Ciprian Vestemean Poeme

Ciprian VESTEMEAN

Umbra mea

Azi am plecat mai repede de-acas i mi-am l sat umbra s doarm în continuare adunat ca un ghem în a ternuturile vi inii. De ce s o fi trezit? o fi v zut cum dormea de bine, ca un copil dup ce a alergat o zi întreag un deal cu flori. Oare ce viseaz umbrele?

Într-o noapte

Uit s-adorm i m plimb precum un somnambul pe strada spumoas i m -mpiedic de-un vis r cit ce c uta i el o minte în care se odihneasc . Cad peste ziua de mâine care- i arat din ii amenin tor i m scuip -n fa cu venin de ghinion acid. ridic orbit i-alunec pe-o coaj de uitare i cad iar pe spate pe plapuma de vise

Knight Caban lâng râu

a vecinilor mei. Câ iva se trezesc speria i i v zându-m ab tut trimit în lume, la t cut.

Magia

i simt uneori, ca în vis, mirosul simplu, dantelat, o amprent -n aer a existen ei tale cu zâmbet angelic i ochi senini. -ntorc repede a c utare i privesc trist în pustiu... ci atunci când i-am întâlnit fiin a din prima clip inima mi-a tres rit i-am adunat în c ul palmei pu in din identitatea- i ce se evapora i respir frumuse ea mai târziu când taina singur ii m va ap sa. Ai fost la o îmbr are distan dar ai r mas undeva departe Departe sunt de bucurie i-n inim -mi înmugure te o pr pastie trist ... ti o magie... Iar eu, nu sunt vr jitor... Sunt un adev rat vis tor...

O carte

Am furat de la bibliotec o carte renumit , un bestseller iubit pentru a culege urmele degetelor ce l-au r sfoit. i tot caut amprentele acelei fete de care m voi îndr gosti... -mi ating umbra de umbra ei. O tii?

Promisiune

N-o s m mai uit prea mult pe cer nu-mi mai pierd ideile printre nori. De i, recunosc, ieri, am stat o noapte-ntreag pentru-a fi s rutat de razele argintii ale Lunii. Mai târziu mi-am incendiat un vis... peste tot mirosea a zâmbet trist!

Rena tere

Te privesc! Nu credeam voi putea iar... s v d! S-a trezit scânteia! Rena te ideea! i-mi spui: „Eu te inspir i doar dac respir!” Îmi calc gândurile la Soare am idei str lucitoare te bucur, privire r pitoare. Pentru tine am desf cut culorile unui curcubeu pentru a i-le împleti în p rul scarabeu. Inima ta e un vitraliu în care m-ai primit! i-mi este atât de dor de-o por ie de odihn în bra ele tale de smirn , când cerul se transform într-o mla tin de pove ti, dante ti. Oare vei veni cu mine pân la cap tul lumii, pân la ultima fraz ?

Temeri

Te-am a teptat apte zile care au durat mai mult! Acum,te rog, mâi cu mine! Îmi este tare team , cerul latr tot mai tare i lumina ce tot apare i dispare nu m face s zâmbesc ca i atunci când fotografiezi! Îmi este fric i de rugina de pe pumnal... dac m voi în epa din gre eal cu el în inim sigur voi fi r pus de cine tie ce bacterie.