72 MOZAIC
I TURISM DE AVENTURA˘ I PRIPYAT Întotdeauna am fost fascinat de Apocalips\. De fapt, nu neap\rat de sfâr[itul lumii, ci mai degrab\ de ce r\måne dup\ sfâr[itul lumii. Iar Cernobîl este unul dintre acele locuri din lume unde po]i imagina un astfel de scenariu.
Pripyat, foto: © Yves Alarie
Cernobîl – P\måntul dup\ oameni! În 1986, centrala nuclear\ de la Cernobîl avea deja patru reactoare func]ionale, iar alte opt urmau s\ fie construite. Se construia nebune[te, în stil rusesc, la scar\ sovietic\. Cernobîl urma s\ fie un hub de energie ce ar fi aprovizionat cu electricitate aproape toat\ Ucraina. La doar 2.5 km de centrala de la Cernobil s-a construit, de la zero, un ora[ nou, Pripyat, ora[-dormitor ce a g\zduit marea mas\ a muncitorilor de pe uria[a platfom\ nuclear\.
Num\r\toarea invers\ Pe 26 aprilie 1986, unitatea num\rul 4 a centralei a fost supus\ unui exerci]iu de rutin\ [i s-a simulat întreruperea de curent într-unul din generatoare, o manevr\ de antrenament ce avea s\ sporeasc\ eficacitatea echipei tehnice în fa]a unui accident nuclear. Lucrurile nu au mers bine, iar manevra a dus la explozia reactorului. A avut loc o explozie imens\ ce a format un uria[ nor radioactiv, plin de uraniu, grafit [i alte substan]e radioactive, iar câ]iva dintre muncitori au fost uci[i pe loc. Apoi, în lupta lor cu incendiul care a urmat exploziei, au murit pompierii din Pripyat. To]i! Radioactivitatea din perimetrul reactorului dep\[ea cu mult normele de siguran]\, iar a doua zi diminea]a nivelul radioactivitatii avea s\ fie deja de 15.000 de ori mai mare. Gorbaciov a fost informat despre accident [i a decis crearea unei echipe de comisari care s\ plece de urgen]\ la Cernobîl. Comisarii nu au în]eles dimensiunea dezastrului [i pl\nuiau repunerea în func]iune a
centralei. Familiile muncitorilor nu au fost informate nici ele de accident, nimeni din ora[ nu cuno[tea dimensiunea dezastrului, iar via]a se desf\[ura de parc\ nimic nu s-ar fi întâmplat. Abia la 30 de ore dup\ explozie, cånd responsabilii comuni[ti au în]eles ce se petrece, s-a decis evacuarea ora[ului Pripyat. Atunci, sute de autobuze au invadat ora[ul [i, în doar dou\ ore, a fost complet evacuat. Dup\ plecarea autobuzelor, pompierii au continuat s\ lupte cu incendiul, iar mul]i dintre ace[tia, din cauza arsurilor grave suferite, au murit în chinuri. La dou\ zile dup\ accident, pentru ru[i [i pentru lumea întreag\, accidentul nu a existat. Conducerea zonei a fost preluat\ de armat\, iar secretul era înc\ bine p\zit. Dar nu pentru mult timp. Norul radioactiv, dus de vânt, a ajuns în Suedia, iar ace[tia au ar\tat cu degetul c\tre comuni[tii ru[i care au fost nevoi]i s\ recunoasc\ oficial accidentul, mic[orându-i îns\ importan]a. Unul dintre cei care au în]eles îns\ gravitatea a fost Secretarul de Partid al Ucrainei care, de altfel, s-a sinucis. Oricum, KGB-ul ar fi avut „grij\" de el. Întreaga Europ\ era acum la mila vântului care ducea norul radioactiv peste tot. Nivelul radia]iilor dep\[ea de [apte ori normele, iar în 5 zile a atins [i România. Din perimetrul centralei au fost evacua]i, în total, 100 000 de oameni. În incendiu au fost implica]i 600 pilo]i de elicopter (au murit aproape to]i la scurt timp dup\ accident) care au aruncat deasupra centralei 240 de tone de nisip [i ciment, în doar dou\ zile.
