Dilemateca63

DILEMATECA Anul VI l nr. 63 l august 2011

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI INTERVIU

MICHEL ONFRAY AVENTURA VIE}II MELE

Radu Paraschivescu

DOSAR Moshe Idel Mircea Eliade [i Zoharul

EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Moartea editorilor?

Seria de romane cu Harry Potter s-a încheiat, iar în vara aceasta a ap`rut [i ultimul film. Bineîn]eles, industria î[i va vedea mai departe de treab`: c`r]ile vor fi reeditate, filmele reluate [i reprogramate pe diverse canale (TV, DVD). Dar era Internetului ofer` [i alte posibilit`]i: autoarea lanseaz` pe 31 iulie un site care va exploata în continuare faima micului vr`jitor. Cînd scriu articolul (22 iulie) e un proiect; cînd îl citi]i, devine realitate.

Ce ofer` site-ul cu pricina? Promisiunile sînt, deocamdat`, generale: „an exciting online experience around the reading of the Harry Potter books“. A[a. Presupun c` site-ul va stoarce tot ce se mai poate din fascina]ia publicului pentru simpaticul vr`jitor & lumea sa. Va utiliza, cu siguran]`, tehnologia multimedia pentru a-i ademeni pe cititori cu poze, filmule]e, jocule]e etc. Dar am aflat de la jurnali[ti care la rîndul lor au aflat „de pe surse“ c` site-ul va oferi [i altele; printre acestea, variante electronice ale c`r]ilor, desc`rcabile contra cost (de[i e plin` lumea de versiuni piratate).

Drept pentru care v` propun s` ne imagin`m un scenariu. Dac`, asemenea doamnei J.K. Rowling, al]i autori de mare succes – s` zicem Coelho, Stephen King [i al]ii asemenea – încep s` „vînd` direct“ propriile produse în versiune electronic`, ce se întîmpl`? Dac`, în loc s` treac` prin filtrul [i procesul tehnologic al editurilor

[i libr`riilor, c`r]ile care se vînd \n milioane de exemplare vor putea fi desc`rcate instant, contra unei sume modice, direct de pe site-ul autorului/autoarei, cum va ar`ta lumea noastr`, a cititorilor? Tehnic vorbind, dac` dl Coelho, în momentul cînd va pune „punctul final“ pe o carte, o va salva în .pdf (sau în alt format) [i o va pune pe site-ul propriu, cum va fi? Simplu: oamenii o vor desc`rca de acolo [i o vor citi. {i dac` o „mas` critic`“ de autori de mare succes va face a[a, publicul (cel tîn`r mai ales, pentru care Internetul [i computerul sînt precum solni]a [i scobitorile pentru genera]iile mai vechi) va pl`ti, va desc`rca [i va citi. Aaa, sigur: mai trebuie un pic de promovare, dar s` nu ne facem griji. Ni[te autori de mare succes vor avea de unde pl`ti niscaiva firme de PR s` fac` promovarea necesar`.

Prima consecin]`? Moartea meseriei de editor (cu tot ce înseamn` asta). Scriitorii î[i vor livra direct marfa c`tre „utilizatorul final“. {i „utilizatorul“ va prefera s` cumpere direct de la produc`tor, la un pre] mai mic, f`r` intermediari – a[a cum prefer` s` cumpere ro[ii, vin, ]uic` ori cartofi direct de la ]`rani, „din poart`“, mai ieftin [i cu garan]ia (???) c` e un produs „curat“.

Probabil c` exagerez sau c` nu am analizat suficient un asemenea scenariu.

Scuze. Dar el nu mi se pare imposibil, pe termen mediu. n

3

SUMAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

INFO Bazar 5-8 10-11 3,14TECA

INTERVIU 52-55 Michel Onfray „Viitorul este altundeva decît în Occident!“

DOSAR 12-28 Moshe Idel, Mircea Eliade [i Zoharul: nisipuri mi[c`toare Mircea Eliade (paginile 12-28)

Paul Otchakovsky-Laurens (paginile 48-50)

60-62 Bogdan Dumitrescu, Socialist-Capitalist Network

RECENZII 30-37 Literatur`: Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Alexandru Budac, Elena Cra[ovan, Adriana Stan, Codrin Liviu Cu]itaru, {tefania Mihalache, Alina Purcaru SF: Michael Haulic` 38 Eseu: Alexandru Ofrim 39 Filozofie: Alexander Baumgarten 40 Istorie: Bogdan Murgescu 42 Politologie: Bogdan Barbu 42 Arte: Ioana M`gureanu 43 Literatur` petru copii: Adina Popescu 44

PROFIL 48-50 Paul Otchakovsky-Laurens „Nici o carte nu se vinde în zero exemplare“

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Michel Onfray (paginile 52-55)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Guliver / Getty Images

Radu Paraschivescu (paginile 72-78)

ESEU

4

ANCHET~ 66-71 de Marius Chivu Ce s` citim vara asta

AVENTURA VIE}II MELE 72-78 Radu Paraschivescu Rai care erai

RUBRICI 45 51 57 58 64

Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom Poemul din august: Eugenia }ar`lung` Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Ioana Bot, C`r]i de plastic

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea) Luni-Vineri: 8,00-22,00 S\mb`t`-Duminic`: 10,00-18,00

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

Bazar Herta Müller cere un Muzeu al Exilului Cultivarea memoriei e o misiune asumat` cu sinceritate [i pragmatism în Germania: r`zboaiele, comunismul [i mai ales fascismul, experien]a totalitar`, represiunea, via]a cotidian` în comunism, pove[tile cu spioni [i turn`tori – toate aceste episoade din istoria ultimului secol sînt studiate în [coli, centre de cercetare [i, nu în ultimul rînd, în muzee [i locuri memoriale. La Berlin, istoria recent` e aproape contemporan`: urmele vechiului zid care desp`r]ea ora[ul [i lumea sînt vizibile la tot pasul, casele evreilor deporta]i sînt marcate cu pl`cu]e memoriale, fiecare loc în care s-a întîmplat ceva semnificativ pentru istoria mare sau mic` e însemnat. E [i firesc s` se întîmple asta într-o ]ar` care a trecut prin dou` dictaturi. Exilul face parte tot din aceast` istorie – îns` el nu este studiat cum se cuvine, crede Herta Müller. Scriitoarea i-a solicitat recent cancelarului Angela Merkel s` încuviin]eze deschiderea unui Muzeu al Exilului. „|n timpul s`pt`mînii Premiului Nobel de la Stockholm am fost întrebat`, nu o dat`, despre ceilal]i autori germani distin[i cu Nobel.

Am amintit atunci de destinul tragic al lui Nelly Sachs, ajuns` la disperare dup` ce a emigrat la Stockholm [i care – la fel ca Thomas Mann [i Hermann Hesse – n-a mai putut [i n-a mai vrut s` se întoarc` în Germania dup` încheierea r`zboiului, de[i devenise cet`]ean de onoare al ora[ului Berlin. Vizite scurte – da, asta puteau to]i trei. {i Konrad Merz putea, care fugise înc` din 1934 în Olanda, unde a reu[it s` supravie]uiasc` ocupa]iei germane, ascuns într-un dulap. Am apucat s` m` întîlnesc cu el, l-am invitat, [i am v`zut cum pe b`trîn îl podideau lacrimile atunci cînd se gîndea la tinere]ea lui berlinez` [i la pierderea ora[ului s`u de ba[tin`. Dar nici el nu s-a putut întoarce. Konrad Merz, care pe atunci se numea Kurt Lehmann, a fost probabil unul dintre primii emigran]i care, în plus,

INFO a scris primul roman despre via]a în exil. Titlul e: Ein Mensch fällt aus Deutschland (Un om cade din Germania). Exilul e o consecin]` a primei prigoane din Germania. Scriitori, muzicieni, pictori, arhitec]i, dar [i medici, juri[ti [i bineîn]eles politicieni au fost alunga]i din cel de-Al Treilea Reich sau aresta]i [i uci[i în lag`rele de concentrare. Doar foarte pu]ini dintre cei pleca]i s-au decis dup` 1945 s` se întoarc` în Germania de-acum democratic`. Nu o dat` s-a întîmplat s` fie înjura]i de cei r`ma[i. {i m` gîndesc aici la apari]ia lui Paul Celan sau a lui Albert Vigoleis Thelen în Gruppe 47. |ns` în cazul celor mai mul]i e un lucru [tiut: dup` r`zboi, nimeni nu mai voia s` aud` de ei.“ n

5

Herta Müller

INFO

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

Bazar Institutul Goethe a împlinit 60 de ani Germania anului 1951. Cî]iva profesori înfiin]eaz` la München o asocia]ie menit` s` promoveze limba german`. Cultura [i limba – credeau ei – erau elementele prin care Germania se putea reînscrie în rîndul ]`rilor civilizate. Dup` încheierea r`zboiului [i con[tientizarea dezastrelor provocate de nazism, Germania era în c`utarea unei noi identit`]i, a unei imagini mai bune în exterior. Institutul Goethe urma s` devin` platforma principal` a acestei ofensive culturale în lume. Un an mai tîrziu, se deschide la Atena primul Institut Goethe din str`in`tate.

Apoi, foarte repede, înc` un centru, la Cairo.

Ast`zi exist` 150 de Institute Goethe în 93 de ]`ri [i în jur de o mie de birouri de leg`tur`, centre de predare a limbii germane, biblioteci etc. ale re]elei. Doar cîteva dictaturi interzic înfiin]area unor asemenea reprezentan]e care ]in deja de politica extern` a Germaniei. „Cred c` felul în care autorii germani au putut c`l`tori în

Dilemateca v` recomand` n „nu mi-ar pl`cea deloc s` fiu umflat pentru consum [i/sau de]inere de iarb`. e ca [i cum te-ar acuza de viol pentru c` ai adulmecat o pereche de chilo]i pu[i la uscat...“ – din volumul de povestiri al inconfundabilului-egocentricului-controversatului-[.cl.

Charles Bukowski – Pove[ti despre nebunia obi[nuit`, traducere de Gabriella Eftimie, Editura RAO. (Marius Chivu) n Monica S`vulescu Voudouri: Fetele Nikas în lumina zilei, mare [i alb`, roman (Editura Tracus Arte, 2011). O

6

diverse ]`ri pentru a reprezenta cultura german` contemporan`, f`r` a se teme s` pun` pe tapet teme legate de nenorocirea Germaniei a schimbat imaginea de ansamblu asupra Germaniei.“ – a spuns recent Günter Grass, cu prilejul anivers`rii Institutului Goethe. Nu e vorba îns` doar despre schimburi culturale. Misiunea Institutului Goethe este ast`zi mult mai ofertant`: prin cultur` se promoveaz` valorile democra]iei [i libert`]ile civile. |n Orientul Mijlociu sau în ]`rile magrebine, programele s-au concentrat în mod con[tient pe stimularea dialogului intercultural: „Dincolo de dezbaterile publice [i de cultivarea intelighentsiei cu preocup`ri [i viziuni prooccidentale, Institutul a finan]at produc]ia cultural` local`: scurtmetraje, teatru, carte – toate acestea con]in valori sociale care pot fi valorificate politic.“ „Ceea ce am s`dit rode[te acum.“ – a spus pre[edintele Institutului, KlausDieter Lehmann. „La Revolu]ia din Egipt am participat [i noi – Goethe Institut a fost loc de întîlnire al opozi]iei. Nu direct, ci prin faptul c` am stimulat exprimarea unor nemul]umiri, prin faptul c` am încurajat configurarea unei agende de revendic`ri.“ n

sag` a unor familii de greci care în secolul XIX pleac` din mun]ii Epirului pîn` în cîmpia B`r`ganului [i a Dun`rii, se a[az` aici, se împerecheaz` [i prolifereaz` cu autohtonii, tr`ind tot ce se poate tr`i, de la na[tere la moarte, de la origini pîn` în prezentul secolului XXI. Rar a suflat la noi o asemenea respira]ie epic` dinspre Mediterana pîn` pe Crasna; [i mai rar, un erou de roman românesc ajunge, ca aici, s` str`bat` lumea, azi, pentru a îmblînzi, utopic [i organizat, s`r`cia [i inegalit`]ile mondiale. Ignorînd cît de compromis a fost termenul în ultima vreme, a[ afirma c` e cel mai interna]ionalist roman din secolul XXI, scris

în limba grecului aceluia de Caragiale.

(Cosmopolit v` sun` mai bine?)

(Radu Cosa[u) n William James, Voin]a de a crede (Editura Herald, 2011, traducere de Alexandru Anghel), o selec]ie interesant` din cele mai cunoscute eseuri filozofice ale unui psiholog de geniu, m`car pentru aceast` concluzie provizorie: „Libertatea de a crede nu poate cuprinde decît op]iuni vii pe care intelectul individului nu le poate rezolva de unul singur, iar op]iunile vii nu par a fi niciodat` absurdit`]i pentru cel care le ia în considerare“. (Simona Sora) n

INFO

Bazar

Zmei digitali Editura Humanitas Digital a lansat zilele trecute prima variant` integral` pentru iPad a Enciclopediei Zmeilor de Mircea C`rt`rescu, cu ilustra]ii de Tudor Banu[. Printre primele de acest gen, cartea-aplica]ie pentru iPad este adaptat` mediului touch electronic: doubletap pentru izolarea unei imagini, pinch-andzoom pentru m`rirea ilustra]iilor [i accesarea detaliilor, cuprins extins. Bloguri interna]ionale precum Stylish iPad Apps au remarcat grafica excelent` care înso]e[te Enciclopedia Zmeilor, disponibil` exclusiv în limba român`, [i au scris despre aceast` aplica]ie.

Norman Manea

n Festivalul de Literatur` al Sardiniei |ntre 1 [i 3 iulie, la Gavoi, România a participat pentru prima dat` la Festivalul de Literatur` al Sardiniei, fiind reprezentat` de scriitorul Lucian Dan Teodorovici [i de traduc`toarea Ileana Maria Pop. Lucian Dan Teodorovici a participat, împreun` cu scriitorul italian Claudio Bagnasco, la un dialog literar moderat de Fabio Geda, scriitor [i colaborator al prestigioasei publica]ii La Stampa. De asemenea, a avut loc o lectur` din romanul Circul nostru v` prezint`, a c`rui versiune italian` a fost publicat` recent la Editura Aìsara din Cagliari, cu titlul La casta dei suicidi, în traducerea Ilenei Maria Pop. La festival au participat, de-a lungul timpului, nume importante ale literaturii contemporane, precum Eugenio Scalfari, Alessandro Baricco, Paolo Giordano, Melania Mazzucco, Giancarlo De Cataldo, Giorgio Faletti, Mo Zan, Rozycki Tomasz, Peter Schneider [.a. n Norman Manea: o celebrare La New York, Institutul Cultural Român din New York [i Bard College au s`rb`torit cea de-a 75-a aniversare a scriitorului Norman Manea printr-un colocviu interna]ional, intitulat „Norman Manea: A Celebration“. Colocviul s-a desf`[urat în zilele de 27 [i 28 iunie 2011 la Bard College – Graduate

8

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011 Center din New York, una dintre cele mai prestigioase institu]ii de înv`]`mînt superior din SUA, din al c`rei corp profesoral Norman Manea face parte înc` din anul 1989.

Evenimentul, inaugurat de Leon Botstein, pre[edintele Bard College, a fost o ini]iativ` a ICRNY, a c`rui directoare, Corina {uteu, a moderat cele dou` zile ale simpozionului. Colocviul a celebrat figura marcant` [i opera lui Norman Manea printr-o serie de dezbateri, proiec]ii [i interven]ii sus]inute de nume importante ale vie]ii intelectuale din Europa [i SUA. Interven]iile din cadrul colocviului au adus în discu]ie destinul literar al lui Norman Manea, dar [i dimensiunea etic` a scrierilor sale înainte [i dup` plecarea din România, în 1986. n La rentrée 2011 Potrivit Livres Hebdo, în intervalul august-octombrie 2011 vor ap`rea, în Fran]a, 654 de romane franceze [i str`ine, fa]` de cele 701 ap`rute, în aceea[i perioad`, anul trecut. Cele anun]ate deja [i care pot fi comandate chiar pe amazon.fr sînt: Tuer le père de Amélie Nothomb, La femme au miroir de Eric-Emmanuel Schmitt, Limonov de Emmanuel Carrère, Premier bilan après l’Apocalypse de Frédéric Beigbeder, Clèves de Marie Darieussecq sau La Belle Amour humaine de Lyonel Trouillot. Cititorii [i librarii francezi mizeaz`, în afara acestor bestselleruri din (cam) aceea[i categorie, pe cîteva surprize [i mai ales pe romanele unor scriitori str`ini precum Paul Auster, Jonathan Franzen, Haruki Murakami sau Carlos Liscano, un uruguayan ce ar trebui tradus [i la noi, m`car cu ultimul lui roman, Cititorul inconstant. n O rud` a lui García Lorca Istoricul spaniol Miguel Caballero a publicat recent volumul Ultimele 13 ore din via]a lui García Lorca, în care reconstituie – cu ajutorul unor arhive apar]inînd armatei [i poli]iei, nedeschise pîn` acum – ultimele ore din via]a poetului asasinat la 19 august 1936 la Viznar, în Spania. Istoricul identific`, astfel, [ase persoane care au tras, voluntari [i militari, dar [i alte trei persoane care nu ap`ruser` pîn` acum în nici o discu]ie. Una dintre acestea era, se pare, rud` cu García Lorca [i avea ceva... de împ`r]it cu poetul. n

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011 „Adev`ratul Burghez, adic` într-un sens modern [i cît se poate de general, omul care nu d` nici o întrebuin]are facult`]ii de a gîndi [i care tr`ie[te sau pare s` tr`iasc` f`r` a resim]i, nici m`car o zi, nevoia de a în]elege ceva, autenticul [i indiscutabilul Burghez… în mod necesar limitat în limbajul s`u la un foarte mic num`r de formule“. S. S. n Dup` falimentul Bac-ului de anul acesta, au r`mas perlele. Astfel, printre altele, la unul dintre examene, afl`m c` avem un „vechi proverb românesc: cunoa[terea de sine nu miroase a bine“, c` Zoe Trahanache este Zoli Trahanache, iar Conul Leonida era, de fapt, Coana Leonida. Iar Coana „d`dea“ fa]` cu ra]iunea. S. G.

n S-a terminat seria Harry Potter. Autoarea J.K. Rowling î[i trimite „copilul“ ajuns la maturitate la plimbare. Acum, c` a r`mas singur`, se poate apuca din nou de literatur`. |nc` nu [tie ce [i cînd o s` publice, lucreaz` „la mai multe proiecte deodat`“. Dac` nu se poate hot`rî, poate iese ceva cu bagheta magic`. M. M. n Celebrissimul critic James Wood despre scriitorul maghiar László Krasznahorkai, colaborator de curs` lung` al lui Béla Tarr (The New Yorker, 4 iulie 2011): „S`-l cite[ti e ca [i cum ai vedea un grup de oameni stînd în cerc într-o pia]`, p`rînd c`-[i înc`lzesc mîinile la un foc, doar c` dup-aia te apropii de ei [i descoperi c` nu e nici un foc [i c` s-au adunat în jurul unui mare nimic“. La fel e [i cu lectura lui Beckett.

Nu-l c`uta]i îns` pe Krasznahorkai (care e, dup` p`rerea lui Wood, un scriitor uria[) în român`, nu e tradus. L. V. n Nu m` pot ab]ine – în mirarea pe care-o încerc observînd folosirea din ce în ce mai duioas` a cuvîntului „burghez“ în presa [i cvasieseistica zilelor noastre – s` reiau defini]ia clasic` a lui Léon Bloy din Exegeza locurilor comune:

10

n „Cluburile“ române[ti de fotbal din seria a III-a au adeseori nume poetice. Unul cu rezonan]e de-a dreptul eminesciene este Luceaf`rul II Oradea. Altele, ceva mai imnice în visul lor de m`rire, î[i spun Triumf Bîrca, Leii Tritenii de Jos, Viitorul Chirnogi, Phoenix Ulmu. Preferatul meu este Sportul Vi[ina Nou`, dar, trebuie s` recunosc, fabuloase cu adev`rat sînt Millenium Giarmata, Scorilo-Autocatania Caransebe[ sau Nova Mama Mia Becicherecul Mic. Problema e: ce strigi cînd le faci galerie? Poezia isc` drame.

C. C. n „Caracterele japoneze (kanji) au fost preluate din limba chinez`. Exist` 50.000 de ideograme (unele dintre ele comportînd peste 30 de tr`s`turi de penel). F`r` îndoial`, sînt mult prea multe pentru ca oamenii s` [i le poat` aminti pe toate, astfel c` num`rul lor a fost redus [i numai circa 3.000 sînt suficiente pentru a citi o carte sau o revist` obi[nuit`. Nu pot fi înv`]ate decît în ani de memorare papagaliceasc`. Nu e de mirare deci c`, în Japonia, toat` lumea pare a purta ochelari.“ (din Ghidul xenofobului – japonezii, traducere de Adriana B`descu, Editura Nemira) M. C. n De cîte ori aud [i citesc comentariile [i analizele noastre la situa]ia din Grecia [i la consecin]ele ei, nu-l v`d decît pe omul acela al lui Mardale ca]avencistul, avertizînd profetic în fa]a

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

laptop-ului s`u: „Grecii [i-au falimentat ]ara pentru c`-s mai puturo[i decît noi… B`i, s` v` fereasc` Dumnezeu de mîndria româneasc`!“.

R. C.

rardinelli – „crede c`, orice ar scrie, are o justificare în faptul c` scrie la ad`postul ideii de poezie. Dac` s-ar elibera de aceast` idee consolatoare, dac` ar ajunge s` priveasc` în fa]` realitatea textelor, ar constata c` 90% din ceea ce se public` e destinat uit`rii“. Comentarii? Opinii? Ne mai gîndim la asta? M. V.

n Muzeul Balzac din Paris e vizitat anual de 50.000 de turi[ti [i se afl` în casa în care scriitorul a tr`it [apte ani. De curînd, prim`ria din arondismentul XVI a scos la vînzare un ansamblu de patru case cu gr`din` care urmau s` fie integrate în complexul muzeal. Cum nici pe vremea lui Balzac nu era u[or s` scapi de creditori, nici acum nu e u[or s` rezi[ti tenta]iei unei afaceri imobiliare. A. M. S. n Nu-l mai [tie aproape nimeni dintre cei vii, de[i era un poet de luat în seam`. Se numea Ion Sofia Manolescu [i a publicat (\n 1975, la Editura Cartea Romåneasc`) un volum cu un titlu uluitor, |ntre mine omul [i voi cartofii, din care transcriu aici, fragmentar, poemul „Nevinovata mîhnire“: […] „Bovinele consumau [i ele / cartofi de nutre] / [i ne asigurau politica bancar` / Pe urmele lor curgeau / pîraie de lapte / pe urmele lor / se leg`nau pulberi [i aureole // Cînd le preg`team patul germinativ / patul cald [i afînat / pentru îns`mîn]`rile necesare / boii mi-au demonstrat / pentru întîia oar` / c` elaborarea b`legarului / [i-a altor dejec]ii / a constituit întîiul tratat / de ameliorare a plantelor / de afinitate cu p`mîntul […]“. D. S. n Merit`, cred, un pic de reflec]ie. Alfonso Berardinelli, un important critic literar italian, a scris în Corriere della Sera (edi]ia din 15 iulie) un comentariu despre lectura poeziei. Peste tot în lume sînt oameni care î[i exprim` nemul]umirea c` nu se mai public` [i nu se mai cite[te poezie. {i totu[i, se public` (greu, e adev`rat).

Ideea lui Alfonso Berardinelli e simpl` [i un pic provocatoare: poe]ilor le lipse[te „pasiunea de a fi citi]i“. Poezia – spune criticul – „împ`rt`[e[te defectele artei contemporane: plictiseal` [i incomprehensibilitate. Proza e ruinat` de pia]`, iar poe]ii de propria feti[izare“. Cu alte cuvinte, proza e obsedat` de ideea de bestseller, în timp ce poezia „e corupt` de ideea pe care o are despre sine“. Cine scrie poezie – mai spune Be-

n Am g`sit pe pagina de Facebook a Anticariat Unu cîteva reclame vechi române[ti, cu diferite texte: „Nu uita]i. Un izvor de energie pentru copii. Dropsuri – gustoase, aromate, hr`nitoare, sortiment bogat“ (1968), „Gospodina. Tov. consumatori, servi]i cu încredere preparate de buc`t`rie preparate de cei mai speciali[ti buc`tari, cu înalt` calificare“ (1973), „Pepsi – avînt [i energie!“ (1967), „Extase – eau de cologne. Un produs des`vîr[it pentru femeia dornic` de a place“ (1934), „Flanelele [i pantalonii de lîn` Jaeger. Sunt cea mai veche [i mai bine reputat` îmbr`c`minte pentru dedesubt“ (1914). A. P. n I-am recomandat unei prietene îns`rcinate în luna a [aptea o lectur` de var`: R`ul lui Jan Guillou (Editura Humanitas, 2005). Dup` ce a parcurs primele pagini, mi-a repro[at c` e o carte de o cruzime revolt`toare, care ar putea s` o fac` s` lepede. M-am gr`bit s` o lini[tesc, asigurînd-o c` e o poveste cu happy end: Erik – adolescentul maltratat sistematic de tat`l vitreg, în vreme ce mama cînta Chopin, ca s` nu aud` r`cnetele – î[i va snopi în cele din urm` p`rintele sadic, b`gîndu-l în spital. Amica [i-a mai revenit [i a citit cartea pîn` la cap`t, pe ner`suflate. M. P.

11

Moshe Idel

Mircea Eliade [i Zoharul: nisipuri mi[c`toare

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR Acest articol este un fragment dintr-o analiz` mai vast` a operei lui Mircea Eliade [i a viziunii sale asupra androginiei, ca parte a unui proiect mai amplu despre du-par]ufin în mistica iudaic`.

1. Androginul în opera [tiin]ific` a lui Eliade: o tentativ` de inventar |ncepînd cu anul 1938, Mircea Eliade a revenit, în multe dintre scrierile sale despre religie, la semnifica]ia pe care a g`sit-o în diversele mituri ale androginului – o tem` ce integreaz`, potrivit interpret`rilor sale, unele dintre cele mai importante idealuri ale religiilor arhaice.

Cercet`rile [tiin]ifice din domeniu au început s` se refere la aceast` tem` a scrierilor1 lui Eliade – o tem` central` în viziunea sa asupra religiei –, iar con]inutul lor a avut un ecou destul de însemnat asupra teoriilor altor savan]i2. De fapt, Eliade reitereaz` anumite discu]ii întîlnite la un lung [ir de teozofi sau oculti[ti din secolele XVII [i XVIII, care au influen]at cîteva figuri de la sfîr[itului secolului al XIX-lea [i din secolul al XX-lea, cu ale c`ror scrieri era familiarizat3. Toate acestea sînt, în linii mari, deja cunoscute, dar a[ dori s` subliniez un aspect care a sc`pat aten]iei cercet`torilor: recursul, în studiile române[ti, la Zohar [i absen]a de mai tîrziu a acestei teme. Voi încerca, în cele ce urmeaz`, s` tratez într-un mod mai am`nun]it decît s-a f`cut pîn` acum tema androginiei, luînd în considerare, pe de o parte, caracterul central al unor abord`ri române[ti mai timpurii ale androginiei la Eliade, pe care le voi compara cu versiunile mai

tîrzii ale acestor abord`ri, urm`rind schimb`rile. Pe de alt` parte, voi analiza unele dintre sursele pe care Eliade le citeaz` [i interpret`rile pe care le d` unora dintre ele, pentru a schi]a astfel accep]ia, la Eliade, a androginului ca arhetip. Voi încerca s` epuizez prima [i ultima scurt` expunere, [A] [i [F], în paragraful imediat urm`tor, în vreme ce eseurile mai lungi în român`, variantele [B] [i [C], precum [i versiunea francez` [D] [i cea franco-englez` [E] vor fi tratate în cele dou` sec]iuni care urmeaz`. Voi l`sa deoparte analiza categoriilor folosite de Eliade pentru explicarea propriei viziuni asupra androginului, precum totalizarea [i integrarea, g`site în studiile în român` din tinere]ea sa.

[A] |n martie 1938, Eliade public` în român` un scurt eseu intitulat Alegorie sau „limbaj secret“?, care trateaz`, în prima parte, natura mistic` a con]inutului „Cînt`rii cînt`rilor“ biblice4.

Posibila contribu]ie a acestui eseu (care are, de fapt, o versiune mai veche, mai pu]in relevant` în discu]ia ce urmeaz`) la în]elegerea unora dintre primele surse ale lui Eliade [i a modului în care acesta le-a utilizat nu a fost înc` recunoscut` de c`tre cercet`tori, acesta fiind motivul pentru care voi începe cercetarea mea cu o descriere mai detaliat` a unei mici p`r]i din con]inutul s`u. Eliade citeaz` un enun] zoharic cu urm`torul sens: „E necesar ca b`rbatul s` se sanctifice pe sine înainte de uniunea conjugal`, astfel încît copilul care se va na[te s` aib` o form`

13

n Moshe Idel (n. 1947, Tîrgu-Neam]) este cel mai important cercet`tor actual în domeniul Cabalei, profesor de gîndire iudaic` la Universitatea Ebraic` din Ierusalim [i cercet`tor la Institutul Shalom Hartman.

Numeroasele lucr`ri publicate includ titluri de referin]` precum: Kabbalah: New Perspectives (1988), The Mystical Experience in Abraham Abulafia (1988), Golem: Jewish Magical and Mystical Traditions on the Artificial Anthropoid (1990), Hasidism: Between Ecstasy and Magic (1995), Messianic Mystics (1998), Absorbing Perfections: Kabbalah and Interpretation (2002), Kabbalah and Eros (2005), Enchanted Chains: Techniques and Rituals in Jewish Mysticism (2005).

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

des`vîr[it`... Forma uman` corespunde formei astrale.“5 Textul zoharic este extras din cartea lui Paul Vulliaud La Cantique des Cantiques d’après la tradition juive6. Autorul francez, care face parte dintr-o tradi]ie de oculti[ti francezi, l-a fascinat mul]i ani pe Eliade, care l-a vizitat în Fran]a, scriind chiar [i o prefa]` la una dintre c`r]ile sale7. De fapt, gradul în care acesta l-a influen]at pe Eliade merit` totu[i cercetat cu aten]ie, chiar dac` aici ne referim la alt` tem`8. |n nota de subsol la pasajul zoharic citat mai devreme, Eliade a scris:

vel12. F`r` aceast` uniune, ei sînt doi; nici unul nu se simte ca o fiin]` divizat`.“13 Astfel, pasajul mai lung citat de Vulliaud din compatriotul s`u mai vîrstnic lyonez nu are nimic de-a face, explicit cel pu]in, cu Kabbala, dar este o interpretare mistic` catolic` interesant` a unui punct de vedere atribuit – în mod îndoielnic, trebuie s` spun – Sfîntului Pavel, combinat` cu o viziune asupra reintegr`rii unit`]ii pierdute, provenind, cel mai probabil, dintr-o tradi]ie ocult` mai veche14. Oricum, imediat dup` pasajul din De Saint-Bonnet15 citat mai înainte (f`r` îns` a-l men]iona pe Sfîntul Pavel), Vulliaud scrie: „Citarea ar fi interminabil`.

Aminte[te de textele identice din Kabbala.“16 |ntr-adev`r, Vulliaud men]ioneaz` imediat dup` aceea o serie de texte zoharice, care vorbesc despre uniunea conjugal` dintre b`rbat [i femeie, f`r` îns` a presupune pierderea sexelor lor.

Citindu-l pe Vulliaud, Eliade era pe bun` dreptate impresionat c` ocultistul francez sus]ine c` Kabbala concord` cu pasajul citat din De Saint-Bonnet [i prezint`, la rîndul s`u, Zoharul în acela[i fel, [i anume ca descriind puternica uniune a celor dou` sexe care culmineaz` devenind un singur corp. Apoi, pornind de la neîn]elegerea creat` de afirma]ia lui Vulliaud, Eliade introduce conceptul contopirii17 celor dou` corpuri, care a dus, ulterior, la o lectur` androginic` a sursei zoharice. Ca s` fie clar: o astfel de lectur` androginic` nu se reg`se[te ca atare nici în interpretarea lui De Saint-Bonnet, nici în cea a lui Vulliaud; ei nu recurg la acest termen, cel pu]in nu în acest context, [i cu atît mai pu]in în sursa zoharic` citat`. |n acest context, trebuie pus` în lumin` observa]ia important` a lui Wasserstrom cu privire la contribu]ia Kabbalei cre[tine la în]elegerea conceptului reintegr`rii tuturor fiin]elor18. El a subliniat faptul c` atît Scholem, cît [i Eliade au recurs la conceptul reintegr`rii tuturor fiin]elor, care provine de la Martines de Pasqually (cca 1725-1774) – un ocultist de la jum`tatea secolului al XVIII-lea, autor de origine, probabil, marrano. Despre opiniile acestuia Eliade scrie c` „este suficient s` spunem c` pentru el ]elul ini]ierii era repunerea omului în «drepturile sale adamice» pierdute, adic` recuperarea condi]iei primordiale de

„Formularea «astfel încît copilul s` aib` o form` des`vîr[it`» se refer` f`r` îndoial` la «un om întreg9», la androgin, idealul tuturor tradi]iilor metafizice [i religioase. Referirile la «omul original» din Zohar sînt nenum`rate10, [i, la fel, faptul c` omul [generic] presupune femeia [i b`rbatul deopotriv`, contopi]i perfect într-un singur trup [i cu un singur suflet (precum Adam, înainte ca Eva s` fie creat` din coasta lui).“ Termenul „androgin“, precum [i ipoteza contopirii b`rbatului cu femeia într-un singur corp [i un singur suflet nu se reg`sesc în textul zoharic [i, dup` p`rerea mea, nu reflect` o lectur` plauzibil` a gîndirii zoharice. Oricum, afirma]ia lui Vulliaud a uniunii totale se reg`se[te, cuvînt cu cuvînt, într-un pasaj din cartea unui autor ocultist, lyonezul Antoine Blanc de Saint-Bonnet, un succesor al lui Swedenborg, citat apoi, din nou, cuvînt cu cuvînt, de c`tre Vulliaud cu o pagin` înainte de pasajul de mai sus din Zohar, unde apare la sfîr[itul citatului: „Omul b`rbat [i omul femeie sînt alc`tui]i în a[a fel încît s` devin` un singur om sau, mai mult, un singur suflet: [i atunci cînd au devenit unul, ei sînt omul complet.“11 Aceasta este o parte dintr-o expunere mai lung` a accep]iei cre[tine asupra rela]iilor dintre b`rbat [i femeie, citat` de Vulliaud, care culmineaz`, totu[i, într-un pasaj necitat de Vulliaud, dar care corespunde citatului francez de mai sus: „C`ci nici «b`rbatul nu este f`r` femeie», nici «femeia nu este f`r` b`rbat», zice Sf. Pa-

14

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

«oameni-zei crea]i dup` imaginea lui Dumnezeu».“19 Cu toate acestea, pasajele zoharice care se refer` la matrimoniu vizeaz`, în interpretarea idiosincrasic` a lui Eliade, reintegrarea în androginie. Imediat înaintea pasajului despre Zohar, Eliade scrie: „|n unele societ`]i umane extraeuropene, iubirea [i matrimoniul sînt chiar [i ast`zi ritualuri [i valorific`ri metafizice ale existen]ei...

Chiar [i fizica iubirii are un caracter ceremonial, prin intermediul c`ruia omul se integreaz` în ritmurile cosmice.“20 Astfel, starea „androginic`“ presupus zoharic` este invocat` pentru a exemplifica experien]a integr`rii în ritmurile cosmice prin iubire sau matrimoniu. Ipoteza lui Eliade este c` în Zohar mariajul este descris ca o întoarcere la starea adamic` [i, ca atare, la androginie. Nu [tiu de ce Eliade presupune c` textele zoharice se refer` la integrarea în ritmurile cosmice, de[i o lectur` a Zoharului permite ipoteza c` iubirea uman` sexual` imit` acupl`rile sexuale divine [i c` are chiar un impact asupra lor. Aceast` scurt`

DOSAR

discu]ie con]ine prima conexiune disponibil` între starea androginiei [i integrarea într-un context mai vast, [i este nucleul discu]iilor viitoare ale lui Eliade pe tema androginiei. Dac` nu m` în[el, se pare c` accep]ia lui Eliade despre Zohar, mijlocit`, dup` cum s-a v`zut, de oculti[ti [i ezoteri[ti, con]ine primul document scris care ilustreaz` valorificarea de c`tre Eliade a androginiei ca simbol central al transform`rii asociate cu reintegrarea.

Interesul lui Eliade fa]` de Kabbala [i Zohar s-a manifestat îns` cu mult înainte de 1938. El men]ioneaz` Zoharul într-o disput` pe care a avut-o deja în anii de liceu cu un coleg evreu, un anume Israelovici. Eliade sus]inea relevan]a ocultismului pentru [tiin]` [i considera c` teoria lui Copernic se reg`se[te deja în Zohar, descris ca o carte str`veche care a mo[tenit chiar [i mai vechea [tiin]` asirian`, ea îns`[i o succesoare a mo[tenirii sumero-akkadiene21. |n aceast` lucrare, scris` la o vîrst` de pîn` în 18 ani, Eliade se refer` [i la o serie de oculti[ti, unii dintre ei cabali[ti, precum Eliphas Lévi [i Madame Blavatski. Un an mai tîrziu, el public` un scurt studiu despre „Cîntarea cînt`rilor“ – un fel

15

|n limba român` au ap`rut: Perfec]iuni care absorb.

Cabala [i interpretare (2004), Cabala [i eros (2004), Ceea ce ne une[te. Istorii, biografii, idei (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, 2006), Ascensiuni la cer în mistica evreiasc`.

Stîlpi, linii, sc`ri (2008), Lan]uri vr`jite (2008), Fiul lui Dumnezeu [i mistica evreiasc` (2010). |n 1999 a primit prestigiosul „Israel Prize“ pentru excelen]` în domeniul filozofiei iudaice, precum [i alte numeroase distinc]ii, printre care: Premiul Bialik pentru contribu]ia în [tiin]ele iudaice, Premiul Gershom Shalom pentru excelen]` în cercetarea Cabalei – din partea Academiei Na]ionale de {tiin]` a Israelului; Premiul Ben Porat, din partea pre[edintelui Universit`]ii Ebraice pentru excelen]` în cercetare; Premiul EMET pentru contribu]ia la studiul gîndirii iudaice.

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

de celul` primordial` [Urzelle, în textul orig., în germ. – n.t.] a eseului de mai tîrziu, din 1938, care a fost discutat mai înainte –, în care face deja o referire succint` la cele dou` c`r]i ale lui Paul Vulliaud despre Kabbala22. |n 1928, Eliade men]ioneaz` Kabbala de dou` ori, precum [i alte forme de misticism, în discu]iile despre magia numelor23.

Rezumînd importan]a acestei scurte discu]ii g`site în eseul din 1938 al lui Eliade: întîlnesc pentru prima oar` scrierile sale referitoare la conceptul androginului ca „ideal al tuturor tradi]iilor metafizice [i religioase“, [i asta pornind de la ceea ce el în]elege ca fiind un pasaj zoharic. Aceast` abordare care caut` o tradi]ie unificatoare [i peren` e pe cale s` devin` platforma tuturor discu]iilor viitoare ale lui Eliade despre androgin, chiar dac` Zoharul nu va mai fi men]ionat.

p`rite mai înainte devin parte a unei viziuni mai pronun]ate, care dezbate ceea ce Eliade nume[te, acum, emfatic „mitul reintegr`rii“. Acesta este un titlu vag, care reprezint` doar o parte dintre eseuri, dar d` impresia c` ar exista o tem` atotcuprinz`toare ce confer` bro[urii unitate. Se pare c` e vorba de mitul referitor la totalizarea binelui [i a r`ului sau a sacrului [i a profanului, care corespund totaliz`rii realizate de androgin, a b`rbatului [i a femeii, [i confer` o anumit` form` de unitate, reg`sit` în titlul care pune accentul pe „mit“. Astfel, androginia – sau „androginizarea“ – este parte a unui complex mitic mai vast, acela al reintegr`rii lucrurilor care au fost separate în polarit`]i [i care sînt reunite apoi pentru a restaura perfec]iunea primordial`. De data aceasta, articolul despre c`utarea lui Adam se nume[te „Arhetipul androgin“. Reeditarea textelor, menit` s` transforme eseurile disparate într-un volum mai unitar, a fost f`cut`, în principal, la Lisabona, cînd Eliade era ata[at cultural al României în Portugalia.

Eliade descrie acest volum ca pe „un simplu eseu“26.

[B] |n ianuarie 1940, Eliade a publicat în periodicul Universul literar un scurt articol intitulat „|n c`utarea lui Adam“. Scris în român`, pentru un public mai larg, articolul are numai cîteva note de subsol24. Aceast` scurt` abordare se înscrie într-o serie mai lung`, referitoare la teme similare, din care fac parte [i articolele „Adam [i Eva“, „Adam [i Golgota“ [i cel despre androginul din romanul lui Balzac Séraphîta, publicate înainte [i dup` apari]ia acestui articol, în acela[i periodic. E vorba de o serie de eseuri care nu sînt neap`rat unitare [i pe care, citindu-le, nimeni nu le-ar considera imposibil de în]eles unul f`r` cel`lalt. De[i unele eseuri trateaz` dualit`]ile privitoare la zei [i la oameni, nu este vorba de o dualitate în materie de polaritate sexual`. Con]inutul acestui articol, precum [i dezvoltarea din [C] vor fi discutate mai jos, în sec]iunea a 2-a.

[C] |n a doua jum`tate a anului 1942, întreaga serie de articole men]ionate mai devreme au fost retip`rite la Bucure[ti25, în român`, într-o bro[ur` intitulat` Mitul reintegr`rii. De data aceasta, materialul se înf`]i[eaz` într-o form` mai unitar` [i este înso]it de mai multe note de subsol, iar versiunii [B] i-au fost ad`ugate cîteva, scurte, pasaje. |n aceast` variant`, eseurile ti-

16

[D] Eliade a sus]inut o prelegere la conferin]a Eranos din Ascona, în Elve]ia, care a fost publicat` în francez`, în anuarul Eranos din 1958, sub titlul „La coincidentia oppositorum et le mystère de la totalité“. Textul acoper` o parte din temele discutate în culegerea de eseuri Mitul reintegr`rii27. Con]inutul lucr`rii va fi discutat în sec]iunea a 3-a.

[E] Prelegerea Eranos a fost u[or ad`ugit`, atît în privin]a textului, cît [i a notelor de subsol, [i retip`rit` în francez`, în 1962, ca parte din culegerea Méphistophélès et l’androgyne28.

Dualitatea con]inutului reg`sit` în titlu reflect` mai bine con]inutul eseului, dat fiind c` discu]iile sale despre Faust [i Mefistofel nu implic` androginia. Aceast` versiune francez` a fost tradus` în englez`, în culegerea de articole The Two and the One publicat` în 196529. Versiunea englez` este cea mai cunoscut` [i multe dintre descrierile viziunii lui Eliade despre androgin pornesc de la aceasta. Noi ne vom referi la ea în mod special în sec]iunea a 3-a.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

[F] |n Encyclopedia of Religion a lui Eliade, articolul referitor la androgin e semnat chiar de Eliade, împreun` cu Wendy Doniger O’Flaherty30. E vorba de un articol mai complex din punct de vedere conceptual – bazat pe o nou` distinc]ie între androginia prin separare [i cea prin fuzionare, întîlnit` deja cu cî]iva ani înainte, în cartea lui Doniger O’Flaherty31 –, din care îns` ne intereseaz` doar reluarea unora dintre opiniile sale mai vechi, în special a celor din The Two and the One32, con]inutul mai amplu al acestui articol neintrînd acum în sfera noastr` de interes. Astfel, de exemplu, afl`m c`: „|n mitologia misticismului haosul este totu[i pozitiv, iar dorin]a de a reveni înapoi la haos este ]elul existen]ei umane, suprema integrare c`tre care se tinde. |n multe ritualuri, de asemenea, androginia este «o restaurare simbolic` a haosului», a unit`]ii nediferen]iate care a precedat Crea]ia, iar aceast` întoarcere la omogenitate ia forma unei regener`ri supreme, a unei amplific`ri spectaculoase a puterii.“33 |n Encyclopedia, accep]iile androginiei lui Adam din Biblie [i din Midra[ sînt men]ionate pe scurt, dar, din nou, nu se fac referiri la versiunile iudaice ale Zoharului [i Kabbalei, texte de importan]` major`, depozitare ale diverselor concep]ii [i abord`ri despre androgin34. Trebuie spus c`, în ciuda existen]ei acestui articol, pentru o lung` perioad` a carierei sale, anume între 1958 [i 1986, Eliade nu a mai revenit în mod semnificativ la tema androginiei, care l-a fascinat atît de mult într-o faz` mai timpurie a vie]ii sale. Se pare c` varianta [E] reprezint` abordarea cea mai extins` [i reprezentativ` a temei cercetate aici.

Primele cinci versiuni fac parte din evolu]ia nucleului conturat deja în 1938, dar, dup` cum vom vedea mai jos, în versiunile noi nu e vorba doar de ad`ugarea unor noi materiale, în plus fa]` de cel mai vechi, ci, de asemenea, de eliminarea, din edi]iile franceze [i engleze, a unora dintre sursele folosite în cele dou` versiuni române[ti mai vechi. Dincolo de aceste abord`ri, în celelalte scrieri ale sale tema a fost tratat` mai sumar35.

2. Conceptualiz`ri ini]iale ale androginului în dou` eseuri române[ti Da]i-mi voie s` discut pe marginea celor dou` versiuni române[ti [B] [i [C] – mai pu]in cunoscute în studiile occidentale, care acord` mai mult` importan]` versiunilor [D] [i [F]. Care sînt afirma]iile lui Eliade din vremea primului nucleu, formulate în aceste dou` versiuni române[ti? Voi rezuma afirma]iile din versiunile [B] [i [C]: 1. Mitul androginului se g`se[te în cele trei tradi]ii mistice ale religiilor monoteiste ca o tradi]ie secret`, exprimat` în alegorii [i simboluri, în aceea[i manier` în care trebuie în]eleas` [i alchimia.

2. Caracterul secret este legat de „faptul“ c` aceste tradi]ii mistice au fost percepute ca eretice, dar [i de faptul c` acest mit provine din gnosticismul greco-cre[tin, care a mo[tenit aceast` viziune din surse mult mai vechi, ce preced` cu un mileniu religiile monoteiste de mai tîrziu. Gnosticismul însu[i a fost o mi[care secret-ocult`, bazat` pe ritualuri de ini]iere. Potri-

17

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

vit lui Eliade, mitul androginului ocup` un loc central în gnosticism, [i d`, în acest sens, trei exemple de texte gnostice p`strate de P`rin]ii Bisericii: Evanghelia dup` Egipteni (citat` în Clemens din Alexandria), Simon Magul (p`strat de Sf. Hipolit) [i [coala gnostic` naasean`. Eliade citeaz` pe scurt din cele trei surse gnostice.

De[i tradi]iile gnostice transmise sînt fragmentare, se presupune c` ele sînt depozitarele unor tradi]ii cu mult mai vechi.

3. Eliade pretinde c` androginul este un simbol al perfec]iunii umane, iar ob]inerea unei atari perfec]iuni este bazat` pe transcenderea polarit`]ii sexuale [i revenirea la starea primordial`, la o stare amorf` [i nedeterminat`, la care el se refer` explicit ca la o reintegrare sau „totalizare“.

4. Aceast` reîntoarcere este asemuit` cu contopirea misticilor cu divinitatea, cu absorbirea lor în divinitate sau cu starea de impasibilitate [i deta[are, „precum pietrele“, a asce]ilor hindu[i. Acesta este rezultatul setei de abolire a condi]iei umane, o ipotez` care str`bate, în general, opera lui Eliade.

5. Se consider` c` aceast` accep]ie a androginului a fost împ`rt`[it` de oameni pe parcursul mileniilor, în diferite religii, [i este consi-

derat` un „arhetip“.

6. |n unele tradi]ii iudaice, Adam era considerat bisexual [i, astfel, o fiin]` nedeterminat`, iar reintegrarea era conceput` ca o reîntoarcere la starea adamic`36.

7. Eliade î[i declar` deschis interesul pentru tema androginului la Jakob Böhme, E. Swedenborg [i F. von Baader, ceea ce-l înscrie într-o tradi]ie de gînditori oculti[ti37.

Eliade adaug` în versiunea româneasc` extins` [C] unele observa]ii, note de subsol [i cîteva paragrafe, care îns` nu schimb` versiunea anterioar`, într-un mod radical. Cu toate acestea, printre cele mai importante schimb`ri, am men]iona referirea la Filon [i la cre[tinismul timpuriu ca expresii ale unei viziuni androgine, în chipul logos-ului. Acum, reintegrarea este descris` ca avînd loc în`untrul „totalit`]ii preexistente a logos-ului“, ca parte a unei scheme care presupune trei stadii: 1. Logos-ul preexistent, ca realitate total`, universal` sau divin`.

2. C`derea, sau divizarea [i suferin]a.

3. Mîntuitorul reintegreaz` întreaga existen]`, diferen]iat` în vie]ile individuale, în totalitatea sa38.

18

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

Interesant de observat cum aceast` dram` tripartit`, care combin` evenimente cosmice [i individuale, nu mai apare în versiunile ulterioare ale discu]iei lui Eliade despre reintegrare.

Aceste complet`ri creeaz` o tensiune între afirma]iile din versiunea [B] despre dimensiunile subversive ale tradi]iilor secrete [i afirma]ia din [C] potrivit c`reia Filo [i Pavel au adoptat abord`ri androgine. E greu de v`zut în aceste dou` personaje gnostici ascun[i [i figuri marginale ale istoriei tradi]iilor monoteiste. Aceast` regresie la totalitatea amorf` este descris` acum ca avînd un sens „profund metafizic“. Reintegrarea spiritual` a fost formulat`, potrivit lui Eliade, „în termeni uneori mitici, alteori teologici“39. |n celelalte dou` versiuni române[ti de mai tîrziu, Eliade se refer` la tradi]ia mistic` iudaic` [i face cîteva observa]ii în acest context. Eliade aloc` mai mult spa]iu misticismului iudaic decît celui cre[tin [i musulman [i, continuînd cele afirmate în varianta [B], el scrie:

[i, mai mult, nu va fi socotit demn de binecuvîntare... Am înv`]at din cartea lui Hammuna Sabba c` so]ia sa era tem`toare de Dumnezeu asemeni lui, [i datorit` ei era el numit «mare».“42

„Mitul androginului a fost activ de asemenea [i în Kabbala, de[i acele texte extrem de dificile au circulat în cercuri restrînse de înv`]a]i [i mistici evrei. Zoharul (III, 5a, 18b etc.) p`streaz` chiar [i o interpretare «marital`». Despre mitul androginului: omul nu devine o persoan` real` (anume omul originar) decît atunci cînd înf`ptuie[te pe p`mînt uniunea conjugal`.

Ceea ce este un ecou al unei func]ii mistice str`vechi a c`s`toriei: perfec]iunea individului prin totalizare. De fapt, întreaga Kabbal` se bazeaz` pe identificarea om/Dumnezeu, iar c`s`toria uman` nu este, pentru misticismul iudaic (care const`, în marea sa parte, în comentarii oculte la «Cîntarea cînt`rilor»)40, decît o imagine palid` a uniunii lui Israel cu Dumnezeu. Vom vedea cu alt` ocazie cum mitul androginului este mai evident la începutul iudaismului, cînd Adam era conceput ca androgin.“41 {i citim apoi din Zohar, III, 5a: „Un rege f`r` regin` nu este un rege, nu este m`re] [i nici sl`vit. Acesta e motivul pentru care celui care nu exist` ca b`rbat [i femeie i se va lua toat` slava, nu va fi considerat un Adam

Nu despre androginie este vorba aici, ci despre starea marital` care asigur` perfec]iunea so]ului. Ne intereseaz` în mod deosebit expresia egalit`]ii dintre membrii cuplului: „so]ia sa era tem`toare de Dumnezeu asemeni lui“ [i, mai mult, ea este cea care confer` m`re]ie so]ului. Cu toate acestea, prezen]a b`rbatului [i a femeii este men]ionat` explicit, ca parte a st`rii maritale, nu [i androginia. Eliade [i sursele sale o introduc, ca urmare a unei presupozi]ii care le influen]eaz` lecturile. |ntr-adev`r, dup` cum a promis, el revine la tema androginiei lui Adam în alt eseu, publicat în aceea[i lun`, ianuarie 1940, în aceea[i revist`, intitulat „Adam [i Eva“43. Aici, pornind de la unele studii despre interpretarea versetului I, 27 din „Genez`“ [i a interpret`rilor acestuia din Midra[, Eliade îl descrie pe Adam ca pe o fiin]` androgin`. Teza lui este c` oamenii originari erau descri[i astfel în multe culturi, [i minimalizeaz` importan]a afirma]iei unuia dintre cercet`tori44, care propune acceptarea unei influen]e indoeuropene asupra versiunilor semite ale acestui mit, argumentînd c` tema omului originar androgin este prea r`spîndit` pentru a adopta o astfel de solu]ie45. Eliade adopt` propunerea unui alt cercet`tor, care sugera amendarea textului ebraic al „Genezei“ I, 27, din versiunea tradi]ional` ’otam, adic` „ei“, în ’oto, adic` „el“, presupunînd astfel c`, în verset, crea]ia se refer` numai la b`rbat, nu la b`rbat [i femeie împreun`46. Modificarea este propus` pentru a prilejui o interpretare androgin` clar` a versetului biblic47. |n versiunile mai vechi ale eseului despre androgin, Eliade subliniaz` importan]a orgiei rituale ca unul dintre mijloacele de a ob]ine starea de totalizare, sau androginizarea, o tem` care îl va preocupa adesea [i în cercet`rile viitoare48. De[i aceasta nu este singura cale c`tre reintegrare – cealalt` ar fi yoga –, Eliade presupune c` ceea ce se urm`re[te prin intermediul orgiei este „totalizarea binelui [i a r`ului, coinci-

19

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

den]a, la fel, a sacrului [i a profanului, contopirea definitiv` a contrariilor, anihilarea condi]iei umane printr-o regresie c`tre non-diferen]iere, c`tre starea amorf`. «|nlocuirea ve[mintelor» se încadreaz` perfect în experien]a orgiastic`, de vreme ce chiar androginul este o contopire a contrariilor în`untrul aceluia[i individ.“49 El consider` tipul de religiozitate care urm`re[te reintegrarea ca pe un fel de constant` a religiei [i scrie: „Genul ideal de umanitate la care au visat [i Platon, [i gnosticii, [i misticii Evului Mediu, [i romanticii germani – este visat [i înf`ptuit, prin mijloace rituale rudimentare, [i de c`tre oamenii s`lbatici din zilele noastre.“50 |n The Myth of Reintegration el repet` punctul de vedere din eseul s`u mai vechi despre limba secret` [i despre dimensiunea ritual` a iubirii51.

Aici [C], de asemenea, recurge la conceptul contopirii52.

Astfel, Eliade adopt` o abordare în care androginia este deopotriv` o tradi]ie str`veche, dar [i o tradi]ie care îndeamn` la c`utarea perfec]iunii sub forma androginului, de-a lungul veacurilor. Aceast` perfec]iune este descris` de el nu numai ca un mit sau ca un ideal, ci ca o tem` major`, acompaniat` de ritualuri de androginizare53. Eliade presupune c` perfec]iunea era privit` ca integrînd idealul androginiei, iar faptele urm`reau s` o înf`ptuiasc`, atît în Antichitatea str`veche, cît [i în Evul Mediu sau în tradi]iile arhaice mult mai timpurii; putem astfel observa, dup` felul în care e abordat` tema androginului, c` avem de-a face cu primul exemplu semnificativ al metodei care urmeaz` s` inspire, în anii ce vor urma, întregul proiect al lui Eliade: importan]a unei religii primordiale [i reiterarea unor acte sau ritualuri str`vechi, în proiectul reg`sirii perfec]iunii pierdute.

Pentru a rezuma versiunile în limba român`: ele se bazeaz` pe presupunerea c` tradi]iile despre androgin sînt foarte vechi, au fost transmise oral [i s-au încruci[at cu anumite izvoare gnostice care au influen]at cele trei tradi]ii secrete majore, iar gînditori moderni ca Swedenborg sau, sub influen]a lui, Goethe [i Balzac s-au inspirat, în operele lor literare, din aceste tradi]ii medievale. Potrivit celui de-al doilea ar-

ticol, intitulat „Adam [i Eva“, o viziune idealizat` a unui Adam cu o alc`tuire androgin` se reg`se[te în surse midra[ice. |n cel pu]in dou` locuri, Eliade se refer`, în aceste eseuri, în mod evident la coinciden]a contrariilor, de[i acest concept nu joac` un rol central în eseurile sale române[ti54. Ce este, totu[i, nou în versiunile de mai tîrziu ale variantelor în limba român`? |nainte de toate, observ`m o accentuare a temei coincidentia oppositorum, care este unul dintre cele mai importante [i semnificative aspecte ale totalit`]ii [i, într-o anumit` m`sur`, conturarea unei ipoteze cu privire la afinit`]ile dintre practicile orgiastice [i ob]inerea reintegr`rii. Eliade este îns` mult mai pu]in interesat s` integreze religia în istoria filozofiei occidentale, cît într-un moment arhaic preistoric cu ecouri în filozofie.

20

3. Prelegerea Eranos [i versiunea ei ulterioar` Prelegerea în limba francez` a lui Eliade de la conferin]a Eranos din Ascona despre androgin a fost publicat` în 1958 sub titlul „La coincidentia oppositorum et le mystère de la totalité“. Se pare c` inten]ia de a publica în francez` o variant` mai elaborat` a celei de-a doua versiuni române[ti dateaz` înc` din februarie 1943, dup` cum afl`m dintr-o scrisoare a lui Eliade c`tre prietenului s`u din România, filozoful Constantin Noica, care s-a ocupat de publicarea c`r]ilor sale la Bucure[ti55. |n aceast` variant` francez` ulterioar`, el prezint` o bun` parte dintre temele deja expuse în seria de publica]ii reeditate în The Myth of Reintegration, dar felul în care este înf`]i[at aici materialul [i eliminarea anumitor p`r]i din materialul citat înainte au generat o expunere radical diferit`, chiar dac` mesajul original a r`mas, în fond, acela[i. Eliade a exclus astfel teoria transmiterii secrete, referirile la cele trei tradi]ii mistice [i orice discu]ie cu privire la Adam ca androgin, citînd, în schimb, alte materiale, nemen]ionate în eseurile române[ti anterioare56. Comparînd a treia versiune româneasc` [C] cu prelegerea Eranos, reiese c` Eliade [i-a preg`tit prelegerea francez` pornind de la un astfel de text, de vreme ce a in-

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

clus în ultima variant` aproape toate materialele noi g`site în textul din 1942, dar nu [i în textul din 1940. |n orice caz, expunerea din 1958 reflect` evolu]iile cercet`rii lui Eliade de la începutul anilor ’50, care include mai ales referiri la androginia [amanilor [i a yoghinilor57.

Astfel, în prelegerea Eranos [i în dezvolt`rile ei ulterioare, se remarc` o cu totul alt` pondere a identit`]ii surselor care au favorizat ipoteza lui Eliade despre semnifica]ia androginului: apari]ia temei [amanismului arat` c` ipoteza sa se fondeaz` acum pe cel mai recent material cu care s-a confruntat, mai degrab` decît pe materialele citate în versiunile române[ti.

Excluderea din noua variant` a unor p`r]i importante de material iudaic, biblic [i cabalistic nu este, o spun clar, cîtu[i de pu]in un act de represiune, întrucît Eliade citeaz` opiniile unui autor evreu pe care nu l-a men]ionat mai devreme, Leone Ebreo, [i continu` s` se refere la discu]ia midra[ic` despre Adam58. Trebuie s` existe unul sau mai multe motive pentru schimbarea genului de material folosit acum pentru ilustrarea teoriei sale a reintegr`rii în totalitate.

Nu problema interpret`rii specifice a lui Eliade, bazat` pe centralitatea reintegr`rii, este cea care l-a împiedicat pe acesta s` prezinte Zoharul la Eranos, a[a cum a f`cut-o cu alte ocazii, ci, în opinia mea, îns`[i situa]ia invoc`rii Zoharului.

Unul dintre motivele acestei re]ineri pare s` fie prezen]a intimidant` – [i poate chiar ap`s`toare – a lui Gershom Scholem, care a conferen]iat la Eranos ani la rînd, înainte; îmi pot imagina re]inerea lui Eliade în a lansa ipoteze despre natura [i istoria misticismului iudaic sau despre semnifica]ia Zoharului, în prezen]a lui.

Scholem, la fel ca Eliade, recurge la no]iunea reintegr`rii59. De fapt, în scurta prezentare a temei androginiei [i întregului, f`cut` cu ocazia altei prelegeri Eranos, în 1953, Eliade alege numai pasajul din Midra[ ca relevant pentru ipoteza lui60.

Totu[i, în aceast` versiune a discu]iei despre androgin, Eliade citeaz` o singur` surs` iudaic` pentru sus]inerea ipotezei lui, [i anume o discu]ie midra[ic`, a c`rei expunere [i în]elegere ridic` probleme. Oricum, chiar [i în acest caz, un studiu al lui A. Krappe, pe care l-a men-

]ionat în a doua versiune român`, a fost eliminat61. Iar în aceast` versiune ulterioar`, Eliade men]ioneaz` c` gnosticismul are r`d`cini în „gnoza iudaic`“ timpurie62.

Se poate spune c` în toate versiunile majore despre androgin ca perfec]iune, pe care Eliade le-a expus în cei 16 ani în care a continuat s`-[i reia teoria, el s-a referit la Midra[ ca la una dintre sursele sale. Pentru a-[i sus]ine ipotezele, el ofer` aproape întotdeauna o anumit` surs`, Bere[it Rabba’ I, 4, fol. 6, col. 2, urmat` de traducerea în englez`: „b`rbat pe partea dreapt` [i femeie pe partea stîng`, dar Dumnezeu l-a separat în dou` jum`t`]i“63. Uneori, citatul este mai lung, dar ultima sa parte, redat` aici, nu exist`

21

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

în nici una dintre versiunile din Midra[ ale Bere[it Rabba’ pe care le cunosc64. Aceast` versiune necunoscut` a Midra[-ului nu arat` c` Eliade a încercat s` inventeze sau c` a inventat efectiv un text midra[ic. Este mai simplu de atît: Eliade a luat, pur [i simplu, punctul de vedere despre Midra[ exprimat de Krappe, în nume propriu, drept o surs` existent` în Midra[. Iat` ce scrie, de fapt, savantul american, exprimînd propriul punct de vedere: „Al]ii65 au o p`rere diferit`: primul om era b`rbat pe partea dreapt` [i femeie pe partea stîng`: atunci Dumnezeu a separat cele dou` jum`t`]i.“66 Aici nu e vorba de redarea prin propriile cuvinte a unei interpret`ri academice, ci de o redare corect` a concep]iei unor gînditori midra[ici anteriori. Tema celor dou` jum`t`]i nu exist` nici în citatele rabinice specifice reluate de Krappe [i, din cîte [tiu eu, nici în izvoarele rabinice din Antichitatea tîrzie, chiar dac` tema apare în texte de cu totul alt gen, scrise mult mai tîrziu, [i anume în sursele mistice ale Evului Mediu. Aceasta nu este doar o parafrazare, ci o opinie academic` pe care

Eliade a transformat-o într-un text-surs`, a citat apoi, ca atare, într-o serie de scrieri.

Oricum, aceste erori filologice sînt teme minore, în compara]ie cu problema mai vast` care const` în faptul c` ipoteza major` a lui Eliade cu privire la androgin ca ideal nu apare în Midra[, [i chiar îl contrazice. De[i Eliade nu a spus niciodat` în mod direct c` androginul este, potrivit Midra[-ului, o figur` ideal`, aceasta este semnifica]ia repetatelor sale evoc`ri ale pasajului „midra[ic“. Prelegerea Eranos con]ine, de aceea, o redare eronat` a concep]iei midra[ice, perpetuînd ceea ce poate c` exist` deja în versiunile române[ti: presupunerea implicit` a st`rii androginice a lui Adam – idee a c`rei pertinen]` Eliade s-a str`duit atît de asiduu s` o demonstreze – este prezentat` de el ca [i cum autorii midra[ici ar privi aceast` stare ca pe un ideal, în vreme ce textele midra[ice, în concordan]` cu Biblia ebraic`, considerau de fapt starea lui Adam, dup` extragerea Evei din corpul s`u, mai bun` ca înainte. Urmîndu-l poate pe Krappe, Eliade aplic` o lectur` platonic` – a

22

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

corpului sferic ideal, dup` cum descrie Platon androginul, ca pe o f`ptur` ideal` – Midra[-ului, al c`rui cadru conceptual este diferit. Asemenea lui Dume´zil, Eliade e îns` preocupat de teoriile mai vechi, pe care le transpune în termeni de androginie, conceput` ca o form` prefilozofic` de reflec]ie67.

Astfel, documentele iudaice, care au jucat un rol major în versiunile din 1940-1942, [i chiar de mai devreme, ale studiilor sale, au fost marginalizate în prelegerea din 1958 de la Ascona, iar ceea ce a r`mas seam`n` mai mult cu o caricatur` a unui tablou mai colorat [i mai bogat al concep]iilor despre androgin [i despre du-par]ufin g`site în iudaism68. Dac` corectitudinea tezei despre androginul ideal depinde de cele dou` surse iudaice care au r`mas – în variantele postbelice – în afara discu]iei, atunci teza lui Eliade este neîntemeiat`. Ceea ce trebuie subliniat în acest context este faptul c` textul „midra[ic“ este unul dintre pu]inele citate redate mot à mot de Eliade în eseul s`u. Nu [tiu dac` situa]ia pe care o descriu aici este simptomatic` pentru felul în care Eliade a citat [i alte surse, în discu]ia despre androginul ideal. |n momentul de fa]`, nu întrev`d vreun efort academic serios de a verifica exactitatea citatelor sale [i de a evalua corectitudinea interpret`rilor oferite de el, ci mai degrab` o repetare a opiniilor sale, chiar [i de c`tre cercet`tori familiariza]i cu sursele ebraice69.

Rezumînd, feluritele versiuni ale discu]iilor despre androginie reprezint`, pe de o parte, o extensie a anumitor idei, iar pe de alta, un act de reeditare [i o serie de schimb`ri care sînt departe de a reprezenta o evolu]ie liniar`. Eliade a ad`ugat [i a scos materiale din versiunile mai vechi, a schimbat titlurile diferitelor versiuni [i a actualizat, uneori, bibliografia. Aceast` abordare dinamic` nu a îmbog`]it discu]iile ini]iale prin analize de text sau prin detalierea unor teme, dar a integrat teme suplimentare în mitul reintegr`rii. Conceptual vorbind, opiniile lui Eliade pe tema androginiei nu s-au schimbat din momentul în care au fost prima oar` schi]ate, în 1940, într-un articol de ziar. Cu toate acestea, cu privire la cartea Zohar a avut loc o schimbare.

4. Zoharul în Istoria credin]elor [i ideilor religioase a lui Eliade Feluritele apari]ii ale Zoharului, precum [i dispari]ia sa din scrierile lui Eliade nu se reflect` în ultima [i cea mai lung` referire la Zohar din opera lui Eliade, anume în rezumatul s`u, bazat pe Major Trends in Jewish Mysticism a lui Scholem, din al treilea volum al Istoriei credin]elor [i ideilor religioase. |n ultimul volum, cu subtitlul From Muhammad to Age of Reforms70, Eliade acoper` [i istoria Kabbalei din acea perioad`, dar m` voi referi numai la sec]iunea despre Zohar71. Nu m` voi referi la micile erori inerente discu]iei, unde se expun teme complexe într-o manier` succint` [i care au fost filtrate de literatura secundar`. Eliade adopt` viziunea lui Scholem asupra Zoharului, o carte ap`rut` în Spania dup` 1275, oper` a rabinului Moshe de León72, [i îl descrie ca reprezentînd o „teozofie evreiasc`, adic` o doctrin` mistic` al c`rei scop principal este cunoa[terea [i descrierea lucr`rilor misterioase ale divinit`]ii“73. Mai aproape de tema noastr` e îns` urm`toarea afirma]ie, pe care Eliade o citeaz` cuvînt cu cuvînt din Scholem: „La început, totul era conceput ca un mare întreg, iar via]a Creatorului pulsa f`r` opreli[te [i net`inuit în cea a creaturilor sale... Numai C`derea l-a f`cut pe Dumnezeu s` devin` «transcedent».“74 Aceast` afirma]ie se g`se[te într-adev`r în al doilea capitol al lui Scholem despre Zohar, dar referirea pe care, în mod corect, o face este la teoria lui Nahmanides75. Am îndoielile mele cu privire la posibila contribu]ie a viziunii lui Nahmanides – care trateaz` o teorie a ciclurilor cosmice ce sus]ine, într-adev`r, c` divinitatea pulseaz` în tot universul – la în]elegerea corect` a Zoharului, a c`rui viziune este substan]ial diferit` de cea a lui Nahmanides. Scrierile rabinului Moshe de León nu suport`, de altfel, o astfel de afirma]ie.

Oricum, aceast` idee presupus zoharic` este atestat`, potrivit lui Eliade, „în rîndul primitivilor“ [i el se refer`, în acest scop, la un studiu al s`u în care discut` nostalgia paradisului76. Dac` s-ar fi uitat realmente în Zohar, ar fi aflat cu

23

DOSAR

u[urin]` c`, în Zohar, posibilitatea vizit`rii paradisului este înc` deschis`, iar C`derea nu este semnificativ`77.

Nu în ultimul rînd, uniunea lui Dumnezeu cu {ekhinah, „hieròs gámos, întrege[te adev`rata unitate a lui Dumnezeu“78 [i, potrivit lui Eliade, exilul lui {ekhinah se va încheia: „Numai dup` restabilirea armoniei originare prin Actul Mîntuirii «va fi Dumnezeu unul [i numele S`u Unu».“79 Viziunea Kabbalei zoharice care graviteaz` în jurul unei teozofii transcendente, a exilului [i a mîntuirii, într-o ordine originar` actualmente perturbat`, este, în mare m`sur`, o viziune aproape cre[tin`, sus]inut` [i de viziunea lui Scholem asupra iudaismului [i a Kabbalei ca „via]` în suspendare“80, [i se potrive[te

24

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011 cu viziunea lui Eliade a iudaismului care evolueaz` în jurul timpului uniliniar81. Dar concep]ia lui Eliade reflect` doar în mic` m`sur` dimensiunile empirice mult mai puternice ale Kabbalei [i ale Zoharului. Ceea ce lipse[te din aceast` perspectiv` asupra gîndirii zoharice este referirea la propriile referin]e legate de Zohar ale lui Eliade, fie ca la o carte str`veche, în tinere]ea sa, fie ca la o carte tratînd contopirea masculinului cu femininul, la maturitate, dup` cum am v`zut mai sus. Astfel, putem sus]ine c` prezen]a lui Scholem la Eranos l-a împiedicat pe Eliade s` continue, în ultima sa carte publicat`, teoria totaliz`rii [i discu]ia despre receptarea mai concret` a istoriografiei [i fenomenologiei lui Scholem. Pe scurt: Eliade a fost foarte influen]at de ceea ce a citit în literatura secundar` la un moment dat, [i [i-a schimbat vederile în consecin]`, f`r` îns` s` men]ioneze acest lucru sau alte motive ale respectivei schimb`ri. Uneori e dificil s` te bazezi pe pu]inele texte pe care el le invoc`, ]inînd cont c` le-a citit pe fug` sau c` nu a v`zut imaginea de ansamblu a fenomenului pe care îl descria pornind de la literatura secundar`. Dac` Eliade ar fi fost familiarizat [i cu alte teorii despre Zohar, cum ar fi cea formulat` de Moses Gaster – un înv`]at pe care îl admira nespus [i despre care a scris într-un mod foarte elogios82 – într-o pies` despre Zohar scris` în român`, la sfîr[itul secolului al XIX-lea, la Bucure[ti83, atunci poate c` viziunea sa [i, totodat`, a noastr`, asupra acestei c`r]i ar fi fost, de la bun început, mult mai bogat`84.

1. Vezi importanta contribu]ie a lui Steven M. Wasserstrom la analiza acestei teme, în Religion after Religion, Gershom Scholem, Mircea Eliade and Henry Corbin at Eranos, Princeton, 1999, pp. 203-214.

2. Vezi, de exemplu, L’Androgyne, Paris, 1986; Elemire Zolla, The Andorgyne, Reconciliation of Male and Female, New York, 1981; Wendy Doniger O’Flaherty, Women, Androgynesm, and Other Mythical Beasts, Chicago, 1982, pp. 290-291, 296-297, 314, sau mai recenta Ezoterism [i comunicare simbolic`, Timi[oara, 2004, pp. 150-151 a lui Marcel Tolcea; Ellito R. Wolfson, Language, Eros, Being, Kabbalistic Hermeneutics and Poetic Imagination, New York, 2005, pp.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

261-262, iar pentru influen]a asupra lui Henry Corbin, vezi Wasserstrom, ibidem, p. 209.

3. Vezi discu]iile pe tema androginului [i a ezoterismului occidental la Antoine Faivre, Access to Western Esotericism, Albany, 1994, passim, în special pp. 201-226, [i, pentru una dintre sursele fundamentale ale conceptului androginiei în ezoterismul occidental, Boehme: An Intellectual Biography of the Seventeenth-Century Philosopher and Mystic, Albany, 1991, pp. 114-121 [i Pierre Degaye, „L’homme virginal selon Jakob Boehme“, L’androgyne, pp. 155-195.

4. Ap`rut în Revista Funda]iilor Regale, anul V, nr.

3, martie, 1938, pp. 616-632. Am folosit versiunea reeditat` din culegerea de eseuri ale lui Eliade Lucrurile de tain`, Editura Emil Manu, Gala]i 1996, pp. 100-117.

5. Ibidem, p. 103.

6. Paris 1925, p. 202. Traducerea lui Vulliaud în francez` a unui pasaj din Zohar I, fol. 90b, este: „Se cuvine ca b`rbatul s` se sanctifice în momentul uniunii conjugale, ne înva]` Zoharul, astfel încît copilul care se va na[te s` aib` forma des`vîr[it` [i cuvenit`... Forma omului corespunde formei astrale.“ Cu privire la Vulliaud despre Zohar, vezi critica dur` a lui Gershom Scholem, „Vulliaud’s Übersetzung des Sifra di-Zeniutha aus dem Sohar und andere neuere Literatur zur Geschichte der Kabbala“, Monatsschrift für die Wissenschaft des Judentums 75 (1931), pp. 347-362, 444455.

7. Vezi Wasserstrom, Religion after Religion, pp.

269-270, nota 19.

8. Cel mai complet studiu despre Eliade [i ezoterism se refer`, practic, la familiarizarea lui Eliade cu R. Guenon [i graviteaz` în jurul operei literare a lui Eliade. Vezi Marcel Tolcea, Eliade ezotericul, Editura Mirton 2002. Despre aspecte [tiin]ifice ale operei lui Eliade [i ocultism, vezi Antoine Faivre, „Modern Western Esoteric Currents in the Work of Mircea Eliade, the Extent and the Limits of their Presence“, Hermeneutics, Politics and the History of Religions, The Contested LEgacies of Joachim Wach & Mircea Eliade, Editura Christian K. Wedemayer [i Wendy Doniger, Oxford-New York, 2010, pp. 147-157 [i Natale Spineto, „Mircea Eliade and Traditionalism“, Aries 1 (2001), pp. 62-86 [i, în cîteva cazuri, Wasserstrom, Religion after Religion.

9. Sau „complet“.

10. Vezi Vulliaud, La Cantique des Cantiques, p.

201, nota 3.

11. De l’Unité spirituelle ou de la société et de son but au-delà du temps, Paris, 1841, p. 1441, citat` în Vulliaud, ibidem, p. 201.

12. O trimitere, cel mai probabil, la Galateni 3:28.

13. De l’Unité spirituelle, p. 1441.

14. Vezi Wasserstrom, Religion after Religion, p.

38.

15. Pentru alte influen]e ale lui de Saint-Bonnet asupra lui Vulliaud, vezi ibidem, p. 154.

16. Ibidem, p. 201.

17. Sau, în alt context, „totalizare“. Vezi Jurnalul portughez, I, p. 102.

18. Religion after Religion, p. 38.

19. Occultism, Witchcraft, and Cultural Fashions: Essay in Comparative Religions, Chicago, 1978, p. 50.

Vezi [i Eliade, „Occultism and Freemasonry in Eighteenth-Century France“, History of Religions, 13

25

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

(1973), pp. 89-91.

20. Allegory or „Secret Language“, p. 102.

21. „{tiin]` [i ocultism“, ap`rut în Vl`staru, anul II, nr. 8-10, mai 1925, pp. 29-30, retip`rit în Cum am g`sit piatra filosofal`. Scrieri de tinere]e, 1921-1925, editor Mircea Handoca, Bucure[ti, 1996, p. 246. Despre acest eseu în general, vezi de asemenea Tolcea, Eliade ezotericul, pp. 180-181. Pentru percep]ia lui Eliade asupra formelor philosophia perennis, vezi „Some Notes on Theosophia perennis: Ananda K. Coomaraswamy and Henry Corbin“, History of Religions, 19 (1979), pp. 167-176.

22. „Cîntarea cînt`rilor“, Adev`rul literar [i artistic, anul VII, 24 octombrie 1926, p. 4, reeditat în Morfologia religiilor: Prolegomene, ed. M. Handoca, tip`rit` ca supliment al Jurnalului literar (1993), edi]ia a doua, pp. 54-59.

23. Vezi Eliade, Virilitate [i ascez`. Scrieri de tinere]e 1928, ed. M. Handoca, Bucure[ti, 2008, pp.

196, 197.

24. Vezi Universul literar, 13 ianuarie, vol. II, nr. 3 (1940), pp. 1, 8. Textul a fost reeditat în Morfologia religiilor: Prolegomene, ed. cit., pp. 236-239. Citatele urm`toare vor face referire la aceast` versiune.

25. Reeditate recent în culegerea de eseuri cu titlul Drumul spre centru, editor G. Liiceanu, A. Ple[u, Bucure[ti, 1991, pp. 328-386. Voi cita în cele ce urmeaz` din aceast` edi]ie. Exist` [i o traducere în italian` Il mito della integrazione, Milano, 1989.

26. Jurnalul portughez, I, p. 473.

27. Anuarul Eranos, 27 (1958), pp. 195-236.

28. Paris, 1962.

29. Trad. J.M. Cohen, New York, 1965, pp. 78-124.

30. Londra, New York, 1986, vol. 1, pp. 276-281.

31. Vezi Women, Androgynes, and Other Mythical Beasts.

32. Vezi, de ex., Encyclopedia of Religion, p. 279.

33. Ibidem, p. 227. Se refer` la lucrarea sa The Two and the One, pp. 114, 119, 122. De comparat cu Wasserstrom, Religion after Religion, p. 204.

34. Encyclopedia of Religion, p. 277.

35. Patterns in Comparative Religion, trad. R. Sheed, New York, 1972, pp. 419-425 [i Myths, Dreams and Mysteries: The Encounter between Contemporary Faith and Archaic Realities, trad. Philip Mairet, New York, 1975, pp. 174-175.

36. Aceast` teorie a omului originar ca unitate [i totalitate deopotriv` se reg`se[te [i în lucr`ri mai tîrzii,

ca A History of Religious Ideas, vol. I, p. 165; vezi [i nota 7.

37. Drumul spre centru, p. 368.

38. Ibidem, pp. 374-375.

39. Ibidem, p. 375.

40. Deja în 1926, într-un articol care se referea exclusiv la „Cîntarea cînt`rilor“, Eliade subliniaz` interpretarea cabalistic` a acestui text biblic. Articolul a fost retip`rit în Morfologia religiilor, pp. 54-59. El se referea deja – atunci, la 19 ani – la cartea lui Vulliaud despre Zohar. {i era familiarizat cu teme din Zohar chiar mai devreme, dup` cum se vede mai sus.

41. Morfologia religiilor, pp. 236-237. |n versiunea [C] despre care vom vorbi deîndat`, textul este reprodus exact, dar Eliade adaug` o not` de subsol în care se refer` la cartea lui Paul Vulliaud La Kabbale Juive, Paris, 1932, 2 vol., [i la La Cantique des Cantiques d’après la tradition juive. |ntrebarea care se poate pune este cum poate concorda mariajul cu dizolvarea în divinitate sau cu ob]inerea impasibilit`]ii. Vezi Drumul spre centru, p. 371, nota 1.

42. Zohar III, fol. 5a. Pentru analiza contextului acestui pasaj, vezi M. Idel, Kabbalah: New Perspectives, New Haven, 1988, pp. 223-224.

43. Universul literar, anul XL (1940), nr. 5, 27 ianuarie, pp. 1, 8, dezvoltat în Drumul spre centru, pp.

376-382. Trebuie men]ionat c` Eliade a publicat într-un ziar, deja cu mul]i ani în urm`, un scurt articol intitulat „Adam, Eva [i Cain“ (Cuvîntul, 1928), retip`rit apoi în Morfologia religiilor, pp. 239-241, dar f`r` vreo leg`tur` cu articolul „Adam [i Eva“ de mai tîrziu.

44. Vezi Alexander Haggerty Krappe, „The Birth of Eve“, în Occident and Orient: Being Studies in Semitic Philology and Literature, Jewish History and Philosophy and Folklore in the Widest Sense, in Honour of Haham Dr. M. Gaster’s 80th Birthday: Gaster Anniversary Volume, ed. Bruno Schindler, Arthur Marmorstein, Londra, 1936, pp. 312-322.

45. Drumul spre centru, p. 378.

46. Vezi teoriile expuse în „The Birth of Eve“ a lui Krappe, pp. 312-313.

47. Drumul spre centru, p. 377.

48. Vezi, de ex., Patterns in Comparative Religion, pp. 356-359; în leg`tur` cu conexiunea dintre orgie [i reintegrare, vezi în special pp. 358-359. Vezi, de asemenea, lucrarea sa Occultism, Witchcraft, and Cultural Fashions, pp. 88-92.

49. Drumul spre centru, pp. 379-380; de comparat

26

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

DOSAR

cu formularea mai tîrzie din Patterns in Comparative Religion, p. 424, A History of Religious Ideas, I, p. 165, nota 7 [i din The Two and the One, p. 115.

50. Drumul spre centru, p. 381.

51. Ibidem, pp. 381-382. Vezi de asemenea ibidem, p. 387.

52. Ibidem, p. 382.

53. Ibidem, pp. 379-381.

54. Ibidem, pp. 379, 382.

55. Publicat ca o anex` la Jurnalul portughez [i alte scrieri, ed. Sorin Alexandrescu, trad. Mihai Zamfir, (Humanitas, 2006), I, p. 475.

56. Aceste modific`ri sînt deja evidente în lucrarea francez` Traité din 1949, tradus` în englez` cu titlul Patterns in Comparative Religion, pp. 423-425, de[i el men]ioneaz` în trecere Kabbala, vezi p. 425. |n A History of Religious Ideas, I, p. 165, un text scris în 1975 [i publicat în 1978, Adam este înc` androgin, de[i cred c` aceast` discu]ie reflect` atitudinea sa de mai demult, dup` cum am ar`tat, expus` de el însu[i în Introducere, p. XVI, puncte de vedere pe care le-a sus]inut la Bucure[ti [i la Paris.

57. Vezi Yoga, Immortality and Freedom, Princeton, 1969, pp. 271-272. Oricum, aceast` form` de interpretare este mai consistent` în prelegerea Eranos.

Vezi anuarul Eranos, 1958, pp. 231-235. Pentru ipoteza potrivit c`reia practicarea mandalei vizeaz` reintegrarea personalit`]ii, vezi interpretarea lui Giuseppe Tucci, Théorie et pratique du mandala, trad. H.J. Maxwell, Paris, 1974, pp. 29-53, 110-111, 113. Eliade era bine familiarizat cu Tucci [i cu scrierile sale. Vezi [i Wasserstrom, Religion after Religion, p. 205.

58. Vezi anuarul Eranos, 1958, p. 220, The Two and the One, p. 104.

59. Vezi Wasserstrom, Religion after Religion, p.

38.

60. Vezi anuarul Eranos, 1953, cu titlul tradus „Mother Earth“ [i publicat în Myths, Dreams, and Mysteries, p. 175.

61. „The Birth of Eve“, p. 314 62. Vezi The Two and the One, p. 107 63. Drumul spre centru, p. 376, Patterns in Comparative Religion, p. 423, Myths, Dreams, and Mysteries, p. 175, anuarul Eranos, 1958, p. 220 [i The Two and the One, p. 104.

64. Vezi traducerea [i analiza acestei tradi]ii midra[ice la Daniel Boyarin, Carnal Israel, Reading Sex in Talmudic Culture, Berkeley 1993, pp. 42-46.

65. Al]i înv`]a]i rabinici din trecut.

66. „The Birth of Eve“, p. 314.

27

DOSAR

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

67. Vezi anuarul Eranos, 1958, p. 198.

68. Vezi M. Idel, Kabbalah & Eros, pp. 53-103.

Pentru alt` abordare a androginului [i a du-par]ufin, mai aproape de cea a lui Eliade, dar cu accent pe androginul masculin, vezi Wolfson, Language, Eros, Being. Mai mult, falocentrismul din articolele române[ti de tinere]e ale lui Eliade (de discutat cu alt` ocazie), despre care Wolfson nu [tia, aminte[te de importan]a acordat` mai tîrziu acestei teme. Dat` fiind suprimarea referin]elor la Zohar din versiunile de mai tîrziu, în alte limbi europene, ale acestui eseu, Wasserstrom [i Wolfson nu au avut ocazia s` se familiarizeze cu rezonan]ele zoharice ale studiilor de început ale lui Eliade.

69. Vezi notele 1 [i 2.

70. Trad. Alf Hitebeitel [i Diane ApostolosCappadona, Chicago & Londa 1985.

71. Ibidem, pp. 169-171.

72. Ibidem, p. 169.

73. Ibidem, p. 170.

74. Ibidem, pp. 170-171; Scholem, Major Trends, p. 224.

75. Vezi Major Trends, p. 402, nota 65.

76. A History of Religious Ideas, p. 171, nota 56.

77. Vezi M. Idel, Ascensions on High in Jewish Mysticism: Pillars, Lines, Ladders, Budapest & New York, 2005, pp. 88-93, 101-133.

78. Major Trends, p. 232, [i A History of Religious Ideas, p. 171.

79. Ibidem.

80. Vezi Gershom Scholem, The Messianic Idea in Judaism, New York, 1972, pp. 7, 35, 202. De comparat cu M. Idel, Messianic Mystics, New Haven, 1998, pp.

233-234.

81. Vezi, în special, M. Eliade, Cosmos and History, The Myth of the Eternal Return, trad. Willard R. Trask, New York, 1959. Vezi, de asemenea, M. Idel „Some Concepts of Time and History in Kabbalah“, în Jewish History and Jewish Memory, Essay in Honour of Yosef Hayim Yerushalmi, ed. E. Carlebach, J.M. Efron, D.N. Myers, Hamburg & Londra, 1998, pp. 153-188.

82. Vezi mai ales „Moartea domnului Gaster“, Revista Funda]iilor Regale 6 (1939), mai, nr. 5, pp.

395-399.

83. M. Gaster, „Ochire asupra literaturii ebraice“, Anuar pentru israeli]i 8 (1885/6), pp. 41-107.

84. Vezi M. Idel, „Moses Gaster on Jewish Mysticism and Zohar“, New Developments in Zohar Studies, ed. R. Meroz [= Te‘uda, vol. XXI-XXII], Tel Aviv, 2007, pp. 111-127 [în ebraic`].

28

n traducere din limba englez` de Matei Ple[u

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

parte – personalitatea iradiant` a lui Petre Stoica, un fel de Francis Jammes al provinciei b`n`]ene, pe de alta – amprenta difuz`, spectral` a Europei Centrale. Alc`tuit pe sistem puzzle, volumul profesorului timi[orean abund` în conexiuni surprinz`toare [i în schimb`ri de perspectiv` ce dinamizeaz` lectura, reversul medaliei fiind un anume exces digresiv. Proiectat ini]ial ca o „fototec`“, el pare un „album de familie“ condimentat cu elemente biografice [i anecdotice, de istorie mai mult sau mai pu]in „secret`“ a vie]ii literare postbelice. Nu lipse[te din profilul fizionomic al scriitorului nici acela al traduc`torului de poezie universal`, nici latura combatant` a jurnalistului na]ional-]`r`nist de la Dreptatea postdecembrist`. Dincolo de toate acestea îns`, profilul critic al poeziei sale prinde contur mai întîi pe fundalul remanen]elor Kakaniei [i al culturii acesteia redescoperite la noi în anii ’60, apoi în atmosfera Jimboliei unde „[aizecistul“ avant la lettre – devenit ulterior unul dintre modelele optzeci[tilor – [i-a tr`it, retras, ultima parte a vie]ii. Poetul se las` în]eles cel mai adecvat pornind de la acest spa]iu [i de la matricea sa spiritual`. E, într-adev`r, greu s` începem analiza poeziei sale – o poezie a exilului provincial, a senectu]ii resemnate, a amintirilor cu patin` retro [i a unui naturism franciscan, sub]iat de cultur` – f`r` a-i lega opera de mo[tenirea literar` a modernit`]ii vieneze din La Belle Époque [i de estetismul ironic, fals idilic, al stilului Biedermeier. C`ci „nu numai prin traducerile din literatura austriac`, nu numai prin rela]ia sa, cvasiintim`, cu Trakl, nu numai prin dialogurile sale cu scriitorii sîrbi, el este un scriitor al unei zone de contact etnic, configurate de «periferia Europei Centrale». Provincia e mai conservatoare decît centrul. Biedermeier-ul secolului al XIX-lea î[i conserv` aproape întreg poten]ialul în Bucovina [i Banat, pîn` c`tre anii treizeci. Resemnarea politic`, delectarea estetic`, pio[enia apar]in unui (...) stil care supravie]uie[te“.

O cale de acces – doldora de sugestii – c`tre lumea insuficient explorat` a unui poet deosebit. n

Puzzle b`n`]ean Cornel Ungureanu, Petre Stoica [i reg`sirea Europei Centrale Editura Palimpsest, 2010

24 lei

O carte vie [i compozit`, un nou [antier istorico-literar provocator ne ofer` Cornel Ungureanu în cea mai recent` carte a sa. Petre Stoica [i reg`sirea Europei Centrale nu e, cum s-ar putea crede, un prim eseu monografic despre regretatul [i extraordinarul poet b`n`]ean pe care l-am pierdut în urm` cu doi ani. Sau este, dar unul atipic. Imaginile poetului la diferite vîrste se recompun din amintiri, m`rturii, profiluri critice mai vechi sau mai noi, din evoc`ri ale celor care l-au cunoscut, mergînd pe firul istoriei literare [i personale de la – s` zicem – mica insurgen]` estetic` a grup`rii clujene „Steaua“, petrecut` c`tre finele „obsedantului deceniu“, pîn` în actualitatea imediat`, dar cu destule incursiuni laterale în epoci mai vechi. Ele se îmbin` [i se combin` ad libitum cu pagini de analiz` critic` propriu-zis`, cele mai generoase fiind capitolele „Blînda arheologie a lui Petre Stoica“ [i „Poemele crepusculare“, adev`rat nucleu monografic al c`r]ii de fa]`. Autorul Potopului de simpatii devine îns` [i un punct de fug` pentru felurite alte trasee ale unor figuri culturale semnificative, b`n`]ene prin origine sau prin adop]ie (Livius Ciocârlie, Mircea Martin, {erban Foar]`, Marcel Tolcea, Anghel Dumbr`veanu, Marc-Mihail Avramescu, Sever Bocu, Ioan Holender, Octavian Doclin, Radu Pavel Gheo – autorul unui interviu cu b`trînul poet –, Viorel Marineasa [.a.) [i nu numai, cîteva dintre ele venind din Serbia [i din Banatul sîrbesc (Adam Puslojic, Salvko Alm`[an, Vasko Popa, Ioan Flora). Oricum, „tema“ e la fel de important` ca „varia]iunile“ [i, în plus, ambivalent`: pe de o

30

Paul Cernat

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

Alchimia feminit`]ii Magda Cârneci, FEM Editura Cartea Româneasc`, 2011

|n contextul literaturii române de azi, FEM-ul Magdei Cârneci este o carte atipic`. O nara]iune ce preia conven]ia povestirii orientale alunec` iterativ într-o proz` poetico-vizionar`, configurînd o „biografie spiritual`“ a unei feminit`]i „generice“ (Simona Sora). {i nu atît traseul cre[terii [i al maturiz`rii fiziologice [i psihologice pare insolit, cît pletora de vise [i fantasme stranii ce înso]esc acest proces. Un proces care – prin actul rememor`rii [i al reflec]iei, al unific`rii con[tiin]ei cu incon[tientul – devine ceea ce în psihologia analitic` jungian` se cheam` individua]ie: eliberarea Sinelui, autorealizarea personalit`]ii.

Itinerarul de la trezirea în trup (con[tientizarea închisorii de carne, cu toat` cohorta ei de suferin]e) la iluminarea interioar` („adev`rata mea via]`“, a „preriilor supra-senzoriale“) poate fi îns` în]eles [i ca o alchimie a feminit`]ii, ca o trecere de la materie la spirit. Iar principiul care st` la baza transform`rii aurifere este acela al iubirii. O unio mystica nu doar cu b`rbatul care o p`r`se[te pe „{eherezada de apartament de bloc“, ci cu universul întreg: „Lumea e Eu. Eu îns`mi dilatat`, rev`rsat`, r`spîndit` din minte în afar`, gîndul meu e cît lumea, con[tien]` pur`, vast`, curgînd în toate direc]iile, umplînd tot [i toate, f`r` limite, f`r` margini. Dar cine e Eu? Eu e lumea, eu sînt lumea, lumea brusc egal` cu mintea mea, un pumn de con[tien]` lucid` [i vie, care din`untrul craniului meu coincide stupefiat, exaltant, cu cerul [i marea, cu universul, cu infinitul.“ E aici o expansivitate de concep]ie neoromantic` (v. [i viziunea zborului intergalactic, cu ecouri eminesciene, sau episodul „au-

RECENZII di]iei“ muzicii sferelor), combinat` cu un imaginar oniric deconcertant, suprarealist ori cu reminiscen]e de pictur` manierist`, vizibil în tot felul de deform`ri, dilat`ri [i intric`ri fiziologice oripilante. Iat`, de pild`, imaginea unei teribile (c`ci infernale [i însp`imînt`toare) feminit`]i matriciale: „O femeie uria[`, enorm`. St`tea drept în mijlocul lumii, pe un fel de sc`unel vechi de piatr` [i în jurul ei se roteau cerul cu constela]iile lui str`lucitoare. Era goal`, era monstruoas`, un morman de mu[chi [i cute [i pliuri de gr`sime [i carne, cu nenum`ra]i sîni suprapu[i ca ni[te solzi lungi [i plini, ca nenum`ra]i ciorchini de struguri cu sfîrcuri lungi, vinete, coborînd de pe pieptul ei lat pîn` spre pîntec. Iar de sub pîntecul mare [i v`lurit, din triunghiul lui ascuns [i umbrit, ca printr-o poart` maiestuoas` de templu, o poart` din marmur` cald`, se rev`rsau [uvoaie de oameni [i intrau [uvoaie de oameni, ca ni[te furnici de culoare închis`, miriade [i miriade. (...) Din cînd în cînd apuca o mîn` de oameni [i-i b`ga în gura ei larg`, cu buze groase, curbate ca un opt culcat, sîngeriu. |i devora cu nesa].“ De altfel, proza Magdei Cârneci con]ine numeroase astfel de „imagini puternice“, multe dintre ele arhetipale [i simbolice (mandala, marea, trandafirul etc.). {i la nivelul stilului, FEM este o încercare de conciliere a contrariilor, de împ`care a animei cu animus-ul din fiin]a care se m`rturise[te: scriitura senzual`, adesea cu tonalit`]i incantatorii de Cîntarea Cînt`rilor, se las` concurat` de o discursivitate reflexiv` (transcris`, de regul`, în cursive), retoric-pedagogic`, persuasiv`, fiindc` femeia ar dori s`-[i „ini]ieze“ [i iubitul în „magia coerent` a lumii“, indicîndu-i calea spre lumina adev`ratei cunoa[teri: „Dragule, încearc` s`-]i provoci contactul cu inteligen]a asta misterioas` ascuns` în adîncul [i înaltul trupului t`u. Dac` eu pot, po]i [i tu, acum [tii c` se poate. Acum [tii c` asta e calea spre Realitate.“ Subtilit`]i pour les connaisseurs, delicii plastic-imagistice pentru to]i cititorii pofticio[i de frumuse]e. n Gabriela Gheorghi[or

31

24,95 lei prefa]` de Simona Sora

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

istorie de familie, ci [i istoria satului [i chiar a întregii ]`ri, a[a c` trecutul împ`rt`[it r`mîne vizibil, ca un palimpsest, în gesturi [i vorbe, în arhitectura caselor, în zilele de s`rb`toare, în rela]iile de rudenie. Imposibilul Pesah Kedem, fostul parlamentar din „S`p`tori“ care crede c` tîn`rul student arab, primit în chirie de fiica sa, bîntuie noaptea prin funda]ia casei, e animat de cu totul alte instincte decît b`rbatul din „Cînt`re]i“, atras irezistibil de dormitorul unde s-a sinucis b`iatul gazdelor ce l-au invitat la o serat`.

Totu[i, Oz ob]ine cele mai puternice personaje atunci cînd potrive[te cupluri. |n „Rude“, o urm`rim îndeaproape pe Ghili Steiner, medicul satului, în emo]ionanta a[teptare a nepotului ei, care nu ajunge de la Tel Aviv. Evocarea copil`riei lui Ghideon, menit` a face suportabil` situa]ia, impresioneaz` prin intensitate. Nu mai pu]in lipsit` de griji e [i c`utarea lui Beni Avni din „A[teptînd“, întrucît so]ia i-a trimis, înainte s` dispar`, prin acela[i student arab, un bilet enigmatic („Nu-]i face griji pentru mine“). Adolescentul Kovi Ezra o iube[te cu disperare pe Ada Dvash, bibliotecar` [i func]ionar` a po[tei. Drama lui începe abia dup` ce adun` curajul ca s`-[i treac` bra]ul în jurul taliei femeii de treizeci de ani [i s`-[i apropie buzele de ale ei, justificînd astfel titlul „Str`ini“. Afacerile antreprenorului Iosi Sason aduc turi[ti în Tel Ilan. Doar casa veche a unui faimos scriitor preocupat de Shoah se dovede[te greu de cump`rat. Iosi bate la u[` ca s` ofere argumentul final, dar îi deschide ispititoarea Iardena, fiica defunctului romancier. Ea îi propune un tur al labirinticei locuin]e [i-l p`r`se[te în pivni]`, l`sîndu-l îngîndurat într-un scaun cu rotile. Astfel, „Abandona]i“ – cea mai reu[it` dintre povestiri – ascunde înd`r`tul preocup`rilor mercantile [i a unei apari]ii senzuale cele mai dureroase amintiri ale comunit`]ii. Amos Oz evit` delicat înc`rc`turile simbolice [i mesajul, iar dac` povestirile au unele vicii formale, în privin]a felului cum sînt create personalit`]i [i surprinse contacte interumane, autorului nu i se poate repro[a nimic.

Dispari]ii Amos Oz Scene de via]` campestr` Seria de autor „Amos Oz“ Editura Humanitas Fiction, 2011

25 lei traducere din limba ebraic` [i note de Ioana Petridean

Finalul incert, surpriza amînat`, r`sturn`rile bru[te de situa]ie, saltul nea[teptat al personajelor de la o extrem` la alta a spectrului caracterologic sînt adesea atuurile prozei scurte. Cei mai buni scriitori [tiu exact cînd trebuie s` scoat` asul din mînec` [i, mai ales, pot s` imagineze contextele menite a-i între]ine cititorului senza]ia c` vede o asemenea mi[care pentru prima oar`. Cele opt povestiri din Scene de via]` campestr` urmeaz` modelul cehovian, îns` oricum le-ai studia forma, nu po]i s` nu ajungi la concluzia c` ai în mîini o carte curioas` precum un vechi instrument muzical ce nu scoate nici un sunet surprinz`tor. Artificiile narative folosite de Amos Oz nu reu[esc s` ascund` o oarecare modestie stilistic` [i s`-]i alunge senza]ia de déjà vu. De[i se petrec într-un cadru oriental, generos în referin]e culturale [i personaje pitore[ti, situa]iilor stranii imaginate de autor le lipse[te nervul menit s` le fac` memorabile. Finalul este de fiecare dat` nea[teptat, în sensul dezam`gitor al termenului. Altfel spus, se simte în povestiri o sup`r`toare disonan]` între promisiunile naratorilor [i modul cum sînt în[elate a[tept`rile cititorului. Cu toate acestea, scenele de via]` rural` asigur` o lectur` pl`cut`, cu suficiente momente de tensiune autentic`, a[a încît s`-]i dore[ti a le cunoa[te pe îndelete.

Satul Tel Ilan, o reprezentare miniatural` a Israelului, a împlinit un veac de existen]` tumultuoas`. Comunitatea, la rîndul ei mic`, încape în [apte pove[ti triste, c`ci a opta e mai degrab` o parabol` ce con]ine o subtil` cheie mesianic`.

Fiecare personaj poart` cu sine nu doar propria

32

n Alexandru Budac

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

„Nimicuri dichisite“... cu art` John Cheever Povestiri. Integrala prozei scurte Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

John Cheever a reu[it performan]a de a fi apreciat atît de c`tre critici, cît [i de publicul larg, scriind „pove[ti banale“, cu pu]ine varia]ii stilistice sau tematice. Povestirile despre clasa de mijloc din America postbelic` nu se adreseaz` iubitorilor de senza]ional. Mai toate m`rturisesc despre femei bovarice, dificult`]i financiare, mariaje ratate. |n cadrul domestic al suburbiilor nu se întîmpl` mare lucru; pîn` [i amorurile ilicite sînt doar imaginare, c`ci „constantele pe care le caut` în toate aceste nimicuri dichisite, uneori datate, sînt nevoia de lumin` [i nevoia acerb` de a g`si o însemn`tate moral` în lan]ul vie]ii“ – dup` cum afirm` autorul, retrospectiv, în prefa]a cu care î[i înso]e[te volumul.

Totu[i, Cheever nu e un moralist, ci exploreaz` o zon` redescoperit` în literatur` [i film abia spre sfîr[itul secolului al XX-lea [i, prin personajele sale, pune la îndoial` visul american.

Imaginile-cli[eu ale fericirii domestice sînt invocate doar pentru a li se ar`ta inconsisten]a. „Uni]i în jurul preten]iei lor mute c` nu existase trecut, nici r`zboi, c` nu exista nici un pericol [i nici o problem` în lume“, eroii lui sînt sili]i s` recunoasc` precaritatea bun`st`rii. De[i au aparen]a unor oameni „de succes“, ei sînt surprin[i în momentele dramatice cînd inocen]a le e spulberat` [i iluzia lumii ideale se surp` în fa]a realit`]ii. „De ce în aceast` lume atît de prosper`, echitabil` [i des`vîr[it`, to]i par s` fie atît de dezam`gi]i? (...) Unde gre[iser`? Unde î[i pierduser` abilitatea, libertatea, m`re]ia lor? De ce oamenii ace[tia buni [i amabili p`reau ni[te personaje ale unei tragedii?“ |ns` povestirile nu sînt, în pofida acestor fr`mînt`ri, tragice. Ca [i Cehov, cu care a fost com-

RECENZII parat datorit` banalului cotidian din care î[i alege temele, Cheever se distan]eaz` [i nareaz` cu umor [i ironie dramele eroinelor sale, ba chiar sugereaz`, în acela[i spirit cehovian, cauza nefericirilor casnice. Protagoni[tii povestirilor nu par s` „tr`iasc`“, ci s` joace „într-o pies` de teatru captivant` pe care au fost îns`rcina]i s-o pun` în scen` în clipa na[terii lor.“ Fascina]i de distribuirea rolurilor, adul]ii nu mai v`d c` lumea lor apare „grosolan` [i fragil`, ca o pînz` de sac uzat`, peticit` cu stupizenii [i gre[eli, inutil` [i urît`.“ Cel mai bine exprim` incongruen]a dintre fapte [i adev`r o so]ie „fericit`“ cînd, contrar iluziei, eroina nu se mai simte regizorul propriei piese, ci se b`nuie[te jucat` de roluri str`ine, f`r` vreun control asupra propriului destin: „Am senza]ia îngrozitoare c` sînt un personaj dintr-un scheci umoristic de televiziune. Adic` ar`t bine, m` îmbrac frumos, am copii veseli [i dr`gu]i, îns` am aceast` senza]ie îngrozitoare c` apar în alb [i negru [i c` oricine m` poate închide.“ „Visul american“ se decoloreaz` tocmai în cea mai bun` (mai fericit`) dintre lumi. O fost` servitoare, recunosc`toare pentru „cît de distractiv` [i de confortabil` devenise via]a ei“, r`mîne s` se întrebe nostalgic „de ce bunul Dumnezeu l`sase atîtea posibilit`]i [i de ce f`cuse via]a atît de ciudat` [i de divers`.“.Fiindc`, de[i lumea este atît de divers`, personajele lui Cheever sînt menite s` ilustreze parc` nesfîr[ita ei monotonie.

La un moment dat, un personaj-scriitor î[i m`rturise[te principiul de crea]ie: „Ceea ce voiam s` descop`r nu era un lan] de evenimente, ci o esen]` – ceva asem`n`tor inefabilului compus de contingen]e, care poate s` produc` extazul sau disperarea.“La fel este [i for]a miniaturilor lui Cheever. Din întîmpl`ri – dac` e s` le repovestim – nu r`mîne mare lucru [i personajele sînt mai degrab` ipostaze asem`n`toare ale unor tipuri, dar se întîmpl` ca autorul s` surprind` în cîteva povestiri „esen]a“, momentul cînd ceva (totul!) se schimb`. Chiar [i numai pentru aceste revela]ii ale sfîr[iturilor de lume, cartea merit` citit`! n Elena Cra[ovan

33

39,95 lei traducere din limba englez` [i note de Ciprian {iulea

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

progress, este constant`, astfel c` tr`irea [i scrierea î[i schimb` cumva între ele coeficientul de autenticitate. Drama de senectute a „personajului“ devine pe alocuri mai vie ca aventura senzual` a „autorului“ însu[i, care î[i filtreaz` livresc unele experien]e (gîndindu-se, de pild`, cum s` dea unui fapt banal o „tu[` romanesc`“).

Jocul de oglinzi narative serve[te excelent calitatea enigmatic` a scrierii: spre deosebire de o parte extins` a prozei japoneze, enigma nu vine aici din poetizare sau picturalitate, ci din mobilul ascuns al dramei [i al fugii din lume. „Autorul“ lui Kafu- [i umbra sa literar` par s` bîjbîie dup` firul unei adev`rate detectivistici existen]iale, la cap`tul c`reia s` afle ce „ar fi putut fi“ ducînd o alt` via]`. Cauzele, dup` toate aparen]ele (nu doar metaforice), pentru care protagonistul se simte, la 58 de ani, un proscris r`mîn neelucidate, dup` cum motivele eroului romanului Dispari]ia de a-[i l`sa de izbeli[te statutul social le par la fel de misterioase celor din jurul s`u. Cu pre]ul suspend`rii identit`]ii lor civile, ambii devin c`ut`tori ai sensurilor prin senza]ii, refugiindu-se într-o parte (înc`) premodern` a ora[ului. Astfel, de-a lungul sezonului ploios, apoi al serilor de ar[i]` înspre toamn`, e explorat epidermic un „ora[ reconstruit“, la marginea celui mare [i concret, dincolo de rîu, o lume disp`rut` – individual, dar [i cultural –, cu „ruine“, curtezane, ve[minte demodate [i profiluri încremenite ca în teatrul kabuki. Fascina]ia finde-siècle pentru artificiu [i obiecte vetuste se îmbin` cu un difuz erotism crepuscular. Pe oaza lor din cartierul izolat [i promiscuu, autorul decrepit [i curtezana sa par doi aman]i naufragia]i, str`ini unul celuilalt.

Mai pu]in ceremonioas` ca alte proze japoneze moderne, mai occidental` în intriga ei, cartea poate oferi o lectur` încînt`toare cititorului din vara româneasc`. Precis` în nuan]e, atent` la textura metaforic`, abil` în a schimba registrele vorbirii, traducerea Rodic`i Fren]iu îl reconstituie impecabil pentru publicul nostru pe Nagai Kafu-, a[a cum o f`cuse anterior [i cu cele dou` romane ale lui Mori Ogai. n

O lume scufundat` Nagai KafuO poveste neobi[nuit` la r`s`rit de rîul Sumida Casa C`r]ii de {tiin]`, 2011

15 lei traducere din limba japonez` [i note de Rodica Fren]iu

Unul din „greii“ literaturii japoneze moderne, al`turi de Mori Ogai [i Natsume So-seki, Nagai Kafu- a compus varia]iuni la o partitur` literar` familiar` [i cititorului occidental: atins de mistica experien]ei, cu doza ei de spleen, precum boema interbelic` european`, el [i-a exploatat stilul vagant de via]`, similar existen]iali[tilor, pentru a da culoare [i adîncime scrierilor sale cvasidiaristice. De[i c`l`tor în Europa [i America, Kafu- a parcurs vr`jit mai ales harta nocturn` a ora[ului Tokyo, cea a „cartierelor de pl`ceri“, ghei[elor, cabaretelor, o lume de margine, pe care, curînd, epoca de dup` r`zboi o va [i scufunda ca pe o relicv`.

Considerat romanul s`u cel mai împlinit, O poveste neobi[nuit` la r`s`rit de rîul Sumida proceseaz` la temperaturi înalte acest feeling decadent. Deloc doar o scriere de atmosfer`, romanul are articula]ii eseistice [i livre[ti, iar deplierea textual` (pe tehnica „romanului în roman“) dejoac` adesea, la modul aproape postmodern, sentimentalismul de fond al subiectului. Protagonistul, „un autor b`trîn, renegat de societatea timpului s`u“, cutreier` cartierele vechi sau semiclandestine din Tokyo, pentru a reconstitui traseul [i senza]ia „dezm`]ului“ tr`ite de eroul romanului pe care încearc` s`-l termine, un profesor la fel de b`trîn ce renun]` la via]a sa a[ezat`, îndr`gostindu-se de o tîn`r`, ca un „animal pe moarte“ (vorba lui Phillip Roth). Romancierul vagabond va întîlni el însu[i o fermec`toare ghei[`, lîng` care se refugiaz`, vreme de cîteva luni, de „vacarmul ora[ului“.

Suprapunerea – de senza]ii, scenarii, deznod`minte – dintre cele dou` planuri, „real“, al autorului, respectiv virtual, al manuscrisului in

34

Adriana Stan

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

Fobofobia unui artist Irving Stone Bucuria vie]ii Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

Californianul Irving Stone (1903-1989) s-a remarcat, în prima jum`tate a secolului trecut, printr-un gen de scriitur` care ast`zi nu mai este frecventat precum alt`dat`. E vorba despre biografia literaturizat` a unor mari personalit`]i din istoria mondial`. Stone a fost tradus [i la noi, devenind cunoscut mai ales cu volumul The Agony and the Ecstasy/Agonie [i extaz, din 1961, axat pe cariera artistic` a vulcanicului Michelangelo Buonarroti, carier` reconstituit` din 495 de scrisori [i din cercet`ri „la fa]a locului“, în Roma [i Floren]a. |n 1961 îns`, Stone avea deja experien]` în acest domeniu, întrucît, cu aproape trei decenii mai devreme, în 1934, publicase o alt` carte de succes (tip`rit`, recent, în versiune româneasc`, [i la Polirom), Lust for Life/Bucuria vie]ii, dedicat` pictorului Vincent Van Gogh (cuprinzînd, mai precis, 16 ani din via]a lui) [i construit` tot din coresponden]a r`mas` în arhive sau din incursiunile arheologice ale autorului în peregrin`rile fascinantului olandez. Mai mult, dup` Van Gogh [i Michelangelo, Stone avea s`-[i continue preocup`rile de istorie fic]ional`, redactînd biografii similare despre Freud (The Passions of the Mind/Suferin]ele min]ii, 1971), Heinrich Schliemann (The Greek Treasure/Comoara greceasc`, 1975) ori Charles Darwin (The Origin/Originea, 1980).

Particularitatea pove[tii lui Van Gogh vine din destinul protagonistului. Acolo, excep]ionalitatea creatoare se îmbin` cu psihopatia. Stone a avut sarcina dificil` de a reliefa geniul artistic disimulat în interiorul unui amalgam de ac]iuni contradictorii [i, nu o dat`, terifiante. Scriitorul a r`mas foarte riguros în observa]ie, în ciuda acestor obstacole, urmînd cu stricte]e pa[ii lui

RECENZII Van Gogh prin vestul Europei (de altfel, fiecare dintre cele 8 capitole mari ale volumului poart` numele unui ora[ unde pictorul a petrecut o perioad` mai mare sau mai mic` de timp) [i parcurgînd, atent, în jur de 800 de misive. Cele mai multe (peste 600) sînt compuse chiar de Van Gogh [i adresate fratelui s`u Theo – negustor de art` – sau prietenului Paul Gauguin.

Doar 40 dintre scrisori sînt primite de pictor [i vin dinspre fratele Theo (coresponden]a artistului a fost publicat` de v`duva lui Theo Van Gogh în 1913), toate celelalte reprezentînd strig`tele disperate de ajutor ale lui Van Gogh însu[i.

De aici deducem un lucru incontestabil.

Stone a trebuit s` reconfigureze o personalitate profund dezechilibrat`, aflat` sub o presiune psiho-emo]ional` greu de în]eles în paradigmele normalit`]ii. Van Gogh le scria furibund cunoscu]ilor ([i, în special, singurului s`u sus]in`tor real – Theo) cerînd, simbolic, sprijin pentru ie[irea din criza existen]ial` pe care a traversat-o în scurta lui via]` (se sinucide la 37 de ani!). E[ecurile personajului (dore[te s` devin` reverend, lucrînd, o vreme, ca misionar în Belgia, dar Biserica îl excomunic` pentru „comportament inadecvat“; apoi dragostea [i c`s`toria îi sînt refuzate în mod repetat) [i nesiguran]a sa estetic` (începe s` picteze abia dup` 20 de ani, ar`tînd mereu incertitudine fa]` de valoarea operelor lui) se îmbin` cu excep]ionalitatea identitar`. Un astfel de melanj i-a impus lui Stone fine]e de psiholog. |n 1885, Van Gogh picteaz` capodopera vie]ii sale – De Aardappeleters/Mînc`torii de cartofi –, revolu]ionînd ideea de neoimpresionism. |n aceea[i perioad`, se împrietene[te cu Paul Gauguin – postimpresionist de anvergur` el însu[i. Lucrurile degenereaz` totu[i în urm`torii trei ani. Van Gogh are o tentativ` de omor asupra lui Gauguin, iar, ulterior, într-un gest de nebunie suprem`, î[i taie urechea stîng` într-un bordel. |n 1890, se sinucide prin împu[care. Se pare c` ultimele lui cuvinte – adresate lui Theo – au fost: „La tristesse durera toujours.“ Epitaful unei vie]i bîntuite de demonii genialit`]ii. n Codrin Liviu Cu]itaru

35

39,95 lei traducere din limba englez` de Liana Dobrescu [i Geo Dumitrescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

fotoliu, fa]` în fa]` cu capul t`iat al cîinelui s`u Platon, înconjura]i de c`rnurile lor dispuse prin toat` camera, conform unui model complicat.

Dincolo de aceste elemente [ocante, din ]es`turile ironiei transpare o problem` cu dubl` component` – estetic` [i social` –, în fond nu tocmai nou` în preocup`rile scriitorului: modernitatea [i pariurile ei. Jed Martin este purt`torul de cuvînt artistic al autorului însu[i, un artist „definitiv neutru“, care, de[i devine celebru cu seria de picturi realizate în ulei, în manier` clasic`, înf`]i[înd meserii „simple“, dar [i personalit`]i din diverse medii profesionale ale zilei, refuz` de fapt s` atribuie lumii moderne (a muncii) orice form` de emo]ie. Colec]ia de fotografii ale h`r]ilor rutiere Michelin, realizat` de acela[i Jed Martin, prezint` o Fran]` rural`, admirabil stilizat` de hart`, dar care se pierde ca teritoriu, ca înf`]i[are subiectiv`. Totu[i, lucru foarte important, aceast` estetic` a lui Jed Martin nu ascunde un mesaj care s` propov`duiasc` întoarcerea la arta (literatura) clasic` [i modul de produc]ie preindustrial.

Miza [i valoarea romanului lui Houellebecq stau tocmai într-un reglaj extrem de fin între ironie, neutralitate [i tragism. |n termeni simpli, a[a cum conven]ia romanesc` de fa]` pare s` o cear`, ironia este rezervat` lumii moderne, ca mecanism de produc]ie, [i mondenit`]ii artistice, neutralitatea – artei, iar tragismul descrie, în mod clasic, condi]ia perisabilit`]ii umane ([i a obiectelor create de ea).

Apogeul acestui triptic este utopia care încadreaz` încheierea vie]ii lui Jed Martin într-o Fran]` a anilor 2030, redevenit` ]ar` agrar`, reîntoars` la bresle, dar într-un inevitabil context mondializat, f`r` autohtonii xenofobi [i agresivi de alt`dat`, p`str`tori neîndur`tori ai specificit`]ii locale. Ironia nesfîr[it` a acestei utopii d` o m`sur` destul de exact` a încrederii lui Houellebecq în posibilitatea revenirii la un mod de produc]ie [i de existen]` cultural` [i estetic` preindustrial`. Cît despre lumea (post)industrial`, imaginea fabricilor dezafectate [i n`p`dite de buruieni, cu care se încheie romanul, spune totul. n

Posibilitatea meseriilor simple Michel Houellebecq Harta [i teritoriul Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

32,95 lei traducere din limba francez` [i note de Daniel Nicolescu

Mult-a[teptatului roman din 2010 al lui Michel Houellebecq, Harta [i teritoriul (Flammarion), i s-au atribut de c`tre criticii francezi [i, consecutiv, de c`tre presa literar` interna]ional` calificativele de „mai calm“ [i „mai pu]in provocator“, speculîndu-se de aici dorin]a autorului de a cî[tiga prestigiosul Goncourt. Dac` – indiferent c` motiva]ia a existat sau nu – ]inta a fost atins`, „calmul“ romanului, în cazul unui scriitor cu istoria bibliografic` a lui Houellebecq, trebuie întîmpinat cu o oarecare mefien]`.

Desigur, tonul scriiturii se men]ine sobru [i f`r` înflorituri de stil, a[a cum ne-au obi[nuit romanele de pîn` acum ale scriitorului, iar la nivelul pove[tii nu mai avem turism sexual thailandez sau secte adoratoare de extratere[tri, ci un artist, Jed Martin, preocupat s` „reprezinte“ fotografic [i pictural realitatea rela]iilor de produc]ie contemporane.

Elementul flamboaiant nu întîrzie îns` s` apar`: Jed Martin, aflat în c`utarea cuiva care s`-i scrie textul de catalog pentru o foarte mediatizat` expozi]ie, îl întîlne[te pe nimeni altul decît pe „Michel Houellebecq, scriitorul“, alcoolic, depresiv, mizantrop, dependent de mezeluri [i într-un raport îndoielnic cu igiena personal`.

De aici se deschide nivelul ironico-satiric al romanului, care vizeaz` întreaga lume literar` [i mediatic` parizian`, de la Beigbeder la JeanPierre Pernaut, nivel poate resim]it mai pu]in violent [i datorit` faptului c` ceea ce dep`[e[te cu mult ironia în cauz` este autoironia cu tent` macabr` a autorului care î[i rezerv`, ca personaj, un sfîr[it halucinant: este g`sit în casa copil`riei sale din Loiret, cu capul t`iat, a[ezat pe un

36

{tefania Mihalache

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

L I T E R AT U R ~

Iubirea nu-i de-ajuns Pascal Bruckner Paradoxul iubirii Colec]ia „Acum pentru viitor“ Editura Trei, 2011

Dac` am avut cumva impresia c` tr`im vremuri-marf`, în care pasiunile mor pentru c` le „comodific`m“, din reflexe [i hedonisme de consum, Pascal Bruckner vine [i propune un diagnostic ceva mai problematic: nu doar asprimea capitalismului feroce a alterat rela]iile, cu timp de valabilitate din ce în ce mai redus, ci [i idealismele noastre, mai înfl`c`rate ca niciodat`, cînd vine vorba de ceea ce a[tept`m s` primim odat` cu iubirea.

De unde au crescut [i cine a alimentat aceast` lung` list` de cereri, preten]ii [i dorin]e salva]ioniste, care vin la pachet cu idealurile în amor – Bruckner explic` pe îndelete, cu erudi]ie, salturi prin dou` secole de muta]ii în istoria moravurilor [i lungi opriri în timpuri mai apropiate de noi.

Parcursul în care investigheaz` muta]iile provocate de tectonica mi[c`rilor de emancipare declan[ate în mai ’68 (dar [i criza care a urmat contest`rii vechii ordini) este unul în care se g`sesc, atent [i lucid nuan]ate, cîteva concluzii aparent prozaice [i cunoscute, dar prea pu]in valorizate pe scena unde continu` s` se joace ast`zi, parc` mai experimental ca oricînd, dramele dintre un „el“, o „ea“ [i libert`]ile pe care [i le-au cî[tigat fiecare. „Libertatea noastr` în iubire are un pre] ce trebuie bine circumscris“, aten]ioneaz` Bruckner. „Libertatea nu este relaxare, ci un surplus de responsabilit`]i. Ea rezolv` pu]ine probleme, dar multiplic` paradoxurile. Aceast` lume pare uneori brutal` pentru

RECENZII c` este «emancipat`» [i pentru c` autonomia fiec`ruia se ciocne[te de autonomia celorlal]i [i se r`ne[te: niciodat` constrîngeri mai numeroase nu au împov`rat umerii fiec`ruia dintre noi.

Aceast` povar` explic` în parte o anumit` duritate a pove[tilor de dragoste contemporane.“ De dou` secole – aminte[te eseistul – iubirea e convocat` s` alimenteze fel de fel de utopii, s` întrupeze des`vîr[irea, s`-l elibereze pe individ [i s`-i f`g`duiasc` salvarea întru adev`rata sa fiin]`. Ilumini[ti, rousseau-i[ti, anarhi[ti, suprareali[ti [i revolu]ionari hipio]i, cre[tini înfoca]i [i comuni[ti ferven]i, cu to]ii au convocat-o la masa de negocieri a unei lumi cl`dite pe temelii noi. „Prin locurile noastre, iubirii i se cere tot, i se cere prea mult, s` ne încînte, s` ne r`v`[easc`, s` ne r`scumpere. |n nici o alt` cultur` decît a noastr` nu i se atribuie o ambi]ie atît de grandioas`.“ Dup` revolu]ii, negocieri de cutume [i rea[ez`ri, b`trînul ideal e la fel de imperativ! Unde îi facem loc, scinda]i între dorin]a de a ne bucura de toate libert`]ile cî[tigate [i nevoia de ata[ament? – e întrebarea la care Bruckner caut` s` r`spund` analizînd porti]ele, debu[eele [i inova]iile prin care societatea noastr` încearc` s`-l... administreze! Ce fac cei care vor s`-[i tr`iasc` din plin poten]ialul de cre[tere pe cont propriu, în aerul tare al libert`]ilor de tot felul, dar vor [i c`ldura unei leg`turi ocrotitoare? |n principiu, ce pot, cultivîndu-[i atent în]elepciunea [i flexibilitatea! Dincolo de aceast` concluzie, care nu vine înso]it` de nici o re]et`, cartea lui Bruckner, atent cablat` la cotidianul nostru – cultural, social, politic [i inclusiv religios –, erudit`, judicios cînt`rit` [i reconfortant` în esen]`, e un punct de plecare tonic-provocator pentru interoga]iile fiec`rui individ în parte. Cu atît mai justificat` într-o lume în care devine din ce în ce mai limpede c` amor vincit omnia ar avea nevoie de completarea cîtorva termeni de sprijin, identificabili, la o lectur` atent`, în [i printre rîndurile pledoariei lui Bruckner: respect, r`bdare sau generozitate. n Alina Purcaru

37

29,00 lei traducere din limba francez` de Irina Mavrodin

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

SF

spus de fericit; o femeie care a renun]at la avort dup` ce s-a v`zut în 2030 al`turi de iubitul ei din 2009 [i de feti]`; Québec-ul e în continuare în Canada, iar în China este în continuare comunism, ceea ce face ca mi[c`rile de rezisten]` din 2009 s` sl`beasc`; în 2017 moare Elisabeta a II-a, Charles renun]` la tron, iar William face acela[i lucru îndemnînd Parlamentul s` dizolve monarhia etc. Dar acestea sînt doar anticip`ri, obi[nuite la scriitorii de SF, ca [i acelea vizînd anul 2009 în care Sawyer vorbe[te despre un sistem de operare Windows 2009 (ceea ce s-a întîmplat, dar se cheam` Windows 7), despre calculatoare care nu mai sînt prev`zute cu unit`]i de floppy-disk (ceea ce s-a întîmplat), despre Papa Benedict al XVI-lea (care chiar exist` [i exista [i în 2009), despre computerele de grosimea unei foi de hîrtie, numite plate (ei, nu sînt chiar cît o foaie de hîrtie, dar iPad-urile exist` din ianuarie 2010, dup` ce un proiect Apple a fost abandonat în 1998).

Personajele principale ale lui Sawyer sînt doi oameni de [tiin]`, Lloyd Simcoe [i Theo Procopides, cei care au ini]iat experimentul cu care debuteaz` romanul. Unul se vede peste 21 de ani c`s`torit cu altcineva decît iubita lui din 2009, iar cel`lalt nu se vede deloc, asta [i cîteva m`rturii ar`tînd c` în 2030 va fi mort. Lloyd e cît pe ce s` anuleze c`s`toria cu Michiko, Theo caut` în toat` lumea martori care s`-l duc` spre adev`rul mor]ii lui, iar cititorii b`nuiesc o rela]ie viitoare între Theo [i Michiko.

Este o carte despre liberul-arbitru [i despre predestinare, teme discutate în cheie [tiin]ific`, religioas`, filosofic` [i literar`, excurs drag lui Sawyer, cît` vreme l-am g`sit [i în celelalte romane ale sale.

Flashforward este un roman început bine, interesant ca premis`, dar diluat în final. Partea a treia închide toate firele narative, rezolv` destinele celor cîtorva savan]i din echipa de la CERN, aduce [i pu]in` ac]iune în prim-plan, dar... nu. Romanul nu are [i un final pe m`sura ideii. Re]inem ideea, uit`m realizarea.

Unii scriitori de SF tind s` cread` c` ideea [i specula]ia fac totul. Ei bine, nu-i a[a. n

Ideea [i specula]ia Robert J. Sawyer Flashforward Editura Leda, 2011

39,89 lei traducere din limba englez` de Ana-Veronica Mircea

Cititorul român se afl` la a treia întîlnire cu scriitorul canadian Robert J. Sawyer, cî[tig`tor al premiilor Hugo, Nebula [i John W. Campbell Memorial, dup` Alegerea lui Hobson (Nemira, 2008) [i Programatorul divin (Leda, 2009). A[ putea spune c` acest cititor este deja obi[nuit s` g`seasc` în c`r]ile lui Sawyer ni[te idei explozive, bine documentate [tiin]ific, pentru ca apoi s` asiste la o saraband` de specula]ii pe tema consecin]elor acestora. Specula]ii uneori n`stru[nice, alteori foarte profunde, uneori prea c`utate, alteori prea u[or g`site. |nainte de a intra în lumea amintirilor din viitor, mai fac o precizare: dac` a]i v`zut cumva serialul f`cut dup` acest roman, fi]i lini[ti]i, factorul declan[ator [i ideea de baz` sînt acelea[i, dar în rest nu mai seam`n` nimic; un singur personaj din carte apare [i în serial, unde locul personajelor principale – un grup de savan]i – este luat de agen]i FBI, mai cu lipici la public, cum zice chiar Sawyer într-un interviu.

Povestea pe care o scrie Robert J. Sawyer în 1999 (important!) se întîmpl` în 2009 cînd, la CERN, în Elve]ia, are loc un experiment cu scopul de a ob]ine bosonul Higgs, Particula lui Dumnezeu. Experimentul (care chiar a avut loc în 2009) are ca efect o deplasare în timp de 21 de ani, prin care toat` popula]ia P`mîntului tr`ie[te aproape dou` minute în 2030, dup` care totul revine la normal, în 2009. {i aici e loc de specula]ii pentru autor, care chiar se pricepe la a[a ceva. Astfel, apar: un b`rbat care s-a apropiat de Dumnezeu, de biseric`, pentru c` a[a a v`zut în viziunea lui [i n-a vrut s` mai piard` timpul; un b`rbat care s-a v`zut tr`ind exact ca [i în prezent, ceea ce l-a f`cut ne-

38

Michael Haulic`

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

ESEU

O istorie f`r` sfîr[it Alberto Manguel Istoria lecturii Editura Nemira, 2011

Ast`zi, cititul este o practic` atît de banal` încît, la o privire rapid`, o istorie a lecturii n-ar p`rea mai interesant` decît o istorie a mersului pe jos. De fapt, lectura nu este o activitate care s` se desf`[oare dup` acelea[i reguli [i deprinderi, în toate epocile istorice sau în toate spa]iile culturale. Dac` istoria scrisului s-a bucurat de o mai mare aten]ie din partea cercet`torilor, istoria lecturii face obiectul unui interes recent.

O istorie a lecturii nu poate fi decît o „istorie între istorii“, greu de surprins din perspectiv` strict cronologic`, sistematic` [i în serii omogene. Iat` de ce pu]inele încerc`ri de sintez` sînt lucr`ri colective – cum ar fi cea coordonat` de Roger Chartier [i Guglielmo Cavallo (1996). |nc` lipsesc abord`rile care s` recurg` la o privire interdisciplinar` [i care s` redea o perspectiv` comparativ`. Punctul de vedere al istoricului ar trebui completat cu observa]ii venind din antropologie, psihologie, istoria literar`, istoria artei, istoria religiilor etc.

Alberto Manguel [i-a asumat aceast` dificil` sarcin`, alegînd îns` formula generoas` [i mai liber` a eseului [tiin]ific, care îi permite propriul decupaj al teritoriilor explorate. |n pofida titlului, nu avem de-a face cu o istorie cronologic`, deoarece fiecare capitol are structura unei istorii individuale, fapt care nu afecteaz` coeren]a [i fluen]a global` a c`r]ii. Manguel traverseaz` frontierele dintre discipline, deschide ferestre în locuri, culturi, epoci diferite, adun` numeroase elemente disparate [i face conexiuni subtile.

De la t`bli]ele de lut din Babilonia, la rulourile de papirus [i codex, [i pîn` la e-book-ul zi-

RECENZII lelor noastre, autorul contureaz` practicile specifice ale lecturii – cum ar fi lectura cu voce tare [i cea silen]ioas`, lectura colectiv` [i lectura solitar`. |n alte capitole afl`m detalii despre modalit`]ile de înv`]are a cititului, despre evolu]ia punerii în pagin`, de la manuscris la cartea tip`rit`. Ne sînt apoi dezv`luite transform`rile succesive ale suportului material al c`r]ii, locurile [i conven]iile lecturii în epoca modern`, am`nunte despre lectura feminin`, diversele metafore ale lecturii, ajungînd pîn` la lectura interzis`.

Manguel nu uit` nici aspecte insolite, precum furtul de carte sau bibliomania. Textul este sugestiv ilustrat cu imagini apar]inînd iconografiei lecturii, reprezent`ri artistice ale cititorilor din diverse timpuri. |n pofida densit`]ii ei, cartea lui Manguel se cite[te ca un roman de aventuri, datorit` numeroaselor referin]e la experien]ele personale [i a abunden]ei exemplelor savuroase. Anecdotica nu face parte din categoria „curiozit`]ilor“ istoriei lecturii, ci pune în valoare detalii semnificative care dau seama de natura actului lecturii ca „fapt social total“. De exemplu: femeile de la Curtea japonez` a secolului al X-lea erau supuse unui mare num`r de îngr`diri, printre care [i aceea a interdic]iei de a citi texte literare. Pentru a suplini aceast` lips`, femeile [i-au creat propria literatur`, scriind pentru ele însele, cum ar fi celebra Carte de c`p`tîi a doamnei Sei Shonagon. Tot în secolul al X-lea, marele vizir al Persiei, Abdul Kassem, avea o bibliotec` de 117.000 de volume, de care nu dorea s` se despart` atunci cînd c`l`torea, transportîndu-le cu o caravan` de 400 de c`mile. Acestea erau dresate s` mearg` încolonate într-o ordine care respecta clasificarea alfabetic` a titlurilor c`r]ilor pe care le purtau ca povar`. |n Europa premodern`, ordonarea alfabetic` a c`r]ilor devine sistematic` abia în secolul al XVI-lea...

Aceast` minunat` carte a lui Alberto Manguel n-ar trebui s` lipseasc` din biblioteca personal` a cititorului cu adev`rat pasionat, care, negre[it, se va reg`si printre rînduri, pentru c`, dup` cum spune autorul: „Istoria lecturii este istoria fiec`ruia dintre cititori.“ n Alexandru Ofrim

39

49,90 lei traducere din limba englez` de Alexandru Vlad

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

FILOZOFIE

într-un con de umbr` transmisia prin intermediul sirienilor [i arabilor (musulmani sau cre[tini) a corpusului [tiin]ei grece[ti.

O asemenea tez` are conota]ii indiferente fa]` de adev`rul sau falsitatea ei: ea este o tez` politic`, este aliniat` dreptei franceze, orienteaz` receptarea musulmanilor în Fran]a [i pune serioase probleme istoriografiei ideilor. Este înrudit` cu mitul „transmiterii studiilor“ via Atena-Roma-Paris (un mit carolingian a c`rui sonoritate a fost ridiculizat` abia în a doua jum`tate a secolului trecut). Teza lui Gouguenheim a stîrnit în Fran]a un val imens de reac]ii, a fost tradus` în mai multe limbi, a devenit un scandal european, a intrat pe bloguri, jurnale, a devenit un subiect polemic pentru mediile intelectuale cele mai diverse. Am citit o foarte interesant` reac]ie a medievi[tilor, Les Grecs, les Arabes et nous – enquête sur l’islamophobie savante, coordonat` de Philippe Büttgen, Alain de Libera, Marwan Rashed [i Irène Rosier-Catach (Fayard, 2009), care demonteaz` pas cu pas cartea lui Gouguenheim: pentru ei, nu e adev`rat c` arabii nu au nici un aport, nu e adev`rat c` nu ei ar fi sursa principal` a [tiin]ei medievale etc.

Cititorul român, acum, e v`duv: el nu are la îndemîn` aceast` replic` punctual`. El poate îns` gîndi direct miza problemei. El î[i poate spune: [tiu c` finalul gîndirii medievale înseamn` întîlnirea tensionat` dintre tezele cre[tinismului dogmatic [i neoplatonismul greco-arab, care înseamn` univers închis (Aristotel), ierarhie (Proclus), inten]ionalitate (Avicenna), unitate a intelectului (Averroes). {tiu c` modernitatea e fructul victoriei cre[tinismului împotriva acestei idei. {tiu c` e[ecul modernit`]ii m` conduce în mod necesar la singura surs` de salvare, care înseamn` regîndirea originilor ei. Atunci, trebuie s` m` întreb: oare gîndirea e[ecului modernit`]ii nu înseamn` un apel mai serios, mai profesionist, mai onest [i mai lipsit de latinocentrism la gîndirea arab` a marilor ei medievali? O întrebare pentru care cartea lui Gouguenheim merita, f`r` îndoial`, prezen]a ei în român`.

S` nu ne ferim de arabi, ei ne fac daruri Sylvain Gouguenheim Aristotel la Muntele Saint Michel Editura Nemira, 2011

31,90 lei traducere din limba francez` [i postfa]`-interviu de Eduard Florin Tudor prefa]` la edi]ia în limba român` de Sylvain Gouguenheim

Este foarte interesant faptul c` Nemira a publicat acum o traducere româneasc` a c`r]ii lui Sylvain Gouguenheim – Aristotel la Muntele Saint Michel. Am citit aceast` carte în 2009, la un an dup` ce ea a ap`rut în versiune original` la Seuil, [i am fost tulburat de tezele autorului ei, un istoric normalian de la Lyon, care sus]inea lucruri menite s` tulbure cultura [i credin]ele medievi[tilor Fran]ei [i care, odat` tradus` în limba român`, ar trebui s` aib` un efect special asupra c`ruia îmi îng`dui s` meditez în aceste rînduri.

Ideea principal` a c`r]ii lui Gouguenheim este c` arabii nu au avut nici un aport serios în dezvoltarea spiritual` a Occidentului latin medieval, fie c` este vorba despre filozofie, matematic`, astronomie, medicin`, economie sau optic`. Argumentele lui, în general, fie sînt protocroniste, recurgînd la posibilitatea apari]iei, direct în mediul latin, a ideilor din domeniile men]ionate, fie fac apel la diferite evenimente istorice care ar putea sus]ine un transfer al cunoa[terii direct de la greci spre latini, în perioada secolelor XI-XIII, mergînd de la celebra [coal` a lui Alfanus din Salerno, pîn` la organizarea studiului în universitatea din Paris. Centrul de greutate al c`r]ii sale const` îns` în argumentarea tezei conform c`reia traducerile f`cute de Iacob Vene]ianul la aba]ia „Muntele Saint Michel“ din nordul Fran]ei, în secolul al XII-lea, ar fi fost atît de numeroase [i de prestigioase, încît influen]a lor ar putea explica r`spîndirea aristotelismului latin în Evul Mediu scolastic, l`sînd

40

n Alexander Baumgarten

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

ISTORIE

Vechea negustorime ortodox` din Ardeal Ruxandra Moa[a Nazare Sub semnul lui Hermes [i al lui Pallas. Educa]ie [i societate la negustorii ortodoc[i din Bra[ov [i Sibiu la sfîr[itul secolului al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea Editura Academiei Române, 2010

|n lumea academic`, teza de doctorat este similar` probei de m`iestrie din breslele medievale. Ea atest` maturitatea unui profesionist capabil s` produc` noi elemente de cunoa[tere într-un domeniu delimitat. Este [i cazul c`r]ii publicate de Ruxandra Moa[a Nazare. |napoiat` la Bra[ov dup` studii universitare la Bucure[ti, unde s-a format mai ales pe lîng` doamna Olga Cicanci [i profesorul {tefan {tef`nescu, Ruxandra Moa[a Nazare a abordat în teza ei de doctorat o problem` adus` în aten]ia istoriografiei mondiale de Traian Stoianovich: rolul negustorilor ortodoc[i grecofoni în medierea contactelor dintre lumea otoman` [i Europa central` [i în geneza burgheziilor na]ionale din regiune.

Valorificînd [i contribu]iile anterioare ale unor cercet`tori precum Dumitru [i Elena Limona sau Cornelia Papacostea-Danielopolu, Ruxandra Moa[a Nazare ne ofer` o abordare sistematic` a subiectului, în care include atît dimensiunea demografic`, social` [i economic` a fenomenului, cît [i latura cultural` a forma]iei negustorilor ortodoc[i din Bra[ov [i Sibiu. Al`turi de acestea, capitole consistente sînt dedicate reconstituirii universului mental al negustorilor prin intermediul c`r]ilor pe care le acumulau în bibliotecile personale, al tehnicilor profesionale [i al vie]ii cotidiene.

Autoarea valorific` atît informa]ii deja disponibile prin publica]ii mai vechi, cît [i date ex-

RECENZII trase din manuscrisele grece[ti de la Biblioteca Academiei, din Arhiva Guberniului Transilvaniei, p`strat` la Budapesta, [i din documente române[ti, grece[ti [i germane conservate în arhivele bra[ovene. Imersiunea în informa]ia transmis` de izvoare este molipsitoare [i explic` preferin]a autoarei de a enumera ceea ce a g`sit în aceste izvoare; semnificative sînt îns` [i absen]ele, care eviden]iaz` limitele recept`rii culturii luministe sau neperceperea contribu]iilor economice ale fiziocra]ilor sau ale economi[tilor clasici din Anglia aceleia[i vremi. Rezult` imaginea unei burghezii nu prea numeroase, de cîteva sute de familii, care lupt` din greu pentru profit [i pentru recunoa[tere social`. |ncorseta]i de o societate divizat` în st`ri sociale ierarhizate [i supu[i nesiguran]ei economice, negustorii ortodoc[i au impus un model de via]` inspirat din Antichitatea clasic`, îmbinînd valorile mercantile simbolizate de Hermes cu idealul în]elepciunii reprezentat de Pallas Athena. Dincolo de acest model social constrîng`tor, autoarea consemneaz` „discrepan]a dintre discursul despre cinste, corectitudine, reputa]ie [i escrocheriile constatate la nivelul practicii“. Atitudinile fa]` de practicile necinstite r`mîn ambigue. Autoarea observ` c` nu a întîlnit sanc]iuni de tipul excluderii din afaceri pentru escrocherie, eviden]iind totodat` tendin]a grupului de a preveni concuren]a excesiv` [i de a recurge la tot felul de justific`ri [i m`suri speciale pentru a evita declararea falimentului negustorilor care înregistraser` pierderi [i acumulaser` datorii ce îi împiedicau s`-[i continue activitatea. |n mod clar, este vorba de o lume negustoreasc` în care activitatea economic` era înc` sever încorsetat` social, sau care, pentru a folosi grila analitic` a lui Karl Polanyi, nu realizase înc` „marea transformare“ de emancipare a pie]ei în raport cu societatea. Este [i acesta un simptom al precarit`]ii dezvolt`rii de tip capitalist a negustorimii din Bra[ov [i Sibiu de la sfîr[itul secolului al XVIII-lea [i din primele decenii ale secolului al XIX-lea. n Bogdan Murgescu

41

29 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

POLITOLOGIE

pene sînt discutate în cadrul unui capitol separat, în care o aten]ie special` este acordat` Strategiei europene în domeniul S`n`t`]ii pentru perioada 2008-2013. Afl`m c` planurile de ac]iune [i recomand`rile Uniunii vizeaz` direc]ii precum prevenirea fumatului, combaterea alcoolismului, combaterea HIV-SIDA, s`n`tarea mintal` [i m`suri de urgen]` în cazul declan[`rii unor pandemii.

Cele mai interesante capitole sînt cele din partea a doua a lucr`rii, care vizeaz` libera circula]ie a personalului medical [i a pacien]ilor, politicile legate de siguran]a medicamentului [i acordarea autoriza]iilor de punere pe pia]`, precum [i o analiz` comparativ` a sistemelor de s`n`tate din cîteva ]`ri europene. Una dintre concluzii este aceea c` în toate ]`rile europene sistemul de s`n`tate reprezint` o combina]ie între serviciile medicale de stat [i cele private, propor]ia variind de la o ]ar` la alta. O alta este aceea c`, în timp ce ]`rile bogate ale Uniunii î[i permit s` aloce procente de pîn` la 10% din PIB pentru s`n`tate, în cele s`race sistemul r`mîne subfinan]at, cu repercusiuni negative asupra accesului popula]iei la serviciile de s`n`tate [i a calit`]ii actului medical. Ultimul capitol este dedicat sistemului de s`n`tate din România, ]ara noastr` marcând cele mai sc`zute cheltuieli totale pentru s`n`tate per capita din întreaga Uniune European`.

Lucrarea ofer` o bun` sistematizare a principalelor strategii, politici [i documente europene vizînd s`n`tatea public` [i poate fi folosit` cu succes ca instrument de lucru pentru cei care activeaz` în domeniu. Fiind un subiect de ni[`, va atrage în primul rînd aten]ia speciali[tilor, dar poate reprezenta o surs` competent` de informare pentru to]i cei care vor s` afle mai mult despre politicile europene de s`n`tate. Abordarea este una strict tehnic` [i poate c` aici lucrurile ar fi putut fi îmbun`t`]ite prin oferirea cu mai mult curaj a unor interpret`ri, puncte de vedere [i concluzii proprii, care s` transcead` tonul sec, neutru, de directiv` european` ce str`bate întreaga carte [i s` propun` solu]ii concrete pentru rezolvarea, în context european, a marilor probleme ale sistemului de s`n`tate românesc. n

S`n`tatea Europei, s`n`tatea României Cristian Vl`descu, Cristian Bu[oi Politici de s`n`tate în Uniunea European` Colec]ia „Collegium – Politici publice [i integrare european`“ Editura Polirom, 2011

29,95 lei

|n ultima vreme, aproape c` nu e zi în care s` nu auzim lucruri negative despre sistemul de s`n`tate din România. Exodul medicilor tineri, ajust`rile bugetare care duc la închideri de spitale [i mic[or`ri ale fondului destinat medicamentor compensate [i gratuite, întîrzierile cu care farmaciile î[i recupereaz` banii de la Casele de Asigur`ri, r`zboaiele dintre medicii de familie [i CNAS, medicamentele contraf`cute. Sistemul e disfunc]ional, iar lumini]a de la cap`tul tunelului aproape c` nu se mai vede. Or, prin volumul de fa]`, autorii, exper]i în s`n`tate public`, cu o experien]` important` în institu]ii române[ti [i interna]ionale de profil, încearc` s` ne comunice faptul c` lumini]a exist` [i pîlpîie undeva în Bruxelles.

Cu alte cuvinte, speran]a îns`n`to[irii sistemului de s`n`tate din România vine din alinierea ]`rii – nu doar pe hîrtie, ci [i în fapte – la politicile de s`n`tate europene. Pentru a putea aplica politicile europene, trebuie mai întîi s` în]elegem mecanismele care le genereaz` – cred autorii. De aceea î[i încep demersul printro trecere în revist` a structurilor [i institu]iilor cu rol decizional în Uniunea European`, prezentare întins` pe parcursul unui întreg capitol, util celor care doresc s` în]eleag` contextul general al arhitecturii institu]ionale europene.

Un al doilea capitol este dedicat prezent`rii institu]iilor de s`n`tate public` ce func]ioneaz` la nivel european, precum Direc]ia General` S`n`tate [i Consumatori a Comisiei Europene sau Agen]ia European` pentru Medicamente. Politicile [i programele de s`n`tate ale Uniunii Euro-

42

Bogdan Barbu

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

ARTE

Pentru o antropologie istoric` a simulacrului Victor Ieronim Stoichi]`, Efectul Pygmalion. De la Ovidiu la Hitchcock Editura Humanitas, 2011

|n ultima sa carte ap`rut` în române[te, Victor Ieronim Stoichi]` î[i continu` c`ut`rile în jurul conceptului occidental de reprezentare prin investigarea frontierelor dintre sfera esteticului [i existen]`. Mitul lui Pygmalion, sculptorul cipriot care se îndr`goste[te de crea]ia sa [i ob]ine de la zei animarea statuii, devine mitul fondator al unei istorii a simulacrului – paralel` cu paradigma mimesis-ului, dominant` în cultura vizual` occidental` – care ridic` problema limitelor reprezent`rii.

Cartea urmeaz` un parcurs cronologic, pornind de la analiza formul`rii ovidiene a mitului [i sfîr[ind cu capitolul dedicat lui Hitchcock, dar nu este o istorie tradi]ional` a mitului, ci o ocazie pentru autor de a urm`ri „reverbera]iile“ acestuia, care conduc la interogarea statutului ontologic al reprezent`rii. Simulacrul nu este copie, ci existen]`, dar originea sa în imagina]ia artistului îl expune riscului de a fi confundat cu fantasma, cu iluzia evanescent`. {i tocmai de aceea nu percep]ia vizual`, ci proba haptic`, pe care implica]iile erotice ale pove[tii lui Pygmalion o fac manifest`, este tematizat` de mitul operei care prinde via]`. Interdic]ia atingerii operelor de art` în muzee îl priveaz` pe spectator, în viziunea lui Victor Stoichi]`, de o experien]` fundamental`, condamnînd obiectul la statutul de imagine. C`ci strategiile anim`rii pe care autorul le urm`re[te, de la miniaturile medievale la fotografie [i film (în care toate c`ut`rile în jurul inducerii mi[c`rii în imagine î[i g`sesc împlinirea), sînt incomparabil mai variate decît registrul optic: ele au ceva din magia muzicii (care face parte din recuzita lui Pygmalion în varianta

RECENZII sa medieval` din Le Roman de la Rose) [i din misterele circula]iei fluidelor magnetice (pertinente pentru lectura scenariului de animare în iconografia mitului de la începutul secolului al XIX-lea).

Paradoxul mitului operei n`scute f`r` model este c` el implic` o rela]ie r`sturnat` între oper` [i model viu, care presupune dispari]ia operei pentru ca femeia real` s` poat` exista, [i, la limit`, sacrificiul modelului pentru împlinirea operei (ca în cazul legendei vasariene a statuii Bacchus a lui Jacopo Sansovino), ca [i cum via]a insuflat` statuii este luat` modelului, ca [i cum realitatea [i simulacrul nu pot coexista. Dar tocmai aceast` ambiguitate permite deschiderea temei simulacrului c`tre cea a dublului ([i implicit a umbrei, o mai veche obsesie a autorului): în varianta teoreticianului clasicist din secolul al XVII-lea, Giovanni Pietro Bellori, istoriile antice despre dublul Elenei cap`t` o întors`tur` nea[teptat`: acesta era o statuie, natura neputînd egala perfec]iunea unei opere de art`.

Tema dublului este magistral investigat` de autor în analiza filmului lui Hitchcock, Vertigo, unde rela]ia „pygmalionian`“ între regizor [i actri]a din dublul rol principal, oglindit` în dinamica dintre cele dou` personaje principale, instituie un nivel metafic]ional [i transform` filmul întrunul despre „pulsiunile formative“, centrale pentru lectura mitului lui Pygmalion cel pu]in din secolul al XVIII-lea, cînd are loc o deplasare a accentului dinspre tema anim`rii divine c`tre o exaltare a puterii creatoare a omului.

Autorul sugereaz` relevan]a subiectului pentru „societatea [contempoaran`] a simulacrelor [i a am`girilor ei“, f`r` îns` a trece pragul, a face pasul – metaforicul pas, semn al anim`rii statuii – c`tre epoca nou` a imaginii virtuale, poate prea incorporal` pentru Pygmalion.

Periplul de la Ovidiu la fotografie, de la manuscrisele medievale la p`pu[a Barbie, care ne las` s` intuim fantastica erudi]ie a autorului, este parcurs cu gra]ia celui care are priceperea ars celare artem, evitînd astfel riscul pedanteriei academice pe care o lucrare de asemenea anvergur` îl implic` deseori. n Ioana M`gureanu

43

55 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

CARTE PENTRU COPII

diul de proiect), e posibil ca Martin s` ajung` pîn` în zilele noastre, la Elisabeta a II-a [i la nunta prin]ului Will.

Dincolo de „lec]ia“ de istorie, Urzeala tronurilor este de departe cel mai bun roman fantasy pe care l-am citit în ultima vreme. Nu se întîmpl` ca în St`pînul inelelor, care are mai multe conota]ii de basm (Binele absolut lupt` împotriva R`ului absolut [i îl învinge în final). Aici, personajele sînt versatile [i se comport` aproape ca în lumea real`. {i tot ca în lumea real`, eroii mai [i mor, unii chiar în primele pagini.

Mai multe voci au acuzat romanul – [i serialul produs de HBO, care i se conformeaz` aproape în totalitate – de scene nejustificate de violen]` [i de sex. Aici nu vorbim îns` despre o poveste cu zîne, ci despre o lume primitiv` [i complex`, în acela[i timp, o copie aproape fidel` a lumii noastre. S` o interzicem copiilor? De ce am fi ipocri]i, noi, adul]ii ce ne uit`m din plictiseal` la filme cu Bruce Willis ca la o form` de entertainment în care violen]a este doar un ingredient pur comercial? Cît despre sex, ar fi penibil s` vin` barza în aceea[i lume în care bastarzii nu au drepturile fiilor legitimi, iar rela]iile incestuoase reprezint` o practic` „util`“ pentru a p`stra averea [i puterea în familie. Totu[i, nici violen]a [i nici sexul nu fac parte din miza acestui roman fabulos în care George R.R. Martin reu[e[te s` reinventeze o istorie, împletind-o cu elemente fantastice.

Se pare c` dincolo de Zid (construit de oameni pentru a ap`ra Cele {apte Regate de pericole necunoscute) înc` mai tr`iesc uria[i [i copii ai p`durii, într-un ]inut misterios, bîntuit de Ceilal]i, demonii no[tri, ai tuturor. |ns` cea mai mare amenin]are nu sînt ei, ci apropierea Iernii, dup` o Var` care a durat mai bine de zece ani.

Cei care se iau dup` semne spun c` urm`toarea iarn` va fi la fel de lung` [i nimicitoare, iar atunci r`zboaiele oamenilor vor înceta. Astfel, Martin ne reaminte[te la fiecare pagin` c` dincolo de lumea noastr`, plin` de conflicte [i orgolii m`runte, de victorii [i înfrîngeri, exist` altceva, mult mai puternic. I-am putea spune magie. n

Dragonii pot rena[te oricînd!

George R.R. Martin Cîntec de ghea]` [i foc (I).

Urzeala tronurilor Editura Nemira, 2011

87,90 lei edi]ia a II-a traducere din limba englez` de Silviu Genescu

„Urzeala tronurilor: romanul care marcheaz` f`r` doar [i poate începutul detron`rii lui Tolkien“ – scria Newsweek. |ntr-adev`r, J.R.R. Tolkien este considerat de ani buni „regele“ genului fantasy, îns` leg`tura sa cu George R.R. Martin nu este una atît de evident` (în afar` de dublul „R“, desigur!). Cei doi scriitori au ceva în comun – un incontestabil suflu epic ce se întinde pe sute de pagini [i, inevitabil, jongleaz` cu acelea[i teme de inspira]ie mitologic` [i medieval` –, îns` povestesc într-un mod diferit. Trilogia St`pînul inelelor, de pild`, [i seria Cîntec de ghea]` [i foc, din care face parte Urzeala tronurilor, apar]in aceluia[i subgen – high fantasy – ce presupune mitologii inventate [i lumi imaginare, imposibile, uneori paralele cu a noastr`. Totu[i, lumea lui Martin nu este atît de imaginar` precum pare. La o lectur` mai atent`, descoperi o întreag` istorie roman]at` a Regatului Unit (ce altceva ar putea alc`tui Cele {apte Regate din poveste?), începînd de la Aegon Cuceritorul, un prin] de origini str`ine care a unit regatele într-unul singur (vi-l mai aminti]i pe Wilhelm, nu-i a[a?) [i trecînd mai apoi prin nenum`rate reîmp`r]iri teritoriale [i lupte pentru suprema]ie („sco]ienii“ din Nord î[i proclam` autonomia [i î[i aleg un Rege al Nordului), intrigi [i tr`d`ri. |n tot acest timp, Dothrakii – un popor nomad – î[i fac de cap dincolo de Marea |ngust` (Canalul Mînecii, isn’t it?) [i tot de dincolo de mare sosesc preo]ii ro[ii cu Zeul lor unic care îi înlocuie[te treptat pe vechii zei la care se rugau Primii Oamenii [i copiii p`durii (probabil ni[te elfi). Pentru c` seria are deja [apte c`r]i (dintre care ultimele dou` sînt în sta-

44

Adina Popescu

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

cel mai iubit. Ce cre[tin` admirabil`! Nu ar trebui s` m` consider alesul lui Dumnezeu pentru a fi întîlnit astfel de persoane?“ {i mai tîrziu, în 1 noiembrie 1943, îi scrie aceluia[i Axelrud: „Dragul meu prieten, scuza]i-mi, v` rog, impardonabila t`cere. Sînte]i pentru mine o constant` mustrare de cuget: cople[it de prietenia [i aten]iile dumneavoastr`, nici m`car nu am g`sit de cuviin]` s` v` exprim recuno[tin]a mea. Dar v` iubesc mult – doar haosul din sufletul meu (c`ci r`zboiul se prelunge[te f`r` speran]`) m` împiedic` s` v` scriu. |n ultimul timp am compus poeme îndeajuns de triste. |mi voi permite într-o zi s` v` dedic unul...“ Dup` Eliberare, la Paris, cînd Voronca, sc`pat de teroare, a devenit un personaj foarte vizibil, tonul r`mîne acela[i: „Adorabilul meu prieten, scrisorile tale sînt pentru mine un adev`rat reconfort moral. {i chiar aveam nevoie de ele în zilele astea (tot a[a am nevoie s` te v`d de urgen]` pe motive de pleurezie [i alte boli). {tii ce via]` agitat` duc (îmi este imposibil s` g`sesc zece minute de lini[te pentru a-]i scrie o scrisoare lung`, pe care o meri]i). Te iubesc mult [i sînt extrem de fericit c` «Interviul» ]i-a pl`cut. |]i repet, am nevoie de tine, deoarece îmi lipsesc prietenii. Vino repede la Paris... î]i mul]umesc mult, adorabilul meu prieten [i frate...“ Cuvîntul a fost spus: Voronca, acest amant al iubirii, e lipsit de iubire. Sufletul lui este mereu în c`utarea unui altuia, afin. Nu va rezista dezam`girii pricinuite de o aleas` a inimii lui pe care o aduce în Fran]a pentru a descoperi c` ea nu-l mai iube[te. Nu-i va fi de ajuns grija constant` a fostei lui so]ii, Colomba, care continu` s`-l sus]in`. Urm`rit [i de amintirea ororii r`zboiului [i a {oah-ului, î[i va lua via]a în ziua de 4 aprilie 1946.

Ca [i Eminescu, cel din „Rug`ciunea unui Dac“, Voronca este cînt`re]ul iubirii necondi]ionate a existen]ei. Nici o suferin]` nu este îndeajuns de cumplit` pentru a anula magnificen]a Vie]ii. |nc` [i mai mult: via]a individual` poate fi negat` prin actul autoanihil`rii, dar aceasta nu anuleaz` splendoarea Lumii. Rien n’obscurcira la beauté de ce monde. Nimic nu va întuneca frumuse]ea acestei lumi. n

Ion Vianu

Un poet al iubirii absolute Num`rul din iunie (253) al revistei Apostrof public`, prin grija [i cu prezentarea profesorului Carol Iancu de la Universitatea din Montpellier, un grupaj de scrisori ale lui Ilarie Voronca adresate doctorului Samuel Axelrud. Ambii, evrei, amenin]a]i cu exterminarea, împ`rt`[esc exilul în partea neocupat` a Fran]ei celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Axelrud, c`ruia i s-a luat libera practic`, este „lucr`tor agricol“ într-un sat din Hérault, în timp ce Voronca, activ într-o re]ea de rezisten]`, este g`zduit, într-un alt sat, de c`tre înv`]`torul Jean Mazeng [i de so]ia acestuia, Élise. Izbe[te în aceste scrisori recuren]a tonului intens afectiv, care este caracteristica stilistic` remarcabil` a celui pe care Carol Iancu îl desemneaz` drept „poetul modernit`]ii [i al iubirii“.

Tonul revine [i în aceast` coresponden]` intim`, departe de orice manierism literar. „Dragul meu prieten – scrie Voronca la 11 august 1943 –, dac` m-am îndoit vreodat` de existen]a lui Dumnezeu, prezen]a prietenilor no[tri incomparabili Jean [i Élise Mazeng ar fi o dovad` suficient`. Cum a[ putea exprima întreaga bun`tate a acestor oameni? |i cunoa[te]i [i dumneavoastr` (printre alte miracole nu a f`cut [i pe acela de-a ne lega vie]ile?). Doamna Mazeng are ca deviz`: a munci mereu [i a se devota altora. E inutil s` v` spun c` nu m` las` s`-mi deretic prin camer`, s`-mi aduc ap` sau lemne, [i c` are grij` de mine ca [i cum a[ fi fratele ei

45

O contraistorie a filosofiei. Vol. VI. Radicalit`]ile existen]iale de Michel Onfray Hors collection Traducere de Tereza CulianuPetrescu Cele trei radicalit`]i existen]iale care fac obiectul volumului – Thoreau, transcendentalistul epicurian, Schopenhauer, inventatorul unei ontologii negre tragice, [i Stirner, gînditorul unicit`]ii incandescente – converg c`tre o for]` ce poart` numele de Friedrich Nietzsche...

Pre]: 39,95 lei Scara leilor (2 vol.) de Doina Uricariu Colec]ia „Ego-grafii“ Cititorul afl` enorm de multe lucruri despre România anilor 1941-1947, despre condi]iile care au schimbat destinul nostru în urm`toarele decenii, dar [i în perioada tranzi]iei post-comuniste.

Descoper` adev`ruri incredibile, taine îngropate în coresponden]a diplomatic` [i rapoartele serviciilor secrete.

Pre]: 64,95 lei

Adolescentul de F.M. Dostoievski Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Livia Cotorcea Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul – într-o nou` traducere, „la zi“ – ocup` un loc aparte în crea]ia dostoievskian`. Dostoievski zugr`ve[te cu o m`iestrie inegalabil` adolescen]a ca pe o stare de nesiguran]`, ignoran]` [i nedes`vîr[ire, dar [i de bog`]ie [i exuberan]` în care totul este posibil.

Pre]: 49,95 lei Mitra – Seria de autor Doris Lessing Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Anca-Gabriela Sîrbu „Mitra este o explorare a unei lumi primitive, a felului în care ar fi putut s` arate dac` ar fi fost populat` în întregime de femei – ni[te creaturi lene[e, dependente de comunitate, lipsite de scopuri sau inten]ii – [i mai ales a haosului care s-ar fi creat atunci cînd, din senin, f`r` nici o explica]ie, s-ar fi n`scut primul b`iat.“ (The Observer)

Pre]: 27,95 lei

Civiliza]ia. Vestul [i Restul de Niall Ferguson Colec]ia „Historia“ Traducere de Doris Mironescu [i Andreea Mironescu Adresat` deopotriv` istoricilor [i publicului larg interesat de istoria cultural`, Civiliza]ia lui Niall Ferguson î[i poart` cititorii într-o c`l`torie fascinant` în jurul lumii – de pe Canal Grande la Nanjing [i palatul Topkapi din Istanbul, de pe Machu Picchu pîn` pe Insula Rechinilor, din turnurile seme]e ale Prag`i pîn` în bisericile secrete din Wenzhou.

Pre]: 44,95 lei Cartea deschis` a |mp`r`]iei. De la Betleemul na[terii la Ierusalimul |nvierii – Seria de autor „Valeriu Anania“ „Bartolomeu a str`lucit în chip aparte, timp de 18 ani. De altfel, to]i cei care l-au ascultat predicînd, în duminici [i s`rb`tori, [tiu c` el niciodat` n-a urcat nepreg`tit treptele amvonului. Rezultatul? O admira]ie unanim`, la superlativ, inclusiv din partea adversarilor, fie eterodoc[i, fie «casnici».“ (Vasile Gordon)

Pre]: 49,95 lei B`rbatul f`cut din buc`]i de David Lodge Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Ona Frantz Cel mai recent roman al lui David Lodge, tradus în limba român` la numai cîteva luni de la apari]ia în Marea Britanie, B`rbatul f`cut din buc`]i surprinde admirabil fa]etele multiple ale personalit`]ii lui H.G. Wells, înf`]i[îndu-ne portretul unui om sfî[iat de contradic]ii pe cît de stranii, pe atît de profund umane.

Pre]: 39,95 lei Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 – Seria de autor „José Saramago“ Traducere de Simina Popa [i Lavinia Similaru Cuvînt înainte de Pilar del Río Prefa]` de Umberto Eco Ultimele texte scrise de José Saramago, reunite într-o edi]ie inedit`. „Nu este o carte trist`, nu este o carte furtunoas`, este pur [i simplu un adio.“ (Pilar del Río, so]ia lui José Saramago)

Pre]: 29,95 lei

www.polirom.ro

Dimitrie Cantemir [i Nicolae Mavrocordat.

Rivalit`]i politice [i literare la începutul secolului XVIII de Tudor Dinu Humanitas Cartea repoveste[te, dintr-o nou` perspectiv`, vie]ile celor mai însemna]i principi c`rturari pe care i-au cunoscut ]`rile române. |ns` canonul metodei biografice este revizuit drastic de împletirea fericit` a trat`rii istorice [i a analizei filologice.

Abordarea interdisciplinar` este impus`, de altfel, de însu[i profilul protagoni[tilor, deopotriv` oameni de ac]iune [i litera]i.

Pre]: 49 lei Papirus, pergament, hârtie. |nceputurile c`r]ii de Ioana Costa Humanitas Aproape tot ce [tim despre lumea antic` provine din textele care, miraculos, au c`l`torit în timp. Textul nu a r`mas neatins în aceast` c`l`torie, suferind deopotriv` din pricina copi[tilor neaten]i [i a celor zelo[i.

Filologia, ca art` a citirii prin comparare [i confruntare, ap`rut` firesc odat` cu cea dintâi bibliotec`, din Alexandria Egiptului, continu` s` fie o nevoie [i o bucurie – de fiecare zi [i de o via]`.

Pre]: 22 lei Cartea fe]elor. Revolu]ia Facebook în spa]iul social de Alexandru-Br`du] Ulmanu Humanitas, colec]ia Spa]ii publice „Am scris aceast` carte deoarece pentru mine povestea Facebook este fascinant`, a[a cum sunt [i povestea Twitter, povestea Groupon, YouTube sau Wikipedia. Pove[tile care compun povestea social media, modul în care oamenii se folosesc de site-urile de socializare, modul în care acestea ne influen]eaz` sau chiar ne schimb` via]a sunt subiecte care m` intereseaz` ca jurnalist [i ca cercet`tor.“ (Alexandru-Br`du] ULMANU)

Pre]: 25 lei Ceaunul de Kiyoko Murata Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier` Tami, o adolescent` de [aptesprezece ani, î[i petrece vacan]a de var` la bunica.

Cu tandre]e [i delicate]e, o ajut` pe b`trân` în buc`t`rie [i g`te[te în ceaunul negru, de tuci, feluri de mâncare îmbietoare.

Din adâncurile ceaunului par s` se înal]e îns` triste]i, întreb`ri f`r` r`spuns, taine ale familiei, iubiri interzise, în vreme ce bunica reconstituie trecutul cu povestirile ei fragmentare [i memoria ei incert`.

Pre]: 15 lei

Cea mai frumoas` carte din lume [i alte povestiri de Eric-Emmanuel Schmitt Humanitas Fiction, serie de autor De la vânz`toarea modest` pasionat` de literatur` la miliardara arogant` cu trecut misterios, de la so]ia dezam`git` care descoper` c` so]ul ei duce o via]` dubl` la amanta sacrificat` pentru binele familiei b`rbatului iubit, de la de]inuta politic` la prin]esa nonconformist` ce str`bate descul]` str`du]ele unei cet`]i medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimb`, de[i nevoia de fericire r`mâne întotdeauna aceea[i.

Pre]: 25 lei Gr`dina uitat` de Kate Morton Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Bestseller interna]ional vândut în peste 35 de ]`ri Odat` cu descoperirea unor secrete adânc îngropate în istoria familiei sale, Cassandra porne[te într-o c`l`torie ini]iatic`. |ntr-un Cornwall însorit, dar bântuit de fantomele unui trecut obsedant, restaurând vechea cas` a bunicii sale, Cassandra va reu[i s` afle adev`rul despre propria identitate.

Pre]: 39,90 lei |ncepem coborârea de James Meek Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Divor]at, singur, incapabil s` comunice cu semenii, Adam Kellas a ales s` fie corespondent de r`zboi pentru c` nu are nimic de pierdut. Când trupele occidentale intr` în Afganistan, Kellas p`r`se[te Londra [i consemneaz` confrunt`rile cu mujahedinii, dar mai ales tragediile personale ale locuitorilor. |ntr-o ]ar` îndep`rtat` [i str`in`, via]a unui reporter de r`zboi are limite clare, iar în micul perimetru sigur întâlnirile devin previzibile.

Pre]: 32 lei B`rba]i holbându-se la capre de Jon Ronson Editura Humanitas, colec]ia Râsul lumii |n plin R`zboi Rece, armata SUA înfiin]eaz` o unitate ultrasecret`: Batalionul Unu Terra. Instrui]i cu asiduitate, componen]ii ei sfideaz` practica militar` [i legile fizicii, propunând un nou tip de agent: o creatur` în stare s` devin` invizibil`, s` treac` prin ziduri [i s` omoare capre din priviri. Cartea lui Jon Ronson e o relatare acid` a unor ani domina]i nu doar de prostia terorii, ci [i de teroarea prostiei.

Pre]: 35 lei

www.humanitas.ro

© Daniel Mordzinski

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

PROFIL „Nici o carte nu se vinde în zero exemplare“ Paul Otchakovsky-Laurens Editor Printre editorii francezi, e o figur` legendar`. Conduce o editur` mic`, de ni[`, al c`rei prestigiu cî[tigat în timp dep`[e[te cu mult valoarea de pia]` a c`r]ilor publicate. De altfel, Editura P.O.L. nici nu se vrea o editur` comercial`, ci un mic laborator în care se descoper` c`r]ile bune. Paul Otchakovsky-Laurens a ales s` fie editor independent – [i independen]a se cî[tig` inclusiv printr-o anume indiferen]` fa]` de succesul de pia]`.

A devenit editor din întîmplare. |i pl`cea s` citeasc`, dar nu [i-a imaginat c` va lucra vreodat` în domeniul c`r]ii. Student la Drept, s-a întîlnit în facultate cu arti[ti tineri, s-a împrietenit cu un grup de scriitori care editau o revist` de poezie. Aceast` prietenie i-a deschis ochii: perspectiva de a deveni jurist într-o firm`, sau avocat, a început s`-i displac` tot mai mult, în vreme ce via]a de artist îl atr`gea tot mai puternic.

S-a implicat în redactarea acelei reviste, a început s` urm`reasc` scena parizian` extrem de vie, s` frecventeze cercurile de poe]i. |ncetul cu încetul [i-a dat seama c` asta e ceea ce î[i dore[te: s` descopere autori noi. Era, oricum, o

48

conjunctur` bun`: în anii ’60-’70, pia]a de carte era în plin` dezvoltare, mereu ap`reau edituri [i libr`rii. De altfel, [i-a g`sit u[or de lucru la o editur`. Mai întîi ca stagiar într-o editur` mic`, Christian Bourgois, apoi, foarte repede, ca lector angajat la Flammarion.

Pol al literaturii de calitate Ca lector la Editura Flammarion, trebuia s` citeasc` manuscrisele care soseau la redac]ie, s` fac` referate [i, dac` se hot`ra ca acele c`r]i s` fie publicate, s` scrie textele de prezentare de pe coperta a IV-a. A[a l-a cunoscut pe Bernard Noël (ast`zi un autor consacrat). A fost o întîlnire determinant` pentru cariera lui de editor – cu sprijinul acestuia a înfiin]at, mai tîrziu, Colec]ia „Textes“. De la Noël „a înv`]at s` citeasc`“, el i-a ar`tat, printre altele, care sînt instrumentele unui redactor bun. Tot el i-a prezentat mul]i din-

PROFIL

tre autorii pe care avea s`-i publice ulterior. Altminteri, cea mai mare parte a autorilor cu care a avut de-a face la Flammarion erau anonimi: î[i trimiteau manuscrisele prin po[t`. „Era o epoc` romantic` a lumii editoriale, cînd înc` se mai putea face asta.“ Dup` [apte ani, s-a plictisit de rigorile [i ierarhiile acestei edituri mari. Voia mai mult` autonomie, [i editura nu era dispus` s` i-o ofere.

Deciziile depindeau de comitetul de lectur`, iar el voia s` fie independent. A[a c` a acceptat repede oferta Hachette, unde avea s` coordoneze o colec]ie. Succesul c`r]ilor publicate aici i-a determinat pe directori s` transforme colec]ia în departament. Cît prive[te direc]ia acestei colec]ii, ea era „confuz`“ – dup` cum recunoa[te Otchakovsky-Laurens. „Voiam s` public literatur` altfel, voiam proz` [i poezie de calitate, dar care s` fie radical diferite de ceea ce ap`rea la alte edituri. Nu aveam un plan clar, ceea ce definea colec]ia erau gusturile [i afinit`]ile mele. Nu mi-am propus niciodat` s` formulez teoretic sau critic aceste op]iuni, nu m` interesa o abordare metodic`.“ Numai intui]ia a stat la baza deciziei de a publica romanul lui Georges Perec, La vie mode d’emploi (Prix Médicis, 1978). „Am vrut s` devin editor pentru c` am vrut s` am de-a face cu manuscrise, s` întîlnesc autori, s`-i înso]esc pe parcursul carierei.“ Pîn` la urm`, s-a dovedit c` nici Hachette n-a fost o op]iune potrivit` – [i aici existau limit`ri în ceea ce prive[te deciziile pe care le putea lua. Singura alegere plauzibil` era s`-[i deschid` propria editur`. P.O.L., de la ini]ialele numelui s`u. Era un fel de a marca personal op]iunile editoriale. Dar poate fi interpretat` [i din perspectiva paronimiei: pol (pôle) al literaturii de calitate. „M` intereseaz` c`r]ile tulbur`toare, c`r]ile care m` r`scolesc [i care m` fac s`-mi schimb p`rerea despre lume [i literatur`“ – spune Otchakovsky-Laurens. Ce anume face ca o carte s` fie bun`? |n primul rînd, forma irepro[abil`. „Nu exist` carte bun` care s` nu fi presupus, din partea autorului, un efort lingvistic, inventivitate lexical` etc. Nu exist` form` f`r` con]inut, dac` forma e reu[it` înseamn` c` [i con]inutul e subtan]ial. Ce înseamn` o carte bun`? Fiecare carte o spune în felul ei. Dac` promisiunea pe care o

face autorul la începutul c`r]ii se îndepline[te la sfîr[it înseamn` c` [i cartea e valoroas`. Dar cînd hot`r`sc s` public o carte, urm`resc întîi de toate sentimentul de noutate: dac` am mai citit deja ceva similar, nu m` mai intereseaz`.“ La fel ca alte edituri din Fran]a, nici Editura P.O.L. nu public`, decît rareori, literatur` str`in`. „Nu cunosc limbi str`ine, a[a c` nu am competen]e în ceea ce prive[te alte literaturi.“ A delegat redactori pentru autorii de limb` german` sau englez`. „Nu aleg niciodat` c`r]i pe care nu le-am citit eu însumi sau despre care nu [tiu nimic.“ Printre autorii str`ini pe care Otchakovsky-Laurens i-a citit [i i-a publicat se num`r` Dumitru }epeneag. O descoperire „important`“, un autor mare din portofoliul editurii.

Care este rela]ia între editor [i autorii publica]i? Mul]i i-au devenit prieteni, cu al]ii, de[i ar dori s` se împrieteneasc`, nu poate. |nc` mai © Adrian Bulboac`

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

49

PROFIL

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

persist`, printre scriitori, aceast` cutum` c` nu e bine s` fie prea apropia]i de editorii lor. Altminteri, raporturile sînt „normale spre cordiale“. |n orice caz, la P.O.L. nu s-au pus niciodat` condi]ii dure. „|ntre editor [i autor nu exist` un raport de for]`. Public cartea a[a cum o primesc de la autor, cu toate calit`]ile [i defectele. Ca redactor nu pot decît s` fac ni[te recomand`ri, ni[te sugestii, pe care, dac` vrea, autorul le respect`. Dar odat` ce m-am decis s` public o carte, nu mai conteaz` dac` autorul e docil sau nu“ – precizeaz` Otchakovsky-Laurens. |ns` nu orice carte bun` e un succes comercial. P.O.L. [tie foarte bine acest lucru. „95% dintre c`r]ile pe care le public nu merg bine pe pia]`.“ Din cînd în cînd, exist` îns` cotituri în via]a unui autor – el devine, brusc, vandabil.

Primele trei c`r]i ale lui Emmanuel Carrere au fost un e[ec comercial. Ast`zi, Carrere este unul dintre cei mai bine cota]i scriitori francezi, o „locomotiv`“ a editurii. „Exist` [i autori din a c`ror oper` am publicat 30 de c`r]i, chiar dac` nici una nu a mers din punct de vedere comercial.

Asta e! – îi public în continuare pentru c` îi consider valoro[i dincolo de banii pe care îi aduc sau îi irosesc. Oricum, nici o carte nu se vinde

în zero exemplare. Dac` se g`sesc 200 de cititori pentru o carte pe care o consider special`, sînt mul]umit.“ Independent, dar nu periferic P.O.L. este una dintre pu]inele edituri foarte active pe pia]a c`r]ii de poezie. Ast`zi în Fran]a sînt mai pu]ini autori ca în urm` cu treizeci de ani, c`r]ile de poezie se vînd mai prost, dar exist` numeroase edituri mici care sus]in în continuare acest segment de pia]`. Nici reviste de poezie, precum cea la care a debutat Otchakovsky-Laurens, nu mai exist`, în schimb, scena de recitaluri e extrem de dinamic`. Pîn` la urm`, „cred c` publicul nu s-a redus considerabil, a[a cum s-ar putea crede, doar c` [i-a diversificat interesele“, spune editorul. Oamenii prefer` s` prizeze poezia „live“, în loc s-o citeasc`. „Independent“ e sinonim, în Fran]a [i nu numai, cu „underground“ sau „periferic“. E o pist` fals` în cazul Editurii P.O.L., mereu pe val, mereu central`: de aici se d` tonul, [i asta înainte ca tendin]ele literare s` fie remarcate de editurile comerciale mari [i consacrate ca mode. n Matei Martin

© Salon du Livre

50

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

feste futuriste & dadaiste, tuburi de desen, cutii de scrisori, semne de carte, timbre, nasturi, reclame inter/ante/postbelice, sticle cu gît lung, femei la ma[ini de scris, vitrine de libr`rii, paturi din c`r]i. |n aproape fiecare zi un nou obiect se adaug` la spa]iul continuu analogic, în aceea[i rizomatic` scufundare prin amintirile unui Borges, Nabokov sau Calvino. Cartolleria e o lume niciodat` terminat`, ap`rut`, f`r` îndoial`, din mintea unei femei. Aranjarea obiectelor în timp descrie un spa]iu imposibil de traversat dintr-o singur` privire [i de unul singur. Toate obiectele vin din acela[i loc colectiv, world wide web-ul, dar Cartolleria le împreuneaz` cu sens, detectînd obsesia [i tandre]ea fiec`rui viitor [i fost proprietar al lor, înc`rcîndu-le cu poveste.

Dac` ai visa aceast` lume, nu te-ai mai putea trezi.

Modernitatea tîrzie din care ie[im a pus calofilia (un termen totu[i peiorativ) la col], virtu]ile formale fiind privite cu suspiciune. Dar de ce acest atac asupra dragostei de frumos? Ce s` ne sperie cînd vedem cum din haosul [i efemeritatea informa]iei pot s` apar` spa]ii estetice coerente, în care repeti]ia nu e redundan]`, iar formalismul nu plictise[te? De ce po]i vedea în Cartolleria o mie de creioane [i nu te vei plictisi de ele? Ce te face s` vrei s` mergi mai departe, spre începutul acestei munci curatoriale? Internetul a eliberat categoriile democratizînd arhiva. Oricine poate s` devin` web curator, numai c` foarte pu]ini o fac. Pentru c` aventura cere timp, r`bdare [i pasiune. Mintea care te plimb` prin cartolleria.tumblr.com are mai mult decît acestea [i într-o zi vom vedea Cartolleria întrupat` pe o strad` din ora[ul nostru. n

Constantin Vic`

Cartolleria Am ajuns tîrziu s` vizitez Cartolleria – cartolleria.tumblr.com –, dar poate c` nici acum nu [tiu ce am vizitat. Ar putea fi un spa]iu imaginar al istoriei analogice. Sau o zon` a speciilor pe cale de dispari]ie. Este, posibil, arhiva vie a galaxiei Gutenberg realizat` de un curator invizibil care caut`, în adîncimile neb`nuite din digitalia, toate urmele lumii vechi. Pentru c` în Cartolleria s-au strîns în doi ani de zile sute de artefacte care formeaz` un discurs îndr`gostit. |ndr`gostit de atingerea creioanelor colorate, a copertelor inteligente, a afi[elor cu design retro-minimalist; un discurs despre cum fiecare scaun [i fiecare mas` modific` lectura, despre formele, texturile [i pliurile hîrtiei. E un imagoblog (sau fotoblog, dac` vi se pare prea pre]ios) în care cuvintele nu sînt scrise, nu exist` nimic care s` explice ce se poate descoperi, totul curge într-o în]elegere vizual` mut`. Rostirea \i r`mîne celui care î[i dore[te s` viziteze acest loc [i pe p`mîntul tridimensional, nu numai în cyberlumile posibile.

Tema grafic` a Cartolleriei aduce aminte de vechile coperte de la Penguin. Obiectele sînt alese dup` un singur principiu: design bun. Po]i vedea aparate foto sau radio, afi[e de la începutul secolului al XX-lea, coperte celebre de carte, ce[ti de ceai, plicuri de scrisori, caiete de elevi, studen]i sau simpli c`l`tori, firme vechi, ceasuri, scaune, desene de copii, biblioteci, peni]e de stilou, foarfece, rafturi de libr`rii, ochelari, origami, b`rcu]e de hîrtie, pagini din mani-

51

Š Guliver/Getty Images

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

INTERVIU

„Viitorul este altundeva decît în Occident!“ Michel Onfray |n vîrst` de 52 de ani, Michel Onfray este filozoful francez contemporan cel mai bine cunoscut de c`tre marele public, gra]ie scriiturii sale seduc`toare [i unui stil de reflec]ie orientat înspre subiecte iconoclaste. Sus]ine cursuri la Universitatea Popular` din Caen, al c`rei fondator este, [i se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian [i anarhist de stînga. A publicat mai mult de 50 de volume, dintre care în limba român` i-au fost traduse 9.

„|nc` mai trebuie s` descre[tin`m“ A]i scris mult despre necesitatea unui materialism radical [i a unui ateism militant. Nu este religia deja învins` în lumea contemporan`? Mai trebuie înc` luptat împotriva ei?

Religia func]ioneaz` pe dou` niveluri: un prim nivel se refer` la practica religioas`, credin]a în dogme, frecventarea bisericilor, supunerea fa]` de înv`]`turile Vaticanului. De fapt, aceast` religie pare decrepit`, cel pu]in în Europa.

Dar exist` un al doilea nivel, cel al impregn`rii intelectuale: necredincio[i, r`u-credincio[i, agnostici, anticlericali, atei au fost, de fapt, educa]i în spiritul religiilor monoteiste. |mi lip-

se[te spa]iul ca s` ar`t aici cît de mult sînt impregnate de spiritul iudeo-cre[tin etica, politica, estetica [i alte domenii.

Un singur exemplu: gîndirea juridic`. Pretorii no[tri europeni fac o dreptate care presupune, dup` cum ne înva]` cre[tinismul, [i în special Geneza cu genealogia r`ului, c` sîntem liberi, capabili s` facem binele [i r`ul în mod voluntar. Sîntem, deci, responsabili, deci vinova]i, deci în m`sur` s` fim pedepsi]i. Dac` ap`ra]i ideea c` nu sîntem liberi, idee anticre[tin`, ci determina]i de incon[tient, societate, mediu, familie, atunci lan]ul se rupe: responsabilitatea, vina, pedeapsa nu mai sînt valabile. Iat` de ce înc` mai trebuie s` descre[tin`m.

Vorbi]i adesea despre admira]ia dumneavoastr` fa]` de Nietzsche. Considera]i c` are

53

n Michel Onfray (n. 1959) sus]ine cursuri la Universitatea Popular` din Caen, al c`rei fondator este, [i se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian [i anarhist de stînga. Din extrem de diversa lui oper`, care cuprinde mai mult de cincizeci de volume, select`m urm`toarele titluri: Le Ventre des philosophes. Critique de la raison diététique (1989), Physiologie de Georges Palante. Pour un nietzschéisme de gauche (1989), Cynismes. Portrait du philosophe en chien (1990), L’Art de jouir. Pour un matérialisme hédoniste (1991), La Sculpture de soi. La morale esthétique (1993), Ars moriendi. Cent petits tableaux sur les avantages et les inconvénients de la mort (1994), La Raison gourmande.

Philosophie du goût (1995), Métaphysique des ruines. La peinture de Monsù Desiderio (1995), Théorie du corps amoureux. Pour une érotique solaire (2000), Antimanuel de philosophie. Leçons socratiques et alternatives (2001), Célébration du génie colérique. Tombeau de Pierre Bourdieu (2002), La Philosophie féroce. Exercices anarchistes (2004), Traité d’athéologie. Physique de la métaphysique (2005), Théorie du voyage. Poétique de la géographie (2007), La Religion du poignard. Éloge de Charlotte Corday (2009), Le Crépuscule d’une idole.

L’Affabulation freudienne (2010), Manifeste hédoniste (2011).

INTERVIU

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

continuatori în secolul al XX-lea ?

El permite, efectiv, o linie de împ`r]ire în istoria filozofiei secolului al XX-lea – ca s` nu vorbim despre filozofia secolului XXI! Pe de o parte – nietzscheenii, pe de alta – ceilal]i. Nietzscheenii încarneaz` adesea gîndirea critic`, cea din Mai ’68, de exemplu; antinietzscheenii se revendic` de la idealismul platonician, moralismul kantian, spiritualismul cre[tin, iar în politic` se reg`sesc adesea de partea conservatorilor… |l admira]i [i pe Cioran. Crede]i c` rela]ia lui cu filozofia rezist` în continuare?

Este o lectur` de tinere]e care îmi pare legitim` atunci cînd e[ti tîn`r, dar nu la fel de explicabil` mai tîrziu. Dac` în adolescen]` – perioada nihilist` [i sumbr` a tuturor incertitudinilor – nu subscrii acestei viziuni pesimiste înseamn` c` e[ti un mare naiv. Dar s` r`mîi discipolul lui Cioran dup` un anumit timp înseamn` s` nu fi avansat: nu po]i s` te mul]ume[ti toat` via]a cu am`r`ciunea, disperarea, r`t`cirea sau s` eviden]iezi meritele inconvenientului de a te fi n`scut. Ca adolescent, nesigur pe nimic [i, cu atît mai pu]in, pe sine, trebuie s`-l iube[ti pe Cioran. Apoi, dac` aceast` pasiune persist`, se ridic` o problem`: fie Cioran are dreptate, [i atunci trebuie s` termini cu via]a, c`ci la ce bun

s` tr`ie[ti aceast` via]` care n-ar fi decît pur negativism; fie nu termini cu via]a, [i atunci Cioran nu are dreptate.

„Psihanaliza este o fals` [tiin]`“ De ce a]i comb`tut psihanaliza, cu riscul unei imense polemici în Fran]a? |nc` mai crede]i c` este întemeiat` pe o fraud`?

Este o fals` [tiin]` – precum astrologia, clarviziunea [i alte discipline care vin din parapsihologie. Freud a min]it, a inventat vindec`ri, a bricolat cazuri care nu au existat niciodat`, a pretins c` disciplina sa era [tiin]ific`, a pretins c` îngrijea [i c` vindeca – ceea ce este fals. Psihanaliza este o art` a divin`rii, precum magia, care vindec` în limitele efectului placebo. Un filozof nu poate subscrie acestei fabul`ri, ci trebuie s` o demonteze. Asta am vrut s` fac: s` ar`t soclul mincinos al acestei activit`]i asimilabile [amanismului.

Asist`m la declinul Occidentului, sau acesta este preg`tit s` se confrunte cu postmodernitatea?

Occidentul este mort de ceva vreme! {i, odat` cu el, Europa, c`reia i-a trecut timpul. Voin]a de a face o Europ` politic` arat` c` ea nu e-

© Guliver/Getty Images

54

xist`, deci c` nu mai exist`, c`ci a existat, din Evul Mediu pîn` în secolul al XVIII-lea, de exemplu, cu catedralele sale ca semne [i simboluri. Aceast` civiliza]ie construit` pe cre[tinism s-a n`scut odat` cu convertirea lui Constantin, la începutul secolului al IV-lea, [i a intrat în declin odat` cu decapitarea lui Ludovic al XVI-lea, care marcheaz` sfîr[itul modelului teocratic în politic` [i ivirea nihilismului european pe care Nietzsche îl portretizeaz` excelent. De atunci, viitorul este altundeva decît în Occident.

R`mîne filozofia posibil` la începutul secolului XXI, sau este preg`tit` s` moar`?

Moartea filozofiei este o tematic` specific filozofic` ce a permis s` curg` mult` cerneal` filozofic` [i s` se scrie multe c`r]i de filozofie!

Or, filozofia este consubstan]ial` oamenilor: ea exist` de cînd exist` oameni care se gîndesc la raportul lor cu cosmosul, natura, lumea, cu ceilal]i, cu sine, [i va exista atît timp cît vor exista fiin]e umane pe p`mînt.

INTERVIU © Guliver/Getty Images

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

„Pornografia are valorile sale“ Cum vede]i erotismul într-o lume invadat` de pornografie?

Ca pe o ocazie de a încarna posibilit`]ile unui corp descre[tinat [i postcre[tin! Pornografia, într-o lume capitalist` [i liberal`, are valorile sale: cultul performan]ei (puterea maistrului sexual asupra unei brig`zi de muncitori ai sexului), suprema]ia cantit`]ii asupra calit`]ii (acumularea penetr`rilor, multiplic`rile lor), diviziunea muncii (actele sexuale în lan] dup` o ordine bine precizat`, de la dezbr`care la ejacularea facial`, trecînd prin fela]ie, penetr`ri vaginale [i anale), dominarea st`pînilor asupra sclavilor (b`rba]ii posed` femeile), folosirea unui corp formatat (rar b`trîne contraf`cute, aproape întotdeauna femei ref`cute [i siliconate) etc.

Erotismul respinge modelul liberal în favoarea unui model libertin vesel, ludic, contractual, senzual. Pornografia este pulsiunea mor]ii lui Sade din Cele 120 de zile ale Sodomei; erotismul este pulsiunea vie]ii din Noua ordine amoroas` a lui Charles Fourier.

Sînte]i unul dintre filozofii europeni cu cele mai bune vînz`ri în ultimii ani. Cum explica]i acest succes? De ce crede]i c` sînt cititorii atît de interesa]i de c`r]ile dvs.?

Sînt greu de explicat lucrurile acestea. S` zicem c` scriu într-o limb` simpl`, clar`, recurg la o francez` care refuz` neologismele [i obscuritatea, nu m` îngrijoreaz` problemele pur conceptuale, nu scriu filozofie pentru filozofii de meserie, ci, ca to]i filozofii Antichit`]ii grece[ti [i romane, scriu pentru persoana care este interesat` de filozofie în afara universit`]ii [i în perspectiva autoconstruirii. M` preocup` probleme existen]iale: via]a, suferin]a, moartea, iubirea, pl`cerea, politica, bioetica, arta…

Sînt, deci, concret, practic, clar, util – poate c` aici trebuie v`zut un r`spuns la întrebarea dvs. n interviu realizat de Ciprian V`lcan [i Alin Tat traducere din limba francez` de Alina Manea

55

Din opera sa, în limba român` au fost traduse urm`toarele titluri: Pîntecele filozofilor – critica ra]iunii dietetice (2000) [i Ra]iune gurmand` (2000) la Editura Nemira; la Editura Polirom a ap`rut O contraistorie a filosofiei – vol. I. |n]elepciunile antice (2008), vol. II. Cre[tinismul hedonist (2008), vol. III. Libertinii barocului (2008), vol. IV. Extremi[tii Luminilor (2009), vol. V. Eudemonismul social (2010), vol. VI. Radicalit`]i existen]iale (2011); iar Editura Humanitas a publicat recent volumul Freud. Amurgul unui idol.

Mai multe la http://michelonfray.over-blog.com.

POEMUL DIN AUGUST

Eugenia }AR~LUNG~

Gilbert Bécaud c`rînd de colo-colo steaua Poetului mort r`m`sese c` totul era pe furate pe ne[tiute pe sferturi de or` necesar [i suficient secven]e sacadate stroboscopic tot atunci descoperisem muzica vedetelor [tii, trecusem nep`s`toare pe lîng` stelele oarbe ale lui Paris Hilton pe lîng` Beyoncé [i Gilbert Bécaud c`rînd de colo-colo steaua Poetului mort nu crezusem a[a cum nu acceptasem c` smacurile de la Nivea r`zb`teau pe pia]` dup` ani de asidue cercet`ri [tiin]ifice netrucate pl`tite cu bani grei ani îndelunga]i – nu sferturi de or` brusc, muzica [i smacurile veneau spre noi din alt` parte unde sufletul unde mintea iscoditoare unde spiritul – ei bine, nu! spiritul sc`pase [i nu numai eu îmi imaginam cu mare claritate sferturi de or` în care ai acces stroboscopic la un spirit supracortical supracomercial suprasexual departe de toate tenta]iile [i sulemenelile de templele-tuturor-cump`r`turilor r`s`rite ca ciupercile ca topazul mistic ca mîn`stirile moldovene[ti dup` r`zboaiele cu turcii r`mase neschimbate sub stelele oarbe (din volumul biu. poeme [i texte-bloc, Editura Limes, 2011)

57

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

BIBLIOTECA „PARADISO“

era absolut încîntat.

Jake [i Maggie Gyllenhaal (by Marshall Heyman). |n 2002, la o ceain`rie din Chelsea.

Fra]ii se tachineaz` non-stop [i se prostesc ingenuu, pîn` cînd în local intr` Isabella Rossellini, Jake îi [opte[te lui Maggie, care nu în]elege, a[a c`-i scrie pe un [erve]el „Rosilini“, iar Maggie modific` repede în „Rosolini“. Amîndoi adorabili.

Paul Giamatti (by Tad Friend). Preferatul meu. |n 2009, Giamatti jucase în Cold Souls (r.

Sophie Barthes) rolul unui actor pe nume Giamatti care, în urma unui malaise existen]ial, se duce la o firm` de extras suflete. Sufletul lui are form` de bob de n`ut (dup` care dispare, dar pentru restul desf`[ur`rii ac]iunii va trebui s` vede]i filmul). Ideea i-a venit regizoarei dup` ce-a visat c` sufletul extras al lui Woody Allen avea form` de bob de n`ut. Se discut` despre ce form` ar avea sufletele lui Freud, Donald Trump, Jessica Simpson, Slash de la Bon Jovi, Kim Jong II, Sarkozy etc. „Dac` a[ avea sufletul lui Sarkozy, Carla Bruni ar zbura peste ocean, atras` de persoana mea ca vîrful ascu]it al unui compas, sar b`ga la mine în cad` [i-ar începe s` cînte.“ Evan Rachel Wood (by Nick Paumgarten).

Fiica lui Mickey Rourke în The Wrestler, so]ia lui Larry David în Whatever Works. 22 de ani. Centur` neagr` în Tae Kwon Do. |ntr-o pauz` de film`ri cu Woody, merge s` ia lec]ii de trapez zbur`tor la {coala de Trapez din New York. Antrenorul Jeff îi spune: „Cine e[ti în aren`, `la e[ti [i-n via]a de toate zilele.“ Asistenta ei, Danielle: „You look like a falling angel!“ Bill Murray (by Lillian Ross). Cel`lalt preferat al meu. |n miezul nop]ii, de la telefonul din camera lui de hotel (era la Festivalul de Film de la Vene]ia cu Lost in Translation), Bill poveste[te despre via]a în hoteluri, despre cum voia s`-[i ia un inel roz de la Cartier („Ar`ta ca un plasture cu diamante!“), despre cum paparazzi din Vene]ia strigau dup` el, cu puternicul lor accent italian, „Beele! Beele!“, [i, mai ales, despre cum, dup` ce-au luat cina undeva prin Roma, s-au întors cu to]ii la hotel, unde s-au uitat în camera Sofiei Coppola la MTV Europe – „A fost teribil, îngrozitor, ca o muzic` de înmormîntare de pe alt` planet`!“ n

Luiza Vasiliu

Cuno[tin]e De 90 [i ceva de ani, The New Yorker se deschide (dar numai [i numai dup` ce-a trecut în revist` agenda cultural` a s`pt`mînii newyorkeze) cu sec]iunea „The Talk of the Town“. Cinci texte scurte despre cele mai discutate subiecte/personaje ale momentului, scrise nu din avion, cu distan]a la care sînt obliga]i jurnali[tii de la publica]ii mai mici, ci de pe pozi]ii de egalitate, dup` improbabile întîlniri între patru ochi, de ni[te doamne [i domni enervant de pricepu]i [i de seduc`tori textual. Spre marea mea bucurie, cele mai bune buc`]i („pieces“) din ultimii ani tocmai au fost adunate într-o edi]ie special`, de var`, The Talk of the Town visits 50 interesting people, care se cite[te cu sufletul la gur` [i-]i las` un après goût de lectur` dulceamar, ca [i cum tocmai ai f`cut cuno[tin]` cu cutare [i cutare, dar [tii c` n-o s`-i mai vezi niciodat`. Pentru c` mai mult de jum`tate din cele 50 de portrete sînt ale unor actori sau regizori, [i pentru c` portretele însele devin în paginile New Yorker veritabile bijuterii de art` literar`, mi s-a p`rut nimerit s` le fac cuno[tin]` [i cititorilor Dilematecii cu urm`torii: James Franco (by Dana Goodyear). Actor, artist, poet, doctorand în literatur` englez` la Yale. Anul trecut, Franco a prezentat la Muzeul de Art` Modern` (MOCA) din L.A. un performance intitulat „Soap at MOCA“. Soap pentru c` era vorba de înregistrarea live a cîtorva scene din serialul General Hospital, în care Franco jucase, scurt, rolul unui performance artist pe nume Franco. „Nu era nimeni care s` nu fie în cea]`“, iar Franco (nu se mai [tie care dintre ei)

58

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

ESEU Bogdan Dumitrescu

Socialist-Capitalist Network „|n capitalism, omul este exploatat de c`tre om. |n socialism, e invers.“ (proverb polonez)

La ceva timp de la publicarea în aceast` revist` a articolului despre bazele „teoretice“ ale existen]ei realismului socialist-capitalist [vezi (1)] în România, este poate momentul s` propun cîteva exemple relevante dintre autorii [i crea]iile care ar putea fi parte din aceast` manier` original` de a vedea lumea înconjur`toare. Mai ales c` în perioada scurs` au ap`rut mai multe demersuri artistice care pot fi explicate de conceptul amintit.

Elimin de la început creatorii care dup` ’89 au schimbat între ele etichetele de pe borcanele cu r`u [i cu bine, producînd de fapt un fel de realism antisocialist. Este cazul unor texte jurnalistice, literare, al unor produse de art` plastic` (monumental`, dar nu numai) etc. care au fost succesive unor anumite forme de vinov`]ie/revolt`/peniten]`, chestiuni care nu puteau func]iona decît poate la nivelul moral(izator).

Dau un singur exemplu, ca s` nu dezgrop`m pe ziu` moroii – unul, dar relevant: filmul lui Nicolae M`rgineanu Undeva în Est, f`cut pe scenariul lui Augustin Buzura, care, pur, dar [i simplu, îi face pe bandi]ii (din mun]i) eroi [i pe eroii (socialismului) bandi]i.

Sînt [i arti[ti care au avut curajul tineresc de a ie[i din maniheismele postrevolu]ionare – de

60

urm`rit [vezi (2)] prima parte din prezentarea de anul acesta a lui Dan Perjovschi despre spa]iului public românesc ca hibrid înc`rcat atît de seme socialiste, cît [i de cele ale contemporaneit`]ii consumiste.

Reala asumare a realismului socialist-capitalist este recent`. Motivele prospe]imii acestui demers au fost expuse în articolul sus-citat; rezumînd, „sila“ omogen` fa]` de propagandele celor dou` sisteme – atît de cea socialist`, cît [i de cea a societ`]ii de consum – nu putea s` apar` decît dup` tr`irea deplin` [i a deziluziei fa]` de cea de-a doua, proces care a avut nevoie de peste un deceniu de postcomunism.

Cristi Puiu [i R`zvan R`dulescu au fost pionierii din film. |n Moartea domnului L`z`rescu mentalit`]ile remanente sînt descrise în „ram`“ contemporan`. Moartea personajului semnific` poate [i moartea mentalit`]ii vechi, neadaptate la presiunea prezentului cinic. |n filmele lui Corneliu Porumboiu este invers. Ac]iunea lor se petrece în Vasluiul r`mas ca înghe]at în timpul comunismului. Parte din originalitatea propunerii regizorale vine din contrastul dintre canavaua citadin` socialist` [i problemele actuale pe care oamenii [i le pun – dac` ar trebui condamnat consumul de droguri

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

ESEU

sau dac` se poate numi revolu]ie ce s-a întîmplat la Vaslui în ’89. Povestea din filmele lui Porumboiu are un umor amar, venit din în]elegerea esen]ei comice [i tragice, în acela[i timp, a apropierii impermeabile dintre sisteme [i din decep]ia oferit` atît de trecutul socialist, cît [i de prezentul „democratic“.

Amintitirile din Epoca de Aur (Mungiu/Hofer/M`rculescu/Popescu/Uricaru) folosesc un umor mai deplin – venit dintr-un minus de implicare în întîmpl`ri petrecute în trecut, povestite cu mijloacele filmice de azi. Trucul vine ca în celebrul serial Kaamelott al francezilor – în care personajele medievale vorbesc ca parizienii de azi –, din tratarea în manier` contemporan` a legendelor urbane ale anilor epocii comuniste.

Marele exemplu literar este, desigur, Herta Müller. Motiva]ia Academiei suedeze vorbe[te despre „sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezr`d`cina]ilor“. Vorbind despre dezr`d`cinare, Herta Müller se plaseaz` în limbo-ul dintre sisteme: des-fiin]at` de ceea ce a tr`it în spa]iul românesc, ea nu înregistreaz` Occidentul ca pe opusul monstruozit`]ii, realizînd c` nici „dincolo“ nu se g`se[te solu]ia la trama existen]ei. |n literatura 100% româneasc`, lucrurile sînt pu]in mai complicate. |n deceniul zece, s-au publicat în principal „revizuirile“ sus-amintite [i literatur` subiectiv` de sertar sau de mas`. Apoi, în ultimii zece ani, din cauz` c` scriitorul român nu a avut deschiderea spre afar` a scenaristului român de film, la noi s-a scris mai degrab` în genuri pentru consum intern – precum, spre exemplu, literatura legat` de sex.

Operele care au ca subiect realitatea româneasc` actual` (literatura autofic]ional`, literatura-blog etc.) sînt într-atît de referen]iale ale prezentului încît devin anistorice, neinteresate de raportarea la jum`tatea de secol comunist`.

Exist` o alt` serie de c`r]i cu subiectul plasat în trecutul „socialist“ – de exemplu, c`r]i despre copil`ria din epoc`, scrise de Mircea C`rt`rescu, Simona Popescu, Vasile Ernu etc. Autorii în cauz`, neasumîndu-[i îns` în oper` concomitent [i prezentul, nu pot fi susceptibili de contingen]` cu conceptul despre care vorbim.

Am totu[i dou` exemple de dat. Subiectul romanului Degete mici de Filip Florian se refer` la apari]ia unui semn al trecutului stalinist – o groap` comun` – în plin` realitate prezent` a unei comunit`]i de provincie din România de azi. Apoi, Svetlana Cârstean a publicat o cartepoem despre universul semicarceral al practicii în atelierele [colare – Floarea de menghin`.

Stilul asumat baroc, emfatic, ironic, în fapt, face ca poemul s` poat` fi apropiat de conceptul de realism socialist-capitalist, ca pasti[` de literatur` omagial` proletcultist`. |n arta plastic` lucrurile sînt mai clare. Mai ludice, mai autoironice.

Maestrul este aici Ion Bârl`deanu. Colajele sale [vezi (3)] sînt alc`tuite din materia vizual` primordial` a celor dou` tipuri de propagand` – cea socialist` [i cea a comercialului, a star-sistemului, ambele prezente în ziarele [i revistele de dinainte de ’89, din care artistul a decupat personajele [i fundalurile.

Vlad Nanc` este autorul lucr`rii Original Adidas [vezi (4)] din 2005, care înf`]i[eaz` dou` picioare de porc care poart` brandul Adidas pe ele – aluzie la denumirea folosit` în alimentarele de pe vremea lui Ceau[escu. |n 2004, Nicolae Com`nescu picta Wrong Hill [vezi (5)] – lucrare care a constituit [i afi[ul expozi]iei din acest an a artistului, cu titlul Berceni, de la MNAC. |nf`]i[at în culorile ]ip`toare ale afi[elor cu reclame turistice pentru Caraibe, se vede un personaj abia schi]at navigînd pe un windsurf care se îndreapt` spre un orizont unde cor`bii cu pînze ard în fl`c`ri. Pe malul care se

61

ESEU

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

vede în zare, se înal]` Casa Poporului, str`juit` de palmieri. Cînd prive[ti cu aten]ie, vezi c` în col]ul tabloului apare scris în oglind`, ca [i cum ai privi printr-un parbriz, „SPAL~M~ B~...“ |n toamna trecut`, Emanuel Borcescu a panotat soclul fostei statui a lui Lenin din fa]a Casei Scînteii cu patru lucr`ri cu titlul generic Fresca eroului capitalist, care folosesc imaginea [i textele primitive ale propagadei socialiste, descriind realitatea zilelor noastre [vezi (6)]. Textul de pe panoul cu un muncitor în construc]ii spune: „Vile multe construim / |n Pipera s` tr`im.“ Cel de sub imaginea unui personaj îmbr`cat ca în multina]ionale, care vorbe[te la celular: „Oameni mul]i muncesc cu spor / |n afaceri ei dau zor.“ Marilena Murariu a deschis o discu]ie în jurul tablourilor ei din expozi]ia Despre Elena în general [vezi (7)] de anul acesta, în care a încercat s` foloseasc` imaginea Elenei Ceau[escu [i a altor personaje istorice recente, pentru a explica „parabolic“ aceea[i istorie recent`.

Realismul socialist-capitalist poate fi remarcat [i în alte manifest`ri artistice: de mul]i ani, Sarmalele Reci a cîntat melodii de gen – „}ara te vrea prost“, „Nicu Ceau[escu pre[edinte“ sau „Adrian B`sescu“. Forma]ia Guess Who interpreteaz` melodia „Nu ne-am n`scut în locul potrivit“ pe refrenul [i linia melodic` a corului de pionieri „Noi în anul 200“.

Logoul Creative Monkeyz [vezi (8)] – creatorii desenului animat de pe Net Robotzi – este steaua ro[ie comunist` care are în centru, în locul secerii [i ciocanului, o cheie francez` [i o banan`. Creatori români de mod` au propuneri de îmbr`c`minte „casual“ cheguevarist`, baruri

[i restaurante moderne pretind c` î[i au r`d`cinile în cluburile socialiste.

Exist` [i o direc]ie de gîndire critic` apropiat` de „principiile“ realismului socialist-capitalist – cea a revistei de pe Net www.criticatac.ro, un loc unde ni[te tineri intelectuali pun des problemele actualit`]ii prin grila trecutului comunist, uneori îns` u[or cam prea „teoretic“ (poate din teama de a nu fi considera]i neserio[i). * Concluzie: Unele dintre cele mai importante recunoa[teri ale valorii crea]iei române[ti – premii de film la Cannes, expozi]ii la MOMA, Premiul Nobel pentru literatur`, etc. – au fost atribuite unor creatori c`rora li s-a recunoscut originalitatea viziunii, a ideologiei artistice apropiate de conceptul de realism socialist-capitalist românesc.

Poate folosirea acestui concept explicativ (v` satisface marca pur estetic` de „minimalism românesc“ ata[at` tuturor filmelor regizorilor români?) este o solu]ie pentru definirea [i pentru comunicarea mai clar`, în lume, a unui fenomen distinct din cultura româneasc`. * Aten]ie! Bulgarii ne ajung din urm`! Acum doar cîteva s`pt`mîni, un basorelief din bronz al unui monument sovietic din Sofia a fost pictat noaptea [vezi (9)], solda]ii de metal fiind transforma]i în – a[a cum spune [tirea –„iconuri ale culturii pop a Americii capitaliste“ – Santa Klaus, Superman, Ronald McDonald etc. Dedesubt, arti[tii necunoscu]i au scris cu sprayul: „|n pas cu timpurile!“ n

(1) http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/bogdan-dumitrescu-introducere-in-realis-

mul-socialist-capitalist-44369.html (2) http://www.youtube.com/watch?v=yhv47qd_PA0 (3) http://www.hartgallery.ro/index.php?page=artist&id=11# (4) http://vladnanca.blogspot.com/2005/11/original-adidas-in-bratislava.html (5) http://comanescu.blogspot.com/ (6) http://www.incotro.org/survey/2010/emanuel-borcescu/ (7) http://www.modernism.ro/2011/05/09/marilena-murariu-despre-elena-in-general-galeria-simeza/ (8) http://creativemonkeyz.com/ (9) http://animalnewyork.com/2011/06/bulgarian-monument-to-the-red-army-vandalized/

62

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

C~R}I DE PLASTIC

se cere luat` în serios. De exemplu, prin volumul Puterea cuvîntului [i vindecarea spiritual` (2010), semnat de Ileana St`nculeasa; autoarea a mai publicat, tot aici, Femeia în planul lui Dumnezeu [i a citit – de vreme ce citeaz` abundent – Platon, Martin Buber, Evdokimov, Pierre Fontanier, Kahlil Gibran, Dumézil sau Sf. Augustin. Parada de referin]e [tiin]ifice e o poleial`, repede demascat` de faptul c` Ileana St`nculeasa nu scrie niciodat` (!) corect conceptul central al c`r]ii sale: con[tiin]a e ortografiat` „con[tin]`“, cu un singur i, precum – probabil – Dumnezeu e unul singur... {i atîtea alte gre[eli care sparg gogoa[a preten]iilor de competen]`: erori de traducere a titlurilor celebre, compilate din alte limbi (Biblia nu are un capitol intitulat Numeri, ci, eventual, o Carte a Numerelor, în româna c`r]ii, iar nu în italiana sursei ascunse!), traduceri de un uria[ umor involuntar („existen]a mutualit`]ii dintre Dzeu [i om este de nedovedit“), crea]ii lexicale sfertodocte („trupul se volatizeaz`“), ortografii ezitante etc., etc.

Dar poate c` o asemenea carte de înv`]`tur` cre[tineasc` nu este destinat` lecturii specializate ([i cîrcota[e, ca a mea), ci unui cititor simplu, în c`utare de r`spunsuri la problemele sale de via]`. Ce va afla el de aici? Idei cutremur`toare: c` bolile cele mai oribile sînt datorate folosirii rele a cuvintelor. Lepra, de pild`, nu e o boal` în curs de eradicare pe agenda OMS, ci boala pe care o fac to]i cei care bîrfesc, pentru c`, în interpretarea Bibliei dat` de autoare, singura lectur` posibil` e cea literal`! Explica]ii corijente la logica elementar`: „S`n`tatea ne este afectat` [...] dac` nu reu[im s` nu ne displac` nimic“ (mie îmi displace impostura, [i asta m` îmboln`ve[te, nu?) [i o concep]ie suspect-negustoreasc` a rela]iei cu Divinul: „gratuit, prin iubirea Sa, Dumnezeu a f`cut din om s`la[ al Sfintei Treimi“ (e-hei, dac` ne punea la plat`!). Totul, într-o neîn]elegere stupefiant` a esen]ialului („înaintea oric`rei crea]ii a existat Cuvîntul... pentru simplu fapt ca atunci cînd vom fi ap`rut s` nu ne sim]im singuri [i prin El s` între]inem via]a“). R`spunsuri spirituale? Vindec`ri prin dreapta credin]` reiki? Oricum am citi-o, a[a o carte nu este alt decît vînare de vînt. n

Ioana Bot

Logosul în varianta reiki |n puzderia de titluri de literatur` motiva]ional` care invadeaz` pia]a, aliajul dintre „ortodoxia explicat` în stil penticostal“ [i reiki-taozen-feng[ui este cel mai de succes produs al s`r`ciei spirituale cu poleial` neomilenarist` în care înot`m. Edituri harnice ofer`, spre educarea na]iei, c`r]i u[urele, snoabe cît trebuie [i confuze cît duce textul: ele r`spund cu abilitate negustoreasc` unei indiscutabile nevoi de spiritualitate, insinuîndu-se sub aparen]e benigne, acolo unde Biserica tace sau rateaz` por]ile dialogului. C` despre o bine ]intit` negustorie este vorba, o dovede[te cazul unei edituri precum prolifica Dao Psi (www.daopsi.ro), care este de fapt „marc` înregistrat` a Pro MLV Service SRL“ [i de pe site-ul c`reia afl`m c` „nu r`spunde de con]inutul, calitatea sau natura descrierii c`r]ilor“ publicate. Le produce, totu[i, în ritmuri de invidiat; seriozitatea lor este garantat` de speciali[ti afilia]i la Facultatea de {tiin]e Cognitive [i Parapsihologie, avoca]i [i psihologi. Lista autorilor este urmat` de telefonul fiec`ruia, pentru o mai direct` comunicare cu cititorul (oricînd, poten]ial client al unei consilieri psihologice). Pre]urile sînt mari, cam 10 euro volumul; la consulta]ii n-am încercat. |n a[teptarea zilei cînd Humanitas ne va da numerele de celular ale lui Llosa sau Liiceanu, încerc s` m` lini[tesc zicîndu-mi c` e nevoie de toate felurile de c`r]i în gr`dina lui Dumnezeu numit` Bibliotec`. {i c` o negustorie ca Dao Psi

64

Ce s` citim vara asta

colaje de Dan Stanciu

Laura ALBULESCU l Ana ANTONESCU l Mihaela COMAN l Oana DUMITRU Claudia FITCOSCHI l Roxana PETRESCU l Florina P|RJOL l Tiberiu STAMATE

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A N C H E T~

PR-i[tii sînt acei more or less anonimi care creeaz` evenimentele din jurul unei c`r]i nou ap`rute. News-letters, comunicate de pres`, lans`ri, texte promo]ionale, campanii de publicitate, exemplare de protocol – toate acestea sînt în grija lor. Sînt comunicativi [i insisten]i, eficien]i [i genero[i cînd vine vorba de titlurile editurilor unde lucreaz`, dar ce citesc PR-i[tii, cu ce c`r]i pleac` ei în[i[i în vacan]` [i ce ne recomand` s` citim vara asta?

n Laura ALBULESCU (Editura ART) Small is beautiful. De aceea recomand, f`r` rezerve, cochetul volum Mica dietetic` al lui Alex.

Leo {erban (Editura ART), pentru stil, haz [i pentru o cur` de hedonism light, r`sf`]at [i dezinvolt. {i, cum o cur` dietetic` nu e eficient` niciodat` singur`, n-ar strica s` ascult`m [i o alt` voce a lui Alex. Leo {erban, frecventînd cu tandre]e [i Alte camere, alte glasuri de ieri (Editura Pandora-M), primul [i ultimul s`u volum de poezie. n Ana ANTONESCU (Editura Nemira) De obicei îmi propun s` citesc mai multe c`r]i în vacan]a de var`, cele la care nu am reu[it s` ajung în timpul anului, culmea, din pricina altor c`r]i (a[a e cînd lucrezi la editur`). Din lista cea lung`, spre toamn`, voi fi citit sigur dou` volume de povestiri: Puls de Julian Barnes (traducere de Radu Paraschivescu, Editura Nemira) [i Povestirile lui Vladimir Nabokov (traducere de Adriana Liciu, Veronica D. Niculescu [i Anca B`icoianu, Editura Polirom). Pre]uiesc mult po-

vestirea, care în numai cîteva pagini poate ru[ina romane ce acoper` mun]i de hîrtie. Or, Barnes e un maestru al prozei scurte, iar ultima sa carte e special` nu atît prin tehnica literar`, des`vîr[it`, cît prin (im)pulsul autobiografic întrez`rit în tot atîtea personaje [i tr`iri. Nu e o carte trist`, cum mi s-a spus, e doar o privire f`r` perdea asupra rela]iilor umane în intimitatea lor neliterar`, cînd nu mai e nevoie a vorbi explicit despre prietenie, iubire, moarte. Am s` citesc povestirile lui Barnes în zigzag cu cele ale lui Nabokov, cu metehnele [i melancoliile exilului rusesc, cu atmosfera uneori halucinant` a unui „timp pierdut din ale sale, în care personajele sînt adesea spectre ale celor care au fost cîndva, bîntuind prin str`in`t`]uri. Pour la bonne bouche, un fragment din povestirea „Scrisoare c`tre Rusia“ (de numai patru pagini) de Nabokov, care poate p`rea patetic rupt din context, dar care mie îmi aminte[te de fericirea lui Ivan Denisovici: „Ascult`, sînt pe deplin fericit.

Fericirea mea e o sfidare. R`t`cind pe str`zi, prin scuaruri, pe cheiuri de-a lungul canalului,

67

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

sim]ind vag buzele umezelii prin t`lpile g`urite, îmi port cu mîndrie fericirea inefabil`. Vor trece în goan` veacurile [i elevii vor c`sca deasupra istoriei zguduirilor noastre; totul va trece, dar fericirea mea, drag` prieten`, fericirea mea va r`mîne – în reflectarea umed` a felinarului, în curbura prudent` a treptelor de piatr` ce coboar` în apele negre ale canalului, în zîmbetul unei perechi care danseaz`, în toate cele cu care Dumnezeu a înconjurat, atît de generos, singur`tatea omeneasc`.“

vire – Jose Luis Peixoto (Editura Polirom), o carte stranie, din care se iese greu, Medgidia, ora[ul de apoi – Cristian Teodorescu (Editura Cartea Româneasc`), cald`, cu poveste, o bucurie, [i Geamantanul – Serghei Dovlatov (Editura Humanitas), în care „personajele ard la fel de intens ca la Dostoievski, dar într-un iad mult mai vesel“. C`r]ile care a[teapt` s` fie citite în vara asta se uit` acum la mine, t`cute [i demne, nici una nu strig`: pick me. E greu de ales, mai ales cînd stai toat` ziua printre c`r]i, dar din dor de mate [i ca s` m` rup de lume, voi începe cu |mblînzirea infinitului. Povestea matematicii – Ian Stewart (Editura Humanitas). Apoi, trebuie s` citesc Mica dietetic` – Alex. Leo {erban (Editura ART), pentru c` trebuie. L-am tot amînat pe Michel Onfray, care a f`cut atîta vîlv` în Fran]a cu cartea lui, Freud: amurgul unui idol, ap`rut` (Editura Humanitas), pentru c` aveam în cap c-ar trebui s` [tiu mai multe despre Freud înainte de a m` bucura de apusul lui, dar voi avea încredere în Onfray, pare un tip extrem de interesant. Dou` c`r]i de teatru, începute deja, scrise de doi scriitori care m-au prins mai

n Mihaela COMAN (Editura Humanitas) Vacan]`, nevacan]`, e var`, ziua e lung`, o or`, dou` de lectur` pe zi se pot g`si, un drum de sfîr[it de s`pt`mîn` pîn` la mare sau la munte pe care s` ascult`m un audiobook ni se poate întîmpla. C`r]ile pe care le voi recomanda sînt cele pe care mi le-au pus prietenii mei în bra]e [i pe care le-am dat mai departe, entuziasmat` la rîndul meu: Moscova-Petu[ki – Venedikt Erofeev (Editura Cartier), pe care eu n-o mai am, de[i am cump`rat-o de vreo cinci ori (am d`ruit-o cuiva de fiecare dat`), Nici o pri-

68

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A N C H E T~

de mult, m-a[tept s` m` poarte mai departe în lumi complicate, s`-mi dea de gîndit, s` m` fac` s` zîmbesc, s` m`-ntristeze, s` m` tulbure, s` m` bucure: Toate pisicile sînt negre – Carlos Fuentes (Editura ART), [i Toate min]ile tale – Vlad Zografi (Editura Humanitas).

n Oana DUMITRU (Editura Vellant) Vara asta am plecat în vacan]` cu un american aflat la debut [i cu un francez deja celebru. {i cu o hart` – ve]i vedea imediat de ce. Primul autor, Reif Larsen, ne convinge înc` din primele file din Operele alese ale lui T.S. Spivet (Editura Vellant) s` urm`rim un pu[ti de 12 ani care traverseaz` America de la vest la est cu trenul de marf`. T.S. e pasionat de cartografie [i asta se vede în fiecare pagin` desenat` cu h`r]i, diagrame [i schi]e: vedem astfel imortalizate [i apele curg`toare din Montana, [i conversa]iile familiei Spivet din timpul cinei. Povestea excentricului T.S. ne poart` printr-o neobi[nuit` istorie de familie, dar [i printr-o Americ` greu de descifrat doar cu un telescop, patru compasuri [i un teodolit. Nu îl subestima]i, totu[i, pe micul T.S.: este perseverent, minu]ios [i posed` o rigoare analitic` de invidiat. |n plus, romanul e delicios din punct de vedere vizual, iar Stephen King spune despre el c` îi combin` pe Mark Twain, Thomas Pynchon [i pe Little Miss Sunshine. Al doilea autor este Michel Houellebecq, revenit dup` cinci ani cu Harta [i teritoriul (Editura Polirom), un roman tipic houellebecquian în care personajul principal, Jed Martin, î[i începe cariera artistic` fotografiind h`r]i rutiere din ghidurile Michelin. Continu` cu o serie de tablouri de succes reprezentînd meserii [i profesii – ultima lucrare din serie fiind chiar portretul lui Houellebecq, devenit personaj în propria carte. Cu acest prilej sîntem pu[i la punct cu multe detalii din via]a scriitorului, printre care [i explica]ia faimei sale de alcoolic: întîlnirile cu jurnali[tii sînt suportabile doar în stare de ebrietate. Portretul pictat de Jed este dublat astfel de autoportretul cinic [i ironic al scriitorului însu[i care – în carte – este ucis cu brutalitate al`turi de cîinele s`u, Platon. Nu v` face]i griji, în cel`lalt roman cîinele lui T.S. Spivet nu p`]e[te nimic. Are [i un nume pe m`sur`: Foartebine.

n Claudia FITCOSCHI (Editurile Polirom & Cartea Româneasc`) Am a[teptat cu ner`bdare noua carte a lui Ioan Es. Pop – Unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo (Editura Cartea Româneasc`). {i, din cîte [tiu de la prietenii mei (inclusiv cei facebooki[ti), nu am fost singura. |ns` a[teptarea a meritat. Poezia lui Ioan Es. Pop te (poate) face praf. Deoarece: „cînd eram mic visam s` fiu [i mai mic. mai mic decît masa, mai mic decît scaunul, mai mic decît cizmele mari ale tat`lui. cît un cartof, atîta m` visam. pentru c` prim`vara pe cartofi îi puneau în p`mînt [i gata, pîn` toamna nu-i mai nec`jeau. m` visam în cuib, printre ei, dormind cu dulcea]`-n întuneric, întorcîndu-m` pe-o parte [i pe alta vara iar apoi c`zînd din nou în somn. [i toamna s` m` trezesc tot nedormit [i tot nesp`lat ca fra]ii mei [i cînd s` dea cu sapa-n noi, s` sar deasupra [i s` le strig: nu mai s`pa]i, nu mai s`pa]i, c`ci vin acas` de bun`voie, dac`-n prim`var` m` pune]i la loc, [i prim`vara s` fiu primul pe care îl arunc` înapoi în cuib [i tot a[a, s` r`mîn s` dorm mereu, din cuib în pivni]` [i din pivni]` în cuib, ani mul]i, neîntors [i uitat.“ Asta dup` ce m-am delectat cu Orice. Uverturi & Reziduuri, al doilea volum de versuri al lui Sorin Ghergu] (Editura Pandora-M), pe care mi-am propus s`-l recitesc cu o regularitate matematic`. Cum eram foarte preocupat` s` aflu c` „ce este este pentru c` ce a fost a fost cum a fost [i ce va fi va fi cum

69

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

va fi pentru c` ce este este cum este. {i ce este e ce nu a mai fost [i ce va fi va fi ce nu mai este – ba nu – ceea ce a fost e ce nu mai este, ce va fi va fi ce este sau altceva, (...pu]in a fost, mult nu mai este) ei dr`cie (ce este este o problem` de ontologie)“, Orice a picat la ]anc. Umorul [i jocurile interxtextuale fac ca Orice s`-]i plac` mai mult decît orice. |n privin]a c`r]ilor pe care le iau cu mine în vacan]`, am preg`tit deja: Cimitirul din Praga – Umberto Eco (Editura Polirom), Harta [i teritoriul – Michel Houellebecq (Editura Polirom), O poveste – Alessandro Baricco (Editura Polirom), Autobiografia lui Alice B. Toklas – Gertrude Stein (Editura Humanitas), Cazul Jane Eyre – Jasper Fforde (Editura Humanitas Fiction), Generation P – Victor Pelevin (Editura Curtea Veche), Alte camere, alte glasuri de ieri – Alex.

Leo {erban (Editura Pandora-M) [i Mica dietetic` – Alex. Leo {erban (Editura ART) etc.

inimii de Anita Nair (Editura Leda) este o poveste de dragoste interzis`, dulce ca nectarul unui fruct exotic [i complicat` precum comportamentul uman. De la prima lor întîlnire, Radha, personajul principal feminin, este atras` de Chris, tîn`rul enigmatic ce poart` cu el un violoncel [i vrea mereu s` afle cîte ceva despre trecut. Dar trecutul este mai surprinz`tor [i mai complicat decît se a[teptau. A[adar, trei titluri atît de diferite, dar totodat` atît de perfecte pentru lectura din aceast` var`.

n Roxana PETRESCU (Grupul editorial Corint) C`r]ile alese de mine au cîte un pic din toate elementele care fac, din punctul meu de vedere, lectura ideal`. Dup` fapt` [i r`splat` de Kate Atkinson (Editura Leda) – mister englezesc de cea mai bun` calitate, \ntr-un roman care îmbin` elemente de thriller [i episoade dramatice emo]ionante; o întîmplare petrecut` într-o var` la Edinburgh, în timpul celui mai mare festival artistic din lume (Festivalul Fringe), va schimba vie]ile tuturor celor implica]i [i, fie c` î[i doresc bani sau dragoste, fie c` viseaz` la mîntuire sau evadare, to]i ajung, în cele din urm`, s`-[i descopere de fapt propria esen]`. Dup` un mistery veritabil care te ]ine cu sufletul la gur` [i te face s` cite[ti pe ner`suflate cele 528 de pagini, îmi continui c`l`toria în filele unui bestseller spaniol pasional [i savuros unde autoarea îmbin` perfect istoria din preajma R`zboiului Civil spaniol [i din cel de-Al Doilea R`zboi Mondial cu exotismul [i politica, devotamentul [i tr`darea, iubirea [i prietenia, aventura [i suspansul. Personajele din Iubirile croitoresei de Maria Duenas (Editura Polirom) sînt fermec`toare [i reu[esc s` te prind` [i s` te surprind` pîn` la final. Deja simt aromele Indiei [i am [i de ce – romanul Cele nou` chipuri ale

70

n Florina P|RJOL (Editura Trei) Habar n-am ce anume citesc PR-i[tii, probabil c` se apropie mai ales de c`r]ile pe care le promoveaz`, dar m` îndoiesc c` se limiteaz` cineva doar la asta. Eu sînt mai burghez`, m` simt destul de pu]in confortabil într-o breasl` [i nici n-am de transmis mesaje „comunitare“ în acest sens: cred c` exist` gust [i preferin]e personale, indiferent c` faci PR într-o editur` sau e[ti vînz`tor la chio[c. Sigur, f`cînd PR în zona asta, ajungi s` cite[ti tot felul de c`r]i pe care, în alte condi]ii, nu le-ai fi citit: realist vorbind, nu toate î]i plac, dar tuturor trebuie s` le g`se[ti publicul. De acord, libertatea – tradus` în timp liber pentru alte lecturi – scade, îns` experien]a în sine te apropie de publicul viu, te cur`]` de ni[te prejudec`]i, î]i poate face cu adev`rat bine.

Dintre apari]iile noi ale Editurii Trei recomand c`lduros pentru vacan]` romanul lui Féix J. Palma, Harta timpului, o metafic]iune istoriografic` bine scris`, perfect articulat` narativ, cu mult story. Palma e un prozator spaniol tîn`r care [i-a f`cut mîna scriind povestiri, [i rezultatele acestui exerci]iu se v`d în performan]a – extraordinar`, avînd în vedere c` avem de-a face cu un debut în genul romanesc – cu care el îmbin` etajele epice f`r` s` rezulte o fojg`ial` în care s` te pierzi sau, [i mai r`u, plictise[ti. Plus c` execu]ia e satisf`c`toare [i la nivel stilistic. Iat` prima propozi]ie (criteriu dup` care mai cad rapid, uneori, în plasa cîte unei c`r]i): „Andrew Harrington [i-ar fi dorit s` poat` muri de mai multe ori, doar ca s` nu fie nevoit s` aleag` un singur pistol dintre toate pe care tat`l s`u le p`stra ca pe o comoar` în vitrina din salon.“ Citesc tot felul de c`r]i de „gastronomie“ (imaginar gastro-

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

A N C H E T~

nomic, dar nu numai) pentru un proiect personal de cercetare. Iar de pl`cere citesc [i eu zilele astea – cu un retard considerabil, dar mai bine mai tîrziu decît niciodat` – Amor intellectualis de Ion Vianu (Editura Polirom). {i recitesc Jurnalul fericirii de N. Steinhardt (Editura Polirom), cu o bucurie demn` de cartea recordurilor. Cam atît.

Da]i-mi o disperare adev`rat` – fuga [chiopului [i b`taia orbului – [i-am s` clintesc p`mîntul.“ F`r` titlu de Cosmin Per]a, pentru c` autorul e un poet care pare s` arate c` mai exist` poezie dincolo de Nimic-ul c`rt`rescian. {i, de[i [tim c` totul (nu m` refer aici la volumul lui M.C.!) a fost spus deja de nenum`rate ori, versuri precum acestea mai mi[c` ceva în noi: „Nu în]eleg de ce, uneori, / M` pa[te vanitatea gîndului c` a[ fi un poet bun. / Numai ast`zi, de exemplu, în condi]ii total insalubre, / Am ascultat cinci poe]i cu mult mai buni decît mine. // Nu erau dintre cei cu vreo cot`, nici m`car dintre cei cunoscu]i, / Erau cinci poe]i, poate [ase, care nu erau de prin ]ar` sau dinafara ei, / Ci chiar din cartierul meu. / […] Nu sînt un om bun, nu sînt un credincios, nu sînt un poet de invidiat. / Am v`zut ma[ini cu mai mult` vlag` în ele, am v`zut ierburi / Cu mai mult` dreptate, am mirosit haznale mai frumos mirositoare, / Am pip`it [chiopi cu mai multe picioare, am auzit fier`straie, / am gustat vin. / {i atunci cum s` vorbesc eu despre moarte, cînd moarte este / numele meu?“. n

n Tiberiu STAMATE (Editura Paralela 45) Zen. Jurnal 2004-2011 de Mircea C`rt`rescu (Editura Paralela 45), pentru c` pe cele 600 [i ceva de pagini autorul pare s` arate c`, dincolo de v`ic`reala în fa]a „neantului valah“ [i a crizei existen]iale/literare pe care o parcurge (semn c` e un mare scriitor sau nu, r`mîne s` vedem fiecare), mai exist` via]` dup` Nimic. {i pentru rînduri ca acestea, care dovedesc totu[i c` [tacheta lui M.C. e foarte sus [i c` vrea s` joace jocul la un nivel care altora le d` transpira]ii reci: „Asta e, aici sîntem. Mereu am g`sit puterea s` for]ez în momente de disperare, dar acele momente se-n`l]au peste sol ca pinioanele unei ro]i din]ate [i-mi puteam sprijini talpa de ele. Acum disper`rile mele însele sînt tocite pîn` la p`mînt [i talpa-mi alunec` peste ele.

anchet` realizat` de Marius Chivu

71

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE

Radu Paraschivescu

Rai care erai Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“.

Vom publica în fiecare num`r cîte una.

Vor mai urma (nu în aceast` ordine) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel, Mircea C`rt`rescu [i Radu Pavel Gheo.

Nu tr`iesc în miezul unui ev aprins, ci într-un aprilie vesel ca un bocet de v`duv` bosniac`. M` hurduc bezmetic [i aud glasul ro]ilor de tren ca pe o bomb`neal` metalic` [i sacadat`, care nu-mi d` voie s` dorm. Mi-e cu neputin]` s` încerc, ce îndr`zneal`!, reluarea visului întrerupt de soneria de[tept`torului, în care o ap`rasem pe Gabriela Sabatini de ni[te golani cu gînduri lacome, pentru ca apoi s` m` bucur de recuno[tin]a ei lasciv`. Cînd m` d`dusem jos din pat, Gabriela tatonase deja cîteva variante de mul]umire, punîndu-[i în valoare dreapta, reverul [i mai ales smash-ul [i debarasîndu-se de haine pe m`sur` ce exersa loviturile. Dar exact în clipa cînd î[i prinsese bikinii cu degetele, preg`tindu-se s`-i dea jos, sfredelul sonor al ceasului îmi g`urise visul [i-mi smulsese o înjur`tur` mustind de obid`.

Trenul înainteaz` greu, de parc` ar tîrî dup` el toate p`catele lumii. |n vagon e, vorba lui Norman Mailer, „întuneric ca-n cur“. Naveti[tii cu abonamentul vîrît în buzunarul de la piept puf`ie cu tîmplele rezemate de geamuri, dornici s` smulg` dimine]ii m`car iluzia somnului. Miroase a n`cl`ial`, a marasm, a ]uic` pe stomacul gol [i a closet. Miroase a chilo]i jilavi [i a pufoaice nesp`late. Miroase a ratare. Vagonul scîr]îie sau geme, în func]ie de amplitudinea curbei. La clasa a doua e mai bine ca la a-ntîia, fiindc` nu sînt purici. Pe blati[ti îi recuno[ti f`r` probleme. Dorm [i ei, dar între ar`t`torul [i mijlociul mîinii ]in înfipt` bancnota care le asigur` transportul clandestin pîn` unde-or avea de mers. Suflet caritabil, na[ul p`[e[te pe vîrfuri [i le extrage delicat obolul dintre degete, atent s` nu tulbure abandonul

72

morfeic. |n rarele ocazii cînd g`se[te pe cineva cu bilet, se ab]ine cu greu s`-i arunce o c`ut`tur` ostil` [i cîteva vorbe de la obraz.

M` uit la ceas. Nu mai am mult [i trebuie s` cobor. Pe geam nu se vede aproape nimic.

Ici [i colo, lumina unui cantonier insomniac sparge bezna, revoltat` de cerneala care înv`luie tot. |ntunericul are un „ce“ hr`p`re] care m` înfioar` cînd îmi lipesc nasul de geam. Am impresia c` e gata s` pulverizeze sticla [i s` dea n`val` în tren, ca un duh colindat de ideea c` lumea e prea mic` pentru el. Trebuie s` fiu atent s` nu ratez coborîrea. Din cîte-am aflat, trenul st` cel mult o jum`tate de minut în halt`. Ca [i cum n-ar avea r`bdare. Ca [i cum magnetul sor]ii l-ar atrage cu alte promisiuni. |n locul `sta t`v`lit prin smoal`, în care m` preg`tesc s` descind, [arpele ruginit nici m`car nu fluier`, cum o face în alte g`ri. Ocrotit de discre]ia mecanicului, î[i las` înc`rc`tura aproape pe furi[, parc` ru[inat de propria fapt`, pe o limb` de ciment spart prin care cre[te iarba, pentru a pleca apoi în t`cere prin cîmpia b`n`]ean`, spre noi locuri uitate de timp, de Dumnezeu [i de cei mai mul]i dintre oameni: Saco[ul Mic, Uliuc, Urseni, Semenic, Giroc.

Dup` ce trenul se îndep`rteaz`, r`mîn nemi[cat, ca protagonistul unui film ticsit de trimiteri adînci. |mi mijesc ochii, aprind o ]igar` în c`u[ [i cercetez decorul. O halt` pustie, o fîntîn`, doi-trei copaci [i, ceva mai încolo, la cîteva sute de metri, negreala unui tsunami încremenit, prin care ochii nu pot fora la ora asta p`c`toas`. Atît. |ncerc o stinghereal` ciudat`, de parc` a[ fi nimerit din gre[eal` într-un

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE t`rîm unde intru[ii sînt r`u v`zu]i [i prost primi]i. Dup` ce termin ]igara [i-i strivesc mucul sub pantof, m` cuprind cu bra]ele [i mai stau a[a un minut-dou`, sperînd proste[te s` se lumineze dintr-odat`. Pîn` la urm`, o iau din loc, trec peste linii [i ajung lîng` placa neagr` pe care scrie cu litere albe CHEVERE{. Bine m`car c` nu s-a l`sat cea]a [i c` am coborît unde trebuia. Dac` nimeream la Saco[ul Mic sau la Uliuc?

Un prieten îmi spusese c` la cîteva sute de metri de halt` se afla [atra care-o ad`postea pe Lela, cea mai frumoas` ]iganc` din jude], dup` care umblau to]i junii smeazi ai ]inutului. Acum îns` nu v`d nici urm` de [atr`. O aluzie indigo lumineaz` o ]and`r` de cer [i-mi aduce aminte de taberele de alt`dat`. {i de verile cînd mergeam la cules de mere în remorci de camioane, rîzînd de b`trînele care puteau s` se suie doar dac` le-mpingea cineva de fund [i cîntînd piesele Phoenic[ilor cu zurbagiii din ga[c`. F`r` s`-mi dau seama, încep s`-mi îngîn mie însumi, cu glas [optit, ca s` m` îmb`rb`tez pentru ce m` a[teapt`: }ig`nie, rai Rai care erai Caravanserai Foc ardea.

Raiul meu beteag De pe alt meleag Cît îmi e[ti de drag Nu [tiu cum.

Nici [atra, nici Lela nu r`spund convoc`rii muzicale, cum s-ar fi întîmplat, poate, dac` regizorul vie]ii ar fi turnat o comedie fantasy corect` politic. M` scarpin în cap [i-mi dau seama de m`rimea nes`buin]ei. Regretele r`sar tardiv, cum le [ade bine. Dup` o scurt` discu]ie cu impiegatul, ies din c`su]` înso]it de surîsul lui sceptic. |l întrebasem cum ajung la ta-

b`ra de pionieri [i m` privise cu solicitudinea pe care te sim]i obligat s` le-o ar`]i infirmilor.

– Acum ai venit? m` întrebase, aprinzîndu-[i un Amiral.

– |hî. Cu personalul de Buzia[, r`spunsesem cu un soi de mîndrie al`turea cu drumul.

– P`i atunci, n-ai încotro. Tre’ s-o iei prin p`dure.

– Pe unde?

– Ie[i de-aici, faci dreapta peste pode] [i-o ]ii înainte. Tot înainte, adaug` el, cu un apropo pionieresc.

M` crispasem întrucîtva, dar nu voiam s` par fricos.

– E mult de mers?

– Destul. Unii fac dou` ore, altora leajunge una jumate. Depinde ce catalige ai.

Cînd s` pun piciorul pe pode]ul de lemn pe jum`tate putred, impiegatul iese din d`r`p`n`tura în care î[i duce zilele [i-mi arunc` un sfat, parc` pentru a nu-[i împov`ra con[tiin]a: – Ai grij` [i ]ine-aproape de stîlpi. S` n-ai surprize.

Ridic din umeri [i dau s`-l întreb ce surprize, dar nu mai am cum. A închis deja u[a în urma lui – suficient de tare ca s`-mi dea de în]eles c`-[i pierduse destul timp cu mine. |i respect îndrum`rile [i str`bat pode]ul, uitîndu-m` la firicelul de ap` de dedesubt, în care luna sclipe[te complice. Urmeaz` o por]iune de p`mînt înt`rit – nu mai plouase de aproape dou` s`pt`mîni – [i apoi m` trezesc la marginea valului negru pe care-l v`zusem la coborîrea din tren. P`durea. P`durea de la Chevere[.

E momentul cînd se produce declicul. M` abandonez unei scurte sesiuni de autodescoasere. |ntrebare: De unde [i pîn` unde stîlpi de beton în p`dure? R`spuns: O s` v`d. |ntrebare: {i de ce m` rog ar trebui s` m` ]in aproape de ei la traversare? R`spuns: Fiindc` în p`dure tr`iesc tot felul de jivine, unele neprie-

73

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960) este scriitor, traduc`tor [i gazetar.

A absolvit cursurile Facult`]ii de Filologie din Bucure[ti, a lucrat ca profesor de englez`, bibliotecar [i documentarist, apoi ca redactor la editurile Olimp, Elit [i RAO. Din 2003, este editor la Humanitas.

A publicat dou` romane (Efemeriada [i Balul fantomelor), un volum de povestiri (Bazar Bizar), unul de eseuri despre necinstea \n sport (Fanionul ro[u), a alc`tuit un Ghid al nesim]itului [i o colec]ie de perle Fie-ne tranzi]ia u[oar`! Este traduc`tor [i coautor a dou` lucr`ri de referin]` din literatura sportiv` (Enciclopedia Larousse a fotbalulului [i Jocurile Olimpice de la Atena la Atena: 1896-2004) [i a tradus aproape [aizeci de c`r]i din autori englezi, americani, canadieni [i francezi (Salman Rushdie, Julian Barnes, William Burroughs, Kazuo Ishiguro, Jonathan Coe, David Lodge, Virginia Woolf, François Mauriac, Nick Hornby [.a.). În prezent de]ine c\te o rubric` \n Idei \n dialog, Evenimentul zilei [i Gazeta Sporturilor.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE tenoase [i majoritatea fl`mînde. |ntrebare: Ce e p`durea de la Chevere[? R`spuns: Unul dintre locurile de vîn`toare preferate ale lui Ceau[escu. |ntrebare: Ce vîneaz` Ceau[escu, în mijlocul camarilei sau al`turi de al]i [efi de stat? R`spuns: Mistre]i. |n fine, întrebare: Cum sînt? |n fine, r`spuns: Dobitoc.

Cum am ajuns aici? Din gre[eal` în gre[eal`, ocolind cu o deta[are firoscoas` sfaturile celorlal]i. Cine te înva]` de bine î]i vrea r`ul, îmi spusesem, blocat într-o c`po[enie pre[colar`. Acceptasem s` ]in locul unui coleg de cancelarie [i s` merg în locul lui la o consf`tuire (mmm, dulcea esen]` lemnoas`!) cu directorii organiza]iilor de pionieri ale [colilor din jude]. Asta fusese prima eroare. A doua, evident mai mare, fusese deplasarea pe cont propriu. Refuzasem un loc în autocarul care ar fi trebuit s` m` culeag` cu o sear` înainte din centrul Lugojului [i s` m` depun`, f`r` incidente de parcurs, în fa]a cabanei unde urma s` se ]in` consf`tuirea. |n cazul în care l-a[ fi acceptat, ar fi trebuit s` sacrific nesacrificabilul: un meci al lui Real Madrid transmis de Radio Televizija Beograd. {i nu orice meci, ci ditamai returul unei finale de Cupa UEFA cu FC Köln, dup` ce, în mod misterios, nem]ii cî[tigaser` în tur cu 2-0. Existau [i la mine, ca în mintea [i în sufletul fiec`ruia, zone în care aripa compromisului n-avea voie s` ajung`, iar meciurile lui Real erau, din punctul `sta de vedere, tabu. Dac` tot se punea problema unui sacrificiu, el trebuia s` vin` de la mine. |n fond, nimic nu se compara cu pasa lui Martin Vázquez, cu [utul lui Michel, cu sprintul lui Camacho, cu [pagatul lui Gordillo cel cu jambierele c`zute, cu preluarea lui Valdano, cu driblingul lui Butragueño [i cu tumba lui Hugo Sánchez. De dragul lor, puteam s` risc orice, inclusiv propria integritate. Fizic` [i mental`. {i uite c` le riscasem.

Dac` stau acum singur pe o limb` de ciment cr`pat în halta Chevere[, la cinci dimi-

74

nea]a, e fiindc` seara trecut` n-am vrut s` renun] la s`rb`toare. Sigur, a meritat. „Los merengues“ au înfipt cinci pumnale în pieptul nem]ilor, dup` ce ace[tia marcaser` primii [i-[i îng`duiser` erezia speran]ei. Fascinat de g`selni]`, comentatorul sîrb a deschis registrul de simboluri zoologice [i a conchis, cu o serie de r`gete exuberante, c` taurii r`puseser` ]apii.

Acum îns`, pe cînd cantonierul se retrage în colivie ca s`-[i continue somnul pîn` la apari]ia urm`torului personal, iar eu îmi ascut din]ii cu limba ca s`-mi iau inima în ei, amintirea meciului î[i pierde treptat din str`lucire. |n locul ei se instaleaz` nesiguran]a [i, pî[-pî[, imediat în urma sa, teama. M` trezesc c` transpir, cu tot frigul de afar`. Dou` ore prin p`dure la ora asta? O sut` dou`zeci de minute de bezn` fo[nitoare? Mar[ul celor [apte mii dou` sute de secunde negre? Brrr.

Ce op]iuni am? Nu foarte multe. |ntoarcerea la Lugoj iese din discu]ie. Nu mi-a[ periclita doar pozi]ia mea, ci [i pe a colegului c`ruia trebuie s`-i ]in locul. A[ putea s` a[tept s` se lumineze, în ideea c` pericolul vizibil e de preferat celui pe care-l sim]i cînd e tardiv. Dar a[ întîrzia minimum trei-patru ore, ceea ce i-ar ofensa pe ap`r`torii punctualit`]ii socialiste [i i-ar aduce în situa]ia de-a m` trece absent pentru prima zi. M`car dac` a[ fi dat peste [atra în care î[i ducea zilele preafrumoasa Lela. A[ fi promis bani cuiva ca s` m` duc` pîn` la caban` [i mi-a[ fi f`cut mai pu]ine griji. Alt`dat` s` nu mai strîmbi de nas cînd î]i ies ]iganii în cale, m` dojenesc în gînd. Ce, î]i strica s`-i g`se[ti strîn[i în preajma c`ru]elor?

Fac ]iganii foc, Focu-i la mijloc, Fete cu ghioc. {i cu c`r]i de joc, Hai noroc, noroc, Vino la soroc.

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE |mi mai aprind o ]igar` [i m` urnesc anevoie. M` mai uit o dat` spre canton, sperînd s`-l v`d pe ocupantul din`untru c` deschide u[a [i se ofer` s` m` conduc` prin codri. Dar, nimic. Soileal` f`r` griji. „Ai grij` [i ]ine-aproape de stîlpi. S` n-ai surprize.“ Cuvintele lui îmi sap` riduri în inim`. De ce nu [i-o fi ]inut gura? Barem nu-mi mai f`ceam gînduri negre. Asta-i bun`, îi sar imediat în ap`rare.

Dac` nu-]i spunea nimic, ziceai c` n-are suflet.

Hai, ia-o la picior. Bag` vitez` [i d`-o-n m`-sa de poezie. Nu te gîndi la „Mistre]ul cu col]i de argint“. Nu te gîndi la nici un mistre]. Ochii în patru [i fii gata s` te sui pe stîlp la primul zgomot suspect.

Drumul prin p`dure e destul de lat pentru ca dou` ma[ini s` treac` una pe lîng` alta f`r` s` se zgîrie. Merg avîntat, cu broboane înflorindu-mi pe frunte, [i calculez distan]a dintre stîlpii de telegraf care duc, probabil, la caban`.

Optzeci de metri? O sut`? Stau cu urechile ciulite, gata s` percep orice sunet [i s` reac]ionez. Cum o fi mai bine dac` m` prinde agresorul porcin la jum`tatea distan]ei dintre stîlpi?

S` fug spre stîlpul din fa]` sau spre cel din spate? Cît la sut` din sprint înseamn` startul? Dar întoarcerea pe c`lcîie? Of, fi-mi-ar Realul de rîs.

P`dure dreapta, p`dure stînga. Primejdia poate ]î[ni de oriunde. |ntunericul e la fel de gros ca la coborîrea din personal – o past` neagr`, întins` pe felia vie]ii. Ce poetic [i ce idiot! Ce idioat` e imaginea, dar mai cu seam` ce idiot am fost eu cînd m-am dispensat de siguran]a velurat` a autocarului, de c`ldura lui moale, de compania celorlal]i participan]i la consf`tuire. Dintr-odat`, simt un junghi în burt`. Ca un col] de mistre]. O fi de spaim` – din cauza mînc`rii n-are cum s` fie. |nc` un junghi [i apoi o brusc` nelini[te sfincterial`.

Asta mi-ar lipsi, s` m-apuce pîntec`raia în p`durea unde mi[un` mistre]ii lui Ceau[escu. Ar fi o situa]ie de rahat.

Ceva se mi[c` iute deasupra mea. {tiu c` mistre]ii nu zboar`, nici m`car cei din Timi[, dar tot m` uit în sus îngrozit. Cine [tie ce pas`re [i-o fi luat zborul din cuib? Scot batista [i-mi tamponez fruntea [i gîtul pe care simt

© Lucian Muntean

75

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE ni[te musculi]e agasante. M` uit la ceas [i constat ab`tut c` abia a trecut un sfert de or` de cînd am închis u[a cantonului [i am pornit spre p`dure. A[ da orice s` fiu peste dou` ore, sau m`car s` [tiu c-o s` ajung teaf`r la caban`.

A[ da orice s` vîr o bancnot` în mîna unei ]ig`nci, iar ea s` m` asigure c` n-o s` ratez consf`tuirea.

Vino s`-]i ghicesc, C`r]ile vorbesc {i nu ne min]esc, Giacardea.

Fat` de caro, Sub cer indigo, S`-]i spun încotro Foc ardea.

Da, probabil c` focul arde deja în sobele de teracot` ale cabanei. Cît despre directorii cu pionierii, dorm cu to]ii în legea lor, dup` ce seara, în vreme ce eu sufeream pentru Salguero, Solana [i Juanito, probabil c` b`user` pîn` la pr`bu[irea sub mas`, ne[tiind c`, la cî]iva kilometri, rupt de fric` [i amenin]at cu diareea, un dobitoc se roag` s` nu dea peste dobitoace. Musculi]ele devin tot mai multe. {i mai enervante. M` [terg iar pe fa]` [i pe gît, dup` care bat aerul cu batista desf`cut`. „|ntr-un mirific cadru natural“, vorba unei spicheri]e de la televizor, începe dintr-odat` s` put` a ou` clocite [i a pe[te stricat. Duhorile din tren sînt Christian Dior, pe lîng` doza asta de Cristian Dihor (un „h“ mutat cum se cuvine poate s` schimbe lumea, îmi spun în treac`t).

Ce naiba tr`sne[te a[a? m` întreb scîrbit. Dup` cî]iva pa[i, ochii mi se opresc asupra unei chiseli]e însîngerate din care au r`mas dou`trei smocuri de coad` [i ni[te oase. Broboanele de sudoare se transform` în pîrîia[e care-o iau la vale pe versan]ii obrajilor. Sub canadian`, c`ma[a mi s-a lipit de corp [i la fie-

76

care pal` de vînt m` simt de parc-a[ fi îmbr`cat o piele rece.

Trec dîrdîind pe lîng` hoitul r`v`[it de col]i. M` uit cu coada ochiului, ca nu cumva s` m` trezesc atacat pe nepus` mas`. |ncerc s` nu m` gîndesc la zbaterea scurt` [i zadarnic` a viet`]ii ucise, la h`rt`nirea ei lacom`, la rotirea r`bd`toare a ciorilor. Trebuie s`-i dau de lucru min]ii, s`-i g`sesc ceva de f`cut, s-o abat cumva de la resturile de cadavru pe care bîzîie cohorte de mu[te. Unde s` g`sesc ceva frumos? Ce poate s` m` ajute în adîncul unei p`duri în care, constat acum, t`cerea e mai amenin]`toare decît sunetele? „Sîntem în minutul 38. Lovitur` liber` pentru Real de pe partea dreapt` a terenului. E 1-0 pentru FC Köln, dup` golul marcat cu nou` minute în urm` de Klaus Allofs.

Spectatorii de pe Santiago Bernabeu au început s` murmure, c`ci echipa lor risc` s` intre în criz` de timp. Bate Juanito în careu, Gordillo prelunge[te cu o lovitur` de cap, Valdano [ut din [ase metri în portar, Hugo Sánchez reluare peste Illgner [i... [i... gooool!!!!!“ Pe m`sur` ce înaintez pe drumul care despic` p`durea, îmi traduc comentariul TV al sîrbului în român`. N-am g`sit altceva mai frumos decît golurile de asear` ale Realului. Dac` tot m` dibuie mistre]ii, m`car s` fiu „con sangre en los ochos para la plantilla“. Mintea o ia razna, din cauza afurisitului de cantonier, cu mersul lui pe lîng` stîlpi cu tot. Nu pot s` fiu lucid. Dac-a[ putea, m-a[ gîndi la varianta cea mai simpl`: vietatea a vrut s` treac` dintr-o parte a p`durii în alta [i a nimerit sub ro]ile unei ma[ini. Dar, nu! Groaza sem`nat` de zvonurile [i legendele legate de mistre]ii lui Ceau[escu m` ajunge din urm`. Nu-mi ar`tase un elev, nu mai departe de anul trecut, cîteva fotografii din ziar cu victima h`cuit` a acestor animale vînate care se transformau din cînd în cînd în vîn`tori? Nu vorbisem cu doi ani în ur-

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE m` cu un paznic de ocol care, dup` ce fusese mutat de pe domeniul de la Chevere[, se apucase s`-mi îndruge tot felul de pove[ti cu final însîngerat? Nu-mi juraser` elevii trimi[i la orientare turistic` prin p`dure, în primul meu an de înv`]`mînt la ]ar`, c` d`duser` peste ni[te haine rupte în care mai mult ca sigur c` se aflase, la un moment dat, o fiin]` omeneasc`? „|nc` o faz` fix` pentru madrileni. Sîntem în minutul 42. Real for]eaz` înainte de pauz`, dornic` s` intre la vestiar cu avantaj. Execut` acela[i Juanito, cu efect, plonjon la semiîn`l]ime al lui Gordillo, lovitur` de cap [i gooool!!!!! E 2-1 pentru Real [i zeci de mii de stegule]e albe flutur` în tribunele lui Santiago Bernabeu.“ Dintr-odat`, aud un zgomot în urma mea.

Cineva a c`lcat peste ni[te cr`ci care au trosnit. |mi deschei canadiana, aproape fierbînd de c`ldur`, în ciuda frigului. Ard de curiozitate s` m` uit peste um`r, dar m` gîndesc c` s-ar putea s` v`d tocmai ceea ce nu doream. Frica se preschimb` iute în teroare. |mi joac` auzul o fest`, sau zgomotul tocmai s-a repetat? S` m` întorc? S` mimez curajul? Sau s-o iau la s`n`toasa? Abia asta ar fi cea mai mare prostie. „Germanii ]in piept din ce în ce mai greu t`v`lugului spaniol. Littbarski paseaz` în urm`, presat de Salguero. Prestin preia, încearc` s`-l dribleze pe Butragueño, dar ce gre[eal`!, atacantul Realului deposedeaz`, intr` în careu, centrare, deviere cu capul în stînga Gordillo, mingea la Valdano, [ut, goooool!!!!! Schumacher e b`tut pentru a treia oar`, de data asta cu un [ut la vinclu, în col]ul scurt. Real-FC Köln 3-1 din minutul 51 [i reduta german` se clatin`. Santiago Bernabeu simte miros de sînge.“ Sincer s` fiu, [i eu simt acela[i lucru. Dar probabil c`-i doar o închipuire. Dup` duhoarea r`spîndit` de hoitul descompus de pe drum, e greu s` mai percepi alte mirosuri.

F`r` s`-mi dau seama de ridicolul situa]iei, îmi

duc nasul la subsuoar` în timp ce merg. N-am transpirat suficient ca s` încep s` eman izul de ceap`. |mi vine s`-mi arunc geanta de pe um`r, dar m` ab]in. Nu de alta, dar am în`untru deodorantul care-o s`-mi împrosp`teze concavit`]ile dac-o s` ajung cu bine la caban`.

Undeva în stînga, o pat` se mi[c` printre copaci. Consisten]a întunericului pare s` se schimbe în jurul a ceva f`r` contur. |ntorc capul în direc]ia aceea, sperînd s` nu v`d nimic. {i nu v`d. N`lucile nu se opresc pentru fotografii [i identific`ri. Iluzie optic`? Posibil. |ns` nu apuc bine s` m` bucur c` m` ia cu ame]eal`. Am intrat în hipoglicemie [i n-am strop de zah`r la mine. Ultima dat` cînd am le[inat, am p`]it-o stînd pe culoarul unui vagon de accelerat, lîng` un ginecolog care tocmai îmi deslu[ea cîteva taine referitoare la ligatura trompelor. M-am trezit întins pe o banchet` eliberat` în regim de urgen]` de cî]iva pasageri milostivi. Acum sînt singur cu p`durea, la doi-trei kilometri, dac` nu mai mult, de cea mai apropiat` fiin]` omeneasc`. {i sensibil mai aproape de alte fiin]e care, chiar dac` nu s-au ar`tat pîn` acum, n-au renun]at la ideea unui mic dejun din carne de om. M` opresc [i-mi prind capul în mîini. Simt nevoia s` m` a[ez, îns` rezist tenta]iei. M` împleticesc mai departe, îndep`rtîndu-m` f`r` s`-mi dau seama de stîlpii de pe margine [i încercînd s` ]in mijlocul drumului. „Mingea a ajuns din nou în careul germanilor, unde e oprit` de Hönerbach. Acesta preia neglijent, Valdano îi fur` mingea, trece de portarul Illgner, î[i închide unghiul, dar trimite mingea spre col]ul lung [i goooool!!!!! Jorge Valdano înscrie din nou, [i tot dup` o gre[eal` imens` a juc`torilor lui FC Köln. Real î[i m`re[te avantajul. E 4-1 [i ne afl`m în minutul 85. Germanii par pr`bu[i]i.“ N-am încotro [i încetinesc, din ce în ce mai nesigur pe mine. Cu fiecare pas am impresia

77

D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 011

AVENTURA

VIE}II MELE c` plec în mai multe direc]ii deodat`. P`durea se mi[c` deodat` altfel decît pîn` atunci. |ncepe s` se roteasc` u[or [i s` se povîrneasc` sub acoperi[ul cu o idee mai luminos al cerului. Mi-e [i cald, [i frig. A[ bea o g`leat` de ap`, ca s` scap de cleiul din gur`. |mi ard ochii [i simt cîteva împuns`turi în ceaf`. |ncerc s` m` frec cu palma, dar mi[carea m` dezechilibreaz`. |nainte s` cad în mijlocul drumului, mai am timp s` m` gîndesc la atacul de pe urm` al mistre]ilor. {i la al taurilor. „Sîntem la finalul meciului de pe Santiago Bernabeu. Real conduce cu 4-1, dup` ce a fost condus` cu 1-0. Lehnhoff încearc` o degajare, dar mingea rico[eaz` din spatele lui Martin Vázquez, la treizeci de metri de poarta lui Illgner. }î[nire a lui Santillana, spaniolul love[te mingea de dou` ori cu capul, rezist` atacului lui Steiner, culc` mingea [i o trimite pe jos pe sub portar. Este 5-1 în minutul 91, iar Bodo Illgner nu pare s` priceap` ce se întîmpl` pe teren.“ Deschid ochii într-un tavan alb, din mijlocul c`ruia atîrn` o lustr` kitsch cu cinci bra]e [i dou` becuri. M` uit în stînga [i-n dreapta [i nu v`d nimic familiar. O noptier`, o m`su]` cu un scaun, un dulap ale c`rui u[i nu se închid bine, un geam pe care stau trei mu[te storco[ite. Dincolo de geam, ziua cre[te într-o lumin` difuz`.

O, dar azi, dar azi, Ceru-i de atlaz, Soarele-n extaz.

Ei se duc la pas Spre un alt popas, {atr` de pripas.

Pîn` nu-i mai vezi, Pîn` nu-i mai crezi {i din ochi îi pierzi.

78

{i din ce]uri verzi, Ce]uri de livezi, Vezi c` nu-i mai vezi.

Muzica se aude de undeva de-afar`, iar cei care cînt` par elevi de gimnaziu. N-am g`sit-o pe Lela, tîn`ra rîvnit` de tinerimea m`slinie din Chevere[, n-am dat nici peste Phoenic[i, dar m`car m` aleg cu „Mica ]iganiad`“. {i chiar în clipa cînd îmi dau seama cît de ciudat` e potriveala care m` face s` ascult exact cîntecul pe care-l fredonasem în drum spre tab`r`, u[a camerei se deschide [i în pragul ei se ive[te un m`run]el în costum cu helanc`.

– ’Nea]a. M` bucur c` ]i-ai revenit. Ne strîngem peste o jum`tate de or` la micul dejun. Dac` po]i s` vii...

Simt c` sînt pe punctul s` dau ap` la [oareci. |mi vine s` filozofez despre firescul generozit`]ii [i despre tutela nev`zut` care m-a ]inut în via]`, dar m` ab]in. Dac` b`rb`tu[ul care a deschis u[a prefer` s` fac` abstrac]ie de felul cum am fost g`sit în mijlocul drumului, trebuie s` r`spund la fel. Totu[i, exist` o curiozitate pe care sînt silit s-o potolesc pe loc. Mul]umirile n-au decît s` a[tepte.

– Cum de nu m-au omorît mistre]ii?

M`run]elul m` prive[te indiferent [i d` din umeri.

– Nu mai sînt mistre]i pe-aici de cîteva luni. |nghit în sec [i clipesc repede de cinci-[ase ori.

– I-a-mpu[cat `l b`trîn pe to]i?

– Nu. Au plecat. S-au dus în alte p`r]i.

M` ridic din pat, în timp ce m`run]elul se preg`te[te de micul dejun, aruncîndu-mi de dincolo de u[a pe care-o închide în urma lui: – Au umplut p`durea cu ur[i. Iar mistre]ii se tem de ur[i. n