Melania Rusu Caragioiu Poeme

De fapt, în strofele urm toare, odat cu intensificarea antitezei, nota satiric se accentueaz i ea, înv luind aspectele societ ii de azi; e partea în care autorul manevreaz condeiul ascu it, necru tor, realizând tabloul acestei ri în care mizeria, ho ia, înc lcarea legii etc., îi apas greu pe cititori, în care s racii nu-s socoti i oameni. E, de altfel, partea care , poate, cea mai mare valoare de con inut acestei parodii. De fapt, e ceea ce motiveaz curajul autorului de a parodia poemul emblem al genialului poet Mihai Eminescu. E curajul unui spirit viu, de oltean plin de neastâmp r care nu poate sta indiferent la starea în care a ajuns ara în care înfloreau industria i agricultura etc. Am ajuns ara în care se practic ho ia legitimat , în care li se permit c pu ilor jefuitoare s sug tot ce-nseamn resurse i bog ie, în care subalternii înva pofta nes ioas a efilor, cu gândul c „dac fur , las c ne dau i nou !”; am ajuns ara în care alternan a la guvernare e o mecherie prin care guvernul nou reclam -n gura mare guvernul vechi, motivând c neputin a lui se datoreaz mo tenirii l sate de cel de dinainte... Sunt multe aspecte negative i ne întreb m dac aceast ar , binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni harnici (nu de mult!), i cu bog ii râvnite de venetici, î i va mai reveni vreodat la normal... i, de fapt, ce mai în elege românul prin normal? În aceste condi ii nu ne mir m, ba chiar l ud m, atitudinea unui umorist de a recurge, cu diploma ie, la parodierea poemului eminescian, realizând, cu mijloace artistice, o satir cu nuan e de pamflet, privind situa ia din ar , devenit critic .

Spre deosebire de poemul care i-a servit drept punct de plecare, „Luceaf rul de pe deal” se deruleaz în ritm alert, nara iunea fiind înviorat de dialoguri. Prozodia corect , curgerea continu în lan neîntrerupt, a 98 de strofe, în care alterneaz versurile cu 4 i 3 unit i prozodice iambice, creeaz o armonie transmis cititorului. În exprimare, limbajul literar e fisurat, din loc în loc, de cuvinte i expresii „ ucare” ale personajelor: „Orbi i de propriul interes/ De pofte senzuale”; „cât ai zice pe te”, „c lca în gropi”, „s moar mama dac mint”, „flecar”, „dorul de muiere”, „te-ai scrântit”, „vorbe ti în dodii”, etc. nu uit m de înv tura pe care i-o d tat l senator, fost pre edinte, care consider c „s racii nu-s oameni”, fiului îndr -gostit de fata din lumea celor care „Î i cultiv predilect/ Instinctele analfabete”... „Nu au m lai, nu au ulei/ Mereu prostia- i strig ”; „De le vorbe ti de ceruri, ei/ Viseaz m lig !”; „C Banu-i demon mut, incult/ Dar este zeu pe Terra”.

Pe de alt parte, Miorel î i laud mândre ea de m gar care- i adun oi ele: „De zici c e parlamentar/ Vorbind de la tribun !”. E societatea în care însu i fiul îmbuibatului politician roste te aser iuni precum: „Oricare-avere e un furt/ i, deci, în el ciune!”, e un „blestem”, „un r u cengroa gluma”.

Conducând, cu mult îndemânare, succesiunea versurilor, cu prozodie f cusur, impregnate cu alt substan decât cele originale, umoristul Janet Nic realizeaz o oper de epoc . E o lectur atractiv care învioreaz spiritul, obligându-l pe cititor s i pun probleme în leg tur cu situa ia actual a rii. Aceasta e, de fapt, calitatea crea iei care-l determin pe cititor s participe la actul de comunicare al autorului. exagerare, aceast parodie, pe care la început, f s-o parcurg în întregime, o priveam cu suspiciune, merit toate laudele.

Melania RUSU CARAGIOIU (Canada)

Poveste din toamna mea

Se desfac jerbele de frunze ale copacului meu. Prunele cad molcom, într-un ir nesfâr it, Iarba tuns m runt î i pierde culoarea. Merg s m joc în fo netul ar miu de frunze, Dar nu cu o minge. Mânuiesc o grebl mare, Pe care o plimb peste stratul metalic. Solzii toamnei sunt înd tnici; Se opun vibrând în glasul lor. Col ul greblei atinge din când în când aleea pietruit . Ca de fiecare dat , cioara care locuie te în copacul meu, r spunde... Ascult eu, ascult i ea... Din ii greblei mele, pe ciment, sun ruginit a glas de cioar ... Cioara, i ea a mea, e pe jum tate surd . spunde, r spunde i nu o dat , ci de câte ori grebla atinge cimentul...

A fost o toamn

Pictorului i poetului George Baron de Loevendal, marele admirator i sus in tor al lui Nicolae Grigorescu

Flutur -n mesteceni nimbul unei toamne purpurii, Funigeii plimb trena peste blondele câmpii. Carele trec „vârf-umplute” sub poveri de p pu oi, Râd în soarele tomnatic cucurbetele de soi. Turmele preling oseaua sub desagele de lân ; Greu se mi -n bund baciul cu-o boccea i cu-o pr jin ... Resemnate, sub samare, cat trist i merg la pas, Urecheate foarte blânde, cânt re e f glas.

În toamn

Ai plecat spre poezia Pastelatelor culori Frunz - toamn purpurie, ruindu-te... s mori...

Spal norii, iar, cenu Din z branicul de sus. Prinde-n strea ini, juc , În curbura de c Ape picuri de vis dus... Se apleac u i de fream t, oapte cheam de sub nuci, Tunetul anun -un geam t, Frunze plâng lâng uluci.

Rondelul funigeilor

i zboar barba primii funigei; Se-ncurc în h uri de ciulini, Pun steaguri în cuierele de spini, i doruri lungi alearg dup ei... În fuga aripat dup zmei Se-mpiedec în ghem de m cini; i zboar toamna primii funigei... Oare i-n plaiurile cu smochini Se-nv luie în albul lor de zei? În degete ia vântul norii grei. I-azvârle peste vale i arini; Ei cad, ca adierile din crini... i zboar barba primii funigei...