Constelatii diamantine, nr. 12 (124) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine

Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XI, Nr. 12 (124) Decembrie 2020

Semneaz : Cezarina Adamescu Nicolae B la a Mihai Caba Demetriu Benedict Cârâc Iulian Chivu Livia Ciuperc Doina Dr gu M. D. Gaftoneanu Daniel Ioni George Ioni Constantin Lupeanu Victor Macarevici Vasile Dan Marchi Nicolae Mare Daniel Marian Galina Martea Marin Mihalache Irina Lucia Mihalca Octavian Mihalcea Constantin Miu Janet Nic Valentin Nicoli ov Drago Niculescu Camelia Opri a Ioan P unescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Cristina Sava Florentin Smarandache Philip Tudora Al. Florin ene

Paul Gustav Fischer - O sear la Teatrul regal

Constela\ii diamantine

2

Constela\ii diamantine

Sumar Galina Martea, Cultura na ional în limitele obscurantismului ..........................................pp.3,4 Nicolae Mare , Tudor Vianu i Blaga (III) .........................................................................pp.5-11 Constantin Miu, Raportul arhaic modern în proza lui V. Voiculescu ............................pp.12,13 Mihai Caba, Dosoftei, înaintemerg torul .pp.14-16 Doina Dr gu , Poeme ......................................p.16 Galina Martea, Ziua na ional a României - la a 30-a aniversare .............................................p.17 Al. Florin ene, Fenomenul globaliz rii i pericolul dispari iei neamurilor ..................p.18 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - David Hume (XIX) ..................pp.19-21 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (VI) - Gheorghe Racoveanu ...................pp.22-24 Janet Nic , Râsul bate plânsul! ...................p.24 Ion Popescu-Br diceni, Zbor pân la cuib (Doina Dr gu i g sirea drumului propriu) eseostudiu .................................................pp.25,26 Florentin Smarandache, Poeme ...................p.26 Livia Ciuperc , A terge cu buretele ............p.27 M.D. Gaftoneanu, Cercet ri în arhive ..pp.28,29 Iulian Chivu, Despre insuficien ele absurdului ......................................................................pp.30,31 Ion Popescu-Br diceni, O trilogie poetic monumental : Comedia valah de Nicolae Grigore M anu ...................................pp.32-34 Ionel Popa, Dincolo de hagiografie ......pp.35-37 Octavian Mihalcea, Ritualul c ut rii ..........p.38 Cezarina Adamescu, Poeme de sub frun ile cerii ............................................................p.39-41 Daniel Ioni , Istorii literare din unghiuri complementare .........................................pp.42,43 Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.43 George Petrovai, Ciociara, romanul lui Alberto Moravia, despre suferin ele italienilor în al doilea r zboi mondial .............................pp.44,45 Cristina Sava, Cu îngerii la drum .........pp.46,47 Valentin Nicoli ov, Fo net pe alei .................p.48 Constantin Lupeanu, Poezia ca o poian de cuvinte ...............................................................p.49 Ioan P unescu, Un om al cotidianului .........p.49 Daniel Marian, Iubiri, dez-iubiri, re-iubiri .p.50 George Ioni , Poeme ......................................p.51 Camelia Opri a, Poeme ..................................p.52 Vasile Dan Marchi , Seism ............................p.53 Nicolae B la a, Despre via i r ul întruchipat în unii semeni ......................pp.54-56 Marin Mihalache, Despre frumosul poetic ......................................................................pp.57,58 Demetriu Benedict Cârâc, Victor Macarevici, Constela ii epigramatice ...............................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Paul Gustav Fischer

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

3

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Cultura na\ional[ @n limitele obscurantismului Mo tenit de la str mo ii no tri, cultura na ional are la baz obiceiuri i tradi ii, moduri de comunicare, forme specifice scrisului i vorbirii, valori na ionale etc., respectivele încadrându-se în disciplina sau defini ia culturii. Cultura în esen cuprinde totalitatea valorilor materiale i spirituale necesare omului, necesare unui popor în existen a cotidian . A a fiind, prin termenul cultur în elegem c este vorba de existen a uman prin intermediul c reia se prezint manifest rile i activitatea de zi cu zi a individului, - lucruri pre ioase care trebuiesc men inute i apreciate la justa valoare, dar, în acela i timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modern civilizat . În felul acesta prin procesul de dezvoltare a omului se modific evolutiv i cultura acestuia, concomitent presupunând în sine i nivelul de civiliza ie al propriei societ i. Respectiv, prin nivelul de dezvoltare al propriei societ i individul este satisf cut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi ofer mult siguran în ob inerea unui nivel intelectual tot mai avansat, astfel oferindu-i posibilii reale în realizarea propriilor necesit i spirituale. Referindu-ne la expresia de necesitate, atunci aceasta prin categoria sa filozofic reprezint esen a lucrurilor din via a fiec rui individ. Drept urmare, cultura este o exigen prioritar în existen a i evolu ia uman .

Orice na iune î i are cultura sa i nivelul s u de dezvoltare, - o diversitate enorm de aspecte care prin anumite perioade istorice se completeaz reciproc. Prin aspectul globaliz rii acest lucru e benefic pentru unele popoare care înc se afl la un nivel inferior de dezvoltare, având i o cultur mai inferioar . Astfel, unele popoare cu o cultur mai pu in civilizat ar putea u or apela i la alte forme de culturi, adic la o cultur plin de cuno tin e i de valori prin care masele ar urma s fie în contact mai activ cu via a creatoare în scopul de a- i forma un nivel intelectual multilateral sau un nivel mai ridicat în dezvoltare. În asemenea cazuri este nevoie de dorin a individului, dar i de dorin a societ ii respective care ar urma s fie mai deschis la transform rile evolutive, la schimb rile ce aduc numai profit material i spiritual vie ii umane. Lucruri i ac iuni frumoase, îns , cu mare regret, nu fiecare fiin uman , nu fiecare popor r mas în subdezvoltare în elege toate aceste lucruri. Este nevoie de timp, de voin , de recunoa tere de sine i de mediu, în mod aparte, este nevoie de o schimbare radical a mentalit ii. Este nevoie de multe alte lucruri pe care omul înc nu reu te s le sesizeze în de ajuns, cu atât mai mult aceste aspecte nu sunt în elese nici de oamenii ce stau în capul puterii i administreaz ara sau societatea respectiv . Componente dureroase i triste care se r sfrâng asupra unor societ i, componente specifice societ ii basarabene de ast zi, - o societate inhibat de trecuturi, cu o stare de înapoiere i lips de cultur . Nec tând la faptul c la ziua de azi îi sunt deschise drumurile c tre o lume civilizat , oricum societatea moldav tinde de a conserva dezvoltarea spiritual a poporului, tinde de a men ine o subdezvoltare doar pentru a ine în întuneric o lume întreag care se caracterizeaz printr-un comportament umil. Totul se întâmpl din cauza c mentalitatea clasei dominante este destul de dep it , aceasta fiind adept înc a unui trecut

primitiv. În modul respectiv, o întreag colectivitate de oameni îndur i r mâne în subdezvoltare economic , social , cultural , etc., neavând la baz acel stimulent de care are nevoie.

Dac prin expresia cultur se define te în elesul de a respecta, de a onora, de a instrui i educa etc. - totul reducându-se la con inutul valorilor i al normelor comportamentale decente ale omului; atunci prin expresia incultur definim componente precum lipsa de cultur elementar , ignoran , dec dere, ne tiin - totul reducându-se la tendin a omului, comunit ii de a se izola i îndep rta tot mai mult de tot ceea ce este civilizat. Evident, fiecare societate î i are cultura sa format de-a lungul timpului, respectiv i normele de comportament uman sunt interpretate sub influen a culturii respective, astfel totul fiind ghidat sub influen a mediului corespunz tor. Este o corela ie dintre fenomene i fiin e care depind între ele condi ionat, f a realiza vreo abatere oarecare, ca s nu generaliz m. Sub aceast formul are loc procesul de contaminare a omului cu factori negativi sau pozitivi, astfel formându-i existen a real în cadrul unei colectivit i vulnerabile sau decente. Cu mare regret, îns , ca exemplu, omul din societatea moldav cade u or sub influen a factorilor negativi care le îngreuneaz atât dezvoltarea, cât i existen a. Drept vorbind, societatea exist prin termenul de subdezvoltare i subcultur , identificându-se uniform prin limitele obscurantismului, fenomen ce scoate în eviden o stare de înapoiere cultural sau, mai bine zis, o atitudine retrograd fa de r spândirea culturii i a progresului în mase. Ne întreb m: de ce i cum poate avea loc un asemenea proces vital întro societate din epoca contemporan , cu atât mai mult c epoca contemporan se define te prin modific ri esen iale în politicile culturale, economice, sociale etc.? Tendin a spre o cultur cât mai avansat este spa iul prin care fiin a uman încearc s se realizeze evolutiv pentru a crea bun stare, dezvoltare, erudi ie. Iar prosperitatea unui popor sau a unei societ i nu poate fi conceput f fundamentul unei culturi sigure, aceasta fiind bog ia cea mai de pre în existen a uman . Corespunz tor, ne întreb m din nou: care este considerat cea mai de pre bog ie în cadrul societ ii basarabene de ast zi? spuns la aceast întrebare credem ar fi doar una: tr ind printr-un haos apocaliptic de neconceput unde la orice pas persist mizeria moral , mizeria de con tiin , mizeria în administrarea statal (o realitate cunoscut i la nivel interna ional), poporul basarabean pur i simplu exist , pur i simplu supravie uie te prin destin pentru a înfrunta timpul, iar aspectul culturii este l sat la voia întâmpl rii. În contextul dat, putem atribui cuvintele spune de Emil Cioran: „... Nu cunosc în Europa un alt ran mai am rât, mai p mântiu, mai cople it. Îmi închipui c acest ran n-a avut o sete puternic de via de i sau înscris pe fa toate umilin ele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrângerile. Oricâte rezerve de via ar dovedi el, impresia nu este totu i a unei prospe imi biologice. O existen subteran este fiin a lui i mersul lui lent i gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Suntem un neam care am ie it din v uni, din mun i i

4

Constela\ii diamantine

din v i. Am privit cerul din umbr i-am stat drep i în întuneric...”

(Schimbarea la fa a României). În esen , totul se reduce la termenul cultur , o asociere perfect pentru poporul român basarabean, cu un destin istoric ratat. Un popor care înc nu a izbutit s se afirme prin no iunea identit ii autentice, dar a izbutit s se afirme pe deplin prin no iunea suferin ei care, în timp, le-a creat i existen a plin de incultur . În acest caz nu ar trebui s critic m realitatea existent a poporului, dar ar trebui s analiz m cu luciditate care au fost motivele ce au contribuit la crearea unei asemenea st ri de subdezvoltare, totodat , ar urma ca la momentul dat s oferim solu ii în a salva poporul român basarabean care continu s fie înglodat pân -n gât în teascul nedrept ilor sociale, nedrept ilor istorice, construite inten ionat de clase dominante din trecut i prezent, totul fiind o consecin nefast a trecutului istoric (prezen a unor imperii cu o cultur str in neamului românesc). În contextul dat, Valentin Tomule (scriitor, istoric, istoric literar) scrie: „ arismul a promovat în Basarabia o politic de rusificare i dezna ionalizare prin impunerea valorilor na ionale i spirituale ruse, str ine, în detrimentul celor autohtone…”, continuând cu: „Cea mai grav consecin a actului de la 1812 a constituit-o îns înstr inarea, pentru o perioad îndelungat , a românilor basarabeni de neamul românesc, cu toate consecin ele dezastruoase, cea mai dureroas fiind conservarea unei st ri de subdezvoltare a popula iei majoritare ca urmare a lipsei des vâr ite a instruirii în limba matern ” (Monografia „ inutul Hotin în surse statistice ruse ti din prima jum tate a secolului al XIX-lea”). De-a lungul timpului s-au comis erori grave fa de poporul român din Basarabia, erorile fiind i ast zi prezente în cadrul societ ii. La ziua de azi societatea basarabean este inhibat de minciun , la itate, corupie, criminalitate, s cie etc., - totul fiind creat din incultura oamenilor ce stau în capul puterii. Clasa dominant a societ ii, neavând nivelul corespunz tor de cultur , î i manifest comportamentul imoral prin cele mai inferioare forme. De aici se strecoar i con inutul unei culturi insuficiente care, la rândul ei, amenin sau, mai bine zis, stopeaz procesul de dezvoltare cultural ( i nu numai) în cadrul întregii societ i. Din aceasta este clar c i prosperitatea poporului este pus în mare pericol din cauza omului-putere, iar cultura, ca form spiritual în existen , î i are urm rile sale nefericite. Poporul nu poate fi învinuit de nimic, dar nici societatea, îns vinov ia urmeaz a fi atribuit doar clasei dominante care dicteaz regulile de joc ale existen ei.

Toate erorile vin de sus, de la cei mai înal i demnitari din stat, poporul fiind acel care ascult i exist în t cere (aproape majoritatea popula iei, cu prec dere cea din zonele rurale); cu toate c poporul este acel care dore te s men in tradi iile i obiceiurile culturale române ti, deoarece cultura român este destul de bogat în spiritul de con tiin na ional . Un lucru este cert c poporul român basarabean con tientizeaz (o bun parte din popula ie) consecin ele dezastruoase ale trecutului i prezentului, dar nu poate face nimic, deoarece incultura omului-putere este cea mai periculoas arm în a distruge un popor, în a face s nu mai existe nici într-un fel evolu ia cultural , social , economic . Astfel, identitatea cultural a societ ii basarabene este ignorat în cel mai real mod, iar actuala clas dominant în asemenea împrejur ri î i fundamenteaz i mai mult puterea în a manipula i subjuga poporul cât mai mult. Prin urmare, cultura societ ii moldave, prin manifest rile ei actuale, reprezint stagnare, degradare, involu ie. Cauza insucceselor se datoreaz cel mai mult lipsei de respect pentru propriul popor, clasa dominant distrugând i neglijând în mod barbar cel mai sacru lucru - cultura na ional român , fenomen care ar urma s însumeze în sine dezvoltarea uman , economic , modul decent de convie uire social , libertatea individului în ac iuni, cultura profesional , transparen a i autonomia decizional , puterea limitat a guvernatorului fa de individ etc. O gam

Anul XI, nr. 12(124)/2020

întreag de ac iuni sociale ce trebuiesc reglate cu o anumit aten ie, cu atât mai mult dezacordurile enorme între p turile sociale - totul fiind transpus prin cultura basarabean de ast zi. Anii de independen , 1990 - prezent, dar i anii din trecutul sovietic, i-au spus cuvântul decisiv în existen , iar omul s-a format în aceast perioad de timp cu o multitudine de complexe, depinzând în mare m sur de transform rile economice i politice cu caracter negativ. Popula ia urban s-a adaptat mai flexibil la schimb ri, îns popula ia din sectorul rural este cu mult mai închis la modific ri, aceasta continuând s aprecieze înc vremurile din trecut i anume: perioada socialismului sovietic care î i asigura minimul de existen . Consecin ele trecutului vorbesc i ast zi, iar omogenitatea culturii basarabene exist printrun interval de timp care nu este absolut deloc benefic omului în dezvoltare. Valorile culturale sunt abandonate a a cum este abandonat i interesul statului fa de problemele concet enilor. Din aceasta rezult i modul de via actual ce este afectat de schimb ri radicale, de schimb ri demografice ce au condus la exodul în mas al popula iei în afara rii, o situa ie f precedent. Transform rile ce au loc în societatea moldav , mai mult cu efecte negative, in de comportamentul inadecvat al clasei dominante, care a transformat existen a i cultura na ional într-o stare de mare confuzie; iar via a omului într-o asemenea societate a devenit o greutate nespus de ap toare, îngustându-i i mai mult viziunea i spiritul. Astfel i identitatea na ional a societ ii moldave se subestimeaz ca factor negativ în existen .

Ce-i de f cut, ce putem face atunci când ne este ignorat sau strangulat cel mai sacru i cel mai de pre lucru - cultura? S devenim mai t cu i sau s ridic m cât mai sus capul pentru a vedea mai bine lumina zilei - lumina divin d ruit integral omenirii? Credem, cu capul cât mai sus spre lumin este cel mai bine i nicidecum cu capul în jos spre obscuritate! Trebuie s avem curaj în lupta cu nedrept ile sociale, trebuie s avem mai mult demnitate în con tiin a na ional , numai în a a mod vom identifica mai bine politicile promovate de guvernan i în administrarea rii. De promovat cursul pentru o dezvoltare personal i social , pentru orientarea con tient spre un anumit scop i anume: în a crea o societate deschis pentru lucruri nobile i evolutive. Iar elementele comune precum comportamentul social adecvat, limba român de vorbire, religia i alte virtu i ce in de obiceiurile neamului românesc trebuiesc ob inute i valorificate odat cu schimb rile de con tiin i mentalitate, prin revenire i cunoa tere mai bun a lumii civilizate. Epoca contemporan este predispus c tre schimb ri radicale în via a omului, c tre schimb ri evolutive ce-i motiveaz dezvoltarea prin cultur . Deci, s fie o schimbare radical i în via a poporului român basarabean, unde cultura -i motiveze pozitiv existen a, dezvoltarea, cât i mentalitatea.

P. G. Fischer - So ia pictorului citind

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

5

Nicolae MARE}

Tudor Vianu ]i Blaga III

Prezentam în numerele precedente ale Constela iilor unele aspecte legate de traducerea de c tre poetul i filosoful român Lucian Blaga, a capodoperei literaturii universale Faust de Goethe. Aceasta s-a petrecut, dup cum men ionam, în anii 1952-1954, în plin perioad proletcultist , când Mihai Beniuc et compania se aflau la conducerea Uniunii Scriitorilor i a Fondului Literar, cu alte cuvinte a finan elor breslei. Dup realizarea traducerii (1953), s-a dorit un alt traduc tor. N-au fost suficiente referatele pozitive întocmite de Alexandru Philippide i Aurel Maniu, ceea ce a determinat redac ia s îi solicite i marelui germanolog, esteticianului Tudor Vianu, care tocmai finaliza o alt oper a lui Goethe - Poezie i adev r. Realizând are în mâini soarta lucr rii, marele dasc l n-a precupe it nici un efort i a întocmit cu o acribie nem easc un referat/ raport, care va r mâne în istoria traductologiei române ti. Înmul indu-se num rul gurilor rele care se pronun au împotriva traducerii blagiene, redactorii renumitei edituri au solicitat i un ultim referat din partea scriitorului român de origine german Alfred Margul-Sperber, care a înt rit definitiv hot rârea public rii. Totul a durat mai bine de un an, dar a fost dat peste cap planul lui Beniuc de a nu se publica traducerea realizat de Lucian Blaga.

Era pentru prima dat , în aceast perioad grea a obsedantului deceniu, când scriitorii români de bun credin au dovedit o solidaritate exemplar fa de munca onest , plin de har a colegului lor. Ei poart o munc onest exemplar despre importan a pe care au avut-o referatele întocmite la cererea Editurii de Stat pentru Literatur i Art (ESPLA) unor mari speciali ti în literatura i cultura german : Alexandru Philippide, Adrian Maniu, Tudor Vianu i Alfred Margul Sperber cu privire la realizarea traducerii Faust de Goethe de c tre Lucian Blaga.

Document XVII Prezentarea referatului întocmit de Tudor Vianu la traducerea capodoperei Faust, Partea I-a, efectuat de Ion Iordan, verificat cu o acribie aparte i comparat prin sondaje /vezi anexele la referat/ cu traducerea realizat de Lucian Blaga Referat asupra traducerii lui Faust de Goethe, Partea I, cut de Ion Iordan Înc o traducere a lui Faust, dup acelea ale lui I. Gorun, I. U. Soricu, Laura Dragomirescu, Lucian Blaga! M rturisesc c am deschis manuscrisul cu neîncredere. Ion Iordan mi-era un nume necunoscut. Nu l-am întâlnit în nicio publica ie; nu tiu s fi isc lit vreo oper literar . Dup lectura primelor pagini i, mai ales, dup str baterea ms., întreg, impresia a fost aceea a uimirii. Faust este una din operele cele mai complexe i mai adânci ale literaturii universale. Traducerea ei cere o h rnicie de ani de zile, o în elegere a textului sprijinit pe un studiu îndelung, o mult încercat m iestrie poetic în redarea marei lui variet i de forme, de ritmuri, de tonuri.

Un încep tor nu se poate încumeta s transpun într-o alt limb o astfel de oper . Noul ei traduc tor a avut curajul s-o fac i a izbutit într-un fel care m face cu greutate s cred c este un încep tor.

Cine este Ion Iordan? Nu cumva este un pseudonim sub care se ascunde, cine tie din ce motive, un scriitor mai vârstnic, format în foarte multe lucr ri literare?

Dac aceast presupunere nu se adevere te, atunci ne afl m în fa a unui caz aproape unic în literatur : cazul unui scriitor care se dovede te, de la prima lui oper , st pân pe toate mijloacele lui, posedând o îndemânare artistic , un rafinament formal pu in comun.

Ion Iordan mânuie te versul cu o rar dexteritate, îl face s exprime ce dore te; st pâne te o limb bogat , plin de surprize; tie s redea suavitatea, dar mai cu seam vorbirea realist i pe aceia ...,

plin de subîn elesuri i de ingeniozitate; traducerea lui este de cele mai multe ori limpede, are poezie i haz, se cite te cu un interes care nu ostene te. Cine o fi omul sta? Este adev rat c noul tradutor a înv at din exemplul artei poetice a lui Tudor Arghezi. Îl leag de alt scriitor verde a limbii, preferin a acordat termenului drastic, unele întors turi, adic unele moduri ale construc iei sintactice. Dar influen a arghezian asupra limbii literare a fost foarte întins în ultimele dou , trei decenii i, astfel, nu se poate spune decât c Ion Iordan a tradus în limba i cu mijloacele poetice ale timpului s u.

O traducere trebuie îns judecat în raport cu originalul i apreciat , nu numai dup meritele ei poetice intrinsece, dar i dup fidelitatea ei. Se cuvine s spunem deci c Ion Iordan procedeaz uneori cu destul libertate, redând sensurile poetice, dar folosindu-se de no iuni i imagini deosebite. Iat , de pild , iubirea lui Mesfistofeles adresat corului invizibil al spiritelor, v. 1627 urm.: Dies sind die Kleinen Von den Meinen.

Höre, wie zu Lust und Taten Altklug sie raten!

In die Welt weit, Aus der Einsamkeit, Wo Sinnen und Säfte stocken, Wollen sie dich Locken.

Ion Iordan traduce:

6

Constela\ii diamantine

tia, dintre puii mei, Cânt re ii prichindei, Spun, cu mintea lor b trân : „Bucur -te în rân !”

Vor s pleci în lumea larg , Schivnicia s i-o sparg , Pr fuirii-n veci sihastr , -i deschid o fereastr !

Traduc torul red deci sensul, nu i expresia aidoma. Versul: „Bucur -te în rân ” n-are nici un corespondent în original, i de altfel nici nu este cu totul clar. „Cânt re ii prichindei” dezvolt , de altfel în chip fericit, expresia mai simpl a lui Goethe: „die Kleinen”, etc. Totu i, unghiul divergen ei fa de original nu este totdeauna la fel de deschis. Traduc torul, în general, se ine de text; dar cu o independen în mânuirea limbii noastre, cu o ingeniozitate verbal , care desf teaz pe cititor. Continui s citesc de la punctul în care am întrerupt citatul i g sesc: În original Hör auf, mit deinem Gram zu spielen, Der, wie ein Geier, dir am Leben frisst: Die schlechteste Gesellschaft lässt dich fühlen, Dass du ein Mensch mit Menschen bist.

Doch so ist`s nicht gemeint, Dich unter das Pack zu stossen.

Ich bin keiner von den Grossen; Doch willst du, mit mir vereint, Deine Schritte durchs Leben nehmen, So will ich mich gern bequemen, Dein zu sein, auf der Stelle.

Ich bin dein Geselle, Und mach ichdir`s recht, Bin ichdeinDiener, bindeinKnecht! În traducerea lui Ion Iordan: Sfâr te s te joci cu jalea aia, inima i-o sfâ ie, ca gaia. i-arat chiar i proasta tagm calea: ti între oameni, om în toate celea.

Nu te-oi b ga, fire te, într-o cu , Cu neam de caracud i plevu .

Nu mi-a trecut prin cap a a isprav , Nu-s unul dintre cei cu cin de clav , Dar, dac vrei, tovar buni ne prindem, Prin via oblu ni elu s-o-ntindem. ... sunt gata, omul t u, i fiu mereu, în bine,-n r u.

Comparând cele dou texte, ne convingem c traducerea se ine de original, dar în acela i timp c traduc torul a gândit cu adev rat textul în române te. Constatarea se sprijin pe observarea textului, cu: tagm , isprav , oblu, cin, dar mai cu seam pe observarea locu iunilor, cu a trece prin cap, a se prinde tovar i, a fi gata, etc. Pentru das Pack expresia: neam de caracud i plevu este o bun localizare. Traduc torul accentueaz , poate ceva mai mult decât originalul, caracterul realist al vorbirii lui Mefistofeles, prin demonstrativele populare: aia, alea, dar procedeul se potrive te cu caracterul vorbitorului.

Nu m pot împotrivi pl cerii de-a cita mai departe, atât de adev rat i spiritual vorbesc personajele. Iat momentul în care Faust i Mefisto se pun de acord asupra pactului lor: Mefisto: Vreau s m bag aici la tine slug , S-alerg, la semnul t u, ca o zvârlug

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Iar dincolo de ne-om vedea, în veac, -mi fii mata, supus, la fel...

Faust: De cel t râm de dincolo nu-mi pas , De-mi sf rmi aceast p mântean cas , Faci praf i pulbere din lumea mea, Cealalt s se-nal e cum o vrea. În st p mânt i-au bucurii isvoare, Dureri, alean sub raza stui soare. În clipa-n care m despart de ele, Potopul dup mine! Bune, rele Ce mi-e sortit nu caut a cunoa te, De-i dragoste ori ur ce m pa te; Acolo, pe t râmul neguros, De-o fi, ca pe p mânt, un „sus” i-un „jos”!

Mefisto: Ei bine, de-i a a, poftim fr ie, facem leg mânt; c -s priceput Al dracului, i-ar t în drume ie, Ce ochi de om nicicând n-a mai v zut!

Faust: Ce-mi po i tu da, cu ubred silin , rmane drac, când semenii ...

Ce-i duh de om i-nalta-i n zuin !

Doar ... f so , argintul viu De aur ro u, cu iu eala-i treaz , Ce-mi fuge printre de te, o sfârleaz .

Un joc, la care paguba-i câ tigul, Înspre vecin i-asvârl ochi orii Dai desf ri zeie ti în sl vi i glorii?

Ce, stele c toare, de destram ? v d-nainte de-o culeg, o poam -mi putreze te-n palm , pomii goi, Ce zi de zi se-mbrac -a muguri noi.

Mefisto: Nici cu porunci din astea nu m sperii, Asemenea comori servesc puzderii, Dar vin i vremi, pofte ti în alte d i, gu ti din ale tihnei bun i.

Faust: Pl cere de-oi g si cândva-n tânjeal , -mi fie moartea trândavul huzur!

De-i izbuti, dus de minciuni, momeal , zic c -mi sunt pe plac i n-am cusur, Ori s m -n eli cu vr ji, atunci m curm , i mi-am tr it, din zile, cea din urm !

Ne prindem?

Mefisto: S-a f cut.

Faust: batem palma! i-n vremi tr ite-n clipele de-a valma De-oi spune vreodat c tre clip : „R mâi, r mâi, clipit minunat !”

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

Atunci, în lan uri s m legi în prip , Atunci, sfâr esc cu inima-mp cat , Atunci, îmi cânt clopote prohodul, Atunci, din slujb scapi i leg mânt, Se-opre te ceasul i se taie nodul i mi-am plinit veleatul pe p mânt.

Pasajul este incontestabil viu, prin firescul, dar i prin inventivitatea vorbirii. Dac îl compar m cu originalul, v. 1666 urm., atunci ne putem da seama, în mod concret i exact, în ce fel procedeaz traduc torul. Formulez rezultatul acestei compara ii în urm toarele observa ii:2 1. Compara ia ca o zvârlug din versul 2 n-are corespondent în original.

2. Mata din v. 4 constituie o accentuare familiar-ironic în spiritul, dar nu dup litera originalului.

3. Potopul dup mine din v. 12 adapteaz prin zicerea r spândit de traducerea maximei absolutismului: après moi le déluge, versul original: Dann mag, was will und kann, geschehn.

4. T râmul neguros din v. 15 traduce, dar i precizeaz poetic expresia mai abstract a originalului din v. 1669 jenen Sphären, prin care Goethe în elege lumea de dincolo.

5. V. 1667 al originalului: Von deinesgleichen je gefasst? e un vers mai scurt decât cele precedente (8 silabe în loc de 11 sau 13), care d o anumit c dere debitului, r mas nereprodus în traducere.

6. Ce-mi fuge printre de te din v. 26 con ine varianta popular : de te, întrebuin at de mai multe ori de Arghezi.

7. V. original 1679 con ine expresia ohne Rast pe care traduc torul o red prin compara ia proprie lui: o sfârleaz din v. 26 al pasajului citat.

8. V. original 1681: Ein Spiel, bei dem man nie gewwint e tradus prin Un joc, la care paguba-i câ tigul, deci o formul personal , în care al turarea termenilor contradictorii: pagub i câ tig d versului hazliu accent paradoxal.

9. De-a cârligul din v. românesc 28 n-are corespondent în originalul german.

10. V. original 1665: Die, wieein Meteor, verschwindet? se transform la Blaga în v. interogativ-exclamativ 31: Ce, stele c toare, de destram ?.

11. În v. 35: Nici cu porunci din astea nu m sperii, porunci corespunde germanului Auftrag, ceea ce constituie o u oar abatere de la original, c ci Auftrag mi se pare c e luat aici în sens de îns rcinare, misiune.

12. V. 1693: Sos sei es gleich um mich getan! este un vers mai scurt i d una din acele c deri ale debitului, pe care nici aici traducerea n-o indic .

13. V. 46: i-n vremi tr ite-n clipele de-a valma n-are corespondent în original.

14. V. 54: i mi-am plinit veleatul pe p rmânt e o frumoas adaptare româneasc , cu mai adânc r sunet pentru noi, a v. original 1706: Es sei die Zeit für mich vorbei!.

Dup cum se vede din analizele de mai sus, Ion Iordan traduce inându-se destul de strâns de text, dar uneori împrumut originalului note care acestuia îi lipsesc i, alteori, adapteaz , printr-o folosin destul de întins a unor expresii sau locu iuni proprii limbii noastre.

De curând am citit i am referat despre traducerea lui Blaga din Faust. Aceast traducere este o lucrare literar de mare valoare, dup cum am încercat s dovedesc în referatul meu i dup cum au fost de p rere i ceilal i referen i i consilieri literari ai ESPLEI, întruni i într-o edin de la începutul lunii Mai. Dup ce am citit noua traducere a lui Ion Iordan, am vrut s -mi dau seama care este valoarea acestei traduceri, fa de aceea a lui Blaga, i care este

7

specificul fiec reia din aceste dou lucr ri. În acest scop, am procedat la o opera ie de sondaj, comparând între ele cele dou versiuni române ti, i cu originalul german. Rezultatul acestei opera ii se poate urm ri în Anexele 1-5, pe care le adaug referatului de fa .

Generalizând asupra constat rilor de am nunt, consemnate în Anexe, sunt în m sur a spune c versifica ia lui Iordan mi s-a p rut uneori mai bun , dar c traducerea lui Blaga, care con ine i multe frumuse i poetice, este i filozofice te mai exact , c ea urmeaz mai strâns i mai exact textul. Ambele versiuni sunt lucr ri de valoare, dar Iordan a tradus deocamdat numai partea I a tragediei, în timp ce Blaga a tradus ambele p i, opera întreag . vrea s adaug, la sfâr itul acestui referat o idee ce mi s-a impus în timp ce studiam cele dou noi traduceri române ti ale lui Faust de Goethe. Mi s-a p rut o împrejurare cu totul remarcabil faptul c , în aceea i vreme, i f s tie unul de altul, s-au putut si, în ara noastr , doi oameni care au fost în m sur s consacre un timp îndelung unei opere atât de anevoioase ca traducerea lui Faust i c au f cut-o, nu numai cu h rnicie, dar i cu un deosebit talent i tiin . Înseamn c în ara noastr sunt multe energii creatoare necunoscute i c , în orice moment, se poate produce manifestarea surprinz toare a uneia din ele, ca aceea a lui Ion Iordan.

Cine tie în ce alt col studios se coace lucrarea vreunui alt scriitor, tân r sau mai b trân, menit s ne uimeasc într-o zi! Sentimentul acestei t cute germina ii, pe care l-am încercat în vremea din urm , parcurgând cele dou opere, m-a f cut s -mi reprezint cu încredere i emo ie viitorul culturii noastre.

23.V.1954 Tudor Vianu 2

Pentru u urarea referin ei am numerotat pasajul reprodus din traducerea româneasc de la 1 înainte.

Tudor Vianu

Constela\ii diamantine

8

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Anexa 1 Prologul în cer (primele dou strofe, spuse pe rând de cei doi arhangheli) Text german

Traducerea I. Iordan

Traducerea L. Blaga

Constat ri

În primele dou versuri Iordan adopt o form adresat ( ie, tu), care nu exist în original. Blaga d forma constatativ a originalului. În versul 3, Reise e tradus prin slabul preumblare de Iordan. Blaga se te frumosul: Cutreierul. În v.5 i 6 desp irea subiectului Sorb îngerii-n a te privi; Cum stau la toate a privi Puteri de predicatul sorb, printr-o Zidirea-n fala-i nep truns , i toate faptele înalte, subordonat , face construc ia mai rea -i ca-nîntâia zi. re e sunt ca-n prima zi. greoaie la Iordan. De asemeni: Puteri... sorb în a te privi nu e fericit. - În v.7 Werke e redat de Gabriel: Gavril: Gavril: Und schnell und unbegreiflich i-n goan -n nep trunsa-i Splendorile, pe rând, p mântul Iordan prin Zidirea, adic static, în timp ce Blaga d no iunea activ : schnelle goan , faptele. - În v.9 nu este..., la Iordan, Dreht sich umher der Erde Pracht; -nvârt falnicul p mânt, i le arat , i le-ascunde, Es wechselt Paradieseshelle Sclipiri de rai, f r-de prihan , i ne urmeaz , f când schimbul, întâlnirea consoanelor în: i-n goan -n nep trunsa-i goan . - În Mit tiefer, schauervoller Nacht; În groaza nop ii str mutând.

Lumini de rai i nop i profunde. v.11, Iordan adaug originalului: Es schäumt das Meer in breiten i marea spumeg -n vârtoape, Zb tându-se-nspumat marea r' de prihan . Blaga omite îns în Flüssen v.12 schauervoll, pe care Iordan îl Am tiefen Grund der Felsen auf, Prin stânci adânci, în largi fâ ii, Pe stânci se-nal cu putere. prin groaz . Iordan împrumut Und Fels und Meer wird Urgia duce stânci i ape i stânci i mare sunt r pite textului, numai pentru rim : largi fortgerissen fâ ii. Blaga traduce exact pe fortgerissen prin r pit.

In ewig schnellem Sphärenlauf. În goana sferei, din vecii. În ve nice rotiri de sfere.

Raphael: Die Sonne tönt nach alter Weise In Brudersphären Wettgesang, Und ihre vorgeschriebne Reise Vollendet sie mit Donnergang.

Ihr Anblick gibt den Engeln Stärke, Wenn keiner sie ergründen mag; Die unbegreiflich hohen Werke Sind herrlich wie am ersten Tag.

Rafail: Cu-nd tinatu- i sunet, soare, Cântând cu sorii fra i te-ntreci, Cu pa i ce bubuie în zare Pe calea- i h zit -n veci.

Puteri, de i i-e taina-ascuns ,

Rafael: Prin zvon de sfere înfr ite Planete, soare, sun -ntr-una, S-aude ca un mers de tunet Cutreierul de totdeauna.

Arhanghelii- i sporesc puterea

În aceste dou strofe, Blaga se ine mai strâns de original.

Sensurile sunt mai exact redate de Blaga. i estetice te versiunea lui Blaga mi se pare aici superioar .

Tudor Vianu

Anexa 2 Monologul lui Faust (act. I, vs. 430 urm.)

Text german (Er schlägt das Buch auf und erblickt das Zeichen des Makrokosmos) Ha! Welche Wonne fließt in diesem Bick Auf einmal mir durch alle meine Sinnen!

Ich fühle junges, heil'ges Lebensglück Neuglühend mir durch Nerv' und Adern rinnen.

War es ein Gott, der diese Zeichen schrieb, Die mir das innre Toben Stillen, Das arme Herz mit Freude füllen Und mit geheimnisvollem Trieb

Traducerea I. Iordan

Traducerea L. Blaga

(Deschide cartea i z re te Semnul Macrocosmosului)

(Deschide cartea la întâmplare i vede Semnul Macrocosmosului) Ce voluptate din ce v d îmi vine Prin sim uri, ah, prin toate dintr-o dat !

O fericire tân i sfânt simt

Ah! Ce-ncântare la acea privire Str fulger sim irea deodat , Simt sfânt , proasp duire rsat -n vine-n dârdor -n via .

Zeu s fi fost, cel ce-a crestat cel ir De semne, spre l untrica-mi tihnire, -mi umple biata inim cu mir, -mi deslu easc taina care face

Suind cu foc prin nervii mei, prin vine.

A fost un zeu cel ce a scris astfel de semne, Ce-mi ogoiesc tumultul din untru, Ce-mi umplu inima de bucurie, Ce-mi dezv lesc în tâlcuri tainice i demne

Constat ri Trebuie spus, mai întâi, c versifica ia lui Iordan e mai bun : toate versurile rimeaz , ca în original; la Blaga nu.

Sinnen=sim irea (singular la Iordan) sim uri (plural la Blaga) Lebensglück=t duire (deci inexact la Iordan) fericire (mai exact la Blaga).

Nerv’ und Adern (lipse te la Iordan, exist la Blaga: prin nervii mei, prin vine).

Das arme Herz (este redat de Iordan: biata inima. Blaga d numai: inima.) geheimnisvollem Trieb (e tradus de Blaga prin tâlcuri tainice i demne (?), deci infidel.

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Die Kräfte der Natur rings um firea-n jurul meu mereu se mich her enthüllen? coace?

Bin ich ein Gott? Mir wird so Sunt eu un zeu? M -nsenilicht! nezi f ptur , Ich schau in diesen reinen Zügen Privind neîntinata tr tur , Die wirkende Natur vor meiner Mi-apari, în fream t z misSeele liegen. lind, în fa ; Jetzt erst erkenn ich, was der i aflu-acum a magului Weise spricht: pova : „Die Geisterwelt ist nicht „Nu-i lumea duhurilor verschlossen; ferecat , Dein Sinn ist zu, dein Herz ist i-e Firul stins i mintea tot! încuiat !

Auf, bade, Schüler, Hai, scald , ucenice deunverdrossen elept, Die ird'sche Brust im Cu sârg în noi zori Morgenrot!” mântescu- i piept!”

Jur împrejur puterile naturii?

Sunt eu un zeu? Lumin mi se face mie. În tr turile acestea pure Natura îns i în puterea ei se pe fa .

Acu de-abia pricep a în eleptului pova : „A duhurilor lume nu-i ascuns , Doar mintea ta i inima-s închise.

Ridic -te, discipole, f mâhnire i scald i pieptul în aurorele deschise!”

9 Iordan prin mir, care nu corespunde deloc originalului) enthüllen (e tradus impropiu de Iordan: se coace; mai exact la Blaga: lumin mi se face) Versurile între ghilimele sunt mai sprintene la Iordan; ultimul vers, în special, e prea lung la Blaga.

Versifica ia mi se pare mai bun la Iordan; exactitatea e mai mare la Blaga.

Tudor Vianu

Anexa 3 Faust (Act. I, intrarea lui Wagner, v. 522 urm.)

Text german Wagner: Verzeiht! ich hör Euch deklamieren; Ihr last gewiß ein griechisch Trauerspiel?

In dieser Kunst möcht ich was profitieren, Denn heutzutage wirkt das viel.

Ich hab es öfters rühmen hören, Ein Komödiant könnt einen Pfarrer lehren.

Traducerea I. Iordan

Traducerea L. Blaga

Constat ri

Iertare! Aud c declama i oleac , Pe semne dintr-o tragedie greac ?

Trag de pe urma teatrului foloase, Azi sunt la cinste artele frumoase.

Caci deseori m-a lamurit poporul: Decât un pop -i mai iste actorul.

Cele 6 versuri ale originalului sunt traduse în acela i num r de Scuza i! V-am auzit cu sârguversuri de Iordan; cu dou in declamând, versuri mai mult de Blaga.

Citea i, de nu m -n el, vreo Fidelitatea este la fel de tragedie greac ? nemul umitoare la ambii În arta-aceasta sunt un traduc tori. ignorant, În arta-aceasta-a vrea pove e, Ultimul vers este tradus de Iordan Nu tii de unde un profit mai iese, printr-un vers de 11 silabe, ca în ci este foarte pre uit ast zi, original. Blaga lunge te versul la Am auzit spunându-se adese: 15 silabe. La Blaga nu sunt toate versurile rimate.

Comediantul poate i pe-un pop s -l înve e.

Compara ia acestui scurt fragment, în cele dou variante române ti, marcheaz o anumit superioritate a lui Iordan.

Tudor Vianu

Anexa 4 Faust (Actul I, v. 534 urm. în continuarea pasajului examinat în Anexa 3) =: Faust protesteaz aici împotriva oratoriei frumoase, dar goale Faust (original) Faust: Wenn ihr’s nicht fühlt, ihr werdet’s nicht erjagen, Wenn es nicht aus der Seele dringt Und mit urkräftigem Behagen

Traducerea I. Iordan

Traducerea L. Blaga

Când nu o sim i, nicicum nu e de prins, De n-o ni din suflet, întradins, biruie, cu sacru-i foc, prin vraj

Cuvintele de nu-s sim ite, ramân seci.

Din suflet vorbele s creasc , -nduplece pe-ascultatori Îndestulându-i cu putere. Un ghiveci

Constat ri Versul 1 e mai clar la Blaga.

Construc ia condi ional debutând cu Wenn e mai bine dat de Iordan.

Blaga adopt o alt forma de construc ie.

10 Die Herzen aller Hörer zwingt.

Sitzt ihr nur immer! Leimt zusammen, Braut ein Ragout von andrer Schmaus, Und blast die kümmerlichen Flammen Aus eurem Aschenhäufchen raus!

Bewundrung von Kindern und Affen, Wenn euch darnach der Gaumen steht; Doch werdet ihr nie Herz zu Herzen schaffen, Wenn es euch nicht von Herzen geht.

Constela\ii diamantine -nha e, totu i, inimile-n mreaj .

Stai locului, lipe te-o cârpoceal , i- i fierbi tocana, din ce pic -n poal !

Suflând în gr joara- i de cenu e ias -o pr dit fl ru e!

Maimu e i copii i-o dau întreag , De-o jindue ti, cinstindu-tencântarea.

Dar sufletul de suflet nu se leag , Din suflet dac nu- i porni chemarea!

Pentru o mas E lesne s combini din ceea ce î i cade De la banchetele str ine.

Desigur, po i s sco i firave fl ri, jubilând, În gr joara ta de scrum suflând.

Cu-atâta îns tu vei cuceri Doar admira ia unor maimu e i copii, Nu vei r zbate pân-la inimi,

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Versul 2 i 3 e redat mai exact de Blaga.

Versul scurt: Pentru o mas la Blaga, n-are corespondent în original.

Schmaus=banchet, e cel mai exact redat de Blaga; Iordan se achit cu: tocana.

Bewundrung=admira ie, e redat exact de Blaga; Iordan pune: încântarea, deci ni el al turi.

Dac din inim nu- i vine.

Cele 12 versuri ale originalului sunt traduse prin 12 v. de Iordan; prin 13 de Blaga.

Versurile lui Iordan sunt mai corecte, rimeaza toate.

Versurile lui Blaga sunt mai pu in sprintene; dar sensurile sunt mai exact redate de Blaga.

Tudor Vianu

Anexa 5 Faust I (Corul spiritelor care-l adoarme pe Faust, dup convorbirea cu Mefistofeles Pasaj de mare frumuse e liric , v. 1447 urm.)

Original

Traducerea I. Iordan

Traducerea L. Blaga

Schwindet, ihr dunkeln Wölbungen droben!

Reizender schaue Freundlich der blaue Äther herein!

Wären die dunkeln Wolken zerronnen!

Sternelein funkeln, Mildere Sonnen Scheinen darein.

Himmlischer Söhne Geistige Schöne, Schwankende Beugung Schwebet vorüber.

Sehnende Neigung Folget hinüber; Und der Gewänder Flatternde Bänder Decken die Länder, Decken die Laube, Wo sich fürs Leben, Tief in Gedanken, Liebende geben.

Laube bei Laube!

Sprossende Ranken!

Lastende Traube

Piar -nnoptate Bol i spânzurate!

Blânde t rii i sinilii Sl vi s surâd !

Negura hâd Când se topi-va, Ard stelele-n nori, i milostiva Raz de sori.

Fii ai v zduhului Cu mirul duhului, ri ov inde de perinde.

Doruri se pleac le petreac .

Straiele flutur Brâie se scutur , i peste ri, i peste z ri.

Peste tufi uri, Unde-n h uri, Fac leg mânt, Tainic jurând, Cei ce se leag Pe via a-ntreag .

Negrele bol i dispar .

Prin ceasul de sear Arate-se cerul.

Privesc de sus Albastru eterul.

Destrame-se norii, Stelele, sorii Luceasc nespus Fiii t riei, Frumuse e bogat Pluteasc deasupra În sfera curat .

Pe urmele lor Str bate un dor.

Panglici fluturând Ve mintele lor Pe ri s-au l sat i peste-un pridvor, Unde sub vi a, inându-se-n gând, inându-se-n bra e Iubi ii î i spun Un cuvânt pe via .

Lujerii-mbrac Chio c, lâng chio c.

Äther redat prin sl vi la Iordan; prin eter la Blaga.

Wolken zerronnen e redat cam obscur i infidel de Iordan: Negura hâda/ Când se topi-va; exact i mai concis de Blaga: Destrame-se norii.

Sternelein funkeln e redat de Iordan prin Ard stelele-n nori, adic aproximativ exact; Blaga traduce printr-o metafor absent din original, dar frumoas : Luceasc nespus/ Fiii t riei.

Frumuse e bogat , la Blaga, nu corespunde cu nimic în original. ri ov inde la Iordan traduce cam inexact pe Schwankende Beugung, care este omis de Blaga.

Decken die Laube este inexact redat de Iordan: i peste z ri [se scutur ]. Blaga d echivalentul: i peste-un pridvor.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Stürzt ins Behälter Drängender Kelter, Stürzen in Bächen Schäumende Weine, Rieseln durch reine, Edle Gesteine,

Constela\ii diamantine Tufe, tufi uri Dese h uri i sub irei erpi de cârcei, c ra i i-n teasc pica i, De boabe plini, Voi grei ciorchini; Curg în iroaie În iu i pâraie Vinuri spumoase Prin pre ioase Vii pietricele Susur ele. etc. etc.

Strugurii cad -n Teascuri i-n cad .

Râuri spumoase Vinuri revars , Trec printre pietre i prin curate Vechi nestemate etc. etc.

11 Sprossende Ranken e frumos redat de Iordan erpi de cârcei; la Blaga lujerii.

Concluzie: Ambele versiuni au valoare poetic ; totu i superioar la Blaga printr-un sentiment care mi s-a p rut mai adânc.

Blaga se ine, în mai multe puncte, mai aproape de text.

Pasajul concret are 32 versuri în original; 33 la Blaga i 40 la Iordan. De data aceasta Iordan este mai lung.

Tudor Vianu Rezolu ia directorului adjunct Al. I. tef nescu Tov. Zaicic rog a-l chema pe tov. I. Iordan (Weissglas) 3.69.27.

A se încheia un contract pentru BT: Faust, în întregime Rog a se reverifica traducerea lui L. Blaga. S fie întrebuin at i tov Weissglas la verificare. (Ion Costin, Cizek, Sperber) 29/VI/54

Pe fil sunt notate numele de mai jos, probabil în aten ia editurii Silvian Veronica Nina Maria Banu Crohm lniceanu Blaga – Bresla u s-a oferit s vad Faust.

Discu i cu el.

12

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constantin MIU

Raportul arhaic modern @n proza lui V. Voiculescu Miraculosul de factur p gân sau cre tin , detectabil în basme, în povestirile lui V. Voiculescu devine miraculos magic. Magia - form a p gânismului ce nu s-a constituit înc în mituri - reprezint stratul str vechi propice inspira iei voiculesciene.

Lumea povestirilor scriitorului este una atât a pescarilor i vân torilor, cât i a solomonarilor, o lume care conserv o matrice originar , având o curgere a timpului proprie. În proza lui V. Voiculescu remarc m prezen a aproape constant a dou orizonturi spa iale, definitorii pentru lumea arhaic ce le populeaz : muntele i apa, în ipostaza lac sau iezer.

Bun oar , în povestirea În mijlocul lupilor, râpile imense, s pate de ape în roca vân , i gurile negre ce se deschideau în pere ii malurilor, asemenea gurilor unor str vechi pe teri, toate acestea dau „o impresie de arhaism i primitivitate tulbur toare”. În acest spa iu luie te Luparul, omul-lup, f ptur bizar i singuratic . Vân tor, magician i artist (pe pere ii pe terii lui se v d, zugr vite cu c rbune sau hum ro ie, felurite chipuri de animale, iar pe vatr se z resc „alte chipuri de fiare pl smuite din lut”), Luparul e, în felul s u, un paria evitat de oameni, r spunzând urii lor tot cu ur . De i tr iesc în acela i orizont spa ial, între oamenii comuni i omul-lup exist un raport de non-comunicare, deoarece între aceia i acesta se întrerupe orizontul temporal: ei sunt oamenii prezentului, el este omul preistoriei.

Ceea ce-l apropie pe c lug rul Sofonie din Schimnicul de Lupar este tocmai dorin a lui de a deveni schimnic într-o pe ter din vârful unui munte, dorin venit din aspira ia acestuia spre autoizolare, dar mai ales pornit dintr-un abia ascuns sentiment de protest fa de societatea p toas , m rginit , care nu-i oferea o perspectiv de elevare spiritual . Ca i Luparul, misteriosul c lug r cunoa te limbajul lupilor. i unul i cel lalt sunt singurii în m sur s opreasc invazia animalului pr dalnic, care pune în primejdie oameni i animale: „... era de ajuns ca el (Sofonie - n.n.) s se ridice i s fac un semn, pentru ca acolo departe, dih niile s se dea numaidecât înapoi i s fug “.

Dar nu numai ace ti doi lycantropi „vorbesc” cu animalele, ci i Bujor din povestirea Misiune de încredere, care este, i el, un izolat, un sihastru al codrilor, c ruia îi place s tr iasc slobod, f s -i pese de legile i rânduielile ob tii. La rug mintea celui care primise „misiunea de încredere” de a-i prinde i lui ni te coco i de munte, Bujor „s-a târât ca un arpe pân la trunchiul copacului, de care s-a inut f cându-se una cu el (...) i, deodat , din inima t cerilor crunte, a început s r sune cântecul magic al coco ului de - munte”.

Aceea i repulsie fa de oameni manifest i Charles, din Sezon mort. Ca orice vân tor (numai c el e unul modern, c ci nu a pierdut total contactul cu ceilal i oameni), i el este adeptul singur ii, tr ind într-o castitate de pustnic, al turându-i-se câinele Azor, câine „cu caracter i foarte educat”, care împrumut ceva din comportamentul st pânului. În inima p durii, Charles i-a amenajat o cresc torie de fazani, dar aceast modalitate de refulare preferat de el este hibrid : ea „tr deaz o form de ignorare a naturii în chiar mijlocul ei” (I. Apetroaie). Hârjoana câinelui cu o „ro cat “ determin o modificare în comportamentul st pânului: pornirile erotice ale acestuia supus pân atunci orbe te abstinen ei - sunt focalizate asupra so iei omului u de încredere, Simion, femeia fiind, pân atunci, repudiat de tre Charles. Adev ratul vân tor este Simion, deoarece el cunoa te valoarea simbolurilor, aidoma Luparului. Prin urmare, el va împu ca vulpea - simbolul femeii viclene. Simion manifest în elegere fa de so ia sa, care „l-a tradus” cu st pânul; el reac ioneaz potrivit în elepciunii lumii lui patriarhale: în asemenea circumstan e, vinovata trebuie suporte func ia coercitiv a b rbatului: „Avea doar câteva vân i pe obraz i o pleoap mai umflat “.

Muntele, ca orizont spa ial, apare i în povestirea Sakuntala. De re inut faptul c aici se întâlnesc trei spa ii distincte: mo ia de pe plaiurile Buz ului, unde „treburile mergeau anapoda” de la plecarea, proprietarului, Dionis; piscul muntelui - noua re edin a acestuia i tab ra iganilor. Dac primul spa iu e supus degrad rii, cel de-al doilea este unul hibrid: întocmindu- i un program de instruc ie spartan , Dionis încearc s copieze ceva din modul original de via a iganilor.

Apare astfel evident tentativa de conciliere dintre cele dou spa ii.

Excentricul Dionis î i converte te anglomania la existen a patriarhal a iganilor, de dragul oache ei Rada. În fa a spectacolului de „via slobod ” oferit de liota l ie ilor, naratorul con tientizeaz intruziunea sa în aceast lume: „Am sim it cu umilin c nu eram f cut pentru existen a m rea , dar aspr i auster a piscurilor”.

Impactul arhaic-modern este mult mai pregnant în Ultimul Berevoi. Aici, lumea muntelui se-ntoarce la „era lemnului i vârsta pietrei”, vârste impuse de b trânul solomonar, al c rui nume s-a topit în negura anilor pe care-i duce-n spate. El este singurul la care caut izb vire colectivitatea, amenin at de invazia fiarelor. Recuzita din arsenalul magic al vraciului aminte te de cea a Luparului, cu care acesta îndep rta animalul feroce. Vestitul solomonar nu reu te s

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

supun monstrul prin intermediul ritualului magic. Revela ia o are în urma invoc rii totemului muntelui, care-i solicit autosacrificiul: „Acum tia. Taurul magic vrea b rb ie adev rat , potrivnic viu, nu o sperietoare.” Moartea unchia ului are valoare de simbol: extinc ia unei civiliza ii bazate pe magia de tip arhaic. Tragismul eroului provine din faptul c are o biografie zbuciumat : str mo ii s i fuseser prigoni i de autorit i; el însu i, prigonit de colectivitate, fusese nevoit s se sih streasc , s tr iasc departe de oameni.

Dincolo de inten ia moralizatoare, din povestirea Ciob nil transpare o atenuare a acestui impact: universului infantil (surprins în câteva aspecte ale vie ii de coal ) îi este asociat un mesager din lumea p storeasc - un câine.

Dar impactul de care vorbeam poate fi dedus i din celalalt orizont spa ial prezent în proza lui V. Voiculescu, i anume apa. Pescarul Amin, din povestirea cu acela i nume e un „as” în materie de pescuit, a cum Luparul i to i ceilal i vân tori se disting prin competen a des vâr it în ale vân torii. Aici se confrunt dou mentalit i expresie a dou moduri de a în elege tehnica pescuitului: cea a brigadierului sosit la Pocioveli tea, care e adeptul pescuitului cu dinamita, mijloc modern i comod - ce-i drept -, dar decimator, i cea a lui Amin, cunosc tor al pravilelor nescrise ale pescarilor de pe acele meleaguri, care va respinge propunerea: El nu poate accepta „înc lcarea legilor sacre ale lumii lui i are senza ia de a fi fost lezat într-o fibr sufleteasc intim “ (Elena Zaharia Filipa ).

Revolta neputincioas a lui Amin fa de „venetic” este asem toare cu cea a personajelor sadoveniene din Împ ia apelor.

Eroul voiculescian tr ie te o stare de extaz, încercând s dea r spuns problemei ce ine de propria-i sorginte: este sau nu uria ul morun, care- i f cuse apari ia în balta Nazârului, totemul spiritual al neamului u de pescari? Ca i în celelalte povestiri, i din aceasta transpare leg tura om-animal. Dac ultimul Berevoi, Luparul sau chiar Sofonie recurgeau la magie pentru a supune animalul, Amin, având în întreaga sa f ptur ceva de mare amfibie, aidoma unor personaje de basm (înzestrate cu puteri miraculoase), se d de trei ori peste cap i se metamorfozeaz - la modul imaginar - într-un gând. Spre a- i satisface setea de revelare a absolutului, el se elibereaz de limitele prezentului (care-l încorseteaz ), prin puterea gândului care-l poart în trecut (ca Dan Dionis). În timp ce Amin aspir la identificarea cu totemul s u, Gheorghie , din Lacul r u, se îndep rteaz de acesta; ba mai mult chiar, îi nesoco-

Paul Gustav Fischer -Femeie la plaj

13

te te legile nescrise. Divor ul de duhul lacului e urmarea faptului c , ajuns în armat , fl ul ia contact cu o lume dec zut moral, care-i întineaz sufletul: „Dar de la armat fl ul se întorsese schimbat, îngâmfat, n ios, n vit la b utur i neru inat cu fetele. Nu mai inea datinile, c lca opreli tile”.

Tehnica modern , folosit de jandarmi pentru recuperarea lui Gheorghie , care fusese înghi it de apele iezerului - dinamita - tulbur echilibrul acestei lumi primare, încât nu e de mirare c duhul apei, în loc de trupul înecatului, arunc din adâncuri o sumedenie de pe ti.

De observat faptul c dac în lumea montan vân torul era de obicei i solomonar recurgând la magie pentru supunerea animalului (În mijlocul lupilor, Schimnicul, Ultimul Berevoi) în lumea acvatic aceste dou îndeletniciri nu se întâlnesc la unul i acela i individ.

Deoarece tehnica modern se dovede te a fi ineficace în tentativa de recuperare a lui Gheorghie , intervine Savila, str moa a satului de pescari. Conservând intacte legile str vechi ale neamului de pescari, b trâna reu te, prin practici magice, a îndupleca duhul lacului elibereze trupul neînsufle it.

Inedit , în seria povestirilor din lumea acvatic , este Lostri a.

Aici, V. Voiculescu al tur tema vân torii celei erotice. Nota de arhaic conferit de autor rezid în chiar în înf area lostri ei, aceea de „pe te str vechi, aproape fabulos”. Atâta timp cât se afl sub obl duirea duhului apelor sau a lostri ei, Gheorghie , respectiv Aliman au parte de pe te abundent. Dar, când protectorii sunt tr da i (primul încalc legile, cel de-al doilea o p se te pe frumoasa buc lat , uie, cu trup lung”), cei doi sfâr esc tragic. În proza voiculescian , impactul dintre arhaic i modern apare nu numai în spa iul montan sau acvatic, ci i în cel uman, mai exact în lumea monahal . Personajele sunt grote ti, iar gestica lor e de-a dreptul hilar , amintind de celebrele pamflete argheziene din volumul Icoane de lemn. În lumea prela ilor, impactul se manifest prin incompatibilitatea dintre canoanele biserice ti i liberul arbitru. Metamorfozarea c lurului Sofonie în lup î i are r cinile în absurditatea vie ii monahale, silit s se supun canoanelor m stire ti. Fizionomia schimnicului nu aduce cu cea a unui ascet, ci mai degrab cu cea a unui om viguros: „Treaz, puternic, neab tut tot timpul, el sta în fruntea soborului, pe care-l târa dup sine, atlet prin marile osteneli evlavioase...”

Prin intermediul serviciilor unei tinere v duve (grecoaic frumoas , dar agresiv ), excentricul p rinte Evtichie inten ioneaz s i pun -n valoare rezisten a sa fa de ispitele femeii. Exorcismul acestui c lug r este mai aproape de comportamentul unui clovn decât al unui om al c rui suflet e chinuit de diavol: „El în ca de toart ligheanul de aram unde- i sp la trupul înaintea împ rt aniei (...), prindea cioc nelul de fier (...) tot timpul la îndemân (...) i pornea bat cumplit darabana, într-un fel de arj , c reia nimeni i nimic nu i se putea împotrivi” (Ispitele p rintelui Evtichie). În Chef la m stire, osp ul pantagruelic i discu iile cuvio ilor despre posibilitatea de a-i g si un culcu peste noapte Lizei, iapa preotului Bolindache, dup ce convivii o a ezaser în capul mesei, dezv luie senin tatea cu care sunt înc lcate interdic iile impuse prin canoanele biserice ti.

Dac în crea ia eminescian i sadovenian se poate vorbi de rela ia osmotic erou liric-natur , între cei doi termeni existând o perfect similitudine, transferul de sim minte realizându-se ca în dou vase comunicante, în proza lui V. Voiculescu omul modern apare în postura de intrus. Exist totu i unele figuri singulare (Luparul, Sofonie, Amin, S il , Doard „geam nul celui dintâi cu dou chioape mai înalt i mai trunche ”, i Carloman, „mai p dure ”- cei mai apropia i tovar i ai lui Dionis) care împrumut , în modul lor de manifestare, ceva din s lb ticia naturii. Apari ia tehnicii moderne în aceast lume arhaic duce la degradarea ei.

Constela\ii diamantine

14

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Mihai CABA

Dosoftei, @naintemerg[torul Este unanim recunoscut faptul c în definirea unei na ii, a specificului ei na ional, dup cum amintea i str lucitul istoric literar George linescu, un rol primordial îl de ine „tr tura diferen ial a unui popor”, care poate fi întrev zut ca form de manifestare într-o complexitate de valori caracteristice, dobândite de-a lungul timpului s u istoric tr itor i care, între esându-se expresiv, dau un fond comun, diferen iat fa de alte popoare. Între aceste valori, ca elemente de specificitate definitorii, stau: limba, tradi ia popular i credin a; fiecare în parte i toate împreun pot „da sama” de un popor.

Vorbind despre limba român , despre închegarea ei i, de aici, despre literatura român , este o cale lung ce acoper mai multe secole, începând de la „scrisoarea boierului câmpulungean Neac u tre judele Han Bengner al Bra ovului, la 1521, r mas deocamdat ca primul r va românesc cunoscut” i pân în zilele noastre.

Numai c în aceast privin , cea a apari iei i evolu iei crea iei literare române ti, pe c ile b torite de istoricii i criticii literari ai vremurilor se constat dou opinii diferite, diametral opuse, vorbindu-se în contradictoriu de chiar „dou începuturi”, fiecare dintre ele fiind sus inute, de o parte i de cealalt , cu ardoare i cu temeinicia punctelor de vedere exprimate. Astfel, potrivit acestor „divergen e”, primul „început” literar acoper perioada secolelor XVI-XVIII, prelungit pu in i la începutul secolului al XIX-lea, fiind decis de c tre cronicarii moldoveni, Dosoftei, Cantemir i de cronicarii munteni, având punctul „terminus” la iganiada” lui Ioan Budai-Deleanu (1812). Cel de al doilea „început” a fost „localizat” în timp „în preajma secolului al XIX-lea, când literatura a luat-o de la cap t”, dup cum conchide i Nicolae Manolescu în „Istoria critic a literaturii române”, ed. Minerva, 1990. Potrivit acestuia: urm torii poe i de „oh” i „ah”, cum au fost V re tii i Conachi, au inventat, de fapt, literatura român modern de ast zi, statornicindu-i speciile i genurile pîn azi.

i, totu i, dac dorim s încheiem aceast „gâlceav , cu în elepciune” (vorba lui Dimitrie Cantemir), atunci putem s conchidem, a fi supu i unui nou „diferendum”, c literatura român „a pornit viteje te doar odat cu criticismul junimist” (1863) lansat de Titu Maiorescu, a a cum apreciaz „cu împ care” i criticul literar Al. Cistelecan.

Revenind la George C linescu, cel care consider c „spiritualitatea unui popor se aranjeaz în jurul unei - note de baz - înn scute”, în cazul punctual al literaturii române acesta v zând - nota ei de baz - în „EPOCA VECHE a începuturilor de ev mediu întârziat”, dup cum î i intituleaz primul capitol al monumentalei sale Istorii, în care str dania minu ioasei sale cercet ri estetice este îndreptat cu luare aminte peste operele înaintemerg torilor limbii române literare, sco ându-le la iveal , cu judecat stabil i nep rtinitoare, contribu ia lor însemnat de a face trecerea de la literatura religioas , aflat în plin expansiune, la limba literar a începutului literaturii. Între înaintemerg torii literaturii române ale acelei epoci „de ev mediu întârziat”, George C linescu îl pune la loc de cinste i pe Mitropolitul Dosoftei, c ruia îi consacr nu mai pu in de trei pagini, 5356, în Istoria..., copiat de Ed. Nagard, în 1980.

Mai întâi, pedantul istoric i critic literar, trecând laconic peste biografia lui Dosoftei, se opre te în final la portretul acestuia zugr vit „cronic re te” de Ion Neculce: „acest Dosofteiu mitropolitul nu era un om prost de felul lui; era neam de mazîl, prea înv at; multe limbi tia, elene te, latine te, slavone te i alte. Adânc din c i tia, i deplin c lug r i cucernic i blând ca un miel; în ara noastr pe aceste vremi nu se mai afl un om ca acela”. Întruchiparea portretistic a acestor puternice tr turi de caracter atribuite Mitropolitului Dosoftei ne îndeamn , dar , s z bovim mai

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

pe îndelete asupra vie ii i operei sale, în contextul istoric al devenirii de mai târziu, a a cum au f cut-o de-a lungul vremurilor i numero ii i exege i.

Astfel, desprindem, dup Nicolae Iorga - citire, faptul c s-a n scut la 26 octombrie 1624, la Suceava, pe numele lui de mirean Dimitrie, în familia negu torului Leontari - tat l - i a Misirei - mama -, Baril , de origine exterioar grani elor rii (probabil macedonean ), dar cu multe rude i leg turi române ti.

A pornit pe drumul înv turii la coala Domneasc de pe lâng Biserica „Trei Ierarhi” de la Ia i, abia deschis de domnitorul Vasile Lupu, la 1640. De aici continu studiile la coala Fr iei Ortodoxe din Liov (Polonia), însu indu- i limbile: greac , latin , slavon i polon . Urmând calea credin ei ortodoxe, în 1648, îl afl m la M-rea Pobrata (Probota), prima ctitorie a domnitorului Petru Rare , unde sa c lug rit i ca monah a primit numele de Dosoftei. Aici depune mare sârguin pentru traducerea în române te a Istoriei lui Herodot, a unui Pateric grecesc i a altor texte, între care i fragmente din Via a i minunile Sf. Vasile cel Nou. Pe aceast baz , ascensiunea sa ecle-ziastic este fulminant , fiind ales i func ionând ca episcop de Hu i timp de doi ani (1658-1660), ca mai apoi, timp de peste un deceniu (1660-1671), s fie episcop de Roman, perioad fast în care începe lucrul la „Psaltirea în versuri”, culminând cu alegerea sa ca Mitropolit al Moldovei în care a slujit pe acest scaun arhieresc în dou perioade, prima (1671- 1674), întrerupt de pribegia sa în Polonia, „ca urmare a schimb rii de domn, dar i a convingerilor sale antiotomane” i a doua (1675-1686), odat ce este readus în demnitatea sa chiriarhal anterioar i pân la luarea sa ca ostatec, în 1686, de tre regele polon Jan Sobieski, care, în retragerea oastei sale din fa a otomanilor, a luat din Moldova, Mitropolitul, Tezaurul Mitropoliei i Moa tele Sf. Ioan cel Nou. În prima sa perioad , Mitropolitul Dosoftei, drept urmare a rela iilor sale cu patriarhul Moscovei i cu Nicolae Milescu Sp tarul, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie i, astfel, are meritul înfiin rii la Ia i a primei tiparni e.

Dovedindu-se a fi un cucernic iubitor al sfin eniei credin ei ortodoxe i purt tor de griji fa de enoria ii s i p stori i, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, înzestrat cu darurile dumnezeie ti ale misiunii sale, a lucrat cu îmbel ugare la traducerea i tip rirea de carte sfânt în limba român , ca s apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumin i har a lui Dumnezeu, d ruind Bisericii i neamului românesc lucr ri de mare valoare pentru rânduiala slujbelor biserice ti.

Primele sale c i tip rite au fost: Psaltirea în versuri i Acatistul sc toarei de Dumnezeu. Din pricina „stric rii” tiparni ei de la Ia i, acestea sunt tip rite în cele din urm , în 1673, la Uniev, în Polonia.

Statuia i casa Dosoftei

15

A lucrat la Psaltire cinci ani, dup cum m rturise te pe foaia de titlu: „A fost lucrat cu lung osteneal , în mul i ani, socotit i cercat prin sfintele c i i di aciia pre versuri tocmit , în cinci ani foarte cu osârdie mare.” Cuprinzând versificarea celor 150 de Psalmi ai Dosoftei - Psaltirea în versuri Psalm 11 lui David i având peste 500 de file, cu cele 8634 versuri ale sale, Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei, dup cum conchide i istoria literar , este considerat prima oper poetic de mari dimensiuni din literatura român ! Practic, Dosoftei poate fi socotit, f t gad , înaintemerg torul Poeziei române ti; el fiind i primul versificator al Psaltirii în tot R ritul ortodox. Însu i G. C linescu, pornind de la primul Psalm, îi apreciaz lui Dosoftei acea „proasp und psaltmodic ”: Ferice omul ce n-a merge/ În sfatul celor f de lege/ i cu r ii nu va sta-n c rare/ Nici va edea în scaun de pierzare./ Cu voia lui va fi tot cu Domnul/ i-n legea lui va petrece somnul.

Adaptabilitatea t lm cirii la specificul limbajului poetic autohton îi confer lui Dosoftei prilejul primilor pa i f cu i pentru introducerea limbii române în oficierea cultului ortodox, iar pl smuirea versurilor sale are darul de a oferi credincio ilor o stare emo ional a recept rii acestora. În acest sens al sensibilit ii poetice, G. C linescu noteaz : „Dar mai ales Dosofteiu are acea curgere mieroas a limbii, densitatea de lichid greu a frazei, materialitatea vorbei care d mireasm mâhnirilor abstracte”: Ascult -mi ruga, Dumnezeu sânte,/ i nu m trece, ce-mi ia aminte!/ C -mi feci rea voe, pentru grea ur / De sânt cu spaim ´n cuget tur .

Reflectând asupra versifica iei prozodice a Psaltirii, ilustrul istoric i critic literar delibereaz : „Oricât de stângace ar fi uneori stihurile mitropolitului, nu trebuie s uit m c întâiul (s.n.) a încercat tot felul de registre, f când versuri de 6,7,8,10,12,13 i 16 silabe. Este în stihuirea lui chinuirea, hilaritatea sfânt a misticilor italieni.”

Dup reinstalarea în scaunul Mitropoliei i repararea „tiparni ei de la Ia i”, Mitropolitul Dosoftei a continuat trudnica i vrednica sa misie de a tip ri noi „c i de slujb ”, între care: „Dumnez iasca Liturghie” (1679 i 1683), „Psaltirea d-n les” (1680), cu text paralel în române te i slavone te, „Molitv nic d-n les” (1681) i „Via a i petrecerea sfin ilor”, în 4 volume (1682-1686), lucrare r mas neterminat ca urmare a lu rii sale for ate în Polonia. Aici i-a petrecut ultimii ani ai vie ii sale. Cât a mai tr it în „nevoi i scârb ”, sfântul ierarh Dosoftei i-a continuat lucrarea sa c rtur reasc i a p strat vechile leg turi cu ierarhii ortodoc i ai Moscovei i Kievului, traducând pentru ace tia, din greac în slavon -rus , c ile Sfin ilor rin i Ioan Gur de Aur, Efrem Stirul, Gherman al Constantinopolului i Simeon al Tesalonicului, sprijinind astfel dreapta Credin a Bisericii. În ciuda presiunilor f cute în exil asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a r mas un stâlp al Ortodoxiei pân la sfâr itul vie ii sale, din 13 decembrie 1693, când a fost chemat la Domnul. A fost înmormântat la Biserica „Na terea Domnului” din Jolkiew, aflat ast zi în Ucraina.

Au trecut, iat , 327 ani de ve nicie, iar anul viitor, la 26 octombrie 2021, se vor împlini i 397 de ani de la na terea sfântului ierarh i rturar Dosoftei!

Dac în cultura i literatura român posteritatea îi ofer prin veacuri c rturarului Dosoftei un loc binemeritat în rândul înaintemerg torilor, ce au deschis drumul spre o limb român literar , cinstindu-i însemnata oper prin numeroasele reedit ri postume ale scrierilor sale de har, nici Biserica ortodox nu r mâne mai prejos când este vorba despre pomenirea ierarhului mitropolit Dosoftei, stor dreptcredincios i jertfelnic pentru salva credin ei i aducerea limbii române în Altar i, astfel, în anul 2005, în 14 octombrie, de rb toarea Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, Sinodul BOR, întrunit la Ia i, a proclamat la Sfânta Liturghie canonizarea Mitro-

16

Constela\ii diamantine

politului Dosoftei, spre a „fi num rat între Sfin ii Bisericii i s fie pomenit i cinstit cu cânt ri de laud în ziua de treisprezece a lunii decembrie. Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca via a, slujba i icoana Sfântului s fie primite cu evlavie de preo ii, monahii i credincio ii ortodoc i.”

Nici legendara Cetate ie ean nu a coborât tradi ionala sa tachet a cinstirii” când a venit vorba despre Dosoftei, ierarhul mitropolit, de numele c ruia sunt legate pe vecie izvodiri i împliniri aduse cuvântului românesc scris i me te ugit în tip rirea lui. În urma unor cercet ri istorice minu ioase a fost identificat locul casei în care Mitropolitul Dosoftei i-a instalat, la 1679, cea de a doua tiparni , acolo fiind tip rite: Liturghia, Psaltirea de-n les i Via a i petrecerea sfin ilor. Mai întâi în aceast cas , aflat în cap tul „Uli ei Mari”, apropiat Cur ii Domne ti i Bisericii „Sf. Nicolae”, ctitorit de tefan cel Mare, la 1492, a func ionat o m stire de c lug ri, devenit , apoi, la 1675, re edin a mitropolitului Dosoftei. În zilele noastre, recunoscut ca monument istoric, aceast veche zidire din piatr , construit în form de cub, pe la 1677, cunoscut i sub numele de „casa cu arcade”, a fost restaurat dup stampele vremii, între anii 1966-1969 i, la 7 august 1970, a devenit „Sec ia de literatur veche” a Muzeului Na ional al Literaturii Române, ad postind colec ii unicat: de manuscrise i c i vechi, de icoane din sec. XVI-XVIII i o machet a unei tiparni e din timpul lui Dosoftei.

Iar ca toate s fie pe m sura cinstirii, în 1975, în fa a Casei Dosoftei, sub semnul omagierii vrednicului c rturar, înaintemerg torul tip riturilor de c i în limba român , edilii ie eni au inaugurat statuia în bronz a Mitropolitului Dosoftei, executat cu deosebit m iestrie artistic de c tre renumitul sculptor ie ean Iftimie Bârleanu, ad ugându- i, astfel, în patrimoniul Cet ii de pe 7 coline un nou i însemnat monument. În încheiere, dar nu în ultimul rând, conformându-m întocmai „sfintei porunci”, fie-mi, dar , primit „cântul de laud ” ce i-l ridic Sf. Dosoftei, cel care s-a nemurit întru p strarea Credin ei i cinstirea Limbii române.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Doina DR{GU|

jocul min ii între dorin i accesibilitate între ans i necesitate invoc m destinul sau întâmplarea puterea de-a îndura schimbarea prin jocul rafinat al min ii ne în m i ne în elegem rostul limita i de legea propriei gândiri

extensie în viitor oportunitatea este prezent întotdeauna i oriunde dar nu aceea i pentru to i orice element î i are locul s u ordinea prevaleaz dezordinea intind spre culmile sublimului într-un termen iluziv nedeterminat ambiguu vedem ca o extensie în viitor ve nicia ce dureaz dincolo de începuturi i sfâr ituri

argument sau îndoial

Paul Gustav Fischer - Pia a din Vomero

suntem limita i în libertatea noastr devenim captivii propriilor dorin e via a este tulburat de provoc ri ale gândirii ce întrerup curgerea continu în nega ii false ce consider realul ireal i irealul real dincolo de argument sau îndoial într-o form a informului exist i nu exist simultan concentrat i dispersat

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

17

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Ziua na\ional[ a Rom`niei la a 30-a aniversare - importan\[ ]i necesitate Dac e s pornim de la în elesul cuvântului „necesitate”, atunci esen a fenomenului exprim latura fundamental a unui lucru destul de important în existen a individului. Acest lucru se plaseaz între utilitate i semnifica ie, aspecte ce satisfac anumite exigen e ale omului i societ ii acestuia. În contextul dat, fenomenul de necesitate i importan are tangen major i cu zilele de s rb tori ce au loc în cadrul unei societ i, acestea satisf când cerinele spirituale ale cet enilor. S rb toarea din cadrul unei societ i este o zi prin care se comemoreaz un anumit eveniment istoric, religios, cultural, iar omul este acel care î i întrerupe activitatea obi nuit de munc pentru a se bucura de manifest rile organizate cu acest prilej. În asemenea mod se s rb tore te i a a-numita Ziua Na ional - zi în care un popor î i marcheaz o întâmplare foarte important din istoria propriei ri. A a fiind, vom vorbi despre Ziua na ional a României, 1 decembrie, eveniment s rb torit de întregul popor român, eveniment de o mare pondere ce caracterizeaz i reprezint identitatea unui stat i a unei na iuni.

Ziua na ional a României este ocazia unde fiecare cet ean se simte onorat de febra s rb torilor, de febra emo iilor de a fi român i, nu în ultimul rând, de febra afectiv fa de valorile na ionale române ti. Ziua de 1 decembrie, s rb torit din 1990 i pân în prezent, este o chestiune istoric ce se asociaz cu ziua de 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu România, eveniment extrem de important pentru poporul român. Prin urmare, ziua de 1 decembrie a devenit rb toarea na ional a României i dup evenimentele istorice petrecute de dup anii 1989. Astfel, poporul român î i s rb tore te cu mult demnitate ziua na ional , aceasta fiind deja la a 30-a aniversare.

De fapt, în anii preceden i, de pân la 1990, Ziua na ional în România a fost marcat în diverse perioade, toate fiind corelate pe anumite evenimente istorice. Confirmarea poate fi urm toarea: Ziua na ional a României din anii 1948-1989 a fost s rb torit la 23 august - eveniment ce se asocia cu semnificatul de zi a eliber rii României de c tre armata sovietic i, totodat , de r sturnare a regimului antonescian; iar Ziua na ional a României din anii 1866-1947 a fost s rb torit la 10 mai, zi festiv ce se asocia cu trei momente importante i anume: începutul domniei lui Carol I, independen a de stat i încoronarea primului rege al rii.

Cât prive te ziua de 1 decembrie, înregistrat ca s rb toare na ional a României din anii 1990 i pân în prezent, este un eveniment nespus de însemnat din istoria românilor, acesta fiind marcat în 1918 prin unirea Transilvaniei cu România. Deci, România timp de 30 de

ani î i marcheaz ziua na ional în data de 1 decembrie, dat ce reprezint coeziunea i unitatea tuturor românilor de pretutindeni. Unitatea poporului român, dobândit prin anii istoriei, reprezint bog ia spiritual i cultural a na iunii române. Istoria, fiind un proces vital al unui popor, este o temelie de rezisten pe care se poate sprijini o societate, o ar . Corespunz tor, se consolideaz unitatea na ional a românilor, iar semnifica ia zilei na ionale reprezint identitatea na iunii române. Totul este o construc ie unitar -identitar trecut prin filtrul istoriei i prin via a str mo ilor no tri. Astfel, genera ia de ast zi este obligat s cunoasc integral istoria na ional , lucruri care trebuiesc tiute i respectate cu mare sfin enie. Cât despre sentimentul i devotamentul na ional, acestea sunt aspecte pe care orice om de na ionalitate i origine român trebuie s le valorizeze la cel mai înalt nivel.

Numai a a se va oferi soliditate demn în existen , numai a a se va câ tiga respectul fa de sine în corela ie cu respectul fa de întregul popor, consolidându-se fenomenul de unitate autentic na ional .

Ziua na ional a României are o însemn tate aparte i anume: realizarea unui scop suprem pentru întreaga na iune român . Pentru ob inerea acestui scop suprem sau, mai bine zis, pentru realizarea unui ideal na ional de o valoare inegalabil s-a luptat mult, iar str mo ii no ri sunt acei care ne-au l sat mo tenire o ar bine închegat . De aceea, genera ia de ast zi trebuie s con tientizeze foarte bine importan a i prezen a unui stat integru. Pentru aceasta este necesar ca fiecare cet ean de origine i na ionalitate român s contribuie la crearea celor mai favorabile ac iuni i la asigurarea cât mai profund în a men ine integritatea acestei ri, dar, în acela i timp, de a contribui i la completarea ei prin reunificarea acelor regiuni care sunt înc în afara României la ziua de azi (acest lucru, în prim plan, se refer la Basarabia). În modul acesta se va înt ri i mai mult fenomenul de unitate na ional , iar integritatea teritorial a statului român va fi nestingherit o for i o capacitate de neînvins în totalitatea instrumentelor de existen . Prin ansa de a fi cât mai uni i în idealuri comune vom reu i s consolid m tot mai mult integritatea i unitatea na ional a rii române ti. Iar Basarabia, prin posibilitatea de a se reuni cu patria-mam , se va încadra într-o societate modern ce corespunde stadiului actual de progres social, unde, cel mai important, i va rec ta dreptul legal la o identitate corespunz toare. Un lucru este cert, poporul român basarabean este cu trup i suflet pentru unitatea na ional a României. A adar, Ziua na ional a României este rb toarea care motiveaz poporul român de pretutindeni în a exista i înf ptui lucruri nobile pentru ar , pentru societate, pentru sine.

18

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Al. Florin |ENE

Fenomenul globaliz[rii ]i pericolul dispari\iei neamurilor În Biblie, cap. Geneza 22:18, se consfin te: „Toate neamurile mântului vor fi binecuvântate în s mân a ta, pentru c ai ascultat de porunca Mea!”. În lumenul acestui verset, voi dezbate problema fenomenului globaliz rii, prin faptul c , dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, sa observat c acest fenomen a devenit o realitate.

Globalizarea a devenit un fenomen studiat de economi ti i sociologi din întreaga lume i desemneaz o gam larg de schimb ri i interdependen e - economice, ideologice, tehnologice i culturale.

Schimb rile economice se refer , în principal, la interna ionalizarea produc iei, cre terea rapid a mobilit ii capitalului, dezvoltarea corpora iilor transna ionale, precum i adâncirea i intensificarea interdependen elor economice la nivel mondial. Manifest rile economice ale globaliz rii includ reorganizarea spa ial a produc iei, dezvoltarea pie elor financiare, distribuirea de bunuri de consum fungibile în diverse ri i mi ri masive de popula ie. În concep ia anglo-saxon , globalizarea reflect tendin a întreprinderilor de a- i stabili unit i de produc ie în întreaga lume, adic oriunde pia a este suficient de mare pentru a permite economiei a se dezvolta. Aceasta conduce la cre terea num rului i a m rimii întreprinderilor multina ionale. Tr tura de baz a globaliz rii rezid în faptul c bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile sunt transferate pe plan interna ional prin intermediul întreprinderilor. În concep ia continental , globalizarea reprezint un proces recent, care const în realizarea unei pie e de dimensiuni mondiale, în condi iile nivel rii trebuin elor consumatorilor, standardiz rii produselor i dezvolt rii firmelor, al comunica iilor i al mass-mediei.

Firmele interesate de fenomenul globaliz rii sunt caracterizate printro structur elastic , dinamic i un con inut tehnologic înalt. Concuren a acerb de pe pia le pune în situa ia reexamin rii frecvente a planurilor lor strategice pentru a nu se g si în situa ia de a fi excluse de pe pia . F îndoial , globalizarea nu se refer numai la activitatea firmelor i la fluxurile lor comerciale. Ea include i globalizarea financiar , care a provocat schimburi sem-nificative în structura economiei mondiale. Îns globalizarea este un fenomen care estompeaz sau anuleaz unele tradi ii ale neamurilor, reduce folosirea limbilor vorbite pân în prezent, predominând engleza, franceza i germana. În acest proces, paradoxal, imigran ii încearc s i impun religia i tradi iile popula iei majoritare. Nicidecum nu sunt asimilate. Avem exemplul romilor în România, a bulgarilor de la noi i a lipovenilor (ru i), a turcilor din Germania etc. Migra ia este abordat ca un proces care trebuie gestionat i nu ca o problem care trebuie rezolvat , obiectivul principal fiind acela de a maximiza efectele pozitive i a limita efectele negative ale acestui fenomen. Migra ia poate contribui semnificativ la schimbul cultural, la dezvoltarea economic i progres.

Integrarea imigran ilor din state ter e constituie una dintre cele mai importante provoc ri la care Europa i, deci i România, trebuie s ofere r spunsuri eficiente, întrucât existen a unor politici imigra ioniste de succes este imposibil în lipsa politicilor de integrare a imi-

gran ilor. Prin urmare, integrarea reprezint un punct central al unei politici comprehensive de gestionare a fenomenului imigra iei.

Pericolul este c musulmanii extremi ti doresc s impun condiiile lor religioase, cultura lor, obiceiurile rilor din care provin, popula iilor majoritare, recurgând la terorism. Este necesar ca, atât imigran ii, cât i întreaga societate, s fie bine informa i asupra tuturor aspectelor relevante ale imigra iei i integr rii. Doar într-o societate informat , în care presa de orice gen are un rol foarte important, pot fi comb tute stereotipurile i prejudec ile care conduc la atitudini discriminatorii i la marginalizarea social a imigran ilor. Participarea i implicarea imigran ilor în procesul de elaborare i dezvoltare de politici publice pot constitui un mecanism eficient prin care este îndeplinit obiectivul de coeren a cadrului de reglementare la nivel institu ional i de politici. Integrarea nu se face într-o societate static , imigran ii se insereaz într-o societate fluid , dinamic , într-o continu schimbare.

Barierele lingvistice i culturale duc la o lips de informare ce are drept principal consecin nefructificarea drepturilor conferite de lege acestei categorii i deci practic ineficien a lor i a programelor de integrare. Str inii cu drept de edere în România reprezint o categorie de persoane care, de i beneficiaz de un statut comparabil cu cel al cet enilor români, întâlnesc nu de pu ine ori obstacole în accesarea acestor drepturi, cauzate de lipsa cuno tin elor de limba român , lipsa informa iilor privind drepturile i obliga iile sau serviciile la care pot avea acces, imposibilitatea de a comunica sau de a în elege mesajul textelor scrise, absen a suportului informa ional.

Un agent deosebit de important în procesul de integrare al str inilor este reprezentat de mass-media. Presa reprezint o surs important de schimbare a atitudinii fa de imigran i, dar i un mijloc de informare i chiar un agent de integrare pentru imigran i. Realizarea de emisiuni culturale despre imigran i contribuie la cre terea toleranei românilor.

Emigran ii, care vin doar cu amintirile, se rup de istoria rii lor.

Trecutul înseamn via , iar via a trebuie s fie respectat i cunoscut în toate dimensiunile i formele ei. Toate popoarele lumii, aprox.

200, s-au folosit de multe ori de faptele trecutului pentru a da curaj membrilor lor în momente conflictuale, pentru a inspira încredere i bucurie. Acest imigrant venind în Europa, în România, este un infirm, fiindc vine numai cu amintirile lui, istoria locului de unde vine a r mas acolo. Acest om este un om bolnav. Practic, europenii, primind emigran i, primesc oameni bolnavi. Se cunoa te c inteligen a uman nu poate fi imaginat f amintiri, f istoria rii în care au tr it.

Memoria este parte a inteligen ei, a în elepciunii. Ei, venind în rile cre tine, î i pierd în elepciunea; de aici provin multe atentate.

Oamenilor politici din lumea cre tin nu le spun nimic atentatele islami tilor radicali din SUA, Fran a, Germania, Spania? S fie începutul unui r zboi empiric al islamului împotriva cre tinismului? Pavel, apostolul neamurilor, spunea: „Dup ce au auzit aceste lucruri, sau potolit, au sl vit pe Dumnezeu i au zis: «Dumnezeu a dat deci i neamurilor poc in a, ca s aib via a.»” (Fapte 11,18).

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

19

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - David Hume (XIX)

„Întristarea i dezam girea r sar din mânie, mânia din invidie, invidia din ranchiun i, pentru ca cercul s fie închis, ranchiuna din întristare i dezam gire” (David Hume) David Hume este unul dintre marile nume ale istoriei filosofiei britanice, fiind considerat înc din timpul vie ii o figur de prim rang a Iluminismului. A elaborat teorii profund originale despre percep ie, identitatea de sine, cauzalitate, moralitate, politic i religie. Hume a fost, de asemenea, un sentimentalist care a considerat c etica se bazeaz pe emo ie sau sentimente, mai degrab decât pe principiul moral abstract, proclamând cu exactitate c „Ra iunea este i trebuie doar s fie sclava pasiunilor”.

Putem spune c el i al i filozofi au analizat profund i cu sinceritate lupta dintre acea parte a fiin ei care înclin c tre fiorul religios al existen ei i cealalt parte care înclin spre ra iune i care permite s se în eleag mai u or i mai clar, dar superficial, întâmpl rile vie ii. Modul de via umanist pare unora c ar fi cel necesar de a cuprinde via a fiec rui om, prin îmbr area ra iunii i tiin ei. Religia îns i persoanele religioase spun c nu po i s fii fericit crezând c nu exist nimic dup aceast via , c nu exist un scop sau plan divin pentru via a fiec ruia dintre noi. Unii au ajuns, mai de curând, la concluzia c „umanismul este un principiu de via democratic i etic care afirm c oamenii au dreptul i responsabilitatea de a da sens i form propriilor

David Hume

vie i”. i aceasta deoarece umanismul este iubirea de oameni, este atitudinea cuviincioas fa de valorile general umane.

Teoria moral a lui Hume a fost v zut ca o încercare unic de a sintetiza tradi ia moral modern sentimentalist , c reia Hume i-a apar inut, cu tradi ia etic virtual a filozofiei antice, cu care Hume a fost de acord cu privire la tr turile de caracter, mai degrab decât actele sau consecin ele lor, obiective corespunz toare ale evalu rii morale. Hume a negat de asemenea faptul c oamenii au o concep ie real despre sine, sus inând c tr im doar o mul ime de senza ii i c sinele nu este altceva decât acest pachet de percep ii legate de cauzalitate.

David Hume s-a n scut în 1711 la Edinburgh, Regatul Marii Britanii i a murit în 1775. Moartea sa este deseori amintit , exemplificat .

Ne este cunoscut c Socrate a murit bând hemlock (cucut ), condamnat la moarte fiind de c tre oamenii din Atena, Albert Camus i-a aflat sfâr itul într-un accident de ma in , Nietzsche a înnebunit dup ce a asistat la biciuirea unui cal într-o pia din Verona, i lista poate continua. Posteritatea, în general, iube te sfâr iturile tragice, dar sfâritul lui Hume a fost venerat deoarece a fost unul deosebit, i anume: Hume era în vârst de 65 de ani pe patul de deces i cu trei zile înainte de moarte, probabil de cancer abdominal, medicul s u a putut i dea seama c nu era deloc îngrijorat, î i a tepta r bd tor sfâritul, foarte lini tit, cu ajutorul c ilor amuzante pe care le lectura.

Doctorul care l-a îngrijit a mai spus c ori de câte ori a avut ocazia s le vorbeasc oamenilor, David Hume a f cut-o întotdeauna cu afec iune i sensibilitate. Una din expresiile sale: „Frumuse ea lucrurilor exist în sufletul celui care le admir ”. A murit lini tit, fericit, dar i foarte lucid, deoarece i-ar fi spus medicului s u (citez aproximativ): „S mor cât mai repede pân când pot veni du manii”. Sau, poate spusele f ceau parte din scepticismul sufletului s u? În 1723 s-a înscris la sec ia greac a Universit ii din ora ul în care s-a n scut, dând astfel urmare pasiunii sale pentru literatur , iar la vârsta de 17 ani s-a înscris la drept, în urma insisten elor familiei sale, care inea mult s i aleag pentru via o carier practic . Dup terminarea colegiului i încercarea de intrare în via a de afaceri, i-a dat seama c nego ul nu este pentru el. A plecat în Fran a i-a reluat studiul i a redactat prima lucrare „Tratat despre natura uman ” între anii 1739-1740, cu care începe activitatea sa publicistic . Dup aceast lucrare au urmat altele care i-au creat reputa ia de mare scriitor i gânditor, precum: „Eseuri morale i politice” (1741), „Cercetare asupra intelectului omenesc” (1748), „Cercetare asupra principiilor

20

Constela\ii diamantine

morale” (1751), „Istoria Angliei” (1754-1761), „Istoria natural a religiei” (1757), a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului”; „Dialoguri asupra religiei naturale” (1779), ap rut postum.

Hume a fost un critic al dogmatismului metafizic i religios, devenind celebru pentru modul în care a abordat, de pe pozi ii sceptice, o serie de subiecte filozofice, cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personal sau originea virtu ii.

Contemporanul s u, filozoful german Immanuel Kant, l-a apreciat pe Hume, afirmând c prin contestarea valabilit ii obiective a ideii rela iei cauzale l-a trezit din „somnul dogmatic”.

Hume a fost un teoretician empirist al cuno tin ei. L-a preocupat valoarea con tiin ei omene ti, dar, întrucât ea nu poate fi stabilit numai dac se cunoa te originea ideilor noastre, faptul l-a determinat stabileasc izvoarele din care decurg toate cuno tin ele atât cele tiin ifice cât i cele vulgare. Dup el, toate vin din dou izvoare, din impresii i din idei, prin impresii în elegându-se percep iile ce se impun spiritului prin for a, prospe imea, vivacitatea i violen a lor, cuprinzând sub acest nume senza iile, pasiunile i emo iile, atunci când ele apar pentru prima oar în suflet; prin idei în elegându-se copiile slabe i terse ale impresiilor, urme palide i f relief, imagini ce r mân în spirit, dup ce impresiile au disp rut. Dovada conving toare a acestui principiu este faptul c persoanele care nu au facult i pentru anumite impresii, spunea Hume, nu au nici ideile corespuntoare: Un orb nu poate avea ideea de culoare, i nici un surd pe aceea de sunet. De aici teorema: „Cauzele i efectele nu pot fi descoperite prin ra iune, ci prin experien ”. Aceste afirma ii le face Hume în lucrarea sa „Cercetare asupra intelectului omenesc”.

Dup Hume repeti ia care determin obi nuin a este principiul de baz al tuturor ra ionamentelor din experien . Obi nuin a face ca în suflet s ia na tere acea stare pe care o nume te credin . i care ne face ca din perceperea cauzei s a tept m producerea cu necesitate a efectului ce va urma, sau dac percepem întâi efectul, s conchidem din el cauza.

L-a interesat ideea de cauzalitate i aceea de substan : Orice efect este cu totul deosebit de cauza care-l determin i ca atare nu se poate spune niciodat apriori ce evenimente anumite vor decurge dintr-un anumit eveniment. Deci, principiul cauzalit ii nu este un principiu de gândire. Dar dac gândirea nu ne poate ajuta s deducem aprioric no iunea de efect din cea de cauz , înseamn c leg tura cauzal se bazeaz pe experien . De câte ori se produce un fenomen i el este înso it de un anumit efect, conchidem c fenomene similare

Paul Gustav Fischer - Artistul pictând

Anul XI, nr. 12(124)/2020

vor fi înso ite totdeauna de efecte similare. Experien a este, deci, cea care, în lumea faptelor, ne înva cum s proced m, ne înva cum se leag fenomenele între ele.

Filozoful român Nae Ionescu (1890-1940) îl considera unul dintre cuget torii însemna i în problema cauzalit ii, fiind de acord cu acest caracter al cauzalit ii care nu se poate în elege decât prin experien , singur experien a poate da posibilitatea stabilirii leg turii de cauzalitate dintre dou evenimente.

Filozoful român Petre ea (1902-1991) admitea ideea lui Hume despre cauzalitate ca fiind o obi nuin produs de succesiunea aparent a întâmpl rilor (succesiunea lor), dar cauzele reale le considera mistere, cele ca timpul, spa iul, întregurile, lucrurile, experien a i semnele nerelevante; mirarea r mânând un fapt psihic inexplicabil, ca i întreb rile i reflec iile care o înso esc.

De-a lungul timpului, aprecierea lui Hume a crescut la cel mai înalt nivel. Cu câ iva ani în urm au fost întreba i mul i filosofi academici pe care filosof ne-viu îl apreciaz cel mai mult. Hume a fost primul, în fa a lui Aristotel, Kant i Wittgenstein. Oamenii de tiin , care de multe ori au pu in timp pentru filozofie, fac adesea o excep ie pentru Hume. Chiar un renumit biolog care spunea c „filozofii sunt foarte inteligen i, dar nu au nimic de spus în vreun fel”, a f cut o excep ie pentru Hume, recunoscând c la un moment dat s-a i îndr gostit de el.

Iat cum scriitorul din secolul al XVIII-lea, David Hume, este considerat unul dintre marile voci filozofice ale lumii, i aceasta pentru a ap sat pe punctul important cu privire la natura uman i anume: suntem mai mult influen i de sentimentele noastre decât de ra iune. „Hume este politica noastr , Hume este comer ul nostru, Hume este filozofia noastr , Hume este religia noastr ” - afirma filozoful idealist sco ian James Hutchison Stirling în secolul al XIX-lea, afirma ie care reflect pozi ia unic cu privire la gândirea intelectual a filozofului sco ian David Hume.

Hume a ap rat pozi ia sceptic conform c reia ra iunea uman este inerent contradictorie i numai prin credin ele instaurate în mod natural putem naviga prin via a obi nuit . În filozofia religiei, el a sus inut c este nerezonabil s credem m rturii despre presupusele evenimente miraculoase i, în consecin , sugera c ar trebui s fie respinse religiile bazate pe m rturiile despre minuni. Ca istoric, el a ap rat punctul de vedere conservator: „guvernele britanice sunt cel mai bine conduse de o puternic monarhie”.

Hume a sus inut c ra ionamentul inductiv i credin a în cauzalitate nu pot fi justificate ra ional i c pasiunea, mai degrab decât ra iunea, guverneaz comportamentul uman. A contraargumentat existen a ideilor înn scute, afirmând c toat cunoa terea uman este întemeiat exclusiv pe experien . Niciodat nu putem percepe faptul c un eveniment cauzeaz altul, ci numai c cele dou sunt mereu conjugate. În consecin , pentru a atrage concluzii de cauzalitate din experien a trecut , este necesar s presupunem c viitorul se va asem na cu trecutul, o presupozi ie care nu poate fi ea îns i fundamentat în experien a anterioar .

Definind moralitatea drept sum a calit ilor care sunt aprobate de oricine i de cele mai multe ori i practicate de c tre toat lumea, s-a preocupat în continuare de descoperirea celor mai largi motive ale aprob rilor. Le-a g sit pe m sur ce a g sit motivele de credin , în „sentimente”, nu în „cuno tin e”, deciziile morale fiind bazate pe sentimente morale. Calit ile sunt evaluate fie pentru utilitatea lor, fie pentru faptul c sunt pl cute celor din jur. Sistemul moral al lui Hume are drept scop fericirea celorlal i i fericirea sinelui. Dar, respectul fa de ceilal i reprezint cea mai important parte a moralit ii.

Sublinierea lui se refer la altruism: sentimentele morale pe care el

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

pretindea c le-a g sit în fiin ele umane. Este specific naturii umane râd sau s se întristeze i s caute binele celorlal i. A considerat doctrina moral drept lucrarea sa major , ea fiind o datorie a se preocupa de ea. Hume sus ine de asemenea c evalu rile morale nu sunt judec i despre fapte empirice. „Lua i orice ac iune imoral , cum ar fi uciderea inten ionat : examina i-o în toate luminile i vede i dac pute i g si acea chestiune de fapt sau o existen real pe care o numi i viciu. Nu ve i g si nici un astfel de fapt, ci doar propriile sentimente de dezaprobare”. Atunci când analiza diferite teorii morale, Hume sus inea c oamenii cred în mod eronat c moralitatea se bazeaz pe judec i ra ionale. Deci, ce ar însemna consimmântul moral? - Un r spuns emo ional, nu unul ra ional. Detaliile acestei p i a teoriei sale se bazeaz pe o distinc ie între trei actori distinctivi din punct de vedere psihologic: agentul moral, receptorul i spectatorul moral. Agentul moral este persoana care efectueaz o ac iune, cum ar fi furtul unei ma ini; destinatarul este persoana afectat de comportament, cum ar fi proprietarul ma inii furate; iar spectatorul moral este persoana care observ i, în acest caz, dezaprob ac iunea agentului. În general, teoriile de sens moral au sus inut c oamenii au o capacitate de percep ie moral , asem toare cu capacit ile noastre de percep ie senzorial . A a cum sim urile noastre externe detecteaz calit i în obiecte externe, cum ar fi culori i forme, la fel i facultatea noastr moral detecteaz calit i morale bune i rele în oameni i ac iuni. Pentru Hume, toate ac iunile unui agent moral sunt motivate de tr turi de caracter, în special de tr turi caracteristice virtuoase sau vicioase. Virtu ile naturale includ bun voin a, blânde ea, caritatea i generozitatea. În 1752, Hume a devenit de in tor al Bibliotecii Avoca ilor la Edinburgh. Având la dispozi ie 30.000 de volume, a putut s se dedice unei dorin e de câ iva ani pentru a se întoarce la scrierea istoric . „Istoria Angliei”, care se extinde de la invazia lui Caesar pân în 1688, a ap rut în ase volume. Scrierile sale din acea perioada începuser s -l fac foarte cunoscut. În contemporanitate, un profesor universitar din Arizona a pus sub semnul întreb rii sentimentalitatea lui Hume, spunând c motivul pentru care sentimentali tii sunt excesiv de satisf cu i, este pur i simplu acela c nu i-au supus convingerile unei reflec ii suficiente asupra sentimentelor. Un biograf, îns , James Boswell Johnson, l-a numit pe Hume „cel mai mare scriitor din Marea Britanie”, iar Biserica Romano-Catolic , în 1761, i-a recunoscut contribu iile filozofice i literare.

A fost onorat ca eminent în cuprinderea înv turii, în agilitatea gândirii i în elegan a stilului, i a fost simpatizat pentru simplitatea, bun tatea i veselia sa. Saloanele i-au deschis u ile i el a fost primit cu c ldur de to i. În 1769, oarecum obosit de via a public din Anglia, i-a stabilit din nou re edin a în iubitul s u Edinburgh, profund bucurându-se de compania - intelectual i conviv -, de prieteni vechi i noi (nu sa c torit niciodat ), precum i faptul c i-a putut revizui textul scrierilor sale.

Filozoful român Petre P. Negulescu (1872-1951) sus inea c existen a nu poate fi explicat decât în procesul cunoa terii, „f absolutizarea actului cognitiv, a a cum au procedat prekantienii Locke, Berkeley, Hume”. El aprecia: „Nu putem zice ast zi c avem o filozofie, cum putem zice c avem o matematic sau o astronomie, o fizic sau o chimie, ci trebuie s ne mul umim s constat m c avem atâtea filozofii diferite câ i cuget tori s-au îndeletnicit, dup vremuri, cu problemele generale ale naturii i ale vie ii, dezlegându-le fiecare, fire te, în felul s u”. În concep ia sa, perioada modern se sfâr te cu scepticismul lui Hume, iar perioada contemporan a istoriei filozofiei începe cu Kant.

21

Dintre concep ia savan ilor români cu privire la materie, Victor Babe (1854-1926), autorul primului tratat de bacteriologie din lume prin care a pus bazele moderne ale acestei tiin e, a respins interpretarea subiectiv a cauzalit ii lui Hume, sus inând c cauzalitatea nu poate fi rezultatul obi nuin elor determinate de succesiunea repetat a unor fenomene, c ci „dup zi urmeaz noapte, i totu i nu considem ziua drept cauz a ei.”

Hume a avut înc din timpul vie ii admiratori i ap tori de-un mare prestigiu intelectual. Immanuel Kant a apreciat nu doar profunzimea observa iilor analitice ale lui Hume, ci i calit ile stilistice ale scrierilor sale. În „Prolegomene”, ilustrul filosof german a recunoscut Hume este adev ratul precursor al filozofiei critice a cunoa terii.

Dar numai un precursor, s-a gr bit Kant s precizeze, fiindc dup opinia lui, solu ia pe care Hume o d sentimentalismului, acesta nu poate niciodat s critice cu succes institu iile sau practicile existente, întrucât poate fi prea mul umit sau conservator.

El, Kant, spun, nu a avut la dispozi ie datele ultimelor descoperiri ale Fizicei cuantice care a reu it s ne explice c inima omeneasc are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în trup. Dac pân nu demult, oamenii de tiin au crezut c doar prin gândurile noastre emitem energie c tre exterior i c , cel mai puternic emi tor energetic din trupul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice, acum se tie c inima genereaz un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului, c ea este înzestrat cu inteligen „inteligen a inimii” - , c inima interac ioneaz atât cu trupul cât i cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le genereaz , transmi ând informa ii la distan e mari, prin emo iile pe care le produce. Iar sentimentele umane izvor sc din inim i influen eaz puternic realitatea în care tr im. Sentimente ca: iubirea, iertarea, compasiunea, ura, dezbinarea, etc., produc modific ri atât în trupul nostru, cât i la cei din afara noastr .

Filozoful francez Michel de Montaigne, sus inea înc din secolul 16: „Sim urile au toate aceast putere de a porunci ra iunii i sufletului nostru”. Un secol mai târziu, Blaise Pascal spunea c în sinele lui afl tot ce vede la Montagne, c „toat ra iunea noastr cedeaz în fa a sentimentelor”, deoarece „Le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas”. i totu i am credin a c lumea trebuie s g seasc o zon a echilibrului între ra iune i sentiment, c filozofia, tiin a i religia pot s mearg la bra pentru realizarea echilibrului, iar politica s aib în elepciunea de a respecta echilibrul pentru a-i face pe oameni mul umi i i cât mai ferici i.

Prostia îns , indiferen a, acceptarea unor idei sau atitudini prin îngenunchiere, nu va duce niciodat la progres i fericire. Moralitatea include, pe lâng sentimentul moral, i pe cel al demnit ii.

Paul Gustav Fischer - Femeie pe banc

22

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (IX) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 10. GHEORGHE RACOVEANU Gheorge Racoveanu (10 februarie 1900, Cr gue ti, Mehedin i - 1 mai 1967, Freising, Germania) a fost scriitor, ziarist/publicist, polemist i teolog ortodox în România i în exil (Germania). În România este cunoscut ca Gheorghe Racoveanu, iar în exil ca George Racoveanu.

S-a n scut într-o familie de olteni credincio i, i a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucure ti, cu gândul de a deveni preot de mir. La Bucure ti face i Facultatea de Filozofie, în cercul lui Nae Ionescu, c ruia îi devine nu doar admirator i discipol, ci i prieten i colaborator pre ios. A colaborat, apoi a fost redactor, la ziarul Cuvântul (1924 - decembrie 1933; 1938; octombrie 1940 - ianuarie 1941) condus de acela i Nae Ionescu, precum i la alte ziare i reviste na ionaliste i ortodoxe din perioada interbelic . Nu a ocolit politica, i chiar a fost director de Minister în aceast perioad . În decembrie 1933, dup un articol publicat în Cuvântul, Profesorul Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucure ti ascunzându-se la m stirea Izbuc cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lâng stare ul Atanasie Popescu. R mâne cu o mare nostalgie pentru c lug rie, dar apostolatul laic din exil îl face s r mân celibatar pân la sfâr itul vie ii.

A fost co-fondator al revistei teologice Predania, revist de critic teologic , ap rut prin anii 1935-36 la Bucure ti (împreun cu Nae Ionescu, care public editoriale aici când Cuvântul era interzis). Aici

I TR IREA MISTIC Nae Ionescu public editoriale în vremea în care Cuvântul fusese interzis. Din grupul de la „Predania” mai f ceau parte: Preot I. D. Petrescu, Preot prof. Grigorie Cristescu, Ierod. prof. Firmilian Marin (devenit mitropolit al Olteniei), Ion V. Georgescu, Nicolae Popescu etc.

Refugiat în Germania dup lovitura lui Ion Antonescu împotriva Mi rii Legionare din 21-23 ianuarie 1941, a fost închis în lag rul de la Buchenwald, pân în 1944. În exil, G. Racoveanu a dus o sus inut activitate publicistic i asociativ , pe dou planuri: unul cre tin i ortodox, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România ocupat de ru i dup cel de-al Doilea R zboi mondial.

Pe plan cre tin, personalitatea teologic a lui G. Racoveanu este complex : este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar cite te i pre uie te pe Sfin ii P rin i i monahismul în general (începuse chiar scrie un Pateric românesc). Se afl în dialog cu catolicii, dar devine un apologet de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacat .

Pe planul cultural i politic, a fost „unul din stâlpii principali de bolt ” - pre edinte, secretar etc. - al multor asocia ii ale emigra iei române ti din exil.

A murit la 1 mai 1967, ora 9:30, Lunea Pa tilor din acel an, i a fost înmormântat la 4 mai (Joia luminat ) în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiat de preo ii ortodoc i Vasile Boldeanu (Paris, Fran a) i Dumitru Emanoil Popa (Freiburg, Germania), în prezen a multor personalit i ale exilului românesc: monse-

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

niorul Octavian Bârlea (Biserica Greco-Catolic ), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian .a.

Monseniorul Octavian Bârlea spune despre el: „Avea întâi o inteligen rar , înclinat spre sentin e i sinteze, avea zestrea intui iei.

Cât ai clipi, în elegea de ce e vorba i avea r spunsul gata. Era ca f cut pentru scrim - nu cu floreta, ci cu scânteerile min ii, cu condeiul.

A fost un polemist de mul ime admirat i de adversari temut. tia s descopere îndat sl biciunea argument rii adversarului i intea în tendonul lui Achile. F cuse din polemic o art .” Aceasta cu noble , omenie, generozitate, transfigurate de cre tinism. La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spune: „Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. i acolo i vor g si locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice române ti.”

Pozi ia teologic a lui Racoveanu este c nu poate exista un aderat dialog decât între Bisericile r mase pe temelia celor apte Taine, „f de care nu poate fi vorba decât de pseudo-cre tinisme”. Cu catolicii îns , el refuz s polemizeze - „socotesc c nu poate fi lucru mai v tor, ast zi i aici, decât polemica între catolici i ortodoc i” - sau s fac o apologie a Ortodoxiei, „a a cum se prezint ea ast zi. Împotriva Ortodoxiei române ti i a ortodoxiei altora am i eu multe de spus. Unele au fost i spuse. La timp i loc potrivit”. Atât Biserica ortodox cât i Biserica romano-catolic sunt Biserici adev rate, drept care atât ortodoc ilor, cât i catolicilor li se cuvine „s scoat în eviden tot ce une te cele dou Biserici adev rate i s lase în umbr tot ce le desparte. F s lase neamintit diversitatea, fireasc , în via a acestor dou Biserici”, dar ocolind cu grij anumite puncte nevralgice, i ironizând „anumite exager ri ridicate la treapt de tradi ie ecumenic ”.

10.1. „Omenia i frumuse ea cea dintâi” Ap rut ini ial ca o comunicare adresat Congresului Internaional de Studii al Societ ii Academice Române, inut la Vene ia în 1961, Omenia i frumuse ea cea dintâi analizeaz o tr tur a poporului român din perspectiv teologic i etnografic . Suntem purta i astfel într-o Scar sui-generis ce urc de la „iubirea de oaspe i” i „iubirea de str ini”, prin „via a în Hristos”, „omenie i (non)violen ”, „r nile p catelor i frumuse ea cea dintâi” c tre „omenie i sfin enie” - c ci „omenia este rezultatul tr irii române ti a adev rului Evangheliei”. Gheorghe Racoveanu, scriitor, publicist i teolog ortodox scut chiar la început de veac 20, în 1900; absolv , în perioada interbelic , Facultatea de Teologie i apoi cea de Filosofie la Bucure ti, devenind mai apoi redactor la Cuvântul lui Nae Ionescu i cofondator

Paul Gustav Fischer - La o cafea

23

împreun cu acesta al revistei teologice „Predania”. Dup 1944, continu în exil o sus inut activitate publicistic i asociativ , curmat doar de moartea sa din 1 mai 1967.

Gheorghe Racoveanu este unul dintre marii teologi români, pe nedrept dat uit rii ast zi: „Nu m îndoiesc c exegeza lui Racoveanu va figura într-o zi al turi de alte interpret ri clasice ale realit ilor române ti, semnate de nume ilustre, de la Mihai Eminescu i Ha deu la Lucian Blaga i Mircea Vulc nescu”. A fondat în Bucure ti, la începutul deceniului trei al secolului trecut, revista teologic „Predania”, împreun cu Nae Ionescu, al c rui discipol a fost. Faptul c a f cut parte din Mi carea Legionar , constituie probabil motivul pentru care este trecut sub t cere ast zi (din p cate constat m iar i cum considerentele politico-ideologice primeaz asupra recunoa terii valorilor).

Lucrarea de fa este de fapt o comunicare f cut în edin a din 12 septembrie 1961 a Congresului Interna ional de Studii al Societ ii Academice Române (Vene ia, 6-12-IX-1961) care, înso it de o prefa a lui Mircea Eliade, a v zut lumina tiparului la Freising, Germania în 1964.

10.1.1. Cuvânt înainte de Mircea Eliade „Paginile acestea de exegez le-am ascultat pentru întâia oar citite de Gheorghe Racoveanu. Era într-o dup -amiaz din septembrie 1961, la Ca' Foscari, unde aveau loc edin ele Congresului Internaional al Societ ii Academice Române. Cunoscând de mai bine de treizeci de ani proza f gre , dens i clar a lui G. Racoveanu, tiam c o seam de observa ii, preciz ri i nuan e îmi vor sc pa la o prim lectur . Cu ce bucurie am recitit acest text somptuos i totu i concis, aproape laconic! Nu m îndoiesc c exegeza lui Racoveanu va figura într-o zi al turi de alte interpret ri clasice ale realit ilor române ti, semnate de nume ilustre, de la Mihai Eminescu i Ha deu la Lucian Blaga i Mircea Vulc nescu.

Cândva se va scrie istoria culturii române ti altfel decât a putut fi ea scris pân acum. Adic o istorie integral a creativit ii geniului românesc, iar nu exclusiv a crea iilor culte, livre ti. Nu c acestea din urm n-ar fi importante sau reprezentative; e destul s ne amintim de un Eminescu sau Blaga pentru a ne da seama de valoarea i semnifica ia lor. Dar asemenea crea ii culte sunt, la noi, de dat recent .

Noi de-abia am început scriem bine române te. Pân la Eminescu, majoritatea «intelectualilor» nu tiau scrie române te, de i, probabil, vorbeau destul de bine; cel pu in la ei acas , în satul sau în târgul lor, tiau s vorbeasc . Dar aproape nimeni, pân la Eminescu, nu îndr znea s scrie limba vorbit , neasc . Limba noastr scris urma modele streine: fie calapodul vechilor traduceri din slavone te, fie structura limbilor din care se tradusese în ultimele dou secole, adic neo-greaca, italiana i franceza. Problema e prea complex pentru a o putea dezbate aici. Destul s spunem c autorii români au reu it s scrie bine române te de-abia de la Eminescu încoace, adic de mai pu in de o sut de ani. Or, e limpede c o cultur - în elegând prin acest termen exclusiv crea iile autentice - nu se poate judeca numai dup produc ii atât de recente.

Se va scrie, deci, într-o zi, istoria culturii române integrale: adic a institu iilor i credin elor, a crea iilor lingvistice i folclorice. Redus doar la documentul scris, cultura româneasc - i nu numai ea - pare rac , timid , provincial . De fapt, în orizontul culturii moderne suntem provinciali. Ca i alte culturi din Europa r ritean , am împrumutat modelele de la «centru», din Occident. Cam tot ce s-a scris în române te de la coala latinist încoace depinde, direct sau indirect, de ce s-a scris în Occident. Aceasta nu înseamn numaidecât lips de «originalitate». Cultura european , aproape în totalitatea ei, este rezultatul imita iei crea iilor efectuate în câteva «centre» din Occi-

24

Constela\ii diamantine

dent. Autorii ru i au înv at me te ugul prozei literare de la englezi i francezi, dar un Dostoievski sau un Cehov au influen at la rândul lor întreaga literatur european . Probabil c un fenomen analog ar fi avut loc i cu anumi i prozatori, esei ti i gânditori români, dac nar fi intervenit ocupa ia sovietic . Nu trebuie s uit m c în România s-a putut crea liber, adic f a urm ri un obiectiv politic, numai dup împlinirea idealului na ional i pân în preajma celui de-al doilea zboi mondial. Cu totul i cu totul, cam vreo dou zeci de ani. Iar scriitorii români au început s aib la dispozi ie un instrument de expresie adev rat numai de pe la 1890...

Dac în orizontul culturii europene am r mas «provinciali», nu e numai vina noastr . «Istoria» - care în cazul nostru mai înseamn i incon tien a politic a occidentalilor - ne-a z vorât din nou în întunerec, mai r u decât am fost z vorâ i în Evul Mediu, prin n lirile barbarilor.

Dar o cultur nu se reduce numai la expresiile ei moderne, adic , în cele din urm , la crea iile personale. Dimpotriv , aten ia cercet torilor se îndreapt tot mai mult ast zi spre crea iile trans-personale: mituri, simboluri, stiluri de existen , tradi ii, folclor religios, arte populare etc. Toate acestea alc tuiesc în felul lor tot atâtea limbaje prin care se exprim geniul unui neam. Asemenea limbaje sunt universale, în sensul ele reveleaz moduri de a fi în lume, comportamente, nostalgii, universuri imaginare care nu sunt exclusive unui anumit popor sau unui anumit moment istoric. Ele au un caracter trans-istoric i arhaic.

Datorit acestor limbaje, culturile sunt «deschise» i pot comunica între ele. Prin îns i structura lor, un simbol, un mit, un mod de a fi în lume nu pot fi «provinciale», pentru c ele nu depind de un centru cultural, nu imit un model. De aici, perenitatea acestor limbaje: ele nu stau sub semnul timpului istoric (care «demodeaz », într-o genera ie-dou , 90% dintre crea iile individuale moderne), ci, am spune, sub semnul unui timp trans-istoric, timpul fermecat al miturilor i basmelor, timpul marilor cicluri cosmice, dar i «clipa» în care tr iesc sfin ii, contemplativii, poe ii, logodnicii.

Dintr-un asemenea limbaj face parte, al turi de atâtea no iuni, nostalgii i moduri de a fi, i conceptul românesc de „omenie”. Nu voi încerca s rezum aici iscusita hermeneutic a lui G. Racoveanu.

Nu voi tirbi bucuria cititorului de a o descoperi singur. Prin asemenea contribu ii se preg te te ziua când se va putea scrie adev rata istorie a neamului i culturii române ti. i de-abia atunci vom putea interesa, în mod sincer i profund, Occidentul, a c rui aten ie o jinduim atât.

Pân acum am încercat s trezim interesul Occidentului mai ales prin meritele i sacrificiile noastre istorice (rezisten a contra turcilor) i prin produc iile culturii române ti moderne. Trebuie s recunoa tem , nenorocul urm rindu-ne i de data aceasta, am e uat în ambele cazuri. Neizbutind s ne traducem poe ii, literatura româneasc n-a interesat. În ceea ce prive te misiunea pe care i-au asumat-o Domnii români de a ine piept iure ului otoman, în speran a c occidentalii vor în elege, pân la urm , c împlinesc rolul propriei lor avangarde, dezam girea e i mai mare. Ne-am fi a teptat c , dac n-am fost în ele i de efii politici i militari de acum câteva veacuri, vom fi în ele i m car de istoricii de ast zi. Dar, din nefericire, con tiin a istoriografic occidental n-a re inut rolul pozitiv al românilor în istoria Europei.

S-ar putea ca într-o zi, nu prea îndep rtat , lucrurile s se schimbe.

Occidentul începe s se intereseze tot mai mult de alte moduri de a fi în lume decât ale lui, de structuri antropologice tradi ionale, de alte valori culturale decât cele care-i sunt familiare. S-ar putea ca într-o bun zi, descoperind adev rata noastr istorie i cultur , occidentalii s se laude cu noi (c ci, în fond, i noi tot din Europa facem parte) mai mult decât s-ar fi l udat dac am fi dat un Shakespeare sau un Dante...”.

MIRCEA ELIADE aprilie 1962

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Janet NIC{

R`sul bate pl`nsul!

Cred c noi, oamenii, nu suntem, dar ajungem p pu i.

Nu cred, sunt sigur! P pu ile nu se fac din material tare, din o el, din beton, ci din cear , din gelatin , din cârpe, din câl i, din plastic, din cauciuc, din lemn, din lân , din bumbac.

Dac nu suntem îndeajuns de moi, suntem fr mânta i de c tre malaxoarele guvern rii, pân devenim coc , aluat, fri .

Suntem fragile i manevrabile, ascult toare i t cute. pu arii, sforarii, panglicarii ne joac pe degete, ne pup precum pup za, ne al pteaz ca pe ni te pap -lapte, ne dau adev rul cu linguri a, s nu ne înec m, ne pun pe raftul istoriei, dup pre , dup dispre . Educa ia se contureaz a fi cum s îmblânze ti o elul i s faci din fier par m ia , cum s devii juc rie, victim , p pu , spectator, unealt , cum s faci, din M ria Sa Instinctul, un c elu de plu , cum s nu mai ai ce ai, i cum s nu mai fii ce e ti.

Frumoas povestea care spune basme, frumos basmul care spune pove ti cu zâne i cu zurg i, dac boierul ar pune um rul lâng mo Ion Roat ! Dar, nu! P pu arii, sforarii i panglicarii sunt aurul i platina, sceptrul, cârja i coroana, porunca i arma, elul i biciul, pumnul i palma, zeii i zmeii.

Ei sunt cei care fac i spun povestea, poveste în care F t-Frumos nu mai vine, pentru c a devenit i el o p pu de rumegu , cu sabie de trestie i cu buzdugan gonflabil...

Totul se sub iaz , se mic oreaz , megaliticul devine paralitic, s-a stafidit monumentalul, se „propagheaz ” mentalul, s-a sfoiegit claritatea, se promoveaz confuzia, ca semn al valorii.

Ra iunea este în deriv , mama ira ionalului na te mon tri pe band rulant , nu mai exist rut , ci derut .

Lumea, vaccinat cu senzual i senza ional, râde cu gura pân la urechi, cu ochii da i peste cap.

Regula a fost înlocuit cu neregula, disciplina, cu o libertate oligofren , mereu cu virgul , niciodat , cu punct. Totul e scurgere, vasul nu mai are fund, nici toarte, nici mâner. Pretutindeni, de diminea a pân seara i, de seara pân diminea a, se cânt uda prostiei omene ti.

Mont m carul în cas , c m lumina soarelui, în cas , cu polobocul, vindem carul cu boi pe o gâsc , urc m în jos, coborâm în sus. Anormalul are statut de normal, tâmpenia, statut de în elepciune. Cinstea i omenia sunt cârpele cu care se terge praful de pe parchetul societ ii.

Cine e cinstit e pierdut. E neajutorat. Este zdrobit.

Cine e drept e pedepsit, torturat, umilit.

Imaginarul, alt dat gloria omului, semnul umanit ii, este, ast zi, mizeria lui. Ast zi, imaginea este totul: filozofie retinian , în elepciune retinian , adev r retinian, frumuse e retinian . Ast zi, suprafa a este totul.

Tr im o vreme epidermic , mereu sub zodia fardului, cu o filozofie epidermic i o frumuse e epidermic .

Cine are adâncime e pierdut. Înainte vreme, via a era un vis.

Ast zi, visul este real, dar, din p cate, un co mar!

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

25

Ion POPESCU-BR{DICENI

Zbor p`n[ la cuib

(Doina Dr[gu\ ]i g[sirea drumului propriu) - eseostudiu -

Doina Dr gu , Ceasuri de îndoieli, Ed. Spirit românesc, Craiova, 1994 i cum am mai afirmat deja în „Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglind ” (Popescu-Br diceni, 2020), Doina Dr gu e o poet strategic întrucât ea practic o „poezie a cunoa terii” (Ghidirmic, 1994). Frumuse ea-i fizic se transmut po(i)etic într-o metafizic fie a „ceasurilor de îndoial ” (Dr gu , 1994) fie a „deta rii într-un spa iu dens”. E un spa iu desigur privilegiat al gândirii verticale care- i caut alternativa prin gândirea lateral (De Bono, 2019), adic aceea care reinventeaz abord ri noi ale liricit ii expresive i - cum afirm Constan a Buzea - care „se implic cu mai mult emo ie în real” (Buzea, 1993).

La anul de gra ie 1994, pentru Doina Dr gu „cerul se las pe cump na fântânii” dobândind, ca la G. Bacovia, o stranie densitate/ materialitate. Urmele amintirilor sale par urmele unei haite de lupi gata s-o sfâ ie din pricina „casei” care pare ad postul paradiziac „într-un punct fixat/ din inexisten a/ ce pare ve nicie/ încet încet înl untrul” sufletului unde se instalase vidul i, fiin cogitant , se putuse elibera de sine. „Empatia îmi tope te formele/ i m însufle te de altceva” - se confeseaz reinaugural Doina Dr gu , asemenea tuturor poetelor care tiu s i creeze idiolectul propriu, discursul specific, posibilist într-un teritoriu al unui imaginar „într-un aici i acum” cuantic i logaritmic (chiar logosritmic), devreme ce sunetul/ sensul/ semnul penduleaz , anabazic i catabazic, între în are i dere, între transascenden i transdescenden , între „o putere harismatic ” i „c derea unei clipe în alta” ca într-o pr pastie „în verticalitate” separatorie a sinelui, scindat el însu i, între zenit i nadir, ca la Ion Barbu (în „Joc secund” (Barbu, 1930)).

Doina Dr gu persist , cu nostosul ei disimulat în candoare, s progreseze ducând „atavice poveri” transculturale i pove ti reinstituitoare de reazem asimptotic (ca la Coman ova - Cuvinte de reazem. Uimirea de a fi, 2020). Adept a extremelor care-o închid „ca dou eternit i” între na tere i moarte, poeta se bazeaz pe „un rest” (ca Shakespeare n.m.), „un drum ce se cheam în elepciunea de sine”, iar

„configura ia spiritual ” o „aproximeaz în gânduri / circumscrise unui punct/ de pornire-speran ” (Dr gu , 1994, p. 13) spre „nev zut arcu ” i, adaug eu, palpabil, auditiv-vizual-estetic urcu cu „for e divizate-n aripi” de albul care umple relieful „de splendori r sucite-n amintire” mai-întâi stilistice, apoi poetice - ca pe urm prin „topire în lumin ” „între dou lumi diferite” s i implementeze „un sistem de referin ”: „într-o parte este increatul, informul nen scutul în cealalt parte des vâr irea imponderabilitatea vidul precunoa terea clarviziunea”, poeta reprezentând între cele dou sfere închipuite („una material luminoas plin de sens alta opac-str vezie neîn eleas ”) care ori se atrag ori se resping - „doar un punct de tangen material variabil i mobil între na terea i moartea” sa, ambele de neevitat/ de nerefuzat (Dr gu , 1994, p. 17).

Dar ce e/ cum e/ poezia? De pe ce pist / platform decoleaz ea?

E o scufundare în gânduri „ca într-o ap curg toare”. Are „trupul cercuit cu aer/ în lumina ce descre te” care „trage dup el o umbr / ca un drum neterminat”? Or „construirea unui drum este un discurs pragmatic pe orizontal , iar construirea unei case este un discurs pragmatic pe vertical ”. Dar labirintul este perfecta identitate dintre cas i drum: adic o încurc tur a drumurilor. Premisele ( i prefigurile) casei se pot configura în ap , sub p mânt, în aer, pe p mânt, în foc (Nimicul i Pas rea Phoenix i Omul cu racheta lui zbur toare).

Poeta deformeaz lini tea de ale c rei margini se love te, blagian , i p trunde „în lume ca o aproximare a spa iului într-o roat / învârtit la nesfâr it”. Consecin a e absurd c ci timpul se petrece-n ea „deschis în prelungiri neîntrerupte ca într-o devenire nel murit cu un avânt extrem absurd”. Resemnat în c utarea drumului, poeta îl g se te ascuns în sinele ei ca-n t cerea unei fântâni adânci.

Doina Dr gu elaboreaz , pe poezia de disemin ri variate, modific ri de st ri, „schiri sumare de urme în el toare/ existen e parcelate precum inuturi/ t iate-n frontier pe o hart ”. Tr ind în simbioz cu istoria, poeta mânat „de un

26

Constela\ii diamantine

ceas abstract” (barbian - n.m.) gole te clepsidre sensibil la muta ii, obsedat ca i maestrul ei m rturisit „de c ut ri în spa ii albe”. În „Concentr ri nesigure”, poeta î i schi eaz un metaportret poietic: „Perimate no iuni pe ruine/ se grefeaz -n teorii/ se g sesc expresii în reflexul/ mi tor transform ri reprezentate/ în fantastic nev zut” (Dr gu , 1994, 25).

Poezia-i „înv tur cuprins în nimic/ întoars evolu ie identitatea/ imit o lume cândva tr it ”. Aristotelicul concept de mimesis „însumând mereu destine fragmentate”, „emo ii cristalizate în armonii”, „acumul ri de no iuni” „în sfere triumf , pur în ideal”, adic în metapoeticole (lui Al. Husar - n.m.) tehnosfer , noosfer , poesfer .

Densitatea doctrinar a culegerii „Ceasuri de îndoieli” e formidabil , e mallarméean -valéryian , ori italogreceasc . Astfel lu m în act: echilibrul interior, m sura des vâr irii, simetria, extensia din increat, nedeterminarea (lui Umberto Eco - n.m.) cu centrul pretutindeni, mai ales c poeta sfideaz legile i evadeaz din sine îns i ca s se descopere - ca Roland Barthes - în pl cerea unor texte în „dulce convertire” cu „abateri de la joc” în „unit i pierdute în ansamblu” dar care încearc „o alt rânduial ”.

Odat spa iul deschis (vezi U. Eco: Opera deschis - n.m.) „dep rrile evolueaz în ecoul ondulat al m rii” ca în teoria lui Vasile Conta. i „Arborii în arcuiri/ geometrice ame esc/ de în ime”. În versura lefuit „îngân ri metalice ritmeaz ve nicia în clepsidre” „în alt form ”, desigur nuan at -n sens ascuns i „propagat -n adâncime” în chip de „feerii de linii frânte aluziv în armonii”.

Coresponden ele Doinei Dr gu cunosc acea „decantare de imagini/ pierdere în consisten / ... / cre tere neîncetat -n nemi care”. În Poezirea Lumii „muzici vagi descind în dans” c ci „nu exist centru margini” (ca-n „Sacrul i profanul” lui Mircea Eliade - n.m.), iar visele colorate i vraja se prelungesc într-o existen de „zbateri f sens” salutar „împresurate de diafane melodii” gra ie c rora „axa orizontal a visului” ori „r gazul unei cumpene” men in întregul liric.

Exclamativ-interogativ , poeta are viziunea unei alchimii oximoronice: „ i v d cum vin spre mine dou drumuri din sensuri opuse” (Ion Barbu i Lucian Blaga opinez eu - n.m.) „ erpuind i crescând prin t cerea înalt / M închid? sau se topesc în mine a a cum cre terea se termin în vârf?// i cump na adânc spre cer se-nclin ” (Dr gu , 1994, p. 42). „În spa iul dintre dou clipe” „o succesiune de planuri/ este spaiul prin cea a colorat i luminoas în care nu se mai disting nici vocile i nici contururile p rilor ce par joc de unde în calea pustiului”. Poemul „Spa iul prin cea ” îmi retreze te în memorie un Giuseppe Ungaretti reîntors în hegelianism convertit la heideggerianism.

Oricum poeta recurge i la îmb ierea lucrurilor în natur „a a cum într-o oglind se vede/ ceea ce nu intr în spa iu/ rupere fa de axul lumii/ Un unghi îndreptat în sus - impresie de elan”. i se comport la fel de firesc, glisând din Centrul sacru (zenitul) în nadirul verticalei intemplatorii/ contemplatorii. În concluzie - c ci m-am, deja, lungit cu ale mele succinte/ înuite/ considera ii/ -, Doina Dr gu are un profil omogen, distinct, care- i pl smuie te o dublur care „lunec subtil spre adev r”. Dar care-i acest adev r? „Labirint c tre credin ”. „Împrejurul concentrat/ doar într-un singur punct”. „Totul devenise mi tor”. „Într-un întreg nem rginit” „locul geometric al fiin ei”. „Pierdut în diferen e” „Întro ascensiune nesfâr it ” „notele cântecului/ str pung lumina solar / iar trupul se modeleaz / pân la forma zborului” „dincoace închisoare de cristal”.

Adic „În imensele adâncimi se poate g si/ adev rul e de ajuns/ p trunzi/ numai cu gândul/ spre centrul ce sistematic/ se mut / a fi nevoie s fie atins”.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Via a, s raca, trage de timp Nourii atârn ca ni te lustre imunde, Plou lung de cresc mu chi i licheni de-a dreptul pe inim .

Via a, s raca, uite cum trage de timp.

Acvilonul prin insolente unduiri îmi d palme u oare peste fa .

Plou lung de cresc muchi i licheni de-a dreptul pe inim , i via a, s raca, uite cum trage de timp!

Interiorul mobilat al unei poezii Poeme galante cu cravat la gât etalate pe scen .

Dansatorii trec la bra cu câte-o melodie.

Un fluture pe fiecare vorb .

Si-n interiorul mobilat al unei poezii Ultimul cuvânt poetul îl mai ine între din i.

Treceau

ranii

Treceau ranii mânji i de funinginea nop ii în carul scâr âind fioros i greu, al Timpului, boii-njugându-i la osia lumii.

Chipuri cioplite-n triste e de piatr cu somnul întins între gene iar visele sparte în cap, treceau ca lungi cataracte ce tot cad i nu mai întâlnesc p mântul.

Treceau în opincile murdare ale s ciei, pe drumuri cariate de noroi, la umbra plopilor care b user cerul, sub ar a care semnase negru pe buzele lor s tule de foame.

Treceau cu i arii p ta i de jale i iia plâns de sudoare sând ogoare-n r scoal de plug. Printre r ni sacre, vânturi adunate la taifas stârneau fluiere umplute cu doine.

Treceau ranii în carul scâr âind fioros i greu, al Istoriei, tr gând dup ei osia lumii.

Se-arat ar a-n pielea goal Vârstele apei puse în cercuri spre infinit... respir extenuat acordeonul m rii. Pe-o pern de aer un albatros.

Se-arat ar a în pielea goal . Prin parcuri întru a teptare b nci.

Torid sub bolt soarele a înghe at i prive te fix.

Se-arat ar a - goal .

Sub aripi pajura strânge v zduh Prin aerul ludic o nunt evanescent de bâtlani.

Ne ia u or zefirul pe ascu ite coarne Un cerb - murind de tinere e - î i scutur copil ria prin iarba oar . Sub aripi pajura strânge v zduh - cu pene desf urate.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

27

Livia CIUPERC{

A ]terge cu buretele În fructul z mislirii noastre o binecunoscut bipolaritate înflore te o dat cu anii. Nu e nevoie de investiga ii sophisticate pentru a în elege dualismul nostru interior. Totul ia propor ii, se amplific , spore ten intensitate. Care dintre cele dou fa ete ale eului va domina fiin a... depinde de mai mul i factori educativi, în primul rând, într-o bifurca ie triadic (familie, coal , societate). Fiecare dintre aceste ramuri are rolul ei decisiv. Iar întru înflorire armonioas , conlucrarea între aceste trei ramuri se cere într-o armonizare perfect . Dac ceva scâr âie, vom asista la ceea ce Dimitrie Cantemir nume te: „R utatea vicle ugul misli i nebunia descoperi”.

Da, da. Vicleanul viclene te necontenit. El nu se odihne te niciodat . El vegheaz , permanent, ca - doar-doar - s ne stâlceasc . i gestul, i vorbirea, i fapta. i s devenim ai lui. El opereaz , mai cu sârg, asupra celor virtuo i - ine s ne aten ioneze Sfântul Paisie Aghioritul. Cu cât îi scrânte te de la cele fire ti pe cei virtuo i, cu atât meritele celui r u sunt mai merituoase... acolo, în Tartar! i-n reu ita lui, R ul va lua, aici, între noi, musafirii i trec torii de pe acest loc, numit Terra, mai multe forme, în vorba sau mâna (condeiul) celor îndritui i (ori ba!) s voroveasc despre oameni i faptele lor. Cu prezentul, nu-i problem . Pe grupuri, grupule e, cu flori i floricele, înrozi i, pomada i, spilcui i etc. Mai r u de cei trecu i la Domnul. i ce dac vegheaz din Înalt? Ce parc , ne pas ? Da de unde?! Lovim în ei i cu barosul.

AlexandruLascarov-Moldovanu (1885-1971) este un „inexistent”.

Ca scriitor. Se întâmpla la 1999. i, v rog, re ine i, f a-i fi citit opera. i f a-i fi consultat manuscrisele (o adev rat comoar ) conservate, spre exemplu, în Biblioteca Sfântului Sinod; aprecierile critice formulate pân în prezent; multitudinea de edit ri i reedit ri din crea ia sa epic ; aprecirea cititorilor aviza i. Nu e p cat s arunc m pe hârtie un cuvânt atât de grav, despre un om care nu a gre it cu nimic în toat via a lui terestr . Cu nimic. i când spun nimic, nu gre esc.

A fost un vertical. Un cre tin dev rat, adic , în toat via a lui, nu s-a compromis, nici cât negru sub unghie (cum se zice în popor). Au fost ani grei (din 1945, s zicem, i pân la ultima respira ie) - a t cut, a lucrat, s-a rugat i s-a resemnat. * Urmeaz Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti (1868-1946). i numele lui este aruncat la co . Pur i simplu. A fost un jurist de clas (magistrat i avocat). Academician (pe merit). Pre uit de Maiorescu.

De toat genera ia sa. Un om cu suflet de aur. Prietenia cu „fratele” Vlahu este elocvent . În 1928 a fost s rb torit - la nivel national. i nu pentru c ar fi scris... Puiul (cum se mai debiteaz )! Într-un timp anume, când era nevoie de sfaturile ( i nu numai) sale „B di a Mihai” l-a dorit în preajm -i. La Ia i, pe Dealul Copoului. În casa sa (fost i a lui Enescu). Era util, atunci. Apoi, când s-a înr cinat, „poetul suferin ei umane” trebuia a ezat la col ul infamiei, arestat la domiciliu, sub strict supraveghere, chiar în interiorul camerei sale, dându- i sufletul (cu zile), acest scriitor superb prin sensibilitatea mesajului pe care-l transmite toat opera sa epic . Dar (dacar fi fost singurul?!), bietul Tic a avut i p reri (sau convingeri?!) strâmbe (a se citi „Huliganism”, „Comunismul”, „Germanofilie” etc.).

Deh! Au fost preferin e... i preferin e. Unele repugn . Pe drept. Dar, dragilor! i el, i al ii, i-au primit pedeapsa. Br tescu-Voine ti a suferit pentru convingerile sale. Cu vârf i îndesat. i dup apte decenii -i scoatem ochii?! La nesfâr it?! Oare nu-i suficient c i-a dat sufletul în suferin ?! Îl ucidem din nou?! (Mereu-mereu, ca pe Mântuitorul Iisus Hristos?! Ierta i-mi compara iunea. Asta, pentru c - în fiecare secund - noi lovim... în cele sfinte, cu neru inare!).

E drept s -i arunc m opera literar , cea pur literar , la co ?! În bun tatea sa, Alexandru-Voine ti îmi opte te... „uitarea pânz neagr ese”. Ba, nu, maestre, nu-iuitarea!... E r utatea noastr cea sc ldat în mâl! * Cât nechibzuin a terge cu buretele i sacrificiul lui Dimitrie Cantemir - ca domnitor i responsabil al destinului rii Moldovei!

Diletan ii (scuza i duritatea termenului) arunc vorb -n vânt, necunoscând realitatea faptului istoric.

E drept, dac nu ar fi fost protec ia lui Petru cel Mare, negre it, i-ar fi stat capul (s u genial) într-acela i loc cu a acelora, pe care istoria le cunoa te... foarte bine. În schimb, salvându- i capul, s-a d ruit, pân la ultima respira ie a umanului (în termeni p mânteni, adic , ... ani) l sând o Oper , o oper genial .

Oare, acei care arunc vorbe-n vânt, de ce nu citesc înainte de a deschide gura i a arunca vorbe-n vântul pustiimii?! i numai lecturând (dar, cu tocul în mân , a a, ca un col rel silitor), s zicem, Icoana de nezugr vit a tiin ei preasfinte (un studiu publicat sub corola Academiei Române, abia în 2017, traducere din limba latin : Ioana Costa, editor Florentina Nicolae; coordonator acad. Eugen Simion), i orice îndr zneal de subiectivitate va disp rea din toat fiin a ta!

Timpul se rostogole te peste noi, f a cunoa te esen a gândirii Cantemirescului care precizeaz (dup c ut ri profunde): „Prim vara, vara, toamna i iarna nu sunt timp, ba chiar nici m car p i ale lui, ci sunt alternan e ale meteorilor, care se întâmpl în timp”. „Vârsta fraged , copil ria, maturitatea, b trâne ea i celelalte nu sunt timp sau p i ale lui, ci succesiuni ale vârstelor ce se întâmpl în timp, care nu descriu r stimpuri ale timpului, ci ale vie ii particulare i ale vârstelor ei”. „Secolul, intervalul de cinci ani, anul, luna, s pt mâna, ziua, ora, minutul i clipa nu sunt timp, nici nu îl nasc, nici nu îl indic , ci sunt doar observarea sau însemn ri ale unor mi ri, n scocite chiar de nestatornicia omeneasc : fiind enumerate i evaluate prin ele succesiunile întâmpl toare ale mi rilor, omul a socotit potrivit s m soare, s numere, s împart i s distribuie timpul în segmente mai mari sau mai mici, mai lungi sau mai scurte, care în realitate nu sunt nici timp, nici p i ale lui i nici nu pot, în sfâr it, s aib ceva în comun cu timpul” (p. 325). În fa a lui Dimitrie Cantemir r mânem ni te „înv cei”, oricând ne-am crede noi de „cucuzei”! În încheiere, iertare autorului acestor rânduri. Da, da. Are dreptate Dimitrie Cantemir, cel care... din înalt, îmi opte te c p rerea mea „cânt re te cât un ghemotoc de lân ”. Asta e. i cât dreptate are!

28

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

M. D. GAFTONEANU

Cercet[ri @n arhive ...Voi prezenta câteva detalii cu valoare de condiment din cei doi ani de cercetare aproape „în orb” a cca. 20.000 de documente (investiga ia mea nu a avut vreun precedent ca tem , deci, am pornit practic de la zero) în arhivele na ionale, muzeu, bibliotec , dar i în teren, pe baza indiciilor dintr-o str veche povestire despre r cinile familiei, legend pe care deseori am auzit-o în copil rie de la b trânii no tri: - cu (foarte multe) acte în regul , pe str bunicul meu patern, Ion Murariu-Gaftoneanu (s tean la Bursuceni i Schitu Agafton), l-am reg sit înc de pe vremea prunciei lui Eminescu locuind la Ipote ti i re ti, comuna Cucor ni. Ambele sate erau înfr ite prin biseric coal comune i prin multiple c torii, iar str bunicul (morar, taf, consilier) era paracliser/clopotar al bisericu ei „Sfin ii Arhangheli Mihail i Gavril” a mamei Poetului, Raluca (1816-1876), n scut , i apoi, decedat când împlinea 60 de ani, tot într-o zi de 13 august, dat care, simpl coinciden , îmi este i mie zi de na tere, apoi mai sunt i în cel de-al 60-lea an de via ! Tot acolo, mai târziu, a fost epitrop timp de o jum tate de veac i cons teanul lui din Bursuceni, Neculai Ghe. Ciornei, nepot lui Ion Ciornei, „ciobanul familiei Eminovici”, spune I. D. Marin. De asemenea, pe str bunicul matern al lui Mihai Eminescu, Alexa Don u, l-am identificat pe catagrafia de la 1772-74 în vechea vatr a satului meu natal, Bursuceni, un c tun cu 28 de case format pe atunci din moldoveni, igani i „ru i”, al turi de un preot, un diacon, un „mazil” de la Orhei, dar i de nelipsitul comerciant evreu. Satul era undeva pe malul Siretului (mai toate a erile de pe atunci erau în apropierea apelor curg toare), spre Corni/ Sarafine ti, vis-à-vis de Stamate i de B ne tiul boierului Grigore Canan u, nu departe de locul numit i în prezent „La plop”/„Cotul Plopilor”, unde se vars Gârla Morii/Hu anilor). În B ne ti se afl , întro bisericu de lemn, placa funerar (dim. 97x52 cm) a bunicii materne a lui Eminescu, Paraschiva Brehuescu-Don u, plac descoperit de

tre I. D. Marin pe 6 decembrie 1958 - un nedrept it al lumii eminescologilor, apreciez dup ce i-am parcurs scrierile. Undeva prin negurile evului mediu, se pare, satele Bursuceni, Brehuie ti, Sarafine ti, Corni i Vl deni (cel de Corni) au avut o vatr comun pe lâng Siret în locul numit „La Sili te”, în apropierea unui Coste ti...

- în urma exodului locuitorilor Bursuceniului (sat pomenit în str vechi înscrisuri de cancelarie de pe vremea lui tefan cel Mare, Iancu Sasu i Vod L pu neanu) pe mo ia de la Dumbr veni a familiei boierilor Bal (mo ia avea 12 sate apar in toare), pe terasa actual a dealurilor, noul sat s-a format în zonele denumite „La izvoar ” i „La hele teu”. Foarte probabil, dup inunda iile de la 1820, din perimetrul satului a plecat spre Schitu Agafton/Vl deni/ C re ti/ Ipote ti un grup de etnici slavi ai c ror urma i se reg sesc pân în zilele noastre, acest am nunt este cheia de bolt a povestirii familiei mele, al turi de abrevierea pe care o tiam de mic copil, „(M)AI-DAI”, ini ialele înainta ilor paterni. Dup cump rarea mo iei de la Ipote ti în 1847, boierna ul Gheorghe Eminovici i-a adus câ iva meseria i morar, cioban, pris car, vizitiu - intuiesc, chiar dintre rudele so iei sau dintre cunoscu ii socrului s u, Vasile Iura cu, la rândul lui, ginere al r riteanului venit „cu bani mul i din Rusia” (de aici i zestrea Raluc i?), cazacul/muscalul Alexa Potloff-Don u, a a cum afirm Matei Eminescu. Am g sit indicii sumare c acest cazac, care se tia cu polcovnicul Gheorghe Carp, ar fi participat la m celul i jaful de la cetatea Balta din vara lui 1768. Merit amintit, iar i un lucru cunoscut de ai no tri din sat, transferul în anul 1863 de la Ipote ti la Bursuceni a preotului Neculai Kanano-Hackman, ca urmare a neîn elegerilor cu Gheorghe Eminovici i cu ranii. El era succesorul preotului Vasile Hudi teanu [„popa Vasile”,decedat în 1858, sub stare de arest, ca i Gheorghe Eminovici - autorul moral, pentru cununia unui ortodox cu un catolic, cazul Valeria Cara(i)eni/Ioan Frank].Biserica satului e o construc ie ctitorit pe la 1825/1829 de c tre boierul de la Dumbr veni, Costache Bal , i de c tre so ia lui, Ana (fost Schaeme), actri la Teatrul Imperial din Viena; - (str bunicu)lui Ion Murariu-Gaftoneanu (18261917) i se spunea „Conachi Brânz ” i era fiu al lui Dumitru „murar” i al (H)are(f)tei/Aretei din Schitu Agafton. Fusese nepot de fiu al unui „asiatic” pe care cei din familie îl tiam ca Alexa(ndru) lui Ivan, lipoveanul (acela i nume cu personajul „Ivan Turbinc ” a lui Creang !), i credem c el era acel „Alexa Don u” al lui Matei Eminescu. Alexa(ndru) i cei din anturajul u - Ivan (Ioan), Neculai, Mihai, aveau numele primilor copii de parte b rb teasc ai bunicului meu, din a doua lui c torie, nume date dup ce acesta a aflat povestea de la str bunicul meu. Porecla/numele de Conachi pare s aib leg tur cu mo tenirea familiei (boieru)lui Alecu Callimachi r mas pe mâna (vornicu)lui Costache Conachi la Stânce ti/C re ti, iar

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

str bunicul, care avea moar la Balta Mur re tilor pe Pârâul Luncii, pare s fi fost morarul din Cucor ni neidentificat de c tre A.Z.N. Pop i I. D. Marin în povestioara presupusului copil natural, Ilie/Mihail, al lui Mihai Eminescu i al frumoasei s tence blonde Ileana I. L reanu. Aceasta, fiica v rului (?) lui Ion Murariu, Vasile Merticariu (merticar - cel care lua alt dat uiumul cu merticul, DEX) i a Mariei, era, se pare, slujnic în casa familiei Eminovici, acolo unde îngrijea de infirma Hareta (cea care i-a botezat mai to i copiii), de mama Raluca, i fusese o copil crescut /adoptat de c tre str bunicul meu.

Ion Murariu-Gaftoneanu, separat (?) de prin 1865 (?) de familie, a avut (cel pu in) 9 copii cu Ruxandra Simion alg u (str bunica mea), cu Catrina i cu Maria, la Schitu Agafton/Bursuceni, C re ti/ Ipote ti i Boto ani (pe aproape de 1900, toate trei, decedate în decurs de un an). Când i s-au întocmit acte de identitate dup reforma lui Cuza, porecla de „Gaftoneanu”, fiind crescut de c tre o m tu , Paraschiva (Don u?), de maicile „Fivea” (Fevronia Iura cu?) i „Lefteria” (Elefteria Curt?) la M-rea Agafton, i-a devenit nume de familie. A a cum ni s-a povestit, mi s-a adeverit c în martie 1876, anul mor ii Raluc i, a avut dou gemene, fiice care au primit numele celor dou bunici, materne i paterne, Maria i Paraschiva. Ulterior, le-am g sit c torite la Bursuceni i Coroc ie ti. La Agafton, printre alte nume cu rezonan , l-am reg sit pe „preotul duhovnic R zmeri ”, fostul locotenent de mitropolit Chesarie Sinadon R zmeri , cel care vorbea despre un „blestem al aurului” din mo i-str mo i, unul care ap sa din greu asupra întregii familii. Odinioar , ai no tri nu tiau de numele „Eminescu” i ne spuneau doar despre „neamul Rari ei de la Cucor ni”, neam de pe urma c ruia str bunicul meu avusese numai de câ tigat la reforma funciar a lui Cuza, i apoi, i mai târziu. Numele ini ial de Eminovici/„Iminovici”/„Iminuvici”, schimbat/românizat ceva mai târziu în „Eminescu”, recunoa terea treptat în timp a Poetului ca mare personalitate cultural , contextul istoric cu mari fr mânt ri sociale, tot felul de tragedii, de la flagelul zboiului pân la cutremure, molime i foamete, lipsa de carte a ma-

29

jorit ii popula iei, distan a mare de la Bursuceni la Ipote ti, separarea str bunicului meu de restul familiei, fiecare în parte i toate la un loc au contribuit la pierderea firului i i elor povestirii deoarece multe dintre informa ii, fie au fost uitate, fie, probabil, nu au fost niciodat cunoscute. La rândul lui, bunicul meu patern, Anania (n. 1862 - d.

1942), a avut (identic ca la familia Eminovici!) 11 copii în vreo 18 ani i tot 6 dintre copii, mor i în timpul vie ii mamei lor - ultimul era tat l meu, Mihai, în ambele cazuri supravie uind 2 fete i 3 b ie i) cu bunica mea, M rioara D-tru Linguraru, femeie cu 30 de ani mai tân (ca la Don u cu Catrina lui Ion Brehuiescu!), la care se ad ugau 2 copii ai ei din alt c torie i cei 6 ai lui cu prima nevast , Ecaterina Ena(ca)che Luca. Subiect de ironii fine, prin gra ia Celui de Sus, ultimul copil l-ar fi avut bunicul meu la etatea de 75 de ani! De fapt, în neamul nostru vechi, mul i erau cu ani buni mai în vârst decât partenerele lor de via („fete în cas ”), astfel c , în ultimii circa 200 de ani, a(ve)m doar patru genera ii. Reg sesc de-a lungul timpului puzderie de prunci uci i la vârste fragede de necru toarele boli ale copil riei, dar i pe doi ascenden i antediluvieni, Simion Ilie Sandu i Manolache Cojocariu, de 119 i 120 de ani, ceva rude ( i) cu familiile din vechime tirbu i Morcov. Am g sit un Ilie sân Sandu la 1820, la Brehuie ti, lâng Bursuceni, la fel, i un Alexa Rusu, apoi doi de Ivan, rusul, pe Mihai, rusul, Alexa, rusul i Neculai Don(eje) la Bursuceni în 1772-74.

Am cercetat i ipoteticele leg turi dintre „Ioan Donciul” (Cervice ti, 1726) i Alexa Don u, rusul (1737? - 1835?), „Alexandru Donciul” (?) i chiria ul lui neam , „Alexander Kupfer” (Boto ani, 1832), apoi cele dintre Costache I. Gaftoneanu i ginerele neam Hartfeld de la Boto ani i Corni, teme pe care le voi relua. La fel, i cele asupra familiei Iacovache. Nu îmi pot explica sub nicio form ciud enia faptului c , întâmpl tor, pe strad în Boto ani, recent l-am recunoscut (doar) dup poza sa bust de pe net, pe Dorel Munteanu-„Gaftoneanu”, din Sarafine ti, rud îndep rtat (str bunicul meu era str str -str bunicul lui), stabilit în Germania. La fel, nici faptul c , în cercet rile mele, mari necazuri am avut cu o familie Albot - acela i nume cu vecinul conflictual al lui Gheorghe Eminovici, pitarul Nicolae Albot .

Titlul prezentei c i, „Na terea, rena terea i stingerea unei le-gende” (biografii sentimentale - document i controvers ) vine de la povestirea de familie - o legend pentru genera iile anterioare, confirmat , stins , de documentele g site în arhive. O carte, un minifilm documentar i un modest monument cu pl ci din marmur inscripionate...

Cu numeroase poze de familie i fotocopii dup acte de stare civil i de parohie, cartea (cercetare în arhive/ teren, crea ie, memorialistic , antologie, jurnal) trateaz trei subiecte: monografia satului natal Bursuceni (Bursutscheni/Burzocsen, 1775) în contextul istoriei Moldovei, arborele genealogic al modestei noastre familii i cercet ri legate de familia Eminescu.

Volumul are o ans major de a merge pe linia scrierilor în domeniu ale lui I. D. Marin i, nota bene, de a fi revela ia descoperirilor provocate indirect de tre cele 12 edi ii ale Festivalului Literar „Mihai Eminescu” de la Dumbr veni, Suceava.

Constela\ii diamantine

30

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Iulian CHIVU

Despre insuficien\ele absurdului Neîndoielnic c o lectur activ a lui Albert Camus (Caligula; Starea de asediu; Str inul) dintru început poate s pun orice cititor în fa a unor teste de rezisten a propriilor concepte, opinii sau atitudini în impactul cu absurdul care solicit vie ii s i confrunte propria ra iune în prilejuri de contradic ie ireductibil . Cu atât mai mult dac cititorul î i prilejuie te contactul i cu dramaturgia lui Eugen Ionescu (Rinocerii, Cânt rea a cheal , Regele moare), a lui Samuel Beckett ( teptându-l pe Godot), a lui Jean-Paul Sartre (Mu tele, Diavolul i bunul Dumnezeu), cu proza lui Franz Kafka (Procesul, Colonia penitenciar , Castelul) etc. Astfel contextualizând, acela i cititor încearc s i prefigureze conceptualizarea absurdului, odat cu Mitul lui Sisif i Omul revoltat. Într-o prim analiz , absurdul, fiind o rela ie, nu reu te s urce mai sus de no iune (informa ie minimal opera ional ).

Numai prin creativitate, artele, cu excep ia arhitecturii i a muzicii, reu esc s opereze cu absurdul i, prin aplicabilitatea extensibil a con inutului (propriet i definitorii), acesta tinde s se înscrie în ordinul conceptelor. Sub o interpretare ra ional , absurdul se define te în opozi ie cu gândirea logic , cu eviden ele, cu bunul sim , în seama lui re inându-se tot ceea ce este fals doar fiindc se opune adev rului.

Ad ugându- i aceast cauz , deci nu numai fiindc r mâne în abstract, el nu are o imagine mental nici când se opune evidentului material. Absurdul neavând o existen ontic , nu are propriul discurs i nu desemneaz prin sine, ci semnific doar în opozi ie i se manifest doar în reprezent rile omului.

Absurdul e o traum antropologic , dar nu are existen categorial . Generalizarea pe care o avanseaz este autosuficient fiindc nu explic , ci neag explica ia; nu afirm existen a, ci inexisten a i a sit spa iu favorabil de afirmare cu predilec ie în existen ialism, unde a fost luat ca ipotez de lucru. Albert Camus tie toate astea i contureaz omul absurd care începe s gândeasc fiindc este ros pe din untru i m rturise te c via a îl dep te doar pentru c o în elege. Constatarea absurdului duce pân la moarte doar dac exist o logic ce ajunge pân acolo unde îns i gândirea se clatin ; absurdul sfâr te odat cu moartea îns i, fiindc este o reprezentare colateral a ei. El face îns precizarea c sentimentul absurdului nu e totuna cu no iunea absurdului (Sinuciderea filosofic ).

Fiin a uman , cum ar fi spus Sartre, poate lua atitudini negative fa de sine, fiindc con tiin a este o fiin pentru care exist în fiin a sa con tiin a neantului fiin ei sale.1 Judecata filosofului francez ajunge la rela ia cu cel lalt în care realistul gre te adjudecândui-l, adic lipsindu-l de considera ia cuvenit , o eroare despre care vorbe te i Husserl odat cu lumea relevat intermonadic con tiin ei (m soar fiin a prin cunoa tere), spre deosebire de Hegel (care identific cunoa terea prin fiin ).

Premisele antropologice ale unei atari existen e sunt îndelung utate de Camus în literatur ; în special în tragedia greac , dar i în literatura modernist i postmodernist pe care nu a mai cunoscuto efectiv, dar a cunoscut cât se poate de bine literatura primei jum i

a secolului al XX-lea. Resursele sunt conturate în acelea i linii ca i la Soren Kierkegaard. Filosoful danez reconsider i el tragedia greac similar: derea eroului nu e, a adar, o simpl consecin a ac iunii acestuia; ea e în acela i timp o suferin , în timp ce în tragedia mai nou c derea eroului nu e o suferin , ci o fapt .2 Trimiterile se fac spre diversele tipuri de vin tragic i posibilele ei deschideri etice; eroul devine r u, iar r ul este însu i subiectul tragediei f a face din asta un scop estetic. Implicitul estetic subliniaz în tragedia antic o triste e mai profund decât durerea, fiindc triste ea are totdeauna mai mult luciditate decât aceasta.3 În cazul lui Iisus Hristos se face o diferen esen ial : Pentru c unitatea dintre nevinov ia absolut i vina absolut nu e o determinare estetic , ci o determinare metafizic . De fapt, tocmai din acest motiv lumea s-a ferit mereu s numeasc via a lui Cristos o tragedie, sim ind c subiectul acesta nu poate fi epuizat prin determin ri estetice.4 Referin a general ar fi c eroul se face vinovat în func ie de pietatea de sim comun. Pentru Camus, în cazul lui Oedip, de pil, destinul lui e stabilit dinainte. Zeii au hot rât c va s vâr i omorul i incestul5; judecând la fel, Kierkegaard constat c el nu e vinovat, ci destinul lui purta în el vina tragic .6 Aceast vin tragic este împ rt it , în consecin , i de Antigona care, în ciuda unui cod etic imobil, între virtutea iubirii fire ti pentru tat l s u i judecata catului acestuia, alege virtutea iubirii: i iube te tat l din toat inima, iar aceast iubire o scoate din sine, implicând-o în vina tat lui; fiind rodul unei astfel de iubiri, se simte înstr inat de oameni i cu atât mai vinovat , cu cât î i iube te mai mult tat l; doar lâng el î i poate g si lini tea; fiind la fel de vinova i, i-ar putea împ i triste ea.7 Suntem a adar într-o confruntare a valorilor pentru o axiologie care mai are de r spuns înc multor întreb ri. Eroul absurd persevereaz în a da sens existen ei sale; revolta acestuia (fiindc firescul este greu de în eles în perspectiv existen ialist ) ajunge s se consacre în simbol, ca în cazul lui Sisif: Un simbol, într-adev r, presupune dou planuri, dou lumi de idei i de senza ii i un dic ionar de coresponden e între una i cealalt .8 Cu presta ia lui, Camus vine dinspre existen ialism neîndoielnic cu înrâuriri evidente în Jean-Paul Sartre, în Kierkegaard, îns urmeaz ca scriitor lui Malraux, lui Gide sau lui Lawrence. Eroul lui, Sisif, e absurd fiindc este con tient: Toat bucuria t cut a lui e aici.

Destinul s u îi apar ine. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când î i contempl chinul, face s amu easc to i idolii.9 Eroul absurd nu mai poate fi susceptibil de aventur , ca la Gide, ci se apropie de eroul lui Kafka (Procesul). Sisif î i împarte speran a între urcu i reluarea lui; simbolizarea lui const în eternizarea speran ei prin care el însu i este etern. Ce ar fi f cut Sisif dac ar fi tiut c nu va reu i niciodat ? Absurdul, care nu poate fi decât în interiorul fiin ei, îl face s urce muntele ca expiere i s coboare în peniten pentru un alt început. În consecin , o filosofie a absurdului nu este

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

posibil inclusiv pentru c absurdul nu poate fi asimilat ca regul de via din cauz c e contradictoriu.

Existen ialismul îns i-a dovedit viabilitatea. Absurdul este, în esen , un divor . El nu exist în nici unul din elementele comparate.

El se na te din confruntarea lor10, adic este o rela ie - o spune însu i Camus cu aceea i convingere cu care crede c Husserl i fenomenologii restituie lumea în toat diversitatea ei i neag puterea transcendent a ra iunii. Odat cu ei, universul spiritual se îmbote în chip nem rginit11. Mai mult decât atât, prin Heidegger existen ialismul vine cu o reac ie împotriva ra ionalismului cartezian (gândirea nu poate determina existen a, ci o mistific doar). De aceea Kierkegaard determin gândirea ra ional s ri te chiar absurdul: Credo quia absurdum! Or, dac o filosofie a absurdului este imposibil din ra iunile amintite mai sus, nici o conceptualizare a acestuia nu ar fi posibil , ne las de în eles Albert Camus. Înc un argument vine dinspre estov: Singura ie ire adev rat se afl tocmai acolo unde nu exist ie ire pentru judecata omeneasc . Altminteri, de ce am mai avea nevoie de Dumnezeu? Omul se întoarce c tre Dumnezeu decât pentru a ob ine imposibilul. Cât prive te posibilul, oamenii îi pot face singuri fa .12 Galileo Galilei refuz s moar pentru argumentul ontologic; mai drag îi este via a. Schopenhauer vorbe te conving tor în fa a unor mese îndestulate despre sinucidere, dar o face numai ca idee. Sinuciga ul se conformeaz absurdului; cel condamnat la moarte doar îl constat . În mitul lui Orfeu, ca i în epopeea lui Ghilgame , renun rii nu i se opune decât triste ea care constat neputin a, imposibilul sub ceea ce este i, mai ales, prin ceea ce r mâne covâr itor.

Singura m sur r mâne, astfel, supunerea, nu revolta. Camus imagineaz lag rul deasupra c ruia flutur steagul libert ii i evoc sub acela i generic masacrele în numele dragostei pentru aproapele.

Totu i, el nu împinge lucrurile în absurd, îns atrage aten ia asupra lui ca poten ialitate. Kafka îl ajut cu proza lui: Crima ca fatalitate i crima ca ra ionament.13 Nihilismul absolut legitimeaz sinuciderea i ajunge imediat la crima logic , cele dou fa ete ale inteligen ei nefericite, în condi ii de resentimente i dispre . Dac îi refuz m sinuciderii ra iunile, nu este posibil s i le oferim crimei14, adaug Camus. Absurdul, revolta, sinuciderea existen ialist-camusian încep din percep ie i se încheie în premis , doar în temeiul ra iunii c omul e singura creatur care refuz s fie ceea ce este.15 De aici, revolta metafizic - protestul omului împotriva condi iei sale, nedrept it prin crea ie, o stare inconfundabil cu ateismul, îns cuprins de acela i spirit contestatar ce nu acuz decât implicit insuficien ele sentimentului religios, fiindc în contextul postmodernismului lui Lyotard nevoia de o nou ordine i de un alt tip de ac iune instituie domnia multiplicit ii i a diferen ei, a ireductibilului heterogen, despre care scria în detaliu Jacques Le Goff.16 Însu i Heidegger contest filosofia modern pentru metafizica prezen ei pe care o afirm uitând de diferen ele ontologice între Fiin i Fiin are. Lyotard conceptualiza postmodernismul în jurul neîncrederii în metapovestiri, când func ia narativ î i pierde functorii concentra i pân atunci în marile primejdii, în marile scopuri i în marile r spunsuri. Astfel absurdul lui Camus î i caut sfera i mai concret; orice rebeliune sfâr te într-o revolu ie metafizic !17 i în acela i spirit ne trimite la Stirner care, nu mai departe de Nietzsche, voise s ucid în om, dup Dumnezeul cel viu, îns i ideea de Dumnezeu cu tot riscul ca, odat privat de voin divin , lumea s fie privat , prin urmare, de finalitate i de unitate. Nietzsche18 tia c într-o astfel de lume debarasat de Dumnezeu, omul e deja solitar i, în consecin , f st pân. O astfel de libertate nu era îns destul de confortabil ; ea duce spre o m re ie f ra iune, o m re ie tragic în fond. O m re ie pe care Johannes Volkelt19 o g sea în gra-

31

de diferite în tragicul aberant, dar i în tragicul exhaustiv. Camus, cum am v zut, vorbe te îns despre tragicul destinal care rezid în structura de specie a omului, atribut prefigurat i la Volkelt: Lumea pare astfel organizat , încât m re ia omului s duc mult prea or la disperare i pr bu ire20, un motiv aparte pentru care animalele nu se sinucid, cum observa i Camus.

Volkelt nu constat absurdul, de i trece pe lâng el de multe ori: Vina tragic este o vin relativ , o vin care, totodat , poart în sine justificare i d expresie m re iei caracterului vinovat.21 Camus define te, cum am v zut, absurdul ca cat f Dumnezeu, de aceea el nu poate exista în afara unei min i omene ti. Astfel, absurdul sfâr te, ca orice lucru, o dat cu moartea. Dar absurdul nu poate exista nici în afara acestei lumi22 i, ca atare, el nu are sens decât în sura în care nu consim i la el i nu este posibil decât în condi iile destinalului i ale m re iei tragice. Înc o insuficien esen ial respins de concept.

De cealalt parte a lucidit ii, postmodernismul decreta: fi i comensurabili, altfel disp re i! Numai c reversul a r mas incomensurabil în fic iune i nu a eradicat absurdul; nimic nu e adev rat, totul e permis! Existen a absurdului ca accident al ra iunii este i mai evident la Derrida (Despre gramatolgie), care prefigureaz odat cu sfâr itul ii însu i începutul scrierii, dup pilda lui Socrate, cel care nu a scris niciodat .

1

Sartre, J.-P.; Fiin a i neantul, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2004, p.93 Kierkegaard, Soren; Opere. II Sau-sau, Ed. Humanias, Buc., 2008, p.203 3 Idem, p.208.

4 Idem, p.210.

5 Camus, Albert; Fa a i reversul; Nunta; Mitul lui Sisif; Omul revoltat; Vara, Ed RAO, Bucure ti, 1994, p..199 6 Op. cit., p.222.

7 Ibidem 8 Camus, op. cit., p.199.

9 Idem, p.193.

10 Idem, p.123.

11 Idem, p.120.

12 Apud, p.125.

13 Idem, p.214.

14 Idem, p.215.

15 Idem, p.217.

16 Histoire et memoire, Paris, 1988 17 Camus; op. cit., p.231 18 Op. cit., p. 270 19 Estetica tragicului, Ed. Univers, Buc.,1978.

20 Idem, p.164.

21 Idem, p.227.

22 Camus; op. cit., p.123.

2

Paul Gustav Fischer - Buchete de lalele

Constela\ii diamantine

32

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Ion POPESCU-BR{DICENI

O trilogie poetic[ monumental[: Comedia valah[ de Nicolae Grigore M[r[]anu Nicolae Grigore M

anu, Comedia valah (trilogie), Ed. Istros, 2018

1. La o prim privire 2. O paradigm str juit 3. Regim de transmodernitate 4. În manier R.I.F. 5. Inventarea c ilor de inventare 6. Romanul infatigabil 7. Propensiunea spre ritual 8. Scenarii arhetipale 9. Et in Eudaimonia ego

Rezumat Dintr-o carte realizat în doi de Nicolae Grigore M anu i Viorel Coman („Locuirea în poezie. O estetic a supravie uirii. Convorbiri”; Muzeul Br ilei „Carol I”, Editura Istros, Br ila, 2017, 314 p.), aflat-am c poetul Nicolae Grigore M anu e „scrib vândut poeziei” „plonjat din amnios direct în legend , în metafizic ”. C a avut „revela ia Marelui Isoscel i pe-a Ochiului lui Dumnezeu” în simultaneitate cu triada fluviu- coal -biseric . O alt triad ar fi Casa-Drumul-Podul, ridicat în Citadel . Din poemele lui Nicolae Grigore M anu r zbate un accentuat sentiment al istoriei, reangajant în „periplu ritualic”.

Limba-i poetic e paideic , platonician , tensionat , ludic , animat de miracolul Viului, dar i justi iar , transfer de fiin i mântuire prin poezie, extaz de purpur , ancorat într-un timp al evoc rii antileviathanic i al t ierii lan urilor (I.P.B.).

1. La o prim privire Comedia Valah e o trilogie ambi ioas pre versuri întocmit .

Trimiterea la „Divina comedie” a lui Dante Alighieri e transvizibil i destul de la îndemân . Un la fel de curajos proiect fic ional-sociopolitic - de domeniul unei fresce de anvergur satiricopolemic - a scos, recent, pe pia a c ii contemporane, i Laz r Popescu în „E ecul cartofilor cruzi” (I. Falsul paradis; II. Cravata ro ie; III. Renumele trandafirului).

Comedia Valah a ap rut în 2018 i are trei volete dup cum urmeaz : I. Iubiri i Martiraje; II. Baladele din ara Crucii; III. Eudaimonia, memoria pierdut . Mie, trilogia mi-a fost încredin at spre lecturare de Viorel Coman, autorul studiului introductiv i al unei cronologii, cel care va semna i o lucrare mai ampl despre poezia lui Nicolae Grigore M anu, aizecist ca i un alt mare poet român al acestei glorioase genera ii, Coman ova (Popescu-Br diceni, 2020, in integrum).

Gorjul î i are i el baladistul s u optzecist, de o incontestabil notorietate i recunoa tere na ional : Adrian Fr il (vezi „Balade”, Editura M iastra, Târgu-Jiu, 2018, 72 p.). În cel dintâi volet, este rescris ba mitul lui Panait Istrati dedicat Chirei Chiralina, ba mitul închinat Penei Corcodu a (de la Ion Barbu ori Mateiu I. Caragiale citire). În voletul al doilea, este resuscitat universul lui F nu Neagu i al lui Ion Cepoi ori Eugen Barbu; ca în cel de-al treilea volet al ciclului s fie scoase din uitare capodoperele lui Dimitrie Bolintineanu i Mircea C rt rescu. Aceste considera ii sunt emise la o prim privire. Cum am optat, aprioric, pentru o strategie a cercurilor concentrice, s purced la treab : desigur una asumat numai în nume propriu.

2. O paradigm str juit În autograful d ruit mie de autorul însu i, sunt avertizat c trilogia e o „carte tragic despre omul sub vremi în Valahia, la Dun rea de Jos”. E o carte monumental „despre iubire i moarte i credin i salvare prin cuvânt”. C ci, dup ce totul ni s-a luat, - m încredin eaz creatorul acestei ample viziuni eschatipice, de asfin it de epoc oriental-balcanist , bizantin , - au r mas cuvintele ca semne ale puterii (sintagma de altfel, conferit nou , poe ilor de prim rang - n.m.) ce ni s-a dat.

Subscriu acestui „clasic” al literaturii române actuale, editat în condi ii filocalice i topofilice de Muzeul Br ilei „Carol I” i Editura Istros, cu prilejul celor 650 de ani de la atestarea documentar a Br ilei i la 100 de ani de la înf ptuirea Marii Uniri (consfin it la Alba Iulia, în 1918).

Trilogia se înscrie într-o paradigm str juit de operele unor George Alboiu, Constantin oiu, Vasile Voiculescu, Gheorghe Istrate, Tudor Arghezi, Ion Gheorghe, Liviu Ioan Stoiciu, Grigore Hagiu, Mihu Dragomir, Nichita St nescu, Mircea S ndulescu, Nicolae Fili-

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

mon, Zaharia Stancu, Paul Georgescu, Teodor Mazilu, Ioan L cust , Mircea Nedelciu, Anton Pann, Leonid Dimov, erban Foar , Ion Vinea, Ion Pillat, Ion Caraion, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, tefan nulescu, Mircea Dinescu, Marin Sorescu, D.R. Popescu, Mihail Sadoveanu, Adrian P unescu, Petru Popescu, Mircea Ciobanu, Mircea C rt rescu .a. Lista acestor scriitori e preluat de mine din „Geografia literar a Munteniei” a lui Cornel Ungureanu (vezi „Geografia literaturii române, azi Vol. I. Muntenia”; Editura Paralela 45, Pite ti, 2003, 260 p.).

3. Regim de transmodernitate Viorel Coman identific un spa iu deltaic - replic la spa iul mioritic al lui Lucian Blaga -; apoi un „hinterland” al B ii Br ilei, subversivcamusian. În clipa când am r sfoit Trilogia lui M anu m-am speriat: se mai pot scrie balade dup cele compuse de cerchi tii colii de la Sibiu? Adic de tefan Augustin Doina , Radu Stanca, Emil Botta, Ioanichie Olteanu? Ei, da! În cazul lui Nicolae Grigore M anu, intr în arhitext ( i în intertext - n.m.), în joc i în regim de transmodernitate mai cu seam dar i neo- ori post- modernist (chiar metamodernist, în sensul „manifestului” lansat i în România de Laz r Popescu) mitosemnele, folclorul legendar, teroarea istoriei, implicarea publicului receptor i a gustului s u estetic. „Portretul personajului” memorabil (ca în Cânticele ig ne ti ale lui Miron Radu Paraschivescu) i reconfigurat fantastic (în virtutea triadei R.I.F. lansat teoretic de mine în 2009), toposul eudaimonic, unul de tip T.S. Eliot, Edgar Lee Masters, Danilo Kiss ori Bob Dylan dar i de tip Traian T. Co ovei, Mircea C rt rescu, Adrian Popescu, Cezar Iv nescu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru .a.

4. În manier R.I.F. În practica lui Nicolae Grigore M anu, balada istoric î i extrage sevele din „gura rostitoare” a baladistului popular român ori balcanic, poate chiar i a celui villonesc. Recurge la un picaresc limbaj, împânzit cu arhaisme, regionalisme, neologisme de provenien grecoroman ori oriental .

Fiecare balad e de fapt un somptuos arhitext în care fic iunea i dic iunea se las „împachetate” în manier R.I.F., o triad în care „F” este tetravalent: fic ional-fabulos-fantezist-fantastic (vezi „F” de Dumitru Radu Popescu, Editura Minerva, Bucure ti, 1996). În „Iubiri i Martiraje”, Nicolae Grigore M anu e o „gur rostitoare” de „descânt în corn de bour” „cu puteri vindec toare” „s culeag din prinos” al unui ludic c ruia s -i „sporeasc visteria/ c e în nevoi Domnia limbajului nu doar poetic ci i lirico-muzical, din nou realimentat arhetipal”.

5. Inventarea c ilor de inven ie Iar la o a a ritualic „gur rostitoare” se cuvine „o cetate rotitoare” „dup soare” ca „Republica” lui Platon: ceea ce poate fi tradus ca „oper de calitate”, „kosmos” „art ” (în adev ratul sens al cuvântului, Strauss, 2000, p. 92) i, fire te, totodat , Ideea de Cetate consist aici în devenin . Ea e simultan „crea ie a naturii” dar i „f ptur uman ”.

E conform cu natura lucrurilor i de fapt o transfigurare (Leo Strauss: Cetatea i Omul, Ed. Polirom, Ia i, 2000, pag. 103). Astfel, Vod , cucerit de farmecul C unei, „îi cere murgului/ s ia chipul vântului,/ s -l treac peste Siret,/ s dea de anahoret,/ s -l întrebe,/ s -i dest inuie/ de-i semn,/ mitosemn/ ori tain ” (M anu, vol. I, 2018, p. 7).

Indiciul fantasticului de tip folcloric adopt haina mitosemiotic , deoarece muta ia semnelor înseamn o schimbare de atitudine care reclam puterea imagina iei. Semnele se orienteaz în sensul celor care au luat ini iativa, care asociaz puterea i imagina ia ca s scoat cumva - în disperare de cauz - c realitatea i imaginarul în formare

33

exoteric sunt de natur politic . Nicolae Grigore M anu î i d seama c a inventa înse i c ile de inven ie reconfirm creativitatea care ordoneaz într-un fel nou informa iile cultuale i culturale existente (Réne Berger: Muta ia semnelor, Editura Meridiane, Bucure ti, 1978, pp. 456-457).

Conceptul meu de R.I.F. se repercuteaz direct în ansamblul câmpului comunic rii de tip poetico-liric, posedând calitatea spontaneit i ritmate, rimate, palinodic. Imaginea ca atare opereaz în clip iar prin contrastul figur -fond comport o imediatitate confortabil lectorial, critic i exegetic.

6. Romanescul infatigabil N. G. M anu transgreseaz , plecând din barbianismul ludic i abstract-geometric, t râmul postmodernist, anticipându-l pe... Mircea rt rescu cel balcanic din „Levantul” (C rt rescu, 1990). adev r gr iesc mi se arat din primordii, adic de la descântec pân la balad , de la Adrian Maniu cel din „Lâng p mânt” i cel din „Povestea din sat” i pân la George rnea cel din „C limara Goal ” i „Gândacul de Buc rie sau Cartea Suav a Iubirii Definitive”.

Ei, sigur c în „Comedia Valah ”, na ionalismul, mândria patriotic , melodicitatea literaturii populare românobalcanice resurec ionate trubaduresc deranjeaz enorm, provoac „frici bestiale”, „insomnii grozave”, c Marea Poezie cultivat de Nicolae Grigore M anu ar putea schimba actuala ierarhie a aizeci tilor. „H zit de stele”, poetul transmut liricul în incanta ie magic , rimeaz cu o ritmicitate de un dinamism... romboidal i transfinit. Jocularitatea i muzicitatea topesc na ionalul, ard Istoricul ca databilitate ca s -l retoarne în fabulos. Citez: „Va reverbera povestea/ i va lumina s la ul,/ suind-o în neuitare” (Iubiri i Martiraje, p. 32). Basmul, legenda, balada, doina, povestea, imnul, hora, jocul (ca la Tudor Arghezi n.m.) sunt reconotate într-o viziune integrat a vie ii i a mor ii, a jertfei i a eroismului necondi ionat.

De la Panait Istrati încoace trecând prin Miron Radu Paraschivescu i Geo Dumitrescu, poezia de mahala sufer certe înnobil ri literare i poetice, c lcând în pas ferm cu Leonid Dimov, erban Foar , Cezar Iv nescu pe solul unui paradis textual i livresc, l ut resc i à la Dimitrie Bolintineanu i Vasile Alecsandri. Astfel oniricul, ludicul, lubricul, mithosul i logosul, ontosul i ispita fantasticii repertoriale converg kairotice într-un întreg cu aura de Orient i cu substrat originar, între esut din arhetipuri neperisabile în eon într-un soi de trilogie romanesc ... infatigabil , picaresc i pitoreasc , conservatoare i totu i inovatoare.

7. Propensiunea spre ritual Nicolae Grigore M anu practic , totu i, textul de pl cere/ de desf tare, motivat de propria-i amintire circular i nelini tit de „imposibilitatea de a tr i în afara textului infinit” (Barthes, 1994, p. 57). În canonul unei asemenea op iuni, poetul mitosemnific / versureaz „acvatic” în mediul amniotic colindicial, scurm în str vechi mituri unde numai „Sfântul Ochi p trunde prin unde rotunde” i subcuantice, personând „din demult porunc / în vreme adânc / Unde s-o preface-n/ duh cu carapace.” (adic poemul are fond i form ).

Limba la care (re)curge autorul „zboar veste,/ vorbe-n stoluri”, ca orice incanta ie magic i se a terne sub piele, apoi e „ardere pe rug” i transmuta ie izb vitoare. Doar „s o ard pân'la os,/ s o purifice focul, ca pe-un mir de chiparos” limba vorbit poate fi decantat ca pur poeticitate.

Marea poezie presupune acest sacrificiu al inciner rii cuplat mitului manolic i regimului religios-ortodox: „Te leag -n chimire/ cu de argint fire/ ca pe o Psaltire!// Funia te-ncinge,/ focul se prelinge/ peste oare/ dou meri oare/ i mai jos, spre glezne,/ s le fie

34

Constela\ii diamantine

lesne/ focul s -l înfire,/ ca s arzi, jertfit .// Cum arde un mistic/ turn de m stire”.

Propensiunea spre rit i ritual, spre melodie i muzicalizarea discursului schimb „scribul” în melod, iar poetul „focului purificator” intr i el „întru o legend / de triste e vast / despre cum se arde o fecioar cast ” (M anu, 2018, I, p. 87).

Prozodia se ine la nivel ridicat, f cusur, metrii ritmici r scumdefectul limbajului, îi (trans)mut / adic deviaz / c rarea, care o ia ca „abur”, „jar”, „scrum”, „hieroglif de ev p gân”, „must dulce” spre alt „teritoriu” în „meandric magie”.

8. Scenarii arhetipale St pân pe uneltele sale, intertextualizând cu o naturale e dezarmant , Nicolae Grigore M anu se aproprie de „Craii de CurteVeche” ai lui Mateiu Caragiale, atent la contextul balcanico-oriental, precum Panait Istrati (s zic), ori precum Emil Brumaru ori Mircea rt rescu în „Levantul”.

Toposuri recurente îndoaie i ml diaz limba, o deschide autopoetic. Scoate Istoria „în hieratica lumin ”. O „revela ie divin ” se cufund „în adâncul din mirare”. „Mitosemne pe rm citexte”. „Baladele din ara Crucii” conserv ca i cele ale lui Adrian Fr il din „Scrisoare genera iei urm toare” (Fr il , 2013) valorile patriotismului, ale trecutului ancestral, dacic i voievodal. Oricum poetul reacrediteaz plenipoten iar c „limba este locul de ad post al fiin ei” (Heidegger, p. 297 i urm t.). „În ad postul ei locuie te omul”. Iar „cei ce gândesc i f uritorii de vers sunt veghetorii acestui ad post” (vezi „Scrisoare despre umanism”).

Nicolae Grigore M anu se situeaz printre ace ti gânditori, uritori de vers i veghetori asupra limbii române în tot ce are ea mai propriu i mai specific Este „un me ter faur” care r sme tere te amestecarea cuvintelor în athanor ca Gellu Naum, Cezar Iv nescu i tefan Augustin Doina . i tot asemenea lor fluidific limbajul în alambic ca s ob in „Verbul s se întrupeze” iar „Logosul s fie în fire i s rodeasc ”. Dar iat cum explic originea poeziei sale: „Erau voci f -de-trup, f -de-forme,/ Poate erau timpanele memoriei cosmice/ în care ni se p streaz vocile în trup? Emana ii? Energii?/ nu se z reau dincolo de fl ri! Nici se auzeau împrejur, ci doar la mine-n auz” (M anu, 2018, II, p. 61).

Ceea ce întreprinde poetul ine de sec tuirea „sufletelor de pove ti” (exact ca la Nichita St nescu ori Marin Sorescu, Mircea Bârsil ori Marian Dr ghici) i recuplarea lor în scenarii arhetipale trase din aproape toate speciile folclorice, din teatrul popular balcanic i ob tesc-autohton.

9. Et in Eudaimonia ego În fine, în „Eudaimonia, memoria pierdut ”, Nicolae Grigore anu ne avertizeaz metasemiotic despre „Semn, Mitosemn, Logosemn”. Logomagie, efect logomagic. Pledeaz pentru „eliberarea limbii din strânsoarea gramaticii înspre o configura ie mai originar a existen ei ei”, menire de ipso et de facto a gândirii în poezie ca i Martin Heidegger în „Scrisoare despre umanism”.

Prefa a i Argumentul poetului br ilean se refer explicit la r mânerea limbii neamului ca o fericire perpetu . Ca i T.S. Eliot, are nostalgia „cuvântului dus” i plonjeaz în adâncul p str tor, ca pe un alt t râm, „paradisul cuvintelor” lui Roland Barthes. „Limba se reconstruie te altundeva prin fluxul gr bit al tuturor pl cerilor de limbaj.

Avem în acest al treilea volet un adev rat text paradiziac, utopic, o heterologie prin plenitudine: to i semnifican ii, sunt acolo, la locul lor, i fiecare î i atinge inta. Un roi de franciscanism cheam toate cuvintele s se a eze, s se gr beasc , s plece iar înspre desf tarea deplin ” (Barthes, 1994, pp. 14-15).

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Dar pot a-l cita direct pe autorul „Eudaimoniei...”: „ ine de o nostalgie a logosului s d m cuvintelor sensul de început, înc rc tura semantic primordial , când cuvântul avea chip de nou-n scut, gra ie de fecioar i sunet de arip de heruvim în zbor” (M anu, 2018, p. 8). „Sarcina poetului - continuu s citez -, într-o atare împrejurare, este s recupereze, s revigoreze logosul pierdut, s -i confere virtu ile dintâi, esen ele din care a fost izgonit ca dintr-un Eden primordial”. i mai insist M anu, cu o persintologie „studiat ”: „Este o arheologie a limbii, poetul devine astfel un arheolog al unei memorii pierdute”. Ceea ce i face prin restituirea idiolectului br ilean în trilogia Comedia Valah , pe care-l antreneaz într-o suit de probe agonale, de resuscitare acut a energiilor afective. Astfel - men ionez expres - este creatorul unui limbaj poetic propriu, care absoarbe i însumeaz specificul acestei zone literare, culturale i lingvistice, într-o proeminen . „Într-o astfel de întreprindere - primesc în continuare l murirea de rigoare, iar eu ca un scrib cuminte o transcriu -, logosul dintâi rena te din sine, r bufne te vulcanic la suprafa , sonor, polifonic, magic i înmagiaz cu o splendoare ascuns ”, devenin a.

Ceea ce-mi notez spre folos propriu: este acea plurivocitate care trebuie s se adune într-o univocitate superioar , aceasta fiind condi ia marii poezii. În Eudaimonia - subliniaz altruist poetul-arheolog - este vorba de un metalimbaj: al semnelor, logosemnelor, mitosemnelor, altminteri tot atâtea pretexte de a retrezi ontologic cântecul de leag n, cântecul de mahala, descântecul, blestemul, argoul, cu ajutorul prelucr rii culte, cumva definitiv .

Nicolae Grigore M anu integreaz aceste logosemne într-un sistem: ale chipului, pastorale, geometrice, sacre, ludice, fantaste.

Logosemnele i mitosemnele (forme de manifestare a viului la vibra ia cosmic ) sunt graiuri încifrate ce nu ni se comunic prin rostire, prin vocal m iastr , ci prin semne i mitosemne, adic prin semnul care vorbe te cu noi i astfel interfereaz cu cuvântul, cu logosul i devine logosemn. În cazul acestui fabulos poet, ei, da, „înmagierea limbii devine... extaz , fantast ” i „o fericire a sufletului”. O Euidamonia, cu subiect i predicat: Et in Eudaimonia ego!

Locuirea în poezie nu reprezint doar o estetic a supravie uirii ci i una a mântuirii, una în care divina ambiguitate i Imaginealimbaj cunosc starea de beatitudine (M anu, Coman, 2017).

Bibliografie - Ion Popescu-Br diceni: O introducere în opera poetic a lui Coman ova, Editura Tipo Moldova, Ia i, 2020 - Adrian Fr il : Balade; Editura M iastra, Târgu-Jiu, 2018 - Cornel Ungureanu: Geografia literaturii române azi (vol. 1/ Muntenia); Editura Paralela 45, Pite ti, 2003 - M.R. Paraschivescu: Poezii; Editura Tineretului, Bucure ti, 1961 - Leo Strauss: Cetatea i Omul; traducerea de Radu Pavel Gheo; Editura Polirom, Ia i, 2000 - Réné Berger: Muta ia semnelor; traducere i cuvânt înainte de Marcel Petri or; prefa de Dumitru Matei; Editura Meridiane, Bucure ti, 1978.

- Mircea C rt rescu: Levantul; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1990, cu un portret pe coperta 4 de Ovid. S. Crohm lniceanu.

- Roland Barthes: Pl cerea textului; traducere de Marian Papahagi; postfa de Ion Pop; Editura Echinox, Cluj, 1994 - Adrian Fr il : Scrisoare genera iei urm toare, Ed. M iastra, Tg-Jiu, 2013 - Martin Heidegger: Repere pe drumul gândiri; traducere i note introductive de Thomas Kleininger i Gabriel Liiceanu; Editura Politic , Bucure ti, 1988 - Nicolae Grigore M anu, Viorel Coman: Locuirea în poezie. O estetic a supravie uirii. Convorbiri; Ed. Istros, Muzeul Br ilei „Carol I”, Br ila, 2017 - Nicolae Grigore M anu: Comedia Valah (I. Iubiri i Martiraje; II. Balade din ara Crucii; III. Eudaimonia, memoria pierdut ); Editura Istros/ Muzeul Br ilei „Carol I”, Br ila, 2018; cu un studiu introductiv „Întoarcerea baladierului” de Viorel Coman i cu o cronologie tot de Viorel Coman.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

35

Ionel POPA

Dincolo de hagiografie Ioana Pârvulescu, Prevestirea, Ed. Humanitas, 2020 „Iona fuge din fa a Domnului 1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: 2 «Scoal -te du-te la Ninive, cetatea cea mare, i strig împotriva ei, c ci r utatea ei s-a suit la Mine» 3 Dar Iona s-a sculat s fug la Tarsis, departe de fa a Domnului.

S-a coborât la Iafa i a g sit o corabie care mergea la Tarsis. A pl tit pre ul i a coborât în corabie, ca s mearg împreun cu ei la Tarsis, departe de fa a Domnului.

4 Dar Domnul a f cut s sufle pe mare un vânt n praznic i a stârnit o furtun puternic pe mare. Corabia era era gata s se scufunde. […]

7 i au zis unul c tre altul: «Veni i s tragem la sor i, ca s tim din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta». Au tras la sor i i sor ul a c zut pe Iona. […]

11 i ei i-au zis: «Ce s i facem, ca s se potoleasc marea fa de noi?»

12 El le-a r spuns: «Lua i-m i arunca i-m în mare […]» […]

17 i Domnul, preg tise un pe te mare s înghit pe Iona; i Iona a stat în pântecul pe telui trei zile i trei nop i.”

Pe acest fundal de „arheologie” biblic , cu o documenta ie tiinific i literar (vezi pagina autoarei cu mul umiri), Ioana Pârvulescu scrie Prevestirea (Ed. Humanitas, 2020), o fermec toare i pilduitoare hagiografie despre Iona, „profetul mincinos”, personaj repede trec tor prin V. T. Hipotextul mitic-biblic e doar pretextul unui roman realist-istoric i al unei parabole dramatice despre fiin a uman . Acolo unde textul biblic are pete albe, scriitoarea le acoper cu imagina ia sa creatoare, care nu-i lipse te defel. Ea imagineaz întregul drum al lui Iona, de la Gat-Hefer pân la m rea a cetate, unde va „striga” împotriva ei, prevestindu-i pieirea, i înapoi în satul natal. Pove tii i se d o turnur de aventur : mereu apar noi i noi întâmpl ri i oameni, r sturn ri de situii, noi i noi peisaje, ca în final prevestirea nu se împlineasc , cetatea fiind cru at de Domnul, oamenii poc indu-se, iar Iona devin „profetul mincinos”.

Pentru fic ionalizarea literar a mitului biblic despre Iona, pe lâng imagina ia sa creatoare, autoarea a avut drept model Iosif i fra ii s i, celebrul roman al lui Thomas Mann,iar pentru es tura narativ-simbolic s-a folosit de ideile lui Mircea Elade despre

„istoria sacr ”, „illo tempore”, „eterna întoarcere”, iar pe eherezada pentru vocile-narative (feminine), varianta oral a pove tii. La patru veacuri dup trecerea prin via a lui Iona, varianta scris , prescurtat [textul biblic], apar ine unui b rbat. Vocile-narative vin dintr-un tunel al timpului cu 90 de genera ii, tot atâtea sta ii, dintre care amintim câteva: Galileea, Ninive, El Greco, Marchizul De Sad, Vaporul cu aburi, Turnul Eiffel, Trenul i drumul de fier, Anul 2020.

Totul începe în Gat-Hefer, satul (la sat s-a n scut istoria/mitul/ povestea) în care tr ia Iona cu mama sa, cu fiica Esther i ibovnica Hannah, care are prunc în pântec. Povestea se pune în mi care odat cu apari ia, la casa lui Iona, a unui str in, pe nume Iacob, nimeni altcineva decât v rul lui Amithai, tat l lui Iona, nu de mult mort.

Iacob vine la cumnata sa „cu surâs frumos” pentru a propune lui Iona s -l înso easc la Tarsis, acolo unde î i are rostul i averea, pe care vrea s i-o lase mo tenire. Îns Iacob nu tie c destinul nepotului a fost hot rât dinainte, iar acesta nu poate spune c el a „v zut” vocea Domnului, care îi porunce te s mearg la cetatea Ninive pentru a-i „striga” sfâr itul.

Printr-un flash este amintit episodul din copil rie, când, dup ce tat l l-a mustrat cu „nuiaua”, a fugit de acas trei zile, zile când vocea Domnului nu i-a spus decât: „Iona, Iona, Iona!”, vorbe prin care „la alintat, i l-a certat, i l-a îmb rb tat”, iar el „a în eles foarte bine i alinarea, i mustrarea, i încurajarea”. Este întâmplarea despre care nu poate face m rturisire. Alt întâmplare care îi anticipeaz destinul este coborârea în fântân pentru a salva feti a care a c zut în ea. i, în fine, mai exist momentul care îi preveste te înghi irea: Iona se ascunde în burta corabiei. i vorbele lui Iacob, spuse când popose te la casa lui Iona, sunt prevestitoare: „ [...] am venit pe mare [...] luni în ir [...].

Pe o furtun cum nu v pute i închipui c exist , mun i i pr stii de ape, care erau gata-gata s ne pr deasc , un b rbat a zut peste bord chiar la urm , dup ce valurile i ploaia se potoliser .”

Iona î i va înso i unchiul Iacob doar pân la Ioppe, unde se face nev zut. Pân la urm , „informat” de simpaticul derbedeu Eli a i de orbul Abiel, Iacob îl g se te pe Iona pe corabie i va r mâne al turi de el. Iacob ia cu el pe corabie pe Eli a i Abiel. Dup furtuna care se dezl uie, corabia ajunge de unde a plecat, dar f Iona. Aici, în Ioppe, dup o vreme, Iacob î i reg se te nepotul i împreun pornesc spre Ninive. Dup treizeci de zile de stat în m rea a cetate a teptând sfâr itul ei, Iacob moare, iar profe ia lui Iona

36

Constela\ii diamantine

nu se împline te. Dup ce îl înmormânteaz pe Iacob, acesta i-a m rturisit c el îi este tat l, Iona se întoarce acas , luând cu el de la Ioppe, pe Eli i Abiel. Iona va povesti aventurile prin care a trecut, fiicei Esther, care „le-a povestit fiicei sale, Dinah, i fiicei acesteia Hulda, Hulda - Rebecc i i fiicei acesteia Ruth, Ruth - Edenei i fiicei ei Dorcas {...}. Safira, temându-se c nu va avea copii c rora s le lase povestea (avea deja 34 de ani), i-a povestit unui b rbat care a scris povestea la patru veacuri dup moartea lui Iona [...], astfel c acum exist dou pove ti,una scurt scris [textul biblic] i una lung . [...]. Inelul de argint cu safir [d ruit de Iacob Estherei] e la mama ta, iar când o s te c tore ti o s i-l treac ie. A a, cu povestea înt rit , spus mereu de câte dou ori, din fiic în fiic , tim sigur c str mo ul nostru n-o s fie uitat. [...].”

Vocile-povestitoare, din genera iile n scute din s mân a lui Iona, au transmis povestea pân azi, în pragul secolului 21, la gemenii Hannah i Natan. Ultima povestitoare este Ioana Pârvulescu, care în 2020 scrie Prevestirea, povestea despre via a lui Iona.

Lumea romanului e una vie, plin de bucuria vie ii, dar i de frici, nelini ti, fr mânt ri i întreb ri de tot soiul. E a a pentru c personajele nu mai sânt figuri osificate în dogma biblic , ci surprinse în manifest rile lor autentice. Ca un demiurg, scriitoarea le d trup, suflet i duh.

Ca orice personaj de mit i legend , i Iona, la prima apari ie, e prins într-o imagine esen ializat : un b rbat în puterea vârstei, vânjos, puternic, t cut („strâns în sine ca un pumn”), cu p r i barb negre, La ie irea din monstru a r mas acela i b rbat „tân r i vânjos”, dar rul i barba i s-au albit ca la b trâni. Iona se afl într-o permanent fr mântare interioar . E fiin a în care trupul, sufletul i duhul se g sesc mereu în confruntare. Trupul îi e fierbinte i ochii spre cer. Iona e o fire dilematic . E t cut, fiindu-i fric de cuvânt, îi e team ca rostit nu devin fapt , realitate. Altfel spus, are responsabilitatea gândului i a faptei: „Vorbele m apas ”, „Cine-s eu s am dreptul s schimb lumea prin cuvinte, când mi se pare strâmb ? i dac schimb chiar eu lumea, crezând c o îndrept? Dac distrug, crezând c repar?”

Atribuind aceste gânduri personajului ei, romanciera nu face doar o specula ie filosofic , ci o aten ionare-prevestire asupra responsabilit ii în mânuirea cuvântului/gândului în ceea ce se nume te ideologie i discurs politic. Rostul cuvântului nu este impunere despo-

Paul Gustav Fischer - Fat pe biciclet

Anul XI, nr. 12(124)/2020

tic , unilateral , ci dialog, schimb de idei i gânduri. Iresponsabilitatea este malefic . Secolul 20, spune chiar vocea-naratoare, a demonstrat unde poate duce iresponsabilitatea în folosirea cuvântului/gândului în ideologie i discursul politic.

Sunt în roman trei momente când, pe de o parte, cuvântul î i arat puterea benefic , iar pe de alt parte, Iona devine pe de-a întregul fiin uman vie, care d iluzia c vie uie te al turi de cititor.

Primul e acela, când aflat în burta monstrului, se roag de trei ori: „de dragul vocii”; „pentru iertare” i „pentru el i via a lui”. Al doilea moment e cel al tânguirii dup iubirea Sarginei. Al treilea, când ,vrând -l scot din cetate pe Iacob, îl g se te mort, asemeni lui Iov, se r zvr te te i din gâtul lui a ie it un muget: „De ce Doamne, de ce mi-ai cut asta?”

Exegeza cre tin a impus dogma c V.T. preveste te pe Iisus. În biografia lui Iona, imaginat de scriitoare exist câteva momente ce pot fi în elese în acest sens, dar ea are sim ul m surii i nu apas pe pedal ; nu i-a propus s scrie un roman religios, în siajul Vechiului Testament, ci unul despre OM. Scheletul narativ al romanului este c toria lui Iona spre Ninive. Într-o astfel de c torie, c torul are nevoie de vorbele i sfaturile unuia care o fi f cut i el, cândva, undeva, o c torie, devenind înelept. În eleptul care îl înso te pe Iona în c torie este Iacob.

Personajul, la fel ca i Esther, fiica lui Iona, nu sunt cele din V.T. cu acest nume, ele sunt, pe de-a întregul crea ii ale scriitoarei, prin care aceasta sintetizeaz lumea i atmosfera din V.T. Iacob e un bonom, un maestru al vorbelor cu tâlc. „Sup rarea nu se leag de el”, „ajut pe oricine cu bucurie i se face iubit într-o clip ”. De la prima apari ie vorbe te în pilde. E un om înv at. Înva singur s citeasc t bli ele de lut de la Ninive, tie s vindece bolile trupului i ale sufletului. i, surpriz , e un ra ionalist, respinge supersti iile i bigotismul, fiind în lumea sa un modern. Iacob, creat de scriitoare, î i dep te statutul de personaj biblic, devenind un personaj realist, de roman. Iacob e un personaj mai complex decât Iona.

Corabia lui Don Amando este o metafor (sinectoc ) a lumii lui Iona i Iacob. Oamenii de pe corabie sunt de toate neamurile i credin ele. Cor bierii, vâsla ii i c torii se în eleg între ei. Comportamentul lor pe corabie dezv luie psihologia i gândirea omului, mai ales în momentele dificile, primejdioase ale vie ii. În plan simbolicmitic, Don Amando i corabia sa prins în furtun repet episodul potopului. Sc pat din furtun , corabia ajunge tocmai în portul de unde a plecat.

Din figura ia uman a romanului se deta eaz dou personaje, care prin înf are i comportament coloreaz i detaileaz , la modul simbolic-metaforic, pânza vremii evocate: Elia /Eli un adolescent iste , vagabond,cer etor în Ioppe. El are un handicap fizic, chiop teaz de piciorul drept. Îl va vindeca Iacob. Tot Iacob îl „primene te” la înf are i îl înva alfabetul i numerele. Cel lalt este orbul Abiel, prietenul mai mare al lui Eli. Pentru boala lui, Iacob nu are leac de vindecare. Eli i Abiel formeaz un cuplu simbolic: chiopul se lupt cu greut ile vie ii, orbul vede dincolo de aparen e. Eli i Abiel vor înso i pe Iona i pe Iacob pe corabie i apoi în Ioppe, unde ajunge corabia sc pat din furtun . R mân aici dup plecarea lui Iona i Iacob la Ninive. La întoarcerea de la Ninive, Iona îi reg se te la Ioppe i îi ia cu el la Gat-Hefer. Eli i Abiel r mân în memoria cititorului ca exemplu de prietenie, i la bine, i la r u, iar prin atitudinea lor fa de binef torii lor, Iacob i Iona, ei ilustreaz respectul, loialitatea.

Gestul lui Iacob de a-i lua pe lâng el, ca „servitori”, este un semn al bun ii i în elegerii. Cei doi tineri sunt purt torii unui mesaj moral.

Dintre celelalte personaje ale romanului, bine conturate, sunt regele tiranic al cet ii Ninive i Belus, mâna dreapt a regelui. Amândoi sunt embleme ale tiraniei. Sarginia, so ia temutului Belus, este i

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

ea o emblem a tiraniei, dar a tiraniei erosului. În aceast lume are loc un eveniment cu mare înc rc tur prevestitoare: na terea a doi copii, în acela i timp, dar în locuri diferite. La Ninive se na te o feti , fiica regelui, iar la Gat-Hefer se na te b iatul lui Hannah, care a r mas cu plod în pântece la plecarea lui Iona. Na terea celor doi prunci tocmai în momentul când to i a teptau pieirea cet ii, preveste te un nou început. „Ninive era pentru cei de-atunci centrul lumii.” S-a adunat acolo „mult tiin de carte”, „multe mituri adunate pe t bli e”, care „lumina via a spiritual în cetatea asirian ”. „Pe str zi era o lume pestri , cu limbi amestecate”, venit din toate p ile imperiului. Dar era i mult mizerie i desfrâu. Paginile în care e descris cetatea, fac din ea un personaj-simbol. Despre marea, vestita i temuta cetate, voceanarativ care relateaz momentul sosirii lui Iona i Iacob în cetate, zice: „Ninive era pentru cei de-atunci centrul lumii, cum avea s fie mai târziu Roma, iar acum în veacul nostru aproape încheiat, e Parisul.” În vorbele vocii-narative e încrustat nitul eternei reîntoarceri.

Ioana Pârvulescu renun la naratorul unic i elaboreaz o construc ie ingenioas , transferând sarcina naratorului unor voci-narative, urma e ale lui Iona, care ni se adreseaz din tunelul timpului, începând cu Esther, fiica lui Iona. Nu doar omul este personaj în ficiunea romanesc , ci i TIMPUL. Ultima fil a romanului este tocmai despre timp: „Pe vremea aia, dragii mei, timpul se retr ia pe sine de la un an la altul. Nu f cea zgomot,nu tic ia, nu suna, n-avea clopote i clopo ei, i gonguri care s -l bat , ro i care s se îmbuc în el i fiare care-l in prizonier. Luneca doar ca o umbr rotitoare l sat de un b înfipt în p mânt, se prelingea, se prelungea i, un lucru pe care oamenii încep s nu-l mai priceap , mergea în cerc, se întorcea i se ref cea ca i cum n-ar fi trecut i n-avea s treac niciodat , ca i cum înainte i înapoi ar fi totuna cu el.” Avem aici o explicarea ce înseamn eterna reîntoarcere.

Organizarea pe c i i capitole, cu titluri incitante, d textului structur de foileton i între ine suspansul. Strict evenimen ial, nara iunea are turnura unui roman de aventuri.

Din Prologul autoarei sunt de re inut câteva lucruri care indic starea sufleteasc a scriitoarei care scrie romanul despre Iona: metamorfozarea numelui Ioana în Iona, înf ptuit de coresponden ii electronici ai scriitoarei, în limba englez ; cum a ajuns Ioana s îndr geasc povestea despre Iona, „atât de frumoas i omeneasc ”; i propozi iile care arunc lumin c uzitoare asupra subiectului, pentru cititor i asupra rostului pove tii pe care o scrie. În Epilog, purtându-ne prin diferite spa ii geografice, culturale i spirituale, dup scrierea romanului, autoarea face referiri la prezen a pove tii despre Iona în literatur i artele plastice. În mod special se refer la tabloul lui Brueghel cel B trân: „Bucure ti Mi-am deschis de pe desktop fi ierul I. Aveam în el zeci de reproduceri cu Iona i pe tele cel mare, din epoci diferite [...]. Am m rit-o pe tot ecranul pe cea a lui Jan Brueghel cel B trân. i, pentru c nu puteam altfel, cu mare dragoste, l-am mângâiat încet de tot cu s geata de la mouse pe Iona cel orbit de lumin i monstrul lui blând, mama care-i d duse iar i drumul în lume, f s aib cum s -l despart de soarta lui. 02.02.2020” Aten ie la dat ! Acela i num r/timp, citit de la cap t la coad i de la sfâr it la început.

Nara iunea are dou planuri: 1.Planul vocilor-narative care transmit din genera ie în genera ie povestea, i planul scriitorului-narator care asambleaz într-o partitur polifonic vocile-naratoare. Ultima „voce” este a aceleia care scrie romanul; 2. Planurile semnificante ale textului: cel realist-istoric, cel mitic-biblic i cel simbolic-parabolic. Toate se întrep trund, se cheam i se condi ioneaz reciproc.

37

Exegeza cre tin a impus, ca dogm , ideea c V.T. preveste te pe Iisus. În biografia lui Iona din scenariul romanului exist episoade în acest sens, dar, scriitor subtil i creativ, Ioana Pârvulescu nu merge în aceast direc ie. Subliniem din nou, scriitoarea nu scrie un roman religios în siajul biblic, ci un roman cu substrat filosofic-moral despre condi ia omului. Prevestirea este un roman despre coordonatele acestei condi ii: Timpul i Istoria, Binele i R ul, Nelini tea i Speran a, Trupul i Spiritul, Iubirea i Credin a. Astfel, în rama biblic , autoarea modeleaz , precum modeleaz olarul vasul pe roata ce o învârte, o parabol . Bog ia vorbelor cu tâlc i a pildelor dau romanului un caracter sapien ial. Evit m abuzul de citate i indic m doar câteva pagini în care sunt prezente ziceri memorabile: p. 22, 27, 28, 29, 31, 42, 45, 95, 103. În elesurile romanului sunt sus inute de simboluri polisemantice, majoritatea de origine mitic : ciorchinele de strugure i vinul, cupa, fântâna, pe tera, barcagiul, monstrul. Fiecare povestitoare, odat cu povestea, transmite i inelul de argint cu safir primit de Esther de la Iacob. Inelul e simbol al puterii, al puterii de a merge mai departe pe drumul vie ii i simbol al puterii/harului de a zice pove ti.

Fructificând acest ultim în eles al simbolului, scriitoarea face în textul romanului inser ii de metaliteratur : reflec ii despre menirea scriitorului i a operei, despre actul creator, despre rostul pove tii, care este de a face pe om s nu uite i s în eleag lumea, via a; o oper ca s fie OPER trebuie s i dep easc autorul i s circule liber în lume.

Autoarea, permanent, men ine un echilibru, putem spune, perfect între epic, descriere i lirism. Nararea are capacitatea de a ilustra sensurile de adâncime ale textului i de a men ine mereu treaz curiozitatea i ner bdarea cititorului. Paginile în care Iona se roag au lirismul dramatic al Psalmilor lui David, dar i pe cel din poezia religioas a lui Voiculescu i Arghezi. Nu lipse te poezia iubirii. Sunt pagini care trimit spre Cântarea cânt rilor i marea poezie a iubirii din literatura universal . Iubirea e al doilea monstru din roman.

Nu sunt de ignorat paginile descriptive, în primul rând tablourile cu marea, când în imagini luminoase, aproape impresioniste, când apocaliptice, în stil aproape expresionist. Descrierea cet ii Ninive (peisaj, topografie, locuitori, via a zilnic , s cia i opulen a) rivalizeaz cu oricare alt pagin de acest fel din literatura universal .

Romanul Prevestirea are virtu i cinematografice. Oare când se va realiza un film!?

Cu acest roman, Ioana Pârvulescu a atins împlinirea scriitoriceasc sub care n-are voie s coboare.

Paul Gustav Fischer - Copii pe iarb

38

Constela\ii diamantine

Octavian MIHALCEA

Ritualul c[ut[rii George David, Ciuma neagr , Ed. Junimea, Ia i, 2020 Ne afl m în fa a unei c i extrem de complexe, romanul Ciuma neagr (Ed. Junimea, Ia i, 2020) semnat de George David, al c rui subtitlu, Negustorii de cuvinte, are darul de a extinde aria elementelor ce in de interpretare. Chiar dac ac iunea scrierii se petrece în vremea foarte cunoscutei epidemii de ciudin secolul XIV, la nivel esen ial este desemnat un alt pericol la fel de flagelant, pe care îl putem decripta abordând hermeneutic subtitlul amintit mai sus. În acest sens, motivul c ut rii, primordial în lucrare, se dovede te a avea drept finalitate aflarea unui enigmatic ordin ini iatic, al verba - Templierilor, a c rui activitate const în gestionarea informa iilor, de orice natur ar fi acestea. O triad format din Cavalerul B rbat (Barbatte de Longchamps, de origine român , înnobilat de regele Jean cel Orb al Boemiei), Ottfried (medic german aflat în c utarea unui leac împotriva ciumei, dicipol al vestitului taumaturg i filosof Albertus Magnus), Ioan (Jehan, spirit juvenil în a teptarea primului amor), are drept scop revelarea unui mister care ne este prezentat din start drept esen ial. Primul dintre ei, Cavalerul Barbatte de Longchamps, oculteaz pân spre finalul romanului atât de specialul motiv al acestei queste ini iatice.

Ineditul volum al lui George David privile-

giaz c utarea, c ile care s îndep rteze pe cât se poate v lurile enigmelor impenetrabile.

Astfel, multiplele nuan e ale limbajului sunt foarte importante, st rile labirintice care, inevitabil, se ivesc având valori revelate a posteriori. Cartea etaleaz numeroase scene extrem de sugestive, dintre care subliniem urm toarea procesiune greu de uitat: „(...) Ajun i în pia eta din fa a catedralei, cei trei v zur un grup destul de numeros de fiin e - fiindc nu puteai s zici c erau oameni - famelice, costelive, murdare, stranii, cu priviri pierdute, pturi asem toare întrucâtva strigoilor.

Ioan v zu printre ei atât b rba i, cât i femei de diferite vârste, dar descoperi i tineri de seama lui, precum i copilandri - fete i b ie i - mai mici. Chiar i dac n-ar fi f cut nimic neobi nuit, vederea lor te umplea de jale. Îns jalea era cu atât mai mare, cu cât to i ace tia erau dezbr ca i pân la brâu, de i ploaia m runt i rece nu te îndemna cu nimic s te despoi de haine. Fiecare membru al grupului avea în mâini cel pu in un bici, cu care se flagela pe sine sau, din când în când, îi ajuta i pe vecini în înf ptuirea peniten ei. Urmele biciuirii erau de cele mai multe ori marcate de sânge ce se prelingea din pielea cr pat amestecându-se cu noroiul ce-i stropise pe drum i cu pulberea fin a ploii, care îi drapa ca într-un giulgiu de in sub ire. Ba unii dintre ei fuseser atât de silitori în schingiuirea propriului trup, încât trunchiul le ar ta ca o mas diform de carne tocat i sângerat din belug. Mul imea ce se adunase în jurul lor privea înfiorat , tres rind la loviturile mai puternice ale bicelor i ascultând cânturile pe care citorii le în au pe timpul flagel rii. (...)”.

Apreciez c prezenta acuitate naturalist ar putea fi oricând al turat unor pasaje din Là - Bas sau À rebours de Joris-Karl Huysmans, poate chiar îngem nat cu anumite ipostaze din capodopera lui Octavian Soviany, Via a lui Kostas Venetis. Revenind la ideatica primordial a romanului, ciuma cuvintelor v toare poate s r neasc profund. Romanul lui George David, Ciuma neagr , impresioneaz printr-o documentare accentuat , mul-tiplele referin e livre ti fiind integrate fluent în scriere, astfel încât cititorul s fie incitat la variate atitudini introspective.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

C[r\i primite la redac\ie

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

39

Cezarina ADAMESCU

Poeme de sub frun\ile t[cerii Alensis de Nobilis, Înfloririle apelor, Ed. Absolut, Bucure ti, 2018 Înc o dat cu acest volum, autorul de fa ne face s ne sim im „vasali melancoliei”, pierdu i în mrejele fantasmei printre statui de fum care odinioar , m surau în imea jerbelor din icoane. Pove ti de sub frun ile t cerii, mai gr itoare decât fl rile ninse ascunse în palm .

O nou excursie l untric în universul atât de familiar, în care femeia este lumina în jurul c reia se învârt fluturii sensibili, be i de miresmele tainei, s rutând aerul cu elitrele...

Femeia e pentru poet, icoana zilei, pictând-o-n cuvinte, el ascult acordurile simfoniei care nu-i p se te niciodat auzul. Iat portretul femeii adorate: „Adiau a p ri degetele ei, / Iar privind-o-n zare, crezi c -i increat ; / Ochii poart -n iri i fulger ri de lei / Fruntea pe icoana zilei e pictat . // Îngeru-i pe umeri murmura a ler, / Sânii de m tase, - rugi de-nfiorare, / olduri de visare împletesc echer, / lpile de abur erpuiesc spre zare. // Suie-oglinzi i fumuri, nu se tie cum, / În dantela ei, ca i cum îi pas , / Cerului, c visul, în genunchi, pe drum, / Îi s rut mâna, cât e de frumoas . // P rul se revars într-un fel de cânt, / Buzele-s ruine, ce pierir Troia; / Cum ea curge-n bra e moi i dulci de vânt, / I te rogi în fa , tângui dinapoia. // Forma ei se mi , parc e de zeu / i-o adori în arderi, de dorin i te scuturi / Dar opte ti în urm : Doamne, s fiu eu / Ce-i s rut taina, pe m si de fluturi...” (Simfonia ei).

Aceast Angeliad scris în vers clasic, te poart , cu aripile poetului, pe în imi sihastre.

Ochiul magic tie s vad , ceea ce noi, muritorii de rând, nu vedem, aude, ceea ce noi, îndeob te, nu auzim, simte cu toate simurile deodat . Iat de ce, este copilul de suflet, inteligent i neastâmp rat, al Muzei.

Ea mai e numit i „Fata din poveste” despre care autorul spune: „Se vede c regii te-ar vrea ca pe-o prad , / Poe ii augu ti s fii muza lor” (Fata din poveste). Descrierea acestui personaj este admirabil : „Tu luneci pe ierburi de fum i z pad / Iar hainele tale-s esute de zei / i stelele oarbe te-ating te vad ,/ Dar treci ca o tain de mir printre ei. // Se pare c-ai fost l crimare de mam / Sc pat -n ascuns pe o frunte de stea; / Se mi tablouri tulburate în ram , / Acum se-ascund în tine ar vrea // (...) // A cui este fata, se mir b trânii; / Goni i-o din sat, ne aduce n pasta, / Vorbesc de sub sine solda ii, nebunii, / Dar ea este îns i poves-

tea aceasta...” (Fata din poveste).

Dimensiunea spiritual este atât de pregnant , încât transpare aproape în fiecare vers i ea confer fiec rui om, apartenen a la marea familie a copiilor lui Dumnezeu, înconjura i i veghea i de îngeri: „Ieri în glasul t u diafan m-am mutat, / Tu ascunzi în sân biserici uitate de mine, / Îngerul meu, inima mea în tain i-a dat / i-a adormit istovit lâng tine. // Azi diminea s -l treze ti ai uitat / i în mine îngerul nu s-a întors, / Îngerul fiec ruia în cel lalt s-a mutat / i lucrurile acum sunt toate pe dos: // Am intrat în biseric , nu la mine în cas / i în loc s i scriu, m-am rugat, / Iar pe strad , v d în fiecare mireas , / Chiar îngerul t u de ninsori sfâ iat” (Îngerul t u).

Cu personific ri redutabile, alegorii, cu sintagme str lucite, epitete, compara ii, i alte figuri de stil, poetul între ese un pod de lumipe care trec negr bi i, romanticii i vis torii îndr gosti i de vers.

Unii z bovesc deasupra apelor, împletindu- i cununi din razele blânde.

Metafore i sintagme remarcabile: „Degetele m rii-s de armindeni”; „Curg t ceri în erpii din izvoare”; „Fruntea zilei parc -i prea înalt ”; „Din cerceii nop ii, curg fachiri de fum”; „Ai în ochiul umed o r mas mam / Ce întoarce apa ca pe-o amânare”; „înger topit totem în fachir”; „ i-n bra ele pruncilor himerele cânt ”; „Mai pâlpâie-n candele mirese de ap / i fluturi himerici colind prin rai”; „în trup de stihie”; „Iar oldul t u miroase a z pad ”; „Pa ii t i sunt ningeri pe orbiri de cai”; „Curg prin aer p ri poftele lume ti ” i multe altele. i cum s fie altfel, de vreme ce: „Poarta spre visare zace descuiat ”; i: „Muzici nubiene ce-n novici orbe te”?

Cuvinte mai rar folosite: nubiene, ningeri, orbie, agrest, hint, opalin , s îngerim, gemere, chivot, sinapse, copii-hipoli i, a pitula, toga (un element vestimentar frecvent), intrânduri, hialine, mirie, ori termeni tehnici precum: trafaletul, aracetul, detectoare, palimpsest, taumaturg, sau inven ii de limb : alb iubiduct.

Viziuni cât se poate de stranii str bat versurile, uimind prin insolitul lor: „Contabilii stelelor au tichii rogvaiv”; „ i timpul clipe te din gene de zân ”; etc.

Amestec de elemente cre tine, cu cele budiste, cu mituri etrusce i motive legendare române ti, concur la alc tuirea unei imagini inedite.

40

Constela\ii diamantine

O tem interesant este „R cirea îngerilor”, cu amendamentul: „R cirea îngerilor în toamn ”.

Motive lirice: îngerii, heruvimii, miresele, mirii, cortegii de umbre, albul-suprem, neguri, fachirii, lumina i mama luminii pure, raiurile, totemul, cerul iubirii, încol ciri de arpe, arpele iscoad , nuf rul, ispita, heralzii, lumina c rnii, motivul orbilor .a.

Senzorial, senzual, p tima ori platonic (dar niciodat insensibil), poetul iube te profund i adev rat, asumându- i fiecare gest ori cuvânt de iubire: „Din fumuri i ce uri pierdute în zare, / Se-adun , firav , în trup de stihie, / O floare crescut din patimi solare, / Pe frun ile apelor z rilor. tie // Din inimi de muguri un zâmbet s-aduc , / S ge i de lumin i vergi de m tase, / Ea-n sine nu st , ci alearg luc , / Prin gândurile mele ce devin p toase. // Ea înc mai caut petale-n cuvinte; / Iube te-m , stihie, i-apoi vom vedea! / R sar peste frunte picturile sfinte, / Iar inima- i bate din iubire de stea. // În sân i se-ascunde dulcea de mere, / i-e arpele oldului leg nat orgiac, / i buzele sânge rourate cu miere / Ce-n floare de sânge turri le desfac. // Tu taci i te legeni pe vânturi i zodii / i lumea î i pare desenat cu creta, / i- i pare c eu î i vorbesc prea în dodii, / De i te vreau fizic i tu m vrei meta. // Temerea i-e ran i-n tain tu sângeri / i fugi în amurguri s-adormi doar un pic, / Scrisorile mele sunt aripi de îngeri / i scrie în ele: te vreau meta/fizic!” (Meta/fizic).

Cum înfloresc apele? i ce parfum degaj înflorirea lor? Ce culoare va fi având apa înflorit ? i ce ve mânt va purta? „Înfloririle apelor” este o metafor despre m tasea cuvântului cu „aripi heraldine”, despre setea de miracol, despre sufletul z pezii i mirul din apele oglinzii i „degetele apei r sar cristale-n gânduri” ( vin un alt înger). „E arfe de candoare se sting c zând în h uri” în timp ce îngerul dec derii, „l comit de clip ” spune hot rât: „R mân la poarta lumii râna s-o slujesc” ( vin un alt înger). E greu s i p se ti da-sein-ul, dar niciodat nu ui i, locul de unde survine fiin a.

Poetul iube te parfumurile naturale de crini, parfumul florilor de portocali, parfumul mugurilor din rai, sufletul gr dinii z misle te efluvii de miresme, asist m la mirajul înfloririi: „Dansul înfloririi urc fulgi în stele / Curge peste gene pulbere lactee, / Murmur în tain fra ii clipei mele: / Cine e? Exist ? Sau e vreo idee. // Ridicat de valul cald al rug ciunii, / Tulburam minunea ca s urc în raz , / A tep-

Paul Gustav Fischer - La ferm

Anul XI, nr. 12(124)/2020

tam cuminte, dup umbra lunii, / Sufletul luminii. Vino i valseaz ...”

(Sufletul luminii). a tept m s înfloreasc apa-n torente de mângâiere, în intarsii cu vise-n durerile facerii, în atingerea inefabil a nisipului: „Pe frun i se-a eaz mir i în botez se pare / C apele oglinzii tot clipocesc chem ri; / i cum pe luntri oarbe plutesc buc i de zare, / Sirenele iubirii s-au pitulat sub m ri / S duc mai departe dovada purit ii, / Primit -n adorare pe-ncol ciri de arpe, / Vor dezlega de tain cu dragoste asce ii / - S i mistuie secretul pe r suciri de harpe” (Aleluia).

Cred c cel mai bine i s-ar potrivi autorului, urm toarele versuri: „A ezi duminica în suflet pietate - / i dintre aburi te ridici agale...”

(Diminea a îngerului).

O interesant alegorie este în poezia „Spre ea”, în care se amesterealitatea cu visarea, o stare de oniro-luciditate, astfel încât scenele onirice nu se mai pot distinge clar de cele reale. E un poem foarte frumos care întrune te toate elementele de construc ie anterioare.

Poemul pare o simfonie senzorial despre c utarea idealului, în care miresmele dau buzna. Aici intervine mirajul, magia: „În aer parfumul plutea, tot plutea”; „Parfumul acesta m f cea nev zut”; „A a tot gândeam lunecând în eter / S caut fereastra miresmei a a”; pentru ca imediat s simt c : „Pluteam pe miresme credeam c e Ea”; i totu i, luciditatea nu-l p se te: i iat , mi-e ast zi, parfumul îndemn”; de i simte „o atingere de cântec pe gur ”.

Poetul se simte ispitit i se las prad acestei pl cute senza ii: „Cumva ca-n iubire, sim irea îmbrac / Cu bra ele vântului - m tasea perlat , / M ia ceva-n bra e i-ncepe s -mi plac / E soarele, Doamne, cu form de fat ”.

Visarea nu se întrerupe aici: „Plutim peste nori, ceva recreeaz / Un om i-o dulcea , ori înger, ori ce-i / În bra ele unuia cel lalt doar viseaz / O clip -a jura c noi suntem zei”. i totu i, el spune: i merg ca un orb pe un val de parfum”.

Transfigurarea este atât de intens încât i se pare c atinge sfin enia: „Orice m atinge m simt ca un sfânt, / Fereastr deschis în vârf de-Ararat, / P esc peste jerbe i efigii de vânt, / Parfumul adie, pe loc m-a-mb tat // i cad într-o negur i pip i mereu.../ Nu raiuri, nu jerbe, nu ape, nimic, / V d numai o umbr acela sunt eu / i intru în mine, dar în mine sunt mic”. Cât vreme parfumul persist , i visarea cu ochii deschi i e acolo: „În aer parfumul i-acum mai plutea, / M-a lua dup el, s-ajung la-nceput, / Spre mijlocul inimii mele, la Ea, / Dar nu îmi mai cânt în piept. A t cut!” În toat poezia lui, Alensis de Nobilis caut „Sufletul luminii”. Înc o dat , motivul oglinzii iese în eviden : „F râme de aur cumineorbii, / Oglinzi rev rsate în fulgi de-ntuneric, / Dar formele pa ilor pe valuri sunt vii, / Ne poart pe drumul acesta eteric” (Oglindire). i: „În umbrele ochilor lumina e stoars , / Oglinda iluziilor mai fumeg ars ” (Te mu i în t ceri). i reflexia chipului în oglinda fântânii: „Pe-ntinderi fântânile clipocesc leg nat, / Iar eul din dincolo e izvor parfumat” (Te mu i în t ceri). i din nou: „În apele oarbe oglinzi ascund adieri, / Dispari din contururi - te mu i în t ceri” (Te mu i în t ceri).

Sau: „Jocul de ape s-a pornit, ondulat, / Plin de reflexii lunecând împrejur, / Intri în stea mântuit de p cat, / Luneci în cântec mai clar i mai pur” (Omul din înger).

Ideea poetului este c , în fiecare om e un înger, convie uind laolalt . Când i când, iese la iveal , i ac ioneaz în locul omului: „Îngerul prive te din mine spre el, / Fructele gândului în fo nete suie, / Dai nesfâr irii un s rut drept inel, / Sufletul omului s spun al cui e” (Omul din înger). Motivul îngerului apare cel mai frecvent, în diferite ipostaze: „Curbe alunec în fante candoare, / Jerbe de fl ri pe ruguri învie, / Azi se desfac, furi at, din culoare / Muzici în unde

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

ce vinuri adie. // Orbii zâmbesc din florile apelor, / Ochii li-s aripi sc ldate de taine, / Plânge vecia, sub lac tul pleoapelor, / Prima z pad ce cre te sub haine. // Vergi de lumin în inel descântare, / Urmele-n luturi fo nesc ca un glas, / Focul a teapt , t cut, în amnare, / Umbra luminii ascuns sub pas. // Curge, din linii, dulcea -n mirie, / Bra ele vântului duc candele-abia, / Cine în vraj mai poate s fie? / Urc spre tine un înger. Ar vrea.” (Ar vrea).

O alt tem , la fel de frecvent este cea a luminii: „S ne r mân pa ii picta i pe orizont / i haina de z pad s ard -n dezlipire, / Iar steagul înser rii s cad ca pe front, / Când vom purta lumina, ca regii, în chimire. // S fim totuna-n ceasul acesta minunat, / Femeia i b rbatul împreuna i în gând, / S cad de pe umeri p mânt înmiresmat / i îngerii s intre în oameni rând pe rând // i-mbr i în hor , cu aripi în c lcâie, / S se înal e-n nouri cum urc ciocârlia, / Din piepturi s neasc o pur melodie, / Iar din iubiri s urce în slav bucuria” (Se mut în culori). i tot despre lumin , urm toarele versuri: „Iar laptele din raz mângâie crini în glorii, / Când sufletul pezii în rugi a adormit / i de-au ajuns acas , în ceruri, c torii, / Memoria luminii opte te: bun venit!” (Bun venit).

Un tezaur metaforic exist i în poezia care d titlul volumului, „Înfloririle apelor”, unde eufoniile încânt auzul iar imaginile create, bucur v zul: „Din val în val e-o limpezire rar , / Un nen scut în muguri cere rând, / Pe fruntea apei taine vechi coboar / Abisuri pure-n gânduri incantând. // Din stropii ei cresc falduri opaline, / Genuni ce vars plete în cle tar, / Iar de sub pleoape, candele preapline / Duc jocurilor apei nun i în dar. // Hlamide albe-n unde ploi desfac / Ca na terea în albii s respire / Iar glasurile din adânc, de tac, / E pentru c -nfloresc din risipire. // Oglinzi mângâie nuferii, îi doare / În v luriri, topirea în mireasm / i sufletele apei vor s zboare / În afrodite de agheasm . // Sfii i preo i din leg mânt solar, / Muguri de raze, rup i din adorare / Se desfrunzesc spre ceruri, în stari, / Din umeda i dulcea-mbr are. // i rev rsarea-n formei dezlegare / Ce-nal -n stele gemenele flori / Ca-n leag ne pe gene de fecioare / S înfloreasc apele spre zori, // Iar nunta apei spus de-o petal , / Plute te-n muzici de-nfloriri alese, / C -n zori, din ape, ies cale ti de gal / i duc spre zare fetele mirese”.

Poezia lui Alensis de Nobilis se prezint în acest volum „Cu adieri sc ldate în cel mai pur parfum” (Regalitate). Aspira iile sale jinduiesc spre Înalt: „M inspitea din p ri, s urc, ame itoare, / Chiar taina în rii, spre un miraj de fum” (Regalitate). i chiar spune, la un moment dat: „Urc rege peste vulturi, definitiv, mon fr re” (Regalitate). i chiar se simte bine, acolo, singur dominând în imile: „Din forma mea de ap m cere-n aer luna / S beau din cupa z rii târziul pân' la fund” (Regalitate).

Finalul poeziei are o tent ludic : „Sub arborele lumii sunt fructe dulci, dar reci / M r zgândesc, ninsoare, pun pe vecie eaua / i carul meu de fumuri, ce-i tras de lilieci, / Se va porni îndat , acum, când trag perdeaua” (Regalitate).

Coeren , bog ie de imagini, substan de gând, eufonie, culori pastelate, seva luminii i multe armonii stelare, toate acestea dublate de o iscusin de a folosi în chip me te ugit cuvântul, cu aura lui misterioas , i cu miresmele de mir care te înv luie.

O poezie inteligent , ambi ioas , elevat , plin de mister, scânteietoare, cultivat , neasemuit . Purtând pecetea profesionalismului, a valorii autentice. i mai are câteva calit i: e lesne în eleas i u or recitabil , prin eufonia ei pl cut i stenic . Parc tot ai asculta-o i ai îngâna-o ca pe o muzic veche intrat -n auz. Are i o doz de stranietate care spore te taina dar i curiozitatea. Se tie c misterul atrage, sub orice form s-ar manifesta. Dar mai ales, prin inefabilul pe care-l las în urm , ca o und de parfum exotic. Ceea ce nu e deloc pu in, dimpotriv .

41

Concurs interna\ional de crea\ie Iulia Hasdeu Concursul Interna ional de Crea ii Literare ini iat de Asocia ia Cultural UNESCO „Iulia Hasdeu” i Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România continu în condi ii de pandemie pân la data de 21 decembrie 2020.

Crea iile literare (proz , versuri, dramaturgie, traduceri) apar inând tinerilor sub 19 ani vor fi trimise pe mail iuliahasdeu.assoc@gmail.com i cronicatimpului@gmail.com, cu specifica ia Pentru Concursul Interna ional de Crea ii Literare Iulia Hasdeu sau Concurs IH, spre a fi publicate în volum.

Regulametul poate fi consultat pe site-ul Asocia iei IULIA HASDEU www.acih.ro

CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI PROFESIONIST PREAMBUL Jurnalismul este tiin a, practica i arta faptului v zut i Cuvântului care-l transform în tire, în informa ie, în produs jurnalistic i, în final, dup ce trece prin etapa de tezaurizare i cogni ie, în cultur i civiliza ie jurnalistic . Jurnalismul a ap rut dintr-o trebuin superioar de cunoa tere, consemnare i comunicare. Aceasta este esen a lui. Dar jurnalistul nu este un simplu comunicator. Jurnalistul este dintotdeauna un profesionist al cuvântului scris, vorbit, sau exprimat prin imagine. Este, deci, un profesionist al informa iei publice i al crea iei acesteia în spa iul public.

Profesia de jurnalist este una de tip informativ, corectiv, constructiv, creativ. Ziaristul se afl totdeauna în miezul lumii, nu la periferie ei, i particip activ la zidirea civiliza iei în care tr im, la crearea unui univers în care oamenii afl , analizeaz , muncesc, edific , dar i distrug, se r zboiesc între ei, suport efectele m re iei, degrad rii, revenirii i devenirii condi iei umane i a vie ii lor. Nicio alt profesie nu este mai diversificat , mai bine ancorat în universul cognitiv al omenirii, în procesualitatea construirii puterii umane prin cuvânt, mai unitar i mai creativ , în esen a ei. De mii de ani, jurnalistul se afl în acest foc nestins, arde împreun cu el i zide te, împreun cu el, puterea faptului devoalat, descifrat i esen ializat i a limbajului obiectivat din aceast lume.

Profesia de jurnalist este una de tip creativ, într-un univers continuu i limite, de angajament total, de mare responsabilitate i de risc major.

Jurnalistul nu este un grefier într-un tribunal al faptului de via , nici un judec tor al acestuia, ci un artist al transpunerii i transcrierii realit ii dinamice i foarte complexe, adic a faptului de via , evenimentului, situa iei, prin intermediul cuvântului scris, vorbit sau exprimat prin imagine, în informa ie i, prin tezaurizare a acesteia, în cogni ie. El este un slujba al cunoa terii, al adev rului i nu al interesului, indiferent de ce natur ar fi acesta.

Pute i lectura întregul text al acestui Cod Deontologic, accesând www.uzp.org.ro/Codul deontologic 2020.pdf

42

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Daniel IONI|{ (Sydney, Australia)

Istorii literare din unghiuri complementare Petre Anghel, Istoria politic a literaturii române postbelice, Ed, RAO, 2015 Comparat cu monumentalul volum Istoria Literaturii Române 1940-2000 (Ma ina de Scris, 2005), al lui Alex tef nescu, volumul Istoria politic a literaturii române postbelice (RAO, 2015) nu se vrea nici pe departe atât de amplu. Ambele volume î i propun s r spund la dificila întrebare „Ce s-a petrecut cu literatura român în vremea comunismului?”

Dar pentru c abordeaz literatura român din cu totul alt unghi decât cel abordat de faimosul critic i istoric literar - volumul regretatului Petre Anghel este totu i de referin pentru cititorul interesat în detalii (fie ele mi toare, savuros-picante, sau nefaste) despre ce s-a petrecut în culisele i pe coridoarele tenebroase ale lu rilor de decizii cu privire la literatur , volume, scriitori, edituri, pe vremea dictaturii comuniste. De asemenea despre beneficiarii i victimele multe necunoscute publicului - ale acesteia. Petre Anghel contextualizeaz bine multe dintre aceste evenimente - într-o proz curg toare, antrenant , tipic temperamentului s u oltenesc (concet ean fiind cu Nea M rin din B ile ti), dar bine conturat colorat de specializarea sa academic în comunicare. În plus, informa iile din volum sunt nuan ate fascinant de prietenia strâns a autorului cu figuri precum Marin Preda i Mircea Ciobanu.

Dac Alex tef nescu se ocup eminamente de partea literar i face referin ele necesare i pertinente la politic doar în m sura în care acesta a afectat opera unui scriitor (efectul politicului asupra operei literare, dac vre i), Petre Anghel subliniaz în mod special influen a politic i implicarea politic (mai mult, mai pu in, sau în rare cazuri de loc) a scriitorilor, editurilor, apoi intersectarea acestora cu politicienii vremii, cu Securitatea - elemente care se încruci eaz într-un dans de multe ori diabolic, uneori ilar, rareori benefic. Acestea i-au l sat de multe ori amprenta în mod direct pe filele tip rite ale volumelor ap rute ori modificate înainte de apari ie, uneori chiar interzise, moarte din fa .

Nu doresc ca cineva s cread c a compara aceste volume pe plan literar, fiindc ele, de i se intersecteaz în anumite puncte cheie, nu pot fi în competi ie. Petre Anghel nu a inten ionat în nici un caz s abordeze prea departe câmpul vast i arat adânc cu atâta succes de c tre Alex tef nescu. Menionându-le juxtapozi ional, doresc doar s contextualizez mai bine opera lui Petre An-

ghel pentru un eventual cititor. Cele dou volume au premize i abord ri diferite, dar mai ales unghiuri diferite - de i nu opuse, ci de multe ori complementare. Pe deoparte, cum am spus deja, credincios strategiei lui, Alex tef nescu nu r ce te prea departe de literatur , nu alunec aiurea înspre culisele de multe ori sordide ale politicului din acea perioad , ci puncteaz unde este relevant, cu elocven a-i cunoscut , presiunea sistemului asupra scriitorilor i a operelor lor. De cealalt parte, Petre Anghel alege scriitori pe care-i analizeaz , cu prec dere în sura în care intervine politicul - prin prisma politicului -, aceasta fiind de la început inten ia declarat a Istoriei Politice a Literaturii Române Postbelice. Deci fiecare în felul lui r mâne credincios inten iei declarate, premizelor de unde a pornit. Spre exemplu Petre Anghel discut despre unii scriitori, poate necunoscu i criticilor i publicului larg ( i a fost acuzat de acest lucru de c tre unii critici mai neaten i sau dogmatici sau, pur i simplu, snobi - iar num rul acestora din urm este legiune). Dar el argumenteaz , pertinent zic eu, c ace ti necunoscu i merit o analiz mai atent pentru c , sus ine Petre Anghel, ei ar fi fost la fel de faimo i precum alte nume celebre, dac nu s-ar fi pomenit (pentru un motiv sau altul) sub tirul necru tor al politicului i instrumentelor de stat opresive de la acea vreme, al agen ilor acestora - pl ti i sau voluntari slugarnici. Ace tia ( i sistemul care-i sus inea) au t iat multor scriitori talenta i ansa de a fi publica i de editurile respectabile, dar controlate de caracati a aparatului de stat de pe atunci. Astfel, în opinia lui Petre Anghel, mul i scriitori talenta i au pierdut ansa de a a- i l sa amprenta asupra literaturii române, dup cum ar fi meritat. Un exemplu care-mi vine în minte, pe care Petre Anghel îl analizeaz mai în detaliu, este Florin L iu (adaug mai jos dou poeme ale acestuia, drept exemple). Volumul con ine mai multe cazuri precum cel al lui iu. În acest context, Petre Anghel face un lucru extraordinar, dup opinia mea. Cei ce l-au criticat ar trebui ca mai întâi s citeasc operele unui L iu i ale altora men iona i i abia apoi s apese pe tastele calculatorului ca s -l condamne sau s -l laude pe Petre Anghel. Revenind la cele dou volume (Istoria lui Alex tef nescu i Istoria lui Petre Anghel) i, cum am spus, f când abstrac ie de amploare - citindu-le, este ca i cum ai merge pe aceea i c rare, dar în anotimpuri,

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

sau perioade ale zilei diferite - de aceea lumina arunc altfel de umbre, subliniind pentru trec tor aspecte diferite, dependente de volumul pe care-l ai în mân în momentul respectiv.

Târziu sunt de Florin L iu Târziu sunt, zdrobitorul ceas îl a tept, Samson f ochi, urnind a destinului roat .

Cu osia veche a lumii în urubat în piept, Copil nen scut, uitat pe o mare secat .

Plângând solitar, lâng stâlpul funestului templu Al tuturor zeilor lumii, m run i i atei. Îi voi strivi sub bol i pr bu ite pe to i, Închin tori i dragoni, vai de ei.

Cât despre mine, orice socoteal - ncheiat -i.

Perciunii noi, iat -i!

Nu merit al i ochi, pe-ai mei i-am topit pe-ale lumii Doar numele T u mi-a r mas, de-al meu pas nu mi-i, Ci eu sub ruine ad sta-voi primele- i raze. zbun -m , Doamne, cu acest vers kamikaze.

Geam nul de Florin L iu voiam s pun eu degetul - nu chiar a a, voiam de fapt s merg pân la cap tul promisiunilor i s Te pot s rb tori Rabbí ca pe un rege al libert ii mele imperiu de cucut i de buchii frunzos smochin paragin de stele geam nul meu cu degetul retras cu ochiul ru inat Te recunoa te ca un întors de pe t râmul Áin eu înc am nevoie s mai pip i nu doar c-ai fost c e ti i c vei fi ci s m osp tez furnic beat de umbra Ta în fiecare zi.

(Poeme culese din volumul Testament - 400 de ani de poezie româneasc / 400 Years of Romanian Poetry - Daniel Ioni , Daniel Reynaud, Adriana Paul, Eva Foster - Editura Minerva, 2019)

Irina Lucia MIHALCA

Purpuriu pasionat Un fir purpuriu, tors, te leag de ea, o cau i, o strigi, este ca un râu cu malurile nedefinite, inima se adreseaz inimii, prin sunet comunic . i place respira ia ei ritmic , de un ro u adânc, cu zâmbetul pe buze vântul iret îi împr tie p rul.

Ai vrea s -i prive ti odat poemele din ochii ei cumin i, str lucitori.

Le s ru i lumina alb -trandafirie, oaptele delicate de m tase, oglindite ca-ntr-o pic tur de rou , îmbr ezi avântul fiec rui vers cald, dezl uit, sfrânt în mii de ecouri, ca o rev rsare nea teptat a m rii, urci o treapt , desprinzi u or întinderile nem rginite ce înso esc arcuirile inefabile, vibrante, sonore, accentele energice i modula iile nea teptate, contempli contrastul de extensii solare, reflexele fl rii vii ce arde i armoniile compacte, stranii.

O lini te profund coboar din ceruri i taci, o t cere de aur, imposibil de în bu it.

Ireversibil, înalt, sim i totul spre lumina din tine...

Un cântec eliberat Sc ldat de privirea ta, dincolo de gânduri, un albastru întins ne-a teapt . Într-o lumin nou , str lucitoare, cu un galben solar, surâsul t u cald m înv luie.

Printre verdele fraged al frunzelor, în stropi de alb pur, diafan, i roz pal, catifelat, prim vara î i scutur exploziv, fascinant, pensula liber , asemeni pânzei lui Sorolla. În noaptea asta senin , pe cer, luna rotund i plin , danseaz solitar într-o rochie argintie, în iriz ri pierdute, printre ramurile întinse de tei i mesteceni.

O t cere adânc se oglinde te-n noi.

Leg nat de o petal de m lin, un cântec pulseaz , ne te, se deschide, înflore te, curge i ne inund .

La i fluturii s zboare, pierdut în haina copacilor.

Prim vara a sosit pe falezele inimilor.

P.G. Fischer - Femeie cump rând flori

La cap tul nop ii, o flac ra nestingherit se-nal în toate în focul cel mare, pe p mânt, în cer i în ape.

43

44

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

George PETROVAI

Ciociara, romanul lui Alberto Moravia, despre suferin\ele italienilor @n al doilea r[zboi mondial Alberto Moravia, Ciociara, Ed. Minerva, 1970, 414 p.

Da, e adev rat c , f s i dea seama, Moravia este „un apostol des vâr it al doctrinei comuniste, religia cea mai laic prin excelen ” (Luigi Russo în La critica lettaria contemporanea, autor citat de George L rescu, prefa atorul i traduc torul romanului Ciociara, ap rut la noi în anul 1970, Editura Minerva) i c „Simpatia lui Moravia pentru mi carea socialist interna ional se face prezent i în impresiile sale de c torie (...)”. Dar tot atât de adev rat este - ne spune acela i G. L rescu - c „în aceea i perioad Moravia se dovedea un reprezentant magistral al realismului critic: în 1954 apar Povestirile din Roma, iar în 1957, romanul Ciociara”. a intra în prea multe am nunte biografice (doar atât: Alberto Moravia se na te pe 18 noiembrie 1907 într-o familie de oameni înst ri i, la nou ani se îmboln ve te de tuberculoz i pân la 16 ani va fi imobilizat în pat, în 1929 debuteaz cu romanul Gli Indiferenti Indiferen ii, în 1935 public romanele Via a cea frumoas i Ambi ii gre ite, în 1937 public romanul Încurc tura, în 1940 îi apare volumul de povestiri i alegorii Visele lene ului, în anul urm tor vede lumina tiparului romanul Mascarada, în 1947 apare romanul La romana, „povestea realist a unei femei de moravuri u oare”, anul 1951 este al romanului Conformistul, în 1955 public piesa cu subiect istoric Beatrice Cenci, în 1958 public jurnalul de c torie O lun în URSS, iar în 1962 O idee despre India), trebuie men ionate acele elemente care ne introduc în substan a Ciociarei, inclusiv în titlul romanului, i pe care autorul ni le face cunoscute înc din prima pagin a scrierii sale: 1) Ciociara este cognomenul/supranumele ncii italiene din Ciociaria, „regiune din sud-vestul Italiei, a c rei denumire vine de la ciocia - înc minte purtat de ranii din partea locului, asem toare cu opincile noastre” (nota traduc torilor Adriana i George L rescu); 2) Narat la persoana întâi de c tre personajul principal Cesira, ciociara cu „fa rotund , ochii negri i mari, cu privirea adânc ”, pe care p rin ii o m rit la Roma cu un negustor atât de b trân i urât încât aproape c -i f cea sil , îndeosebi dup na terea Rosettei i dup sfid toarele destr -

ri, pe bani, ale acestuia cu alte femei, pentru ca înainte de moarte nu mai g seasc femei care s -l bage în seam „nici pentru bani”, romanul ne în tiin eaz c eroinei cu p r negru, împletit la spate în dou cozi „ca ni te funii”, i capabil s poarte pe oblanicul de pe cap „pân la cincizeci de kilograme”, nici c -i p sa de dragoste („Nu doream decât s stau lini tit i s nu duc lips de nimic”), anii de duvie din perioada 1940-1943, pe care-i închin feti ei, casei i pr liei, fiind „cei mai ferici i ani din via a mea”.

Dar iat c 1943 aduce cu sine o cotitur în desf urarea celui de-al doilea r zboi mondial (urmarea înfrângerilor suferite de armatele germane i italiene, în iulie 1943 este r sturnat de c tre patrio ii italieni detestabilul regim fascist al lui Mussolini, iar dou luni mai târziu acceptând capitularea necondi ionat - Italia iese din r zboi i, avându-l prim-ministru în perioada 1943-1944 pe mare alul i omul politic Pietro Badoglio, urmeaz neab tut calea reformelor democratice), în pofida convingerii populare c Roma n-o vor bombarda nici angloamericanii i nici nem ii, asta „pentru c la Roma e papa”, totu i se instaleaz la iu eal panica i, mai ales, binomul foamete-infla ie în întreaga ar . a c , dup ce constat în cele din urc traiul decent la Roma este realmente cu neputin din pricina alarmelor aeriene, a scumpirilor i a penuriei de alimente, Cesira decide s plece împreun cu fiic -sa la Fondi (mai exact într-o a ezare montan din p ile Vallecorsei), localitatea ei de ba tin , unde era convins c „întotdeauna se mai g se te câte ceva”. Fire te, nu înainte de-a l sa, pe baza unui inventar în dublu exemplar, casa i pr lia în grija negustorului de c rbuni Giovanni („nu pentru c nu a fi avut încredere în Giovanni, dar pentru c e mai bine s nu ai încredere în nimeni”, cu toate acesta deja dobândise statutul de ibovnic dup scurta i neconcludenta lor împerechere pe sacii cu c rbuni) i, evident, nu înainte de-a face trebuincioasele preg tiri: dou geamantane burdu ite cu alimente i o apreciabil sum de bani, dosit în buzunarul secret al fustei. Îns , cum niciodat socoteala de-acas

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

nu se potrive te cu cea din târg, îndeosebi în vreme de r zboi, Cesira constat cu surprindere c întreg ora ul Fondi „era p sit i pustiu”, de parc s-ar fi nimerit într-un ora „în care to i locuitorii pieriser de pe urma unei pandemii”.

Cum nimeni nu deschidea în urma b ilor ei insistente la câte o , deci nici pomeneal de vreun mijloc de transport spre satul p rin ilor, mama i fiica o iau pe o potec flancat de portocali, i astfel ajung la casa exaltatei Concetta i a familiei ei: so ul Vincenzo, un punga „redus la minte”, i fiii Rosario i Giuseppe, „amândoi bruni, cu fe e p trate i brutale”, care fugiser din armat în momentul armisti iului, se ocupau cu învârteli necu ere i, desigur, „se temeau nu fie aresta i de patrulele fasciste, care colindau peste tot, ridicând oameni pentru a-i trimite la munc în Germania”.

N.B.: Vrând parc s demonstreze juste ea mitului eliadesc al eternei reîntoarceri, Alberto Moravia î i readuce eroinele în murdara i înfrico toarea cas a Concettei, dar asta numai dup eliberare i dup violarea Rosettei într-o biseric de c tre ni te solda i arabi din armata francez , adic atunci când Rosetta deja se transformase/ pervertise atât de mult, încât nu se sfia s i fac mendrele, inclusiv cu Rosario, sub ochii mamei sale, ba chiar s -i arunce acesteia în fa : „(...) vreau s fac dragoste pentru c -i singurul lucru care-mi place i pe care m simt capabil s -l fac. i de acum înainte o s fie mereu a a, de aceea nu-mi mai pune asemenea întreb ri, pentru c nam s i pot r spunde decât mereu acela i lucru”.

Deocamdat , întrucât Rosetta avea o fire blând i o puritate cu adev rat îngereasc („Dumnezeu tie c , dac a existat vreodat un înger pe p mânt, apoi ea era acela”), iar Concetta p rea hot rât s-o sacrifice pentru ca fiii ei s scape de urm rirea fasci tilor, acei fasci ti - ne spune autorul - care „erau ni te fanfaroni de cea mai rea spe , ni te vagabonzi, care aveau interes s îmbrace c ma a neagr , tocmai acuma când lumea cinstit o lep da!”, Cesira izbute te ca, împreun cu fiic -sa, s p seasc bârlogul bandi ilor i apoi s îngroa e nurul refugia ilor din localitatea montan Sant'Eufemia. Cic , se încuraja Cesira în momentul sosirii, „doar ca o perioad provizorie, de numai dou s pt mâni”. ederea avea s dureze taman nou luni...

Femeie neinstruit , îns din plin înzestrat cu curaj (efectiv pune cu itul la gâtul unui antajist din Roma!), cu energie, iste ime i acel tos bun-sim nesc, Cesira î i formeaz opinii clare i judicioase despre persoanele i comunit ile cu care vine în contact direct ca negustoreas i mam , sau care, prin for a împrejur rilor vitrege, puteau s influen eze via a ei i a Rosettei: despre englezi gândea c au venit doar „ca s distrug casele refugia ilor”; despre solda ii italo-americani c , spre deosebire de adev ra ii americani („înal i, blonzi i slabi”, îns „bine educa i i respectuo i”), erau doar „ni te nenoroci i”, cu care „niciodat nu tiai cum s te împaci”; în raportul rani-refugia i îi prefera pe primii („Aceast preferin venea poate i din faptul c eu, înainte de a fi negustoreas , fusesem ranc ”), cultura ultimilor servindu-le „doar ca s -i fac mai r i”; nu se îndoia de realitatea italian în vreme de r zboi, adic atuncea când „nenorocirile noastre ne f ceau indiferen i la nenorocirile altora” i când „pier cei mai buni, pentru c ei sunt cei mai curajo i, cei mai altrui ti, cei mai cinsti i”, precum i de cea de dup terminarea r zboiului, respectiv atuncea când acesta continu s se fac sim it „ca o fiar nit , în agonie, care mai încearc înc s fac r u i care în orice moment î i mai poate trage o lab ”.

Motive întemeiate ca remarcabila eroin a lui Alberto Moravia (o Vitoria Lipan a italienilor) s nu se simt nicicât atras de negustorul Filippo, cel care constituie expresia refugiatului lacom, meschin i mul umit de sine (toate discu iile acestuia, în general ale tuturor refugia ilor erau despre mâncare, foamete, sosirea englezilor, bombardamente, restric ii i r zboi), ci de Michele, fiul negustorului. Da,

45

pentru c licen iatul Michele era - ne informeaz eroina - „un tip curios”: în stare s -i spun unui ofi er italian c -i ho , în stare s se ru ineze cu un tat care întruna vorbea doar de mâncare i bani, în stare s sus in c ignoran a este cauza tuturor nenorocirilor (nu doar ale italienilor) i c frumuse ea este „o ispit ”, nu în ultimul rând, în stare s afirme cu curaj c nazismul înseamn „combina ia între r u i sim ul datoriei” i s -i numeasc bandi i pe to i fasci tii.

O atare gândire i atitudine sunt întru totul verosimile, totodat explicabile, prin faptul c Michele este purt torul ideilor socialiste ale autorului i c , în aceast calitate, el trebuia s devin martirul interna ionalismului proletar: „(...) vorbea frumos numai despre rani i muncitori”, de i - completeaz Cesira - „nu-i cuno tea nici pe unii, nici pe al ii”, iar pe ultima turnant a conflagra iei este obligat de o patrul nem easc s le serveasc de c uz în retragerea lor prin mun i, expedi ie în care este împu cat. În ultimul capitol al romanului, adic dup ce Rosario fusese ucis de al i nelegiui i lâng camionul cu care inten iona s le duc pe eroine la Roma, în noul camion care le ia, Cesira vede cum lacrimile curgeau iroaie din ochii Rosettei, dovada c aceasta nu se schimbase atât de mult cât se temuse, totodat convingerea c durerea ei sincer „ne mântuise în ultima clip ”.

Premiul Nobel pentru Literatur 2020 a fost câ tigat de poeta american Louise Gluck, pentru „vocea ei poetic inconfundabil care, cu o frumuse e auster , face ca existen a individual s fie universal ”. scut pe 22 aprilie 1943, la New York, Louise Gluck a urmat cursurile Sarah Lawrence College i Columbia University.

Louise Gluck este profesoar de englez la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut.

Poeta Louise Glück a devenit primul scriitor american care a câ tigat premiul Nobel pentru literatur în 27 de ani.

A publicat 12 colec ii de poezie i mai multe volume de eseuri. „Scriitura sa se caracterizeaz printr-o str duin pentru claritate i se concentreaz pe teme ale copil riei i ale rela iilor de familie”, potrivit lui Anders Olsson, pre edintele Comitetului Nobel.

Considerat unul dintre cei mai talenta i poe i americani contemporani, a debutat în 1968, iar de-a lungul carierei a fost recompensat cu numeroase distinc ii, între care National Book Award, premiul Pulitzer i Premiul Na ional al C ii, abordând teme precum copilaria i via a de familie, utilizând deseori miturile grece ti i romane. În 2020, fiecare premiu Nobel va fi înso it de un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,1 milioane de dolari), în cre tere fa de suma de 9 milioane de coroane suedeze primit de laurea ii din anii recen i.

Premiile în sine - constând într-o medalie i o diplom - urmeaz fie înmânate pe 10 decembrie, data la care se comemoreaz moartea lui Alfred Nobel.

Constela\ii diamantine

46

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Cristina SAVA

Cu @ngerii la drum David Boia, Cu îngerii la drum, Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2015 Problema îngerilor r mâne o tematic exigent în filozofia existen ialismului; o simbolistic privilegiat a viziunii „prezen ei în absen ”. Dat fiind cunoa terea suprasensibilului, con tientizat în estetica artelor ori a istoriei religiilor, de la Dionisie Areopagitul la Toma, de la Dante i Milton la Blake i Rilke, reflec ia angelic se înscrie într-un interval al eticului hieratic. i David Boia caut o „evadare”, în poemele din volumul „Cu îngerii la drum”, astfel ca dihotomia „existent-inexistent”, într-o manier a reflec iei „real-ireal”, s corporalizeze, în cuvânt, un interval al propriului imaginar civic i etic. Cunoscut deopotriv ca autor de aforisme i epigrame, poetul g se te o „metod ” de grafie a „ideii”, a „conceptului”, într-o combinatorie imaginativ , fie sub forma poemelor „tanka”, fie a celor versificate; cert, înclina ia poetului spre ceea ce face cel mai bine - aforisme i epigrame, este valorificat în centrul enun urilor lirice.

Inten ionalitatea lui David Boia const în a- i apropia versul de gândirea filozofic , printrun exerci iu mai mult sau mai pu in v dit, în planul unor tr iri „limit ” care, probabil, au influen at suportul lirismului s u, pe de o par-

te; pe de alta încearc exprimarea unei „liberi” ce ine de propriul stil real; i astfel, anume viziuni, în expresii poetice, chiar dac unele abrupte, se constituie în discurs livresc care produce, în configura ia poemelor, o gade idei i sentimente (destul de sugestive), care s permit evoc ri i reverbera ii cognoscibile. ut m s în elegem modul în care „gândul” dinl untrul („Îmi spune gândul r it/ Cum s fiu la nesfâr it/ Propriul meu infinit” - Gândul insistent) poematic, a a cum apare în volumul „Cu îngerii la drum”, poate concretiza ori m car contura c „a umbla cu îngerii la drum” poate fi un „câ tig” în sensul din „L`Angelo necessario” (1986) ori din „Hildegard von Bingen” (1963). Dac David Boia î i alege „calea” al turi de îngeri, dup cum titlul volumului ne „anun ”, asta înseamn c „numinosul” ca „monad ” a divinului se vrea experimentat într-un univers descartesian „cogito ergo sum”. F îndoial c întreb rile retorice î i g sesc un anume corespondent, dac nu chiar o explica ie, i în versurile poetului („Tr im sub masca întreb rii/ Incognito în mod imperativ/...// Urm rind linia r ritului/ La orizont vor înflori secven e/ Privi i la t râmul de lumini/ Unde plutesc galaxii din obârii//...// Pe plaiul celor nou fericiri/ Unde suie vertiginos quasarii/ Pe viitor în straie inopinate/ S fim exponen ii luminii în duh.” - Incognito). Legea vidului, dintotdeauna „existen aprioric ” în terminologia lui Kant, nu poate dezarma atitudinea de bun inten ionalitate a fiin ei, de atingere a unui „dep it atins” (Liiceanu, 2010); cum de altfel i ideile poetului converg tot c tre acela i substrat filozofic („Aprioric rând pe rând/ La distan de un gând/ Sub masca unor entit i/ Trec printre noi eternit i//...Axiomatic a i ghicit/ De undeva din infinit/ Profitând de libert i/ Trec peste noi eternit i.”- Eternit i). Ipostazele divinului constituie lumea de lumin c uzitoare („Zare în delir/ O arie splendid / Cântec de îngeri/ R sun simptomatic/ Reverberând cu cerul” - Tanka), deschiderea c tre un „altceva” al nostru, consubstan ial cu

fiin ialitatea prezent în fiin („Proiect personal/ Drum pres rat cu vise/ Traseu uluitor/ Program idealizat/ Dor de emancipare” Tanka). Aspira ia omului c tre „un dincolo” al transcenderii poate fi una dintre „fericirile” supreme („Dac timpul se va sfâr i/ Noi vom deturna clipele/...// Dac spa iul se va termina/ i va deveni punct fix/ Ne vom mobiliza s ie im/ Din ap sarea strâmtorii// Dac lumina con tiin ei/ Va trece bariera gândului/ Vom citi de pe retin / Viitorul omniprezent// Dac legile naturii/ Vor degenera definitiv/ Vom acosta la infinit/ În taina altei ve nicii.” - Dac i numai dac ). Poetul cultiv , într-un fel, o poezie de medita ie, mizând pe o anume viziune dintr-un „illo tempore” („D inuie i azi/ Plete din praf de stele/ În sens multiplu/ Transfigurând aievea/ Taina universului” - Tanka); o stare lockeian se încearc , subtil, în cele din urm („Peisaj celest/ Pe sus norii cumulus/ Lin dup tipic/ Cern premoni ii albe/ Prin sit de adieri” - Tanka). Riscând în imaginativul conceptual („Rev d în noapte/ Salba universului/ Fresc imun / Prin fante de lumin / Alt infinit din stele” - Tanka), David Boia se înfrunt pe sine i încearc o trecere prin „tunelul” timpului pentru a se asigura de un „alt fel” de viitor („Sus în galaxii/ V d zâmbetul luminii/ Peste mii de ani/ Vibrând cu emo ie/ În contul ve niciei” - Tanka); înfrunt , deopotriv , „tainele ascunse”, pentru a ob ine un „mai mult” al „dat”ului existen ial, cu care, probabil, ne se împac („Numai în cursa vie ii/ Timpul nu iart nimic/ Nici o clipit / Divaga ii pe traseu/ Nu pot stopa destinul” - Tanka).

Imaginând un univers compensatoriu, într-o poetic meditativ , credem, abstrac iile i epifaniile fac „note” distinctive c rora li se acord , în hierofania cuvântului, dreptul s func ioneze confesiv; poetul încearc o anume „limi” a afectului, nu devo ional, ci unul ra ional.

Exist o întreag metafizic privitoare la existen a fiin elor din lumea nev zut i la implicarea lor în via a omului; psalmistul spune omul a fost f cut „cu pu in mai prejos decât îngerii”; a adar, rolul lor divin („sunt slujitori

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020 ai S i care fac voia Lui”) se r sfrânge i asupra umanului; omenirea este „asupra-îngerime”, cum spune Ioana Pârvulescu (1999). Dac „motivul” îngerului este reprezentat i reprezentabil în epifanii, asta-i permite lui David Boia s apeleze la picturalul cuvântului pentru a configura o realitatea existen ial („Din motive de policromie sever / P mântenii s-au aliat cu albastru/ În propor ie riguros competitiv / O cortin st s cad în infraro u// În plan intermitent apar iluzii stridente/ iui pe ecran semnale ultraviolete/ Apar semafoare dep ite pe ro u/ Unele speran e se preteaz in galben/ / Peste barier plute te vag transparen / La cheremul unei atitudini confuze/ Alte culori privesc din dos printre fante/ Într-o armonie de vis f complexe//...// În geam bate o nuan alb anemic / Mult poten ial se disip pe negru/ Prea mult energie se pierde pe maro/ Un curcubeu cu extensii mistuie zarea// Domin clar re eaua craiului de verde/ Culori intr i ies în spectru de-a valma/ Sporadic apar noi interferen e bizare/ Din cauze intrinseci culorile evolueaz //...Ferici i cei care percep nuan e pozitive/ Ferici i cei care disting culori divine.” - Cromatic universal ). S-ar crede tematica îngerilor (în acest volum) va fi tratat teologic, îns poetul prefer s exprime doar „ideea” de „materie spirit”, astfel încât urmeze un „drum” al în elegerii unui „interval” spiritual iacobean, existent între uman i celest („Imnuri de slav / Ceremonie sacr / Pe aripi de duh/ R sar îngeri în extaz/ Din soarele sclipitor.” - Tanka). Dincolo de dualitatea „sacru-profan”, inevitabil, condi ia dualului „a fi” mâne tot în parcursul existen ial al firii („ i

Paul Gustav Fischer - Citind pe teras

depresiv i de bonton/ Rebel cu firea din eon/ Este i înger i demon.” - Dorul). Un „locus sacer” este „muntele” într-o hierofanie eliadeian a miticului „axis mundi” („Privesc munii cu nesa iu/ Ancora i în timp i spa iu/ Pentru mine mun ii-s sfin i/ Îmi sunt fra i dar i rin i” - Mun ii). Paradigma elementului sacru se situeaz în dinamica pe care condi ia existen ialului se vrea un „început” de norme în evolu ia lui „homo vagans” („S pot s fiu copil acum/ Cu inima i cu starea/ A inventa avid un drum/ M-a înfr i cu zarea/ S pot s fiu copil în gând/ i-n veacuri peste ere/ A scotoci mun ii la rând/ Ca s îmi dea putere/ pot s fiu copil curat/ Cu gânduri intrinseci/ c uta neîncetat/ Copil ca s r mân în veci” - Copil s fiu). Oportunitatea de a merge cu îngerul e o „variabil ” de reverbera ie a identit ii sacrului (Dup prima zi/ De vibrare vital / În armonie/ Intru în rezonan / Cu glasul ecoului” - Tanka). De la în elegerea „misiunii” îngerului la aceea a „duhului” e doar un „pas” i ine tot de „ceea ce este ascuns în vedere”, dar „exist ”; perceput ca un „canal” prin care în elepciunea Lui Dumnezeu se revars în „cele ce se v d” i înnobileaz existen a lui „homo religios” („Darul suprem pe p mânt/ Dincolo de orice cuvânt/ E darul Duhului Sfânt.” - Darul suprem). Manifestarea „purimpur” trebuie s fie o reflec ie în „oglind ” a energiei transcenden ei („Dintr-un reflex primordial/ Purta i de energii rebele/ Aicea în spaiu sideral/ Ne raport m ades la stele//...// Se na te atunci dorin a vie/ De-a dezlega misterul:/ Ce taine ne ascunde cerul/ i cum se na te o poezie.” - Reflexii). Poezia î i asum menirea i „nu las s treac decât imaterial lumin a spiritului” (Nicolae Manolescu, 1987). „Transformarea” ce are loc în/prin Yahve ridic inten ionalitatea liricului la gradul de relevan a manifest rii „sacrului” în „eul” creator („Clipe fertile/ Când silabe adie/ În forme varii/ Versuri plutesc inocent/ Pl smuind sacre poeme” - Tanka). Sentimentul „iubirii” ca virtute transformatoare d sens „con tiin ei de sine” („Pulsul iubirii/ În imnuri i în ode/ Poart spre azur/ Amorul unui poet/ O muz sacr cu nimb” - Tanka). Pathosul meditativ aduce o împ care cu sine, prin menirea poetului i a poeziei, într-un univers al discursului metaforizat („Clipe fertile/ Când silabe adie/ În forme varii/ Versuri plutesc inocent/ Pl smuind sacre - poeme” - Tanka). Limbajul este cel care asigur privilegiul ca emo ia estetic s se „înal e” dincolo de efemeritate.

Interpretarea cognitiv a transcenderii realului îl determin pe David Boia s exerseze, printr-o poetic de „nota ii”, cuget ri filozofice, iar prezen a „îngerului” s însumeze înelegeri pentru un „loc locuit”, cunoa tere i existen a dualului „a fi”, privilegiat sau nu „cu îngerii la drum”.

47

C[r\i primite la redac\ie

48

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Valentin NICOLI|OV

Fo]net pe alei Ana Drobot, Fo net pe alei, Bucure ti, 2020 Ana Drobot a cunoscut primele am nunte interesante despre poemul haiku începând cu anul 2014 i imediat acest poem japonez a atras-o într-un mod irezistibil. Dovad c tot în acela i an a reu it scrie i s i se publice primul poem haiku în antologia Chemarea cocorilor, la Editura PIM. În anii urm tori a continuat s se documenteze tot mai mult despre acest poem, s i însu easc regulile sale, s scrie mai multe poeme proprii i s le trimit la diferite reviste i concursuri de haiku în ar sau în str in tate, apoi s le adune reu ind s le publice în trei volume de haiku proprii. Primul volum, Gânduri japoneze/ Japanese Thoughts, a ap rut la Editura Argonaut, Cluj Napoca, în 2016, al doilea volum, Plimb ri/ Walks/ Promenades, a ap rut la Editura Press Image, Buc., în 2017, iar în anul 2020 al treilea volum, Drumul spre Japonia/ Towards Japan, care a ap rut la Editura Fast Printing.

Cele trei c i publicate se fac remarcate i prin calitatea hârtiei i printr-o grafic excep ional ce înso te poemele, grafic ce se apropie calitativ foarte mult de cea a poe ilor japonezi, dar mai ales printro mare simplitate de expresie în haiku (karumi) reu ind s comunice cititorului, potrivit regulilor acestui poem, sentimentele alese ap rute timp de-o clip în memoria autorului. Totodat observ m c în multe din poemele sale poeta respect , însu it de la clasicii haiku-ului, o regul important : folosirea kigo-ului, a referin ei despre natur . Astfel, natura, mediul înconjur tor în general, este prezent în majoritatea poemelor sale con inute în cele trei c i men ionate plecând de la cele mai simple elemente cum sunt frunzele, florile sau greierii. i în aceast nou carte, al patrulea volum de poeme haiku ap rut recent, întitulat Fo net pe alei, poeta nu se desparte de regulile poemului haiku. De i natura continu s aib un rol bine stabilit în majoritatea poemelor sale, dar i respectarea celorlalte reguli prozodice (de form ) i estetice i le autoimpune. Amintesc câteva reguli estetice pe care observ c poeta le cunoa te i le aplic : - hosomi - delicate ea sim irii prin amintirea unor lucruri m runte, aparent neînsemnate care duce la în elegerea mai profund a poemului.

- karumi - o mare simplitate, o u urin în expresie, dar care nu are nicio leg tur cu banalitatea ci doar cu puritatea sim irii.

- sabi - patina vremii. În plus, ceea ce observ m în acest volum ca aspect de noutate este distribuirea poemelor pe mai multe capitole distincte: Primele priviri, Amintiri, Vise, Raze de soare i Gânduri, ceea ce le face mai u or de în eles.

Câteodat , citindu-i poemele, mai obserm c uneori autoarea este tentat s se desprind de regulile clasice ale poemului i practice un haiku mai modern în care prozodia nu mai este respectat cu sfin enie: în acest fel, la unele poeme ale sale, sistemul celor 17 silabe care ar trebui distribuite în sistemul clasic 5-7-5 nu mai este obligatoriu, iar kigo-ul este subîn eles doar sau chiar dispare cu totul. De altfel, mul i poe i contemporani consider c respectarea prozodiei clasice 5-7-5 nu ar trebui mitizat putând fi folosit doar orientativ. Ei arat c de multe

ori în poemele care respect prozodia clasic poe ii folosesc materiale de umplutur cum ar fi conjunc iile ca s ajung la num rul de silabe prestabilit.

Cred c poetei nu i-ar fi fost greu s respecte regulile prozodice clasice, adic num rul de silabe clasic, îns a considerat mult mai important s respecte ideea exprimat de poem chiar dac num rul de silabe nu se încadra in 5-7-5. Dar dac poemul haiku realizat în acest mod este de calitate, adic dac are atributele de baz ale unui haiku autentic, cum sunt puterea de sugestie i spiritul haiku, totul este în regul .

Puritatea sentimentelor de iubire este u or de observat în multe poeme. Iubitul, de i nu este numit clar, îi cuprinde gândurile în fiecare clip i lui îi sunt dedicate câteva poeme deosebit de frumoase din care amintesc urm toarele dou Cuvinte nerostite/ între noi /crizantemele Primii struguri/ câteva minute în plus/ împreun Alteori, desp irea de persoana iubit îi sugereaz c poate nu va mai întâlni iubirea, c de acum timpul ei s-a dus, va deveni poate trân i singur : O desp ire/echinoc iul de toamn / tot mai aproape Uneori s rb toarea dragostei (Dragobetele) o face s vad dovezi de iubire peste tot în jurul ei: De Dragobete/ trecerea de pietoni/ cu doi porumbei Sensibilitatea sufleteasc deosebit a poetei se poate observa într-un poem în care în mintea sa poate auzi o muzic pe care al ii nu o aud: ur uri de ghea / notele muzicale/ g site-n minte Nostalgia singur ii apare în unele poeme înso it de o u oar melancolie: Nimeni - acas -/ frigul din octombrie/ printre albume Fluturele stând/ ca un semn de carte/ pe un vers de poem Amintirile sale sunt foarte bine redate: Copilarie - /pe albumele foto/ urme de cire e i putem exemplifica i mai bine cu dou poeme ce descriu amintirile despre bunica sa: Aroma de nuci - /aranjând în vitrin / vasul bunicii Floare de cimbru -/ redescop r parfumul/ bunicii mele Cartea mai con ine în final notele de lectur , lista c ilor publicate, biografia autoarei i o lista cu premii ob inute la diverse concursuri la care a participat.

Ar fi greu s facem o selec ie i o clasificare a poemelor haiku din acest volum dintrun motiv foarte simplu: fiecare poem are o amprent distinct i nu poate fi comparat cu cel lalt, în fiecare poem poate exista un mod diferit de percep ie a naturii i numai respectarea regulilor estetice, a spiritului haiku i a puterii de sugestie, ne dovedesc calitatea acestora.

Citi i, v rog, poemele din acest volum!.

Ceea ce iese în eviden dup citirea lor este avem în fa o poet cu talent autentic, cu o maturitate i o sensibilitate deosebit care îi permit s realizeze poeme haiku de calitate.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

Constantin LUPEANU

Poezia ca o poian[ de cuvinte Pe Coca Constan a Popescu am întâlnit-o, cu ani în urm , la o manifestare literar . Ap rea adesea la asemenea spectacole ale cuvântului i se vedea c tr ie te cu toat fiin a ei manifest rile la care era prezent . Ea nu era un simplu spectator, se identifica cu acel eveniment cultural, era evident nu numai c în elege, dar c este parte a temei aceleia, a dezbaterilor care aveau loc. Aceast atitudine deloc regizat cred c o define te. Coca Popescu tr ie te prin orice act de crea ie la care ia parte. Iar cartea de fa ne spune c ea tr ie te la un mod cultural estetic orice eveniment de via i simte întâmpl rile propriei vie i ca pe ni te poeme cu personaje reale.

Poeta ne face s credem, prin aceast carte, c via a în întreg cuprinsul ei este poezie i ne ofer nou , cititorilor, cu m rinimie, ca un dar r scolitor, tot ce i se întâmpl . Poeta nu se str duie te s ridice întâmplarea la esen , ea ne-o prezint nou , în acest volum de versuri, ca i cum i-ar vorbi unei prietene i pare c ne îndeamn pe noi s îi deslu im în elesurile, acolo unde sunt. Ea scrie o poezie f cifru, despre m runtele întâmpl ri diurne, cotidianul fiind cuvântul de ordine de la un cap t la altul al volumului ei de poezie intitulat Incertitudine, parc pentru a ne deruta.

Dac transcrierea poemelor este direct , în con inut, Coca Popescu se aliniaz clasicilor, sunt chei care duc direct la Lamartine! Întâlnim un teritoriu propriu, unde „pa ii se încurc în trecut”, teritoriu înnobilat de basm, iar tema predilect este iubirea, fiindc „în inim poart viori”. Se re ine i un îndemn de toate zilele: „iube te sincer i curat”. Este vorba de iubirea de natur , iubirea pentru semeni, iubirea vie ii. Poeziile abund în expresii surprinz toare, care se re in i care ne transmit un sentiment anume i care au, f doar i poate, valen e poetice.

Totu i, poezia poetei Coca Popescu este nota ie de moment, se caracterizeaz printr-o expresie direct , necenzurat , ca o divulgare a unor st ri de fapt. O prezint ea îns i, poezia este o „poian de cuvinte”. Iar dragostea este „oarb ”, ea „coboar pe p mânt, te une te cu cine vrea”.

Cel mai adesea, poeta nu se fere te de locuri comune, de expresii considerate dep ite sau preluate de undeva, din limbajul cotidian: „ s ne iubim ca doi nebuni” etc. Sentimentele se pot dibui în spatele descrierii unor fapte de zi cu zi, din nesiguran sau dintr-un crez estetic al poetei care doar sugereaz , aluziv.

De notat grafica c ii.

Desene în tu de Matei Vladimir Col eanu înso esc versurile, de multe ori mai sugestive, pl smuiri, iluzii, portrete care transmit un tulbur tor zbucium untric.

49

Ioan P{UNESCU

Un om al cotidianului Cel de-al aptelea volum de versuri („Incertitudine”) al poetei Coca Popescu reprezint o real reu it poetic . Se reia vechea tematic preferat de autoare, Iubirea, aducând-o în fa a cititorului îmbr cat în versuri pl cute, pline de substan . Sensibilitatea feminin î i spune cuvântul, captând interesul amatorului de poezie bun , de tr ire a unor sentimente umane. i r mâne întip rit în minte zbuciumul omenesc al fiin elor dominate de sentimentul dragostei: Gust vântul pe care îl s rut/ el a trecut prin pletele tale... sau Un fulg de nea e prizonier/ în gândul t u ascuns,/ unde poate sunt chiar eu,/ prietenul meu drag... sau ...Privesc c tre stele,/ acolo vei fi mereu,/ b rbatul inimii mele...

Asemenea versuri, legate de apropierea sufleteasc a fiin elor ce se îndr gesc, sunt nenum rate... R mâne ca cititorul s le descopere lecturând volumul. i alte sentimente umane, poeta le îmbrac în haina generoas a poeziei: - Singur tatea: Nu suport singur tatea/ irul nop ilor îl pierd/ timpul dispare din clepsidr ...

- Melancolia, dezn dejdea i regretul: ...Sertarul din stejar îl deschid cu greu/ Doar fotografii vechi, îng lbenite,/ Paharul vie ii egal,/ La fel ca sufletul ce plânge...

- Prezentarea unor idei fundamentale, universale, al turi de tr irile iubirii: ...dragostea e oarb ... via a e o ecua ie... suntem datornici timpului... via a e o roat ...

- Dragostea de via , îndemn la tr irea clipei cu demnitate: ...Via a e frumoas i trebuie tr it / Cu intensitate în fiecare clip ... sau Via a e una singur / Tr ie te intens clipa,/ S nu- i par r u.

Fiecare poezie devine astfel o descoperire interesant , plin de esen e, care, prin lectur , nu trebuie ratat .

Poeta este i un om al cotidianului, cu preocup ri exprimate în versuri privind mersul societ ii („Privesc în jur”, „Cum va fi mâine), sau animat de dorin a de pace: ...S înceteze r zboiul, durerea nu mai existe,// s topim armele într-un tot,//din fierul cenu iu s turn m cârje// pentru vitejii care i-au sacrificat trupul f rost. („R zboiul ucide”) Acest volum trebuie neap rat citit, pentru c ofer multe clipe de desf tare, pline de satisfac ii estetice i intelectuale.

Prin aceast nou carte, scriitoarea Coca Popescu demonstreaz c are resurse poetice, care s ofere i alte multe momente pl cute de lectur .

50

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Daniel MARIAN

Iubiri, dez-iubiri, re-iubiri Alina Narcisa Cristian, Ceasuri întoarse de vremi, Ed. eCreator, 2020

Permaneta alternan a fiin ei, între extaz i dezam gire, între dor i lehamite ori nep sare, cu accent decisiv pe atingerea memoriei, ca o m nu de catifea aruncat timpului nes ios. Atitudini contrarii perfect justificate, într-un carusel al tr irilor incandescente ce sufer muta ii în doze de melancolie.

Alina Narcisa Cristian îmbrac tema ei major dintotdeauna, concentrat dar într-un cadru mai rarefiat, meditativ i f drept de apel. Ceva insidios se petrece, pentru c a fugit tic itul obi nuit din „Ceasurile întoarse de vremi”, fiind înlocuit de fine spirale sonore, cu o rezultant ce prsupune incomode puncte de suspensie...: „Cum s fac/ s te privesc/ doar ca pe o amintire?!” (Nedumerire).

Poeta într-un atac de singur tate, din motive neelucidate, a a cum se întâmpl adesea cu femeile, comite acele gesturi dramatice, specifice, dar în cazul ei, înv luite liric. Descurajare de drag, sau ce s fie aceasta... „Începe- i visele f mine!/ Nu te uita în urma ta!/ Prive te-m cu ochi de petale/ Mângâiate de soare/ În înc perea subtil a gândului t u./ / Nu te rezema de visele mele!/ Sunt labirint de dorin e./ Ai s te pierzi înainte s m g se ti/ La cap t de drum.// Am pres rat pâinea dorurilor/ Fl mânde de tine/ S nu te r -

ce ti./ Am gre it, uitând c iarna vine nechemat ,/ Cu foamea i setea p rilor de prad în cioc.// Am s a tept prim vara iar,/ S i pot tatua dorul de tine,/ S prinzi aripi în vise mine,/ i s te-nal i în zbor de reg sire.”

(Vise f mine).

Ceva mai încolo, imboldul î i face totu i prezen a, fiind de altfel inerent pentru o fire larg , deta at , care tie s priveasc din multiple unghiuri, realul i imaginativul: „Tetept s -mi rescrii/ fiecare raz de lun / intrat în penumbr ,/ Cu dorul t u insomniac.// Te-a tept s -mi mângâi visele/ Cu aura inimii tale/ uitat pe raft de stele/ înz pezite de timp.// Te-a tept s -mi dezmierzi/ Coapsele secundelor r cite/ în simfonii cu dor de eclips .” (Dor insomniac).

Doar pasager, sau conclusiv?...: „Abandona i în bra e de timp/ cu vene transparente,/ a tept m transfuzii de uitare,/ cu chip de rit,/ pe un cerdac/ cu ferestre spre via a/ în care uneori se moare.” (Transfuzii de uitare). În confuzii efective, pe curbele fericirii/ nefericirii, g sim momente diverse, în ambele sensuri ale imploziei con tiin e, sunt deve-

niri, neveniri, reveniri de toate felurile i calibrele. Din oscila ia permanent articulat în carte, mai re inem, neap rat, un poem elegiac, mai elaborat i cu înc rc tur emo ional aparte, f a-l comenta, iat -l: „Când ai plecat Dumnezeu a închis ochii pentru o secund ./ Secund ce mi te-a furat cu tot cu copil rie./ Nu am în eles nici azi de ce./ Nu mai avea nici urechi pentru ruga ta,/ Între pere ii scoroji i ai bibliei i-ai c ii de ruciune,/ Fiecare rând era subliniat cu lacrima ta,/ Secund rea, secure-n fiecare anotimp,/ M cert cu tine.// Era doar lacrima ta./ Secund ce mi te-a furat cu tot cu copli rie/ Nu am în eles nici azi de ce.// Secund ce mi te-a furat,/ A tept s beau din zori parfumul u/ N-am autoriza ie, nici timp pentru iubire,/ Am s iubesc la negru câte-un pic,/ Iar restul viselor le scriu pe hârtie,/ Pentru atunci când timpul va avea i vreme de iubit.” (Dumnezeu a închis ochii).

Alina Narcisa Cristian, poet cu suflet zle it i cu obiceiuri rebele, deci. Uneori cu motive alteori doar cu toane? Atipicul fiind doar una dintre caracteristici, celelalte se deslu esc pe parcurs.

Paul Gustav Fischer - Peisaj urban

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

51

George IONI|{

printre anotimpuri

...

...

inându-ne de mân printre anotimpuri im împreun plini de amoruri

i scriu pe-o frunz ar mie sau pe o adiere de vânt cât de toamn îmi este mie rostirea mi-e f cuvânt

lumea s ne fie doar noi amândoi în urm r mâie plopii doi câte doi

i scriu pe o raz de lun când nop ii îi alung abisul i tu nu mai vii ca o zân la i co marul s -mi bântuie visul

si frunze de toamna în par sa ne ninga iubirea noastra doamna nicicând sa se stinga

i scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit amândoi le uit apoi pe toate nescrise ramân teancuri de foi

e toamn iar în frunze în zbor de cocori e toamn pân în suflet i în petale de flori e toamn în dimine i argintii în firul de iarb pârjolit e toamn când nu ma tii ce e visul sau s mai crezi când ziua parc e roas i cerul coboar pe la amiezi de sim i cum te apas te apas ...

...

...

...

se-adun rândunelele la zbor ci vara este pe sfâr ite curând în urma lor triste i vor fi i cuiburi p site

pe o frunz uscat i-a scrie rând dup rând de toamna asta pustie ce-mi picur -n gând

plou m runt peste câmpul gol i cerul pare atât de aproape au plecat cocorii domol mâna i de toamna ce nu-i mai încape

i într-o zi când soarele va r ri albastrul cer va fi netulburat vor picura peste-amintiri frunze-ar mii neîncetat... neîncetat...

rupe-o apoi pe jum tate fie o toamn la doi i poate cândva adunate ne-om întomna amândoi

... noapte de toamn tine doamn mi-e gândul pustiu nu te mai tiu i ochii mi-s orbi de m sperie corbi curând va ninge i eu m voi stinge tu doar atunci o s crezi s vezi dar deja e târziu ci n-o s mai fiu

i vântul îmi biciuie fa a noaptea încet coboar simt aerul rece ca ghea a la fel e în cas cum e i afar optind abia încep s v strig pe tine iubito pe tine var de ce m-a i dezgolit în frig i-a i pus în loc toamna -mi fie povar ?...

...

ce î i vor cânta toat triste ea ta

mi-e toamna plin de triste e petala de roz -a r mas culoare i-apusul e mereu aproape i-atât de departe se deschid zorii

ca lumea toat s tie ce n-a fost s fie...

cerul de plumb amestec norii

i or s vin aezi pe la amiezi

Fischer - Prietenele

mi-e gândul tot mai pustiu se scutur iar roze de tine nimic nu mai tiu str in îmi e ti chiar i în poze

i plou m runt zile la rând... prin porii deschi i frigul îmi intr în oase i carnea m doare parc -i o ran esc pe un covor de frunze roase str in m simt acum de toate doar vechi amintiri îmi picur -n gând când tu erai i amândoi mân în mân prin ploi indiferen i treceam i adieri de vânt t ioase...

... o ploaie rece se cerne peste îmb trânite frunze din zborul efemer vântul le a terne covor multicolor dumnezeiesc eu r cesc pe c ri ar mii cu pasul u or frunzele-abia s le-ating nu le strivesc plou octombrie în ore târzii i timpul simt cum m cerne anoste clipe printre degete parc mi se preling...

... au plecat rândunelele... ce dor în dep rt ri le cheam ? ce spaim le alung ? fie-acolo cineva la fel de trist ce le a teapt , ori fug de toamn zborul s nu le ating ... sau poate nu pot s îndure, privind cum rozele se scutur , i cad f culoare, valuri, valuri uscatele petale...

52

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Camelia OPRI|A (Italia - Vatican)

O floare, un câine culcasem odat lâng o stea; o floare, un câine era lumea mea.

Iar dac mai încape vreun cuvânt, câinele i floarea erau umbre-n vânt.

Floarea se vars de la sine, rupându-se în dou cu fruntea sa lovit de fulgerul de rou . mânt se face i a chie de sânge; atât a fost iubit , dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironi i în poart , i vad st pânul... de-ar mai veni o dat .

Se clatin dar frunza, se clatin un fir, Azi-noapte se visase stejar în cimitir.

Nu poate s vorbeasc , scânce te într-un plâns sub ire, Ar vrea s se porneasc la drum, spre cimitire. Îi umbl tot amarul prin inim i vine, st pânul este dus: se uit ... poate vine. Îi umbl ochii tri ti la floare i la poart , Acolo îl vedea venind de fiecare dat .

Dar tie c pâinii îi este dat s fie pâine, Câinelui îi e sortit s moar câine. aerul mai blând e aici, acas . i n-a uitat: poarta e deschis , st pânu' e plecat.

A fi eu tu în a fi Dragostea mi-a p truns în suflet ca un ochi de lumin cu privirea ascu it . oar ca un vis, fulguie te în întunericul aspru pân la aprinderea gândului în care a tept s r sari din clip în clip .

Trecutul îmi pare un ora str vechi al ghe urilor pe care l-am l sat în urm ca o justificare: a fi eu tu în a fi clipa în care ne înfigem gândurile în mintea celuilalt. Închid întunericul când inima îmi tace, ascultând cum curgi în gânduri pas re m iastr ref când adolescen a luminii.

Copil ria trece între dou jocuri copil re ti...

Cânt cineva de zor, la fântân ...

E glasul ei, îl cunosc dintre o mie. i toate gândurile ei sunt o inim mare În care eu locuiesc cu tot cu pove tile spuse de ea. joc cu al i copii la poalele unui stejar care zgârie norii cu fruntea sa E tata.

Copil ria trece între dou jocuri copil re ti.

Ei sunt tineri printre jocurile copil riei mele, i vor fi f sfâr it, l crimând ap vie Deasupra mea.

Fischer - Sta ia de tramvai

Ceasurile î i l sar clipele la p strare în ceruri. În noaptea asta, Luna se învârte în jurul pruncului luceaf r.

mântul În ploaie nu cre te, i uita i c se fabric mântul.

El nu se înmul te Acolo unde nu e iarb , Va muri i vântul.

Omul e hain, ar fura un veac, Iat -l cum se trece i nu are leac.

Negru e P mântul, În descânt frenetic A furat un petic Înverzit de iarb .

Inima m -ntreab , timpul st s cad ?

Unde nu e iarb a murit mântul, Destin f pâine: Jocul a început, jocul s exist În ziua de MÂINE.

Doin Foaie verde m r zemos uitai pe Olt în jos, zui frunza-ng lbenit pe maica nec jit .

Plânge, plânge i suspin se simte prea str in Ca frunza de r cin , Cum îi salcia-n gr din . lcioara nu-i str in , Are trunchi i r cin .

Prim vara face frunz , Ar a s n-o p trunz .

Face umbr r coroas i se leag duioas În gr dina de acas Cas , vatra mea frumoas ... m icu pâine-n vatr i vine copila acas .

Unde este e str in i nu prinde r cin .

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

Vasile Dan MARCHI}

concordan cu logica, în regim de diabolic fantezie mântul î i propag vibra iile ca o r zbunare pentru cei ce n-au îngropat ca punct de reper eroii în sanctuare... Închipuind o bizar supersti ie i o premoni ie prin care doar d idei de a r spunde la unele ghicitori barbare, neputând reda un gând pa nic,un joc, aceast mi care seismic este nep sarea ajuns la soroc...

Pentru prima dat m izbe te muza ca un arbitru, s tiu ce vrea s -mi inspecteze concret: Poezia sau fuga...

Cum s m prezint acum în fa a muzei noim , f temei, f rând?

Alerg tor sau scriitor?

Scriu parc m preg tesc s fug...

Fug deoarece nu am timp s scriu stând...

Icoane, suvenire i alte obiecte de cult c zând par elemente vandalizate de atei, de nebuni lâng care nu-i spa iu nici timp adresezi laude, binecuvânt ri i rug ciuni. În vreme ce îmi controlam cu pixul pozi ia i fizionomia, adic scriind convins c doar scrierea mea continu este virgula credibil între mine i lucrurile neînsufle ite. muza îmi d impuls astfel: „Fugi, c acum nu te pune nimeni s scrii...!”

Nu mai apuc s gândesc nimic...

De fapt în acest sens muza în premier absolut îmi d de în eles c nu mai trebuie s -mi folosesc mintea, ideile, gândurile ci doar picioarele... muza chiar îmi ofer drept recompens speran a rostind: „Fugi, s ai unde scrie...!”

Ce consolare stranie din partea muzei pentru un poet....!

Iau arhaismele, chiar i neologismele de pe lista de rezerv a gramaticii de parc le pun la pariu, la jocuri cu cam , i sco ând de sub restric ie toate mir rile, prin fuga ce pare o prob , o preg tire de unul singur pentru finala de fug din calea cutremurelor...

Incredibil cum voi fugi atunci în doi sau cu mai mul i...

Fug spre locul unde mâinile gr din reselor i a flor reselor

nu sunt înc afectate de porii urticari ai urzicilor, de ghimpii trandafirilor i de iubirile în el toare a maratoni tilor... Îngân valabilitatea compromis a acestui loc de care fug precum cercet torii-inventatori demoraliza i ce doresc s i tr iasc individual prin inven iile lor teama de via , de iubire, de moarte...

Fuga mea simbolizeaz canonul istoriei cronometrelor...

Muza m cronometreaz dumnezeie te...

Sprintez prin instinctual antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii având cel mai scurt timp i spa iu la dispozi ie cât s m pun pentru deosebire drept virgul vie, între d râm turi i poezie mântul î i descarc prin vibra ii nebunia orgoliul i fantezia cutremurând pân i altarele, dând peste cap binecuvânt rile, dezleg rile de orice fel, canoanele i complimentele, amestecând ritualurile cu viciile, datinile cu fanteziile, serenadele cu bocetele, cându-ne s ne întreb m dac este eficient fuga i ruga, când este implementat afirma ia: „Dinte pentru dinte” Cu toate acestea, nu-l vor lua pe Dumnezeu minunile înainte Tat l Ceresc nu s vâr te minuni din indulgen , nici nu va salva nimic de fal sau din alte percep ii nemotivate, în locul meu.

Cu instinctul antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii, încerc s salvez ce se poate, cu bra ele z mislite din c in a cuplului de lideri care i-a înrobit pe tineri... i m reped spre vietatea mea de companie înc vie, o înaripat fermecat care nu pas re ce cânt p rea ci un interzis colind tor cu dor...

Cum mima un ton dat ca de un vestit dirijor, zbur toarea p rea c nu vrea s cânte în mod p resc ci s colinde într-un fel distinct, liber, omenesc...

Dup ce i-a dat drumul la glas într-un dumnezeiesc i unic stil m-am convins c atunci am ascultat pentru ultima dat o colind în regim de tril...

Of, p mântule, c ie te-te s tim ce binecuvânt m!

Of, p mântule, c ie te-te s nu te îngân m ca p rile care se întrec una pe alta, zburând, migrând...

53

54

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Nicolae B{LA}A

Despre via\[ ]i r[ul @ntruchipat @n unii semeni Îndemnam, mai ieri, alalt ieri, s v dezinfecta i zilnic mâinile, dar mai ales creierii, citind câte o carte, ascultându-v inima, vorbind între voi, în timp ce vorbi i cu voi în iv . La cele enumerate, pentru a fi undeva în preajma adev rului, a mai ad uga scoaterea grâului din neghi, dup cum vede i, în ultimii ani, din ce în ce mai pu in i în parte modificat genetic. În vremea copil riei mele, când mecanizarea era privit doar ca sprijin omului, în munca zilnic , iar robotizarea un deziderat de factura fantasticului, omul mergea cu recolta de grâu la „ âlindru”, un fel de vântur toare a c rei mi care era condi ionat atât de mâna, cât i de ochiul, dar mai ales, de ochiul min ii lucr torului. Când ceva în afara bobului, bob cu bob, ca aurul, se strecura în cel „curat”, procesul era reluat. Ast zi, totul e altfel. Ma ina toarn în co , tot ea învârte i tot ea decide mersul mai departe. Noi, consumatorii, nu avem de ales, musai s înghi im surogatele, sp rturile i, desigur, neghina, c reia între timp i s-a f cut market-ul de rigoare. Muritorul, adic un fel de eutu, orbit mental, ba mai mult, imbecilizat de-a binelea, ajungem nu doar nu mai distingem, ce e „curat”, ci s proclam m falsul ferchezuit i bine împachetat, valoare suprem , ideal , în special, în digestia mental .

Tuturor celor ce am tr it în aceast parte a lumii, adic în partea central i central-estic a Europei, dar nu numai, ci oriunde, în Africa, în Asia, America Latin , pe alocuri, chiar i în America de Nord sau Canada, ni s-a fluturat, bine împachetat , interna ionala socialist , ni s-a fluturat împ nat cu tot binele ce îl va aduce omului, doctrina comunist . Prin urmare, to i am fost plesni i de ideile marxist-leniniste, s con tientiz m adev rata dimensiune a r ului ce avea i are s ne pasc . Pentru aceast chestiune, nu cred c trebuie s aduc multe argumente. Îns cum îmi doresc o claritate a textului, din perspectiva în elegerii acestuia, cu alte cuvinte, îmi doresc s evit confuziile i, de ce nu, specula iile de-aiurea, fac o distinc ie clar între tot ce s-a întâmplat, efectiv, cu cei ce reprezint majoritatea absolut a popula iei i doctrina marxist , doctrin , în substan a sa, nu chiar la vedere, i scopul vizat de aceasta. Apoi, pentru c tot felul de teorii sociologice i evolu ioniste, ce tind spre ermetism, nu m-au convins, m îndrept spre crea ionism i îmi pun întrebarea: dac tot suntem rezultatul Creatorului, al unei gândiri, al unor tr iri, al unui scop sau, în ultim instan , al unei întâmpl ri din fiin area acestuia, dup ce principii ne-a organizat El, Creatorul, via a, i ne-a dat drumul în istorie. Pentru a r spunde, de data aceasta, nu mai dau buzna în bibliotecile lumii, ci apelez la Biblie.

Din cuvântul apostolului Pavel c tre atenieni, aflu c „Dumnezeu a fixat vremuri i hotare tuturor popoarelor”. C ast zi, este sau nu a a, vom putea decide dup o scurt trecere în revist . Din Genez afl m omul este f cut i a ezat în rai, locul în care este ispitit de arpe, prima apari ie a diavolului în Biblie. De acolo, din cauza neascult rii, dup unii interpre i, din dorin a de cunoa tere, este izgonit pe t râmul mor ii, t râm pe care, zi de zi, i-a c utat salvarea. Aici, pe acest t râm, în afara Edenului, omul dec zut se înmul te, îns , odat cu înmul irea sa, în jurul s u au sporit i greut ile, au sporit i toate nenorocirile prin care a trebuit s treac . Povestea biblic a lui Adam i a Evei, apoi a lui Abel i Cain i a urma ilor celui din urm , v este cunoscut . Pen-

tru a le putea face fa greut ilor, familiile s-au unit i au format, dup cum tim, în prim faz , triburile. În fruntea tribului, un ef numit patriarh, ce avea menirea s asigure protec ia i bun starea celor ce îi st teau în jur. Mai multe triburi, vorbitoare de aceea i limb , cu reguli de convie uire asem toare, în fa a primejdiilor, dar nu numai, s-au unit, formând un popor. Peste timp, desigur, popoarele lumii de atunci, ast zi popoarele vremurilor noastre, popoare fiecare în hotarele sale.

Prin urmare, Dumnezeu, ne-a dorit pe noi, oamenii, f cu i dup chipul i asem narea sa, popoare a ezate în vremurile i hotarele fiec ruia.

Cum diavolul nu ne-a dat nicicând pace, iar firea uman în neastâmp rul u, a gustat chiar i din fagurii fal i, plini cu otrava nelegiuirilor i nu cu mierea albinelor, popoarele, prin for a armelor, au cucerit alte popoare, formând imperii: Babilonian, Medopersan, Grecesc i Roman, imperii p gâne, din perioada anilor, aproximativ 600 de ani înainte de Cristos, 600 de ani, dup Cristos, perioad considerat i ea p gân .

Important i de re inut sunt spusele lui Iezechiel, preotul din ara Caldeilor, spuse conform c rora imperiile apar odat cu c derea regatului lui Iuda i al lui Israel, adic odat ce Dumnezeu î i ia mâna de pe poporul sfânt, popor condus, pân atunci, de teocra i, dup cuvântul u (Biblia, Iezechiel, capitolul 21, versetele 25-27). Altfel spus, regatul lui Iuda i al lui Israel, regat, potrivit Bibliei, întemeiat de însu i Dumnezeu, se destram i cade în mâinile cotropitorilor, atunci când ordinea stabilit de c tre puterea divin , dat fiilor lui Israel, prin Moise, nu mai este respectat , când desfrâul pune st pânire pe om i când legile sunt luate în derâdere. Pe scurt, totul se divide i se d râm când r ul pune st pânire. Înainte de a merge mai departe, trebuie spus c adev rul biblic nu este, în permanen , acela i cu cel istoric, c multiplele lucr ri de arheologie, efectuate în teritoriile despre care face vorbire Biblia nu s-au suprapus întocmai cu presupunerile i cercetarea din perspectiv antropologic etc.

Revenind, în m sura în care nu facem afirma ii apriori, întrebarea fireasc ce ar trebui pus este: ce este r ul? Cine este r ul? Care este numele acestuia? Are r ul substan ? Pasager, amintesc faptul c la iudei i la grecii antici, în numele persoanei este ascuns destinul ei (nomen est omen). ul a fost pus sub semnul întreb rii, în scrierile sale, de c tre Prea Fericitul Augustin, dar nu a a, la întâmplare, ci într-o rela ionare cu Dumnezeu i cu ideea de dreptate. Augustin se întreab cum este posibil r ul în lume în condi iile în care exist un Dumnezeu prin excelen bun?! În subsidiar, amintesc doar faptul c un gânditor german, Ludwig Feuerbach, într-o dialectic de tip materialist, spune c Divinitatea ar fi doar o în iruire a atributelor umane extrapolate ce au menirea cârjei pentru cel aflat în singur tate i nesiguran . Revenind la Augustin, amintim faptul c influen at de maniheism, de textele biblice, dar i de filosofie, cu care intr în contact prin intermediul lui Cicero, afirm : „Lucrurile create sunt bune, dar nu sunt din substan a lui Dumnezeu, pentru c nu din El sunt f cute, ci ex nihilo. De altfel, dac lucrurile ar fi f cute din substan a lui Dumnezeu, din natura Lui,

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

lucrurile n-ar mai fi supuse p catului. Chiar termenul creatio înseamn c a fost f cut (creat) ceva din nimic. Altminteri n-ar mai fi fost crea ie, ci modificare, schimbare, transformare. F cut (creat) ex nihilo înseamn i a veni din nimic, din neant, din nefiin ; dar asta înseamn , pe de alt parte, c tot ceea ce vine de acolo, din nefiin tre fiin , comunic nu doar fiin ei, ci i contrariului - nefiin a. De aceea natura a tot ceea ce este r u e lipsa, priva ia care se înso te i se împ rt te cu fiin a. Ceea ce e din substan a lui Dumnezeu e identic lui Dumnezeu i nu poate fi creatur , caz în care Augustin accept o lips originar în orice creatur . Dar, dac natura în sine nu e un r u i orice creatur iese bun din mâinile Creatorului, înseamn c r ul, din punct de vedere metafizic, nu exist . Natura ului este identic priva iei, coruperii. Proprietatea naturii este binele; defectul naturii este r ul. Binele naturii nu este imutabil, ci schimb tor, i schimbarea este locul prin care intr în lume r ul. Ce înseamn r ul privit în ac iunea lui ca factor corup tor? Înseamn afectarea bun ii naturii, adic a celor trei elemente care definesc bun tatea: „m sura” (modus) naturii este corupt când lucrul are calit i mai mici decât ar trebui s posede; „specia” (forma) e corupt când intervine nepotrivirea, inadverten a (ceea ce e permis în public, nu e permis i în Biseric ); „ordinea” e aceea care confer fiec rui lucru locul lui. (...) Natura este bun întrucât e creat i este rea întrucât poate fi corupt . Urmeaz c nici m car r ul cel mai mare nu poate afecta lucrul în fiin a lui ( i când spun „r u mai mare” m exprim gre it pentru c nu exist r u mai mare, exist doar bine mai mic i acest bine mai mic în raport cu binele mai mare este un r u. Iat cum, în realitate, la originea p catului st de fapt binele, e drept c acela mai mic!). Nu exist fiin e rele în sine. Augustin d exemple i conchide c natura în sine este bun , doar efectele difer (otrava poate fi, dup caz, medicament sau otrav ca atare). R ul nu-i deci o substan, ci un accident al substan ei. Nimic nu este mai r u decât privarea de bine. Aceasta ar fi natura ului.” (Confesiuni, cap. VII, 12, 18) Cum nu ne-am propus o evaluare a scrierilor lui Augustin, filosoful care pentru prima dat pune i problema liberului arbitru, i cum nu ne-am propus nici o trecere în revist a problemei r ului, studiat de tre al i gânditori ai omenirii, vom mai z bovi asupra sa, a r ului, a lui Satan, doar cât s ni-l imagin m i din perspectiva mitologiei biblice.

Pentru a nu fi create confuzii semantice, amintim c în crea iile cre tine numele Satan este înlocuit cu Lucifer, Steaua dimine ii, ce semnific , conform unor interpret ri particulare, a unui pasaj din Isaia (14:3-20), omul c zut din rai. Sub aceast denumire este prezent în Infernul lui Dante Alighieri, Paradisul pierdut al lui John Milton, în Odiseea lui Homer, în poeziile lui Ovidiu etc.

Având în vedere c numele de Satan este folosit în varii forme semantice în Biblie, în numeroase capitole: Genez , Ezechiel, Apocalips , Matei, Luca, Ioan, Corinteni etc., ne vom opri doar la dou ipostaze ale sale, ipostaze în care este întruchipat ca fiind regele st pânit de mândrie, din Babilon i din cetatea Tir (a ezare din sudul Libanului de ast zi, înfiin at în anul 2750 î.Hr, ini ial din dou p i, una, pe uscat i alta, pe o insul din Marea Mediteran , insul aflat la aproximativ 700-800 de metri de rm. Cetatea Tirului de pe uscat a fost cucerit cu urin de c tre Alexandru cel Mare, în 332, î.Hr, îns partea insular a fost înfrânt dup mai multe încerc ri cu multe eforturi i pierderi importante. Situa ia respectiv l-a înfuriat atât de mult pe Alexandru, încât, la c derea cet ii, cele aproximativ 7000 de suflete g site în via, în majoritatea lor, copii, femei i b trâni, au fost m cel rite în totalitate, iar zidurile au fost d râmate i aruncate în mare. Ast zi, Ushu, noua denumire a insulei, p streaz doar ruinele vremurilor din jurul anului 332 î.Hr). În ambele situa ii, cele dou bijuterii ale vremurilor biblice, una a regatului babilonian, cealalt a poporului fenician, bun -

55

starea i via a îmbel ugat pe care o ob inuse regele, evident, pe c i necinstite, prin nerespectarea ordinii i a legilor, prin avari ie i în etorie etc., este urmat , într-o prim faz , de o c dere material i spiritual dureroas , nu doar a sa, a regelui, ci a întregului popor, apoi de haos greu de închipuit, i, într-o ultim faz , de spulberarea, de pe fa a mântului, celor dou cet i. Asta nu înseamn c civiliza ia babilonian , parte a civiliza iei mesopotamiene i civiliza ia fenician au disrut odat cu nimicirea i demolarea la propriu a celor dou cet i.

Ele i-au continuat cursul în istorie pân ce s-au dizolvat în civiliza iile moderne, f a mai avea vreodat m re ia lor dintâi, din timpurile str vechi. Totu i, drep i cu noi i cu istoria în acela i timp, trebuie men ionat c fenicienii, ace ti oameni purt tori ai civiliza iilor orientale, de-a lungul Mediteranei, pân sus, în Marea Nordului sau mai departe, pân în apele ce scald rmurile Irlandei, mai str lucesc o singur dat , în Cartagina. Dup acest episod, fenicienii fie dispar, fie sunt asimila i ca sclavi ai Romei. Cu toate acestea, studii (antropologice, tiin ifice de factur genetic , lingvistice etc.), recente au dezv luit c una din patru persoane ce locuiesc în partea de nord vest a Italiei, pe coasta Mediteranei i în preajma acesteia, pân la Gibraltar, au ADNul identic sau asem tor cu al vechilor fenicieni, în special cu al celor ce au locuit în Cartagina. Pe de alt parte, tunisienii se consider urma ii aceleia i civiliza ii, iar prezen a berberilor, oameni ai nisipurilor, ce locuiesc în de ert, pân undeva aproape de Mun ii Atlas i dincolo de ei, în Algeria, vin s le confirme spusele. Urme ale fenicienilor se sesc în Liban, în partea vestic , de-a lungul M rii Egee i M rii Mediterane, în Cipru, în Turcia, locul în care fenienii, popula ie turc , sunt, din câte se pare, o ramur a vechilor fenicieni).

Satan apare în lume dup alungarea sa din cer. În Ezechiel, cap. 28 este men ionat: „Erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald i cu aur; timpanele i flautele erau în slujba ta, preg tite pentru ziua când ai fost f cut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu i umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost f prihan în ile tale, din ziua când ai fost f cut pân în ziua când s-a g sit nelegiuirea în tine”.

Nu este cazul s urm rim întreaga poveste biblic legat de „îmratul” Tirului, îns expresia „s-a g sit nelegiuirea în tine” ne atrage aten ia i ne oblig , fie i la numai câteva preciz ri: poporul fenician, dup unii cercet tori, este poporul care ar veni dinspre India, care a traversat teritoriile dintre Tigru i Eufrat, numite i Gr dina Edenului i care s-a a ezat în ara Canaanului (al i cercet tori î i pun serios întrebarea dac între fenicieni i evrei exist vreo deosebire. În Genez , cap. 9, canaani ii sunt men iona i ca fiind descenden i din Noe, prin Ham, în timp ce evreii s-ar trage din Noe, prin Sem, conflictele dintre cele dou familii umane existând în toat istoria lor).

Canaan înseamn „ ara lui violet”, expresie ce indic teritoriile în care se producea vopsea a c rei nuan de culoare se afl în spectrul luminii între ro u i albastru. Numele grecesc al acestei culori este „purpur ”. Cercet torii spun c în vremurile vechi, dar i ast zi (nu de pu ine ori Regina Angliei a fost v zut cu haine ce aveau aceast culoare), purpura a fost asociat cu regalitatea, cu magia sau cu misterul i pietatea.

Oricum am interpreta, este tiut faptul c , fiind situa i la r scrucea celor mai importante drumuri comerciale, inclusiv, la intersec ia cu drumul m sii, fenicienii î i cap faima ca vânz tori ai purpurei i a surilor purpurii, pre uite peste tot, deoparte i de alta, pe rmurile Mediteranei, dar mai ales, de c tre Anglo-Saxoni.

Negustoria (cu caren ele ei) le aduce nu doar notorietate, dar i prosperitate, iar aceasta din urm , o via mai u oar i plin de bucurie, uneori, chiar de huzur. De altfel, fenicienii sunt cunoscu i ca un popor

56

Constela\ii diamantine

mândru i vesel, care organiza odat sau de mai multe ori pe an, în înalta societate, a a-zise s rb tori ale fertilit ii, s rb tori ce se desf urau pe dealurile sau câmpiile din timp preg tite. Dup unele interpret ri men ionate în diverse documente, aceste s rb tori nu aveau nimic diferit fa de orgiile sexuale, în public, din ziua de ast zi, diferen a constând în num rul participan ilor. De-a lungul timpului, în cadrul acestor orgii a ap rut zoofilia, homosexualismul, pedofilia etc. Cu alte cuvinte, aceste s rb tori au degenerat într-o Sadoma i Gomora, locul în care nelegiuirea era la ea acas . Ce a urmat i ce s-a întâmplat acolo, în Sadoma, dac nu ti i, g si i în capitolul cu acela i nume, din Biblie sau în interpret ri particulare ale acesteia. Ca un semn distinct în cadrul acelor ritualuri, participan ii purtau haine a c ror culoare era ob inut din culoarea purpurei combinat cu o culoare roz, culoare ce sugera feminitatea, seduc ia, pe scurt erotismul în adev rata sa splendoare.

Chestiuni asem toare se petrec i în Babilon. În astfel de context, nu ne mai mir m c în Apocalips g sim expresia ,,curva cea mare”, mama tuturor ereziilor religioase, printr-o asociere cu purpura: ,,Apoi unul din cei apte îngeri care ineau cele apte potire a venit de a vorbit cu mine i mi-a zis: „Vino s i ar t judecata curvei celei mari, care ade pe ape mari. Cu ea au curvit împ ra ii p mântului i locuitorii p mântului s-au îmb tat de vinul curviei ei!” i m-a dus, în Duhul, într-o pustie. i am v zut o femeie ezând pe o fiar de culoare stacojie, plin cu nume de hul i avea apte capete i zece coarne. Femeia aceasta era îmbr cat cu purpur i stacojiu, era împodobit cu aur, cu pietre scumpe i cu m rg ritare. inea în mân un potir de aur, plin de spurc ciuni i de necur iile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o tain : „Babilonul cel mare, mama curvelor i spurc ciunilor p mântului” (Apocalipsa. 17:1-5; vezi i 18:16).

Fiecare dintre noi ne putem face o imagine despre diavol, fiecare dintre noi sim im r ul de-a lungul vie ii, cât vreme el este cel ce ne este potrivnic la tot pasul, în tot binele pe care îl întreprindem. Nu o s pot nici eu, nici voi, cum nu au putut epuiza nici al ii problema r ului.

Iar dac am face-o, ce folos o întreag literatur , ca s nu-i zic polologhie, cât vreme nu putem împiedica ac iunea, plaga i întinderea sa, a ului. Prin urmare, s relu m discu ia având în vedere doar câteva chestiuni: 1. Cuvântul apostolului Pavel c tre atenieni: „Dumnezeu a fixat vremuri i hotare tuturor popoarelor”; 2. Doctrina marxist neomarxist ; 3. Ideea de imperiu din zilele noastre adar, dup multe fr mânt ri ale omenirii, în particular, ale omului, au ap rut popoarele c rora, potrivit lui Pavel, Dumnezeu le-a fixat i vremurile, i hotarele. Prin urmare, Puterea divin ne-a organizat cât s tr im, s ne înmul im i s fim al turi dup anumite reguli i legi care trebuie s ne aduc binele. Neajunsurile, închipuite sau nu, dar mai ales dorin a de a fi altceva decât ai fost l sat s fii în istorie, prin for a armelor, cu pierderi materiale i umane uneori de neînchipuit, mai multe popoare au fost aduse la un loc i au format imperiile. Am trecut, mai sus, în revist , perioada p gân , 600 de ani î.Hr - 600 de ani d.Hr, enumerând cele 4 mari imperii din acele vremuri: Babilonia, Medopersia, Grecia i Roma. În vremurile apropiate nou , inând cont de minciunile i falsul, în ceea ce prive te independen a i suveranitatea na iunilor, a popoarelor, mai ales dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, principalele imperii, USA i URSS, fiecare cu blocul s u militar, pe de o parte, NATO i pe de alta, CAER. În prezent, se vede cu ochiul liber refacerea Imperiului Roman, sub noua lui denumire de Uniune European . Bine sau nu pentru omenire, odat formate, imperiile, prin diverse pârghii, în toate vremurile, au asigurat, fie i doar vremelnic, echilibrul atât în interiorul, cât i în afara lor. Chestiunile s-au complicat i mai mult dup c derea Zidului Berlinului, în `89, când grani ele s-au deschis, când strategiile geo-politice s-au recreionat, dar mai ales când fiecare popor în parte, practic, este împ it în dou .

Pentru a argumenta ceea ce am afirmat anterior, lapidar amintesc

Anul XI, nr. 12(124)/2020

ce î i propusese doctrina marxist : 1. Desfiin area familiei i acreditarea androgenismului. B rbatul trebuie s fie oricând i femeie, în sensul c trebuie s fie în stare s fac ce face aceasta, i invers, femeia s fie oricând b rbat. Societ ile moderne i postmoderne au legalizat diverse forme de convie uire, forme ce sunt, exceptând devian ele genetice i cazurile patologice, la o analiz de bun-sim , doar scoatere din firesc, a omului.

2. Distrugerea religiei, desfiin area bisericilor i anularea credin ei religioase. În particular, distrugerea cre tinismului, cupola sub care sa dezvoltat capitalismul clasic. Este bine cunoscut, în acest sens transformarea l ca elor de cult în adev rate mormane de moloz, în cel mai fericit caz, în hambare pline cu cereale, aruncarea preo ilor în cele mai întunecate închisori sau convertirea acestora în cei mai zelo i turn tori i colaboratori ai securit ii.

3. Distrugerea capitalului prin transferul acestuia de la particular, la stat.

4. Distrugerea claselor sociale i impunerea dictaturii clasei muncitoare, prin lupta de clas . Amintesc expresia oric rui gur -casc , cu creierul cât nuca: „b , noi v inem în spinare!” Gur -casc , luat din brazd i f cut urubar sau fierar betonist, ridicat la rangul de lupt tor al clasei... Acas , tot dobitocul, cu rate la c.a.r.-eu, î i umplea pere ii cu mobil „luxor”, îmbr ca un halat de molton, i sorbea, boiere te, nechezol, un fel de amestec cu urme de cafea i n ut m cinat. Ne convine sau nu, sta era traiul de pe cele mai înalte culmi al viitorului luminos.

5. Desfiin area na iunilor! Prin Interna ionala socialist , acum îmi dau seama, se trâmbi a, de fapt, s cia tuturor i a fiec ruia în parte.

Adep ii lui Marx s-au ru inat de e ecul doctrinei marxiste, mai ales dup Primul R zboi Mondial, dar nu s-au dat la o parte. Neomarxismul, identic din punct de vedere doctrinar cu marxismul, prin mijloacele obscure, gen Teoria Critic , Eros i societate etc., precum i alte forme culturale deturnate sau încuraj ri corupte de forma „membrii uniunii noastre sunt superiori membrilor altor uniuni, în genere”, idee de tip nazist, împrumutat din superioritatea rasei albe, a lui Hitler, i rostogolit de neonazi ti, urm resc acelea i transform ri. S v spun unde se practic a a ceva? La noi, în URS- rie (USR - n.r.), acolo unde nu ai voie nici m car s dai un semn, fie i doar pe re elele sociale, semenilor i, acolo unde ai dreptul doar s prosl ve ti conduc torul iubit i s i pupi în cur acoli ii. Vai! Vai de ei! Vai de demnitatea uman condi ionat ! Vai de cel ce i-a sc zut con tiin a sub genunchiul broa tei!

Sincer, nu a pomeni nici m car un cuvânt despre ei, m refer la ia de la vârf, nu la restul, oameni ca to i oamenii, cu plusurile i minusurile fiec ruia, dac nu ar ie i înc public, la tribun , locul din care, bâlbâit i îndesat, rostesc discursuri care se încheie cu: „noi suntem calea i adev rul!” Sunte i pe dracu! Vaci înc ate! Râme sau limbrici scârbo i! Împ ia i sulfuro i, nimic mai mult! Numai s -mi treac vreunul, din cei cu care am avut de-a face, prin gând, i iar îmi vine s vomit.

Revin amintind c pân în `89, lumea era împ it în dou . Lumea capitalist din vestul european i SUA, i lumea socialist , din estul ritean, cu URSS în frunte. Într-o astfel de situa ie, conform propagandei doctrinare de la tine din ar , î i tiai du manul. Ast zi lumea este divizat motive ideologice: religioase i seculare, nonreligioase. adar, ast zi toate rile lumii, chiar i SUA, sunt împ ite în dou , iar tu, individul prezentului, e ti bântuit fie de secularismul specific socialismului de factur neomarxist , care sus ine globalizarea i noua ordine mondial , fie de na ionali ti (putere religioas sus inut politic). Întrebarea pe care ar trebui s i-o pun oricine, este: într-un viitor apropiat, când datorit crizei capitalului, imperiile actuale nu vor mai avea resursele necesare pentru a oferi echilibrul omenirii, va mai fi posibil via a omului pe p mânt? Cine va conduce omenirea? Se va putea ajunge la o în elegere, în acest sens, între du manii de pân acum, religie i secularism? ...Sau pierim?!

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

Despre frumosul poetic Frumosul poetic înal intelectul uman deasupra preceptelor impuse dogmatic de determinismul scientist, dincolo de limitele binare ale logicii, ale gândirii conven ionale, redând omului libertatea de cuget i de sim ire, posibilitatea de a cre te din slav în slav ca fiin inteligent , în eleapt i sensibil , îl ridic pe om de la stadiul de fiin anodin la cel de fiin liber i contient de adev ratul s u sine, de personalitate care prin contempla ie i creativitate î i transcende condi ia natural înnobilându-se estetic i spiritual.

Rostul tiin ei este acela de a demonstra c universalul este constituit din particularit i, iar rostul artei i al poeziei este acela de a revela faptul c particularit ile con in în sine universalul, c poe ilor i arti tilor li s-au dat ochi s poat vedea „lumea într-un bob de nisip i raiul într-o floare s lbatic ”. tiin a f con tiin este oarb iar arta f tiin este r cire. De aceea frumosul poetic nu poate fi g sit în st ri suflete ti, procese i fenomene luate aparte, atomizate, disecate cu bisturiul inteligen ei analitice, iar adev rul tiin ific nu poate înlocui sau ignora adev rul sensibil descoperit de om prin capacit ile de sintez creatoare ale min ii sale, spiritul activ care st la baza crea iei i a vie ii.

Mintea omeneasc în elege lumea ideilor abstracte, ra ionale, logice, conceptuale, iar inima percepe i tr ie te ideile i st rile sensibile, impulsurile afective, emo ionale din l untrul fiin ei pe care le transform i le transmite intelectului sub forme de imagini idealizate, înnobilate, înfrumuse ate, de st ri de spirit, simboluri, expresii i reprezent ri artistice. Frumosul poetic exist abscons, prefigurat, în non-conceptual, în non-con tient, în c rile fotografice întunecoase ale inimii, de unde se con tientizeaz revelator prin actul creativ, prin „poiesis”, prin developarea i proiectarea în minte a imaginilor poetice.

Frumosul poetic se formeaz în zonele profunde ale subcon tientului acolo unde undele subtile ale emo iilor cognitive i ale imagina iei creatoare se întrep trund i de unde nesc apoi inopinat, se reflect i se proiecteaz pe cortina cerebral în semne, imagini i viziuni, în reverii lucide, în univers poetic. Imaginile poetice pot fi intuite de om gra ie fluxurilor neîntrerupte de idei i sentimente care se produc în substraturile profunde ale intelectului sensibil, la grani a dintre intelect i sim uri, în zari tile orizonturilor imateriale din l untrul fiin ei.

Frumosul poetic este fascinant, fermec tor, seduc tor. Din când în când, pe nea teptate, din labirinturile întortocheate ale sufletului omenesc, din zonele preconceptuale i non-ra ionale ale psihicului, prin intui ie, imagina ie i reflec ie ies la suprafa , în zari tile con tientului energii spirituale, colete de cuante subtile, subliminale, imateriale, iluminatoare. Astfel prin intui ie poetic i se reveleaz intelectului sensibil existen a unor realit i numinale, a unor imagini diafane care se întrep trund cu realitatea material precum un covor persan, în propor ii i valen e polimorfe, într-un flux continuu greu de sesizat doar prin sim uri i intelect în starea normal a acestora.

Frumosul poetic se na te din nevoia fiin ei omene ti de a- i reprezenta i a da expresie propriilor tr iri, sentimente i viziuni, tainelor existen ei, de a vedea m car ca printr-o oglind afumat conturul formelor i al st rilor l untrice, de a- i explora adâncurile suflete ti, de a se defini pe sine. Imaginile

57

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1875 - s-a n scut Al. Iacobescu (m. 1945) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1983 - a murit Al. Oprea (n. 1931) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1940 - s-a n scut Nicolae Baltag (m. 1975) 6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902) 6.12.1971 - a murit I. M. Ra cu (n. 1890) 6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921) 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893) 7.12.1987 - a murit Ioana Banta (n. 1937) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1972 - a murit Ieronim erbu (n. 1911) 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1900 - s-a n scut Ion Sava (m. 1947) 10.12.1948 - a murit Dinu Nicodin (n. 1886) 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1898 - s-a n scut Petru Caraman (m. 1980) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003) 14.12.1946 - a murit Ioan Alex. Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 15.12.1993 - a murit Aurel Martin (n. 1926) 16.12.1887 - s-a n scut A. de Herz (m. 1936) 16.12.1924 - s-a n scut Hajdu Zoltán (m. 1982) 16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925) 16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984)

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine

poetice revelate de poet sunt acele intui ii subtile i preconcep ionale, acele viziuni translucide ale poetului în momente când fiin a sa este posedat de „daimonul” i frenezia creativit ii, când poetul este luminat de harul i darul cunoa terii lumii din sine, când este trezit din somnul con tiin ei de îngerul u p zitor cu lira de aur a lui Orfeu sau cu trâmbi a profetic a apocalipsei.

Frumosul poetic intuit ori perceput de mintea i de sensibilitatea omeneasc este doar o r sfrângere pal a aurei divine dup cum razele de soare nu sunt esen a soarelui din care eman ci doar energiile acestuia. Lumina increat arde ascuns în rugul aprins al tainelor crea iei, dar se poate str vede din când în când, la ceasuri astrale i în adâncurile nop iilor înstelate ale sufletului, în viziunile clarv torilor i ilumin rile poe ilor, atunci când fulgerul revela iei str punge precum o s geat de foc voalul de întuneric a ezat ca un nor peste piscurile înz pezite ale cunoa terii apofatice i catafatice.

Frumosul poetic este creat în p ienjeni ul rela iilor de interdependen care exist între realitatea vizibil i invizibil , rela ii deslu ite de minte prin capacitatea acesteia de a intui, percepe, sintetiza i reprezenta prin imagina ie expresiv aparen ele, miriadele de forme i de f pturi ale crea iei. Când îns structurile organice, formele de via percepute de mintea omeneasc sunt disecate pentru a fi analizate sub frotiul microscopic, întregul organic perceput de minte ca realitate risc s se dezintegreze iar imaginea sensibil a lumii în care spiritul crea iei se obiectivizase s i piard straiele frumuse ii.

Infinitul din finit este f cut vizibil prin intui ie poetic , iar finitul este structurat, a ezat în matrice stilistic prin infinitele leg turi, valen e, coresponden e i rezonan e care se formeaz în subcon tient. Gra ie acestora în momente de inspira ie poetul i artistul creaz prin imagina ie o lume a lor, unic i irepetabil , saturat de sensuri i sensibilit i aparte, o p dure de semne, simboluri i metafore r rit din sâmburii de lumin cuib ri i în întunericul subcon tientului.

Frumosul poetic este aureola boreal a transcenden ei, o lumin aparte pe care omul o poate percepe i intui în imaginile sensibile, în starea de reverie, de inspira ie i de creativitate poetic . Undele luminoase ale frumosului radiaz în flux continuu, f întrerupere, precum un râu curg tor în care valurile sunt înnodate unul de cel lalt aidoma cuantelor astfel c niciodat nu avem certitudinea metafizic dac ceea ce vedem sunt vibra ii sau particule, unde începe i unde se termin orizontul unei lumi, în care dimensiune a realit ii imaginare ne afl m. Frumosul nu este numai und , adic nem rginire, continuitate; este totodat i particul care înseamn limit , stabilizare, întrupare, obiectivizare. Prin limite infinitul se înfiin eaz , se întrupeaz , cap i o form sensibil .

Pentru a revela frumosul poetic, pentru a transcende realitatea imanent este necesar ca intui ia, starea poetic , imagina ia s prind contur. Altfel starea de spirit creativ ar r mâne înv luit în t cere, în ne tiin . Dar odat ajunse la limanul cunoa terii sensibile intui ia, sta-rea poetic , imagina ia trebuiesc s caute i s i recapete lini tea primordial , s se în-toarc în lumea arhetipal de unde au venit.

Frumosul poetic este o fereastr deschis înspre gr dina raiului din om i din lume; este totodat un oblon închis s in z zuit întunericul din om i din lume; este contemplarea realit ii cu ochii spirituali ai inimii i ai min ii în starea de veghe ori de vis a acestora. Când lumea nu mai crede în bine i în ader, numai frumosul mai poate trezi omul din somnul con tiin ei spre a-l mântui.

Frumosul poetic este esut diafan în fiecare fibr a tot ceea ce exist .

Frumosul poetic transcende realitatea, este aur din gloria divin , corol a luminii increate. Privit prin ochii poe ilor i al arti tilor dar i prin intelectul sensibil al iubitorilor de frumos, prin sinergie, frumosul natural i cel sacru se întrupeaz în forme i imagini, devine frumos moral, estetic, oper de art , cultur , principiu de via .

Frumosul poetic este infinitul f cut vizibil în finit, reprezint transcenden a valoric , saltul calitativ dintru v zut întru nev zut pentru a vedea. Esen ialul mâne totdeauna ceea ce nu poate fi v zut, ceea ce nu poate fi spus, ceea ce exist dincolo de cuvinte. Cei care îns reu esc s vad sunt absorbi i în sferele de atrac ie ale frumosului absolut i devin prin har, nu esen , parte din acesta.

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Calendar - Decembrie continuare din pag. 57 17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992) 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 17.12.1995 - a murit Kiss Jeno (n.1912) 17.12.2003 - a murit Aurel Petrescu (n.1927) 18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1921 - s-a n scut Nae Antonescu (m. 2008 ) 18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.1711 - a murit Gheorghe Brancovici (n. 1645) 19.12.1989 - a murit Alexandru Mitru (n. 1914) 19.12.2000 - a murit Arcadie Donos (n. 1925) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1861 - s-a n scut Constantin Mille (1927) 20.12.1929 - s-a n scut Al. Caprariu (m. 1988) 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 20.12.2002 - a murit Georg Scherg (n. 1917) 21.12.1596 - s-a n scut Petru Movil (m. 1646) 21.12.1865 - s-a n scut G. Bogdan-Duic (m. 1934) 21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911) 22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596) 22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937) 23.12.1930 - a murit Constantin Z. Buzdugan (n. 1870) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002) 24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007) 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923) 25.12.1919 - s-a n scut Horia Deleanu (m. 1998) 25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000) 26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972) 26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992) 27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935) 28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010) 28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990) 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938) 29.12.1909 - s-a n scut Puia Florica Rebreanu (m. 1995) 29.12.1912 - s-a n scut Radu Popescu (m. 1985) 29.12.1933 - a murit I. G. Duca (n. 1879) 30.12.1863 - s-a n scut Ion Gorun (m. 1929) 30.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Constela\ii diamantine

59

Demetriu Benedict C~R~C scut la 5 nov. 1910, în Gala i, decedat la 1 nov. 1943, pe front, la Liubimovka, URSS. Absolvent al colii Militare de Artilerie, a urmat studii de arhitectur în Fran a, apoi a absolvit coala de Pilotaj din Tecuci i a fost comandant de escadril de bombardiere, supranumit „Asul negru”. Poet, prozator, dramaturg, epigramist, publicist. Apari ii editoriale: o carte de versuri (1928) i dou de epigrame (1939).

Lui P storel (Epitaf) În aceast groap zace storel, c ruia-i place, De-i ve i îngriji mormântul, -i stropi i cu vin p mântul.

Condi ie (Ad gloriam) Când dori-vei vinul rece, Iar când treci s i se plece Cârciumarii de-orice fel, Plimb -te cu P storel!

Unui pictor To i spun c pictezi cu dreapta, Dup cum cred c i faci; Doar pânza ta ne spune -n pictur ... e ti stângaci.

Unui artilerist i epigramist Cu-ale tale epigrame Tu ai vrut s m faci turt , Dar n-ai reu it amice: Tragerea î i e prea scurt .

Uneia Zici c nu dau flori la fete, Ai dreptate, eu nu dau.

Când e vorba despre ele, Floarea-mi place... s le-o iau.

Victor MACAREVICI 29.11.1924 - 28.01.2014

S-a n scut la Chirutnea-Cahul, R. Moldova. A fost profesor de muzic . Membru a Clubului epigrami tilor Cincinat Pavelescu din Bucure ti i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

Este inclus în peste 35 volume colective de epigrame i în 10 antologii.

Apari ii editoriale: Epigrame cu... cântec (1983), Prefer surâsul (1999), Arc peste timp (2001), Dincolo de un surâs (2003), Pe urmele unui surâs (2004). A colaborat la editarea a 5 culegeri de epigrame, între care Cele mai frumoase epigrame (2002) i Cu epigrama trecem Prutul (2006).

Celor ce contest actualitatea lui Eminescu E steaua care n-a apus i-n ciuda min ilor irete Luceaf rul r mâne sus În timp ce plou cu comete!

Despre epigramele mele Prea mult st tur -n edituri, Dar cum exist echitate S-au tip rit, aproape toate.

(E drept sub alte semn turi).

La medic Dup eforturi dificile Când se-apuc s -l cioc neasc , Pentru-o scutire de trei zile si o tuse m reasc . În pragul transplantului Femei ce toat via a v-am iubit Iertându-v gre eala i minciuna, Aduce i de urgen numai una Din inimile ce v-am d ruit!

Consolare Zic oamenii c e p cat por i în suflet ura, De-aceea eu m-am împ cat…

Cu b utura. Într-o sta iune Dragostea venind deodat , E normal c au uitat: Ea, c nu e divor at , El, c este însurat.

Alegerile Problema este complicat , Spun unii din aleg tori, Votezi la patru ani o dat i te c ie ti de mii de ori.

Bunicul Copiii - zise cu blânde e Îmi trec adesea pragul, Dar sprijinul la b trâne e mâne doar toiagul.

Pagin realizat de Nelu Vasile - NEVA

Cititorului Epigrama e ca vinul, De b ut, se bea u or, Gustul s i-l sim i, se cere, Ca s fii cunosc tor.

trâneasc Când v d atâtea trufandale În orice sear la osea, Tu esc cu tâlc, m -ndrept din ale i m întorc la baba mea.

Lumini i umbre Când cercet m trecutu-ndep rtat Surprinde mai ales anomalia: La Troia tim noi ce s-a întâmplat Dar nu i-n '89, în România.

Zero E cifra ce intrig i, um r lâng um r, De secole savan ii descriu în orice tom, una-i când e pus în dreapta unui num r i alta-i când apare în dreptul unui om.

Dup posibilit i Privi i al vie ii greu tumult i-n mod precis o s rezulte unii fac în via mult, Iar al ii dimpotriv ... multe!

60

Constela\ii diamantine

Anul XI, nr. 12(124)/2020

Philip TUDORA (ANGLIA)

PAUL PAUL GUSTAV GUSTAV FISCHER FISCHER bogate i mai deschise. Nu a trecut mult timp pân când Fischer a câ tigat faima ca pictor de ora e, nu doar de la Copenhaga, ci de scene din Scandinavia, Italia i Germania, ajungând la apogeu între 1890 i 1910.

A beneficiat de contemporani din Norvegia i Suedia, în special de Carl Larsson. În aceast perioad , a pictat i scene luminoase i însorite de sc ldat, unele cu femei goale, i a dezvoltat un interes pentru postere, inspirate de Théophile Steinlen i Toulouse-Lautrec. În perioada în care a pictat activ, arta danez a fost dominat de Laurits Tuxen. În ciuda lipsei de recunoa tere critic a lui Fischer în timpul vie ii sale, tablourile sale s-au vândut bine.

Un eveniment major în care a reu it asupra Tuxen a fost când Suedia a transferat suveranitatea Norvegiei înapoi norvegienilor. Fischer, mai degrab decât Tuxen, a primit îns rcinarea de la regele Norvegiei pentru a picta evenimentul.

Fischer a fost c torit prima dat , în 1886, cu Dagny Grønneberg. Apoi a divor at i s-a torit, în 1914, cu cântarea a de concert Martha Jensen. A murit în Gentofte, în 1934.

Paul Fischer s-a n scut în 1860 la Copenhaga, Danemarca. El a aparinut celei de-a patra genera ii a unei familii evreie ti care a venit ini ial din Polonia. A fost fiul lui Philip August Fischer i al Gustafva Albertina Svedgren. Familia era din clasa mijlocie superioar ; Tat l s u începuse ca pictor, dar mai târziu a reu it s produc vopsele i lacuri.

Educa ia sa în art a durat doar pu in timp în adolescen , când a petrecut doi ani la Royal Danish Academy of Art din Copenhaga.

Fischer a început s picteze când era înc tân r, îndrumat de tat l s u.

A lucrat în perioada 1878-1888 la fabrica tat lui i a expus în mod regulat la Expozi ia de prim var din Charlottenborg.

Datorit unei picturi pe care a publicat-o în Ude og Hjemme, reputa ia sa a început s evolueze pe m sur ce a intrat în contact cu tineri naturali ti danezi. Picturile sale anterioare descriu via a ora ului. Din acest motiv, a fost numit „pictorul Copenhaga” (Københavns maler).

Dup o edere la Paris între 18911895, culorile sale au devenit mai

Paul Gustav Fischer - Ziua de na tere a regelui