noi pe aici. Ce faci? Încotro pornești din nou?” Abia în acest moment Iona se oprește din activitatea sa. Se uită la ceas și își dă seama că mai are puțin timp pentru a le povesti copiilor tot ce se întâmplă. Se duce, ia Biblia, o deschide la cartea Iona și îndreaptă atenția copiilor spre ceea ce scrie acolo, după ce îi salută. Astăzi vă voi povesti ceea ce scrie aici în Biblie despre mine. (Așază Biblia într-un loc special, pentru 80

a-i da respectul cuvenit.) Știu că mă cunoașteți deja, din zilele trecute, așa că nu zăbovesc mult în a mă prezenta, ci vreau să continui povestirea peripețiilor prin care am trecut după ce am refuzat să ascult Cuvântul lui Dumnezeu, după ce era gata să moară o mulțime de oameni din cauza neascultării mele, după ce am fost înghițit de un pește mare și după ce acesta m-a vărsat pe malul mării după trei zile și trei nopți. Dar să nu mă iau cu vorba… Cât timp am fost acolo, în întuneric, în burta peștelui, am învățat o lecție deosebită. Un pește a fost mult mai ascultător decât unu om, decât mine, mai exact. Dumnezeu a dorit să transmit mesajul Său celor din Ninive, iar eu, Iona, nu am ascultat. La porunca lui Dumnezeu, un pește a fost gata să asculte. M-am tot întrebat: Oare Dumnezeu va dori să mă mai folosească ca mesager al Său? Eram tare trist. Am fost neascultător și L-am dezamăgit pe Dumnezeu. Nu eram sigur dacă Dumnezeu îmi va mai vorbi sau nu vreodată… Într-una din zile însă, am auzit o voce. Am recunoscut-o inmediat. Era vocea lui Dumnezeu! Nu glumesc! Era să-mi sară inima din piept de bucurie! El îmi vorbea din nou. Am ascultat cu atenție. „Iona, vreau să mergi la cetatea Ninive și să le transmiți mesajul Meu – „Încă patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi distrusă!” Același mesaj, din nou! Dumnezeu chiar voia să îi avertizeze pe niniveni de mânia ce se va abate peste ei! Atunci când am fost aruncat în mare eram gata, gata să mă înec. L-am rugat pe Dumnezeu să mă salveze, iar El a trimis un pește care m-a salvat de înec. Am realizat atunci că oamenii din Ninive semănau foarte mult cu mine. Viața lor era plină de păcate, de fapte rele și erau gata, gata să fie pirduți. Dumnezeu voia să se folosească de mine pentru a le transmite mesajul său. Dacă nu se vor opri din faptele lor, cetatea va fi distrusă, iar ei vor fi pierduți. Dacă un pește fără multă minte a ascultat de porunca lui Dumnezeu, atunci și eu trebuia să ascult de porunca Lui, așa că n-am stat pe gânduri și am ales să ascult: m-am dus la cetatea Ninive! (Aici Iona trebuie să arate ca un om victorios, gata să își împlinească misiunea.) După câteva zile de călătorie, m-am apropiat de cetatea cea mare a asirienilor. În depărtare se vedeau zidurile groase ale cetății. Porțile cetății erau larg deschise. Pe porți intrau negustori care transportau tot felul de bogății. Din cetate ieșeau soldați, călare pe cai mândri. Asirienii formează o armată foarte puternică. La poarta cetății mi s-a părut că străjerii se uită la mine cu suspiciune. Parcă erau gata să mă întrbe ce caut eu în cetatea lor. Dar păream o persoană prea neînsemnată ca să își piardă timpul cu mine. Inima mea s-a făcut mică, cât un purice. Doamne, oare va asculta cineva mesajul meu? Știam că sunt mesagerul lui Dumnezeu, așa că am mers mai departe. Am intrat în cetate. Și atunci am început să strig mesajul lui Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă! Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!” La început, oamenii nu mă prea băgau în seamă. Dar eu mergeam tot mai departem și strigam mesajul lui Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!” Și pe măsură ce înaintam în cetate și duceam mesajul meu pe toate străduțele pe care le vedeam, am observat că oamenii se opresc și ascultă mesajul meu. Eu le spuneam despre pedeapsa lui Dumnezeu pentru cetatea lor. Îi avertizam de ceea ce urma să se întâmple. Le-am spus că cetatea va fi pedepsită datorită păcatelor lor, a faptelor lor rele. Nu am folosit multe cuvinte, doar ceea ce mi-a spus Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!” Oamenii ascultau uimiți. Nimeni nu râdea. Nimeni nu își bătea joc de mine. Cetatea Ninive era foarte mare. Dacă voiam ca toți oamenii să audă avertizarea lui Dumnezeu, trebuia ca timp de trei zile să merg prin cetate, traversând-o dintr-o parte în alta, pe toate străduțele posibile. Dar nu a fost nevoie decât de o zi, căci mesajul lui Dumnezeu odată ajuns în urechile ninivenilor i-a înspăimântat atât de mult că au transmis chiar ei înșiși, de la unul la altul, această amenințare grozavă. Așa că până seara nu exista om în cetate care să nu fi auzit cumplita veste: „Încă patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi nimicită!” Era un mesaj simplu, dar foarte clar. Oamenii din Ninive au crezut imediat că acest mesaj vine direct de la Dumnezeu. Tare s-au mai speriat! Au recunoscut că 81

toate faptele lor rele îl supără pe Dumnezeu și, speriați, au încercat să caute o cale de scăpare de la nimicirea divină pe care am anunțat-o. Am fost foarte uimit să văd reacția lor. Știți ce au făcut? De la cel mai mic copil care putea înțelege ce se întâmplă până la cel mai bătrân om din cetate, cu toții au început să Îl roage pe Dumnezeu să îi ierte. I-am văzut cum se rugau și vărsau lacrimi amare de regret. Lucrul acesta a ajuns până la urechile împăratului. Deși era puternic și mândru de tot ce făcuse, imediat ce a auzit, a crezut și el mesajul lui Dumnezeu. S-a ridicat de pe scaunul lui de domnie, s-a dezbrăcat din haina sa de împărat și s-a îmbrăcat într-un sac. (Este indicat ca Iona să scoată din bagaj un material de satin – care să reprezinte mantia împăratului – și un sac de iută. Îi va ajuta pe copii să înțeleagă gestul împăratului.) Era un gest prin care declara că înaintea Dumnezeului cel Atotputernic el este un simplu om, care se smerește și Îl roagă să îl ierte. Vedeți copii, acel împărat puternic și de temut de oameni a înțeles că el și toți ninivenii au nevoie de salvare. A înțeles că sunt pierduți. Așa că a dat următoarea poruncă oamenilor din cetate: „Timp de trei zile toți oamenii să se îmbrace în saci și să țină un post. Adică nu doar oamenii, ci și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască iarbă și să nu bea apă! În tot acest timp, oamenii să strige cu putere către Dumnezeu și să se oprească din faptele lor rele! Poate că El se va îndura de noi și ne va salva!” Cât de repede au crezut oamenii aceștia mesajul lui Dumnezeu! De la cel mic până la cel mai mare, oamenii au împlinit porunca împăratului. I-am văzut cum se roagă și își cer iertare și nu mai pun în plan fapte rele… Cred că știți deja ce a făcut Dumnezeu, nu-i așa?! Dumnezeu i-a văzut și a auzit rugăciunile lor. Domnul este un Dumnezeu plin de milă și de bunătate. El a avut milă de mine când eram gata să mor în apele mării și m-a salvat. Lui Dumnezeu i-a fost milă de oamenii din cetatea Ninive. Pentru că ei și-au cerut iertare și s-au oprit din faptele lor rele, El i-a salvat de la distrugere. A fost nevoie de cineva care să le aducă mesajul lui Dumnezeu, iar acela am fost eu. Știam prea bine ce înseamnă ca Tatăl ceresc să aibă milă de mine și să mă salveze. Tot așa El a avut milă de cei din Ninive. De fapt, Dumnezeu are milă de fiecare dintre noi. Cred că și voi trebuie să faceți ca și mine: spuneți tuturor vestea bună că Dumnezeu dorește să ne salveze de iad și vrea să ne ofere Cerul!

Povestirea biblică (vârstele mari)

15 min

Vă amintiți cum a fost salvat Iona în chip miraculos după ce a fost aruncat în apa învolburată a mării? (Așteptați răspuns.) Exact, Dumnezeu a trimis un pește care să îl înghită și să îl ducă în siguranță la mal. Aflat pe uscat, în siguranță, nu după multă vreme Iona a auzit iarăși glasul lui Dumnezeu care îi spunea să se ducă la Ninive și să transmită mesajul divin de avertizare pentru locuitorii cetății. Cum credeți că a reacționat Iona acum? (Permiteți-le copiilor să răspundă și să își dea cu părerea.) Nu a mai așteptat invitații speciale și nici nu a mai avut gânduri de a fugi departe. A ascultat și a spus ,,da” din prima! Fără să stea pe gânduri, a plecat direct la Ninive și a transmis mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat pentru niniveni. Iona urma să aibă câteva zile obositoare, pentru că aflăm din Biblie că Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile – asta dacă socotim nu doar străzile principale, ci și fiecare străduță, fiecare alee, fiecare loc în care puteau fi găsiți oamenii. Astfel, 82

timp de trei zile, Iona trebuia să străbată toată cetatea Ninive și să strige în fiecare colțișor al ei ceea ce Dumnezeu avea în plan. Fără să se plângă de oboseală, Iona a mers prin cetate și timp de o zi întreagă a strigat așa: ,,Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” Atât! O simplă propoziție, dar care a avut un impact atât de mare! Iona a fost luat în serios de oamenii din cetate. Vestea a circulat cu iuțeala fulgerului pe toate străduțele. O știre ce trebuia anunțată timp de trei zile a fost aflată de absolut fiecare om din cetate încă din prima zi, atât de mare a fost spaima care i-a cuprins pe oameni când au auzit avertizarea strigată de Iona.

Sugestie:

Pe parcursul povestirii, spuneți-le copiilor să fie atenți ca atunci când aud cuvântul ,,Dumnezeu” să ,,îl rostească” și ei în limbajul semnelor (adică: în liniște, ridică mâna dreapta cu palma perpendiculară pe față, apoi o lasă înapoi jos. (Aceasta este doar o sugestie. Puteți găsi un alt semn pentru a marca acest cuvânt; de exemplu puteți să scrieți „Dumnezeu” pe câte un cartonaș colorat – câte unul pentru fiecare copil, sau puteți alege un alt cuvânt la care copiii să ,,reacționeze” pe parcursul povestirii. Este de preferat să evitați semnele ,,gălăgioase” sau prea elaborate care pot distrage atenția copiilor – în loc să fie atenți la mesaj, vor fi distrași de prea multă gălăgie sau de dorința de a ,,executa” corect anumite semne.) Rolul acestui mic ,,exercițiu” este doar de a menține atenția copiilor pe parcursul povestirii, și nu de a-i distrage de la ce se povestește.

Oamenii l-au crezut. Știau că ceea ce striga evreul acela era un mesaj pentru ei din partea lui Dumnezeu. Au hotărât să țină post – adică să nu mai mănânce nimic o perioadă de timp. Au renunțat la hainele lor frumoase și s-au îmbrăcat în saci. Au făcut toate acestea ca semn că le părea rău de faptele lor rele și că vor să se îndrepte. Ba mai mult, aceste lucruri au ajuns și la urechile împăratului cetății e, care a luat și el imediat măsuri: a coborât de pe tronul său, și-a scos mantia împărătească, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a așezat pe jos, în cenușă. Wow, asta da schimbare – de la mantie domnească la sac, de pe tron – jos în cenușă. Mai mult decât atât, împăratul a trimis o poruncă pentru toți locuitorii cetății: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” Cu adevărat, oamenii aceștia L-au luat pe Dumnezeu în serios și au crezut ce le-a spus Iona. Cu adevărat le părea rău de tot ce au făcut. Și-au dat seama că faptele lor rele L-au supărat pe Dumnezeu și au realizat că dacă nu vor renunța la comportamentul lor, vor fi pedepsiți. Dar ca să își dea seama de toate acestea, a fost nevoie de cineva să le atragă atenția. A fost nevoie de Iona - care să fie gata să asculte de Dumnezeu – și să ducă în Ninive mesajul salvării. Din acele cuvinte simple, rostite de Iona din partea lui Dumnezeu, locuitorii au înțeles adevărul: Însuși Dumnezeu îi iubea! Chiar dacă ei au fugit departe de Dumnezeu, prin faptele lor rele, El nu a renunțat la ei și nu s-a oprit din a-i iubi. Tot ce aveau de făcut era să vină la El! Și au venit! Asta au arătat prin acțiunile lor ulterioare! Și-au arătat dorința de a-L asculta și de a-L iubi și ei pe Dumnezeu! Din finalul capitolului trei aflăm că Dumnezeu i-a iertat, a privit înspre ei cu milă și cu îndurare și nu a mai nimicit cetatea Ninive după cele patruzeci de zile! Ce Dumnezeu minunat, plin de bunătate și de iubire! El a rămas același și astăzi! Ne iubește la fel de mult și pe noi! Dar v-ați gândit vreodată că sunt așa de mulți în jurul nostru care nu au auzit nici măcar o dată Vestea Bună a Salvării? Au impresia că sunt bine așa cum sunt și că pot face ce vor. Oare lor cine le va spune că Dumnezeu îi iubește și vrea ca ei să asculte de El? Noi! Eu și tu! Fiecare avem datoria de a duce mesajul salvării celor de lângă noi. Dumnezeu nu ne trimite la Ninive, ca pe Iona, la o depărtare de sute de kilometri – dar ne trimite la prieteni, colegi, rude, vecini… Suntem noi gata să Îi răspundem ,,Da, acum mă duc!” sau încercăm să fugim în direcția opusă, cum a făcut Iona prima data? 83

mai mult cu gândurile îndreptate spre Dumnezeu în rugăciune) 8. Câte zile au postit oamenii? (trei zile) 9. Ce a făcut Dumnezeu atunci când i-a văzut pe oameni că le pare rău de păcatele lor? (i-a iertat) 10. Care este vestea bună pe care noi trebuie să o transmitem oamenilor? (Dumnezeu vrea să ne scape de iad și să ne ducă în Ceruri, Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre ca noi să nu mai fim condamnați de Dumnezeu) 11. De ce crezi tu că Dumnezeu dorește să spunem altora despre El? (pentru că iubește toți oamenii și nu vrea ca vreunul dintre ei să piară) 12. Cum și când poți tu spune altora Vestea cea Bună?

Pentru vârstele mari:

1. Ce i-a cerut Dumnezeu lui Iona după ce acesta a scăpat din burta peștelui? (să se ducă la Ninive) 2. Cum a răspuns Iona? (a pornit îndată într-acolo) 3. Cum au reacționat ninivenii? Dar împăratul? (i-a apucat groaza și s-au căit de relele lor, în sac și cenușă și postind) 4. Ce s-a întâmplat în final cu cetatea Ninive? (a fost iertată) 5. De ce crezi că a vrut Dumnezeu să îi avertizeze pe niniveni că îi va nimici? 6. Care este datoria noastră față de cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu? 7. Cui putem noi să transmitem vestea bună a salvării? Ce le vom spune? (Discutați cu copiii situații concrete și practice.)

Lucru manual

Materiale necesare: • Cercuri de polistiren de dimensiunea dorita (diametru maxim 16 cm) • Fetru roșu • Sfoară groasă de iută • Bandă lată dublu adezivă • Silipici • Plasă de țânțari chinezească (maleabilă) • Macaroane în formă de scoici, diferite simboluri marine din hârtie gumată • Carioci/ acuarele

Sugestie:

La grupele de vârstă mai mari se poate folosi ață în loc de fetru.

Pași în pregătirea craftului: • Se face semn cu carioca pe cercurile de polistiren unde va fi pus fetrul roșu • Se taie fetrul în fâșii potrivite – depinde de diametrul cercului • Se pune banda dublu adezivă • Se pune sfoara de jur împrejurul cercului (eventual se poate folosi sârmă plușată pentru a se pune în formă de pătrat, astfel va avea un design mai interesant) se prinde fetrul peste cerc și sfoara, respectând însemnările • Se lipește o fâșie de plasă în locul dorit și se decorează cu diverse simboluri marine • Se scrie „Domnul este Salvarea mea și a ta!” pe partea din față a colacului de salvare.

stația

LA FAR Salutați-i și întrebați-i ce au scris ieri acasă în jurnalele de bord (dacă e prima stație la care au ajuns.)

Acțiune Desfășurare: Gândiți-vă împreună la modalități de a împărtăși Materiale necesare: celor din jur Vestea Salvării. Desenați/ scrieți ideile • Flipchart adunate pe un flipchart. • Markere Împărțiț copiii pe grupe mici și rugați să exerseze • Foi și pixuri prin joc de rol cum ar zice despe această veste unui prieten care nu a auzit încă. De exemplu, o echipă ar putea scrie un sms, altul un mesaj pe Facebook, celălalt o convorbire la telefon, o întâlnire la locul de joaca din parc, un alt grup la școală/ grădiniță. În Jurnalul de Bord rugați-i să scrie numele persoanei căreia o să îi vorbească săptămâna aceasta despre vestea salvării. Invitați-i să îi scrie ceva acasă (pe baza modelele făcute deja împreună – după cum le va plăcea fiecăruia.) Nu uitați să verificați a doua zi câteva dintre cele scrise: cele a copiilor care se oferă să le citească. Alocați timp pentru a aduce această persoană în fața lui Dumnezeu în rugăciune atât împreună acolo, cât și pe viitor (spuneți-le să pună undeva la vedere un post-it/ o fotografie care să le amintească să se roage pentru acea persoană). 86

Memorarea versetului „Duceți-vă în toată lumea și propăvăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15) Dacă ați oferit jurnale de bord, copiii pot să își scrie versetul memorat în spațiul alocat (sau să lipească abțibilduri autoadezive printate din timp).

Vârstele mici Pregătire: Materiale necesare: Pe fiecare carton colorat faceți un desen, • Cartoane A3 cât mai groase/ care să conțină, după cum urmează: mucava (roșu, albastru, verde, • Duceți-vă – două urme de pași galben, portocaliu) • În toată lumea – un glob pământesc • Opțional: abțibilduri cu imaginile • Și propovăduiți – o gură care vorbește cerute (/ cântă) • Carioca/ Acuarele • Evanghelia – o Biblie • La orice făptură – o mulțime de oameni După ce ați desenat în ordine aceste imagini (eventual puteți scrie sub fiecare desen cuvintele corespunzătoare) pe foile A3 colorate, decupați-le pe toate sub formă de puzzle (în 8-10 bucăți). Împrăștiați-le prin sala, cât mai amestecate, la distanță unele de altele (dacă sunt de aceeași culoare), unele ușor de ajuns, altele puțin mai greu. Desfășurare: Împărțiți copiii în atâtea echipe câte culori aveți și desemnați o călăuză responsabilă de coordonarea echipei respective (puneți-i o eșarfă de culoarea respectivă pe antebraț). Spuneți-le copiilor că versetul de azi s-a rătăcit prin sală în 8-10 direcții (după câte piese ați tăiat) și trebuie căutat și întregit, ca o comoară, apoi trebuie memorat repede La semnalul start, fiecare echipă va trebui să meargă în căutarea de piese din versetul lor, dar doar după cum strigați dvs. (în pas de pitic, învârtit, ca o bombă, țopăind ca broscuțele, alunecând ca peștii prin apă, târâș ca iarba de mare etc. – schimbați cât mai des ritmul, pentru a fi antrenant). Fiecare copil plecat în „strângerea” versetului poate lua cu sine o singură piesă o dată și se va grăbi să o predea călăuzei de culoarea echipei sale (călăuzele vor colecționa piesele de puzzle adunate de copii fără a le pune în ordine). Odată adunate toate piesele, copiii se vor grăbi să asambleze puzzle-ul. Călăuzele îi vor ajuta să asocieze imaginile cu cuvintele și să-l învețe. Fiecare echipă spune versetul în ordinea în care au terminat asamblarea și memorarea lui. Spuneți-le care este referința biblică (Marcu 16:15) și învățați-o împreună. Apoi discutați ce înseamnă „a propovădui” (a spune) „la toată lumea” (celor pe care ei îi cunosc) și cum pot urma ei îndemul Domnului Isus.

Vârstele mari Pregătire: Materiale necesare: Pregătiți câte cinci sticle cu fragmentele • Cinci sticle ce conțin câte un de verset pentru atâtea echipe câte „mesaj” (fragmente din verset) considerați că ar putea fi formate. pentru fiecare echipă • sticla 1 – Atât de mult a iubit Dumnezeu • Mătură/ Mop/ Băț cu care se lumea mânuiesc sticlele • sticla 2 – că a dat pe singurul Lui Fiu • foi A3 • sticla 3 – pentru ca oricine crede în El • Lipici • sticla 4 – să nu piară, ci să aibă viață veșnică • sticla 5 – Ioan 3:16 Așezați la linia de start toate seturile de câte cinci sticle cu fragmentele versetului de memorat. Puneți echipele la o depărtare „Salvează naufragiații!” sigură unele de altele, întrucât sunt folosite obiecte lungi (măturile/ mopurile/ bețele). La o depărtare de câțiva metri, așezați câte o foaie A3 și un lipici pentru fiecare echipă. Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în grupuri de câte cinci (dacă vreți să fie mai mulți într-o echipă, trebuie să reîmpărțiți versetul pe fragmente: atâtea să fie câți copii vreți să puneți într-o echipă). La semnalul învățătorului, câte un copil din fiecare echipă va transporta o sticlă la alegere din cele cinci înspre locul unde îi așteaptă foaia și lipiciul. Metoda de transport va fi utilizarea măturii/ a bățului/ a mopului pentru a împinge sticla. Opțional: Pentru a face acțiunea mai dificilă, se poate cere copiilor să împingă doar cu fruntea, cu degetul mic de la mâna stângă etc. Când copilul care a transportat prima sticlă ajunge lângă foaie și lipici, o călăuză va prelua mătura/ bățul/ mopul și îl va duce următorului copil care își așteaptă rândul. Între timp, copilul își va aștepta ceilalți coechipieri care transportă sticlele 2, 3, 4 și 5 pentru a le deschide și a descoperi care sunt fragmentele de verset. Le lipesc în ordinea corectă pe foaie. Echipa ai cărei membri îl știu fiecare, strigă: „stop cadru!” și învățătorul notează ordine în care echipele au terminat jocul.

Varianta 3:

Varianta 1:

Se poate construi din bandă adezivă un traseu zigzag/ labirint prin care fiecare membru al echipei să își conducă sticla. Dacă depășește barierele, sarcina este reluată sau continuată de coechipierul următor în rând. Jocul continuă până toate sticlele sunt duse lângă foaie și lipici, după care fragmentele sunt lipite în ordine și memorat versetul cât mai repede cu putință.

Sticlele nu sunt numerotate și atunci este sporit nivelul de dificultate pentru așezarea în ordine logică a părților de verset.

Varianta 2:

Există o singură sticlă ce conține fragmentele de verset. Ea este deplasată pe un traseu fragmentat în cinci (fiecare pe o porțiune, într-un anume stil – pas de pitic, cu spatele etc.), Mesajele trebuie așezate în ordine logică și memorat cât mai repede versetul.

Luptă cu

pirații!

Lecția: Iona se mânie pe Dumnezeu Text biblic: Iona 4:1-11 Verset de memorat: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39) Scopul lecției: Copiii să înțeleagă că Dumnezeu vrea ca ei să îi iubească chiar și pe cei greu de iubit!

Tema cadru: Iubirea de semeni Semnul zilei: Un petec de pirat (peste ochi)

Pentru Isus Hristos, toată Legea se cuprinde în două porunci simple: Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-l pe cel care ți-e aproape ca pe tine însuți. Nu există loc de „pe prietenul tău”, „pe cel din familia ta”, „pe colegul cu care simți că ai multe puncte comune de discuție”. Nu. „Aproapele nostru” este și acel pe care nu îl simpatizăm sau, poate, chiar îl dezagreăm puternic. Scopul activităților de astăzi este să-i ajute pe copii să înțeleagă că iubirea lui Dumnezeu pentru oameni ne include pe toți, chiar și pe aceia la care noi ne gândim că nu merită deloc iubirea. Prin exemplul lui, Dumnezeu ne îndeamnă să ne uităm prin ochii Lui la cei din viața noastră care sunt greu de iubit, prin iubirea care trece dincolo de păcate și vede făpturile minunate care au fost create cu chiar mâinile Lui de Dumnezeu…

DESCHIDERE: „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” vine în fața copiilor cu un „pirat” pe care l-a prins că a vrut să urce la bordul corăbiei ce navighează cu „toate pânzele sus!” și este hotărât să îl pedepsească pentru îndrăzneala lui de a urca fără bilet pe vas. Piratul îi cere iertare și îi spune că este dispus să ofere orice în schimbul vieții sale... „Căpitanul flotei maritime din apele teritoriale ale acestei părți de lume” îi cere atunci să-i ofere informații prețioase despre despre mările și oceane (adâncimi, temperatură, gust, culori, nume etc.), ca să poată să le cucerească împreună cu echipajul său (arătând înspre copii). Piratul acceptă și prezintă informații interesante (pregătite din timp imagini sau scurte filmulețe). 94

stația

CORABIA PIRAȚILOR Dacă există jurnale de bord, la această stație copiii primesc o ștampilă care să „ateste” că au avut parte de antrenamente specific și sunt într-o formă fizică demnă de un marinar.

Jocuri Vârstele mici „Comoara piraților” Pregătire: Organizați locurile jocului: două insule (una pentru fiecare echipă), o insulă deșertică (perfectă pentru exil) și trasee de la una la alta prin mare (unde va avea loc mare parte din acest joc)

Materiale necesare: • 10 cutii mici (pentru fiecare echipă) care vor reprezenta „comoara” (în ele vor fi puse 10 saci cu monede/ sau orice alte obiecte mici și zgomotoase) • 2 cercuri hula hoop • Obstacole care vor fi așezate pe întinsul mării (pietre mari, turnuri, cutii, conuri de circulație, etc. )

Deșfășurare: Copiii sunt împărțiți în două echipe de pirați. Dacă sunt foarte mulți, puteți face chiar trei echipe – dar atunci trebuie să pregătiți din timp trei insule și 3 hula hoops. Pentru a le fi ușor să se recunoască între ei, legați-le de antebraț câte o sfoară groasă colorată (alegeți culori în contrast, ușor de văzut). Cercurile hula hoop sunt cuferele cu „comori” în care se află cutiile (în care sunt sacii cu monede/ alte obiecte mici). Comorile se vor afla pe insulele celor două echipe. Oferiți micilor „pirați” posibilitatea de a-și alege câte un nume pentru echipe. Fiecare echipă își desemnează doi păzitori ai comorii. Ceilalți pirați vor fi cei care vor încerca să captureze comoara inamicilor. Atunci când un pirat reușește să captureze o parte din comoara celeilalte echipe, trebuie să o ducă pe insula proprie, obligatoriu sărind peste cel puțin trei obstacole. Dacă vrea, poate să arunce comoara unui alt coechipier pentru a-și atinge scopul. Se pot captura maximum două părți dintr-o comoară o dată. În cazul în care cel care a capturat o parte din comoară, în drumul spre insula lui este atins de un pirat al echipei adverse, va preda comoara acestuia și va fi exilat pe insula deșertică, de unde va putea 105

evada doar dacă un coechipier îl va elibera prin atingere. Câștigă echipa care reușește să captureze întreaga comoară a inamicilor.

„Piratul cu picior de lemn” Materiale necesare: • panglici de legat copiii • câte un sac de iută/ echipă • cretă de asfalt

Pregătire: Trasați o linie de start și una de finish. Pregătiți câte un sac pentru fiecare echipă, la linia de start. Lângă el așezați panglicile (câte una pentru fiecare doi copii).

Desfășurare: Împărțiți copiii în echipe de câte 8 sau 10. Legați-i de picior doi câte doi (piciorul stâng al unuia de piciorul drept al celiulalt – acesta va fi „picior de lemn”), la linia de start. Perechile fiecărei echipe se vor așeza una în spatele alteia. La semnalul „start”, prima pereche din fiecare echipă trebuie să-și tragă sacul pe „piciorul de lemn” și să se îndrepte înspre linia de finish cât mai repede, ținând cu grijă sacul. După ce au ajuns la finish, o călăuză ia sacul și îl duce următoarei perechi din echipa respectivă. Jocul este câștigat de echipa care a terminat prima cursa între „pirații cu picior de lemn”.

„Dărâmă flota inamică” Pregătire: Vopsiți sticlele în întregime (10/ 15 cu albastru, 10/ 15 cu roșu). Trasați o linie de mijloc pe teren și așezați sticlele de-a lungul liniei, după cum se indică în schemă: pe cele albastre de o parte a ei (până la jumătatea terenului), pe cele roșii de cealaltă parte (tot până la jumătate). La o distanță de 3-5 m distanță, trasați câte o linie în fiecare capăt al terenului de joc, care să delimiteze spațiul unde stau copiii.

Materiale necesare: • 20 sau 30 de sticle de plastic • Vopsea albastră • Vopsea roșie • Pensule • Apă • Două mingi de tenis pentru fiecare copil • Două găleți • Cretă de asfalt

106

Echipa roșie

(popice albastre) (popice rosi)

Echipa albastră

Desfășurare: Împărțiți copiii în două echipe. Fiecare echipă față în față cu sticlele adversare, după cum se arată în schemă. Copiii primesc câte două mingi de tenis. La semnalul „start”, fiecare va lansa „proiectile” (mingile de tenis) înspre „flota inamică” (sticlele-popice). Jocul se repetă de câteva ori și este declarată câștigătoare echipa care a doborât cele mai multe corăbii ale adversarilor.

Variantă: La grupa de 4-6 ani sticlele pot fi goale, pentru a fi mai ușor de doborât. La grupa de 7-9 ani puteți să le umpleți cu apă și să nu le puneți capac. După prima tură, fiecare echipă se grăbește să-și ridice propriile „corăbii” până nu curge prea multă apă din ele. După două sau trei ture puneți apa din sticlele fiecărei echipe într-o găleată și măsurați cantitatea. Câștigă echipa care a rămas cu cea mai multă apă…

Vârstele mari „Comoara piraților” - adaptare Se păstrează organizarea jocului pentru vârstele mai mici, adăugând câteva reguli, după cum urmează: • Atunci când un pirat reușește să captureze o parte din comoara celeilalte echipe TREBUIE să o paseze cel puțin de două ori până când comoara ajunge pe celalaltă insulă. • Un pirat exilat poate părăsii insula exilului doar cu ajutorul unei bărci de salvare (formată de doi coechipieri ai piratului.) • Nu se poate captura mai mult de o bucată din comoară odată. • Echipele pot avea un singur protector al comorilor. • Copiii pot fi împărțiți în trei echipe (sau mai multe, în funcție de numărul lor).

„Nu trezi inamicul!” Pregătire: Trasați linia de start la un metru de la prima pană şi linia de finish la un metru după ultima pană. Desenați atâtea trasee câte culori aveți. Aranjați penele de o anumită culoare într-o traseu, lăsand o distanţă de 50-75 de cm de la o pană la alta. Procedați la fel pentru celelalte culori. (Până la venirea participanților și începerea jocurilor, puneți peste ele greutăți, ca să nu le ia

107

Materiale necesare: • Câte 7-10 pene decorative (în 2 sau 3 culori) • Cretă de asfalt • Opțional: obstacole (jaloane, scânduri, găleți etc.)

vreo pală de vânt.) Desfășurare: Variantă dificilă: Împărțiți copiii în două sau trei echipe. Se vor așeza în Copiii trebuie să străbată traseul după șir indian la linia de start. La semnalul responsabilului cum strigă conducătorul jocului (în de stație, participanţii traversează traseul printre pene momente neașteptate): în pas de pitic, în cel mai scurt timp posibil, fără a mişca penele din într-un picior, sărind ca mingea, cu loc. S-a mişcat o pană? 5 secunde penalizare (stau pe spatele, ghemuit. loc, nemișcați)! Câștigă echipa care a terminat prima de parcurs traseul. Dacă ați ales să puneți obstacole pe traseu, acestea trebuie să fie lângă pene. (De exemplu: un balon plin cu apă ce trebuie spart cu piciorul/ cu mâna/ cu fundul. Dacă pana de la X cm se mișcă… 5 secunde penalizare!)

„Țintă oarbă” Pregătire: Umpleți ligheanele cu apă și puneți-le la o distanță de 3-5 m față de locul de unde vor fi așezați copiii.

Materiale necesare: • Câte un lighean pentru fiecare echipă • 20-30 de mere/ mingi de tenis pentru fiecare echipă • Apă • O eșarfă pentru fiecare copil

Desfășurare: Copiii sunt împărțiți în echipe și se așază la distanța specificată, în șir indian. Fiecare primește câte un măr/ minge de tenis și este legat la ochi de către călăuze. La semnalul responsabilului de stație, primul copil din fiecare echipă va trebui să arunce în găleata cu apă mărul/ mingea. Se dezleagă la ochi și dacă nu a nimerit ligheanul, își recuperează mingea/ mărul și se duce în capătul șirului, o călăuză legându-l din nou la ochi. Jocul continuă până o echipă reușește să arunce în lighean toate mingile/ merele (sau până la scăderea timpului stabilit de către responsabilul de joc). Câștigă echipa care a aruncat prima toate mingile/ merele în lighean, în cel mai scurt timp sau echipa care are cele mai multe mere în lighean la oprirea jocului de către responsabil.

108

Duși cu pluta Sceneta are ca scop destinderea atmosferei și introducerea temei cadru a fiecărei zile. Pentru a exista o coerență între activitățile din timpul zilei, ideal ar fi să se facă scurte referiri la momentul scenetei la fiecare stație, astfel încât să se creeze o legătură între situațiile de viață prin care trec personajele și cele cu care se confruntă zilnic copiii. Încurajăm – la fel ca în anii precedenți – adaptări creative ale textului, care să se plieze pe contextul zonal și educațional al copiilor, astfel încât să fie atât un moment artistic haios, cât și un bun prilej de a fixa scopul lecției, al temei cadru a zilei, al învățăturii cu care vrem să rămână copiii.

Sugestii de organizare regizorală (și nu numai): • Cel care coordonează sceneta să nu fie și personaj – e mult mai ușor să urmărească pregătirile și jocul scenic „din afară”. • Actorii să se implice – dacă este posibil – cât mai puțin în activitățile comune de la începutul zilei (laudă și închinare, înscriere și altele asemănătoare), pentru a se putea organiza fără stres. • Replicile învățate pe de rost vor asigura o mai bună funcționare a acestor minute: improvizația e o artă, dar există riscul de a-i încurca pe ceilalți, care au învățat textul și nu mai știu unde să intervină, dacă acel de dinainte a modificat replica… Chiar dacă unii actori vor improviza sau adapta unele fraze din scenetă, e important ca ultimele cuvinte din replică să fie aceleași de fiecare dată! • Faceți de fiecare dată, împreună cu echipa, un rezumat al întâmplării ce urmează a fi jucată – asta înainte de repetiția propiu-zisă. Încurajați-i pe actori să folosească propriile lor cuvinte: îi va ajuta să urmărească logica acțiunii mai ușor. Învățați-i pe cei din echipă să gândească replicile fixânduși în minte cuvinte-cheie și având tot timpul în gând firul narativ al acțiunii. • Momentul scenetei poate fi introdus în mod spectaculos în fiecare zi, ca și când ar fi un serial. • Faceți repetiții costumate (la locul desfășurării scenetei, nu doar pe „un teren neutru”). Astfel, actorii se vor obișnui cu mișcarea pe scenă și cu ordinii acțiunilor din text. • Pre-înregistrați audio sceneta și suprapuneți-o cu jocul scenic la primele câteva repetiții. Actorii pot chiar să „joace” doar fizic rolurile, abia după 2-3 repetiții să treacă la a rosti suprapus replicile. După alte 2-3 repetiții, renunțați la înregistrarea audio. Actorii vor memora astfel mult mai repede replicile (auzindu-le la fiecare repetiție, se formează automatisme și asocieri care-i vor conecta la textul piesei și-l vor putea asculta ori de câte ori vor acasă, pe drum spre școală sau spre repetiție).

Recuzită, decor, materiale necesare, indicații scenice generale • Lista detaliată cu obiectele necesare se regăsește la începutul fiecărei zile în parte, ea se poate improviza în funcție de resurse și imaginație. • Acțiunea se desfășoară pe o corabie, în diferitele ei compartimente (în funcție de zi). • Ca recuzită generală, aveți nevoie de: • Megafon (Asigurați-vă că nu rămâne fără baterii!) • Un ochean cât mai mare (Ideal ar fi să faceți rost de unul real) • Materialele următoare pot fi confecționate din carton/ polistiren gros, pictat – găsiți o mulțime de idei creative pe siteurile de craft, pe pintrest, youtube etc.) • Un steag marinăresc • O ancoră în mărime naturală • O cârmă • Prova unui vapor • Bordul de comandă 110

• Decorul general pregătit pentru stații poate fi folosit cu succes, dar nu încărcați scena. Păstrați vizual ideea de vapor și diferitele lui zone (provă, punte, pupă, sala motoarelor, zonă de depozitare a uneltelor, câteva catarge și vele, hublouri, o barcă de salvare, plasă de pescuit, cabina căpitanului etc. – sugestii de decor aveți la începutul fiecărei zile)

Despre personaje și costumație: • Pentru a nu încărca textul, nu se vor repeta detaliile referitoare la îmbrăcămintea și gesturile tipice ale personajelor (le găsiți doar în caracterizarea de la început) – dar ele trebuie păstrate, pentru a crea autenticitate (detaliile de îmbrăcăminte, ticurile verbale, gestica & mimica aparte) • Originaliatea fiecărui personaj stă în: • Un detaliu de îmbrăcăminte mărunt, dar care să iasă în evidență • Un gest emblematic (acesta poate fi modificat în funcție de abilitățile celui ce joacă rolul: săși găsească un „tic de mișcare” care să-l caracterizeze și pe care să fie stăpân, dacă acela sugerat nu îi e pe plac) • O expresie personalizată (studiată și exersată cu multă seriozitate înainte de punerea în scenă propriu-zisă: să pară naturală, să scoată personajul în evidență și să-l facă amuzant) • NU UITAȚI... FIECARE PERSONAJ ARE UN „TIC GESTIC” SPECIAL. Chiar dacă nu va apărea în didascaliile zilnice, când simțiți că o situație care îl cere, rugați actorii să îl folosească. • Personajele se plimbă cât mai mult pe scenă, fac „schimb de locuri” între ele în timp ce discută și sunt dinamice în mișcările corporale, sincronizându-le cu ceea ce spun. Creați cât mai mult joc scenic! • Personajele vorbesc rar și tare (excepție fac doar momentele când se indică în text altfel). • Încurajați pauzele de efect în interiorul replicilor (acestea sunt marcate cu puncte de suspensie: ... ); câteva secunde în plus nu prelungesc cu mult cele 5-7 minute cât ține sceneta, dar creează suspans și emoție.

Căpitanul Furie:

• Îmbrăcat în uniformă marinărească oficială (cu însemne) • Este rârâit • Poartă cu el întotdeauna un ochean, o busolă și o hartă

Nautilus, timonier (=cârmaci):

• Nu vede bine • Are ochelari groși, dar pe care-i tot uită pe cine știe unde • Îmbrăcat ca un marinar de rând (pantaloni albi, largi, de pânză, bluză în dungi, eșarfă și șapcă marinărești – personalizați după posibilități)

Cristofor, mecanic:

• Este îmbrăcat cu o salopetă de marinar • Își suflă nasul și strănută foarte des (e alergic la… apa de mare!) •

Corsarul Radar:

• Este pirat sub acoperire • Urcă pe corabie ca un pasager de rând, își dezvăluie identitatea abia în ziua a patra • Are un petic de pirat (pe care-l poartă doar când nu-l văd ceilalți, dar pe care-l ține mereu în palmă sau în buzunar în restul timpului, ascuns) • Susține că e prima lui călătorie pe mare, dar din cum vorbește despre vas și din cât se poartă de lejer, Helda și Nautilus îl suspectează că ascunde ceva 111

Hartiman și Helda: • • • • •

Pasageri, soț și soție, destul de înaintați în vârstă (faceți-le rost de peruci, machiaj, mustață etc.) Sunt medici Îmbrăcați casual, dar elegant – în fiecare zi altfel Au tendința de a se completa unul pe altul (dar fără a se întrerupe) Hartiman are o batistă pe care și-o tot trece peste frunte când e preocupat de ceva și pe care o flutură când vorbește • Helda bea apă dintr-o sticlă la fiecare câteva minute (îi e frică să nu se deshidrateze din cauza aerului de mare, sărat și uscat) • Cei doi traversează marea pentru a ajunge la un congres medical mondial, unde își vor întâlni și fiica – plecată la studii în Noua Zeelandă – pe care n-au mai văzut-o de câțiva ani buni

Ziua 1: Ascultă de căpitan! Decor:

Pe lângă decorul general sugerat în indicațiile de început ale scenetei, proiectați pe peretele din spatele actorilor, cu ajutorul video proiectorului, o imagine cu marea în fundal și puntea unei corăbii în prim plan. Dacă aveți boxe, puneți pe fundal sunetul mării și al pescărușilor, pentru a crea atmosferă. • Video proiector • Boxe Amenajați spațiul așa încât să semene cu puntea corăbiei proiectate pe fundal – să existe continuitate între imaginea de pe perete și realitatea de pe scenă. Puneți obiectele de mai jos pe scenă, creând impresia de dezordine. Obiectele pot fi reale sau confecționate din polistiren, după posibilități. Așezați-le în diferite locuri pe punte – unele pe jos, altele pe bordul de comandă, altele la provă, altele agățate de pereți (Mai jos sunt doar sugestii, puteți fi creativi): • • • • • • • • •

Câteva colace de funii O ancoră Niște plase de pescuit Balize O barcă de salvare Un colac de salvare Un harpon O geantă cu unelte de reparat Câteva busole

• • • • •

Un ochean mare Un binoclu Hublouri Vele și catarge O delimitare din funii (ca un fel de gărduleț) pentru „marginea punții” de care puteți agăța unele obiecte din cele menționate mai sus • O lupă (opțional) • Megafon

După câteva secunde de la proiectarea fundalului și a sunetelor de valuri și pescăruși, în scenă intră căpitanul Furie, cu megafonul în mână.

Furie: Către întreg echipajul, vă vorbește căpitanul Furie: în 10 minute ridicăm ancora. Toată lumea pe poziții! (Observă că nu e nimeni pe punte, lasă megafonul din mână și se uită în jur: e vizibil deranjat de dezordinea din jur. Strigă în megafon, furios) Echipaaaj! Toată lumea pe puntea de comandă, la raport!

Se aud zgomote de pași grăbiți și intră în scenă Nautilus și Cristofor. Amândoi sunt nepregătiți – își încheie din mers cămășile, se aranjează la păr etc.

Nautilus: Prezent la datorie, domnule căpitan Furie! Cristofor: (încă nearanjat, parcă amețit de somn) Prezent la datorie, domnule căpitan Furie! Furie: (arătând larg cu mâna spre obiectele de pe punte) Ce înseamnă asta, marinari? Vom ridica 112

ancora în mai puțin de 10 minute și văd că nu v-ați făcut toată datoria?! Unde sunt ceilalți? Am chemat întreg echipajul pe punte… și îndrăzniți să veniți doar voi doi la apel?!

Nautilus: Ah, domnule căpitan Furie… avem o problemă. Din păcate, nu vom putea ridica astăzi ancora!

Furie: Din păcate? Din a cui păcate? Cine și ce păcate a făcut pe vasul meu? (nu-și dă seama de jocul

de cuvinte. Ceilalți doi nu știu dacă să râdă sau să rămână serioși.) Ce vorbești? Cârmaci Nautilus, nu-ți permit să faci glume marinărești la bordul vaporului meu, ai înțeles?

Nautilus: (fâstâcit) Căpitane, nu fac astfel de glume. Permiteți-mi să vă raportez situația. Mecanicul

Cristofor vă poate confirma ceea ce spun. Azi-noapte, membrii echipajului au auzit că s-a pus în circulație prin radiofar o alarmă navală. S-a spus că în aceste ape teritoriale există un real pericol de acostare din partea unor pirați care caută să torpileze tot ce prind în cale. Se zvonește prin port că ar naviga fix pe ruta noastră. Cristofor: (care între timp dădea din cap a confirmare gravă) Căpitane Furie, acești pirați sunt la bordul unui cuirasat de ultimă generație și ținta lor sunt exact corăbiile exploratoate precum a nostru. Suntem o țintă sigură. Nautilus: (fâstâcit chiar mai mult) Drept urmare, marinarii noștri au decis că nu vor să mai fie parte a echipajului pentru această călătorie. Când dumneavoastră ați făcut azi-dimineață apelul la pregătirile de călătorie, cu toții și-au făcut în tăcere bagajele. Au părăsit puntea când erați jos în sala motoarelor pentru verificările de rutină. Furie: (în culmea uimirii și a furiei) Dar nu au dreptul să facă așa ceva! Codul maritim în vigoare le interzice să părăsească puntea corăbiei dacă eu, căpitanul, nu le dau acest drept! Vaporul acesta trebuie să ajungă la destinație… și cum voi traversa eu marea doar cu voi doi?! Cei doi marinari se uită unul la altul speriați și peste măsură de uimiți, e clar că nu se așteptau de la căpitan să creadă că vor mai traversa marea.

Nautilus: (înghite în sec, făcându-și curaj să dea glas întrebării) Căpitane Furie, intenționați să pornim

la drum doar noi?

Cristofor: (timorat, sceptic, aproape paranoic) Adică… doar noi… t-r-r-r-e-i?! Dumneavoastră,

cârmaciul și eu, un simplu mecanic?!

Furie: (se uită la el năucit) Marinare, sunt căpitan de vas explorator! Am o îndatorire clară: să traversez

marea, indiferent de pericolele ce pot să se ivească. Am pasageri de dus la destinație și asta voi face. Cu sau fără un echipaj mare! Replicile urmează în tiradă, amândoi marinarii gesticulând amplu, având expresii speriate.

Nautilus: (dându-se un pas înapoi) Dar căpitane, asta e aproape imposibil. Ne stă în față o călătorie

de cinci zile pe mare.

Cristofor: Se anunță furtuni. Se aude zvon că sunt pirați în zonă. Nautilus: Avem trei pasageri. Suntem doar trei marinari experimentați pe corabie în momentul de față și nu avem cum întregi echipajul.

Cristofor: Nimeni dintre marinarii ce se află în port nu vrea să călătorească zilele astea pe mare. Nautilus: Dacă ne încumetăm să trecem marea doar noi trei (este interrupt de Cristofor) Cristofor: având cu noi trei pasageri la bord, căpitane, să nu uităm asta (îi face semn lui Nautilus să continue)

Nautilus: ne expunem unor primejdii care – dacă va trebui să le înfruntăm – ne pot fi fatale, căpitane Furie.

Furie: (ferm, dar potolit) Cârmaciule Nautilus și marinare Cristofor, sunt căpitanul acestei corăbii. 113

Recunosc că ne pasc pericole dacă pornim la drum cu echipajul redus. Știu cât de teribilă poate fi marea. Înțeleg că pirații sunt de temut. Dar am o datorie față de pasagerii care și-au cumpărat bilete pentru călătoria alături de noi, și anume de a-i lua pe vas, de a le asigura posibilitatea de a trece marea, de a-i duce la destinație. În ceea ce mă privește, am de gând să-mi onorez această sarcină, în calitate de căpitan. Cei doi marinara se uită unul la altul, neștiind cum să reacționeze. Căpitanul se uită la ei, se uită la ceas și din nou la ei.

Furie: Timpul tace și trece. E vremea să ridicăm ancora. Nu vă oblig să rămâneți pe poziții și să mă însoțiți în această traversare a mării, dar vă invit să rămâneți sub comanda mea.

Cei doi se uită unul la altul, se încotesc, parcă se frământă dacă să accepte sau nu invitația căpitanului. Dezbat puțin (individual și împreună), ca și când și-ar face niște socoteli. Furie nu intervine. Doar se uită la ceas o dată sau de două ori și între timp începe să organizeze lucrurile pe punte. E clar că va pleca la drum, singur sau cu echipajul.

Nautilus: Căpitane Furie, rămânem sub comanda ta amândoi. Cristofor: Nu vrem să fim precum ceilalți membri ai echipajului, care au dat bir cu fugiții. Vrem să traversăm marea sub comanda dumneavoastră.

Furie: (bucuros, grăbit, hotărât) Mă bucură alegerea voastră. Acum nu mai e vreme de zăbovit, văd

niște oameni îndreptându-se spre corabia noastră, cu siguranță sunt pasagerii. Pregătiți puntea de primire, marinari! Cei doi fac curățenie pe punte. Căpitanul ajută și el. Se aud pași. Căpitanul se aranjează, ca de primire.

Furie: (ia megafonul) Pasagerii sunt rugați să pregătească biletele și să urce la bord! (aparte, către marinarii care încă lucrează) Luați poziția de primire! (Cei doi ascultă ordinal și se așază unul la dreapta, altul la stânga căpitanului.)

În scenă intră Radar, Hartiman și Helda. Primul are o atitudine vizibil mândră și iscoditoare, cei doi soți se țin de mână, sunt emoționați. Se uită în jur timorați. Par a fi la prima lor urcare pe o corabie.

Furie: Doamnelor și domnilor, bine ați venit la bord! Sunt căpitanul Furie și cinci zile veți fi pasagerii mei. Echipajul meu, timonierul Nautilus și mecanicul Cristofor vă urează, de asemenea, un bun venit călduros! (Cei doi salută marinărește, forțând un zâmbet.)

Hartiman: (foarte surprins) Cum, căpitane, vreți să spuneți că acesta este tot echipajul? Păi aproape

că suntem mai mulți pasageri decât marinari!

Radar: (aparte, să nu fie auzit, spre public) Și cine știe… poate chiar vom fi mai mulți pe parcursul

călătoriei! (se uită spre petecul de pirat ce-l ține în mână. Deocamdată publicul nu vede ce are el acolo.)

Nautilus: (spre Radar) Pardon, domnule, nu s-a înțeles ce ați spus. (Intervenția lui Nautilus atrage atenția și celorlalți.)

Radar: (cu superioritate) Nuuu, marinare, n-am spus nimic, doar cugetam… oare de ce suntem tot

atâția pasageri câți membri ai echipajului? Pare o corabie făcută să aibă un echipaj mai mare… oare… suntem în siguranță să pornim într-o călătorie de cinci zile doar atâția oameni?

Helda: (preocupată) Căpitane, chiar așa… nu suntem cam puțini pentru o traversare atât de lungă a mării? Umblă vorba că zilele acestea mările nu ar fi prea liniștite, pentru că-s cutreierate de pirați.

Furie: Povești, doamnă. Vasul e bine înarmat contra atacatorilor. În plus, echipajul meu e pregătit să facă față oricărei situații. Nu vă preocupați. Vă rog să-mi prezentați documentele de călătorie acum. Vom ridica ancora în trei minute și până vă voi arătata eu puntea și cabinele voastre de dormit, echipajul va pregăti vasul pentru ieșirea din port. Cei doi marinari se duc la treabă, pregătind funii, trăgând ancora, verificând bordul de comandă etc. Între timp, pasagerii prezintă căpitanului documentele. 114

Personajele construiesc un dialog de 1-2 minute în care se prezintă pe nume și-și specifiă ocupația (a se vedea în descrierea general a personajelor). Doar Radar pare „să iasă din peisaj”, nefiind în stare să spună clar care este scopul călătoriei sale. Nautilus pare a-l suspecta de ceva, dar nu e nimic concret. Nici Heldei nu-i este foarte pe plac, asta e clar de la începutul interacținii dintre cei doi. După acest scurt moment, Nautilus vine la căpitan și-i șoptește ceva. Radar tresare și-și vâră mâna în buzunar. Nautilus se uită suspect la el, Helda la fel. Căpitanul dă din mână, ignorând șoaptele timonierului.

Furie: Suntem pregătiți să ne desprindem de țărm. În curând vom naviga cu toate pânzele sus. Cinci

zile la rând vom avea parte de briza mării, de valuri unduioase, de cântecele vesele ale delfinilor pe care-i vom întâlni pe drum, de mâncare bună (se oprește speriat, se uită spre Nautilus și spre Cristofor, ca și când și-ar aduce aminte ceva, dar continuă, cu voce tremurândă) după cum ziceam… mâncare bună (e nesigur când zice asta) și de povești marinărești captivante, pe care vi le voi povesti chiar eu, din experiența mea de peste 35 de ani de cutreierare a mărilor și oceanelor acestei lumi. Nautilus și Cristofor șoptesc într-un colț. Căpitanul le face semn. Cei doi se îndreaptă spre ancoră și o trag după ei, poziționând-o într-o altă parte a scenei (ca și cum ar fi scos-o din mare). În tot acest timp, pasagerii studiază curioși puntea. Iese în evidență Radar, care nu doar se uită cu interes, de la distanță – cum fac Hartiman și Helda – ci verifică funiile și alte obiecte de pe punte. Ba chiar scoate o lupă din buzunar și le inspectează. Asta trezește atenția celorlalți, și mai ales a lui Nautilus, care se apropie amenințător – dar Radar se preface brusc dezinteresat când vede că este analizat.

Helda: Căpitane, am putea să ne vedem cabinele de dormit? Aș vrea să despachetez valizele. Radar: Da, și eu aș vrea să văd interiorul corăbiei. (Observă că Nautilus se uită suspicios la el și se corectează) Interiorul camerei mele din corabie, adică… Căpitanul le spune celor trei să-l urmeze și ies din scenă.

Cristofor: Cârmaciule… se pare că am dat-o în bucluc… tu-ți dai seama că nu avem bucătar pe corabie? Ce ne facem? Se pare că Furie a uitat total că din echipaj nu poate lipsi un bucătar.

Nautilus: Eh, și-a dat el seama… dar era prea târziu deja. În plus… bine că avem provizii. Oricum mai rău era să nu te avem pe tine, mecanicul.

Cristofor: Sau, la fel de grav, să nu fii tu, cârmaciul. (După o scurtă pauză.) Ai dreptate, putea fi și mai rău… Asta e… acum suntem pe mare, cu toate pânzele sus… tot ce ne rămâne de făcut este să ascultăm de căpitan și să ducem cu bine pasagerii la destinație.

Nautilus: (resemnat) Da… cine știe ce ne așteaptă în aceste zile pe mare… Am așa un sentiment ciudat în legătură cu pasagerul Radar… parcă ascunde ceva… nu știu ce

Cristofor: Ah, nu fi pesimist, cârmaciule. Lasă omul în pace. Nu ai auzit că e prima lui călătorie pe mare? O fi curios doar…

Nautilus dă din cap nesigur. Se aude din spate un zgomot și cei doi se uită unul la altul nedumeriți. Se aude strigătul lui Furie. Furie: Echipaaaj! Cei doi ies din scenă grăbiți și panicați.

115

Radar: (recompunându-se) Ah, nuuu, nuuu e asta. Pur și simplu sunt speriat că am putea rata direcția

potrivită!

Furie: Nicio grijă, fiți pe pace! Toate sunt sub control acum. Deși valurile sunt încă potrivnice, navigăm

în siguranță spre destinație! Acum haideți să mergem în sala de mese: vântul s-a mai domolit, valurile par a se liniști și direcția este din nou cea corectă! E vremea să ne și hrănim, să avem putere pentru următoarele două zile de călătorie! Se îndreaptă cu toții spre ieșire, doar Radar rămâne în urma grupului, parcă tulburat. Încearcă să își folosească din nou walkie-talkieul.

Radar: Către corsarul Suprem! Sunt piratul Radar și avem o problemă. Căpitanul a repus corabia pe direcția corectă spre destinație! Va fi o mică abatere de la plan. Voi vedea ce pot face pentru a redirecționa vasul spre locul unde ne-am înțeles. Rămâneți pe poziții, vă anunț cât de repede pot despre ce se mai petrece aici. Iese din scenă bombănind.

Ziua 4: S.O.S. Salvează naufragiații! Decor:

Creați în jurul scenei pe care vor juca actorii un perimetru înalt de aproximativ un metru (până la un metro și jumătate). Îl puteți confecționa din cearceafuri albastre/ din cartoane pe care să lipiți diferite nuanțe albastre din hârtie creponată, sugerând valuri, apă. Actorii vor juca această zi mimând înotul. Pe scenă, în perimetrul delimitat drept „mare”, pot fi amplasate la vedere epave din fosta corabie – un catarg îndoit, cu vele sfâșiate, fluturânde, bordul de comandă rupt în bucăți și risipit în diverse locuri, prova vasului sfărâmată și ea etc. Fiecare personaj va avea nevoie de câte un colac de salvare/ baghete de spumă (pentru înot). În timpul discuțiilor din text vor înota dintr-o parte în alta a perimetrului, în jurul epavelor, ca și când ar fi duși de valuri. Pentru a obține comic de situație, puteți cere personajelor să improvizeze din când în când momente de „tensiune” în care să se sperie că există vreun rechin în apropiere (și să se grupeze în cerc), să facă liniște pentru că li s-a părut că se aude sunetul unui vapor (și apoi să strige cu toții și să facă cu mâinile în semn de atenționare), să se sperie unii de alții (pentru că se ating cu colacele de salvare) etc. Puteți proiecta pe perete un video cu valurile mării în mișcare de hulă (valuri de larg, fără creste înspumate, liniștite). În fundal se aude un clipocit destul de firav al mării. Personajele intră în scenă pe rând. Vor avea mișcări de înot când se deplasează. În funcție de înălțimea perimetrului deliminat, pot juca în picioare sau din poziție îngenuncheată. Primii intră Helda și Radar.

Helda: (aproape plângând) Ah, dintotdeauna mi-a fost frică să înot chiar și-n bazin cu apă mică și

uite-mă acum în mijlocul mării, la voia întâmplării! În plus, am pierdut sticla cu apă și acum mă voi deshidrata! Cine știe ce mi se va întâmpla din cauza asta…

Radar: Asta să-ți fie ultima grijă, Helda, sticla cu apă! Nu vezi în ce situație suntem, plutind în derivă în mijlocul mării? Nu pot să cred că am fost atacați de un cuirasat cu torpile silențioase! (aparte, pentru sine și pentru public) Corsarul Suprem ce-a păzit, de a reușit un alt vas de pirați să ne saboteze operațiunea?! Să rămân eu, pirat vestit pe șapte mări în mijocul mării, naufragiat ca un călător de rând! Corsarul Suprem va fi foarte supărat să știe că a ratat capturarea aceste corăbii… dar și mai supărat va fi pe mine că n-am reușit să depistez apropierea cuirasatului pirat, mai ales la ce aparatură exista pe corabia căpitanului Furie… Dar dacă nici el n-a fost în stare… ce să fac? Asta e viața de pirat… mai intrăm și la bâldâbâc uneori! 123

„Înoată” în scenă și celelalte personaje. Hartiman are în mână sticla de apă a Heldei. Helda dă un strigăt de bucurie și înoată spre el, luându-i sticla din mână și band însetată. Apoi oferă și celorlalți, care refuză, prea frământați de alte gânduri și probleme mai mari.

Hurnino: Căpitane, nu-mi explic cum a reușit cuirasatul pirate să se apropie de corabia noastră. Nu

a apărut pe radar.

Cristofor: Nici în cartul meu, nici în al lui Hurnino, căpitane, nu am înregistrat nicio undă sonoră inamică.

Furie: (resemnat și îngândurat) Nu-mi explic nici eu… amiralul Barometrus mi-a promis că va

supraveghea prin satelit traiectoria noastră și-mi va comunica dacă există pericole. Și, într-adevăr, a depistat la un moment dat apariția unui vas-pirat la câteva mile distanță, așa că am schimbat eu pe tăcute direcția și acesta ne-a pierdut urma. De altfel, a și trimis poliția marină pe urmele lui și probabil deja pirații sunt cu toții capturați și judecați la curtea marțială. (Radar ciulește urechile și se apropie de grup. Hurnino se uită urât la el.)

Hartiman: Poate că nu ne-au pierdut urma, căpitane. Poate a greșit amiralul Barometrus în calculele lui de la distanță. Că de la țărm nu ies așa exacte distanțele. Pe apă se pot întâmpla multe neprevăzute… ați văzut și dumneavoastră prin câte am trecut și noi de când am părăsit portul… Furie: (sigur, convins) Nu, domnule Hartiman, vă pot asigura că amiralul Barometrus nu greșește în analizele lui prin satelit. Alta trebuie să fie explicația. Sunt convins că nu e același vas de care am fugit prima oară. Trebuie că o fi un alt vas.

Radar: (aproape trâdându-se) Da, cu siguranță e un alt vas! Celălalt nu avea torpile silen- (observă cum îl privesc Cristofor și Hurnino, suspicioși la culme) Adicăăă… mă gândesc că nu avea torpile… altfel ne-ar fi atacat și acel vas, nu-i așa? (încercând să pară nevinovat, neștiutor) Ăăă… nu că m-aș pricepe, doar zic și eu. Dar de ce pe acest vas amiralul de care ziceați nu l-a văzut? Furie: Nu știu exact… nu înțeleg deloc… chiar era un vas mare, ați apucat și voi să-l vedeți puțin chiar când se îndepărta, după ce ne-au torpilat în zori… ar fi trebuit să apară pe radiofarul amiralului…

Helda: Dacă a bruiat cineva semnalul și n-ați mai apucat să vedeți avertizarea lui … cum îl cheamă? … Barometrus? Radar albește la față, devine agitat, e clar împovărat de vină. Se lovește chiar cu palma peste frunte. Nimeni nu-l bagă în seamă în afară de Hurnino.

Hurnino: (privindu-l țintă pe Radar) Căpitane Furie, este posibil. Chiar înainte de ivirea zorilor, dacă țineți minte, la schimbarea cartului, v-am rugat să mergem să verificăm sala motoarelor, mi se părea că înaintăm prea încet. Am constatat că supapele erau depresurizate și le-am reajustat. În acele minute, puntea și bordul de comandă au rămas nesupravegheate. Oricine (și se uită aprig înspre Radar, accentuând cuvintele) ar fi putut atunci merge acolo și să șteargă mesajele primite prin radiofar. Furie: (neîncrezător, dar ușor alertat) Ah, cârmaciule, să nu exagerăm! Nu suntem decât noi pe corabie, n-avea cine face o așa mârșăvie și să ne pună viața în pericol tuturora!

Cristofor: (gândind intens) Decât dacă… decât dacă nu cumva amiralul Barometrus avea dreptate și există la bord un pirat!

Hartiman: Dar asta e absurd, domnule mecanic! Sunteți doar voi trei din echipaj! Și căpitanul Furie

a zis că garantează pentru voi, vă cunoaște de prea multă vreme ca să creadă că ați putea fi un pirat sub acoperire!

Cristofor: Decât dacă… decât dacă unul dintre voi nu este el însuși un pirat! 124

Helda: (revoltată de-a dreptul) Domnule marinar, cum vă permiteți să insinuați așa ceva!? Să credeți

că am vrea să ne punem viața în pericol? În plus, toată lumea știe că suntem medici respectabili, cu un nume absolut de încredere oriunde am merge, căci știu cu toții cât de serioși suntem în munca noastră. În plus, ce pirat e-acela care-și pune propria viață în pericol pentru a scufunda un vas pe care se găsește chiar el!?

Hurnino: Domnule Radar, de ce nu spuneți nimic? Ce s-a întâmplat? Aveți o față cam ciudată pentru

un naufragiat din mijlocul mării. Parcă aveți regrete. De ce? Ar trebui să păreți speriat, pentru un om care n-a mai fost niciodată pe mare. Dar de ce totuși păreți obișnuit cu o astfel de situație? Și de ce citesc regret, domnule Radar. Radar are o față frământată, plină de remușcări. Se dă o bătălie în el. Răbufnește.

Radar: Bine, recunosc! Sunt un pirat. (Scoate la vedere petecul de pirat.) Cu toții au un moment de șoc. Hurnino izbucnește, lovind „apa”.

Hurnino: Știam eu că e ceva suspect cu tine! Prea știai multe! Prea erai atent la toate! (Dă să-l

lovească. Se creează agitație. Toți strigă la toți, doar Radar încearcă să-și ceară scuze, dar nu-l bagă nimeni în seamă. Ba chiar reușesc să se bage la bâldâbâc unii pe alții, fără a ține cont cine e cine. Intervine Furie.)

Furie: Hurnino, potolește-te! Opriți-vă cu toții! Suntem în mijlocul mării, naufragiați! Nu ajută să te iei la bătaie cu un pirat la fel de oropsit acum!

Cristofor: Dar căpitane, el e vinovat că suntem în această situație! El e responsabil pentru scufundarea vasului nostru! O să murim de frig, de foame sau de sete aici din cauza lui! Nu avem niciun mijloc de semnalizare la noi… și cine să vină în căutarea noastră? Cine să știe unde suntem dacă ne-am tot abătut de la direcția finală? Se face un moment de liniște, în care toată lumea procesează greutatea informațiilor spuse de Cristofor. Helda începe să plângă încet.

Radar: Îmi pare rău, îmi pare rău pentru tot. Furie: (parcă trezit dintr-un vis urât, nevenindu-i să creadă) Nu înțeleg… cum ai reușit să treci de

punctele de control din port purtând la tine petecul de pirat? Și cum ai comunicat cu cei de pe vasul de pirați, dacă amiralul mi-a spus clar că am reușit să-i păcălim schimbând direcția? Cum ai reușit să le dai coordonatele noastre și a doua oară? Cum de nu au venit ei să te recupereze pe tine, dacă știau că ești pe vasul nostru?

Radar: Căpitane Furie, viața mea oricum nu mai are valoare acum, aici în largul mării. Sunt conștient că vom muri. Helda și Hartiman mai ales tresar. Sau că dacă nu vom muri, oricum ajung la curtea marțială și voi fi închis pe viață. Așa că uite povestea mea. Am trecut de punctele de control destul de ușor, ținând petecul de pirate sub limbă și prefăcându-mă mut. Am comunicat cu cei de pe vasul meu de corsari printr-o stație walkie-talkie, pe care nimeni n-a băgat-o în seamă, crezând că e un aparat de ascultat muzică. Dar e modificat special pentru lungimea de undă a piraților. N-am știut că amiralul ăla Baharomus, Baromenuc, Barometrus sau cum s-o numi el – a depistat vasul nostrum și că ați schimbat direcția fugind de corabia noastră. Într-adevăr, eu am fost cel care am șters avertizarea amiralului în zorii zilei, chiar înainte să fim atacați. Credeam că e nava noastră, nu alți pirați. Dacă știam… nu ștergeam apelul. Dar am crezut că se referă la echipajul corsarului Suprem, pe a cărui corabie sunt și eu pirat. Și Mi-am dat seama prea târziu de ce s-a întâmplat. Când am fost torpilați, am știut clar că nu sunt pirații corsarului Suprem, noi nu avem așa ceva la bordul corăbiei noastre… știam că nu am nicio șansă de scăpare… un pirat atacat și scufundat de pirați… ce poate fi mai ironic de atât? (tace, trist) 125

Hartiman: Incredibil! Prima oară în viața mea pe mare și să fiu atacat de pirați. De fapt, să trăiesc

alături de un pirat zile întregi! Să mănânc, să vorbesc cu el! Ah, cine mi-a zis să merg la congresul ăsta? Nu puteam noi, Helda, sta liniștiți acasă, doar să ne uităm la mare cum se izbește de mal, în loc să încercăm să o traversăm?

Helda: Dragul meu… ce să mai zic acum?! Iată-ne în mijlocul mării, duși cu pluta, cum s-ar zice… la propriu! Un pirat, trei marinari – toți la fel de naufragiați ca noi, bieți medici care am vrut să participăm la un congres și să ne vedem fiica… bine că avem apă potabilă la noi, altfel chiar am sfârși duși cu pluta și la figurat vorbind… măcar așa nu ne vom deshidrata și – (este din nou întreruptă de ceilalți, căci sunt exasperați cu toții – inclusive Hartiman – de prelegerile ei asupra importanței hidratării pe mare) Hurnino: Căpitane Furie, eu v-am zis că nu e ceva în regulă cu acest pasager încă de când l-am văzut din depărtare! Prea avea un aer de lup de mare, prea părea el sigur pe el pe punte! Furie: Da, mi-ai spus. Ai avut dreptate. Dar ce mai pot face acum? Nimic. Radar: Îmi pare rău, chiar îmi pare rău pentru ce am făcut! Cristofor: Acum îți pare rău pentru că ești în apă, naufragiat ca noi. Dar dacă vasul tău de corsari near fi capturat… oare ți-ar mai fi părut rău cu adevărat pentru comportamentul tău? Tăcere lungă.

Furie: Marinari, trebuie să ne organizăm puțin… suntem în mijlocul mării, e deja ziua în amiaza

mare… Suntem de câteva ore în apă și începem să tremurăm de frig. Haideți să vedem ce putem face pentru a rezolva această situație limită. Trebuie să supraviețuim, căci avem pasageri ce trebuie duși la destinație. (Uitându-se spre Radar.) Sau la curtea marțială. Cei trei marinari se trag la o parte pentru a vorbi. Hartiman și Helda stau împreună. Radar se trage la o parte, trist. Dintr-o dată i se face rău și parcă ar vomita. Apoi pare că ațipește… După câteva secunde „înoată” afară din scenă, chipurile purtat de curent. Ceilalți nici nu observă. După alte câteva secunde de dezbateri, marinarii vin înspre Hartiman și Helda.

Furie: Am decis ce este de făcut. Dar… unde e Radar? Se uită cu toții în jur.

Helda: A dispărut! Poate s-a înecat…. Vaaai, ce tragic, Hartiman! Suntem medici și nici n-am observat că moare omul lângă noi! Cu siguranță era deshidratat și nu ne-am dat seama! Trebuia să-i dăm apă! Hurnino: Eh, să nu exagerăm! Atâta fâs pentru un pirat! Foarte bine dacă s-a înecat, că doar el e de vină pentru situația în care am ajuns și noi! Furie: Cârmaci Hurnino, câtă vreme ești încă sub comanda mea nu ai voie să vorbești așa despre vreun om! Pirat sau nu, a urcat pe corabia mea și eu am datoria să fac tot ce-mi stă în putință să-l duc viu la țărm, la destinația scrisă pe bilet. Așa că acum ne despărțim în două grupe de căutare, poate nu a murit… poate a leșinat doar și-l putem încă salva de la înec. Sau poate a încercat să fugă și atunci îl vom prinde, ca să-l predăm curții marțiale.

Helda: Căpitane, dar suntem în mijlocul mării… mai contează dacă-l vom preda sau nu curții

marțiale? Oricum nu avem șanse de supraviețuire dacă nu ne găsește repede cineva… apa potabilă e pe terminate și dacă nu ne hidratăm vom – (este iarăși întreruptă).

Cristofor: Stimată doamnă, ne vom ocupa de problema deshidratării după ce-l găsim pe piratul Radar.

Noi trei vom merge într-acolo și căpitanul cu Hurnino într-acolo. După câteva minute de căutări în jurul epavei, ne vom întoarce aici și vom vedea ce e de făcut mai departe. Sper să-l găsim pe Radar. 126

N-aș vrea nici să moară în apă lângă noi, nici să scape de curtea marțială.

Hurnino: Da, e un corsar ticălos care-și merită soarta. Furie se uită amenințător către ei, dar aceștia se prefac că nu observă. Încep căutările lui Radar, cu toții îndreptându-se – pe căi diferite de „căutare” – către ieșirea din scenă.

Ziua 5: Luptă cu pirații! Decor:

Acțiunea de azi se desfășoară pe puntea unei corăbii, evident diferită de cea din primele trei zile (căci aceasta a eșuat ieri, nu-i așa? ) Păstrați elementele generale de decor, dar modificați-le așezarea față de primele trei zile – și eventual adăugați altele noi, astfel încât să creați ideea unei noi corăbii. Aceasta este mult mai elegantă, mai curată, mai plină de viață. Pe scenă este o ușoară forfotă: pasagerii se plimbă pe punte, admirând marea și șușotind veseli, iar echipajul își face treaba (strâng funii, ancore, aranjează echipamente etc.). Jocul acesta scenic durează 30-45 de secunde, după care în scenă intră amiralul Barometrus, împreună cu căpitanul Furie. Când își fac ei apariția, ceilalți ies din scenă – dar nu toți deodată, ci pe rând, creând spațiu pentru personajele principale. La câțiva pași în spatele lor sunt cei doi marinari, care-l țin pe Radar. Helda și Hartiman apar și ei după câteva replici schimbate între amiral și căpitan.

Radar: Căpitane, mă bucur că nu l-ați abandonat pe corsarul Radar pe mare. Deși ar fi meritat să moară înecat, e bine că l-ați salvat și acum îl putem trimite în judecată. Vom face un exemplu din el pentru toți pirații, ca să le fie frică să mai gândească la planuri de a jefui corăbiile de pe mările acestea. Furie: (nu știe cum să spună ce urmează): Știți, amirale Barometrus… ar mai fi câteva chestiuni de discutat înainte de a-l trimite în judecată. (Barometrus se oprește locului, surprins.) Până să reușiți dumneavoastră să ne găsiți, am avut vreme să analizăm situația lui. Am văzut că-i pare cu adevărat rău de comportamentul lui și noi vă cerem să-l iertați.

Radar: (nevenindu-i să creadă) Căpitane Furie, îți dai seama ce-mi ceri? E vorba de grațierea unui pirat din echipa corsarului Suprem!

Furie: (le face semn celor trei să se apropie) Așa e, domnule amiral Barometrus… și totuși Radar, piratul cel vestit pe șapte mări se căiește cu adevărat de răul pe care a vrut să ni-l facă.

Radar: (în continuare suspicios de așa știre) I-auzi, corsare… cei pe care tu ai vrut să-i prădezi și să-I

omori împreună cu gașca de pirați a corsarului Suprem cer milă pentru viața ta! Ce zici tu de treaba asta?

Radar: (totat smerit) Amirale Barometrus, nu sunt vrednic să merit așa onoare! Știu că trebuie să fiu dus la curtea marțială. Am făcut multe rele în lunga viață de pirat și nu am cum să întorc timpul înapoi. Dar fie-vă milă de viața mea, amirale Barometrus. După săptămâna petrecută cu acești marinari de excepție, mai ales după întâmplarea de ieri, îmi dau seama cât de prost am fost. Amirale, deși meritam să fiu lăsat să mă înec în mare, oamenii aceștia au pornit în căutarea mea. Se pare că am leșinat de foame, sete și frig și apele mării erau gata-gata să mă înghită, dar ei m-au salvat. Ba medicii care erau cu noi pe vas (arată spre Helda și Hartiman, care apăruseră și ei între timp) m-au îngrijit, deși din cauza mea ajunseseră naufragiați… Atunci am fost șocat de bunătatea lor și mi-a părut rău de comportamentul meu de până acum. Vreau să mă schimb! Radar: Amirale Barometrus, permiteți-mi să adaug câteva observații personale. (Amiralul îi face semn să continue.) Până să ne recuperați din apele mării, aș fi zis că acest pirat merită să moară, plătind pentru tot răul făcut de-a lungul anilor. Când am văzut cum cei doi soți l-au ajutat și el se simțea tot 127

mai rușinat și le tot mulțumea, am zis că se paortă așa pentru că știe că nu mai are nicio șansă la viață. Dar apoi… când ne-ați recuperat din apele mării… m-am convins că s-a schimbat și merită să trăiască. Amiralul (încă neîncrezător) Ce te face să spui asta?

Radar: Pentru că stătusem o zi și o noapte întreagă în apă, cred că vă aduceți aminte starea în care

eram când ne-ați recuperate.

Radar: Bineînțeles că-mi amintesc. Erați în hipotermie cu toții. Niciunul nu mai puteați vorbi, erați

deshidratați complet și delirați.

Helda: Da, pentru că eu le-am spus că trebuie să bem apă mai multă, altfel va fi problemă. Apa este

foarte important atunci când ești pe mare, pentru că aerul uscat și săra- (este, evident, întreruptă; pare că până și amiralul Barometrus știe deja ce tiradă de replici ar urma)

Hartiman: Ceea ce vrea Helda să spună mai pe scurt este că piratul Radar a fost cel datorită căruia

am supraviețuit, chiar și-n stadiul în care ajunsesem. El ne-a învățat cum să ne drămuim proviziile de apă și cum să facem mișcări așa încât să nu înghețăm de frig.

Cristofor: El ne-a arătat cum să ne grupăm când în jur dădeau târcoale rechinii și tot el ne-a învățat să construim semnalizatorul pe care l-ați observant când ne-ați recuperat. Fiind noapte, dacă nu aveam acel semnalizator, ați fi trecut pe lângă noi fără să ne observați și am fi murit în curând cu toții.

Furie: (aparte, doar către amiral, așa încât să nu îl audă decât el și publicul) Și, între noi fie vorba,

amirale, dacă omul voia să rămână pirat în continuare, după ce l-am salvat ar fi așteptat până noaptea, ne-ar fi furat proviziile de apă și ar fi fugit de lângă noi. La câte tehnici de supraviețuire cunoaște, nu mă îndoiesc că știa cum să reziste câteva zile până să fie găsit de prietenii lui corsari. Sau dacă l-ar fi găsit vreo corabie de oameni cinstiți, ar fi jucat rolul naufragiatului și nimeni oricum n-ar fi știut adevărul. Dar nu, omul a rămas lângă noi și ne-a ajutat odată ce a văzut că l-am scăpat de la moarte. Acum e rândul nostru să facem la fel pentru el. Amiralul se uită lung când la unul, când la altul, cântărind parcă toate informațiile primite.

Radar: (cu un zâmbet larg, către Radar) Ei bine, corsare, se pare că asta e ziua ta norocoasă pe mare!

Tocmai ai fost grațiat de la moarte prin intervenia oamenilor pe care tu, cu câteva zile în urmă, plănuiai să-i jefuiești și să-i scufunzi în mare! Ce-ntorsătură neașteptată, nu-I așa?

Radar: (cade la pământ și plânge de fericire) Vă mulțumesc, amirale! Știu că nu merit această favoare, dar mă voi ridica la înălțimea ei, vă promit! Nu voi mai face piratenie niciodată în viața mea! Ba chiar mai mult, am de gând eu, un fost pirat, să mă lupt cu pirații care vor să facă rău altor oameni! Radar: Așa să faci, corsare! Văd din vorbele tale că ești sincer. Sper să devii un anti-corsar faimos în

toată lumea și să reușești să convingi cât mai mulți pirați să se lase de această urâtă meserie. Altfel, transmite-le din partea amiralului Barometrus că-i așteaptă curtea marțială și pedeapsa capitală apoi! Până atunci însă, haideți cu toții pe puntea corăbiei, să sărbătorim găsirea voastră. Face un semn și pe punte se întorc marinarii, cu coșuri cu mâncare, cu suc, cu apă (pe care Helda o ia în viteză pe toată). Vin și pasagerii de la început și preț de un minut toată lumea vorbește, râde, mănâncă, bea, se bucură. În monitor se aude vocea amiralului (care ieșise de pe scenă între timp).

Vocea amiralului: Stimați pasageri și membri ai echipajului, sunteți cu toții așteptați pe puntea

superioară a corăbiei, pentru o surpriză de proporții. Vasul este ancorat în siguranță, nicio corabie de pirați la orizont și cerul se anunță a fi senin în următoarele ore. Dau cu toții buzna spre ieșire, bucuroși și curioși. 128

Sugestii de cântece potrivite tematicii Cele mai multe dintre cântecele menționate pot fi găsite pe youtube scriind cuvintele cheie sugerat în paranteze. Din experiență, vă sfătuim să alegeți maximum 5 cântări/ zi. Una dintre ele trebuie să fie obligatoriu imnul, care poate fi repetat atât la programul comun de la începerea zilei, cât și la final… cu cât mai des, cu atât mai bine pentru a se întipări în mintea copiilor. Celelalte cântece este bine să fie relative cunoscute. Dacă introduceți melodii noi, vă sfătuim să fie doar una pe zi (probabil în prima zi vor fi mai multe necunoscute, de aceea repetați-le de mai multe ori). Asigurați-vă că repetați de la o zi la alta cântările noi, ca să rămână în memoria muzicală a copiilor. Îi puteți sfătui pe copii să își noteze în jurnalele de bord titlurile cântecelor care le plac mult și să le caute mai apoi pe youtube pentru a le învăța mai bine. Copiii vor fi mult mai doritori să cânte dacă vor vedea că liderii și călăuzele cântă și ei. Dacă aveți posibilitatea să creați coreografie, copiii nu doar că vor învăța mai repede cântecele, ci vor fi și mai doritori să participle la momentele muzicale (nu spuneți că faceți „semne” – cei mai mari nu sunt încântați de idee – dar dacă le spuneți că ați pregătit coreografii pe care să le exerseze împreună cu voi cu siguranță vor fi mai interesați). Pregătiți bine împreună cu voluntarii aceste coreografii – asigurați-vă că știu cu toții versurile și ordinea semnelor de făcut, sincronizându-se. Liderul de laudă și închinare ar trebui să fie responsabil de organizarea momentului. La intrarea copiilor în sală, puteți pune o melodie care să sugereze că pornesc într-o aventură pe mare. (De exemplu, Pirates of the Caribbean Theme Song)

Imn:

Extra: Du-te, Iona, și le spune (Iona - Speranța pentru copii)

Ziua 1:

Cu gândul meu (Bucuria copiilor – cu gândul meu) Spune Da (Speranța pentru copii vol. 4)

Ziua 2:

Isus e-al meu prieten (05. Isus al meu – Wkey) Domnul să fie desfătarea ta (Speranța pentru copii vol. 1 - Domnul să fie desfătarea ta)

Ziua 3:

Când ești în necaz (01. Când ești în necaz – Wkey) Ce telefon frumos am eu (Ce telefon frumos am eu – Simpozion Nicolae Moldoveanu 2013!)

Ziua 4:

Mică lumină-a mea (Bucuria copiilor – Mica lumina a mea) Din adâncul inimii (04. Din adâncul inimii – Wkey)

Ziua 5:

Isus pe copii iubește (Bucuria copiilor – Isus pe copii iubește) Isus iubește pe fiecare (13. Isus iubește pe fiecare) 146