Titina Nica ene Poeme

esen iale i impresionante semnalate de însu i Blaga, idei profunde i substan iale privind procesul de crea ie, semnifica ia artei, iubirea ca esen a inspira iei, a valorific rii harului lui poetic. „Crea ia i iubirea sunt pasiuni care se leag i se condi ioneaz reciproc... î i disput întâietatea... pentru alc tuirea unui sens în via . E un semn de feminitate s pui accent suprem pe iubire i un semn de b rb ie sa-l pui pe creatie”, spune Lucian Blaga în „Elanul insulei”, p. 160.

Faptul c între poet i medicul lui stomatolog Elena Daniello s-a închegat o prietenie fructuoas a permis autoarei Anca Sîrghie s trund în universul vie ii spirituale i afective a poetului, s descopere substratul emo ional care a alimentat poezia acestuia, scriind în „Vedenie dantesc ”: uit c suntem robii negrei ere,/ s uit de jale, cazne i tenebre/ din inim , de tot ce crunt în preajm e.// Zboar doi fluturi, dou giuvaiere,/ peste ora purta i de-o adiere./ Închis în st infern terestru de n-a fi/ îndr gosti ii fluturi nu mi-ar aminti/ de al ii, de Francesca de la Rimini,/ de Paollo, cari au fost purta i i ei cândva/de-un vânt prin Iad i de-o be ie-asemenea.

Scria poetul, cu gândul la ce iubea: Sonata Lunii de Beethoven/ e îns i luna coborât pe p mânt/ A a s-ar crede i a a s-ar zice:/ luna ce umbl prin p duri,/ prin roua-albastr i prin flori de crini,/ i-alc tuie te din lumini/ oare i din dulce vânt,/ Ofelii, Margarete, Beatrice// Printre acestea te alegi i tu/ ca o parte din sonat / ce înc niciodat nu a fost cântat .

Mai direct pentru greeru a lui: Greu e totul, timpul, pasul,/ Greui purcederea, popasul./ Grele-s pulberea i duhul,/ greu pe umeri chiar vazduhul.// Greul cel mai greu, mai mare,/ fi-va cap tul de cale./ S m -mpace cu sfâr itul/ cânt -n vatr greeru a:/ Mai u oara ca via a/ e cenu a, e cenu a...

Ori: i se duce, drag , duce,/ f voie zvonul, vestea./ Vin n-am i sunt de aur/ drumul, umbra i povestea. (...)/ Vin n-am c mie cuvântul/ mai vr jit decât al m rii./ Dac mi-ai intrat în cântec/ parte faci din visul rii. (Drum în lumin ).

De altfel, critica de întâmpinare va i re ine i consemna, mai toate lucr rile poetului, mai cu seam cele din ultimul deceniu de activitate i prietenie sunt dedicate duios i statornic Elenei, gest pe care îl men ioneaz i universitara ca slav adus profesorului ei: „Fii lâng mine. C -n mine e ti cu putere de nerostit. i cu aceasta «Faust I» e gata. Poemul în române te e al t u. Îmi dai voie s te rut?”, cuvinte notate pe foaia de titlu a capodoperei goetheene traduse de Blaga, aceasta fiind una dintre cele mai frumoase dedica ii scrise în întreaga literatur român .

În poeme precum „Prim vara”, „Descântec”, „Cântecul focului”, „Boca del Rio”, adev rate capodopere, imaginea iubitei este inconfundabil , chipul Elenei, o „p dureanc ”, cum este r sf at , oare pentru a câta oar , iar i i iar i, ca s r mân în ve nicie prin aceea însu i titlul uneia este scris clar, s se tie, P dureanca! Devenit „p dureanca” sau „greieru a”, ea se reg se te al turi de iubitul ei într-o „lume frust , a s lb ticiunilor”, unde „Într-o podgorie stropit vân t/ s ne întâmpine o piersic pe creang / ca un p cat de aur, toamna, pe dogoare.” (Andante).

Rela ia Blaga-Elena, înu i poetul o vede ca o permanen , aceast iubire târzie este motivat ca o revela ie, „Aceasta e - nu b trâne ea, ci adolescen a triumf toare, p strat prin voia destinului în mine, timp de decenii pentru clipa singurei întâlniri cu iubirea” (p. 37), atitudine care, pentru mine, ca cititor, m întoarce la ce scrisese poetul referitor la Francesca da Rimini, so ia nefericit a italianului Gianciotto, fiul cel mare, duce da Rimini, un dizgra ios, ajuns s se culce cu cumnatul ei, frumosul Paulo Malatesta, fratele mai mic al so ului ei, de i era mam a doi copii, singura-i justificare fiind aceea c , ce mai, era îndragostit !

De la o îndragostit ca Elena Daniello avea s afle autoarea ceea ce este i va r mâne cartea de succes Lucian Blaga i ultima lui Muz .

Titina Nica |ENE

Copilul a îmb trânit...

De multe ori, pe malul Beicii, visez la casa-n care sunt n scut , o cas mic , printre flori, unde am fost foarte fericit ...

d fra ii mei ce-ntr-un picior, sar tot mereu, râzând, pe drum, eu îi aud, de parc toate, mi se întâmpl chiar acum.

Iar gâ tele, gâgâitoare, mai zboar -acum printre nori iar eu m -ntorc, de la p dure, cu bra ul înc rcat cu flori.

i mama mea, acolo-n vis, e tân i e zglobie, o v d venind dinspre colnic, cu or ul plin de p die.

ticul, râde, pe la poart , de gluma spus de un vecin i via a le pare frumoas ciocnind câte un pahar cu vin.

Alerg pe drum cu al i copii în ir, pe a , floricele, le pun la gât i mi se pare -s cele mai scumpe m rgele.

Iar pâinea coapt în cuptor trimite arome îmbietoare -ntreaga curte i gr dina au miros pl cut de floare.

In scâr âit de car cu boi, stau, sus, peste porumbi, sub lun , mâncând reci struguri, brum rii, iar clopotul, la gât, le sun ...

i râul curge lini tit cu mici sclipiri de soare-n unde, încet, încet, eu m trezesc, i o triste e m cuprinde. observ c p rul mi-a albit, rin ii nu mai sunt nici ei, copilul a îmb trânit...

Plou , pic, pic, pic

Plou , plou , pic, pic, pic! i nu-i nici un strop de soare, cerul negru cerne picuri prin ochi de strecur toare.

Fr iorul meu cel mic este tare sup rat i mânu a- i r suce te în p ru-i cârlion at.

Nu-n elege de ce mama nu îi ia în seam drama, când el vrea ca s se joace cu ghetu ele-n b ltoace...

O întreab serios: cine a b tut, azi, cerul, de s-a sup rat pe noi i plânge acum cu ploi?

Pe malul Oltului…

Oltule am venit la tine, m-am întors din nou în timp i m simt la fel de bine, precum zei a din Olimp!

Sunt atât de fericit , la tine dac am venit, iar lacrima la oichi ivit , e pentru c-am copil rit,

pe malul t u, cu flori i stele, cu luna blând de pe cer, cu valuri mari i v lurele, ce se izbesc de stânci i pier...

Tu curgi tot lini tit la vale, de-atâta timp e ti tot la fel, eu tot mai zbuciumat sunt, ... îmb trânesc f apel...