dilemateca35_low

100 PAGINI ● 7 LEI

aprilie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 35 ● aprilie 2009

SCRIERI INTERVIU

WILL SELF DOSAR Revista Pif Gadget Odiseea unui mit

MERIDIANE

DILEMATECA

T\rguri de carte: Ierusalim, Leipzig, Paris

●

AUTORI

●

LECTURI

SUMAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ANCHET~

INFO Bazar 12-13 3,14TECA 5-10

56-63 de Marius Chivu

V-a]i \ndr`gostit vreodat` de personajul c`r]ii traduse?

DOSAR MERIDIANE

14-21 Dodo Ni]`, Revista Pif Gadget,

odiseea unui mit

Dodo Ni]` (paginile 14-21)

64-70 T\rguri de carte:

Ierusalim, Leipzig, Paris

RECENZII Critic` literar`: Paul Cernat 23-31 Literatur`: Gabriela Gheorghi[or, Adriana Stan, Alexandru Budac, Codrin Liviu Cu]itaru, Elena Cra[ovan, Adina Dini]oiu, Florin Irimia, {tefania Mihalache, Gabriela Gl`van Eseu: Florina P\rjol 32 Filozofie: Alexander Baumgarten 33 34-35 Istorie: Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu Politologie: Bogdan Barbu 36 Psihologie: Victor Popescu 37 Arte: Vlad Bedros 38 39-40 Spiritualitate: Mihail Neam]u, Alice Popescu Carte pentru copii: Adina Popescu 41 Literatur` de consum: Iaromira 42 Popovici

INTERVIU

22

72-78 Will Self: „Nu mi-am dorit niciodat`

s` c\[tig respectul altor scriitori“

DOCUMENTE 81-83 Sorin Stoica, „O lume

destul de normal`“

VOIAJ 85-90 Radu Niciporuc

S\mburii fructelor de mare

FRAGMENTE 92-97 Daniela Zeca, Poarta

RUBRICI 43 44 51 98

PROFIL 52-55 {erban Radu

{erban Radu (paginile 52-55)

71 84 91

R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Cine ce cite[te: Maxim Belciug Ion Vianu, Portrete interioare Vasile Dem. Zamfirescu Scriitori pe divan Ioana Bot, C`r]i de plastic

3

Sorin Stoica (paginile 81-83)

Daniela Zeca (paginile 92-97)

EDITORIAL

Ce fel de criz`?

Uniunea Editorilor din România, \nfiin]at` de unele edituri „desprinse“ acum c\]iva ani din Asocia]ia Editorilor din România, a anun]at o serie de dezbateri trimestriale sub titlul „Cu c`r]ile pe mas`“. Prima a avut loc pe 20 martie [i a fost organizat`, \n colaborare, de UER [i AER. E r`u c`, \n locul unei singure organiza]ii puternice [i reprezentative a breslei editorilor, avem mai multe ([apte!, dintre care unele n-au nici un fel de activitate), dar e bine c` uneori \ncearc` s` colaboreze. În sinteza realizat` de UER pentru aceast` dezbatere, peisajul e dramatic: „Deoarece v\nz`rile de carte \n ianuarie [i februarie 2009 au sc`zut cu aproape 30%, editurile au disponibilizat 1020% din personal [i [i-au diminuat planurile editoriale \ntre 25-40%“. Aceste cifre se adaug` celor deja [tiute [i demonstreaz` c`, \n ciuda cre[terii [i diversific`rii din ultimii ani, pia]a editorial` din România e \n continuare fragil`. Evaluat` la 80 de milioane de euro, de patru ori mai pu]in dec\t \n Ungaria (care are o popula]ie de dou` ori mai mic` dec\t ]ara noastr`), se „bazeaz`“ pe 15% dintre adul]i, care cump`r` mai mult de 5 c`r]i pe an, plus alte c\teva procente de cump`r`tori ocazio-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Corectur`: Ruxandra Mih`il`, M`d`lina {chiopu DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 nali. Num`rul de libr`rii a sc`zut, Po[ta Român` nu aplic` reducerea de tarife de 50% pentru expedi]ia de c`r]i, a[a cum prevede legea, bugetele de achizi]ii pentru biblioteci s\nt foarte mici ([i adesea prost cheltuite). A[a \nc\t nu e de mirare c` 60% dintre elevi nu citesc nici o carte \n afara manualelor [colare: mul]i dintre ei – mai ales \n zonele rurale sau \n ora[ele mici, unde nu exist` nici libr`rii, nici biblioteci – nu au acces la c`r]i. Ini]iativa unor cotidiene de a distribui c`r]i \mpreun` cu ziarele (cel mai mare succes \l are Adev`rul, care a avut buna idee de a miza pe autori clasici) are, pe l\ng` efectul de marketing „pur“, [i consecin]a unui acces de mas` la c`r]i. Dar duce [i la o dezechilibrare a pie]ei, prin pre]urile foarte sc`zute [i prin saturarea ei cu anumite titluri.

Depre „criza culturii scrise“ ne-am s`turat vorbind de aproape dou` decenii. P\n` acum discu]iile au fost mai degrab` abstracte [i teoretice.

Acum s\nt pe baz` de cifre. Editorii au mai trecut prin perioade dificile, probabil c` o vor dep`[i [i pe aceasta. Dar criza nu mai e doar „treaba editorilor“, ci [i a publicului cititor. Ar fi timpul ca Ministerul Culturii s` elaboreze, \n sf\r[it, ni[te politici coerente pentru cultura scris`. Pornind de la un dialog cu asocia]iile de editori, care [tiu ce le trebuie [i ce au de f`cut.

■ Mircea Vasilescu

DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Reclama]ii abonamente

(tel. 407.54.64; e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

4

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

România, cum rar se poate ea vedea \n pagin` {i totu[i, se mai \nt\mpl` [i minuni! Într-o vreme \n care discu]ia despre „imaginea“ României \n str`in`tate tinde s` capete accente de paranoia, \nc` o dat`, salvarea – sau un capitol al ei – vine dinspre carte. Despre ce-i vorba? |n septembrie 2006, editura parizian` Kryos a inaugurat o colec]ie dedicat` României („Domaine roumain“, pe numele ei), sub diriguirea unui intelectual a c`rui tr`ire pentru ]ara sa natal` am admirat-o ([i cred c` merit` s-o facem) \n dese r\nduri – Radu Portocal`. Sponsorul acestui proiect editorial: Banca Comercial` Român`. De mai bine de doi ani, \n t`cerea tuturor lucrurilor de bun-sim], colec]ia a f`cut pa[i \nainte, f`r` zarv` [i f`r` epatare. Nu a fost o gaur` \n cer, dar a fost [i r`m\ne un gest de frumoas` d`ruire. Editura Kryos este \nscris` \n marile circuite de distribu]ie a c`r]ii – de la FNAC la Amazon, de la Virgin la RéseauLire etc.

–, dar aceasta se \nt\mpl` pe o pia]` de carte (cea francez`) care, chiar [i \n vremuri de criz`, numai amor]it` nu este: cca 5000 de titluri pe lun`! Faptul c` printre acestea se num`r`, din c\nd \n c\nd, c\teva titluri clasice despre România (la pre]ul de 10-12 euro!) merit` semnalat ca atare.

Primul volum al colec]iei (\n 2007) a fost Les souvenirs de Georges Enesco, o carte-interviu bazat` pe notele \nt\lnirilor din 1951 dintre artistul român [i muzicologul Bernard Gavoty. În 1954, acesta din urm` a str\ns interviurile \ntr-o carte, Enescu a mai apucat s` le revad`, iar \n anul urm`tor, Flammarion a acceptat publicarea. Dup` mai bine de 50 de ani, Radu Portocal` [i Kryos au ob]inut dreptul de reeditare [i au trecut la fapt`. Una meritorie. Anul trecut, \n 2008, aceea[i colec]ie a continuat cu romanul Via]a la ]ar` (La vie à la campagne) al lui Duiliu Zamfirescu. O editare – o poveste \n sine: str`nepotul scriitorului, ajuns patron al unei firme de consultan]`, s-a implicat acum \n sprijini-

rea reedit`rii unei traduceri a romanului realizate \n 1902 de diplomatul-c`rturar George Bengescu [i publicate \ntr-o prim` edi]ie tot la Paris, \n 1939. În acel moment, Paul Valéry era unul dintre cei care semnalau acel roman, din apreciere pentru scriitur` [i din prietenie pentru România.

Tot \n cursul anului trecut au mai ap`rut dou` lucr`ri de istorie a românilor: Les Principautés Danubiennes de Jules Michelet [i Les Roumains de Edgar Quinet. Clasice [i at\t de actuale, fiecare cu o poveste dincolo de paginile sale (Quinet – so] al Hermionei Asachi, dar [i, printre altele, primul membru de onoare str`in al Academiei Române [i unul dintre primii cet`]eni de onoare ai României moderne; Michelet – \ntemeietor al istoriografiei romantice franceze [i europene [i c`uza[ \n epoc` al pa[opti[tilor polonezi, unguri sau români). Ambele volume cuprind c\te un studiu introductiv semnat (noblesse oblige!) de Nicolae Iorga, plus (la Michelet) un cuv\nt \nainte al lui Matei Cazacu.

Pentru urm`torii 2-3 ani, pe lista lui Portocal` [i pe acest domeniu românesc se mai afl` alte 20 de titluri, grupate \n jurul unei idei-fundament: eviden]ierea constantelor [i at\t de beneficelor pentru to]i confluen]e franco-române.

At\t de mult s-a spus/scris pe aceast` tem` [i tot pe-at\t r`m\ne pe mai departe de ar`tat lumii francofone [i nou` \n[ine! În Fran]a, aceste apari]ii s\nt \nso]ite de un program de conferin]e \n biblioteci publice, \n primul r\nd pentru familiarizarea bibliotecarilor locali. Excelent` idee! Aflu c`, din mai 2008, criticul literar Dan Culcer se achit` minunat de aceast` onorabil` [i at\t de necesar` sarcin`, de a traduce România pe limba dragilor noastre rude latine, francofone [i hélas! ceva, ceva mai occidentale.

■ Adrian Cioroianu

5

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Bazar

Francisco Ayala

Memorie perfec]ionat` În 2006, c\nd a \mplinit 100 de ani, scriitorul spaniol Francisco Ayala a fost s`rb`torit, la Biblioteca Nacional de España de toat` scriitorimea din peninsul` [i omagiat de Casa Regal` spaniol`. La 103 ani, c\t a \mplinit zilele trecute, Ayala m`rturise[te c` problemele de memorie s\nt singurele neajunsuri pe care i le-a adus v\rsta. Secretul longevit`]ii sale st` \n combina]ia (\n doze secrete) de miere [i whisky (marca Glenrothes) [i amorul nestins pentru so]ia lui Carolyn Richmond, binecunoscut` hispanist` american`. C\t despre literatur`, dup` at\ta vreme [i dup` zeci de c`r]i scrise, Ayala a ajuns la o concluzie demn` de re]inut: „Via]a este o inven]ie, iar literatura nu e altceva dec\t memorie perfec]ionat`“.

■ Mexic – ]ara umorului negru Lire ofer` cititorilor s`i, ca preambul la Salonul de carte din martie, un dosar mexican \n care rememoreaz` „necazurile Mexicului“, dar [i stranietatea sa de fond. Istoricul de art` Elie Faure,

Dilemateca v` recomand` ■ Stelian }urlea, Arunc-o pe sora mea din tren! (Editura Cartea Romåneasc`, 2009). Un teleroman care, dac` nu face chiar totul pentru a evita logica telenovelelor, te ]ine precum {tirile PRO TV mitraliate de Andreea Esca: ritm accelerat, montaj inteligent, subiect de maxim` actualitate, eroina – un telereporter de investiga]ii – relat\nd febril mizeriile zilei [i un amor curat. Salut confratern tuturor prozatorilor

6

invitat \n 1931 de Diego Rivera, [i-a descris periplul printr-un „ora[ admirabil, unul dintre cele mai frumoase din lume, de-o bog`]ie nemaiv`zut` de arbori, flori, parcuri [i gr`dini, din centru p\n` spre periferie extrem`, pres`rat cu f\nt\ni [i cu o minunat` arhitectur`“. André Breton, \n vizit` la Tro]ki, numea Mexicul „]ara de elec]ie a umorului negru“ [i se entuziasma la vederea picturilor lui Rivera [i ale Fridei Kahlo.

Dup` o „croazier` de iarn`“ mexican`, Aldous Huxley \[i descria dezgustul [i disperarea la vederea „at\tor oameni schilozi, bolnavi [i diformi ca cei din cartierele s`race ale capitalei“, v`z\nd \ns`[i existen]a Mexicului ca un argument irefutabil \mpotriva sistemului economic al vremurilor sale. Pe de alt` parte, scriitorii mexicani \n[i[i au fost mereu mai duri [i mai elegiaci \n privin]a propriei ]`ri. „Am devenit mae[tri ne\ntrecu]i \n arta dres`rii puricilor“ – se autoironiza Octavio Paz, \n timp ce Carlos Fuentes, scriitorul mexican en titre al momentului, autorul monumentalei Terra nostra (netradus` \nc` \n române[te) \[i vedea capitala astfel: „o plag` gigantic`, un crater de puroi, caria universului, lepra lumii, [ancrul Americilor, hemoroidul tropicelor“. Cu alte cuvinte, locul (trist, dar plin de umor negru) al literaturii abisale.

■

romåni, \nc` pu]ini, care (f`r` mofturi teoretice) au g`sit, fie [i t\rziu, un nou loc de inspira]ie \n p`c`toasele astea de studiouri TV, de mult consumate \n cinema. (Radu Cosa[u) ■ Dac` sus]ine]i c` v` place Proust, v-a]i \ntrebat vreodat` c` ar putea exista „o teorie a nasturelui“ \n opera sa? {i de ce ezit` \ntre tei [i p`ducel \n episodul madlenei? Ce-ar fi scris dac` n-ar fi scris À la recherche...? Sau cum \i pot fi elucidate „fantasma masturbatorie, ho-

mosexualitatea [i astmul“ \nc` din primul capitol? Ei bine, unii cercet`tori [i-au pus toate aceste \ntreb`ri \n timp ce al]ii s-au g\ndit s` dreseze porumbeii pentru a face diferen]a \ntre un Monet [i un Picasso, s` afle de ce g`inile prefer` s` asculte Pink Floyd [i chiar s` identifice ora la care Van Gogh a pictat celebrul Peisaj nocturn la r`s`ritul lunii – În cap`tul laboratorului, pe st\nga de Edouard Launet, traducere de Raluca Dinc`, Editura ART. (Marius Chivu)

INFO

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

min`m cu asta!“ N-ar mai fi de spus dec\t c` bietul Meirelles a \ncercat [ase luni s` men]in` fraza cu bucluc, p\n` s` ajung` la convingerea c` e prea literar`.

Bazar O fraz` prea literar` Regizorul brazilian Fernando Meirelles a avut recent premiera filmului f`cut dup` cartea lui José Saramago, Eseu despre orbire. În El País a ap`rut un interviu à trois, \n care jurnalistul spaniol Javíer Rodriguez Marcos \i provoac` at\t pe scriitor, c\t [i pe regizor s`-[i m`rturiseasc` rezervele unul fa]` de arta celuilalt. „De pild`, fraza pe care o spune, \n carte, o femeie“ – \ncepe Saramago: „Exist` ceva \n noi care nu are nume [i exact asta s\ntem cu adev`rat“ – e o fraz` la care m-am g\ndit o or`, dar \n film apare vag...“ Meirelles replic` – „A existat \n varianta pe care am prezentat-o la Cannes, dar era prea literar`“. „{i ce e r`u \n asta?“ – se enerveaz` Saramago. „Faptul c` nu func]ioneaz`, ci se impune de-a dreptul spectatorului.“ În fine, Saramago desfiin]eaz`, ca pe vremuri Walter Benjamin, arta f`r` aur`: „Exist` \n arta cinematografic` o form` canonic` de a povesti istorii transmis` de la un film la altul. Trebuie s` ter-

Dilemateca v` recomand` ■ Tudor Caranfil, Cet`]eanul Kane. „Romanul“ unui film (cu o postfa]` din 1978 a lui Nicolae Manolescu), Editura Cartea Româneasc`. Cel mai imprevizibil dintre criticii de film de la noi despre filmul cel mai previzibil s` se men]in` pe primul loc \n topul criticilor de pretutindeni... „Onorurile acordate de Institutul American, \n 2008, filmului de debut al lui Orson Welles ca [i, ulterior, ini]iativa HBO de a produce un film evocator al

■ Superpre] pentru Superman Un exemplar rar, dat\nd din 1938, al primei reviste de benzi desenate av\ndu-l ca erou pe Superman a fost adjudecat` la o licita]ie, ]inut` pe site-ul ComicConnect.com, pentru suma de 317.200 de dolari. Aceasta este una dintre cele mai mari sume pl`tite vreodat` pentru un comic-book, excentricul cump`r`tor fiind nimeni altul dec\t John Dolmayan, bateristul celebrei trupe rock americano-armene, System of a Down. Se pare c`, \n timpul liber, bateristul este [i dealer de edi]ii rare de benzi desenate. „Îmi imaginez c` adev`ratul beneficiar este tot cineva din lumea entertainment-ului. Dac` n-ar fi fost o perioad` de criz`, poate c` exemplarul s-ar fi v\ndut cu o sut` de mii de dolari mai mult. În situa]ia de acum \ns`, consider suma excelent`“ a declarat Vincent Zurzolo, ofi]erul operator de la ComicConnect and Metropolis Collectibles. Proprietarul exemplarului din Action Comics No. 1 (\n lume exist` doar 100 astfel de exemplare) a cump`rat revista dintr-un anticariat \n 1950 pe c\nd avea nou` ani. A pl`tit atunci 35 de cen]i.

■

b`t`liei pentru Citizen Kane m-au f`cut s` revin asupra subiectului cu o nou` carte, substan]ial rev`zut` [i aproape dublat` ca \ntindere, pe care o propun cititorilor. Poate c` n-or mai fi ei, acum, dup` 20 de ani, 31.000 la num`r cei interesa]i de acest «roman» inspirat de istoria cinematografiei – dar c\teva mii sper c` tot vor mai fi supravie]uit“, scrie autorul \n prefa]a edi]iei a II-a. (Alex. Leo {erban) ■ Mult a[teptata antologie din opera lui Lucian Raicu, Dincolo de literatur`, \ntocmit` [i comentat`

Fernando Meirelles

de Carmen Mu[at (Editura Hasefer, 2009). O carte care urm`re[te (cu acribie, empatie [i admira]ie) temele fundamentale raiciene, de la figura spiritului creator [i rela]ia (complicat`) \ntre biografie [i oper`, la chestiunea [estovian` a „problemelor ultime“. O introducere \n opera (oare c\nd reeditat` integral?) a unuia dintre rarii critici care [tia c` exist` „un mod de a face critic`… f`r` a te sustrage problemelor ultime“. (Simona Sora) ■

7

INFO

Bazar

Carlos Fuentes

Andra Rotaru, tradus` \n spaniol` Apari]ia \n spaniol` a volumului de poezie Într-un pat sub cear[aful alb al Andrei Rotaru (En una cama bajo la sábana blanca, Bassarai Ediciones, 2008), \ntr-o traducere colectiv`: Adelina Butaciu, Maria Luiza Icriverzi [i Borja Pujol López Araquistain sub \ndrumarea scriitorului mexican Daniel Gonzáles Dueñas, s-a bucurat de recenzii entuziaste, fiind, cel pu]in p\n` acum, cea mai comentat` carte de poezie \n traducere a unui t\n`r autor român. „Andra Rotaru recreeaz` via]a [i opera Fridei Kahlo ca o justificare a propriei biografii, dar care cre[te [i dob\nde[te un corp autonom, sugestiv [i intens, ]esut flamboaiant.

Dac` artista mexican` [i-ar ridica capul acum, ar mai muri o dat`, de m\ndrie“ a afirmat revista 20 minutos \n timp ce cotidianul ABC a remarcat „frumuse]ea g`sit` \n diformitate, [care] anun]` o scriitur` apropiat` de a lui Rimbaud, Lautréamont [i tr`s`turi ale suprarealismului“. Elementele suprarealiste au fost eviden]iate [i \n cronica din cotidianul Publicaciones del Sur, iar revista Niram Art a vorbit de-a dreptul despre „momentele cathartice eliberatoare de contradic]iile [i alegoriile interioare ale artistului, care se transform` \ntr-un ecou al c`ut`rilor cititorului“. Volumul Andrei Rotaru a fost nominalizat \n 2006 la Premiile pentru debut ale USR. ■ Bunicile lui Carlos Fuentes Întrebat recent, \ntr-un interviu din Lire, cum a \nceput s` scrie „romanele Mexicului“, dup` Juan Rulfo [i Agustín Yáñez, Carlos Fuentes a r`spuns c` ineditul viziunii sale despre ]ara tuturor contrastelor a venit, cu siguran]`, dintr-o „privire exterioar`“. Fiu de diplomat, Fuentes [i-a tr`it copil`ria \n str`in`tate, astfel \nc\t Mexicul a fost, mult` vreme, un spa]iu imaginar: „reveneam doar pentru vacan]e s`-mi v`d cele dou` bunici, iar lor le datorez enorm pentru c` erau cele mai mari povestitoare din lume. În fiecare var` \mi povesteau istorii din trecut: una \[i evoca originile germane [i pe r`posatul ei so], cea-

8

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 lalt` rememora venirea \n Canare [i \mi evoca un str`-str`-bunic, indian Yaqui din statul Sonora. Toate aceste povestiri despre origini [i str`mo[i m-au f`cut s` p`strez contactul str\ns cu limba spaniol` [i s` v`d Mexicul cu o privire nou`, inedit` \n epoc`...“ ■ Mor]ii incomozi, romanul semnat de Subcomandante Marcos [i Paco Ignacio Taibo II, a fost distins cu Premiul marelui public la edi]ia din 2009 a Salonului de Carte de la Paris, care a avut ca tem` central` literatura mexican`. Paco Ignacio Taibo II s-a n`scut \n Spania, \n 1949, dar familia lui a emigrat \n Mexic \n 1958, din cauza regimului franchist. Este istoric, jurnalist, activist social [i, nu \n ultimul r\nd, romancier de mare succes, publicat \n peste dou`zeci de ]`ri. A c\[tigat de trei ori Premiul Interna]ional Dashiell Hammett pentru cel mai bun roman poli]ist de limb` spaniol`, cu La vida misma (1987), Cuatro manos (1991), care a primit [i Premiul Latino-American pentru roman poli]ist [i de spionaj, [i La bicicleta de Leonardo (1994).

■ Juriul Premiului Na]ional de Proz` „Ziarul de Ia[i“ (format din Alexandru C`linescu – pre[edinte, Valeriu Gherghel, Codrin Liviu Cu]itaru, Bogdan Cre]u, Emil Brumaru [i Doris Mironescu) a anun]at cele zece romane intrate \n competi]ia din acest an: Curcubeul dublu de Alexandru Vlad (Polirom), Intrarea soarelui de Cecilia {tef`nescu (Polirom), Cel mai bun roman al tuturor timpurilor de Daniel B`nulescu (Cartea Româneasc`), Fantoma din moar` de Doina Ru[ti (Polirom), M`cel \n Georgia de Dumitru Crudu (Polirom), Zilele regelui de Filip Florian (Polirom), Ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale de Ion Iovan (Curtea Veche), Locomotiva Noiman de Nichita Danilov (Polirom), Turnul de ap` de Nicolae Strâmbeanu (Humanitas) [i Maestro de Stelian T`nase (Polirom). De la ini]ierea lui \n anul 2003, Premiul Na]ional de Proz` „Ziarul de Ia[i“ – \n valoare de 6000 lei – s-a acordat scriitorilor: Gabriela Adame[teanu, Ovidiu Nimigean, Mircea C`rt`rescu, Ioan T. Morar, Petru Cimpoe[u [i Bogdan Popescu. Anun]area c\[tig`torului [i premierea vor avea loc la sf\r[itul lunii mai.

■

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Bazar Burs` DAAD pentru Nora Iuga Cea mai important` burs` oferit` de statul german unui scriitor str`in – Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD) – va fi acordat` anul acesta Norei Iuga. Scriitoarea tocmai ob]inuse diploma „Una dintre cele mai frumoase c`r]i ap`rute \n anul 2007 \n Germania“ pentru antologia de poezie Gefahrliche Launen (Capricii periculoase), ap`rut` \n traducerea lui Ernest Wichner la editura Klett-Cotta. Cotidianul Frankfurter Rundschau a scris: „La Nora Iuga totul pare s`-[i g`seasc` locul \n nelocul lui, f`r` s` ne duc` cu g\ndul la o écriture automatique suprarealist`, \n sensul clasic al cuv\ntului. De aceea, Nora Iuga se prezint` aici, \n Germania, ca o mare scriitoare european`“. Anul trecut i s-a acordat [i Premiul „Friedrich-Gundolf“, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompens` destinat` celor care contribuie la r`sp\ndirea culturii germane \n lume. Tot din seria succeselor interna]ionale, dup` ce a fost deja publicat \n Slovenia [i, cu sprijinul ICR, \n Bulgaria, romanul Sexagenara [i t\n`rul va ap`rea [i \n traducere francez`, la editura Atelier de l’Agneaux. Romanul S`punul lui Leopold Bloom va ap`rea deasemenea \n traducere bulgar` la Paradox Publishing Group p\n` la sf\r[itul anului. La Editura Polirom a ap`rut o nou` carte de Nora Iuga: Hai s` fur`m pepeni.

INFO RAO (\n special romanele fantasy [i cele semnate de Stephanie Meyer, autoarea bestseller-ului Amurg). Iat` [i topul celor mai v\ndute cinci romane SF & fantasy anul trecut \n re]eaua Diverta: pe primele trei locuri se afl` volumele trilogiei Dune de Frank Herbert (Editura Tritonic), pe locul 4 – Alchimistul.

Secretul nemuritorului de Michael Scott (Editura RAO), iar pe locul 5 – antologia The Year’s Best Science Fiction (Editura Nemira).

Al`turi de scriitorii români de literatur` SF deja consacra]i – Gheorghe S`s`rman, Sergiu F`rc`[an, Ion Hobana sau Ovid S. Crohm`lniceanu –, anul trecut [i-au atras public [i scriitorii din genera]iile mai noi: Dan Dobo[, Marian Coman, Michael H`ulic`, C`t`lin Sandu sau Costi Gurgu.

Nora Iuga

■

Frank Herbert

■ SF de top Conform statisticilor de v\nz`ri din re]eaua Diverta pe anul 2008, romanele SF & fantasy se afl` \ntr-o continu` cre[tere \n preferin]ele cititorilor români, \nregistr\nd v\nz`ri mai mari cu peste 300 % fa]` de anul 2007. Pe primele locuri \n top se afl` titlurile Editurii Nemira (\n special din colec]ia „Nautilus“ [i seria Funda]ia a lui Isaac Asimov), urmate de c`r]ile ap`rute la Profile Publishing, parte a Grupului Editorial Tritonic (autorii Neil Gaiman [i Roger Zelazny fiind cei prefera]i) [i de titlurile Editurii

9

INFO

Bazar

Farhad Hakimzadeh

Heinrich Böll

Ce \i motiveaz` pe oameni s` fure c`r]i? În Marea Britanie, un om de afaceri iranian pe nume Farhad Hakimzadeh a furat, din mai multe anticariate, pagini ale unor volume vechi. E vorba de c`r]i din secolul al XVI-lea despre rela]iile dintre Orientul Mijlociu [i Europa Occidental`. Hakimzadeh a furat metodic, timp de [apte ani, decup\nd paginile care \l interesau. În Fran]a, Stanislas Gosse, fost ofi]er de marin` [i profesor de inginerie, a furat din biblioteca m\n`stirii Mont Sainte-Odile sute de volume rarisime din perioada Iluminismului: [i el a furat metodic, pe parcursul mai multor luni, intr\nd noaptea \n bibliotec` [i aleg\nd volumele cele mai pre]ioase. A fost prins \ncerc\nd s` care, cu bicicleta, trei geamantane de c`r]i. Poli]ia a g`sit la domiciliul s`u peste 1100 de volume furate, toate catalogate [i fi[ate cu meticulozitate, unele fiind chiar restaurate. Ce i-a motivat pe cei doi s` fure c`r]ile? – se \ntreab` The Guardian. În cazul lui Hakimzadeh, ap`rarea a mizat pe obsesia maladiv` a inculpatului pentru c`r]ile rare: p\n` [i \n noaptea nun]ii, Hakimzadeh f`cea ordine \n bibliotec`. A pledat vinovat, explic\nd c` a vrut pur [i simplu s`-[i \mbog`]easc` propria colec]ie. {i Gosse s-a declarat vinovat, explic\ndu-[i gestul prin faptul c` i se p`rea c` „\n biblioteca m\n`stirii, c`r]ile s\nt abandonate“. Hakimzadeh s-a ales cu o condamnare de doi ani. Gosse a primit o pedeaps` cu suspendare [i a ob]inut chiar dreptul de a vizita, sub strict` supraveghere, bibliotecile publice.

■ Manuscrisele lui Heinrich Böll, \ngropate Cercet`torii operei lui Böll [i biografii s`i n-au apucat s` se bucure prea mult de rezultatele muncii lor: cu chiu cu vai, reu[iser` s`

10

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 str\ng` aproape toate documentele autorului.

Chiar la \nceputul anului, c\teva sute de cutii con]in\nd romane [i eseuri ale scriitorului nobelizat (multe dintre ele inedite), noti]e de pe vremea c\nd era elev, \nsemn`ri zilnice, au intrat \n posesia arhivelor contra unei sume de 800.000 de euro. La sf\r[itul lunii februarie, mo[tenitorii marelui scriitor au predat institu]iei ultimele manuscrise. La \nceputul lunii martie – dezastru: ca urmare a unor lucr`ri de extindere a metroului, cl`direa ce ad`postea arhivele s-a pr`bu[it. Odat` cu ea s-au pierdut definitiv aproape toate textele autorului. Helge Malchow, directorul editurii care de]ine drepturile asupra operei lui Böll, a catalogat aceast` pierdere drept „imposibil de cuantificat“. Într-un interviu acordat ziarului Die Welt el a afirmat c` printre documentele \ngropate de d`r\m`turi se afl` numeroase texte \nc` nepublicate, ba chiar [i manuscrise pe care nimeni nu a apucat s` le studieze. Tot printre d`r\m`turi zac [i cele peste 80.000 de scrisori [i numeroasele fotografii cu Heinrich Boll [i apropia]ii s`i. Exper]ii chema]i s` ajute la recuperarea acestor documente au reu[it s` g`seasc` \n stare \nc` bun` o parte dintre manuscrise, \ns` infiltr`rile de ap` [i praful au distrus cea mai mare parte a arhivei. Helge Malchow sus]ine c` o parte dintre documentele distruse s-ar putea reg`si pe microfilm, el a f`cut un apel \n acest sens c`tre toate arhivele din re]eaua federal` s` \i pun` la dispozi]ie eventuale documente microfilmate.

■ Tintin, mai tare ca Superman Nici m`car \n perioad` de criz`, colec]ionarii de benzi desenate nu-[i pot \nfr\na pofta de a-[i adjudeca piese rare. La jum`tatea lunii martie, desenul de pe coperta albumului Crabul cu cle[ti de aur, de Hergé (din seria aventurilor lui Tintin) s-a v\ndut la Paris pentru suma de 372.000 de euro, anun]` casa de licita]ii Artcurial. Recordul absolut pentru o ilustra]ie de BD \i apar]ine tot creatorului belgian. Desenul de pe coperta albumului Tintin \n America, realizat \n 1932, a fost v\ndut anul trecut pentru suma de 780.000 de euro.

■

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Cea mai recent` idee a lui Mihail Gorbaciov: „|n Statele Unite ar fi necesar` o perestroika“. Socotit \nc`, \n Rusia, „inamicul nr. 1 al Uniunii Sovietice“, omul nu [i-a pierdut humorul. R. C. ■ În 1973, o student` american`, Melodie Ziff, a scris o tez` de doctorat despre poezia Beatles-ilor. Se pare c`, din septembrie 2009, Universitatea Hope din Liverpool va merge [i mai departe, \nfiin]\nd primul master ce are ca subiect grupul care a revolu]ionat muzica anilor ’60. Mike Broken, profesorul care va conduce acest master, a explicat c` a trecut vremea diletan]ilor: „S-au scris mai mult de 8000 de c`r]i despre Beatles, dar nu avem studii academice serioase despre ei [i aceast` lips` vrem s-o corect`m“. Masterul va fi deschis pentru maximum 30 de cursan]i [i va dura un an. S` sper`m c` nu va urma o avalan[` de „Prolegomene la Yellow Submarine“… S. S. ■ În Mielul: Evanghelia dup` Biff, tovar`[ul de joac` al lui Iisus (comicul roman al lui Christopher Moore), ideea de baz` sun` cam a[a: „Ce, crede]i c` o ]ineam numa-ntr-o religie [i filozofie?“. Prin urmare, multe dintre ale vie]ii ajung liter` de Evanghelie, \n varianta nostimului Biff. De exemplu: „Pe vremea mea aveam

12

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 foarte pu]ine cuvinte, s` fi fost cam o sut` pe care le foloseam tot timpul, dintre care treizeci erau sinonime pentru vinov`]ie“. Sau (despre Iosif): „Odat` ce accep]i c` nevast`-ta s-a culcat cu Dumnezeu, evenimentele extraordinare \ncep s` ]i se par` oarecum banale“. Sau (despre scatoalcele christice): „Domnul P`cii m` trosni.

Un pumn osos, de pietrar, chiar deasupra ochiului drept“. Se pare, a[adar, c` via]a, \nc` de la \nceputul erei noastre, a fost plin` de aspecte. C. C. ■ Pentru unii dintre noi, contactul cu c`r]ile poate fi [i mai pu]in conven]ional. Mai ales atunci c\nd avem con[tiin]a \nc`rcat` c` nu citim destul; mie, uneia, mi s-a \nt\mplat, recent, ceva care m-a pus pe g\nduri: mi-au c`zut \n cap, literal, c\teva c`r]i groase [i cartonate de pe raftul de sus, \n timp ce m` str`duiam s` extrag una mic` [i sub]ire de pe cel de jos. Se pare c` am supravie]uit, dar e totu[i un semn. I. P. ■ Un anume Martino Schurigio a scris \n anul MDCCXXIX (ha!) cartea despre sex cu cel mai lung titlu din lume – trage]i aer \n piept [i \ncerca]i s` citi]i din prima: MULIEBRIA Historico-Medica, hoc est Partium Ganitalium Muliebrium Consideratio Physico-Medico-Forensis, qua Pudendi Muliebris Partes tam externae, quam internae, scilicet Uterus cum Ipsi Annexis Ovariis et Tubis Fallopianis, nec non Varia de Clitoride et Tribadismo de Hymen et Nymphotomania seu Feminarum Circumcisione et Castratione selectis et curiosis observationibus traduntur… Acum traduce]i acest poem anatomic \n german`! M. C. ■ Acum o lun` v` recomandam Encyclopédie capricieuse du tout et du rien, tomul de 800 de pagini pline-ochi de liste al lui Charles Dantzig, despre apari]ia c`ruia aflam din Lire. Între timp am primit (ce frumos cadou!) [i cartea, a[a c` – dac`-mi permite]i – v` voi regala timp de c\teva luni cu citate din ea… Iat`, pentru \nceput, din „Lista New York-ului“: „E oficial, newyorkezii s\nt mai [ic dec\t parizienii. Mai ales femeile. V`zu]i din ora[ul `sta, avem aerul unor portughezi s`raci de pe la 1970. {i noi r\dem galben, cu superioritatea slabilor, \n timp ce ei ne ignor` [i se amuz`“. {i din „Lista francezilor“: „Francezii au c\teodat` spirit, dar deloc

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

umor. (…) Francezii nu s\nt at\t de idio]i s` cread` c` s\nt iubi]i, dar s\nt destul de candizi s` cread` c` s\nt admira]i. Ignor` faptul c` s\nt ur\]i“. a. l. [.

■ O idee simpatic` [i de[teapt`: un blog despre cititori. Îl g`si]i la http://carteadin geanta.com/. Con]ine poze cu oameni surprin[i \n flagrant – adic` citind c`r]i! – \n autobuz, \n metrou, pe strad`, \n parc, pe plaj`, ba chiar [i \n timpul unui concurs de \not (nu e vorba de vreun spectator, ci chiar de un concurent care a[tepta s`-i vin` r\ndul!). Vizionare [i lectur` pl`cut`! M. V. ■ Revista Lire \l intervieveaz` pe Carlos Fuentes. Ce premii \i lipsesc din palmares? Nobelul? R`spunsul mexicanului: „Sincer, nu m-am g\ndit nici o secund` la Nobel. Nu m` g\ndesc la nici un fel de consacrare, nu m` g\ndesc dec\t la munc`, la urm`toarea mea carte. Acesta e singurul lucru care m` intereseaz` – nu succesul. Odat` ce am publicat o carte, nu citesc cronicile, ci m` apuc imediat de scris, m` apuc de urm`torul proiect. Asta m` face fericit“. C\t` modestie pentru un consacrat! C\t` perseveren]` pentru un nobelabil care nu a ob]inut \nc` Premiul… M. M. ■ În (foarte mare) aten]ia celor care trimit scrisori, invita]ii [i comunicate de pres` „c`tre publica]ia“ Dilematica, Dilema-Teca sau – cel mai caraghios – Dilimatica (era c\t pe ce s`-i uit pe cei care solicit` parteneriate media): aceast` revist` se nume[te Dilemateca. Haide]i, pu]in exerci]iu, nu-i greu deloc! Toat` lumea odat`: Di-le-ma-te-ca! R. T. ■ Pentru a ne cl`ti auzul mult \ncercat de sirenele crizei, propun lectura cu voce tare (\n orice moment al zilei [i \n orice anturaj) a poemului fonetic „Gadji beri bimba“ de Hugo Ball (citit prima oar` de autor – \ntr-un costum de episcop din h\rtie satinat` – pe 23 iunie 1916 la Cabaretul Voltaire). Deci „Gadji beri bimba“: gadji beri bimba / glandridi laull lonni cadori / gadjama bim beri glassala / glandridi glassala tuffm i zimbrabim / blassa galassasa tuffm i zimbrabim… (Cei lene[i vocal pot asculta versiunea c\ntat` a acestui text pe albumul Fear of music, din 1979, al grupului Talking Heads – piesa „I Zimbra“.) D. S.

■ Cunoscutul lan] de libr`rii american Barnes & Noble s-a v`zut pus \ntr-o situa]ie st\njenitoare. Un glume] (cu un sim] al umorului dubios, de altfel) a a[ezat \n vitrina unei libr`rii, pe l\ng` volumele autobiografice ale lui Barack Obama, o carte despre via]a maimu]elor, dup` care a fotografiat aranjamentul [i l-a pus pe Internet. Reac]ia companiei a fost dispropor]ionat`: un oficial a vorbit despre „crim` rasial`“ [i a declarat c` pe viitor vor fi luate m`suri drastice ca s` fie pre\nt\mpinate astfel de evenimente. O s` vedem oare un gardian la fiecare stand de c`r]i? M. {.

■ La T\rgul Interna]ional de Carte de la Ierusalim (desf`[urat \n perioada 15-21 februarie), \n fa]a Editurii Te[u, un cuplu de venerabili români, pleca]i de zeci de ani din România, au \nceput o t\rguial` original` \ntru cump`rarea unor c`r]i \n limba român`. Motivele invocate pentru a mai sc`dea din pre] erau ba c` la standul Fran]ei c`r]ile se vindeau mai ieftin (unele fiind chiar mai groase), ba c` nu prea are sens s` dea at\]ia bani pe c`r]i pe care le-au citit (demult, dar le-au citit). Din toat` negocierea, doar eseul lui Cioran despre evrei a avut de suferit, p`r`sind standul pentru doar 50 de shekeli. S. G. ■ Ministrul Educa]iei spune c` vrea s` mai u[ureze programul prea \nc`rcat al [colarilor.

S-a observat c` bie]ii copii nu mai au timp nici m`car s` se joace sau c` n-au spirit de echip` (un handicap de care sufer` \n general [i p`rin]ii lor). Pornind de la aceast` idee, ministrul a decis s` reduc` tocmai num`rul orelor de sport. Poate fiindc` [tie c`, obosi]i de prea mult` chimie, elevii \[i recap`t` oricum obiceiul de a chiuli pentru o partid` de fotbal \n curtea [colii. A. M.

13

Dodo Ni]`

Revista Pif Gadget, odiseea unui mit

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

DOSAR

La \nceput a fost Vaillant În efervescen]a editorial` de dup` Al Doilea R`zboi Mondial, o nou` revist` pentru copii a ap`rut pe pia]a presei din Fran]a: Vaillant. De fapt, chiar \n timpul r`zboiului, membrii comuni[ti ai Rezisten]ei franceze editau o publica]ie clandestin`, Le Jeune Patriote, menit` s` insufle curaj [i speran]` francezilor sub ocupa]ie. Dup` eliberare, cum Partidul Comunist Francez era foarte puternic (membri ai s`i au fost chiar inclu[i \n primul guvern al generalului De Gaulle), Le Jeune Patriote, av\nd dreptul [i la o cot` de h\rtie mai mare, a \nceput s` fie editat` [i difuzat` la scar` larg`, s`pt`m\nal, public\nd chiar [i o band` desenat`. Apoi, la 1 iunie 1945, revista este rebotezat` Vaillant (ca un omagiu adus ziaristului [i scriitorului Paul Vaillant-Couturier, unul dintre fondatorii PCF) [i-[i propune s` se adreseze copiilor din mediile populare, a[a cum pentru cei din mediile catolice existau deja revistele Cœurs Vaillants [i Le Journal de Mickey. Iar pentru r`sp\ndirea mesajului lor, nimic nu era mai percutant dec\t banda desenat`.

Astfel, prima BD ap`rut` \n revista Vaillant a fost Fifi, gars du maquis (desene de Auguste Liquois) care exalta, bine\n]eles, valorile Rezisten]ei antinaziste. Au urmat alte BD, mai pu]in marcate ideologic, precum Les Pionniers de l’Espérance (scenariu Roger Lecureux, desene Raymond Poivet), una dintre primele BD science-fiction din Fran]a [i, \n orice caz, cea mai longeviv` (1945-1973). Speran]a era o nav` spa]ial` cu care „pionierii“ Maud (americanc`), Robert (francez), Tsin-Lu (chinezoaic`) [i Rodion (sovietic) pleac` s` descopere – nu s` cucereasc` – Universul.

În anul urm`tor, noi personaje \[i fac apari]ia \n paginile revistei: Bob Malard, aviatorul antinazist, justi]iarul Nasdine Hodja, cavalerul medieval Yves le Loup, C`pitanul Cormorant, cowboy-ul Sam Billie Bill [i mai ales dou` simpatice personaje antropomorfe, Placid [i Muzo, un ursule] [i o vulpi]` desenate de José Cabrero Arnal. Acesta din urm`, refugiat spaniol din regimul dictatorial al lui Franco, petrecuse mai mul]i ani \ntr-un lag`r de concentrare nazist [i, dup` eliberare, se stabilise \n Fran]a unde, neav\nd ocupa]ie, ajunsese muritor de foame, nevoit s` doarm` noaptea pe b`ncile din parcuri.

Cum \n anii ’30 mai publicase benzi desenate cu c`]elul Top \n reviste spaniole, s-a prezentat la sediul redac]iei Vaillant unde, demonstr\ndu-[i talentul, a fost angajat imediat. Va desena ani mul]i seria „Placid [i Muzo“, dar mai ales \l va inventa pe Pif pentru ziarul L’Humanité, figur` care – din 1948 – \nlocuie[te stripurile cotidiene cu Felix the Cat, personaj mult prea marcat ideologic. Pif se face cunoscut rapid, a[a \nc\t, dup` patru ani, se mut` \n paginile revistei Vaillant, devenind \n cur\nd celebru la scar` mondial`. Va fi at\t de iubit de cititori \nc\t, dup` 20 de ani, revista Vaillant \[i va schimba numele \n Pif. Dar s` nu anticip`m.

„Genera]ia din care fac parte [i-a satisf`cut, c\t de c\t, pofta infantil` de cosmopolitism savur\nd paginile s`pt`m\nalului Pif Gadget. Am mai spus-o o dat`: dac` \ntr-adev`r comunismul a f`cut vreodat` un lucru bun, acesta a fost revista (comunist`, totu[i) Pif.“ Adrian Cioroianu, „15 ani de aventuri \n spectrul vizibil“, Lettre Internationale nr. 60/2006

15

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

În 1951, redac]ia Vaillant s`rb`tore[te cu m\ndrie primele sale 300 de numere. Din p`cate, s`rb`toarea este umbrit` de un deficit financiar at\t de mare (primul dintre multe altele) \nc\t Partidul Comunist este nevoit s` fac` apel la membrii organiza]iei sale de tineret – Les Vaillants et les Vaillantes (!) – pentru a str\nge bani prin subscrip]ie [i a salva astfel revista de la faliment. Odat` rezolvat` problema financiar`, redac]ia continu` s` \nc\nte zeci de mii de copii cu aventurile personajelor clasice, dar [i ale unor personaje noi. Apare astfel o band` desenat` magistral de Paul Gillon, de[i cu un mesaj ideologic pronun]at, Fils de Chine, povestind \n imagini odiseea unui t\n`r participant la Mar[ul cel Lung al lui Mao pentru instaurarea comunismului \n China. În anii urm`tori, apar \ns` [i alte benzi desenate, mult mai pu]in marcate ideologic: Arthur le fantôme; Chapa et Group Group; Louk – un c\ine-lup r`t`cit \n nordul Canadei; Jacques Flash – aventurile unui ziarist invizibil; Ragnar Vikingul – o serie desenat` de portughezul Eduardo Texeira Coelho. Aceast` excep]ional` serie a ap`rut mult` vreme f`r` semn`tur`, ulterior semnat`, neutru, Martin Sievre, pentru c` E.T. Coelho era, ca

[i Arnal, refugiat politic, iar Fran]a \ncheiase ni[te conven]ii cu regimul de dreapta al lui Salazar, prin care oponen]ii politici ai acestuia nu aveau drept de munc` \n Hexagon. Abia dup` moartea dictatorului, \n 1973, Coelho a putut semna cu adev`ratul s`u nume, dar nu s-a mai \ntors niciodat` \n Portugalia: dup` un periplu sud-american, s-a stabilit la Floren]a, \n Italia, [i de-acolo [i-a trimis plan[ele la redac]ia Vaillant /Pif [i la editurile cu care a colaborat. În anul 1956 revista \[i m`re[te num`rul de pagini (av\nd acum 32, dintre care jum`tate \n culori) [i public` noi autori, printre care [i Jean Tabary, cel care propune redac]iei aventurile a doi detectivi particulari amuzan]i, Richard [i Charlie.

„Ca mul]i copii din genera]ia mea, eram exaltat de benzile desenate din revista Pif... Revista Pif are un sens aparte \n destinul meu intelectual. Datorit` ei am deprins repede limba francez`, [i de timpuriu. Primul exerci]iu literar de care \mi amintesc este indirect, ca mai toate experien]ele mele, [i este legat de un personaj al acestei reviste, Gai-Luron. Veselul chefliu avea un facies mereu egal cu sine, o privire apoas` [i placid`, o gur` \mpleticit`, ca la buldogi, \n schimb era animat de o mare inteligen]` verbal`. Era iscusit \n calambururi [i subtilit`]i, h\truresemnat \n fa]a adversit`]ilor [i practica o astu]ie care uneori exploata sentimentul absurdului. Inteligen]a unora dintre aceste fabule vesele m-a incitat s` le compun un pandant \n versuri cu rim` \mperecheat`... E instructiv s` m` g\ndesc c` predilec]ia pentru literatura sapien]ial`, la mine, este geam`na \nclina]iei pe care am avut-o pentru Gai-Luron...“ H.-R. Patapievici, Zbor \n b`taia s`ge]ii, Editura Humanitas, 1995

16

Revista Vaillant \n România comunist` Care era \ns` contextul politic european?

Stalin, cel care a supus ]`rile Europei de Est [i a instaurat comunismul cu for]a, murise \n 1953.

La Moscova, puterea a fost preluat` de un colectiv de aparatnici, din care se va desprinde Hru[ciov, cel ce va conduce Uniunea Sovietic` \ntre 1955 [i 1964. El va proceda la destalinizarea URSS [i a ]`rilor-satelit, [i va deschide (chiar dac` foarte limitat) grani]ele lag`rului socialist, permi]\nd schimburi economice [i culturale cu blocul occidental. În România, banda desenat` a fost interzis` \n perioada 1948-1954, considerat` fiind o exponent` a capitalismului decadent. Din 1955 \ns`, unii desenatori locali au propus revistelor pentru copii de atunci – Cravata Ro[ie, Arici Pogonici [i Lumini]a – s` publice [i benzi desenate (foarte cumin]i din punct de vedere ideologic, c\nd nu erau direct angajate, ca adapt`ri ale unor romane [i povestiri sovietice). Desenul acestora este \ns` inspirat din cel al benzilor desenate care ap`reau \n aceea perioad` \n Vaillant, dovad` c` aceast` revist` ajungea totu[i, probabil pe calea diplomatic`, [i \n România.

Cert este c`, \n 1957, un anume Nardom Constantin era abonat la revista Vaillant [i o primea pe adresa Sanatoriului TBC de la Turia, jude]ul Covasna. {i, mai mult ca sigur, nu era singurul.

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

DOSAR

Pifofili din toate ]`rile, uni]i-v`!

Revenind la istoria publica]iei Vaillant: \n urm`torii ani, noi seriale BD au v`zut lumina tiparului, precum Davy Crockett [i Wango (desenate de Coelho), Pifou (fiul lui Pif), Pipsi, Corinne et Jeannot (doi pu[ti farsori imagina]i de Jean Tabary), Nanar et Jujube [i Gai Luron de Gotlib (n`scut \n 1934, \ntr-o familie de evrei unguri originari din Transilvania). În 1963 demareaz` dou` seriale BD cult: Teddy Ted (un cowboy solitar desenat de Gerald Forton) [i Les As (o ga[c` de cinci prieteni simpatici, imagina]i de Greg [i desena]i de studioul s`u).

Num`rul 1000 al revistei Vaillant apare pe 21 iunie 1964 [i este unul special, aniversar, con]in\nd povestiri complete cu aventurile celor mai importante personaje ale sale: Pif, Placid et Muzo, Les As, Arthur le fantôme, Bob Mallard, Nasdine Hodja, Davy Crockett [i Yves Le Loup. Personajul Pif devine din ce \n ce mai \ndr`git de cititori, a[a \nc\t redac]ia hot`r`[te, \n 1965, s` schimbe numele revistei \n Vaillant, le Journal de Pif. Schimbarea nu este doar de form`, ci [i de con]inut, implic\nd apari]ia unor noi seriale BD: Robin de Bois [i Grêle 7/13 (cu Jean Pierre Gavroche, un pu[ti pistruiat care lupt`, cu mijloacele adecvate v\rstei, contra nazi[tilor).

Revista cunoa[te \ns` un nou deficit financiar, iar conduc`torii PCF hot`r`sc s` schimbe membrii redac]iei. Noul colectiv redac]ional propune o formul` inovatoare: s` publice s`pt`m\nal ([i \n 80 de pagini) doar povestiri complete (nu seriale care se \ntindeau de-a lungul mai multor luni, ca \nainte) [i mai ales s` ata[eze revistei un gadget – o juc`rie-surpriz` pe care micii cititori ai revistei s-o asambleze ei \n[i[i. Formula se dovede[te revolu]ionar`: noile personaje care apar \n paginile revistei – Rahan (un aventurier preistoric) [i Dr. Justice (un karatist cu centur` neagr`, trimis special al Organiza]iei Mondiale a S`n`t`]ii \n ]`rile lumii a treia) –, dar [i gadget-urile atr`g`toare fac s` creasc` de peste zece ori tirajul revistei. Din februarie 1969, publica]ia se nume[te Pif Gadget [i, vreme de un deceniu, tirajul s`u mediu s`p-

Plan[e cu Minitehnicus [i Pif desenate de Radu Marian

„Cu Pif-urile «treaba» a \nceput de la gr`dini]`, unde am avut norocul unei profesoare de francez` care m-a \nv`]at, prin c\ntece, abc-ul limbii Hexagonului. Mergeam cu taic`-meu prin anticariate – acolo am descoperit miracolul... vrafuri de Pif-uri vechi, Rahan [i «str`moa[ele» lor, Vaillant-urile anilor ’50’60... La sf\r[itul anilor ’70, BD-urile fran]uze[ti se g`seau – al`turi de preistoricele Rahan – [i la chio[curile de ziare. [Acolo citeam] de la pictorialele cu Pif [i Hercule p\n` la comics-urile u[urele cu Placid et Muzo, Pifou, Gai-Luron, [i p\n` la cele mai sofisticate cu Leonard, Asterix et Obelix etc. sau la serialele cu Teddy Ted, Taranis, Les Robinsons de la Terre, Capitaine Apache, Ayak le loup blanc, chiar comunistul Doc Justice – ca s` nu mai vorbesc de preferatul meu, «vechiul» Corto Maltese din BD-ul lui Hugo Pratt... Pe fundalul cenu[iu, anomic al epocii, asemenea momente erau s`rb`tori nu numai pentru mine, ci pentru to]i copiii din bloc. Într-un an de zile ajunsesem s` [tiu francez`, nu glum` (de-atunci n-am mai \nv`]at nimic, pe ce r`m`sese din franceza din Pif-uri am intrat la Litere, \n 1993).“ Paul Cernat, O lume disp`rut` (volum colectiv), Editura Polirom, 2004

17

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 t`m\nal va fi de 400.000-500.000 de exemplare, urc\nd chiar p\n` la un milion de exemplare \n 1970 [i 1971. De-acum \nainte, printre sutele de mii de cititori ai revistei din lumea \ntreag`, se vor num`ra [i c\teva zeci de mii din România (vreme de mai bine de zece ani, aproape \n fiecare s`pt`m\n` ap`r\nd numele a 5-6 copii români la rubricile „Po[ta redac]iei“ sau „Vrem s` corespond`m“). La sf\r[itul anilor ’60 [i \nceputul anilor ’70, Nicolae Ceau[escu, noul secretar general al PCR, continu` linia „liberaliz`rii“ trasat` de predecesorul s`u, Gheorghe Gheorghiu-Dej (mort \n 1965), astfel c`, printre alte mici bucurii permise cet`]enilor români, era [i aceea de a-[i abona copiii la revista Pif Gadget. În fond, era vorba de o publica]ie editat` de un partid-frate, al c`rui conduc`tor, Georges Marchais, avea s` fac` numeroase vizite oficiale [i private \n ]ara noastr`.

Aventurile colegului Minitehnicus

Plan[` din Arthur le fantôme, desenat` de Mircea Arapu [i publicat` \n Pif Gadget \n 1986

„Pif-urile pe care le \mprumutam de la un vecin al c`rui tat` lucra \n Algeria mi se p`reau \nc\nt`toare, cu Rahan catehiz\ndu-[i compatrio]ii s`lbatici [i pun\nd bazele unor comunit`]i unde triumfa un tribalism etatizat. Le fils de Crao avea dezideratele lui, vis\nd o lume mai bun`, mai dreapt`, mai egal`.

Apoi Les Robinsons de la Terre, cu Zorka, infamul dictator care sem`na at\t de bine cu Hitler sau cu un Heidegger pu]in deformat de lovituri, sau Taranis, galul cu deziderate revolu]ionare, gen Comuna din Paris, Doctorul Justice care \mp`r]ea dreptatea cu m\inile [i cu picioarele deopotriv`, ajut\nd popula]iile lumii a treia, compasional la sensibilit`]ile socialist-revolu]ionare. Majoritatea acestor eroi dezlegau mistere [i alungau supersti]iile \n spirit materialist dialectic [i stiin]ific. Îmi plac \n continuare Pif-urile, revista a disp`rut din p`cate.“ Angelo Mitchievici, O lume disp`rut` (volum colectiv), Editura Polirom, 2004

18

În cadrul acestui proces de deschidere [i colaborare cu Vestul, Ion Negulescu – redactor[ef al nou-\nfiin]atelor reviste pentru copii Cutez`torii [i Racheta Cutez`torilor – va efectua o vizit` la Paris, la redac]ia revistei Pif Gadget. El se va \ntoarce cu mai multe mesaje grafice din partea desenatorilor francezi pentru cititorii români, av\nd totodat` permisiunea de a publica benzi desenate cu Pif [i Hercule [i mai ales cu un foarte simpatic personaj conturat grafic de Cabrero Arnal, Minitehnicus – un robo]el omnipotent care va fi mascota viitorului concurs de BD organizat \n 1970 de redac]iile Cutez`torii [i Pif Gadget.

Ideea este formidabil`: mii de copii cititori ai revistelor Cutez`torii [i Pif Gadget, dar [i talenta]i la desen, trimit redac]iei plan[ele lor cu „Aventurile colegului Minitehnicus“. Pentru jurizare [i decernarea premiilor, Ion Negulescu \l invit` la Bucure[ti pe Cabrero Arnal, ajuns un fel de Dumnezeu al benzilor desenate pentru milioane de copii din \ntreaga lume. Acesta vine \nso]it de o bun` parte din redac]ia Pif Gadget: Georges Rieu (redactorul-[ef), Claude Boujon, Josette Cantos [i Jean Paul Mougin. Ceremonia

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

DOSAR

de premiere are loc \n octombrie 1970 – un moment unic \n istoria benzii desenate din România, pentru c` cel pu]in 10 dintre cei premia]i atunci (30 de premii [i men]iuni, 200 de diplome de merit) vor deveni desenatori profesioni[ti [i vor continua s` publice benzi desenate p\n` \n ziua de ast`zi. Marele premiu l-a c\[tigat atunci Radu Marian, viitor arhitect \n Constan]a, dar [i autor al unor benzi desenate nemuritoare.

Zeci de mii de reviste Pif vin acum \n ]ar` \n fiecare s`pt`m\n`, dar acestea trebuie pl`tite, [i \nc` \n valut` forte. Bine\n]eles, conducerea de partid [i de stat nu este de acord s` risipeasc` devizele ]`rii pe ni[te futilit`]i. Prin urmare, redac]ia Pif propune autorit`]ilor române s` tip`reasc` \n contrapartid` albume [i reviste pentru Editura Vaillant. Astfel, \n 1970 [i 1971 vor fi tip`rite dou` albume desenate de Jean Tabary, cu peripe]iile lui Corinne [i Jeannot, iar din 1970 [i p\n` \n 1980 va fi tip`rit` trimestrial, la Combinatele poligrafice de la Bucure[ti [i Craiova, noua revist` Rahan. Potrivit acordului comercial, mai multe mii de exemplare din Rahan r`m\neau \n ]ar`, astfel c`, vreme de zece ani, copiii români au putut cump`ra de la chio[curi nu doar Pif Gadget, ci [i revista cu aventurile „fiului vremurilor s`lbatice“. În Fran]a, povestea Pif Gadget continu` cu noi personaje care \[i fac apari]ia \n paginile revistei: Corto Maltese (desenat de italianul Hugo Pratt), personaj cult \n istoria BD-ului european; Fanfan la Tulipe; „ozeneul“ Mysterieuse matin, midi et soir, o excep]ional` band` desenat` de Jean-Claude Forest (cel care o imaginase pe Barbarella, prima pin-up intergalactic` din BD-ul francez); Surplouf, pu[tiul corsar desenat de Cezard; Dicentim, micu]ul Franc, imaginat de Kamb pe baza unui joc de cuvinte; greiera[ul Sylvio al lui Philippe Luguy; Corsarul Julien, desenat de Gillon dup` modelul c\nt`re]ului \n vog` Julien Clerc; detectivii Sandberg et fils, imagina]i de scenaristul Patrick Cothias [i de desenatorul spaniol Alfonso Font.

Cothias va scrie totodat`, pentru desenatorul André Juillard, scenariul aventurilor lui Masquerouge, o epopee medieval` ce avea s` se bucure de un mare succes. Au mai ap`rut c`petenia in-

dian` Okada; galul Taranis; Marine, fiica ventriloc` a unui pirat (desenat` de Pierre Tranchand pe scenariul lui Corteggiani) etc. Din p`cate, \n urma crizei petrolului din 1973 (care a dus la m`rirea considerabil` a pre]ului h\rtiei), dar [i a cre[terii nivelului de trai al francezilor (ce a f`cut ca televiziunea s` devin` principala lor distrac]ie), revista Pif Gadget intr` din nou \n criz`, pierz\ndu-[i mul]i cititori. Încerc\nd s` se men]in` pe linia de plutire, redac]ia schimb` din nou (\n 1982) numele revistei – \n Le Nouveau Pif –, dar renun]` la crea]iile originale, prefer\nd benzi desenate ap`rute la alte edituri: Robin du Bois, Lucky Luke, Asterix, Boule et Bill, Les Schtroumps, Gaston Lagaffe. Apar totu[i [i benzi originale, adapt`ri literare dup` scriitori cunoscu]i (Jules Verne, Jack London, Robert Merle), precum [i c\teva noi serii: „Tarao“ (fiul lui Rahan), desenat de Marcello, pe scenariul lui Roger Lecureux; „Smith et Wesson“ de Tranchand [i Corteggiani; „Radio Kids“ de Curd Ridel etc.

„Copil`ria mea, ca [i a at\tor altora, este inseparabil` de aroma special` a plasticului \n care sosea \nvelit \n RSR minunatul Pif. Odat` desf`cut cu grij`, urma surpriza, acel gadget care nu sem`na deloc cu cenu[iile juc`rii socialiste. Totul ]inea de un inventar al minunilor, de la mingea care se lipea de pere]i, dup` o singur` aruncare, p\n` la aeroglisorul \n care eroii prefera]i c`l`toreau \n momentele de cump`n`.

Versiunea francez` a benzilor desenate americane, p`truns` \n România socialist` gra]ie rela]iei privilegiate dintre editor [i PCF, \[i etala poten]ialul de aventur` [i rafinament ce le lipsea cutez`torilor autohtoni. H\rtia fin`, desenele finisate, instantaneele cu echipa Fran]ei de la mondiale, coresponden]a cu copiii din \ntreaga lume, un \ntreg farmec pervers al capitalismului, fie [i cosmetizat comunist, p`trundea prin aceast` fereastr` \ntredeschis` [i, apoi, blocat` progresiv. Surogatele de Batman, Superman, X-men [i Spiderman erau mult mai pa[nicii [i volubilii Pif, Hercule, Placid, Muzo, Leo, dar [i maleficul Krapulax sau curajo[ii Robinsoni ai p`m\ntului, exila]i \n afara galaxiei.“ Ioan Stanomir, O lume disp`rut` (volum colectiv), Editura Polirom, 2004

19

Fotografie realizat` \n timpul Salonului BD de la Constan]a – octombrie 2008, Muzeul de Art`.

De la st\nga la dreapta: François Corteggiani, redactor-[ef al revistei Pif, cel mai v\rstnic pifofil român – vizitator anonim al Salonului, Mircea Arapu, tehnoredactor [i desenator al revistei Pif.

DOSAR

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Un român \n redac]ia Pif Gadget

nu putea s` publice benzi desenate \n revistele române[ti, a plecat din ]ar` \n 1978. Dup` mai multe BD ap`rute \n alte publica]ii, el este angajat de Pif Gadget [i public` (\ntre 1982 [i 1987) 36 de episoade din seria „Arthur le fantôme“, precum [i c\te trei episoade din seriile „Pif et Hercule“ [i „Placid et Muzo“. Din p`cate, cititorii români nu vor citi aceste benzi desenate de compatriotul lor, deoarece revista nu mai venea \n România din decembrie 1980. Chiar [i scutit` de plata \n valut` forte, conducerea statului hot`r\se c` [colarii români nu au nevoie s` citeasc` reviste „capitaliste“. Era sf\r[itul unei epoci – [i \nceputul alteia, de foame [i de frig ([i nu doar la propriu), ce avea s` duc`, dup` nou` ani, la pr`bu[irea regimului comunist.

Marea noutate – [i prilej de m\ndrie pentru noi, românii – este apari]ia \n paginile revistei a semn`turii „Arapu“, pentru episoade noi din seria „Arthur le fantôme“ (autorul acesteia, Cezard, murise \n 1977). Semn`tura \i apar]ine lui Mircea Jean Arapu, unul dintre pu[tii c\[tig`tori ai concursului BD din 1970 [i care, dezam`git c`

Începutul sf\r[itului

„Uitam imediat tot ce debitam la curs [i nu [tiam cum s` ajung mai repede acas`, s` m` bucur de colec]ia mea de Pifuri. Îmi lipseau doar c\teva numere, pe care le c`utam cu pasiunea [i nebunia colec]ionarului. Umblasem prin toate anticariatele, v\nz`torii deja m` cuno[teau, \mi deschideau u[a prin spate, s` intru direct la teancuri. Iubeam benzile desenate, m` reg`seam \n lumea cauciucat` a Castravetului mascat [i sim]eam bucurii inimaginabile \n c`l`toriile transatlantice ale lui Corto Maltese. Îmi pl`ceau slipul de piele al lui Rahan [i b\ta noduroas` cu care Gardianul-{ef \l urm`rea pe Leo. Aveam 38 de ani, ma[in`, o slujb` stabil`, o femeie adev`rat` l\ng` mine [i tot ce m` fascina era slipul de piele al lui Rahan!

Fire[te, a[a cum sus]in doctorii, de la Dr. Justice la Arcadie Percek, toate mi se tr`geau din ad\nciturile copil`riei.“ Ion Manolescu, Derapaj, Editura Polirom, 2006

20

În Fran]a, degringolada (noului) Pif Gadget continu`, [i num`rul 1000 al revistei apare, \n mai 1988, f`r` mare tam-tam. Ultima sa ini]iativ` interesant` este publicarea – \n anul bicentenarului Revolu]iei Franceze – a serialului „Noël et Marie“, desenat de celebrul Jean-Yves Mitton, pe scenariul lui Jean Ollivier [i al lui François Corteggiani. Revista \[i pierde inexorabil cititorii, \ntr-un context economic nefavorabil, \n care publicarea tot mai multor albume de benzi desenate „omor\se“ deja c\teva reviste BD celebre (Tintin, Pilote, Metal Hurlant, Circus). A[a \nc\t, in iunie 1992, societatea editoare Vaillant Miroir – Sprint declar` falimentul. Partidul Comunist \ncearc` s` salveze totu[i revista, iar trei luni mai t\rziu \nfiin]eaz` o nou` editur`, Scandedition, care public` \n continuare noul Pif – lunar, f`r` gadget [i cu benzi desenate ce ocup` mai pu]in de o treime din spa]iul editorial. Dup` un an, \n octombrie 1993, revista Pif se opre[te definitiv, la num`rul 1253.

Potrivit anumitor speciali[ti, o cauz` a falimentului revistei Pif a fost [i pr`bu[irea regimurilor comuniste, care constituiau totu[i o pia]` de desfacere foarte important`, pl`]ile f`c\ndu-se – centralizat [i regulat – de c`tre statele respective (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Germania Democrat`, Iugoslavia, România, chiar [i URSS).

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Nostalgia „Pif“ – fenomen de mas` Nostalgia „Pif“ a r`mas \ns` foarte puternic`, iar \n 2004, un fost redactor-[ef al ziarului l’Humanité, Patrick Appel Muller, \mpreun` cu binecunoscutul scenarist [i desenator François Corteggiani, relanseaz` revista Pif Gadget. De data aceasta lunar` ([i cu gadget), publica]ia reia c\]iva dintre vechii eroi – Pif, Couik, Rahan, Dr Justice –, dar \ncearc` s` impun` [i personaje noi, promov\nd [i \ncuraj\nd tinerele talente. Afl\nd de reapari]ia Pif, compatriotul nostru Mircea Arapu las` totul deoparte [i se prezint` la sediul redac]iei, fiind angajat pe loc, ca tehnoredactor. Va reu[i \ns` s` plaseze mai multe desene [i stripuri \n pagina de sumar a revistei, ba chiar va semna benzi desenate \ntregi, precum [i patru coperte ale publica]iei. Primul num`r s-a v\ndut \n 300.000 de exemplare – un succes nesperat. În urm`toarele luni \ns`, v\nz`rile scad spre 100.000 de exemplare, iar \n 2006 are loc [i o punere sub urm`rire judiciar`; redac]ia se zbate s` g`seasc` noi formule de atragere a cititorilor, editeaz` inclusiv albume [i suplimente, dar degeaba, sf\r[itul se apropie. În ianuarie 2009, un tribunal din Paris declar` falimentul revistei, care are un deficit financiar de 4.000.000 euro. Povestea lui Pif Gadget se opre[te (deocamdat`) aici, dar personajele sale, precum [i creatorii lor [i-au c\[tigat locul binemeritat \n panteonul benzii desenate mondiale! În România, nostalgia a fost at\t de mare \nc\t, \n 1991, au ap`rut patru numere dintr-o revist` Pif editat` \n francez`, dar destinat` cititorilor români; \n 1996-1997, Sorin {tef`nescu, binecunoscut scriitor SF [i scenarist BD, editeaz` 14 numere din revista PIF Surprize (cu gadget!), unde aventurile personajului-vedet` s\nt desenate de autori români. De asemenea, \n 2003, o editur` bucure[tean` a publicat patru numere din revista Rahan, iar \n 2007, o alta a editat [apte numere. Din p`cate, toate aceste \ncerc`ri au capotat, editorii, de[i pasiona]i, neav\nd nici suficient` experien]` \n marketing, nici un puternic trust de pres` \n spate. {i totu[i, exist` \n continuare mii de „pifofili“ r`sp\ndi]i \n \ntreaga ]ar`, care colec-

DOSAR ]ioneaz` cu perseveren]` revistele Vaillant / Pif Gadget, scriu c`r]i [i articole despre pasiunea lor neostenit` [i \i invit` pe marii creatori de BD publica]i \n Pif la Salonul Românesc al Benzii Desenate. În 1997, la Bra[ov, invita]i de onoare au fost André Juillard, Philippe Luguy [i scenaristul lor, Patrick Cothias; \n 2006, la Bucure[ti, Curd Ridel a expus la sala Dalles, iar \n 2008, cu ocazia \mplinirii a 60 de ani de la na[terea personajului Pif, a fost organizat` la Muzeul de Art` din Constan]a o edi]ie aniversar` a Salonului, fiind invita]i o parte dintre membrii redac]iei [i mai mul]i colaboratori ai revistei. Ei s-au \nt\lnit acolo cu un public fidel [i numeros, cu c\]iva dintre c\[tig`torii concursului BD din 1970 (arhitec]ii Radu Marian [i Cristian Ciomu), dar [i cu scriitorul Ion Manolescu, al c`rui roman din 2006, Derapaj, are ca fir narativ c`utarea disperat` a unui num`r pierdut din revista Pif Gadget, num`r ce ascunde dezlegarea misterului unui secret planetar.

■

„În privin]a revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialist` a editorului, frati-meu era c`zut \n cap dup` ele. Îl adula pe s`lbaticul blond, care nu prididea s` fie curajos, justi]iar, viteaz, proasp`t b`rbierit, agil, iscusit \n m\nuirea armelor [i curtenitor cu femeile de grot`. A suferit nespus c\nd acel homo sapiens exemplar, revoltat de apuc`turile exploatatorilor rupe[tri, a fost atins de-o s`geat` otr`vit` [i s-a pr`bu[it f`r` suflare la marginea unei mla[tini. Atunci am v`zut cu ochii mei c` o s`pt`m\n` poate fi plumburie chiar [i pentru un pu[ti de gr`dini]`. Noroc c`-n epoca de piatr` ploua c\teodat` toren]ial, stropii erau at\t de de[i, de mari [i de p`trunz`tori, \nc\t au fost \n stare s` spele veninul din ran` [i s` alunge bacteriile care pl`nuiau o infec]ie. Rahan s-a f`cut bine, \ngrijit de-o brunet` ame]itoare care nu se sinchisea c` umbrela [i pelerina nu fuseser` inventate; fata, \n costumul ei de baie din bl`ni]` de leopard, a aprins [i a \ntre]inut un foc, a preg`tit leacuri [i fierturi din plante, s-a mi[cat unduios [i t`m`duitor printre stalactite [i stalagmite; Matei s-a \nveselit; via]a a mers \nainte.“ Filip Florian & Matei Florian, B`iu]eii, Editura Polirom, 2006

21

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

CRITIC~ LITERAR~

tic; examenul analitic-descriptiv al operei \n toate componentele ei deconcertant de diversificate se asociaz` aici cu un examen la fel de atent al recept`rii. Scriitorul (memorialist, polemist, publicist [i traduc`tor), omul de [tiin]` (cu preocup`ri merg\nd p\n` la istoria religiilor [i a artei, heraldic`, paleontologie...), teoreticianul cultural [i criticul literar s\nt discuta]i cu suple]e [i cu un spirit critic pe care nevoia „recuper`rii“ nu-l inhib` dec\t rareori. Elementul biografic [i „fizionomic“ al lui H(enric) Sanielevici – dar [i al familiei, pardon, dinastiei sale care a dat destui savan]i – d` adev`rata savoare a c`r]ii. Evident, o „reabilitare“ adev`rat` a autorului \n spe]` este ca [i imposibil`, cel pu]in \n planul ideilor, „prin]ul Henric“ av\nd grij` s` calce \n aproape toate gropile [i s` comit` aproape toate gafele posibile. S-a situat, oricum, \n r`sp`r cu tot ce \n]elegem noi azi prin critica literar`. Nu numai el a p`]it-o \ns`, ci aproape toat` „critica [tiin]ific`“ [i cultural` a epocii... Ar fi fost – cred – extrem de interesant un examen aprofundat al acesteia. Dar Sanielevici poate fi recuperat ca ferment [i ca scriitor de idei \nzestrat cu darul expresiei polemice [i cu o mare inteligen]` speculativ`, capabil de conexiuni surprinz`toare \ntre cele mai diverse domenii culturale (paralela cu Clasicism, baroc, romantism a lui G. C`linescu nu e lipsit` de sens). Incomod, dificil, noninseriabil, iritabil, egocentric, el este, de fapt, un „caz“ reprezentativ pentru cultura român` de la \nceputul secolului al XX-lea [i pentru e[ecurile criticii antiestetizante. Ca director al Curentului nou, viitorul autor al Poporanismului reac]ionar a fost, \n parte, [i un „precursor“ al Vie]ii române[ti (rela]ia sa fluctuant` cu Ibr`ileanu este urm`rit` atent de Adrian Jicu).

F`r` s` str`luceasc` \n plan interpretativ, cu limite dictate de forma]ia strict literar` a monografului, dar deloc plat` sau conformist`, lucrarea se remarc` printr-o acurate]e [i o seriozitate meticuloas` ce anun]` un critic [i un istoric literar prob. Ea constituie deja principalul reper exegetic al celor care se vor apropia, \n viitor, de figura provocatoare [i original` a celui care a fost H. Sanielevici.

■

H. Sanielevici, un „caz“ reexaminat Adrian Jicu Dinastia Sanielevici. Prin]ul Henric, \ntre uitare [i reabilitare Colec]ia „Noua critic` [i istorie literar`“ Editura Cartea Româneasc`, 2008

24,95 lei

Despre H. Sanielevici (1875-1951), personalitate controversat`, excentric` [i polimorf` a „criticii [tiin]ifice“ române[ti de la \nceputul secolului al XX-lea, se vorbe[te ast`zi prea pu]in \n universit`]i. Cel mai adesea – deloc. Iar atunci c\nd se vorbe[te, criticul – \n spe]` – apare de regul` \n ipostaza unui bizar elucubrant, autor al „tabloului sinoptic“ din revista Curentul nou (1905), \n care sistematiza [i demasca viciile din povestirile de \nceput ale lui Sadoveanu. Pe scurt – ceva \ntre canonicul Grama [i Hasdeu din faza spiritist`. Faptul c`, \n 2008, t\n`rul universitar b`c`uan Adrian Jicu \i dedic` o prim` monografie informat` [i onest` ]ine – cred – [i de nevoia tinerei genera]ii de a recupera personalit`]i marginalizate canonic ale trecutului nostru cultural. Cu alte instrumente [i dintr-o alt` perspectiv`, un demers oarecum asem`n`tor a \ntreprins, relativ recent, un merituos coleg de genera]ie al lui Jicu, clujeanul Adrian Tudurachi, \ntr-o subtil` tez` „revizionist`“ despre Mihail Dragomirescu (Destinul precar al ideilor literare, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006). Adev`rul e c`, excep]ie f`c\nd capitolul substan]ial din cartea lui Z. Ornea (Trei esteticieni. Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu, Editura pentru literatur`, 1968), nimeni nu i-a mai acordat aten]ie extravagantului psiho-socio-antropolog, estetician [i ideolog, autor al unor specula]ii stranii de antropologie rasial` [i nu numai. Teza de doctorat – oportun rafistolat` – pe care i-o dedic` Adrian Jicu lui Sanielevici evit` ariditatea protocolar` \n favoarea unei combina]ii suple de cercetare monografic` [i eseu cri-

22

Paul Cernat

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

De la eros la agapé Dan Lungu Cum s` ui]i o femeie Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2009

Dac` Amos Oz dezv`luie, \ntr-un roman tulbur`tor, o „metod`“ prin care S` cuno[ti o femeie, Dan Lungu imagineaz`, \n cea mai recent` carte a sa, o poveste despre Cum s` ui]i o femeie. Mizele literar-„instructive“ ale celor dou` istorii intime par mai degrab` opuse: „«s` ui]i o femeie» \nseamn`, \ntr-un anumit fel, «s` nu mai cuno[ti o femeie»“ – afirm` scriitorul român \ntr-un interviu. Îns` a[a cum Yoel \ncearc` s` descifreze enigmele unei vie]i conjugale e[uate, [i protagonistul din Cum s` ui]i o femeie se str`duie[te, post-factum, s`-[i (re)cunoasc` iubita, pentru a \n]elege resorturile psihologice ale plec`rii sale [i a reu[i s-o dea uit`rii.

Un bilet scurt [i n`ucitor reprezint` amorsa narativ` a romanului lui Dan Lungu: „«Drag` Andi, am plecat. Te rog s` m` ier]i! C\ndva o s` \n]elegi. Marga»“. În primul moment, personajul masculin crede c` prietena \i joac`, precum alt` dat`, o fars`. Dup` ce-o caut` prin toat` casa [i nu o g`se[te, surpriza dispari]iei \[i face efectul, aduc\ndu-l \ntr-o stare de buim`ceal` tragi-comic`: „În mod absolut stupid, am prins a scoate pu]inele c`r]i din bibliotec`. Am inspectat cu ochi suspicios vaza, cutia cu ace [i husa rachetelor de tenis. Ibricul [i polonicul.

Culmea prostiei am atins-o c\nd m-am c`utat plin de zel \n propriile buzunare“. Misterul evapor`rii Marg`i \ncepe apoi s`-l macine dureros pe Andi, care, \n timp ce developeaz`, din memorie, fragmente-cheie ale filmului acestei rela]ii, ajunge s` con[tientizeze fascina]ia femeii, echivalent`, \ntr-un fel, cu o „insuportabil` u[ur`tate a fiin]ei“. Marga, jurnalist` la suplimentul „monden“ al unui ziar local, pare un avatar act-

RECENZII ualizat al Otiliei lui C`linescu: capricioas`, copil`roas`, imprevizibil`, excesiv` \n cochet`rie [i fermec`toare \n egoismul ei incon[tient.

Privit` prin prisma portretului ce se contureaz` treptat din amintiri, ie[irea Marg`i din via]a lui Andi r`m\ne oarecum stranie, dar mai pu]in surprinz`toare. Scena apari]iei meteorice – la trei zile dup` ce se cunoscuser` – \n mizera garsonier` \nchiriat` a b`rbatului este, cu tot hazul ei nebun, extrem de relevant` pentru psihologia \ntortocheat` a Marg`i.

Alternativ cu romanul analitic al erosului, Cum s` ui]i o femeie desf`[oar` [i o „ini]iere“, cu un aer cam demonstrativ \ns`, \n tainele iubirii cre[tine. Andi, jurnalist ca [i Marga, dar la „investiga]ii“ (prilej pentru autor de a oferi [i o schi]` critic` a practicii jurnalistice de azi), este trimis s` realizeze un reportaj despre poc`i]i. În conjunctura special` a desp`r]irii de Marga [i a unei crize financiare care \l las` f`r` locuin]`, t\n`rul furios [i sup`rat \l cunoa[te pe prezbiterul Set, un om plin de umor [i de bun-sim]. Acesta \l prime[te \n casa sa [i \l introduce discret \n lumea – uimitoare prin bun`tate, altruism [i serviabilitate – a adventi[tilor. Chiar dac` nu ajunge s` se converteasc` la religia bl\ndului Set, Andi se contamineaz` totu[i, f`r` s` vrea, de spiritul ei. Trecerea de la perspectiva \ngust` a erosului la aceea extins` a lui agapé se traduce la nivel narativ prin \nlocuirea simbolic` a persoanei I cu persoana a III-a. Uitarea unei iubiri se \mplete[te, astfel, cu descoperirea alteia, esen]ial` pentru restabilirea echilibrului sufletesc al personajului.

Cum s` ui]i o femeie este un roman pe care nu po]i s`-l la[i din m\n`, dorind s` afli, \mpreun` cu Andi, „enigma“ Marg`i. La sf\r[it, dup` ce autorul \]i sugereaz` r`spunsul, acesta devine aproape lipsit de importan]`. Scriitura elegant`, [tiin]a altern`rii registrelor stilistice [i analiza psihologic` merit` \ns` traseul lectorial. Ca [i „mesajul“ umanist al c`r]ii. Dan Lungu nu prezint`, \n hainele fic]iunii, o re]et` precis` pentru „cum s` ui]i o femeie“. Te invit`, de fapt, s` nu-]i ui]i aproapele.

■ Gabriela Gheorghi[or

23

39,90 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

cadavre [i femei fatale, Phillip Marlowe fenteaz` pe alocuri o \ntreag` tradi]ie a policier-ului, prin bizare puseuri reflexive. Înainte de a fi un detectiv cu minte brici [i s\nge rece, el este un burlac \nsingurat [i anxios, \nduio[`tor prin autenticitatea sa sufleteasc`, urm`rind „derutat, fascinat, oripilat, firele unor \nt\mpl`ri \n care este implicat f`r` voia lui, ca \ntr-un soi de somnambulism pe marginea pr`pastiei“. Dat ca \nvins \n contextul relativismului moral care \l absoarbe, Marlowe iese c\[tig`tor din pariul estetic, fiind „investigator al nev`zutelor [i nu al aparen]elor nemilosului univers tentacular“.

Ora[ul american din fic]iunea lui Chandler nu mai e, de fapt, ringul cool \n care agentul superpotent \i pune la zid pe r`uf`c`tori, ci o lume ie[it` din ]\]\ni, haotic` [i pervers`, de aceea[i culoare cu melancolia supur\nd` a eroului. Abulic la modul existen]ialist, descentrat ca personajele modernismului \nalt, Marlowe se ]ine [chiop`t\nd de un cod etic demodat [i „dogit“, rico[\nd f`r` sc`pare pe o spiral` a rateului personal. Ce se \nt\mpl` atunci cu promisiunea evazionist` [i consolatoare a genului, care – simplist spus – cere ca dreptatea s` fie restabilit` de un erou excep]ional? Exact acest echivoc al nara]iunilor lui Chandler, plasate „nici suficient de ad\nc \n spa]iul literaturii, nici destul de departe de conven]iile prozei poli]iste“, le confer`, cu toat` ironia inclus`, tu[e de „metafizic`“.

Nu \n ultimul r\nd, se dovede[te c` abordarea marginalit`]ii literare, aflat` mereu \n proximitatea fierbinte a istoriei sociale, e cu mult mai provocatoare din unghiul istoriei ideilor dec\t literatura canonic` [i chiar dec\t arhivele istorice ca atare. Tabloul Americii dezorientate a deceniilor 5 [i 6 e – \n lectura lui Mih`ie[ – viu, palpitant [i dramatic, scutit de orice idealizare retro.

A[a c` studiul despre Marlowe m` determin` serios s` m` apuc, chiar [i sub titlu de infrac]iune, de romane poli]iste. Scris alert, coleric [i americ`nesc, documentat la s\nge [i cu analize de text de prima linie, eseul lui Mircea Mih`ie[ este criminal de bun.

■

Detectiv sub urm`rire Mircea Mih`ie[ Metafizica detectivului Marlowe Editura Polirom, 2008

27,95 lei

Care s\nt [ansele s` te pui cu agilul, misteriosul [i duplicitarul Detectiv american – dac` nu e[ti nici delincvent, nici scenarist – [i s`-]i r`m\n`, chiar dup` dezlegarea enigmelor, \nc` un glonte pe ]eava pu[tii? Duelul eseistic al lui Mircea Mih`ie[ cu Phillip Marlowe al lui Raymond Chandler se joac` elegant [i tensionat la un fel de rulet` ruseasc` ce p`streaz` mereu pe muchie, \n pofida bif`rii tuturor pistelor posibile, o doz` derutant` [i seduc`toare de explozibil.

Studiu de personaj [i analiz` a unui gen literar (romanul poli]ist postbelic), eseul mobilizeaz` un \ntreg arsenal documentar [i teoretic, f`r` a [tirbi nimic din misterul unei epoci scrise [i ecranizate \n clar-obscur.

C` autorul aduce discret cu sine o dragoste de fan pentru romanele poli]iste nu d`uneaz` defel protocolului \nt\lnirii de la egal la egal cu acest magnet iconic al imaginarului popular. Literatura „de jos“, Mircea Mih`ie[ o mai explorase, de pe pozi]iile unei parodii tandre, al`turi de Adriana Babe]i [i Mircea Nedelciu, \n Femeia \n ro[u. La ani distan]` de mizele experimentale ale romanului, eseistul propune acum o dezbatere incitant` despre grani]ele fluide ale unei proze menite consumului [i n`scute din presiunea stereotipiilor, dar care cocheteaz` delicios cu „literatura propriu-zis`“.

Detectiv \ntruc\tva masochist, de vreme ce pleac` \n c`utarea unei intrigi pur estetice, Mircea Mih`ie[ investigheaz` \n romanele lui Chandler momentele \n care scriitura dep`[e[te cadrele fic]iunii noir, deschiz\nd bre[e \nspre o analiz` mai profund` a universului uman. Astfel, de[i se mi[c`, \n ton cu re]eta, printre intrigi,

24

Adriana Stan

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Încurc`turi teologice Evelyn Waugh Întoarcere la Brideshead Colec]ia „Mae[trii Leda“ Editura Leda, 2009

Întoarcere la Brideshead te prinde \nc` de la „Prolog“, pentru c` \]i f`g`duie[te toat` garderoba literaturii de \nalt` ]inut` [i satisfac]iile aduse numai de acele c`r]i pe care anglo-saxonii le numesc la apari]ie „an instant classic“: form`, stil, atmosfer`, personaje memorabile, o lume cu at\t mai fascinant` cu c\t e surprins` chiar la amurg, o intrig` generoas` [i, nu \n ultimul r\nd, o poveste de dragoste. Hazardul [i r`zboiul \i \ncartiruiesc pe c`pitanul Charles Ryder, \mpreun` cu superiorii [i solda]ii s`i, la Brideshead, pe domeniul Marchmain, \ntr-un impun`tor conac – o veritabil` lec]ie de istoria arhitecturii concentrat` \ntr-o singur` cl`dire. Nu e de mirare, a[adar, c` Ryder, care-i cunoa[te aproape fiecare cotlon, simte nevoia s` se elibereze de o imens` povar` emo]ional`. Ultimii dou`zeci de ani din via]a sa ar fi s`raci f`r` prezen]a acestei str`vechi locuin]e [i, mai ales, f`r` strania familie Marchmain: excentricul Sebastian, fost coleg la Oxford, surorile lui, Julia [i Cordelia, dar [i sobrul lor frate, Brideshead (Bridey), autoritara Lady Marchmain [i so]ul ei, un patriarh capricios, autoexilat la Vene]ia \mpreun` cu amanta \n urma unui conflict conjugal spectaculos. Un detaliu semnificativ: aristocrata familie e catolic`.

Nara]iunea urmeaz` un fir cronologic perfect vizibil. Maturizarea personajelor are loc \n paralel cu schimb`rile climatului social-politic din anii ’20-’40, ca dup` un calendar cu filele rupte una dup` alta. Petrecerile dezl`n]uite de la Oxford, alcoolismul progresiv al lui Sebastian [i \nr`ut`]irea rela]iilor sale cu familia, str`daniile doamnei Marchmain, o catolic` fervent`,

RECENZII autoritar`, de a p`stra tradi]ia intact` \ntr-o ]ar` unde anglicanii predomin`, evolu]ia [i e[ecurile profesionale [i amoroase ale lui Charles, c`snicia Juliei, modele vestimentare, muzica, automobilele, cluburile, st`rile suflete[ti primesc, pagin` cu pagin`, patina timpului. Personajele reprezint` punctul forte al romanului. Al`turi de protagoni[ti, apari]iile efemere (Anthony Blanche, un dandy intrigant, bizarul tat` al lui Charles, ambi]iosul Rex Mottram, pis`logul domn Samgrass, Celia Ryder, so]ia dispre]uit`) s\nt la fel de pline de personalitate. Totu[i, \n a doua jum`tate a romanului, ceva nepl`cut \ncepe s` se insinueze. Inevitabil, sose[te [i momentul c\nd \n]elegi c` Evelyn Waugh \]i propune o tez`. Atunci realizezi de ce subtitlul c`r]ii, Amintirile sacre [i profane ale c`pitanului Charles Ryder, nu e ironic. Pl`cerea lecturii se curm` brusc. F`g`duielile de la \nceput nu se ]in.

E clar, \nc` din momentul c\nd Charles o z`re[te pentru prima oar` pe Julia \nd`r`tul lunetei unui Rolls-Royce [i, pu]in mai t\rziu, din felul cum \i studiaz` picioarele ap`s\nd pedalele unui automobil, c` \ntre cei doi se va \nfiripa o iubire p`tima[`, dar asta nu deranjeaz` deloc. Nu trebuie dec\t s` participi la desf`[urarea fireasc` a evenimentelor. În schimb, faptul c` personajele principale, inclusiv agnosticul Charles, sf\r[esc, r\nd pe r\nd, \n fa]a unui preot, a unui crucifix, a unei candele te aduce la exasperare. Problema nu e \ntoarcerea lor la credin]` (alcoolicul Sebastian ajunge un soi de mistic antinomist, iar dr`g`la[a Cordelia – o ascet` cu tr`s`turi aspre, senzuala Julia se transform` \n imaginea fidel` a mamei ei, b`tr\nul, scepticul Lord Marchmain se \nchin` pe patul de moarte), ci maniera neverosimil`, patetic` [i mult prea transparent` \n care procedeaz`, ca [i cum Waugh le-ar fi refuzat categoric o alt` op]iune. Toate aceste vie]i, construite mig`los, se spulber` cu ultima treime a c`r]ii \ntr-un strident exerci]iu de pio[enie, iar chipurile [i gesturile de care te-ai ata[at s\nt umbrite tot mai tare de prea multe probleme teologice [i prea pu]in` estetic`.

■ Alexandru Budac

25

44,90 lei traducere din limba englez` [i note de Mihnea Gafi]a

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

mereu de presiunea unei sexualit`]i excesive [i deviante. Din rela]iile lor extraconjugale s-au n`scut mon[tri care b\ntuie, apocaliptic, existen]ele fiilor legitimi. Rook [i fratele lui maladiv Lexie s\nt cele dou` victime ale trecutului obscur al familiei Ashover. Totodat`, ei r`m\n [i purt`torii „defectului“ de „impuls reptilian“ – interpretat \n roman ca o „vin` tragic`“, o „damnare“ transpersonal`. Rook iube[te simultan trei femei: concubina Netta Page, so]ia pastorului anglican William Hastings (Nell, pe numele ei) [i veri[oara Ann. „Dilema“ lui fundamental` este dac` ar trebui s` renun]e la via]a erotic` dezordonat` a prezentului [i s`-[i \ntemeieze o familie sau nu. Netta, de[i aparent singura care are un efect mesmeric asupra vulcanicului mo[ier, a c`zut \n alcoolism [i, oricum, e de condi]ie social` modest`, induc\nd riscul unei mezalian]e (ea, de altfel, va pleca la un moment dat, produc\ndu-i lui Rook o stare de angoas` vecin` cu nebunia). Nell pare, dup` caracterizarea protagonistului \nsu[i, o „dobitoac` roman]ioas`“, care-[i \n[al` so]ul, pe prelatul Hastings, mai degrab` dintr-un automatism imatur dec\t din pasiune (foarte cur\nd, Rook o va descoperi acupl\ndu-se violent cu propriul lui frate, bolnavul etern Lexie, \n Poiana }\]ei). În sf\r[it, Lady Ann, veri[oara stilat`, dar pervers` ea \ns`[i, constituie pentru Rook un divertisment de tinere]e [i prea pu]in obiectul unui angajament sentimental total (constr\ns de \mprejur`ri, eroul se va c`s`tori totu[i cu ea). Oscilarea permanent` a personajului (al`turi de „vina“ mo[tenit` ereditar) reprezint` premisa (psihologic`) a conflictului tragic.

Tragedia \[i atinge punctul culminant \n clipa \n care reverendul Hastings (ce lucreaz` la un opus magnum al \n]elepciunii universale) iese din nihilismul sardonic [i mizantrop care l-a caracterizat ini]ial [i devine un scelerat tipic (\l ucide pe Rook cu o grebl`, \ntr-o scen` profund sangvinar`). Ironic, dup` moartea protagonistului, Ann \i va na[te acestuia un fiu. „Tara“ istoric` nu se stinge deci aici, ci \[i urmeaz` cursul, neab`tut, spre viitor.

■

Carne trémula John Cowper Powys Cercul nebunilor Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2009

38 lei traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian

Contextualizarea faimosului titlu din filmografia lui Almodóvar nu este \nt\mpl`toare.

Asemenea regizorului spaniol, scriitorul britanic John Cowper Powys (n`scut \n 1872, mort \n 1963, absolvent al Universit`]ii Cambridge, laureat, \n 1958, al premiului „Placa de Bronz“, oferit de Academia Liber` din Hamburg, tr`itor, o bun` bucat` de timp, \n Statele Unite, unde Theodore Dreiser l-a numit „genial“, obsedat toat` via]a de ocultism [i, cu prec`dere, de misticismul mitologic galez, \n sf\r[it, descendent direct al clasicilor englezi John Donne [i William Cowper [i membru, totodat`, al unei familii de arti[ti) caut` \n personaje instinctualitatea primar` a fiin]ei, „creierul“ reptilian care ne-a f`cut, \n timp, campionii evolu]iei [i supravie]uirii. Capodoperele lui, Ducdame (1925, tradus` [i la noi, recent, cu titlul Cercul nebunilor), A Wolf Solent (1929) [i A Glastonbury Romance (1933), exploreaz` palierele subcon[tiin]ei pulsionale, fie \n form` istoricmitologic` (A Wolf Solent), fie parabolic-ideologic`, sub semnul utopiilor renascentiste, al „lumii perfecte“ (A Glastonbury Romance), fie \n varianta mai explicit` a realismului psihologic, cu tent` naturalist` (Ducdame/Cercul nebunilor). Personajul powysian „simte enorm [i vede monstruos“, situ\ndu-se \n galeria teratologic` a marilor mutan]i tipologici, de la criminalii rafina]i ai lui Shakespeare, Poe, Melville [i Hawthorne (ultimii doi \n Pierre [i, respectiv, The Blithedale Romance), la dezaxa]ii lui Dickens, scelera]ii lui Hugo sau sadicii lui Zola.

Cercul nebunilor este radiografia unei astfel de familii tarate, surprinse la apogeul ei – genera]ia mo[ierului Rook Ashover din Dorset –, c\nd blestemul arhetipal se \mpline[te fatidic. B`rba]ii din clanul Ashover au suferit

26

Codrin Liviu Cu]itaru

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Basmele celor o mie [i una de zile Naghib Mahfuz, O mie [i una de nop]i [i zile Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2008

Romanul lui Naghib Mahfuz \ncepe acolo unde sf\r[esc pove[tile {eherezadei. Îmbl\nzit de basmele rostite de-a lungul celor o mie [i una de nop]i, sultanul {ahryiar \i cru]` via]a \n]eleptei fecioare. O ia de so]ie. Lumea pare s`-[i fi intrat \n matc`, doar c`... fantasticul nocturn al povestirilor invadeaz` de-acum cotidianul personajelor. O a[ezare oriental` devine co[marul aievea unde viermuiesc spirite malefice, oamenii cinsti]i se arat` dintr-odat` a fi corup]i [i uciga[i f`r` scrupule. În romanul scriitorului egiptean par a fi n`v`lit toate for]ele r`ului, \ntr-un distrug`tor dezechilibru.

Toate \ncep de la un... ifrit – spirit malefic \n mitologia islamic`, sub aspectul unei enorme creaturi de fum, \naripate. Ifri]ii Qamqam [i Sinjam \i n`ucesc pe supu[ii sultanului cu nebune[ti vise de m`rire, le exploateaz` sl`biciunile [i \i conduc pe r\nd la \n[el`ciune, adulter, crim`. Astfel \[i pierd via]a oamenii de seam` ai cet`]ii (vreo treizeci de mor]i cu totul, cam mult pentru un roman de 200 de pagini).

F`r` a avea structura epic` ampl` a unui roman, cartea este mai degrab` un rezumat al intrigilor diabolice [i prezint` consecin]ele tragice pentru cei care, \n meschinele uneltiri dintre muritori [i demoni, accept` s` devin` „uneltele“ celor din urm` [i se pr`bu[esc \ncerc\nd s` descifreze [i s` interpreteze pentru propriul folos vorbele unor duhuri. Jocul e, de cele mai multe ori, inegal, c`ci oamenii nu prea au de ales: orice ar face, moartea \i a[teapt` fie din partea djinilor, fie din cea a sultanului. Prin urmare,

RECENZII morala este ambigu` [i \nlocuit`, \n multe dintre povestiri, de frustrare: darurile pe care le primesc muritorii se dovedesc capcane, ele aduc nu puterea visat`, ci nenorociri f`r` num`r. Într-o alt` zon`, cartea lui Mahfuz este un veritabil intertext la basmele orientale: duhurile care intervin brutal \n vie]ile oamenilor, adulterul, crima, \nt\lnirile erotice \n vis, dar cu consecin]e c\t se poate de reale, tichia care te face invizibil, Sindbad, marinarul r`t`citor, peregrin`rile prin ora[ ale sultanului, deghizat \n negustor, pentru a asculta p`surile oamenilor de r\nd, dulapul femeii \n care se \nghesuie – „ascun[i“, goi – cei mai cunoscu]i dintre b`rba]ii ora[ului s\nt doar c\teva motive preluate [i prelucrate din folclorul oriental.

Din p`cate, fa]` de opulen]a nara]iunii cu care dialogheaz` – basmele {eherezadei – romanul apare doar ca succesiune de prezent`ri lacunare ale unor destine. Personajele se succed \n mare vitez`. Între apari]ia \n roman [i dispari]ia (prin crim`, de cele mai mute ori), abia dac` avem vreme s` not`m un nume (pentru a ]ine socoteala tuturor ar fi nevoie de un index, de unde [i dificultatea lecturii). În avalan[a de \nt\mpl`ri, rareori s\nt de g`sit r`gazul unor descrieri [i respira]ia t`lm`cirilor \n]elepte. Reversul luminos \l constituie formul`rile aforistice, replici minimale care au rezonan]a apoftegmelor din marile c`r]i ale R`s`ritului.

Nea[teptat` \n aceast` succesiune de tr`d`ri [i de mor]i este metamorfoza final` a sultanului {ahryiar: din b`rbatul s\ngeros care a ucis at\tea fecioare, el devenise \n roman un conduc`tor de temut, c`ruia supu[ii \i b`nuiau, sub gesturi rezervate, cruzimea la p\nd`. Finalul ni-l prezint` \ns` ca pe un ascet pentru care „dorin]a de m\ntuire a devenit suveran`“. Îns` toate gesturile lui de peniten]` nu aduc salvarea, ci doar lacrimile neputin]ei. Ultimul cuv\nt \i apar]ine, a[a cum o cere tradi]ia, nebunului cet`]ii, care formuleaz` un paradox, posibil` cheie de interpretare a romanului: „Nu exist` cale de a ajunge la adev`r [i nici cale de sc`pare. Nu se poate f`r` el“.

■ Elena Cra[ovan

27

29 lei traducere din arab` [i note de Mihai P`tru

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

nor pagini \n care scriitoarea vorbe[te chiar despre o posibil` rela]ie ce se \nfirip` \ntre ei.

Scrierea unui roman \n paralel cu evolu]ia unei pasiuni, disecate p\n` \n ultimele fibre – iat` una dintre mizele c`r]ii, \n fond o tr`s`tur` cunoscut` a autofic]iunii. Îns` \n acest roman, \n numele iubirii, Christine Angot pledeaz` intens pentru faptul c` scriitura [i via]a reprezint` un tot inseparabil [i dramatic, f`r` ca una din cele dou` s` o devoreze pe cealalt`, ci pur [i simplu sus]in\ndu-se reciproc [i inconturnabil: „Am nevoie s` fiu iubit` \mpreun` cu asta (scrisul, n.m.), pentru asta, \mpreun` cu monstruozitatea asta, am folosit exact cuv\ntul `sta, doar a[a pot s` m` simt cu adev`rat iubit`. (...) Pe c\nd, dac` m` simt iubit` \mpreun` cu asta, poate fi vorba eventual cu adev`rat de iubire“.

Or, singur Éric pare a \n]elege importan]a vital` a scrisului, pare a-i respecta ca atare romanul pe care-l scrie („o carte cu noi“), f`r` a-i cere s` fac` modific`ri [i f`r` a se teme de dezgolirea pur` a faptelor. Un curaj de a asuma (consecin]a a) ce e scris, o sfidare a realit`]ii provenite chiar din fascina]ia pentru ceea ce \nseamn` scriitur`, pe care le \mp`rt`[e[te cu Christine. Îns` doar at\t: aceast` carte e o carte a unei iubiri imaginate, posibile, hr`nite, la modul sublim, din analiza halucinant` a fiec`rei fraze rostite de Éric \n pu]inele d`]i \n care se v`d. O singur` noapte de dragoste, fugar`, [i multe mesaje l`sate de Christine pe telefon (mereu \nchis), c\teva mese luate \mpreun`, iar restul – o imens` a[teptare febril`, gestionat`, pe c\t posibil, de vizitele s`pt`m\nale la psihanalist. {i un manuscris amplu, pe care Éric \l cite[te [i-l va p`stra drept cadou f`cut b`rbatului care a sedus-o [i apoi s-a \ndep`rtat. Poate tocmai aceast` absen]` o face s` cread` c` el ar fi fost diferit de ceilal]i b`rba]i iubi]i care, odat` scris` cartea, deveneau ni[te „coji“ uscate, erau absorbi]i de text, eliber\nd-o, \n acela[i timp, pe autoare: „Celelalte c`r]i le-am scris ca s` m` \ndep`rtez de cei pe care credeam c`-i iubesc [i ca s` m` apropii [i mai mult de scris, ca un pact cu scrisul [i \mpotriva lor (...). Cartea asta am scris-o (...) doar ca s` fiu aproape de tine“.

■

Cartea unei iubiri imaginate Christine Angot Rendez-vous Colec]ia „Love & Life“ Editura Leda 2009

39,90 lei traducere din limba francez` de Marieva Ionescu

Christine Angot e o scriitoare care a atins cota de notorietate \n materie de autofic]iune, de[i, \n ce o prive[te, nu accept` termenul ca atare: „Dac` acest «eu» este cel din oglind`, atunci nu fac autofic]iune. Dac` recunoa[tem c` acest «eu» se poate elabora \n imaginar, atunci da, fac autofic]iune. Romanul, o repet, nu este m`rturisire. E motivul pentru care ceea ce spune despre societate are un sens politic“. Spun\nd acestea, scriitoarea pareaz` dou` acuze importante care i s-au adus: pe de o parte, faptul c` antreneaz` \n fic]iune personaje [i situa]ii reale, p\n` la detaliile cele mai intime; pe de alta – o acuz` venit` mai ales din partea criticilor –, c` asemenea romane de disecare infinit` a interiorit`]ii \[i pierd relevan]a social` [i politic`.

Or, invoc\nd imaginarul [i refuz\nd s` accepte c` scrie romane-confesiune, Christine Angot ap`r` o anume formul` romanesc` ce-i este proprie [i pe care, pare-se, o aduce la perfec]iune. Dat fiind c` e [i un controversat personaj mediatic, scandalul denud`rilor sale romane[ti, dublat de afi[area public` a rela]iilor amoroase, e departe de a fi o chestiune \nchis`.

Romanul Rendez-vous (Flammarion, 2006), ap`rut recent \n traducere româneasc`, este o mostr` de „perfec]iune“ stilistic` a genului (urm\nd unei aventuri \n parte reale): naratorulpersonaj, evident Christine, se \ndr`goste[te de un mare actor de teatru, Éric Estenoza, care o „adora“ de vreo [ase ani, f`r` a-i fi vorbit niciodat` direct. Înt\lnirea se produce totu[i, cei doi fac \mpreun` o lectur` la Toulouse, d\nd glas u-

28

Adina Dini]oiu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Arta pilotajului Garth Stein Enzo sau arta de a pilota pe ploaie Colec]ia „Love & Life“, Editura Leda, 2009

Via]a e o curs` cu multe viraje, iar [oseaua, mai tot timpul umed` [i alunecoas`. Tocmai de aceea nu to]i reu[esc s-o termine. Unii ies \n decor [i acolo r`m\n.

Danny Swift e un t\n`r pilot din Seattle. A participat la diverse competi]ii semiprofesioniste, a urmat chiar un program de testare Renault pentru Formula I \n Fran]a. Cu toate acestea, n-a reu[it p\n` acum s` fac` din talentul lui mai mult dec\t un hobby, pentru care mai degrab` investe[te bani dec\t \i c\[tig`. Chiar [i a[a, nu se poate spune c` duce o via]` nefericit`. Este c`s`torit cu Eve, care \l iube[te [i cu care are o feti]`, la na[terea c`reia, dac` el n-a putut fi de fa]`, cel pu]in a asistat c\inele s`u, Enzo, pe care Danny \l avea \nc` dinainte de a fi avut o familie.

Un metis de labrador cu terrier, Enzo e doar \n aparen]` un c\ine obi[nuit. Întotdeauna s-a sim]it mai mult om dec\t c\ine, iar de c\nd a v`zut un documentar care spunea c` \n Mongolia, „c\nd un c\ine \[i tr`ie[te vie]ile sub form` de c\ine, urm`toarea sa re\ncarnare este ca om“, a devenit convins c` acesta va fi [i destinul s`u. De unde [tim at\t de multe? P`i... chiar de la el, pentru c`, \n cartea ce-i poart` numele, Enzo nu e doar personaj, ci [i narator. Aflat – la \nceputul romanului – la sf\r[itul vie]ii lui (scurte) de c`]el, Enzo se preg`te[te s` moar`. Dar nu \nainte de a-[i spune povestea – o poveste tulbur`toare, pe care o citim r\z\nd pentru c` \n spatele r\sului putem s` ne ascundem cel mai bine lacrimile. „Un campion adev`rat poate realiza lucruri pe care o persoan` normal` le crede imposibil de f`cut“, ne dezv`luie Enzo, care e la fel de pasionat de cursele de ma[ini ca [i Danny. În plus fa]` de Danny, Enzo realizeaz` c` st`p\nul lui

RECENZII era un \nving`tor \nc` de pe vremea c\nd nici nu visa c` va \mbr`ca vreodat` faimosul combinezon Ferrari-Nomex de culoare ro[ie. {i asta pentru c`, \nainte de a str`luci pe circuitul de la Imola \n postura de campion absolut al sezonului, au fost destule momente c\nd Danny a crezut c` va abandona cursa. Îns`, de fiecare dat`, a reintrat pe traseu. Iar atunci c\nd a plouat, pe pist` sau \n via]`, a [tiut cum s` fac` fa]` tuturor \ncerc`rilor. De exemplu, c\nd so]ia lui a fost diagnosticat` cu cancer la creier [i a murit. Sau c\nd p`rin]ii lui Eve, imediat dup` moartea acesteia, l-au t\r\t \ntr-un proces lung [i costisitor, prin care voiau s` ob]in` custodia nepoatei lor. Sau c\nd a fost dat \n judecat` pentru un presupus viol asupra unei minore [i poli]ia l-a ridicat \n v`zul tuturor, chiar de la serviciu.

Dar, \n final, Danny a triumfat. Ajutat, pe alocuri, [i de inteligen]a lui Enzo. „Am v`zut un film c\ndva. Spunea c` dup` ce un c\ine moare, se re\ntoarce ca b`rbat. Dar mai era ceva. În documentar spuneau c` dup` ce un c\ine moare, sufletul lui alearg` prin lume, se bucur` de p`m\nt, de v\nt, de r\uri, de ploaie, de soare. C\nd moare un c\ine, sufletul lui alearg` liber p\n` c\nd e gata s` renasc`.“ Nu [tiu cum a[ fi citit cartea lui Garth Stein dac` narator n-ar fi fost Enzo. Poate c`, odat` perspectiva schimbat`, impresia ar fi fost alta, chiar dac`, \n esen]a lui, con]inutul s-ar fi p`strat neschimbat. Meritul lui Stein rezid` nu doar \n artificiul desemn`rii lui Enzo drept „con[tiin]` reflectoare“, ci mai ales \n felul \n care reu[e[te s`-l fac` pe deplin conving`tor \n aceast` postur`.

Vor fi multe episoade care v` vor re]ine aten]ia, multe pasaje asupra c`rora ve]i vrea s` z`bovi]i, de-a lungul acestui roman ce se cite[te surprinz`tor de u[or, av\nd \n vedere \nc`rc`tura emo]ional` pe care o con]ine. Trec\nd prin virajele nara]iunii cu aceea[i abilitate cu care Danny le dep`[e[te pe cele de pe pista de concurs, Stein mai [terge din c\nd \n c\nd bordura melodramaticului, dar nu iese niciodat` \n decor. Arta de a pilota pe ploaie se reg`se[te \n orice artist.

■ Florin Irimia

29

32 lei traducere din limba englez` de Doina Doru

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

nici emblematicele personaje – Gabriel Lung (Chino), marxistul idealist cu origini chineze, [i gringa Elena Colina Silves (nepoat` a primului Alonso), care a avut viziunea Fecioarei – nu-[i dau seama c` nu asta este povestea lor. În spatele evenimentelor s\ngeroase care \neac` preg`tirile de atac ale grupului lui Gabriel, \n spatele arest`rilor, al r`zbun`rilor care traverseaz` genera]ii [i al misticismului – ce par s` ]\[neasc`, toate, din \nsu[i p`m\ntul mult prea vital al junglei –, se afl` o mult prea uman` poveste de dragoste.

Romanul urm`re[te \n felul acesta o distan]are (c\teodat` ironic`) fa]` de nara]iunea fondatoare care formeaz` con[tiin]a colectiv` [i miza recurent` a romanului sud-american: restabilirea epocii de aur [i sacrificiul de sine al purt`torului revolu]iei, con[tiin]a teribil` a personajului c` este elementul unei istorii mult mai mari dec\t el. Scriitorul deconspir` procesul unei imense autoiluzion`ri: timp de dou`zeci de ani, Gabriel se pune \n slujba unei revolu]ii care se ofile[te de la sine pe m`sur` ce autoinstauratul ei pre[edinte, Ezequiel, se acoper` cu psoriazis. Loviturile grup`rii Calea Luminoas` ajung s` se m`rgineasc` la pene de curent \n marile ora[e. În timpul acesta, Elena, fata pe care el o iube[te, se dedic`, \nchis` \ntr-o m`n`stire, fervorii religioase, \n baza unei viziuni a Fecioarei pe care o avusese chiar \n noaptea ce ar fi trebuit s` fie prima lor noapte de dragoste. Îi trebuie dou`zeci de ani ca s` \n]eleag` c` nu este aleasa lui Dumnezeu [i c` viziunea ei fusese despre Gabriel, [i despre tulbur`toarea frumuse]e a iubirii umane.

Dincolo de aceast` distan]are lucid` fa]` de subiectul-surs`, romanul p`streaz` [i duce mai departe, cu o for]` remarcabil`, desf`[urarea hiperbolic` a epicului (cei doi \ndr`gosti]i se caut` prin kilometri \ntregi de jungl`), cu accente de dram` clasic` (se rateaz` c\nd s\nt \ntotdeauna foarte aproape) [i adaug` un pigment de thriller care aduce o tu[` de actual contrastant` \ntr-un sens bun cu aura mitic` a pove[tii.

Deziluzionarea [i realismul magic Nicholas Shakespeare Viziunea Elenei Silves Editura Trei, 2008

39,90 lei traducere din limba englez` de Marilena Dumitrescu

Scriitor [i editor, de]in`tor al Somerset Maugham Award, Nicholas Shakespeare s-a n`scut \n familia unui diplomat [i a petrecut o perioad` \ndelungat` \n America de Sud, devenit` nu numai subiect, dar [i surs` pentru formarea stilistic` a scrisului s`u. Autorul englez se apropie de realismul magic cu sufletul unui \ndr`gostit, dar cu mintea unui scriitor lucid, totodat` iubitor al junglei [i dezolat observator al z`d`rniciei seismelor ei politice.

Cu Viziunea Elenei Silves avem toate ingredientele unui roman \n marea tradi]ie a lui Márquez sau Llosa: s\ntem introdu[i \n atmosfera Belenului (ora[ la marginea junglei, terorizat de o grupare comunist` intitulat` „Calea Luminoas`“), s\ntem purta]i prin istoria locului \nc` din epoca profitabil` a exploat`rilor de cauciuc [i prin istoria familiei Alonso, cu trei genera]ii \n urm`, de la debarcarea din Portugalia. Memoriei locului \i dau via]` figurile paradigmatice (luate mai mult sau mai pu]in \n r`sp`r) ale ora[ului: Don Leopoldo – istoricul, Don Wenceslau – be]ivul [i Don García – amorezul. Stau nemi[ca]i pe banca din pia]a central` [i \n fa]a lor se preg`te[te deznod`m\ntul unei pove[ti \ncepute cu dou`zeci de ani \n urm`.

De[i totul trimite \n direc]ia aceasta, povestea nu este despre Revolu]ia care va restaura epoca de aur a Peru-ului, atunci c\nd comuni[tii vor smulge ]ara din ghearele exploatatorilor str`ini [i i-o vor da pe m\ini indianului. Turnura pe care o ia este mult mai interesant`, pentru c`

30

■ {tefania Mihalache

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

L I T E R AT U R ~

Elegie pentru freaks & aliens Tim Burton Melancolica moarte a B`iatului-stridie Editura Humanitas, 2009

Cunoscut \n primul r\nd datorit` filmelor sale, \n care o fantezie convulsiv-baroc` genereaz` serii \ntregi de personaje memorabile – de la Batman, Edward Scissorhands sau Ed Wood, la demonicul Sweeney Todd –, Tim Burton este [i un poet mai mult dec\t interesant.

Oricine i-a v`zut filmele a putut intui poezia intrinsec` a straniilor sale personaje. Fiecare e o proiec]ie dinamic` a unui co[mar – uneori bl\nd, alteori atroce, \ns` \ntotdeauna viu [i nelini[titor. Volumul de poeme Melancolica moarte a B`iatului-stridie reface, \ntr-o miniatur` a c`rei frumuse]e devine perceptibil` printr-un complex joc vizual, o lume pestri]` a micilor mon[tri ce populeaz`, de fapt, planeta Tim Burton.

Originalitatea poetului Burton provine dintr-o \ncruci[are – la fel de bizar` ca [i genetica eroilor s`i – \ntre fragilitatea trist` a fiin]elor sale imaginare [i violen]a brutal` a mor]ii lor.

Fiecare poem pare o fr\ntur` dintr-un recviem, lirismul fiind suprafa]a pe care alunec` siluetele neverosimile ale unor bio-mecanoizi inadapta]i.

Unicitatea fiec`ruia este garantat` de cele dou` accidente capitale ale existen]ei lor – unul prin care au ap`rut [i unul ce le anihileaz`. B`iatulstridie e doar primul dintre numero[ii locuitori ai imaginarului inocent-\ntunecat al lui Burton; lui i se al`tur`, pe r\nd, B`ie]i[orul [i Chibrita, Robo]elul, Zg\icioasa, B`iatul cu piroane \n ochi, Pu[tiul-pat`, Voodoo]ica, Roy, b`iatul to-

RECENZII xic, Br\nzelul, Mumiu]ul, Gunoiela, C`rbunelul [i Copilul-ancor`. Fiecare poem anun]` un nou personaj, iar caricatura din versurile minimaliste este transpus` \n reprezent`ri grafice la fel de surprinz`toare, ]in\nd tot de arta polimorf` a autorului.

Volumul are aerul ciudat al unei c`r]i pentru copii monstruo[i, de unde putem intui u[or c` publicul ce-l va iubi este acela[i cu cel ce \i apreciaz` lui Burton crea]iile cinematografice. F`pturile sale p`streaz` candoarea [i vulnerabilitatea eroilor de film, dar toate tr`s`turile lor s\nt reduse la dimensiunile unei creaturi minuscule de c\l]i, tinichea sau gunoi. Marginalitatea acestor eroi liliputani le traseaz` un destin de outsideri neputincio[i, nesiguri pe clipa ce vine, deoarece nici chiar p`rin]ii nu le s\nt prieteni: B`iatul-stridie e sorbit de propriul tat`, iar Copilul-ancor` se \neac` l\ng` mama de care nu se putea desprinde. Aceast` perpetu` amenin]are a neantului le spore[te delicate]ea emo]ionant` [i le asigur`, \n spa]iul dintre versuri [i desen, simpatia cititorului.

Asemeni Elegiilor pentru fiin]e mici, scrise de Eugen Ionescu, poemele lui Tim Burton au ritmul familiar al textelor copil`riei, din care \ns` se desprind semnifica]ii grave. Incongruen]a dintre form` [i sens creeaz` constant senza]ia dizarmoniei ontologice: firavul este toxic, gra]ia – dezgust`toare, iubirea arz`toare – generatoare de incendii, afec]iunea familial` – asfixiant` [i devoratoare. Diferitul [i nefamiliarul, criterii de excludere [i persecu]ie, s\nt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatat` ingenios de to]i virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. De[i \ntotdeauna sacrifica]i, anormalii devin programatic fic]iune [i personaj, asigur\ndu-[i o fr\ntur` de nemurire.

Traduse excelent din englez` de Marius Chivu, textele \[i men]in limpezimea proasp`t` \ntr-o limb` român` ce confer` diminutivului poten]ial metaforizant [i protejeaz` ciuda]ii m`run]ei de agresiunea verbelor tari. De[i esen]ial intraductibil`, poezia se p`streaz` aici intact`, ca \ntr-o cochilie de cristal.

■ Gabriela Gl`van

31

23 lei traducere din limba englez` de Marius Chivu

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ESEU

reveriilor balneare, al dolce far niente-lui estival, nu e defel un spa]iu inocent, \n care femeile aleg (sau nu) s`-[i dezgoleasc` s\nii. Sub aparenta ei libertate [i maxim` toleran]`, se ascund reguli de comportament extrem de precise, ierarhii severe [i un cod riguros pe care orice femeie, \n func]ie de context, v\rst`, grad de dezinvoltur`, trebuie s` \l respecte. Plaja este, de asemenea, un adev`rat cartier general al dictaturii standardelor fizice actuale [i locul de etalare a unor procese de selec]ie de o cruzime teribil` (s\nul trebuie s` fie „discret“, femeia – t\n`r`, gesturile – neutre, privirea b`rbatului – complet desexualizat` etc.). C` acest loc implic` un ritual [i un set de reguli ineficiente \n alte medii o confirm`, de pild`, gestul ru[inat al femeii care, de[i a stat o dup`-mas` \ntreag` f`r` sutienul costumului de baie, se jeneaz` s`-[i pun`, la plecare, sutienul „de strad`“. Sau st\njeneala provocat` de o \nt\lnire, pe plaj`, la bustul gol, cu un coleg de serviciu etc.

Baza c`r]ii – construit` dup` metoda interac]ionismului simbolic, inaugurat` de Erving Goffman – o constituie o anchet` f`cut` pe cinci plaje diferite, pe un num`r de 300 de intervieva]i. Dincolo de punerea \n context istoric [i teoretic a nudit`]ii, cu numeroase observa]ii pre]ioase legate de intimitate [i corp, studiul [tiin]ific realizat de Kaufmann nu invit` deloc la o lectur` „academic`“ (numai citind c\teva dintre m`rturiile amuzante ale celor chestiona]i pe plaj`, [i tot dep`[i]i grani]ele aride ale unei cercet`ri de teren).

Din secolul al XIX-lea, c\nd b`rba]ii se duceau la plaj` cu lornionul, s` „vad`“ mai bine, p\n` \n a doua jum`tate a secolului trecut – epoca de aur a practicii dezgolirii s\nilor –, nimic din ceea ce a \nconjurat acest gest, perceput azi ca banal, nu a fost gratuit sau \nt\mpl`tor. Sociologia s\nilor goi nu e o carte cu s\ni (pentru c` nu are poze, din nefericire), nu e – a[ zice – nici m`car o carte despre s\ni, \n sensul \n care elementul e metonimic ales pentru o ipostaz` curent` a intimit`]ii. Dar exist`, f`r` \ndoial`, printre at\tea altele, suficien]i s\ni [i suficient umor \nc\t s` merite m`car s-o r`sfoi]i.

■

La mare, la soare...

Jean-Claude Kaufmann Trupuri de femei, priviri de b`rba]i.

Sociologia s\nilor goi Editura Humanitas, 2009

37 lei traducere din limba francez` de Violeta Barna

...feti]ele s\nt goale – a[a sunau versurile unui hit estival autohton de acum c\]iva ani.

Asta pare s-o [tie [i sociologul francez cu must`]i de d’Artagnan, care [i-a f`cut deja o faim` din subiectele sale tr`snite: lenjeria, prima diminea]` „de dup`“, vesela sau u[a de la intrare.

Cercet`tor al cotidianului, al faptului intim pe care nimeni nu pare s`-l observe, Kaufmann a transformat cenu[`reasa disciplinelor umaniste – sociologia – \ntr-o prin]es` r`sf`]a]` cu tiraje ame]itoare. Ce face demersul s`u at\t de interesant deopotriv` pentru speciali[ti [i pentru publicul larg? Faptul c` \mbin`, \ntr-un limbaj rareori inaccesibil sau arid, disec]iile precise \n faptul cotidian (adesea folosind practica anchetei, uzual` \n cercetarea sociologic`) cu teoretizarea unor mecanisme sociale mai ample, esen]iale pentru a \n]elege pe ce lume te afli.

Lec]ia pe care sociologul francez nu se plictise[te s-o dea \n toate c`r]ile sale (neplictisitoare, cu toate acestea) e una relativ simpl`: lucrurile cele mai banale ascund, de fapt, realit`]i sociale complexe, cu o mul]ime de mecanisme care a[teapt` s` fie demontate [i studiate pe r\nd. {i e important s` [tim ce se ascunde \n spatele unui gest banal pentru c`, urm\nd firul demonstra]iei, ajungem finalmente la un aspect esen]ial al vie]ii. E [i cazul c`r]ii de fa]` – Trupuri de femei, priviri de b`rba]i. Sociologia s\nilor goi – care porne[te de la faptul banal (dar spumos) al expunerii s\nilor pe plaj`, pentru a desena, de fapt, raportul ce se stabile[te \ntre privire [i corp \n societatea actual`, preocupat` la superlativ de imagine [i aparen]e. Plaja, locul

32

Florina P\rjol

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

FILOZOFIE

Despre nici o carte S\nt doi ani [i jum`tate de c\nd am primit propunerea Dilematecii de a scrie despre c\te o carte de filozofie lunar. O pl`cere. Scriu de atunci \ntruna, despre ce mi se pare mai important [i mai str`lucitor, fie c` este vorba de un eseu, de o exegez`, de o traducere. Citesc cu nesa] c`r]i de filozofie româneasc` sau traduceri de filozofie ultracontemporan`, comentarii de texte antice sau medievale. Am scris despre c`r]i foarte frumoase – Laura Pamfil despre Noica; Marta Petreu [i Nicu Turcan despre Cioran; Ad`mu] despre Camil Petrescu; Cristi Ciocan despre Heidegger; Valentin Mure[an despre Aristotel –, am scris despre Andrei Cornea de mai multe ori, despre traduceri din Agamben, Jolivet sau alte s`rb`tori. Trag cu coada ochiului la „C`r]ile de plastic“ ale Ioanei Bot, de la alt` pagin` a Dilematecii, [i \mi survine o \ntrebare care \mi taie respira]ia [i m` face s` nu mai scriu luna asta despre nici o carte. Urma s` recenzez cartea lui Ionu] Stanomir despre Eminescu [i tradi]ia profe]iei politice. Bine scris` [i frumoas`, dar fervoarea nu m` las` [i o pun deoparte. Întrebarea este: ce se petrece cu restul? Cu celelalte c`r]i, despre care nu scriu pentru c` „nu merit`“, de[i unele \mi trec prin m\n` (altele doar lovindu-mi auzul care se \nchide ru[inat, f`r` s` transmit` creierului nimic)? Ce se petrece cu impostura, despre ea cine scrie? Despre c`r]ile proaste, despre cele neinformate, inculte, uneori plagiatoare, despre falsele c`r]i de autor (unde pretinsul scrie cel mult o prefa]` de trei r\nduri [i se semneaz` ca Demiurgul pe univers), scoase la edituri m`runte, dar cu dosar omologat?

Exist` un singur motiv pentru care merit` scris despre ace[tia: ei posed` o teribil` abilitate \n a m\nui birocra]ia formularelor de finan]are a cercet`rii [i circul`, prin c`r]ile lor, pe scara gradelor universitare tot a[a de bine precum g\n-

RECENZII d`ceii de buc`t`rie pe ]evile dintre etaje, dar ascendent. C`r]ile lor, care dezvolt` abilitatea scrisului f`r` con]inut, \[i datoreaz` rentabilitatea faptului c` CNCSIS con]ine o list` de mult prea multe edituri acreditate, iar ele s\nt multe deoarece criteriile s\nt formale. Or, se [tie foarte bine, multiplicarea criteriilor formale de ob]inere a esen]ei individualului este infinit` [i nu \l atinge niciodat`: acest lucru \l [tia foarte bine Duns Scotus [i \l \ngrijorase cu mult timp \nainte pe Aristotel. România e un paradis al imposturii intelectuale: ei de]in puterea \n universit`]ile provinciale (sau doar acolo?), ocup` Academia cu institutele ei de cercetare, dau doctorate \n filozofie \nmul]indu-[i gena. Limbajul culturii actuale le \ng`duie proliferarea fiindc` [i el este unul dintre cele mai „de plastic“ pe care le-a produs contemporaneitatea, prin cli[eele lui.

St`team foarte lini[tit [i decis s` ignor fenomenul p\n` recent, c\nd Biblioteca departamentului de filozofie de la Cluj [i-a transformat sistemul \n „raft liber“ [i, inerent, am aranjat entuziast c`r]ile pe teme. {ti]i ce mult au scris ei?

Au c`zut p`duri pentru a le face h\rtie de c`r]i.

Argumentul „scrie despre ele!“ nu e valid, fiindc` s\nt mult prea multe. Ele trebuie oprite altundeva. Solu]ia e simpl`: restr\ngerea num`rului de edituri acreditate [i publicarea c`r]ilor care vizeaz` grade universitare numai cu referate consistente din partea unui mic num`r de evaluatori. R`ul e vizibil \n 2009 mai mult ca niciodat`. Bugetul restr\ns al cercet`rii a determinat CNCSIS s` diminueze radical finan]`rile deja c\[tigate prin concurs pentru proiectele de cercetare din anul trecut. Altfel spus, o form` implicit` de umilire a oric`rei cercet`ri oneste, pentru c` nu po]i cerceta cu a zecea parte din c\t ai cerut, dar cu acelea[i rezultate.

Adic` guvernan]ii de anul trecut, [tiind c` vor pierde alegerile, au anun]at bani pentru cercetare despre care [tiau c` nu exist`, pentru a face ridicol` actuala guvernare. Iar genul de impostur` pe care \l semnalez s-a obi[nuit s` absoarb` consistent din finan]area cercet`rii.

■ Alexander Baumgarten

33

Alexander Baumgarten

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ISTORIE

celui de-al doilea ziar (\n ordinea importan]ei) din presa comunismului românesc, pentru un autor pe care cerin]ele [efilor (de a scrie telegrame de felicitare pentru so]ii Ceau[escu, de exemplu) nu aveau cum s`-l ocoleasc`, pentru un povestitor \n cugetul c`ruia autorii copil`riei (de la „Mo[ Nae“ Batzaria la Jul. Giurgea) s\nt \nc` vii, pentru un cunosc`tor de limb` rus` (invitat s` joace rolul t`lmaciului atunci c\nd ru[i ilu[tri – de la actorul Cerkasov la liderul Hru[ciov – ajungeau pe la noi), Boris Buzil` p`streaz` un dar surprinz`tor de a emo]iona.

F`r` epatare [i f`r` victimiz`ri, cu un umor de o fine]e remarcabil` (contrar cli[eului reg`]ean [i stupid care spune c` basarabenii ar fi lipsi]i de a[a ceva), cu flash-uri din via]a intelectual` a României anilor ’50, Buzil` recreeaz` o lume aparte: nu numai a refugia]ilor din Basarabia, ci [i a refugiului \n care s-a trezit \ntreaga Românie \ncep\nd cu anii \n care Raportul lui Jdanov [i poza lui Stalin au luat locul Bibliei. Cred c` valoarea cea mai mare a acestei memorialistici este lipsa din pagin` a oric`rei tensiuni vindicative. {i mai re]in respectul [i, totodat`, teama autorului fa]` de litera tip`rit`. Explica]iile abund`. Una ar fi c` Buzil` debuta \n pres` pe data de 23 iulie 1944, \ntr-o revist` din Timi[oara prin intermediul c`reia el, june corespondent anonim, \l implora pe {tefan cel Mare s` re\nvie [i s` opreasc` „hoardele barbare bol[evice“. Fix o lun` mai t\rziu, respectivele „hoarde“ primeau (iar`[i) statut de eliberatori, iar t\n`rul autor se ruga la to]i sfin]ii ca \nfl`c`ratul s`u articol de debut s` nu mai tresar` \n mintea nim`nui. C\nd ai \n via]`, p\n` la 15 ani, astfel de aventuri, ele las` urme.

De citit, ca pe un manual de istorie a omului simplu, h`ituit de geopolitic`, de la primul (cel cu un primar b`bar, adic` afemeiat) p\n` la ultimul capitol (cel \n care s\nt descri[i cei cinci redactori-[efi ai României libere din ’55 [i p\n` \n ’89). {i s` nu v` mire dac`, la un moment dat, \n spatele vostru ve]i auzi, ca o mantr`, vocea care spune Vnimanie, vnimanie! – Aten]iune, aten]iune! –, cea a crainicului Levitan.

Cu Armata Ro[ie pe urme Boris Buzil` De-a v-a]i ascuns’.

Un destin basarabean Editura Curtea Veche, 2009

24 lei

Copilul Boris tr`ia pe 10 Mai 1940 cea mai frumoas` serbare. Avea 11 ani [i era martor la o defilare militar`. De fa]` erau doi colonei ai Armatei Regale Române, dintre care unul spunea aceste non-profetice fraze: „De dou` mii de ani d`inuim pe aceste meleaguri! Din mo[i-str`mo[i st`p\nim aceste p`m\nturi! Ale noastre s\nt [i vor fi, pe vecie!“. Totul se \nt\mpla \n R`s`ritul României interbelice, la Orhei, \n Basarabia. Peste o lun` [i trei s`pt`m\ni, pe acolo avea s` treac` Armata Ro[ie eliberatoare. În iulie 1941, avea s` revin` Armata Român`. În martie 1944, junele Boris [i ai s`i vor trece Prutul spre Vest, ca refugia]i – pe urmele lui, mereu, iar`[i, Armata Ro[ie [i vocea cavernoas` a crainicului Levitan, cel care spunea ca nimeni altul G`v`rit Maskva!

La un deceniu de la ultima sa carte – despre cele patru decenii f`r` un an petrecute \n redac]ia României libere –, acest nou volum al lui Boris Buzil` este d`ruit mai ales amintirilor din copil`rie [i din adolescen]`: precum cea de mai sus sau precum cea dintr-o zi de la sf\r[itul lui august 1944, c\nd junele privea confuz bucuria unor tinere, refugiate [i ele (din Ardealul de Nord) [i care acum \[i f`ceau planuri de re\ntoarcere acas`. Era parte din destinul unei jum`t`]i de Europ` plin` de familii desp`r]ite \n patru z`ri, de case p`r`site, de cl`diri administrative pe u[a c`rora se schimb` steagurile, de ziare care-[i schimb` titlurile, sloganurile [i alfabetul.

Pentru un jurnalist ie[it la pensie din echipa

34

■ Adrian Cioroianu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ISTORIE

Istoria IAR Ion Dumitra[cu Industria Aeronautic` Român`.

Bra[ov (1925-1945) Editura Domino®, 2008

IAR Bra[ov este unul dintre „locurile memoriei“ referitoare la economia României interbelice. Indiferent dac` s\ntem de p`rere c` \n perioada interbelic` România a avut o performan]` economic` inferioar` celei a majorit`]ii ]`rilor europene, accentu\ndu-[i subdezvoltarea, sau dac`, dimpotriv`, ne vom complace s` apreciem c` aceasta a fost o „epoc` de aur“ \n istoria ]`rii, realiz`rile tehnice ale \ntreprinderii bra[ovene, care au \nscris România \n clubul select al produc`torilor de avioane, s\nt considerate un motiv de m\ndrie, o component` esen]ial` a p`r]ii pline a paharului. Ion Dumitra[cu, profesor de istorie la o [coal` general` din Bra[ov, [i-a dedicat mai bine de patru ani din existen]` reconstituirii istoriei acestei \ntreprinderi-fanion a României interbelice.

Rezultatul este impresionant din mai multe puncte de vedere. Un prim aspect care „sare \n ochi“ este temeinicia documenta]iei din arhive [i din literatura de specialitate. Apoi, se cuvine s` remarc`m caracterul sistematic al analizei, cu capitole speciale pentru \nfiin]area IAR, evolu]ia statutului [i a structurii de proprietate, produc]ia [i comenzile, rela]iile cu furnizorii, for]a de munc`, bilan]ul economic al \ntreprinderii, locul s`u \n economia na]ional` [i \n cea a Bra[ovului, ca [i \n contextul industriei aeronautice mondiale, precum [i pentru \ncetarea produc]iei de avioane la sf\r[itul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial.

Plusurile de cunoa[tere pe care le aduce cercetarea lui Ion Dumitra[cu s\nt considerabile [i numeroase. Afl`m astfel c` IAR a produs o mare varietate de tipuri de avioane, majoritatea dup` licen]e franceze, italiene sau poloneze – fie la nivelul motoarelor, fie la cel al celulelor. În con-

RECENZII di]iile \n care productivitatea [i rentabilitatea economic` sporeau semnificativ doar odat` cu trecerea la fabricarea unor serii lungi din acela[i tip de avion, aceast` diversitate prea mare a fost un handicap, iar avioanele produse la Bra[ov au fost mai scumpe dec\t cele de tipuri comparabile fabricate \n str`in`tate. Dependen]a de comenzile unui singur cump`r`tor (statul român), avatarurile comenzilor, fenomenul pl`]ilor \nt\rziate pentru aparatele livrate [i transformarea, \n 1938, a IAR dintr-o societate cu capital mixt (român [i str`in) \ntr-o \ntreprindere cu capital integral de stat au reflectat prevalen]a ra]ionalit`]ii politico-militare asupra criteriilor economice. De altfel, \nfiin]area IAR avusese ca scop principal s` asigure independen]a României \n aprovizionarea cu avioane pe timp de pace [i mai ales \n perspectiva unui r`zboi. Dup` cum arat` Ion Dumitra[cu, acest obiectiv nu a fost atins dec\t par]ial. Astfel, \n timpul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, de[i [i-a m`rit produc]ia, IAR nu a putut fabrica un num`r suficient de avioane pentru a face fa]` nevoilor tot mai mari ale ap`r`rii na]ionale, iar produc]ia proprie a fost permanent dependent` de importul de licen]e [i chiar de motoare din exterior. În felul acesta, efortul de substituire a importurilor a \nlocuit dependen]a de importuri de produse finite cu dependen]a de importuri tehnologice [i de mijloace de produc]ie. În raport cu e[ecul relativ \n planul rentabilit`]ii economice [i al atingerii obiectivelor strategico-militare, realizarea cea mai important` a produc]iei de avioane de la Bra[ov a constat \n atragerea [i preg`tirea unei for]e de munc` \nalt calificate, care apoi, \n condi]iile dispers`rii din 1944 [i a \ncet`rii produc]iei de avioane \n 1945, a contribuit la ridicarea nivelului de preg`tire [i a standardelor de tehnicitate la nivel na]ional.

Cartea se constituie astfel nu numai \ntr-un model de monografie industrial`, ci [i \ntr-o contribu]ie ce se va dovedi de neocolit \n orice analiz` serioas` [i lipsit` de patimi a reu[itelor [i limitelor dezvolt`rii economice [i sociale a României Mari.

■ Bogdan Murgescu

35

21,75 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

POLITOLOGIE

relor high-tech [i a serviciilor, motoarele cre[terii \n societ`]ile postindustriale. Preocupat s` identifice cauze domestice, autorul e mai pu]in atent la contextul extern al anului 1991. Sf\r[itul R`zboiului Rece, \ndep`rtarea Indiei de modelul socialist al Uniunii Sovietice [i deschiderea fa]` de Occident au fost factori decisivi care au declan[at liberalizarea anilor ’90.

Unul dintre efectele acestui boom economic a fost o cre[tere a produc]iei de milionari \n dolari a Indiei, care a ajuns \n prezent la peste 10.000 de buc`]i anual. Celebrii fra]i Mukesh [i Anil Ambani, Lakhsmi Mittal, regele o]elului de care s-a auzit p\n` la Gala]i, sau Ratan Tata, proprietarul companiei care tocmai a lansat automobilul de 2000 de dolari, s\nt doar v\rful aisbergului bog`]iei produse \n India ultimelor decenii. Milionarii din IT [i servicii sau cei n`scu]i de Bollywood (uria[a ma[in`rie cinematografic` indian`) s\nt marii beneficiari ai boom-ului economic. Odat` cu ei au prosperat alte milioane de oameni, care alc`tuiesc noua clas` de mijloc indian`, orientat` puternic c`tre consum.

O mare calitate a c`r]ii este aceea c`, asemenea filmului lui Boyle, evit` capcana orientalismului, autorul neced\nd tenta]iei de a prezenta doar splendorile exotice [i marile realiz`ri ale Indiei. La fel ca Slumdog Millionaire, cartea vorbe[te nu doar despre marile oportunit`]i pe care le ofer` ritmul accelerat de dezvoltare al Indiei secolului XXI, ci [i despre s`r`cia crunt` \n care tr`ie[te o mare parte a popula]iei. India r`m\ne ]ara cu cei mai mul]i copii subnutri]i, ]ara \n care milioane de oameni nu au un ad`post, \n care mahalalele marilor ora[e s\nt pline de oameni care tr`iesc \n condi]ii inumane, iar 60% dintre gospod`riile rurale nu au curent electric.

Cartea, bine documentat` [i prezentat` accesibil, dedic` sec]iuni speciale guvern`rii, religiilor, rela]iilor cu Pakistanul [i SUA, vie]ii rurale [i metropolitane. Incursiuni \n istoria [i cultura Indiei [i profiluri-flash ale unor personalit`]i precum prim-ministrul Manmohan Singh, liderul spiritual Sri Sri Ravi Shankar sau juc`toarea de tenis Sania Mirza completeaz` un tablou captivant al Indiei contemporane.

■

Mahalale [i milionari John Farndon, India. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale Editura Litera interna]ional, 2008

19,90 lei traducere din limba englez` de Alexandru Suter

Danny Boyle, regizorul care a realizat furiosul film-cult Trainspotting, a dat recent o nou` lovitur` cinematografic`. Povestea unui copil s`rac, crescut \ntr-o mahala sordid` din Mumbai, care ajunge milionar particip\nd la varianta indian` a concursului „Vrei s` fii miliardar?“, a avut un imens succes de public \n toat` lumea [i a c\[tigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film al anului 2008. Triumful filmului lui Boyle, Slumdog Millionaire, la Oscarurile de anul acesta va aduce cu siguran]` – pe l\ng` \ncas`ri record – un interes crescut pentru India. În acest context, vor fi la mare c`utare c`r]i recente care s` ne l`mureasc` cum stau lucrurile cu India contemporan`.

Cartea lui John Farndon, publicat` prima oar` \n Marea Britanie \n 2007, e o foarte bun` op]iune \n acest sens. Foarte bine organizat`, ofer` extrem de multe [i diverse informa]ii despre ]ara-continent al c`rei ritm de cre[tere economic` din ultimii ani nu poate fi comparat dec\t cu cel al Chinei. {i popula]ia Indiei, de peste 1,1 miliarde de suflete, a ajuns comparabil` cu cea a celeilalte mari puteri asiatice [i se estimeaz` c` \n 20 de ani o va dep`[i. Ajuns` a [aptea economie a lumii, cu perspectiva de a accede \n urm`toarele decenii \n Top 3 [i oferind o pia]` de desfacere uria[`, India e, f`r` \ndoial`, pe val.

Cum a ajuns \n pozi]ia de superputere mondial`? Autorul sus]ine c` accelera]ia s-a produs dup` 1991, odat` cu liberalizarea economic` al c`rei artizan a fost ministrul de Finan]e Manmohan Singh, un tehnocrat educat la Oxford [i Cambridge, ajuns prim-ministru \n 2004. Aceasta a permis dezvoltarea exploziv` a sectoa-

36

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

PSIHOLOGIE

C`r`bu[ul din cabinetul profesorului Jung Allan Combs, Mark Holland Sincronicitate. În spatele evenimentelor se afl` ]es`tura subtil` a destinului Elena Francisc Publishing, 2008

O femeie viseaz` c` se afl` \n chilia unei m`n`stiri. Trage cu urechea la liturghie, st` cu picioarele \ncruci[ate, \n pozi]ie zazen, [i simte o lini[te l`untric`. În ziua urm`toare prime[te vizita nea[teptat` a unei prietene. Pleac` \mpreun` cu ma[ina [i se opresc la o m`n`stire aidoma celei din vis. Povestea citat` de americanii Allan Combs [i Mark Holland \n volumul Sincronicitate nu are o structur` chiar at\t de neobi[nuit`.

Ni se \nt\mpl` fiec`ruia la un moment dat s` \nt\lnim o persoan` pe care tocmai am visat-o sau s` primim un apel de la un amic la care tocmai ne g\ndeam. Psihologul Allan Combs [i profesorul de literatur` Mark Holland [i-au pus \ns` \n minte s` ne demonstreze c\t de mult pierdem dac` nu prindem sensul acestor \nt\mpl`ri.

Perspectiva lor se subsumeaz` psihologiei transpersonale (Stanislav Grof, Ken Wilber), curent popularizat la noi mai cu seam` de Elena Francisc Publishing. Desprins` din psihologia umanist` a lui Carl Rogers [i \mp`nat` cu \n]elepciune oriental` [i tanatologie, psihologia transpersonal` este ]inta unor critici frecvente. Unii psihologi sau filozofi o critic` pentru lipsa de rigoare [tiin]ific` [i v`d \n ea un derapaj „New Age“-ist plin de specula]ii [i mistific`ri. Cartea de fa]` nu pare s` fie atins` de aceste critici, \n m`sura \n care nu se vrea un tratat de psihologie [i nici nu deraiaz` de la firul argumentativ. Volumul e mai cur\nd un eseu dedicat istoriei intelectuale a sincronicit`]ii, dar mai ales simbolisticii sale din perspectiva psiholo-

RECENZII giei jungiene a arhetipurilor. Se poate \ns` ca un fizician riguros s` considere, \n spiritul lui Alan Sokal, c` analogiile dintre sincronicitatea jungian` [i cea din mecanica cuantic` s\nt for]ate. Spre exemplu, nu este deloc evident de ce fenomenul prin care doi fotoni separa]i de o distan]` considerabil` se comport` „\n oglind`“ (paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen) este „similar cu sincronicitatea din universul de mijloc al existen]ei cotidiene“.

S` revenim la miza eseului semnat de Allan Combs [i Mark Holland. Dincolo de reduc]ionismul statistic, exist` coinciden]e care au noim` [i, mai mult, particip` la dezvoltarea personal` a subiectului, la „individuarea“ sa, cum ar spune Jung. Una dintre m`rturiile psihiatrului elve]ian se refer` la un c`r`bu[ care apare pe fereastra cabinetului s`u \n timp ce pacienta sa \i relata un vis referitor la aceea[i insect`. Dominat` de o „concep]ie nevrotic` inflexibil` asupra realit`]ii“, femeia reac]ioneaz` puternic \n fa]a acestei apari]ii ira]ionale [i se deschide spre „o nou` concep]ie despre lume“. Alteori, coinciden]ele apuc` o cale nefast`. E vorba despre acele zile negre \n care ghinioanele se ]in lan].

Dar p\n` [i aceste renghiuri, jucate parc` de un geniu al r`ului (un Trickster), nu fac dec\t s` ne aminteasc` faptul c` „s\ntem simpli oameni, c` avem limite, oric\t am dori s` fim de perfec]i“.

Sincronicitatea, conchid cei doi autori, sugereaz` \n acela[i timp caracterul teleologic al lumii, dar [i faptul c` aceast` lume nu st` sub semnul Logosului, ci al imprevizibilului, care trebuie asumat ca atare. „Lec]ia sincronicit`]ii const` \n aceea c` ea trebuie prins` cu palma deschis`. Asta \nseamn` s` ne relax`m [i s` permitem cursului uneori capricios al sor]ii s`-[i urmeze traseul firesc (...). Controlul este o experien]` personal`, abandonul este o experien]` transpersonal`“ – subliniaz` Allan Combs [i Mark Holland. Într-un univers guvernat de dead-line-uri [i planuri de carier` b`tute \n cuie, autorii ne \ndeamn` s` ne destindem, „s` ne mi[c`m \n ritmul ce ne str`bate existen]a [i, astfel, s` ne deschidem fa]` de izvoarele de via]` care s\nt darurile Tricksterului divin“.

■ Victor Popescu

37

30 lei traducere din limba englez` de Anacaona M\ndril`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ARTE

t`]ii dintre momentul bizantin propriu-zis [i cel postbizantin, autoarea trece \n revist`, \n amplul capitol median al studiului, patrimoniul paleocre[tin [i bizantin din spa]iul românesc, oferind o foarte accesibil` [i logic` sintez` a bibliografiei standard constituite p\n` \n prezent, [i ata[\nd acestei prezent`ri o panoram` asupra artei secolelor XV-XVI \n voievodatele române ortodoxe, intim legat` de intervalul precedent prin caracterul s`u de „mo[tenire bizantin`“. În acest context, un amplu excurs este \nchinat picturii murale din Moldova, din care demn` de toat` aten]ia este identificarea acestui fapt artistic drept produs, \ntr-o anumit` m`sur`, al unui mediu monahal, drept „o experien]` ce trebuie f`cut` accesibil` tuturor credincio[ilor“. Geneza picturii exterioare (problema homeric` a istoriografiei artei medievale române[ti) este privit`, \n aceast` argumenta]ie, ca angajare a lumii monastice „\n jocul complex al puterii imaginii“, c`ci „imaginea este cea care poate s`-i traduc` credinciosului traseul pe care-l are de str`b`tut pe calea credin]ei cre[tine“, dob\ndind astfel func]ia de intercesor al vizibilului.

Ca apendice al prezent`rii generale, monahia Atanasia propune opt studii de caz dedicate unor remarcabile obiecte de art` decorativ` (icoane, broderii, ferec`turi), utile mai ales datorit` preciz`rilor aduse asupra func]iilor liturgice ale obiectelor [i a raportului acestor func]ii cu temele iconografice ilustrate [i cu inscrip]iile care le \nso]esc. Epilogul lucr`rii reaminte[te articul`rile esen]iale ale sintezei propuse, subliniind caracterul fundamental al spiritualit`]ii ortodoxe pentru \n]elegerea artei bizantine [i a \nr\uririi sale asupra spa]iului românesc.

Prin varietatea informa]iei [i curajul abord`rii – care aduce laolalt` monumentele Bizan]ului aulic, vestigiile uneori modeste ale Evului Mediu românesc [i marile ctitorii ale amurgului medieval local –, dar mai ales prin insisten]a asupra spiritualit`]ii ortodoxe ca temei al artei de tradi]ie bizantin`, recentul album ofer` o proasp`t`, alert` [i incitant` deschidere c`tre un univers vizual \ndeob[te mai pu]in frecventat.

■

Spiritualitatea ortodox` [i arta bizantin` Adela V`eti[i Arta de tradi]ie bizantin` \n România Editura Noi Media Print, 2008

35 lei

Pe 26 februarie a avut loc la Galeria Noi lansarea a trei albume de art` publicate cu sprijinul Administra]iei Fondului Cultural Na]ional. Ele se \nscriu \ntr-o mai ampl` ini]iativ` editorial`, \n cadrul c`reia marile repere ale patrimoniului artelor vizuale din România s\nt readuse \n centrul aten]iei prin publica]ii de popularizare ce \mbin` studiile de sintez` ale unor tineri istorici de art` cu o ilustrare abundent` [i conving`toare, rafinat m\nuit` de discursul grafic al Ioanei Bita Giulea.

Capitolul artei bizantine [i post bizantine române[ti a fost abordat de monahia Atanasia (c`ci acesta este numele pe care \l poart` Adela V`eti[i dup` c`lug`rirea ei la m`n`stirea Stavropoleos din Bucure[ti) dintr-o perspectiv` mult mai larg` dec\t ar l`sa s` se \n]eleag` chiar titlul lucr`rii sale. Asum\ndu-[i cu responsabilitate imperativele unei scrieri de popularizare, autoarea prefa]eaz` studiul monumentelor medievale de pe teritoriul României circumscrise tradi]iei bizantine printr-o sumar`, dar pertinent` introducere \n fenomenul artistic bizantin, pus \n contextul s`u istoric, cultural [i mai ales spiritual. Sub acest ultim aspect, pledoaria face trimitere la considera]ia reputatului teolog John Meyendorff, \n opinia c`ruia „bizantinii s\nt singurii [dintre toate familiile culturale ale cre[tinismului] pentru care arta devine inseparabil` de teologie“, [i la celebra tez` a lui Nicoale Iorga despre Bizan]ul de dup` Bizan], \n cadrul c`reia un principal factor de continuitate l-ar reprezenta pan-ortodoxa unitate de credin]`.

Ghidat` tocmai de aceast` logic` a continui-

38

Vlad Bedros

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

Agonia [i salvarea limbii române Eugen Munteanu Lexicologie biblic` româneasc` Editura Humanitas, 2008

Heidegger credea c` limba este „p`storul fiin]ei“. Altfel spus, rezervorul nostru de inteligen]` sintetic`, discern`m\nt analitic, inspira]ie estetic` [i sensibilitate metafizic` depinde de felul \n care m\nuim cuvintele. Adjectivul \]i ofer` accesul la nuan]ele realit`]ii fixe; adverbul rafineaz` percep]ia devenirii; substantivul poate relativiza orice sinonimie aparent`; verbul define[te logica argument`rii – [i a[a mai departe.

Spre deosebire de animale, potopite de strig`tul nevoilor primare, omul alege ce s` spun`, c\nd s` tac` [i cum s` vorbeasc`. Un om educat se deosebe[te prin faptul c` are mai multe referin]e lexicale, intuie[te etimologii, se remarc` prin witz ori se r`sfa]` \n arta calamburului, locuind tihnit \n patria limbii (de unde [i confesiunea poetului Nichita: „s\nt poliglot de limba român`“).

Cum st`m ast`zi cu exprimarea, \n plin` er` a transparen]ei multimedia? Cititorii vor pune singuri diagnosticul culturii noastre scrise, atunci c\nd vor vedea gazetari ai unui „ziar de elit`“ lans\nd, de-a lungul ultimilor ani, astfel de titluri: „Zeus [i pulimea“ sau „C`p[unarii nu se mai sparg \n figuri c\nd vin \n ]ar`“. Pe l\ng` argoul buruienos, \nt\lnim zilnic dezacordurile gramaticale din discursul politicienilor sau hibridul „romglez“ din graiul oamenilor de afaceri (care investesc \n orice „fereastr` de oportunitate“ sau „loca]ie strategic`“).

Ce ar fi de f`cut? Pe l\ng` deschiderea frecvent` a dic]ionarelor [i \nt\lnirea cu marii clasici ai literaturii, am putea explora mai ad\nc memoria cultural` a limbii noastre. Este propunerea

RECENZII f`cut` de Eugen Munteanu \n excelentul volum Lexicologie biblic` româneasc` ap`rut la Editura Humanitas. Cunoscut latinist (traduc`tor din Sf. Augustin, Toma d’Aquino sau Carmina Burana), profesorul ie[ean \[i propune s` demonstreze aceast` tez` foarte clar`: „aportul limbilor clasice scrise (greaca, slavona, latina) la constituirea variantei literare a limbii române a fost vast [i profund“.

Pentru a oferi un singur exemplu, distinc]iile subtile \ntre „a face“, „a crea“, „a zidi“, „a pl`smui“ sau „a edifica“ ne scap` atunci c\nd ignor`m istoria traducerilor [i comentariilor c`r]ii Genezei. La fel, tenta]ia arhaiz`rii for]ate a textelor liturgice – resim]it` [i ast`zi \n anumite cercuri monahale – nu poate fi contracarat` dec\t printr-o asidu` cercetare a semanticii diacronice proprie celor mai importante concepte teologice. Eugen Munteanu ne propune urmarea unui parcurs labirintic \ntre contribu]iile Fra]ilor Greceanu la traducerea Bibliei de la Bucure[ti (1688) [i faimoasa polemic` dintre Ion Heliade R`dulescu [i mitropolitul Andrei {aguna \n jurul dezbaterii traductologice: „Dac` Heliade s-a dovedit clarv`z`tor \n chestiunea grafiei [i \n privin]a rosturilor norm`rii lexicale [i a evolu]iei limbii literare române, stilul biblic românesc a evoluat totu[i, p\n` acum, \n direc]ia conservator-tradi]ionalist` preconizat` de {aguna“.

La fel de l`muritoare s\nt contribu]iile profesorului Munteanu \n marginea unor dezbateri foarte recente, cum ar fi „Inconsecven]a ortografic` cu motiva]ie confesional`: I(i)sus H(ch)ristos“. Constat`m a[adar c`, dup` mai bine de patru secole de la primele traduceri f`cute din Vechiul [i Noul Testament, controversele \ntre membrii breslei r`m\n foarte vii [i intens disputate (vezi recenta discu]ie \n jurul volumului Ancoratus de Sf. Epifanie al Salaminei, publicat de Editura Polirom).

Pentru a combate at\t s`r`cia lexical` din zona profan`, c\t [i rigiditatea op]iunilor traductologice din sfera limbajului sacru, este indispensabil` citirea acestui excep]ional volum al profesorului Eugen Munteanu.

■ Mihail Neam]u

39

58, 50 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

S P I R I T U A L I TAT E

nu am urmat exerci]iile indicate \n ea – nu am nici cea mai vag` idee dac` func]ioneaz` –, dar exist` lucruri \n aceast` carte care m-au atras.

O abordare de bun augur este aceea c`, \nc` de la \nceput, autoarea stabile[te condi]iile \n care lucrarea sa \[i poate g`si utilitatea („Terapia vie]ilor trecute nu \nlocuie[te tratamentul medical sau psihiatric“). Apoi, ar mai fi [i acceptarea faptului c` re\ncarnarea nu este o credin]` obligatorie nici m`car \ntr-o vreme New Age, cu at\t mai mult cu c\t, de[i holistic`, perspectiva c`r]ii vine, \n mod fundamental, din zona hipnoterapiei. Da, este vorba de regresia hipnotic` la vie]ile anterioare, despre care autoarea (specialist \n hipnoterapie) afirm` (cu exemple concrete) c` func]ioneaz` chiar [i \n cazul \n care subiectul nu crede \n existen]a metempsihozei, nici \nainte [i nici dup` [edin]a de regresie hipnotic`. Real` sau nu, povestea \n sine este cea care vindec`, atunci c\nd e dep`nat` din interiorul fiin]ei. Interesant, nu?

Cazurile prezentate, ca [i tehnicile indicate cititorului nu se \nscriu numai \n sfera terapiei prin hipnoz`, aceasta combin\ndu-se [i cu tehnici de yoga, cu tratamentul cu remedii florale Bach, tehnici de vizualizare [i medita]ie, ca [i cu utilizarea tarotului.

Cartea este structurat` asemenea unui tratat [tiin]ific, de[i, din perspectiv` ra]ionalist`, i s-ar putea repro[a c` o astfel de seriozitate nu se potrive[te cu „frivolitatea“ tematicii. {i totu[i, dincolo de orice „amendament“ posibil, doresc s` remarc una dintre particularit`]ile viziunii autoarei asupra vindec`rii spirituale (cu consecin]e curative at\t \n plan fizic, c\t [i mental sau emo]ional). Ea vine \n descenden]a marilor tradi]ii spirituale [i vizeaz` necesitatea refacerii integrit`]ii interioare a individului, ca precondi]ie \n vindecarea tiparelor de via]` distructive [i autodistructive. Cere – altfel spus – recunoa[terea, asumarea, acceptarea [i \ndreptarea erorilor noastre, dar \ntr-un mod mai bl\nd [i mai firesc dec\t obi[nuiesc s` ne-o pretind` religiile.

Întoarcerea la integritate Djuna Wojton Vindecarea karmei.

Elimina]i blocajele din vie]ile trecute.

Ob]ine]i dragostea, s`n`tatea [i fericirea Colec]ia „Armonie [i echilibru“ Editura Orfeu 2000, 2008

28,50 lei

Apreciez de fiecare dat` men]ionarea traduc`torului [i a anului de apari]ie a unei c`r]i, pe pagina de gard`. Un exerci]iu din ce \n ce mai greu practicabil \n ultima vreme, fiindc` tot mai multe edituri (cu prec`dere cele din zona spiritualit`]ii) omit aceste „detalii“. Este un gest contraproductiv, aproape iresponsabil, \mi vine s` spun, fa]` de cartea, autorul [i traduc`torul implica]i. Cel pu]in. Presupun c` nu \[i imagineaz` nimeni c` vom suspecta edi]ia de interven]ie divin` pentru apari]ia sa pe pia]a de carte... O lucrare (\n special) de spiritualitate nu inspir` prea mult` \ncredere \n astfel de condi]ii.

Poate c` nu a[ fi ales s` recenzez cartea autoarei americane Djuna Wojton dac` a[ fi observat caren]ele editoriale amintite. Nu am verificat anul apari]iei [i, nu [tiu cum se face, nici traducerea. {i asta pentru c` v\nz`toarea a recomandat-o de la bun \nceput ca pe o apari]ie din 2008. În fine, presupun c` a fost mai bine a[a pentru toat` lumea.

C`r]ile de spiritualitate din seria self-help nu au mister, nici farmec, nici emo]ie [i, uneori, nici personalitate. Dar unele dintre ele pot avea ceva de spus. Ca \n cazul Vindec`rii karmei.

Este drept c` a recomanda o astfel de apari]ie implic` un factor de risc: e ca [i cum ai paria pe un cal doar pentru c` \]i st\rne[te interesul. A[a \nc\t nu [tiu dac` am dreptate s` o fac sau nu,

40

■ Alice Popescu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

RECENZII

CARTE PENTRU COPII

dicol`, dar nu imposibil`. „Lumina-i pre]ioas`“ [i ea poate s` apar` sub diferite forme, chiar [i \ntr-o bezn` de nep`truns. Atrac]ia fa]` de lumin` \i face diferi]i pe Despereaux [i pe Chiaroscuro fa]` de cei asemeni lor, str`lucirea o fascineaz` pe Miggery Sow, iar prin]esa Pea are, ca majoritatea oamenilor, „o inim` complicat`, \n care umbrele se \mbinau cu petele de lumin`“. Înv`]`tura pe care le-o transmite Kate DiCamillo copiilor este c` nu exist` Bine [i R`u la un mod absolut. Le atrage aten]ia asupra nuan]elor [i a sentimentelor precum „ur`, regret, bun`tate, compasiune“, care se pot \mbina, dincolo de aparen]e.

Cartea lui DiCamillo e scris`, \n primul r\nd, cu duio[ie. „Credeai c` [obolanii n-au inim`? Te \n[eli. Toate creaturile au inim`. {i inima oric`rei creaturi poate fi fr\nt`.“ I s-ar putea repro[a c` povestea este mult prea simpl` fa]` de quest-urile pe care le gust` copiii de ast`zi \n jocurile lor pe computer. {i c`, pe alocuri, e destul de didactic`. Îns` secven]ele \n care scriitoarea se deta[eaz` de personajele sale [i de poveste pentru a trage concluzii [i a puncta anumite lucruri s\nt, de fapt, p`r]ile cel mai bine scrise [i cele mai moderne. „Drag` cititorule, dac` te-ai afla \n \nchisoare, ai auzi, cu siguran]`, toate aceste zgomote [i ]i-ai da seama de \ndat` c` s\nt de r`u augur. Dac` m-a[ afla eu \n \nchisoare, le-a[ auzi [i eu. Dac` ne-am afla \mpreun` \n \nchisoare, am auzi sunetele acestea [i ne-am \ngrozi: de fric`, ne-am ]ine str\ns unul de altul.“ Un alt accent cade pe ideea de a fi diferit: „Drag` cititorule, trebuie s` [tii c`, dac` e[ti diferit, fie c` e[ti om sau [oarece, te a[teapt` un destin cu totul special (uneori incluz\nd [obolani, alteori nu)“. Ce vor \n]elege copiii de aici? C` e important s` fii diferit, s` nu fii comun, la fel ca to]i ceilal]i. {i astfel, se contureaz` un mic manual de supravie]uire \ntr-o lume \n care cu to]ii s\ntem mai mult sau mai pu]in ni[te inadapta]i. DiCamillo se folose[te de [oarecele s`u pentru a preda o lec]ie, corect` politic, e adev`rat, \ns` nu \ntotdeauna valabil` \n via]a real`.

■

Arta de a fi [oarece Kate DiCamillo Povestea lui Despereaux Editura RAO, 2008

Despereaux a venit pe lume \ntr-un castel din Fran]a. Era ridicol de mic, avea ni[te urechi dezgust`tor de mari [i se n`scuse cu ochii deschi[i, ceea ce „pur [i simplu nu se face“ – sau cel pu]in a[a sus]inea m`tu[a Florence. Cur\nd au ie[it la iveal` [i alte ciud`]enii. Despereaux era mai interesat de lumina filtrat` prin vitraliile castelului dec\t de firimiturile de p\ine de pe podea [i, \n loc s` ron]`ie c`r]ile din bibliotec`, prefera s` le citeasc`. Îns` abia c\nd s-a \ndr`gostit de prin]esa Pea, neamul [oricesc, \n frunte chiar cu tat`l s`u, l-a renegat [i l-a trimis la moarte sigur`, \n temni]a castelului, doar cu un fir ro[u legat de g\t. Aici tr`ia [obolanul Chiaroscuro care era, la r\ndul s`u, diferit de ceilal]i [obolani, fiindc` descoperise c` sensul existen]ei sale era lumina [i [i-ar fi dorit s` tr`iasc` \n lumea de deasupra temni]ei. Îns` c\nd a \ndr`znit s` fac` o incursiune prin castel, Chiaroscuro a provocat moartea Reginei, \n momentul \n care a c`zut \nt\mpl`tor \n castronul ei cu sup`. Atunci, Regele a scos [obolanii \n afara legii [i a declarat supa ilegal`, fapt ce a schimbat destinul lui Miggery Sow, o fat` s`rman` care fusese v\ndut` de tat`l s`u pentru un pumn de ]ig`ri, o fa]` de mas` ro[ie [i o g`in`. Singurul vis al lui Mig era s` devin` prin]es`.

Povestea lui Despereaux respect` toate regulile unei pove[ti clasice [i te duce cu g\ndul la primele filme de anima]ie ale lui Walt Disney.

Acele filme \n care personaje precum un [oarece sau o prin]es` nu vor fi niciodat` demodate, iar iubirea unuia fa]` de cel`lalt poate fi ri-

Adina Popescu

41

28,99 lei traducere din limba englez` de Ioana C`trun`

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

CARTE CONSUM

de[te, din plin, sim]ul umorului. Chiar [i partea cu revelarea explica]iei – s`-i zicem ezoterice – e scris` \n cheie ironic`, \ntr-un stil alert [i informal, ca [i cum ar fi povestit` una dintre multele \nt\mpl`ri cotidiene: „Autorul acesta spunea pove[ti fascinante despre aventuri pe m`rile \ndep`rtate [i expedi]ii prin de[ert. Erau chestii mi[to, eroice, p\n` la momentul \n care autorul se \ndr`gostea brusc. Plictisit` de sentimentele care de-acum sufocau povestea, Doamna misterioas` a \ncercat s` treac` mai departe peste partea asta. Plictico[enia pove[tii o cam adormea pe Doamna Misterioas`, a[a c` [ia f`cut o can` mare de cafea cu pu]in \nainte de miezul nop]ii“.

De altfel, multele omoruri care se \nt\mpl` \n roman s\nt descrise cinic, impersonal, deta[at. Efectul este un soi de amor]ire, iner]ie afectiv` \n fa]a lor: s\nt multe, [i sinistre, dar le cite[ti ca pe descrieri de spectacole \n care nu te prea implici. De altfel, \n prezentarea c`r]ii, autorul este asem`nat cu Quentin Tarantino, care, \n filme precum Kill Bill, trece violen]a pur [i simplu \n estetic, dincolo de orice moral`.

Moartea nu e mai mult dec\t „o mizerie de nedescris“, se poate \nt\mpla oric\nd [i oricum, \ntr-un moment, dintr-o gre[eal`... Toate cele s\nt, \n general, relative: via]a [i/sau moartea, raporturile de putere, valorile morale, bunii [i r`ii... Acest relativism moral \]i d` o senza]ie de lini[te pe parcursul desf`[ur`rii ac]iunii: dac` nara]iunea \ns`[i nu se ia prea \n serios, de ce ai lua-o tu, cititorule?

Un oarecare suspans exist`, dar multitudinea combina]iilor posibile \ntre firele intrigii [i diver[ii protagoni[ti te face s` nu-l tr`ie[ti chiar cu sufletul la gur`. Mai ales c\nd, la sf\r[it, afli c` cei buni – for]ele ordinii legale [i morale – erau, de fapt, r`i... {i cu toate acestea, romanul nu este \nsp`im\nt`tor, nici dezgust`tor, ci o lectur` chiar pl`cut`. Preferabil`, din punctul meu de vedere, celor care se iau prea \n serios [i ne \n`bu[` cu exactitatea descrierilor tehnico-istorice.

Crime [i umor Anonymous Cartea f`r` nume Editura Leda, 2008

31 lei traducere din limba englez` de Ruxandra Ana

Cartea f`r` nume e un thriller cu tent` supranatural`, urm\nd o mod` deja veche \n ultimul timp. Exist`, [i aici, o piatr` a Lunii, despre care se spune c` \l face nemuritor pe cel ce o poart` \n jurul g\tului; [i c`, deoarece controleaz` mi[c`rile Lunii, poate fi folosit` pentru a opri rota]ia acesteia \n jurul P`m\ntului. Mai mult de at\t, cu ocazia unei eclipse lunare, precum cea anun]at` \n or`[elul \n care se petrece ac]iunea, Santa Mondega, piatra poate ajuta la permanentizarea eclipsei: \ntunericul ve[nic va fi un mediu favorabil pentru... vampiri. Care, pare-se, oricum roiau prin Santa Mondega...

Un amestec obi[nuit \n asemenea tip de lecturi: magie, supranatural, creaturi ale nop]ii...

La care se adaug` nelipsita – de la Codul lui Da Vinci \ncoace – tent` pseudoreligioas`: cartea intitulat` Anonymous, despre care se spune c` oricine o cite[te moare, con]ine o parte despre ce s-a \nt\mplat cu Hristos dup` crucificare; apoi trece, brusc, la c`l`toria unui domn Xavier \n c`utarea Sf\ntului Graal. Acest Xavier este cel care d` peste piatra Lunii \ntr-un tablou, [i \[i propune s-o g`seasc`. Ultima parte a c`r]ii schimb` iar`[i, brusc, subiectul: apare, drept personaj, Lordul \ntunericului, care alearg` [i el dup` piatra Lunii, apoi vedem o poz` din care reiese c` el ar fi acela[i cu Xavier...

P\n` aici, nimic nou: aceea[i combina]ie de aspira]ii sfinte, c`deri infernale, dorin]a de a controla omenirea, amoruri dincolo de moarte... Norocul c`r]ii de fa]` este \ns` c`, spre deosebire de alte romane \n aceea[i cheie, dove-

42

■ Iaromira Popovici

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Concentrat de plictiseal` Russell Banks, Rezerva]ia

Colec]iile „Cotidianul“, Editura Univers, 2009

Urm`resc de mult evolu]ia lui Russell Banks – at\t c\t mi-au permis traducerile –, \nc` de la primele povestiri (splendide) ap`rute \n Proz` scurt` american`, volumul din ’88, \nc`rcat cu scriitori excep]ionali. Mi-au pl`cut romanele Deriva continentelor [i Dulcea lume de dup`, astfel \nc\t am cump`rat imediat Rezerva]ia, f`r` s` citesc Cotidianul c`ruia \i era anexat` (nu pentru c` a[ avea ceva \mpotriva lui, ci pentru c` refuz s` mai r`sfoiesc orice fel de ziare, de vreo 15 ani). Am deschis cartea cu mare bucurie, de[i are o copert` ur\t`.

Foarte repede – de la prima pagin` – am avut probleme de acomodare. Fiindc` m-au lovit mun]i, p`duri [i lacuri \n zugr`veli b`tr\nicioase, cuvinte precum Tamarack [i Adirondack revenind pe parcursul c`r]ii cam de opt sute de mii de ori. Descrierile de natur` au sucombat \n literatura de azi, iar Banks a-ncercat s` le resusciteze, e clar. Numai c` n-a ales tehnica adecvat`, prefer\nd camera fix`, f`r` alternarea planurilor, de la un pisc la un g\nd`cel, de pild`, motiv pentru care lectura e greoaie [i induce cititorului o stare de lehamite violent`.

Care se metamorfozeaz` \n iritare, consecin]a fiind c` \ncepi s` cite[ti paragraf dup` paragraf pe s`rite. {i pentru ca lucrurile s` fie [i mai rele, nici c\nd apar personajele atmosfera nu se schimb`. Ba chiar se sub]iaz` [i mai mult, deoarece liniile lor melodice s\nt ratate: vorbesc mult [i f`r` rost. Ni se spune c` romanul este „un concentrat de tensiune“. Dac` e concen-

RECENZII trat, atunci e de plictiseal`, iar \n ce prive[te tensiunea trebuie spus c` nu apare dec\t \n ultimele 30 - 40 de pagini, atunci c\nd e[ti prea obosit ca s` te mai la[i antrenat de altceva dec\t de scopul de-a ajunge la final. Ac]iunea e plasat` \n America anilor ’30, teoretic ar fi putut ie[i ceva interesant. Dar ni se poveste[te, cu infinite [i inutile detalii, cum arat` unul dintre locurile private unde-[i petrec vacan]a oamenii boga]i. Nu peste mult` vreme, apare [i-un artist plastic, Jordan Groves, ce vine cu hidroavionul la Rezerva]ie. Între el [i Vanessa (o fat` cu probleme) se na[te un soi de atrac]ie deloc subtil`. Dup` multe pagini cu doar at\t, \ncep s` se petreac` diferite lucruri, moare tat`l fetei, ea \i arunc` cenu[a deasupra lacului, pe urm`, peste \nc` 50 de pagini, unde credeam c` se va \nt\mpla ceva \ntre cei doi protagoni[ti, afl`m c` s-a \nt\mplat \ntre so]ia cea cuminte a artistului [i ghidul local. Mai exist` [i ni[te capitola[e scrise cu italice \n care trebuie s` ghicim despre cine-i vorba, fiind vorba despre personajele noastre \n viitor, o g`selni]` c\t se poate de afumat`, [i, mai ales, for]at`.

Spre sf\r[it, citim despre un accident \n care decedeaz` un personaj important prin rico[eu, despre trista copil`rie a Vanessei [i diverse chestii teribil de c`utate, \ntreb\ndu-ne la ce folose[te c`r]oiul dac` nu-i \n stare s` emo]ioneze \n nici un fel, [i e doar plin cu natur` moart` [i imersiuni psihologice de cea mai trist` banalitate.

Cum nu era suficient c` romanul e prost, traducerea abund` \n pronume personale, gre[eal` elementar` de traducere, la un moment dat ]i se \mp`ienjenesc ochii [i totul devine de necitit; exemplu: „...[i nici rana ur\t` din pieptul ei, ceea ce \i \ndep`rta \ntr-un fel de violen]a mor]ii ei [i aducea mai aproape de faptul ineluctabil al mor]ii ei“. Romanul e \n]esat cu asemenea zgomote, \]i ciuruiesc mintea. Sigur c` e vina traduc`toarei Maria Bog`tean, \ns` [i a redactorului (Diana Crupenschi) care a l`sat s` treac` astfel de fraze mai d`un`toare pentru s`n`tatea noastr` dec\t zah`rul, sarea [i gr`simile [i \n groaznic dezacord cu reclama de pe coperta c`r]ii: „Apreciezi calitatea. Fil` cu fil`“.

traducere din limba englez` de Maria Bog`tean

43

RECENZII

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

P R E PA R AT E D I N C A R T E

ri]iile ei frecvente, sticla de pelin, p`strat` la ghea]`, din care Costache \[i toarn` c\te un pahar din c\nd \n c\nd, ca [i cum altfel nu ar putea preg`ti at\tea bun`t`]i. De[i, dup` preferin]ele lui P`storel: „Bun e vinul, / Bun pelinul, / Dar c\nd dau de ap` rece, / Las pelinul [i beau vinul“.

Fiecare re]et` astfel „tr`it`“ devine pretext pentru o sumedenie de anecdote culinare savuroase, \n care P`storel, cu modestia \n]eleptului, se pune pe sine \n scen` \n rolul de \nv`]`cel.

De la \nceputul c`r]ii p\n` la ultima pagin`, percepem o atitudine creativ` [i pasionat` fa]` de gastronomie pe care P`storel o proclam` sus [i tare ca pe un act cultural. Subtil cunosc`tor al buc`t`riei fran]uze[ti, f`r` a fi c\tu[i de pu]in un „fran]uzit“, P`storel reu[e[te s` ob]in` un amestec perfect omogen \ntre dou` tradi]ii culinare, cea român` [i cea francez`, pe care le iubea deopotriv`.

Ca [i umorul s`u ne\ntrecut, competen]a-i \n materie de vinuri era unanim recunoscut`. D`ruit cu acea capacitate de a sim]i, chiar cu ochii \nchi[i, calitatatea vinului, anul, podgoria, era deseori convocat ca sf`tuitor \n adun`rile de specialitate: „...am \naintea mea, pe mas`, un strugura[ noun`scut, de dimensiunea unui m`r]i[or [i cu bobi]ele nu mai mari dec\t luminile ochilor unei p`s`rici exotice numit` colibri [i dec\t punctul care \ncheie aceast` fraz`“. Un dar primit prin po[t` de la un podgorean, con]in\nd c\teva sticle de rubiniu pe care P`storel \l degust` dintr-un „pahar de cle[tar cu mii de fa]ete“. Cu infinit` tandre]e, exclam`: „C\t` tic`it` trud`, c\t` neadormit` priveghere, c\t` \nd\rjit` perseveren]` i-au trebuit omului ca s` ajung` de la mica odrasl` a podgoriei pe care o am \n fa]`, p\n` la \nmiresmata licoare din paharul meu!“.

De[i \mi dau seama c` „[pri]ul“ este \nscris definitiv \n folclorul bucure[tean, capitolul intitulat „Sifonul“ mi-a mers la inim`: „...inamicul nr. 1 al podgoriei noastre, de origine etnic` necunoscut`, inestetic, [i subversiv“. Asta e [i p`rerea mea. Dup` cum se [tie, P`storel era cunoscut ca autor de epigrame inspirate, sclipitoare, compuse pe loc, deseori la un pahar sau dou`. Fermec`torul P`storel a fost un bon vivant, gastronom rafinat, oenolog, critic virulent, epigramist, dar mai \nainte de toate, un poet.

■

Sanda Ni]escu

Cu P`storel, „de la bobi]` la pahar“ Nu mai [tiu cum am ajuns s` cump`r cartea de bucate a lui Nicolae Olexiuc, cu cele 1000 de re]ete din care m` inspir c\nd primesc oaspe]i. Presupun, totu[i, c` dup` sfatul indirect al lui P`storel. Îmi aduc aminte c` \n ale sale Gastronomice pomenea adesea, cu evlavie, de acest „maestru buc`tar“. A[a \nc\t scot Gastronomicele de la naftalin` – un exemplar vechi, cu copertele harcea-parcea, de care uitasem, edi]ie 1973, ap`rut` post-mortem la Editura pentru Turism – [i m` recufund cu voluptate \n aceast` culegere de articole publicate \n pres` \ntre anii 1953 [i 1959, \n plin` teroare stalinist`.

Mai mult dec\t re]etele \n sine, minunata carte a lui P`storel prinde via]` prin ceata de amici care roiesc \n jurul lui, b`g\ndu-[i nasul \n oale, mestec\nd \ntr-o crati]`, povestind, d\nd sfaturi – specimene din boema bucure[tean`, m\nc`i, cheflii, gastronomi, pierde-var` sau mari speciali[ti, care dau „corp“, culoare, originalitate acestor pagini; f`r` ei, cartea ar fi r`mas o banal` \n[iruire de re]ete.

Actorul principal este „prietenul Costache“, atot[tiutorul \n ale g`titului, c`ruia \i soarbe cuvintele. Pe un piedestal, „artistul culinar“ Colea Olexiuc, pe vremea aceea t\n`r buc`tar la Gambrinus. În rolurile secundare: Dina [i Mi]a (ciond`nindu-se cu privire la cea mai bun` re]et` pentru a fierbe ou` moi), plus o „codan`“, str`nepoat` a lui Costache (care \ndr`zne[te s`-l \nve]e cum trebuie preg`tit`, dup` re]eta unei prietene fran]uzoaice, cea mai savuroas` salat` verde, \ntr-o scaf` impregnat` cu subtil parfum de usturoi: salata s` fie bine sp`lat`, bine uscat`, apoi uns` fiecare foaie \n parte cu ulei). Lor \mi vine s` le adaug, pentru apa-

44

Drept canonic – o perspectiva ortodox` de Vlassios I. Phidas Traducere din limba francez` de Pr. Lect. Dr. Adrian Dinu Autorul prezint` un comentariu al canoanelor sinoadelor ecumenice [i locale, urm`rind aplicarea [i evolu]ia lor \n cadrul Bisericii. Aceast` sintez` a aplic`rii canoanelor \ncearc` s` r`spund` interesului mai general ar`tat de cre[tin`tatea occidental` fa]` de modul actual de func]ionare a Dreptului canonic \n Biserica Ortodox`.

Istoria Bisericii Ortodoxe Române Vol. III de Pr. prof. dr. Mircea P`curariu Lucrarea prezint` organizarea [i activitatea Bisericii Ortodoxe Române \n epoca modern`, pân` ast`zi. Autorul prezint` \n detaliu rolul pe care Biserica l-a jucat \n istoria [i cultura poporului român, \n contextul politic [i religios european, adesea zbuciumat [i doar rareori favorabil.

Simple Povestiri de P`rintele Dimitrie Bejan Edi]ie \ngrijit` de Florin Pâslaru P`rintele Dimitrie Bejan este unul dintre intelectualii de mare valoare ai perioadei interbelice române[ti. F`r` a face literatur` sau s` exploreze tematic realitatea istoric` pe care o tr`ie[te, autorul rememoreaz` diferite \ntâmpl`ri din tinere]e, \ntâlnirea sa cu marile personalit`]i culturale ale vremii.

Fecioara Maria – prototip al vie]ii duhovnice[ti Tâlcuire a operei Sfântului Irineu de Lyon de Pr. Adrian Dinu Lucrarea ilustreaz` contribu]ia Sfântului Irineu de Lyon la sistematizarea [i \mbog`]irea teologiei cre[tine [i, mai ales, la dezvoltarea mariologiei. Autorul \[i fundamenteaz` argumentarea nu doar biblic [i patristic, ci [i pe prezen]a Maicii Domnului \n via]a liturgic` a Bisericii.

Din minunile Maicii Domnului Edi]ia a II-a Dup` ce, \n 1820, ieromonahul Rafail Protosinghelul traducea \n m`n`stirea româneasc` Prodromul (Muntele Athos) un text grecesc al minunilor Maicii Domnului, \n 1847 scrierea era tip`rit` la M`n`stirea Neam]. Reeditarea acestor fapte minunate este de un mare folos duhovnicesc pentru to]i cre[tinii cinstitori ai Maicii Domnului.

Leastvi]a sau Scara Sfântului Ioan Sc`rarul Edi]ie jubiliar` dedicat` Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, autorul traducerii Scara raiului a fost receptat` ca fiind cel mai potrivit ansamblu de reguli pentru normarea vie]ii monahale. Traducerea acesteia de c`tre Sfântul Mitropolit Varlaam a fost p`strat` \n manuscris pân` ast`zi, când publicarea ei a devenit un eveniment cu multiple semnifica]ii pentru istoria literaturii române [i pentru spiritualitatea ortodox`.

Adev`rul [i unitatea Bisericii de Christos Yannaras Traducere din francez` de Daniela Cojocariu Christos Yannaras realizeaz` o incursiune \n lumea principiilor, observând faptul c` limbajul teologiei tinde s` devin` unul ideologizant, \n detrimentul experien]ei personale. Întrucât unitatea nu mai este perceput` existen]ial, ci ca efort de a armoniza pragmatic elementele aflate \n disensiune, perspectiva pnevmatologic`, specific` tradi]iei r`s`ritene, se impune ca solu]ie.

Împreun` dumiriri pe Cale Vol. IV de Monahia Siluana Vlad Cartea urmeaz` celorlalte trei volume ale dialogurilor duhovnice[ti pe care Monahia Siluana Vlad le poart` prin intermediul spa]iului virtual al internetului cu diferi]i tineri. Aceast` metod`, mai adecvat` mentalit`]ii moderne, nu este decât o nou` modalitate de a contribui la lucrarea catehetic` de veacuri a Bisericii.

www.edituratrinitas.ro

Sven Ortoli & Michel Eltchaninoff, Dineurile mondene. Manual de supravie]uire Traducere de Mona }epeneag Cum ar fi dac` \n timpul unei cine \ntre prieteni a]i introduce metafizica \n aperitiv, a]i elogia porno-etica \n timpul fripturii [i a]i refuza desertul sub pretextul c` este epicurian?

Nu v` asigur`m c` ve]i fi invitat [i data viitoare.

Pre]: 19,50 lei

Pierre Bayard, Cum se amelioreaz` operele ratate?

Traducere de Nicolae Bârna; versuri t`lm`cite de {erban Foar]` Constructiv, acest eseu propune amelior`ri concrete. Schimb`ri ale formei, varia]ii ale intrigii, deplas`ri ale personajelor dintr-o oper` \n alta. S` ne imagin`m ceea ce ar fi putut fi aceste opere \n lumi literare diferite.

Pre]: 24,90 lei

Michel Braudeau, Cafea. Cafenele Traducere de Raluca Sava Po]iune magic` pentru filozofi, elixirul diavolului pentru oamenii obi[nui]i, cafeaua a cucerit, \n câteva secole, \ntreaga lume. Aceast` „pudr`“ \n c`utare de aventuri a ridicat pretutindeni temple \n cinstea savur`rii ei p`gâne: cafenelele.

Pre]: 19,50 lei

Pierre Bourdieu, Schi]` pentru o autoanaliz` Traducere de Bogdan Ghiu Publicat postum, acest volum se vrea o autosocioanaliz`. Un balans eroic [i, pe alocuri, improbabil \ntre personal [i impersonal, Schi]` pentru o autoanaliz` este cea mai frumoas` [i mai adev`rat` carte a lui Pierre Bourdieu.

Pre]: 19 lei

Pre]: 19,50 lei

Lídia Jorge, Valea pasiunilor Traducere de Micaela Ghi]escu Walter \[i las` \n urm` familia ca s` r`t`ceasc` \n jurul lumii. Trimite acas` scrisori, amintiri pe care feti]a le adun` pentru a crea imaginea unui tat` pierdut. Valea pasiunilor este una dintre acele povestiri puternice, pe care ar fi scris-o, probabil, William Faulkner dac` ar fi tr`it \n Portugalia.

Daniel Arasse, Nu vede]i nimic Traducere de Laura Albulescu {tiin]a nu trebuie s` fie neap`rat serioas`, ]eap`n`, moroc`noas`. Anchetând cu umor [i subtilitate tablouri celebre ale lui Velázquez, Ti]ian, Bruegel sau Tintoretto, Daniel Arasse ne \nva]` – \ntr-o declara]ie de iubire f`cut` picturii – s` privim ceea ce vedem.

Robert Adkinson (coord.), Simboluri sacre. Popoare, religii, mistere Traducere de Oana Zamfirache Cu peste 770 de ilustra]ii, dintre care 595 color Un compendiu vizual al eforturilor necontenite de a explica [i de a st`pâni universul \nconjur`tor, aceast` carte pune laolalt` unele dintre cele mai puternice semne [i imagini sacre ale lumii.

Julien Green, Necunoscutul Traducere de Lumini]a Br`ileanu La ceea ce Julien Green nume[te „romanul“ s`u se adaug` alte [ase povestiri despre destinele ne\mplinite ale unor fiin]e \nsingurate. Personaje prinse \n propriile vise, chinuri ale unor inimi prea fragile, r`v`[ite de plictisul de a tr`i [i de frica unei existen]e banale.

Pre]: 39 lei

Pre]: 19,50 lei

Pre]: 97 lei

www.editura-art.ro

Mic tratat de emo]ii, sentimente [i pasiuni politice de Philippe Braud Traducere de Magda Jeanrenaud Colec]ia „Plural. Idei contemporane“ Nu putem \n]elege complexitatea vie]ii politice dac` ignor`m semnifica]ia setei de putere a guvernan]ilor. Apel\nd la o serie de articole din diver[i autori [i scurte exemple din istorie sau din actualitate, acest mic „tratat“ demonstreaz` c`, \n ]ara lui Descartes, ra]iunea nu este nicicum lipsit` de emo]ie.

Pre]: 29,95 lei Alegerea lui Hercule. Pl`cerea [i datoria \n secolul XXI de A.C. Grayling Traducere de Horia Florian Popescu Colec]ia „Plural. Eseu“ Laitmotivul este dilema lui Hercule, care trebuie s` aleag` \ntre datorie [i pl`cere. Autorul analizeaz` modelul optim de via]` \n lumea contemporan`, pornind de la premise precum necesitatea de a dep`[i dihotomia dintre hedonism [i morala rigid` [i invers\nd de multe ori perspectiva tradi]ional` – una a vie]ii virtuoase– asupra problematicii \n discu]ie.

Pre]: 24,95 lei Hai s` fur`m pepeni de Nora Iuga Colec]ia „Fiction Ltd.“ Edi]ie cartonat` Romanul Norei Iuga este un du-tevino captivant \ntre dezbaterea din jurul feti]ei de 11 ani, \ns`rcinat` \n luna a [asea [i \nt\mpl`ri autobiografice. S\nt astfel narate \nt\mpl`ri savuroase ori cutremur`toare, pretext al unor reflec]ii uneori amare, alteori apologetice, memorialistica \nt\lnindu-se \n mod fericit cu fic]iunea.

Pre]: 32,95 lei Cum s` ui]i o femeie de Dan Lungu Colec]ia „Fiction Ltd.“ Edi]ie cartonat` „Cine-l cite[te are senza]ia c` prive[te un foc de artificii. Inteligen]a sclipitoare, sagacitatea [i uneori mali]ia dovedite \n \n]elegerea sufletului omenesc, ca [i lirismul sobru, viril s\nt cuceritoare.“ (Alex. {tef`nescu)

Pre]: 39,90 lei

Firmin. Aventurile unei vie]i subterane de Sam Savage Traducere din limba englez` [i note de Vali Florescu Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ „Sam Savage \[i face debutul cu romanul de formare al unui [obolan erudit, tr`itor \n Bostonul anilor ’60. Firmin este o elegie pe jum`tate fantezist`, pe jum`tate riguroas` despre pl`cerile literaturii, \n care \ndoielile, temerile [i dorin]ele oric`rui scriitor \i s\nt atribuite unui [obolan cu un intelect hiperdezvoltat.“ (Publishers Weekly)

Pre]: 22,95 lei Harta iubirii de Ahdaf Soueif Traducere din limba englez` [i note de Ada Tanas` Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Romanul Harta iubirii (1999) este o apologie a iubirii [i a puterii sale de-a \nvinge diferen]ele culturale. Structurat` pe dou` planuri, nara]iunea urm`re[te destinele uimitor de asem`n`toare a dou` femei pe care dragostea le poart` spre acela[i t`r\m misterios [i exotic – Egiptul.

Pre]: 33,95 lei B`ile Király de Jean Mattern Traducere din limba francez` de Silviu Lupescu Cuv\nt \nainte de Gabriela Adame[teanu Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Un roman vibr\nd de sensibilitate, cuceritor prin naturale]ea stilului, B`ile Király reprezint` povestea unei triple c`ut`ri: a identit`]ii, a originilor [i a cuvintelor. Copil solitar, marcat de moartea tragic` a surorii mai mari [i de t`cerea p`rin]ilor zidi]i \n doliul lor, Gabriel devine un om incapabil s`-[i exprime sentimentele fa]` de so]ia sa [i de cel mai bun prieten.

Pre]: 24,95 lei Mort de surd de David Lodge Traducere din limba englez` [i note de Roxana Marin Colec]ia „Biblioteca Polirom. Seria de autor David Lodge“ De c\nd s-a pensionat anticipat, lui Desmond Bates totul \i pare f`r` rost: simte lipsa rutinei academice [i [i-a pierdut apetitul pentru cercetare. {i, pe deasupra, are probleme grave cu auzul – o afec]iune serioas`, din care rezult` nesf\r[ite certuri domestice [i st\njeneli sociale.

Pre]: 26,95 lei

www.polirom.ro

Oceanul planetar, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Dan Dumitru Prin intermediul unor informa]ii interesante [i inedite, \nso]ite de ilustra]ii sugestive, cititorul p`trunde \n misterele lumii t`inuite, vegetale [i animale, a adâncurilor m`rilor [i oceanelor de pe Terra.

Pre]: 21 lei

Uciga[i din natur`, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Gabriela Zaharia De la [erpi la rechini, de la p`ianjeni la plantele carnivore, de la albine la ur[i, pr`d`torii din natur`, pe cât de periculo[i pe atât de fascinan]i, populeaz` o lume a primejdiilor, a unor for]e pe care \nc` nu le putem controla, lume prezentat` \n paginile acestei c`r]i.

Pre]: 21 lei

Corpul uman, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Rodica Mih`ilescu Explica]ii concise, la obiect, [i ilustra]ii perfect alese \l ajut` pe cititor s` cunoasc` [i s` \n]eleag` cum este alc`tuit` [i cum func]ioneaz` aceast` complex` [i extraordinar` ma[in`rie, \n permanent` evolu]ie – corpul uman.

Pre]: 21 lei

Lumea antic`, de Diane Stephens Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Elena Ionescu În paginile bogat [i inedit ilustrate ale c`r]ii, cititorul interesat de istorie poate afla r`spunsurile la peste 70 de \ntreb`ri, care au menirea de a dezv`lui evenimente cruciale, fapte remarcabile [i personaje fascinante din istoria lumii antice.

O lume \n miniatur`, de Nick Gibbs Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Rodica Mih`ilescu Întreb`ri [i r`spunsuri care \l fac pe cititor s` descopere mirifica lume \n miniatur`: atomi, molecule, vie]uitoare foarte mici, chiar microscopice, robo]i minusculi, produ[i de nanotehnologie, sau microprocesoare.

Pre]: 21 lei

Terra, planeta noastr`, de Nick Gibbs Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Liana Valeria Fâc` Cartea, ilustrat` cu spectaculoase fotografii inedite, prezint` o serie de lucruri, fenomene [i locuri extraordinare ce pot fi \ntâlnite pe Terra: diverse zone geografie, ape, mun]i, zone polare, vulcanism, p`duri tropicale, fenomene meteo extreme, viet`]i, fosile, protejarea mediului.

Pre]: 21 lei Via]a \n Preistorie, de Caroline Daniels Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Gabriela Zaharia Cartea ofer` informa]ii, sus]inute de ilustra]ii deosebit de atr`g`toare, despre originile Terrei, despre primele semne de via]` \n ap`, pe uscat ori \n aer, despre fosile, dinozauri, despre evolu]ia omului \n perioada preistoric`.

Pre]: 21 lei

Incredibil, dar adev`rat!, de Michele Gerlack Colec]ia Întreb`ri [i r`spunsuri Traducere de Geangineta Dane[ Temeinic documentat` [i atr`g`tor ilustrat`, cartea prezint` adev`ruri de necontestat despre miraculoasa lume \n care tr`im, plin` de enigme [i curiozit`]i, stranie [i minunat` \n acela[i timp.

Pre]: 21 lei

Pre]: 21 lei

www.edituradp.ro

Popasuri la vetrele istoriei române[ti, de Dumitru Alma[ Istoricul [i dasc`lul Dumitru Alma[ propune o c`l`torie, cu popasuri, amintiri [i evoc`ri de fapte, oameni [i \ntâmpl`ri, cu eroi vrednici de balad`, o drume]ie spiritual` prin locuri sacre pentru poporul român.

Pre]: 13 lei

La curtea prin]ului Erasm. Ipostaze ale prostiei. Breviar, de Sorin Berbec Trebuie curaj, inteligen]` [i talent, pentru a aborda o tem` atât de omniprezent` \n existen]a omenirii. Autorul dovede[te c` le are din plin: curajul de a aborda o asemenea tem`, inteligen]a de a structura [i a da o form` original` unui material atât de vast [i talentul de a scrie atât de bine, \ncât cititorul va savura fiecare pagin`.

Pre]: 18 lei

Eroi ai neamului românesc, de Dumitru Alma[ O carte de c`p`tâi pentru iubitorii istoriei noastre na]ionale, scris` cu har [i d`ruire. Cuprinde evoc`ri ale personalit`]ilor de la „z`mislitori“ [i „desc`lec`tori“, pân` la lupt`tori pentru libertate, unire [i „izvoditori“ ai con[tiin]ei na]ionale.

Pre]: 16 lei

Filosofia [i istoria religiilor, de Alexandru Suciu Autorul propune o nou` viziune asupra filosofiei [i istoriei religiilor din prisma religiilor universale: cre[tinismul, iudaismul, islamul [i religiile Indiei.

Lucrarea constituie o lectur` interesant` atât pentru profesioni[ti, pasiona]i ai domeniului, cât [i pentru profani.

Pre]: 25 lei

Philosophia moralis. Prelegeri de etic`, de Ion Bâtlan Lucrarea readuce \n imaginea publicului cititor concepte ale eticii [i moralei, universal valabile, dar care se pare c` ast`zi au cam fost uitate. Aprofundeaz` no]iuni de baz` ale eticii, \ntr-un limbaj nepreten]ios [i \n acela[i timp pl`cut, accesibil cititorului.

Pre]: 15 lei

În deschisul filosof`rii morale române[ti, de Carmen Cozma Lucrarea, o focalizare asupra eticului, surprinde profilul moral al poporului român, reflectat atât \n mentalitatea popular` cât [i \n operele unor scriitori [i filosofi români: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Athanase Joja, Ernest Stere, Petre Botezatu, {tefan Lupa[cu, Vasile Morar.

Pre]: 25 lei

Istoria evreilor. Holocaustul, de Florin Petrescu Prefa]` de dr. Alexandru Marton, Israel Cunoa[terea acestei pagini tragice din istoria evreilor, Holocaustul, dobânde[te semnifica]ii deosebite \n domeniul educa]iei, al comunic`rii [i al apropierii dintre oameni.

Pre]: 25 lei

Reconsiderarea istoriei. Geto-dacii, de Gheorghe Ioni]` Cartea poate fi considerat` un studiu de caz la adresa form`rii poporului român [i a limbii române. Autorul realizeaz` studii comparative cu privire la originea limbii [i a poporului român [i \[i intituleaz` lucrarea ca pe o provocare: „Reconsiderarea istoriei“.

Pre]: 21 lei

www.edituradp.ro

Expedi]ia – Cartea a patra din seria Septimus Heap de Angie Sage Traducere de Irina Bojin La Castel sunt din nou probleme, [i asta pentru c` Merrin Meredith s-a \ntors cu gânduri \ntunecate legate de Septimus. Mai mult, Septimus [i Jenna se confrunt` cu o adev`rat` pacoste ?

Tertius Fumigante, fantoma primului Scrib Ermetic {ef, care este hot`rât s` \l trimit` pe Septimus \ntr-o Expedi]ie f`r` \ntoarcere.

Pre]: 44,90lei Enigma portalului blestemat - Cartea a cincea din seria Copiii l`mpii fermecate de P.B. Kerr Traducere de Adrian Deliu În ultima lor aventur`, John [i Philippa Gaunt se trezesc \n mijlocul unui mister fermecat, care-i duce adânc \n inima junglei amazoniene, \n cartea a cincea a seriei bestseller Copiii l`mpii fermecate.

Când o colec]ie de vestigii inca[e dispare, Djinnul Albastru din Babilon \i trimite pe gemeni [i pe unchiul Nimrod s` o recupereze.

Pre]: 39,90 lei Tunele 2. În adâncuri… – Volumul 2 din seria Tunele de Roderick Gordon & Brian Williams Traducere de Dan Dobo[ Chiar dac` au sc`pat deocamdat` de urm`ritorii Styx, Will, prietenul s`u, Chester, [i fratele lui, Cal, nu sunt nici pe departe \n siguran]`.

Dr. Burrows, tat`l lui Will, este undeva \naintea lor [i, oricât s-ar str`dui, nu reu[esc s`-l prind` din urm`. Încercând s` refac` traseul urmat de acesta, dau peste câmpii ce par nesfâr[ite [i peste m`ri subterane.

Pre]: 39,90 lei Charlie Bone [i {coala de magie – Cartea \ntâi din seria Copiii \mp`ratului ro[u de Jenny Nimmo Traducere deDiana Stanciulescu Charlie nu vrea nici \n ruptul capului s` cread` a[a ceva. Oamenii din fotografii \i vorbesc. Ce se \ntâmpl` oare cu el? Îngrozitoarele lui m`tu[i sunt \ns` absolut \ncântate de noul lui talent.

Via]a lui Charlie se va schimba \ntratât, c` are mare noroc dac` mai tr`ie[te pân` la Cr`ciun!

Pre]: 31,50 lei

Gre[eala vraciului – Cartea a cincea din Cronicile wardstone de Joseph Delaney Traducere de Cristina Jinga Comitatul devine un loc tot mai periculos pe zi ce trece, a[a \ncât Tom este trimis de magistrul s`u \n nord, pentru a studia timp de câteva luni cu un alt vraci, Bill Arkwright. Când Cel R`u \[i trimite fiica, pe cumplita vr`jitoare Morwena, s`-l ucid` pe b`iat, Bill face o gre[eal` [i Tom e nevoit s`-[i \nfrunte singur du[manii. Vraciul [i Alice \i sar \n ajutor, dar vor putea oare \nfrunta o asemenea putere \ntunecat`?

Pre]: 37,50 lei Diamantul din Drury Lane – Volumul 1 din seria Aventurile lui CAT ROYAL de Julia Golding Traducere de Adrian Deliu Se nume[te CAT ROYAL. Are un pic peste un metru [i treizeci de centimetri, p`rul ro[cat, lung, [i niciun sfan] despre care s` poat` spune c` este al ei. Tr`ie[te \n Teatrul Regal Drury Lane – un loc \n care se dau spectacole [i-n care se afl` ascuns` o comoar`. Înso]e[te-o pe Cat pe str`zile Londrei, \nfrunt` pericolul, tr`ie[te aventura [i vei fi primul care descoper` diamantul.

Pre]: 39,90 lei Urme \n timp de Petru Popescu Traducere de Cristina Jinga Jack Conran nici nu-[i poate imagina un mod mai pl`cut de a-[i petrece vacan]a decât studiind leii din Tanzania \mpreun` cu tat`l lui, om de [tiin]`. Dar când avionul lor se pr`bu[e[te, Jack se treze[te r`nit [i singur \n mijlocul s`lb`ticiei forfotind de pr`d`tori fl`mânzi. Luptându-se cu leii [i cu vitregiile naturii, Jack se str`duie[te s` supravie]uiasc`.

Pre]: 39,90 lei Dragonul renegat – Cartea a patra din seria Tara duncan de Sophie AudouinMamikonian Traducere de Emil Paraschivoiu Într-un laborator din imperiul Omois, pe planeta Alt`Lume, are loc o confruntare \ntre dou` fiin]e. De sfâr[itul luptei dintre ele vor depinde viitorul P`mântului [i soarta unor adolescen]i cu puteri ciudate. Dar singurul martor al acestei \ntrevederi este un trup f`r` via]`. Cine \l va face pe acesta s` vorbeasc`?

www.corintjunior.ro

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

dine“, o carte era condamnat` la un timp limitat de desf`[urare public`: dup` c\teva luni, c`r]ile care nu se v\nd s\nt retrase din libr`rii [i uitate, de cele mai multe ori, \ntr-un depozit de la cap`tul ora[ului. Pe web, o carte intr` \ntr-un fenomen long tail – ea poate fi accesat` (sau cump`rat`) o lung` perioad` de la publicare. Web-ul permite pentru c`r]i at\t o lectur` online, c\t [i posibilitatea de a tip`ri la cerere (print on demand) – dac` alegi una dintre platformele de publishing dedicate.

Cel mai cunoscut site de self-publishing este Lulu.com, care ofer` posibilitatea de a construi ebooks, dar [i documente multimedia. Lulu nu e o editur`, ci o platform` pe care Autorul se poate mi[ca dup` cum dore[te: poate limita accesul la opera sa, se poate \nscrie \n grupuri dedicate unui gen sau unui stil literar, opera sa va fi indexat` de Google Books, iar dac` dore[te s` intre \n lumea mare a tip`riturilor, Lulu \l conecteaz` cu dou` mari libr`rii virtuale: Amazon.com [i Barnes&Noble. Lulu nu permite un layout original al c`r]ii (are c\teva modele predefinite), dar ofer` acces FTP pentru a \nc`rca documente de p\n` la 300 Mb. Cu peste 500.000 de vizitatori unici pe s`pt`m\n`, al`turi de o echip` de consilieri (pentru design [i marketing), Lulu ofer` mai mult dec\t multe edituri tradi]ionale. Pre]ul unui volum tip`rit la cerere porne[te de la 7,60 $.

WeBook (ww.webook.com) este o companie din SUA care a creat un spa]iu deschis de \nt\lnire \ntre autori [i cititori. Cu peste 100.000 de vizitatori pe lun`, scopul WeBook este s` creeze un spa]iu colaborativ pentru autori, unde ace[tia pot primi feed-back de la cititori \n timpul scrierii, pot c`uta finan]`ri [i pot interveni \n timp asupra operei. Probabil acesta e modelul viitorului, \n care nici o carte nu va mai fi definitiv` [i \n care grani]a dintre autor [i cititor va fi dep`[it`.

Modelul pe care aceste platforme \l propun nu va duce la eliminarea vechiului mod de produc]ie, ci \l va \mpinge pe acesta spre o comercializare extrem`, \n care marketingul [i publicitatea vor anula orice \ntrebare asupra valorii artistice a c`r]ii. Prefer un spa]iu plin de anonimi, cu dou`-trei sute de cititori interesa]i [i activi, dec\t 20 de Autori cu milioane de cump`r`tori.

■

Constantin Vic`

Public`-te pe tine \nsu]i!

Editorul (fie c`-l numim editor sau publisher) este o inven]ie cultural` mai veche dec\t Autorul.

Editorul era [i este singurul abilitat s` distribuie [i s` protejeze cartea, s` stabileasc` unde, c\nd [i cum opera s` devin` public`. Odat` ce se afl` \n posesia operei, Editorul trece pe primul plan, iar Autorul devine doar un instrument de marketing.

Ca situa]ia s` fie mai complicat`, apare \n poveste Agentul, al c`rui rol, \n principiu, este de a asigura un transfer avantajos de drepturi \ntre Autor [i Editor. La cap`tul lan]ului de produc]ie se afl` Librarul, cel care asigur` scena public` pe care opera evolueaz`.

Tehnologia [i mediul web readuc Autorul \n prim-plan [i \i ofer` acestuia posibilitatea de a alege [i urm`ri \ntregul traseu al c`r]ii, de la documentul de pe calculatorul personal p\n` la publicul interesat. Autorul nu mai scrie doar opera, el este \n acela[i timp Editor, Agent [i Librar. Dup` o tradi]ie de peste 400 de ani \n care Autorul s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de procesul apari]iei c`r]ii, web-ul ofer` oricui posibilitatea de a controla [i alege f`r` constr\ngeri forma, stilul [i locul unei c`r]i \n biblioteca informa]ional`. A publica f`r` a trece prin furcile caudine ale vechiului lan] de produc]ie poate p`rea, mai ales conservatorilor, un act de vanitate. Dar, \n afar` de cazul literaturii [tiin]ifice – care presupune existen]a referen]ilor pentru a o valida –, autorul de beletristic` poate renun]a la „cum se face“. În „vechea or-

51

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 Fotografii de Rare[ Avram

PROFIL

Un proiect social [i cultural

{erban Radu manager al libr`riilor C`rture[ti C`rture[ti e o libr`rie. Dar nu numai o libr`rie. E un concept, o nebuloas` de idei. Sau o idee nebuloas` care se concretizeaz` \n mai multe forme. Cel pu]in a[a ar defini-o {erban Radu, unul dintre fondatori. De fapt, C`rture[ti e un „sat al c`r]ii“ (asta vrea s` sugereze [i numele) [i o comunitate care func]ioneaz` dup` alte principii dec\t cele care guverneaz` lumea mai mare care o cuprind [i \n care tr`im. Într-o lume manelizat` [i agresiv`, C`rture[ti e o insul` de civilitate.

Nicoleta Dumitru) al re]elei de libr`rii C`rture[ti. „Valorile comunicate public de societate ca fiind de succes erau mai degrab` de tip medieval: for]` brut`, bani, manele la maximum, tupeu, ]epe“. Ei au crezut c` va func]iona. {i schimbarea de percep]ie asupra c`r]ii – care a devenit un obiect mai popular, nu doar refugiul intelectualilor sofistica]i [i izola]i – li se datoreaz` \n mare m`sur`.

V` mai aminti]i de micu]a [i cocheta libr`rie de pe strada Edgar Quinet? Mai ]ine]i minte parfumul \mb`t`tor, ambian]a pl`cut`, z\mbetele amabile ale librarilor? Acum opt ani, nu avea nici un fel de concuren]`, nici m`car vag`, printre libr`riile din ]ar`. Libr`ria de l\ng` Universitate era, parc`, din alt film. Pu]ini au crezut c` va func]iona. {i \nc` [i mai pu]ini au crezut, atunci, c` ar putea deveni o afacere rentabil`. „C\nd am deschis prima libr`rie, exista un comon sense c` a avea de-a face cu cartea \nseamn` a fi loser“ – spune {erban Radu, co-fondator (\mpreun` cu

Îns` nu au pornit de la ideea de afacere. „C`rture[ti e \n primul r\nd un proiect social [i cultural, bussiness-ul e doar o unealt`. Ce ne-am dorit noi a fost s` facem un spa]iu public \n cetatea mai mare \n care tr`im, un forum care s` fie guvernat de alte reguli dec\t cele care predomin`. Ne enerveaz` lipsa de polite]e? Ne indigneaz` treaba f`cut` de m\ntuial`? Ne scoate din min]i del`sarea? Hai s` vedem ce putem schimba. P\n` la urm`, fiecare e responsabil, fiecare poate schimba c\te ceva. Se poate \ncepe chiar de la nivelul unei mici companii“ – spune

52

„Business-ul e doar o unealt`“

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

PROFIL

{erban Radu. De pild`, salv\nd de la demolare o cas` veche [i frumoas` din spatele libr`riei de pe Magheru (pe strada Arthur Verona). În locul unui imobil de birouri scheletic, acum e deschis` ca libr`rie o parte a acestei case. Asta \nseamn` c` un procent din v\nz`rile de p\n` acum [i din cele din urm`torii mul]i ani se \ntoarce c`tre public \n aceast` form`. Acesta e \ns` numai ultimul dintr-o serie mai lung` de proiecte (unele mai concrete, altele mai abstracte) care vizeaz` schimbarea mediului \n care tr`im.

Pentru c` nu e vorba doar despre partea vizibil`, ci [i de percep]ii, mentalit`]i, atitudini. E un proiect care se reconfigureaz` pe parcurs – work-in-progress – dar care \[i p`streaz` intacte principiile. Ceea ce nu e tocmai simplu.

Pentru c` [i C`rture[ti – ca orice srl – trebuie s` func]ioneze rentabil, s` pl`teasc` taxele [i creditele, s` arate c` produsul cultural poate concura cu hamburgerul sau ma[ina de lux. {i toate acestea, f`r` reclame mincinoase, f`r` strategie de marketing. Sau cu strategii anti-marketing.

De fapt, chiar acesta e [i sensul primului afi[ al libr`riei C`rture[ti: c\inele cu covrigi \n coad`.

„E o atitudine pe care am avut-o de la bun \nceput. Nu am vrut s` ne d`m cei mai grozavi, s` ne l`ud`m aiurea, s` manipul`m, s` p`rem mai de[tep]i dec\t s\ntem. Am vrut s`-i l`s`m pe oameni s` ne descopere a[a cum s\ntem. Dator`m publicului nostru succesul, pentru c` ei, cititorii, au comunicat mai departe «brandul» nostru [i valorile sale.“ „C\nd se \nchide expozi]ia?“ Tot de „brand“ ]ine [i mesajul care \nso]e[te sigla C`rture[ti: „carte, ceai, muzic`, dichis“. Dichisul, cu rezonan]a lui discret-boem` sugereaz`, pe de o parte, diferen]a, pe de alt` parte, elegan]a nepreten]ioas`. Dichisul – ]ine s` sublinieze {erban Radu – nu trebuie luat \n sensul snob, ci \n sensul de r`sf`] relaxat. În[iruirea de termeni care definesc conceptul C`rture[ti a venit dintr-o necesitate practic`, nicidecum din inten]ii de marketing. „Am sim]it nevoia de aceast` descriere ca s` explic`m oamenilor despre ce e vorba. Chiar la \nceputuri, cineva m-a \ntrebat, \ngrijorat, c\nd se \nchide expozi]ia: in-

53

PROFIL

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

tra probabil pentru prima dat` \ntr-o libr`rie aranjat` at\t de prietenos [i a crezut c` e expozi]ie. A[a c` am explicat, pe scurt, despre ce e vorba \n „expozi]ie“. Oricum, nu se \nchide.

Dimpotriv`: se dezvolt`. Suma ini]ial` investit` pentru deschiderea libr`riei de pe strada Edgar Quinet a fost de 15 mii de euro, iar lan]ul de libr`rii C`rture[ti – cu nou` unit`]i, dintre care trei \n Bucure[ti – valoreaz` acum c\teva milioane de euro. „C\teva“ – cuv\nt imprecis –, pentru c` banii nu s\nt importan]i... „Dac` ne-am g\ndi serios la ce ne-a \mbog`]it cu adev`rat, neam da seama c` banii nu au avut un rol at\t de important. Ce r`m\ne, ce-]i aduci aminte cu drag dup` ani de zile? Ce ]i-ai cump`rat cu banii c\[tiga]i? Nici vorb`. Ci mai degrab` rela]ii cu prietenii, leg`turile amoroase, c`r]i pe care le-ai descoperit, o melodie care te-a emo]ionat, z\mbetul unui copil“.

profit, respect\nd ni[te reguli pe care mul]i (concuren]a) nu le respect`? Win-win e un termen aplicabil? De vreme ce \n proiectul C`rture[i nu profitul e fundamental, atunci [i disponibilitatea de a renun]a la el e alta. „Pornind «afacerea» de la acest principiu pot s` v` spun c` da, se pot face afaceri cu bun-sim]. E mai greu, dar se poate. Dovad` e c` rezist`m, ba chiar [i c\[tig`m. Una peste alta, la sf\r[itul zilei e[ti mai mul]umit a[a. E[ti mai c\[tigat, ca om, dac` faci ceva integrat etic, spiritual.“ De exemplu, pu]ini [tiu c` pre]urile din libr`riile C`rture[ti s\nt cele recomandate de edituri, adic` cele corecte. Spre deosebire de alte lan]uri mari de libr`rii, care practic` adausuri mari, C`rture[ti vinde c`r]ile la acela[i pre] ca orice tarab` stradal`. Precizare important` pentru c` percep]ia general` e c` aici totul ar fi foarte scump. „S\ntem victime ale propriului nostru succes: mediul pl`cut din libr`rie, designul interior, ambian]a, toate acestea au indus oamenilor prezum]ia c` am fi o libr`rie scump`.“ Miza cea mai mare pentru {erban Radu e s` ofere cele mai bune crea]ii din fiecare domeniu.

E foarte mult` munc` de cercetare aici, un efort la care particip` mai toat` echipa C`rture[ti. Iar

Afaceri cu bun-sim] A[a c` cei doi investitori au preferat \ntotdeauna s` respecte conceptul ini]ial, uneori chiar \n defavoarea profitului. Se pot face afaceri cu bun-sim]? Se poate scoate – totu[i –

54

PROFIL

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 selec]ia c`r]ilor, a discurilor [i a filmelor care intr` \n libr`rie e riguroas`. „Sigur c` cititorii de filozofie pot considera c` romanele poli]iste s\nt proaste. Dar pentru cititorul de tabloid, un roman poli]ist e un upgrade. A[a c` noi \ncerc`m s` oferim [i cele mai bune c`r]i poli]iste pentru amatorii acestui gen. Chiar dac` avem cea mai larg` ofert` nu \nseamn` c` punem orice pe rafturi. Recunosc, mai exist` [i rateuri, mai scap` c\teodat` c`r]i neverificate, c`r]i cu anumite lipsuri... Dar comunic`m [i cu clien]ii. Norocul nostru e s` \i avem drept mu[terii pe cititorii cu discern`m\nt.“

C`r]i de criz` „Dac` ar fi s` fac o recomandare pentru guvernul de criz`, a[ recomanda cel pu]in o zi de instruire pe s`pt`m\n`.

Cred c` ar fi o investi]ie foarte eficient` \n viitorul acestei ]`ri.

Dac` s-ar citi m`car c`r]i precum P`m\ntul este plat, de Thomas Friedman, Doctrina {ocului [i No Logo de Naomi Klein, Leb`da Neagr` de Nassim Taleb, a]i vedea alt` calitate a \n]elegerii situa]iei, a discursului la TV [i a reac]iilor la criz`.

A[ mai recomanda Freakonomics, c`r]ile lui Malcolm Gladwell, c`r]i despre branding – Wally Olins de exemplu etc.

Lista poate continua – [i acestea s\nt doar c`r]ile oarecum «populare», «digest-uri».“

Clien]i exigen]i, librari inteligen]i Cine s\nt clien]ii libr`riilor C`rture[ti? „Mi-e greu s` le fac un profil. Dar \n mod sigur, s\nt oameni cu spirit critic. Evident, ne [i spun ce le place [i ce nu le place la C`rture[ti. {i ne fac recomand`ri. A[a c` \nv`]`m nu doar din c`r]i [i din cercet`ri, ci [i de la clien]ii no[tri. Acest feedback ne e foarte util.“ La clien]i exigen]i, librari pe m`sur`. C`rture[ti este probabil singura re]ea de libr`rii din ]ar` unde librarii te ajut` s`-]i g`se[ti cartea care-]i trebuie. Misiunea librarilor nu e s` v\nd` cu orice pre]; ci s` g`seasc` clientului acea carte care i se potrive[te – explic` {erban Radu. „Principiul nostru e c` mai bine pleac` un client cu o carte care \i trebuie dec\t cu cinci care nu-i trebuie. Pentru c` pe acelea n-o s` le citeasc` cu pl`cere, [i atunci se las` de sportul `sta... În schimb, dac` se bucur` de ce a cump`rat, se \mbog`]e[te [i, probabil, o s` mai vin` [i alt` dat`.“ Cum se aplic` acest principiu? „Înc` nu [tim cum am putea s`-i \nv`]`m pe librari s` le fac` clien]ilor recomandarea perfect`. Dar tindem c`tre asta. Ne dorim s` comunic`m c\t mai bine aspectele esen]iale despre c`r]ile noastre. Încerc`m s` ne alegem colegii \n felul acesta. C`ut`m oameni cu drag de carte, de bunuri culturale de calitate.“ Unii dintre ei s\nt chiar fo[ti clien]i de-ai libr`riei. Poate c` nu to]i librarii cunosc toate produsele – e vorba de zeci de mii de titluri – dar fiecare dintre ei [tie s` spun` c\te ceva despre ce se g`se[te pe rafturi. „S\nt oameni care tr`iesc din asta, le place s` citeasc`

[i vor s`-i ajute [i pe al]ii s` descopere.“ Pot fi studen]i sau absolven]i de litere, dar nu e o condi]ie: dragul de carte nu vine neap`rat din studiul Filologiei sau al Filozofiei – spune {erban Radu.

Dragul de carte este [i sursa de dezvoltare pentru România. Cumva \mpotriva curentului, {erban Radu crede c` cei mai mul]i oameni \nst`ri]i s\nt intelectualii. Într-adev`r, dac` ne uit`m la oamenii care tr`iesc cel pu]in decent, nu baz\ndu-se pe noroc, ci pe munca intelectual`, vom constata c`, de fapt, s\nt foarte mul]i. Dar despre acest succes se vorbe[te pu]in. „{ansa s` c\[tigi bine e mult mai mare dac` te educi (de fapt, abia a[a nu prea mai e vorba de [ans`). Nu mai s\ntem ca \n Evul Mediu, c\nd accesul la cunoa[tere era limitat: cartea e disponibil` oricui.

N-ai bani? Po]i s` mergi la o bibliotec`. Sau vii la noi [i cite[ti c\t vrei, c` nu te d` nimeni afar`.

Oricum, din punctul nostru de vedere, to]i clien]ii s\nt la fel de importan]i, fie c` au de g\nd s` scoat` din buzunar 2000-3000 de lei, fie c` intr` doar ca s` vad` ce a mai ap`rut \n zona de reduceri. Ba chiar m-a[ bucura ca ace[tia s` fie c\t mai mul]i, pentru c` exist` mul]i oameni bine mobila]i intelectual care momentan poate n-o duc prea bine, \ns` la un moment dat vor reu[i s` c\[tige. Pe ace[tia vrem s`-i form`m. Ei vor cre[te, [i dac` to]i cre[tem, to]i o s-o ducem mai bine.“ ■ Matei Martin

55

V-a]i \ndr`gostit vreodat` de personajul c`r]ii traduse?

Adrian BUZ ● Ionu] CHIVA ● Iulia GORZO ● Angela HONDRU ● Mihai MOROIU Antoaneta RALIAN ● Cornelia R~DULESCU ● Gabriela RUSSO Ileana SCIPIONE ● Lumini]a VOINA-R~U} ● George VOLCEANOV

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ANCHET~

„Dorin]a nu poate alege autentic din cauza fantasmelor imaginarului. Extraordinara importan]` a fantaz`rii, a imagin`rii \n iubire este prea bine cunoscut`. Iubirea, ca orice dorin]`, rateaz` cunoa[terea celuilalt, tot a[a cum orice cunoa[tere \i rateaz` alteritatea. Cel mai adesea ea este rezultatul unui modelaj literar sau cinematografic. Tacit sau explicit, perechea de \ndr`gosti]i debutan]i joac` adesea roluri prescrise cultural: mediatorul poate fi prea bine un personaj literar sau un personaj (actor) de film.

Petrarca se \ndr`goste[te de Laura pe c\nd citeau \mpreun` o poveste de iubire.“ (Aurel Codoban, din Amurgul iubirii, 2004)

■ Adrian BUZ Victor Johnson - Ward, protagonistul din Glamorama de Bret Easton Ellis, un \ncurc`-lume onest cu sine \nsu[i p\n` \n p\nzele albe, iresponsabil [i prins \n i]ele unei vie]i cu mize neseriose [i plin` de scurt`turi spre un stardom f`cut doar din cl`buci. Întrupeaz` visul – dac` e s` fim sinceri la r\ndul nostru – oric`rui b`rbat care n-a apucat s` se zahariseasc` prea tare. O via]` easy, \n care orice emisii ale con[tiin]ei s\nt diluate aproape complet de dorin]e carnale [i de toat` gama de vanit`]i care graviteaz` pe coordonatele efemerului. Dar pentru c` aceste „infirmit`]i“, ni[te exager`ri savuroase \n care, p\n` la urm`, nu ai cum s` nu vezi satira, trebuiau s` aib` [i ni[te compensa]ii, Victor e \n mod cert cel mai bun de gur` personaj \nchipuit vreodat` de vreun scriitor.

Nu are rival, chiar dac` nu are nici dreptate.

M` rog, poate c` are, dar, afl\ndu-se \ntr-un sistem pe dos fa]` de lume, nu poate ajunge dec\t \ntr-o v`g`un` ur\t`. Un anti-erou care pur [i simplu \]i intr` sub piele.

■ Ionu] CHIVA Nu, niciodat`.

■ Iulia GORZO Nu. {i asta pentru c` rela]ia mea ca traduc`toare nu e \n primul r\nd cu personajele, oric\t de demne de iubire ar fi ele, ci cu scriitorul, [i nici m`car cu scriitorul, ci cu mintea lui, \n care \ncerc s` m` ca]`r, m` \mpiedic, m` b`l`cesc fericit` uneori, m` sufoc alteori [i de care p\n` la urm` m` \ndep`rtez inevitabil imediat cum \ncep o nou` carte. Recunosc \ns` c` am o feble]e pentru Andrew Sean Greer [i ale sale diafane Confesiuni ale lui Max Tivoli. {i nu doar pentru c` a fost prima carte adev`rat` pe care am tradus-o (primele dou`, de altfel romane de gen, un techno-thriller [i un chick lit, intr` la categoria exerci]ii), ci pentru c` am avut de la cap la coad` senza]ia de descoperire \n sensul \n care o expedi]ie \n podul bunicii poate fi o descoperire – ecouri discret parfumate ale unui trecut care nu-i al nostru, dar pe care parc` ni l-am dori un pic. {i tot un pic m-am \ndr`gostit [i eu. Dar cum traduc`torii s\nt tr`d`tori notorii, mi-a trecut.

57

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

■ Angela HONDRU „Dansatoarea de Kabuki“, din romanul lui Sawako Ariyoshi, pre]uie[te femeia ale c`rei merite au fost date uit`rii. Arta teatrului Kabuki s-a degradat dup` apari]ia concuren]ei prostituatelor, iar femeilor li s-a interzis, \ncep\nd cu 1629, s` mai apar` pe scen` [i \n public, rolurile fiind preluate \n \ntregime de b`rba]i. Lumea a uitat cur\nd c` acest gen de teatru a fost, \n fapt, creat de o femeie – Okuni din Izumo. Autoarea \[i manifest` predilec]ia pentru marile arderi suflete[ti [i spirituale, surprinz\ndu-[i protagonista \n momentele ei de maxim` tensiune sau extaz. Nu-i d` r`gaz pentru reculegere, sim]ind c` altfel s-ar pr`bu[i cu siguran]` \ntr-o genune insondabil`. Cu surprinderea [ocului, cititorul descoper` \n sufletul ei o lume de clocotitoare energii, de vitalitate exploziv`, de arderi incandescente [i a[teapt` cu o curiozitate st\rnit` \nchegarea „semnelor“. Ele apar, pline de str`lucire [i de via]`.

Okuni treze[te prin dansurile ei o splendid` tensiune a a[tept`rii. T`lpile goale ce fr`m\nt` sau m\ng\ie scena, mi[carea unduioas` sau zv\cnetul brusc al [oldurilor, dialogul fantezist al bra]elor ce m\nuiesc cu dezinvoltur` evantaie, s`bii ori clopo]ei, r\setele [i privirile a]\]ate, tandre, vis`toare sau mali]ioase, imensa bucurie de via]`, vitalitatea plin` de prospe]ime [i de culoare local` – toate s\nt de-a dreptul fermec`toare.

Pentru un tablou complet, se cer ad`ugate [i c\teva dintre calit`]ile protagonistei: spiritul inovator, d`ruirea pasional`, inima sa ve[nic t\njind dup` perfec]iune, originalitatea hr`nit` de tensiunea proprie. Mi[c`rile dezl`n]uite [i tr`irile suave st\rnesc o tulbur`toare \nc\ntare ce atribuie dansului ei calit`]i de ritual. Okuni este personajul pe care nu po]i s` nu-l iube[ti, iar traduc`torul are privilegiul de a fi primul „\ndr`gostit“. Nu \n ultimul r\nd, ca deschiz`tor de drumuri (nu ca dansatoare, ci ca \mp`timit interpret al tainelor nipone), am tr`it fr`m\nt`rile [i bucuriile ei din interior.

torul, prin urmare rela]ia amoroas` cu personajul propriu nu este posibil`, lipsind misterul, inefabilul unei iubiri, pe care me[te[ugul literar le pl`smuie[te, doar. În plus, ne-am vedea \mpin[i, al`turi de autorul/creator, \n incest. Dragostea unui traduc`tor se poate \n schimb dedica autorului „s`u“, pe care \l \nso]e[te uneori luni [i ani de-a r\ndul, un volum dup` altul, \n miracolul crea]iei, scutier devotat, purtat \n jocul ter]iar al t`lm`cirii. Petrece poate, al`turi de el, timp mai mult dec\t cu cei mai apropia]i prieteni, ajunge s`-l cunoasc` dincolo de cuvinte [i de stil – astfel dorin]a-i gata. {i \[i poate \ng`dui…, un strop de amor va ad`uga farmec [i for]` textului tradus, dar \l va \mpinge [i la fidelitate fa]` de senior [i textul s`u, pe care se va ab]ine s`-l masacreze, \n tentativa de transpunere. Ura nu e nici ea departe, traduc`torul se poate \nfuria pe autor pentru foul play literar, folosire de mijloace ne\ng`duite sau manipulare artistic`. Fidelitatea r`m\ne regul` [i \n acest caz, parte din \n]elegerea secret`, unilateral`, pe care traduc`torul o \ncheie cu autorul s`u. Indiferen]a, distan]a pe care traduc`torul ar vrea s` o p`streze fa]` de creatorul textului s`u, r`m\ne cea mai nefericit` alegere. C`ldicel – nici fierbinte, nici rece, traduc`torul devine cu adev`rat tr`d`torul autorului [i al textului.

■ Mihai MOROIU Nu, hot`r\t nu. Fa]` de personaj po]i s` ai mici duio[ii [i \ngrijor`ri, eventual s`-i vrei binele sau r`ul, lucruri care intr`, [i ele, \n registrul cititorului comun. Traduc`torul se identific` \ns` \n parte cu scrii-

58

■ Antoaneta RALIAN M`rturisesc, f`r` pudoare, c` \ntre]in rela]ii emo]ionale, afective, cu personajele din c`r]ile pe care le traduc. De fapt, sentimentele mele se \ndreapt` mai cur\nd spre autori, care, chiar dac` se proiecteaz` \n personaje, s\nt mai materiali, mai papabili, mai \n „carne [i oase“ dec\t ectoplasmicii lor eroi.

Cu autorii port [i dialoguri mute. C\nd \i suprind – frecvent – c` se contrazic de la o pagin` la alta, sau se repet` fastidios, le repro[ez: „How can you be so stupid?“. Iar c\nd \mi pun la \ncercare capacitatea de traduc`tor, le declar extatic: „How clever you are!“. În adolescen]` am avut un lung episod amoros cu Proust (pe care nu l-am tradus dec\t \n sufletul meu); dup` aceea m-am \ndr`gostit de femei – honni soit qui mal y pense – pe care le traduceam. M-am \ndr`gostit de minu]ia, de orfevreria psihologic` a Virginiei Wolf, care citea at\t de ad\nc \n mine, \nc\t

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A N C H E T~

o iubeam, dar mi-era [i pu]in fric` de ea. În orice caz, de doamna Dalloway am fost narcisist \ndr`gostit`. M-am \ndr`gostit de dantelele delicate cu parfum de lev`n]ic` ale eroinelor lui Katherine Mansfield, de cerebralitatea senzual` sau de senzualitatea cerebral` a lui Iris Murdoch; l-am iubit pe ezotericul Charles Arrowsby din Marea, marea, pus s` aleag` \ntre refugii nirvanatice [i c\ntecul de siren` al vie]ii de teatru, el opteaz` (cu deplinul meu acord) pentru chemarea vie]ii. Am simpatizat cu candoarea, sau mai bine zis cu fraiereala de intelectual eteric a lui Citrine din Darul lui Humboldt. Dar m-a dezam`git metamorfozarea lui („dup` dou`zeci de ani“) \n c\rcota[ul [i mali]iosul Chick din Ravelstein. Da, b`rba]ii e dezam`gitori! Cum m-a dezam`git [i finalul fals dostoievskian la care ajunge enigmaticul Yoel din S` cuno[ti o femeie de Amos Oz, de care am fost \ndr`gostit` (de sofisticatul Yoel, nu de Oz), p\n` a capotat \n autoflagelare. Adev`rul este c`, \n general, [i \n literaturile anglo-saxone, \n special, personajele a[a-zis negative s\nt mult mai pregnant conturate, mult mai vitale [i mai plauzibile dec\t „cei buni, respectabili [i one[ti (uneori ano[ti)“. Or, a te \ndr`gosti de „b`ie]ii r`i“ ar fi incorect politic.

ales \n }ara mea inventat`, o privire ironic`, tandr` [i lucid` asupra celor dou` patrii ale ei, Chile [i Satele Unite. Iar dintre personajele ei masculine \l aleg pe cel pe care l-a ales chiar ea, de-adev`ratelea, pe so]ul ei american, eroul romanului Planul Infinit, pe care-l traduc acum. Prefer totu[i personajele masculine, cu meserii etern-valabile – ziari[ti, detectivi, scriitori, poli]i[ti –, mi se par mai vii [i mai palpabile. Cum e ziaristul din Solda]ii de la Salamina de Javier Cercas, cum e detectivul Belascoarán din Mor]ii incomozi de Paco Ignacio Taibo II sau cei doi ziari[ti din Patru m\ini, alt roman al aceluia[i scriitor mexican (roman \n preg`tire), personaje chinuite de idei, atipice, complexe [i complicate, anti-eroi, lupt\ndu-se cu mai mult sau mai pu]in succes cu realit`]ile istorice [i politice contemporane, cu memoria [i propriile lor e[ecuri. Ce mai, exact ca \n via]`...

■ Gabriela RUSSO Nu [tiu dac` \ndr`gostire este cuv\ntul potrivit [i acoperitor. Dac` el \nseamn`: maxim` disponibilitate, curiozitate, a[teptare \nfrigurat`, exaltare, suferin]`,

■ Cornelia R~DULESCU De la o v\rst` \n sus te \ntorci cu picioarele pe p`m\nt [i nu te mai visezi personaj de roman, te identifici, eventual, cu autorul, nu mai confunzi realitatea cu fic]iunea [i via]a-via]` cu „vi(e)a]a din filmele de cinema“. P`cat. Uit\ndu-m` acum pe lista celor peste 30 de c`r]i traduse \n ultimii zece ani, constat c` o mare parte dintre ele s\nt scrise de femei [i au ca personaje principale tot femei – nimic r`u \n asta, numai c` mie mi s-a cam acrit de at\tea doamne impecabile [i pline de calit`]i, mame/iubite/so]ii/fiice bune, gospodine, muncitoare [i activiste sociale [i militante politice pe deasupra; scap` doar cele care au [i umor, care [tiu s` r\d` de al]ii [i de ele \nsele, imperfectele [i p`guboasele r`zb`t`toare. De pild`, din puzderia de eroine feminine create de Isabel Allende (c` tot \i fac seria de autor la Humanitas), de fapt, proiec]ii ale ei \n diferite epoci, m` identific p\n` la urm` cu autoarea \ns`[i, mai

59

A N C H E T~

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

exasperare, dezam`gire, atunci se potrive[te cu st`rile ce m` cuprind c\nd citesc o carte. Pot spune, \n sensul `sta, c` m` \ndr`gostesc de un personaj, de mai multe pe r\nd sau de toate deodat`, adic` de lumea lor [i de ideile care le-au dat via]`, mai bine spus, de fic]iune. A[a cum afirm` Mario Vargas Llosa, atunci c\nd „citim nu mai s\ntem ceea ce s\ntem de obicei, ci fiin]e artificiale, transferate de autor printre personajele lui... tr`im experien]e pe care fic]iunea ne face s` ni le asum`m“. C\nd traduc \ns`, s\nt altceva dec\t un cititor pasionat, s\nt un intermediar, am responsabilit`]i, trebuie s`-mi temperez reac]iile. P\n` s` ajung la ideea asta \n]eleapt`, am trecut prin experien]e nu prea pl`cute: m-am \ndr`gostit \ntr-at\t de un personaj \nc\t, \ncerc\nd s`-i \mbun`t`]esc imaginea, i-am pus \n c\rc` mai multe calit`]i dec\t putea s` duc`; am fost c\t pe ce s` subminez titlul unei c`r]i ne\n]eleg\nd rostul ei, al unor personaje, de[i eram prevenit` de autor c` personajele lui nu s\nt eroi tragici care \[i \nfrunt` destinul, ci oameni care tr`iesc „sub vremi“ [i nici m`car nu [tiu lucrul `sta. {i ca s`-i trezeasc` pu]in, se amestec` \n via]a lor, se o]`r`[te la ei, \i ia \n t`rbac`, \i biciuie[te, folose[te sarcasmul \n exces.

Stilul autorului m-a f`cut s`-mi revin la timp [i s` \n]eleg c` \ndr`gostirea are [i ea limite, c` de-

pinde de m`sura \n care autorul \nsu[i \[i iube[te personajele. Am \n]eles c` ne\nfr\narea mea de \ndr`gostit` m` face s` cred c` m` cutremur [i pulsez inspirat, c\nd, de fapt, torturez limba [i tr`dez ideea textului literar. Ce mai r`m\ne, dup` toate cele spuse, din iubirea mea pentru un personaj, pentru lumea lui, pentru fic]iune? R`m\ne textul tradus [i livrat cititorilor. Cu dragoste.

60

■ Ileana SCIPIONE Drag` Almaviva, pentru c` s\nt \ntrebat` dac` m-am \ndr`gostit vreodat` de un personaj fictiv, m-am g\ndit s` vorbesc despre iubirea – cald`, ingenu`, dulce, \nfiorat` – pe care ]i-am purtat-o pe c\nd aveam doar zece ani. Norocos, tata, ofi]er de carier` [i erou al „insurec]iei armate“, nu fusese dat afar` din armat` pentru a face loc tovar`[ilor „pe puncte“, ci trecut „pe linie moart`“, ca [i al]i camarazi de-ai lui, la catedrele militare ale \nv`]`m\ntului superior. Dar, dac` tata \i d`sc`lea pe studen]ii de la Chimie Industrial`, din Politehnic`, tat`l viitoarei soprane Marina Mirea (vecina mea), un munte de b`rbat din Garda Regal`, se str`duia s`-i „militarizeze“ pe actori.

A[a s-a f`cut c`, \ntr-o sear`, tocmai izbucnise revolu]ia \n Ungaria, ne-a trimis pe am\ndou` la spectacolul de licen]` al studen]ilor lui: \n acea

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A N C H E T~

sear`, m-am \ndr`gostit – stai, stai, nu te bucura \nainte de vreme – nu de tine, ci de Spania de la sf\r[itul Secolului de Aur: venit` de cur\nd din provincie, mergeam \nt\ia oar` la teatru, iar piesa la care asistam, fascinat`, era nici mai mult, nici mai pu]in dec\t B`rbierul din Sevilla de Beaumarchais. Sala m-a impresionat cu jil]urile de plu[ ro[u; rochi]a mea, [i ea din velur (bleumarin), era probabil la \n`l]ime, dar eu eram nespus de m\ndr` de piept`n`tura de prin]es` pe care mi-o f`cuse mama, cu bucle \n tirbu[on, legate cu o splendid` fund` lung`, lat` [i \n carouri sco]iene, probabil de la vreo p`l`rie a bunicii, care nu era departe de epatanta construc]ie din capul Rosinei. Ca s` m` \n]elegi mai bine, trebuie s`-]i spun c` acas` mi se explicase ce „era“ teatrul: un spa]iu magic, real [i imaginar \n acela[i timp, la care priveai ([i eu nu m` mai s`turam) direct, dar prin/peste grani]a luminilor rampei, de unde ni[te oameni minuna]i te transportau, cu harul lor divin, \n alt` lume, alt secol, alt` ]ar`, alt` cultur` [i a[a mai departe, cu condi]ia ca tu s` te po]i adapta. De adaptat, m-am adaptat eu, dar nu cred, fire[te, c` am priceput nici cum st`tea treaba cu prejudec`]ile legate de s\ngele albastru, nici cu privilegiile noble]ii. {i nici nu cred c` toate astea aveau vreo importan]`. Don Bartolo [i don Basilio (Valentin Loghin) mi s-au p`rut nespus de comici, Figaro (Cosma Bra[oveanu?) m-a cucerit cu hazul lui, dar c\nd [i-a f`cut apari]ia Rosina (Sanda Toma) entuziasmul meu n-a mai avut margini: nu mai v`zusem nicic\nd o t\n`r` at\t de frumoas`, spiritual`, fandosit` [i elegant`. A[a c` abia a[teptam s` aflu de cine era \ndr`gostit`. Aveau s` treac` mul]i ani p\n` s` aflu c` nu te numeai \nt\mpl`tor Almaviva „suflet viu“. A[a c`, spre diferen]` de to]i ceilal]i, c\nd ]i-ai f`cut apari]ia, ca [i azi, n-am putut s` despart personajul de actor: erai, pur [i simplu, Almaviva; elegant, frumos, atr`g`tor, de[tept [i, mai ales, \ndr`gostit, chiar dac` imaginativ [i \ntreprinz`tor era Figaro. Ba chiar, dac` m` g\ndesc mai bine, cred c` tot tu erai [i Figaro. Dar ce mai conteaz`?! Azi a[ putea spune c` \n unele momente erai timid (nu sfios) [i ezitant (nu [ov`ielnic), pentru c`, fire[te, erai doar un debutant. Dar pentru mine erai atunci, [i ai mai fost \nc` mult` vreme, doar

contele fermec`tor cu alma viva \n palm`, \ntruchiparea iubirii vesele: curat`, atotputernic`, atot\nving`toare. {i l-am iubit pe Almaviva chiar mai mult dec\t pe Timur [i (to]i) b`ie]ii lui la un loc. Cur\nd, tocmai fusese \nfr\nt` revolu]ia din Ungaria, am citit pentru \nt\ia oar` Don Quijote [i m-am l`murit cum e cu fic]iunea [i c\t e de primejdios s-o „implementezi“ \n realitate. Nu cred c` m-am mai \ndr`gostit de personaje fictive, ci doar de c`r]i, c`ci am descoperit c` tu erai [i nu erai mereu Almaviva: uneori erai [i Moromete sau… Te-am identificat mereu, aproape borgesian, cu ultimul dintre personajele pe care le-ai interpretat. {i am ajuns s` cred c` unele dintre ele au fost inventate doar ca s` le joci tu, Almaviva. Dar asta numai p\n` c\nd ai fost (ca s` r`m\i definitiv) Apostol Bologa, un osta[ român…

61

A N C H E T~

■ Lumini]a VOINA-R~U} Am \ndr`git toate c`r]ile pe care le-am tradus; pentru mine au fost „o dragoste la prima vedere“. În general eu le aleg, nu mi le propune editura, deci dac` un volum nu m` atrage, renun] la el f`r` p`reri de r`u. A[adar mi-e greu s` spun c` „m-am \ndr`gostit“ de un personaj anume, fiindc` am iubit, pur [i simplu, cartea, ca un \ntreg. Am tradus, de pild`, c`r]i de memorii: Pe[tele \n ap` de Mario Vargas Llosa, Ultimul meu suspin de Luis Buñuel [i acum m` delectez cu amintirile lui Pablo Neruda. În aceste cazuri m-am \ndr`gostit de via]a respectivilor autori: tumultuoas`, plin` de evenimente [i de \nt\lniri interesante, o via]` c\t o mie de alte vie]i la un loc. Uneori, traduc\ndu-le memoriile, aveam senza]ia c`-i \nso]esc, c` le tr`iesc de fapt via]a. Alteori, am tradus povestiri: Toate focurile, focul, C\t de mult o iubim pe Glenda de Julio Cortázar sau Ghidul trist al Parisului de Alfredo Bryce Echenique.

Aici, da, s-a produs \ndr`gostirea, dar iar`[i, nu era vorba de un personaj anume, ci de o \nt\mplare, de o stare, de o situa]ie anume, at\t de bine redate de autor, \nc\t eram fascinat`, definitiv prins` \n mreaja fic]iunii. Am admirat soli-

62

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 daritatea necondi]ionat` a oamenilor surprin[i \n traficul nebun – existen]a noastr` \nc\lcit` – din Autostrada din sud; am iubit-o pe Domni[oara Cora, capabil` s` \n]eleag` suferin]a teribil` a unui adolescent; l-am \n]eles pe Marini c\nd s-a \ndr`gostit de o insul` pierdut` \n larg, \n Insula la amiaz`, fiind capabil s` renun]e la tot, pentru a \ncerca altceva; \l simt grozav de uman pe personajul din Cel`lalt cer, personaj care \ndr`zne[te s` vorbeasc` despre cerul nev`zut, ad`postit \n fiecare dintre noi, c`ci apar]inem unui cer conven]ional, real: familie, obliga]ii sociale, munc`, [i apar]inem deopotriv` unui alt cer, tainic, cerul pasajelor [i al galeriilor acoperite; m-au tulburat profund personajele din Graffiti, fiind singurul text tradus de mine care m-a f`cut s` pl\ng, c`ci arareori pot patru pagini s` cuprind` o dram` mai profund`; deopotriv` poveste de iubire, istorie tr`it`, art` \n stare pur`, revolt`, via]` f`r` liber-arbitru. Am \ndr`git [i personajele lui Echenique, c`ci n-ai cum s` nu z\mbe[ti c\nd afli cum po]i \n[ela vigilen]a port`reselor pariziene, \n Port`resele noastre de fiecare zi, c` po]i profita de pe urma ur\]eniei: m`n\nci [i bei pe s`turate, miz\nd pe prostia unor terori[ti care te confund` cu asasinii lui Perón, \n Costisitorul asasinat al lui Juan Domingo Perón, c` dragostea, oarb`, chiar [i la o v\rst` \naintat` te poate face s` nu-]i mai recuno[ti propria ma[in`, cur`]\nd un alt automobil, numai fiindc` un domn ar`tos \]i z\mbe[te [i crezi c`-]i face curte, \n Paris canalie. {i lista mea ar putea continua la nesf\r[it, cu sarabanda de personaje din c`r]ile traduse, dar m` opresc fiindc` sper c` v-am convins [i, parafraz\nd, \nchei: f`r` dragoste, nici traducere nu e.

■ George VOLCEANOV M-am \ndr`gostit de profesorul Philip Swallow din trilogia campusului universitar a lui David Lodge. Îmi place s` m` identific cu acest alter-ego literar al criticului, teoreticianului [i universitarului Lodge, care, \n Ce mic`-i lumea!, m`rturise[te \n timpul unei conferin]e universitare c` simplul cuv\nt teorie „dezgroap` Goering-ul din mine. C\nd \l aud, \mi vine s` pun m\na pe pistol“. Swallow mi-a servit drept model \n carier`,

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A N C H E T~

c\nd am scris o tez` de doctorat cu o introducere anti-teoretic`; ca [i el, am urcat toate treptele ierarhiei universitare f`r` s` simt vreo clip` nevoia s` m` al`tur corului numeros ([i zgomotos) de epigoni ai lui Foucault [i Derrida. Îi iubesc pe Gugu[tiuc [i Magde Russel (din Garnizoana mor]ii), Rugin` [i C`pitanul Fred Jegosu’ (Cruci[`torul [terpelit), Felix Crickley [i Maud Borckman (Carantin` la Grand Hotel) [i pe Evelyn Weston (Ciclonul blond), personajele genialului autor ungur Rejtö Jenö (1905-1943), cunoscut publicului român sub pseudonimul P. Howard, un autor care s-a v\ndut \n tiraje populare dup` 1990 [i care la ora actual` se situeaz`, vezi Doamne, sub standardele marilor noastre edituri, de[i este \n continuare cel mai v\ndut autor maghiar al tuturor timpurilor. O ador pe Ducesa de Amalfi a lui John Webster, considerat` Hamlet-ul feminin al Teatrului Rena[terii engleze, o eroin` care, \ntr-o lume retrograd`, asemenea prin]ului danez, este inventatoare de identitate modern` [i institu]ii democratice. Parafraz\ndu-l pe Pirandello, iat` un personaj \n c`utarea unui regizor român. M`rturisesc c`, o singur` dat`, am

[i v`rsat lacrimi pe manuscrisul unei traduceri.

Se \nt\mpla la finalul piesei Doi veri de stirpe aleas` de Shakespeare [i Fletcher la moartea lui Arcite, c\nd rivalul \n dragoste \i ura „}i-ajung` duhul brav \n Elizeu!“, iar mireasa \ndoliat` \[i lua r`mas bun cu vorbele „Am s`-]i \nchid eu ochii. / S` te-nconjoare duhurile-alese! / Ai fost om bun [i-aceast` zi o-nchin / Doar lacrimilor“.

Din aceea[i pies` m-am \ndr`gostit [i de Fiica Temnicerului. Mi-ar pl`cea s-o v`d jucat` de o actri]` talentat`, poate de Mihaela Teleoac` sau Ioana Calot`. C\nd am tradus, \n premier` la noi, cele dou` piese necunoscute ale Marelui Will, am pariat cu mine \nsumi c` Doi veri va ajunge prima pe scen`. Eduard al III-lea mi se p`rea un monarh imoral, labil psihic, un poet ratat, [i un tat` [i so] deloc exemplar. Pe Eduard nu l-am iubit „\n pagin`“; mi-a devenit drag datorit` lui Ion Caramitru, care a \nzestrat acest personaj aparent plat cu o psihologie complex`, l-a f`cut „uman“ – cum ar spune Harold Bloom.

■ ancheta realizat` de Marius Chivu

63

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

MERIDIANE

T\rguri de carte Stela Giurgeanu

IERUSALIM T\rgul Interna]ional de Carte de la Ierusalim a fost organizat pentru prima oar` \n 1963. }inut din doi \n doi ani, el atrage la fiecare edi]ie peste 1000 de edituri din mai mult de 40 de ]`ri, oferind editorilor, dar [i publicului, peste 100.000 de c`r]i \n diferite limbi. }`rile arabe au participat [i ele la acest t\rg – prima oar` \n 1995; Maroc, Egipt [i Iordania continu\nd s`-[i men]in` prezen]a [i \n anii urm`tori. În 2005 a avut loc chiar o \nt\lnire literar` \ntre scriitori palestinieni, arabi [i israelieni. Unul dintre cele mai importante evenimente ale T\rgului e acordarea Premiului Ierusalimului, distinc]ie oferit` scriitorului a c`rui oper` reflect` [i promoveaz` libertatea individului \n societate.

Politic [i securitate la por]ile literare

© Claudia Laz`r

64

Duminic` seara, 15 februarie, accesul \ntr-una din s`lile de conferin]e ale Binyanei Ha’uma – unul dintre cele mai importante centre de consf`tuiri din lume [i gazda T\rgului Interna]ional de Carte de la Ierusalim – se f`cea cu mare greutate. Se a[tepta venirea pre[edintelui Israelului. A[a c`, dup` ce erai perchezi]ionat la s\nge, dup` ce treceai prin mai multe filtre [i interogatorii, ultima frontier`, \nainte s` p`[e[ti \n acea sal` de conferin]e, r`m\nea totu[i aspectul. C`ci dac` erai jurnalist \n blugi, cu hanorac [i rucsac \n spate, legitima]ia de pres` sau invita]iile oficiale nu prea contau. Dac` nu te \ncadrai \ntr-o anumit` ]inut` [i nu erai taman pe gustul agentului de securitate (un ins de o

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

MERIDIANE

statur` impresionant`, tuns scurt, la costum, cu casc` \n ureche), erai l`sat „s` a[tep]i“. {i pe bun` dreptate: venirea pre[edintelui, a primarului Ierusalimului [i a altor oficialit`]i punea pe primul plan securitatea acestora, \n detrimentul accesului presei sau al invita]ilor. Ni se sugera chiar, cu o doz` de grij` diplomat`, c` dec\t s` a[tept`m \n aglomera]ie [i v\nzoleal`, mai bine am da o tur` „pe afar`“ sau „pe jos“, unde s\nt o sumedenie de c`r]i. Totul se rezolva \ns` dac` recuno[teai pe ([i, mai ales, erai recunoscut de) cineva din staff-ul organizatorilor. Atunci, prezum]ia de vinov`]ie disp`rea ca prin farmec.

te crede doar \n ce i se poveste[te. Trebuie s` vad` cu propriii ochi, s` ating` cu propriile m\ini. Am hot`r\t a[adar s` v`d. Am ales s` vorbesc, \n loc s` tac.“ Iar declara]ia sa (cl`dit` \n jurul metaforei „omul e ca un ou“, sufletul \i e str`juit de un \nveli[ la fel de fragil ca o coaj` de ou) nu a fost politic`, ci doar una umanist` – exact motivul pentru care organizatorii din acest an ai T\rgului l-au ales pe scriitorul japonez: „pentru umanismul scriiturii sale, un autor u[or de citit, greu de \n]eles“.

Printre solda]i, sute de mii de c`r]i [i un premiu Cl`direa modern` [i spa]ioas` a Binyanei Ha’uma, situat` la intrarea \n Ierusalimul de Vest, are peste 12.000 de metri p`tra]i destina]i s`lilor de expozi]ie [i peste 20 de s`li de conferin]e, un spa]iu care poate g`zdui deodat` peste 10.000 de oameni. Pe o raz` de aproape doi kilometri s\nt situate Muzeul Israelului, Universitatea Ebraic` [i Curtea Suprem` de Justi]ie, iar la o distan]` de un sfert de or` cu taxiul se afl` Ora[ul Vechi, Shuk-ul, Ierusalimul plin de istorie [i locuri sfinte, spa]iu disputat de aprige orgolii economice [i politice.

Iar discursul laureatului Premiului Ierusalimului din acest an, Haruki Murakami, a pornit tocmai de la aceste probleme politice: „Am primit o scrisoare deschis` de la un grup pro-palestinian, prin care eram rugat s` refuz acest premiu“ – a declarat scriitorul. Cu toate acestea, \n seara inaugur`rii, \ncadrat de pre[edintele Shimon Peres [i de primarul Ierusalimului, Nir Barkat, [i secondat de o sumedenie de agen]i ai poli]iei secrete, Murakami a acceptat premiul – dar a f`cut-o exclusiv \n numele cititorilor, nu al politicului. „Am fost prevenit s` nu vin aici, din cauza r`zboiului din Gaza. {i eu m-am \ntrebat dac` e momentul potrivit pentru o vizit` \n Israel [i dac` acceptarea premiului nu va fi interpretat` ca un gest p`rtinitor. Dup` o lung` deliberare, m-am hot`r\t totu[i s` vin. S\nt la fel ca mul]i al]i scriitori: \mi place s` fac exact pe dos de cum mi se impune s` fac. Un scriitor nu poa-

Cum se reg`se[te un scriitor \n traducere În interiorul cl`dirii, printre pavilioanele diferitelor ]`ri participante, aflat` la intersec]ia mai multor culoare, Cafeneaua Literar` a g`zduit o serie de \nt\lniri \ntre scriitori [i public, \ntre editori [i jurnali[ti. La mesele de r`chit`, decorate cu borcane pline cu creioane, \ntr-un decor plin de litere, dar [i de foarte mul]i solda]i, am asistat la o dezbatere asupra felului cum se reg`se[te un scriitor \n traducere. Thorvald Steen, unul dintre cei mai tradu[i [i mai cunoscu]i autori norvegieni (c`r]ile sale fiind traduse \n peste 20 de limbi), a declarat c`, \n ceea ce prive[te traducerea poeziei, „e foarte important ca traduc`torul s` aib` libertate total`“ pentru a reu[i s` transpun` sentimentul poetului \n sentimentul ]`rii respective. „Nu traduci cuvinte, transpui sentimente complexe. Am fost tradus inclusiv \n rus` [i ebraic`. Am \nv`]at multe despre limba mea, din traduceri. C\nd am fost tradus \ns` \n francez`, mi s-a p`rut c` sun` destul de ciudat.“ Thorvald Steen a debutat \n 1983, public\nd apoi romane, piese de teatru, poezie, literatur` pentru copii [i eseuri. Recunoa[terea interna]ional` a primit-o cu romanul istoric Don Carlos (1993), urmat de Giovanni (1995).

La cel`lalt pol al afirma]iei scriitorului norvegian s-a aflat Sandra Petrignani, scriitoare [i jurnalist` italianc`, a c`rei interven]ie a \nceput cu m`rturisirea timidit`]ii din copil`rie. „Eram singur`. A scrie a fost, \n cazul meu, un mod de a comunica oamenilor o parte din mine. A devenit o profesie, \n timp. În naivitatea mea, am

65

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

crezut c` a fi jurnalist este totuna cu a fi scriitor.

Exist` \ns` o mare diferen]` de scriitur` – una e s` scrii un articol, alta – nuvele.“ Scriitoarea-jurnalist` a fost tradus` \n englez`, german` [i francez`. „Traducerile m-au f`cut foarte fericit`, m-am sim]it o scriitoare adev`rat`. Bine\n]eles, nu e complet adev`rat c`, dac` e[ti tradus, ai automat [i succes. Cred c` un traduc`tor bun e cu at\t mai fidel scriitorului cu c\t \[i este sie[i mai infidel, iar pentru asta, traduc`torul trebuie s` fie absent din calea scriitorului.“ Péter Esterházy (Ungaria) – scriitor care a vizitat recent [i România, lans\ndu-[i anul trecut, la Bookfest, cartea Harmonia Caelestis (saga nobililor Esterházy, o autobiografie plin` de fic]iune [i o \ncercare de revendicare a unei mo[teniri de familie) – a declarat c`, de[i nu-[i

aminte[te de ce [i cum a \nceput s` scrie, convingerea de la care a pornit a fost c`, pentru orice scriitor, cel mai important este „ce“ spui. „A fost o perioad` c\nd nu credeam c` a fi tradus e important. Ceea ce conta era ce scrii \n limba matern`. Mai t\rziu \ns`, am realizat c` fiecare traducere e diferit`, are o amprent` personal` [i c` [tim dac` s\ntem talenta]i \n m`sura \n care s\ntem tradu[i \n toate limbile [i apoi reu[im s` ne citim \n toate limbile [i ne place ce citim. Mie mi s-a \nt\mplat totu[i s` fiu [i tradus gre[it.

Ceea ce nu e deloc pl`cut. E o onoare s` fii tradus, dar e aproape o condamnare c\nd dai peste cuvinte pe care nu le-ai scris sau g\ndit. Asta e \ns` traducerea – o interpretare a traduc`torului.“ Pe aceea[i tem`, Gabriel Chifu a declarat:

Literatura român`: o literatur` exotic` Centrul Na]ional al C`r]ii, departament al Institutului Cultural Român, a fost [i el prezent \n cadrul T\rgului de la Ierusalim. Am \ntrebat-o pe Lucia Toader, una dintre coordonatoarelor programului „Burse pentru traduc`tori str`ini \n formare [i profesioni[ti“, despre c\t de cunoscut` este literatura român` \n Israel. R`spunsul prompt – „Nu prea cunoscut`“ – a l`sat totu[i o porti]` pentru c\teva excep]ii: Mircea Eliade, Norman Manea, Paul Celan. „Literatura român` este receptat` – desigur, nu de c`tre scriitorii [i editorii israelieni de origine român` – mai degrab` ca o literatur` exotic` [i \ndep`rtat`. C`r]ile \nsemnate a[teapt` s` fie traduse. Am \ns` motive s` sper c` printre bursierii de anul acesta vor figura [i traduc`tori str`ini \n limba ebraic`. Iar dac` pentru Amos Oz \ntâlnirea cu România a trezit sentimentul straniu al unei reg`siri, m` g\ndesc c` literatura român` \i va face pe cititorii israelieni s` cunoasc` un spa]iu interior apropiat lor, prin detalii.“ C\t prive[te editurile importante cu care reprezentanta Centrului Na]ional al C`r]ii a intrat \n contact (Kineret, Yedioth Aharonot, Keter Book, Sifriat Poalim Hachibutz Hameuchad, Am Oved Publishers LTD), concluzia este urm`toarea: „Editorii din Israel doresc s` traduc` [i s` publice literatur` român`. Au luat cuno[tin]` de existen]a acestor programe care sprijin` financiar apari]ia c`r]ilor de literatur` român` [i, \n m`sura \n care traduc`torii \n limba ebraic` vor ap`rea (pentru c` nu avem traduc`tori \n aceast` limb` – un fapt pu]in cunoscut), vor publica literatura noastr`“.

Printre c`r]ile trimise la aceast` edi]ie a T\rgului Interna]ional de Carte, de c`tre departamentul ICR Centrul Na]ional al C`r]ii, s-au num`rat: Degete mici de Filip Florian ap`rut` la editura Suhrkamp, Germania; Théâtre de Mihail Sebastian, la editura L’Herne, Fran]a; Vain Art of the Fugue, la editura Dalkey Archive Press, SUA; Ljusets bojning (Poezii) de Nichita St`nescu, la editura Ellerstroms, Suedia; Neolithic Art in Romania, la editura Arte’m, Italia.

66

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

MERIDIANE

„Cred c` exist` dou` acte diferite – cel al scrierii [i cel al traducerii. Pe mine m` preocup` exclusiv actul scrierii. Am \nceput ca poet [i, de la un moment dat, mi-am dat seama c` \mi lipse[te ceva foarte important. Am descoperit proza [i abia atunci mi s-a p`rut c` s\nt un ins \ntreg. A[ face o compara]ie: c\nd scriam poezie eram ca un om care merge s`rind \ntr-un picior.

Abia c\nd am scris proz` am devenit un om care merge normal, cu dou` picioare. Cred c` noi, c\nd scriem, nu ajungem la o ad\ncime, la esen]a noastr`, ci doar ne aproxim`m fiin]a. Trebuie s` lu`m a[adar \n calcul faptul c` traducerea e aproxima]ia aproxim`rii“.

munitate româneasc` impresionant`, care se perind` pe la stand [i particip` la lecturi. Nu e un loc pentru afaceri editoriale, cum se zice, dar e propice pentru a cunoa[te scriitori din alte ]`ri. Ca atmosfer`, e mai pl`cut dec\t Frankfurtul, unde e babilonie curat`, \ns` editorii prefer` ora[ul de pe Main fiindc` acolo se semneaz` contractele grele“. Despre publicul prezent la lectura ultimei sale c`r]i, Cum s` ui]i o femeie, scriitorul a declarat: „Am \nt\lnit mult` lume [i cu aceast` ocazie, [i dup` aceea. Unii \mi citiser` toate volumele, al]ii nici nu auziser` de mine. O doamn` de la filiala Tarom din Israel mi-a m`rturisit c` de c\te ori ajunge la Ia[i – destul de rar –, cump`r` [i c\te o carte de-a mea de la Libr`ria Alexandria“.

Surprize legate de publicul care s-a perindat pe la standul românesc mi-a declarat c` a avut [i Alice N`stase, invitat` la T\rg pentru lansarea operelor complete ale Ninei Cassian (edi]ie ap`rut` sub egida Editurii C`r]ile Tango). „A fost ceva foarte emo]ionant, iar \nt\lnirea cu publicul nu a fost deloc un eveniment scor]os, unde s` se ]in` discursuri de la tribun`, ci unul interactiv, unde publicul a sim]it nevoia s` vorbeasc`, s` intervin`, s` completeze, s` \[i exprime emo]iile. A fost mai mult o \nt\lnire \ntre prieteni.“ Ultima sear` de lecturi din cadrul standului românesc a fost rezervat` scriitorului Radu

Prezen]e române[ti În compara]ie cu alte t\rguri interna]ionale de carte, cel de la Ierusalim e mic. Gurile rele ar spune chiar c` este „provincial“, \ns` pentru majoritatea vizitatorilor români a \nsemnat un fel de vizit` acas`. Cel pu]in \n jurul standului românesc se adun` (la fiecare edi]ie) foarte mul]i dintre cei pleca]i cu zeci de ani \n urm`, \ncing discu]ii, unii vorbind române[te fluent, f`r` gre[eal`, al]ii ni]el nesiguri, foarte aten]i \ns` la pronun]ie, ca [i cum ar vrea s` demonstreze c` ei nu au uitat.

Cea mai mare dezam`gire a celor care veniser` chiti]i s` cumpere c`r]i de la standul românesc a fost aceea c` majoritatea volumelor erau doar pentru „expunere“, nu [i pentru v\nzare. (Întreb\nd organizatorii de ce, am aflat c` transportul exemplarelor pentru v\nzare ar fi implicat eforturi uria[e – at\t sub aspect financiar, c\t [i logistic –, a[a \nc\t foarte pu]ine c`r]i au putut fi cump`rate, majoritatea r`m\n\nd doar admirate [i „aduse la cuno[tin]`“.)

Invita]i au fost scriitorii Petru Cimpoe[u, Radu Aldulescu [i Dan Lungu (care au sus]inut [i lecturi din propriile volume), artistul plastic Ioana Ursa (din partea Clubului Ilustratorilor de Carte) [i Alice N`stase, de la Editura C`r]ile Tango. „Am participat la multe t\rguri interna]ionale de carte“ – a declarat scriitorul Dan Lungu, subliniind faptul c`, de[i cel de la Ierusalim e „relativ“ mic, beneficiaz` \n schimb de „o co-

© Claudia Laz`r

67

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Aldulescu [i paginilor din Prooroci Ierusalimului. Datorit` titlului, printre cei din public au fost [i str`ini, \n marea lor parte israelieni. „De[i are un titlu care se potrive[te cu locul – mi-a declarat z\mbind autorul –, cartea nu are nimic de-a face cu Israelul. Este o carte pe care am conceput-o ini]ial ca scenariu de film [i care dezbate soarta unor copii trafica]i \n Occident.

Personajul principal se nume[te Ierusalim.“ Prezentat de Petru Cimpoe[u drept un scriitor care nu a f`cut compromisuri [i a ales calea spinoas` a liber-profesionistului, Radu Aldulescu mi-a declarat c`, dac` pe vremea comunismului a fi scriitor \nsemna s` faci un compromis ideologic, azi cenzura ideologic` s-a transformat \ntr-un soi de cenzur` economic`. „Acum po]i

spune ce vrei, oric\nd, dar publici cu mare greutate. E p\n` la urm` un test, cel financiar.“ F`r` a fi un boom \n ceea ce prive[te v\nzarea de carte, T\rgul de la Ierusalim a fost mai mult pentru cei cu dor de acas`. „Venim mereu – mi-a declarat o doamn` \n v\rst`, Esther –, mai schimb`m o vorb` [i mai vedem [i noi ce c`r]i au ap`rut. Din p`cate, nu putem cump`ra toate c`r]ile pe care ni le-am fi dorit, dar ni s-a sugerat s` facem comand` pe Internet. Oricum ar fi, pentru noi, românii din Israel, e o adev`rat` s`rb`toare, la fiecare doi ani, aceast` \nt\lnire literar`“.

■ (acest reportaj a fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român)

Matei Martin

LEIPZIG Edi]ia din acest an a T\rgului de Carte de la Leipzig (12-15 martie) a dep`[it, prin num`rul de invita]i [i de spectatori, prin mobilizarea formidabil` a presei [i prin participarea la evenimentele conexe, p\n` [i cele mai optimiste a[tept`ri.

Organizatorii se a[teptau la o „consolidare“

Premii la Leipzig Juriul care ofer` Premiile T\rgului de Carte de la Leipzig, prezidat de Ulrich Greiner (de la Die Zeit) a hot`r\t, \ntre cei 16 nominaliza]i, urm`toarele premii: ● La sec]iunea „Traducere“: Eike Schönfeld pentru traducerea romanului lui Saul Bellow, Humboldts Vermächtnis (Darul lui Humboldt), Editura Kiepenheuer & Witsch. ● La sec]iunea „Eseu“: Herfried Münkler pentru Die Deutschen und ihre Mythen (Germanii [i miturile lor), Editura Rowohlt Berlin. ● La sec]iunea „Beletristic`“: Sibylle Lewitscharoff volumul Apostoloff, Editura Suhrkamp.

68

a particip`rii [i au avut surpriza s` constate o cre[tere cu 14% a vizitatorilor. Bilan]ul: 147.000 de vizitatori (anul trecut au fost 129.000) dintre care 43.000 public de specialitate; 2135 de edituri din 38 de ]`ri; aproape 3000 de jurnali[ti. „Edi]ia din acest an [i-a \ndeplinit, cu brio, cele dou` misiuni: a dat industriei c`r]ii noi impulsuri pentru dezvoltare [i a ar`tat c` avem nevoie de c`r]i. Acum, mai mult dec\t oric\nd“, a spus unul dintre directorii T\rgului – Wolfgang Marzin. {i editorii au fost mul]umi]i. Cei mai mul]i cred c` criza financiar` mondial` e, de fapt, o [ans` pentru literatur`. „Pentru mine, T\rgul de Carte de la Leipzig st` sub semnul comunic`rii.

E un loc de \nt\lnire important pentru autori, editori, mass-media [i public. T\rgul are [i un fler cu totul special: aici nu s\ntem \ntr-o alerg`tur` continu`, ca la alte evenimente similare, aici e ca la salon, e un loc lini[tit, calm, unde putem discuta relaxa]i [i cu profunzime despre c`r]ile noastre“, e de p`rere Petra Baumann-Zink de la Editura Fischer. Într-adev`r, spre deosebire de

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

MERIDIANE

T\rgul de la Frankfurt – cel mai important de pe calendarul evenimentelor literare interna]ionale – T\rgul de la Leipzig e orientat mai degrab` spre descoperirea noilor talente, dec\t spre v\nz`ri: publicul vine aici ca s` se pun` la curent cu ce a mai ap`rut, s`-[i \nt\lneasc` scriitorii prefera]i, s` „smulg`“ autografe.

Aproape 2000 de evenimente [i peste 1500 de autori! Ai putea spune f`r` s` dai gre[ c` Festivalul de Literatur`, desf`[urat sub sloganul „Leipzig liest“ (Leipzig cite[te) e un imens festin literar, o petrecere ([i o \ntrecere) la care publicul devoreaz` tot ce prinde. Oamenii s-au \nghesuit cu zecile de mii \n teatre, \n s`lile de conferin]e, \n cafenele, \n pie]e, \n tramvaie, \n saloanele de coafur`, ca s`-[i vad` (sau s` asculte) autorii prefera]i. Lecturile publice s\nt, \n spa]iul cultural german, o adev`rat` tradi]ie, un must pentru orice autor, dac` nu chiar o ramur` aparte a industriei literare. La festivalul de la Leipzig lecturile publice [i discu]iile pe marginea c`r]ilor s\nt un spectacol \n sine, dar [i un test de rezisten]`: se \nt\mpl` adesea ca scriitorii s` fie interpela]i pentru c` au ratat o figur` de stil, pentru c` [i-au „ucis“ personajul, ba chiar pen-

tru c` [i-au p`r`sit nevasta...

Anul acesta, vedetele festivalului au fost Wilhelm Genazino, Günter Grass, Julia Franck, Wladimir Kaminer, Daniel Kehlmann, Benjamin Lebert [i Juli Zeh. Printre cei peste 200 de autori str`ini invita]i, cel mai mare succes l-au avut T.C. Boyle, Péter Esterházy, György Konrád, Geert Mak, Kiran Nagarkar, David Lodge, John Griesemer, Petros Markaris [i Jonathan Stroud.

Prezen]e române[ti România s-a prezentat la Leipzig cu un stand organizat de Institutul Cultural Român. Printre autorii invita]i: Robert {erban, Ion Manolescu [i Dan Lungu. Robert {erban [i-a prezentat volumul de poezii Cinema la mine-acas`, ap`rut recent [i \n traducere german` la Editura Pop. Ion Manolescu a citit fragmente din romanul Derapaj, \n compania traduc`toarei sale \n german`, Nadine Lipp. Iar Dan Lungu [i-a prezentat volumul S\nt o bab` comunist`!, ap`rut recent \n versiune german` la prestigioasa editur` Residenz.

■

Daniel Cristea-Enache

PARIS

Argumentul }epeneag Orice participare la un T\rg Interna]ional de Carte are asupra editorului sau jurnalistului român un efect, ini]ial, bulversant. Dac` T\rgul de la Frankfurt mi s-a p`rut o expozi]ie de dimensiuni monstruoase, cu [ase sau [apte Halls care ar fi \nghi]it, fiecare, pavilionul Romexpo, recentul Salon du Livre, vizitat de mine pentru prima oar`, m-a uimit prin afluen]a de public.

Extrem de mul]i [i de activi cititori se c`lcau, literalmente, \n picioare la standurile marilor edituri franceze, iar cozile la punctele de intrare

\mi st\rneau amintiri nepl`cute. Norocul meu a fost c` am beneficiat de dreptul inalienabil al autorilor (de orice na]ie) de a intra printr-o poart` separat` [i a c`p`ta, pe deasupra, o agend` colorat`. A[ fi putut s-o folosesc pentru niscaiva noti]e f`cute la dezbaterea din sala Rosario Castellanos, \ns` m-am g\ndit c` era at\t de ciudat` culoarea ei, \nc\t publicul ar fi putut crede c` \ncerc s` atrag aten]ia prin orice mijloace...

Dincolo de asemenea prezum]ii, dezbaterea organizat` de ICR Paris a fost foarte animat`. În

69

MERIDIANE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

sal`, figuri prea bine cunoscute: Aurora Cornu, Mircea Anghelescu, Matei Vi[niec, Mircea Mih`ie[, Nicolae Prelipceanu, Florin Iaru, Laure Hinckel... Textul comunic`rii mele despre Literatura român` \n context european. 19892009, tradus \n francez` de Robert Adam, fusese trimis de Magda Cârneci celor doi scriitori de v\rf, Dumitru }epeneag [i Gabriela Adame[teanu, care aveau s`-mi dea replica. Modelul acesta de expunere [i comentariu \ncruci[at mi se pare [i bine articulat, [i func]ional. Vezi \ntr-un mod mai sistematic argumentele celuilalt [i ai r`gazul de a reflecta asupra lor [i a le amenda, completa sau aproba – dup` caz.

Astfel, \n timp ce Gabrielei Adame[teanu i s-a p`rut genera]ionist` [i implicit subiectiv` expu-

nerea mea (lucru cu care, apoi, D. }epeneag [i N. Prelipceanu s-au ar`tat \n dezacord), }epeneag s-a disociat de un alt punct avansat de subsemnatul. Eu pledam [i pledez pentru sus]inerea [i promovarea literaturii române nu prin filier` etatist-dirijist`, ci prin mijloace specifice pie]ei de carte. {i subliniez \nc` o dat` cuv\ntul pia]`. Dincolo de orice considerente, eficien]a mi se pare c` difer` enorm, \ntr-un sistem al liberei ini]iative [i \ntr-unul etajat [i \nchistat etatist. Iar exemplul pe care l-am dat, acela al prozatorului Zaharia Stancu, vechiul pre[edinte al Uniunii Scriitorilor tradus \n toat` lumea (cu efect nul), mi se pare ilustrativ. La antipod, se afl` scriitori precum Matei Vi[niec, Mircea C`rt`rescu sau tinerii prozatori din valul Polirom (Dan Lungu, Filip Florian, Lucian Dan Teodorovici), a c`ror literatur` intereseaz` [i se caut` ca literatur`. Pentru mine, sus]inerea institu]ional` a tuturor autorilor români pentru care exist` un anumit interes \n lumea cultural` plural-occidental` are sens. Listele cu propuneri ar trebui s` le facem noi, \n timp ce listele cu cei selecta]i ar trebui s` le fac` ei.

Argumentul }epeneag a fost c` Fran]a \ns`[i sus]ine puternic cultura na]ional`. Au fost invocate organisme, structuri, institu]ii care sprijin` aceast` politic` de stat \n sfera culturii.

OK, am contra-replicat eu, cu experien]a la fel de vie a institu]iilor române[ti de profil: s` ne amintim de felul \n care a subven]ionat Ministerul Culturii literatura român` clasic` [i contemporan`. Cel pu]in \n dou` mandate, mai „social-democrate“, lista subven]iona]ilor a fost de-a dreptul scandaloas`: amici politici [i proprietari de edituri-fantom`, autori insignifian]i, dar cu o anumit` orientare politic`, oameni de afaceri care, sub paravanul edit`rii de carte (subven]ionat` de stat!), [i-au dezvoltat afaceri proprii extrem de profitabile. Aceasta e realitatea româneasc` a sprijinirii culturii na]ionale, drag` domnule }epeneag...

Poate c` ICR va merge pe un alt drum dec\t cel al clientelismului tradi]ional. O face deja, dar politica aceasta merit` continuat` dincolo de mandatele politice. Rezultatele vor ap`rea \n progresie geometric`. Parol!

■

70

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Face o vizit` \n Germania, este primit de ideologul-[ef Goebbels, c`ruia \i va face un elogiu ru[inos. Moare, din fericire pentru el, cu pu]ine zile \nainte de eliberarea Parisului, evit\nd un proces [i degradarea civic`, proprii „epura]iei“.

Dominique Fernandez folose[te documente de familie, dar recite[te [i toat` presa epocii pentru a \ncerca, nu s` scuze, dar cel pu]in s` explice, at\t c\t se poate, personalitatea vijelioas` [i contradictorie a tat`lui s`u. Ramon, omul str`lucit, dar profund nesigur de sine, decis s`-[i ascund` „inversiunea“, se c`s`tore[te, c`ut\nd \n c`snicie un reper moral, o stabilitate care, sper`, \l va feri de autodistrugere. Dar cine are puterea s`-l smulg` din v\rtej pe temperamentosul mexican? Ramon continu` o via]` de risip`, de excese, cump`r` automobile scumpe, \[i \n[al` abundent so]ia (cu care are doi copii) [i se \nfund` tot mai mult \n alcoolism. Desp`r]irea a devenit inevitabil`. Între timp, Ramon s-a apropiat tot mai mult de comuni[ti. C\nd Gide se vindec` de comunism, \n fa]a teroarei declan[ate de Stalin \n 1936, Ramon r`m\ne pe pozi]ii. Apoi, brusc, lu\ndu-i prin surprindere pe prieteni, ca [i pe rivali, urmeaz` adeziunea la partidul popular francez, o fac]iune condus` de J. Doriot, fost membru al CC al partidului comunist, de nuan]` na]ional-bol[evic`, finan]at` \n secret de Mussolini. PPF este locul unei discipline stricte, al mar[urilor for]ate, al exalt`rilor colective. Coresponden]a, articolele scrise de Ramon \n aceast` perioad` nu las` \ndoial` asupra faptului c` \ncadrarea totalitar` este dorit` de acesta ca o tentativ` de a se \mpotrivi haosului interior, disolu]iei. Divor]ul, adic` e[ecul coeziunii pe care spera s` o g`seasc` \n interiorul c`sniciei, \l \mpinge c`tre o alt` form` de autoritate.

Este un exemplu care te face s` meditezi la „teama de libertate“ despre care vorbe[te Eric Fromm, psihanalistul mentalit`]ii totalitare. Fiul s`u a tr`it toat` via]a cu durerea [i enigma acestei vie]i curmate \n plin` maturiatate. Cu curaj [i demnitate \ncearc` [i reu[e[te, la optzeci de ani, s` g`seasc` firul care \i va oferi, dac` nu scuza, cel pu]in explica]ia dramei. „C`ci \mi iubeam tat`l, eram \ndr`gostit de el, dar era o dragoste interzis`... m` sileam \n sinea mea s` r`m\n str`in de cel pe care mama nu dorea s`-l simt drept tat`.“ ■

Ion Vianu

De la Ramon la Dominique Dominique Fernandez, Ramon Grasset, 2008

Dominique Fernandez, scriitorul-academician, autor al lui Porporino [i al altor romane, eseuri, jurnale de c`l`torie (printre care o fermec`toare Rapsodie român`), italoman pasionat (Dictionnaire amoureux de l’Italie), public` o carte despre tat`l s`u, Ramon Fernandez.

Este readucerea \n actualitate a unei figuri proeminente a Nouvelle Revue française, cercul din jurul editurii Gallimard unde au scris Proust, Valéry, Gide, Malraux, St-Exupéry, Martin du Gard, Camus [i mul]i al]ii. Cu ascenden]e mexicane, fiul unei cunoscute cronicare mondene, Ramon este un personaj flamboaiant: romancier, critic literar (mai ales), autorul unor importante c`r]i despre Molière, Proust, Balzac etc; dar [i playboy, pasionat de automobile, motociclete [i tango, amator de femei, homosexual refulat. Cariera lui s-a deschis sub semnul aprecierii de c`tre Proust: a fost [i cazul lui Paul Morand. Numai c`, \n timp ce viitorul ministru de la Bucure[ti evolueaz` spre dreapta politic`, Ramon merge spre st\nga, nu f`r` simpatii comuniste \n momentul 1936, \n acela[i timp cu Gide, al c`rui voiaj la Moscova, cu retractarea ulterioar` au r`mas \n amintire. {i apoi, brusc, stupefiant, Ramon Fernandez, individualistul, omul saloanelor literare [i mondene, devine membru al unui partid na]ionalist-fascist condus de Jacques Doriot, iar \n momentul ocup`rii Fran]ei de c`tre nazi[ti, colaborator zelos.

71

Š David Gamble

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

INTERVIU

„Nu mi-am dorit niciodat` s` c\[tig respectul altor scriitori“ Will Self Unii spun c` Will Self ar fi doar un jurnalist inteligent [i nonconformist al c`rui scris bizar sufer` din cauza influen]elor mult prea eterogene, c` are un stil impur [i c` \[i alege deliberat subiecte [ocante pentru romanele sale. Al]ii s\nt de p`rere c` ar fi un mic geniu al literaturii punk, g`sesc \n romanele lui substraturi filozofice, \i apreciaz` vocabularul erudit [i \l compar` cu J.G. Ballard sau cu William Burroughs.

Will Self a jucat rugby, [i-a p`r`sit studiile filozofice de la Oxford, a devenit dependent de heroin`, a fost implicat \n scandaluri mediatice r`sun`toare. Este un scriitor imprevizibil, anticanonic, cu un trecut tumultuos [i autodistructiv, iar literatura lui nu putea fi altfel dec\t antiestablishment [i, din fericire, controversat`. Dac` ar trebui s`-i definesc literatura \n doar c\teva cuvinte, a[ zice: satiric`, fantezist`, grotesc`, psihotic`, deviant`, alternativ`, transgresiv`... Fiu al unui eminent profesor universitar de [tiin]e politice, Will Self a publicat [apte romane, tot at\tea volume de proz` scurt` [i alte [ase c`r]i de eseuri [i publicistic`.

A primit c\teva premii, printre care Geoffrey Faber Memorial Prize [i Woodhouse Prize for Comic, dar a fost nominalizat [i pentru Bad Sex Award. În prezent este editorialist la The Independent [i la Evening Standard, locuie[te \n sudul Londrei, obi[nuie[te s` mearg` pe jos c\teva zeci de mile la o singur` plimbare [i se define[te, printre altele, drept „un flâneur modern“. La Editura Polirom \i va ap`rea al treilea roman \n limba român` – M`re]ele maimu]e, \n traducerea lui Ciprian {iulea.

Se spune despre dvs. c` s\nte]i „un enfant terrible al scenei literare londoneze“, „noul rege Gonzo“, un prozator punk ce a trecut de la faima statutului de scriitor cult la ru[inea de a fi subiect al publica]iilor tabloide... Vi se potrivesc toate acestea? V` define[te excesul?

P`i, se prea poate ca excesul de narcotice [i de sex s` m` fi definit la un moment dat, dar a-

cum s\nt un b`rbat de 47 de ani, cu patru copii, cu o c`snicie fericit`, abstinent de alcool [i droguri de aproape un deceniu [i autorul a dou`zeci de c`r]i... Deci presupun c` aceste etichete puse de media s\nt doar asta, [i nimic mai mult: simple etichete f`r` alt` func]ie dec\t s` ofere o manier` facil` de a se \n]elege cine s\nt [i ce-i cu mine.

73

■ Will Self (n. 1961) a studiat la Exeter College, Oxford. Dup` o adolescen]` aventuroas` [i turbulent`, dependen]ei de droguri \i ia locul o „dependen]` de literatur`“ – dup` cum singur m`rturise[te – care \i va aduce o nominalizare pe lista Granta a celor mai buni tineri romancieri britanici [i reputa]ia de cel mai original scriitor al anilor ’90. A debutat \n 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins \n anul urm`tor cu Geoffrey Faber Award), c`ruia i-au urmat, \ntr-o succesiune rapid`, romane, povestiri [i nuvele caracterizate printr-o imagina]ie debordant`, o inventivitate lexical` remarcabil` [i o ironie incisiv`, a c`ror tr`s`tur` comun` este – a[a cum o descrie autorul \nsu[i – preocuparea pentru „oroarea ascuns` \n s\nul cotidianului“: My Idea of Fun (1993, \n preg`tire la Editura Polirom), Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (1997), Tough, Tough Toys for Tough, Tough Boys (1998), How the Dead Live (2000, nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award), Dorian: an Imitation (2002), Dr Mukti and Other Tales of Woe (2004), The Book of Dave (2007, \n preg`tire la Editura Polirom).

Colaborator regulat al unor importante ziare britanice, printre care se num`r` Evening Standard, The Independent, The Observer [i New Statesman, Will Self a mai publicat trei culegeri de eseuri [i articole: Junk Mail (1995), Sore Sites (2000) [i Feeding Frenzy (2001). La Editura Polirom au ap`rut Cucul [i pup`za (2007), M`re]ele maimu]e (2009), iar la Editura Humanitas Fiction – Cum tr`iesc mor]ii (2007).

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Dac` e adev`rat ce spune]i, cu modestie, despre dvs., c` a]i fi un „intelectual conformist din clasa mijlocie“, este atunci literatura dvs. „anarhist`“ o form` extrem` de a atrage aten]ia [i de a [oca cu orice pre] apaticul cititor burghez? Unde ar fi echilibrul dintre epatarea burghezului [i „reformarea mentalit`]ii“ lui, cum zicea]i undeva c` v-ar pl`cea s-o face]i?

Eu scriu ce simt, pur [i simplu, [i scriu despre ceea ce m` intereseaz` pe mine – nu m` g\ndesc la cititorul \n sine deloc. Cititorul meu ideal este acea persoan` care vrea s` m` citeasc`. Cu siguran]` niciodat` nu am inten]ionat s` atrag aten]ia cu orice pre] prin proza mea – indiferent de comportamentul meu public sau de ceea ce am f`cut eu \n via]a personal`.

Mi se pare c` e prea mult` literatur` conven]ional` \n jur, destul de banal` [i neinteresant`, dar eu nu mi-am modelat \n mod con[tient opera ca r`spuns la aceast` situa]ie sau ca tratament [oc pentru complezen]a burghez`.

Totu[i, a]i declarat c` vre]i „s` tulbura]i credin]ele fundamentale ale cititorului“... Nu crede]i c` romanele dvs. exprim`, pe undeva, [i lipsa de speran]`? Pentru a transcede grani]ele dintre tabu [i norma comun`, c\t de liber poate fi, \n fond, un scriitor? Altfel spus, c\t de departe \i este permis s` mearg`; exist` limite morale \n cazul imagina]iei lui vicioase [i disturbatoare?

Nu, nu exist` astfel de limite – p\n` la urm`, toate acestea s\nt doar c`r]i, po]i s` le \nchizi [i s`-]i vezi de drum. C`r]ile nu consum` at\t de mult din resursele lumii, c`r]ile nu domin` discursul public a[a cum o fac alte media. Cum am spus [i mai sus: eu scriu din inim`, iar dac` inima \mi e c\teodat` grea, sau chiar dezn`d`jduit`, atunci asta exprim.

S\nt, atunci, aceste fic]iuni ale excesului lipsite de orice sanctitate un fel de alienare narativ` postmodern`?

Ei bine, o parte din munca mea depinde de o intrig` destul de bine legat`. Nu prea [tiu ce este postmodernismul, \n afara unui stil arhitectural. Admit, desigur, c` s\nt un modernist, dac` asta \nseamn` s` abandonezi perspectiva stendhalian` de secol XIX a fic]iunii ca „oglind` a vie]ii“. {i mai cred c`, odat` ce naratorul – pre-

cum un mic dumnezeu – a fost detronat, abia atunci putem reda cu adev`rat textura vie]ii tr`ite. Iar dac` acea via]` este una alienat`, atunci a[a s` fie.

S\nte]i un fan al lui Swift („acest Shakespeare satiric“), J.G. Ballard [i Hunter S. Thompson v-au influen]at, \i admira]i [i pe Martin Amis sau Alasdair Gray. Ce au \n comun to]i ace[tia?

P`i, nici unul dintre ei nu este genul de scriitor realist – \n afar` de asta, mai nimic, poate.

Chiar dvs. a]i subliniat faptul c` toate c`r]ile dvs. s\nt fantastice \n m`sura \n care nu crede]i \n real (Julio Cortázar o spusese [i el).

Din punctul dvs. de vedere, care s\nt problemele cu care se confrunt` realul, care ar fi neajunsurile realit`]ii?

Nu e vorba c` nu a[ crede \n existen]a lucrurilor reale – doar c` eu nu cred c` acestea s-ar conforma cu totul percep]iei comune asupra realit`]ii. Fic]iunea mea se bazeaz` pe ideea c` adev`rul poate fi g`sit \n coeren]a unui set de propozi]ii, oricum mai mult dec\t \n coresponden]a acestor fraze cu o lume asumat` ca fiind „real`“. Aceast` ultim` perspectiv` este una esen]ial platonician` – a mea este mai mistic`, presupun. De aceea lucrez at\t de mult cu lumi alternative, c`ci numai ar`t\nd felul \n care adev`rul iese la suprafa]` din coeren]a acestor lumile fic]ionale putem ghici natura propriului nostru adev`r.

74

„Sexul e ciudat, nu!?“ M`re]ele maimu]e ne ofer` un spectaculos caz de primatomorfoz` uman`. Recenzen]ii britanici ai romanului au comentat deja leg`turile literaturii dvs. cu satira lui Jonathan Swift, dar eu m` \ntreb dac` a]i avut \n minte un fel de replic` evolu]ionist` la Metamorfoza lui Kafka sau, poate, la Rinocerii lui Ionesco?

Sau, cine [tie, v-a inspirat militantismul etic pentru drepturile animalelor...

Ei bine, toate acestea. Am fost, desigur, con[tient de Kafka [i de Ionesco – de altfel, am prefa]at romanul cu un citat din O dare de seam` pentru Academie a lui Kafka. Am fost mai mult dec\t [ocat de stranietatea intens` a faptului c`,

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

INTERVIU

la un moment dat, ne-am aflat pe punctul de a extermina cea mai apropiat` rud` a noastr` din s`lb`ticie (acum se [tie faptul c` e posibil` transfuzia de s\nge de la cimpanzeu la om), iar aceasta a fost, filosofic vorbind, o situa]ie extrem de complicat`.

Pe l\ng` asta, a mai fost vorba [i de toat` istoria bizar` a \nt\lnirii Vestului civilizat cu primatele africane: cum au fost ele v`zute, ini]ial, ca o form` de via]` superioar` hotento]ilor! A[a cum „nobilul s`lbatic“ al lui Rousseau e foarte posibil s` se fi bazat mai mult pe primate dec\t pe oamenii primitivi.

Am mai fost de asemenea impresionat de felul \n care descoperirea maimu]elor de c`tre vestici a fost imediat primit` cu literatur` satiric` – [i mi s-a p`rut mie c` a[a cum am spus „salut“ cu acel ton sarcastic, la fel ar trebui s` spunem [i „la revedere“. Am vrut ca M`re]ele maimu]e s` fie acea satir` a desp`r]irii – dar, din p`cate, nu cred c` am reu[it s`-mi \ndeplinesc scopul.

De ce erotismul este at\t de distorsionat \n c`r]ile dvs.? Din perspectiva sexualit`]ii, romanele dvs. s\nt un fel de povestiri fantasy porno-morbide: cuplul din Cucul [i pup`za experimenteaz` o mutant` schimbare de sex, \n Cum tr`iesc mor]ii se face „sex spectral“, \n M`re]ele maimu]e sexul este doar o acuplare brutal`, primitiv` [i la \nt\mplare...

P`i, sexul e ciudat, nu!? Uneori foarte primar, foarte brutal – alteori foarte gentil [i tandru...

Dar dup` ce treci prin tot acest spectru, \n final r`m\ne, de fapt, doar inser]ia unui corp \n altul, iar acest lucru ne sfideaz` toate ideile noastre despre min]i discrete, percep]ii discrete.

Scrie]i satir` pentru c` satira d` de g\ndit – acesta ar fi unul dintre statement-urile dvs..

V` admir pentru asta, dar c\t de realist` este, la r\ndul ei, aceast` „educativ`“ motiva]ie a scrisului \n vremurile egoist-hedoniste de ast`zi? Chiar crede]i c` literatura cu implica]ii morale deghizate \n satir` poate \mprosp`ta / stimula g\ndirea oamenilor? Nu crede]i, nu sim]i]i c` oamenii percep literatura ca entertainment [i c`, de fapt, asta [i caut` \n literatur` – o alt` modalitate de a-[i omor\ timpul?

Nu s\nt sigur c` „satira“ descrie \n totalitate ceea ce fac \n opera mea – mai s\nt [i altele la mijloc. Dar, ca s` r`spund la \ntrebare: nu, eu cred c` \]i ia mult timp s` cite[ti tipul de c`r]i pe care le scriu eu – cel pu]in 15-20 de ore; iar acesta nu e genul de experien]` c`utat` de oamenii care vor entertainment. Ace[tia ori caut` pornografie, ori – dac` se cred mai culturali – se \ndreapt` spre artele vizuale, pentru c` acestea s\nt mai u[or de asimilat [i pentru c` oamenii pot s` spun` chiar orice rahat despre ele [i s` pretind` \n continuare c` s\nt profunzi.

Scrie]i la ma[in` pentru c` ma[ina de scris v` \ncetine[te „\n sensul bun“ oferinduv` timpul necesar pentru a g`si [i folosi un vocabular expresiv – unii dintre recenzen]ii dvs. chiar au afirmat faptul c` s\nte]i un stilist.

Crede]i c` prozatorii de azi s\nt, \n general, mai pu]in preocupa]i de stil? Cum se face c` ast`zi stilul este, totu[i, at\t de pu]in apreciat?

75

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Nabokov a afirmat c`, \n proz`, stilul elegant este semnul distinctiv al unui criminal, lucru prin care cred c` a vrut s` spun` c` e o gre[eal` s` echivalezi stilul literar cu moralitatea \n vreun fel. S\nt persoane care feti[izeaz` proza „plat`“ a unor scriitori precum Hemingway – dar eu cred c` \n chestiunea stilului nu exist` reguli. Ar trebui ca stilul s` fie pur [i simplu potrivit con]inutului.

Problema stilurilor literare este c\nd tr`deaz` faptul c` prea multe romane s\nt scrise de scriitori care citesc prea multe romane. Personal, nu prea mai citesc fic]iune de c\]iva ani buni.

sau de dou` ori, dar e improbabil ca expunerea de 100 de ori, de 1000 de ori la efectele drogului s` fac` altceva dec\t s`-]i „\ngusteze“ mintea.

Una dintre motiva]iile-cheie pentru a m` l`sa de droguri [i de alcool a fost faptul c` \mi era foarte clar c` nu aveam cum avansa cu arta mea. Cei mai mul]i scriitori dependen]i – asta dac` continu` s` mai scrie – sf\r[esc prin a se repeta, de obicei chiar \nainte s` ajung` la 30 de ani. S.T. Coleridge [i Hunter S. Thompson s\nt doar dou` exemple evidente – mai s\nt multe altele.

Ave]i vreun sfat pentru tinerii scriitori care se drogheaz` spre a experimenta „realit`]i imediate“?

Sfatul meu pentru tinerii scriitori este acesta: experimenta]i orice, dar ave]i grij`, c`ci dependen]a este fatal` talentului. La fel [i renun]atul la scris.

S\nt premiile literare importante pentru dvs.? Ce consecin]e urm`ri]i scriind? Ce anume v` aduce mai mult` satisfac]ie c\nd scrie]i o carte: crearea unei lumi noi, lucrul cu limbajul, succesul [i faima, gloria canonic`? Îmi place munca mea – de aceea o fac. Pe vremuri credeam c` \mi va pl`cea tot ce vine la pachet cu ea – interviurile, premiile, timpul petrecut cu al]i scriitori –, dar acum se dovede[te c` cel mai mult \mi place procesul crea]iei literare \n sine. Doar asta conteaz` – restul ]ine mai degrab` de ego.

Vorbea]i undeva despre „apetitul s`n`tos pentru singur`tate“ al scriitorului; dar cum se \mpac` acest lucru cu responsabilit`]ile de a fi tat`l a patru copii [i cu obliga]iile editorialistului de la Evening Standard care trebuie s` fie permanent „angajatul lumii“? {tii, dup` ce \i duc pe cei doi copii mai mici la [coal`, m` \ntorc [i apoi s\nt singur pentru cel pu]in [ase ore – asta \nseamn` mult` singur`tate.

V-a]i recunoscut „inabilitatea de a ]ine blog“, a]i vorbit de „blogstipa]ia“ cronic`, dar nu s\nte]i totu[i genul de scriitor antisocial?

V-a]i cunoscut cititorii? Nu vre]i feedback?

Cum am spus [i mai sus, scriu \n principal pentru mine \nsumi. S\nt c`s`torit cu o jurnalist` eminent` [i, desigur, mul]i dintre prietenii mei s\nt scriitori. Nu mi-am dorit cu adev`rat ni-

„Nu exist` o carte ideal`!“

© Jerry Bauer

Mul]i scriitori din ultimul secol au devenit, la un moment dat, depeden]i de droguri, inclusiv dvs. V-a ajutat scrisul \n vreun fel s` renun]a]i la heroin` sau, dimpotriv`, scria]i mai bine c\nd bea]i [i c\nd v` droga]i?

A lua heroin` sau LSD sau a fuma marijuana pot fi experien]e revelatoare dac` o faci o dat`

76

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

INTERVIU

F\nt\na \n]elepciunii afumate „S` colec]ionezi obiecte \mi pare a fi un semn al \nfr\ngerii, un fel de substitu]ie.

Cred c` rela]ia mea cu obiectele este asem`n`toare cu cea a [amanului [i a simbolurilor sale: \n func]ie de cum s\nt aranjate [i rearanjate pot produce efecte magice, ca textele. Pipele de tutun reprezint` \ns` altceva pentru mine: s\nt obiecte tranzac]ionale, pe care odat` leam investit cu mult` putere [i semnifica]ie, dar care acum abia dac` mai arat` ca ni[te monumente – un fel de Woodhenge \n jurul c`ruia odat` am dansat, intoxicat \n cel mai \nalt grad. Vorbim de droguri aici! Am renun]at la fumat timp de un an. A[ putea s` m` obi[nuiesc f`r` nicotin` – a[ putea chiar s` [i scriu.

Doar c` atunci nu a[ mai putea suporta oamenii. Am scris romanul Dorian, o imita]ie \n aceast` perioad`, iar un personaj de acolo spune: «Au fond, cred c` voi fuma \ntotdeauna». Vorbe profetice, dar unul dintre motivele pentru care am renun]at la ]ig`ri a fost faptul c` am \nceput s` m` g\ndesc la pipe [i chiar s` le privesc cu pl`cere \n vitrinele tutungiilor. C\nd am recidivat [i m-am limitat doar la a respira miasma ]ig`rilor, am \ncercat o pip` [i a[a am descoperit c`, de fapt, era un mod de a-mi asigura nicotina necesar` mult mai eficace dec\t ]ig`rile, [i chiar dec\t trabucurile.

Prima mea pip` era destul de modest` – \ndoit` \n stilul londonez, [i care a costat \n jur de 35 de lire –, dar am \nv`]at repede c\te ceva despre mecanismul de construire a pipei, cum fine]ea granulelor lemnului de bruyère imprim` o anum` r`coare [i echilibru fumului, c\t de mare trebuie s` fie butoia[ul, c\t de slab` umplutura. M-am jucat [i cu lulele din spum` de mare, m-au atras [i cele din lut. Am frecventat tutungii speciali[ti,

Camera de lucru a lui Will Self

traducere de C`t`lina Necula

am cheltuit chiar sume obscene cump`r\nd pipe: o elegant` Savinelli dreapt` m-a costat 150 de lire (dac` italienii fac cele mai frumoase pipe, \n schimb amestecul lor de tutun e nasol). M-am trezit \ntr-o noapte dintr-un vis cu pipe [i m-am dus imediat s` le caut pe Internet. Artistul Marc Quinn mi-a vorbit despre o «ma[in`-pip`» v`zut` la Milano, un butoia[ atr`g`tor pe care \l po]i prinde pe acoperi[ul ma[inii – am t\njit dup` ea…

La un moment dat am renun]at mai mult sau mai pu]in la fumatul pipei. Decizia a fost o idee fericit`, dar efectele...

O limb` de mochet` [i o cre[tere exponen]ial` a bron[itei pe care abia am suportat-o. Ca s` \n]elege]i acum ce simt pentru pipe, parafrazez o remarc` a lui Robert Stone despre drogurile tari: le admir de departe. M` rog, poate nu chiar at\t de departe – abia c\]iva pa[i, de fapt –, dar, dat fiind ciudatul talme[balme[ din camera mea, ar putea fi la fel bine c\teva mile.”

(Granta Magazine, nr. 104/2008)

77

traducere de Alexandra Coliban

traducere de Ciprian {iulea

INTERVIU

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

ciodat` s` c\[tig respectul altor scriitori, poate cu excep]ia lui J.G. Ballard, un prozator care mi-a influen]at enorm opera [i \n care s\nt m\ndru s` spun c` am un cititor care m` sus]ine [i un mare prieten.

Pere]ii camerei dvs. de lucru s\nt acoperi]i de mii de postit-uri; ce scrie pe ele?

Pe postit-uri mi-am notat idei, glume, imagini – \ntreaga gam` a crea]iei literare. E un sistem pe care eu l-am conceput: \mi notez \n carnete tot felul de lucruri, le transfer pe pere]i, apoi ajung pe birou [i, \n cele din urm`, s\nt puse \n c`r]i. Deci exist` un soi de ciclu de via]` al postit-urilor! Sper c` \ntr-o zi vor reu[i s` se descurce [i f`r` mine.

S\nte]i un scriitor destul de prolific, cum reu[i]i?

Nu cred c` exist` o carte ideal` pe care ajungi s` o scrii la un moment dat (vezi

platonismul de mai sus), numai o versiune a unui text care cred c` m` ajut` s` merg mai departe. Asta, [i o disciplin` teribil`.

Regreta]i c` a]i p`r`sit studiile de filozofie de la Oxford?

Nu, nu regret nimic, a[ fi fost un filozof oribil [i probabil m-a[ fi plictisit teribil – am vrut s` scriu fic]iune de c\nd aveam 15 ani, doar c` nu credeam c` s\nt \n stare s-o fac.

P`rin]ii au fost dezam`gi]i de alegerea dvs.?

P`rin]ii m-au criticat la acea vreme pentru c` am plecat de la academie, dar acum s\nt mor]i am\ndoi de c\tva timp, a[a \nc\t nu mai conteaz`...

V` defini]i drept un „pesimist-schimb`tormeliorist“, crede]i \n mesajul lui Barack Obama pentru schimbare? {tiu c` nu s\nte]i foarte \nc\ntat de politica lui extern`...

Nu cred c` politicienii, ca indivizi, s\nt at\t de importan]i, mai ales \ntr-o democra]ie precum cea din SUA, unde trebuie satisf`cute at\tea feroce grupuri de interese. Totu[i nu pare un om r`u, \i doresc numai bine.

Colec]iona]i periu]e de din]i [i pipe de tutun; ce alte hobby-uri mai ave]i?

Merg mult pe jos [i c`l`toresc \n locuri ciudate. Acum tocmai plec \ntr-un tur al Dubai-ului.

A]i \nregistrat o melodie – „5ml. Barrel“ – cu Bomb The Bass; cum a]i ajuns s` face]i asta? Ce muzic` asculta]i?

M-au sunat [i m-au rugat dac` vreau s-o fac.

C\nd fumam iarb`, \mi pl`cea acel gen de muzic` techno – c\nd m-am oprit, am descoperit c` nu mai puteam asculta deloc muzic` \nregistrat`. {i c\nd, dup` c\]iva ani, am re\nceput s` ascult muzic`, mi-am dat seama c` \mi pl`cea s` ascult numai muzic` clasic`. Asta ascult [i acum.

V-au fost traduse p\n` acum trei c`r]i \n limba român` – Cum tr`iesc mor]ii fiind favorita mea. Dac` a]i putea decide care s` fie urm`torul roman tradus la noi, ce a]i alege?

E o \ntrebare la care cu greu pot g`si un r`spuns, Marius! Sugereaz` c` m-a[ g\ndi la cititorii mei – [i [ti]i c` nu \mi place acest lucru. Poate The Butt – sau, din nou, poate nu.

■ interviu realizat de Marius Chivu

78

Michael Ennis, DUCESA DE MILANO BESTSELLER INTERNA}IONAL, VÂNDUT ÎN 12 }~RI ÎN PESTE 1.000.000 DE EXEMPLARE! „Un roman istoric meticulos documentat, pe care \l cite[ti pe ner`suflate, fascinat de intrigile pentru putere ale clanului d’Este-Sforza-Aragon. Frumuse]ea [i rafinamentul acestor femei [i oameni ai Rena[terii creeaz` o poveste de neuitat.“ History Book Club Review

www.all.ro

Pre] ofert`: 39,90 lei

Opium, iubire, lacrimi… [i misterele Chinei de secol al XIX-lea Jose Freches, IMPERIUL LACRIMILOR

Vol. I – R`zboiul opiului (pre] ofert`: 27,90 lei)

www.all.ro

Vol. II – Jaful de la palatul de var` (pre] ofert`: 27,90 lei)

JOCURILE DESTINULUI de Douglas Kennedy Traducere de Monica {erban Colec]ia Fiction Connection

Editura Trei www.edituratrei.ro

Pre]: 49,00 lei

Fii al`turi de Sara [i familia ei \n Manhattan la o petrecere \n ajunul Zilei Recuno[tin]ei. Este 1945 [i r`zboiul s-a terminat, deci cheful de via]` [i de distrac]ie e mai mare ca oricând! Dar un musafir nepoftit tulbur` seara [i inima Sarei. {ansa de a se \ntâlni [i alegerile pe care cei doi le fac din acel moment vor avea consecin]e profunde asupra lor [i asupra celor dragi.

Jocurile destinului este o superb` poveste de dragoste, o poveste despre loialitate [i despre \ntors`turile ciudate ale destinului care v` va oferi un excelent spa]iu de evadare.

Editura Trei www.edituratrei.ro

FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL de Stieg Larsson

vol. II din Trilogia Millennium

Pre]: 55,00 lei

Traducere de Elena-Maria Morogan Colec]ia Fiction Connection Cei care au citit primul volum, B`rba]i care ur`sc femeile, se re\ntâlnesc cu personajele trilogiei, implicate \ntr-o nou` aventur` pe muchie de cu]it. Cei care nu l-au citit, pot \ncepe lini[ti]i [i cu volumul 2. Le garant`m o lectur` plin` de adrenalin`.

Mister, intrigi [i suspans, toate sub patronajul unor personaje de excep]ie: Lisbeth Salander, o hacker-i]` genial` [i sexy, cu trecut incert, capabil` s` sparg` cele mai \ncifrate coduri de calculator, [i Mikael Blomkvist, un jurnalist tenace [i seduc`tor, de o inteligen]` sclipitoare [i un [arm pe m`sur`. „Nu exist` nevinova]i. Exist` doar diferite grade de responsabilitate.“ Lisbeth Salander

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

DOCUMENTE

C`l`toria unui articol Prin 2004, Sorin Stoica mi-a propus pentru publicare c\teva reportaje antropologice pentru rubrica pe care o coordonam \n revista Cultura. A urmat o colaborare special`. Sorin scria cu poft`, scria uluitor de repede, de parc` nu f`cea dec\t s` treac` pe h\rtie un text compus de mult \n minte. Am primit de la el multe texte, nu am avut timp s` le public atunci pe toate. Textul de fa]` este despre o carte. „O carte mare“, cum spune Sorin despre Muzici [i faze, romanul lui Ovidiu Verde[.

Un reportaj de televiziune aduce romanul, c`tre sf\r[itul anului 2004, \n mijlocul unui „scandal“, din p`cate nu singurul pe care l-a tr`it aceast` extraordinar` carte. Antena 1 \ncepe principalul jurnal al serii cu un lung reportaj despre Muzici [i faze, roman din care un fragment e inclus \n manualele de literatur` român`. Reporterul citeaz`, decupeaz`, deformeaz` anumite pasaje din carte, oricum nu din fragmentul inclus \n manuale. Acuza? Pornografie. Nu au \nt\rziat dezbaterile din revistele culturale, fire[ti reac]ii de „ap`rare“ a romanului, unul dintre cele mai interesante [i mai bine scrise de dup` ’90. Pentru o astfel de dezbatere a scris Sorin textul acesta. {tiam c` la seminarele lui de la Facultatea de Jurnalism discuta cu studen]ii fragmente din roman. L-am rugat, prin urmare, s` scrie despre Muzici [i faze. Nu mi-a trimis textul, nu [tiu de ce, de[i \mi spusese \ntre timp c` l-a scris. Dezbaterea a ap`rut \n revist` f`r` textul lui.

Articolul a ajuns la mine mult mai t\rziu, prin 2007, dup` moartea lui Sorin.

Printr-o \nt\mplare destul de ciudat`. |ntr-o libr`rie, am constatat c` ap`ruse \n sf\r[it o carte tradus` de mine, am\nat` mereu \n portofoliu de editura care o preluase. Am r`sfoit-o bucuros de apari]ie [i intrigat c` putea s` fie publicat` f`r` [tirea traduc`torului. Nimic special p\n` aici, de fapt. Doar c` am revenit dup` cinci minute, s` o r`sfoiesc \nc` o dat`. |ntre filele ei am descoperit articolul, tip`rit pe o coal` de h\rtie, la o imprimant` de calculator. Nu am \n]eles nimic.

P\n` c\nd mi-am reamintit c` tocmai \l salutasem \n acea libr`rie pe un prieten al lui Sorin, fost coleg de-al lui de la Muzeul }`ranului Român. Nu putea fi str`in de apari]ia articolului acolo. Nici nu era. F`cea o revist` neconven]ional`, cu articole volante, l`sate subversiv pe ici, pe colo. Probabil g`sise textul lui Sorin \n calculatorul lui de la muzeu. Nu [tiu, nu am cerut detalii, dar mi s-a p`rut neobi[nuit` c`l`toria acestui articol c`tre mine, la c\]iva ani dup` ce i-l cerusem lui Sorin, la c\]iva ani dup` ce Sorin nu mai era.

C`t`lin D. CONSTANTIN

81

DOCUMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

Sorin Stoica

„O lume destul de normal`“ ■ Sorin Stoica (1978-2006) a absolvit Facultatea de Jurnalism [i {tiintele Comunic`rii din Bucure[ti [i a fost preparator asociat la catedra de Antropologie Cultural` a Facult`]ii de Jurnalism. A colaborat cu proz` [i publicistic` la Dilema veche, Formula As, Vatra [i Cultura [i a fost semnatarul rubricii „Liberul arbitru“ din Suplimentul de cultur`.

Volume publicate: Povestiri cu \njur`turi (Editura Paralela 45, 2000), Dincolo de frontiere (2002), Povestiri mici [i mijlocii (volum colectiv de proz` scurt` scris \mpreun` cu Cosmin Manolache, C`lin Torsan [i Ciprian Voicil`, Editura Curtea Veche, 2004), O limb` comun` (Editura Polirom, 2005), Cartea cu euri (volum colectiv de proz` scurt` scris \mpreun` cu C`lin Torsan, Cosmin Manolache, Roxana Moro[anu [i Ciprian Voicil`, Editura Curtea Veche, 2005), Jurnal (Editura Polirom, 2006) [i Abera]ii de bun-sim] (2007). |mpreun` cu Zoltán Rostás a coordonat volumele de istorie oral`: Istorie la firul ierbii (Editura Tritonic, 2003), Televizorul \n micul infern (2005) [i Jurnal de c`min (Editura Curtea Veche, 2008). Lucra la o istorie oral` a Muzeului }`ranului Român, la o carte de povestiri [i la un studiu asupra troi]ei din Burlu[i ca obiect social total.

|ntr-o ]ar` normal`, Muzici [i faze s-ar fi v\ndut \n cel pu]in 50.000 de exemplare. O carte care se cite[te cu pl`cere [i cu o rar` bucurie.

Poate primul roman despre adolescen]i scris „pe bune“, f`r` cli[eele Cire[arilor [i f`r` didacticism inutil. Un De veghe \n lanul de secar` autohton. Chiar dac` Verde[ nu are profunzimea lui Salinger, cartea lui e una adev`rat`, autentic`. Scris` \ntr-un limbaj de o savoare nebun`, apar]in\nd personajului principal, Tinu], un licean de 15 ani.

Mi-am dat seama c` Muzici [i faze e o carte mare atunci c\nd l-am auzit pe un tip povestind. „Profu“ avea damblaua s` vin` \n control la veceuri [i s` ne prind` fum\nd. Ap`rea brusc din cea]`, \ncepea s` zbiere [i s` ne rup` ]ig`rile.

C\nd s` vin` odat`, ia stai a[a, nene! Intr`m la separeuri, punem frumos c\rligu’ [i, dac` bate, zicem „Ocupat“. „Cioc-cioc! Ie[i]i afar` c` [tiu io ce face]i!“ Nenic`, [i atunci \l aud pe R`z, cu voce suav` de siren`: „Nu e niiiimeni, dom’ profesor!

S\ntem doar nooooooi, ]evile de ap` caaald`!“. „Faza“ era luat` din carte. {i e poate cea mai mare performan]` a unei c`r]i. |nseamn` c` tipul s-a recunoscut, s-a identificat cu personajele.

Nici nu m` intereseaz` c` furase episodul [i [i-l asuma, nu era prima dat` c\nd \l prindeam cu a[a ceva, important era c` personajele c`r]ii \ncepuser` s` prind` via]` [i s` umble printre noi. „Eroul“ c`r]ii – v-am spus – e un pu[ti de 15 ani.

Alt argument c` avem de-a face cu o carte foarte bun` e c` niciodat` nu am putut s`-i suport pe copiii de bani gata, cum e [i „eroul“. Dar fiind scris` a[a de bine cartea, p\n` [i Tinu] devine simpatic.

Subiectul nu conteaz`. E numai un pretext pentru a rememora lumea anilor ’80. Sau ce \nseamn` ea pentru un adolescent. Petreceri, [coal`, oracole, magnetofoane, cofet`rie, emi-

82

siuni TV de Tudor Vornicu. „Pe la opt jumate c\teva proaste \n treninguri \ncepeau s` danseze \ntre ele de nebune. |n fine, pe la nou` [i ceva ap`reau `ia mari [i se mai \nc`lzea atmosfera. Omu’ de la munte b`ga orga de lumini. Nu [tiu de unde f`cuse el rost de trei faruri din alea ca la semafor. Probabil le [utise noaptea dintr-o intersec]ie, c` clipeau \n ordine. Pe ro[u st`teai frumos. Pe galben o invitai pe gagic` [i pe verde dansai.“ Adesea, cartea pare superficial`, dar e vorba despre o neglijen]` studiat`. E vorba despre o lume care doar a[a devine verosimil`. {i cartea se poate citi, ceea ce e cu adev`rat un merit.

Cartea are via]` chiar [i \n cele mai nesemnificative detalii. De exemplu, \n episodul \n care Tinu] completeaz` un oracol. „Aoleo! Crede]i \n re\ncarnare? Normal. A unghiilor de la picioare. |n ce dori]i s` v` re\ncarna]i? Ooof, nu [tiu, domne, c` `[tia to]i voiau \n chestii simpatice.

P`s`rele, c`]ei, pisicu]e. |ntr-o bufni]`, na, s` stau pe crac` [i s` m` uit a[a fix, s` n-am treab` cu nimeni.“ Vulgarit`]ile, c\te s\nt, nu sup`r`. S\nt justificate [i apar]in personajului, nu autorului. {i s\nt benigne. Am r\s cu lacrimi citind cartea. {i pe strad` m` mai apuca uneori c\te o criz` de r\s c\nd \mi aminteam episoade. „Faze“, mai precis.

Probabil l-ar flata pe autor dac` i-a[ spune c` \n Evul Mediu, dac` vedeai pe strad` un om r\z\nd, sau era nebun, sau citea Don Quijote. {i celelalte personaje s\nt extrem de reu[ite, chiar dac`, poate, p`c`tuiesc prin excesul de pitoresc. S` facem cuno[tin]` cu prietenul lui Tinu], Tanana. „Nu-l chema a[a, evident, dar odat` c\nd fusesem la el a t`b`r\t m`-sa pe noi cu pove[tile de c\nd era `sta mic. Cic` gagiu’ nu [tia \nc` s` vorbeasc`, dar st`tea toat` ziua l\ng` radiou’ lor din buc`t`rie [i f`cea ta-na-naaa, ta-

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

DOCUMENTE

na-naaa.“ O lume format` din nimicuri, dar care are consisten]`, greutate. O important` parte a c`r]ii o ocup` discu]iile despre muzic`. Probabil ar fi interesant pentru un critic literar s` opun` aceste pasaje celor ale lui Camil Petrescu \n care acesta vorbe[te despre mod`. „Cum adic`, Zeppelin nu mai scot albume? Da’ Physical Grafitti ce e? Bate Bonham pe Nobody’s fault but mine de rupe? Purple n-au scos [i ei Stormbringer?

Da’ Queen? Da’ Bad Company? D`nel a zis c` poate AC/DC nu-s d-`ia d-ai lui Bodi cu Conservatoru’, da’ c\nt` cinstit. Nu exist` diminea]` s` nu se scoale [i s` nu-[i pun` un AC d-`la vechiu] cu Bon Scott.“ Personaje dintr-o gam` extrem de larg` [i extrem de credibile. Boxeri rata]i, chitari[ti, bi[ni]ari, securi[ti, prostituate, profesori de liceu, to]i v`zu]i prin ochiul proasp`t al unui adolescent.

Tinu] are, evident, [i o iubit`. „Raz zicea c` ce dracu’ vedeam la Hari, nu-i a[a mi[to [i prea toat` ziua, nie-nie-nie iubitei. Era mare sopran` \n Coru’ Radioteleviziunii, deh, vocea ei m\ndria [colii. C\nd \ncepea prin clas` cu folku’ cu Dana la chitar` `[tia se stricau de r\s. C` scotea ni[te uguieli [i ni[te tremoluri bestiale. Zicea c` ridic` nu-[tiu-c\te octave [i credea c` dac` ]ip` -

maaaa! sparge toate ferestrele. Aiurea, da’, na, m` f`ceam c` p`lesc pe-acolo de fric`.“ Dac` \n rest Tinu] e destul de sarcastic, atunci c\nd vine vorba de Hari, tot cinismul se dilueaz`: „|n pauz` venea la mine s-o \nc`lzesc [i-atunci era cel mai mi[to. |mi desf`ceam canadiana [i se rezema cu spatele [i era delir, nenic`. |mi pl`cea s` stau cu obrazul a[a la c\]iva milimetri de p`rul ei, nemi[ca]i. A[ fi vrut s` \ncremenim acolo for ever. Parc` se rupea ceva \n mine c\nd se suna.“ S-a spus c` \n anii ’80 muzicile \i ajutau pe oameni s` uite de infernul comunist, precum [i alte prostii. |n carte avem de-a face cu o lume destul de normal`. Nu e nimic tezist, militant. O lume care, \nainte de toate, tr`ie[te. De[i „Grundingu’ era my best friend, \mi apropiam privirea de ochiul `la verde fosforescent, \l luam \n bra]e [i st`team a[a minute \n [ir c` era cald [i gr`su] [i mirosea interesant de la l`mpi“.

Ovidiu Verde[ e, vorba cuiva, un autor pe care pariez ca un nabab, iar cartea lui e una care r`m\ne. Dac` un adolescent al secolului XXI va dori s` [tie cum se tr`ia \n anii ’80, va putea citi ziarele epocii, dar nu va \n]elege nimic. Dac` va citi Muzici [i faze \ns`, va afla.

■

83

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

S C R I I T O R I P E D I VA N

vie]ii mele – nu doar pe cele posibile – [i \n fa]a lor eu \nsumi trebuia s` fiu o fiin]` real`…“. Pl\nsul, dac` e luat ca semn de sl`biciune, devine o manifestare a „sufle]elului“, iar dac` \l accept`m ca pe o expresie a omului dintotdeauna [i de pretutindeni, exteriorizeaz` mi[c`rile sufletului. Oricum ar fi, Noica avea [i suflet, [i sufle]el, dar pl\ngea la \nt\lnirea cu realitatea unuia dintre copiii s`i, care-l transforma [i pe el \n persoan` real`, adic` \l punea \n situa]ia s` constate c\t de puternic este sufle]elul.

M`rturisirea ne mai spune [i c` filozofia \l ]inea \n lumea posibilului, unde putea nutri iluzia purit`]ii spiritului.

Din alte \nsemn`ri din volum deduc asemenea sensuri, exprimate mult mai explicit, incomode pentru sine \nsu[i, de vreme ce vizeaz` iluzia purit`]ii spiritului. C\nd afirm` at\t de nietzschean „cultura e prea mult a anahore]ilor, \nfr\n]ilor, mode[tilor, complexa]ilor, netrebnicilor. E prea mult o revan[`“ (p. 88). Noica vorbe[te de fapt despre resentimentul celor slabi \n ordinea luptei vitale, care se impun apoi \n calitate de creatori de cultur`. Exemplele s\nt luate din filozofie: Platon, autorul Republicii, a e[uat ca om politic, iar Aristotel a fost respins de Academie. Se includea Noica [i pe sine \n categoria \nfr\n]ilor vie]ii [i a victorio[ilor resentimentari prin cultur`? Îndoieli avea \n orice caz. La p.115 citim: „Teama de «castrare» (ce termen psihanalitic!) m-a \nso]it toat` via]a“. Însemnarea se \ncheie cu speran]a de a fi reu[it s-o evite prin creativitate, imediat pus` \n discu]ie de g\ndul c` ar fi fost doar o „iluzie“. Însemnarea 432 ilustreaz` [i ea cuno[tin]ele de psihologie profund` ale lui C. Noica: „Oamenii te iart` dac` faci crime. Dar nu te iart` dac` e[ti fericit“ (p. 96). Atunci, de unde desconsiderarea psihologiei, psihanalizei? Spre deosebire de Kant, la care exist` continuitate \ntre filozofia teoretic` [i cea practic`, morala fiind o ra]iune pur` practic`, C. Noica este kantian \n ontologie [i nietzschean \n filozofia practic`. Contradic]ia este \ntre ideea spiritului pur [i cea a spiritului impur.

■

Vasile Dem. Zamfirescu

Noica, psiholog?

Constantin Noica Carte de \n]elepciune Editura Humanitas, 2008

M-a contrariat [i chiar frustrat \ntotdeauna atitudinea lui Constantin Noica fa]` de psihologie [i mai ales fa]` de psihanaliz`. C\t de depreciativ numea domeniul acesteia din urm`: „sufle]el“ {i nu era un alint, ci o mic[orare. Mic, mic, dar foarte periculos, adic` puternic, de vreme ce m` avertiza c` este un fel de t`r\m al lui Circe, de unde ri[ti s` nu te mai \ntorci. „Ai totul acolo“, \mi spunea. Dar dac` ai totul, nu e[ti deloc frustrat, de ce s` te mai \ntorci? {i, \ntr-adev`r, nu m-am mai \ntors, am r`mas \n psihanaliz`, prin intermediul c`reia am aflat c` spiritul \ntrupat, singura form` de spirit pe care o cunoa[tem nemijlocit, este impur. În Carte de \n]elepciune (Editura Humanitas, 2008), am g`sit punctul de plecare pentru o \n]elegere mul]umitoare, sper, pentru desconsiderarea noician` fa]` de suflet [i sufle]el. La p.103 exist`, \n nota]ia 454, o posibil` cheie. „Am tr`it dou`zeci [i cinci de ani sub un sur\s.

Era posibilul ce mi se \nt\mpla. Acum, brusc, c\nd m-am trezit singur \n avion, \n drum spre Londra, m-au podidit lacrimile: tr`iam realul.

Aveam s` \nt\lnesc fiin]ele reale din cuprinsul

84

D I L E M AT E C A â—? A P R I L I E 2 0 0 9

VOIAJ Radu Niciporuc

S\mburii fructelor de mare ĂŽntr-una din zile, omul se hot`r\ s` se retrag` [i s` tr`iasc` pe insula aceea [i, odat` ajuns acolo, se apuc` s` a[tepte avionul care trebuia s` apar` dup` orarul [tiut de ani de zile. C\nd veni vremea, auzi vuietul motoarelor supraturate [i, la scurt timp, v`zu o d\r` de fum \nfipt` oblic \n mare.

Din prezentul ce]os [i transpirat al unei astfel de nop]i, cu bufnituri [i fulgere filtrate de nori negri, mi s-au ivit \n fa]a ochilor fr\nturi de imagini asamblate ulterior \n ceva ce devenea de fiecare dat` un fragment al tr`d`rii, o \nl`n]uire repetitiv` [i coerent` de z\mbete [i priviri fotografii de Radu Niciporuc

C\nd pere]ii cabinei \ncepeau s` se \ncline [i s` sc\r]\ie din \mbin`ri, c`r]ile s` r`p`ie \n c`dere, iar m`run]i[urile din sertare s` se rostogoleasc` dup` mi[carea de pendul a \ntregului ansamblu, anticipam totul \n somn [i ini]iam strategii de echilibrare, \mi \ntindeam picioarele \n V, st\ngul cu talpa proptit` pe suprafa]a lateral` a dulapului, m\inile dep`rtate de trup, \n pozi]ia [tiut` a stabilizatoarelor de ruliu, [i ceafa pe saltea, smuls` din c`ldura pernei. Dup` aceste preparative, tot ce fusese somn nu mai era dec\t o stare de amor]eal` din care secundele [i minutele erau eliminate [i nu-mi r`m\nea de f`cut dec\t s` \ntind m\na, s` caut \ntrerup`torul de la c`p`t\i [i, \n cele din urm`, pata izb`vitoare de pe tavan. P`cat c` tocmai \ntr-o astfel de noapte, drumul trasat pe hart` trecea pe l\ng` o insul`, \nc` una din cele multe pe care n-aveam s` pun niciodat` piciorul. Pe vreme bun`, le exploram cu binoclul, le dibuiam farurile [i cronometram timpul dintre dou` spoturi. Apoi c`utam \n c`r]ile de la Amiralitate codul farurilor, citeam istoricul insulei, \i ref`ceam conturul, \i \nchipuiam vegeta]ia, \i aproximam lini[tea. C\teodat` vedeam un avion trec\nd la mare \n`l]ime deasupra lor [i atunci \mi aminteam de povestirea citit` c\ndva, cu un steward al c`rui avion trecea, \n drumul lui, pe deasupra unei insule. ĂŽn monotonia orelor se zbor, omul ajunsese s`-i simt` apropierea [i, de fiecare dat` c\nd o vedea de sus, prin hublou, \[i g`sea confirmarea \nso]it` de o emo]ie cald`, nel`murit`.

85

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

admirative, de cuvinte ce-[i c\[tigau sensul doar \n prezen]a imaginilor, acelea[i pe care le v`zusem [i alt`dat`, dar \n \mprejur`ri [i din unghiuri diferite, c\nd conformismul vie]ii \n doi \mi amor]ea sau \mi ab`tea mintea de la ceea ce sim]eam nel`murit c` era o minciun`: minciuna mea, c`reia refuzasem s`-i g`sesc un nume.

descoperit misterul acelui sunet grav ce potopea [i, la r`stimpuri, umilea timpanele c`l`torilor: o pedal` plasat` pe puntea de comand` [i repetat` \n borduri d`dea drumul, chiar ap`sat` cu m\na, acelui muget de zimbru \ncol]it, \nso]it de fuioare de abur. Navele din ziua de azi au sirene cu coduri sonore complicate, stabilite prin conven]ii interna]ionale [i ac]ionate printr-un \ntrerup`tor care activeaz` un program. Insulele mele s\nt v`zute din larg, pe h`r]i nautice (mai nou digitale!) sau pe ecranul radarului. Întotdeauna \ns`, pe cel al min]ii; cea mai ispititoare fiind, desigur, cea care nu mi-a ie[it p\n` acum \n cale. Iar c\nd se \nt\mpl` s` intr`m \n portul vreuneia dintre ele, trebuie s` r`m\n aproape \ntotdeauna la nav` pentru recep]ia containerelor frigorifice cu calamari, creve]i, languste [i alte „fructe de mare“, despre care un româna[ pric`jit m` \ntreba mai deun`zi, \n ]`ri[oar`, dac` „au s\mburi“. Pe ultimul traseu al lui BROOKLYN a existat, ca port operativ, [i Insula Mauricius. Cum industria reclamelor face azi din orice insul` o variant` de paradis, cei ce s-au \ncumetat s` ias` din port au pl`tit sume dispropor]ionate ca s` ajung` \ntr-un centru colonial unde, dincolo de esplanada cu

* * * Despre insule a[ putea vorbi la nesf\r[it, c`ci au fost pasiunea copil`riei mele. Tata [i mama \mi citeau pove[ti [i toate \nt\mpl`rile re]inute de memorie se derulau ulterior pe insule n`scocite de mine, \n coordonate cu neputin]` de precizat. Se aflau \n mintea mea, cu mirosuri [i vegeta]ii luxuriante, populate cu animale care \mi m\ncau din palm`. Pe c\nd aveam zece ani, p`rin]ii mei s-au \nscris \ntr-o excursie pe Dun`re – „cu serviciul“ –, [i ne-au luat [i pe noi, pe mine [i pe fratele meu Alexandru. Defileul de la Cazane [i Insula Adakaleh erau socotite obiectivele-vedet` ale excursiei. Nava de pasageri pe care ne-am \mbarcat la Turnu Severin a devenit, \n ordinea capricioas` a memoriei, prima agresiune notabil` asupra sistemului meu de valori. Îmi amintesc c` nu m-am l`sat p\n` n-am

86

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

VOIAJ

palmieri, au dat de uli]e pr`fuite [i mul]i indieni. Contraste aiuritoare, de la hoteluri cu multe stele la bungalouri de zece dolari pe noapte, proiectate pe linia capricioas` a unor mun]i \ntuneca]i. E pl`cut s` te ui]i de pe nav` la insul` [i la valurile lene[e care \i spal` conturul sau s` te g\nde[ti la insulele \n care ai visat s` ajungi. C\nd acest lucru se \nt\mpl`, insula e \ntotdeauna alta. A[a c` \l preiau, cu scopuri anestezice, pe Ma\tre, care, invoc\ndu-l pe Proust – „Laissons les jolies femmes aux hommes sans imagination“ –, \mi propune: „Laissons les jolies \les aux hommes sans imagination“.

De pe puntea de naviga]ie a lui NEGRIL BAY – cu care am str`b`tut \n prim`vara lui 2000 canalele patagoneze („Los canales patagonigos“, cum zic pilo]ii chilieni, mai to]i fo[ti ofi]eri \n armata lui Pinochet) –, \n Canalul Messier, \n punctul numit Cotopaxi, se vede de departe, de parc` ar naviga \n bun` regul`, o nav` e[uat` \n 1962, sub pavilion grecesc: CAPITAN LEONIDA. Venea cu zah`r din Cuba pentru Chile, dar nu ajunsese \nc` la Montevideo [i \nc`rc`tura era deja v\ndut` altcuiva, din ordinul armatorului.

Apoi, acesta, cunosc\nd bine povestea fregatei britanice e[uate „\n canale“ la sf\r[itul secolului, i-a cerut c`pitanului s` pun` nava pe uscat, \n acela[i loc. Desigur, compania de asigur`ri a fost intrigat`, mai ales c` nava a avut pilot la bord. Dar acesta se dusese la culcare, dup` ce st`tuse opt ore pe comand`. Socotise c` dincolo de „Angostura inglesa“ nu mai era nici o trecere dificil` [i-i indicase c`pitanului ce drum s` urmeze. C`pitanul, care-i sugerase pilotului s` se duc` la culcare, l-a asigurat c` totul va fi \n ordine. Ma[ina]iunea a fost dat` \n vileag c\nd inspectorul companiei de asigur`ri, trimis la fa]a locului, a vrut s` vad` marfa din magazii. N-a fost deloc surprins c\nd a constatat c` acestea erau goale. Întrebat, c`pitanul a explicat c` zah`rul se topise \ntre timp \n apa ce n`v`lise prin sp`rturile din corp. „Dar unde s\nt sacii?“, a \ntrebat inspectorul, care re]inuse din conosamente c` zah`rul \nc`rcat \n Cuba fusese \ns`cuit. Neput\nd da un r`spuns acceptabil, c`pitanul [i armatorul au fost deferi]i Tribunalului maritim interna]ional.

Apoi, a doua zi, c\nd am trecut pe l\ng` ea,

pilotul Rodolfo Camacho mi-a dep`nat istoria „Santei Leonor“: nava, sub pavilion american, jum`tate cu pasageri, jum`tate cu marf`, str`b`tea lini[tit` unul dintre canalele ce d`deau \n Str\mtoarea Magelan. Era noapte. Pilotul conversa cu c`pitanul american [i, la un moment dat, acesta exclam`, aprob\nd ceva ce tocmai spusese pilotul: „All right, all right!“. Filipinezul de la timon` a \n]eles c` i se d`duse comanda „banda dreapt`“ (sau „totul la dreapta“) [i a tras de timon`, c\t a putut, spre dreapta. C\nd cei doi [i-au dat seama de situa]ie, era prea t\rziu.

Nava \nc`lecase o st\nc` [i \ntrerupsese serata ce se desf`[ura \ntr-unul dintre saloanele navei.

Pasagerii [i echipajul au cobor\t, pe lun` plin`, \ntr-o barc` de salvare [i au fost prelua]i dup` c\teva ceasuri de o vedet` a marinei militare chiliene. Pe hart`, „Santa Leonor“ e marcat` cu simbolul epavelor.

* * * Nostalgia scrisorilor! Pe unde s-or fi g`sind cele pe care n-am apucat s` le arhivez? Cu ani \n urm`, ele \nsemnaser` pentru mine mai mult un exerci]iu de seduc]ie dec\t de autocunoa[tere. Mai t\rziu, m-am mul]umit doar s` le controlez din c\nd \n c\nd tenta]iile prin scurte culpabiliz`ri. Apoi, \n zilele de insomnie [i \n zv\rcoleala traversadelor, mi-am dat seama c` toate acestea se filtrau exclusiv \ntr-un registru de suprafa]`: \n ad\ncuri, nimic nu era \n suferin]`, acolo totul era limpede [i lini[tit, cobor\t parc` din istoria p`g\n` a lucrurilor simple [i esen]iale – o via]` derulat` \ntre furtuni [i absen]e, \n care \mp`carea cu sine ([i cu lumea!) vine t\rziu, dup` ce din orbire am c`lcat, una dup` alta, peste toate \ntruchip`rile norocului.

13 ian. 2004 Zi cu valuri acre pe punte, m`tur\nd cablurile [i prizele containerelor \ntr-un r`p`it de scurtcircuite \nnebunitoare. Dup` aceea, cu M., aproape 10 ore am d\rd\it \n frig [i am clef`it \n apa care ]\[nea din toate p`r]ile (m-am pomenit \n dou` r\nduri cu c\te un val rece \n spinare).

Nu mai aveam pantofi [i salopete uscate, [techerele erau inundate, sculele luate de ap`, iar cu cizmele de cauciuc alunecam ca pe ghea]`.

87

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

14-15 ian. 2004 Zile oribile, cu sechelele furtunii! Navele bune se cunosc dup` cum ies din furtuni. Nava LIKES DELIVERER e una \n primul r\nd ieftin` [i, din punctul meu de vedere, proast`, chiar dac` e nou`. M. s-a sup`rat c\nd i-am spus-o (chiar din primele zile) – e firesc, a pus suflet la recep]ia ei [i pune \n continuare –, dar c\nd a v`zut ce pr`p`d au f`cut dou` zile de valuri epileptice, n-a avut \ncotro [i mi-a dat dreptate.

Epuizat ca dup` un mar[ de noapte.

* * * Ce a r`mas p\n` la urm` din programul ini]ial al navei? C\teva porturi ispititoare ale Orientului Îndep`rtat dizolvate ulterior \n amor]eala zilelor de ancor`. Drumul spre port al vapoarelor trece prin fa]a noastr` [i vedem cum num`rul lor [i al containerelor de pe punte se \mpu]ineaz` de la o zi la alta. Cele care totu[i transport` c\te ceva au la bord containere goale, dup` cum le tr`deaz` linia pescajului.

88

Captain Stuart num`r` 75 de nave \n zona de ancorare exterioar`. Se zice c` la Singapore ar fi 400. Dincolo, unde ne f`cuser`m repara]iile, \n zona de ancorare interioar`, s\nt nave pu]ine, c`ci tariful de sta]ionare e de 800 de dolari pe zi. Criza love[te din greu flotele lumii [i scenariile care \ncep s` circule nu fac dec\t s` ne deprime, f`r` s` ne d`m seama sau, [i mai r`u, f`r` s` recunoa[tem. {i de parc` ar fi vrut s` ne separe de sursa angoasei, cea]a a venit ca o binecuv\ntare. St`m a[a-dar, zile la r\nd, \mpacheta]i \ntr-o cea]` pufoas`, alb`strie, cu iz de usturoi. Din timonerie nu se vede nimic la cinci metri \n fa]a castelului. În schimb, se aud duduitul [alupelor [i strig`tele guturale ale pescarilor din b`rci. Pe cea]` se prind bine calamarii [i sepiile. Se aude de peste tot mugetul \nfundat al clopotului de bronz, manevrat p\n` mai ieri, la prova, de marinarul de cart, ast`zi reprodus \n difuzoare prin mijloace computerizate. Ca pies` de emergen]`, impus` de regulamentele interna]ionale, obiectul cu pricina exist` \n continuare \n dotarea oric`rei nave. C`ut\nd,

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9 desigur, altceva, am dat \ntr-una din zile peste el, ferecat \ntr-o lad`. Avea gravate pe partea superioar` a evaz`rii numele navei [i anul de fabrica]ie: BROOKLYN – 2007. L-am ridicat cu dificultate [i i-am lovit limba de pere]ii calotei.

Am f`cut atunci un salt peste meridiane [i mi-am amintit de pas`rea-clopot din p`durile Braziliei. C\nd sufer` de c`ldur`, emite sunete care se aud p\n` la o distan]` de trei kilometri [i care par dang`te de clopot.

* * * Primesc mesaje \n care s\nt \ntrebat cine este B. Ce curios! Unii oameni se cred \ndrept`]i]i s` invoce discre]ia doar ca pe un apel la exclusivitate, dincolo de care pot abuza cu o vesel` incon[tien]` de ceea ce socotesc, \ndeob[te, c` e prietenia. Încerc totu[i s` le r`spund, schi]\ndu-i lui B. un portret: este un domn c`ruia \i place cartea-interviu scris` de Julio Cortázar [i Omar Prego Gadea, [i o cite[te cu pasiune, impresionat de dialogul celor doi prieteni. Domnul de care vorbesc m-a c`utat telefonic, de mai multe ori, la editur`, apoi a revenit cu un mesaj electronic. V. i-a r`spuns [i i-a dat adresa mea de pe nav`. Ca atare, m-am pomenit cu un mesaj gesticulativ plin de simpatie, dac` nu chiar mai mult. Domnul e poet din fire, dar prozator \n fapt`, unul de for]` \n proza scurt` a anilor ’80, pe care i-am citit-o la vremea aceea. A scris [i un roman, dar la acest capitol s\nt descoperit. E un tip haios, scund [i \ndesat, cu o barb` perie, sem`n\nd la tr`s`turi cu Umberto Eco. Cald, generos, ultracinstit [i slobod la gur`, toate ingredientele ca s`-[i fac` du[mani [i pe vertical`, [i pe orizontal`. Din acest motiv a intrat \ntr-un relativ – [i nemeritat – con de umbr`. Nu [tiu ce face [i ce drege, [i ce a f`cut \n ultimii ani. E un extrovert u[or aerian, cu mari entuziasme [i r\s de Gargantua, dar [i cu pupile \n care ascunde o trus` de bisturie. C\nd \i place o carte, o cite[te peste tot – \n tramvai, \n sta]ii de autobuz, \n timp ce merge pe strad`. Într-una din zile, c\nd ajunsese \n dreptul Muzeului „Antipa“, cu capul \nfundat \n dialogul captivant al celor doi sud-americani, [i-a ridicat privirea [i a r`mas \n]epenit: se afla \n fa]a unui afi[ pe care scria: Dinozaurii din Argentina.

* * * St`team azi de vorb` cu Captain Stuart [i, de la una la alta, am ajuns la droguri. I-am povestit cum \n prim`vara lui ’92 f`ceam linie cu un am`r\t de cargou românesc, \ntre Vancouver (Canada) [i Buenaventura (Columbia), port cu trist` faim` de a fi periculos din toate punctele de vedere. Chiar a[a ne-a [i spus agentul navei, recomand\ndu-ne s` umbl`m numai \n grupuri.

Eu \ns`, bizuindu-m` pe spaniola cu care m` descurcam bini[or [i pe care doream s` mi-o exersez cu orice pre], n-am luat \n seam` asemenea fleacuri [i, drept urmare, dup` ce am ie[it din port [i m-am nimerit pe primul tronson neluminat al str`zii, m-am [i pomenit cu un cu]it la g\t [i cu imperativul No se mueve!. Sigur, nu m` mi[c, dar \i spun croncanului care m` pip`ia c` n-am ce-i trebuie lui [i c` m` a[teapt` colegii la terasa Venus – acolo erau gologanii.

Terasa era \nfipt` \ntr-o intersec]ie central` a ora[ului [i era locul unde roia tot „p`s`retul“. {i cum st`team acolo \n fa]a unui pahar cu bere ce se \nc`lzea vertiginos, v`d c` de la fereastra unui bloc de peste drum o dam` se uita plictisit`

89

VOIAJ

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

la noi. Schi]ez un semn de salut [i constat c` personajul \mi r`spunde, ba chiar \mi face semne s` urc. Nu stau pe g\nduri, iau cu mine la repezeal` un motorist [i urc cu el p\n` la etajul patru, unde socotisem c` se afl` fereastra. Dama ne iese \n \nt\mpinare [i primul lucru pe care mi-l spune e c` se bucur` c` am venit \nso]it, c`ci [i femeia ei de serviciu se afla acolo... În fine, apartament dichisit, cu aer condi]ionat, cu Chivas de 12 ani – ce mai, ne pusese Dumnezeu m\na \n cap. Turn`m \n pahare, \ncepem s` vorbim de una, de alta, de pe ce nav` s\nte]i, de pe aia, aha, Vancouver, [tia tot, rut`, \nc`rc`tur`, tonaj, m` rog, am`nunte mai greu de aflat de cineva din afara circuitului. M` \ntreab` dac` i-a[ putea aduce ceva din Canada, depinde ce,

zic eu, nu, nu arme, din astea avea destule, ni[te cosmetice bune, ni[te rochii fine, chestii muiere[ti, [i-mi d` un plic cu c\teva sute de dolari, eu uimit c\t se poate, da’ ce dimensiuni s` aib` rochiile, raia]ii etc., ei, las`, nu trebuie s` ]i le spun eu pe astea, [i-mi f`cu un semn din care am \n]eles c` m` voi l`muri \n cur\nd. A venit \ntr-adev`r vremea [i m-am l`murit, timp \n care motoristul [i subreta lui ne-au asigurat de undeva, din ni[te cotloane, un acompaniament sonor ]esut din fo[nete [i chicoteli. Acum c`, din \nt\mplare, mi-am v\r\t m\na sub pern` [i am dat de ceva ce p`rea s` fie un pistol foarte matur, e alt` socoteal`. Ce aveam eu cu pistolul ei?

M` rog, se p`zea femeia de una singur`... Apoi am ref`cut grupul \n sufragerie, \n jurul sticlei, [i tot a[a. Peste o lun`, eram \napoi cu „comanda“ [i atunci, v`z\nd peste ce cavaler d`duse, señora mea, Carlita Ferero, a fost toat` numai o [erpuire [i o fierbin]eal`. A[a am ajuns \n anul acela de gra]ie pe lista serviciului antidrog din Vancouver, amant ghebos al uneia dintre cele mai c`utate traficante de droguri de pe coasta columbian` a Pacificului. A trebuit s` povestesc totul, cu am`nunte, s` descriu p\n` [i zugr`veala apartamentului, c\te telefoane, ce numere, ce s`punuri folosea \n baie etc., etc., date despre subret` (motoristul d`dea extemporal \n paralel cu mine!), s` descriu barul, buc`t`ria – \n fine, au \n]eles „salopetele negre“ c` eram pe dinafar` la capitolul care \i interesa pe ei, dar tot ne-au \ncondeiat la companie cu un avertisment „m`rinimos“. Nu ne-am pierdut \ns` cu firea [i, la \ntoarcere, n-am ]inut seama de recomand`rile canadienilor. Plecam de-acum spre Europa [i a fost o sear` de neuitat: contrabandista ne-a invitat la o teras` unde am dansat salsa p\n` ni s-au \nmuiat genunchii, iar c\nd a venit vremea, ne-a condus la intrarea \n port. A stat apoi pe cheiuri p\n` la 2 noaptea, iar c\nd nava a ie[it din p`durea de macarele, a \nceput s` fac` cu m\na semne de bun-r`mas, iar la un moment dat [i-a c`utat o batist`, o c\rp`, ceva, [i n-a g`sit, [i atunci [i-a scos sutienul [i l-a fluturat p\n` t\rziu – \i vedeam silueta \n binoclu, decupat` sub luna plin`, p\n` am ajuns la curba dup` care r\ul se vars` \n ocean.

■

90

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

probabil` metod` de a introduce \n cetatea – [i a[a asediat` – a [colii actuale ni[te imposturi [tiin]ifico-didactice, izvor\te din patriotismul tracomaniac care b\ntuie subcultura noastr` „de partid [i de stat“.

Gh. Ioni]` mimeaz` bine competen]a, dar r`m\ne paralel studiilor [tiin]ifice consacrate reminiscen]elor dacice ale culturii [i limbii noastre.

Desigur, el vrea s` demonstreze c` mo[tenirea dacic` supravie]uie[te pretutindeni \n cultura român`: romanii au furat totul de la cei cuceri]i, „m\ndrindu-se ca fiind ale lor [...] vezi preluarea tehnicii [i speciali[tilor germani de c`tre americani [i sovietici dup` cel de-al II-lea R`zboi Mondial“. Explica]ia leg`turii dintre cele dou` este, a]i ghicit, tot „ara zea dom“. {i, mai departe – se \ntreab` Gh. Ioni]`, trec\nd \n abisurile reveriei lingvistice dincolo de caricatural – de ce ar fi \nv`]at dacii cuceri]i, de bun`voie, limba cuceritorilor lor, [i nu invers? S\nte]i siguri c` vorbi]i o limb` de origine latin`, [i nu dacic`? De ce ar fi \n român` cuvinte de origine slav`, [i nu ar fi intrat \n limbile slave cuvinte traco-geto-dacice? Chiar a[a, de ce? Urm\nd tot mai ame]i]i firul demonstra]iei, afl`m cum dacii s\nt str`mo[ii popula]iei din Hokkaido, iar limba lor supravie]uie[te \n limba kurd` actual` (ceea ce ne d`, probabil, o pozi]ie aparte \n conflictul din Irak), dup` ce a fost str`moa[a „limbii na]ionale a triburilor hispanice“.

Desigur, nimic nu \l opre[te pe Gh. Ioni]` – [i pe al]ii ca el – s` persiste \n asemenea deliruri cu iz [tiin]ific [i accente politice extremiste, la [uete consumate \n cerc \nchis [i imortalizate \n foi de cartier. Revolt`tor este „calul troian“, oferit de formula auxiliarului didactic, publicat impenitent de EDP. Gh. Ioni]` nu este dec\t ceea ce este: un inginer, membru al Societ`]ii {tiin]ifice de Dacologie [i al PRM, care viseaz` s` „stimuleze“ Academia Român` [i s` educe na]ia (aflu de pe www.ziarultricolorul.ro, singurul care ofer` informa]ii despre autor). Întrebarea mea este, de fapt, cine e Editura Didactic` [i Pedagogic`? Pentru traducerea frazei daco-gete citate, c`uta]i \n revista S`pt`m\na, „episodul 120“ din serialul „Dacia preistoric`“, semnat de „marii speciali[ti“ ai domeniului, N. Miulescu [i T. Bulcea. O posibil` lectur` suplimentar`, pentru consolidarea cuno[tin]elor \nsu[ite la orele de specialitate... ■

Ioana Bot

Limba traco-geto-dac`, pentru [coli Hic sunt leones? Pulvis et umbra sumus?

Silva, silvae? Toate acestea, [i altele \nc`, se pot pr`bu[i de-acum \n noaptea uit`rii, \n patria lui Decebal. Nu numai pentru c` orele de latin` s\nt pe cale de dispari]ie (ele nu formeaz`, cum [tim, „competen]e necesare pe pia]a muncii“), ci [i pentru c` ele pot fi \nlocuite, la o adic`, de discipline op]ionale precum Limba [i cultura getodacilor, predate pe baza auxiliarelor didactice de la Editura Didactic` [i Pedagogic`. Tineretul patriot al viitorului va recita „Rolis Teneas ner enertil te anesko ara zea dom eant ilet upta miiee rai ielta“ (1. pune]i toate verbele la viitorul indicativului; 2. sublinia]i substantivele; 3. face]i caracterizarea lui Teneas...), \ntemeindu-[i noile cuno[tin]e pe manualul lui Gh. Ioni]`, Reconsiderarea istoriei. Geto-dacii (EDP, 2008, 180 p., cu h`r]i, glosar, tabele lexicale comparative!). Evident, editura este cea care garanteaz` calitatea c`r]ii – dar cine s` se \ndoiasc` de prestigiul „b`tr\nei doamne“ a manualelor române[ti, cea care, neclintit` de nici o revolu]ie, ne d` c`r]i de \nv`]`tur`? Mai are Editura Didactic` [i Pedagogic` nevoie de vreo prezentare suplimentar`? O carte ca aceasta ne dovede[te c` da, o privire mai atent` asupra institu]iunii se impune. Ea are site (www.edituradp.ro), dar nici un nume, nici o identitate, nimic \n plus. Dup` cum auxiliarul didactic traco-getic nu are nici el vreun comitet de referen]i [tiin]ifici: upta miiee rai ielta, [i at\t. Re-

91

Š Dan Stanciu

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

FRAGMENTE Daniela Zeca

Poarta Rhyme era o fran]uzoaic` sl`bu]`, at\t de \ndr`gostit` de so]ul ei \nc\t se convertise la islamism [i st`tea \n fiece vineri lipit` de radioul din magazin, s` asculte slujba. O ascultau [i frizerii, \n timp ce sp`lau cu [ampon p`rul des [i aspru al localnicilor din golf, v\nz`torii, c\nd t`v`leau \n sirop gogo[ile aburind, [i b`tr\nele calfe din atelierele de chechias, unde cuvintele muezinului acopereau din c\nd \n c\nd ]`c`nitul ma[inilor de cusut.

Vinerea diminea]a lua un taxi care s-o duc` p\n` la Café des Emirs, \n zona turistic`, doar ca s`-l vad` pe [ofer \ng\n\nd rug`ciunea [i leg`n\ndu-se, ca \n ritmul unei muzici de bal. În cafenea era liber, m\nerele de nichel sclipeau, iar ce[tile albe, de por]elan, aveau un clinchet suav, de bijuterii lovite-ntre ele. Îi pl`ceau lumina de ambr`, cu norii plutind \n dreptul ferestrei, canapelele de mahon, pres`rate cu perne, [i mirosul dulceag al patiseriilor, pesc`ru[ii care veneau, uneori, p\n` la grilajul terasei. Adora t`cerea aceea de corabie naufragiat`, golul din privirile b`utorilor de cafea, farfuriile tivite cu aur, pe care erau a[ezate portocale [i felii de dovleac.

Era \nc` devreme, adora s` nu se gr`beasc`, s` aib` timp [i s` revin` c\nd vrea \n magazinul de suveniruri. Rhyme o a[tepta s` vorbeasc` [i s`-i fac` un tatuaj \ntre inelar [i degetul mic, Rhyme era talentat`, [tia s` picteze cu hena mai bine dec\t localnicele.

Mehria era \nc\ntat c\nd m\inile ei purtau ta-

tuaje \mpotriva deochiului, mai ales c` Rhyme le stiliza, desena un pe[te \ntre ramuri de tamarisc, apoi semilune arabe \ntre aripi de fluture [i conuri solzoase de ananas.

Rhyme \nv`]a s` g`teasc` cu condimente, de la Maherzia, care era soacra ei [i, \n timp ce-i spunea cum se pune [ofranul peste orez, ochii \i ardeau de o patim` pe care ea \ns`[i o cuno[tea: era dragostea so]ului ei, care nu se mai istovea p\n` la c\ntatul privighetorii, erau vorbele lui, ag`]\ndu-i-se de inim`, ca vi]a s`lbatic`. În schimb, la lumina zilei, el se \nstr`ina, \[i rodea musta]a cu din]ii [i se enerva din orice, iar \n orele de siest` o l`sa s` se lupte singur` cu l`di]ele de smochine [i cu marafeturile din magazin.

Darrielle \l ura pe acest Azmir [i pe fratele lui, Bellet, dar \i pl`ceau Maherzia [i fetele ei, \nc` mici, din a doua c`s`torie. Fa]` de Rhyme nu spunea nimic, mai ales c` Azmir o f`cea fericit`, era soarele ei african, promisiunea pentru care-[i abandonase c\mpiile de lavand` din Aix. La r\ndul lui, Azmir o dispre]uia, pentru c` venise doar cu bagajele pe mo[iile lui Mehria [i pentru c` era at\t de nest`p\nit`. Nu-ndr`znea s`-i spun` nevesti-sii s` n-o mai primeasc` fiindc`, \n fapt, din magazin cump`ra oricine, \ns` ochii \i sc`p`rau c\nd le vedea st\nd de vorb` [i \i spunea de fiecare dat`: „Femeia asta va trebui s` te p`r`seasc` c\nd vom avea un copil“.

Rhyme \i povestea toate astea, dup` cum \i

93

■ Daniela Zeca Buzura este absolvent` a Facult`]ii de Litere din Bucure[ti, a Facult`]ii de Jurnalism [i {tiin]ele Comunic`rii [i a unui masterat \n {tiin]ele comunic`rii. Din anul 2001 este doctor \n filologie al Universit`]ii din Bucure[ti [i lector la catedra de pres` a Facult`]ii de {tiin]ele Comunic`rii din cadrul aceleia[i Universit`]i.

A realizat numeroase emisiuni de radio [i a publicat articole [i recenzii \n revistele: Amfiteatru, Ramuri, România literar`, Dilemateca, Luceaf`rul, Convorbiri literare, Studii culturale. În calitate de realizator la Televiziunea Român` a semnat peste 200 de emisiuni de autor precum: Cafeneaua artelor, Libr`ria pe ro]i, Ceva de citit. Între titlurile men]ionate, seria tematic` „Fa]` \n fa]` cu autorul“, realizat` ne\ntrerupt din octombrie 1997 [i pân` \n aprilie 1999 – reprezint` o veritabil` antologie a literaturii române contemporane \n 100 de edi]ii – distins` de Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Special pentru reflectarea \n programe de televiziune a vie]ii literare române[ti.

Pentru acela[i ciclu de emisiuni, autoarei i-a fost decernat Premiul Na]ional de Televiziune pe anul 1997, acordat de Uniunea Scriitorilor [i Funda]ia „Scrisul Românesc“ (distinc]ie acordat`, la acea dat`, moderatorilor Octavian Paler [i Nicolae Manolescu).

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

spusese [i c`-[i lua pilulele pe ascuns, fiindc` se temea s` r`m\n` gravid`. „El ar c`l`tori atunci, ca Mehria, c`ut\nd o femeie t\n`r` [i lipsit` de griji.“ A[adar, \n]elese: pentru ei, ea era o femeie t\n`r`, care se plictisea, hoin`rind de la un cap`t la altul al golfului.

Zaouf le povestise altora c` femeia asta, ciudat`, \l f`cuse pe Mehria mai bl\nd, dr`g`stos ca un porumbel [i c` minunea dura.

Ar`boaicele o invidiau [i doar Rhyme o-ntreba, c\teodat`, c\nd erau singure, dac` Mehria era „un bon amant“. „{i dac` da, de ce pleac` at\t de des?“ Ce putea s`-i r`spund`? Rhyme \i devenise o aliat` [i, spre deosebire de ea, fran]uzoaica f`cea ca lucrurile s` aib` un aer definitiv.

Cur\nd, Azmir \[i pierdu r`bdarea [i-ncepuser` s` fac` amor [i \n orele de dup`-amiaz`.

Rhyme p`rea obosit`, mai obosit` dec\t atunci c\nd se spetea cu l`di]ele. În plus, soacr`-sa \i spusese c` zgomotele patului lor se aud p\n` jos, \n camera fetelor \nc` adolescente. „Nu mai am t`ria s` m` opun“, \i m`rturisise lui Darrielle [i, din clipa aceea, \ncepu s`-l \mbr`]i[eze ca pe tat`l copilului ei, ame]indu-l cu vulcanul p`rului despletit [i cu ad\ncitura buricului.

Dar copilul se l`sa a[teptat. La sf\r[itul lui august, Rhyme nu era \nc` \ns`rcinat`, iar Azmir \ncepuse s` piard` serile \n atelierul de repara]ii al lui Bellet [i prin port, \n speluncile celor care \nc`rcau ton.

C\nd v\ndu un covor, care f`cea mai bine de patru mii de dinari, Rhyme puse banii \ntr-o po[et` [i hot`r\ s` mearg` la doctor. Azmir nici nu voia s` aud`. El o iubea dup`-amiaza [i noaptea, pe divanul care luase deja forma corpului lor, [i mai mult nu voia s` fac`. Rhyme se privea \n oglinzi [i \[i m\ng\ia p\ntecele, g\ndindu-se cum se va umfla, ca o \nc`rc`tur` de cartofi dulci.

Rhyme urca sc`ri]a din magazin, t\r\ndu-[i picioarele [i \nchipuindu-[i cum \i e greu din cauza bur]ii. Mai nou, frazele ei \ncepeau cu „atunci c\nd voi fi gravid`“ [i totul se transforma \ntr-o \ncle[tare a dou` \nchipuiri: a b`rbatului care \[i dorea s`-[i aud` fiul lovind \n placent` ca \ntr-o cochilie de sidef – ce avea s` cedeze

p\n` la urm` – [i a ei, care se credea o mam` perpetu` a unui prunc c\t un zar de argint, pe care ea \l purta la g\t.

Darrielle o conduse cu ma[ina la clinic` [i acolo st`tur` \mpreun` \n sala de a[teptare, mai mult de o jum`tate de or`, iar c\nd Rhyme \mbr`c` halatul de unic` folosin]`, ca s` mearg` la consulta]ie, doctori]a ie[i pe hol [i le invit` pe-am\ndou`.

Rhyme p`rea \nvelit` \ntr-o coaj` de ou, tremura [i \[i ascundea m\inile, care i se r`ciser`, [i-atunci ea o v`zu pentru prima oar` \n \ntregul asambl`rilor ei, de p`pu[` dintr-un muzeu: era exasperant de fragil` [i de frumoas`, avea umerii pistruia]i [i clavicule precum corzile unui instrument, pulpe rozalii, cu fuioare de mu[chi [i rotulele abia \nflorite. Rhyme era o feti]` ceva mai mare, crescut` \n lanurile cu maci din Provence, era o copil` care se juca de-a nevasta, \ntr-o cas` arab`, cu c\ini de v\n`toare [i rude.

Expertiza medical` \i dovedise c` era apt` s` aib` copii, a[a c` lucrurile st`teau prost cu Azmir. Maherzia se \ngrozi [i o sf`tui s` nu-i spun`. „F`r` un fiu, Azmir o s` cear` divor]ul“, se pl\nse Ryme, \ns` soacra o contrazise: „Ai s` faci ce-au f`cut [i altele“ – dar nu zise mai mult.

C\nd Mehria veni de la Hammamet, unde culesese m`slinele, ea \i povesti despre analize, despre Rhyme [i despre Azmir, recunosc\nd c` pe so] nu putea s`-l sufere. Mehria avu un z\mbet [iret, a[a cum nu-l mai v`zuse, dar lucirea lui i se [terse repede de pe fa]`. I-adusese o p`l`rie de pai, legat` cu fund` [i o tot ruga s-o probeze. {i ni[te makrouth, coapt` chiar \n diminea]a aceea. „O s` d`m o petrecere, \nainte de Aid El Kebhir [i-o s` po]i s`-]i aduci prietena“.

Ea, care dansa cu p`l`ria \n m\n`, se opri o secund` [i \l privi \n felul acela, al lor, de dinaintea fiec`rei \nl`n]uiri, iar Mehria oft` [i \i spuse: „Vino, mi-ai lipsit foarte mult“.

Ea i se cuib`ri l\ng` piept, dar tot nu putea fi ca Rhyme, un fel de libelul` de sfoar`, ea era o femeie-]ipar, cobor\ndu-i \n sensul s\ngelui [i insinu\ndu-i-se sub piele.

O vreme, avu naivitatea s` cread` c` petrecerea era pentru ea [i c` Mehria chiar socotise c` trecuse un an, se g`ti, \ncepu s` se ung` cu

94

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

ulei de migdal [i-ncepu iar`[i s` se g\ndeasc` la sifsari. Mehria \i promise unul cu ornamente [i o salb` verde, de malahit, cu \nchiz`torile lucrate \n aur. Într-o zi, Maherzia \i spuse lui Rhyme s-o invite la ceai [i ea se bucur` [i mai mult. Hot`r\ s` aleag` daruri, pe care s` le duc` \n vizit`. Cump`r` un [al, pentru soacr`, iar pentru Rhyme [i cumnatele ei, Zaouf puse struguri \ntr-un co[ din iarb` esparto [i f`cu un aranjament cu vl`stare de mure coapte.

Era foarte cald [i se \mbr`case cu o rochie de p\nz`, lung` p\n` la glezne, iar doica \i d`duse o g`teal` de cap, sub]ire [i vaporoas` ca spuma. Era prima oar` c\nd o purta, mirosea a santal, din dulapuri, [i \i pl`cea fiindc` era alb`, iar albul \i \ncadra bine fa]a. Voia s` fie g`tit`, cum erau mereu fetele Maherziei, care purtau br`]`ri polisate pe bra]ele brune [i m`t`soase, iar \n lobii urechilor le at\rnau safire mari c\t m`ce[ele.

O a[teptau toate patru \n jurul unui ceainic de cupru, care mocnea, pe c`rbuni, iar aroma din cas` o f`cea s` le[ine. Î[i l`sase via]a \n urm` pentru aceste mirosuri, pentru coriandru [i pentru mireasma de iasomie, pentru izul \n]ep`tor de ghimbir [i pentru aburul de ment` s`lbatic` op`rit` \n ceainice.

Se l`s` cam cu greutate pe pernele moi, din piele de dromader [i, pentru c` nu putea s` se sprijine, st`tea ghemuit`, privindu-le pe aceste femei ca pe ni[te odaslice pictate. Maherzia i le prezent` pe fiicele ei, Karima [i Monia, iar ele o s`rutar` de c\te trei ori, dup` obiceiul din golf.

Era bine, era amiaz`, nu vedeai nici ]ipenie prin gr`dini sau \n cur]i, iar ele st`teau ascunse de storuri. Maherzia \ncepu s` fumeze, fix\ndu-[i ]igara \ntr-un mu[tiuc de coral [i atunci se porni s` vorbeasc`: „Spune-i lui Mehria c`-i mul]umesc pentru aceast` petrecere, e un prilej pentru Rhyme s` r`m\n` gravid` [i s`-[i cumpere t`cerea unui amant. Am s`-i dau c\t face. Dac` e un bun v\n`tor [i un stra[nic b`rbat arab, nu va vorbi toat` via]a [i nu va dori s` vad` copilul“.

Ea o asculta n`ucit`, prins` ca-ntr-o bul` de ap` \n mirosul de ceai [i \n sc`p`r`rile ochilor de agat ai femeii care vorbea [i care nu putea fi oprit`. Celelalte trei o priveau \n lini[te, \n timp

ce ea \ng`ima cu jum`tate de voce: „Cine e b`rbatul?“. „Nu [tiu [i n-a[ vrea s` aflu. E destul s` [tie doar ea“, \i r`spunse soacra, „iar dac` Allah n-o ajut` s` r`m\n` gravid` \ntr-o singur` noapte, atunci n-are soart` [i Azmir va vedea ce e de f`cut“.

Se \ntoarse acas` tr`snit`, ]intuit`-n ad\ncul inimii [i Zaouf \i d`du s` bea lapte cald, \ndulcit cu miere. Se culc` devreme [i \nchise u[a cu cheia. Mehria roi ca un b`rz`une pe la u[a dormitorului ei, \ntreb\ndu-se dac` e bolnav` [i cum ar putea s-o \mpace. Începuse s` ias` cu Rhyme, Karima [i Monia, dar nu mai vorbir` vreodat` despre ziua petrecerii. Se plimbau pe plaj` [i Rhyme povestea ce mai \nv`]ase s` preg`teasc` pentru familie. O vedea cum a[teapt` [i cum \nflore[te, ca un tufi[ de maquis.

Cu o s`pt`m\n` \nainte, primi sifsari-ul promis. Era r`pitor, dar nu-l \mbr`c` [i \i arunc` lui Mehria: „Eu s\nt o femeie european`“.

95

La sfâr[itul anului 2006 a primit distinc]ia „Personalitatea european` a anului pentru România“ – sec]iunea Televiziune, acordat` de Funda]ia Eurolink [i Comisia European`.

Din martie 2003 a fost redactor-[ef al Redac]iei Literatur` Arte, iar \n prezent este directorul Canalului TVR Cultural.

A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, 1994), Îngeri pe carosabil (proz`, Asocia]ia Scriitorilor Bucure[ti & Editura Coresi, 2000), Melonul domnului comisar (critic` literar`, Editura Curtea Veche, 2005), Jurnalismul de televiziune (Editura Polirom, 2005) [i Totul la vedere.

Televiziunea dup` Big Brother (2007).

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

P`rea c`-l lovise \n moalele capului. Pusese ve[tm\ntul pe pat [i-ncepuse s` mearg` cu spatele, c`tre u[`: „Écoute, je vais mourir, si tu me quittes“.

Disp`ru pe scar` [i nu-l mai v`zu pre] de c\teva zile. Sl`bise [i, c\nd se \ntoarse acas`, \l g`si mai frumos dec\t \l [tia. Înnebunea de dorin]`, dar se pref`cea c` nu-i pas`.

O noapte \ntreag`, palmierii se zb`tur` \n v\nt, sub o lun` mare [i galben`. Curtea se umpluse de crengi [i de semin]e de sorg. Pe mare fusese furtun` [i b`rcile nu ie[eau \n larg. |[i amintea ca azi cerul ro[u, ca o burt` de animal sf\[iat`, pe Mehria fum\nd sub copaci [i-a[tept\nd ca ea s` coboare [i s`-i vorbeasc`. Îl vedea din balcon, dar st`tea nemi[cat`, cu puloverul peste c`ma[a de noapte [i cu picioarele goale, pe dalele \nc` fierbin]i. N-avea somn, doar o furie \necat` \n lacrimi. Auzea respira]ia apei [i v\rtejul firelor de nisip izbindu-se de ciment, urletul unui c\ine, departe, \n estuar [i foiala p`s`rilor, undeva \n ficu[i.

Era o bezn` vibrant`, iar triste]ea ei avea corp, alerga \n sus [i \n jos, \ntre ea [i b`rbatul care se \nd\rjea. Era ca [i cum totul i se-nt\mplase alteia, [i nu ei.

Nu se rugase niciodat` de nimeni, \ns` a-

tunci \l ruga, \n g\nd, s` se \ntoarc` cu fa]a [i s`-i spun` ceva, o chemare, o fraz`. Dar era o hipnoz` care nu func]iona. Mehria strivea sub t`lpi nisipul grunjos [i frunzele smulse [i, \n cele din urm`, plec`.

Diminea]a, \l v`zu tot \n curte, sub smochinii pitici, cur`]\ndu-[i armele. Era clar: avea s` le-arate oaspe]ilor panoplia – flintele [i pumnalele ar`be[ti, jungherele de colec]ie. Î[i relua obiceiurile de dinainte de ea.

Afl` mai t\rziu c` doica \i spusese, \n dialectul \n care-[i vorbeau: „Mehria, nu-]i l`sa inima s` te-nfrunte!“.

O ascult`, dar nu f`cu nici un gest. Mai erau dou` zile. D`du dispozi]ie s` fie sp`late por]ile cu le[ie [i \ncuietorile s` sclipeasc`.

Atunci Rhyme veni cu ideea, v`z\nd lemnul curat ca un obraz de copil: „Am s` le pictez cum au fost!“. Într-adev`r, intr`rile \[i pierduser` din splendoarea por]ilor rotunde, din nord.

Rhyme o alese pe cea ivorie, cu m\inile Fatimei \n chip de z`vor, \ncrustat` cu rozete [i pe[ti, cu havuzuri de ap` [i cel de-al treilea ochi, st\nd deasupra ulcioarelor cu uleiuri [i mirt. {terse totul [i r`zui, d\nd culoarea verbinei celor dou` deschideri dintr-o singur` u[`. Vine]iul bobocilor de isop \l topi \n brunul pic`turilor de t`m\ie [i ad`ug` doar un strop din \ns\ngerarea ciorchinilor de melis`.

Apoi sosir` verdele oxidat \n bulbii de chitr` [i albul catifelat al petalelor de Neroli, l\ng` cenu[iul umbros al cedrilor de Liban. De acolo, din golf, pe toat` spinarea muntelui {arra, a Atlasului [i a coastelor care traversau \n Maroc, ea pict` acest zvon al verdelui negru [i al verdelui ceruit, care sfida usc`ciunea Marelui Erg [i biciul nisipurilor.

Acum poarta era ca o pleoap` fardat` a unei cad\ne, c\nd r\de \n somn. Mai puse carminul dragostei vinovate [i negrul de kol de la ochii mireselor, b`nu]ii [i cercurile de la gleznele dansatoarelor [i ni[te flamingo, cu picioroangele scufundate \n mla[tina lacului Ichkeul.

Se puse pe ea, cu burta bombat`, ca un vas ce p`streaz` boabe de gr\u [i, deasupra, un \nger duc\nd \ntre aripi un bastard, ca pe un co-

96

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

FRAGMENTE

con. O puse pe Darrielle, ca pe o fugar`, cu fa]a ascuns` sub v`l [i pe Mehria gonind-o din urm`, ca un v\n`tor cu v\natul lui. O puse pe Maherzia, cu fetele [i pe so]ul ei, adormit. Puse marea, ca un cu]it, lucind \ntre dune [i, din loc \n loc, c\te o moschee. Puse [oareci de c\mp, \ngr`[a]i ca vulpile [i o broasc` ]estoas`, ca s` poarte noroc.

Zaouf se-ntorcea de la pia]a de carne [i, c\nd v`zu totul, \ncremeni.

Poarta cu \nsemnele din Coran, talismanul deochiului, gloria credin]ei islamice – disp`ruser`. Ce vedea era o perdea de m`tase, peste o lume ne\nceput`. „Ai s` fii blestemat`!“ \i spuse [i se tr\nti \n ]`r\n`, \n timp ce Rhyme r`m`sese cu pensulele \n aer, paralizat` de fric`. St`tea ca o cobe, \n fa]a casei \n care urma s` petreac` [i se g\ndea dac` mai are vreo [ans`. Îns`, chiar atunci, se auzi zumzetul muzican]ilor maaloof [i al sufl`torilor sukra, cu turbanele lor ca de zah`r, \ngr`m`di]i l\ng` ziduri. „Ce poart` frumoas`“, zise unul dintre ei, singurul care purta un fes ro[u. „Cu adev`rat minunat`“, \i lu` altul cuv\ntul, poticnindu-se din c\ntat, „de parc` e vie...“ Intrar` cu grij` la vopselele \nc` proaspete, cu grij` la pragurile deja l`cuite [i cerur` s`-i vad` st`p\nul casei. „Domnul nu e aici“, le r`spunse Raouf, „dar acesta e locul [i aici e gr`dina \n care m\ine vor veni oaspe]ii“.

Se-a[ezar` la umbr` [i m\ncar` gust`rile, dup` care Zaouf le \mp`r]i ap`.

Zaouf [i femeile ie[ir` la u[i, cu fe]ele \nvelite, iar b`tr\na buc`t`reas` \ncepu s` se t\nguie [i s` se legene.

O c`ldur` dens` ca untul ie[ea din p`m\nt.

Muzican]ii st`teau \n cerc [i, \n mijlocul lor, Abdulhab, care era cel mai t\n`r, ciupea corzile unei ]itere, cu ar`t`toarele prinse \n ap`r`tori de alam`.

St`p\nul casei tot nu veni [i c\ntar` singuri, p\n` la apus. Raouf \i \ncredin]` c` erau primi]i [i puteau s` vin` a doua zi. Le d`du c\teva milimi, c\t s` se \ntoarc` acas` cu c\te o fleic` de berbecu].

C\nd se ridicar` de sub smochini, v`zu cum l`saser`, fiecare, culcu[uri rotunde \n nisip.

Se \ntunecase, [i-atunci, cu o sear` \naintea petrecerii, se uit` mai cu luare-aminte \n oglinzi.

■ (din volumul Istoria roman]at` a unui safari, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

* Îi vedea de sus, printre storurile dormitorului ei, cum \[i rup tabuna \n patru [i o pun \n desagele de la g\t.

Nu terminaser` de m\ncat, dar se str\nseser` \n jurul tamburelor [i-ncepuser` s` le bat`, lovind u[or, ca [i cum le-ar fi m\ng\iat. Sunetul acela, ca un pl\ns g\tuit, se-n`l]` spre ferestre [i se risipi \ntre bungalouri.

Nu era un c\nt de petrecere, ci un vibrato arab, despre bucurie [i moarte. Un gurist mai b`tr\n se porni cu vocea, \nso]indu-se de l`ut` [i de kannoun. Era o melodie de nunt`, unduitoare ca fumul, tulbure ca nectarul de rodie.

97

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A ● A P R I L I E 2 0 0 9

CINE CE CITE{TE

TLURILE {I TO}I AUTORII ce au scris vreodat` pentru chitar` (dup` ani grei, tot nu se las`, \l mai „updateaz`“ p\n` [i \n ziua de azi – e ceva „monstruos“); despre epuizarea mentalo-fizic` suferit` c\ndva printre nesf\r[itele culoare [i colec]ii ale Ermitajului din Sankt-Petersburg; despre c\t de l`murit m` g`sesc dup` ce \ntreb niscaiva prieteni despre ce film nou [i bun e de v`zut, ce carte – de citit, ce muzic` – de ascultat (nu [tiu cum se face, dar au gusturi diferite foarte...); despre toat` „muzico[enia“, „filmo[enia“ [i „texto[enia“ de pe Internet, c` nu [tiu cum s` le zic altfel; despre review-urile, cronicile, prezent`rile de tot felul de pe acela[i Internet, din televizor sau din tip`riturile de mai mic` sau mai mare specialitate, semnate de condeie autorizate care ar trebui s` m` (ne) ghideze; despre timpul enorm pierdut prin aceast` nesf\r[it` selv` a textelor \n c`utarea mugurelui sau trunchiului bun; despre stickere de genul: „#1 bestseller \n New York Times! V\ndut \n 1.900.000 exemplare! Tradus \n 25 de ]`ri!“ – ce, nu arareori, eticheteaz` o mizerie.

Simt c` m` apuc` disperarea; nu o s` prididesc a scrie articolul pentru revist`. Hot`r\t lucru, a[a NU se mai poate. Cineva trebuie s` fac` ceva, s` ne l`mureasc`, s` ne \ndrume... Iat` c`, ce-i de citit – nu [tiu. Cine-i vinovat? Poate DoamneDoamne, c` nu trimite o raz` s` se \ntrupeze \ntr-un blog, s` lumineze codrul de texte; sau m`car un „alien“ cu gust des`v\r[it, care s` arate calea lecturilor bune...

P.S. Mi-a recomandat cineva cu c`ldur` Complexul lui Portnoy de Philip Roth; cam slab` – am ajuns s` o citesc „pe s`rite“, \ncerc\nd s` nu o las cu totul... Spun c` e slab`, exprim\ndu-m` reveren]ios; mai pe [leau (dac` va permite publica]ia), mie \mi pare o prostie; poate ]ine sus „tonusul“ unor adolescen]i, dar altfel nu v`d ce s-ar putea „\nv`]a“ ori „\n]elege“ din ea... Cumva asemenea, zic eu, cu „celebrissima“ Sexus a lui Henry Miller, alt` poam`... (scuza]i limbajul neortodox, non-tehnic).

C\nd o carte e slab`, \nainte s` hot`r`sc ce fac cu ea, \ncep o alta, un soi de rezerv`, \ndeob[te c`utat`, nu-i a[a, asiduu, alchimic. Citesc, deci, [i una „tare“. V-a[ spune care, dar trebuie „s` \ncap“ \n 3800 de semne...

■

Maxim Belciug

Ce-i de citit [i cine-i vinovat

Maxim Belciug este interpret de chitar` clasic`.

M` roag` un prieten s` scriu ceva-cumva despre „ce citesc“, pentru o foaie cu prestigiu. M` preg`tesc psihic. Adic`, eu citind [i partituri muzicale (e [i `sta un soi de a citi), \mi \ncep diminea]a t\rzie pun\nd pe mas` un vraf de partituri ce pare imens, \ncerc\nd nu [tiu a c\ta oar` s` le ordonez dup` anume criterii, s` mai citesc de prin ele; totodat`, m` apuc s` g\ndesc vag, intersti]ial, calm asupra tonului de adoptat pentru articola[.

Adic`, cum s` fie el, tonul: ultra-academic, cu morg`, „priceput“, relaxat, h\tru, ironic, lejer, „pontos“... sau cum? Nu prea apuc s` m` l`muresc \ntruc\t simt cum \ncet, \ncet o enervare mic`, dar cresc\nd` \ncepe s`-mi invadeze „c\mpul con[tiin]ei“ sau ce c\mp dori]i dvs. Realizez motivul: merge greu cu „scobitul“ prin partituri. Îmi amintesc [i despre o lun` de zile petrecut` c\ndva la Stockholm cu chitara \n bra]e, pe un sc`unel dintr-acela „directorial“ cu rotile, culis\nd timp de aproape trei s`pt`m\ni prin fa]a unui [ir de aproximativ dou`sprezece cutii mari, pline cu partituri, \ncerc\nd s` g`sesc ceva „frumos“, ceva care „s` m` Bucure“. Am dat peste mult „balast“, peste mine a dat „Bucurie“ pu]in`. Îmi mai amintesc: despre giganticele cataloage muzicale (tip`rite) ale unor mari edituri [i miile de titluri printre care \ncercam s` g`sesc „Bucuria“, descifr\nd cabalisticosemi-aberant-total-aberant-inspirat-vizionar din sonoritatea titlurilor(!) de s\nt sau nu con]in`toare de „B“; despre CD-Rom-ul ticluit de un italian „nebun“ (Vincenzo Pocci) [i pe care \l iubesc, ce \ndeas` pe rotundu-i lucitor cvasi-TOATE TI-

98

100 PAGINI ● 7 LEI

aprilie 2009

DILEMATECA Anul IV ● nr. 35 ● aprilie 2009

SCRIERI INTERVIU

WILL SELF DOSAR Revista Pif Gadget Odiseea unui mit

MERIDIANE

DILEMATECA

T\rguri de carte: Ierusalim, Leipzig, Paris

●

AUTORI

●

LECTURI