sa

George PETROVAI De profundis, impresionanta carte a lui Oscar Wilde

despre transfigurarea sa

Ca s putem vorbi de transfigurarea lui Oscar Wilde, a a cum neo relateaz el însu i - cu senza ional sinceritate - în opusculul De profundis, trebuie s tim cine a fost i ce încercare a vie ii lui (era, ne spune André Gide, în Amintiri despre Oscar Wilde, atât de „bogat, mare, frumos, înc rcat de fericire i onoruri”, încât str lucea ca zeul Apollo, cu care era asemuit de unii contemporani) l-a determinat s i renege trecutul efemer-spectaculos, pentru ca, prin mila de care se las p truns, s guste din negr ita duio ie generat de suferin a pentru altul, pasul decisiv spre fericirea sui-generis de-a suferi pentru altul.

Iar transfigurarea sau radicala schimbare de macaz moral a lui O. Wilde se învedereaz chiar din titlul De profundis, începutul Psalmului 130 (O cântare a treptelor), cu echivalentul românesc „Din fundul adâncului”...

Despre Oscar Wilde se tie c s-a n scut în Dublin pe data de 16 octombrie 1854 (fusese botezat Oscar Fingall O'Flahertie Wills), ca „fiu al unui medic i al unei poete, traduc toare din Lamartine i Dumastat l” (Dan Grigorescu, prefa atorul i autorul Tabelului cronologic la romanul Portretul lui Dorian Gray, tradus în române te de D. Mazilu i ap rut la noi în anul 1969 la Editura pentru Literatur din populara BPT - Biblioteca pentru To i); c în 1864, când Oscar era elev la Portora School, doctorul William Wilde „e condamnat pentru atentat la pudoare”; c în anul 1871, viitorul scriitor intr în Trinity College din Dublin, din 1874 este student la Oxford, iar în anul 1876 „întreprinde o lung c torie în Grecia”; c în 1878 compune poemul Ravenna („ca tez la examenul de versifica ie englez ”), în 1881 Poemele sale se bucur de un mare succes, iar anul urm tor se instaleaz la Paris, unde - „dup modelul lui Victor Hugo” - scrie drama Ducesa de Padova, convins fiind, ne în tiin eaz A. Gide, „de chemarea lui ie it din comun” i neputând s -i ierte (sic!) Evangheliei minunile („Evanghelia îl nelini tea i îl chinuia pe p gânul Wilde” - A. Gide), întrucât miracolul gân, considerat de el o oper de art , „fusese uzurpat de cre tinism”; în 1888 public Prin ul fericit i alte povestiri, în 1890 apare romanul Portretul lui Dorian Gray, în 1891 public Crima lordului Arthur Savile i Casa cu rodii, anul 1893 este al comediilor Evantaiul doamnei Windermere i O femeie f importan (Salomea este scris în cinstea marii actri e Sarah Bernhardt), anul urm tor fiind publicat Sfinxul nicio enigm ”; în sfâr it, c în anul 1895 scrie So ul ideal i Importan a de a fi onest, pentru ca în luna mai a aceluia i an s fie condamnat la doi ani munc silnic „pentru corupere de minori”, de unde va fi eliberat pe data de 1 mai 1897. a cum bine precizeaz Henry D. Davray, prefa atorul i tradu torul opusculului De profundis în limba francez , din toate punctele de vedere întemni area constituie pentru O. Wilde „dezastru definitiv”. Da, c ci nu numai c iese din închisoare „profund zdruncinat trupe te i suflete te” (Dan Grigorescu) i c „voin a îi fusese nimicit ” (A. Gide), astfel încât - continu scriitorul francez - r sese doar „o adiere din ceea ce fusese el odinioar ”, nu numai c „Dup eliberare trece grani a i nu se va mai întoarce în Anglia niciodat ” (Henry D. Davray) (moare de meningit pe 30 noiembrie 1900 i este înmormântat în cimitirul parizian Père Lachaise), dar, cel care-i spusese lui Gide întro sear la Alger c drama vie ii lui const în faptul c i-a pus geniul în via , iar în opere doar talentul, izbute te s mai scrie în ultimii trei ani de via Balada temni ei din Reading (a ap rut în anul 1898) i De profundis, volumul de confesiuni publicat postum.

Opusculul De profundis (Editura Allfa, 1996) se impune în cugetul oric rui cititor, dar îndeosebi în con tiin a oric rui cre tin adev rat, prin urm toarele dou însu iri: 1) Schimbarea esen ial (se poate spune „ca de la cer la p mânt”) înf ptuit de deten ie în substan a moral a lui Oscar Wilde. De pild , dac în faza de glorie (cea anterioar întemni rii), ne în tiin eaz Henry D. Davray, „Paradoxurile i spiritualitatea sa i-au adus atât du mani cât i admiratori i discipoli”, întrucât „Înzestrat cu excep ionale calit i, el a ob inut multe succese, aparent f efort” (Glumele i vorbele sale de spirit nu numai c erau repetate pretutindeni în universitate i dincolo de Oxford, dar, în anul 1882, a ob inut un r sun tor succes prin conferin ele inute la New York, Boston i Chicago), în perioada deten iei nu ezit s -i scrie prietenului s u Robert Ross (De profundis este deschis, implicit îmbog it, cu cele patru scrisori ale lui Wilde), ba „sunt mort pentru orice emo ie în afar de team i de disperare” (scrisoarea din 10 martie 1896), ba c „faptul de a pierde simpatia celorlal i nu m doare” (scrisoarea din 2 decembrie 1896), ba c „via a de temni te face s vezi oamenii i lucrurile a a cum sunt în realitate” (a patra scrisoare din 1 aprilie 1897). 2) Remarcabilul curaj de care proasp tul eliberat din temni d dovad în dest inuirea f cut lui A. Gide („Intrasem în închisoare cu o inim de piatr , f s m gândesc la altceva decât la pl cerile mele, îns acuma inima mi-e absolut sf râmat , a p truns-o mila i am în eles acum c mila este cel mai de seam , cel mai frumos lucru ce exist pe lume”), dar mai ales în De profundis, „singura lucrare care a scris-o în închisoare i ultima sa oper în proz ” (Robert Ross): „Pretutindeni unde-i durere, p mântul este sfânt” (pag. 38); „S racii sunt mai în elep i, mai milo i, mai buni i mai sensibili decât noi” (pag. 39); „Orice degradare a trupului trebuie s contribuie la în area sufletului” (pag. 43); „Între faim i infamie nu-i decât un pas, i poate chiar mai pu in decât un pas” (pag. 45); „Acum mi se pare c iubirea, de orice fel ar fi ea, este singura explica ie posibil a întregii suferin e ce exist pe lume” (pag. 50); „Locul lui Christos este, cu siguran , al turi de poe i” (pag. 53); „Christos a v zut c iubirea este taina primordial a lumii” (pag. 55); „Christos are în El ceva unic” (pag. 65); „Cei ce doresc o masc trebuie o poarte” (pag. 66); „Spiritul lui Christos ce nu se afl în biserici” (pag. 67); „Acum mi-e mai mil de oamenii ce au râs de mine decât de mine însumi” (pag. 70); „În economia ciudat de simpl a lumii, nu prime ti decât ceea ce dai” (pag. 70); „Totu i, acuma am con tiin a c în spatele acestei frumuse i, oricât m-ar mul umi ea, exist un spirit ascuns pentru care formele i contururile nu reprezint decât moduri de manifestare; cu acest spirit doresc s m pun în armonie” (pag. 74).