4
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
contemplativ e f cut printr-o afirma ie exprimat prin intermediul unei duble nega ii („nu strivesc”, nu ucid”), spre a eviden ia în felul acesta modalitatea de cunoa tere proprie eu-lui poetic: „Contempla ia - spune Nichifor Crainic - e cunoa tere intuitiv , adic o cunoa tere prin dragoste divin .” 9 În prima parte a poeziei, se manifest latura intuitiv a contempla iei, în disjunc ie cu modalitatea de cunoa tere neintuitiv , ra ional (lumina mea/lumina altora). Latura afectiv a contempla iei este detectabil în partea a doua a poeziei: dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu mic oreaz , ci tremur toare re te i mai tare taina nop ii, a îmbog esc i eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister i tot ce-i ne-n eles se schimb -n ne-n elesuri i mai mari sub ochii mei ci eu iubesc i flori i ochi i buze i morminte. spunem c în aceast parte ne putem l muri în privin a celor dou categorii de taine: a lumii tain i taina nop ii. „Taina - spune rintele St niloae - nu e una cu întunericul, ca în gândirea i filosofia occidental , ci e una cu lumina.” 10 În sprijinul afirma iei sale, P rintele Profesor citeaz un fragment din Imnele dragostei dumnezeie ti ale Sf. Simeon Noul Teolog: „De aceea, limba mea nu are cuvinte i mintea mea prive te cele s vâr ite, dar nu le explic .” (în Studii de teologie dogmatic ortodox , 1991, p. 331)11 Recunoa tem în vorbele SF. Simeon Noul Teolog ceea ce Blaga exprim poetic în partea a doua a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”: sporirea, îmbog irea cu „largi fiori de sfânt mister” a tainelor lumii - natura creatural . E vorba aici de contemplarea frumosului indicibil, care, în ultimele dou versuri ale poeziei, va lua forma contempla iei active12, prin puterea de tr ire prin iubire. Sporind cu lumina sa a lumii tain , prin iubire, - a a cum m rturise te spicat -, eul poetic realizeaz de fapt un act de cunoa tere a Luminii dumnezeie ti r sfrânte în frumuse ea lumii creaturale. Iar natura acestei lumini - infuzate - este deiform : „Lumina aceasta care este de la Dumnezeu este Lumina iubirii i a cunoa terii.” 13 (s.n.). NOTE: 1. Tudor Vianu, Versifica ia modern , EPL, p. 241. 2. Pr. Prof. Dr. D. St niloae, Spiritualitatea ortodox . Ascetic i Mistic , Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1992, p. 280. 3. Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 97. 4. Placide Deseille, Nostalgia ortodoxiei, Editura Anastasia, 1995, p. 188. 5. Kallistos Ware, Împ ia l untric , asocia ia cre tin Christiana, Bucure ti, 1996, p. 47. 6. Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului, Editura Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 187. 7. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 98. 8. Ibidem, p. 98. 9. Nichifor Crainic, op. cit., p. 109. 10. Dumitru St niloae, Iisus Hristos Lumina lumii i Îndumnezeitorul omului, Editura Anastasia, 1993, p. 218. 11. Ibidem, p. 218. 12. Cf. Nichifor Crainic, op. cit., p. 189. 13. Arhim. Sofronie, op. cit., p.112.
Anul XII, nr. 1(125)/2021
Doina DR{GU|
#ntre dou[ \[rmuri între dou rmuri locuiesc i r sturnând cu umbra-n goluri forme împiedic în lumin apoi sporind spre alte în elesuri strâng în bra e necuprinsul pân -l modelez în clip cu un salt sfidându-mi timpul i-o putere a-nchipuirii emanând f ptura mea în seninul spa iilor m -nfior i pe un cer de gânduri lunec des vâr it în cascade de lumin cu o unduire descendent ziduri l murite cresc între mine i nimic aripi - chip de form goal - se ivesc din somn profund i prosper -n atmosfera unui gând în duioas -ntindere spre orizont se desfac în ramuri bra e intuind izvoare-n adâncimi ame itoare pe copite caii poart în deschidere de umbre ropot de lumin golit de plecarea mea pustiul se dezl uie minunez (uimirea speran elor mele) dau la o parte pere ii i zilele curg din punct picur t cerea în culori adunate ce n valnic unduie vremea adun pe o r sucire de or amiaza lumin prelins în vorbe adun se clatin timpul tremur calea... semnul de întrebare este str danie pierdut cresc fiori în profunzimi în el toare totul se întâmpl tuturor deopotriv nimeni nu e prea b trân nimeni nu a venit prea târziu nimeni nu a venit prea devreme apoi trag draperiile i potolesc lumina devin egal cu ceea ce este nelimitat m îndep rtez apropiindu-m ca într-un val profund m afund nu m sperie nimic retrag apoi încet în forma corpului ce-l locuiesc ca o deta are în i prin i dincolo de mine într-o lin unduire valuri de lumin m înal timpul pare-a fi golit îns nu epuizat iar un punct - deplin tatea unui cerc - devine totul sensul lucrurilor se pricepe doar prin deta are în interior este misterul înv area nu este cunoa tere acumularea dus la extrem se revars -n pierderi sfâr itul cre terii coincide cu începutul descre terii grandiosul i nimicul se ating în orice om exist ceva nemuritor în orice foc exist o scânteie în orice mare exist un strop de ap neschimbat în sine însu i omul în afara lui se schimb dar se pierde în absen merg dincolo de mine pân m pierd merg dincolo de pierdere pân m reg sesc ceasuri sparte-n gânduri de îndoieli ne cuprind f m sur într-un soi de destr mare spre fiorul din r spântii
