Daniel Marian Carte despre fericirea la

Daniel MARIAN

Carte despre fericirea la

@ndem`n[

Vasile Bele, Frunze pictate cu rou , lacrimi i vânt, Editura Anamarol, 2020

Poate fi tot timpul diminea , chiar dac strecurat printre ce uri ca printre din i, cum dimine ile ar avea aripi i lumini c uzitoare. În munte vremea e mai aspr , îns cerul e atât de aproape i tot timpul deschis inimilor i min ilor sim itoare i tiutoare.

Secretul unei vie i îndestulate const în a pricepe via a a a cum este ea, ca pe un mecanism format din stânga i dreapta, din alb i negru la care se adaug emo iile numite verde, ro , galben, ar miu.

E toamn la Vasile Bele acas , atunci când primesc „Frunze pictate cu rou , lacrimi i vânt” -o âr' de horinc pentru c ldur i curaj. În arealul primitor de la Chiuzbaia i înl untrul c ii, nu po i s nu ai parte de senza ii cu totul speciale, noi dimensiuni î i fac apari ia printre crengile brazilor precum i printre pagini, fo nete cu deplin în eles de forfot i frenezie, dar unele a ezate, în lingouri de lini te i pace.

Exemplu de fervoare incandescent , în algoritmi naturali, f vreo sfor are adânc : „Picteaz -m cu roua dimine ii/ îmbie-m cu lacrimi din fo netul/ vântului/ sculpteaz în vânt/ f -m fo net de salcâm/ i-apoi

iar picteaz -m în curcubeu/ s i fiu.../ s mi fii.../ s -i fiu.../ credincios aceluia i fo net de salcâm...// i câinele va l tra dup adierea de vânt/ i nop ile ni se vor sc lda în fluturi/ i lumina va curge prin/ fo netul unui salcâm/ iar eu voi fi a ezat între gândurile/ unei lacrimi/ pân m va s ruta roua...// Unui fo net de salcâm...” (Fo net de salcâm (1)... sau Picteaz -m cu roua dimine ii...).

Lirism lin, în construc ii plastice, sub inciden a triadei, ce impun titlul c ii. Reveniri obsesive, la motivele generice, nu doar circumstan iale, ce îi sus in autorului linia de definire. Aceste motive fiind de-a dreptul irezistibile în tot cuprinsul parcurs! sim, deci avem i o doz de triste e, ca un extemporal necesar în perimetrul desf ur rii vie ii tr ite. „S-a dus la îngeri,/ S brodeze stelele cu fir de aur,/ Cu rou de lacrim albastr ,/ Cu bob de dor, în nop i de dor,/ Cu flori de crin, în nop i ce vin.// La plecare a luat cununa ve nicei tinere i,/ Pentru a o rui razelor de lun ,/ Zâmbetului dintr-un vânt,/ Cuvântului r mas f glas,/ Au r mas mânteni - roua i curcubeul,/ Vântul i dorul...// Înve nicite în cuvinte s race i plânse,/ Pentru a- i duce traiul între timp i anotimp,/ Între lacrim i flori de crin alb,/ între nemurire i ve nic neuitare,/ Între un ieri i un mâine,/ Azi a plâns cerul cu lacrim de rou albastr ,/ Curcubeul a îmbr cat haina unui izvor de mir,/ Îngerii au zâmbit cu lacrimi din florile de mac...// Drum lin... drum lin... î i cânt refrenul de rou / În fiecare diminea vântul.../ Drum lin rostesc corul de îngeri/ pe care i-am pus paznici ve niciei/ dintre a fi sau a nu fi.../ dintre timp i anotimp.../ dintre vreme i nevreme.../ dintre un azi trecut i un mâine neînceput.../ Drum lin cânta fo netul de vânt care aduce/ miros de iasomie...” (In memoriam... sau Între un ieri i un mâine...).

Vasile Bele scrie precum tr ie te, comunicând intravenos i intracerebral cu raiul pe care de altfel îl respir i care îl face vioi i tâ r în tot ceea ce întreprinde.