Cristina Botîlc Poeme

Cristina BOT#LC{

Componente

Unsprezece mii de metri deasupra ta planând amenin tor ca un oim deasupra unei p duri arse în zbor zadarnic spre ocean. Sanctuarul de pe deal tut de vânt i rug ciune nu mai doarme de când am venit noi statuile - ca ni te hiene înfometate. Figurile albe din fa a por ii revin la via noaptea, când se las cea a. Zidurile negre i reci ne adorm i sfin ii îngropa i sub pa ii no tri ne car la culcare. Am ie it din scoic i m-am împiedicat de nisip iar m-am gândit „e vineri” i vinerea oceanul aduce scoicile la mal, odat cu mine. Noaptea pulseaz i tu te balansezi pe asfaltul dintre tufele de regina-nop ii. Dar nu te teme, pentru c eu sunt aici te iau de mân i s te duc înapoi în cas . Ai venit.

Noaptea mea

Thoughmysoul may set in darkness, it willrise in perfect light. I haveloved the stars too fondlytobefearful of the night. (Sarah Williams, TwilightHours) Noaptea mea nu na te stele Din pântecul greu îi ies mon tri, copiii ei miros a o et i sunt grei, ca ploaia, fetele ei de fân au fost arse la gr mad cu alte vr jitoare i b ie ii s-au despicat singuri de la piept în jos Noaptea mea a fost târât printr-un câmp uscat i din p rul ei au f cut tiule i de porumb dulce, ca neamul lor s nu moar de foame

a fost despuiat de toate bijuteriile ei prin cele apte por i ale infernului ca plat pentru tot p mântul de sub picioare - s-a scufundat în mâlul gros i înec cios pân la fundul întrup rii i s-a f cut femeie de lumin , ca luna Noaptea mea are urme de gloan e în umeri i pe pulpe de când au tras în ea cu c i sfinte - are pete de sânge pe mânecile c ii de zi de când i-a atins buzele mu cate de pietre - are zgârieturi de spini pe fa de când a încercat s treac nev zut pe sub ferestrele lor Noaptea mea nu na te stele. Dar na te Mon tri.

Mersi pentru flori

Buchetul care zace pe masa de pe hol - buchetul pe care mi l-ai adus ieri e plin de praf. ai i tu ni te flori în cas , nu-i nici pic de culoare când intri la tine. N-ai v zut cerbul care p tea pe hol, nici rândunelele care- i scoteau capetele din col ul bibliotecii, nici lebedele care- i întindeau gâtul pân la lustr . N-ai v zut nisipul din dormitor care intra în mare, nici acele de brad din buc rie, nici florile de tei din debara. Ai intrat în hol i te-ai împiedicat de un bu tean, ai înjurat printre din i i mi-ai aruncat florile de plastic pe mas . reai mul umit de tine. ai i tu ni te flori în cas , nu-i nici pic de culoare la tine. Am zâmbit în eleg toare, pentru c tiam c nu v zuse i flori adev rate niciodat .