Nicolae Mare Aforisme

Maramure ului, Ioan al Covasnei i Harghita i Sofronie al românilor din Ungaria cu întrebarea fireasc : „Sunte i convin i c Acordul româno-ungar din 20 octombrie 2005 îi aduce României vreun folos?” Se cere, de fapt, vot împotriva Ordonan ei de Urgen al Gu-vernului privitoare la Acordul româno-ungar de înfiin are a Funda iei Publice Ungaro-Române „Gojdu”, Bartolomeu Anania amintindu-le parlamentarilor români, în stilul s u caracteristic „c sunt ale ii no tri i principalul atribut al unui om politic este patriotismul”. Apoi, ve nicul de pomen ire Bartolomeu Anania face urm toarele „observa ii punctuale”: 1) „Se pretinde c Acordul nu desfiin eaz Funda ia Gojdu din Sibiu. În realitate, noua Funda ie Public nu o desfiin eaz , ci prefer s i-o anexeze”; 2) „Acordul ungaro-român din octombrie 2005 îl anuleaz pe cel din 1937, ratificat de parlamentele ambelor ri i înc valabil”; 3) „Se pretinde c Funda ia Public nu are ca obiect mo tenirea Gojdu, dar î i propune s ob in o seam de cl diri din complexul budapestean al «Cur ilor Gojdu»”; 4) „Funda ia Public î i propune s ridice o statuie marelui filantrop, «dar uit c Gojdu are deja o gigantic statuie moral »”; 5) „Se pretinde c Funda ia Public are la baz «principiul pari ii»”, dar înaltul prelat Anania citeaz din stenograma edin ei Parlamentului maghiar din 21 noiembrie 2005 când s-a ratificat acest acord, „cu voio ie, în numai un sfert de or , cu 107 voturi pentru, dou voturi împotriv i apte ab ineri”. Acest acord, se men ioneaz în stenograma maghiar , „pune punct discu iei prelungite de mul i ani. Esen a acestei probleme este c România renun la revendic rile bunurilor materiale pe care a formulat-o în 1998”.

În ciuda opozi iei Bisericii Ortodoxe Române, ca fiind singura executoare testamentar îndrept it , a Academiei Române i a opiniei multor români (nu i a „societ ii civile”), acordul s-a perfectat, iar artizanul acestui acord, Mihai R zvan Ungureanu a fost r spl tit cu un titlu de „doctor honoris causa” al unei universit i maghiare.

Prin unii „intelectuali” ai s i, România mai pierde unul din drepturile sale legale, printr-o monstruoas tr dare, mul umindu-se doar imaginea marelui „ctitor i binef tor” al semenilor s i, care „va fi ve nic în mijlocul poporului s u”. „Pentru c dispozi iunile acestea testamentare, scrie marele român Emanuil Gojdu, sub decursul timpului s nu se dea uitarei, dispun ca testamentul acesta s se ceteasc în toate bisericile parohiale române r ritene”, încheind cu „ ceea ce mai am înc la inim ”, adic cu urarea cre tineasc : „Dumnezeu cu voi iubit patrie i na iune, iubit so ie i neamuri! Dumnezeu cu voi, iubi i amici!”.

Odihni i-v i Dv. întru Domnul, bunule cre tin Emanuil Gojdu i ierta i-i (dac pute i) pe cei care v-au întinat credin a, speran a i dragostea de ar . Amin!

Nicolae MARE}

- Când piedica i-a pus-o un pitic, mai u or în elegi cât e ti de mic. - Pentru cel r cit, ie irea din labirint - salvare înseamn . - Prost de prim categorie: nu tie, c nu tie. - Prost din a doua categorie: nu tie, c tie. - Greu îl vei g si pe cel care: tie, c nu tie. - F nici o excep ie, to i cei care au trecut D i n c o l o, dorit-au s mân Acolo. - Când moartea bate la u , clipa-i tot mai scump . Ai vrea s mai tr ie ti o clip . - Dac ve nic a fi, de moarte nu m-a feri. - Moartea-i mai grea de n-ai lâng tine f a m i l i a. - Orice ai face în via , via a v i u nu te las . - Cum s tii, dac nu te implici? - Schimbând întrebarea po i schimba i calea. - De când cu televiziunea, ignoran a a cucerit lumea. - B rbatul iret mai greu îl legi. - Prefer un tip ocult decât un incult. - Cu un cuvânt, greu cucere ti muritorul de rând. - Doar prin ea, situa ia grea nu- i g se te salvarea. - Neschimbare egal stagnare. - Opriri dese - cheia marilor insuccese! - Pân nu te implici, nu vei ti nimic, dac bine sau r u zici. - De când s-a inventat televiziunea, ignoran a a cucerit lumea. - C toria - prima i singura institu ie ve nic . - Râde i: dac zâmbe ti - nimic nu p ti/pierzi. - De-a pururea trist e via a netr it . - În eleptul sfin te locul. - Asigurarea a devenit un i n s t r u m e n t sigur, ce „te poate ajuta”, ca banii t i, în poli e investi i, s nu-i mai po i recupera. - Lipsa încrederii - sfâr itul negocierii. - Cu „mu tarul s rit”, sigur încasezi mai mult. - Sfatul care nu poate fi schimbat e r u - a spus înc din antichitate Publius Syrus. Azi, prin manipul ri me te ugite, consum m „sfaturi” nocive. - Din pozi ia de: „d r e p i!” - nu se-ndreapt faptele lume ti. - Vaticanul - ieri i azi - fosta i r mas-a principala plac turnant diplomatic . - O dat trezite, amintirile mai greu pot fi st pânite. - De la lupi po i înv a numai cum po i urla. - De la bun început, c a p u l p i e r d u t da i-l disp rut. - Poli ia a fost f cut s bage în om frica. - Multe se pot imagina, mai greu îns a le aplica. - Înc nu s-au num rat lacrimile pe care Providen a le-a v rsat. - A visat prea mult i s-a sculat obosit. - Cât vreme educa ia nu va fi pus pe primul loc - progresul la români va fi ioc. - Doar prin educa ie orice vis/speran poate deveni realitate. - Du manul de form comb tut e departe de-a fi înfrânt. - Din sufletele ve tede, sângele proasp t sigur lipse te. - Primul care moare este egoul, nu Omul.

Florian ROATI}

Sub semnul credin\ei: Serafim Man ]i N. Steinhardt

Despre prima sa c torie la M stirea „Sfânta Ana” Rohia, f cut la îndemnul imperativ al lui Constantin Noica1, N. Steinhardt a scris un mic, dar elocvent eseu, intitulat „Aflarea Rohiei”.

Era spre sfâr itul lunii noiembrie a anului 1973, când toamna se preg tea s lase loc iernii i, totu i, în pofida modestelor cl diri ce alc tuiau schitul2, cel tr it de ase decenii la ora , a fost cople it de lini tea înc rcat de mister, de „aura de basm” a locului! Iar dac dubiile îl mai încercau, au disp rut în clipa în care a fost întâmpinat de stare ul micii lavre. Steinhardt nu-l nume te acum, dar cel care la „poftit” în st re ie, cu un „zâmbet blând” a fost p rintele Serafim Man. Acesta preluase, de scurt timp, administrarea l ca ului de la fostul stare , p rintele Iustinian Chira, care fusese însc unat episcop vicar la Cluj.

A fost, pentru Steinhardt, ceea ce va consemna i în Cartea m stirii - i va repeta de câte ori va avea ocazia - „R spunsul Domnului”3 la c utarea sa st ruitoare de peste cinci ani.

A început înc de atunci o frumoas i trainic rela ie între neofitul însetat de credin i stare ul care tr ia cu fervoare ortodoxia.

Aflând de la p rintele Serafim c este nevoie de cineva care s fi eze i s organizeze biblioteca m stirii, care se îmbog ea permanent, dat fiind dragostea de carte a P.S Iustinian Chira, Steinhardt s-a oferit s îndeplineasc el aceast munc , sperând s -i devin în viitor una dintre ascult ri - ceea ce se va întâmpla nu peste mul i ani!

Pân în 1980 a venit de 2-3 ori pe an la M stirea „Sfânta Ana”, stând uneori pân la trei luni, atras i cucerit de via a de aici, cu tot caracterul ei „samuraic”. Intuind altitudinea de caracter a p rintelui Serafim, Steinhardt i-a dezv luit dorin a sa fierbinte de a se integra în cinul monahal, iar acesta, v zându-i sinceritatea tr irii întru Hristos, i-a promis c -l va c lug ri.

Curajosul stare i-a îndeplinit dorin a i înc în circumstan e de excep ie. Suferind de un cancer la laringe, se afla internat într-o clinic din Cluj-Napoca, cu pu ine speran e de a dep i boala. Temânduse de sfâr itul iminent, dar i de faptul c nimeni nu va mai risca s lug reasc un evreu, chiar convertit, pentru a- i ine promisiunea cut , s-a deplasat la M stirea Rohia, pentru a participa la hramul din 15 august 1980. A doua zi, seara târziu, dup ce miile de credincio i care au asistat la slujb p siser m stirea, secondat de p rin ii Nicolae Le e, Antonie Per a i Emanuil Rus, l-a tuns în monahism pe Steinhardt. Ceremonia a avut loc cvasisecret, f public, pentru ca Securitatea, aflat permanent pe urmele „Scriitorului”4, s nu prind de veste i s nu spulbere visul nutrit de acesta înc din închisoare5 . Pentru c lug rire, trebuia ob inute aprob ri peste aprob ri, atât de la Arhiepiscopie, cât i de la Departamentul pentru Culte. Iar pentru Steinhardt, evreu încre tinat, cu statutul de fost pu ria politic, lug rirea p rea un lucru aproape imposibil de realizat. Reîntors, a doua zi, la Cluj-Napoca, p rintele Serafim a trebuit s pledeze cauza lui Steinhardt în fa a arhiepiscopului Teofil Herineanu6, care, convins i el de calitatea moral i intelectual a evreului ajuns într-o m stire ortodox din dragoste pentru Hristos, a aprobat c lug rirea, actele necesare fiind întocmite ulterior. p rintele Serafim i superiorii s i n-au gre it, a confirmat-o viitorul. Steinhardt s-a încadrat, cu toat starea precar a s ii, în programul m stirii, participând la slujbe - cu mare afec iune pentru miezonoptic -, organizând biblioteca, dând lec ii fra ilor pentru intrarea la Seminarul Teologic, înso ind în m stire pe vizitatorii str ini i, nu în ultimul rând, cu învoirea p rintelui Serafim, predicând duminica i în s rb tori. Steinhardt a slujit cu ardoare i cu sinceritate ortodoxia, cre tinismul, dovad fiind i faptul c , în cursul vizitei în România, Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, el însu i un mare om de cultur , l-a nominalizat, printre m rturisitorii români, doar pe monahul Nicolae de la Rohia, afirmând c acesta „a perceput în chip special bog ia imens a comorii comune Bisericilor cre tine”.

Nu e mai pu in adev rat c i Steinhardt i-a purtat p rintelui Serafim, duhovnicul s u, un mare respect i o sincer iubire, recunoscându-i smerenia, delicate ea i credin a adânc în Hristos i, mai ales, în Maica Sfânt 7, c ci este „cea mai apropiat fiin de Sfânta Treime”8. P rintele Serafim l-a ocrotit pe Steinhardt, dar i acesta îl aprecia cu asupra de m sur , fiind mândru de duhovnicul s u, încercând s -l sprijine, dup puteri.

Astfel, în decembrie 1980, când starea s ii stare ului se înr ut ise, în pofida tratamentului cu raze la Cluj-Napoca, Steinhardt îi scrie lui Sergiu Al-George din Bucure ti, medic, rugându-l s intervin la renumi ii medici Leontescu i/sau D nil , pentru un alt tratament. Motiva ia lui Steinhardt este înduio toare; „Stare ul e un om absolut curat, de mare isprav , un om minunat, iar cu mine s-a purtat absolut îngere te. Tare a dori s -i pot fi ni el de folos, m car ca încercare... Nu tiu dac îmi po i da o mân de ajutor. Î i scriu... pentru omul de care î i vorbesc îmi este foarte drag i îi port cea mai absolut recuno tin , pentru c e - obiectiv vorbind - un om cum mai cumsecade nu se poate i atins de sfin enie”9 .

Cu un an i ceva mai înainte, într-o scrisoare c tre acela i prieten, Steinhardt îi devoala obsesia sa, veche de câ iva ani, pentru problema lui Iuda, adic spus simplu, în ce consta vinov ia acestuia de era pus la stâlpul infamiei! Steinhardt respingea teoria celor care îl exonerau de culp pe Iuda (Ion Omescu, Paul Raynal), pe motiv c rolul lui era prev zut în am-plul proces al mântuirii. Ca argument aducea explica ia dat problemei în discu ie de c tre stare ul s u, p rintele Serafim, „simplu ran maramure ean, îns excelent predicator, bun i harnic gospodar, iscusit exeget, om de treab i spirit f îngustime...”10. Potrivit acestuia, rolul de vânz tor al lui Iisus interpretat de Iuda, a fost prorocit, hot rât dinainte i pentru acest act poate fi exonerat, c ci nu este responsabil. i-atunci de ce este osândit Iuda? catul lui Iuda, marele s u p cat, este sinuciderea, fapt liber , de care el singur este responsabil. Altfel spus, o dat rolul s u împlinit, nu a procedat corect, ca un adev rat cre tin. S-a c it, desigur, a regretat, dovad c a aruncat argin ii primi i, dar apoi s-a spânzurat, demonstrând c nu a avut încredere în Hristos, în voin a i puterea

acestuia de a-l ierta. Dac ar fi procedat precum Petru, care dup ce l-a renegat pe Iisus de trei ori s-a c it amar i s-a jertfit, ar fi fost i Iuda iertat i mântuit! De p catul tr rii îl putem ierta, dar dezn dejdea în care a c zut apoi nu poate fi iertat .

Steinhardt consider plauzibil aceast interpretare a stare ului Serafim i o înt re te cu fraza lui Jean-Paul Sartre, drag lui, pe care o repet i în Jurnalul fericirii, potrivit c reia „nu import ceea ce au f cut din noi, import ceea ce am f cut noi din ceea ce au f cut(ei) din noi”11 . rintele Serafim a fost trimis din spital acas (la M stire), în iulie 1984, medicii clujeni recunoscându-se neputincio i în fa a bolii de cancer la gât. Dar, se tie, ceea ce nu este posibil la oameni este posibil la Dumnezeu, înaintea c ruia a pledat în favoarea stare ului probabil Maica Sfânt , cea venerat de vrednicul p rinte, astfel c acesta s-a vindecat în mod miraculos, spre bucuria credincio ilor rohieni, i nu numai. A fost, desigur, un semn de la Dumnezeu, care i-a amânat drumul spre ve nicie cu aproape trei decenii, p rintele Serafim devenind unul dintre marii duhovnici din aceast parte de ar . Iar dac M stirea Sfânta Ana din Rohia a ajuns o adev rat oaz spiritual pentru credincio i, cu deosebire pentru cei din Ardeal, aceasta se datoreaz i p rintelui Serafim Man, care a slujit aici i în împrejurimi vreme de ase decenii.

Fiin cl dit din blânde e i iubire, delicate e i smerenie, p rintele Serafim era, contrar fragilit ii trupului s u, de o robuste e moral i de o voin puternic , nediminuate nici de boal i nici de vitregia vremurilor, atât de potrivnice credin ei. Harnic i bun gospodar - a construit, în vremuri de restri te, Casa cu paraclis i Casa Poetului -, modest i cinstit, p rintele Serafim a fost, prin defini ie, un model de smerenie i d ruire spre semeni. Dup victoria asupra bolii, a ajuns s asculte i s cunoasc problemele maramure enilor care îl c utau pentru a- i alina sufletele greu încercate. Figura sa mereu luminoas atr gea ca un magnet, credincio ii v zând în el chipul c lug rului adev rat.

Ca i Steinhardt el credea nezdruncinat în puterea ziditoare a cuvântului i a rug ciunii. Predicile sale se remarcau prin simplitate, dar mai ales prin concizie i claritate, f a c dea în vulgarizare, c ci nu ocolea nici conceptele preten ioase, pe care le t lm cea pe în elesul credincio ilor, cei mai mul i rani din Rohia i din satele învecinate.12

În ultima parte a vie ii, vorbea încet, urmare a cancerului avut la laringe. L-am ascultat vorbind - aproape optit - despre venirea lui Steinhardt la Rohia, c lug rirea i încadrarea sa în ob tea m stirii, ascult rile i predicile acestuia, încerc rile e uate ale Securit ii de a-l discredita i alunga din comunitatea în care î i g sise rostul...

Dup 89, a a teptat o revigorare a credin ei. A fost îns dezam git de îndep rtarea tinerilor de biseric i mâhnit de mersul lucrurilor în ar i îndeosebi de plecarea românilor spre alte z ri... Cel care luptase cu bolile trupe ti, a con tientizat acum c boala cea mai dur este lipsa de iubire, pledând cu fervoare pentru apropierea bisericii de oameni pentru a le cunoa te problemele, fr mânt rile, nevoile suflete ti etc.

A continuat s tr iasc modest, retras, cu o discre ie de sihastru, chiar i atunci când m stirea a devenit tot mai c utat i vizitat . Dar, în pofida izol rii sale, era tot mai dorit i c utat, de oameni simpli, de intelectuali i chiar de politicieni!

Omul sfin te locul - e ceea ce a f cut i p rintele Serafim -, dar i locul trebuie s insufle i el un dram, m car, de sfin enie. M stirea Sfânta Ana din Rohia Maramure ului, având ca germene micul schit construit pe un vârf de deal de vrednicul de pomenire p rintele Nicolae Gherman, a rodit din huma sa flori duhovnice ti precum IPS Iustinian Chira, P.C. Serafim Man i P.S. Iustin Hodea - cu to ii ocrotitori ai lui N. Steinhardt, un evreu care s-a vrut cu toat fiin a sa român i cre tin, înnobilând cu opera i credincio ia sa locul care a fost pentru el „R spunsul Domnului”.

Iar dac M stirea Sfânta Ana din Rohia este atât de c utat i vizitat ast zi, faptul se datoreaz nu numai vrednicilor ierarhi Î.P.S. Iustinian Chira i P.S. Iustin Hodea, ci i celor doi m rturisitori ai lui Hristos - monahi de ve nic pomenire, Serafim (Man) i Nicolae (Steinhardt).

1 Fapt recunoscut în repetate rânduri de c tre N. Steinhardt. În schimb, spre zenitul vie ii lor, aceast schimbare de destin pentru Steinhardt a fost revendicat de c tre p rintele Mina Dobzeu, precum i de prietenul s u Iordan Chimet - cel care l-a înso it în acea prim i ini iatic excursie maramure ean . 2 Precedându-l cu doi ani, C. Noica nota în jurnalul s u despre M stirea Rohia dubla impresie avut : pe de o parte, încântare - datorit , probabil, naturii, pe care o g sea „admirabil ” -, pe de alta, dezam gire, dat de „arhitectura lamentabil ”. Vezi Constantin Noica, Jurnal de idei, Editura Humanitas, Bucure ti, 1990, pp. 157, 158. 3 Vezi „Aflarea Rohiei” în N. Steinhardt, Cultur i credin . Caietele de la Rohia (I-III). Edi ie îngrijit de Florian Roati , Editura coala Ardelean , Cluj-Napoca, 2016, p. 41. Steinhardt se refer la cartea lui Alphonse de Châteaubriant (1877-1951), intitulat La Réponse du Seigneur (1933). 4 Numele de cod al lui Steinhardt din 1972 (din 1966 pân atunci avusese ca nume de cod „Ortodoxul”), pe care îl va purta pân la moarte (de fapt, dosarul s u a fost închis câteva luni mai târziu, anume în 13 iunie 1989). 5 Securitatea va afla relativ târziu de schimbarea de statut a lui Steinhardt la stire. Chiar i prietenii s i (C. Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu AlGeorge i al ii), care îi cuno teau inten ia, au fost lua i prin surprindere de rapiditatea cu care a devenit Steinhardt monah. Pe o carte de vizit , purtând data 1 septembrie 1980, Noica îi scrie deja monahului: „Un singur gând, frate Nicolae, p rinte Nicolae, de la prietenul t u, care nu înceteaz s se mire cât de stranii i minunate sunt c ile Domnului! Cu nesfâr it drag, al t u Dinu N”. Vezi Arhivele Municipiului Bucure ti, Pachetul IX, actul 57. 6 Vezi Serafim Man, „N. Steinhardt, intelectualul monah”, în N. Steinhardt, Cultur i credin ..., op.cit., pp.75-78. 7 Î i punea mare n dejde în Maica Domnului, pe care o dorea drept „advocata” sa la înfrico ata i dreapta judecat . Vezi (coord) George Cr snean, Mari duhovnici ai neamului. Sofian Boghiu,Teofil P ian, Teofil B doi, Serafim Man, vol. 3, Ed. Litera, Bucure ti, p.113 (interviu realizat de Cristian Curte). 8 Vezi Arhim. Serafim Man, Adev ruri tr ite, înv turi folositoare, Ed. Episcopiei Ortodoxe a Maramure ului i S tmarului, Baia Mare, 1993, p. 126. 9 Vezi „Dosar Sergiu Al-George” în Caiete critice, nr. 4-8 (150-154)/2000, p.41. 10 Ibidem, p.39. 11 Ibidem, p. 40. 12 Ele au fost adunate ulterior în patru volume i reprezint o aleas i necesar hran sufleteasc pentru credincio i.