Dilemateca 73

DILEMATECA Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Michel Houellebecq DOSAR Fran]a LOCURI DE CITIT Jan Cornelius Buenos Aires \n mai 2012 ANCHET~ Primul aparat de radio MERIDIANE Petre R`ileanu Michel Serres FRAGMENTE Tom Stoppard Trei r`scruci

pagina 2

3,14TECA sˇvejkinat sondajul, neaccept\nd un alt rezultat dec\t cel indicat de ei“. (din Ghidul xenofobului: cehii, Editura Nemira, 2011) M. C.

n |n excelenta antibiografie a lui M. Blecher scris` de Doris Mironescu dau de urm`toarea declara]ie de amor suprarealist trimis`, \ntr-o scrisoare, de Blecher lui Geo Bogza: „Toate astea sunt vorbe, noi \ntr-adev`r am trebui s` comunic`m ce-avem s` ne spunem cu buc`]i splendide de carne de rasol sau cu panglici ieftine din acelea care cump`r` servitoarele“. Frumos, nu? Unii n-au a[teptat s` apar` Lady Gaga ca s` se drapeze \n rasol. S. S.

n Vi s-a \nt\mplat vreodat`, cel mai probabil \n copil`rie, s` v` n`p`deasc` o poft` subit` de a v\r\ \n gur` tot ce v` iese \n cale, chiar dac` nu e de m\ncare – de la pietricele la s`pun, cret`, bilu]e, cocoloa[e de h\rtie sau c`c`reze de oaie? Dezagreabila apuc`tur` este o afec]iune medical` [i poart` un nume: picacism, din latinescul „pica pica“ (co]ofan`) – o pas`re lacom` care \nfulec` orice.

M. P. n „Cehii consider` c` din s\nul na]iunii lor s-a ridicat cea mai mare personalitate a umanit`]ii: Jára Cimrman, cel mai colosal de inteligent multi-inventator [i megacreator. Acest personaj fictiv de geniu s-a n`scut \ntr-unul din teatrele pragheze. De cur\nd, el a cobor\t \ns` de pe scen` [i a p`truns \n lumea real`, aproape politic`. Asta s-a \nt\mplat cu prilejul unui sondaj na]ional TV, \n cadrul c`ruia Jára Cimrman a fost votat cu o majoritate zdrobitoare ca fiind cel mai grozav ceh din toate timpurile. Organizatorii nu au dorit s` declare o figur` inexistent` ca fiind c\[tig`torul unui sondaj care, \n Marea Britanie, de exemplu, l-a desemnat cap de afi[ pe Winston Churchill. Din acest motiv, bietul Jára Cimrman a fost descalificat, iar victoria i-a revenit monarhului medieval Carol al IV-lea. Cehii, pur [i simplu, au

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

n Un grup de fizicieni spanioli au infirmat teoria expansiunii Universului, sus]in\nd c`, dimpotriv`, timpul va \ncetini p\n` la punctul de oprire total`, c\nd \ntregul Univers va „\nghe]a“ precum o imagine fotografic`. O teorie care ar pune cap`t, a[adar, „c`ut`rii timpului pierdut“. S. G.

n Ca mul]i al]ii, umblu c\teodat` brambura pe net [i nimeresc te miri unde. A[a am nimerit \ntr-o zi pe un site de Angelologie Tradi]ional` (majusculele nu \mi apar]in) [i am aflat de acolo c` fiecare individ prime[te la na[tere trei |ngeri P`zitori, ale c`ror nume le po]i cunoa[te consult\nd Calendarul Angelic nr. 1, Calendarul Angelic nr. 2 [i Calendarul Angelic nr. 3. Tot ce ai de f`cut e s` \]i cau]i data [i ora na[terii pe un tabel: dup` trei click-uri apar numele \ngerilor. |n cazul meu, paza era asigurat` de \ngerul cu nr. 26 – Haaiah (pe plan fizic) [i de \ngerul cu nr. 53 – Nanael (pe plan emo]ional). Dar fiindc` nu [tiu cu exactitate la ce or` m-am n`scut, aveam trei op]iuni \n privin]a \ngerului care \mi poart` de grij` pe plan intelectual: fie cel cu nr. 16 – Hekamiah (dac` m-am n`scut \ntre 5 [i 5,19), fie cel cu nr. 17 – Lauviah (dac` m-am n`scut \ntre 5,20 [i 5,39), fie cel cu nr. 18 – Caliel (dac` m-am n`scut \ntre 5,40 [i 5,59). |n schimb, am aflat cu certitudine care au fost \ngerii momentului la Bucure[ti, \n ziua de 16 iunie 2012, la ora 10,32 (ora c\nd vizitam site-ul): pe plan fizic era Caliel (nr. 18), pe plan emo]ional era Iezalel (nr. 13), iar pe plan intelectual era Vasariah (nr. 32). D. S. n „C\nd Camus [i Wanda au dansat \mpreun` chiar sub nasul lui Sartre, a fost ca o victorie \mpotriva tuturor celor 700 de pagini din Fiin]a [i neantul“, scrie Andy Martin, autorul c`r]ii Boxerul [i portarul, \ntr-un text spumos („Sartre, Camus [i o femeie pe nume Wanda“) publicat de The Telegraph. Noroc cu esei[tii frivoli, a[a afl`m [i noi c` \ntre doi mari g\nditori a stat mai \nt\i o femeie, [i abia apoi op]iunile de st\nga-dreapta. L. V.

n Amélie Nothomb, \n romanul ei din 2010 (O form` de via]`): „Un artist care nu are dubii e un individ la fel de penibil ca un seduc`tor care se crede \ntr-o ]ar` cucerit`. |n spatele oric`rei opere se ascunde o preten]ie enorm`: aceea de a-]i expune viziunea asupra lumii. Dac` o asemenea arogan]` nu e echilibrat` de agonia \ndoielii, ai de-a face cu un monstru care e pentru art` ce e fanaticul pentru lege“. Are dreptate, n-am nici o \ndoial`. C. C. n 150.000 de români s\nt dependen]i de jocurile de noroc. Dac`, \n loc s` fie \mp`timi]i ai c`r]ilor de de joc, ar fi pasiona]i de c`r]ile de citit, ar fi mult mai c\[tiga]i. M. M. n Margaret Atwood credea c` a te interesa de un scriitor pentru c` \]i plac c`r]ile sale e ca [i cum te-ai interesa de ra]e pentru c` \]i place foie gras-ul. |mi vine s` zic c` depinde c\t de gurmand e[ti. Dac` \]i place la nebunie foie gras-ul (sau scriitorul, dup` caz), ajungi s` vezi [i \n ce ape s-au sc`ldat ra]ele. A. M. S. n |n aten]ia celor interesa]i care, din c\te [tiu de o via]`, nu s\nt pu]ini \n ]ara noastr`: la Stockholm s-a cam t`iat ceva din suma alocat` pentru laurea]ii Premiului Nobel… E nasol, totu[i… R. C. n O reclam` antebelic`, \n cotidianul Dreptatea: „Garant`m c` numai exist` b`tr\ne]e! Tenul cel mai sb\rcit [i ur\t, se face admirabil; t\n`r, fraged [i frumos numai \n cel mult 48 de ore. Doamne, Domni [i Domni[oare consulta]i «Institutul Beauté»!“. {i c\nd te g\nde[ti c` cei care l-au „consultat“ s\nt de mult oale [i ulcele! A. P.

n

Michel Houellebecq

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Michel Houellebecq (n. 1958) este unul dintre cei mai importan]i autori francezi contemporani.

A studiat [tiin]e agronomice la Institutul Na]ional de Agronomie Paris-Grignon [i cinematografia la {coala Na]ional` Superioar` „Louis Lumière“, pe care a abandonat-o \nainte de ob]inerea diplomei. A debutat ca poet, dar s-a consacrat ca autor de romane. |n 2010 a ob]inut Premiul Goncourt pentru romanul Harta [i teritoriul.

Printre cele mai importante c`r]i ale sale se num`r`: Extinderea domeniului luptei (1994), Particulele elementare (1998), Platforma (2001), Posibilitatea unei insule (2005), Inamici publici (\n dialog cu Bernard-Henry Lévy; 2008).

Edi]iile române[ti ale c`r]ilor sale au ap`rut la Editura Polirom.

DILEMATECA

INTERVIU

„Alcoolul nu ajut` deloc. }ig`rile s\nt indispensabile“ Cel mai cunoscut autor francez contemporan are un nume greu de pronun]at [i greu de scris. Cu toate acestea, e citit [i citat peste tot \n lume.

Nu d` nici un semn c` ar vrea s` fie simpatic, dar e adorat de cititori.

Foarte adesea, atitudinile sale politice nasc controverse; scriitorul se exprim` rar \n public, dar atunci c\nd o face, love[te cu o replic` nea[teptat` [i dispare \nainte s` mai poat` fi interpelat. Cei care \l detest` – s\nt destui – \i repro[eaz` stilul prolix, atmosfera (post)apocaliptic` a romanelor, incorectitudinea politic`. De fapt, Michel Houellebecq e scepticul total. {i excentricul absolut. Trebuie luat \n serios c\nd scrie, nu c\nd vorbe[te...

Cartea e spa]iul libert`]ii totale, a]i afirmat. Sim]i]i scrisul ca pe o form` de eliberare, sau ca pe o constr\ngere?

Ce v` face, totu[i, s` scrie]i. Cum func]ioneaz` metabolismul dvs. de scriitor?

Alcoolul nu ajut` deloc. }ig`rile s\nt indispensabile.

Totul \ncepe \n starea de semitrezire, de diminea]`. Ca orice om cu o imagina]ie bogat`, mi se \nt\mpl` s` am vise foarte lungi.

Cel de azi-noapte, odat` transcris, ar putea umple chiar [i dou` sute de pagini. Totul e s`-mi aduc aminte detaliile.

Cum \ncepe]i o carte: de la poveste sau de la personaj?

A[ spune, mai degrab`, c` e o situa]ie.

La Harta [i teritoriul, de pild`, a[a am \nceput: imagin\ndu-mi cum un tat` [i t\n`rul s`u fiu \[i petrec seara de Cr`ciun. Aceasta a fost situa]ia care a declan[at restul. Nu e \ns` obligatoriu ca situa]ia ini]ial`, cea care m-a inspirat, s` se reg`seasc` \n paginile de deschidere ale c`r]ii.

|n ce rela]ie s\nte]i cu personajele dvs.? V` implica]i afectiv \n destinul lor?

Da. M` bucur c\nd li se petrec lucruri bune [i s\nt trist c\nd povestea se termin` prost.

Foarte multe dintre pove[tile dvs. se termin` \ns` prost. Ca s` nu mai vorbesc de faptul c` mor foarte multe personaje...

A[a o fi. N-am num`rat mor]ii din c`r]ile mele. Dar s\nt mul]i.

C\t de obiectiv s\nte]i atunci c\nd folosi]i un personaj-narator?

Pentru mine, aceasta e o op]iune fundamental`: dac` s` scriu romanul la persoana I sau la persoana a III-a. S\nt lucruri pe care le po]i face la persoana I [i care s\nt imposibil de scris sau de zis dac` a[ scrie la persoana a III-a.

De pild`, pot s` intru \n detalii ale propriului trecut. Chestia asta merge c\nd spun „eu“; dac` spun „el“, nu mai ]ine figura.

Dar nu v-a[ putea spune c\nd sau cum aleg asta. Am folosit ambele situa]ii.

Exist` [i momente \n care personajele se confund` cu dvs.?

Nu.

pagina 3

C`r]ile dumneavoastr` se citesc u[or [i greu \n acela[i timp. Romanele s\nt o pl`cere [i un calvar, deopotriv`. Cum e pentru cel care le scrie?

Resimt o oarecare pl`cere atunci c\nd scriu. Nu e o pl`cere enorm`. C\nd scriu, devin foarte agitat. Sau nervos.

Lectura, \ntr-adev`r, \nseamn` libertate total`. Societatea te poate face s` te sim]i nefericit, po]i ajunge s`-]i ur`[ti [eful sau copiii. Activitatea cea mai liber` r`m\ne lectura. Scrisul, \n schimb, e constr\ng`tor. |nt\i de toate pentru c` cere un efort sus]inut, cotidian. Eu, unul, am devenit sclav al romanelor mele.

pagina 4

INTERVIU teva secunde, m-a f`cut s` m` simt bine.

Altminteri, nu s\nt sigur c` am o con[tiin]` de autor. Nu prea m` g\ndesc la ceea ce am scris, ca la o construc]ie. |nainte s` fiu scriitor, s\nt, la r\ndul meu, cititor. {i am o rela]ie cu cei pe care-i citesc.

Care s\nt autorii care v-au format?

Mai ales \n tinere]e m-am format. Cu v\rsta am devenit tot mai pu]in receptiv. Iar cei pe care i-am \nt\lnit \n tinere]e s\nt Baudelaire, Dostoievski, Schopenhauer, Balzac, Pascal... S\nt [i al]ii. Ace[tia m-au format, \ntr-un fel sau altul. Apoi, structurile mele mentale au \nghe]at. C`r]ile care \mi plac s\nt cele pe care le-a[ fi putut scrie eu \nsumi.

{i \n Particule elementare exist` un personaj care seam`n` cu dvs. {i a]i recunoscut-o: Michel are ceva din Michel Houellebecq.

Ce e fic]iune [i ce e memorie \n acest roman?

Sincer s` fiu, memoria nu are aproape nici un rol. |n acest roman e mai degrab` vorba despre ceea ce a[ fi putut deveni. E vorba despre poten]ialit`]i. E mai simplu s` explic asta dac` v` dau detalii: a[ fi putut s` devin altceva dac` m-a[ fi f`cut cercet`tor.

Dar n-am f`cut asta. Acest mod de a-mi \nchipui situa]ii virtuale conteaz` mai mult dec\t faptele reale. S` spun ceea ce a[ fi putut deveni, dar n-am devenit.

C\t prive[te memoria – a mea e foarte proast`. Uit o gr`mad` de lucruri despre propria via]`. Mi se \nt\mpl` adesea s` m` \nt\lnesc cu oameni pe care \i [tiu [i nu-i recunosc. De fapt, nu-mi amintesc prea multe lucruri din trecut. {i atunci, autorul scrie mereu cu sensibilitatea prezentului? Nu crede]i c` s\nte]i [i ceea ce a]i fost?

Habar nu am din ce s\nt f`cut. {tiu doar c` propriul meu trecut nu prea e utilizabil.

De pild`, \n coresponden]a cu Bernard Henri-Lévy am b`gat [i c\teva f`r\me de autobiografie. S\nt doar f`r\me – c`ci doar pe acelea mi le amintesc. S\nt ani \ntregi din trecut, perioade lungi din care n-am re]inut nimic.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Dar \n Harta [i teritoriul exist` un personaj Michel Houellebecq. Nu e personaj-narator, vorbi]i despre el la persoana a III-a. El seam`n` destul de bine cu scriitorul. |n ce momente se identific` cu dvs.?

Ar presupune ca eu \nsumi s` fiu o personalitate. Lucru pe care nu l-am sim]it niciodat` cu adev`rat. Am impresia c` m` schimb tot timpul. A[ putea s` m` identific cu aproape orice. S\nt versatil.

{i, \n romane, aceste f`r\me autobiografice cap`t` coeren]` prin fic]iune?

Se poate spune c` da. Se poate \nt\mpla s` folosesc amintiri, iar personajul astfel construit s` aib` o poveste coerent`. Se poate \nt\mpla [i s`-mi amintesc eronat anumite lucruri. Mi s-a \nt\mplat recent s` sus]in, \ntr-o discu]ie, c` un eveniment anume avusese loc; partenerul meu de discu]ie nu-[i amintea deloc acea poveste, spunea c` nu s-a petrecut niciodat` a[a cum am povestit-o eu. Eu am ]inut-o pe a mea: vizualizam foarte bine momentul respectiv. {i, \ntr-adev`r, s-a dovedit c`, de fapt, inventasem totul.

Atunci c\nd am spus c` e un calvar s` v` citesc, m` refeream la atmosfera sumbr`, obscur`, a romanelor dvs., la mizeria universal` pe care o descrie]i. De unde vine aceast` perspectiv`?

Nu [tiu.

Exist` \ns` [i speran]`? S\nte]i vreodat` optimist?

Depinde. |n Platforma, de pild`, exist` un personaj foarte pozitiv. {i un altul care, p\n` la urm`, se las` convins c` via]a nu e chiar at\t de rea. Graham Greene a mers mult mai departe dec\t mine. |n c`r]ile lui nu mai e nici un orizont. Nu se poate spune acela[i lucru [i despre mine.

Prin rela]ia cu ceilal]i devii con[tient de tine \nsu]i. Tocmai raportul cu ceilal]i face via]a insuportabil` – scrie]i \n Platforma. Ca scriitor, c`uta]i raportul cu cititorii?

Dac` v` referi]i la \nt\lnirile directe cu cititorii, pot s` v` spun c` ele m` fac s` m` simt foarte aiurea. Am o mul]ime de oameni necunoscu]i \n fa]`, nu prea [tiu de unde s`-i apuc, ce vor de la mine. Habar nu am dac` le place sau nu – dar, probabil c` da, c` doar de aceea vin. Uneori \mi fac bine [i mie aceste \nt\lniri. |mi amintesc c` o dat`, c\nd eram mai t\n`r, am fost la o asemenea \nt\lnire. N-am putut s` scot o vorb`. Dar simplul fapt c` mi-am v`zut cititorii, pentru c\-

Dar ave]i con[tiin]a faptului c` poate, prin ceea ce scrie]i, \i forma]i sau \i deforma]i pe cei care v` citesc? |mi imaginez c` da. N-am avut pl\ngeri p\n` acum. Oricum, nu m` simt responsabil fa]` de cititori. Singura mea responsabilitate e s` produc o carte c\t mai bun`. Asta \nseamn` s` nu m` opresc din scris p\n` \n clipa \n care \mi dau seama c`, dac` mai adaug ceva, o stric. Am impresia c` \mi petrec mai mult timp \ncerc\nd s` ameliorez ceea ce am scris deja, dec\t scriind.

Urm`ri]i critica literar`? V` intereseaz` ce scriu gazetele literare despre dvs.? |i urm`resc pe cei pe care-i cunosc. Dac` cineva care a mai scris despre mine [i m-a apreciat o s` scrie c` nu-i place ultima carte, o s` fiu [ocat. |n rest, nu m` intereseaz`. {i e mai bine a[a. |n anii ’90 a]i scris [i a]i publicat poezie.

De ce n-o mai face]i?

Am mai scris ceva poezie \n ultima vreme.

Care e diferen]a, pentru scriitor, \ntre poezie [i roman?

Romanul presupune foarte mult` munc`. Trebuie s` scriu \n mod regulat. Uneori, la ore fixe.

Odat` cu Premiul Goncourt pe care l-a]i primit anul trecut, intra]i \n r\ndul autorilor clasici. Asta, dup` ce, p\n` nu demult, era]i numit copilul teribil al literaturii franceze. V` convine noul statut?

Statutul acesta nu l-am inventat eu. A[ face mai bine s`-mi plac`. Pentru c` oricum nu m` pot \mpotrivi – fie c`-mi place, fie c` nu. Oricum, e bine s` fii consacrat. interviu realizat de

Matei Martin fotografii de

Lucian Muntean

n

Ion Vianu

Daniel Stein

Pre]: 19 lei

Misterul telegramei de la Stockholm de Neagu Djuvara Humanitas Odat` cu documentarea pripit`, logica strâmb`, argumenta]ia chinuit`, ocolirea cu rea-credin]` a eviden]elor, ziarele iubitoare de zarv` au preluat de la partizanii \nfl`c`ra]i ai lui Antonescu [i mitul unei misterioase telegrame. O naivitate [i \n 1944, [i dup` aproape 70 de ani, pe care Neagu Djuvara o combate cu o impecabil` demonstra]ie istoric`.

Pre]: 26 lei

Pre]: 29 lei

Ochiul c`prui al dragostei noastre de Mircea C`rt`rescu Humanitas „Drama vie]ii mele a \nceput mai târziu, când \n locul C`r]ii am fost silit s` tr`iesc realitatea. M` tem c` de-acum \ncolo nimeni nu va mai locui \n c`r]i, a[a cum au f`cut-o genera]ia mea [i cele precedente. {i c` utopia lecturii va r`mâne undeva, pe o colin` \ndep`rtat`, ca un mare labirint ruinat.“ (Mircea C~RT~RESCU)

Pre]: 39 lei

Estul naivit`]ilor noastre de Gabriel Liiceanu Humanitas „|n aceste pagini cuvintele sunt mobilizate \ntr-un regim de urgen]`. |n joc este o repara]ie a Istoriei [i \ncercarea de a ie[i dintr-un trecut traumatic. Se tr`ie[te cu teama c` s-ar putea \ntâmpla din nou ceva r`u, altfel r`u decât \nainte, folosindu-se materialul, distorsiunile [i tehnicile cu care operase r`ul de pân` atunci.“ (Gabriel LIICEANU)

Pre]: 39 lei

Opera sfâ[ietoare a unui geniu n`ucitor de Dave Eggers Humanitas Fiction Traducere de Adrian Buz O carte despre traversarea unei prime tinere]i, dar [i despre dorin]a unui tân`r de a cuceri lumea, Opera sfâ[ietoare a unui geniu n`ucitor aminte[te, a[a cum au observat criticii, de ironia lui David Foster Wallace [i de oboseala spiritual` a lui Bret Easton Ellis.

Pre]: 25 lei

Tinere]e de J.M. Coetzee Humanitas Fiction Traducere de Irina Horea Aflat \ntr-o dubl` c`utare, a iubirii ideale [i a realiz`rii personale, un absolvent de matematic` str`lucit din Cape Town ajunge \ntr-o Londr` care nu este nici pe departe ceea ce [i-a imaginat.

Treptat, deziluzia se \mplete[te cu o deta[are plin` de r`ceal` care amenin]` s` se transforme \n cinism autodistructiv.

www.humanitas.ro

n

Pre]: 21 lei

I.L. Caragiale [i caligrafia pl`cerii de Dan C. Mih`ilescu Humanitas „Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am l`sat sedus de Caragiale. De ce? Fiindc` scrisorile lui din Berlin sunt cea mai suculent`, complicat`, excitant`, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a \mb`trânirii din literatura noastr`.“ (Dan C. MIH~ILESCU)

Pre]: 32 lei

Marea cas` de Nicole Krauss Humanitas Fiction Traducere de Carmen Toader Un birou ce pare s` fi apar]inut lui Federico Garcia Lorca traverseaz` timpul [i spa]iul, reunind destinele halucinante ale câtorva personaje.

Obiect straniu [i ap`s`tor, ce poart` \n sine povestea unor suferin]e din trecut, biroul ajunge s` guverneze, pe nesim]ite, existen]a posesorilor s`i.

pagina 5

Valurile de Virginia Woolf Humanitas Fiction Traducere de Petru Cre]ia Un roman de o senzitivitate acut`, care sondeaz` abisurile percep]iei, testând totodat` capacit`]ile metamorfotice ale limbajului, Valurile a fost considerat` cea mai inovatoare carte a Virginiei Woolf.

menii arunc\ndu-i pe ]`rmuri la mari distan]e, oblig\ndu-i s`-[i pun` \ntreb`ri sf\[ietoare asupra identit`]ii lor, s`-[i inventeze alta. Este o medita]ie despre conformism [i nonconformism, despre erezie [i dogm`, despre oameni patetici, despre suflete tari sub acoperirea sl`biciunii aparente. O poveste despre curaj, la[itate, tr`dare... |n omenirea asta se afl` [i Daniel Stein, „interpret“ prin defini]ie (ne \ntreb`m de ce a preferat autorul versiunii române[ti s` vorbeasc` de „traduc`tor“). Interpret de limbi (\ncep\nd cu medierea \ntre uciga[i [i victime), dar [i om-punte, mediator \ntre dou` religii, \ntre dou` comunit`]i, \ntr-o lume \n care to]i comunic`, dar nimeni nu se mai \n]elege... un nou Babel.

Morala profund` a fabulei este, mi se pare, alta: asumarea unei situa]ii dificil de explicat, una care treze[te ne\ncrederea general`. Stein, desigur, nu este un sf\nt. Este o victim` a istoriei [i un ins care refuz` r`ul; pentru a-l conjura, adopt` o cale atipic`. Situ\ndu-se \n afara comunit`]ii care l-a n`scut, el nu este mai pu]in suspect (este chiar mai suspect) ob[tei care l-a acceptat. Este, pe de alt` parte, un eretic autentic. |nt\lnirea

cu Christos este direct`. De aceea, nu trece prin dogm`, nu va trece niciodat`. Christul s`u este al iudeo-cre[tinismului, dispens\ndu-se de subtilit`]ile de sorginte elin` ale dogmei trinitare. Aici apare fisura care va \nsemna sf\r[itul misiunii lui pastorale. Mai general [i mai subtil, lumea divizat` \n care tr`im este penibil`, mai inapropriat` pentru cei autentici, pentru cei care se \ntemeiaz` pe experien]ele lor cele mai ad\nci [i mai grave, pentru cei care refuz` s` accepte altceva dec\t ce le [opte[te experien]a lor.

Este aproape imposibil s` te m\ntui numai prin tine. {i aceast` lege pare s` fi devenit [i mai strict` \n v\rsta de fier pe care a parcurs-o omenirea secolului XX, o omenire cu un discurs unificator [i o practic` a dezbin`rii.

Exist` oare o compensa]ie pentru suferin]ele prin care ai trecut? „Nu cred c` Iov a fost mul]umit c` i s-au adus al]i copii \n schimbul copiilor lui. Dar pe cei nevinova]i, pe cei uci[i sub acoperi[ul casei cuprinse de fl`c`ri, care s-a n`ruit numai [i numai din cauza pactului dubios f`cut de Creator cu o fiin]` tic`loas`, renumit` ca du[man al neamului omenesc, pe aceia El i-a uitat?... Cartea lui Iov are mult` poezie, dar \i lipse[te logica“.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Nu ezit s` a[ez romanul epistolar al Liudmilei Uli]kaia, Daniel Stein, traduc`tor, printre marile c`r]i ale acestor ani. Este povestea unui evreu polonez c`zut \n m\inile trupelor naziste \n anii ’40 ai secolului trecut. |n timp ce to]i congenerii lui s\nt masacra]i, el, printr-un capriciu al sor]ii, scap` cu via]` [i, un moment, devine „interpret“ (traduc`tor) al trupelor exterminatoare germane. |i ajut` totu[i pe cei care se refugiaz`, schi]\nd o mi[care de rezisten]`. Descoperit, pare c` nu mai are sc`pare; fuge, se ascunde \n p`dure. Aici are revela]ia christic`: Dumnezeu este chiar omul care sufer`; Crucea, suprema cazn`, aduce totodat` izb`virea. {i devine catolic, iar mai t\rziu preot catolic, f`r` s`-[i piard` identitatea evreiasc`. Via]a \l va duce \n Israel, unde va deveni preotul unei parohii care oficiaz` \n limba ebraic` (ivrit).

Nu voi povesti toat` cartea, nici erezia lui Daniel Stein, nici inevitabila lui os\ndire, nici pieirea lui. Inspirat` de un caz real, dar l`s\nd un loc fic]iunii, marea scriitoare care este Uli]kaia vorbe[te despre om \n condi]iile unui secol tulbure, traversat de toate curentele, un veac care ia pe val oa-

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 6

DOSAR FRAN}A

Alexandru Matei

„Il y a vingt-cinq ans, on se disait volontiers fin de siècle. Nos grammairiens sont amèrement fin de langue. L’un d’eux a même écrit un livre ironique et spécieux sur le Français langue morte.“ Fragmentul \i apar]ine lui Thibaudet.

Este extras dintr-un lung articol publicat \n august 1924, „Une partie de grammaire“, reluat apoi \n Reflec]ii despre literatur`, 1938.

Volumul la care face aluzie criticul se nume[te chiar a[a: Franceza, limb` moart`?

(André Thérive, Plon, 1923). S-ar putea deci spune c` pu]ine s-au schimbat \n literatura francez`, de la \nceputul secolului: o aceea[i obsesie a limbii traverseaz` secolul. Pentru c` limba francez`, desigur, e un alt fel de limb`: \n ciuda modei filologice [i hermeneutice de la 1900, limba francez` este ea \ns`[i solul Ra]iunii \n cultur`. A[a st\nd lucrurile, nu-i de mirare nici c` modernismul francez este primul, \n ordine cronologic`, \n lume, nici c`, la ora globaliz`rii culturale, nimeni n-are chef s` mai vorbeasc` o limb` care trebuie \n primul r\nd scris` dup` dictare.

Aceasta e una dintre perspectivele, s` spun a[a, \n care s-a plasat Fran]a ca invitat` oficial` la Bookfest-ul de anul acesta. {i

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Unde gre[esc ei, unde gre[im noi o prive[te. Din punctul ei de vedere, prezen]a ei la Bucure[ti a contat pu]in: media francez` n-a b`gat \n seam` evenimentul, de[i autorit`]ile Ambasadei Franceze de la Bucure[ti au fost toate prezente. „Scrie c` a fost Houellebecq beat“, \mi spune o prieten` pe Facebook – iar mie mi se pare OK c` a fost, [i c` a r`spuns, mai cu for]a, mai cu bini[orul, avalan[ei de jurnali[ti care \l a[teaptau de vreo zece ani (ani \n care Pascal Bruckner [i Frédéric Beigbeder au \nv`]at s` ajung` pe jos de la Otopeni oriunde \n centrul Bucure[tiului). Dac` \ns` l`s`m deoparte prezen]a celor dou` vedete, MH [i PB, trebuie s` recunoa[tem c` Fran]a n-a atras un interes peste m`sur` cu ocazia t\rgului. Scriitorii francezi, mo[tenitori tradi]ionali ai reflec]iei asupra limbajului, ai unui „moment gramatical al limbii“ (Gilles Philippe), nu puteau face valuri \ntr-o societate \n tranzi]ie, gr`bit`, nemul]umit`, dornic` mereu de „ac]iunea“ de care n-are parte dec\t la televizor. Iar organizatorii n-au mai oferit mare lucru marelui public: filmul f`cut dup` Particulele elementare a „rulat“ \ntr-un cort destul de impropriu vizion`rii. |n plus, e un film nem]esc. C`r]ile care, alt`dat`, erau v\ndute \n perioada t\rgului cu

40% reducere fa]` de pre]ul \nscris pe copert`, au (la C`rture[ti) un pre] cu o cincime mai mare fa]` de acela[i reper, iar varietatea lor las` enorm de dorit. O s` m` desf`[or acum: biblioteca Institutului Francez a sc`zut \n ultimii ani ca ofert` (pe unele dintre c`r]ile date spre casare le am eu, acas`), iar abonamentele la revistele serioase de cultur` social` [i politic` (Le débat, Commentaire, Esprit), cu care m` cultivam mai demult, au fost sistate. Centrul de documentare lingvistic` [i pedagogic` [i-a pierdut spa]iul, ca [i mediateca, str\nse fiind la etajul doi al cl`dirii din Bulevardul Dacia. Bun, e criz`. Dar atunci trebuie s` recunoa[tem c` „excep]ia francez`“ nu mai are aplombul din anii ’90, \n privin]a atragerii de public intelectual. C` Fran]a nu mai vrea s` str`luceasc` doar \n saloanele tot mai vetuste ale unui public tot mai restr\ns. {i c`, de ce nu, s-a \mp`cat cu ideea de fost` mare putere cultural`. Ceea ce nu e tocmai r`u, dac` ne g\ndim bine.

Trec la cel`lalt punct de vedere. Pe care \l ilustrez cu cele dou` dezbateri consacrate [tiin]elor umane, de joi [i de vineri, 31 mai [i 1 iunie. Prima, dedicat` traducerilor din francez` \n român`, a doua, cu ocazia \mpli-

promisiunii pozitiviste pe care o f`cea – o practic` [tiin]ific` asidu` [i nelipsit` de con]inut. {i nu m` refer aici la „sociologismul vulgar“ proletcultist.

Cert e c`, de la sf\r[itul anilor 1990, marile noastre edituri „teoretice“ (Humanitas, \n primul r\nd) renun]` la multe din proiectele de traducere din [tiin]e umane, \ncepute anterior. |n plus, \i ocolesc programatic pe autorii „de st\nga“. Nu trebuie cerut` vreo solidarizare intelectual` cu, s` spunem, tropismul marxist al pie]ei de carte franceze.

Dar prea u[or le sun` resping`tor editorilor români „st\ngismul“, ca [i cum toate c`r]ile publicate de teoreticienii francezi majori din ultimele decenii au pe copert` portretul lui Che. E vorba despre o ne\n]elegere, sau mai degrab` despre o rea-\n]elegere de pe urma c`reia nu prosper` dec\t propriile comodit`]i mentale, care-i fac pe unii cunoscu]i semnatari români de c`r]i [i articole s` refuze f`r` apel autori ca Deleuze, Baudrillard sau Bourdieu. E drept, to]i ace[ti French theorists au continuat linia obsesiei universalismului francez. Ca s` m` opresc doar la Regulile artei, celebrul op bourdieusian din 1992, cum poate fi el \n]eles de studen]ii de la Litere care nu studiaz` literatura [i cultura francez` (mi s-a \nt\mplat s` m` confrunt cu aceast` problem`)?

Exist` o \nchidere a spiritului francez, p\n` \n anii 1980, pe care el, spiritul francez, o

vede de altfel ca pe un garant al deschiderii.

Dar intelectualii români care-i resping pe aminti]ii autori francezi n-o fac baz\ndu-se pe un atare argument. „Baudrillard nu e un g\nditor radical, a[a cum se declar` \n postfa]a c`r]ii, ci un relativist sceptic c`ruia lipsa unui reper transcendent \i insufl` sentimentul unei catastrofe iminente“, scrie un eseist român \n 2011, f`r` s` [tie c` \n Societatea spectacolului e vorba chiar de critica dispari]iei transcenden]ei din lumea cea nou`, printre altele. Dar, oricum, tot asta scria. Nu prinde la noi a[a ceva. Ceau[ismul a sugrumat vocea [tiin]elor umane franceze din cauza subversiunii practicate, postcomunismul o face pentru c` nu recunoa[te \n subversiune dec\t un joc gratuit – alors que „transcenden]a“ invocat` str`luce[te \n vitraliile sparte ale Revolu]iei franceze.

Asta-i via]a, o s` tr`im mai departe cu ideea de Fran]` cultural` \ntruchipat` \n Balzac, Baudelaire, Camus [i Bernard Pivot (plus ni[te poe]i Belle Époque din care po]i oric\nd face avioane 2000-iste) [i o s` a[tept`m de la c`r]ile fran]uze[ti de teorie tot mai pu]in, convin[i c` utopismul lor e strident [i deci de prost-gust. Asta o spunem noi, românii, \mp`ra]ii pragmatismului, care [tim precis unde [i c\nd Adev`rul trece prin centru, duminica, la costum, cu ochii lucind daimonic.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

nirii unui deceniu de la moartea lui Pierre Bourdieu. M` opresc mai ales la prima [i voi \ncheia cu o remarc` poate prea ap`sat formulat`. Implor de pe acum iert`ciune lectorului ultragiat.

Salutar organizate de Institutul Francez ([i mai ales de Bertille Détrie, responsabila „cu c`r]ile“ la Ambasada Fran]ei), ele au adunat mult` lume bun`, mai pu]in de partea francez` (unde se remarc` Patrick Champagne, editorul lui Bourdieu de la editura Raisons d’agir, dar [i t\n`rul sociolog Pierre Clément, de la EHESS), c\t mai ales de cea român` (Laura Albulescu, Camelia Runceanu, Lidia Bodea, Vintil` Mih`ilescu, Radu Toma, Bogdan Ghiu, Gabriel H. Decuble, Vlad Alexandrescu, Andrei {erban). |ntr-adev`r, Fran]a mai este \nc` patria „[tiin]elor umane“ – sintagma e, de altfel, francez` –, m`car de dup` R`zboi \ncoace, c\nd sociologia devine, al`turi de lingvistica[tiin]a-pilot, o alternativ` la filozofie [i studii literare (Georges Perec \i consacr` prestigiul „postmodern“ \n superbul roman Les Choses, din 1965). Exist` o \nclinare a lor spre st\nga, \n Fran]a, dar [tim c` st\nga e larg`, divers`, eretic` etc. Mi se pare normal, \ntr-o cultur` dominat` de ideea [i spectrul revolu]iei, al ierarhiilor, al normei.

A existat un moment de gra]ie, m`car aparent`, \n România anilor ’60, c\nd sociologia devenise [i aici – desigur, datorit` mai ales

DILEMATECA

DOSAR FRAN}A

n

Sylvie Germain: cortul \nt\lnirii

c` prezen]a dumnezeirii se deplaseaz` odat` cu oamenii, am preluat-o \n titlul c`r]ii mele. Ideea de nomadism este, de altfel, prezent` adesea \n Biblie: \nt\lnirea lui Iisus cu samariteanca se \ncheie cu prevestirea zilei \n care Dumnezeu va fi cunoscut «\n spirit [i \n adev`r», nu \ntr-un loc anume, fie el [i unul sacru. Acest lucru \nseam-

n`, poate, c` fiecare fiin]` uman` este un templu \n mi[care. Pentru un om care \l caut` pe Dumnezeu, cortul \nt\lnirii este el \nsu[i.“ Rendez-vous nomades a primit Marele Premiul al Societ`]ii Oamenilor de Litere din Fran]a.

n

pagina 7

|n ultima sa carte, Rendez-vous nomades (Albin Michel, 2012), Sylvie Germain reia, \ntr-un amestec de eseu [i memorialistic`, parcursul s`u intelectual [i spiritual, dar [i vechile preocup`ri pentru mistic` [i rela]ia omului cu divinitatea. |ntr-o sear` torid` de mai, la „Centrul Sfin]ii Petru [i Andrei“ din centrul Bucure[tilor, c\nd toat` lumea era la Bookfest, Sylvie Germain a vorbit despre maestrul ei, Emanuel Lévinas, despre Simone Weil, despre Maurice Blanchot [i despre Angelus Silesius, dar [i despre rela]ia sa personal` cu credin]a [i despre modul \n care [i-a asumat-o \n aceast` carte insolit` [i \ntr-o lume literar` francez` mai degrab` atee sau agnostic`. „Lucrul cel mai important \n rela]ia cu cre[tinismul, a spus scriitoarea, este acela de a putea locui \n acest spa]iu mental care este Biblia. Nomadismul mi s-a p`rut o bun` analogie, pentru c` nomazii merg de obicei prin de[ert [tiind \ns` bine unde vor s` ajung`, \n`l]\ndu-[i corturile [i locuind acolo. De dou` sau de trei ori \n Vechiul Testament se spune c` Moise a \n`l]at un cort \n afara taberei sale, departe de tab`ra sa [i c` acel cort era «cortul \nt\lnirii» unde a[tepta un semn de sus, o manifestare a lui Dumnezeu. Ideea aceasta minunat`, aceea

pagina 8

DOSAR FRAN}A

Nimic nu seam`n` mai bine cu o libr`rie dec\t o flor`rie – convorbire cu Bernard Pivot –

Cum de a]i acceptat s`-l ave]i ca invitat \n emisiune pe Charles Bukowski, de[i [tia]i c` va fi, ca s` folosesc o expresie bl\nd`, „sub influen]a alcoolului“?

Pur [i simplu pentru c` Bukowski e un scriitor. E adev`rat c` era alcoolic, dar era totu[i un scriitor. Dac` \i da]i afar` din istoria literaturii pe to]i scriitorii alcoolici, nu mai r`m\ne]i cu nimeni. |l invitasem pe Bukowski pentru c` era un autor foarte interesant, aparte, original. {tiam c` are probleme cu alcoolul, dar, ce s`-i faci, trebuie s` ri[ti (s` nu uit`m c` asta se \nt\mpla \ntr-o emisiune \n direct). El ceruse s` bea vin alb, a[a c` i s-au adus dou` sticle de Saint-Ser, pe care le-a b`ut ca pe ap`, astfel \nc\t, dup` 30 de minute i se f`cuse cald, voia s` mearg` la baie, nu se mai oprea din bolborosit, \mpiedic\ndu-i pe ceilal]i s` vorbeasc`. La un moment dat, s-a ridicat [i a p`r`sit platoul, iar eu n-am avut, desigur, nimic \mpotriv`.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Este un rock star al culturii franceze.

Jurnalist literar, critic, fondator al revistei Lire, realizatorul unor emisiuni legendare, cu audien]e fabuloase (Ouvrez les guillemets, Apostrophes, Bouillon de culture, Double Je), unde i-a avut invita]i pe unii dintre cei mai importan]i scriitori ai secolului al XX-lea, membru al Academiei Goncourt (de[i nu e scriitor), autorul celebrelor campionate de ortografie „Dicos d’or“, Bernard Pivot a influen]at gusturile literare ale unor genera]ii \ntregi de francofoni. |n 2004, a venit la Ia[i ca s` realizeze o emisiune special` Double Je, iar \n iunie 2012 a revenit \n România, la Bookfest, la invita]ia Institutului Francez din Bucure[ti. Am vorbit \ntr-o s\mb`t` diminea]a despre emisiunile celebre, \nt\lnirile memorabile, \ntreb`rile potrivite, \n fa]a unui public sous le charme. (Luiza Vasiliu)

Orgoliul lui Nabokov Exist` o sumedenie de legende \n jurul emisiunilor dvs. De pild`, se spune despre Nabokov c` a b`ut whisky dintr-un ceainic, \n timpul emisiunii...

Nabokov este un caz interesant, pentru c` \l consider unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea [i cred c` e ne-

drept [i anormal faptul c` Academia suedez` nu i-a acordat Premiul Nobel, pe care \l merita cu v\rf [i \ndesat. A[adar, mi se spusese c` Nabokov nu accept` prezen]a \n vreo emisiune. Cum pe atunci eram t\n`r [i plin de av\nt, m-am dus totu[i s` m` \nt\lnesc cu el la hotelul Vieux Palace din Montreux, chiar l\ng` lacul Léman. Am schimbat c\teva vorbe, a fost foarte simpatic, dup` care l-am \ntrebat dac` vrea s` vin` la mine \n emisiune. Mi-a r`spuns: „Vin \n emisiunea dumneavoastr` cu dou` condi]ii. Prima:

s`-mi trimite]i \ntreb`rile \n scris, iar eu o s` dau r`spunsurile tot \n scris [i o s` le citesc \n fa]a camerei de luat vederi.“ |n mod normal, orice jurnalist ar fi trebuit s` refuze o asemenea propunere, dar eu mi-am pus m\ndria de jurnalist \n buzunar [i mi-am spus c` am \n fa]` unul dintre cei mai importan]i scriitori, c` nu avem nici o \nregistrare cu el [i c` uneori trebuie s` [tii s` accep]i inacceptabilul. A[a c` am spus da, el a fost extrem de uimit [i a fost nevoit s`-[i respecte cuv\ntul dat. Nabokov era un scrii-

Soljeni]\n: comedie [i spontaneitate

M-am \ntrebat \ntotdeauna, \n timp ce m` uitam la emisiunile dvs., cum face]i ca s` g`si]i \ntreb`rile potrivite. }ine de meserie. Dac` cite[ti c`r]ile invita]ilor t`i, dac` le cuno[ti opera \n profunzime, atunci \ntreb`rile vin de la sine. Uneori, te bucuri c\nd g`se[ti o \ntrebare ceva mai original`, mai surprinz`toare, mai amuzant`, dar, \n general, \ntreb`rile vin din simpla lectur` a c`r]ilor \n cauz`.

Cititul de pl`cere E adev`rat c` la vremea respectiv` citea]i 10 ore pe zi?

Da, dar exist` [oferi de taxi care conduc 10 ore pe zi, a[a c` nu e nimic excep]ional \n a citi tot at\t. {i apropo de asta, au existat mul]i taximetri[ti care mi-au spus: „Vai, domnule Pivot, citi]i at\t de mult, mi-e mil` de dumneavoastr`!“ Iar eu le r`spundeam: „P`i, dumneavoastr` conduce]i o ma[in` pe str`zile din Paris, \n traficul `sta cumplit, cu ambuteiaje [i poluare, \n timp ce eu stau confortabil la mine acas` [i \mi c\[tig via]a mai lejer [i tot dumneavoastr` spune]i c` v` e mil` de mine...“ Lectura e o pl`cere. |n joia dinaintea emisiunii citeam [i 14 ore pe zi.

Cum vede]i ast`zi, din pozi]ia dvs. de membru al Academiei Goncourt, literatura francez` contemporan`, pe care o cunoa[te]i, de altfel, at\t de bine?

E o \ntrebare pentru care a[ avea nevoie de o or` \ntreag` ca s` v` r`spund. Pe scurt, literatura francez` nu mai tr`ie[te perioada glorioas` de dup` r`zboi, cu Camus, Sartre, Malraux, de Beauvoir, Duras, Giono, Simenon [.a. Epoca aceea a luat sf\r[it. E adev`rat c` \nc` mai avem scriitori buni, cum e Le Clézio, dar epoca de aur a literaturii

franceze pare s` se fi \ncheiat. Trebuie \ns` s` ne ferim de bilan]urile f`cute \n grab`.

C\nd Stendhal [i-a publicat romanele, Balzac a fost singurul care le-a recunoscut valoarea. Cred c` trebuie s` fim reali[ti, s` accept`m c` literatura francez` nu mai ocup` locul de seam` pe care-l avea acum 40-50 de ani, dar asta nu \nseamn` c` nu ascunde \nc` o sumedenie de comori.

Dac` a]i putea face o edi]ie ideal` din Bouillon de culture, pe cine a]i alege drept invita]i?

Mi-ar fi pl`cut s` fac un interviu cu Voltaire, cu Alexandre Dumas, cu Proust. A, da, [i cu Molière, care a r`mas p\n` ast`zi o enigm` a literaturii franceze.

Dac` ar trebui s` alege]i o singur` carte care s` fac` pe cineva s` se \ndr`gosteasc` de literatura francez`, ce-a]i alege?

Mai \nt\i te \ndr`goste[ti de limbra francez`, [i abia apoi de literatur`. Dac` v` spun s` citi]i Belle du seigneur sau Pamfletele lui Paul-Louis Courier, pe care nu le mai [tie nimeni \n Fran]a, Condi]ia uman` a lui Malraux sau Cuvintele lui Sartre – c`r]i cu totul [i cu totul diferite –, ar trebui s` v` cunosc foarte bine ca s` [tiu ce v-ar pl`cea s` citi]i. Nimic nu seam`n` mai bine cu o libr`rie dec\t o flor`rie. Oferta e variat`, ave]i de unde alege. A[a c` mai bine intra]i \n libr`rie [i alege]i o carte la \nt\mplare, e modalitatea cea mai simpl` de-a v` \ndr`gosti de lectur`. interviu realizat de

Luiza Vasiliu fotografii de

Lucian Muntean

n

pagina 9

C\nd vorbi]i despre Apostrophes, spune]i c` una dintre \nt\lnirile care v-a marcat cel mai mult a fost cea cu Soljeni]\n. L-a]i invitat de patru ori \n emisiune, urm`rindu-i parcursul, din 1975 [i p\n` dup` c`derea comunismului.

A[a e. Am avut noroc s`-l pot \nso]i pe Soljeni]\n dup` plecarea sa din URSS [i p\n` la \ntoarcerea \n Rusia. |n ’75, a venit la Paris, apoi am mers eu la re[edin]a lui din Vermont, SUA, iar dup` c`derea Zidului Berlinului, a trecut din nou pe la Paris, pentru ca, \n fine, s` realizez cea de-a patra emisiune la Moscova. Cea mai pasionant` emisiune dintre toate a fost cea din SUA, unde l-am filmat al`turi de so]ia lui, de soacr`, de cei trei fii, [i am putut vedea cum lucra la aceast` enorm` \ntreprindere istoric`, Roata ro[ie, titlul sub care a publicat nenum`rate volume despre Revolu]ia bol[evic`. O s` v` povestesc o anecdot` care spune multe despre ce personaj era Soljeni]\n: am ajuns noi la re[edin]a din Vermont, cu o echip` foarte numeroas`, [i l-am cam speriat, pentru c` era ca [i cum i-am fi invadat proprietatea destul de secret`. |nainte s` \ncepem film`rile, mi-a spus: timp de o zi [i jum`tate, eu [i familia mea s\ntem la dispozi]ia dvs., ave]i libertate total` ca s` ne filma]i \n via]a de toate zilele, dar s` nu-mi cere]i niciodat` s` repet ce-am mai spus, sau s` fac din nou ceva – asta ar \nsemna s` renun] la spontaneitate [i s` joc \ntr-o comedie. Dup` masa de pr\nz, pe care ne-o preg`tise doamna Soljeni]\n, fiul mijlociu, viitor pianist, s-a a[ezat la pian [i a c\ntat ceva de Beethoven. Soljeni]\n a venit \n spatele lui [i i-a m\ng\iat patern ceafa. Cameramanul a ratat gestul, iar realizatorul s-a \ntors spre

scriitor [i a vrut s`-i spun` s` repete, dar c\nd a v`zut privirea crunt` a lui Soljeni]\n, n-a mai \ndr`znit s` insiste.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

tor genial, dar era, \n acela[i timp, un om cu un orgoliu infinit, care nu accepta s` rosteasc` ceva f`r` s` fie scris dinainte. Toate cursurile despre literatura francez` pe care le-a ]inut \n universit`]ile americane erau scrise de la un cap`t p\n` la cel`lalt. Nu-[i permitea nici un fel de abatere \n timpul cursului [i considera c` nu poate improviza, cu at\t mai pu]in \ntr-un studio de televiziune. Revenind la \ntrebarea dvs., mi-a spus: „{ti]i, emisiunea e lung` [i a[ vrea s` beau pu]in whisky, dar nu vreau s` dau un exemplu negativ francezilor, a[a c` o s` pune]i whisky-ul \ntr-un ceainic [i din c\nd \n c\nd o s`-mi spune]i: «Pu]in ceai, domnule Nabokov...».“ Ne rugase s`-l ascundem \n spatele unui paravan de c`r]i, ca s` nu i se vad` fi[ele cu noti]e, „iar eu voi ridica ochii spre cer, voi c`uta inspira]ia [i voi da iluzia c` improvizez, c\nd, de fapt, voi citi cuvintele pe care le voi fi a[ezat pe foile de h\rtie“ etc.

Era un om cu totul surprinz`tor. {i dac` nu a[ fi acceptat aceast` scenografie, nu am fi avut ast`zi nici o \nregistrare cu Nabokov (\n afara celebrelor imagini cu el la v\n`toare de fluturi).

DILEMATECA

DOSAR FRAN}A

pagina 10

MERIDIANE Petre R`ileanu

Michel Serres

Octogenar verde, \nalt, suplu, zvelt, fost juc`tor de rugbi, Michel Serres, profesor universitar, filozof, istoric al [tiin]elor, este membru al Academiei Franceze, din 1990.

S-a n`scut \n 1930 la Agen. Ie[it din genera]ia r`zboiului, m`rturise[te c` nici azi nu poate privi tabloul lui Picasso, Guernica, [i sus]ine c` Hiroshima r`m\ne unicul obiect al g\ndirii sale etice [i metafizice. Acest eveniment \i serve[te ca punct de plecare c`tre o nou` form` de optimism scientist pentru sus]inerea c`ruia se lanseaz` \n \ncercarea de a construi o punte de comunicare \ntre [tiin]e [i litere. |n 1949 intr` la {coala naval` de la Brest pe care o p`r`se[te din convingeri pacifiste. Cu toate acestea, \ntre anii 19561958 serve[te \n Marina francez` [i ia parte la r`zboiul pentru canalul Suez. Este admis, \n 1952, la École Normale Supérieure, unde ob]ine o diplom` de filozofie. |n 1968 devine doctor \n Litere, iar din anul urm`tor pred` istoria [tiin]elor la Universitatea Paris I. O vreme a predat la Clermond-Ferrand, unde l-a avut coleg pe Michel Foucault. Ideile schimbate o vreme \ntre cei doi se reg`sesc par]ial \n cartea lui Foucault Les mots et les choses/Cuvintele [i lucrurile. Particip` la experimentul de la Vincennes, universitate na]ional` \nfiin]at` dup` revoltele studen]e[ti din mai 1968 [i func]ion\nd prin autogestiune. Sprijinit de René Girard, pleac` s` predea \n Statele Unite, iar din 1984 este profesor la Universitatea Stanford. De ani

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

pledoarie pentru reinventarea lumii de zile, cursurile pe care le pred` aici exclusiv \n limba francez` poart` toate titlul generic „Topics in French Literature and Philosophy“/ „Teme de literatur` [i filosofie francez`“ , pentru a l`sa liber` creativitatea sa pedagogic`.

Michel Serres este ini]iatorul a numeroase proiecte editoriale, didactice, culturale, pluri sau transdisciplinare, printre care lansarea [i dirijarea colec]iei „Corpusul operelor de filozofie \n limba francez`“ la editura Fayard. Noul s`u eseu, Petite Poucette, Editions Le Pommier, 2012, are un subtitlu cu valoare de program: Lumea s-a schimbat \ntr-at\t \nc\t tinerii trebuie s` reinventeze totul: un fel de a tr`i \mpreun`, institu]ii, un mod de a fi [i de a cunoa[te…

Sub semnul lui Hermes: tranzi]ie [i tranzitivitate La sf\r[itul anilor ’60, c\nd g\ndirea marxist` triumfa \n universit`]ile franceze, Michel Serres profetiza sf\r[itul erei industriale [i intrarea \n cea a comunic`rii. Ideile sale s\nt expuse \n cele cinci volume publicate \ntre 1969-1980 cu titlul generic Hermès. Mesager al zeilor din Olimp, Hermes, devenit Mercur, la Roma, este zeul prin excelen]` al comunic`rii, al transmiterii, inventatorul sistemului de greut`]i [i m`suri, gardianul intersec]iilor [i protectorul c`l`torilor [i al ho]ilor. |n epoca elenistic` t\rzie este identificat cu zeul egiptean Thot [i devine [i zeul cunoa[terii ini]iatice, patronul

tradi]iei hermetiste. Semnificativ` alegere a zeului polimorf ale c`rui atribute contradictorii din zona tranzi]iei [i transmiterii s\nt emblematice pentru era comunic`rii, atribute explicitate \n subtitlul fiec`rui volum \n parte: „Comunicarea“ (I), „Interferen]a“ (II), „Traducerea“ (III), „Distribu]ia“ (IV), „Pasajul din Nord-Vest“ (V). Pasajul este considerat de filozof, \n accep]ia geografic`, loc de trecere \ntre Oceanul Atlantic [i Pacific, \ntre dou` sfere culturale, dar [i ca realitate \n sine, eliberat` de angoasa temporalit`]ii, \ntoars` asupra propriei complexit`]i. Pasajul este luat [i \n sens mai general, de comunicare \ntre [tiin]ele exacte [i [tiin]ele umane, \ntre cunoa[terea ra]ional`, conceptual`, [i cea empiric` sau intuitiv`, \ntre rigoare [i imagina]ie, \ntre discursul [tiin]ific [i nara]iunea mitologic`.

Michel Serres scrie cu aceea[i u[urin]` despre Leibnitz [i Auguste Compte, despre Jules Vernes [i despre Na[terea fizicii \n textul lui Lucretiu, despre Cele cinci sim]uri [i despre Legenda \ngerilor, despre Na[terea geometriei [i despre autorul celui mai celebru personaj de benzi desenate Tin Tin, \n Hergé, mon ami. Contractul natural/Le Contrat naturel, 1987, este o carte de pionerat care dezvolt` ideea urgen]ei ecologice. Hominescence (2001) traseaz` liniile umanismului universal viitor. Gra]ie marii nara]iuni a originilor [i a evolu]iei, umanitatea este \n prezent capabil` s` se povesteasc` pe ea \ns`[i. |mpotriva filozofilor care au decretat „moartea istoriei“, Michel Serres reabiliteaz` \n c`r]ile sale aceast` mare nara]iune, \ntr-un moment \n care [tiin]a este pe cale s` realizeze cea mai coerent` viziune a lumii din c\te au existat vreodat`: „Una din marile descoperiri ale [tiin]ei este posibilitatea de a data evenimentele, ceea ce permite reconcilierea [tiin]elor exacte [i a [tiin]elor umane. De la formarea sistemelor solare la apari]ia omului pe P`m\nt, avem posibilitatea de a data, [i deci de a povesti istoria originilor. Dar nu e vorba de o mare nara]iune ca \n alte timpuri, de genul Bibliei, de exemplu, care evoc` un proiect (dessein) inteligent, inten]ionat, un plan divin.

Marea nara]iune propus` de savan]ii de azi se scrie la viitorul anterior. Ea este contingent`, aleatorie [i haotic`. Lumea [i speciile ar fi putut-o lua \ntr-o direc]ie diferit` [i dezvolta altfel... Ast`zi, noi citim natura a[a cum citim o carte. {tiin]a a descoperit [i ge-

Saint Denis [i noua paradigm` a cunoa[terii

n

pagina 11

Recenta carte a lui Michel Serres aduce marea nara]iune \n actualitatea imediat` unde, sub privirile noastre distrate, se produce o schimbare de paradigm` cultural`.

Cum au mai fost c\teva \n istoria umanit`]ii. „F`r` s` ne d`m seama, un nou tip uman s-a n`scut, \n timpul unui interval scurt, cel care ne separ` de anii 1970.“ El [i Ea primesc un nume generic, Petit Poucet [i Petite Poucette, s` zicem Dege]el [i Dege]ica, de la substantivul comun poucet, degetul mare de la m\n`: „El sau Ea scrie altfel. Observ\ndu-i cu admira]ie cum trimit, cu o rapiditate de care eu \nsumi n-a[ fi capabil, cu degetele mele amor]ite, SMS-uri cu cele dou` degete mari, i-am botezat, cu cea mai mare tandre]e pe care o poate exprima un bunic, Dege]ica [i Dege]el. Iat` numele lor, mai frumos dec\t vechiul cuv\nt pseudo-savant dactylo.“ Elevul [i studenta astfel desemna]i n-au v`zut, cei mai mul]i dintre ei, nici vi]el, nici vac`, nici clo[c` pe ou`. La \nceputul secolului trecut, majoritatea oamenilor de pe planet` tr`iau din agricultur`. |n anul 2011, \n Fran]a [i \n ]`rile de nivel comparabil, ]`ranii mai reprezint` doar 1% din popula]ie. El [i Ea, locuitori ai ora[elor, nu mai tr`iesc \n proximitatea animalelor, nu mai locuiesc pe acela[i p`m\nt, nu mai au acela[i raport cu lumea. Din natur` nu mai cunosc dec\t partea „arcadian`“, idilic`, aceea a plimb`rilor de pl`cere [i a turismului. Pe durata unei vie]i, demografia planetei a s`rit de la dou` la [apte miliarde, iar speran]a de via]` s-a mutat spre 80 de ani.

P`rin]ii lor deveneau mo[tenitori c`tre 30 de ani, ei vor trebui s` a[tepte b`tr\ne]ea, pentru a-[i mo[teni p`rin]ii. Ei nu cunosc nici acelea[i v\rste, nici acela[i tip de c`s`torie, nici aceea[i transmitere a bunurilor.

Str`mo[ii lor [i-au fundamentat cultura pe un orizont temporal de c\teva mii de ani, av\nd drept repere principale Antichitatea

greco-latin`, Biblia ebraic`, c\teva tablete cuneiforme, o preistorie scurt`. Orizontul temporal al celor de azi num`r` miliarde de ani, trece prin formarea planetei, evolu]ia speciilor [i o preistorie – paleoantropologie – considerabil prelungit`. El [i Ea, nemailocuind acela[i timp, tr`iesc o istorie complet diferit`: „Ei s\nt formata]i de media difuzate de adul]i care le-au distrus \n mod meticulos capacitatea de aten]ie, reduc\nd durata imaginilor la [apte secunde [i timpul de a r`spunde la \ntreb`ri la cincisprezece, cifre oficiale; cuv\ntul cel mai des repetat este «moarte» [i imaginea cea mai prezentat` este aceea a cadavrelor.“ Alt` surs` sau mediu de formare este publicitatea, [i, \n textul filozofului, distingem notele unei culpabilit`]i responsabile pentru apartenen]a la genera]ia adul]ilor care au pus la cale aceast` anomalie: „Noi, adul]ii, am transformat societatea spectacolului \ntr-o societate pedagogic` a c`rei concuren]` strivitoare, vanitos incult`, eclipseaz` [coala [i universitatea. Ca timp de ascultare [i de vizionare, ca seduc]ie [i importan]`, media [i-au adjudecat de mult func]ia de transmitere a cuno[tin]elor.“ Tinerii de ast`zi locuiesc deci \n virtual. Prin telefonul celular au acces la toate persoanele, prin GPS – la toate locurile, prin Internet – la toat` cunoa[terea. Ei ocup` [i se mi[c` \ntr-un spa]iu al proximit`]ii, \n timp ce contemporanii lor mai v\rstnici erau obi[nui]i cu un spa]iu ordonat de distan]e.

Consecin]ele \n domeniul cunoa[terii s\nt importante, pentru c`, scrie Michel Serres, folosirea Internetului, scrierea mesajelor pe telefonul celular cu degetele mari, consultarea [i frecventarea unor site-uri precum Wikipedia sau Facebook nu mai excit` aceia[i neuroni [i acelea[i zone corticale ca atunci c\nd s\nt folosite cartea, t`bli]a de scris sau caietul. S\ntem \n plin` schimbare de paradigm` \n domeniul cognitiv, comparabil` ca amploare cu celelalte dou` precedente. Odat` cu apari]ia [i difuzarea scrierii, grecii au inventat paideia, un sistem de valori [i de transmitere a lor. Rena[terea [i extraordinara explozie a formelor de cu-

noa[tere [i reprezentare, pe care a adus-o, a instituit pentru mult` vreme domina]ia c`r]ii ap`rut` ca urmare a invent`rii tiparului.

Scrisul [i tiparul au produs o revolu]ie de propor]ii a memoriei, conduc\nd la reac]ia critic` a lui Montaigne, formulat` de el ca exigen]` pentru educatori: Mieux vaux une tête bien faite qu’une tête bien pleine.

Pentru a ilustra noua muta]ie a memoriei, Michel Serres reia legenda lui Saint Denis, primul episcop al Parisului din secolul al III-lea, decapitat de romani pe Montmartre (Muntele Martirilor). Sf\ntul [i-a cules capul care se rostogolea la vale [i, cu el sub bra], s-a deplasat [ase kilometri p\n` \n locul care ast`zi \i poart` numele, unde a fost \ngropat. Imaginea corpului desp`r]it de cap, a[a cum apare \n iconografia consacrat` lui Saint Denis, devine emblema schimb`rii de paradigm` \n cunoa[tere: „Recent, to]i am devenit asemenea lui Saint Denis. Din ]easta osoas` [i neuronal` a ie[it capul nostru inteligent. |n m\inile noastre, obiectul-calculator con]ine [i face s` func]ioneze a[a-numitele p\n` nu demult «facult`]i»: o memorie, de mii de ori mai puternic` dec\t a noastr`; o imagina]ie asortat` de reprezent`ri iconice, cu milioanele; o ra]iune, pentru c` numeroase softwares pot s` rezolve sute de probleme c`rora singuri nu le-am g`si solu]ii. Capul nu mai e unde-l [tim, iat`-l \n cutia cognitiv` obiectivat`.“ Cunoa[terea se afl`, \n sens propriu, la \ndem\n`, accesibil` pentru to]i, obiectiv`, colectat`, colectiv`, conectat`. {i, pentru c` efortul a disp`rut din procesul cunoa[terii, ne r`m\ne intui]ia novatoare [i vivace, inteligen]a inventiv`. S\ntem condamna]i s` devenim inteligen]i, crede filozoful, care inventeaz` [i sintagma noii muta]ii: „prezum]ia de competen]`“. Optimist, mobil [i alert, Michel Serres las` s` cad` [i \ntrebarea: aceast` schimbare de paradigm` purtat` [i ilustrat` de Petite Poucette nu \nseamn` [i sf\r[itul erei cunoa[terii? Al unui fel de cunoa[tere, da, f`r` \ndoial`.

Dematerializarea, fragmentarea, dezordinea, apartenen]a fluctuant` s\nt consecin]ele noii lumi care o evacueaz` treptat, dar rapid, pe cea de dinainte. Reflec]ia lui Michel Serres, febril` [i lucid`, este \n mod esen]ial un elogiu adus tinere]ii, schimb`rii, disponibilit`]ii. Pozi]ionarea intra, inter sau \n afara diferitelor discipline, ca [i finalitatea demersului, \n]elegerea unei lumi \n care A [i non-A exist` simultan, \l situeaz` \n proximitatea principiilor transdisciplinarit`]ii formulate de Basarab Nicolescu. Michel Serres prefer` s` r`m\n` un electron liber [i insesizabil, schimb\nd dup` voie domeniul de reflec]ie [i registrul stilistic, cu riscul asumat al dilu`rii [i al eclectismului.

Michel Serres este, a[a cum ar spune cineva care \l cunoa[te, „un fluture inteligent [i limpid“.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

neralizat ideea lui Galilei, conform c`reia natura e scris`, mai ales, \n limbaj matematic.“

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 12

LOCURI DE CITIT Jan Cornelius

Buenos Aires \n mai 2012 cu c`r]i se \nal]` p\n` la tavan, s`lile se multiplic` [i se \mbin` labirintic, ca-n textul lui Jorge Luis, [i, cutreier\nd prin ele, \mi devine clar c` nu numai paradisul este o bibliotec` – dup` cum afirma scriitorul –, ci [i aceast` libr`rie.

C\nd aveam trei ani, eram convins, uit\ndu-m` la globul p`m\ntesc, c` \n Australia sau Argentina oamenii umbl` cu capul \n jos [i cu picioarele-n aer, [i asta \mi pl`cea de minune.

Ce n-a[ fi dat s` tr`iesc [i eu acolo! |ns` cu anii devenim, din p`cate, tot mai reali[ti [i, \n luna mai a anului acesta, vizit\nd Buenos Aires-ul, am fost silit s` recunosc definitiv c` m` \n[elam [i c` lucrurile stau cam peste tot la fel. Sau, cel pu]in, \n parte. C`ci or fi umbl\nd ei, argentinienii, ca noi, cei din Europa, la modul cumplit de monoton, \n picioare, dar m`car anotimpurile s\nt \n Buenos Aires pe dos, c`ci atunci c\nd la noi e prim`var`, acolo jos la ei este toamn`.

*

*

Metropola sud-american` are parte, \n luna mai, de-o toamn` minunat` [i nostalgic`, coco]at` \n miile [i miile de arbori care \mp\nzesc parcurile [i str`zile ora[ului, ca \n nici o alt` capital` din lume; aproape c` nu exist` strad` f`r` copaci imen[i, \n[ira]i ramur`-n ramur` de-a lungul trotuarelor, cu frunzele explod\nd colorat precum curcubeul. Trotuarele s\nt \n parte sparte, aproape ca la Bucure[ti, dar nu face nimic, pericolul de \mpiedicare este exclus, c`ci aici, pe Rio de la Plata, totul e luat à la légère, mai ca pe D\mbovi]a, a[a c` nu se merge, ci se plute[te. {i oamenii s\nt la tot col]ul deschi[i [i pu[i pe vorb`, [i niciunde nu mi-a sunat spaniola mai armonios [i mai sprin]ar \n ureche. Como le va, señor? Todo bien? Ay, que bueno! Frumuse]ea o \nt\lne[ti \n Buenos Aires la tot pasul, de pild` \n La Recoleta, cartier care aminte[te intens de Paris, sau \n San Telmo, sau \n La Boca, unde se danseaz` tango, genial de patetic [i elegant-acrobatic, pe strad`. {i, ei da, niciunde nu exist` mai multe femei frumoase pe metru p`trat dec\t \n Buenos Aires [i mai toate z\mbesc enigmatic. La ele s-o fi g\ndit Borges c\nd a scris c` „frumuse]ea este un secret pe care nu-l descifreaz` nici psihologia, nici retorica“.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

*

*

*

*

*

{i pentru c` tot veni vorba de Borges, marele scriitor \ntre scriitori, erudit \ntre erudi]i, poliglot \ntre poliglo]i [i ve[nicul locuitor nu numai al bibliotecii universale, ci [i al acestui ora[: plimb\ndu-m` prin pitorescul Palermo Viejo, poate cel mai magic cartier al capitalei argentiniene, cu atmosfer` boem` [i case de odinioar`, recent re-

novate [i pictate artistic, am mers mai \nt\i de-a lungul avenidei principale, care se cheam` – cum altfel dec\t – Jorge Luis Borges. |n casa de c`r`mid` ro[ie cu num`rul 2135 scriitorul [i-a petrecut o parte din via]`. O plac` memorial` ne-o spune: „|n aceast` cas` a tr`it Borges \n copil`rie, \ntre anii 1901-1914.“

*

*

*

Emigran]i din Polonia, Armenia, Ucraina, Spania, Italia, Germania s-au stabilit aici, pe timpul acela. Fiii lor mai tr`iesc \n mare parte [i ast`zi, [i un fler interna]ional babilonic plute[te \n aer. |n pub-ul cu minunatul nume „Utopia“, nu departe de casa lui Borges, \l cunosc pe Rainer Hintze, care nu vorbe[te o boab` de german`, dar \mi poveste[te c` tat`l s`u a emigrat \n anii ’40, din Hamburg la Buenos Aires.

*

*

*

Avenida Borges se termina – unde altundeva dec\t – \n Plaza Julio Cortázar. Lui Cortázar \i pl`cea s` vin` mereu aici, \nainte de-a se exila la Paris, dup` cum \mi poveste[te Emiliano, care-mi serve[te espresso-ul \n cafeneaua „Déjà vu“. Da, literatura este omniprezent` [i, pu]in mai t\rziu, descop`r pe avenida Honduras, aflat` la o arunc`tur` de b`], una din cele mai frumoase libr`rii pe care le-am v`zut. Se cheam` „Eterna cadencia“. Nu numai acest nume, dar [i u[a de intrare, dominat` de arabescuri [i de o uria[` roz` a v\nturilor, par un fragment de poezie. |n`untru, rafturile

*

*

Kafka, Eco, Twain, Müller, Beckett, Grass, Shaw, Cehov, Sterne, Proust stau aici culca]i pe mese sau \n picioare pe rafturi, copert` l\ng` copert`. Nu a fost f`cut` o selectare a scriitorilor dup` principii comerciale, acord\nd prioritate bestseller-urilor, ca \n mai toate libr`riile europene, [i totul \]i d` impresia c` te afli \ntr-un paradis al cuvintelor, unde timpul nu mai exist` [i comer]ul nu mai are valoare.

Stimulat de atmosfera locului, am o idee: – Hay un autor rumano quien se llama C`rt`rescu. Lo conoce? \l \ntreb pe unul din cei doi simpatici librari.

– Mircea? m` \ntreab` librarul prompt.

Chicotesc surprins [i r`spund: – Si, Mircea.

Librarul o zbughe[te sprin]ar \n sus pe-o scar` [i \ncepe s` caute \ntr-un raft, dar nu g`se[te nimic.

– Donde esta C`rt`rescu? \[i \ntreab` colegul.

Acesta arunc` o privire \n computer [i r`spunde: – Alla, entre Calvino y Cortázar.

Are evident dreptate, c`ci librarul coboar` bucuros cu o carte \n m\n`: El ruletista. |mi spune c` a citit-o [i c` i-a pl`cut mult. |l rog s` ]in` cartea \n m\n` [i \i fac o poz`.

Plec\nd din libr`rie, m` g\ndesc la ce-a scris Borges c\nd, dup` v\rsta de 55 de ani, [i-a pierdut definitiv lumina ochilor: „Exist` ceva magic \n via]a mea: continui s` cump`r c`r]i. Nu le pot citi, dar prezen]a c`r]ilor m` ajut`... aceast` gravita]ie t`cut`, s` le simt c` s\nt aici.“ C\nd plec din Buenos Aires spre Germania, \n valiza mea s\nt vreo zece c`r]i [i la aeroport trebuie s` pl`tesc, din p`cate, o tax` pentru supragreutatea bagajului. Lumea e plin` de ignoran]i [i femeia de la check-in nu are nici o \n]elegere pentru religia c`r]ilor.

foto

Libr`ria „Eterna cadencia“ http://www.eternacadencia.com/home.asp

n

Ioana Bot

Doamna Bovary – varianta chick-lit

Pre]: 34,95 lei

Dialectica Luminilor de Max Horkheimer, Theodor W. Adorno Colec]ia „Plural M“ Traducere [i postfa]` de Andrei Corbea Lucrare fundamental` a unui \ntreg curent filozofic, Dialectica Luminilor analizeaz` procesul logic [i istoric prin care Luminile ajung s` se transforme \n contrariul lor – mitul sau barbaria pe care voiau s` le combat`.

Pre]: 27,95 lei

e urmat de un atribut frumos [i fiecare cli[eu e rotunjit cu banalit`]i superlative: „Ora[ul risipit \n de[ert se r`core[te de c`ldura zilei [i luminile lui transform` nisipul din jur \ntr-o pulbere grea, cu iriz`ri de aur.“ To]i b`rba]ii care \i atrag privirile Domni[oarei c`l`toare s\nt frumuse]i ce fac s` p`leasc` talentul Daniellei Steel, celebra sa \nainta[`: „O prime[te un t\n`r de o frumuse]e s`lbatec` [i se g\nde[te c` trebuie s` fie Nubian, dup` tr`s`turi [i agilitatea supl` a trupului. F`r` cuvinte, cu mi[c`ri elegante ca de dansator [i o polite]e de [ef de protocol, o conduce la camer`.“ Alitera]iile dau relief stilului („a[ternuturi albastru \nchis ca cerul de afar`“) [i provoac` insidios la construc]ii logice abstracte (cum ar ar`ta a[ternuturile dac` albastrul ar fi al cerului din`untru? etc.).

De altfel, de[i eroina e o vorbitoare nativ` a „frumoasei, inteligentei [i multi milenarei limbi franceze“, ce a mo[tenit „de la mama ei voin]a [i talentul la limbi str`ine“, Sabine de Rochefort scrie, \n schimb, \ntr-o român` c\nd [chiop`t\nd` („cele dou` au povestit una alteia ce e cu via]a lor“), c\nd bearc` de-a dreptul („Niciodat`, nici o femeie nu-l satisf`cu-se [sic!] dec\t \n paginile de h\rtie lucioas` ca [i

Pre]: 39,95 lei

Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache Seria de autor „Octavian Paler“ Edi]ia a II-a, cartonat` Convorbiri cu un b`tr\n reac]ionar ar fi fost, \n opinia lui Octavian Paler, titlul potrivit pentru acest volum \n care o emisiune de televiziune, o [tire dintr-un ziar, o replic` dintr-o carte \i prilejuiesc scriitorului comentarii nostalgice atunci c\nd \[i rememoreaz` via]a de „lup singuratic“ sau c\nd poveste[te despre c`r]ile sale.

pielea lor transpirat`“). Franceza dulcii eroine poliglote nu e nici ea mai prejos: „j’ai vis a Paris“ (pentru j’ai vécu à Paris), „Qu-est que on peut offrir a la Mademoiselle“ (Qu’est-ce qu’on peut offrir à Mademoiselle), „chocolate“ pentru chocolat… Despre virgulele dintre subiecte [i predicate am ajuns s` cred c`-s un trend cool, chic and cute al stilului personal al Sabinei de Rochefort, \ntr-at\t s\nt de frecvente. Un soi de Hello Kitty (orto)grafic, demn de rafinamentele de la Tracus Arte, fire[te.

Totul, \ntr-un roman aiuritor: catapultat` \n veacul nostru, fiica D-nei Bovary, Berthe, mo[tenitoare bogat`, pleac` la New York spre a r`zbuna tinere]ea pierdut` a unei b`tr\ne prietene [i a ucide un scriitor. Aici, se c`s`tore[te cu un pianist celebru, care moare de cancer, l`s\nd-o gravid`. Trist` fiind, ea c`l`tore[te \n Egipt, unde cunoa[te mul]i oameni buni [i pierde sarcina \ntr-un accident. |napoi la New York, este o vreme amanta lui Paul, se \nv\rte dezabuzat` \n high society [i apoi o ia la ea pe fiica [oferului egiptean mort \n accident. Scriitorul se sinucide \n final. Totul, pres`rat cu comentarii despre literatur`, silueta femeilor franceze sau „cum s` la[i un b`rbat/o femeie din lumea bun` newyorkez`.“ Mama pretinsei domni[oare, ca [i Flaubert al dumisale, s\nt pe alt` planet`. Hopefully.

Pre]: 26,95 lei

n

Pre]: 44,95 lei

Pre]: 29,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Copil`ria. Adolescen]a. Tinere]ea de Lev Tolstoi. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Clasici universali“ Traducere din limba rus` [i note de Adriana Liciu. Edi]ie cartonat` Trilogia Copil`ria. Adolescen]a. Tinere]ea (1852-1857) reprezint` debutul \n literatur` al marelui clasic rus Lev Tolstoi.

Cele trei titluri nu acoper` realitatea precum ar face-o memoriile: autorul amestec` realul cu imaginarul, detaliul nostalgic cu judec`]ile pasionale [i digresiunea filozofic`.

Pre]: 39,95 lei

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

A[a cum Parisul d’antan e New York-ul de azi, tot astfel vechiul roman se vede \nlocuit cu chick-literatura. A[a se explic` romanul Sabinei de Rochefort, Domni[oara Bovary \n New York, publicat \n 2011 la eleganta editur` Tracus Arte. Expatriat` chiar \n New York (D-ra Bovary, c’est elle), „ora[ul care i-a retrezit pl`cerea de a scrie“, autoarea ne \mp`rt`[e[te pl`cerea sa retrezit` \n 215 pagini, unde literatura inovatoare [i elegant` („Un cuv\nt care le-a schimbat via]a la am\ndoi. Patul mare i-a primit \n r`coarea a[ternuturilor, hainele s-au amestecat unele cu altele precum trupurile lor ce \ncepeau s` se cunoasc`, o m\n` c`ut\nd-o pe alta, un deget contur\nd o gur` str`in`, ca pe o liter` Braille, ochi privind \n ochi, sunete ating\nd sunete, \mpreunate \ntr-un c\ntec“) se \mbin` cu rafinamentul cultural („Proust era un dezechilibrat, ce acela era b`rbat, era doar o fantom` de om care nu vedea lumina soarelui“, scrie eroul gay Paul despre autorul romanului |n AMINTIREA timpului pierdut – sic!). La tot pasul \nt\lnim fragmente parc` desprinse din dr`g`la[ele caiete cu exerci]ii de stil ale unei eleve de la creative writing, varianta Cosmo (c`ci ce e bovarismul, de nu o stare pentru d\nsele updatat`?); fiecare substantiv

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

La revedere, Columbus Seria de autor „Philip Roth“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` de Ona Frantz La revedere, Columbus este o poveste de dragoste de-o var`, care apropie un evreu de dou`zeci [i trei de ani, f`r` prea mul]i bani, [i o adolescent` evreic` dintr-o familie bogat`.

Pre]: 34,95 lei Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafón. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba spaniol` [i note de Ileana Scipione Prizonierul cerului (2011), cel de-al treilea volum din ciclul de romane \nceput cu Umbra v\ntului [i Jocul \ngerului, revine la misterioasa [i fascinanta lume din Cimitirul C`r]ilor Uitate, \n centrul vechi al Barcelonei.

Doamna apelor de Philippa Gregory. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba englez` de Anacaona M\ndril`-Sonetto Doamna apelor, al treilea roman din ciclul dedicat R`zboiului celor Dou` Roze, readuce la via]` una dintre cele mai misterioase figuri feminine ale Angliei medievale, Jacquetta de Luxemburg, mama reginei Elizabeth Woodville.

www.polirom.ro

Annabel de Kathleen Winter. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba englez` de Ada Tanas` Romanul a fost distins \n anul apari]iei cu Thomas Head Raddall Atlantic Fiction Award [i adaptat pentru Radio BBC. Annabel abordeaz` cu profunzime, sensibilitate [i \ndr`zneal` una dintre temele cele mai controversate ale epocii contemporane: identitatea sexual`.

pagina 13

Momo de Michael Ende Un basm-roman Cu ilustra]iile autorului Traducere de Yvette Davidescu La marginea unui ora[, printre ruinele unui vechi amfiteatru, \[i g`se[te ad`post Momo, o feti]` cu un talent aparte pe care \l folose[te pentru a-[i ajuta prietenii: \n prezen]a sa, problemele devin mai pu]in \mpov`r`toare, conflictele \[i afl` rezolvarea, iar imagina]ia prinde aripi.

pagina 14

ANCHET~ Radu ALDULESCU l Emil BRUMARU l Virgil DUDA l Filip FLORIAN l Radu Pavel GHEO l Radu JÖRGENSEN Radu }UCULESCU l Horia URSU l Daniel VIGHI „Existen]a undelor radio a fost f`cut` cunoscut` publicului larg de c`tre Guilermo Marconi, un inventator italian. Fizicianul s\rb din America Nikola Tesla a contribuit \n mod esen]ial, pe l\ng` al]i c\]iva inventatori, la crearea primului aparat de radio. El a construit un sistem care putea transmite [i primi semnale radio de la o distan]` de aproape 3 km. |n 1895 a trimis un semnal radio pentru prima dat`, iar \n 1907 a recep]ionat prima dat` un semnal radio din Canada. Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost Reginald Fessenden, \n 1900. Nikola Tesla a \nceput \n 1900 construc]ia primei sta]ii de emisie de radio, dar din lips` de fonduri a abandonat ideea. Este considerat inventatorul ideii de sta]ii radio cu emisiuni.“ WIKIPEDIA

n Radu ALDULESCU Atunci m` duceam pentru prima oar` la bunica. N-a[ putea spune c\]i ani aveam, dar [tiu sigur c` eram \mbr`cat \n pantaloni scur]i [i c` b`tea at\t de tare v\ntul, c` m` cuprinsese o spaim` de nedescris c` se vor adeveri spusele mamei [i v\ntul chiar ne va lua pe sus. „S-o fi sp\nzurat careva!“, spuse bunica \n loc de salut. „Nu-]i aminte[ti c` a[a a b`tut [i c\nd [i-a pus cap`t zilelor nea Gogu Ciungu? De la Iuda-ncoace, a[a bate v\ntul c\nd...“ Dar eu plecasem deja \n recunoa[tere prin \nc`perile umbroase ale casei. |n camera cea bun`, unde aveam s`-mi petrec nop]ile la bunici, am remarcat, de cum am intrat, pe peretele din dreapta, icoana cu Iisus ]in\nd \ntr-o m\n` o carte deschis`. Al`turi, o cutie alb-g`lbuie, cu fa]a dintr-o p\nz` c\nepie bine \ntins`, \n spatele c`reia se putea ghici un cerc asem`n`tor cu cercul de lumin` din jurul capului M\ntuitorului. M` uitam fermecat la ea, p`r\ndu-mi o juc`rie ce-mi era destinat`. |mi \nchipuiam c` \n spatele acelei p\nze se ascunde o adev`rat` comoar`. „Nu, la `la n-ai voie s` umbli!“, \mi spuse pe ton poruncitor bunica. „Acela-i difuzorul nostru! El ne treze[te diminea]a [i ne spune cum va fi vremea [i ce mai e nou \n toat` lumea asta mare... {i ne ]ine [i nou` de ur\t!“ „Aici Radio

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Primul aparat de radio România! A fost ora 6! Te sl`vim, Românie, p`m\nt p`rintesc...“ Aceste sunete m-au trezit atunci, dup` prima noapte dormit` \n camera cea bun` a bunicilor. Ca prin vis mi-o aduc aminte pe bunica, ridic\ndu-se greoi din pat, a]intindu-[i privirea spre icoan`, f`c\ndu-[i trei cruci gr`bite, \n timp ce buzele i se mi[cau de parc` ar fi c\ntat o dat` cu vocile din cutia alb-g`lbuie: „Tr`iasc` Republica Popular` Român`!“, [i-apoi st\nd o vreme cu urechea \ndreptat` spre difuzor. „Aici Radio România! A]i ascultat [tirile.

Urm`torul buletin de [tiri la ora 7!“ C\nd m-am trezit din nou, bunica treb`luia deja prin curte, iar difuzorul t`cuse, de parc` terminase tot ce avea de spus. n Emil BRUMARU Nu-mi aduc exact aminte c\nd a ap`rut \n casa noastr` primul aparat de radio. Cert este c`, muta]i \n centru, l\ng` Teatrul Na]ional, pe Dobrogeanu Gherea, actual I.C. Br`tianu, m-am trezit deodat` c-un aparat mare, de culoare maro \n ape, frumos, cu clape albe, ca un pian, adus de p`rin]ii mei, din Basarabia, de la rude, unde se pare c` era mai ieftin. Aveam vreo 13-14 ani, f`cusem o hepatit`, stam la pat [i m` \ndopam cu br\nz` de vaci, scriam scrisori lungi, \n versuri, unei pu[toaice din Bu-

cure[ti, brunet` [i ochioas` foc, nu la ea acas` (maic`-sa o b`nuia de mari n`zdr`v`nii sexuale), ci la o m`tu[` de-a ei, pe Calea Grivi]ei, mai liber`-n obiceiuri, amplasat` deasupra unui restaurant – La Vraja M`rii. {i mai eram [i mare amator de fotbal. La acel radio am ascultat cu sufletul la gur` un meci memorabil Bulgaria-România, jucat la adversari acas`, \n poart` cu Voinescu, rezerv` fiind Toma. Am c\[tigat cu 1-0, mai ales datorit` portarului excep]ional. A[ fi vrut s` fiu eu Voinescu [i s` execut ni[te robinsonade care s` ridice stadioanele \n picioare. Am fost fericit multe zile, chiar dac` feti]a cu cozi groase, din Capital`, nu-mi mai scria, avea m\na \n gips. Cam tot pe atunci, Petric`, v`rul meu cu cinci ani mai mare, sta \n gazd` la noi, student \n primul an. Era un b`rbat \nalt, puternic, juca rugby, c\nta bas \n corul Operei, nu-i prea ardea de cursuri… Se a[eza l\ng` radio [i asculta, de c\te ori se da, „Valurile Amurului“.

Uneori, c\nd eram singur, aducea \n camera cealalt`, dinspre interior, o feti[can` blond`, c-un fund gogonat [i s\nii mari, dodoloa]` [i ve[nic binevoitoare, iubita lui de vreo 16-17 ani, eliminat` de la {coala de Arte: f`cuse plaj` \n pielea goal` pe Conservator.

M` ruga s` nu ies din camera mea, s` dau

radioul tare [i s` ascult muzic` pe unde g`sesc. A[a c` radioul mi-a devenit \n cur\nd odios, \nsemn\nd o stavil`, o opreli[te sonor`, crud`, real`, c`tre tandre]ea consumat` dincolo, cu mult aplomb, de Pilu (cum \i mai ziceau v`rului meu tipele) [i de \mbietoarea [i atotpriceputa lui Vali.

n Filip FLORIAN Sun` a[a: cei patru evangheli[ti erau trei, Luca [i Matei. Iar primul aparat de radio pe care-l ]in minte au fost dou`, al lui tata, al lui bunicu-miu [i al lui str`bunicu-miu. Regret c` nu-mi amintesc m`rcile, dar, de obicei, atunci c\nd abia ai f`cut ochi, nu [tii s` cite[ti. Am s` \n[ir doar ce mi-a r`mas limpede, am s` spun tot. Radioul lui tata [i cel al lui bunicu-miu erau ni[te cutii de lemn, frumu[ele, cu butoane, scal` [i becule]e, cu un strat de p\nz` \n dreptul difuzoarelor. Al lui bunicu-miu era mai mare. Tata asculta fel [i fel de tr`sn`i, merg\nd p\n` la cotele apelor dun`rii, via]a satului, ora armatei [i „s` nu uit`m nicic\nd s` iubim trandafirii“. De fapt, radioul b\z\ia pe l\ng` el ca o musc`. Bunicu-miu, de[i n-avea ureche muzical` [i c\nta ca un urs, nu accepta poluarea fonic`, era un soi de ecologist timpuriu. |i adora pe Beethoven [i Bach [i, prin urmare, c`uta mereu simfonii, sonate, fugi [i concerte. Detesta opera [i opereta, iar seara, c\nd recunosc cu m\na pe suflet c` se \ntuneca [i ie[eau stelele pe cer, mai \ncerca s` afle ce se petrece prin lume, dibuind frecven]e pe unde scurte. Tot pe acolo umbla [i str`bunicu-miu, cu preferin]a lui clar` pentru vocea americii, nu pentru europa liber`, bibisi ori doice vele. Radioul lui era portabil, a[a c`-l lua \n buc`t`rie [i la baie, mai ales c` se \nt\mpla s` fie una [i aceea[i \nc`pere, datorit` timpurilor pe care le tr`iam. Pe scurt, aparatul sem`na cu o geant` p`tr`]oas`, neagr`, cu m\ner. Sincer s` fiu, spre diferen]` de celelalte dou`, pe

`sta nu-l iubeam. Poate din cauza antenei ca o nuia, poate fiindc` nu respecta sf\nta zi de duminic`, c\nd, diminea]a, de la 8, se d`dea teatru radiofonic pentru copii. Altfel, primul meu aparat de radio, al meu [i numai al meu (de[i n-am f`cut acte notariale [i nu lam intabulat) a fost o juc`rioar` mic`, ro[ie, cu baterii, cu c`[ti [i cu un fir alb, care \nc`pea \n buzunarul de la piept al uniformei.

Ca pionier, mi-am permis s` ascult fericit, de zeci [i zeci de ori, \n timpul orelor, o emisiune minunat`, fotbal minut cu minut.

Ce bijuterie!

n Radu Pavel GHEO Primul meu radio n-a fost al meu. Era \n cas` dinaintea mea [i am crescut sub ochiul lui verde. L-am omagiat \ntr-o scen` prelung` din Noapte bun`, copii!, unde l-am plasat \ntr-o cas` mai mare [i mai cuprins` dec\t a p`rin]ilor mei, dar el e: „Pu[tiul blond [i sl`bu], mai mic cu un cap dec\t prietenul lui, se duse repede spre un aparat de radio imens, dintr-un lemn g`lbui, cu un capac mare, sub care se ascundea un pick-up. Era un Electronica românesc cu l`mpi, vechi de vreo dou`zeci de ani.

Avea difuzoarele plasate \n partea de sus [i mascate cu o p\nz` groas`, g`lbuie. Sub ele, \n st\nga [i \n dreapta scalei, se vedeau dou` butoane mari c\t cepele – unul pentru volum, cel`lalt pentru acord fin –, iar jos, pe marginea lat`, [ase clape mari, crem, din ebonit`. «Gr`sunul», cum \i ziceau pu[tii, era lung de aproape jum`tate de metru [i c\nt`rea vreo cincisprezece kilograme. |n plus, avea o putere de recep]ie [i o precizie pe care nu le mai g`seai la radiourile noi...“ De aici lipse[te un element care \n roman ar fi fost parazitar, dar la radioul real, cel din

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

pagina 15

n Virgil DUDA Cred c` mult` vreme nu am dat nici o aten]ie minunii numite radio, ivite \n locuin]a noastr` \ndat` dup` R`zboiul Mondial. Pe vremea aceea, p\n` spre pubertate, eram o natur` activ`, [i nu contemplativ`, a[a cum aveam s` devin dup` v\rsta de zece ani, printr-o r`sturnare ce mi-a zguduit fiin]a. |n prima copil`rie nu intram \n cas` dec\t pentru mas` [i somn, astfel se explic` de ce nu luasem \n seam` aparatul de radio, pe care tata \l asculta ore \n [ir, mai ales seara. Am descoperit aparatul \n perioada uneia din bolile copil`riei, c\nd nu puteam ie[i la joaca de care altminteri nu m` s`turam [i am devenit pe dat` dependent de existen]a sa. Erau emisiuni care m` plictiseau, majoritatea, dar printre ele se strecura una care m` \nc\nta grozav. Am devenit prizonierul Teatrului la microfon, \l a[teptam cu sufletul la gur`, \l urm`ream fascinat. Dup` o vreme, cu bucurie [i m\ndrie, nim`nui \mp`rt`[ite, am prins s` recunosc vocile actorilor principali, o list` lung`, cuprinz\nd nume (de care cititorul t\n`r al revistei n-a auzit), de la Birlic [i Giugaru p\n` la Forry Eterle, George Vraca, Aura Buzescu, Septimiu Sever [i Emil Botta. Nici vorb` s` caut emisiunile pentru copii, pline de dulceg`rii, ori buletinele de [tiri politice ori emisiunile literare sau de [tiin]` popularizat`. Pasiunea era exclusivist`. S` mai notez faptul c` aveam o imagine fals` despre felul cum erau realizate spectacolele, adic` \mi imaginam c` ele se desf`[oar` pe o scen` special`, cu decoruri normale, iar actorii poart` costumele potrivite rolurilor interpretate. Am r`mas mult` vreme convins c` ei nu se adun`, \n haine de strad`, \n jurul unor microfoane, a[a cum descrie Mario Vargas Llosa \nregistrarea serialelor radiofonice din America latin`. D`deam mare aten]ie muzicii de fond [i zgomotelor provocate de ploaie [i furtun`. Nu m` mi[cam din fotoliul spectatorului nici m`car o clip` [i sufeream cumplit c\nd radioul amu]ea, din pricina \ntreruperilor de curent electric, destul de dese \n t\rgul nostru. Dar un remediu exista. I-am convins pe ai mei s` cumpere [i s` monteze ni[te acumulatori, asum\ndu-mi misiunea, deloc u[oar` pentru slabele mele puteri, de a m` ocupa de realimentarea acelor baterii, grele ca ni[te pietroaie, la atelierul lui Socrate Spiratos, suport\nd uneori costul opera]iunii din – vorba lui Caragiale – micile mele economii. Apoi interesul [i r`bdarea au prins s` scad`, am p`truns \n imperiul literaturii scrise [i acolo am r`mas p\n` \n ziua de azi. Ar fi multe, reale ori imaginare, de povestit despre acele

Radio Days, dar m` opresc, cu teama c` am abuzat oricum de r`bdarea [i bun`voin]a cititorilor.

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 16 copil`ria mea, m-a fascinat: pick-up-ul. Radioul din lemn, mare c\t un obiect de mobilier, avea \n partea de sus un capac l`cuit, care se ridica precum capacul unei l`zi.

Acolo, parc` dintr-o ascunz`toare, ap`rea un pick-up cu platan azuriu (parc`) [i un bra] mic, de ebonit`. Din p`cate, c\nd am crescut suficient ca s` pot ridica singur capacul greu, pick-up-ul nu mai func]iona.

Doar platanul i se \nv\rtea n`uc, iar eu \l priveam minute \n [ir, f`r` s` pricep. Cred c` m-am jucat [i cu bra]ul de ebonit`, pe care s-ar putea s`-l fi rupt. Dup` o vreme nu s-a mai rotit nici platanul, iar mai t\rziu compartimentul cu pick-up a devenit sertarul cu acte al bunicului. Acolo, pe platan [i pe l\ng` el, st`teau cupoanele de pensie, actele casei [i, uneori, banii pentru cheltuielile lunare. Radioul a func]ionat, mai bine sau mai r`u, \nc` vreo trei decenii. Prindea f`r` gre[ Europa Liber` [i Vocea Americii.

Prin anii 1990, c\nd n-a mai fost nevoie de el, s-a defectat iremediabil – nu se mai g`seau nu [tiu ce piese de schimb. Zace [i azi, mut [i greoi, \n camera bunicului, de-acum pustie [i ea. Alt aparat de radio, care s` fie at\t de mult al meu, eu n-am avut. Nici pickup. Azi ascult posturi de radio pe alese, de pe Internet, [i mi[c butoane sau scale virtuale. E simplu, eficient, e bine. Dar ceva tot \mi lipse[te. n Radu JÖRGENSEN Ap`rea ca din senin \n cas` [i \[i lua cuminte pozi]ia favorit`, direct pe podea, la cap`tul canapelei din sufragerie. Se l`sa camuflat, docil, cu un milieu cro[etat de mama, o laset` aruncat` strategic peste el, ca din neglijen]`. Cre\nd impresia unei m`su]e, a unui suport pentru ce[cu]a de cafea, \ntoars` la o adic` cu gura \n jos, menit` s` prezic` ([i ea) schimb`ri nea[teptate de destin \n felia noastr` de Românie comunist`. |n rol \[i intra abia seara t\rziu, dup` ce u[a de la intrare, cea de la balcon [i cea de la baie – asta, ultima, era cea mai periculoas`, se aude pe l\ng` ]evi [i

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

ANCHET~

mai face [i ecou, ce e a[a greu de \n]eles, ap`sa]i ca lumea pe clan]` – fuseser` bine \nchise, dup` ce noi, copiii, fuseser`m trimi[i \n repetate r\nduri la culcare [i avertiza]i s` nu cumva s` ne batem gura a doua zi la [coal`. Capacul din spate era cu grij` desf`cut, o s\rm` improviza repede o anten`, dup` care, \n timp ce tata \l ridica \n bra]e, mama \mpingea dedesubt o carpet` persan` groas`. Avea o claviatur` destul de complicat` [i dou` butoane rotunde, sidefii, prin rotirea c`rora cei mari \l f`ceau s` scoat` tot felul de sunete stranii, de sc\ncete, gemete, fluier`turi. Uneori, rareori, u[a de la sufragerie r`m\nea noaptea cr`pat` [i, din dormitor, \l vedeam atunci pe tata cum \[i aprinde o ]igar` acolo \n \ntuneric, se a[az` pe taburet, l\ng` aparat, [i ascult` atent, concentrat, o voce de departe peste care ceva, cineva \ncerca ba s` fluiere, ba s` macine cafea, numai ca s`i fac` tatei \n ciud`. Fapt e c` el, chiar [i

a[a, \n]elegea ceva din discursul acela [i mi[ca din cap g\nditor, aprinz\nd o nou` ]igar`, direct de la cea veche, foc din foc, ad\ncind senza]ia de clandestinitate. N-am ascultat niciodat` la el muzic` clasic` sau piese de divertisment. Nu. Prin m`tasea aurie de deasupra scalei pres`rat` cu nume de locuri exotice ca Londra-Moscova-Berlin \[i difuza doar prezicerile, provoc\nd team` [i d\nd speran]`, \n egal` m`sur`. Nu l-am mai v`zut de peste dou`zeci de ani, \n ce col] pr`fuit de debara s-o ascunde, [i, recunosc, \mi lipse[te uneori senza]ia de adev`r recucerit, provocat` de fr\nturile lui de fraz` m`cinate de bruiaj, cu ...armatele sovietice masate la grani]a Cehoslovaciei... a opta zi de grev` la Gdansk... [i ...la Timi[oara se \nt\mpl` ceva... Uneori. Ceea ce-mi lipse[te \ns` mereu e umbra pe care, prin fumul alburiu de ]igar`, acolo departe, o vedeam aplecat` minute \n [ir, nemi[cat`, peste l`mpile incandescente ale cutiei magice. Erau, de altfel, singurele momente c\nd tata fuma \n cas`. Nu, serios! n Radu }UCULESCU Acas`, la Reghin, am avut un aparat de radio primit \n dar de la bunicul din partea tat`lui. Un aparat de radio nem]esc, cu „clape“, cu o carcas` mare, din lemn maroniu. Cu acest aparat am crescut, el mi-a \nso]it copil`ria. De la na[tere p\n` c\nd am ajuns \n clasa a IX-a [i am p`r`sit Reghinul stabilindu-m` la Cluj. N-am avut televizor, doar c\nd am ajuns prin clasa a VI-a, tata a cump`rat un pick-up [i o duzin` de pl`ci cu muzic` simfonic`. Mul]i ani am fost convins c` \n interiorul aparatului de radio vie]uiesc ni[te omule]i care vorbesc [i c\nt` [i se distreaz` de minune. Ascultam muzic` [i teatru radiofonic de care eram de-a dreptul fascinat. |mi st\rnea imagina]ia enorm. „Vedeam“ toate locurile unde se petrecea ac]iunea. Ascultam cu intensitate im-

DILEMATECA

ANCHET~

printre studen]i. Eu m` m\ndream cu, printre altele, dou` LP-uri: Jimi Hendrix Experience [i Beatles cu Abbey Road, ascultate pe un pick-up Ziphona. Radioul nostru p`rea a fi intrat \n conservare atunci c\nd a anun]at, pe nea[teptate, de[i previzibil`, invazia Cehoslovaciei de c`tre ru[i [i alia]i, \n diminea]a zilei de 21 august 1968. Mai exact, cred, \n zorii zilei. Pentru vreo dou` zile, Radio Bucure[ti a fost un post liber. Transmitea reportaje de pe str`zile Prag`i [i vorbea de ocupa]ie [i invazie. Mitul tancurilor sovietice eliberatoare se pr`bu[ea sub greutatea cuvintelor din comentariile ziari[tilor români. Minunea a durat vreo dou` zile, dup` care s-a l`sat o t`cere de plumb, spart` doar de vocile celor de la Europa Liber`, cu greu [i precau]ie „prinse“, c`ci mereu bruiate. Criteriul de performan]` al unui aparat de radio devenise acesta: raportul emisie-recep]ie al neuitatului post de la München.

Aparatul care a r`spuns a[tept`rilor a fost un Vef, culmea, rusesc, cu tranzistori. Emisiunile Metronom, Actualitatea româneasc`, Teze [i Antiteze la Paris, precum [i slujbele duminicale r`sunau mereu \n casa noastr` de la Ocna-Mure[, \n timp ce mama privea \ng\ndurat` cire[ul uria[ din fa]a u[ii larg deschise a buc`t`riei. Printre crengi se vedea totu[i c\te un petec de cer albastru. Era [i `sta un semn c`, \ntr-un fel, eram \n r\nd cu lumea. Radioul Opera a r`mas la locul lui \n cas`, dar rar \l mai ascultam. Era martorul mut al unei istorii smintite din care nu credeam c` vom ie[i vreodat`.

României, \n anul 1971, \naintea vacan]ei de var`. Domnul profesor diriginte Seco[an avea, ne[tiut, un nume conspirativ care-i fusese dat de gr`s`lanul coleg c`ruia to]i \i spuneau, nu se [tie de ce, Mandragora: el l-a poreclit pe domnul profesor diriginte cu o vorb` ungureasc`. I-a spus Kecske, care \nseamn` capr`. Ne-a privit Kecske pe to]i [i ne-a spus c` avem o \nt\lnire \n sala festiv` la ora trei[pe [i zece. La ora cuvenit`, \ntr-o sal` arhiplin` [i foarte g`l`gioas`, a ap`rut directorul, cu c\]iva profesori [i cei de prin utece \mpreun` cu un domn \n costum care s-a prezentat: „S\nt ofi]er de securitate Icsulescu“ – nu-i mai re]in numele, careva din spate a tu[it la mi[to, nu neap`rat din cine [tie ce porniri politice, de altfel nici nu ne interesa a[a ceva. ~la a \nceput s` ne spun` tot felul de chestii despre faptul c` nu e bine s` ascult`m postul de radio Europa Liber`, deoarece la emisiunea Metronom altele erau interesele: eram atra[i cu muzic` [i, pe urm`, deveneam adep]ii lumii capitaliste!

N-am b`gat deloc \n seam` ce ne spunea locotenentul acela cu mutra lui de ceferist de la depozitele din triajul CFR de la Gara Mic`, de la noi din Fabric. Ascultam cu to]ii la o b`tr\n` scul` Tesla: Radio Luxemburg, apoi Radio Belgrad, Novi Sad, tot ce se poate.

Aveam muzic` bun`, eram o ga[c` adev`rat`, ascultam la scula Tesla pe Deep Purple [i-l iubeam pe Jimi. Se-n]elege care dintre ei, acela cu „Hear My Train A Comin’“, pe care a c\ntat-o \n noroaiele de la Woodstock de ne-a l`sat pe to]i masc`.

n Daniel VIGHI Profesorul diriginte ne-a adunat din pauz`, eram \n clasa a XI-a, sec]ia uman` din liceul de cultur` general` din cartierul Fabric, ora[ul Timi[oara, vestul

anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

pagina 17

n Horia URSU La \nceput a fost difuzorul: o cutie mic`, banal`, dar vorbitoare. {i totu[i, mari evenimente politice au fost transmise la acest modest aparat. Revolu]ia din Ungaria, funeraliile lui Grigore Preoteasa [i ale lui Petru Groza. Radioul [i-a f`cut loc \n casa noastr` la \nceputul anilor ’60. Era un aparat Opera, ar`tos ca o mobil` nou`, menit` parc` s` \nnobileze interiorul modest al casei noastre. Furniruit, cu un misterios „ochi magic“, cu mai multe lungimi de und`, cea mai atr`g`toare fiind US, f`r` a uita posibilitatea bran[`rii unui pick-up, dac` posedai a[a ceva. Dincolo de design, ceea ce m` atr`gea la acest aparat erau scala [i iluzia c` a[ fi putut intra \n contact cu Lumea, cu mul]imea de ora[e [i limbi necunoscute, dar audibile. Noaptea, mai ales, inscrip]iile aurii de pe sticl` p`reau a prinde via]`. {i acolo tr`iau oameni… |n spatele acestui radio nou, eu continuam s` v`d \ns` aparatele vechi retrase parc` acum resemnate \n umbra melancolic` a caselor vechi unde se a[teptase \n zadar, ani \n [ir, iminenta venire a americanilor. |n scurt timp, m-am \ndep`rtat de radio, c`ruia \i preferam c`r]ile [i c\te o transmisie la televizor, la rude sau prieteni, atras cu prec`dere de meciurile de fotbal Anglia – Restul lumii, de neuitat, [i de serialele engleze[ti de la sf\r[it de s`pt`m\n`. Radioul nostru Opera [i-a rec\[tigat, oarecum, ceva din prestigiul ini]ial, dup` 1966, c\nd, student \n anul al treilea al Filologiei clujene, am \nceput s`-mi fac o mic` colec]ie de discuri. |n acea perioad` micul comer] cu hiturile din Top Ten era \n floare

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

plic\ndu-m`, treptat, p\n` ce m` sim]eam intrat [i eu \n cutia magic` al`turi de personaje. Deveneam erou! Ori m` confundam perfect cu unul dintre eroi. Adesea, ]in minte cu precizie, miercurea chiuleam de la ultima or` (\ntr-o complicitate tacit` cu mama) [i fugeam acas` s` urm`resc reluarea piesei. Erau multe programe de muzic` clasic` pe care aveam voie s` le ascult p\n` la ora zece seara c\nd, obligatoriu, trebuia s` stingem lumina (eu [i sora mea) [i s` ne culc`m. Nu existau c`[ti pe vremea aceea. Sau poate existau, dar noi nu aflaser`m despre ele. Din c\nd \n c\nd, tata \mi \ntrerupea audi]ia [i m` scotea din camer` ca s` asculte [tirile. Nu pricepeam de ce nu puteam r`m\ne cu el, pe mine buletinele de [tiri chiar nu m` interesau deloc, nici nu m-a[ fi putut concentra asupra textelor rostite de crainici.

Abia mai t\rziu (c\nd plecasem de acas`) am priceput c` tata asculta Europa Liber`. Aparatul de radio f`cea parte din via]a noastr`, era leg`tura noastr` cu lumea de dincolo de marginile ora[ului. {i a ]`rii. El mi-a excitat imagina]ia de copil d\nd na[tere primei mele „crea]ii“ poetice: „Stalin cu sapanainte / Trece, vesel, printre morminte...“ Care, mul]i ani mai t\rziu, a fost punctul de pornire al unui roman. Aparatul de radio exist` [i acum [i, culmea, func]ioneaz`!

pagina 18

MERIDIANE Cristina Hermeziu

Vagabonzii spiritului „Cu vagabonzii nu prea [tim ce s` facem. {i e bine c` e a[a.“ Aceasta ar putea fi concluzia \nt\lnirilor provocate de ICR Paris [i Centrul Na]ional al C`r]ii \ntre 11 scriitori români [i francezi, sedu[i de ideea de a dialoga \n jurul temei „vagabondajului literar“, la Salonul c`r]ii de la Paris, edi]ia din 2012.

Subiect ame]itor de vast [i tocmai de aceea promi]`tor.

L-au disecat, aduc\nd valen]e [i filoane neb`nuite, Gabriela Adame[teanu, Ioana Bot, Leti]ia Ilea, Ion Manolescu, R`zvan R`dulescu, Matei Vi[niec \mpreun` cu Maylis de Kerangal, Bertrand Badiou [i Michel Le Bris, \n cadrul a dou` mese rotunde, una moderat` de Valérie Cadet, critic literar, cea de a doua – de Jean Mattern, scriitor [i editor. |n sala „Nota Bene“ a Salon du livre – inima literar` a Parisului care, o dat` pe an, are ambi]ia de a lua pulsul editorial al lumii –, am petrecut o dup`-amiaz` de s\mb`t`, 17 martie, de intense „r`t`ciri“ culturale, a[a cum o legitimeaz` o posibil` defini]ie a scriitorului (una care sun` mai bine \n francez` dec\t \n române[te): „vagabond d’esprit, ermite de l’écrit.“ Plec\nd de la opera [i destinul scriitorului-vagabond Panait Istrati ca pretext pentru discu]ii, participan]ii au declinat dimensiuni inedite ale temei, printre care: spiritul nomad \n BD (Ion Manolescu), filonul literar al imigr`rii (Gabriela Adame[teanu), experien]a expatrierii (Matei Vi[niec), peregrin`rile poetului Paul Celan (Bertrand Badiou), voca]ia fic]ional` a c`l`toriei (Maylis de Kerangal), r`t`cirile fertile ale scriitorului Robert Louis Stevenson (Michel Le Bris), vagabondajul „din fotoliu“ al lui Radu Cosa[u (Ioana Bot), riscurile c`l`toriei \ntre diferite genuri ale scrisului (R`zvan R`dulescu), poetul – un etern vagabond (Leti]ia Ilea). Dac` s-a degajat un numitor comun al acestor voci [i teme (prea) distincte, acesta a fost dat de tensiunea \ntre interior [i exterior inerent` oric`rui vagabondaj, idee pe care invita]ii au brodat ca pe o urzeal` comun`, deschis` oric`rei \mpletituri de sensuri.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

– note (r`t`cite) la o dezbatere literar` franco-român` organizat` de ICR la Salonul c`r]ii de la Paris –

Maylis de Kerangal [i poetica de-plas`rii Cu silueta ei gracil`, febril` pe din`untru, calm` \n afar`, Maylis de Kerangal a

Andreia Roman, Cristina Hermeziu p`rut o n`luc` oprit` pentru un scurt popas, dar \n mod paradoxal statornic, la masa vagabonzilor, \nainte de a o porni spre o alt` sta]ie de \nt\lniri literare. |n plin turneu de promovare a ultimului s`u roman, Tangeante à l’est, laureat` \n 2010 a premiului Médicis pentru La naissance d’un pont, scriitoarea ader` profund la tema vagabondajului prin modul \n care schi]eaz` o poetic` a deplas`rii, dintr-o perspectiv` filozoficoumanist`. C`l`torim, vagabond`m, ne deplas`m, pentru a intra \n rela]ie. „Literatura de c`l`torie nu \nseamn` un inventar a ceea ce vedem, ci un raport cu umanul pe care Panait Istrati \l c`uta la r\ndul s`u \n c`l`toriile sale. Ocup`m acela[i spa]iu, acela[i p`m\nt, cum facem s` fim \mpreun`, cu ce gest fratern? |n cartea mea [Tangeante à l’est] e vorba de o lung` c`l`torie cu trenul, deci de un spa]iu str\mt, suprapopulat. S` nu uit`m c` tangenta are \n r`d`cina cuv\ntului sensul de atingere; s\nt trupuri \mpreun` de-a lungul unui acela[i traiect, iar \n jur este imensitatea Siberiei.“ Cartea a fost scris` \n urma unei reziden]e de crea]ie „\n mi[care“, o c`l`torie de 15 zile cu Transiberianul, pe care Maylis de Kerangal [i al]i 30 de scriitori au f`cut-o, la invita]ia

Rusiei, \n 2010. Maylis de Kerangal a propus o defini]ie personal` a vagabondajului, \n fin acord cu starea febril`, dar strunit` a propriei prezen]e la masa rotund` propus` de ICR Paris: „Vagabondajul, pentru mine, este reductibil la o stare de disponibilitate, ceea ce caut eu este deschiderea, starea de ne\ngr`dire.“

Matei Vi[niec, vagabondul fericit Vagabond\nd lingvistic la fel de u[or [i de oral \n francez` sau \n român`, Matei Vi[niec a a[ezat \n miezul reflec]iei propria experien]` de autoexilat \n Fran]a, \n anii ’80, iar ceea ce s-a desenat a fost o poetic` a libert`]ii: „Complexul cultural [i lipsa libert`]ii de expresie pot fi surse de vagabondaj literar. Am tr`it complexul cultural \ntr-o Românie parte a Europei de Est [i a marginaliz`rii. Tr`iam sentimentul c` trebuie s` facem ca Cioran, ca Eliade, ca Istrati, ca Gherasim Luca: trebuia s` pleci, s` fii validat de Occident, o veritabil` obsesie româneasc`.“ P\n` la a o cuceri, dac` po]i, ca dimensiune a existen]ei, libertatea e mai \nt\i o construc]ie cultural`: „|n România anilor ’60-’70, cultura francez` era foarte prezent`.

Locuiam la R`d`u]i, un mic ora[ spre fron-

Ioana Bot [i poetica supravie]uirii la Radu Cosa[u |ntr-un univers totalitar, c\t` cultur`, at\ta libertate – acesta ar putea fi rezumatul portretului pe care Ioana Bot l-a f`cut, cu aplomb [i pertinen]`, scriitorului Radu Cosa[u. Este posibil s` c`l`tore[ti din fotoliu?

Nu numai c` este posibil, dar se impune ca solu]ie a supravie]uirii \n condi]iile alegerii personale de a nu emigra, de a prefera un exil paralel, interior: „Radu Cosa[u este, \ntre scriitorii români contemporani, cel mai vagabond prin spirit, p`str\nd o distan]` ironic` fa]` de statutul s`u de evreu la Bucure[ti, de fost comunist dezam`git de sis-

tem, de violen]a politic` a României de azi.

Un scriitor evreu care a refuzat s` emigreze [i care alege s` fie scriitor european, occidental, r`m\n\nd \n România. Fiecare din textele sale pune \n scen` o evaziune interioar` a eului fa]` de o constr\ngere exterioar`. Este \nt\lnirea \ntre o formul` literar` scurt` [i o mare tem`, a c`l`toriei interioare, a r`t`cirii [i a supravie]uirii.“ Pentru Radu Cosa[u o coad` la un supermarket este o incredibil` ocazie de a vagabonda, profes\nd literar o „poetic` a evaziunii particular`“. Ioana Bot evoc` aceast` capacitate de libertate [i de mi[care gra]ie unui spirit viu, hr`nit [i hr`nitor, care traverseaz` mii de c`r]i, filme sau piese muzicale franceze, \n condi]iile \n care, pentru Radu Cosa[u, „marea c`l`torie era s` mearg` p\n` la chio[cul de ziare, s`-[i cumpere Le Monde [i Nouvel Obs, s` exerseze bucuria de a-i fi trimise de prieteni c\nd nu se mai g`seau \n România.“ C\teva texte de Radu Cosa[u, traduse \n francez` de Raluca Lupu [i publicate \n 2011 sub titlul Tangoisses, este prezentat de editorul MetisPresses din aceea[i perspectiv` a dezm`rginirii prin spirit: „Scriitor din Est prin tribula]iile biografice, Radu Cosa[u este un occidental din Bucure[ti.

Preg`tirea, aspira]iile [i lecturile sale vorbesc despre deschiderea c`tre o adev`rat` Europ` a spiritului.“

Bertrand Badiou [i nomadismul lui Paul Celan Germanistul Bertrand Badiou, cercet`tor la {coala Normal` Superioar` din Paris [i specialist \n opera lui Paul Celan, a f`cut o sintez` emo]ionant` a destinului poetului „prin excelen]` nomad“. „N`scut la Cern`u]i \n 1920, poet român de expresie german`, naturalizat francez \n 1955. Sau poet francez de origine român` [i expresie german`? |n dic]ionare, Paul Celan st` sub

semnul vagabondajului.“ Nu mai pu]in \n calitatea limbii sale poetice [i a nea[ez`rii voite \n nici o identitate, semnele r`t`cirii produc sens: „Ca [i pentru Marcel Proust, a c`rui prim` muz` a fost mama, Paul Celan a \nv`]at poezia [i limba german` de la mama sa. E o limb` impur`, constelat` de elemente str`ine, care invit` la reflec]ie. Celan \i determin` pe cititori s` se confrunte cu cuvintele Celuilalt. Umanul este centrul poeziei lui Celan. Un iudaism al inimii, etic, deschis c`tre uman.“

Gabriela Adame[teanu [i poetica orizontului \nchis Pentru Gabriela Adame[teanu vagabondajul n-a fost o mare tem` a scrierilor, \n schimb spectrul orizontului \nchis a dat tensiune universului din proza sa. |n fosta nuvel` |nt\lnirea, devenit` roman, un exilat se re\ntoarce \n România, iar cele dou` lumi – a celui plecat care a reu[it dincolo [i a celor r`ma[i dincoace, \n ]arc – s\nt doar tangente, nu se intersecteaz`: „M-au locuit mai ales imposibilitatea de a pleca, obsesia de a nu putea ie[i. |n România, marea certitudine na]ional` [i familial` este s` fii validat de Occident. Am rescris |nt\lnirea p`str\nd \n filigran figura unui unchi care a emigrat la 24 de ani [i a devenit un arheolog cunoscut. Personajul este simbolic pentru misterul adapt`rii \n lumea occidental` \n care a reu[it, dar [i pentru cecitatea de a nu mai discerne ce este bine [i ce nu, \n societatea româneasc` reg`sit`. România r`m\ne o ]ar` ocult` unde leg`turile s\nt greu de perceput, ceea ce e o dram`. C\nd revine \n ]ar`, un exilat este un str`in care vine, dintr-un Occident bogat, ca un Mo[ Cr`ciun...“ Pentru Gabriela Adame[teanu dincolo n-a fost nicic\nd o tenta]ie viabil`, iar m`rturisirea dezinvolt`, la \nt\lnirea literar` de la Paris, are ceva din deta[area [i incongruen]a luminoas` a marilor scriitori: „Nu am fost f`cut` pentru o via]` \n alt` parte, am fost con[tient` de asta. Dar c` fiul meu va muri [i el \ntr-o societate cu totul blocat`, acest g\nd mi-era insuportabil. Nu am fost o fire vagabond`, mai cur\nd una burghez`.“

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

tier`, la 500 km de Bucure[ti. |n ciuda cenzurii, se traducea enorm, puteam cump`ra Céline, sau Grea]a de Sartre, noul roman francez. Ne \nt\lneam cu Fran]a la cinema, \n muzic`. Deveneam francofili f`r` s` ne d`m seama. Fran]a se infiltra \n noi, t`v`lugul anglo-saxon nu func]iona \nc`. C\nd am ajuns \n Fran]a m-am sim]it aproape familiar: am cerut azil politic, dar eram de fapt un exilat fericit.“ Idealizarea exilului e doar aparent`: scriitorul Matei Vi[niec, care [i-a lansat, \n zilele Salonului, primul roman tradus \n francez` – Sindromul de panic` \n ora[ul luminii, \n t`lm`cirea lui Nicolas Cavaillès –, a[az` o distan]` (auctorial`?) \ntre lumea care l-a doptat [i limba de adop]ie: „Limba francez` m-a ajutat s` renasc. Tr`iesc la Paris de 25 de ani. Fiecare are Parisul s`u, dar fiecare vede mai ales Parisul celor care au reu[it. Trebuie s` prive[ti foarte de sus ca s` vezi [i Parisul cu straturile de cadavre ale celor care n-au reu[it, ale neferici]ilor, sedimentate. |l iubim prea mult ca s`-i vedem partea feroce. Mie nu mi-a fost niciodat` fric` de Paris. Spaima mea a fost Londra, unde am sim]it r`ceala, unde totul e pe invers. Parisul te distruge amical, en beauté.“

DILEMATECA

MERIDIANE

R`zvan R`dulescu [i poetica fugii

pagina 19

R`zvan R`dulescu, Gabriela Adame[teanu

Prozatorul [i scenaristul R`zvan R`dulescu a \mbr`cat costumul unui „c`l`tor“ vertiginos care are nevoie de disconfortul drume]ului pentru a se aduna pe o pagin`.

Surescitarea c`l`toriei ca mediu de crea]ie, limita \n spa]iu [i timp ca o constr\ngere productiv literar` – la R`zvan R`dulescu vagabondajul pare s` fie un operator pentru inspira]ie. „Primul cuv\nt valid \n fa]a foii albe vine din ce \n ce mai greu odat` cu \naintarea \n v\rst`, oric\t exerci]iu ai avea.

C`l`toria \nseamn` c` mergi de la a la b. Eu practic mai cur\nd vagabondajul. E o fug`, adic` mi-e fric` de ceva, de o bestie pe care nu vreau s` o \nt\lnesc, fiindc` o s` m` m`n\nce.“

pagina 20

Michel Le Bris [i poetica dezm`rginirii Autor a peste 20 de volume, director din 1990 al Festivalului de literatur` „Étonnants voyageurs“ de la Saint-Malo, Michel Le Bris a f`cut figura unui \n]elept bonom care, dup` ce a ascultat atent al]i r`t`citori, a sim]it nevoia s` se a[eze pe marginea drumului, ca s` cugete la propria c`l`torie: „Nu m` opun unei literaturi a interiorului. M` intereseaz` mai mult cei care \[i iau riscul confrunt`rii cu ceilal]i, buscul`rii prin interac]iunea cu ceilal]i, revel`rii de sine prin raportul cu ceilal]i. M` intereseaz` mai pu]in cei care r`m\n \n ei [i se privesc \n oglind`, refuz\nd reflexul celorla]i. P\n` la urm`, unii nu merg f`r` al]ii, e adev`rat.“ Specialist al operei lui Robert Louis Stevenson, elogiat pentru a fi reu[it existen]ial [i literar s` dinamiteze societatea (victorian`) a zidurilor, a secretelor [i \nchist`rilor de tot felul, Michel Le Bris a f`cut [i cel mai luminos portret al vagabondului Panait Istrati: „Desfoirea unei cepe d` imaginea experien]ei imigra]iei: rupi leg`tura cu familia, cu munca ta, nu mai e[ti nimic \n ochii celorlal]i. Coaj` dup` coaj`, nu mai e[ti nimic din ce erai \nainte. C\nd ultima coaj` cade, ce r`m\ne din tine? Asta au tr`it p\n` la cap`t Panait Istrati [i Stevenson. Frumuse]ea vine din faptul c` artistul se \ntreab` cum s` faci ca aceast` for]` distructiv` s` devin` creativ`. E vorba de c\ntecul din cuvintele lui Panait Istrati, a c`rui splendoare a limbii te face s` te g\nde[ti la muzica pur`: Istrati e un Mozart al literaturii. E vorba de punerea \n form` a operei, care-[i d` astfel con]inut [i pune un chip lumii ca necunoscut [i necunoscutului din interiorul fiec`ruia.“ Românul Panait Istrati, n`scut la Br`ila \n vremurile cosmopolite ale anului 1884, i-a fascinat \ntotdeauna pe francezi prin setea de libertate, de pove[ti [i de oameni, pe care a topit-o \ntr-o francez` savuroas`, \nv`]at` de unul singur la 30 de ani. Vagabond al lumii, cu darul rostirii literare a propriei experien]e de mizerie [i splendoare, Istrati a fost iubit cu pasiune de francezi, dar [i respins cu vehemen]`, dup` ce uma-

Matei Vi[niec nistul f`r` ideologie care era s-a dezis de dictatura stalinist`, \n 1928. Deziluzionat [i bolnav, Panait Istrati a murit \n România \n 1935, la 50 de ani, l`s\nd \n urm` pove[ti [i personaje tulbur`toare, [i nevoia unor buni traduc`tori care s`-i valorifice geniul \n limba român`. La masa rotund` franco-român` de la Salonul c`r]ii de la Paris, Michel Le Bris a conchis cu superbie: „Am impresia c` românii nu prea [tiu ce s` fac` cu acest Istrati, [i e foarte bine c\nd oamenii nu [tiu ce s` fac` cu scriitorii. Pentru c` scriitorii s\nt prin defini]ie \n afar`. Statutul de tribun na]ional m` face s` fiu circumspect, prefer acest „je ne sais pas quoi faire“ pozi]iei prea na]ionaliste, care dep`[e[te cadrul crea]iei.

Nu s\nt na]ionalist nici c\t negru sub unghie [i cred, de altfel, c` un bun scriitor sau un scriitor pur [i simplu este un str`in, mai \nt\i str`in \n ]ara lui, str`in \n limba lui. Pentru mine un scriitor este scriitor atunci c\nd \[i tr`ie[te limba ca pe o limb` str`in`. Acest raport de str`in`tate este propriu artistului [i-l face creator.“

Leti]ia Ilea [i poetica straniet`]ii Cu un volum tocmai ap`rut \n francez` \n chip de pa[aport poetic (Blues pour chevaux verts, poeme traduse de Fanny Char-

tres [i publicate de Corridor bleu), f`r` s` „se-nt\mple“ la aceea[i mas` de discu]ii cu Michel Le Bris, Leti]ia Ilea [i-a adjudecat f`r` nici o negociere condi]ia de mereu str`in a fibrei de scriitor: „Mai t\n`r` fiind, mi se \nt\mpla s`-mi ascult impulsul de a cump`ra un bilet de tren doar pentru a pleca, nu conta unde. Apoi a devenit un lucru rar. Ultimul volum e doar fructul c`l`toriilor mele imaginare. Adeseori nu m` simt confortabil \n pielea mea, s\nt o fiin]` extragalactic`.

Nu [tiu dac` voi rezista p\n` c\nd nava spa]ial`-mam` va veni s` m` recupereze. Tr`iesc o permanent` inadaptabilitate funciar`.“ R`m\nem pe loc ca s` evad`m mai bine, fugim \ntruna ca s` ne a[ez`m \n scris, ie[im din noi ca s` ne \nt\lnim \n cel`lat: aceast` de-localizare r\vnit` sau exersat` genereaz` un raport, produce un schimb. Scriitorii români [i francezi au detaliat un acord de comunicare profund`: f`r` vagabondaj, nimic nu se pierde, nimic nu se c\[tig`, nimic nu se transform`. Purt`tor insesizabil de valori umane [i estetice, locul geometric al vagabondajului este limba, scrisul, literatura.

n

n RECO

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

MERIDIANE

n Din seria mari-actori-citind-mari-scriitori [i dac` v-a pl`cut audio-book-ul scos acum doi ani de Humanitas Multimedia unde Marin Moraru citea „C`ldur` mare“ [i „Dou` loturi“, ei bine, acum \l pute]i asculta pe I.L. Caragiale citit [i de Virgil Og`[anu, cu „Grand Hôtel «Victoria Român`»“, „Boborul!“ [i „O zi solemn`“. Din aceea[i minunat` colec]ie de audio-book-uri „Lecturi pe \ntuneric“ de la Casa Radio. (Marius Chivu) n Volumul de versuri V\ntureasa de plastic

de Marius Chivu (Editura Brumar, 2012), cu coperta [i ilustra]iile lui Dan Stanciu, din motive precum acesta: „primind mila [i dragostea / \ndoit / doar cei mutila]i s\nt \ntregi / cu adev`rat / [i \ndrept`]i]i s` pl\ng` / f`r` s` dea socoteal` / nim`nui“. (Simona Sora) n Andrei Platonov, Cevengur (traducere din limba rus` de Ani[oara Olteanu, Editura Allfa, 2012). Romanul capital, \n sensul celei mai \nalte literaturi, pentru a \n]elege tragicomedia construc]iei socialismului \n URSS;

o mie de studii politico-economice despre comunismul pus \n practic` nu ne pot da ceea ce ne transmite Platonov din acel or`[el sovietic \n care „istoria universal` s-a terminat, nimeni nu mai munce[te, fiindc` munca produce avu]ie, iar avu]ia asupre[te“... Nimic nu e mai tragic \n Cevengur dec\t humorul s`u feroce. (Radu Cosa[u)

n

Constantin Vic`

Plagiat din Wikipedia este denumit \n prezent plagiat online.

A[ putea continua mult [i bine cu etimologia, diferen]ele dintre SUA [i România, ce s\nt detectoarele de plagiat etc. din articolul din Wikipedia dedicat problemei. A[ face exact ca elevii români, precum o parte dintre studen]i, profesori, persoane publice, de la mini[tri la procurori sau uneori magna]i ai resurselor naturale [i ai lumii media.

Ultimele luni au adus pe prima pagin` frauda intelectual`. Din p`cate, ea nu se limiteaz` doar la domenii precum drept sau informatic`, ea este stafia care b\ntuie ([i) România. Dar aceast` metafor` e tocit` [i nu ne ajut` cu nimic. Mai interesant este faptul c` \n România exist` din 2004 o lege privind buna conduit` \n cercetarea [tiin]ific`, toate universit`]ile au coduri etice, au existat o cercetare [i un proiect de cod cerute de Ministerul Educa]iei \n urm` cu mai mul]i ani (cercetare coordonat` de Mihaela Miroiu), diverse campanii \mpotriva plagiatului ini]iate de societatea civil` (\n frunte cu Societatea Academic` din România). Cu alte cuvinte, la nivelul institu]iilor educa]iei

[i cercet`rii problema a fost investigat` [i evaluat`, recunoscut` drept una fundamental` vremurilor noastre.

Fenomenul plagiatului are trei efecte.

Primul, [i cel mai dureros, se r`sfr\nge asupra celor care \[i fac studiile preuniversitare: copiind de zor din Wikipedia, elevii nu vor \nv`]a niciodat` s` mai scrie un text, s` descrie o situa]ie sau s` realizeze o compara]ie. S`-l numim efectul plagiatului asupra capacit`]ii de comunicare. Al doilea efect vizeaz` mediul universitar – \ncrederea \n lumea academic` româneasc`, [i a[a fragil`, scade vertiginos. Universit`]ile au devenit, din locurile \n care lupta pentru cunoa[tere se ducea zi [i noapte, mari hambare de fotocopiere [i duplicare la infinit a informa]iei. |n acest context al ne\ncrederii, acei studen]i, profesori [i cercet`tori one[ti ar vrea s` sting` lumina [i s` plece acas`.

Ultimul efect ar trebui s` fie asupra leg`turii dintre statutul social [i dorin]a de a de]ine titluri universitare; aceast` alian]` pervers` dintre lumea politic` [i titlurile universitare trebuie oprit`. Ea nu face ravagii doar pe p`m\ntul pe care [i Caragiale a fost acuzat de plagiat, ci pretutindeni. Numai c` \n acel pretutindeni cei dovedi]i se retrag.

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 39,90 lei

Pre]: 29,90 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Clopotele de Richard Harvell Adev`ruri sfâ[ietoare, art`, conspira]ii, zâmbete printre lacrimi [i, mai ales, sunete care s` exprime emo]ii \ntr-un limbaj universal... romanul lui Harvell \nf`]i[eaz` o poveste str`lucitoare [i grav`, ca b`taia \n amurg a marelui Pummerin, din Catedrala Sfântul {tefan.

Roman publicat \n 12 ]`ri.

Pre]: 39,90 lei

Femeia Alb` pe bicicleta verde de Monique Roffey Când so]ii Sabine [i George Harwood ajung din Anglia \n Trinidad, aduc cu ei doar câteva geamantane [i bicicleta verde a lui Sabine, pl`nuind s` nu r`mân` aici mai mult de trei ani – \ns` nu se intâmpl` a[a. O poveste de dragoste de neuitat, care dureaz` mai bine de cincizeci de ani...

Pre]: 44,90 lei

S` tai \n piatr` vie de Abraham Verghese Shiva [i Marion, gemeni identici, vin pe lume din rela]ia secret` a unei c`lug`ri]e indiene cu un chirurg englez. Saga gemenilor Shiva [i Marion Stone traverseaz` continente, desf`[urându-se \n Africa [i \n America de-a lungul a cinci decenii [i contureaz` o poveste despre dragoste [i tr`dare.

Pre]: 29,90 lei

Cântarea asasinului de M.G. Vassanji „Bildungsroman insolit, relatând formarea unui om cu puteri de zeu, roman istoric ce evoc` o Indie necunoscut`, carte a ciocnirii civiliza]iilor prin dramele tr`ite dureros de membrii familiei saheb-ului, fiecare tentat \n felul s`u de via]a contemporan`.“ (Elisabeta L`sconi)

www.litera.ro

n

Pre]: 39,90 lei

Regina Sudului de Arturo Pérez-Reverte Cu best-seller-ul Regina Sudului, Arturo Pérez-Reverte demonstreaz` c` literaturii de bun` calitate \i prie[te puseul de adrenalin`. C` se poate ca studiul de personaj s` rimeze cu thrillerul.

C` scenele de ac]iune se simt \n largul lor [i \ntr-un roman 2 \n 1. {i mai spune ceva: poate c` multiculturalismul s-a n`scut \n afara legii.

Pre]: 49,90 lei

Prea mult` fericire de Alice Munro „Cea mai recent` colec]ie de proz` scurt` a lui Alice Munro \i reafirm` intui]ia p`trunz`toare... Una dintre cele mai oneste [i mai exigente proze ale timpului nostru.“ The Times Premiul Man Booker International 2009

pagina 21

Palma de Christos Tsiolkas La o petrecere cu gr`tar \ntr-o suburbie din Melbourne, un b`rbat p`lmuie[te un b`ie]el obraznic [i neastâmp`rat. Incidentul d` na[tere unor dispute aprinse, dar [i \ntreb`rilor referitoare la propria familie, la propria via]`. Roman publicat \n 24 de ]`ri.

Common Wealth Writers Prize 2009

Vie]i secrete de Tatiana de Rosnay Un roman \n acela[i timp emo]ionant [i seduc`tor, Vie]i secrete este povestea unei familii moderne [i a leg`turilor invizibile care o ]in unit`.

Bestseller The New York Times

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Plagiatul reprezint` \nsu[irea ideilor, a metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau a textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost ob]inute, prezent\ndu-le drept crea]ie proprie.

Autorul real poate fi o persoan`, o organiza]ie, sau poate include mai multe persoane sau organiza]ii, inclusiv o comunitate de contributori – precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, [i de forma de publicare (anonim`, sub pseudonim sau sub numele real), preluarea crea]iei acestuia f`r` specificarea corect` a sursei reprezint` plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de \nc`lcarea drepturilor morale ale autorului sau de \nc`lcarea drepturilor de autor. De exemplu, sus]inerea public` a unei lucr`ri de diplom` cump`rate de la o firm` specializat` \n redactarea lucr`rilor de diplom` reprezint` plagiat – de[i nu \ncalc` nici un fel de drept de autor sau de proprietate intelectual`. |n zilele noastre, plagiatul este accentuat de Internet [i de u[urin]a de a prelua online lucr`ri de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din re]ea

DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Dumitru Chioaru (coord.), Noua poezie nou`. O antologie de poezie român` postmodern` alc`tuit`, Editura Limes, 2012, 45 lei

Noua poezie nou`?

De n-ar fi dec\t ocazia de a vedea reunite grupaje selective din 80 de poe]i români, \ndeajuns de notorii, ai anilor ’80-2000, [i tot ar fi suficient pentru a saluta apari]ia antologiei de „poezie postmodern`“ a poetului [i universitarului sibian Dumitru Chioaru, cea mai generoas` dintre cele publicate p\n` acum. Iat`-i pe ferici]ii ale[i: Constantin Acosmei, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Vasile Baghiu, Dumitru B`di]a, Daniel B`nulescu, Mircea Bârsil`, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Leo Botnaru, Mircea C`rt`rescu, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Grigore Chiper, Rita Chirian, Nicolae Coande, Mariana Codru], Dan Coman, Denisa Com`nescu, Daniel Corbu, Traian T. Co[ovei, Ion Cristofor, Dumitru Crudu, Nichita Danilov, Simona-Grazia Dima, Caius Dobrescu, Gellu Dorian, Rodica Draghincescu, Marian Dr`ghici, Aurel Dumitra[cu, Teodor Dun`, Ioan Flora, Emilian Galaicu-P`un, Mihail G`l`]anu, Vasile Gârne], Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Adela Greceanu, Emil Hurezeanu, Valentin Iacob, Florin Iaru, Leti]ia Ilea, Doina Ioanid, Gheorghe Izb`[escu, Claudiu Komartin, V. Leac, Nicolae Leahu, {tefan Manasia, Mariana Marin, Judith Meszaros, Ioan Moldovan, Ion Mure[an, Viorel Mure[an, Irina Nechit, O. Nimigean, Aurel Pantea, Iustin Pan]a, Cosmin Per]a, Mircea Petean, Marta Petreu, Augustin Pop,

Ioan Es. Pop, Daniela Popa, Cristian Popescu, Simona Popescu, Petru Romo[an, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan, Arcadie Suceveanu, Elena {tefoi, Floarea }u]uianu, Radu Vancu, Lucian Vasiliu, Ioan Radu V`c`rescu, Paul Vinicius, Matei Vi[niec, George Vulturescu, Andrei Zanca.

Dan Damaschin, Ruxandra Novac [i Elena Vl`d`reanu n-au r`spuns, Alexandru Mu[ina, Marius Ianu[ [i Dan Sociu au refuzat, iar al]ii, care meritau inclu[i, n-au fost lua]i \n calcul.

Prelu\nd considera]iile expuse anterior \n prefe]ele a dou` volume de cronici, antologatorul [i-l ia drept aliat principal pe Tudor Vianu, afirm\nd c` poe]ii anilor ’80-2000 apar]in aceleia[i genera]ii creatoare (\n ideea c`, dac` genera]ia biologic` e desf`[urat`, sociologic vorbind, pe durata a 30 de ani, cea „de crea]ie“ dureaz` mai mult). F`r` a ignora numeroasele ism-e sau evolu]iile interne (de la deliricizarea optzecist`, centrat` pe autenticitatea scriiturii, spre „lirismul ontologic“ al poe]ilor mai noi), [i f`r` s` subsumeze genera]ia postmodernismului (c\t` vreme \n s\nul ei postmodernismul coexist` cu neoexpresionismul [i neoavangardismul), Dumitru Chioaru sus]ine, \n prefa]a antologiei, c` „noua poezie nou`“, reunind poe]i români n`scu]i \ntre 1935 [i 1985, reprezint` un bloc alc`tuit din „trei valuri“. Textul s`u e, de fapt, o sintez` aproximativ` a opiniilor formulate de mai mul]i co-

LITERATUR~ James Joyce, Portret al artistului la tinere]e, traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian, prefa]` de Dana Cr`ciun, Editura Humanitas Fiction, 2012, 29 lei

Noua traducere a Portretului... lui Joyce este, \n primul r\nd, o aclimatizare \n cultura român` a unuia dintre cele mai dificile idiomuri literare ale modernit`]ii. Opera lui Joyce este mai mult dec\t un punct maximal al prozei moderne, e o analiz` critic` a lumii din perspectiva fic]iunii, un sistem radical inovator de semne, metafore [i proiec]ii ale realului \n imaginar. Meritul excep]ional al traduc`toarei Antoaneta Ralian const` \n maniera, deopotriv` fireasc` [i rafinat`, prin care identific` spa]iile de transfer ce fac posibil` reconstituirea c\t mai fidel`, \n limba român`, a acestui imaginar pe c\t de spectaculos, pe at\t de fragil. Aceste detalii preliminare au menirea de a completa \ntr-un mod direct demersul l`udabil al Editurii Humanitas de a men]iona, pe prima copert`, numele acestei traduc`toare remarcabile, adev`rat model de profesionalism [i talent \ntr-o bran[` pe nedrept neglijat`.

Aderen]a placentar` a nara]iunii la limbaj se g`se[te, \n Portret al artistului la tinere]e, \ntr-o faz` incipient`, astfel \nc\t subtilitatea ironiei, arderea intens` a dilemelor spirituale sau introspec]iile permanente ale protagonistului Stephen Dedalus r`m\n intacte, dincolo de travaliul inerent al traducerii. Capacitatea lui Joyce de a recrea lumea \n limbaj se manifest` \n modul cel mai subiectiv \n acest roman, adev`rat` carte a promisiunilor ce va delimita, al`turi de Oameni din Dublin, perimetrul pe care se vor consolida

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Labirintul Joyce romanele sale reper, Ulise [i Finnegan’s Wake.

Mai mult, frumuse]ea [i savoarea textului men]in romanul nu doar \n aten]ia criticii, dar [i \n preferin]ele cititorilor, care g`sesc \n el, desigur, un Bildungsroman neconven]ional, o carte modern-romantic` a suferin]elor t\n`rului Stephen Dedalus, o dare de seam` onest` despre dorin]`, \ndoial`, revolt` [i libertate. Despre anii de formare ai artistului, alter-ego-ul s`u, Joyce scrie cu pasiunea acut` ([i definitoriu modern`) a reneg`rii, convins de importan]a dimensiunii autobiografice \n proiectul operei sale. Odiseea scrierii [i a edit`rii romanului nu a fost cu nimic mai prejos de cea a elabor`rii [i public`rii volumului de povestiri Oameni din Dublin. Acelea[i refuzuri [i reticen]e, agravate de observa]ii privind imoralitatea \nt\mpl`rilor descrise. Joyce a \nceput lucrul la un eseu autobiografic \nc` din 1904, [i, dup` numeroase transform`ri, cartea va ap`rea abia \n 1916. |ncrez`tor \n importan]a document`rii procesului form`rii sale artistice, Joyce a dus la \mplinire, de fapt, un proiect al autenticit`]ii sale creatoare.

Tributar simbolismului de secol XIX, Portretul... este, f`r` \ndoial`, spa]iul experimentelor \n care va fi pus \n func]iune instrumentarul divers [i complex implicat, peste ani, \n crearea universului total al romanului Ulise. Stephen Dedalus va suporta toate metamorfozele necesare [i va fi transferat \n haosul uluitor al

mentatori ai fenomenului. Pe linia necitatului Ion Bogdan Lefter, Chioaru consider` c` etapa \n cauz` ar reprezenta „perioada postmodern` a poeziei române[ti“, ulterioar` celei „interbelice sau moderniste“ [i celei „postbelice, neomoderniste“, iar elementele ei unificatoare s\nt date de „biografism [i obsesia autenticit`]ii, banalul cotidian [i stilul prozaic sau colocvial, ludicul [i ironia, minimalismul estetic [i radicalismul etic, ca [i faptul c` \i revendic` din genera]ia anterioar` drept mae[tri precursori pe marginaliza]ii Leonid Dimov [i Mircea Iv`nescu.“ Simple cli[ee genera]ioniste, f`r` fundamentare teoretic` real`.

Antologatorul tinde, apoi, s` pun` semnul egalit`]ii \ntre genera]ie, model [i paradigm` literar`, oper\nd delimit`ri rudimentare (interbelic = modernism, postbelic = neomodernism) [i uit\nd s` m`soare toate „genera]iile“ cu ocaua celor 30 [i... de ani. Ce ne facem dac` [i-n urm`toarele decenii poezia va urma acela[i model?

Cum ce? Vom inventaria „noua poezia nou`“ a genera]iei de crea]ie 1980-2050 (termenul de „poezie nou`“ dat\nd de pe la 1900).

Paul Cernat

unui text despre care Joyce spunea c` va da b`t`i de cap criticii, timp de secole. „Me[te[ugurile necunoscute“, invocate de Ovidiu \n fragmentul din Metamorfozele, a[ezat \naintea primului capitol, se refer` la eroul mitologic Dedal [i la evadarea sa din labirint, iar, pentru Joyce, me[te[ugul cel mai important este, f`r` \ndoial`, arta literar`.

Stephen Dedalus \[i tr`ie[te metamorfozele cu luciditate, locuind simultan lumi paralele [i aparent autonome, a c`ror coliziune fertil` va avea loc \n anii maturit`]ii: limbajul, formarea religioas`, crizele spirituale, con[tiin]a corpului [i a dorin]ei, revela]ia momentelor evanescente ale frumuse]ii.

Stilul indirect liber [i epifania, prezente \n acest roman ca m`rci definitorii ale unui stil ce \[i anun]` abia particularit`]ile, s\nt, \n cadrul metaforei emblematice a c`r]ii – artistul \n labirintul s`u –, tocmai elementele ce fac posibil` revelarea unor traiectorii eliberatoare. Pentru Joyce, cea mai dramatic` dintre toate va fi exilul.

Gabriela Gl`van

David Grossman, P\n` la cap`tul pam\ntului, traducere din limba ebraic` [i note de Ioana Petridean, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 39,95 lei

Dincolo de teroarea istoriei riilor palestiniene. Ora cade \n depresie subit`.

Are fantasme cu ofi]eri b`t\ndu-i la u[` pentru a-i anun]a dispari]ia fiului pe c\mpul de lupt`, refuz` s` mai citeasc` [i s` mai asculte [tirile din teama feroce de a nu afla ceva tragic. Personajul fuge, practic, din istorie, dezv`luind evazionismul naiv al nevropa]ilor existen]ial, confrunta]i permanent cu ceea ce Mircea Eliade nume[te „teroarea istoriei“. „Evadarea“ Orei atinge punctul culminant c\nd Avram, un iubit din tinere]e, o invit` \ntr-o c`l`torie prin Galileea (voiaj menit s` lase \n urm` traumele colective, prelinse cov\r[itor \n jurul celor personale!).

Povestea e, \n realitate, chiar mai complicat`.

Ora s-a \ndr`gostit simultan, \n 1967 (pe fondul R`zboiului de {ase Zile), de doi b`rba]i, Avram [i Ilan. Avram va fi tat`l biologic al lui Ofer, dar Ilan \i va deveni so] protagonistei ([i pe fondul \ndep`rt`rii lui Avram – c`zut prizonier). Straniul triunghi amoros va fi, ultimativ, destr`mat de aceea[i necru]`toare istorie mare. Flashback-urile Orei recompun un decor fragmentat, de vie]uire individual`, av\nd \n fundal tabloul gigantic al existen]ei comunitare. Destinul grupului pare, din start, mai semnificativ dec\t cel al fiin]ei singulare, subjug\nd orice ini]iativ`. Grossman \[i include, simbolic, \n P\n` la cap`tul p`m\ntului, ideologia pacifist`, luat` ca reper de-a lungul \ntregii sale vie]i. Activist al \n]elegerii pe cale di-

LITERATUR~ Kate Williams, Pl`cerile b`rba]ilor, traducere din limba englez` de Miruna Voiculescu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 29,95 lei

Un thriller victorian captivant m` suferit` \n copil`rie, c\nd, \n urma unui incident nefericit, a fost etichetat` drept un copil dominat de porniri obscure [i \nchis` de p`rin]i \ntr-un azil.

Romanul are multe din ingredientele unui roman gotic tradi]ional, fiind o adev`rat` incursiune \n partea \ntunecat` a psihicului uman, o c`l`torie imaginar` \ntr-o lume dominat` de mizerie, s`r`cie, moarte, pove[ti de dragoste interzis`, ur` [i secrete de familie \nfior`toare. Williams reconstruie[te o lume dominat` de b`rba]i [i de dorin]ele lor ascunse \n care femeia e doar un accesoriu elegant cu un rol bine stabilit \n societate, acela de \nger p`zitor al casei. Catherine se revolt` \mpotriva acestui ideal [i \[i asum` condi]ia de femeie r`zvr`tit`, numai c`, din p`cate, revolta ei \[i pierde din consisten]` din cauza deselor situa]ii melodramatice de care autoarea britanic` pare s` abuzeze. Aceast` lips` este compensat` \ns` de pasaje captivante \n care Williams d` dovad` de calit`]i scriitorice[ti remarcabile, mai ales \n ceea ce prive[te men]inerea suspansului. |n plus, ea exploreaz` o tem` de mare actualitate \n perioada victorian` – \ncercarea unei tinere femei de a se autodefini \ntr-o societate prin excelen]` patriarhal`.

Punctul forte al romanului este felul \n care scriitoarea recreeaz` atmosfera unic` a Londrei victoriene, conturat` ca un personaj de sine st`t`tor. Structura narativ` este interesant` dato-

Codrin Liviu Cu]itaru

rit` [i c\torva schimb`ri de focalizare care se suprapun pe perspectiva dominant`, cea a personajului principal. Williams are \ns` dificult`]i \n a men]ine un ritm sus]inut, astfel \nc\t ac]iunea are uneori timpi mor]i. Spre final, \naintea celui mai a[teptat moment – revelarea identit`]ii odiosului criminal, s\ntem martorii unui crescendo, nara]iunea devenind mai alert`. Pasti[` a romanului gotic englez din secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea, Pl`cerile b`rba]ilor impresioneaz` prin decor, dar [i prin concentrarea pe tr`irile tinerei Catherine, for]at` nu numai s` adopte un rol de gen pe care nu [i-l dorea, ci [i s`-[i construiasc` o fals` imagine despre sine, ca urmare a unui lung [ir de manipul`ri ale unchiului s`u, lipsit de scrupule.

Drago[ Zetu

pagina 23

The Pleasures of Men/Pl`cerile b`rba]ilor este romanul de debut al lui Kate Williams, realizatoare de emisiuni la BBC [i autoare a mai multor volume istorice, printre care [i o biografie a reginei Victoria, Becoming Queen, care s-a bucurat de un succes remarcabil \n Marea Britanie.

Ac]iunea romanului este plasat` \n 1840, la \nceputul domniei tinerei regine, perioad` marcat` de o sever` criz` economic`, social` [i moral`.

Personajul principal este Catherine Sorgeiul, o t\n`r` orfan` care locuie[te \mpreun` cu unchiul s`u, un individ dubios, autoritar, despre care nimeni nu pare s` [tie nimic. Fascinat` de un criminal \n serie, supranumit de ziarele londoneze „b`rbatul-corb“ datorit` felului \n care \[i dezmembra victimele, femeia \ncearc` s` p`trund` \n mintea uciga[ului. |ncepe astfel s` scrie povestiri \n care \[i imagineaz` ultimele clipe din via]a victimelor, tinere fete alese aparent la \nt\mplare. Catherine merge p\n` acolo \nc\t se aventureaz` pe str`zile \ntunecate ale Londrei, \n toiul nop]ii, din dorin]a stranie de a sim]i pe pielea ei groaza s`rmanelor femei, dar [i pentru a \n]elege motivele pentru care misteriosul criminal \[i continu` planul diabolic, f`r` a fi prea \ngrijorat c` \ntreaga poli]ie londonez` era pe urmele lui.

Mai mult dec\t at\t, ea se crede protejat` de r`ul din jurul ei datorit` unui bizar sentiment de complicitate cu criminalul, sentiment care \[i are originea, destul de previzibil poate, \ntr-o trau-

plomatic` \ntre Israel [i Palestina, el s-a remarcat, \nc` \nainte de publicarea romanului de fa]`, ca una dintre vocile ra]iunii \ntr-o lume dominat`, frecvent, de ira]ional.

Ora este un alter ego feminin al prozatorului, sintetiz\nd, \n nevrozele ei, propriile anxiet`]i ale lui David Grossman. Ea se refugiaz` din jocul social (nemaiput\ndu-i suporta cruzimea), asemenea scriitorului \n fic]iunea sa. Avem aici vechiul escapism al societ`]ilor industrializate, convertit \n adev`rat` evitare a istoriei. Cartea ie[it` la Polirom vine dintr-un spa]iu complet necunoscut cititorilor euro-americani, trezind de aceea, prin duritatea dezv`luirilor, sentimentul freudian de Unheimlich. Locus suspectus \n zona civiliza]iilor stabile [i lipsite de provoc`ri, r`zboiul, parc` f`r` sf\r[it, din Orientul Mijlociu \i \mpinge pe indivizi la exerci]ii, din ce \n ce mai complexe, de evadare din istorie. Evadare iluzorie, totu[i. „Teroarea“ duratei scurte se va re\ntoarce mai agresiv.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Romanul din 2008 al scriitorului israelian David Grossman – Isha Morahat Mibesora/P\n` la cap`tul p`m\ntului –, ap`rut anul acesta \n variant` româneasc`, la Polirom, reprezint` o tulbur`toare \mpletire a istoriei cu fic]iunea. Dup` cum m`rturise[te autorul \nsu[i, textul a fost \nceput \n 2003, c\nd unul dintre fiii s`i \[i f`cea armata (pe o durat` de trei ani!), [i a fost terminat \n 2007, c\nd Uri (cel mai mic dintre b`ie]ii lui Grossman) murea, pe parcursul aceluia[i serviciu militar obligatoriu, lovit (\n tanc fiind) de o rachet` a grup`rii Hezbollah. O acolad` temporal` nefast`, \n interiorul c`reia destinul individual s-a substituit, cu brutalitate, destinului colectiv. De fapt, aici se poate localiza [i tema central` a volumului. Istoria mare \nghite istoria mic`, nel`s\nd insului m`runt nici m`car satisfac]ia celei mai mici aspira]ii la fericirea personal`. Durata lung` braudelian` e anexat` zv\rcolirilor necontrolabile ale duratei scurte, via]a individului devenind astfel pretext pentru via]a dur` a \ntregii comunit`]i.

Ora – o fizioterapeut` din Ierusalim, recent divor]at` de Ilan – tr`ie[te \n angoas` din cauza desp`r]irii de fiul ei Ofer (aflat \n armat`, adic` pe multiplele fronturi ale Orientului). Revenit \n sf\r[it acas`, t\n`rul decide s` plece din nou (ca voluntar) \ntr-o opera]iune militar` de anvergur`, ini]iat` de statul evreu \mpotriva terito-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 24

RECENZII

ISTORIE Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentations de l’histoire nationale, Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2011, 58 lei

Istoria [i filmul artistic românesc |ntr-o perioad` c\nd spa]iul public a fost dominat de discu]ii despre plagiat [i impostur` \n \nv`]`m\ntul superior, iar responsabili \nal]i se preocup` de \ndep`rtarea mijloacelor de contracarare a copiatului la bacalaureat, este reconfortant s` vezi c` mai exist` [i teze de doctorat serioase, clar structurate, asiduu documentate [i riguroase [tiin]ific. Este [i cazul volumului publicat de Aurelia Vasile, care are la origine o tez` de doctorat \n cotutel` sus]inut` de autoare la Universitatea din Dijon.

Tema reprezent`rii istoriei \n filmul artistic românesc din timpul regimului comunist a mai fost abordat` \n ultimii ani, \ndeosebi din perspectiva manipul`rii ideologice. Spre deosebire de publica]iile care au mai ap`rut p\n` acum pe aceast` tem`, cartea Aureliei Vasile se distinge nu numai prin volum (peste 500 de pagini de text propriu-zis), ci [i prin caracterul sistematic al analizei (cuprinsul, cu multiple subdiviziuni, ocup` 5 pagini!). Volumul este structurat \n trei mari p`r]i, prima dedicat` contextului socio-politic [i institu]ional al produc]iei de film din România comunist`, cea de-a doua – evolu]iei genului filmului istoric românesc, de la Tudor (1962) p\n` la Mircea (1989), iar cea de-a treia – analizei de con]inut a filmelor istorice (tipologia str`inului, imaginea romanilor, a otomanilor [i a Europei, temele originilor, continuit`]ii, independen-

]ei [i unit`]ii na]ionale, tipologia conduc`torilor etc.). Nu lipsesc informa]ii comparative despre filmele istorice din alte ]`ri socialiste europene, ca [i paralele cu filmele istorice occidentale. Se adaug` concluzii, o ampl` bibliografie, un util indice de persoane, precum [i cinci organigrame ale industriei cinematografice din diferitele etape ale regimului comunist din România. Este imposibil numai s` enumer`m aici toate c\[tigurile cognitive pe care le aduce volumul publicat de Aurelia Vasile. Baz\ndu-se pe o ampl` documentare \n care a folosit cu prec`dere fondurile de documente r`mase de la fostul Comitet Central al PCR [i de la Arhiva Na]ional` de Film, relat`rile memorialistice ale diver[ilor regizori, scenari[ti, actori [i responsabili politici, [i mai multe interviuri luate unor insideri ai sistemului, Aurelia Vasile eviden]iaz` at\t instabilitatea sistemului institu]ional al produc]iei cinematografice, c\t [i tensiunile dintre creatorii de film, birocra]ii sistemului [i activi[tii de partid. Remarcabile s\nt analizele referitoare la rela]iile dintre produc`torii de film [i istoricii solicita]i s` ofere consultan]` de specialitate (de exemplu, eforturile vane ale rigurosului Andrei O]etea de a \nfr\na fantezia politic interesat` a unui Mihnea Gheorghiu de a-l pune pe Tudor Vladimirescu \n contact direct cu protagoni[tii congresului de pace de la Viena din 1814-1815), la reac]ia cinea[tilor

MENTALIT~}I Mihai Mihailide, Eul altora. Jurnale intime, autobiografii, memorii, Editura Via]a Medical` Româneasc`, 2012, 30 lei

Noul volum al doctorului Mihail Mihailide porne[te din suita „Jurnal din jurnale“, publicat` de autor \n s`pt`m\nalul Via]a medical`. Al`turate, aceste texte dob\ndesc un nou relief, restituind \ntr-o manier` holografic` aspecte dintr-o experien]` uman` total`: via]a interioar` a medicilor. Construit` „nu neap`rat cu metod`“ – dup` cum m`rturise[te chiar autorul –, aceast` carte este atr`g`toare [i vie tocmai prin diversitatea decupajelor [i a variet`]ii strategiilor textuale utilizate \n explorarea „eului altora“. Volumul reu[e[te un tur de orizont al scrierilor cu caracter autobiografic semnate de autori care au depus jur`m\ntul lui Hipocrate, multe dintre ele apar]in\nd literaturii de sertar, fiind publicate dup` 1990.

Autorul observ` c` singurii medici autori de jurnale, remarca]i de istoricii literari, au fost Ioan Artemie Anderco (1853-1877) [i George Ulieru (1884-1943). Primul este un t\n`r maramure[ean plecat s` studieze medicina la Torino. |nsemn`rile autobiografice le-a scris \nc` de pe vremea liceului, continuate apoi \n perioada studen]iei, c\nd c`l`tore[te mult prin Europa.

Notele medicului Ulieru, „Din carnetul unui medic de plas`“, consemnate \ntre anii 19261938, s\nt m`rturii referitoare la starea sistemului sanitar \n mediul rural. Dr. Mihailide constat`, cu am`r`ciune, c` „multe din \nsemn`rile doctorului Ulieru s\nt de o dureroas` actuali-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Despre foi de autoobserva]ie tate“: lipsa acut` a personalului medical (era singurul medic la 20.000 de locuitori!), lipsa medicamentelor [i a instrumentelor sanitare, \nt\rzierile [i re]inerile din salariile medicilor, infirmierilor [i agen]ilor sanitari, la toate acestea ad`ug\ndu-se o birocra]ie absurd`. |n lipsa medicilor, s`tenii apeleaz` la „cetaniile“ preo]ilor, la desc\ntece [i la practicile vracilor [i ale „doftoroaielor“.

Volumul contureaz` o istorie a medicinei „la firul ierbii“, prin informa]iile etnologice consemnate \n jurnalele [i autobiografiile medicilor de ]ar`. Andrei Pandrea, „Medic la Boi[oara“ (1967), noteaz` obiceiuri [i culege folclor din satele lovi[tene. Acelea[i preocup`ri g`sim [i la Constantin Oan`, „Medic la Voine[ti“ (2003) sau la Viorel P`tra[cu, „Jurnalul de la Filipeni – apostolat \n «epoca de aur»“ (2000), care men]iona c`, la \nceputul anilor ’70, „to]i cei care lucreaz` la dispensar cred \n vr`ji, desc\ntece [i deochi.“ Jurnalele personale, memoriile – aceste scrieri ale interiorit`]ii – se afl` la intersec]ia istoriei individuale cu marile cadre ale istoriei colective. Autorul volumului de fa]` gloseaz` pe marginea jurnalului medicului militar Zaharia Petrescu („|nsemn`rile unui medic din R`zboiul de Independen]`“), a „Amintirilor istorice“ apar]in\nd lui N. Kre]ulescu (1812-1900), medic [i om politic, primul român cu doctorat \n medicin` ob-

autohtoni \mpotriva coproduc]iilor interna]ionale la \nceputul anilor 1970, la mizele financiare ale diferitelor filme istorice, la felul \n care tezele ideologiei oficiale [i-au g`sit expresia cinematografic`, precum [i la ambiguit`]ile temei complotului \mpotriva unor conduc`tori precum Vlad }epe[, Alexandru L`pu[neanu sau Burebista.

Publicarea relativ rapid` (la mai pu]in de un an de la sus]inerea tezei) [i ini]ierea de c`tre Editura Universit`]ii din Bucure[ti a unui magazin online care s` compenseze tirajul redus [i o distribu]ie p\n` acum deficitar` reprezint` alte plusuri demne de a fi eviden]iate. {i poate nu ar strica [i o edi]ie \n limba român`, eventual adaptat` pentru un public mai larg, care s` arate c` studiul istoriei poate fi totodat` riguros [i o veritabil` desf`tare intelectual`.

Bogdan Murgescu

]inut \n Fran]a.

Reg`sim \n jurnalele medicilor modul cum ace[tia au traversat schimb`rile de regim politic [i bulvers`rile sociale. Iuliu Moldovan („Amintiri [i reflexiuni“, 1996) este \nchis la Sighet pentru c` a fost director al ASTRA; studentul medicinist Alexandru Maier este de]inut politic la Gherla, unde este cooptat \n echipa medical` a penitenciarului („Am fost medic la Gherla“, 1998). Al]ii, precum medicul Dumitru Pascu („Opera]ie f`r` anestezie“, 2000), s\nt sco[i de la catedr` [i trimi[i \n zone izolate ale ]`rii. Adrian Aldea, \n „Medicinist \n t\rgul Ia[ilor“ (1997), vorbe[te despre examenul de admitere la Medicin` – o prob` obligatorie era limba rus` –, despre via]a de student \n acei ani, despre [edin]ele de excludere a „elementelor du[m`noase“.

Mai presus de umbrele istoriei, prin evocarea unor figuri luminoase de talia so]ilor Martha [i Francisc Rainer, volumul doctorului Mihailide reu[e[te s` readuc` \n aten]ie modelul exemplar al medicului – om de cultur`, de]in`tor al tainelor trupului, dar [i c`ut`tor al valorilor spiritului.

Alexandru Ofrim

Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste [i \ndr`gosti]i, traducere din limba arab`, studiu introductiv, indice explicativ, note [i comentarii de Grete Tartler, Editura Humanitas, 2012, 32 lei

Colierul arabo-latin fuzului, ale darului, ale pierderii de sine s\nt originate decisiv \n iubirea curteneasc` medieval` de tradi]ie latin` (anecdoticul trimite chiar la curtea doamnei de Champagne), iar unii trimit, ca spre o surs` sigur`, spre mediul andaluz al literaturii arabe a Evului Mediu timpuriu. |nseamn` c` ne afl`m \n fa]a unui dat straniu: un dat al culturii al c`rei inexplicit originar, ascuns sub masca naturii, face o trecere lin` de la natur` la cultur` pentru c` vorbe[te despre origine f`r` s` \i sus]in` dezv`luirea \n finitudinea lucrurilor pentru care este surs`.

Numai fericita \nt\mplare a f`cut ca Editura Humanitas s` publice, \n aceast` prim`var`, tratatul fundamental despre dragoste al lui Ibn Hazm, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste [i \ndr`gosti]i, \n traducerea Gretei Tartler, simultan cu apari]ia la Polirom a celei mai faimoase referin]e a literaturii medievale latine a iubirii, Andreas Capellanus, Despre iubire, \n traducerea Eugeniei Cristea [i beneficiind de comentariile Anc`i Criv`]. Cel din urm` este un text care transform` tema iubirii, aliment\ndu-se vizibil din Ovidiu, dar \ntr-o strategie a seduc]iei infinite a unui obiect al dorin]ei care o alimenteaz` f`r` oprire \ntruc\t nu poate fi niciodat` ob]inut integral. Aceast` infinitate este \ns` produc`toare de ordine social` (aten]ia trat`rii iubirii \ntre ranguri e o dovad`), de ordine spiri-

POLITOLOGIE Johan A. Lybeck, Istoria global` a crizei financiare (2007-2010), traducere din limba englez` de C`t`lin Dr`c[ineanu, Colec]ia „Economie [i societate“, Editura Polirom, 2012, 34,95 lei

Un crah de povestit nepo]ilor trecutul recent (criza asocia]iilor de economii [i \mprumuturi din America anilor ’80, criza japonez`, crizele nordice, criza asiatic` din anii ’90), c\t [i exemple clasice de crize din prima parte a secolului al XX-lea (1907 [i 1929). Lybeck explic` cum supralicitarea pie]elor imobiliare \n ]`ri ca SUA, Marea Britanie, Irlanda, Islanda, Spania, Australia a fost principalul element ce a dus la declan[area crizei, \n cursul anului 2007, [i sus]ine c`, dac` s-ar fi limitat doar la pierderile din \mprumuturile ipotecare, criza ar fi fost asem`n`toare cu unele anterioare. Elementul de noutate l-a reprezentat transferul riscurilor de la b`ncile care acordaser` credite ipotecare neperformante, c`tre al]i actori financiari din \ntreaga lume: b`nci, companii de asigur`ri, fonduri de hedging, fonduri de pensii [i chiar persoane fizice bogate.

Autorul \[i vede lucrarea ca pe una adresat` publicului larg, miz\nd \n acest sens pe o serie de instrumente menite s` adapteze con]inutul extrem de consistent [i specializat al volumului pentru cititorul dornic s`-[i fac` o idee general` asupra acestui fenomen. Un astfel de instrument \l reprezint` anexele prezente la majoritatea capitolelor, cu scopul de a clarifica problematica abordat`. Cea mai interesant` este o cronologie extrem de am`nun]it` (pe 20 de pagini) a crizei, acoperind intervalul ianuarie 2007 – iunie 2011. Alte anexe furnizeaz` lista autorit`]ilor ca-

Alexander Baumgarten

re reglementeaz` practicile financiare \n SUA sau eviden]iaz` compara]ia privind nivelul taxelor aplicate b`ncilor \n diferite ]`ri. Un al doilea instrument util cititorului generalist este sec]iunea „De re]inut“, plasat` la sf\r[itul fiec`rui capitol [i con]in\nd principalele idei transmise pe parcursul capitolului respectiv. Cea mai mare parte a lucr`rii r`m\ne totu[i dedicat` unor analize de profunzime ce vizeaz` mai degrab` un public specializat.

V`dit mul]umit cu rezultatele – remarcabile, de altfel – ale vastului s`u efort de analiz`, autorul conchide c` este practic imposibil de formulat o concluzie „clasic`“ pentru aceast` carte. De aceea alege s` \ncheie cu o sec]iune \n care trece \n revist` aspectele ce ar mai trebui discutate pentru a completa analiza, la care adaug` un set de m`suri ce s-ar cuveni luate at\t la nivel na]ional, c\t [i la cel al institu]iilor suprana]ionale, pentru evitarea declan[`rii unei alte crize majore \n anii urm`tori.

Bogdan Barbu

pagina 25

V`zut din perspectiva unui specialist \n economie [i finan]e fascinat de \n]elegerea mecanismelor care declan[eaz` [i amplific` crizele financiare, a[a cum este Johan A. Lybeck, crahul global declan[at \n 2007 a fost unul ie[it din comun, diferit prin natur` [i propor]ii de orice astfel de eveniment petrecut \n trecut. Evaporarea a sute de miliarde de dolari de pe pie]ele financiare \ntre 2007 [i 2011 a fost, pentru sistemul financiar global, echivalentul unui cutremur de 8 grade pe scara Richter, ridic\nd serioase semne de \ntrebare cu privire la \ns`[i validitatea sistemului.

Fost vicepre[edinte al B`ncii Suediei [i manager al unor importante b`nci comerciale din Suedia [i Belgia, profesor la Universit`]ile din Göteborg [i Stockholm, Lybeck ne propune o analiz` competent` a cauzelor, formelor de manifestare [i consecin]elor crahului. Folosirea termenului crah (crash,) [i nu criz`, \n titlul original al c`r]ii vine s` accentueze \n plan semantic impactul sever al crizei financiare pe care \nc` o parcurgem. Motivul pentru care \n traducerea româneasc` s-a preferat termenul „criz`“ este probabil acela c` rezoneaz` mai bine cu terminologia folosit` \n dezbaterile actuale din spa]iul public românesc.

Lucrarea este structurat` pe zece capitole care analizeaz` criza nu doar din perspectiva cauzelor [i efectelor sale, ci [i din punct de vedere istoric, prin compara]ii cu crize anterioare, at\t din

tual` [i simbolic`, mai ales de polite]e [i de reguli care determin` \ntreaga lume s` participe quantum potest la celebrarea universal` a culturii camuflate sub numele naturii.

Dimpotriv`, tratatul lui Ibn Hazm ]ine de o atent` [i cuceritoare tipologizare a comportamentului dragostei, umplut` cu anecdotic [i cu o insisten]` cople[itoare pe valoarea etic` a pierderii, a desp`r]irii, a nostalgiei (oric\t de anacronic ar fi cuv\ntul). Iubirea cre[te \n trepte cu c\t obiectul se refuz` mai mult, devenind, \n fond, aceea[i for]` a tematiz`rii infinitului creator de ordine \n lumea de jos. Splendidul capitol al celui care se \ndr`goste[te din simpla descriere a chipului celuilalt este ilustrativ pentru \ntregul tratat, \ntr-o metafor` a fenomenului hr`nit din sine \nsu[i: „La fel [i toba: piele peste gol, / Dar sunetu-i, ce groaz`!“ Aici iubirea se consum` integral dovedind camuflarea culturii (raportat` la infinit [i la absen]e) \n spatele naturii (blocat` \n finitudine [i prezen]`). Apoi, eleganta \nso]ire a celor dou` volume \n limba român` ridic` o nou` problem`, de recent` actualitate: despre sursele arabe ale culturii medievale latine, esen]ial` tem` de identitate a omului modern.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Este un dar al puterii noastre de semnificare faptul c` \n limba român` folosim perfectul compus pentru a numi prezen]a iubirii: ne este propriu s` spunem „m-am \ndr`gostit“, dar este nepotrivit [i seam`n` unei impiet`]i fa]` de mecanismele \nsele ale accesului la mister s` exprim`m verbul la prezent. Dac` s\ntem subiect al experien]ei iubirii, nu putem fi [i martorul ei, at\ta timp c\t ea a cuprins integralitatea fiin]ei noastre. Probabil c` aceast` stare de fapt poate indica motivul pentru care ne este comod s` indic`m iubirea drept un dat al naturii, drept ceva despre care nu putem vorbi fiindc` face parte din implicitul naturii umane, din carnalitatea umorilor omene[ti.

Cea mai simpl` dovad` c` lucrurile nu stau a[a este num`rul uria[ de diferen]e culturale privind reprezentarea iubirii. Elogiul ei din Phaidros se \ncheie cu op]iunea pentru conduc`torul de suflete, st`p\n pe propria ra]iune [i garant al purit`]ii iubirii: aceea[i puritate este p`strat` la Novalis de uitarea de sine; Ars amandi descoper` seduc]ia \n fa]a obiectului finit al dorin]ei [i consumat \n imanent, \n vreme ce iubirea misticilor din modernitatea timpurie se \mpline[te \n incapacitatea atingerii obiectului infinit al dorin]ei.

Despre iubire vorbim azi, doct, ca despre un construct cultural \n care regulile dorin]ei, ale pasiunii, ale curtoaziei, ale complimentului, ale re-

DILEMATECA

RECENZII

FILOZOFIE

pagina 26

RECENZII

ARTE Ruxanda Beldiman, Castelul Pele[. Expresie a fenomenului istorist de influen]` german`, Editura Simetria, 2011, 67 lei

Arhitectura unei re[edin]e princiare Cartea Ruxandei Beldiman, cercet`tor la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu“ din Bucure[ti, porne[te de la teza sa de doctorat [i se \nscrie \ntr-o serioas` serie de publica]ii dedicate de Editura Simetria arhitecturii române[ti. Dup` un preambul \n care trece \n revist` sursele primare [i secundare referitoare la Castelul Pele[, autoarea propune un dens capitol teoretic, \n care \[i stabile[te cu rigurozitate cadrul conceptual. Cu aten]ie la nuan]e, la suprapuneri [i delimit`ri, Ruxanda Beldiman sistematizeaz` [i clarific` no]iunile de romantism, eclectism [i istorism, a[a cum s\nt acestea folosite \n istoriografiile de limb` englez`, francez` [i german`. |n acest fel, op]iunea personal` pentru termenul „istorism“, \n vederea \ncadr`rii stilistice a arhitecturii Pele[ului, este solid justificat`. |n continuare, rolul jucat de Carol I, frecvent men]ionat de literatur`, dar niciodat` atent investigat, este analizat at\t \n ceea ce prive[te aportul s`u la proiectarea castelului, \n calitate de comanditar avizat, cu studii de inginerie [i de istoria artei, c\t [i privitor la colec]iile de art` pe care le fondeaz`, fiind plasat \n cadrul fenomenului mai larg al colec]ionismului princiar german [i stabilindu-se originile intelectuale [i existen]iale ale gustului s`u artistic. Autoarea cerceteaz` preferin]ele Regelui \n materie de pictur`, explic\nd motivele pentru care, al`turi de opere atribuite

unor vechi mae[tri, el achizi]ioneaz` [i un mare num`r de cópii. Baz\ndu-se pe cercetare de arhive, s\nt identifica]i arti[tii [i atelierele care au realizat aceste cópii, criteriile de selec]ie a acestora [i a originalelor pe care Carol I le dorea reproduse, reconstituindu-se astfel imaginea unei epoci pentru care valoarea unei opere de art` nu este marcat` \n exlusivitate de concepte precum originalitatea, autenticitatea [i unicitatea.

Dou` dintre capitole trateaz`, pe baza unui num`r impresionant de documente provenite din arhive, evolu]ia planurilor [i a diferitelor etape de construc]ie, stabilind pentru \nt\ia dat` aportul fiec`ruia dintre cei trei arhitec]i care au lucrat la Pele[ (W. von Doderer, J. Schulz, C. Liman) [i al firmelor de decora]iuni interioare, precum [i rela]iile dintre propunerile succesive ale acestora [i \nf`]i[area pe care castelul o cap`t` \n final. Demersul nu este unul descriptiv, c`ci autoarea plaseaz` fiecare dintre fazele constructive \n contextul arhitecturii contemporane din spa]iul german, descoperind asem`n`ri [i filia]ii ce demonstreaz` o bun` cunoa[tere a subiectului. Compara]iile cu alte re[edin]e princiare s\nt extinse apoi \ntr-un capitol separat, \n care Ruxandra Beldiman investigheaz` conota]iile politice [i ideologice ale deciziei de a ridica Pele[ul [i ale op]iunilor stilistice manifestate de Carol I, ajung\nd la concluzia c` „a[a cum Cas-

SF Camelia Pantazi Tudor, New Beijing, Editura Virtual`, 2012, 25 lei

Roman modular, incursiune \n civiliza]ia chinez`, final \ntr-o colonie lunar`, autoare la a doua carte (prima fiind despre litera]ii din perioada dinastiei Tang), lansare la Bookfest, la standul unei edituri specializate \n SF, cu o prezentare entuziast` a lui Mihail Gr`mescu – totul preg`tea cititorul pentru o lectur` m`car interesant`...

Numai c`, deschiz\nd cartea [i \ncep\nd lectura, m-am trezit \n plin` olimpiad` [colar` \n care fetele vis`toare, cu imagina]ie [i cu oarece abilit`]i de a povesti \n cuvinte [i expresii str`ine colegilor lor care bat mingea \n pauze, \[i povestesc avatarurile iubirilor ne\mp`rt`[ite [i \[i transform` visele \n proz` fantastic` de jurnal.

S\nt povestiri scurte care au un personaj comun [i, una dup` alta, nu construiesc neap`rat o via]`, dar preg`tesc cititorul pentru ultimul text al c`r]ii, cel care \i d` [i titlul. Ele \ns`, luate una c\te una, nu impresioneaz` prin nimic. {i mai dau [i senza]ia c` s\nt scrise cu un ghid turistic \n m\n`, oferind informa]ii istorice \ntr-un limbaj pe care doar \n amintitele ghiduri \l \nt\lne[ti.

Astfel, \ntr-o poveste protagonista face un tur al obiectivelor turistice, \n alta \i tot apare \n cale o fiin]` numit` qinlin, alta seam`n` cu ni[te note de jurnal, dar banal p\n` la plictiseal` etc. Apoi: fraze scoase parc` din wikipedia („|n China, dragonul reprezint` un simbol al puterii, al protec]iei divine, poate alunga spiritele malefice [i \i

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Amintirile unei fete cumin]i, cam naive [i f`r` noroc protejeaz` pe cei inocen]i. Este o creatur` divin`, pe care \mp`ra]ii [i-au ales-o drept emblem`“ – asta i-o spune eroina dragonului) sau doar imaginate ca fiind literare („|n dragoste nu avusese cine [tie ce noroc [i \ncetase s` mai cread` \n iubire“) ori doar naive („Era un peisaj de vis [i ea \n]elegea de ce marele poet Li Bai scrisese at\tea versuri nemuritoare“). {i tot a[a.

Cartea prezint` un personaj f`r` noroc \n via]`, un personaj cu multe vise r`mase doar \n stadiul de vis, cu multe ne\mpliniri [i cu o obsesie fa]` de figura patern`... Cli[ee peste cli[ee, monotonie, autopasti[` (de[i, ca s` pasti[ezi, trebuie s` ai [i un model). Multe dintre povestiri (capitole) se deruleaz` pe acela[i tipar: o amintire din adolescen]a grea, ne\mplinit`, a protagonistei, \ntrerupt` de apari]ia unei fiin]e imaginare despre care a citit \n cartea... de obicei \n Cartea Mun]ilor [i a M`rilor sau „pe net, la adresa paginii de web“ cutare – de mare efect asta!

Iar iubirea... ah, Iubirea – scuza]i, „IUBIREA“ – e c\nd ne\mp`rt`[it` sau oferit` cui nu merit`, c\nd desenat` pe-un gard, parc` de o m\n` de pictor naiv, dar, \n cazul nostru, povestit` de o scriitoare naiv` (\n sensul \n care am accepta existen]a literaturii naive a[a cum accept`m existen]a picturii naive). |n final se ajunge pe Lun`, unde se merge cu vapora[ul printre valurile din Marea Lini[tii, se

telul Hohenzollern restaurat devine simbolul suprema]iei Prusiei \n Imperiul German (…) tot a[a Pele[ul devine (…) simbol al Independen]ei de stat a României [i «leag`n al dinastiei»“. Ideile din acest capitol s\nt continuate \n ultima parte a c`r]ii, unde autoarea analizeaz` „valoarea simbolic` [i func]iunile oficiale“ ale castelului, recurg\nd la texte de epoc` [i examin\nd modul \n care acesta a fost implicat \n ceremonialuri publice, demonstr\nd c` Pele[ul a reprezentat „simbolul moderniz`rii României prin adoptarea formulelor culturale germane“.

Volumul, bogat ilustrat cu fotografii contemporane [i cu imagini [i planuri de epoc`, multe inedite, este mai mult dec\t o monografie a castelului Pele[, reconstituind riguros [i prin apel la o mare varietate de surse documentare gustul artistic al perioadei, circumstan]ele ideologice [i politice, rela]iile dintre comanditari [i arti[tii implica]i, [i plas\nd sistematic exemplul românesc \n contextul s`u european.

Ada Hajdu

respir` „Aerul dens [i gelatinos, de hidrocarburi aromatice coloidale, mult mai greu dec\t cel de pe P`m\nt, aproape lichid, ca s` nu se piard` \n spa]iu din sfera de atrac]ie redus` a satelitului“, [i se reface traseul din terestrul Beijing, bif\nd, din nou, cele patru monumente (atrac]ii turistice) recreate \n New Beijing. De re]inut aici interioarele amintind, pe alocuri, de Cronicile mar]iene ale lui Bradbury – [i asta e de bine [i ar fi fost [i mai de bine dac` nu s-ar fi sim]it c` autoarea se c`zne[te s` inventeze gadgeturi de dragul sefeului (book-disk-uri? levitaxiuri cu program [i comand` verbal`?).

O carte care ar fi putut fi interesant` dac` autoarea ar fi cu adev`rat scriitoare. {i dac` ar cunoa[te mai bine [i limba român` (motiv pentru care am renun]at la lectur` de vreo trei ori). Volumul nu are precizat un redactor (deci editura s-a sp`lat pe m\ini), dar poate c` domnul scriitor Gr`mescu ar fi putut s`-i citeasc` manuscrisul \nainte de a o \ncuraja pe autoare s`-l publice [i, mai ales, ar fi putut s` i-l corecteze...

Michael Haulic`

DILEMATECA

POEMUL DIN IUNIE

Pentru a primi prezentul simt c\nd poemul se apropie olala ca un tren blindat cu pene colorate cu mitraliere pe margini cu must`cio[i cavaleri[ti care ascund literatur` sub tunic` tunica lor arboreaz` un aer condescendent olala poemul se apropie aerul se ghemuie \ntre coaste sirena erotic` url` olala \ncepe greva eu s\nt C`pitanul grevei gonind turma de berbeci lini[ti]i prin p`dure opiomani opiomanii opiomanii nu se pot culca pe c\mpie ei au nevoie de axa Oy fa]` de care culca]i s` \noate s`-[i revolu]ioneze hamacul s`-[i \nghit` turba lor lingvistic` s` melancolizeze punctele cardinale s`-[i asasineze prietenii \n]elep]i privindu-i \ncet \ncet ca de la o tribun` a fo[tilor martiri sub ploaie \n]elepciunea canastei trebuia adus` aici chiar dac` mie \mi plesne[te mintea c\nd dep`[esc minutul de r`coare trebuie adus` sabia de argint \ncovoiat` dar niciodat` nu e prea t\rziu ca sabia s` despice poemul olala poemul poemul despicat

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Sebastian Reichmann

9 octombrie 1970

din volumul Perioada translucid`. Poeme 1965-2012, Editura Paralela 45, 2012

pagina 27

pagina 28

FRAGMENTE Tom Stoppard Tom Stoppard (n. 1937) s-a impus pe scena britanic` postbelic` \n primul r\nd prin piesa Rosenkrantz and Guildenstern are Dead (National Theatre, Londra, 1967). |n afara piesei Travesties (premiera: 10 iunie 1974, cu Royal Shakespeare Company, \n regia lui Peter Wood, pe scena de la „Aldwych Theatre“), Tom Stoppard a scris mai multe texte pentru televiziune (printre care A walk on the Water – 1964) [i comedii, dintre care mai cunoscute s\nt The Real Inspector Hound (1968) [i After Magritte (1970), iar \n anii din urm` Jumpers [i Dirty linen.

Debutul s`u propriu-zis a avut loc \n 1964, la Hamburg, cu piesa Enter a free Man. |n 1978 scriitorul a fost distins cu titlul de „Commander of the Order of the British Empire“, \n semn de recunoa[tere pentru meritele sale de om de teatru. Fragmente din celebra pies` Travesties (\n care trei personaje cruciale ale secolului XX: Joyce, Lenin [i Tzara se \nt\lnesc la Zürich, \n 1917) au ap`rut pentru prima dat` \n române[te \n Secolul XX \n 1985, \n traducerea Antoanetei Ralian.

Relu`m aici un fragment din acea traducere excep]ional`.

Trei r`scruci (Travesties) HENRY CARR – apare ca un om foarte v\rstnic, dar, de asemenea, [i sub chipul s`u din tinere]e. Se \mbrac` extrem de elegant [i e preocupat, mai cu seam`, de croiala pantalonilor. De altfel are [i o ]inut` elegant`.

TRISTAN TZARA – este poetul dadaist cu acest nume. Scund, cu p`rul negru, o \nf`]i[are foarte tinereasc`, un tip fermec`tor (epitetul \i apar]ine). Poart` monoclu.

JAMES JOYCE – este James Joyce dintre 1917-1918, \n v\rst` de 36 de ani. Poart` o hain` [i pantaloni apar]in\nd unor costume diferite.

LENIN – este Lenin \n 1917, \n v\rst` de 47 ani.

BENNETT – este valetul lui Carr. O prezen]` plin` de pondere.

GWENDOLEN – sora mai mic` a lui Carr; t\n`r` [i atr`g`toare, dar de o d\rzenie cu care nu-i de glumit.

CECILY – de asemenea t\n`r`, atr`g`toare, \nc` [i mai d\rz`. Apare [i sub \nf`]i[area din anii b`tr\ne]ii.

NADYA – este Nadejda Krupskaya, so]ia lui Lenin, \n v\rst` de 48 ani.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Personajele

Actul \nt\i Ac]iunea piesei se petrece la Zürich, [i este plasat` \n dou` locuri: salonul din apartamentul lui Henry Carr (denumit: „Camera“) [i o sec]ie a bibliotecii Publice din Zürich (denumit` „Biblioteca“). Multe \nt\mpl`ri s\nt evocate prin prisma amintirilor lui Carr, proiectate \n trecut, p\n` la perioada Primului R`zboi Mondial, sugerat` adecvat prin decor,

costume etc. Este de presupus c` b`tr\nul Carr a locuit tot timpul, de atunci \ncoace, \n acela[i apartament. „Biblioteca“ sugereaz` dimensiuni mai vaste, rafturi \nalte ticsite cu c`r]i etc. Piesa \ncepe \n bibliotec`.

M`su]e ocupate de Joyce, Lenin [i Tzara.

Gwen e a[ezat` l\ng` Joyce. Am\ndoi au \n fa]` volume, h\rtii, creioane… Lenin lucreaz` lini[tit, \nconjurat la r\ndul s`u de volume [i h\rtii. La \nceputul piesei, Tzara scrie de zor.

Pe masa lui se g`sesc o p`l`rie [i o pereche de foarfeci. Tzara termin` de scris, ia apoi foarfecele [i decupeaz` h\rtia, t`ind fiecare cuv\nt \n parte [i arunc\nd f\[iile \n p`l`rie. C\nd toate cuvintele t`iate se g`sesc \n p`l`rie, o scutur` bine, dup` care o r`stoarn` pe mas`.

Une[te gr`bit, la \nt\mplare, buc`]elele de h\rtie, d\nd c\teva deoparte, apoi cite[te, cu glas tare, ceea ce a rezultat: }ipar m\ncat enorm m`rtzara {ef-buc`tarul l`pt`riei va-nv`]a din p`l`rie \n cheia oomparah Bolnav alerga vai [opte[te ucide cur\nd nuca de est Amiaz` avuncular` zi proast` Clara.

CECILY (intr\nd): Sssst!

JOYCE (dict\ndu-i lui Gwen): Deshill holles eamus…

GWEN (scriind): Deshill holles eamus...

JOYCE: De trei ori.

GWEN: |hm!

JOYCE: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire, o, tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicie.

GWEN: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire, o, tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicie JOYCE: De trei ori.

GWEN: |hm!

JOYCE: Hoopsa, boyaboy, hoopsa!

GWEN: Tot de trei ori?

JOYCE: |hm! (|n acest timp, Tzara a turnat din nou buc`]elele de h\rtie \n p`l`rie. Apoi scoate un pumn de f\[ii, cite[te cuvintele unul c\te unul, rea[ez\ndu-le \n p`l`rie pe m`sur` ce le-a citit) TZARA: Clara avuncular` {opte[te bolnav oomparah! }ipar nuc` l`pt`rie zi M`rtzara…

P`l`rie CECILY (ivindu-se din nou): Sssst!

(Joyce se ridic` [i \ncepe s` se plimbe \n sus [i-n jos, scotocindu-[i buzunarele \n c`utarea unor petice de h\rtie pe care-[i notase anumite idei menite s` le foloseasc` mai t\rziu.)

JOYCE (citind primul dintre ele): „Delectare ursuz`.

Aquinas p\ntecosul… Frate porcospino...“ (Hot`r`[te c` h\rtiu]a aceasta nu-i trebuie.

O mototole[te, o arunc` [i scoate alta.) „Und alle Schiffe brucken…“ (Decide s` o re]in` pe aceasta din urm` [i o v\r` la loc \n buzunar. Scoate apoi o a treia.): Entweder transubstan]ialitate, oder consubstan]ialitate, dar \n nici un caz substan]ialitate…

(Joyce r`m\ne singur \n Bibliotec`. Declam`): O bibliotecar` din Zürisssh s-a desprins ca un afi[ c`ci van ceruse \n avans

tuoasa metropol` bancar`, cu trambuline [i tot soiul de cronometriz`ri, pentru c` aici timpul s-a oprit \n loc, \nc\lcit \n labirintul de str`du]e str\mte; hei, redob\nde[te-]i controlul, scuza]i-m`, scuza]i-m`, a doua strad` la dreapta, apoi a treia la st\nga – Spiegelgasse! – \ngust`, pavat` cu pietre, vechi case \nalte \n solid` \n[iruire, num`rul 14, casa c\rpaciului de \nc`l]`minte, Kammerer e numele s`u, Lenin e chiria[ul s`u – [i peste drum, la num`rul 1, e Barul Meierei, creuzetul anti-artei, leag`nul lui Dada. Cine? Ce? Ai pomenit ceva despre Dada? Dada! – jos cu ra]iunea, cu logica, cu cauzalitatea, cu coeren]a, tradi]ia, propor]ia, sensul [i consecven]a, arta mea apar]ine lui Dada, pen’c` Dada m` r`zg\ie – atunci, \n regul`, „Amintiri despre Dada scrise de un prieten demnitar din faimosul vechi Zürich“ – o schi]`.

Mi se pune adeseori \ntrebarea: Ce f`cea Dada \n timpul Marelui R`zboi? Cum a \nceput? Unde a \nceput? C\nd? Ce a fost?

Cine i-a dat numele [i de ce Dada? Astea s\nt doar c\teva dintre \ntreb`rile care continu` s`-i buim`ceasc` pe dadai[tii din lumea \ntreag`. Pentru noi, cei care am tr`it prin el, Dada reprezenta, din punct de vedere topografic, v\rful cel mai \nalt din cultura Europei de Vest – \mi amintesc clar de parc-ar fi fost mai-an: (o, pe unde s-or afla acum?) cum Hugo Ball – sau s` fi fost Hans Arp? Da... ba nu... Picabia, el era?… ba nu, Tzara... da, el era... [i-a scris numele \n z`pad`, cu v\rful bastonului, [i a zis: „Iat`! M` g\ndesc s`-l botez Alpii! „Ah, da-nu-urile de mai-an. C`rora doar v\rsta dusu-li-s-a. Dincolo de dealuri, departe de ciocanele ce cioc`neau \n Cemaielve]ia, dar nu mai puternic dec\t bufnitura moale a z`pezii ce lunec` de pe acoperi[, – o, cerule! s` fii cules – s` fii smuls – sanctificat de s\ngele unei r`ni u[oare, [i redat libert`]ii, printre unduirile colinelor \nve[m\ntate \n z`pad` – oh, Elve]ia! – desf`[urat` ca un stindard alb, pa[nic`, nemilitar` Elve]ie – cu miraculoasa-i neutralitate, cu necombativa-i impar]ialitate, cu pactele-i de nonagresiune, cu interna]ionala-i Cruce Ro[ie, acord la st\nga, concordan]` la dreapta, \n valea invalizilor mi-am dibuit eu calea [i-am r`t`cit \n tinere]e...

Carr, de la Consulat – prenumele Henry, asta-i mai presus de orice \ndoial`, c` doar s\nt men]ionat \n c`r]i.

Pentru tot restul s\nt gata s` m` lansez \n discu]ii, cu condi]ia s` nu protesta]i la unele discordan]e \n materie de detalii [i cronologie – accept corect`ri asupra oric`rui punct, cu excep]ia staturii mele, unde nu m` pot \n[ela prea tare, [i a succesului repurtat de mine, care mi-e foarte proasp`t \n minte, \n rolul dificil al lui Ernest (nu Ernest, cel`lalt...) asta, [i sim]`m\ntul de u[urare pentru c` m` aflu \ntr-un stat de relaxare, pe nume Elve]ia, centrul imobil al ro]ii r`zboiului. ~sta-i lucru cel mai important...

pagina 29

Da, Joyce era un om rezervat, prudent, sub nici un chip desfr\nat sau vulgar, [i totu[i un om de via]`, f`r` s` fie m\n` spart`, dar [i f`r` precau]ii exagerate \n ce prive[te valuta forte, \n toate formele ei transmutabile [i transferabile [i sub toate denumirile ei, din care nu cerea omenirii dec\t un strict necesar, afi[\nd un dezinteres monahal fa]` de comodit`]ile lume[ti [i trupe[ti, dar, \n acela[i timp, refuz\nd s` se priveze de plin`tatea societ`]ii umane, ale c`rei ispite, pe de alt` parte, le \nt\mpina cu o indiferen]` ascetic`, temperat` numai de unele abera]ii imprevizibile [i catastrofale – cu alte cuvinte, o personalitate complex`, o enigm`, un contradictoriu purt`tor de cuv\nt al adev`rului, un obsedat al litigiilor, [i totu[i, esen]ialmente, un om \nchis, dorind ca nep`sarea sa fa]` de publicitate s` fie universal recunoscut` – pe scurt, un mincinos [i un f`]arnic, un \mb`tat de sine, str\ns la m\n`, sug\nd de oriunde putea, muieratic, nedemn de h\rtia cheltuit` pe el, asta-i ce era.

Alte amintiri ale unui \nalt demnitar din „Cea mai neutr` Elve]ie“. „|n`l]`rile [i Pr`bu[irile Vie]ii Consulare la Zürich, \n timpul Primului R`zboi Mondial“: o schi]`.

S-a petrecut \n ora[ul plin de fream`t, cu tramvaie alunec\nd cu iu]eal` pe [ine, edificii bancare din piatr` cenu[ie, restaurante cosmopolite, malurile sure ale \nvolburatului, verzui ca mucilagiile (mucus mutandis) r\u Limmat, depozite de bijuterii sustrase [i refugia]i de toate felurile, de exemplu Lenin; stai, aici e un punct important.. . „Lenin a[a cum l-am cunoscut eu.“, „Acel Lenin pe care l-am cunoscut.“, „La jum`tate de drum c`tre gara din Finlanda, \mpreun` cu V.I. Lenin“ – o schi]`. |mi amintesc bine cum l-am \nt\lnit prima oar` pe Lenin, sau, dup` cum era \nregistrat pe legitima]ia de bibliotec`: Vladimir Ilici Ulianov. Un om de o esen]ial` simplitate, [i totu[i un teoretician de \nalt intelect, preocupat, a[a cum [tiam, de misiunea aparent imposibil` de a repl`m`di lumea civilizat` \ntr-o federa]ie de comitete stabile, alc`tuite din reprezentan]i ai muncitorimii. Baloane de s`pun, Lenin avea o [ans` la un milion, v` aduce]i aminte de vremea c\nd au ]inut \ntrunirea? |nt\lnirea Social Democra]ilor pentru un R`zboi Civil \n Europa. {i acum to]i vor s` [tie cum era? Cum era Lenin? asta-i \ntrebarea care mi se pune mereu. (Face un vizibil efort). Noi cei care l-am cunoscut, nu i-am pus niciodat` m`re]ia la \ndoial`. (Pare din nou s` renun]e). Nu. Dar adev`rul este, cine ar fi crezut c` \n c`m`ru]a din col], de pe Spiegelgasse N° 14 vor izbucni stejari gigantici? E un lucru demn de remarcat: dou` revolu]ii \ncol]ite pe aceea[i strad`. Fa]`-n fa]`, pe Spiegelgasse.

Strada Revolu]iei. O schi]`. Dac-o lu`m pe malul elegiacului, m\hnitului r\u Limmat [i cotim spre st\nga, ne trezim uzi leoarc` \n ap`, de cotim spre dreapta, ne pomenim \n Ora[ul Vechi, l`s\nd \n urm`-ne tumul-

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

V` rog: Nicht redden [i Silence! silit` iar`[i s` rosteasc`…

CECILY (intr\nd ca [i mai \nainte): Sssst!

(Joyce se supune avertismentului, \[i pune p`l`ria pe cap, \[i ia bastonul [i, \n timp ce fata \l prive[te cu dezaprobare, pleac` tacticos.)

(Scena apar]ine acum b`tr\nului Carr. „Biblioteca“ a fost \nlocuit` de „Camer`“).

CARR: Era irlandez, f`r`-ndoial`. Cu toate c` nu chiar din Limerick – era din Dublin, da, de-acolo era Joyce, toat` lumea [tie, altfel n-ar fi putut scrie cartea. A fost odat` un t\n`r dublinez, tum-ti-ti-tum-ti-tititirez... [i mie \mi d`dea ghes poezia, da’ nu prea g`se[ti \ncurajare pentru treburi d’astea c\nd e[ti \n Serviciul Consular. Nu te descurajeaz` propriu-zis, a[ min]i s` spun a[a ceva, dimpotriv`, era o echip` de oameni cultiva]i, cu mintea luminat`, plini de \n]elegere fa]` de toate artele (uite, dac-ar fi numai s` vorbesc de prilejul care ne-a f`cut s` ne \nt\lnim, eu [i cu Joyce, prilejul care l-a adus chiar \n camera asta, sprijin din plin, un eveniment teatral, prima-nt\i, mare succes, triumful meu personal \n rolul dificil al lui Ernest, nu, n-a fost Ernest, cel`lalt, din capul distribu]iei: „avem sandvi[uri cu castrevete pentru Lady Bracknell!“, indiferent de consecin]ele nefericite. B`d`ran irlandez! Totu[i nu-i po]i purta pic`, mai ales dup` at\]ia ani, [i c\nd zace \ngropat \n cimitirul de pe deal, n-au existat resentimente nici de-o parte, nici de alta, oric\t ar f\ de nepl`cut s` fii t\r\t prin tribunale pentru c\]iva franci, acolo, cu toate c` nu de bani era vorba, [i nici m`car de pantaloni) dar, oricum o fi fost, dac-o iei una peste alta, adev`rul e c` \ncurajarea poe]ilor nu constituia preocuparea principal` a Consulatului din Zürich \n 1917, [i acuma mi-am pierdut chemarea. Dar v`d c-o iau razna. Nu-i nevoie s`-mi cer scuze, digresiunile permanente s\nt binefacerea cu care a fost gratificat` memoria senectu]ii.

Deci astea-s memoriile mele? Via]` [i timpuri, prieten al oamenilor celebri. „Amintiri despre James Joyce“. „James Joyce a[a cum l-am cunoscut eu“. „Prin tribunale cu James Joyce“… Cum era James Joyce? asta-i \ntrebarea care mi se pune mereu. E adev`rat c` l-am cunoscut bine c\nd se afla \n culmea for]ei creatoare, \n plin flux de geniu, f`urind Ulysses, \nainte de publicarea c`r]ii, iar faima l-a transformat \ntr-un monument public pentru aparatele de fotografiat ale pelerinilor. Ei, deci, „Amintiri despre James Joyce“… Se apropie… Noi, cei care l-am cunoscut, nu i-am pus niciodat` geniul la \ndoial`. A te afla \n prezen]a lui \nsemna a fi con[tient de un intelect uluitor, care c`uta s` modeleze \n perenitatea tiparului propriul s`u monument – cartea pe care lumea o cunoa[te azi sub titlul de Ulysses. De[i pe vremea aceea noi o numeam (sper c` memoria nu m` tr`deaz`) „Bloomerii elasticiza]i“.

DILEMATECA

FRAGMENTE

pagina 30

(Carr apare acum sub chipul din tinere]e, \n 1917, \n salonul s`u). …lucrul cel mai important legat de Elve]ia este c` aici nu exist` r`zboi. Chiar c\nd r`zboiul s-a \ntins pretutindeni \n lume, \n Elve]ia nu-i r`zboi.

BENNETT: Da, domnule. (Bennett a intrat purt\nd o tav` cu serviciul de ceai pentru dou` persoane, [i cu sandvi[uri).

CARR: Totala absen]` de belicozitate, \mbinat` cu o ostentativ` precizie a tuturor ceasornicelor publice, confer` acestui loc o reconfortant` atmosfer` de permanen]`.

Sim]i, instinctiv, c` Elve]ia nu va pieri. {i nici nu se va preface \n altceva. {i, f`r` \ndoial`, ai auzit [i dumneata, Bennett, referiri la calit`]ile binef`c`toare ale aerului elve]ian. Calit`]i legate tocmai de permanen]`.

BENNETT: Da, domnule.

CARR: Oameni dispera]i care au ascultat treisprezece b`t`i de ceas \n Alsacia, \n Trieste, \n Serbia, \n Montenegro, care au sim]it p`m\ntul fugindu-le de sub t`lpi \n Estonia, Austro-Ungaria [i Imperiul Otoman, vin \n Elve]ia, [i, dup` ce trag \n pl`m\ni c\teva guri de aer proasp`t, constat` c` v\j\ielile [i b\z\ielile din urechi li s-au ordonat \ntr-un calmant tic-tac, [i c` p`m\ntul de sub t`lpi, de[i invariabil pov\rnit, e statornic ca un masiv din Alpi. |n seara asta am chef s` merg la teatru; preg`te[te-mi pantalonii cu croial` dreapt` [i vipu[c` din satin albastru [i redingota de m`tase. O s` port butonii de opal.

BENNETT: V-a c`utat un domn. A refuzat s` a[tepte.

CARR: Ce voia?

BENNETT: Nu mi-a m`rturisit ce interese are, domnule. {i-a l`sat cartea de vizit` (i-o \ntinde pe un platou).

CARR: „Tristan Tzara. Dada Dada Dada“. Era b\lb\it?

BENNETT: Vorbea fran]uze[te cu un accent românesc [i purta monoclu.

CARR: De bun` seam` c` \ncearc` s` se dea drept spion. E o form` de snobism larg tolerat` la Zürich \n timpul unui r`zboi european [i care nu face, cred, dec\t s` sporeasc` inconvenientele pricinuite de multitudinea spionilor reali, care conspir` la „Odeon“ sau la „Terrasse“, umpl\ndu-le p\n` la refuz, \nc\t nu mai po]i g`si o mas` liber` \n nici una din ele.

BENNETT: Pe cel ce v-a vizitat l-am remarcat odat` la „Terrasse“ cu un grup de prieteni, domnule. Fire[te, nu m-a[ putea pronun]a dac` erau sau nu conspiratori.

CARR: A face parad` c` e[ti conspirator, sau, \n orice caz, a vorbi fran]uze[te cu accent românesc [i a purta monoclu este la fel de r`u ca [i cum ai fi un spion adev`rat; ba, a[ zice chiar c`-i mai r`u, din moment ce creeaz` o fals` impresie de perfidie [i, mai mult, d` un caracter gratuit aglomera]iei din cafenele, care \nceteaz` s` fie rezultatul unor uneltiri autentice sau al unor tr`d`ri

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

FRAGMENTE de bona fide – oare nu La Rochefoucauld spune \n Maximele sale c` la Zürich, prim`vara, \n timp de r`zboi, vizitatorul are de furc` p\n` s` g`seasc` undeva un loc liber din cauza spionilor simula]i care-i urm`resc pe spionii poli]iei care-i spioneaz` pe spionii adev`ra]i care-i supravegheaz` pe contraspioni, ce ]ar` afurisit`, p\n` [i ca[cavalul are g`uri!

(Nou` deraiere de pe [ine; Carr, \n timp ce a rostit replica de mai sus, a brutalizat interiorul unui sandvi[ cu ca[caval).

BENNETT: Da, domnule – dac`-mi pot \ng`dui s`-l citez pe La Rochefoucauld: „Quel pays sanguinaire, même le fromage est plein de trous“. (Bennett iese din scen`).

CARR (aparte): Bennett a \nceput s` prezinte alarmante semne de ironie. Am fost \ntotdeauna de p`rere c`, \n ce prive[te clasele de jos, ironia este primul simptom de trezire a con[tiin]ei sociale. R`m\ne de v`zut dac` aceasta va evolua p\n` la preluarea armat` a mijloacelor de produc]ie, a reparti]iei [i schimburilor, sau se va irosi \ntr-un liberalism jurnalistic.

BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara (Intr` Tzara; Bennett se retrage.)

CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?

Ce v\nt te-aduce pe aici?

(Acest Tzara – mai t\rziu va ap`rea [i \n alt` ipostaz` – este un nonsens românesc.

Vorbe[te cu un marcat accent românesc.)

TZARA (efervescent): Pl`cerea! Pl`cerea!

Ce altceva? Dup` c\te v`d, ’Enri, te ghiftuie[ti ca de obicei. Hei, hei, ce-i cu toate ceainicele astea etc.? A[tep]i pe cineva? Sper c` pe Gwendolen. – O iubesc, ’Enri – am venit cu tramvaiul, special ca s-o cer \n c`s`torie… ah… ha!

BENNETT (intr\nd): Domni[oara Gwendolen [i domnul Joyce.

(Intr` Gwendolen [i James Joyce. Bennett r`m\ne l\ng` u[`. Gwendolen [i Tzara par reciproc hipnotiza]i o clip`. Lucrul acesta trece aproape neobservat c\nd Joyce \[i face intrarea).

JOYCE: James Joyce – la primul ceas!

Sper c`-mi permite]i s` dau glas Regretelor \ntemeiate De-a v` fi luat pe nea[teptate, Dar jur c` n-am vrut s` m` las!

(Acest Joyce este un nonsens irlandez. Cea mai mare parte din scen` se va desf`[ura \n ritmuri de limerick1) CARR: Eu... regret… n-a]i vrea s` repeta]i?

JOYCE: Pe zei!… mai bine asculta]i Mi s-a spus c` s\nte]i un.

TZARA: Domni[oara Carr!

GWEN: Domnul Tzara!

JOYCE (remarc\ndu-l pentru prima oar` pe Tzara): Pe Dumnezeu! M` cheam` Joyce.

GWEN: Scuza]i, v` rog – vai ce impolite]e!

Henry – e domnul Joyce, venit s` ne \nve]e…

CARR: Bun` ziua!

JOYCE: |nc\ntat!

TZARA: V` salut!

JOYCE: Tocmai am \nceput S` spun c`-mi regret intruziunea.

CARR: Spune]i… s\nte]i poet?

JOYCE: Cunoa[te]i opera mea?

CARR: Nu… Doar originea… dar parc` nu cutez…

JOYCE: S\nt irlandez.

CARR: Din Limerick?

JOYCE: Nu… Dublin. N-o s` pretinde]i c` v` este familiar!

GWEN: E doar un biet scriitor...

JOYCE: Aha! Un scriitor cu faim` scrie caviar Pentru publicul larg; deci un biet scriitor...

TZARA: Nu vrea dec\t s` mi[te un biet cititor.

JOYCE: M` adresez amicului meu, domnului...

CARR (\nghi]ind \n sec): Carr.

GWEN: Domnul Tzara face versuri [i sculptur` Cu succes f`r’ de m`sur` Chiar recit` uneori, S\mb`ta face furori.

E-o fantastic` figur`.

JOYCE: Dup` opinia mea, Domnul Carr nu-i pasionat de da-dah.

TZARA: Noi pronun]`m Dah-da. O deosebire important`.

JOYCE (adres\ndu-se lui CARR): Adev`ru-i c` s\nt cam pe geant`.

CARR: {tiu. Am fost informat.

De-i vorba de bani neap`rat….

GWEN: O, Henry!... monteaz` pies`, [i domnul Joyce [i-a spus c` sprijinul t`u de sus-pus.

CARR: Ah…!

JOYCE: {i c\teva lire \n plus…

CARR: Nu v`d de ce nu. Se pare c`, \n parte, Guvernul Majest`]ii Sale e \nclinat proarte.

TZARA: Atunci pe mine s` m` consideri anti.

GWEN: S` te considere tanti?

JOYCE: O lir`-ar \nsemna un start aparte.

CARR: Fritzii-n Elve]ia, ca de-obicei farseuri Investesc \n cultur`; cum \[i spun...?

JOYCE: Connaisseuri.

CARR: |n tancuri, evaluat la cincizeci.

JOYCE: {i-n franci, pe la treizeci.

CARR: M` rog... cultura Marii Britanii...

JOYCE: S\nt gata s-accept dou`zeci.

TZARA (dispre]uitor): Cultur` [i ra]iune!

JOYCE: S` zicem cincisprezece... e-un rahat!

TZARA: Ei ne ofer`-n schimb ma[ina de tocat!

GWEN: C\t` profund` g\ndire!

JOYCE: Nu mi-a]i putea da c\teva lire?

TZARA: Orice literatur` e-obscen`! Cla-

DILEMATECA

FRAGMENTE

pagina 31

BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara. (Intr` Tzara; Bennett se retrage) CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?

Ce v\nt te aduce pe aici?

TZARA: O, pl`cerea, pl`cerea!… Ce altceva ar putea aduce pe cineva, oriunde ar veni?

(Tzara, de altminteri ca [i Carr, a sosit direct de la reprezenta]ia piesei „Ce \nseamn` s` fii onest.“) CARR: Tristan, nu [tiu nici eu dac` s\nt de acord cu ideile astea utilitariste ale lui Bentham. \mi dau seama c` e ultimul r`cnet la Zürich – chiar [i \n cele mai respectabile saloane – dac` afirmi cumva c` ai fost m\nat de un sim] al datoriei, ri[ti s` provoci ni[te scene teribile, dar dac` \nalta societate \ncepe s` maimu]`reasc` manierele filozofiei, rezultatul nu poate fi dec\t ruin` [i degradare.

TZARA: V`d c` te ghiftuie[ti [i tragi la m`sea ca de obicei, Henry! Am observat adeseori c` principiile stoice s\nt mai u[or de suportat c\nd le \nso]e[ti cu deprinderi epicureene.

CARR (rigid): Socotesc c` nu-i nimic r`u s` bei un pahar de hock cu sifon \nainte de pr\nz. Am \nceput s` beau hock cu sifon pentru calmarea nervilor, \ntr-o vreme c\nd nervii erau la mod` \n \nalta societate.

Sezonul `sta \]i omoar` picioarele, totu[i beau pentru c` m` simt mult mai bine dup` aceea.

TZARA: Oricum, ai fi putut s` te sim]i mult mai bine.

CARR: Nu, nu… post hock, propter hock2.

TZARA: Dar, dragul meu Henry, cauzalitatea nu mai e la mod`, de c\nd cu r`zboiul.

CARR: Total ilogic, din moment ce \nsu[i r`zboiul a avut cauzele sale. Nu mai [tiu care au fost, dar la vremea respectiv` scria totul la gazet`. Ceva \n leg`tur` cu mica [i viteaza Belgie, nu?

TZARA: Belgia? Eu credeam c`-i Serbia...

CARR: Mica [i viteaza Serbie?... Nu, nu

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

sici... tradi]ie... \mi vine s` v`rs peste ei.

GWEN: Ooo! TZARA: Beethoven! Mozart!… \mi vine s` scuip peste ei.

GWEN: Ooo! TZARA: Totul e numai hazard!

GWEN: G\nde[te-te la tanti… vorbe[ti ca un bastard.

TZARA: Cauzalitate… logic`… \mi vine s` m` ccc…

GWEN: Profund` g\ndire!

JOYCE (c`tre Bennett): |mi po]i da c\teva lire?

CARR: Pe Jupiter! Am g`sit! Iolanthi!

TZARA: Obscen!

CARR: Crezi?

TZARA: Avanti!

Gut’n Tag! Adios!

GWEN: Au revoir!

TZARA: Vamonos!

BENNETT: Complimente lui tanti. (Bennett \nchide u[a \n urma lui Tzara [i a lui Gwen.) (|ntregul episod a fost nebunesc; acum s-a \ncheiat, cu excep]ia faptului c` Joyce a r`mas \n scen`).

JOYCE: Un versificator român, ce-[i zicea poet cu un sistem bazat pe jocul de „roulette“; se bizuia doar pe-nt\mplare dar a f`cut un cert pas mare [i totu[i… [i totu[i… \ncet…

(Lumina coboar` tot mai jos \n timp ce recit`): Un poet improvizat din Hibernia / s-a rimat pe sine cu hernia. / A urmat apoi direc]ia / acestei practici, cu excep]ia / \nt\mpl`toarelor faze de dezumflare. C\nd vreau s` las discu]ia balt` / Spun doar: „Scuza]i, dar am o alt` / schimbare de f`cut la opera mea despre Bloom… / a[a \nc\t v` p`r`sesc acum.

(A plecat. Pauz`. Lumina sc`zut` popose[te asupra lui Carr, neclintit \n fotoliul s`u) CARR: Deci, hai s` recapitul`m. Zürich v`zut de un martor aflat acolo.

cred. Belgia era. Ziarele n-ar fi riscat niciodat` s`-i cheme la arme pe britanici, dac` n-ar fi fost vorba de o succint` alitera]ie.

TZARA: Doamne, ce nonsensuri debitezi!

CARR: S-ar putea s` fie un nonsens, dar cel pu]in un nonsens inteligent.

TZARA: Mi-e lehamite de inteligen]`.

Oamenii inteligen]i \ncearc` s` impun` lumii un anumit tipar [i, c\nd se dovede[te dezastruos de gre[it, \l numesc destin, \n realitate totul nu-i dec\t \nt\mplare, inclusiv tiparul.

CARR: Asta sun` al naibii de inteligent.

Ce vrea s` \nsemne? Desigur, nu pentru c-ar trebui neap`rat s` \nsemne ceva.

TZARA: |nseamn`, dragul meu Henry, c` acele cauze despre care [tim totul depind de alte cauze despre care [tim foarte pu]in [i care, la r\ndul lor, depind de cauze despre care nu [tim absolut nimic. {i este datoria artistului s` r\njeasc` [i s` urle [i s` r\g\ie \n fa]a infinitelor genera]ii de efecte reale ce pot fi deduse din formele de expresie trivial` a unor cauze aparente.

CARR: Datoria artistului este s` \nfrumuse]eze existen]a.

TZARA (r`spicat): Dada dada dada dada dada dada dada dada dada dada.

CARR (dup` o scurt` pauz`): Doamne, ce nonsens debitezi!

TZARA: S-ar putea s` fie un nonsens, dar cel pu]in nu-i un nonsens inteligent. Inteligen]a a s`rit \n aer, laolalt` cu multe altele, \n urma r`zboiului.

CARR: Ui]i c` eu am luat parte, prin glodul [i s\ngele unui p`m\nt str`in, la ceva f`r` de pereche \n \ntreaga istorie a m`celurilor umane. Mi-am distrus c\]iva pantaloni.

Abia pusesem piciorul \n Fran]a c` m-am [i cufundat p\n` la genunchi, purt\nd o pereche de pantaloni de c`l`rie din stof` reiat`, cu tighele din piele de porc, cusute de m\n` de Ramidge [i Hawkes. {i tot a[a mi-a mers [i mai departe: pantalonii de serj, cei de stof` flau[at`, cei de flanel amestecat cu fir de m`tase – p\n` c\nd am fost invalidat de un glon] \n pulpa altor pantaloni de ne\nlocuit, din fir de l\n` vopsit \n kaki, dup` propriile mele instruc]iuni, \]i spun eu, nimic, aici \n Elve]ia, nu poate suferi compara]ie.

TZARA: Ei, Henry, nu exagera, pantalonii t`i arat` \ntotdeauna…

CARR: Nu de pantaloni vorbesc, ci de luptele \n tran[ee.

TZARA: M` rog, Henry, cred c` ai fi putut s`-]i petreci tot acest timp \n Elve]ia, ca artist.

CARR (cu r`ceal`): Dragul meu Tristan, simplul fapt de a fi artist e ca [i cum ai locui \n Elve]ia \n timpul unui r`zboi mondial. A fi artist la Zürich, \n 1917, implica un grad de concentrare asupra propriei tale persoane, care l-ar fi \nghe]at p\n` [i pe Narcis.

C\nd am cerut de la Hamish [i Rudge jurnalele de mod` pentru costume militare, am sim]it c` r`spund unor sentimente de pa-

pagina 32

triotism, de datorie, c` r`spund dragostei mele de libertate, urii \mpotriva tiraniei, solidarit`]ii mele cu cei afla]i \n subordine – vreau s` spun c` nu de dragul belgienilor am f`cut-o. {i apoi, nic`ieri n-a[ fi putut fi artist… nu pot crea nici unul dintre lucrurile care \nseamn` Art`.

TZARA: Azi, menirea artistului nu mai este aceea de a crea lucruri care \nseamn` Art`. Asta-i o no]iune iritant`. Artistul zilelor noastre e o persoan` care face ca arta s` \nsemne lucrurile create de el. Un om poate fi artist expun\ndu-[i p`r]ile dosnice. Poate fi poet extr`g\nd cuvinte dintr-o p`l`rie. \n realitate, cele mai bune dintre poemele mele au fost extrase din p`l`ria pe care am expus-o ulterior, spre aclama]iile unanime, la Galeriile Dada din Bahnhofstrasse.

CARR: Dar asta \nseamn` pur [i simplu s` schimbi sensul cuv\ntului Art`.

TZARA: V`d c` m-am f`cut \n]eles.

CARR: Deci tu, de fapt, nu e[ti un artist?

TZARA: Dimpotriv`. Tocmai ]i-am explicat c` s\nt.

CARR: Dar nu asta te face artist. Artistul este o persoan` d`ruit` cu un anumit har, care-i d` putin]a s` creeze, mai mult sau mai pu]in reu[it, ceva ce n-ar putea fi creat dec\t foarte prost, sau chiar deloc, de c`tre o persoan` ned`ruit` cu har. Dac` are vreun sens s` folosim limbajul, acesta const` \n faptul c` fiecare cuv\nt e presupus s` reprezinte o anume no]iune sau idee, iar nu alte no]iuni sau idei. Nu-]i dai seama, dragul meu Tristan, \mi ceri pur [i simplu s` accept c` no]iunea de Art` \nseamn` ceea ce vrei tu s` \nsemne; dar eu nu accept.

TZARA: De ce nu? Faci exact acela[i lucru cu no]iuni ca datorie, dragoste, libertate, rege [i ]ar`, mica viteaz` Belgie, mica insolent` Serbie…

CARR (cu r`ceal`): Insul]i camarazii mei de arme, dintre care mul]i au c`zut pe c\mpul de onoare…

TZARA: …onoare …toate sofismele tradi]ionale menite s` declan[eze r`zboaie de expansiune [i de profituri personale, prezentate poporului sub masca unor argumente ra]ionale, gata a fi convertite \n imnuri patriotice… Muzica e corupt`, limbajul e chemat la arme. Cuvintele s\nt presupuse a reprezenta no]iuni total opuse, idei opuse.

Iat` de ce anti-arta este arta zilelor noastre.

CARR: C\t` neobr`zare! R`zboaiele s\nt purtate pentru a se f`uri o lume mai sigur` pentru arti[ti. Desigur, scopul lor nu e niciodat` formulat \n asemenea termeni, dar iat` un mod util de a sesiza c`tre ce se \ndreapt` idealurile lumii civilizate. Cea mai simpl` cale de a verifica dac` binele a triumfat asupra r`ului este aceea de a cerceta libertatea artistului. Ingratitudinea arti[tilor, mai bine-zis ostilitatea lor, ca s` nu mai vorbim de lipsa controlului de sine [i lipsa de talent care justific` „arta modern`“, nu fac dec\t s` demonstreze libertatea artistului de a fi ingrat, ostil, egocentric [i lipsit de ta-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

FRAGMENTE lent, libertate pentru care eu am luptat pe front, [i ar fi greu s`-]i imaginezi un ideal mai altruist din partea unui om cu gusturile mele.

TZARA: R`zboaiele s\nt purtate pentru sursele de petrol [i z`c`mintele de c`rbune; pentru controlul asupra Dardanelelor [i a Canalului de Suez; pentru acapararea de colonii din care s` cumperi ieftin, [i cucerirea de pie]e unde s` po]i vinde scump.

R`zboiul este capitalismul f`r` de m`nu[i, [i mul]i din cei care pleac` pe front [tiu lucrul `sta, dar merg la r`zboi pentru c` nu vor s` fie eroi. |]i trebuie mult curaj ca s` te ]ii deoparte [i s` fii ar`tat cu degetul. Dar cu c\t e mai bine s` tr`ie[ti ca om brav \n Elve]ia, dec\t s` mori ca un la[ \n Fran]a, ca s` nu mai punem la socoteal` ce p`]e[ti cu pantalonii.

CARR: Pe Dumnezeul meu! St\rpitur` de român ce e[ti! – venetic blestemat – b`legar artistico-intelectual balcanic, gur`-mare f`c`tor de fraze \nfumurat [i umflat! Ai [tiut toate astea! – \n timp ce noi, s`rmanii du[i de nas, credeam c` lupt`m pentru idealuri, tu \n]elegeai \n profunzime ce se petrece de-adev`ratelea, \n culise – ba ai g`sit [i o fraz`! Pedantule! Crezi cumva c` frazele tale reprezint` suma vie]ilor de zi cu zi tr`ite de fiecare om \n parte? – capitalism f`r` de m`nu[i – crezi tu c` asta-i experien]a tr`it` de o echip` trimis` s` taie s\rm` ghimpat` [i surprins` de-un schimb de focuri \ntre linii? De ce nu „incon[tientul colectiv \ntr-o casc` de metal“ (r`ut`cios): E ultimul r`cnet la Zürich! Putoare ce e[ti!

Am s`-]i spun eu ce se \nt\mpl` de-adev`ratelea: Am plecat pe front pentru c` asta era datoria mea, pentru c` patria mea avea nevoie de mine, [i asta \nseamn` patriotism.

Am plecat la r`zboi pentru c` am crezut c` pis`logii `ia de belgieni [i broscoii `ia incapabili de francezi au dreptul de a fi ap`ra]i \mpotriva militarismului german, [i asta \nseamn` dragoste de libertate. A[a

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

stau lucrurile \n culise, [i n-am nevoie ca o piftie de bol[evic de teapa ta s`-mi spun` c` am putrezit \n tran[ee pentru c` tunurile aduc profit.

TZARA (clocotind): Foarte adev`rat! Ai putrezit \n tran[ee pentru c` la 28 iunie 1900 mo[tenitorul tronului Austro-Ungariei a f`cut o mezalian]` [i a descoperit c` so]ia pe care o iubea nu avea niciodat` voie s` [ad` al`turi de el la manifesta]iile regale, cu excep]ia celor \n care ac]iona \n calitatea sa militar` de Inspector General al armatelor austro-ungare – [i \n aceast` calitate a hot`r\t s` inspecteze armata din Bosnia pentru ca m`car la aniversarea c`s`toriei lor, 28 iunie 1914, s` se poat` afla unul l\ng` cel`lalt, \ntr-o tr`sur` deschis`, pe str`zile din Sarajevo! (sentimental) Aaaah! (apoi \[i pocne[te cu putere palmele una de cealalt`, imit\nd plesnetul unui glon]). Sau, ca s-o lu`m altfel…

CARR (lini[tit): Ne afl`m aici pentru c` ne afl`m aici… pentru c` ne afl`m aici, ne afl`m aici… (Carr a alunecat, treptat, \ntr-o melopee familiar`. Tzara i se al`tur`, repet\nd pe aceea[i melodie doar cuv\ntul „da-da“)

1 Poezioar` umoristic` de tip absurd, genul fiind ilustrat cu prec`dere de Edward Lear, poet tradus [i în limba român`, în cartea cu titlul Rime f`r` noim` (Univers, 1973). Limerick este totodat` un ora[ în Irlanda, ceea ce, în textul original, pune în valoare un joc de cuvinte.

2

Joc de cuvinte parafrazînd formula latin` denumind o cunoscut` eroare de logic`: „Post hoc ergo propter hoc“ („Dup` asta, deci din cauza asta“)

\n române[te de

Antoaneta Ralian

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA