Doina Dr gu Între dou rmuri

contemplativ e f cut printr-o afirma ie exprimat prin intermediul unei duble nega ii („nu strivesc”, nu ucid”), spre a eviden ia în felul acesta modalitatea de cunoa tere proprie eu-lui poetic: „Contempla ia - spune Nichifor Crainic - e cunoa tere intuitiv , adic o cunoa tere prin dragoste divin .” 9

În prima parte a poeziei, se manifest latura intuitiv a contempla iei, în disjunc ie cu modalitatea de cunoa tere neintuitiv , ra ional (lumina mea/lumina altora). Latura afectiv a contempla iei este detectabil în partea a doua a poeziei: dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu mic oreaz , ci tremur toare re te i mai tare taina nop ii, a îmbog esc i eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister i tot ce-i ne-n eles se schimb -n ne-n elesuri i mai mari sub ochii mei ci eu iubesc i flori i ochi i buze i morminte. spunem c în aceast parte ne putem l muri în privin a celor dou categorii de taine: a lumii tain i taina nop ii. „Taina - spune rintele St niloae - nu e una cu întunericul, ca în gândirea i filosofia occidental , ci e una cu lumina.” 10 În sprijinul afirma iei sale, P rintele Profesor citeaz un fragment din Imnele dragostei dumnezeie ti ale Sf. Simeon Noul Teolog: „De aceea, limba mea nu are cuvinte i mintea mea prive te cele s vâr ite, dar nu le explic .” (în Studii de teologie dogmatic ortodox , 1991, p. 331)11

Recunoa tem în vorbele SF. Simeon Noul Teolog ceea ce Blaga exprim poetic în partea a doua a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”: sporirea, îmbog irea cu „largi fiori de sfânt mister” a tainelor lumii - natura creatural . E vorba aici de contemplarea frumosului indicibil, care, în ultimele dou versuri ale poeziei, va lua forma contempla iei active12, prin puterea de tr ire prin iubire. Sporind cu lumina sa a lumii tain , prin iubire, - a a cum m rturise te spicat -, eul poetic realizeaz de fapt un act de cunoa tere a Luminii dumnezeie ti r sfrânte în frumuse ea lumii creaturale. Iar natura acestei lumini - infuzate - este deiform : „Lumina aceasta care este de la Dumnezeu este Lumina iubirii i a cunoa terii.” 13 (s.n.).

NOTE:

1. Tudor Vianu, Versifica ia modern , EPL, p. 241. 2. Pr. Prof. Dr. D. St niloae, Spiritualitatea ortodox . Ascetic i Mistic , Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1992, p. 280. 3. Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 97. 4. Placide Deseille, Nostalgia ortodoxiei, Editura Anastasia, 1995, p. 188. 5. Kallistos Ware, Împ ia l untric , asocia ia cre tin Christiana, Bucure ti, 1996, p. 47. 6. Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului, Editura Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 187. 7. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 98. 8. Ibidem, p. 98. 9. Nichifor Crainic, op. cit., p. 109. 10. Dumitru St niloae, Iisus Hristos Lumina lumii i Înd umnezeitorul omului, Editura Anastasia, 1993, p. 218. 11. Ibidem, p. 218. 12. Cf. Nichifor Crainic, op. cit., p. 189. 13. Arhim. Sofronie, op. cit., p.112.

Doina DR{GU|

#ntre dou[ \[rmuri

între dou rmuri locuiesc i r sturnând cu umbra-n goluri forme împiedic în lumin apoi sporind spre alte în elesuri strâng în bra e necuprinsul pân -l modelez în clip cu un salt sfidându-mi timpul i-o putere a-nchipuirii emanând f ptura mea în seninul spa iilor m -nfior i pe un cer de gânduri lunec des vâr it în cascade de lumin cu o unduire descendent ziduri l murite cresc între mine i nimic aripi - chip de form goal - se ivesc din somn profund i prosper -n atmosfera unui gând în duioas -ntindere spre orizont se desfac în ramuri bra e intuind izvoare-n adâncimi ame itoare pe copite caii poart în deschidere de umbre ropot de lumin golit de plecarea mea pustiul se dezl uie minunez (uimirea speran elor mele) dau la o parte pere ii i zilele curg din punct picur t cerea în culori adunate ce n valnic unduie vremea adun pe o r sucire de or amiaza lumin prelins în vorbe adun se clatin timpul tremur calea... semnul de întrebare este str danie pierdut cresc fiori în profunzimi în el toare totul se întâmpl tuturor deopotriv nimeni nu e prea b trân nimeni nu a venit prea târziu nimeni nu a venit prea devreme apoi trag draperiile i potolesc lumina devin egal cu ceea ce este nelimitat m îndep rtez apropiindu-m ca într-un val profund m afund nu m sperie nimic retrag apoi încet în forma corpului ce-l locuiesc ca o deta are în i prin i dincolo de mine într-o lin unduire valuri de lumin m înal timpul pare-a fi golit îns nu epuizat iar un punct - deplin tatea unui cerc - devine totul sensul lucrurilor se pricepe doar prin deta are în interior este misterul înv area nu este cunoa tere acumularea dus la extrem se revars -n pierderi sfâr itul cre terii coincide cu începutul descre terii grandiosul i nimicul se ating în orice om exist ceva nemuritor în orice foc exist o scânteie în orice mare exist un strop de ap neschimbat în sine însu i omul în afara lui se schimb dar se pierde în absen merg dincolo de mine pân m pierd merg dincolo de pierdere pân m reg sesc ceasuri sparte-n gânduri de îndoieli ne cuprind f m sur într-un soi de destr mare spre fiorul din r spântii

Mihai CABA

#ntr-o nemeritat[ uitare Aron Cotru]

Aflat într-o nemeritat uitare, o incursiune în via a i opera literar a diplomatului i poetului român Aron Cotru este cu atât mai mult necesar cu cât, iat , la 2 ianuarie 2021, se încrusteaz pe r bojul timpului nestatornic cel de al 130-lea însemn temporal scurs de la na terea lui. Urmând nedezmin ita tradi ie româneasc a rememor rii celor care în decursul vie ii lor tr itoare i-au pus cugetul i fapta în slujba românismului, sprijinindu-i cu for creatoare în area edificiului s u na ional, se cuvine, dar , s ne oprim, fie i numai pentru acest „rotund” remember aniversar, asupra figurii luminoase a celui ce a fost Aron Cotru , men ionat la loc de cinste, atât în diploma ia româneasc , fiind apreciat ca o personalitate str lucit a acesteia, cât i în istoria literaturii române, care-l a eaz în rândul „moderni tilor”, considerându-l „un poet original, plin de vigoare s toas i foarte reprezentativ pentru Ardeal” (G. C linescu).

Urm rind cu luare aminte însemn rile relevante ale pu inilor s i biografi, afl m, astfel, c Aron Cotru s-a n scut la 2 ianuarie 1891 în localitatea Ha ag (azi Loamne ) din jude ul Sibiu, în familia ardelean a preotului Aron Cotru - tat l i a presbiterei Ana - mam , n scut Is il , fiind cel de al doilea copil dintre cei nou fra i i surori ai familiei sale, originar de prin p ile Albei Iulia. Copil ria i-a petrecuto în casa p rinteasc primind o educa ie aleas , de a fi un bun român i de bun credin ortodox , în condi iile în care Transilvania se afla la acea vreme sub stâpânirea Imperiului Austro-ungar, ce oprima popula ia româneasc cu i mai mare înver unare dup dualismul din 1867.

La vremea înv turii urmeaz în prima parte cursurile colii primare din satul natal, iar, apoi, în cea de a doua parte a ei, în satul Lupu, apar in tor comunei Cearg ul Mare din jud. Alba; acesta fiind satul în care s-a n scut mama sa i în care tat l s u a preluat atunci parohia bisericii ortodoxe. Studiile secundare i liceale le-a urmat la Liceul „Sf. Vasile” de la Blaj, acolo unde elevul Aron Cotru , p truns de ideile libert ii i unit ii na ionale, d primele semne poetice, compunând curajos poezia „Tisa”, pe care a invocat-o: „Ursit în lume ai fost, Tis , s freci în strune de valuri / Jelirea n dejdilor frânte, str tându-te-n maluri”... Finalul poeziei este o patetic chemare la revolt : „Sub tunete grele i fulger, revolt i a apelor oaste, / C ci url -n adâncuri p mântul i-n gemete codrii pe coaste, / R zboinici voinicii pe vale s-alerge cu armele-n mân / i-n urm ria drept ii, pe toate s fie st pân .” Dup publicarea acestei poezii patriotice în Revista „Ramuri” de la Craiova a fost exmatriculat i obligat s i întrerup studiile la Blaj i s se transfere la Liceul „Andrei aguna” de la Bra ov. La plecarea de la Blaj s-a bucurat de o nea teptat manifesta ie a simpatiei colare colegiale, fiind socotit „un mic martir al cauzei române ti”.

Departe de cas , ca elev la Bra ov, tot „r ul a fost spre bine”, aici, cunoscându-l pe Lucian Blaga, a legat cu acesta o trainic prietenie ce a tot continuat i peste ani.

Dup absolvirea renumitului liceu bra ovean, începând din 1911 urmeaz cursurile Facult ii de Litere de la Viena, pe care le întrerupe dup doi ani din cauza lipsurilor financiare, fiind nevoit s i g seasc un post la redac ia ziarului „Românul” din Arad. În perioada scurtei sale studen ii reu te s scoat , în 1911, la Or tie, primul s u volum liric, intitulat „Poezii”. La începutul primului r zboi mondial este chemat în armat , incorporat în Regimentul 50 Cr iesc de la Alba Iulia al Puterilor Centrale, cu care ajunge pe frontul luptelor din Italia. Odat cu intrarea României în r zboi de partea Antantei, Aron Cotru , ca un bun român, refuz s mai lupte al turi de for ele imperiale

i, în consecin , ajunge în lag rul de prizonieri de la Resena.

În vreme de r zboi i de prizionerat face numeroase însemn ri poetice, „scrise în fuga impresiei i într-o aparen de realism”, care redau imagini ale groz viei r zboiului: „Sinistru ard p durile trâne/ Iar brazii cu coroanele macabre/ Par uria e, ro ii candelabre./.../ Iar la lumina fulgerelor grele,/ Se v d pe-o clip -armate ´ngrozitoare,/ Mi cându-se cu tunuri i drapele,/ Sub ploaia de granate i rapnele,/ Pe esurile f de hotare...”. Toate acestea i înc multe altele au fost strânse de poet în volumul „S rb toarea mor ii”, Ed. Concordia, Arad, 1915.

La jum tatea anului 1918, ofi erii români din Italia au constituit Comitetul de ac iune a românilor din Transilvania, Banat i Bucovina, care s lupte împotriva for elor imperiale, din componen a c ruia a cut parte i ofi erul Aron Cotru .

Imediat dup eliberarea sa din lag r a fost încadrat la Lega ia Român din Roma în calitate de coordonator al Serviciului de Propagand , dup care, în 1920, a revenit la Arad, continuându- i colaborarea la ziarul „Românul”, dar primind i func ia de inspector al Teatrului de la Arad, în care a fost numit, al turi de mul i patrio i ardeleni, între care: Vasile Goldi , Gh. Ciuhandu i Romul Ladea, participan i la Unirea din 1918.

Tot în aceast perioad efervescent a României Mari scoate volumele: „Neguri albe” (Alba Iulia, 1920), „România”(Bra ov, 1920), „Versuri” (Arad, 1925), „În robia lor” (Arad, 1926), în care „personalitatea poetului începe s se clarifice (...) printr-o versifica ie cu totul liber . (...) Din familia acelor poe i ai barocului giganticului, al mesianismului apocaliptic face parte i Aron Cotru , cu un talent incontestabil”, dup cum noteaz , cu autoritatea-i critic , George linescu în Istoria sa. S mai not m la loc de cinste faptul c în 1920 Aron Cotru devine membru al Societ ii Scriitorilor Români.

Urm rindu-i firul biografic, în 1927 îl afl m pe Aron Cotru director al revistei „Banatul” din Timi oara, iar din 1928 devine pre edintele Sindicatului de Pres din Banat i Ardeal. Este perioada când editeaz volumul „Mâine”, la editura „Scrisul Românesc” - Craiova, 1928, pe care-l traduce i în maghiar (Hoinap) i-l public la Arad, în 1929. Cu acest volum poezia lui Aron Cotru trece la un nou registru liric, „cel al poeziei scurte, amenin toare i, cu subîn elesuri, profetice”, fiind considerat de mai mul i critici o poezie-manifest, a cum apare i în poezia „Ion”: „Ciocoiul i groful din totdeauna/ sunt una.../ Ioane,/ e ti unul,/ po i fi milioane,/s nu- i poat smulge nici tunul/ ogorul de pu ine pogoane!...”

De la începutul anului 1929, fiind încadrat la Ministerul Afacerilor Str ine, lui Aron Cotru i se deschide o excelent perspectiv diplomatic , mai întâi, ca ata at de pres la Milano, pân în 1931 i, apoi, pân în 1936, ca secretar de pres la Var ovia, acolo unde va edita volumele: „Printre oameni în mers” (1933) i „Horia” (1935), care va avea ulterior numeroase edi ii, fiind deosebit de apreciat pentru invocarea poetic adus lui Horia, martir al Neamului Românesc: „uria domn,/ pe-al adâncurilor noastre sfâ iat somn,/ pe-al r zmeri elor ro u praznic,-/ mai ro i-vei oare vreodat´n praznic,/ acestui neam, via a i istoria -,/ tu, munte,/ al vrerilor noastre cele mai crunte,/ Horia?!”

În 1937, revenit în ar , editeaz la Bucure ti volumele „Minerii” i ar ”. Iat -i reu ita lui viziune poetic asupra minerilor: i nop i de nop i în minele afunde, / Cu trup, cu suflet în cumplite lupte, / Muncesc, râvnind descoperiri fecunde / Mineri posaci cu bluze negre, rupte.” Prolific fiind, în 1938, editeaz la Bucure ti volumul „Peste pr stii de potrivnicie”, care accentueaz perspectiva eroic din „Horia”. Apreciindu-se activitatea diplomatic anterioar , în mai 1939, Aron Cotru a fost îns rcinat s conduc serviciul de pres la Lega iile României din Spania i Portugalia, func ie care o de ine pân în 1945, când este rechemat în ar dup schimbarea regimului politic de la 23 august 1944. Prefer s r mân în exil în Spania, acolo unde, dovedind interes pentru soarta neamului românesc, este ales pre edinte al Comunit ii Românilor i director-fondator al ziarului „Carpa ii” din Madrid, prin care a continuat, sprijinit i de al i refugia i români, lupta împotriva „hidrei ro ii”, dup cum numea el comunismul, dezv luind atrocit ile regimului din România impus de ocupa ia sovietic .

Continu s publice i în aceste vremuri învolburate de r zboi, cât i de urm rile lui nefaste, editând volumele: „Rapsodie Valah ” (Madrid, 1940), „Rapsodie Dac ” (Bucure ti, 1942), „Poema de Montserat” (Madrid, 1949), „Poemas” (Madrid, 1951), „Drumuri prin furtun ” (Madrid, 1951), „Rapsodia Iberic ” (Ed. Carpa i, Madrid, 1954), „Între Volga i Mississipi” (Madrid 1956).

Urmare a laborioasei sale activit i militante, ca scriitor i patriot român, n-a fost de mirare c înspre sfâr itul anului 1956 Liga Soc. Româno-Americane s -i ob in „azil politic” în SUA i, astfel, Aron Cotru s-a stabilit în Long-Beach din California, unde a fost primit cu mult c ldur în mijlocul numeroasei comunit i române ti, „fiind apreciat ca un poet talentat i un mare lupt tor anticomunist”, du cum nota Alexandru Ruja, unul dintre biografii s i.

Bolnav, fiind i p truns de dorul patriei natale, iat ce scria întro scrisoare, datat , 12 sept. 1958: „m-am hot rât s r mân aici, pân ce m voi putea întoarce în România, unde a dori s -mi închid ochii pentru totdeauna”. Din nefericire, dorin a nu i s-a împlinit i Aron Cotru a trecut în Ve nicie la 1 noiembrie 1961, în Long-Beach, fiind înmormântat în Cimitirul „Sfânta Cruce” din Cleveland, localitate preferat de emigran ii români înc înainte de 1decembrie 1918; acolo fiind ridicat , în 1904, prima biseric ortodox român din Statele Unite. Se vor împlini, dar, în noiembrie i 60 de ani de la moartea lui.

Fiind supus „interdic iei” regimului, în perioada exilului lui Aron Cotru nu i s-a mai publicat nimic în România, iar dup moartea lui a trecut într-o nemeritat uitare. R mâne în schimb în memoria românilor din diaspora spaniol care, la aproape dou decenii de la moarte, în 1978, scot la Ed. Dacia din Madrid: „Aron Cotru - opere complete”, îngrijite de Nicolae Ro ca.

Recunoa terea lui Aron Cotru , ca diplomat i scriitor român, s-a produs dup evenimentele din 1989, când, în 1991, îndeosebi, oamenii de cultur din Cluj-Napoca i Alba Iulia au ini iat Colocviile de literatur „Centenar Aron Cotru ”, care s-au desf urat la Casa de Cultur din Blaj i au permis, în noile condi ii favorabile, recuperarea valorilor române ti atinse de perioada silit a dezr cin rii, între care i Aron Cotru . Mai mult de atât, printr-o conlucrare cu românii din Cleveland, a fost identificat piatra de mormânt în vederea str mut rii osemintelor lui Aron Cotru pe meleagurile Albei. i seria „recuper rii” lui Aron Cotru a tot continuat. În 2004, la coala din Lupu, unde a fost elev, a fost dezvelit un bust al s u, în 2014, în parcul Mihai Eminescu din Alba Iulia, pe Aleea Scriitorilor i-a ocupat locul cuvenit i Aron Cotru , iar o coal gimnazial din Arad a primit numele s u. i-a reocupat locul s u remarcabil i în noua Istorie a literaturii române ti contemporane a lui Eugen Lovinescu, care afirma cu t rie: „poezia lui COTRU frapeaz i azi prin statura ei neguroas , prin exuberan a i suculen a limbajului. Tradi ionalismul ardelenesc, încrâncenat i robust, oscilând între infinita r bdare, în elepciune i violen , i-a g sit în COTRU unul dintre cei mai îndrept i reprezentan i.” Opera sa literar (republicat ) a fost i este apreciat de reputa i critici i scriitori, între care: Perpessicius, . Cioculescu, Ov. S. Crohm lniceanu, I. Datcu, Z. Ornea, Gh. Grigurcu, I. D. B lan, G. Scridon, I. Pop i mul i al ii, care au conchis „la unison” c patriotismul militant a lui Aron Cotru s-a identificat cu „opinca” rii, pe care nu sa sfiit s-o recunoasc : „Io/ P tru Opinc ,/ ran f arin ,/ plugar plug,/ ciurdar f -o vit ,/ îmi duc via a nec jit / f strâmb i i vicle ug/ i bru ul de muced pit / mi-l pl tesc cu sânge din bel ug.”

Lui Aron Cotru , la ceas rememorator, binemeritat aducere aminte!

Janet NIC{

“Eroarea” lui George C[linescu

George C linescu era mare iubitor de monumental. A gândit monumental i a înf ptuit monumental. A se vedea, în acest sens, „Istoria literaturii române, de la origini pân în prezent” (1941) i romanele balzaciene, de mari dimensiuni, „Enigma Otiliei” i „Scrinul negru”. În acest sens, afirma ia c „epigrama e un str nut literar” (dac , întradev r, a fost f cut , unii spun „da”, al ii spun „nu”), ar fi conform cu viziunea sa de larg i înalt perspectiv , privind dimensiunea liliputan a epigramei, pe lâng mastodon ii literari, mai mereu la mod , de-a lungul timpului. Gigantescul era, i înc este, o valoare în sine, o for a naturii i a spiritului. Ce altceva erau piramidele i construc iile megalitice, templele, frescele, imperiile, epopeile i, mai încoace, romanele? Deci, raportat la principiul gigantescului, al urie escului, afirma ia lui George C linescu, referitoare la epigram , e, vrem, nu vrem, f dubiu, corect . Hic et nunc, acesta este adev rul. Totu i, l rgind perspectiva, formula consacrat tremur de nesiguran i devine contradictorie, chiar nedemn de un împ timit al esteticului literar i artistic. Cazul nu este singular, ci chiar e un fenomen, în esen , firesc. Afl m, prin filosoful spaniol, José Ortega Y Gasset, c genialul Einstein, „magul confident al stelelor”, cu care a fost contemporan i prieten, r mânea. de-a dreptul, paralizat în fa a operelor de art . Einstein însu i m rturisea c talentul e unilateral i deplângea faptul c „Omene te vorbind, e monstruos s fii de mare folos pentru o tiin , dar s nu fii de folos decât pentru ea”. Dincolo de exagerarea lui Einstein, precum c e „monstruos” s nu fii de folos în mai multe domenii, lec ia lui e destul de comestibil i de pilduitoare. Revenind la George C linescu i la dictonul s u, cu trimiteri fiziologice, privind epigrama, se pot descoperi multe nuan e revelatoare. Toat lumea tie c , aproape în toate cazurile, str nutul e semnul r celii. Epigrama, ca „str nut”, ar fi un produs spiritual rece, de care, eventual, ar trebui s ne ferim, dispre uindu-l sau ignorându-l. Ajun i în acest punct, putem constata c George C linescu, fin degust tor al artei, a sc pat, sigur din grab , din neaten ie, h urile specificului artistic. Metaforic vorbind, putem afirma c marele istoric i critic literar vedea incendiul, admira incendiul, asemenea lui Nero care a incendiat Roma, dar ignora cauza direct a incendiului, anume SCÂNTEIA. Iar scânteia înseamn foc, înseamn c ldur . C ldura este specificul artei. O oper artistic degaj c ldur . Dar de unde vine aceast c ldur ? Din scânteia care se isc , brusc, la ciocnirea a dou planuri contrarii, tematice sau formale, reale sau imaginate, suflete ti sau semantice. Scânteia, din planul fizico-spa ial, se nume te, în art , CONFLICT, RIVALITATE, CONFRUNTARE, LUPT . Paul Valery sus inea c esen a omenescului este CONFLICTUL. La fel, filosoful D.D. Ro ca , într-o sintez de mari propor ii, afirma fatalitatea CONFLICTULUI dintre con tiin i univers, dintre SUBIECT i OBIECT. Dintre cele opt valori umane, generate de dorin , anume, valoarea vital , valoarea economic , valoarea juridic , valoarea politic , valoarea teoretic , valoarea estetic , valoarea moral i valoarea religioas , valoarea estetic este singura care „beneficiaz ” de o structur adânc , desf urat pe dou planuri. Iar adâncimea artei este fructul conflictului dintre valori i nonvalori. CONFLICTUL este scânteia care produce c ldur într-o oper de art . Conflictul artistic, odat declan at, are desf urare, durat i nu poate fi reprezentat decât narativ. Gândirea uman este secven ial , prin urmare, nu poate fi decât narativ . Avansez, aici, ideea c nu exist decât un singur gen literar: genul narativ, prezent, subtil, în genurile tradi ionale, liric, epic i dramatic, defectuos definite, dup criterii aleatorii.

Întrucât produsul artistic este, prin conven ie, mediat, i conflictul înseamn c este mediat. Tot prin conven ie, degust torul de art are, în fa a ochilor, nu ca în realitate, toate datele pove tii. Autorul este omniscient, dar i spectatorul este omniscient, întrucât vede inten iile combatan ilor i reac ioneaz afectiv la pl smuirea reprezentat . O oper de art , prin emo iile i sentimentele pe care le provoac , aprinde spiritele i stârne te entuziasm.

În 1937, D. Caracostea a propus, pentru estetic , termenul „estem”, dup anumite semiotici particulare: „mitem”, în mitologie, „fonem” în fonetic „vestem” în domeniul îmbr mintei, „chorem”, în domeniul spa iului, „urbem”, în lumea urbanisticii. La vremea aceea, termenul „estem” a stârnit multe discu ii, deosebit de fructuoase în lumea semioticii i a artei. P strând propor iile, i pentru o mai serioas i adecvat în elegere a specificului artistic, a putea propune un termen transparent i care duce exact în miezul problemei, anume, termenul „energem”. Inten ia este, v dit, didactic , nu filosofic , savant . Însemnând, în limba greac , senza ie, sentiment, termenul „estem” este s rac în conota ii i nu înglobeaz acel florilegiu de emo ii i sentimente pe care le produce un conflict artistic. Termenul „energem”, care semnaleaz c ldura i for a unei pl smuiri artistice, este, mur în gur , ghinda în care se vede stejarul. Mul i termeni care au încercat s defineasc specificul discursului artistic sugereaz ideea de energie, de înfl rare, de elan, de ardere. Termenul de „abatere”, atribuit lui Paul Valéry i lansat de Charles Bruneau, i-a sit, ulterior, echivalente explozive, conforme cu specificul artei: abuz (Valéry), violare (J. Cohen), scandal (R. Barthes), anomalie (T. Todorov), nebunie (Aragon), devia ie (L. Spitzer), subversiune (J. Peytard), infrac iune (M. Thiry).

Revenind la George C linescu i la neinspirata defini ie dat epigramei, preciz m c epigrama este o oper de art deplin , în ciuda dimensiunii minuscule, pentru c posed mecanismul declan rii unui conflict semantic, numit „poant ” i care provoac energie, entuziasm, c ldur , asentiment i exaltare. Preciz m, de asemenea, c toate opiniile despre epigram , care se abat de la specificul heraclitian al definirii epigramei, ca foc i entuziasm, sunt în eroare. Epigrama este, pe rând sau în acela i timp, asemenea tuturor crea iilor artistice: abatere, abuz, violare, scandal, anomalie, nebunie, devia ie, subversiune, infrac iune, într-un cuvânt, energie. ADN-eul epigramei este energemul. În lumea semanticii, cuvintele care se formeaz cu sufixul „logie” apar in tiin elor: arheologie, biologie, astrologie etc. Cuvintele care se formeaz cu sufixul „urgie” presupun domenii unde focul transform materii: metalurgie, siderurgie, demiurgie etc. În acest sens, fiind conflict, paradox, scânteie, c ldur , entuziasm, având, adi , energem, se poate spune c arta, inclusiv epigrama, ca produs i bun al semioticii, posed , nu probabil, ci probat, caracter semiurgic.

Ion P{TRA}CU

Acad. Mircea Mali\a ]i strategiile asimetrice

Greu se poate încumeta omul s schi eze un portret al matematicianului i filosofului, omului politic i diplomatului, istoricului, scriitorului, futurologului i, ca un corolar al tuturor acestor ipostaze, al academicianului Mircea Mali a. Dac ar fi întrebat un bijutier despre personalitatea lui Mircea Mali a, el ar preciza c num rul caratelor depinde de dimensiunea pietrei i de fa etele realizate de t ietorul i lefuitorul de diamante.

Personal, a putea încerca s prezint câteva elemente privind fa eta diplomatului cu har, care a îmbinat cu pasiune matematica i logica cu diploma ia, cu rela iile interna ionale, servind cu devotament interesele rii, ale noastre, ale românilor. Îl cuno team pe academicianul Mircea Mali a de aproape 60 de ani, interval în care mi-a fost dasc l în studen ie, mentor în diploma ie i, mai apoi, modelul unui pensionar deosebit de activ, în ciuda meandrelor istoriei na ionale i interna ionale actuale. Dup multe ezit ri, am decis s caut puncte de sprijin chiar în lucr rile semnate de Domnia Sa, unele chiar de dat foarte recent . M-am oprit la titluri precum Mintea cea socotitoare, Cumin enia p mântului sau Zidul i iedera. Vorbind din amurg..., la vârsta de considerabil retrospec ie, dup cum singur m rturise te, pe baza incursiunilor sale în istoria cea învolburat a rii noastre i a lumii, autorul ne prezint tendin e i scenarii ce apar sub ochii no tri, dac utiliz m lentilele potrivite.

Asemenea lentile potrivite a folosit academicianul Mircea Mali a atunci când ne f cea cuno tin cu tematici complexe, cum ar fi perenitatea în elepciunii ca mo tenire cultural sau strategiile militare i pa nice din istoria românilor. Când abordeaz aria vast a rela iilor interna ionale, Mircea Mali a continu i documenteaz , în acela i timp, gândul lui Lucian Blaga privind miracolul supravie uirii românilor prin strategii stabile militare i politico-diplomatice. Diplomatul Mircea Mali a s-a dovedit un as al strategiei pa nice, al negocierilor asimetrice, vitale pentru românii din toate timpurile, ce le-au fost impuse de o asimetrie fundamental , asimetria puterii.

Apoi, istoricul Mircea Mali a ne demonstreaz c asemenea coordonate au jalonat istoria noastr înc de la retragerea aurelian , fiind transmise dup aceea, din genera ie în genera ie, prin codul genetic, pân la deciden ii i promotorii politicii externe române ti de dup cel de Al Doilea R zboi Mondial. România era confruntat cu aceea i asimetrie a puterii ca i înainte de prima conflagra ie mondial . Cele trei imperii înconjur toare de atunci, austro-ungar, otoman i arist, fuseser înlocuite de imperiul ro u al Moscovei, sus inut de Statele Unite i Marea Britanie. Deci, cifra fatidic a celor trei imperii era constant . A a c strategia pa nic a supravie uirii se impunea iar i cu necesitate vital . Este etapa despre care Mircea Mali a se confesa la un moment dat: Am servit o diploma ie care încerca s rezolve ceea ce se nume te o problem imposibil : dep irea st rii de ocupa ie, retragerea trupelor sovietice, apoi Declara ia din 1964 de ie ire din strânsoarea c ii de for a Moscovei. Acesta este contextul general în care s-au manifestat calit ile excep ionale de diplomat ale lui Mircea Mali a. În cele ce urmeaz , voi încerca s prezint câteva ipostaze ale prezen ei diplomatului Mircea Mali a la momentele de cotitur radical din politica extern postbelic a României.

Parc îl v d pe tân rul diplomat Mircea Mali a la debutul s u, i ce debut!, când a fost numit consilier în prima Misiune Permanent

a României pe lâng ONU (1956-1961), etap pe care, personal, o apreciaz astfel: ONU a fost marea mea Academie de tiin e Diplomatice, timp de cinci ani. Experien a dobândit în timp, l-a îndrituit pe Mircea Mali a s spun c nu exist carier în care s po i în a atât de mult ca în diploma ie.

Revenit în ar , cu un asemenea atestat de studii diplomatice, Mircea Mali a a fost numit, la început, directorul Rela iilor Culturale din Ministerul Afacerilor Externe (1961-1962), iar apoi în conducerea MAE, ca adjunct de ministru pe problemele ONU i ale celorlalte organiza ii interna ionale. De pe aceast pozi ie, Domnia Sa începe serveasc ceea ce, personal, numea diploma ia situa iilor asimetrice i a supravie uirii prin diploma ie, dovedind, prin activitatea sa, voca ia României pentru diploma ia multilateral . Mircea Mali a a intrat în istorie drept diplomatul român care a comis la ONU primul act de nesupunere a României fa de dictatul blocului sovietic. Era în plin criz cubanez (1962), când, pe baza instruc iunilor de la Bucure ti, Mircea Mali a nu a fost solidar în minciuna inexisten ei rachetelor nucleare sovietice în Cuba. Nu a mers cu turma nici atunci când s-a supus la vot o rezolu ie privind denuclearizarea Americii Latine (1963). Pre edintelui de edin nu i-a venit s cread când Mircea Mali a a zis yes, cerând înc o dat votul României. Participan ii au fost uimi i s aud un y e e e s r spicat i prelung. Având asemenea exemple, nu se poate s nu fii de acord cu cei care vorbesc de verticalitatea tipic a diplomatului Mircea Mali a, de pozi ia sa contradictorie blocului sovietic, prin care a înt rit cuvântul, pozi ionarea i profilul aparte al României în cadrul ONU.

În 1962, Mircea Mali a era împuternicit de Gheorghe GheorghiuDej s transmit pre edintelui SUA, Lyndon Johnson, prin secretarul de stat Averell Harriman, rug mintea României de a sprijini dezvoltarea rela iilor româno-americane. Dup cum î i aminte te Mircea Mali a, conduc torul român sublinia urm toarele: Cred c ei ar putea fi interesa i s vad c avem o politic extern independent i c gândim cu capul nostru. Demersul s-a soldat cu convenirea vizitei la Washington a unei delega ii economice române, la nivel de ministru.

Pe adjunctul ministrului de Externe român, Mircea Mali a, îl g sim implicat i în eforturile României de a se pune cap t r zboiului americano-vietnamez. În calitate de ef al delega iei române la cea de-a 22-a sesiune a Adun rii Generale a ONU, Mircea Mali a era purt torul unei scrisori a guvernului român pentru secretarul general al Organiza iei, scrisoare înso it de Programul politic al Frontului Na ional de Eliberare din Vietnam. Prin aceast ini iativ diplomatic , ara noastr determina renun area la pozi ia obstruc ionist (în special a SUA) de a nu se discuta problema vietnamez la ONU.

Din evantaiul larg al misiunilor diplomatice prin care s-a remarcat academicianul Mircea Mali a, s le re inem i pe cele ce urmeaz . Pe când era consilier la Consiliul de Stat, Mircea Mali a a primit una dintre cele mai dificile misiuni. rile arabe erau sup rate pe România pentru c nu rupsese rela iile diplomatice cu Israelul, a a cum f cuser statele blocului sovietic. O conferin islamic urma s decid instituirea embargoului petrolului împotriva rii noastre. Nicolae Ceau escu l-a ales pe Mircea Mali a pentru a împiedica o asemenea sur . Sarcina era clar : nu î i dau nicio indica ie. Te descurci. Faci ce vrei. Le spui ce vrei. Mie s -mi aduci vestea c rezolu ia nu a fost adoptat . i el a venit cu o asemenea veste.

Mircea Mali a a fost primul român membru al Clubului de la Roma, devenind una dintre cele 100 de personalit i ale lumii care se interesau de problemele globale ale omenirii i întocmeau analize de futurologie. O asemenea analiz , Europa anului 2000, a trecut i prin mâinile mele (1976). Directorul unei edituri din Amsterdam m-a rugat s înaintez acel volum unuia dintre coautorii lui, adic lui Mircea Mali a. Nu pot s nu amintesc faptul c de numele lui Mircea Mali a i al lui Valentin Lipatti se leag i înfiin area la Bucure ti a Centrului European de Înv mânt Superior de pe lâng UNESCO, centru râvnit de multe ri europene, inclusiv de Uniunea Sovietic . Mai spre zilele noastre, academicianul Mircea Mali a devine pre edinte fondator al Funda iei Universitatea M rii Negre, componenta de profil a Organiza iei Cooper rii Economice la Marea Neagr , ap rut în anul 1992.

Trebuie amintit, totodat , c , în calitate de membru al conducerii MAE, Mircea Mali a a f cut parte de la bun început din echipa lui Corneliu M nescu, în care nu se mai reg seau cadrele vechi ale anilor '50. Colaborarea celor doi a generat i o cale inedit de formare a unei noi genera ii de diploma i: Cursurile Postuniversitare de Rela ii Interna ionale, în conformitate cu tradi iile colii române ti. La acea vreme, Mircea Mali a a devenit cunoscut i ca un redutabil teoretician al rela iilor interna ionale i al diploma iei române. Lucr ri precum Pagini din trecutul diploma iei române, Diploma ie. coli i institu ii, Teoria i practica negocierilor, sau prefa a la cele dou volume ale lucr rii Reprezentan e diplomatice ale României, au fost veritabile manuale pentru tinerii diploma i. Din paginile c ilor respective se degajau modele ale autorului cu privire la conflicte, negocieri, decizii i acorduri. Mai trebuie ad ugat c , la cea de a 80-a aniversare a zilei sale de na tere (2007), Mircea Mali a a publicat o triad pe tema rela iilor interna ionale: Jocuri pe scena lumii, Tablouri de r zboi i pace, Între r zboi i pace.

Pentru cumul de carate în cele mai diverse domenii de activitate, i nu în ultimul rând în diploma ie, în anul 1991 Mircea Mali a a fost ales membru titular al Academiei Române, intrând astfel în rândul nemuritorilor neamului. Academicianul Mircea Mali a este o personalitate renascentist a vremurilor noastre, dup cum se remarc în Laudatio cu prilejul acord rii titlului de Doctor Honoris Causa de tre Academia de tiin e Economice din Bucure ti (aprilie 2012). În aceea i lun , Mircea Mali a prime te titlul de Doctor Honoris Causa i la Universitatea Politehnic din Bucure ti, pentru str lucita activitate tiin ific , filosofic i diplomatic .

Elementele definitorii ale personalit ii lui Mircea Mali a sunt extrase de academicianul Dan Berindei din volumul Cumin enia mântului. Astfel, cumin enie este considerat un termen fundamental, care se traduce prin: cu mintea, cu m sur , echilibru, f excese, cale de mijloc aleas cu cump tare. Despre carte, academicianul Dan Berindei mai subliniaz c ea, cartea, apar ine unui tezaur, care trebuie prezervat, deoarece ne aminte te cine suntem, cum am str tut miraculos valurile istoriei, care ne sunt profilul i tr turile min ii i, mai ales, ne încurajeaz în mersul nostru înainte.

Tudor NEDELCEA

Emanuil Gojdu - un filantrop ]i patriot autentic

2020 a fost declarat de c tre Patriarhia Român anul comemorativ al filantropilor ortodoc i români de pe tot cuprinsul înaltului for bisericesc ortodox român. A fost/este o ini iativ l udabil de dreapta cinstire a filontropilor români din toate timpurile (mai pu in din timpurile noastre) care, în spiritul cre tinismului, au f cut pentru semenii lor fapte bune îndr gite de Domnul.

Între ace tia, Emanuil Gojdu este un nume ce trebuie rostit cu pio enie pentru întreaga sa activitate i mai ales pentru mecenatul u, a a cum a fost evocat în ziarul „Lumina” de preot academician Mircea P curaru i al i condeieri. El face parte din marea familie a aromânilor, despre care Petre ea spunea c ei nu-s români, ci superromâni, aromâna sau macedoromâna fiind un dialect al limbii române. Familia Gojdu î i are sorgintea în vestitul ora sud-dun rean Moscopole, care a emigrat spre sfâr itul secolului al 18-lea spre Polonia, o ramur a neamului Gojdu stabilindu-se în p ile bihorene.

Emanuil Gojdu s-a n scut la Oradea, la 9/21 februarie 1802, din rin i: Ana, n scut Poinar i negustorul Atanasie Popovici Gojdu, al turi de al i cinci fra i. În Oradea i-a petrecut copil ria, a urmat cursurile colii primare ortodoxe române ti, gimnaziul i primul an al Academiei de Drept din Oradea (1820-1821), continuat la Bratislava, pe care o absolv în 1824, la 22 de ani. Tân r avocat, se angajeaz la biroul avocatului sârb din Pesta, Mihai Vitcovici. Este perioada când îl cunoa te pe studentul în drept Anastasie aguna (viitorul celebru mitropolit Andrei aguna) în casa unchiului acestuia, Anastasie Grabovschi, unde se întâlneau scriitori români din ora ul dun rean. Tâ rul Gojdu debuteaz în 1829 în revista de la Buda, „Biblioteca româneasc , editat de Zaharia Carcalechi, cu o Cuvântare de rug ciune a na iei române ti” („nu este mai mare mângâiere ( i) mai adev rat îndestulare decât sim irea fericirii i a m ririi neamului”). Îl sprijin financiar pe înv torul tefan P. Neagoe s tip reasc Calendarul românesc în 1830, gândindu-se deja la „o funda ie pentru ve nica tip rire a calendarului”.

Terminându- i stagiatura, Emanuil Gojdu î i deschide propriul u cabinet de avocatur , fiind i un „notar cambial”, devenind curând nu numai unul dintre cei mai str luci i avoca i ai vremii, ci i unul înst rit prin for e proprii (a cump rat case în centrul Budapestei, mo ii, terenuri intravilane, avea ac iuni i c i de valoare). În 1932, se c tore te cu Anastasia Pometa, au doar o fiic care n-a tr it decât un an. (N-a avut copii nici de la cea de-a doua so ie, aromânca Melania Dumcea). Este un temei ca întreaga sa dragoste s se îndrepte spre studen ii români, oaspe i ai meselor festive ai familiei Gojdu, pentru care a i înfiin at o funda ie. Pr. acad. Mircea P curariu avanseaz ideea c moartea p rin ilor s i, dar mai ales a mamei, când el avea doar 14 ani, l-a afectat, pentru mam nutrind un sentiment mai profund ceea ce se reflect i în testamentul s u în care stipula dispozi ii numai cu privire la descenden ii materni („mama sa a avut un rol hot râtor în formarea caracterului religios-moral al celui care avea s devin unul dintre cei mai mari binef tori ai neamului i ai Bisericii sale”).

Cu o carier profesional str lucit , Emanuil Gojdu intr i în politic , în administra ia Imperiului habsburgic de fapt, fiind prefect al jud. Cara , membru de drept în Casa Magna ilor (Senat) din Pesta, remarcându-se prin discursuri parlamentare cu ecou în rândul cona ionalilor. Spre a stabili tactica i strategia de lupt a românilor pentru ob inerea de drepturi elementare, el se informeaz de la intelectualii români din Transilvania, precum Andrei aguna sau G. Bari iu. Andrei aguna îl sf tuie te s convoace un „congres na ional, care s for-

muleze modul i chipul egalei îndrept iri a na iei i limbii române” i de a cere autorit ilor habsburgice „egalitatea, libertatea i fr ietatea individual , civil , na ional i confesional ” .

Bazat pe aceste dolean e, Emanuil Gojdu ine un memorabil discurs, la 19 iunie 1861, în Casa Magna ilor, prin care demonstreaz c românii nu pot accepta unirea Tansilvaniei cu Ungaria, pentru c ace tia „doresc via a na ional , conservat de o mie de ani printratâtea nenorociri, pe care voiesc a i-o p stra, cultiva i l i i-n viitor, iar pe fiii s i, aplicându-i în toate ramurile guvern rii, voi te a-i preg ti pentru un viitor mare”. Discursul a deranjat cercurile politice maghiare, astfel încât el demisioneaz ca prefect de Cara i senator, fiind ulterior ales în Adunarea Deputa ilor (Dieta) din Pesta (1865-1868). În 1869 se retrage din politic , fiind numit „septemvir”, adic consilier la Curtea de Casa ie, func ie îndeplinit pân la moartea sa (22 ianuarie/3februarie 1870).

Emanuil Gojdu a intrat în istoria neamului s u prin celebrul s u Testament din 4 noiembrie 1869, publicat în „Telegraful român” (nr. 9 i urm. din 1870 i în „Analele Funda iei Gojdu, tomul 1, 1870- 1883 (Budapesta, 1886, p. 1-9). Recent, a fost republicat în vol. Testamente (1599-1917). Antologie i cuvânt introductiv de Georgeta Filitti (Bucure ti, Edit. Notarom, 2007, p. 257-266). În esen , întreaga sa avere, r mas dup solvirea datoriilor sale, a d rilor i a cheltuielilor de înmormântare, „o las în întregul ei acelei p i a na iunei române din Ungaria i Transilvania care se ine de legea r ritean ortodox ”, administrat de o „funda iune permanent , care va purta numele «Funda iunea lui Gozsdu»”.

Pentru administrarea averii acestei Funda ii, Gojdu stipuleaz 18 dispozi ii, din care spicuim: „d) pentru administrarea funda iunei mele, din na iunea oriental ortodox român împuternicesc urm toarea representat : aa) pe mitropolitul s u arhiepiscopul oriental ortodox român; bb ) pe to i episcopii orientali orodoxi români din Ungaria i Transilvania; cc) tot atâ i, i afar de ace tia înc trei b rba i laici autoritativi, cunoscu i pentru onorabilitatea lor, i pentru trezvia [spiritul viu] lor, împreunat cu sentimente de devota i români orientali ortodoxi...”.

Pragmatismul, patriotismul i profesionismul juridic al lui Emanuil Gojdu reiese, cu claritate, din limpezimea articolelor testamentare. Astfel, timp de 50 de ani, 2/3 din veniturile funda iei s se capituleze, iar restul de 1/3 s se acorde burse „acelor tineri români de religiune ritean ortodox , distin i prin purtare bun i prin talent, ai ror p rin i nu sunt în stare, cu averea lor proprie, s duc la deplinire cre terea i cultivarea copiiilor lor”. Dup expirarea acelor cinci decenii, se vor capitaliza 3/5 din veniturile anuale, iar un procent de 2/5 s se împart ca burse studen ilor, dar i altor tineri „care voiesc a se califica pentru cariera artistic , preo easc i înv toreasc ”. Urma s fie remunera i i „preo i i înv tori s raci, cu însu iri eminente, familie numeroas i îmb trâni i”. Dup 150 de ani, înceta capitalizarea i urma formarea unui fond de rezerv din 1/ 10 din veniturile anuale, restul fiind destinat „pentru orice alte scopuri religionare ale românilor de religiune ortodox r ritean ” , totul pentru „prosperitatea i înflorirea patriei, a Bisericii r ritene ortodoxe i a na iei române”.

Reprezentan a men ionat în Testament pentru administrarea Funda iei sale era format din mitropolitul ortodox al Ardealului (pre edinte, din episcopii s i sufragani (din Arad i Caransebe ) i ca membrii mireni (ca i în Statutul lui Andrei aguna) 1/3 clerici i 2/ 3 mireni, statut r mas în vigoare în B.O.R. pân în 2007. Membrii Reprezentan ei reuni i în dou sesiuni anuale, activau „f vreo remunerare material , sim indu-se remunera i prin con tiin a c au ajutat i ei la prelucrarea materiei date de mine spre înflorirea iubitei na iuni”.

Din statistica pr. acad. Mircea P curariu, Funda ia Gojdu a avut peste 3000 de bursieri, unii deveni i reputa i savan i în varii domenii de activitate, în tiin e: Victor Babe , Traian Vuia, Iuliu Prodan, istorie: I. Lupa , Silviu Dragomir, Ilie Minea, Vasile Stoica, Aurel C. Popovici, C. Daicoviciu, Andrei O etea, I. Scurtu, etnografie: Romulus Vuia, literatur : O. Goga, Valeriu Brani te, Aron Cotru , pedagogie: tefan Velovan, Liviu Blaga (fratele filosofului), muzic : Zeno Vancea, teologie: Miron Cristea, D. St niloae etc.

To i au studiat în universit i din Austro-Ungaria i Germania, în alte ri putând studia doar cu aprobarea guvernului. „Mul i dintre ei au avut un rol hot râtor în preg tirea marelui act al Unirii Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918” (Mircea P curariu). Funda ia i-a îndeplinit misiunea timp de o jum tate de veac, pân în anul colar 1919/1920, când s-a destr mat Imperiul austroungar, iar casele din Budapesta, i ac iunile în b nci r mânând în Ungaria. Reprezentan a Funda iei i-a continuat activitatea la Sibiu, condus de mitropolitul Nicolae B lan (1920-1955), care a întreprins numeroase ac iuni pentru respectarea testamentar . A fost evaluat averea lui Gojdu: în 1923, erau patru cl diri în str. Kiroly, trei cl diri în str. Dob i o cl dire în str. Hollo.

În 1927, la Bucure ti s-a semnat un acord între România i Ungaria pentru reglementarea Testamentului Gojdu, dar partea maghiar a tergiversat rezolvarea, blocând, chiar conturile funda iei. Un nou acord între cele dou ri se semneaz în 1930, la Paris, prin care guvernul maghiar se angajeaz s înceap negocieri cu partea român . Abia la 27 octombrie 1937, dup lungi negocieri, partea maghiar se angaja s pun , în termen de 30 de zile, la dispozi ia Funda iei Gojdu, întregul patrimoniu din Ungaria, acord ratificat prin Decretul regal din mai 1938 (publicat în „Monitorul Oficial” din 13 mai 1938), ratificat i de Parlamentul maghiar în 1940. A fost, astfel, recunoscut oficial, de c tre statul maghiar dreptul de proprietate al averii Funda iei Gojdu din Budapesta.

A urmat Diktatul de la Viena din 30 august 1940, al Doilea R zboi Mondial, bol evirea Ungariei i na ionalizarea prin Decretul-lege nr. 4/1952.

Dup evenimentele din 1989, s-au reluat discu iile dintre cele dou ri. La 30 septembrie 1996, s-a reînfiin at la Sibiu Funda ia Gojdu (Sentin a civil nr. 608/9 octombrie 1996, Tribunalul Sibiu), sub conducerea acad. Ioan-Aurel Pop (actualul pre edinte al Academiei Române); din 6 decembrie 2015, pre edintele Funda iei a devenit IPS Lauren iu Streza, Arhiepiscopul Sibiului i Mitropolitul Ardealului, iar membrii de drept sunt to i episcopii români ortodoc i din Transilvania, Banat i Ungaria (Sentin a civil 608/1996).

Dar, Satana nu doarme, ci activeaz , de data aceasta sub haina politicului. La 25 octombrie 2005, se semneaz Acordul guvernelor Republicii Ungaria i României asupra înfiin rii Funda iei Publice Ungaro-Române Gojdu, competen a i func ionarea ei revenind Ungariei. Acordul a fost semnat de ministrul român de Externe, Mihai zvan Ungureanu, i de secretarul de stat maghiar Andras Barsonyi, Pre edinte al României: Traian B sescu.

Cum era normal i cum mai procedaser anterior (dar atunci fiind sub ocupa ie str in ), înal ii ierarhi ortodoc i ai Ardealului au reac ionat prompt i cu vehemen , solicitând Parlamentului neratificarea Acordului. Aceea i solicitare i din partea Academiei Române, condus atunci de Eugen Simion.

Teologul, scriitorul i omul de mare curaj Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului (ulterior i Mitropolit al Clujului, Maramure ului i S lajului) se adreseaz Parlamentului României, în numele mitropoli ilor ortodoc i Lauren iu al Ardealului, Nicolae al Banatului, arhiepiscopului Andrei al Albei Iulia, episcopilor Timotei al Ardealului, Lucian al Caransebe ului, Ioan al Oradei, Justinian al