Constelatii diamantine, nr. 9 (121) / 2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XI, Nr. 9 (121) Septembrie 2020

Semneaz : Elena Agiu-Neac u Ioan Andreica Sibiana Mirela Antoche Costel Avr mescu Petru-Ilie Bir u Mihai Caba George Caranfil Livia Ciuperc Const. Constantinescu Nicolae Dina Doina Dr gu Vasile Filip Camelia Florescu Vasile G lin Mihai Gîndu Lidia Grosu Lucian Gruia Mariana Gurza Daniel Ioni Nicolae Mare Daniel Marian Galina Martea Mihai Merticaru Marin Mihalache Constantin Miu Janet Nic Valentin Nicoli ov Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Mircea Pospai Silviu Doina Popescu Vavila Popovici Anca Sîrghie Florentin Smarandache Dan alapa Philip Tudora Al. Florin ene Titina Nica ene

Albert Bierstadt - Lumin în p dure

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2 Sumar

Mihai Caba, Sfin enia c ii - Antim Ivireanul ........................................................................pp.3-5 Doina Dr gu , Poeme .....................................p.5 Anca Sîrghie, Marin Preda - un clasic modern al prozei române ti .....................................pp.6-8 Ionel Popa, zle e din Atelierul rebreanologiei ..........................................pp.9,10 Constantin Miu, Be ia olfactiv - narcoza alb în poezia simbolist româneasc ..........pp.11-13 Al. Florin ene, Prima monografie “Ion Creang ” ..........................................................p.14 Mircea Pospai, Comemorarea lui Pamfil eicaru la Or ova ............................................p.15 Janet Nic , Trei întâmpl ri reale, rupte, parc , din pove ti .................................................pp.16,17 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Blaise Pascal (XVI) ...............pp.18-20 Nicolae Mare , Cuget ri ................................p.20 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (VI) - Mircea Eliade .................................pp.21-24 George Petrovai, Filosofia lui C. Noica, generoas surs de frumuse i i pre uri noi ...pp.25,26 Ion Popescu-Br diceni, Nora Iuga - “Autobuzul cu coco i” ..............................................pp.27-29 Lidia Grosu, Viorica erban - ora reabilit rii valorilor umane ........................................pp.30-32 Silviu Doina Popescu, Magna Charta Libertatum .........................................................p.32 Mihai Gîndu, Reinventarea capodoperei drumul prin oglind ........................................p.33 Valentin Nicoli ov, Un autor, o carte ............p.34 Lucian Gruia, Daniel Marian - aria cercului ..............................................................................p.35 Daniel Marian, sfirarea patimilor dup trunderea lor ................................................p.36 Vasile Filip, Demnitatea sincerit ii .....pp.37,38 Fl. Smarandache, Versuri paradoxiste .........p.38 C. Constantinescu, Haiducie i haiduci ......p.39 Camelia Florescu, “P pu i din lacrimi” “Bilet în alb” spre nemurire ...................pp.40,41 Ioan Andreica, Na ia român .........................p.41 Mariana Gurza, Macedonski - între realitate i poveste ...............................................................p.42 Nicolae Dina, Elogiul dragostei, ca sentiment în tor .....................................................pp.43,44 Petru-Ilie Bir u, David Boia, poetul îngerilor zu i ..................................................................p.45 Livia Ciuperc , Invita ie la lectur .......pp.46,47 Daniel Ioni , Poeme ........................................p.47 Galina Martea, Rodica Elena Lupu produc toare de antologii .....................pp.48,49 Dan alapa, Poeme ...........................................p.50 Elena Agiu-Neac u, Poeme .............................p.51 Sibiana Mirela Antoche, Poeme ....................p.52 Mihai Merticaru, Sonetele Parisului ....pp.53,54 Titina Nica ene, Poeme ................................p.55 Costel Avr mescu, Între relativ i absolut ..p.56 Marin Mihalache, Despre rostirea poetic ......................................................................pp.57,58 Vasile G lin, George Caranfil, Constela ii epigramatice ....................................................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Albert Bierstadt

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Mihai CABA

Sfin\enia c[r\ii Antim Ivireanul La 27 septembrie, în duminica a 18-a dup Rusalii, în calendarul cre tin ortodox românesc al anului 2020 este pr znuit Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, care, potrivit aprecierii exprimate de Sinodul B.O.R, a fost „cel mai de seam mitropolit al rii Române ti din toate timpurile”. În cump na prosl virii ca sfânt a stat la dreapta judecat a canoniz rii sale, consfin it prin actul sinodal din 20 iunie 1992, rolul de mare importan ecleziastic jucat de Antim Ivireanul pentru introducerea i folosirea complet i definitiv a limbii române la s vâr irea slujbelor religioase în bisericile ortodoxe române ti, a dup cum aceast practic se p streaz intact de peste trei veacuri de atunci i pân în zilele noastre. Iar dac în recunoa terea acestei întâiet i, deschiz toare de drum unei noi i luminoase rânduieli biserice ti, oficiat în limba român , se mai adaug întregitor i faptul c Antim Ivireanu, originar fiind din Georgia (Iviria), nu a avut ca limb nativ pe cea româneasc , atunci vrednicia sa este una cu adev rat binef toare. În acela i mod al indubitabilei sale recunoa teri, nici Istoria literaturii române nu se desminte în afirma ii de cinstire, a ezându-l cu distinc ie pe Antim Ivireanul între înaintemerg torii literaturii vechi, de ev mediu întârziat, care au f cut posibil trecerea de la „literatura” religioas la cea cu adev rat literar , al turându-i întreaga sa oper , între care str lucesc „Didahiile” (1715), celei a voevodului Neagoe Basarab, remarcabil prin „Înv turile c tre fiul s u Teodosie” (scrise

în slavon pe la 1512-1519, cu o copie în limba român , atestat la 1654) i celei a mitropolitului Varlaam, autorul primei „C i române ti de înv tur ” (1643). mânând pe teritoriul vast al Istoriei literaturii române de la origini i pân în prezent - monumentala lucrare a istoriografului i criticului literar George C linescu -, editat în 1941, la Editura Funda iilor Regale, vom reg si, începând de la pagina 15, adnot ri de str lucit esen c linescian : „Cu mult mai însemnate din punct de vedere literar sunt Didahiile lui Antim Ivireanul. (...) Cunoa terea limbii române este uimitoare la Antim i de altfel din toate atitudinile, ivireanul apare ca un perfect asimilat. Cunosc tor de limbi str ine, el e pe deasupra un om cu ritorie, un spirit înfl rat, cu sincerit i încânt toare. Cazaniile lui pot fi compila ii i în unele puncte chiar traduceri, dar compozi ia, naturale ea frazei i a aplic rilor locale r mân personale. Spontaneitatea exordiilor, trecerea fireasc de la planul material la cel alegoric, reintr rile familiare în chestiune, indign rile, întrist rile, mustr rile, interoga iile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibreaz toat exacta ma in rie a cazaniei dest inuie un orator excelent i un stilist des vâr it.

Didahiile mân i azi vii; Antim având darul întoarcerii brusce spre ascult torul din biseric cu o retoric înc rcat de sevele vorbirii zilnice, i pe temeiuri de bun sim curent, la un soiu de portrete morale.” În acest sens, s ne oprim, fie i pentru o clip , asupra sfin eniei unui fericit moment al vie ii prin care Antim Ivireanul rezum moralitatea omului credincios: „... i când ie im de la biseric , s nu ie im de i, ci s facem cum face ariciul, c dup ce merge la vie, întâi se satur el de struguri, i apoi scutur vi a de cad broboanele jos i s t le te pre dânsele de se înfig în ghimpii lui i duce i puilor...”

Iar „filonul” aurifer de înv tur , credin i rug ciune al „Didahiilor”, opera omilectic a lui Antim Ivireanu, r mas în manuscris, cuprinzând 28 de predici la diferite s rb tori i 7 cuvânt ri ocazionale, poate continua în acela i har neîntrecut în rostirea ostenitorului predicator, precum i cel care face referire la smerenia românului: i precum un om are în casa lui aur, argint, scule i alte haine i când iase din cas pune lac t i încue, pentru ca s nu mearg vreun ho s i le fure, s se p gubeasc , a a i smerenia încue, ca un lac t, toate bun ile, ca s nu mearg ho ul cel de ob te, diavolul, le fure i se va p gubi de osteneala ce-au f cut.”

Dar, pentru o mai bun în elegere a impresionantului rol jucat de Antim Ivireanul în cultura româneasc , o aplecare peste biografia lui, a a cum a fost ea consemnat de apologe ii i exege ii s i, este pe cât de util , pe atât de l muritoare.

Na terea lui Antim Ivireanul, f a-i fi cunoscut exactitatea datei, este plasat biografic în Iviria (Georgia de ast zi), în jurul anului 1650, conferindu-i numele de botez Andrei. Se tie c de tân r a fost luat rob de c tre otomani i dus la Constantinopol. Dup r scump rare, tr ie te în preajma Patriarhiei ecumenice de aici, unde,

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

treptat, dobânde te abile înclina ii i m iastre deprinderi în arta sculpturii în lemn, a picturii, caligrafiei i broderiei, dar î i însu te i cunoa terea limbilor greac , turc i arab ; toate acestea f cândul renumit. Se c lug re te sub numele de Antim, iar Ivireanul îi denume te obâr ia. N-a fost deloc întâmpl tor ca pe la 1689, ambi iosul domn al rii Române ti, Constantin Brâncoveanu, aprig p str tor al credin ei str mo ti i lupt tor pentru înflorirea vie ii culturale în Muntenia, s -l descopere i s -l aduc la curtea sa pe Antim Ivireanul, unde acesta înv limbile român i slavon , ucenicind i me te ugul tiparului la tipografia domneasc . Doi ani mai târziu, la 1691, mul umit de presta ia sa, domnitorul îi încredin eaz conducerea tipografiei, unde se remarc prin imprimarea numeroaselor c i religioase i laice, între care Psaltirea (1694, în limba român ). Devenit la 1696 egumen al M stirii Snagov mut aici tipografia domneasc i tip re te 15 c i, între care, 7 grece ti, 5 române ti, una slavon , una slavo-român i una greco-arab , din care se men ioneaz : Liturghierul greco-arab (1701), fiind prima tip ritur din lume cu caractere arabe, Evanghelia (1697), Carte sau lumin (1699), Floarea darurilor (1701), în române te. Între 1701-1705 revine la Bucure ti i tip re te alte 15 c i, între care i Noul Testament (1703), fiind prima edi ie în ara Româneasc . Despre aceast perioad i eruditul Nicolae Iorga avea s consemneze cu luare aminte: „Snagovul era întro stare proast . Cu venirea ca egumen a lui Antim Ivireanul, p mântul du mai mult, oamenii î i f cur mai deplin datoria iar mai bine decât to i Antim însu i.”

Evanghelia lui Antim Ivireanul - 1697

Anul XI, nr. 9(121)/2020

De aici încolo, biografia sa cunoa te o mai mare exactitate, astfel la 15 martie 1705 Antim Ivireanul este ales episcop de Vâlcea, func ie în care la tipografia de la M stirea Govora se îngrije te de tip rirea altor 9 c i, în greac , slavo-român i în române te; Înv tura pe scurt despre taina poc in ei, fiind una original .

Dup mai pu in de 3 ani, la 28 ianuarie 1708, a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei i odat instalat în scaunul mitropolitan înfiin eaz o tipografie i la Târgovi te, având pentru asta i sprijinul mitropolitului Kievului, Petru Movil , fiu de domn moldovean, în care va tip ri 18 c i, dintre care 11 în limba român , scrise ca toate cele anterioare cu caractere chirilice, având un caracter egumenic, remarcând între ele: Psaltirea (1710), Octoihul (1712), Liturghierul, Evhologhionul (1713), Catavasierul (1714). În 1713 vine timpul ca mitropolitul Antim Ivireanul s înceap ai duce spre împlinire visul s u de suflet cucernic al în rii unui sfânt l ca închinat, precum îi fusese voia, Tuturor Sfin ilor. Pe lâng întreaga sa avere pe care i-a donat-o în scopul smerit i milostiv al ctitoririi l ca ului, ce urma a fi amplasat pe locul unei foste bisericu e de lemn, Antim Ivireanul l-a gândit în toate detaliile sale constructive, exterioare i interioare, i-a pictat numeroase icoane i fresce, a sculptat în piatr cu m iastr împodobire catapeteasma bisericii, unic în felul acesta, i în lemn monumentala u de intrare, l-a înzestrat cu toate cele trebuincioase oficierii slujbelor religioase, dar i vie ii ei monahale. Fiind terminat i sfin it în 1715, având hramul Duminica Tuturor Sfin ilor, ctitoria lui Antim Ivireanu i-a ar tat întreaga ei monumentalitate, fiind o însemnat lucrare de art în stil brâncovenesc al vremii, a c rei str lucire i-o p streaz i ast zi, dup mai bine de trei secole. În Testamentul pe care a început a-l scrie în 24 aprilie 1713, la începerea construc iei i pe care l-a încheiat în 15 martie 1716, dup terminarea tuturor lucr rilor, Antim Ivireanul las dispozi ii limpezi asupra modului de folosire i administrare a cl dirilor i averilor bisericii, dovedindu- i o aceea i curat milostenie.

Prins cu totul în zorul în rii ctitoriei sale, nedezmin indu- i îns nici misiunea de sfin enie a tip riturilor, în 1715 mut tipografia de la Târgovi te la Bucure ti, unde, cu aceea i împ timire, mai izbute te s tip reasc înc dou c i, în limba greac , dar mai cu seam se îngrije te ca ucenicii s i tipografi s r spândeasc „arta lui Gutenberg”, atât în cuprinsul rii Române ti, la Alba Iulia i Bra ov, cât i în exterior, în Antiohia, Alep i în ara sa natal , la Tiblisi, unde a pus bazele unei tipografii în limba georgian .

Tot în aceast perioad rodnic înfiin eaz la Bucure ti prima bibliotec public .

Dac vremurile de atunci p reau s fie favorabile prop duirii credin ei ortodoxe într-o aceea i unitate ecumenic , situa ia politicii expansioniste a Imperiului Otoman era una aprig i periculos de amenin toare pentru întreaga cre tin tate a Europei.

Victim a acesteia i-a c zut i domnitorul Constantin Brâncoveanu, fiind mazilit din scaunul domnesc în aprilie 1714 i, luat în surghiun la Constantinopol, la 15 august 1714, chiar în ziua sfântului praznic al Adormirii Maicii Domnului, dup torturi sângeroase, nerenegându- i credin a, a fost decapitat împreun cu cei patru fii ai s i, fapt ce l-a îndurerat profund pe Antim Ivireanul i i-a sporit ura fa de st pânirea otoman .

Drept urmare, în august 1716, primul domn fanariot, N. Mavrocordat, acuzându-l de uneltire împotriva sa i de atitudine antiotoman , cere patriarhului s -l cateriseasc pe Antim, „luându-i toate slujbele i redându-i numele mirean de Andrei, pundu-i fes ro pe cap, apoi îl închide i în septembrie fu luat în c ru de Turci spre a fi dus i închis pe muntele Sinai. Pe drum îns înso itorii îl ciopâr ir i-l aruncar în râul Tunga”, din apropierea Adrianopolului, dup cum men ioneaz G. C linescu în Istoria sa, la pag.16.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Abia, în 8 martie 1966, dup aproape dou veacuri i jum tate de la martirajul s u, Sinodul patriarhal condus de patriarhul ecumenic Athenagoras i-a adus lui Antim Ivireanul, pe sfânt dreptate, „repara ia” de ridicare a nedreptei sale caterisiri, iar dup un alt sfert de veac trecut, la 21 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, apreciindu-i d ruirea jertfelnic de râvn i spor adus , ca tipograf, stor, episcop i mitropolit, la ridicarea Bisericii Ortodoxe i luminarea credincio ilor ei, l-a trecut pe Antim Ivireanul în rândul sfin ilor, fiind pr znuit în fiecare an în ziua de 27 septembrie. Tot Sinodul BOR, cu prilejul comemor rii celor trei veacuri scurse de la tragicul lui sfâr it, a declarat anul 2016 drept „an omagial al Sfântului Martir Antim Ivireanul, tipograf i om de cultur din secolul al XVIII lea”. În zilele noastre, la cei 370 de ani de la na tere i 304 ani de la martirajul s u, posteritatea lui Antim Ivireanul r mâne la fel de str lucitoare precum cea a unui giuvaer nestemat. Cele 63 de c i tip rite de el însu i sau sub directa lui coordonare, majoritatea în române te (cu litere chirilice) sau în alte limbi, fiecare etalând certe deprinderi de tipograf, litograf i gravor, pe care le-a transmis i numero ilor s i ucenici, îi confer meritul considera iei celui mai mare tipograf din cultura medieval . Toate aceste c i, spre sfin enia lor, sunt p strate ast zi la Biblioteca Academiei Române.

Deosebit de pre ioase sunt i cele dou manuscrise ivirene sate: „Chipurile Vechiului i Noului Testament...”, cu 22 foi de text i 503 portrete în medalion, al c rui original se afl la Kiev, iar o copie a acestuia din sec. 18 se afl la Bucure ti i „Didahiile”, opera omilectic de referin , mereu actual prin pilde i limb literar .

Retip rite, în 2016, într-o nou edi ie la editura Basilica, sub egida Bisericii Ortodoxe Române i a Academiei Române, înso ite de Cuvântul înainte al patriarhului Daniel, de remarcabile aprecieri asupra vie ii i operei autorului, cum i de cronolologia acestora, „Didahiile” lui Antim Ivireanul reprezint „darul cel mai de pre ”, ca înve nicit omagiu, adus celui care a slujit cartea ca pe o sfânt datorie.

5

Doina DR{GU|

labirint c tre credin port cu mine un str in întârziat spre locuri ce nu m mai cunosc sunt arhitectul ce- i dorea o cas cu ferestre spre soare am adunat c mizi, ciment, var, am întocmit proiectul i am g sit loc, un loc imens i gol în a teptare tiind c numai golul permite locuirea) am pornit la treab , dar m-a apucat frica, frica de atâta gol sfiala de vid m-a f cut s -mi întorc ochii în golul dinl untrul meu i acolo, în echilibru i de are, în realizare i irosire, mi-am f cut o cas cu ferestre spre cer - o cas ce este îns i via a mea i un drum ce duce spre un labirint c tre credin .

trecere înafar înaintea mea merge drumul cu unduirea rece a arpelui descol cit de pe un gând cu fiecare pas acumulat descresc tot mai mult i trec prin timp înafar ca printr-o noapte deschis ecourile pa ilor prin miriadele ce ii m închid ca ni te abisuri cu fiecare nou înaintare r mân uitat ca o permanen în continuitate cu desf ur ri spre infinit totul pare suspendat iar împrejurul concentrat doar într-un singur punct apropii tot mai mult de cap t i... dispar.

egal nem surat merg prin noaptea ce nu se mai termin egal nem surat strivind singur tatea cu margini ce se sub iaz în orizont nesfâr itul gol se deschide ca o scorbur prin care trec fluide gândurile neordonate lumina se presimte risipit i întoars în ochiul descompus ce impune trecerea în sensuri diverse umbre sfioase orientate reflect pove ti f urme egalul echivalent cu nimic odihne te mi carea f s-o poat opri singur tatatea uitat în margine se face dep rtare

stirea Antim

unul dup altul i altul dup altul formeaz succesiunea unde este egalul? i unde este m rginirea? cut i ascuns te închipui la mijloc multiplicat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Anca S#RGHIE

Marin Preda - un clasic modern al prozei rom`ne]ti Anca Sîrghie în dialog cu Alexandru Bra ovean Redactor1: Literatura român în dialog radiofonic este un exerci iu inedit ca spontaneitate de analiz i sintez care se va constitui întro carte venit în ajutorul tinerilor interesa i s aprofundeze cuno tinele lor, nuan ate prin perfec ionarea metodei de abordare a textului literar, în direct corela ie cu biografia scriitorului spre l rgirea i completarea culturii generale a lectorilor. Cine a fost Marin Preda scriitorul i omul?

Anca Sîrghie: Primul scriitor român care poate fi comparat cu Tolstoi, prin for a sa artistic de cuprindere a adev rului vie ii i prin redarea omenescului, s-a n scut la 5 august 1922 în comuna Sili teaGume ti din jude ul Teleorman într-o familie de rani, care s-au 1

Prof. Alex Bra ovean, redactor al emisiunii Gaudeamus la Radio Eveniment la Sibiu, a intervievat pe conf. univ. Anca Sîrghie în lec ii de literatur pt mânale între anii 2002- 2011. Interviul despre Marin Preda a ap rut în Întâlnire pe calea undelor. Interviuri radiofonice despre scriitori români, cu un Cuvânt înainte de Ana Blandiana, vol. I, 2008, Editura Technomedia, Sibiu, p. 170-177.

constituit drept cel dintâi model literar al s u. Absolvent al colii normale din Bucure ti în 1941, Marin Preda va debuta un an mai târziu în ziarul „Timpul” cu schi a Pârlitu'. Volumul de debut Întâlnirea din P mânturi, 1948, impresionant prin scenele de erup ie instinctual halucinant , specific lumii aspre a satului arhaic, este urmat în 1952 de nuvela Desf urarea, dedicat ranului perioadei comuniste. În 1955 public o crea ie fundamental a prozei române ti, prin care Marin Preda se i impune definitiv, romanul de inspira ie rural Morome ii, volumul I, urmat dup 12 ani de volumul II, scris într-o alt tehnic , spre a reprezenta periplul ranului român în epoca socialismului. Dimensiunea epopeic a cuprinderii unei întregi societ i este dublat de puterea unei analize balzaciene în prezentare, ca scriitorul român s preia i tehnica autorului Iluziilor pierdute.

Urmeaz Intrusul, 1968, Risipitorii, 1969, Marele singuratic, 1972 i Delirul, 1975, cu investigarea altor medii, ca cel citadin, industrial, intelectual i artistic, dar aceste romane sunt inegale valoric. Scriitorul atrage aten ia din nou în 1971prin cutez toarele eseuri din Imposibila întoarcere, urmat de Convorbiri cu Marin Preda realizate de Florin Mugur în 1973 i de Via a ca o prad , 1977, în care este expus opinia sa despre via a i arta contemporan . Romanul în 3 volume Cel mai iubit dintre p mânteni va fi publicat în 1980, anul mor ii prozatorului.

R.: Cum l-a i cunoscut pe Marin Preda?

A.S.: I-am cunoscut opera pe m sur ce ea a fost publicat , citind volum dup volum la aproape fiecare apari ie. Când ne-am întâlnit în toamna lui 1979 la Sibiu, unde Marin Preda venise pentru o adunare a Uniunii scriitorilor, am avut sentimentul unei necesare recunoa teri.

Chipul omului m runt ca statur era dominat de ochelarii cu multe dioptrii, iar obrazul parc f init, în relieful c ruia ni te negi se l iau proeminen i atesta o suferin . A adar, acesta era „maestrul”, c ruia to i interlocutorii îi ar tau o considera ie deosebit . Emo ia mea a constat în bucuria de a dialoga în tihna specific unui interviu despre personajele sale, pe care eu de mul i ani le prezentam ca profesoar elevilor mei cu atâta însufle ire. Era i o rar ans de a afla ce proiecte literare avea Marin Preda într-o toamn rodnic a crea iei. Reconstituind primul moment când ne-am aflat fa în fa , îmi amintesc c din partea revistei „Transilvania” Mircea Tomu m-a prezentat scriitorului cu rug mintea ca Marin Preda s -mi dea un interviu. Pentru scriitorul a acceptat, dup o precizare a condi iilor financiare pe care maestrul le impunea revistei, ne-am întâlnit i i-am citit cele 10 întreb ri, preg tite cu mult preocupare. L-am v zut mul umit s le accepte pe absolut toate, dup fiecare precizarea lui fiind: „ i la aceasta r spund...” Am început s notez cu h rnicie ceea ce povestea el pe marginea primelor întreb ri din lista mea. Prezent la întrevederea aceasta, medicul Claudiu T sescu mi-a f cut un semn discret c , de fapt, dup o zi grea Marin Preda era foarte obosit. Am sesizat i

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

eu indispozi ia sa i am acceptat s continu m dialogul dup lectura unui nou roman ce urma s apar în prim vara anului 1980. Era vorba despre Cel mai iubit dintre p mânteni. Scriitorul a mai p rut înc o dat surprins, când i-am spus c citisem un fragment din acel roman, abia anun at al s u, a a cum fragmentul ap ruse în presa literar .

Ne-am dat întâlnire la Editura „Cartea Româneasc ” la Bucure ti unde m-am prezentat i am mai vorbit de câteva ori la telefon. În mod evident scriitorul avea pl cerea conversa iei i discuta adesea despre Ilie Moromete ca despre un om viu, al turat nou . O dat îmi chiar ceruse insistent s -i spun prin ce se deosebe te Ilie de ranii ardeleni, pe care în fugitivele i atât de pu inele lui treceri prin Transilvania nu-i cuno tea destul i ar fi vrut s scrie despre ei. Prin aprilie 1980, s tiu c aceea va fi ultima noastr conversa ie telefonic , exact cu dou s pt mâni înainte de moartea sa intempestiv , am purtat un dialog mai lung despre volumul II la Delirul, care era în plin antier, despre receptarea critic a capodoperei sale Cel mai iubit dintre p mânteni, cartea de la care autorul „a tepta mult”. La un moment dat i-a dat seama cât durase conversa ia i m-a întrebat dac vorbesc de la telefonul meu de acas . Când am confirmat, a exclamat cu nelini te: „Înseamn c i-ai dat un salariu întreg.” I-am spus c mai important decât banii, consider c este interviul nostru neterminat în anul precedent la Sibiu. M-a asigurat cu senin tate c „interviul va fi foarte frumos”, pentru c i-am pus întreb ri inteligente i va r spunde la toate întreb rile care mai r seser neatinse în discu ia noastr de la Sibiu. N-a fost s fie a a! Dup moartea scriitorului, am primit la Sibiu vizita unui colonel bucure tean de la Criminalistic . El dorea s tie dac Preda nu s-a plâns cumva de vreo amenin are din partea sovieticilor, întrucât, între altele, se vehicula ipoteza moartea scriitorului ar fi fost provocat de cei nemul umi i de curajul lui de a reprezenta în ultima lui carte dialogul dintre Gh. Gh. Dej i Stalin la Kremlin. Ceea ce descoperise chiar criminalistul pe baza fi elor de lectur ale scriitorului era c Preda respectase întru totul adev rul, bazat pe documente de arhiv , drept care nu era nici-un motiv de r zbunare politic . Am continuat s predau elevilor i studen ilor mei opera lui M. Preda, dar poate cu o alt stare sufleteasc , iar interviul neterminat a ap rut în presa literar .

R.: De ce considera i c Marin Preda este declarat un scriitor canonic?

A.S.: Ilustrând proza realist de tip tradi ional sub raport tematic,

7

M. Preda s-a deosebit esen ial de L. Rebreanu, de M. Sadoveanu i de al i scriitori, impunând un nou gen de ran nu numai prin atitudinea fa de p mânt, ci chiar prin îns i concep ia sa de via i prin modul comport rii. În abordarea caracteriz rii personajului principal al romanului Morome ii se cere reliefat faptul c spre deosebire de Ion din capodopera rebrenian Ilie Moromete este un ran înzestrat cu spirit meditativ, analitic i satiric, o fiin dornic s în eleag mersul istoriei. El este uimit s constate c timpul uzurpa tocmai condi ia sa, respectiv idealul secular în care i el credea. La Ilie Moromete disimularea, care culmineaz în scena vizitei perceptorilor porni i prin sat s strâng fonciirea, nu este numai o reac ie defensiv , ci devine o a doua natur , un mod propriu de manifestare, care între cei apropia i îl face ciudat, sucit, cu toane. De i are o vie curiozitate intelectual i este constructiv sub raportul proiectelor, ironia caustic i hedonismul cu care abordeaz evenimentele agrare ale anului - seceri ul - îl fac neîn eles, a a cum este i portretizat de Dim Vasilescu într-o mic statuet . El nu poate asimila ideea c produc ia agrar trebuie s fie privit ca o marf , iar mecanismul compus din lucrul la câmp care s produc cereale, vânzarea lor pentru plata impozitelor i a datoriilor la banc , astfel ca apoi totul s fie luat de la cap t, i se pare ira ional. În felul s u specific cerceteaz cu perspicacitate acest mecanism, îl experimenteaz , explicându-l chiar i feciorilor. În mod concret, el îl refuz , sustr gându-se de la efortul muncii sub fierbin eala canicular a soarelui la seceri sau neacceptând s continue drumul început cu Tudor B losu pentru a vinde mai rentabil produsele agrare, atunci când a considerat c poate ajuta printr-un gest de omenie o femeie nec jit . Zvonul c tat l lor a f cut o afacere mai pu in rentabil în compara ie cu vecinul chiabur îi atrage repro ul ie ilor, pe care Ilie nu ezit s -i trimit cu bucate spre satele de la munte, din dorin a de a-i familiariza cu acest gen de activitate comercial , chiar dac era convins c ei vor ob ine rezultate mai slabe decât el. Ceea ce-l interesa pe Ilie era nu beneficiul, ci formarea b ie ilor s i ca gospodari. Mai târziu, controversa dintre el i Nicolae, mezinul familiei, venit în sat ca activist de partid, trimis ca s pledeze pentru „noul umanism”, din volumul II al romanului, este simptomatic pentru muta iile ce se produceau în ideologia ranului. M. Preda creeaz o nou comedie uman i disec procesul de pauperizare a ranului mijloca în perioada atât de prosper a regalit ii din România interbelic . Satul este conceput dup structura unei cet i, având conform opiniei lui Al Paleologu - modelul „f îndoial al Atenei.” Noutatea este i una de factura stilistic , precum i cea de tehnica i de temporalitatea romanului. De i ac iunea este în debut plasat într-un timp senin „r bd tor cu oamenii” i f seisme sociale îngrijor toare, în mod paradoxal t lugul istoriei va produce efecte fulger toare în sensul uzurp rii însu i destinului milenar al nimii ca o clas tradi ional . Fiii lui Ilie Moromete nu mai sunt rani. În primul volum Achim, Nil i Paraschiv sunt reprezentan ii unei tinere genera ii, care nu dovede te nici puterea de interpretare a realit ii, nici t ria moral de a impune o atitudine i o orientare proprie. De aceea, ei aleg calea jalnic a fugii frauduloase din familia tat lui lor i din lumea satului, acceptând compromisul unor ocupa ii marginale la Bucu-

Albert Bierstadt - Sierra Nevada, Carolina de Nord

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

datele ei pragmatice, dispre uite în numele unei inteligen e i a unei superiorit i a imagina iei. Demonstra ia autorului este tocmai aceea a amend rii morome ianismului ca anacronic în calea t lugului istoriei.

R.: Ce teme crede i c vor mai fi cuprinse în programa examenului de bacalaureat?

A.S.: Pentru c M. Preda a fost un mare creator de oameni, tipologia sa fiind una cu totul inedit , se poate aborda i un alt personaj, Nicolae, mezinul familiei Moromete. Analistul cel mai talentat i intuitiv al prozei române ti contemporane, M. Preda are intui ia nota iei de detaliu, exploatat atunci când îi traseaz mezinului familiei traiectoria de la b iatul chinuit de Bisisica, oaia n va , i pân la ipostaza activistului de partid, care a fost nevoit s devin . Pentru examen se cere reflectat i asupra unei formul ri ca aceasta: „Prezint construc ia subiectului unui roman de M. Preda, prin referire la: ac iune, conflict, rela ii temporale i spa iale.” Ritmul inegal al ac iunii, care debuteaz lini tit, a a cum suntem anun i, de altfel, în incipit, ca numai spre finalul primului volum s devin mai alert i mai consistent evenimen ial, sus ine conflictul central produs între aparen a i esen a timpului istoric. În demonstra ia ideii c „timpul nu mai avea r bdare cu oamenii” se cere oprit la câteva episoade semnificative, cum este discu ia din debut între Ilie i B losu, care dorea -i cumpere salcâmul, apoi t ierea acelui arbore cu valoare simbolic nu numai pentru întreaga comunitate rural ci i pentru ubrezirea gospod riei ranului mijloca , amenin ate de datoriile contractate la b nci i de conflictele l untrice ale familiei. Dintr-o consemnare a vie ii rurale imperturbabile, cum p rea romanul la început, Morome ii devine oglinda unui seism care zguduie din temelii satul, în care noua er comunist a r sturnat vechile temelii, a aruncat la periferie pe gospodarii de frunte, spre a fi înlocui i de oamenii de la margini, cei ce fuseser dispre ui i pentru nepriceperea i s cia lor. Scenele de intens mi care dramatic se proiecteaz cu încetinitorul în volumul II, unde configura ia uman a satului este schimbat acum când primarii au fost înlocui i de c tre celula de partid comunist instalat , iar Nicolae reapare în Sili tea Gume ti ca instructor al comitetului raional de partid comunist din P mida. Aria de cuprindere este panoramic . Munca de l murire se duce de c tre comuni ti printre rani, c rora li se cere s în eleag rostul cotelor puse pe produsele agrare, al arest rii chiaburilor, du manii poporului etc.

Veridicitatea imaginii satului românesc contemporan, creat de Marin Preda, nu are precedent i nici concurent în proza noastr na ional .

Privite dur, cu o anumit brutalitate de c tre scriitor, imperativele istoriei în perioada stalinismului comunist strivesc voin a i idealurile ranului român conservator, iar moartea lui Ilie din final este una simbolic pentru experien a donquijotismului închiderii într-o credin , cea în rezisten a formulei sale de via .

Iat de ce Ovid S. Crohm lniceanu definea Morome ii ca „romanul destr rii unui mit.”

Este vorba nu numai de o carte dra-matic , ci i de una polemic i problematizant . În comparaie cu Ion Creang sau Mihail Sadoveanu, la care satul arhaic era senin, Marin Preda a prezentat dinamic o comunitate rural cuprins de un proces ireversiMun ii Stânco i bil.

re ti. Desp it de Catrina, care l-a p sit, Ilie nu- i mai face prieteni adev ra i între s tenii care se ridic acum i î i pierde cu totul str lucirea i prestan a. Romanul sfâr te în mod semnificativ cu moartea personajului, a c rui îmb trânire i însingurare este descris în volumul II al romanului, care este sub raport tematic chiar mai bogat ca cel dintâi. De aceea, el trebuie recomandat pentru lectur . Astfel se va urm ri declinul protagonistului care nu- i mai p streaz rolul de lieder de opinie, f de care alt dat nu începeau în Poiana lui Iocan discu iile pres rate cu ironii despre via a politic a rii, a a cum aceasta era prezentat în presa mo-mentului. Politica devine obiectul unei inedite „comedii verbale”, prin care autorul ilustreaz radicalizarea con tiin ei ne ti. În anii socialismului din Sili tea Gume ti, o adev rat imago-mundi a prozei autorului, pe care o reia în Marele singuratic i în Delirul, disp ruse acel „Areopag” al în elep ilor satului, sfat la care Ilie se prezenta numai dac în elegea c are cu cine discuta. El a tr it drama paternit ii ultragiate, suferin a lui fiind mai ales una moral , nu doar material . Cea mai grav pierdere este cea a lini tii superioare cu care el privea lumea ca pe un spectacol.

De aceea Moromete a fost socotit de critica literar un Esop al spaiului balcanic dun rean. Spre finele vie ii sale, ie it în ploaie, Ilie se adreseaz lui Bâznaie, repro ându-i într-un monolog semnificativ incon tien a cu care afirmase c nimea este o clas social condamnat de istorie. Ultimele cuvinte rostite doctorului i re inute de Ilinca, fiica lui, au fost: „eu totdeauna am dus o via independent !”

El întruchipeaz tema central a romanului, cea a independen ei morale a omului care înfrunt fatalitatea istoriei, acum când satul de tip tradi ional arhaic intr într-un proces alert de destr mare i de restructurare. Ilie nu accept s fie socotit „ultimul ran al istoriei”, iar idealul s u era cu totul deosebit de cel al lui Ion, cumulardul de mânturi din capodopera lui L. Rebreanucu titlu omolog. Motivul ob inerii p mântului figureaz în romanul Morome ii, dar numai ca tem secundar , prin conflictul dintre Biric i B losu, tat l Polinei.

Nu trebuie omis faptul c M. Preda a valorificat tehnica amplific rii unui portret, urm rind metamorfozele biologice i spirituale ale personajului principal, c ruia de-a lungul romanului i-a trasat alte noi tu e de culoare. Ilie este individualizat prin nervul replicii, adesea polemice, iar viziunea autorului este una scenic . Sub raport stilistic, se valorific novator stilul indirect liber. A adar, Ilie este întruchiparea unei anumite lentile prin care este privit existen a, pe care de la M. Preda o putem numi „morome ianism”. Acesta este definit ca o capacitate de a privi cu înfiorare transcendent realitatea social , cu

Albert Bierstadt - Furtun în

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Ionel POPA

R[zle\e din Atelierul rebreanologiei Fiecare cititor are libertatea de a în elege i interpreta opera literar , dar exist o limit impus de spiritul acesteia. Aceast limit este obligatorie dincolo de orice subiectivism, gust sau alte motive,iar pentru specialistul numit critic literar, cu atât mai mult.

Oricât de flexibil am face no iunea bovaric/bovarism, nu po i spune c M lina-Madeleine (Ciuleandra) este un personaj bovaric, cum sus ine Sanda Radian în Portrete feminine în romanul românesc interbelic (1986, p. 297).

Viziunea i spiritul tragic, în sensul radical al termenului, este o reprezentare dramatic ce apar ine Weltanschauung-lui despre realitate i om. Tragicul nu trebuie asimilat pesimismului i cu atât mai pu in asociat acestuia..Tragicul e concept filosofic-estetic, pesimismul unul psiho-moral. Rezolvarea unei situa ii tragice în mod fericit sau în numele unei speran e,este o anulare a tragicului. De aceea preceptele cre tinismului sunt incompatibile cu cele ale tragicului.

Tragedie cre tin i Tragedie optimist sunt non-sensuri. „Tragedia este str in concep iei iudaice [V.T.] despre lume. Cartea lui Iov e mereu citat ca exemplu de viziune tragic . Dar aceast poveste sumbr se situeaz la periferia iudaismului; i chiar i aici o mân ortodox a pus accentul pe justi ie, respingând ideea tragediei” (George Steiner, Moartea tragediei, trad. rom., Ed. Humanitas, 2008, p. 17).

Viziunea iudaic din Vechiul Testament i apoi cea cre tin din Noul Testament atribuie tragicul p catului originar, incapacit ii omului de a în elege.

Biblia transform tragicul într-o moral ; ea este moralist .

Tragicul înnobileaz , d omului (personajului literar) demnitate i exemplaritate.

Tragedia elin arat c for ele care ne c uzesc i ne distrug via a vin i ac ioneaz din afara ra iunii i justi iei (vezi George Steiner, Moartea tragediei, p. 20 i passim).

Oare rela ia tragic-incon tient a fost redescoperit întâmpl tor de Expresionism? În expresionism (în primul rând în dramaturgia expresionist ) nu exist realism ca în dramaturgia secolului XIX, iar simbolistica simbolismului cap o alt înf are i alt semnifica ie, i „materialul simbolic” este altul.

O component a epicit ii romanului rebrenian ar fi urm torul aspect (am nunt?): personajul nu st , nu doarme, nu m nânc , ci permanent este în mi care, face ceva deosebit, într-un cuvânt se lupt , se confrunt cu ceva ostil, cu limita.

Importan a i valoarea durii spânzura ilor (1922) nu st în realismul u, nici în faptul c poate fi citit (îns cu restric ii) i ca roman religios sau c protagonistul, Apostol Bologa, e un personaj tragic, ci în faptul c este o realizare literar care face viabil i credibil fabula cu semnifica ia ei; i prin alte caracteristici se înscrie în sfera capodoperelor. durea spânzura ilor, dac nu m în eal cronologia, este primul roman existen ialist, tocmai în în elesul pe care termenul îl cap în filosofia i literatura universal din deceniile

patru i cinci- ase din sec. XX. De re inut anul public rii - 1922.

Existen a (m refer la cea din oper ) dominat de teatral i de banalit ile domestice anuleaz dramaticul din conflicte, suferin a grav i profund a omului. Insisten a, f discern mânt ideologic i estetic, asupra urâtului i r ului din societate i om, ocolirea analizei psihologice i a reflec iei, fie ea mai mult sau mai pu in filosofic , diminueaz pân la anulare dramaticul. Aceste deficien e sunt prezente în romanul realismului minor i în romanul naturalist.

Spre deosebire de realismul clasic, canonic, Liviu Rebreanu a sat, con tient, dar sigur din instinct artistic-creator, deschis poarta spre incon tient. El a intuit profunzimile i complexitatea psihismului fiin ei; s-a îndep rtat de ceea ce putem numi psihicul ra ional i ra ionalizabil. Liviu Rebreanu parc ar fi fost un discipol al lui Freud (vezi Petru Mihai Gorcea, cap. Despre Rebreanu din vol. Nesomnul capodoperelor, 1977). Istoric (cronologic) Rebreanu a des vâr it ceea ce a încercat Ioan Slavici, spre exemplu, în Moara cu noroc, dureanca.

De ce cre tinismul, pe urmele Vechiului Testament, are o metafizic moral , nu una tragic ? „Patimile lui Crist reprezint un lucru nespus de trist, dar ele sunt, de asemenea un cifru prin care se exprim dragostea lui Dumnezeu pentru om. În lumina sumbr a suferin ei lui Crist, p catul originar apare ca o gre eal fericit (felix culpa). Prin scump rarea lui, omenirea va cunoa te o stare de gra ie mai înalt decât a fost inocen a lui Adam [...]. Reprezentând un prag spre eternitate, moartea unui erou cre tin poate fi trist , dar nu tragic ” (George Steiner, Moartea tragediei, p. 267).

Cre tinismul, de fapt orice religie monoteist , promite mântuirea i un viitor dincolo. Religiosul p gân, politeist, este unul cosmic, el nu promite nimic. Cu r cinile în mit, expresie a religiosului p gân, tragicul nu cunoa te p catul, prin urmare nu promite mântuire i nici un viitor. Tragicul e al prezentului aflat în fa a limitei (finitudinii).

Cre tinismul este o „filosofie a moralei i moralizatoare; tragicul (teoria tragicului) o filosofie a limitei (vezi Gabriel Liiceanu, Tragicul, o fenomenologie a limitei).

Mult vreme, i atunci când s-a folosit criteriul valorii estetice, comentarea romanului rebrenian a r mas în cheie materialist , obturând astfel, pentru mult vreme, abordarea pe un suport filosofic, hermeneutic, analitic a operei scriitorului. Rebreanu r mâne înc „nuca tare” (Liviu Mali a) pentru critica român .

Cu toat primirea favorabil i apoi cu toat exegeza ce i-a urmat, durea spânzura ilor nu a dobândit în ochii criticilor un loc bine definit i definitiv, nici în cadrul operei scriitorului, nici în cadrul romanului românesc; despre cel european ce s mai vorbim. Aceast situa ie nu se motiveaz doar prin deosebirile de gust sau alte motive subiective, ci mai mult prin lipsa spiritului speculativ atât de necesar în orice abordare a produselor spiritual-culturale, cu atât mai mult în cazul unor opere recunoscute ca valoare i complexitate, iar

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în unele cazuri chiar din lipsa preg tirii filosofice i de teorie i poetic literar . Stagnarea în pozitivism, indiferent de nuan e, las amprente. În perioada1928-1967, romanul durea spânzura ilor a fost tradus în zece limbi. Prima, în limba ceh , f cut de Maria Kojecka, închinat fratelui Rostislav, care ar fi avut un destin asem tor cu al lui Apostol Bologa (N. Gheran în LR, Opere 5, p.709). Informa ii ulterioare anului 1976 nu cunoa tem. Ce interesant i instructiv ar fi un studiu despre receptarea romanului în acele traduceri. Dac exhaustiv este aproape imposibil, cel pu in par ial.

Tragicul e un dat ontologic pe care omul încearc s -l dep easc prin menirea sa creatoare (Lucian Blaga). Crea ie înseamn interoga ie, c utare z mislire de produse spiritual-culturale.

Dilema lui Ion sau a lui Apostol Bologa nu trebuie redus /pus în termeni morali, cum fac Simu i Manolescu, pentru c eroul tragic este, vorba lui Nistzsche, „dincolo de bine i r u”.

Personajul tragic trebuie sau nu s aib sentimentul cosmic?

Pân a g si r spunsul, spunem: Ion nu are. Scena «La cosit» nu supline te lipsa,cu toat înc rc tura ei mitofilosofic . Imaginea p mântului - caracterul anabasic domin romanul. Ilustrative sunt i cele dou scene, «s rutul p mântului» i «moartea lui Ion». Imaginea final din scena mor ii lui Ion nu ilustreaz un eventual sentiment cosmic al personajului, el fiind deja mort i redat p mântului. Este o imagine a naturii (sinecdoc a cosmosului) neutre i indiferent la tragismul omului. Imaginea apar ine naratorului omniscient i face parte din Weltanschauung-ul scriitorului: ciclicitatea via -moarte, integrat în rota ia cosmic . De aici i imaginea formal de cerc a romanului rebrenian. Înc e insuficient i superficial abordarea tragicului/voca iei tragicului rebrenian cu uneltele metafizicii, esteticii, hermeneuticii (Gabriel Petric, Viziune i spirit tragic în literatura român a secolului XX, 2014). Comentariu (cu pu ine excep ii, cele mai recente i substan iale: Liviu Mali a, Alt Rebreanu i evident Gabriel Petric) e orientat spre realism, uneori cu men inerea unor sechele din raportarea la naturalism; orientat spre analiza psihologic , dar i aici cu repro uri la adresa... scriitorului; spre universul tematic, restrâns i acesta la tema p mântului, a erosului, chiar dac aceste dou teme sunt fundamentale în opera scriitorului; sau spre analiza epicului, dar f o identificare clar a unei naratologi specifice lui Rebreanu i f distinc ia clar i necesar între concep ia literar i poetica romanului rebrenian. Încerc rile f cute în fuga condeiului n-au dus la explicarea i în elegerea for ei epicii i a mecanismului creator al scriitorului. Mai mult se spune, decât se demonstreaz Rebreanu cel mai mare romancier român; întemeietorul romanului românesc (sintagmele s-au uzat, au devenit cli ee). Noi ne gândim la alt sintagm : «Rebreanu este arhetipul romancierului», pentru literatura noastr .

Un am nunt din Ion: în incipitul romanului „o bab (s.n.) ede pe prisp , ca o scoab , pr jindu-se la soare, nemi cat , parc ar fi de lemn”. „Baba” este metafor a Timpului etern, oprit pentru un moment, atât cât în ea s se oglindeasc clipa existen ei unei comunit i, a unui om. În finalul romanului nu mai apare baba, apare un tân r în „tov ia” unei tinere. E Timpul care se pune din nou în mi care inaugurând un nou ciclu cosmic, un nou ciclu de existen . Aten ie la vorbele spuse tân rului de c tre Zaharia Herdelea proasp t pensionat, care se te satul. Ghighi, numele tinerei, e cam nepotrivit?!

Finalul durii spânzura ilor: „moartea violent ” - spânzurarea în lumina r ritului de soare, simbolic, poate însemna abolirea haosului i reînc rcarea lumii cu sens.

Motivul horei în Ion trebuie privit sub dou aspecte/func ii: 1.

Ca institu ie a comunit ii; 2. Ca joc popular. În plan simbolic-mitic

Anul XI, nr. 9(121)/2020

hora-joc este un joc al vie ii i mor ii. În roman hora e vegheat de discul solar (simbol al vie ii) i de doi nuci b trâni (simbol al mor ii).

Din perspectiva celor dou aspecte men ionate, spargerea horei este semn r u. În plan simbolic i literar-estetic, cercul horei este matricea romanului rebrenian. Ca prezen concret sau sub chipuri substituibile, hora este prezent în toate romanele scriitorului. În incipitul romanului Cr orul Horia: „...alternan a perfectului compus («a coborât în satul Albac») cu gerunziul («gâfâind i suduind»), dar i cu perfectul simplu («îi ie i în cale») sau cu mai mult ca perfectul («fusese trimis de ieri porunc ») înt resc tocmai caracterul referen ial al textului, prin restituirea faptic i portretistic ” (Mircea Muthu, Rebreanu sau paradoxul organicului, p. 101). Cele remarcate de criticul clujean trebuie continuate cu imaginea, imediat urm toare, a lui Horia care se „odihne te” „închis” în cas .

Aici i în roman nu mai are loc trecerea din realitate în fic iune.

De data aceasta fic iunea este ridicat la rang de realitate i astfel Rebreanu creeaz mitul Cr orului. Fenomenul este mult mai clar î i mai realizat în scoala. Romancierul creeaz mitul r scoalei. durea spânzura ilor: Klapa, Varga, Gross, i chiar misticul Cervenco, sunt personaje ale lui a exista; Apostol Bologa e personaj al lui a fi. Din aceast perspectiv , scena «popota» e un moment cheie pentru definirea acestor personaje. În aceast scen se vorbe te mult i „belicos” despre datorie, stat, patrie, con tiin . Prin ceea ce spun, personajele respective sunt poten iale posibilit i ale lui Apostol Bologa în ipostaza lui a exista: Klapka = „omul sub vremi”; Gross = anarhistul; Varga = militarul xenofob, na ionalist; Cervenco = mai mult un obsedat religios, decât mistic; Numai Apostol, cel care întreab i caut , e capabil s treac de la a exista la a fi.

Lui Liviu Rebreanu i s-a repro at, de c tre unii critici, primitivitatea eroilor. Opinie obtuz . Astfel de personaje pot fi considerate doar mama M linei (Ciuleandra) i legionarii Dolinescu i Ionescu (Gorila), dar i acestea bine justificate social, ideologic-politic, moral, de c tre scriitor. În începutul romanului Ion se pare c timpul a încremenit. De fapt, nu e vorba de oprirea în loc a timpului din curgerea lui, ci de „decuparea” unei clipe din curgerea lui f început i f sfâr it. E clipa când destinul î i face sim it prezen a i î i face lucrarea. Dup consumarea clipei, timpul î i reia curgerea, satul reintr în „drumul cel mare” - Timpul, ve nicia.

Un critic cu preten ii emite în anul 2001 urm toarea „interpretare” pornind de la un episod din mica capodoper Ciuleandra: „De altfel, metamorfoza ncii în boieroaic [M lina-Madeleine] se realizeaz printr-un acut i prelungit fenomen de înstr inare. Înscriinduse în direc ia literaturii de factur moralizatoare a scriitorilor ardeleni [criticului i-a fost team s scrie torism i face o trimitere eronat ?], Rebreanu nu se sfie te s î i exprime printre rânduri [!] dezaprobarea fa de stilul de via al claselor dominante [nu exploatatoare?], idealul s u fiind legat de modelul de existen s tos al turilor subjugate [nu exploatate?]. Andrei Leahu, de exemplu, gardianul lui Faranga, repet [?] în mod simbolic experien a acestuia, dar evit crima, tiind c justi ia îi ap doar pe cei boga i. Ba mai mult, medicul Ioan Ursu are un destin simetric, cu cel al bolnavului [?] pe care îl ine sub observa ie, în sensul c drama sa sentimental este provocat de pierderea M linei. Spre deosebire îns de istoria lui Puiu Faranga, povestea «iluziilor pierdute» ale cons teanului linei este doar sugerat , întregul fiind ref cut abia în final prin confesiunea medicului.” (Gheorghe Glodeanu, Liviu Rebreanu.

Ipostaze ale discursului epic, 2001, p. 177) De la perioada proletcultist , nimic mai anost i sociologie vulgar despre mica capodoper a lui Rebreanu. Parantezele drepte ne apar in.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Constantin MIU

Be\ia olfactiv[ narcoza alb[ @n poezia simbolist[ rom`neasc[ Be ia olfactiv - form de narcoz alb - cu efecte afrodiziace este foarte veche i transpare din câteva fragmente din poemul biblic Cântarea cânt rilor: „Perini de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei./ Iubitul meu e ciorchinele de ienup r...” (Cântarea cânt rilor, 1: 12-13); „Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele./ Cum este crinul între spini, a a este draga mea între fete. (...) Iubitul meu este al meu i eu sunt a lui. El printre crini î i pa te mieii.” (Cântarea cânt rilor, 2: 1-2; 16); „Cine este aceea care se ridic din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirn i t mâie, par-c-ar arde miresme iscusit g tite?” (Cântarea cânt rilor, 3 : 6) „Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii ro ii...” (Cântarea cânt rilor, 5: 13). Din fragmentele reproduse, re inem, mai întâi, imaginea ciorchinelui de ienup r. Acesta (cf. DEX) este un arbust totdeauna verde din familia coniferelor, cre te prin p durile stâncoase i p unile pietroase de la munte: din fructele globuloase negre-vine i (numite de popor ienupere, când sunt coapte) se prepar o b utur alcoolic . În al doilea rând, cele dou substan e r inoase - smirna i mâia - sunt legate de posibilul ritual erotic, iar crinul ro u e simbolul pasiunii amoroase. Crinul - se poate sesiza din versetul 13 (cap. 5) - are propriet i psihotrope i afrodiziace. În concep ia poe ilor simboli ti, poezia nu trebuie s creeze imagini ale lumii, a a cum o vedem, ci trebuie s transmit senza ii, st ri, sentimente provocate de ceea ce cunoa tem sau tr im. Poezia simbolista nu este una ra ional , ci una a sentimentului, a tr irilor interioare.

Specific simboli tilor sunt sinestezia ca reprezentare a realit ii, printrun ansamblu de senza ii (fie ele vizuale, olfactive, motorii, auditive

sau tactile), tehnica coresponden elor, adic leg turile între st rile suflete ti nedefinite ale poetului simbolist i elementele lumii reale, tehnica sugestiei, ca mijloc poetic de exprimare a coresponden elor, a leg turilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senza iilor coloristice, muzicale, olfactive, predispozi ia spre st ri suflete ti nedefinite cum ar fi melancolia tipic romantic , dezn dejdea, dezolarea, depresia, nevroza, cultivarea reveriei, a co marului, a halucina iilor; evadarea în spatiile exotice (s. n.). În cele ce urmeaz , vom încerca s relev m felul cum narcoza alb - be ia olfactiv transpare din lirica mai multor poe i simboli ti români.

1. Alexandru Macedonski se l sa prad narcozei provocate de miresmele grele emanate de „crinii extatici”: „În crini e be ia cea rar :/ Sunt albi, delica i, sub iratici, -/ Potirele lor au fanatici -/ Argint din a soarelui par . (...)/ În moartele vremi, m -mb tar ,/ Când fragezi, i prim ratici,/ În ei m sorbir , extatici,/ i pe aripi de rai m purtar / În crini e be ia cea rar .” (Rondelul crinilor). Înflorirea rozei are valoare curativ . Înflorirea îi d t ria de a surmonta greut ile vie ii, devenind st pân al propriei ursite: „O roz -nflore te, suav .../ Ca nor risipit e necazul./ Puternic m poart extazul/ Spre-o nalt i tainic slav .// Nu-mi pas de-a vie ii otrav ,/ De chinul ce- i urc talazul/ O roz -flore te, suav ;/ Ca nor risipit e necazul.// St pân sunt de-acum pe r gazul,/ S -mi fac din ursit o sclav ,/ i nu mai e via a grozav ,/ De i mi-a br zdat tot obrazul:/ O roz -nflore te, suav .” (Rondelul rozei ce înflore te). Înc din tinere e, prin 1881, poetul î i dorea s aib în dormitor „plantele cele mai rare” care s „umple aerul cu ni te parfume îmb toare” (G. C linescu, Istoria literaturii romane, Ed. Minerva, 1986, p. 521). Moare la 24 noiembrie 1920, inhalând parfum de trandafiri.

Macedonski va l uda în 1881 „extazul” i „be ia cugerii” provocate de tutun (amestecat sau nu cu ha sau opiu), „atât de trebuincios acelora cari viseaz i scriu” (Palatul fermecat). Poetul opineaz c cel care nu fumeaz nu cunoa te pl cerea: „În norii ei alba tri se afl cu uitarea/ Un fel de nou via , un fel de cântec lin,/ Ciudata ei arom îmbat cugetarea,/ Iar cine nu fumeaz nu este om deplin” (Tutunul). Pentru Macedonski tutunul este un „stupefiant poetic”, consider Adrian Marino, cel mai bun istoric literar, comentator al crea iei macedonskiene. Într-adev r, tutunul genereaz starea poetic : „S facem o igar / i înc-o poezie/ Ca s -mi fumez orice durere/ i orice bucurie” (În sunetul muzicii). În opinia lui Adrian Marino, cel care a inaugurat la noi „literatura stupefiantelor, ca procedeu artistic de factur romantic ” a fost directorul revistei Literatorul: „Macedonski experimenta de timpuriu, literar vorbind (sic!) -

Albert Bierstadt - Sierra Nevada, California

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

arat istoricul literar - „senza iile onirice artificiale” (Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, EPL, 1967, p. 180). Opiul nu era pentru el un simplu euforizant sau un stimulent al imagina iei, ci abstragere din real i refugiu într-un soi de „paradis artificial”, în oniric i uitare. Sintagmele-cheie sunt la Macedonski vis de opiu: „Obida vrând s m înece,/ Zadarnic firea i-o preface./ Din al oglindei luciu rece./ Uitarea numai se desface.// Chiar dorul vie ii-n mine tace -/ Izvor ce gata e s sece;/ i pe-al meu chip, ce-n umbr zace,/ Un fel de vis de opium trece/ Din al oglindei luciu rece.” (Rondelul oglindei) i opiumul uit rii: „Iar când sose te-al nop ii miez/ Ce-l urc -n slava îmb rii,/ Deplin se d halucin rii/ Ce-atunci e singurul s u crez,/ Fumându- i opiumul uit rii” (Rondelul opiumului).

2. În „limbajul florilor”, liliacul este un simbol al protec iei. Aspectul acesta transpare din poezia lui Ion Pillat - Casa cu liliac: „ i-n vremuri florile de liliac/ Nespus o îndr gir , ca i-acum/ S m opreasc tainic în iatac/ Trecutul ei închis într-un parfum.” În Jardin du Luxembourg, suflarea prim verii - de presupus c aceasta e dat de mireasma florilor din acest topos vegetal - provoac vraja trec torului: „Plutea aromitoare suflarea prim verii/ Prin frunz tura-nalt din vechiul Luxembourg;/ Era în clipa-n care nu tii sub vraja serii/ De vine aurora din nou, sau de-i amurg.” „Ie it din mantaua parnasianului Macedonski i traduc tor al poeziilor lui Baudelaire, poetul simbolist Ion Pillat nu putea s rateze tema - atât de generoas - a visului provocat de halucinogene. O abordeaz , de pild , într-un poem compus dup perioada sa parizian , intitulat chiar Opiu” (Andrei Oi teanu, Narcotice i halucinogene în cultura român modern , edi ia a III-a rev zut , ad ugit i ilustra, Ed. Polirom, Ia i, 2014, p. 227): „De-atâtea nop i fumam otrav .../ E iar i un ora malez/ Cu luna galben , bolnav , / Pe planta iunea de orez/ Perfect p trat ca o tav .// E iar gr dina de petunii/ Cu zei ce retr iesc în bronz/ Extazele lui Sakya-Muni,/ i cu pagode f bronz/ Dormind sub incanta ia lunii.// (...)/ i eu urmând învins cornacul/ Pe rmul unui vis malez,/ M-aplec, robit din nou, pe lacul/ Închipuirii - ce-l creez/ În dulcea moarte ce-o d macul.” Sub influen a opiaceului, eul poetic se afl pe t râmul oniricului („pe rmul unui vis malez” (malaezian - n.n.). Ca atare, elementul astralului - luna - este personificat i are o tr tur degradant : „luna galben , bolnav ”. Pe un astfel de t râm al imaginarului, toposul e unul al închipuirii („lacul

Anul XI, nr. 9(121)/2020

închipuirii”). inând cont c eul poetic creeaz peisajul sub influen a unui narcotic, e de presupus c i petuniile din gr din pot avea culoarea mov, semnificând încântare, fantezie, arm, gra ie, mister (s.n.).

Prin urmare, dou dintre atributele petuniei mov sunt în concordan cu atmosfera evocat .

3. În gr din este o poezie semnat de c tre Dimitrie Anghel, supranumit i „poetul florilor”, i publicat pentru prima oar în anul 1905, în volumul cu acela i nume. Tema operei este reprezentat de trecerea ireversibil a timpului, poetul încercând s creeze iluzia unei vie i ve nice într-o lume imaginar . Într-un asemenea topos, miresmele florilor îi dau poetului o stare de beatitudine: „Miresme dulci de flori m -mbat / i m alint gânduri blânde .../ Ce iert tor i bun i-e gândul,/ în preajma florilor pl pânde!”

Enumera ia care urmeaz va contura un tablou feeric: „Râd în gr mad : flori de nalb / i albe flori de m rg rint,/ de parc-ar fi c zut pe straturi/ un stol de fluturi de argint.” Personificarea iasomiei, în strofa a doua, accentueaz starea de melancolie a florii, dar i a celui care o contempl : „Sfioase-s bol ile spre sar ,/ i mai sfioas -i iasomia:/ pe fa a ei neprih nit / se-ngân -n veci melancolia/ seninului de zare strân”. Mireasma florilor i starea de melancolie sunt un bun prilej pentru rememorare: „Atâtea amintiri uitate/ cad ab tute de-o mireasm ”.

Dou am nunte se remarc din portretul stilizat, pe care poetul îl creioneaz : „o mân alb de fantasm ,/ -un chip b lan lâng-o fereastr / r sare-n fulger i se strânge” (s.n.). Într-un asemenea topos ideal, poetul î i declar puritatea: „Ca nalba de curat odat eram,/ i visuri de argint/ îmi surâdeau cu drag,/ cum râde lumina-n foi de rg rint”. De aceea, i timpul este unul subiectiv i are o curgere aparte: „ i dulci treceau zilele toate,/ i-arar dureri d deau ocoale...”

Melancolie aduce în prim plan aceea i stare de melancolie, cauzat de miresmele florilor din gr din : „Miresme dulci plutesc în aer sub bol i umbrite de liane,/ i-i lini te-n gr dina toat i pace ca-ntro sih strie/ În care-ar fi murit via a învins de melancolie”. Într-un asemenea topos, eul contemplator pare captiv într-o ciudat ar a Lotofagilor: „Î i face cuib uitarea trist i pacea cre te funerar ,/ Pe unde pasul nu mai calc i nu mai cânt cânt re ii.” Melancolia, lini tea i uitarea sunt componentele p cii - semnul armoniz rii gr dinii cu întregul univers. Un cânt - cât de duios ar fi - ar pâng ri aceast atmosfer ; aceasta e semnifica ia personific rii vântului din urm torul pasaj: „Un cânt, cât de duios, acuma n-ar fi el oare-o pâng rire,/ Când e atâta armonie în ne-trerupt , sfânta pace?/ Gradina e-o poem dulce i, vezi tu, vântul care tace,/ E ca o mân adormit pe coarda rupt-a unei lire.” Con tientizând faptul c lini tea deplin e sinonim cu thanatosul, la gândul c poate altcineva ar putea, ca în basmul cu frumoasa din p durea adormit , s readuc la viaaceast „f ptur ” fermecat , poetul se simte trist: „Azi pre uiesc t cerea mor ii - veni-va altul poate-odat / Ca prin pove ti s te trezeasc , spuindu- i vorba fermecat ,/ Eu prea sunt trist...”

Punctul culminant al be iei olfactive îl g sim în poezia Metamorfoz . Aici, Dimitrie Anghel dezv luie „ritualul” la care a recurs. Se abstrage din contingent, intrând în oniric prin intermediul

Albert Bierstadt - Cascada Staubbach, Elve ia

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

somnului indus: „Vroind s uit, pe-o sear dulce l sasem s m-adoarcrinii...” Maniera ca de poveste e dat de sintagma „ i se f cea”.

Cititorul e introdus în poveste prin intermediul imperfectului naraiunii: „...tr iam acum o via nou :/ Eram i eu un crin ca dân ii, in dezmierd rile luminii/ Îmi întindeam voios potirul s prind o lacrim de rou .” (s.n.). În vis, devine unul de-al lor, atingând perfec iunea: „Visând, tr iam cu ei acuma, i-atât de alb eram subt lun ,/ Încât abia scriam o umbr ...” Sintagma „Când f r' de veste” anun o situa ie neprev -zut , care va schimba radical destinul crinului metamorfozat: „...o mân pal , mi cându- i umbra pe gr mad ,/ Ca subt imboldul unei for e necunoscute i fatale,/ S-a-ntins vr jma s m frâng ...” A doua moarte se petrece în plan oniric, dar de ast dat nu mai este una dorit (abia acum în elegem c adormirea, a a cum era specificat în primul vers al strofei întâi, era echivalenta mor ii), ci apare ca fatalitate: „... -acuma, alb ca o z pad ,/ Muream tihnit de-a doua oar în lini tea od ii tale.// Muream din nou...” În ultima strof , exist o similitudine între somnul eului poetic i cel al fiin ei iubite, sugerate prin metonimie („o mân pal ”); i într-un caz i în cel lalt finalitatea somnului este thanatosul: „dar când trudit f cându- i bra ele cunu-n ,/ A fost s-adormi zâmbind la mine cu fa a calm între perne,/ Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat u or subt lun / În c utarea altei forme des vâr ite i eterne.” Deosebirea dintre cele dou mor i e aceea c dac cea care i-a f cut bra ele cunun apare ca imagine a mor ii in-con tiente, moartea crinului metamorfozat îmbrac aspectul eterni-t ii, prin torie i utare. În poezia Metamorfoz thanatosul este înf at la puterea a doua. Schematic, am vizualizat urm toarele situa ii: - adormirea provocat de parfumul crinilor („Vroind s uit, peo sear dulce l sasem s m-adoarm crinii”) - visul ca tr ire pe t râmul vegetalului („Visând, tr iam cu ei acum”) - a doua moarte („Muream tihnit de-a doua oar în lini tea od ii tale”). A doua moarte se petrece în vis.

- somnul ca moarte incon tient („...f cându- i bra ele cunun ,/ A fost s-adormi zâmbind la mine cu fa a calm între perne”) - moartea ca o c torie i c utarea formei des vâr ite - posibila reîncarnare („Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat u or subt lun / În utarea altei forme des vâr ite i eterne.”)

4. La Minulescu - poetul roman elor -, be ia olfactiv este indisolubil legat de ritualul erotic. Bun oar , în poezia Celei care minte, eul cuceritor va recurge la purificarea prin ardere: „În cinstea ta,/ Cea mai frumoas din toate fetele ce mint,/ Am ars miresme-otr vitoare în trepieduri de argint”. Iubirea devoratoare este sugerat prin prezen a simbolisticii a dou flori, cromatica lor fiind sugestiv : „În pat i-am pres rat garoafe/ i maci -/ Tot flori însângerate”. A a cum declar îndr gostitul, „ i cu parfum de brad p tat-am dantela pernelor curate”, el recurge la acest gest, tiind c mireasma bradului era considerat un adev rat elixir. Ritualul erotic se des vâr te cu ajutorul altor dou vegetale: „Iar în covorul din perete ca i-ntr-o glastr am înfipt/ Trei ramuri verzi de l mâi / i-un ram uscat de-Eucalipt.” S re inem c în cazul l mâi ei, aceasta are propriet i antioxidante, iar în cazul eucaliptului, frunzele degaj un miros puternic aromat. De asemenea, ramurile verzi de l mâi sunt în aceast poezie simbolul tinere ii, iar ramul uscat de eucalipt e simbolul masculului ajuns la senectute.

5. Poezia Crinul, semnat de Al. T. Stamatiad, este o elegie.

Prezen a interjec iei din primul vers al strofei întâi, în contextul naraiunii, mai cu seam c apare i în penultimul vers al strofei men ionate (care se repet ), contureaz durerea celui care evoc un eveniment nefast: „Ah! crinul alb de-odinioar / Ce r spândea discret parfum -/ Parfum de mistic iubire -/ S-a ofilit, s-a stins de-acum./ Ah! crinul alb

13

de-odinioar / Ce r spândea discret parfum”. Regretul este augmentat, pe de o parte prin precizarea atributului cu care era înzestrat acest crin alb; el r spândea „Parfum de mistic iubire”, iar pe de alt parte, prin faptul c ideea extinc iei este reliefat prin dou verbe sinonime în plan lexical, ca simbol al mor ii: s-a ofilit, s-a stins. Interdic ia formulat în primul vers al strofei a doua („O! nu atinge alba floare”) e urmat de o justificare - imaginea scutur rii petalelor ar aduce golul sufletesc i, implicit, s-ar spulbera amintirea fiin ei iubite: „Petalele s-or scutura/ i via a mea va fi pustie,/ C ci ele-s amintirea ta.” A a se explic de ce se repet interdic ia formulat de ast dat categoric. În prima strof a poeziei Singur tatea (alt crea ie a lui Al. T. Stamatiad), „Mireasma teilor în floare” este asociat imaginii s lciilor plâng toare. Sintagmele fream t jalnic i adormitor plute te, puse în leg tur cu cele dou imagini (una olfactiv , cealalt vizual ), contureaz o atmosfer thanatic . Strofa a doua e construit pe motivul singur ii, imaginea personificatoare a plopului înalt, care „Suspin trist i singuratic” fiind gr itoare în acest sens. Motivul singur ii se afl în strâns leg tur cu cel al umbrei, ca preambul al mor ii vegetalului, în ipostaza plopului. Murmurul izorului în vale, în contextul tabloului prezentat poate fi socotit bocetul naturii, întro scen funerar . Ultima strof amplific acest tablou funerar, prin cele dou imagini auditive, textul poetic c tând accente elegiace: „Frunzi ul adormit îngân / Ca-n vis povestea lui de oapte,/ i singur buciumul mai sun / În trista lini te de noapte.” Dup cum se poate observa din comentariul nostru, Al. T. Stamatiad a uzitat de be ia olfactiv , prezent în prima strof , ca pretext pentru realizarea unui tablou de natur , pe tema singur ii i a extinc iei vegetalului.

6. Tot ca pretext pentru o scen de iubire neîmp rt it , be ia olfactiv - mai mult ca ecou - apare i în poezia Sub balconul de glicine, semnat de Nicolae Budurescu: „Sub balconul de glicine/ i-au cântat de-atâtea ori/ Languroase mandoline,/ Cu refrenuri de suspine/ i suav parfum de flori.// (...) Din aleile boltite,/ De pe tainice c ri,/ Vin arome-nv iate,/ Calzi fiori de voluptate/ i ecou de s rut ri.”

7. La Alice C lug ru, be ia olfactiv e detectabil abia în ultima strof a poeziei În gr din : „Strângându-mi florile la piept,/ Pe toate, toate din gr din .../ M -mb t de flori i de lumin / i-a vrea s nu m mai de tept...” Gestul strângerii florilor la piept, coroborat cu dorin a de a nu se mai de tepta din be ia olfactiv poate fi socotit ca unul care face trimitere la thanatos, gr dina, florile i lumina putând fi asociate gr dinii edenice, unde autoarea ar vrea s nu se mai de tepte.

8. i la Alfred Mo oiu (un alt poet simbolist mai pu in cunoscut) be ia olfactiv este în strâns rela ie cu tema thanatosului vegetalului, în ipostaza florilor. Prima strof a poeziei Moartea florilor e axat pe imaginea vizual a petalelor ro ii care „cad, înfrigurate, / În ritmuri lente de melancolie”. Ideea extinc ei este continuat , accentul punându-se pe olfactiv, spre a atrage aten ia în privin a volupt ii mor ii vegetalului: „Sf turi de via , scuturate,/ P strând adânc suprema lor t rie,/ Împr tie parfum în agonie/ i mor a a, încet, cu voluptate...” Imaginea voit încetinit e redat prin intermediul a dou verbe la indicativ prezent (împr tie i mor), cel de-al doilea intrând în rela ie cu adverbul de timp încet.

9. Se tie c femeile sunt iubitoare de flori, nu numai pentru aspectul lor, care încânt ochiul, ci mai cu seam pentru parfumul lor.

Arta seduc iei s-a bazat din cele mai vechi timpuri pe faptul c femeile iubeau s primeasc flori de la admiratori. În poezia Flori se ser , a lui Traian Demetrescu, exist un paradox, pe care îl putem sesiza în versul al doilea al celei de-a doua strofe: „Nicio femeie nu le-atinge,/ De i au cel mai blând parfum,/ Nici cel pu in nu le omoar / În pagini de album.” Explica ia ar putea fi aceea c de i au cel mai blând parfum, ele nu sunt naturale, ci - a a cum se precizeaz în strofa întâi - pentru „Sunt flori uitate într-o ser ”. Iar uitarea ar putea fi interpretat ca desprindere de trecut.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Al. Florin |ENE

Prima monografie “Ion Creang[“ De multe ori mi-am pus întrebarea: de ce scriem monografii i ridic m statui marilor personalit i numai dup moarte? Nu ar merita, oare, ca respectiva personalitate, ajuns la vârsta în elep ilor, s se bucure de aceast recompens a societ ii? De ce acest egoism al societ ii?

Pornind de la aceste întreb ri pe care mi-le-am pus, retoric fire te, m-am aplecat asupra studiului primei monografii despre Ion Creang , alungându-mi din minte întreb rile de mai sus, tiind c societatea uman este egoist i ranchiunoas . a cum se stipuleaz în istoria literar român , în secolul al XIX-lea, aceasta a fost dominat de trei mari personalit i din domeniul scrisului: Mihai Eminescu, geniul poeziei na ionale, povestitorul Ion Creang i dramaturgul Ion Luca Caragiale.

Primele decenii ale secolului XX coincid cu apari ia unor edi ii reprezentative din crea ia celor trei mari scriitori i a unor contribu ii documentare care se refer la biografia acestora. De i în acea perioad ap ruser numeroase articole i recenzii despre opera i personalitatea celor trei mari scriitori, nu se poate vorbi înc de adev rate studii critice, care s reliefeze concep ia unui autor i calit ile artistice ale operei, într-un cuvânt, personalitatea i originalitatea scriitorului respectiv.

Lucr rile de acest gen vor ap rea abia în perioada dintre cele dou r zboaie i cu sprijinul Funda iei Regale, începând cu studii aprofundate despre via a i opera lui Mihai Eminescu.

O situa ie particular , din acest punct de vedere, prezint Ion Creang . Cu toate c ap ruser la noi câteva articole sau chiar colec ii de documente, în toate provinciile române ti, semnate adesea de amatori, totu i nu putea fi citat - la 40 de ani de la urcarea la cer a scriitorului - o monografie Creang , având la baz principii i metode tiin ifice. În ciuda acestui fapt, apare, la Paris, în 1930, un studiu

Albert Bierstadt - Marina

valoros consacrat scriitorului român. Autorul - Jean Boutiere - semna atunci monografia „La vie et l'oeuvre de Ion Creang ”, tip rit la Libr ria universitar J. Gamber. Lucrarea a fost tradus , apoi, în române te de Constantin Ciopraga i publicat , în 1976, la Ia i, cu titlul „Via a i opera lui Ion Creang ”, 344 p. O a doua lucrare de acela i tip - i cea mai important pân acum - apar ine lui George C linescu, care recuno tea în momentul apari iei c ii sale „Ion Creang ” ap rut în 1938: „singura sintez notabil era pân acum cea a unui francez.”

Aflând despre acel scriitor francez, am c utat s cunosc mai multe despre acesta. Astfel am aflat c Jean Boutiere este un fiu al Proven ei. Ca i celebrul Frederic Mistral, prieten cu Alecsandri, s-a scut în sudul însorit al Fran ei, la Mallemort, aflat între Aries i Aix-en Provence, la 1 noiembrie 1898. Dup studii la Marsilia i Toulouse, s-a înscris la Sorbona, unde s-a manifestat ca un student silitor i activ, având mari profesori în epoc precum Georges Milliardet, Antoine Thomas i Alfred Jeanroy.

Timp de trei decenii, Jean Boutiere a func ionat ca profesor secundar la Etretat predând latina i greaca. În 1932 a fost numit profesor la Facultatea de litere din Dijon, la disciplina Literatura francez în Evul mediu, i a predat la Sorbona. Ca profesor i ca îndrum tor, Boutiere a contribuit la dezvoltarea înv mântului limbii române în Fran a, despre care a i publicat lucrarea Le roumain a l`Ecole Nationale des langues vivantes, Paris, 1948. Înainte de a se stinge din via , Boutiere lucra la un studiu despre Petre Ispirescu i un altul consacrat teatrului comic al lui Vasile Alecsandri.

Sfâr itul imprevizibil nu i-a permis realizarea traducerii franceze a Amintirilor din copil rie, despre care scria lui D. Furtun înc la 9 aprilie 1933: „je suis très absorbe par ma collaboration avec mes maîtres de la Sorbonne qui ne m`a pas permis de mettre jusque ce jour la dernier main a ma traduction de Creang . Peut-être pourrais-je la terminer au cours de l`hiver prochain?”

Profesorul, ca dialectolog, monografistul lui Ion Creang a publicat o serie de articole în celebra revist Romania, între care unul, asp rut în 1946, se refer la graiurile i dialectele române ti - Quelques observations sur les cartes de l`Atlas linguistique de la Roumanie.

Opera sa cea mai important a r mas La vie et l'œuvre de Ion Creangã, Boutiere fiind primul intelectual francez care a realizat o monografie consaPiccola, Capri crat unui scriitor român.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Mircea POSPAI

Comemorarea lui Pamfil }eicaru la Or]ova

Joi, 20 august, la M stirea „Sfânta Ana” din Or ova a avut loc comemorarea de 40 de ani a marelui ziarist Pamfil eicaru, organizat de Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România, prilej cu care s-a desf urat, mai întâi, o slujb de pomenire în biserica m stirii pe care Pamfil eicaru a construit-o, în perioada 1936-1940, drept mul umire lui Dumnezeu c aici, în timpul primului r zboi mondial, la sc pat de la moarte, dup ce un obuz aproape c îl îngropase de viu. Slujba a fost oficiat de p rintele Mihai Zoril , preotul care sluje te la biserica m stirii, iar jurnalistul Doru Dinu Gl van, preedintele UZPR, a rostit un discurs de rememorare a vie ii, faptelor de arme i de pres ale lui Pamfil eicaru.

Au participat, în condi iile impuse de rigorile pandemiei, membri ai conducerii centrale a Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România i reprezentan i ai filialelor din Mehedin i, Dolj, Gorj, Cara Severin i Timi .

Comemorarea a continuat cu vizionarea filmelor „Drumul Eroilor” i „Întoarcerea ctitorului”, realizate în 2005 i, respectiv, 2007, cu

sprijinul Televiziunii Datina, de c tre omul de cultur mehedin ean Dan alapa.

Dezbaterea care a înso it vizionarea filmelor a prilejuit prezentarea unor aspecte privind dimensiunile civico-profesionale, patriotice i spiritual-religioase ale vie ii lui Pamfil eicaru, de c tre ziari tii Mihaela Albu, Mircea Pospai, Ilie Cristescu, Adina Andri oiu, Florian Copcea.

Fondator al ziarului interbelic „Curentul”, Pamfil eicaru a deschis drumul spre modernizarea presei române ti, a avut un r sun tor succes în perioada premerg toare celui de Al Doilea R zboi Mondial, dar, din p cate, r zboiul i turnura de dup acesta a evenimentelor politice au adus nu doar scoaterea sa din scen publicisticii române ti, ci i condamnarea la moarte, de care s-a salvat luând calea exilului. A fost i autorul mai multor c i deosebit de importante, între care se remarc cele ce prezint istoria unor partied politice române ti sau pagini din istoria presei.

A încetat din via în anul 1980, la Dachau, în Germania, unde ar fi fost înmormântat. În anul 1995 osemintele sale au fost aduse în ar , fiind reînhumate la cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucure ti, iar în octombrie 2005 acestea au fost a ezate în cripta special amenajat în pridvorul M stirii „Sfânta Ana” de la Or ova, pe care el nu doar a construit-o, ci de care s-a i legat puternic suflete te, fiind zidirea prin care i-a împlinit promisiunea fa de divinitate.

Pamfil eicaru a fost i fondatorul, cu 100 de ani în urm , al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, iar aceast puternic organiza ie de jurnali ti, care cunoa te ast zi o adev rat reînviere, i-a împlinit o datorie de con tiin , cinstindu- i cititorul i reamintindu-ne, înc o dat , valoarea social i for a civic a jurnalismului.

Totodat , pre edintele Uniunii, domnul Doru Dinu Gl van, a precizat c , prin comemorarea lui Pamfil eicaru, se deschide seria unor ample activit i, ce se vor desf ura sub genericul „Onoare i credin ”, i care vor avea scopul omagierii unor alte mari personalit i ale jurnalismului românesc, dar i, în egal m sur , acela de a con tientiza actuala genera ie de ziari ti i publicul în general asupra valorilor perene ale acestei nobile profesii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Janet NIC{

Trei @nt`mpl[ri reale, rupte, parc[, din pove]ti Anul viitor, se vor împlini trei decenii, de când revista „Limba român ”, ap rut la Chiin u, în Republica Moldova, sub auspiciile Academiei Române, trude te, pe t râmul tiin ei i al culturii, pentru a întrona, pentru totdeauna, adev rul, dreptatea i libertatea, de care, convie uirea uman este, i ar fi, într-o nesfâr it suferin .

Revista, cu numerele 2-3 (256-257), aprilieiunie, 2020, într-un generos num r de pagini, aproape 400, st , ca întotdeauna, în slujba neamului românesc, sub semnul luptei i al speran ei, al încrederii i, deopotriv , al dezagirii. Revista este de o complexitate debordant , iar trecerea „în revist ” a rubricilor i a numelor autorilor de articole, este prea s rac , fa de valoarea tiin ific , documentar , sentimental , cultural i artistic a materialelor prezentate.

STAREA DE VEGHE este asigurat de tre Mircea Druc i Victor Ravini, AVANPREMIERA EDITORIAL , de c tre Elena Ungureanu i Viorica-Ela Caraman.

La FA ETELE CUVÂNTULUI îl întâlnim pe Ioan-Aurel POP, iar la CUVINTE DEZVELITE, pe Stelian Dumistr cel.

Rubrica ONOMASTIC este sub ba-

gheta lui Anatol Eremia, iar Eugen Munteanu, Johannes Kabatek, Cristina Bleor u i Cristinel Munteanu onoreaz , documentaristic i sentimental, CO ERIANA. Cu eseuri i critic vin Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Iulian Boldea i Mihai Caba, iar SINTEZELE îi apar in Anei Banto .

De la Nicolae Georgescu afl m CUM SCRIA EMINESCU, de la Maria Abramciuc afl m cum se citesc clasicii, iar de la Constantin chiopu, cum se recepteaz operele literare prin stimularea gândirii asociative a elevilor.

La rubrica POESIS, Doina Dr gu , poet a luminii, pendulând între dou lumi i pr lindu-se în adev r, într-o lini te contemplativ , las urme adânci în puterea de închipuire a cititorilor.

Nicolae Russu vine cu PROZ , iar Antonia Sârbu, cu O VIA F MACHIAJ. Dup EX CIVITAS, unde opineaz tefan Afloroaei i Ion I. Ionescu, Dorin Cimpoe u vine cu UN REGISTRU ACTUAL. LEC IILE ISTORIEI, fiind multe i încurcate, sunt clarificate, chiar provizoriu, de c tre Vlad Mischevca, Ioan Scurtu, Ion Constantin i Ioan C. Popa.

Dup atâtea monologuri, care de care mai interesant, are loc, în fine UN DIALOG AL ARTELOR, unde Viorica-Ela Caraman se confrunt cu Ovidiu Iovanel, iar Ovidiu Iovanel dialogheaz de unul singur, pentru mai mult siguran .

De acum, revista bate în retragere cu un RESTITUTIO, sus inut de c tre Mircea Colo enco i F nel Teodora cu.

La C I I ATITUDINI, Livia Ciuperc ia atitudine cu o cronic de pe vremea lui Mihai Viteazul.

Revista se încheie cu un emo ionant IN MEMORIAM, asigurat de c tre Viorica Molea, Ana Banto i Sergiu Petru Palii Inten ionat am l sat la sfâr it, partea de început a revistei, dintr-un motiv întemeiat.

Fra ii no tri de dincolo de Prut, ca i cei de din-coace de Prut, au plâns i plâng de dorul reîntregirii neamului românesc, dar piedici politice au fost i înc sunt. Sub zodia unei

politici agresive, se pare c toate încerc rile sunt sortite e ecului, dar i n sc toare de „pove ti” nemaiv zute i nemaiauzite.

Revista debuteaz cu un „Argument” puternic i de actualitate, „De la Podul cu Flori, la Podul Indolen ei”, semnat de Alexandru Banto . „Odiseea” unirii celor dou ri-surori, prin ini iativa „podurilor cu flori”, a fost de scurt durat . De la speran , pân la dezam gire, nu a fost decât un pas. Cit m: „Duminica din 6 mai 1990 a fost o zi cum nu se mai întâmplase pe aceste meleaguri. Dup ani i decenii de înstr inare, fra ii s-au reîntâlnit... Zidul-frontier , fixat abuziv în 1812 i fortificat în câteva rânduri pentru a separa un neam, a cedat. Dar nu definitiv, ca cel dintre germani (zid tot de ru i ridicat!), ci doar pentru 6 ore.”

O raz de soare a înc lzit, totu i, spi-ritul i spiritele, consemnând, în fine, un început.

Cit m: „De i scurt , acea zi, cu soare i flori, cu îmbr ri, cu lacrimi i amintiri, cu vorb i cântec din str buni, s-a r spândit peste dealurile i v ile Moldovei, încorsetate decenii la rând de mu enia sârmei ghimpate. Podul de Flori înf a magistral starea de spirit a unui popor, care a r mas unit, de i a fost desp it în cel mai violent mod aproape jum tate de veac.” „Povestea îns nu sfâr ea atunci, dar nici peste trei decenii, iar statul Republica Moldova, ap rut pe ruinile fostului imperiu sovietic, continu i azi s i caute cu febrilitate propriul f ga în aceast lume cu tot mai complicate, complexe i mai teribile provoc ri”. „Pentru a contribui la ie irea din impas a basarabenilor, Bucure tiul a trimis la sfârit de aprilie în Republica Moldova 42 de medici i asisten i medicali, 3000 de combinezoane de protec ie, 6000 de m ti de protec ie, 6000 m ti chirurgicale, peste 11000 de perechi de m nu i, 10 izolete (Chi in ul avea doar una). Peste o s pt mân , din Pia a Victoriei a pornit spre Prut un convoi de 20 de camioane înc rcate cu echipamente medicale i medicamente, inclusiv

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

500000 de m ti de protec ie, 25000 de combinezoane, mii de viziere, ochelari de protec ie, m nu i i cutii de medicamente în valoare de 3,5 milioane de euro, care urmau, fire te, s ajung , ini ial, în Pia a Marii Adun ri Na ionale din Chi in u pe 6 mai, la împlinirea a trei decenii de la primul Pod de Flori. Dar n-a fost s fie”. În articolul „Amintiri scumpe care nu se vor uita niciodat ”, Ilie andru rememoreaz emo ionanta întâlnire cu Grigore Vieru, la Cotul Miculin i, la unul dintre podurile de flori. Acolo, pe lâng puternica emo ie, prilejuit de întâlnirea cu Grigore Vieru, autorul se bucur de o imagine de basm: „Deodat o lini te nefireasc se a terne peste mul imile de pe cele dou maluri. Presimt c se întâmpl ceva neobi nuit. Îmi întorc privirile mirate spre Prut. Privesc uimit, a cum prive te toat mul imea, «minunea» datorit c reia s-a a ternut lini tea. În mij-locul apei se afla un b rbat îmbr cat, cu apa pân aproape la brâu, purtând în bra e un uria buchet de flori. Se opre te în mijlocul apei, ridic buchetul deasupra capului, îl agit i strig din r sputeri: «Tr iasc România Mare!». În acel moment, ca la o comand , mul imile de pe cele dou maluri n lesc în ap , încât aceasta pur i simplu nu se mai vede! Oamenii se întâlnesc în mijlocul râului, se îmbr ea,f s se cunoasc , dar parc se cunoteau dintotdeauna; plâng de bucurie, scot de prin buzunarele hainelor sticle cu vin i se cinstesc acolo în mijlocul apei! În decursul milenarei sale existen e, nu cred c a mai tr it Prutul asemenea momente în ltoare. Sunt momente istorice! Nu mai e nevoie de niciun pod! Fiindc s-a n scut un pod viu, din trupuri omene ti, din româ-nii

Al. Bierstadt - Cascada Yellowstone

de dincoace i de dincolo de Prut! Nimeni nu mai tie îns care de pe ce mal este!”

O mai frumoas poveste nici c se poate!

O realitate mai de po-veste decât povestea!

Valeriu Saharneanu, în „Nu trage i în «Mesager»-ul care v aduce vestea libert ii” în ir i de ir o poveste real , în care balaurii stau de veghe s intimideze i s sperie, poveste despre absurdit ile stupide ale vremurilor sovietice. Cit m: „În ir câteva rânduri despre o experien profesional tr it la o mare r scruce de vremuri. Este vorba de intersec ia anilor 1980-1990 ai secolului al XX-lea, iar experien a care se vrea subiectul nara iunii ce urmeaz este emisiunea de actualitate «Mesager» a Radioteleviziunii Na ionale (azi Compania de Stat Teleradio-Moldova) a Republicii Moldova” „Nomenclatura local de partid i sovietic , ajutat de r u famatul KGB, dar i de temuta institu ie a cenzurii de stat (Direc ia principal pentru securitatea secretului de stat în domeniul presei de pe lâng Consiliul de Mini tri [Sovietul Mini trilor] al RSSM), veghea în continuare, cu i mai mult vigilen , ca temele «na ionaliste» nu p trund în paginile de ziare, reviste, i i emisiuni de radio i televiziune. Protipendada sovietic i de partid de la Chi iu citea i privea cu groaz materialele i emisiunile, unele de-a dreptul ocante pentru ea, publicate în ziarele editate la Moscova i în grila Televiziunii centrale. S pt mânalele «Literaturnaya Gazeta», «Moskovskie novosti», hebdomadarul «Ogoniok», emisiunea «Vzglead», devenite cele mai populare ale perioadei de perestroika, erau catalogate la Chi in u ca antisovietice” În presa scris de la Chi in u au prins s apar materiale de raportare jurnalistic fidel a realit ii i de analiz redac ional independent vis-a-vis de fr mânt rile din strad .

Presa scris , presa audio-vizual erau aspru monitorizate Autorul relateaz o întâmplare din anul 1979, legat de diversiunea unei vocale, introdus , zice-se, în mod subversiv.

Cit m: „Vigilen ilor de la CC li s-a ar tat cel care a sonorizat nefericitul material a pronun at vocala «e» din interiorul primei silabe i de la sfâr itul celei de-a doua ale adjectivului «verde», într-o form tenden ios deschis . Actul de violen lingvistic , dup cum au sesizat speciali tii Comitetului Central, a dus la contopirea subversiv a vocalei moldovene ti «e» în vocala româneasc « », producând în plin eter sovietic antimoldovenescul, adic românescul, ve- rde- . Ridicol? Ast zi, da”.

Concluzie: bravii str jeri ai bol evismului interna ionalist trebuiau s arate c î i merit pâinea câinilor de paz în posta a de p mânt românesc ocupat de ru i.

17

C[r\i primite la redac\ie

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Blaise Pascal (XVI) Se spune c durerea de din i îl exaspera pe Pascal/ i-atunci desena cele mai regulate figuri geometrice./ Pe noi, când via a ne doare,/ ce putem face decât ne refugiem/ în geometria cuvintelor.

(Din volumul „O mie i una de poeme” de Vavila Popovici) Îmi exprimam cândva opinia cum c foamea exagerat de concret în detrimentul misterului acestei lumi va disp rea curând i un nou umanism se va întrez ri la orizont, c lumea va reveni la anumite sentimente i valori fundamentale, precum Credin a i Iubirea. Ar putea spune cineva c este gândirea unui om naiv, dar s-ar în ela total, întrucât se simte o satura ie a concretului. Este adev rat c oamenii î i pun mereu întreb ri i caut r spunsuri, i tot atât de adev rat este cei credincio i tiu unde s le g seasc , iar ateii se zbat în necredin toat via a i, mai r u, unii tineri, f o cultur dobândit , ader la concepte pe care uneori nici nu le în eleg, dar care au la baz setea de violen , pervertirea sentimentului religios, o dorin de a dovedi for a imoralit ii i cea machiavelic a antisocialului.

Exprimam p rerea, convins fiind c etica religioas î i are va-

Blaise Pascal

loarea sa de net duit pentru om i c ea este util umanit ii. Omul religios este acela care crede în originea sacr a lumii i a vie ii; fiin a uman descoper existen a unei realit i absolute, care transcende lumea, prin aceasta f când-o real . În cadrul culturii i spiritualit ii umane, sacrul i profanul, via a religioas i cea laic se opun, dar coexist . Faptul c sacrul nu apar ine universului experien ei naturale nu înseamn c el nu exist , c nu este real, doar c el apar ine unui alt plan al realit ii.

Mircea Eliade (1907-1986), istoric al religiilor, scriitor i filosof, afirma c în absen a sacrului, omul ajunge s perceap doar curgerea haotic i periculoas a lucrurilor, apari iile i dispari iile lor întâmpl toare i lipsite de sens; pentru omul lipsit de religie, sacrul este un real obstacol în calea libert ii sale. Conform ideilor lui, sacrul este un element în structura con tiin ei umane, ca atare omul nereligios constituie un accident în ordinea spiritului. Renun ând la sacru, la religie, spune Mircea Eliade, omul modern î i asum o existen tragic .

Limbajul i ac iunile noastre zilnice demonstreaz c mul i nu-l mai venereaz pe Dumnezeu, întrucât am ajuns s vener m via a i „nu numai sacrul se camufleaz în profan, dar, adeseori, la rândul lui profanul î i arog posturile i m tile sacrului”.

Desigur c reinterpretarea unor fenomene poate conduce cu u urin la revolu ii culturale majore i la modalit i noi de a percepe lumea, îns întotdeauna va exista ceva care se p streaz cu sfin enie, în ciuda oric ror modific ri. Spre exemplu, profunzimea detaliilor biblice ne dezv luie semnifica ii i transmit o în elepciune sacr prin imagini, simboluri, istorisiri. Menirea ii C ilor (Bibliei) este aceea de a revela voia lui Dumnezeu i de a ne c uzi în aventura cunoa terii divine. C ile biblice sunt scrise sub inspira ie divin , autorul lor ultim nu este omul, ci Dumnezeu.

Politicieni, scriitori, poe i i filosofi, oameni de tiin din lumea întreag au valorificat din plin referin ele culturale cre tine. Francis Bacon (sec. XVI) - filozof englez - a afirmat c „Pu in filozofie duce mintea omului c tre ateism, dar o aprofundare a filozofiei duce mintea omului c tre religie”, întrucât numai prin cunoa tere omul

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

devine liber! Au fost matematicieni, fizicieni, chimi ti, astronomi care au crezut în existen a unui Creator, în existen a lui Dumnezeu: Nicholas Copernic (sec. XV-XVI) - astronom polonez; Italianul Galileo Galilei (sec. XVII); René Descartes (sec. XVII) - matematician, filozof, om de tiin francez c uzit de lumina ra iunii; Blaise Pascal, contemporanul lui Descartes; filozoful german Gottfried Leibniz (sec.

XVII-XVIII); matematicianul Isaac Newton (sec. XVII-XVIII); James Clark Maxwell (sec. XIX) - fizician i matematician sco ian; Francezul Louis Pasteur (sec. XIX) - chimist, microbiolog; Michael Faraday (sec. XIX) - mare fizician i chimist englez; fizicieni ca Kelvin, Max Planck (sec. XX) i lista ar putea continua.

Au fost unii care s-au îndep rtat de înv tura religioas pe care au primit-o în copil rie, tinere e, pentru a- i c uta mai târziu calea în tiin , crezând c înv tura religioas ar fi o piedic în calea cunoa terii, iar c tre sfâr itul vie ii, dup dobândirea atâtor cuno tin e din domeniul tiin ei, au ajuns exact în punctul de la care au plecat, cel al cunoa terii spirituale.

Biblia a fost i continu s fie un model de a privi, de a percepe i de a exprima omul i lumea. Ea continu s fie considerat Sfânt , iar lectura i interpretarea ei sunt mediate liturgic, locul preferat pentru citirea ii C ilor fiind biserica. Teologia este parte a culturii i, ca atare, trebuie cunoscut . Dezvoltarea culturii implic dezvoltarea tuturor p ilor ei componente. În zilele noastre, când confuzia este atât de mare, ar trebui s pornim de la convingerea c informa iile nu con in adev rul sut la sut , c ele pot con ine erori, iar pentru a fi imuni la dezinform ri, trebuie s le privim cu o oarecare rezerv i s ne str duim de a examina atent con inutul, momentul, adic contextul în care au fost lansate i s le raport m la realitate. Cu alte cuvinte, s nu d m dovad de superficialitate, ci s adâncim problemele prin cunoa tere.

Scriitorul irlandez George Bernard Shaw (1856-1950) spunea: „Un om informat este mai dificil de manipulat decât un om neinformat”, deci va fi greu ca un om informat s devin o victim a dezinform rii.

Unii cunosc tori ne avertizeaz c trebuie s fim aten i i la Internet, care este o cale prin care se influen eaz , orienteaz i dirijeaz opinia public , chiar „dincolo de grani ele voin ei i ale sim irii”. Întrucât ne afl m în preajma Sfintelor S rb tori ale Cre tin ii, am ales s fac o scurt trecere prin via a unuia dintre oamenii de tiin , Blaise Pascal (1623-1662), matematicianul, fizicianul i filozoful

19

francez, care s-a remarcat înc din copil rie prin inteligen deosebit i prin pasiunea sa pentru matematic , cel care în final s-a apropiat de credin , pe care a venerat-o.

Blaise, din copil rie a f cut cercet ri în matematic , la vârsta de doisprezece ani a demonstrat c suma unghiurilor unui triunghi este de 180 de grade, afirmând totodat c a g sit o eroare în geometria lui René Descartes, cu care fusese contemporan. A uimit pe mul i cu aceast afirma ie f cut la vârsta când al i copii nici m car nu aveau idee cine era René Descartes. Începând cu vârsta de paisprezece ani a participat la întâlnirile organizate de oameni de tiin francezi. Mai târziu, Blaise a scris o lucrare despre conice, în care enun Teorema: „Dac un hexagon poate fi înscris într-o conic , atunci punctele de intersec ie ale laturilor opuse vor fi coliniare”. La vârsta de optsprezece ani, Pascal vine cu o prim solu ie la problema calculelor numerice extenuante, pe care tat l s u le efectua - o ma in de calculat, perfec ionând-o i devenind util mai ales celui c ruia i-a fost dedicat .

Starea sa de s tate s-a înr ut it considerabil, la o vârst fraged . Suferea de dureri aproape continue, la vârsta de 24 de ani paralizeaz par ial, putându-se mi ca doar cu ajutorul cârjelor. Dizabilit ile sale nu l-au împiedicat totu i s i continue cariera tiin ific , Blaise f când tot felul de descoperiri în matematic , precum „Triunghiul lui Pascal”, ori „Teoria Probabilit ilor”.

Dac Blaise excela în tiin , sora sa avea geniul perfec iunii morale. Exemplul surorii lui, Jacqueline, îl determin pe Pascal ca, între tiin i perfec iune interioar , s dea întâietate acesteia din urm . Problema doctrinei cre tine l-a preocupat intens, pân la sfâritul vie ii. În cea mai cunoscut lucrare filosofic Les pensées (Cuget ri), o colec ie de gânduri asupra suferin ei umane i a încrederii în Dumnezeu, lucrare apologetic cre tin adresat noii lumi desacralizate, este cuprins i celebrul pariu al lui Pascal, prin care se demonstreaz existen a lui Dumnezeu, folosind teoria probabilit ilor.

Nu se cunoa te forma definitiv pe care Pascal ar fi dat-o apologiei sale, cu toate acestea se disting dou teme mari: „Mizeria omului f Dumnezeu” i „Fericirea omului cu Dumnezeu”. Om practic fiind i extrem de ra ional, Pascal arat limitele intelectului uman, afirmând c omul este în elat: „imagina ia ne în al , sim urile în al ra iunea, ra iunea duce în eroare sim urile”. În fa a ra iunii limitate situeaz infinitatea cosmosului, omul aflându-se între dou infinituri, i având convingerea c omul nu va ajunge niciodat s cunoasc infinitul mare, dar nici pe cel mic. Omul se zbate între pasiune i ra iune, prima îl apropie de condi ia animalelor, ra iunea îl face con tient de superioritatea sa în lume, dar i de inferioritatea în raport cu divinitatea.

Interesant este faptul c , pentru el, o cuno tin a omului are o mai mare importan decât tiin a abstract , adic , este mai important s ajungi la o des vâr ire moral , decât s ajungi la rezultate în „ tiin ele exterioare”: „Conteaz mai mult s fii om onest, decât s fii geometru”, i aceast concluzie este tras de el dup ani de studii în domeniul tiin ei. Fizicianul Pascal ne-a înv at c MORALA trece înaintea tiin ei: „S ne str duim s gândim curat, iat principiul moralei!”

O alt tem este cea a Naturii duale a omului; fa de natur omul este mizerabil, natura îl strive te: „Omul este un

Albert Bierstadt - Peisaj din Mun ii Stânco i

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rege, dar un rege deposedat”. Con tientizând acest fapt, omul î i dovede te superioritatea. P rerea lui Blaise este c „omul ar trebui s se piard (în sensul de a acorda aten ie) în mici minuni ale lumii, omul fiind un mijloc între nimic i tot”.

Folosind alt tem , aceea a condi iei modeste a omului, exprim : „Omul nu este decât o trestie, cea mai slab din natur , dar o trestie care gânde te”. M re ia i demnitatea omului const în gândire, în ra iune: „Demnitatea nu trebuie s mi-o caut nicidecum prin întindere, ci prin buna rânduial a gândirii mele. […] În întindere universul m cuprinde i m înghite ca pe o nimica toat , prin gândire, eu îl cuprind”. Blaise sus inea c nu este nevoie ca universul s fie înarmat în întregime ca s -l poat distruge; o pic tur de ap ar ajunge i chiar dac l-ar omorî, omul ar fi cel care ar ti c moare, întrucât: „Gândirea face m re ia omului”.

Vârsta la care începe s studieze religia, ori, folosind cuvintele sale, „s contemple m re ia i misterul omului”, este cea de 27 ani.

A fost o schimbare, de la o perioad de dezinteres fa de religie la un devotament total. Nu a fost, a a cum unii au interpretat c datorit bolii a recurs într-un mod disperat la unica solu ie r mas - religia.

Odat interesul rec tat pentru religie, el public diverse lucr ri cu teme religioase i sus ine existen a miracolelor. Înainte de moartea sa începe o lucrare teologic important cu titlul original „Apologie de la religion Chrétienne” (Elogiul religiei cre tine), dar pe care nu reu te s o termine. „Nimic nu- i d siguran decât adev rul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sincer a adev rului”, afirma, printre altele, în lucrare. rerea lui era c „oamenii de rând sunt în mirare fa de filosofi, filosofii sunt pu i în mirare de cre tini”, fiindc , crede tot el, un act de mil presupune o cuno tin mai adânc decât o face chiar teoria filosofic a naturii omului.

Blaise Pascal considera c toat demnitatea noastr const în ra iune, dar admitea i cuno tin a intuitiv a inimii. Aceast concep ie l-a apropiat de episcopul, filosoful, doctor al Bisericii n scut în nordul Africii - Fericitul Augustin (354-430), cel care spunea c istoria este „t duitoare”, în sensul drumului c tre binele omenirii. Referitor la cuno tin a inimii, Pascal afirma: „Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît pas” (Inima are ra iuni pe care ra iunea nu le cunoa te).

Dând importan inimii, a putut cunoa te adânc natura omului i a putut ajunge la convingerea c perfec iunea moral interioar , valoreaz mai mult ca orice tiin , Religia cre tin corespunzând inimii, în viziunea sa. Credin a apar ine inimii, i pentru a-l cunoa te pe Dumnezeu este nevoie de un mediator, acesta fiind Iisus Hristos.

Pascal nu era ostil ra iunii, ci doar excesului ei. Pentru el, religia cre tin corespundea inimii i pentru a convinge pe al ii, Pascal s-a folosit de un procedeu ra ional: „Este mai bine s pariezi c exist Dumnezeu, decât c nu exist : dac nu exist i ai pariat c exist , nu pierzi nimic, dac exist i ai pariat c nu exist , ai pierdut totul”, pariul fiind de fapt o demonstra ie pentru cei ce nu pot fi convin i altfel decât prin ra iune, neavând în elegerea inimii pe care o poart în trup. Aprofundând gândurile i cuvintele acestui filosof, ne d m seama c el nu poate fi privit doar ca om al trecutului, ci mai degrab al viitorului.

Credem sau nu credem, întrebarea existen ei lui Dumnezeu este necesar a fi pus , pentru c „în joc se afl soarta sufletelor noastre, pe care totu i ar fi de preferat s nu o risc m”, ne aminte te autorul unui articol dintr-un ziar. Tot Pascal ne deschide ochii, spunând: „Dumnezeul cre tinilor este un Dumnezeu al iubirii i al consol rii, este un Dumnezeu care umple sufletul i inima celor care-L au în ei...”. În „Cuget ri” mai g sim celebra-i aser iune: „Nu M-ai fi c utat dac nu M-ai fi g sit. A a c nu fi nelini tit”. Exprimând în alt mod: Dac M-ai c utat, M-ai g sit i dac m-ai g sit, po i fi lini tit!

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Nicolae MARE}

* Oamenii nehot râ i sunt mai repede învin i. * Din cercul vicios mai greu ie i. * Dac e ti om, prin vorbe s exprimi gândul, nu un muget. * F roade, toamna-i un trist anotimp, dac la a a ceva asi ti. * Soarele desfiin eaz grabnic petele; începe cu cele invizibile. * Tr im într-o societate bulversat : cu prea mult minciun , ho ie, desfrânare i par iveal . De nu vor fi eradicate, o mare nenorocire ne pa te. * Dac pintenul c re ului lipse te, calul nu se mai gr be te. * A nu îndr zni înseamn a b lti. * Frica înghea vâna. * Suferin a în elep te, r sf ul prea mare proste te. * Prea mult putere genereaz mult durere. * Nelini tea i umbletul înt resc cugetul. * Ca o piatr rar e curajul. * Impostura nu tie ce-i m sura. * Unora, nici bunc rele nu le mai salveaz via a; cel detestat ajunge la cheremul celor cu mâna pe tr gaci. * Nu-l lovi cu ma ina pe cel care i-a furat bicicleta. A a n-o vei recupera. * Onorurile la plebe date, n-au avut i n-au nici o însemn tate. * Când m uit la zicerile i faptele „liderilor” no tri, din inim v sf tuiesc s nu-i urma i, nici în ce zic i nici în ceea ce ei fac. * Memorizând fapte banale, v scufunda i în uitare. * Oamenii fost-au muguri cândva./ To i./ Cu ei petrecutu-s-a,/ Numai ceea ce a vrut Pronia. * Doar Neamul r mâne ve nic. Liderii fost-au i r mân vremelnici: de la alegeri la alegeri. * Îmb trânit , prostia-i tot mai inflexibil . * În eleptul nu întreprinde ce vrea, el face doar ce-i necesar i ce trebuia. * În lacrim reflectat, cerul nu va fi decât înnourat. * G sesc în a te odihni/ a dormi/ i ceva din a muri. * În zadar încerci! Cel care nu vrea, nu- i va în elege niciodat explica ia. * Doar inima bun ne împreun . * Neamprostia a subjugat România. * În condi iile, i cu liderii de azi, planificându-ne un nou viitor, sigur murim mai u or. * Feri i-v de epile bancare, pot fi mortale! * Greu ne va sc pa inteligen a artificial de prostia natural . * Numai cu-adev rate securi se cur p durea de usc turi. * Impostura i înjur tura sunt „g selni ele” unora, de-a schimba p rerile altora. * Drumul spre nevolnicie trece prin slug rnicie. * Timpul scurs nu-l mai întâlne ti, pe veci e dus. * S nu crede i c schimbându-v masca v schimba i i soarta. * Cine cu-o mân în fac i d mai vârtos cu alta î i adânce te balta. * Când ai dou ceasuri, mai greu vei afla ora exact . * P rerea /judecata/ omului de tept, pune i-o la butonier : în piept. * Cu o femeie de prea mul i c utat nu- i vei face c min niciodat . * Nu peruca-l face pe actor s fie mai conving tor. * Urma ii Evei nu sunt îngeri, ci eve. * Aplauzele nu m-au încântat, ci mai mult m-au speriat. * Individul fardat e mai greu de suportat. * Pe mul i dintre marii altrui ti i-am v zut învin i.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (VI) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC 1. MIRCEA ELIADE Prozator, dramaturg, eseist i pasionat om de tiin , cunosc tor al tehnicilor yoga i a istoriei religiilor, atras deopotriv de spiritualitatea româneasc , Mircea Eliade r mâne, al turi de Ionescu, Cioran i Brâncu i una dintre marile personalit i ale României contemporane. Pasionat de literatur , filozofie, yoga i cultura indian , Mircea Eliade este unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române. Lucr rile sale sunt traduse în 18 limbi, iar opera sa complet cuprinde peste 80 de volume, a ine cont de jurnalele sale intime sau manuscrisele remarcabile.

Dup cum Constantin Noica spune c „ast zi s-ar spune c nimic nu mai înseamn nimic”, Eliade declar , în numele unei alte forme de luciditate: „fiecare lucru i gest al omului au însemnat ceva”.

Mircea Eliade avea o serioas forma ie filozofic înc din România.

Dup o pubertate dificil de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca „ ef al genera iei” sale. Înc de la vârsta de 14 ani, începuse s scrie articole de entomologie, care tr deaz o surprinz toare imagina ie, ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informa ii autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logic i metafizic , Nae Ionescu, care avea s aib o influen decisiv asupra carierei sale. Recunoscând talentul i cuno tin ele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujb în redac ia ziarului Cuvântul. De i p rerile posterit ii sunt împ ite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spa iu i timp sacru. Spa iul sacru este în concep ia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repeti ie a elementelor de la originea lumii, lumea considerat ca „orizontul” unui anume grup religios. În aceast concep ie fiin ele umane arhaice erau orientate în timp i spa iu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar i în omul modern ar exista o dimensiune ascuns , subcon tient , guvernat de prezen a secret a unor profunde simboluri religioase.

I TR IREA MISTIC Începând din 1957, Mircea Eliade se stabile te la Chicago, ca profesor de istorie comparat a religiilor la Universitatea „Loyola”. Reputa ia sa cre te cu fiecare an i cu fiecare nou lucrare ap rut , devine membru în institu ii ilustre, prime te mai multe doctorate honoris causa.

Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poart numele, ca dovad a vastei sale contribu ii la literatura specializat din acest domeniu. La catedr i-a urmat prof. Wendy Doniger. În ultimii ani de via , în ciuda serioaselor probleme de s tate, Eliade a continuat s lucreze, editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribu ii pentru ultimul volum de istoria credin elor i proiectând un compendiu al lucr rilor sale de istoria religiilor care s apar sub forma unui mic dic ionar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.

7.1. Sacrul i Profanul Pentru Mircea Eliade, omul are sentimentul religios înn scut. Cu toate acestea, oamenii au evoluat, fie în sensul asimil rii unei credin e religioase, fie în sensul neg rii oric rei religii. Sacrul i profanul, via a religioas i cea laic se opun i coexist , în acela i timp, în cadrul culturii i spiritualit ii umane. Omul religios este acela care crede în originea sacr a lumii i a vie ii. În atingere cu sacrul, fiin a uman descoper existen a unei realit i absolute, care transcende lumea aceasta, dar care se manifest în ea, i prin aceasta, o face real . Faptul c sacrul nu apar ine universului experien ei naturale, nu implic irealitatea sa, ci numai ideea c el exist , în alt plan de referin , c apar ine unui alt plan al realit ii. În absen a sacrului, afirma Eliade, omul ajunge s perceap doar curgerea haotic i periculoas a lucrurilor, apari iile i dispari iile lor întâmpl toare i lipsite de sens. Pentru omul lipsit de religie, sacrul este un obstacol în calea libert ii sale. „Omul religios nu va fi cu aderat liber decât în clipa în care-l va fi ucis pe ultimul zeu.” Dup Eliade, sacrul este un element în structura con tiin ei umane. Acesta este una dintre ideile fundamentale ale viziunii eliadiene. Prin urmare, omul nereligios constituie un accident în ordinea spiritului.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Înc de la nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a tr i ca fiin uman , este, în sine, un act religios. Chiar i comportamentele care se declar total împotriva religiei, cum este nudismul sau sexulitatea, sunt, în concep ia lui Eliade, comportamente religioase camuflate, exprimând nostalgia dup paradisul pierdut. Renun ând la sacru, la religie, omul modern î i asum o existen tragic .

Red m mai jos i coment m esen ialul r spuns pe care îl d Eliade unei întreb ri din cadrul unui interviu care dezv luie frânturi din via a sa personal : Ce reprezint religia pentru dumneavoastr , dat fiind faptul c i studiat îndelung istoria religiilor? a fost întrebarea adresat renumitului filozof Mircea Eliade de c tre Loredana Matei, masterand la Universitatea din Bucure ti. R spunsul marelui expert i profesor a fost urm torul: „Cred c religia este perceput în mod diferit de fiecare dintre noi. Pentru mine reprezint un refugiu în momentele de singur tate, o reîntoarcere c tre origini. Cred c fiecare dintre noi are dreptul i aleag ce religie vrea s adopte, indiferent dac s-a n scut cre tin, musulman sau evreu. Chiar dac e ti cre tin, nu e o crim s te converte ti, dac sufletul t u te cheam înspre o alt religie. Important este s te ghidezi dup anumite principii stabilite de tine însu i i s fii un om moral. Dumnezeu este numai unul indiferent de limba în care Îl chemi.”

Mircea Eliade are dreptate când sus ine c fiecare dintre noi percepem într-un mod diferit identitatea religiilor universale. Diferen a între identitatea credin ei biblice i a religiilor globale este extrem de deosebit . A a cum putem observa mai sus, religia a devenit un refugiu, un loc de ascundere interioar , prin care orice om este obligat s aib un anumit control asupra experien elor interioare sau exterioare. Când ne referim la cuvântul religie, tindem s afirm m c acest aspect este creat de om i supus unei utonomii umane. Aceast experien interioar (condus de Eu-l uman) nu face decât s ne distan eze de esen a unei realit i cosmice i divine. Comentariul adus de Mircea Eliade asupra aspectului religios ne ajut s în elegem diferen a dintre ceea ce este esen ial adev rat i ceea ce este în esen un aspect religios: „Important este s te ghidezi dup anumite principii stabilite de tine însu i i s fii un om moral. Dumnezeu este numai unul indiferent de limba în care Îl chemi.”

Suntem nevoi i s sus inem c exist un singur Dumnezeu în acest univers. Totu i, acest Dumnezeu nu poate fi asociat cu conceptele i ideile altor religii. Fiecare religie în elege personajul supranatural în

Anul XI, nr. 9(121)/2020

moduri diferite. Este adev rat c am putea afirma ca fiecare religie folose te acela i cuvânt pentru no iunea de reprezentare a Divinit ii.

Totu i, nu cred c putem sus ine sau afirma c defini ia i bazele fierei religii sunt asem toarea cu revela ia pe care Dumnezeu ne-a dezv luit-o în Cuvântul S u i prin persoana Domnului Isus Hristos.

Sursa de revela ie i de identificare a Dumnezeului adev rat nu î i are locuin a i baza fundamental în interiorul uman, ci în revela ia scris i a ezat în Cuvântul lui Dumnezeu. Miracolul cel mai surprinz tor pentru noi este c Dumnezeu a ales s î i dezv luie identitatea Sa înaintea omului prin Cuvântul S u, prin persoana Domnului Isus Hristos i prin Duhul S u Sfânt.

Un alt aspect important (dezb tut mai sus) este conceptul moral i atribu iile acestuia în ceea ce prive te societatea în care tr im. Inten ia personal de a încerca s promov m o form moral i acceptabil pentru societate (conformându-ne anumitor principii stabilite de noi în ine) nu ne va ajuta s intr m într-o rela ie personal cu Domnul Isus Hristos. Hristos a sus inut i afirm c doar El este Calea, Adev rul i Via a. Prin aceast afirma ie, Hristos ne informeaz c nici un om nu poate intra într-o rela ie cu Dumnezeu Tat l dac nu are o rela ie cu Fiul. Dumnezeu este unul singur, i în afara existen ei Sale nu exist al i Dumnezei (precum multe religii pretind). Acela i lucru este adev rat i despre moralitatea uman . Tot ceea ce este creat de om devine un punct de divergen subiectiv uman . Atunci când subiectivul este lipsit de obiectivul Divinit ii autentice (adic Trinitatea), tot ceea ce rturisim este o religie pur uman , care î i promoveaz propria moralitate din adâncul ideilor i conceptelor interioare i subiective. Religia sau religiile umane sunt controlate de om. Credin a biblic i adev rat nu poate fi controlat si manipulat de om. Dumnezeu este ini iatorul acestei credin e autentice i tot El este punctul central al acestui mesaj important.

7.2. Mircea Eliade discurs esen ial despre Ortodoxie „E nevoie de o serie întreag de experien e suflete ti pentru a c ta acea stare de spirit care e ortodoxia. Con tiin a, func ionând pe toate planurile i cu toate ramifica iile, î i g se te firesc echilibrul în ortodoxie. Nu trebuie s precipit m «convertirea». Ea se va împlini, a cum înfloresc pomii - când sufletul se va fi îmbog it îndeajuns, suferind îndeajuns. Ortodoxia e, pentru noi, Cre tinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete i calde fapte suflete ti. Trebuie fim cre tini - pentru a g si un sens vie ii, sens care s întreac simpla umanitate i s cuprind în el acel suc al metafizicii, care ne orien-

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

teaz . Cre tinismul ne lumineaz o axa central în Univers i în noi în sine. Acele con tiin e care tr iesc efectiv o via sufleteasc nu pot îndep rta altfel sentimentul tragic al existen ei decât prin cre tinism. În dreapta i în stânga nu e decât gol. Alunec m în gol i sfâr im ro i de disperare, chinui i de o problematic filozofic gre it pus , sau oprindu-ne pe pozi ii sceptice, sau evadând într-un p gânism senzual care nu poate d rui nici m car uitarea.

Fire te, vorbesc aici despre acele pu ine con tiin e de elit , care în eleg s i valorifice via a i s o vie uiasc dup un tâlc metafizic.

Con tiin e care sufereau tragica izolare în fa a unui Destin orb - înainte de Hristos. Dar Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. Apari ia Lui înseamn pentru noi axa central , nucleul de via , de elan, de dragoste, de crea ie. Hristos dovede te realitatea transcendentului i posibilitatea de a-l ajunge prin experien religioas . Omul nu mai e singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care se ridic deasupra fiziologiei i a institu iilor civile - nu mai sunt în primejdia disper rii. Cunoa terea lui Hristos - de i de esen pur mistic , înf ptuindu-se pe plan mistic - transfigureaz con tiin a, o îmbog te cu roade dulci, zemoase.

Cel care cunoa te (iube te) pe Hristos - e un om cu m duva spinal întreag . Cre tinul în elege via a - fapt de o considerabil însemn tate, ce întrece cu mult comorile tiin ei i ale filozofiei! Cre tinismul st pâne te sensul vie ii - care nu e un sens tragic. Sau, în orice caz, de un tragic omenesc. l murim. În elege i tragicul insurmontabil al grecului - singur în fa a unui destin ira ional, imoral, str in? Tragicul cre tin e altul: neputin a de a r mâne întotdeauna cre tin, dualismul carne-duh, sl biciunea care îl târ te - i e bine s -l târasc - în via a p gâna, senzual . Tragicul vie ii cre tine e fecund. Pentru c pe acest dualism dureros carne-duh se întemeiaz cel mai mare bine al umanit ii: personalitatea. Eu cred numai un cre tin poate avea o personalitate, care, pentru mine, înseamn : echilibrarea într-o sintez original a celor dou tendin e potrivnice. Via a cre tin înseamn siguran a valorii suflete ti i a permanen ei acestei valori. A adar optimism, încredere, drum-drept, rodnicie. i cu toate acestea, ast zi nu oricine poate ajunge ortodox. Sunt cauze multe care împiedic cunoa terea imediat i intim a faptului cre tin. A trecut - între noi i acele fericite prime secole dup Iisus istoria. Au trecut, deci, forma ii spirituale care au barat drumul scurt tre ortodoxie. Dac voim s r mânem sinceri pân la urm , trebuie m rturisim: acei dintre ortodoc i care au dus o via lipsit de nelini ti i experien e l untrice, nu sunt adev ra i ortodoc i. Cred, poate, dar nu tiu ce s cread i nu cunosc pre uirea credin ei, când sufletul se întoarce de pe pustiile înv turilor lume ti. adar, noi, cei tineri - vom ajunge, nu ne intereseaz când, cre tini ortodoc i. Nu va lipsi nici unul,dintre acei care au gustat sensul metafizic al vie ii. Acum - nu am ajuns. Dar tim c vom ajunge. Nu ne e team s gre im, p ind al turea de drum. Pentru c tim c exista un drum drept, care ne e menit. De altfel, ceea ce e frumos în noi e faptul ut rii. Noi c utam - i suferim pentru aceasta - ceea ce al ii se mul umeau a primi de la preo i, nu întotdeauna de isprav , i uitau apoi întrun fund de suflet. Noi voim un cre tinism efectiv - adic rezultatul unei experien e, proasp t, greu de sensuri, cald de via , str lucitor de daruri. Care s ne prefac , s ne fac din oameni - oameni de ai lui Dumnezeu, adic suflete în trupuri, suflete ce caut s asimileze i s spândeasc valori Dumnezeie ti în lumea valorii bestiale sau, rareori, a valorilor omene ti.

Ortodoxia ne sile te s renun m la o parte din via ? Ortodoxia nu ne sile te nimic. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte fire ti, care nu ne mutileaz via a - pentru c viziunea acestei vie i e schimbat . Un ortodox poate fi ascet sau p tos. Ce însemn tate poate avea faptul acesta? Experien a religioas , dragostea c tre Hristos - r mâne aceea i. adar, orice drum ar apuca, o con tiin contemporan ajunge la

23

cre tinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre sfâr it de via trist . Dar se va împlini. i el va fi luminarea de pe urm .

Care, la unii, se va rosti: Cred într-unul Dumnezeu. Iar la al ii va transfigura via a, f când-o rodnic , adâncind-o, l rgind-o i exaltând-o pân la propor ii de vis. Iar la al ii, luminarea va aduce hot rârea renun rii la via . Renun area eroic , pe care to i trebuie s-o jinduim, i c tre care nu se înal decât personalit ile autentice i crunt încercate în lume.”

12 noiembrie 1927 „Profetism Românesc” 7.3. Cre tinismul cosmic în concep ia lui Eliade Eliade scrie despre cre tinismul cosmic într-un singur loc, în contextul analiz rii „Miori ei”: „Dar chiar în folclorul religios românesc cre tinismul nu este cel al bisericii. Una din caracteristicile cre tinismului nesc al românilor i al Europei orientale este prezen a a numeroase elemente religioase «p gâne», arhaice, câteodat abia cre tinizate. Este vorba de o nou crea ie religioas , proprie sud-estului european, pe care noi am numio «cre tinism cosmic», pentru c , pe de o parte, ea proiecteaz misterul cristologic asupra naturii întregi, iar pe de alt parte, neglijeaz elementele istorice ale cre tinismului, insistând, dimpotriv , asupra dimensiunii liturgice a existen ei omului în lume.”

De men ionat c Eliade nu a mai revenit asupra acestui concept, astfel c exegezele au trebuit s se limiteze la ceea ce gânditorul ofer în fragmentul citat. Interpretarea acestuia pleac de la cunoscutul aspect sincretic al cre tinismului popular medieval, în care straturi de credin e i rituri pre-cre tine se amalgameaz cu stratul cre tin. În Europa de sud-est cre tinismul popular este unul fundamental rural, în care rituri cosmice pre-cre tine sunt integrate celor cre tine.

De i Eliade nu se apleac mai mult asupra „cre tinismului cosmic”, pentru el termenul p rând a constitui mai curând un instrument analitic ocazional, termenul se bucur de popularitate, mai ales în rândurile adep ilor ideologiilor protocroniste, probabil i prin contaminare ori confuzie cu no iunea similar din reflec ia cre tin-ortodox .

7.3.1. Cre tinismul cosmic în gândirea ortodox Pentru gândirea ortodox , ortodoxia îns i, ca o continuatoare direct a tradi iilor cre tinismului timpuriu, este o form cosmic a cre tinismului, ea integrându-se contextului mai general al Crea iei.

Aceast pozi ie se întemeiaz prin raportarea la universul teologic al secolului al IV-lea, în care s-a cristalizat identificarea lui Iisus cu Logosul, în eles ca „ra iune”, „structur ” sau „scop”. Prin aceast identificare se oferea o solu ie Divin atât structurii realit ii, cât i enigmei fiin ei, apelându-se la conceptul Divin al unui „Hristos cosmic”.

7.3.2. Cre tinismul cosmic ca termen eterogen În afara unor lucr ri de cosmologie cre tin de esen neo-protestant , termenul de „cre tinism cosmic” este în prezent preluat de autori din domenii din afara teologiei ori tiin ei, cum ar fi astrologia, disciplinele esoterice etc.

7.4. Modernul i modernitatea în viziunea lui Mircea Eliade Descoperirea i valorizarea istoriei de c tre iudaism i cre tinism a dus la dep irea mitului a a cum este considerat el în ontologia arhaic . Îns , sesizeaz Eliade, gândirea mitic i comportamentul adiacent ei au reu it s supravie uiasc i s coexiste în mod paradoxal cu viziunea iudeo-cre tin asupra istoriei-realitate. Acela i lucru, afirm Eliade, este valabil i pentru modernitate: sacrul, ca dimensiune universal i ca element în structura con tiin ei, este prezent, dar camuflat, chiar i în crea iile, institu iile sociale, tehnologia, ideile morale, artele radical secularizate care , „nu pot fi corect în elese dac nu li se cunoa te matricea religioas originar , matricea pe care ele au criticat-o, în mod tacit, au modificat-o sau au respins-o, devenind ceea ce sunt acum: valori culturale profane”. A a încât mitul nu dispare niciodat complet,

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ci doar î i schimb aspectul i- i camufleaz func iile. În urma analizei, Eliade ajunge la ideea c miturile supravie uiesc în societ ile moderne, dar laicizate. Astfel c „noutatea lumii moderne se traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre”. Lucrul acesta este cel mai bine sesizabil analizând atitudinea fa de timp a omului modern: angoasa fa de timpul istoric, dorin a de a sparge omogenitatea acestui timp prin spectacol (cinematograf, teatru) sau lectur , literatura având pentru Eliade o veritabil func ie religioas , reg sind astfel, dar pe plan psihologic, distinc ia operat de omul arhaic între timpul sacru i timpul profan. Progresul civiliza iei umanit ii a fost înso it de regresul ideii religioase, întreaga istorie fiind doar o desacralizare.

Care sunt cauzele acestei drame i cine sau ce anume este r spuntor de ea? La aceste întreb ri încearc s r spund Eliade i din aceast perspectiv trebuie judecat sensul operei savantului român.

Apropierea de istorie, în maniera materialist , poate justifica ideea de progres, dar nu mai poate da seama de pierderea capacit ii omului modern de a da sens, de a investi cu semnifica ie, încât orice concep ie istoricist trebuie învins prin valorizarea religioas transistoric a istoriei. Concep iile religioase care s-au raportat la istorie din perspectiva transistoricit ii sunt iudaismul i cre tinismul, a c ror categorie fundamental în comportamentul religios este credin a. Omul modern i modernitatea se definesc în rela ie cu aceasta: „când vorbim despre omul modern, despre crizele i angoasele sale, ne gândim mai ales la cel c ruia îi lipse te credin a, la cel care nu mai are nici un fel de letur vie cu iudeo-cre tinismul”.

Ca i Jung, Eliade crede c lumea modern datoreaz criza aceasta formaliz rii cre tinismului, închiderii lui Dumnezeu în concept sau, mai clar, uciderii Lui. Prin uciderea lui Dumnezeu, a a cum este anun at de Nietzsche, omul se închide în istorie, într-o lume desacralizat . Cel care face trecerea de la în elegerea transistoric a istoriei la ceea ce caracterizeaz pentru Eliade modernitatea - istoricismul, cel al c rui sistem, prin consecin ele sale, reprezint actul de na tere al modernit ii, este Hegel. Filozofia hegelian a istoriei se apropie, printr-un aspect pe care Eliade îl sesizeaz , de concep ia iudeo-cre tin : anume, ca istoria este manifestarea Spiritului Universal: „ i pentru ace tia (profe ii evrei), ca i pentru Hegel, un eveniment este ireversibil i valabil în el însu i în m sura în care este o nou manifestare a voin ei lui Dumnezeu”. Îns , la Hegel, Spiritul Universal pierde caracteristica de persoan pe care o are Dumnezeul iudeo-cre tin. Astfel încât, prin degradarea filozofiei iudeo-cre tine a istoriei, se trece de la valorificarea ei spiritual la justificarea ei în coordonate profane.

Mircea Eliade consider c , începând cu Hegel, s-au întemeiat solu iile istoriciste în care „orice efort tinde s salveze i s valorizeze evenimentul istoric ca atare, evenimentul în sine i pentru sine”, precum i conceptul de necesitate istoric , strict legat de istoricism. Apoi, dac la Hegel istoria mai p streaz o semnifica ie transcendent , odat cu Marx istoria este golit de orice semnifica ie transistoric . i pentru el r mâne îns istoria necesar , i care are un sens, pentru c „Marx este mult prea hegelian ca s resping pur i simplu o etap întins a istoriei, decretând-o rea, inutil sau evitabil ”. Marx coboar , cum bine s-a spus, filozofia lui Hegel cu picioarele pe p mânt, constru-ind imaginea unui om f uritor de progres i st pân pe propria lui soart .

Acum se clarific mai bine atitudinea cre tinului fa a de istorie i motivul pentru care cre tinismul n-a dus la istoricism, ci la o teologie a istoriei.

Hegel preia ideologia iudeo-cre tin despre istoria-teofanie, dar modul în care vede el raportul dintre Spiritul Universal i istorie deschide drumul istoricismului. Eliade sesizeaz c pentru Hegel „Spiritul Universal se manifest continuu în evenimentele istorice, i nu se manifest decât în aceste evenimente”. Ceea ce este acela i lucru cu a spune c Spiritul Universal este închis în istorie. Marx va împlini ceea ce a început Hegel, chiar dac merge împotriva lui, afirmând c adev rata realitate este cea material , social i economic , iar nu cea spi-

Anul XI, nr. 9(121)/2020

ritual . Dup ce Spiritul a fost închis în istorie de c tre Hegel, numai dialectica permi ându-i s afirme c istoria mai p streaz o semnifica ie transcendent , Marx l-a transformat în ra iune istoric necesar i material . Fiind produs al descompunerii cre tinismului i acordând o importan hot râtoare numai evenimentului istoric i necesit ii momentului istoric, istoricismul hegelian este pus de Eliade în raport de opozi ie cu cre tinismul: „A nu idolatriza Istoria înseamn , în cele din urm , a nu-i recunoa te necesitatea i autonomia; a vedea în istorie orice altceva decât ne cer istorici tii s vedem: a vedea mânia lui Dumnezeu, sau hazardul, sau p catele i sl biciunile omene ti, numai justificarea evenimentului istoric prin simplul fapt c a avut loc în Istorie nu! Ne mul umim s amintim pozi ia cre tinismului. Pentru cre tin, Istoria e c dere; istoria a început odat cu p catul originar, ca o consecin imediat a c derii lui Adam, i se prelunge te datorit p catelor noastre. Deci, un cre tin nu poate fi în nici un caz istoricist: adic el nu poate împ rt i pozi ia lui Hegel, a lui Croce sau a lui Ortega y Gasset” (Aici Eliade în elege c istoria a început prin c dere, mergând pe filiera ontologiei arhaice. Istoria face parte din condi ia uman . În acest punct se distan eaz de teologia cre tin autentic a istoriei, pentru care, chiar dac n-ar fi existat c dere, istoria era o realitate, un cadru pentru condi ia paradisiac a omului a c rui evolu ie era posibil ).

7.4.1. Istoricismul, între descompunere istoric i con tiin a finitudinii În primele rânduri ale Mitului eternei reîntoarceri, Eliade distinge curentele filozofice posthegeliene (marxism, istoricism i existen ialism) de ontologia societ ilor arhaice, din perspectiva valoriz rii metafizice a existen ei umane: omul post-hegelian se descoper în întregime ca om istoric „care este, în m sura în care se creeaz pe sine însu i, în sânul istoriei.” Îns , chiar dac se dore te în întregime istoric i eliberat de mituri, omul modern, în realitate, nu scap de ele.

Se poate vorbi de mitul marxist, de escatologia marxist , de structura mitic a comunismului: „Mitul marxist al unei vârste de aur instituite prin victoria definitiv a proletariatului este cea mai bine articulat i cea mai celebr dintre toate escatologiile politice moderne”. F a folosi un limbaj religios, Marx atribuie proletariatului, care joac acum rolul eroului mesianic i salvator din mitologie, o misiune soteriologic .

Escatologia marxist este foarte bine surprins de analiza lui Eliade.

Istoria, pentru marxism, are un sens i un scop: eliminarea terorii istoriei, salvarea, deci i un sfâr it concretizat în Vârsta de Aur, valorizat la nivel exclusiv uman. Sunt prezente în aceast escatologie ideologia mesianic iudeo-cre tin (rolul profetic i func ia soteriologic ale proletariatului), lupta între bine i r u (în plan religios, Hristos i Antihrist). „Este semnificativ c Marx preia speran a escatologic iudeocre tin a unui sfâr it absolut al Istoriei; prin aceasta, el se desparte de al i filozofi istorici ti (de exemplu, Croce i Ortega y Gasset), pentru care tensiunile istorice sunt consubstan iale condi iei umane, neputând fi niciodat complet abolite”. (Trebuie remarcat c ceea ce pentru Marx înseamn sfâr itul Istoriei, în în elegerea lui Eliade nu reprezint decât o alt etap a Istoriei, în care lupta de clas a luat sfâr it. Lipsit de orice semnifica ie, istoria la Marx este închis i nu permite evadarea într-un transcendent, de fapt, inexistent.)

Istoricismul nu mai distinge între un timp sacru, al originilor i timpul profan care i-a urmat. Omul, în consecin , se vrea constituit nu numai de origini, ci i de istorie în ansamblu, i a a se va în elege ca produs al istoriei. N-a existat ceva esen ial, care s -l constituie la condi ia actual , înainte de existen , deci nu este nici o diferen calitativ între unele evenimente i altele, totul apar ine istoriei - totul trebuie reinut, rememorat, revalorizat de istoriografie. Eliade interpreteaz pasiunea lumii moderne pentru istoriografie (care joac un rol de prim ordin începând din secolul al XIX) din dou puncte de vedere: cel exterior, conform c ruia aceast pasiune nu e decât un aspect al descompunerii istoriei; i cel profund, care „se refer la istoricitatea oric rei existen e umane i, în consecin , implic direct angoasa în fa a Mor ii”.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

George PETROVAI

Filosofia lui C. Noica, generoas[ surs[ de frumuse\i ]i pre\uri noi mân la p rerea c nu trebuie s cite ti toat opera unui filosof sau scriitor pentru a cunoa te acel ceva semnificativ, care constituie nucleul personal-diferen iant al operei/gândirii sale, implicit contribu ia acestuia la sporul culturii na ionale i universale. Da, c ci în pofida justei opinii a lui Confucius din urm cu dou milenii i jutate, cum c „Nu po i s deschizi o carte i s nu înve i ceva” (nobil invita ie f cut semenilor din toate timpurile de-a se instrui necontenit prin studiu individual, chiar i atunci când cartea valoroas , precum în aberanta noastr epoc submediocr i hipertehnologizat , este nemilos agresat de maculatura înfloritoare i cu îndrept ite preten ii la „nemurirea” de tip consumerist), se subîn elege c niciun tr itor în n tânga civiliza ie a bombardamentului informa ional nu poate s citeasc tot ce se tip re te, motiv pentru care locul culturii temeinice i anevoioase, adic f cut cu esen iala contribu ie a ochiului, a fost luat de informa ia dup ureche (la propriu i la figurat).

La drept vorbind, î i spun descurc re ii robi ai triadei consumcomoditate-confort, ce rost are s deschizi zeci de c i i s cite ti mii de pagini pentru ni te informa ii, pe care atotputernicul (dar este el i atot tiutor?) internet, i le ofer la anc pe tava involu iei moralintelectuale?

Taman a a, doar c informa ia dobândit din c i, cu efort i pasiunea de-a ti, este nepieritoare i-l ajut pe temerarul în cauz s i înal e atotumanul edificiu al culturii veritabile, pe când nesigura informa ie luat de-a gata de pe internet, n-are nimic de-a face cu cultura

temeinic , ci doar îi asigur utilizatorului necesarele abilit i temporare, care cu necesitate îl definesc pe semidoct sau pe falsul cult...

Dac la toate astea se adaug ame itoarea prolificitate a unor condeieri (Lope de Vega a scris 2200 de piese de teatru, din care s-au strat „doar” 480, Balzac a asigurat nemurirea Comediei umane prin 95 de lucr ri terminate - romane, nuvele i eseuri, Alexandre Dumas a scris peste 250 de romane, tot cam atâtea romane poli iste l-au f cut celebru în bran pe belgianul Georges Simenon, mai „mode tii” Jules Verne i H. G. Wells ne-au l sat - fiecare în domeniul u literar-artistic câteva duzini de romane, impresionanta fi de autor a lui Nicolae Iorga cuprinde sute de c i i peste 10.000 articole etc.), atunci suntem sili i de factorul timp i de limitele noastre mentale p trundem în universul ideatic al unui gânditor, scriitor sau om de tiin cu ajutorul operelor sale reprezentative: Etica în cazul lui B. Spinoza, a gr it-a Zarathustra la Fr. Nietzsche, Fiin i timp (Sein und Zeit) la Martin Heidegger, monumentul Divina comedie în opera dantesc , piesele Hamlet i Regele Lear în formidabila opeshakesperian , inegalabilul roman Don Quijote de la Mancha în ansamblul operei cervantine, Faust în ampla oper goetheean , romanele Mo Goriot i Eugénie Grandet în colosala oper balzacian , Doamna Bovary la Gustave Flaubert, Luceaf rul la M. Eminescu i pentru întreaga cultur român , epopeea zboi i pace în admirabila oper tolstoian , Fra ii Karamazov în senza ionalul buchet de romane i nuvele dostoievskiene etc.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

A nu se da uit rii grupul scriitorilor eminamente necantitativi (Alexandre Dumas-fiul, Mateiu I. Caragiale, Giuseppe Tomasi di Lampedusa), nemurirea acestora în literaturile francez , român i italian , ba chiar i în cea universal , fiind asigurat de cartea lor reprezentativ : Dama cu camelii în cazul francezului, Craii de CurteaVeche în cel al lui Mateiu, fermec torul roman Ghepardul în cazul italianului (a scris doar aceast nepereche carte, imposibil de încadrat într-un anumit curent literar). Întrucât sintagmele „fratele fiului risipitor” i „fratele Alexandru” constituie arm tura conceptual-cre tin a celor dou scrieri noiciene (Jurnal filozofic i Ruga i-v pentru fratele Alexandru), cuvine-se intr m în substan a lor intim : 1) Importan a primei sintagme („fratele fiului risipitor”) rezult cu claritate i autoritate auctorial din ultima medita ie a Jurnalului: „Rev d tot Jurnalul. Ce închide el, în fond? Numai dou lucruri, dou mituri proprii: mitul colii i mitul Fratelui. i poate c nu sunt nici m car dou , ci e unul singur. C ci sunt eu însumi Fratele, care caut , prin coal , împ carea cu lumea: cu fiii ce vin, cu fiii ce pleac în lume...”.

2) Fiind Fratele nu doar mitul gânditorului modern, ci - prin extensie - al întregii lumi absurde în care acesta se vede ostracizat, dar un mit care- i trage seva eliberatoare i mântuitoare din admirabila parabol evanghelic cu fiul risipitor, fire te c de inutul politic Noica simte trebuin a filosofico-cre tin s -l activeze la cât mai mul i „fra i Alexandru”. Iar acest laitmotiv cu Alexandru, ne spune autorul în Prefa a la opusculul Ruga i-v pentru fratele Alexandru, are la baz urm torul fapt real: „Spre sfâr itul celui de-al doilea r zboi mondial, o mân stire de maici din Moldova a fost ocupat de trupele sovietice biruitoare. Maicile au c utat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au g sit un bilet pe care st tea scris: «Comandantul trupelor care au ocupat mân stirea v declar c a l sat-o neatins i v cere s v ruga i pentru sufletul s u». De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru”.

De unde st ruitorul îndemn al autorului, ca noi to i cititorii ( i nu numai) s ne rug m pentru fratele Alexandru („Ruga i-v pentru fratele Alexandru! Roag -te i tu, cititorule, c ci numele nu prive te doar pe comandantul trupelor victorioase, ci numele îi prive te pe to i ceilal i fra i Alexandru, biruitori nesiguri i ei”), de unde i extraordinarul titlu al acestei i atotrug toare i atotiert toare, fie c este vorba de biruitorul frate EU („deocamdat fratele EU e marele beneficiar”), de îndestulatul om modern sau de nefericitul Marx: „Ruga i-v pentru sufletul fratelui Karl.

Ruga i-v pentru the Big Brother”.

De i este o carte cu personaje, întâmpl ri i amintiri din deten ie (putem s-o numim condensata replic româneasc postbelic la romanul dostoievskian Amintiri din casa mor ilor), opusculul Ruga i-v pentru fratele Alexandru nu duce lips de memorabile cugeri: „Socialismul e pentru Albert cei boga i, nu pentru cei

Anul XI, nr. 9(121)/2020

raci”, „Nu se poate tr i f valori i f un sens de adev r”, „(...) tot ce e progres în umanitate s-a f cut împotriva selec iei naturale”, „Ce pre are via a dac nu ai acces la infinitezimalul ei?”, „Umanitatea a avut noroc c n-a încercat nimeni s realizeze Republica lui Platon: totalitarismele veacului nostru sunt un nimic pe lâng ea”, „Reu ita banului e trist ”.

Dar marele câ tig gnomic-spiritual pentru cititor este Jurnalul, cu delicioasele lui cuget ri de ordin general („Oamenii mari fericesc pe copii, regii pe cei s raci i fratele fiului risipitor pe fiu”, „Omul e ceva ce se define te necontenit”, „Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. E singura lui imperfec iune”, „Numai femeile tiu s iubeasc ”), cu cuget ri „decupate” din generoasa noastr în elepciune popular („E o obsesie a senin ii în con tiin a româneasc ”, „P cateles pe oameni, nu pe butuci”, „În inima smeritului ade dracul grece te”, „Banul te neodihne te”), cu cuget ri despre filosofie („Filozofia nu este posibil decât în ora , printre oameni, pe pie ele acelea de care nu se dezlipea Socrate”, „Setea Unului de a se pierde i setea Multiplului de a se readuna”, „Una din principalele certitudini ale filozofiei izvor te tocmai din faptul c omul e fiin c zut i m rginit ”, „Libertatea de a fi absurd st la originea filozofiei”, „Via a ca totalitatea de fiecare clip ”, „Sentimentul muzical al lucrului filozofic”, „Neantul e mai ra ional decât fiin a”, „Câteodat mi se pare c tiu ce este filozofia: e aventura universalului când devine particular”) i cu în toare cuget ri morale („Toat via a noastr moral încape aici: între fiul risipitor i fratele lui”, „Suntem în ara lui Cain, în care Abel n-a murit înc de tot”, „Toate miturile in, poate, de mitul c derii”, „E de neîn eles cum pot vedea unii simpl moral în concep ia biblic ”, „Cre tinismul e dragoste”, „Nu poate fi împotriva democra iei decât cel ce crede în Dumnezeu”), dar mai ales cu inspirate cuget ri despre coal („Gândul colii, al celei unde s nu se predea nimic, m obsedeaz , „O coal în care profesorul nu înva i el, e o absurditate”, coala e bun , spunea Nae Ionescu, cu condi ia s n-o iei în serios”, „A tept la coal pe tân rul timid”, deoarece „Exist ceva nepre uit în timiditate: p streaz ”), respectiv cu desf toare cuget ri despre fiul risipitor (unii dintre noi) i fratele acestuia (oricare dintre noi): „Sunt dou ipoteze: sau fratele este duhovnicul Fiului, sau Fiul este duhovnicul Fratelui”, „Fiul risipitor n-ar fi plecat în lume dac i întâlnea înv torul”, „Fratele fiului risipitor ar fi plecat în lume dac întâlnea un înv tor”.

Bierstadt - Muntele Corcoran

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ion POPESCU-BR{DICENI

Nora Iuga “Autobuzul cu coco]a\i” Nora Iuga, Autobuzul cu coco

i, Ed. Charmides, 2010, 64 p.

Nora Iuga crede ca i Ungaretti c singura defini ie a marii poezii este T cerea. Punctul acestuia de sprijin va fi misterul, misterul i suflul care circul prin noi i ne anim . Cuvântul ne conduce din nou la originea sa obscur i în al s u obscur flux, la mister. Iar t cerea poate crea o adev rat topografie a misterului, fie el latent sau deschis, atenuat sau permanentizat, în fine, poten at sau constitutiv în general. (Blaga, 1983, p.331). Blanchot credea i el c „a scrie f scriitur (s.m), a duce literatura c tre acel punct de absen unde dispare, unde nu mai avem a ne teme de secretele ei sunt minciuni”.

Astfel s-ar tinde c tre „gradul zero al scriiturii” de la care poetul s înceap a construi din nou acea scriitur pur , adic epurat pân i de propria ei transretoric , care i-ar duce finalmente expresia la t cere.

Este situa ia ar tat de Blaga. Acolo, Marele Anonim, supus, el însu i, teoriei censurii transcendente, cultiv valorile ideale. „Degradate”, acestea devin valori pozitive. Cu aceste valori lucreaz Nora Iuga.

Adev rul „integral” reduce Vocea la sacr t cere. Fiind sacru, Centrul (adic Marele Anonim) ine sub strea ina limbii sale absolute, ideale, perfecte, pe care Eco nici n-a g sit-o, dup câteva popasuri în teritoriile limbii naturale, cabalistice, dante ti, lullusiste, indoeuropene, imaginistice, magice, filosofice etc.) (Eco, 2002, in integrum) misterele existen iale, derivate i ele în criptofanii relative. Maurice Blanchot echivaleaz „t cerea” cu starea de reculegere. Singur tatea operei are drept cadru monadologia medita iei întru intemplare. Astfel c Nora Iuga este îndrept it s defineasc poezia ca t cere, i ca „tot ce îi d natura la timp potrivit”. Deci Nora Iuga pare s invoce în aceast afirma ie un model semiotic de limb a naturii, omniefabil (adiîn termenii lui Eco - „în stare s dea seama de întreaga noastr experien , fizic i mental , i prin urmare s poat exprima senza ii, percep ii, abstrac ii, pân la întrebarea de ce exist Fiin mai curând decât nimic” (Eco, 2002, p.25). Într-o „privire a lui Orfeu” Blanchot insist asupra leg rii inspira iei de dorin a întoarcerii nostalgice la incertitudinea originei ca s (re)consacre cântul prin puterea artei. „Aceasta înseamn : nu scrii decât dac ajungi la acea clip c tre care totu i nu po i s mergi decât în spa iul deschis prin mi carea de a scrie. Pentru a scrie, trebuie scrii (Blanchot, 1980, p.115). În aceast contrarietate, se situeaz i esen a scriiturii, dificultatea experien ei i saltul inspira iei în ceea ce Nora Iuga determin

ca inerent: „amprenta hormonal pendulând între materie/ realitate - impalpabil/ fic iune”. Ca i Derrida, poeta apreciaz c orice crea ie mare e în ultim instan o form de nebunie. Foucault leag i el nebunia de t cere, mai precis: de arheologia t cerii. Citez, totu i din Derrida: „ i apoi, arheologia, fie ea i a t cerii, nu este, oare, o logic , altfel spus un limbaj organizat, un proiect, o ordine, o fraz , o sintax , o „oper ”?” (Derrida, 1998, p.59). Marile mistere n-ai voie s le roste ti sun un r spuns la o întrebare a unui reporter (Tudor, R.L., 22, 2019, p.12).

Eu am primit de la Nora Iuga, pe 23 iulie 2010, cu bucuria întâlnirii de poezie de la Târgu-Jiu, „Autobuzul cu coco i”. E una din cele 16 c i de poezie publicate (mai având 7 c i de proz i 30 de traduceri). Criticii i istoricii literari n-au prea b gat-o în seam . Marin Mincu abia a amintit-o, în trecere, în dou contexte. Mai întâi o citeaz cu o referin la poezia lui Virgil Mazilescu (Mincu, 2005, p.248). Apoi o include între „autorii pornografici” care au citit în Sala Oglinzilor al turi de Petre Stoica, Adrian Popescu, Ioan Flora, Liviu Ioan Stoiciu, dar i al turi de câ iva laurea i ai A.N.P.C.P. „S.L.B.” precum Nicolae Coande, erban Foar , Nichita Danilov .a. Cenaclul Euridice al U.S.R. a promovat-o deci pe Nora Iuga la un foarte înalt nivel, iar Eugen Uricariu, pre edintele USR., a împro cat-o cu noroiul unei asemenea nedemne acuza ii (Mincu, 2005, pp.422-459). Dumitru Micu se pronun în „Istoria…” sa asupra unui grup de poete (Miruna Runcan, Mariana Marin, Marta Petreu, Elena tefoi, Ioana Cr ciunescu, Domni a Petri, Doina Teodorovici, Aura Christi, Simona Popescu, Nora Iuga) care ar învedera impresia c poemele lor tr deaz un elan antimetafizic care disimuleaz mitologicul. Ca i Marta Petreu de pild , Nora Iuga noteaz frust date ale experien ei curente, reprimând afectivitatea cu o luciditate crud . E fidel fa de referent, de lumea real , iar limpezimea i precizia viziunii poetice, pozi ionismul ei, sunt note definitorii. Ca i Elena tefoi, practic o viziune de un expresionism dur, negator, apocaliptic. Versurile-i refuz sublimul i se declar adepte ale esteticii urâtului. i Nora Iuga pl te te tribut avangardismului. Contemplarea celor sensibili este un proces dramatic declarat r ului existen ial.

(Micu, 2000, p.420).

Pân s-ajung la „Istoria...” lui Manolescu, s m pronun mai întâi eu despre

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„Autobuzul cu coco i”, pe cont propriu i la risc asumat. Din start observ c un alter egou Sam este i protagonist doric, i ionic, i corintic. Distributivitatea rolurilor ce-i sunt... atribuite este halucinant (categoric i declarat de marc postmodernist ). Sam este un personaj kafkianomusilianjoycean, un „Detectiv Arthur”, un „Julien Ospitalierul” ori un „Mopete”, un „Sebastian”, un „Ario Paradis” mai cinic, un „Diogene” sau un „stoic” mai acerb. Acest Sam e un ins (un «ens reale») autofondat-transstituit ca un avatar al lui Archaeus, care, de i-i ca ens imaginarium, „singura realitate pe lume”, se las degradat i în „avatarul Sam”. Îns , poeta Nora Iuga vrea s ne spu, ca i Mihai Eminescu, c lumea ca nelumea este singura realitate.

Ca ens realissimum i ca ens entium, acest criptofanic antierou se fondeaz i ca fiin a existentului-în-lume. „N zuin a aceasta de autofondare ia chipul transstituirii” (Barbu, 1985, p.46).

Sam î i face o biografie i începe s calce pe urmele lui Leopold Bloom. Octavian Soviany sesizeaz prompt aspectul: „...Sam, protagonistul „romanului în versuri” pe care ni-l propune poeta, este un fel de Leopold Bloom, mai artist, mai fantast, care „coco eaz ” realitatea, o deformeaz , cu o infatigabil dispozi ie pentru jocul cu lucrurile i cu imaginile”. (Soviany, 2010, pp.7-8). De fapt, viziunea romanesc (vezi i „Romanul unui sentiment” (St nescu, 2010, pp.4397) se constituie i în „Autobuzul cu coco i” dup principiul oniric al configura iilor, al aglutin rilor imagistice care s-au putut întâlni înc din primele volume ale Norei Iuga.. Poeme sunt fie autobiografice, cu inser ii fabuloase, fie parodice, la adresa liricii metafizice.

Lumile Norei Iuga sunt v dit carnavale ti, supuse unor metamorfoze stru nice, dar transaparen a (criptofania) s -i redescopere autentice ingeniozit i paradiziace, c ci poeta cuteaz în fond a-i da cu tifla realit ii a a cum procedeaz copiii i nebunii. Sam exploreaz , travestit mereu, mascat în varii chipuri, paradisul i infernul. Îns , în numele lui, Nora Iuga se r zbun , ne r zbun pe noi, cei zdrobi i de istorie, cei în ela i i min i de tor ionari, turn tori, politiciani ti fanatici ori doar mizerabili, de infirmii intelectuali ajun i drept puternici ai zilei, efi de guverne i de state, ba chiar regi i împ ra i demen i de-a binelea.

Dar iat cum se prezint lucrurile. Când se recomand cititorilor i, Sam recurge la limbajul lui Urmuz, ori al Hertei Müller din cartea „Im Haarknoten wohnt eine Dame/ În coc locuie te o dam ”, tradus de Nora Iuga în române te i comentat de mine în „Contemporanul” i apoi în „Reinventarea capodoperei. Arca Metanoia” (Popescu-

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Br diceni, 2016, pp.209-221).

Când st pe scaunul dentar, Sam se americanizeaz / se arizoneaz ca Bob Dylan i tot ca dânsul recurge la baladesc, dar altfel: pharmakonic, naiv-absurd, suprarealist ca la Francis Ponge s zic, poeta dându-se de partea lucrurilor, fiin elor, entit ilor. În (auto)construc ia de sine, Sam recurge la lumea exterioar ca argument al existen ei personale. Dar Sam nu scrie, el o deleg pe poeta c reia ubicuitatea lui Sam i varietatea lucrurilor îi garanteaz identitatea de scriitoare. fie ea un nev zut/ ocult/ încriptat/ nedezv luit cititorului avatar al lui Stephen Dedalus? Acel Stephen Dedalus care asociaz labirintul (Dedalus) cu „cercul” (Stephanon) coroana i „cununa” protomartiriului, adic a celei dintâi victime a narcisismului solar. Ca atare, între stratul literar propriu-zis i stratul analogic exist un nivel care mediaz raportul lor i asigur eficien a pulsiunilor obscure ale adâncului în organizarea dinamismului formidabilului perceptibil de la nivelul mitului pân la nivelul alegoriei (Eco, 2007, p.23).

Dac celebrul Bob Dylan s-a angajat într-o alegorie a c ut rii sfâr it, dac acela i geniu excentric aprob ironic c „trebuie s sluje ti pe cineva”, exact aidoma procedeaz i Sam: „Tot o s trebuiasc s sluje ti pe cineva, chiar a a,/ O s trebuiasc s sluje ti pe cineva/ Poate s fie diavolul sau bunul Dumnezeu/ Dar o s trebuiasc s sluje ti pe cineva” (Dylan/ C rt rescu, 2016, p.225). În fine, ca form / structur , romanul lui Sam este încherbat din 44 de poeme în care se disting ideile, în care lucrurile î i reveleaz brusc straniet ile, care desfid oricum eidosul obiectului poetic în sine.

Demersul fundamental prozaic i antipoetic al autoarei „Autobuzului cu coco i” este evident cu obstina ie. Gheorghe Cr ciun (Cr ciun, 2002,pag.237 i urm t.) ar sesiza, incisiv, redescoperirea sublimului de fapt pornind de la „vulgar” (vezi „sutienul minodorei”, „istovitu suge i doarme” - n.m.).

Când minodora îl viseaz pe sam, scenariul antiliric i antiidilic trebuie s uzeze de adecvarea limbajului la concret, a expresiei lingvistice la percep ie. Copilul cu cap de pisic diavolesc este un soi de mecanism genetic dereglat, derivat dintr-o lume de fracturi i incompatibilit i. Metafora comut umanul pe materiile obiectelor i produselor alimentare i deloc poetice. Cum g sim la G. C linescu (C linescu, 1971, p.94 i urm t.), i lucrurile prozaice, refractare, triviale, burle ti, pot deveni gra ie unui poem interesante. Apelând i la recuzita repet suprareali tilor, Nora Iuga se dovede te inspirat i surprinz toare. Citez spre a nu fi doamne fere te acuzat de suprainterpretare: „Mama mare era un abajur/ bunicul era un ceainic/ eu eram o m slin mic mic / pe o farfurie japonez ” (Sam i vaca, p.16).

Hei, dar, l sând gluma deoparte, poeta începe s i etaleze cultura solid , antropologic , a intertextualit ilor. Sam al s u ba e „nefericitul prin al Danemarcei”; (Hamlet); ba-l caut pe Elohim; ba-l nominalizeaz pe Dracula ori dimpotriv pe Benedict; ba vrea s cânte la flautul fermecat. Alteori Sam e un înger; viseaz s ajung la Keops; „îl ia din bibliotec pe jung/ îl pune s -i citeasc semnele”; ba „umbl pe cer/ trebuie s ajung la mecca/ s cumpere mere”; ba deseori Sam este el însu i poet ori totuna cu Iov. Dar sub marca alteritar , poeta reveriaz la unitatea dintre animusSam i anima: Nora. Dar Sam o tr deac ci i el se dedubleaz i are o

Albert Bierstadt - Ultimul bivol

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

anima: pe Minodora i un animo pe Benedict .a.m.d. În continuarea romanului, Sam are viziunea reculegerii în sine, în timp ce eul poetei cu trufia ei de sa-maritean milostiv îi împrumutase lui sam creierul.

Acum e clipa refacerii androginului perfect: „credeam c între ochiul meu i al lui aerul dispare, îi sim eam saliva în gur i talpa mea intra în urma ghetei lui ca un sigiliu” (Iuga, 2010, p.45). Dar urma lui Sam o reg sim în psalm (vezi „psalmul lui Sam”, p.47), în voca ia de înger, în „umbra fetelor în floare” la Marcel Proust; în tatuajele lui Frazer ori Lévi-Strauss a c ror eficacitate simbolic , magico-religioas , amanic relanseaz o poeticitate care î i reclam originarul, scrierea originar , arhi-scrierea; i în chemarea apostolic a lui Iisus Hristos: „L sa i copiii s vin la mine!”.

De altfel, Sam î i aminte te de nunta din Cana, iar poeta profit de prilej ca s i plaseze iar i stilul litotic, în care exceleaz . În fine, fiindc pe ultima ei treime cartea apeleaz la sacru, la religie, la mistic , la „s cie, castitate i supunere”; cred c „oaia cea pierdut prin zonele postmodernistului” i-a reg sit p storul transmodernist, care mi-s chiar eu. i fiindc lui Sam al s u îi „cresc r cini la poarta bisericii”, poeta se c ie te ca Paul Aretzu în „Cartea Psalmilor” (Aretzu, 2003, in integrum); „n-am tiut niciodat / c sam e totuna cu iov/ i c bubele lui/ sunt de fapt ni te litere negre” (Iuga, 2010, p.43). C in a devine „psalmul lui Sam”, care e antologic: „am venit la tine doamne/ s m înve i ce s fac/ în fiecare noapte dedesubturile mele/ se ceart cu înveli urile mele/ în fiecare noapte vine porcul/ i roade codi a îngerului/ am nevoie de fluierul t u s fac ordine în mine/ vino- i în fire Sam/ taie coco ul/ jumule te-i penele/ m tur cu ele moartea/ cât mai departe/ de forma t lpilor tale (Iuga, 2010, p.47).

Capodoperele c ii de fa par s fie „Înv turile lui sau c tre fiul u Benedict”(p.26), „Istovitu lucreaz în tura de noapte”(p.30), „Sam i ar tarea” (p.61). „Autobuzul cu coco i” se încheie derutant cu un „mic îndreptar genealogic” care-l transform pe sam din fic iune în „familist”, adic în om real cu bunici, p rin i, prieteni etc. Istovitu e fratele lui Sam, Minodora îi e cumnat , Benedict: nepot, Terente reprezint America pentru Sam .a.m.d. La o nou edi ie, o sf tuiesc pe Nora Iuga s renun e la aceste detalii de inutil biografie. Respectivele persoane sunt complet transfigurate în seria de poeme „franciscane” încât ideea de a le reîntoarce în realitatea cotidian i futil mi se pare o eroare impardonabil .

Dar fie-i iertat aceast nefericit inabilitate (tras probabil din

Albert Bierstadt - Pârâu la munte

29

Dimitrie Cantemir i Ioan Budai-Deleanu n.m.) i s punem punctul pe «i». Nora Iuga st pâne te bine „facerea poemului”, desemneaz un spa iu sacruprofan rotund, compact, construie te o zon fic ionarimaginar , introduce un spa iu str in în interiorul unui spa iu familiar, c ruia-i confer regim intertextual homotopic totu i, c ci poetai înfrâneaz ispita heterotop i „demonismul” deconstructivist.

Weltanschauungul lui Sam intersecteaz lumile iar fantasticul dislocat reconoteaz supranaturalul într-o heterologie inut sub control de o perspectiv monologic unificatoare. Poeta integreaz lumile multiple ale discursului proemic la nivelul unui singur plan ontologic, o lume proiectat unificat printr-o rela ie ironic a autoarei cu sine îns i. (McHalle, 2009, pp.251-265).

Nicolae Manolescu remarc în „Istoria critic …” în genere cam tot ce-am dedus eu însumi. A procedat corect c-a inclus-o în uria a sa întreprindere de istoriocritic literarhermeneutic . Într-adev r, cu fiecare volum scos pe pia , Nora Iuga a câ tigat în fine e i gra ie. A mas la fel de reticent liric, sugrumând emo ia; la fel de pudic , discret , cerebral , sprijinindu-se pe o cultur literar impecabil asimilat . Una din concluziile manolesciene pare s -i fi adus Premiul Arghezi pe 2019: „Nora Iuga iube te jocurile de copii i formulele lor magice. Aici se simte cel mai bine prezen a ludicului arghezian i a felului de a se copil ri al autorului „C ii cu juc rii”. Poeta se complace dea în mintea copiilor.” (Manolescu, 2019, pp.1056-1057).

Bibliografie Lucian Blaga: Opere (8). Trilogia cunoa terii; edi ie îngrijit de Dorli Blaga; studiu introductiv de Al.T nase; Editura Minerva, Bucure ti, 1983 Umberto Eco: În c utarea limbii perfecte; traducerea: Drago Cojocaru; Polirom, Ia i, 2002 Maurice Blanchot: Spa iul literar; traducerea i prefa a de Irina Mavrodin; Editura Univers, Bucure ti, 1980 Michel Foucault: Istoria nebuniei; traducerea: Mircea Vasilescu, Editura Humanitas, Bucure ti, 1996 Jacques Derrida: Scriitura i diferen a; traducerea: Bogdan Ghiu i Dumitru epeneag; prefa de Rada Toma; Editura Univers, Bucure ti, 1998 Nora Iuga: „Singura defini ie a marii poezii este t cerea” (un interviu de Lauren iu-Ciprian Tudor); în România Literar , anul LI, nr.22, 24 mai 2019 Marin Mincu: râme critice; Editura Pontica, 2005 Dumitru Micu: Istoria literaturii române. De la crea ia popular la postmodernism; Editura Saeculum I.O., Bucure ti, 2000 Constantin Barbu: Rostirea esen ial . Eseu despre reamintirea Fiin ei; Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1985 Nichita St nescu: Noduri i semne; prefa de R zvan Voncu; Editura Curtea Veche Publishing, Bucure ti, 2010 Ion Popescu-Br diceni: Reinventarea capodoperei. Arca Metanoia; Editura TipoMoldova, Ia i, 2016 Umberto Eco: Poeticile lui Joyce; traducerea i prefa a de Cornel Mihai Ionescu; Editura Paralela 45, Pite ti, 2007 Bob Dylan/ Mircea C rt rescu: Suflare de vânt; cu o prefa de Mircea rt rescu; Editura Humanitas Fiction, Bucure ti, 2016 Gheorghe Cr ciun: Aisbergul poeziei moderne; cu un Argument al autorului; cu o prefa de Mircea Martin; Editura Paralela 45, Pite ti, 2002 G.C linescu: Universul poeziei; antologie cu o postfa de Al.Piru; Editura Minerva, Bucure ti, 1971 Nora Iuga: Autobuzul cu coco i; Editura Charmides, Bistri a, 2010 Mihai Eminescu: Luceaf rul; tabel cronologic, prefa , comentarii i bibliografie de Marin Mincu; Editura Albatros, Bucure ti, 1978 Paul Aretzu: Cartea Psalmilor; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 2003 Gabriel Troc: Postmodernismul în antropologia cultural ; Editura Polirom, Ia i, 2006 Brian McHale: Fic iunea postmodernist ; traducerea de Dan H.Popescu; Editura Polirom, Ia i, 2009 Nicolae Manolescu: Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur ; Edi ia a II-a, rev zut i revizuit ; Editura Cartea Româneasc / Grupul Editorial ART, Bucure ti, 2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Lidia GROSU

Viorica }erban: ora reabilit[rii valorilor umane Viorica erban, Trei femei i un b rbat, Ed. Timpul, Ia i, 2020 Pe arena prozei române ti a ap rut Viorica erban, o scriitoare care, în doar câ iva ani, a editat cinci c i de proz , bucurându-se de aprecieri nu numai din partea cititorului, dar i a reputa ilor critici literari Ioan Holban, Constantin Dram .a., personalit i ale c ror recenzii i-au sus inut pavajul binemeritatului drum glorios al autoarei, mugurii de lumin din textele lor pe marginea prozei semnificând un fel de „Magna Cum Laude”, ulterior conferindu-i-se titlul de membru al USR i acordându-i-se onoruri literare, inclusiv Premiul USR. Scris într-o cheie a problemelor majore pe care le abordeaz în toate romanele sale, fiecare având o linie aparte de subiect, noua carte a scriitoarei Viorica erban „Trei femei i un b rbat” este un strig t de durere la cele ce i se întâmpl unei femei într-o societate afectat de dispari ia valorilor morale, a calit ilor umane, acestea fiind substituite de fenomene negative, de defecte i metehne omene ti, inclusiv alcoolism, consum de droguri, prostitu ie, în primplan distingându-se totu i violen a îmbr cat în diverse forme - fizic , psihologic , sexual , economic , social .

„Cu înv

tura sau legea”

Nara iune heterodiegetic , cartea este structurat în cinci capitole (accidental sau ba, aminte te de „Pentateuh” - cu cele 5 c i în una singur ale lui Moise, cu „înv tura sau legea”), fiecare dintre primele patru purtând ca titlu, deloc întâmpl tor, câte un nume cu majuscula „T” - „Tamara”, „Tereza”, „Teodora”, „Tiberiu”, cel de-al cincilea, „Vecinii” fiind punctul lor de intersec ie i deznod mântul romanului. Ace ti patru „T”, perpendicular aranja i, s-ar afla sub semnul crucii, amintind de zisa cre tineasc „fiecare - cu crucea sa”, dar care ar consemna i unirea lor prin suferin .

Romanul se deschide cu un episod odios de maltratare a fiicei de c tre tat l ei, teribil de suportat. Scenele de umilin , insult , amenin are, izgonire se vor repeta periodic, dep indu-le pe cele ce ne amintesc de Sm ndi a popii i „Calul b lan” din „Amintiri din copil rie”, de Ion Creang sau de conflictul Anei cu tat l ei din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu. Perfec iunea moral , dar i martiriul le apropie foarte mult pe Tamara i Teodora de eroina lui Liviu Rebreanu, fiind dominate de acela i teribilism al b rbatului, de i timpul ac iunii, ca evolu ie a societ ii, e altul, precum altele ar fi i motivele mutil rii fizicului acestora.

Dar parc ar exista, în mod obi nuit,

vreun motiv întemeiat al violen ei femeii, chiar dac ar fi vorba chiar de nesupunerea acesteia, precum o demonstreaz protagonistele lui Liviu Rebreanu, Ion Creang ?

Cartea este o dezv luire a crucific rii, pân la tr irea unui infern, a destinului femeii în raport cu b rbatul, a comportamentelor celor doi - el-ea - în diverse situa ii, de conflict îndeosebi (în „Tamara”, „Teodora”, „Tiberiu”), dar i în area pe piedestal a frumuse ii interioare în cazul unui cuplu fericit armonios, bazat pe în elegere reciproc , prietenie, sinceritate, iubire („Tereza”).

Autoarea ne demonstreaz o cunoa tere excelent , pe categorii de vârst i în func ie de ipostaz , grad de rudenie, a psihologiei rbatului i femeii (mam -tat , so ie-so , fiu, fiic , prieten, iubit etc.), întâmpl rile pe fiecare segment de via inându-ne în continuu suspans, dar i într-o succesiune de st ri - groaz , revolt , ur - în cazul presiunii, agresivit ii, constrângerii din partea b rbatului, dar i de revolt , jale, compasiune, disperare, iubire în cazul supunerii oarbe a femeii, renun area ei la lupt , resemnarea acesteia cu situa ia creat , distingându-se oricum prin feminitate, excelen interioar ... Ea, femeia, care pe propria con tiin î i alege ca „viz de re edin ” supliciul, r mâne pentru b rbat „sistemul de ecua ii cu trei necunoscute” de a c rei rezolvare acestuia îi este mai convenabil s se dezic decât s depun eforturi sus inute întru redresarea situa iei.

Inculpa i sau... judec tori...

To i cei patru protagoni ti principali, pe care destinul îi une te pe un palier al unui bloc, fiecare tr ind în umbra misterului s u, ne ofer posibilitatea de a supraveghea o edin de judecat ” în care se transform o cin prieteneasc organizat de una dintre eroinele principale, Tereza, care încearc s sparg ghea a înstr in rii dintre vecini. Atmosfera îns devine ap toare i aminte te de cea din romanele poli iste ale Agathei Christie, în care, iat , se va ajunge la deznod mântul scontat, doar c în absen a lui Hercule Poirot sau Miss Marple. Starea psihologic tensionat este declan at în jurul conflictului pe marginea subiec ilor de referin el-ea, „instan a” în cauz cercetând i contrapunând fapte întru o esen ializare a sincerit ii în cazul rela iei celor doi i a determin rii motivelor apari iei haosului în aceast rela ie, care nu neap rat s-ar reduce doar la ipoteza c b rbatul ar fi st pânit de

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Lec ie de ieri, lec ie de mâine cromozomul Y, „factor ce determin o anume reac ie genetic hormonal la stimuli erogeni noi, necunoscu i” (p.55), ci i la ideea închist rii acestor doi, a lipsei lor de comunicare, care devine un baraj în calea fericirii acestora, sus ine naratorul cu vocea lui Tiberiu. În urma „dezbaterilor”, a polemicilor celor patru pe marginea subiectelor discutate, în ipostaz de „reclaman i”, tot ei - „inculpa i”, „pârâ i”, „b nui i”, dar i „procurori”, „judec tori”, metaforic vorbind, se contureaz un tablou elocvent al unei realit i privind rela ia elea, cu determinarea mijloacelor pacifiste de „autocondamnare” întru salvarea unei societ i de dezastrul conjugal, „lec ia” elaborat fiind una de prestigiu a scriitoarei Viorica erban: * „Nu este un p cat s iube ti, dar este un p cat s în eli”, pentru c cei care în eal tr iesc doar iluzia unei fericiri, având nevoie de o resetare a vie ii; * Numai sinceritatea poate crea o armonie într-o rela ie; * Iubirea i dorin a b rbatului i a femeii sunt diferite, pentru c i viziunile lor sunt abordate din unghiuri diferite, b rbatul mereu utând o justificare a faptei sale urâte în atitudinea fa de o femeie; * Orice dorin nu trebuie s ias de sub controlul ra iunii; * În ecua ia el-ea ambii î i asum o responsabilitate pentru viitor; * „Femeia trebuie s fie preocupat de înf area sa, s aib grij de machiaj, s se îmbrace elegant... ”; * Femeia în elat trebuie s se desprind de trecut, s se debaraseze de complexe i s accepte schimbarea, întâmpinându- i viitorul ca pe un dar; * Suferin a nu trebuie f cut „altar de închin ciune”; * Omul este supus gre elii, dar nu celei inten ionate i nu în detrimentul celor din jur; * Pierderea rela iei cu copiii e i cea a pierderii continuit ii toase; * Imposibilitatea, dar mai ales nedorin a de a clarifica lucrurile pan la cap t au consecin e grave asupra celor mai dragi oameni; * Pentru fapte, mai devreme sau mai târziu, trebuie s r spunzi; * „Fiecare pai - cu umbra sa”, a adar fiecare b rbat sau femeie poate fi fericit, dac lupt pentru aceast fericire prin mijloace sincere * „ i totu i, nu to i b rba ii sunt la fel” (p.229)

Albert Bierstadt - Pia a roman de pe te,

Con tient de Declara ia pentru Eliminarea Violen ei Împotriva Femeilor, adoptat de Adunarea General ONU în decembrie l993, autoarea Viorica erban nu va accepta jocul „de-a via a” în cazul Tamarei, de i acest lucru devine inevitabil în cazul Teodorei, motivul fiind determinat i de starea psihologic la limit care se contureaz distinct.

Tristele constat ri ale naratorului, replicile directe sau subîn elese în adresa organelor de drept f o respectare din partea acestora a ordinii de drept i de asigurare a acestui drept la autoap rare („e oarb poli ia, oarb ...” (p.49), „era un om al vremurilor trecute”, „p pu i hâde care nu simt nimic” (p.65), „Legea care e legat la ochi acuz ... dreptatea” (p.73) în cazul poli iei, judec torului, procurorului) sau monologurile personajelor, ne concentreaz aten ia la motivele închist rii femeii în cazul violen ei din partea b rbatului, cele mai frecvente fiind: frica ie irii din chenarele prestabilite de societate tot ea acela i „ochi al lumii pe cineva” („un copil trebuie s aib tat ”, chiar dac acesta este un asasin; trebuie s tr ie ti teroarea unei fapte pe care n-ai comis-o, pentru c oricum vei fi lipsit de dreptul la legea prezum iei de nevinov ie etc.), teama c schimbarea ar putea amenin a securitatea celor dragi, lipsa de comunicare între genera ii, („Tamara”, „Teodora”), conflictul dintre genera ii ce conduce la înstr inare, indiferen („Teodora”, „Tiberiu”) - toate acestea distrugând psihicul, personalitatea i având consecin e i asupra celor apropia i. Or, pe cei dragi mereu i-ar consolida confesiunea, compromisul, încrederea c ar putea fi în ele i, siguran a c orice adev r, fie i trist, ar putea fi sus inut, dar i dorin a fiec rui în parte de a lupta cu un calvar pân la victoria definitiv întru a tr i bucuria preaplinului sau par ialului sentiment de fericire, de împlinire c ai putut s te înal i deasupra ideii de suicid, a a cum o face Tamara Dio an, de i trecutul o urm re te mereu, de altfel ca i pe Teodora, pentru c „un bisturiu terge o cicatrice, dar pe cea din suflet nu o va terge nimic i nimeni pe lumea asta, cât va tr i” (p.82), conchide, cu triste e, naratorul.

i totu i, iubirea...”

Un cuvânt aparte merit Tereza care, potrivit numelui pe care îl poart , dar i calit ilor umane pe care le demonstreaz , ne aminte te de Maica Tereza. În solilocurile cu so ul ei decedat, vorbindu-i despre Teodora, nu întârzie s -l anun e: „A vrea s o ajut s treac peste tragedia ei”.

Cuplul Tereza-Dorin Bucur este simbolul c sniciei fericite al c ror templu este cel al ludicului, cu p strarea în sufletul lor a copilului ce le transmite bucuria de via . Tereza este un simbol al fidelit ii („ i-am p strat locul cald...”, p.102), la fel precum Dorin, care o venera, tot de la aflând detalii: „Of, Dorin... ce fericit am fost cu el! A fost singura ei iubire (...) nu, altul nu-i mai trebuie...” (p.173), pentru care dispari ia fizic a b rbatului ei nu e o piedic s -l iubeasc în continuare, s -i simt prezen a, s discute problemele cu care se confrunt ea i societatea, intuindu-i sfatul, dezaprobarea celui r mas viu pentru totdeauna.

San Francisco

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Tereza este i pe rol de „reglator de seisme psihologice”, respectând postulatul biblic: „Iube te- i aproapele ca pe tine însu i”. „Doctor de suflete”, i se potrive te acest calificativ pentru promovarea „terapiei râsului” cu care sfideaz durerea („Am scos durerea din sufletul meu i am învârtit-o în rotocoale de râs, am jucat-o i am s ltat-o, i am alungat-o s m lase în pace, s -mi pot cre te copiii”, p.103). Om al lui Dumnezeu, simbol al rezisten ei prin iubirea de via („Vreau s tr iesc ... nu vreau s vin la tine ... înc nu ... s -mi aduc copiii m car câte un nepot ... , p.105”), Tereza î i realizeaz misiunea de pacifist, transmi ând doza de lumin celui trist din preajma ei.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Silviu Doina] POPESCU

Inten ionalitatea schimb rii mentalit ii Povestea celor patru constituie o cruce a suferin ei, care are un singur nume - suferin a examinat sub unghiuri diferite ca raportare de gen. Personajele create de scriitoarea Viorica erban sunt mereu într-o c utare de r spunsuri, într-un zbucium-fream t, care ar aduce o eliberare de sine. Dar cum i care ar fi acel grad de efort într-o societate în care nu este atât de u or s o faci, când impasibilitatea contagioas contribuie la crearea condi iilor pentru „suportarea” demn a crucii, adic a suferin ei propriu-zise, în cazul în care „politicul este diavol corect” (Savatie Ba tovoi) i „o for necunoscut s-a ezat între noi, i nu ne mai las s ne bucur m de via , nu ne mai las ”, pentru c „se vinde totul, cred c i sufletul i-l vând unii... ”.

Curajul cu care sunt rostite aceste adev ruri denot prezen a nu numai al unui atent observator al realit ii, dar i al suport rii de c tre narator a consecin elor acestei realit i, scriitoarea Viorica erban pledând pentru schimbarea în mentalitate a tuturor concet enilor i luarea de atitudini în contextul solu ion rii problemelor familiei i nu numai,care, nerezolvate, se transform în probleme globale. adar, degradarea pe scar a societ ii ar putea fi evitat prin crearea, în primul rând, a atmosferei s toase în familie - acea care este embrionul acestei societ i i care are o importan major în crearea omului ca personalitate.

Doar o imagine impecabil a p rintelui (mama, tat ) îi poate p stra autoritatea de model a acestuia în fa a copilului, iar de aici - i asigurarea unui viitor prosper al societ ii prin cre terea unor cet eni demni de ara lor, iubitori de aceast ar , cu o economie de pia bazat pe „legi perfec ionate” în care nu ar exista „jaf, p leal ”, în care produsul autohton ar fi privilegiat, în care nu ar fi „o amestec tur de toate din toate... ca la nebuni” de „ nu mai tii ce-i al nostru”.

Dar unde ar fi aceast familie când „b rbatul este una dintre cele mai simple specii în ceea ce prive te comportamentul sexual i atitudinea sa fa de fidelitate”, când, nefiresc pentru un secol al emancip rii femeii, aceasta este transformat de c tre b rbat într-un obiect personalizat, devenind i unul al violen ei fizice i sexuale, când totul în jur este bazat pe violen verbal i economic , când un tân r este lipsit de viitor, pentru c , indiferent de studiile de performan ob inute, ideile lui nu sunt apreciate, fiind nevoit s î i schimbe ara în care f delegea i-a furat visul, iar în efortul de a schimba ceva, care necesit timp, r mânând cu dor decep ia: „Vor trece înc 50 de ani pan ce lucrurile se vor mai îmbun i, i eu sunt prea tân r ca s m fac ascultat...” i prin noua carte „Trei femei i un b rbat”, Viorica erban r mâne cu ochiul artistului clarv tor, treaz la ritmurile model rii în timp a contemporanului, sugerându-i sfidarea cu zâmbetul de marc al optimistului, la anumite intersec ii, a e ecurilor cu care se confrunt întru a asista culoarea unor vise de substan pe rol de înving tor într-o lupt continu cu spa iile tenebre al min ii umane, asigurându- i lumina i d ruind-o cu prisosin i celor din jur. În acest sens, Viorica erban r mâne, prin c ile sale, o continu lec ie de reabilitare a valorilor umane i o sacr t duire a încrâncen rii, zidindu-se prim var a tr iri i cu-vântului peste gerurile timpurilor dure din fiin a uman .

rile lumii s-au temut de-o eroare.

S-a dus vara cu fantasmele ei trec toare.

Dumnezeu a aflat-o i s-a gr bit s-o îndrepte ca apoi s a tepte la cap t de trepte.

Din Copacul Tinere ii a nit Pas rea Bucuriei.

Distinct i clar , din crânguri, se formeaz o boare: zestrea euharistiei.

Copilul Brâncu i, ca fulgul cel dalb divin al p diei acu i, acu i, o s i trag din soare oglindirea celuilalt.

Ca s -i iar reflecte umbra.

Uite, uite, sumbra singur tate!

Vântul bate printre copacii în floare. i se joac nebun prin altare.

Soarele- i ap fa a cea ve nic iar mun ii titani str pung cu aura frun ii tasea cerului care prin v i trimite s ge i de diamante.

Ai t i sunt i norii; de mii de ani, schi ând elegante mi ri, de smarald, b trâne leopard, îndr gostit precum Dante. În aerul cald urc nesfâr ite pante vulpi care ard.

Peste suflete, aici, se v d stele, licurici, roiuri de albine grele cu sclipiri de brici i de logostele peste suflete de-arici.

2. Îndr gosti ii se s rut tandru, ziua-i castel de aur, noaptea-i policandru, El Andrei, ea Diana, paznicii la Tezaur, iar zeii, tot veghind de pe grind, vegheaz jocul i a tern puterea lor peste tot locul.

Peste întinderea de ape orizontul plânge.

Deasupra marii treceri vâsle te-n zbor o pas re de sânge i de triste e. Tainice rostiri mai au i-acum Bacovia i-Arghezi.

Tot c utând, speran a mea, te miri, c-ai ostenit ca fluturii pe frezii.

Fericire neagr , cerului închina-voi o rug , eu, doar o patetic slug .

Dorin a pe care-o am de-mplinit e tot ce-i cer îngerului pi icher.

De m trag din neam de neam, tura-m-a de tr it eu i astrul meu senin!

Frunz de jugastru, te-am cules albastru, dintr-un dom cu stil m iastru, - clandestin.

Vân torul i sihastrul au jurat pe monoastire nimic n-o s -i despart nici de codru nici de art . ………………………………..

Marea Carte e o Cart -Fatum: Magna Charta Libertatum.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mihai G#NDU

Reinventarea capodoperei drumul prin oglind[

În colec ia „Opera$Omnia - publicistic i eseu contemporan”, a ap rut recent volumul „Reinventarea capodoperei - drumul prin oglind ”, de Ion Popescu-Br diceni.

Este, în fapt, un periplu prin universul acelor crea ii ale autorilor români ce se ridic la statutul de capodoper , cu o analizare, explicitare i interpretare doct a textelor, un fel de dic ionar al pietrelor de temelie în literatura român .

Pornind de la operele lui Nicolae Manolescu (red m aici un extrem de sugestiv pasaj: „Nicolae Manolescu a dedicat câteva titluri proprii fenomenului lecturii. Astfel pentru el, lectura este calea sigur de form(ul)are a unui om cult. Un intelectual autentic scrie Cartea, un scriitor scrie ni te c i, cu excepia celor mari care se reîntorc la c utarea ii, de c tâi, în litera i în spiritul ei, a ceea ce dinainte de-a se fi degradat în c i, precum Ideea în idei i precum Cuvântul în cuvintele «secularizate»”) i ar tând care este rolul lecturii, al traducerii, al recitirii operelor în viziunea a diferi i critici i exege i literari, autorul ofer astfel cititorului un veritabil îndrumar despre cum s abordeze rela ia cu cartea i cum s în eleag importan a acesteia.

Se mai arat c „În elegerea (superioar , deci critic i, suplimentar, metacritic plus transcritic - n.a.) e fundamental în lectur .

Ea pune temeiul pe care «dublul» ia con inut i form , ini ial dintr-o perspectiv necritic .

Fiindc , pe lâng soart , c ile au i suflet”.Un ghid nu doar c tre lectur , ci i tre universul tainic al c ii.

Remarcând c „Povestea «Prostia omeneasc » a lui Ion Creang e tare ciudat i extrem de ezoteric , de i tonul ironic-juc , jovialitatea povestitorului, parodierea formal a cli eelor basmului, auto-prezentarea ironic ne introduc, care-va-s -zic într-un basm... exoteric”, autorul, în analiza sa asupra operei respective, mai relev : „Dar cum drumul înseamn cunoa tere, pentru Ion Creanel înseamn i comprehensiune”.

Operele citate sunt analizate în profunzime, c utându-se a fi atinse toate sensurile ascunse, intuibile sau subîn elese.

O ampl analiz este f cut i antologicei poeme argheziene „Aleluia!”. (Tudor Arghezi: „Aleluia” - O interpretare transmodernis), o deslu ire a sensurilor filosofice, religioase ce nu sunt accesibile celui nespecializat în analiza critic de acest tip. „Împreun cu Lucian Blaga, tr im mitul ca pe o poveste adev rat i, în acela i timp,

ireal i ca pe o poveste într-o poveste al c rei gr unte este mitul raiului lipsit de prejudec i, al expresiei libere de orice conven ionalism, al manifest rilor fire ti ca ale naturii înse i”, noteaz autorul în analiza f cut poemului „P dureanca”, al ilustrului gânditor român, f cându-se, totodat i o paralel cu nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu. În cuprins se mai g sesc „Comunicarea cu st rile superioare în poezia lui Ion Pillat”, „Poe ii detaliului luminos” (Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu , Arcadie Suceveanu, Coman ova, Aurel tefanachi), apoi capitolul „Poe i basarabeni i sârbi” (sunt cita i Ion Anton, Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Vasko Popa, Ljubomir Simovi ).

Capitolul IV este rezervat „Modelului generator de valori” (include i o analiz a lucr rii „S rmanul Dionis”, de Eminescu).

Apoi cartea „Locul gol” de Dumitru Velea, „Mac i memorie” de Paul Celan, articolul „Ion Lotreanu, aed la confluen a limbajelor poetice”, materiale despre poe ii Emilian Mirea, Doina Dr gu , Alex Gregora, Petru Istrate, iar Capitolul V (intitulat „Vreun cronicar contemporan”) îi prezint pe Mircea rt rescu, Laz r Popescu, Silviu D. Popescu, Andrei Breab n, Mircea Tutunaru.

Albert Bierstadt - Indieni prinzând pe te

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Valentin NICOLI|OV

Un autor, o carte Vasile Moldovan, De-a-ndoaselea, Ed. UZP, 2020 Vasile Moldovan este un scriitor foarte apreciat în domeniul poeziei de inspira ie nipon în România. Împreun cu regretatul profesor Florin Vasiliu, în 1990, a fondat mi carea de haiku din ara noastr . Este membru al Societ ii Scriitorilor Români, al Societ ii Scriitorilor Militari, al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România i al Societ ii Române de Haiku înc de la înfiin area ei în anul 1991, iar în perioada 2001-2009 a fost pre edinte al acestei societ i.

A debutat cu cartea de poeme haiku, Via dolorosa, la Editura FIAT LUX în anul 1998, cartea cuprinzând poeme haiku originale, de tip religios, constituind înc de pe atunci o noutate în literatura din ara noastr . Perioada 1998-2020 i-a fost benefic autorului, acesta reu ind s publice alte opt c i: patru volume de poeme haiku (în 2001, 2003, 2005 i 2010), dou volume de poeme tanka (în 2013 i 2019), o carte de poezii de dragoste, Suflet geam n (în 2017) i un roman istoric, Desc unarea (în 2014). În anul 2017 un eveniment important în literatura român l-a reprezentat realizarea de c tre Vasile Moldovan a Antologiei române de poeme într-un vers, Un singur nai, la Editura Societ ii Scriitorilor Români, în care face cunoscute originile acestui tip de poem scurt autohton i prezint o selec ie din lucr -

rile tuturor autorilor români care au scris acest nou gen literar. În paralel, în aceast perioad , a colaborat cu al i autori, români i str ini, pentru realizarea unor lucr ri importante în domeniul poeziei de origine japonez (cu Florin Vasiliu, Jules Cohn Botea, Cornelia Atanasiu) i a efectuat diverse traduceri / din limba englez i din limba român . În colaborare cu poeta Magdalena Dale a realizat i un volum de poeme renga (în 2008) . Înc înainte de anul 2000 profesorul Florin Vasiliu intuise posibilit ile literare deosebite ale lui Vasile Moldovan spunând: Sunt convins c al turi de al i autori talenta i, Vasile Moldovan va ilustra unul din capitolele viitoarei istorii a literaturii noastre privind mi carea de haiku.

Tot în perioada amintit a început s abordeze i domeniul poemului senryu, un poem înrudit cu poemul haiku, dar care nu mai respect toate canoanele acestuia. La acesta, kigo - cuvântul care desemneaz anotimpul - nu mai este obligatoriu ca în haiku. Împreun cu al i poe i de haiku cunoscu i (Jules Cohn Botea, Ioan Marinescu, Radu Patrichi, Iulian cu , Valentin Nicoli ov, Dan Norea, Cezar Ciobâc , Dan Iulian i al ii) a fost prezent cu poeme senryu în câteva antologii importante de poeme haiku. În acest an, 2020, Vasile Moldovan a publicat la Editura Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România cartea de senryu, De-andoaselea, realizat în condi iile cunoscute de pandemie i izolare prin care trecem cu to ii. Realizarea acestui nou volum reprezint o dovad în plus care atest talentul s u poetic plurivalent, aflat la cote ridicate. Prin poemele senryu publicate acum autorul arat în elege universul naturii umane cu lipsurile i defectele ei i îl prive te în mod ironic, iar atunci când defectele i se par prea accentuate, în unele poeme, devine chiar satiric, apropiindu-se astfel de epigram . Scriitorul Dan Norea, un autor de epigrame i de poeme haiku i senryu foarte cunoscut cititorilor, men ioneaz în prefa a la volumul De-andoaselea: epigrama, ca i senryul, au drept principal obiect natura uman ; încercând creeze insectare umane i este normal ca tematicile abordate s fie identice... Marea diferen dintre epigram i senryu este tipul

umorului. Epigrama are de obicei un umor suculent i dac e bine f cut te face s izbucne ti în hohote din prima secund . Senryul este o pi tur de ân ar, are un umor subtil, bonom i uneori un pic acid, te face zâmbe ti i atât.

Despre senryu se tie c este un poem asem tor poemului haiku, mul i chiar îl confund cu acesta, are aceea i metric de trei versuri în 5-7-5 silabe, dar nu mai respect toate regulile estetice ale poemuluii haiku, lipsindu-i de cele mai multe ori kigo i uneori i kireji, dar posed un caracter ironic pronun at.

Aceast carte de senryu este structurat pe ase capitole (Haz de necaz, Dragoste cu toane, B trâna sperietoare, Chefliul satului, Bestiar hazliu i Omul de z pad ), fiecare capitol con inând un grupaj de poeme legate de aceste titluri. Vom selecta i prezenta în continuare cititorilor câteva poeme senryu sând pl cerea cititorilor de a le lectura pe toate celelalte.

Târgul de fete -/m întorc a a cum m-am dus/ de unul singur Plaja de nudi ti -/ numai fata b trân / în costum de baie Nunta de argint-/ mireasa la oglind / cu gura tirb ldur torid -/ pe cre tetul sperietorii/ clopul bunicului Mo neagul pune/ pe tejghea to i banii.../ n-ajung de-o bere Punctul vamal -/ ciorile trec grani a/ f restric ii To i în carantin -/ doar un om pe-afar / i-acela-i de z pad În prefa a la Antologia român de senryu, Zi de chenzin , publicat de mine în anul 2012, ar tam urm torul fapt: ceea ce conteaz în primul rând este tematica i con inutul poemului senryu, ...modul critic sau ironic în care a fost abordat realitatea înconjur toare i în final ob inerea rezultatului dorit, de a descre i frun ile i a produce cititorilor un zâmbet.

Consider c poetul Vasile Moldovan, cu talentul s u i prin tematica aleas , prin ironia fin cu care descrie realitatea înconjur toare, a reu it s realizeze o carte de poeme de bun calitate, chiar una dintre cele mai bune c i de senryu publicate în România.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Lucian GRUIA

Daniel Marian - aria cercului Motto: lucrez la o cas de mod / croiesc visele ca s poat fi/ purtate de oameni (Daniel Marian) / precum o mâ s lbatic venit s fure/ globuri i lumini e care înc mai cred c exist / / de coada fiec rui anotimp va fi legat o masc / dac se poate din plumb sau nu, mai bine/ din aliaj de bronz cu argint ca s zdr nne” ( i se va rosti: aleluia!). În izolare, fantezia poetului devine debordant i postmodernist : „în lipsa oamenilor autentici/ necapsomani i neprev zu i cu cipuri/ care s se descurce cu crucile firesc/ i nu din ce-au înv at pe de rost// caii s-au urcat în clopotni e/ s trag sforile de amiaza sufletelor/ înv lm esc i forn ie acolo spre înalt/ în c utarea semnalelor potrivite// se casc un cer îns ilat din rânjete/ câteva tropote însoesc m re ia orei/ pân când se va da drumul la nechezat/ i bisericile vor erupe în c lduri” (pe sc ri pentru c nu merge liftul).

Daniel Marian este un poet atipic. În interiorul suprafe ei cercului s u liric pe care i l-a creat, imaginile sunt proaspete, surprinz toare. În limbajul obi nuit, ca s te po i în elege cu semenii, conteaz ce spui. În literatur conteaz cum spui. Pentru c , ce spui s-a mai spus, cum spui trebuie s fie original, i confere marca ta specific , adic stilul.

Daniel Marian este un scriitor original.

Albert Bierstadt - Furtun în mun i

În anul 2014, Daniel Marian publica volumul de versuri . Acest simbol reprezint o constant universal egal cu 3,14...., num r ira ional care intr în dou formule importante i anume: lungimea cercului, egal cu 2 R i aria cercului, egal cu R la p trat, R fiind raza cercului. Dac este o constant , R este variabil i m rit enorm, permite s încadr m în aceast arie uria a cercului s u liric, întreaga oper poetic a lui Daniel Marian, care cuprinde mai multe zeci de volume de versuri, dintre care le enum r doar pe care le-am prefa at sau postfa at: ampanie cu veveri e (2019), re ul din zorii unei iubiri amânate (2019), Observa ii dintr-un sâmbure neexplodat (2020) i Pa aport de imunitate (2020) pe care il prezint în continuare. Într-o poezie de pe la sfâr itul volumului, poetul afirm c vrea s scrie o carte despre nimeni i despre nimic: „dac mai g sesc o pagin nemâzg lit / în sensul ini ierii apocaliptice obligatorii/ chiar c-o fac pe aia nef cut înc de lene/ s scriu o carte despre nimeni i nimic/ într-o imersiune a min ii pe un loc de suflet/ nerecunoscut la vam drept floare la butonier / cu un tr gaci pentru parfum de via trecut/ lejer de amiaz înspre superba

nemurire” ( ne afl m în treab ). S nu te gânde ti la nimic mi se pare imposibil. Ar fi ca în bancul: „Ce faci bade, ezi i cuge i? Numa ed!” Unii poe i contemporani îmi par „numa ed”. Dar Daniel Marian cuget . vedem la ce cuget el în volumul Pa aport de imunitate. Întâi de toate, cu autoironie, se autodenume te sfântul daniel, care plute te în levita ie i astfel simbolizeaz zborul spre transcendent al poetului în genere: „da sfântul daniel a f cut i el o minune/ altfel nu i-ar fi spus sfânt cei chema i/ s dreag sfin enia cea greu de crezut/ cu smirn i cu t mâie i cu cear de la neamul albinelor spre a se topi/ în sensul invers al ceasurilor timpului/ spre marea cea mare din de ertul cel de ert/ sfântul daniel are i î i poart minunea/ îns f ca nimeni s-o tie i s-o priceap / pentru c el a avut grij ca fiecare lucru în parte/ s se zvânture în voia priceperii lui i nu/ s nimereasc gaura cheii pe întuneric/ el a tr it f a- i sa oasele s se umple cu m duv / ci cu aer pentru a pluti în voie peste minunile celorla i/ i f a- i l sa carnea s fie de carne/ ci de aer pentru a pluti în voie peste minunile celorla i/ i f a- i l sa venele s se umple cu sânge/ ci cu aer pentru a pluti în voie peste minunile celorla i/ i f a- i l sa numele daniel s se umple de litere/ ci de aer pentru a pluti în voie peste minunile celorla i/ ei da i de v întâlni i cu sfântul daniel nu-i spune i/ c l-a i v zut el nu e de pe aici i n-a pe aici fost niciodat (minunea sfântului daniel).

Poezia sfântului daniel se scrie în singur tate, doar inima arde: „caut singur tate veritabil / dac se poate i virgin / în care s nu mai fi intrat/ nimeni nici m car cu privirea/ a a m-am s turat de prostia asta/ cu punctele cardinale ale iubirii/ pe care când o cau i e-n alt parte/ atâta doar c pa ii poetului/ nu pot prinde din urm / inima care-i plecat / s ard în fereastr / cu strugurii i cu vr biile/ inima plecat tie ea unde” (pa ii poetului (III)).

Cartea Pa aport de imunitate fiind scris în perioada de pandemie, prezen a m tii este inevitabil : „de m or î i voi pune în piept o masc / din aceea cu chipul t u i cu numele meu/ unul va fi de iepure iar cel lalt de leu// de cr ciun în pomul t u se va r zgâia o mas-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Daniel MARIAN

R[sfirarea patimilor dup[ p[trunderea lor Ionu Calot , Partituri pentru p

Trebuia s se întâmple la amiaz i s fie vara. În timp ce apele se fac ceruri numai bune de vâslit i cuvintele se bucur de majuscule în perioada salv rilor de la înec. Cuprindere i ordonare a firescului în poezia unui autor relativ tân r ca i manifestare, dar de mult atent la cursul i parcursul unei lumi vreme îmb trânite de prea mult folosin .

La Ionu Calot se d examenul de maturitate în ce prive te lirismul, cu sârg acumulat i acum rev rsat în mod controlat, cât s aduc bel ug f îns a rupe baierele arealului în timp ce se formeaz ca entitate proprie.

Avem deci un poet pus pe treab , la care respira ia îndr zne te tot mai consistent s mu te aerul devenit serios numai bun de mu cat. Fazele deja tiute i despre care ne-am exprimat la timpul intersect rii cu acestea, sunt aranjate astfel într-o nou ipostaz , menit s ofere relieful pe care îl a teptam închegat. ile i mun ii, râuri i mai tiu eu ce-o fi pe acolo, preg tite pentru o h duire promi toare, unde la momentele cele mai con-

dii electrice, Ed. BETTA, 2020

torsionate avem i ghid pe Magaie. Grafice ale de ce-ului existen ial, puse pe seama unui personaj ilustru coborât din te miri unde spre a se c ra în cârca poemului-cadru. Pentru poetul face i desface cum tie el mai bine, pe baz de cauzalitate un platou de filmare a ob tescului odat inserat în propriile-i vene pentru o personalizare aparte.

Uimitor, fascinant i poate chiar nemuritor acest Magaie, de azi, dintotdeauna i probabil c i de mâine-poimâine: „Magaie s-a t iat azi în dou / pân a dat de ziua de ieri/ cu o mân i-a scos inimile/ i cu cealalt le-a înfipt/ în laptopul încins/ i apoi i-a spus/ acesta nu este o femeie/ acest m r/ nu este o femeie” (nud#0 - computer ro u). Se vede bine cum Magaie se afl departe de a fi un diletant, le are pe astea cu disimul rile în natura unui pluralism acerb...

Cu „balada lui Magaie” îns , chiar avem parte de un stuf ri predilect: „ i Magaie a cut pu rie/ nevinovat/ a fost condamnat/ pentru c s-a n scut b iat/ a cules toat toamna/ struguri transparen i/ pe care nu reu ea

-i guste/ l-au urcat într-un tren sinistru/ ce îl zgâl âia la fiecare trecere/ între noapte i zi/ pe to i îi zguduia/ a adormit înghesuit/ în spatele gratiilor cazarmei/ inându- i zâmbetul bine ascuns/ i amintirile/ saci cu pietroaie/ dosite într-un col de beci/ lipite de spatele u umed/ acolo î i desf cea el/ cearc nele i tatuajele/ în noapte se auzeau/ ambulan e ce fug resc moartea/ când s-a înfuriat/ au explodat toate furnalele/ iar tijelor din corpul lui f piele/ din trupul lui construit din gratii/ le-a strigat: zbura i!/ dar ele zburase de mult”.

Cartea de acum a lui Ionu Calot reune te reperele: „Cum s supravie uie ti în dragoste”; „Manifest pentru globalizarea poeziei”; „Cum am salvat lumea”; „Nuduri i semne”. Se contureaz în acest moment un stil i un sistem de expresie hot rât, de raportare particular la nelini tea universal , a tept m un nou personaj ilustru care s reglementeze trecerile la nivel cu straniul, sau/ i o nou propunere de a se face ceva cu lucrurile interesante precum dragostea, lumea, poezia, nudurile, semnele...

Albert Bierstadt - Muntele Adams

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Vasile FILIP

Demnitatea sincerit[\ii Vavila Popovici, Note de jurnal american - vol. IV, Lulu Enterprises, USA, 2020

O parte din cele peste 50 de c i publicate din anul 1993 i pân la mijloc de an 2020 de scriitoarea Vavila Popovici sunt rânduite în cicluri tematice: 1. Articole, eseuri, ajuns la cel de al zecelea volum; 2. Cuget ri/Reflections - patru volume; 3. Note de jurnal american - volumul de fa fiind i el al patrulea. În rest poezie i proz .

Indiferent de menirea scrierii, cea care presupune i unele deosebiri, nu doar de stil i fel de abordare a tematicii, întreaga oper a distinsei autoare este dominat de câteva elemente comune, între care sinceritatea poate fi trecut în capul listei. Vavila Popovici prive te cu ochi limpezi toate întâmpl rile vie ii.

Ale ei i ale celor despre care scrie, nefardând nefericirile i f s exacerbeze bucuriile. O inut dreapt i demn , care inspir încredere cititorului i o situeaz pe autoare la un nivel onorant pe scara valorilor.

Acest al patrulea volum din ciclul Note de jurnal american, Made în USA - LULU ENTERPRISES, în data de 03/10/2020 este structurat tot pe ani i pe luni, cuprinzând perioada 2014-2015-2016. i de data aceasta, coperta Teodorei Stoica sare în ochi i re ine

privirile. De pe coperta a patra se poate deduce un lucru esen ial: între multe alte idei ce stau la temelia c ii, una se înf eaz în chip aparte: prietenia. „Prietenia este rodul iubirii, fiindc la baza ei st iubirea sufletelor, iar prin iubire ucidem r ul, orice form de egoism, c ci egoismul este moartea inimii i boala cea mai grav a unei societ i. Un prieten adev rat este o avere pe care o dobândim. Lui sufletul i se deschide... Prietenia este un lac g sit sau ales dup mai multe c ut ri, în care- i arunci sufletul, sc ldându-l în apa lui cald , limpede i lini tit ...” i, în sus inerea propriei afirma ii, Vavila Popovici îl cheam în sprijin pe Cicero: „A avea un prieten, este ca i cum ai avea un alt EU. A tr i i a iubi este acela i lucru.”

Tr ind i scriind foarte mult vreme în România, unde a acumulat o vast , bogat în semnifica ii i plin de înv minte experien de via i literar , - Vavila s-a mutat la fiicele ei, în America. Dar nu a plecat singur .

A luat i casa/România cu ea. Acolo, în America, în sipetul memoriei s-au adunat alte i alte valori, l rgindu-i i mai mult orizontul cuprinderii, cunoa terii, în elegerii. Din preaplinul strâns cu h rnicie de om gospodar, scriitoarea a oferit tot ce a putut. Tocmai de aceea a i f cut apel la formele de exprimare pomenite mai înainte: pentru a d rui cât mai mult celor care simt nevoia s i împlineasc via a cu ajutorul lecturii.

Jurnalul dep te conceptul clasic al cuvântului. Expozeurile nu se limiteaz la sim-

plele note - zilnice sau periodice ce in de cotidianul existen ei. Ariile de interes au extindere geografic planetar , abordare tematic multicontinental . Un periplu universal, pe potecile cunoscute sau (înc ) t inuite ale culturii de interes general. În acest spa iu, exploratorul Vavila Popovici simte cum i se împline te fiin a cu esen e perene, beneficiare fiind deopotriv mintea i inima.

Scrie Vavila Popovici despre încerc rile ei de a se integra stilului de via american, în care descoper pu ine asem ri i o sumedenie de deosebiri fa de cel din ara natal ... „Este, iat , al aselea an de la venirea mea pe aceste meleaguri...” Cu precizarea c momentul acestei consemn ri era anul 2014, luna ianuarie. „De cum am sosit m-am integrat atât cât am putut, la felul i ritmul de via al americanilor. Trebuie s fii activ de diminea pân seara, indiferent de vârst ”.

Ei bine, atunci când vine vorba despre mun, chestiunea se pune, în România, în cu totul al i termeni. H rnicia proverbial a românului a e uat în lene; cinstea pe care chiar i str inii neprieteni au b gat-o de seam , a fost dat pe ru ine; valorile neamului românesc, cele care i-au asigurat renumele pân în zilele de azi, au fost înlocuite cu nume de analfabe i, semidoc i, destr la i i r uf tori, cultiva i cu non alan pe scenele publice, ca fiind noua imagine a unui popor care geme înfundat de prea multele greut i care îl apas i a unei ri c reia i s-a furat totul, pân i s cia.

Albert Bierstadt - Lacul Tahoe

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Florentin SMARANDACHE (SUA)

Pazvante Chioru Omul se g se te la strâmtoare: între Marea Neagr i Marea Mediteran , vinde la negru un pardesiu alb.

- B , boule, nu fi m gar!, i-am zis.

ci în centimetru antic, sau kilometru p trat Spiritul i se stinge ca o igar ...

Azi i-a cerut un foc/ lui Prometeu.

Examenul de LIMB l-a luat c zând pe subiect. În general, studiaz în particular: ÎNVA DUP MULTE C I I NU TIE DUP NICI UNA!

Tr ie te mort de slab.

Are o boal s toas .

De când i-a pierdut un ochi: a r mas numai cu vederi de dreapta, dar merge înainte cu spatele.

Picioarele îi dau b taie de cap.

Gheorghe Dracu To i au venit cu so ia, doar el fiind un om f pereche.

Unii sunt înal i, ca ni te zgârie-nori, al ii ca ni te zgârie-brânz .

Nea Vasile Gheorghe este dintr-o bucat , i fratele dintr-o alt bucat .

Mereu are i el dou vorbe de spus: Nu tiu!, de i este de tept când face pe prostul.

- Unde te duci m ?, l-am întrebat.

- M duc, m duc - mi-a spus mai am de spart lemne, de mestecat m liga i de b tut nevasta.

Educa ia fizic a nervilor Marcel s-a tuns. S-a f cut Gigel/Marcel.

De i major, ca poet este minor compune poeme mici nu în „metru”,

Dar, ce tot crede Gheorghe c e Gheorghe Dracul?

La serviciu - femei f

Albert Bierstadt rit de soare

Remarca Vavila Popovici, în luna iunie a anului 2015: „În zilele noastre oamenilor timizi le este greu s avanseze. i sunt oameni cu foarte multe cuno tin e, dar le in în propria valiz închis (...). Se instaleaz o jen , o neputin de a exprima p rerea (...). Cred nu trebuie s d m posibilitatea altora s vorbeasc în locul nostru, s ac ioneze în locul nostru (...) Dac îi l m, trebuie s tim c niciodat nu vor ajunge la rezultatul dorit de noi.” Ei, prieten Vavila... Dac-ar fi, ce bine-ar fi!... Vorba lui Mo Ion Creang : „Oameni buni, în ara asta n-ar fi r u s fie bine...” De unde, îns , atâta bine? Nu ajunge pentru toat lumea, chiar de s-ar da pe cartel . În zilele noastre, în România, cel pu in, binele este apanajul provocatorilor i promovatorilor r ului. Spre binele lor, se în elege.

Se întreab , pe bun temei, Vavila Popovici (octombrie 2015): „Mai exist dragoste la oameni ale i s reprezinte acest popor a ezat i cu bun sim , sau doar interes, egoism, grandomanie i pref torie? Ce-i împiedic s spun adev rul, de ce folosesc minciuna?” R spunsul ar putea fi formulat i a?a: ,,Pentru c minciuna nu mai st doar cu regele la mas ; ea st cu to i demnitarii administrativi ai politicii; dar i cu al i ,,corifei” ai unor domenii care ar trebui s in steagul sus, nu în bern . M gândesc, în primul rând, la cei ce vor s reprezinte domeniile în care se cred mari i tari, necum ceea ce sunt cu adev rat: nimicuri.

Adev ruri care mustesc i în cartea de fa , în filele c reia se reg sesc i suferin ele poporului român. i a c rui în elepciune str veche cap ni te nuan e noi. i triste. i dureroase. „Capul ce se pleac , sabia nu-l taie.” Dar îl umile te! „O mân spal pe alta.” Dar obrazul tot p tat r mâne! „Cu o singur floare, nu se face prim var .” „Cu un singur fulg, nu se face iarn .” Cea mai încurajatoare prim var , în sufletul curat al omului se g se te; i cea mai geroas iarn , tot înl untrul omului se afl . Am în eles i din aceast carte, printre multe alte adev ruri i îndemnuri exprimate în diverse feluri de Vavila Popovici, c : „veninul din vorbele omului poate fi mai uciga decât glon ul; nu te în a pe umerii altora, ajut -i pe ei s se ridice”. O carte de eseuri memorialistice, meditative i concluzive. Pe fondul unor incursiuni planetare prin istorie i spiritualitate, comentariile sunt îndemnuri prietene ti la efortul mental, emo ional de a ie i din starea de lentoare i a deveni, to i, min i i inimi vii, active, folositoare. Mersul pe propriile picioare, printre jaloanele sugerate de marii gânditori ai neamului i ai lumii ce pot fi asemuite cu „Un cer de stele dedesubt/ Deasupra cer de stele...!”

Anul XI, nr. 9(121)/2020

serviciu

Ele stau ce stau, apoi mai iau câte o pauz .

Ele stau ce stau, apoi mai iau câte o pauz .

- Prea În ate Doamne Pe vârful tocurilor d-voastr - intervine directorul -, arunca i-v la co ochii/ i observa i dezordinea.

(De emo ie, unele c zur pe podea, altele c zur pe gânduri) - S se aleag praful i pulberea de pe mobiliere!, uier directorul. ( tia el c nu termin cu una cu dou , i cu trei sau patru cucoane.

Dar ele st teau ce st teau, i iar mai luau câte o pauz .)

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Constantin CONSTANTINESCU

Haiducie ]i haiduci S. I. Gârleanu, Haiducie i haiduci, Ed. Enciclopedic Român , Buc., 1969 În cazul de fa întoarcerea la o carte bun înseamn de fapt îndemnul nostru pentru lecturarea mai multor autori, selecta i din galeria scriitorilor i istoricilor care i-au consacrat preocup rile pentru a ne face pe noi, beneficiarii efortului lor, s în elegem fenomenul haiduciei în toat complexitatea lui. inuta riguros tiin ific a textelor semnate de Sava Iancovici („Haiducia în Balcani”), Ioan I. Neac u („Haiducia în ara Româneasc între 1822-1828”), Constantin Câ laru („Haiducia în Oltenia”) i al ii nu sufer cu nimic dac în acela i ton, cititorilor li se ofer ansa de a se delecta cu biografiile i ispr vile unor haiduci legendari cum ar fi Baba Novac, Pintea Viteazul, Iancu Jianu, Ion cel Mare, Gheorghi Gherghela , Nicolae Abra , Tunsu i Grozea, Nico ara (grec), Petre Carpos (macedonean) etc. În acela i registru al rigorii i corectitudinii, textele fac o distinc ie clar între haiducie i pseudohaiducie, în elegându-se prin aceasta din urm tâlh riile i jafurile pentru sine, cum au fost, de exemplu „haiduciile decadente” s vâr ite de Iovan Bimbiricea i Dinu B losu, în jude ele Me-

hedin i i Vla ca, prin anii 1821-1827. începem, a adar, cu o constatare de ordin general: haiducia a fost, dintotdeauna, un subiect seduc tor, nu numai pentru scriitor sau istoric, ci mai ales pentru omul obi nuit.

Ea ocup un loc binemeritat în memoria colectiv , ca expresie a dorin ei arz toare a popoarelor „de a avea o via liber , scutit de acte silnice i nepedepsite” (S.I. Gârleanu: „Haiducie i haiduci”, Editura Enciclopedic Român , Bucure ti, 1969). Bulgarii au numito aidutstvo (ca i macedonenii), grecii i-au zis clefturia, iar sârbii haiduci î i spuneau haidutini. Iat ce cuvinte roste te Iancu Jianu în fa a cetei de haiduci pe care i-o organizase: „Fra ii mei, pe via i pe moarte! Viclenie i curaj!... Boierii sunt la i, armele lor sunt m tania i pipa, menaja i-le pe ale voastre! So iile lor sunt f vlag i tem toare, gata s i piard cuno tin a, s nu abuza i.

Nu face i s ias decât strig tele, nu face i curg decât lacrimi, nicio pic tur de sânge... voi da chitan pe toate pr zile i dijuna celor neferici i.”

Semnificativ ni se pare a fi i comportarea în sala de judecat a haiducului Nicolae Grozea, cel care a reu it cea mai spectaculoas evadare a secolului din adâncimea de 75 de metri a ocnei Telega, unde î i isp ea condamnarea la munc silnic pe via : „E ti numit c-ai f cut ho ii” îi spune judec torul.

La care Grozea r spunde: „Faptele haiducilor sunt pentru voi ho ii, precum zice i, dar pentru noi i pentru al ii, ele nu sunt decât luarea înapoi a celor r pite prin silnicie...” „Ce ai cut dup fuga din pu rie?” „Voinicind am cutreierat ara i codrii ei, lovind în cei ce stuiesc i care î i strâng averi pe pielea racilor...” „Unde sunt ceilal i tovar i ai i?” „Pe tot întinsul p mântului românesc, luptând pentru dreptatea nevoia ilor.” Ca rturie c spusele lui Grozea au sedus nu numai mul imea de nevoia i, aducem sub ochii cititorului versurile poetului Vasile Alecsandri: „Nu plânge (...) n-ai grij române / F piept b rb tesc / Na, s i cumperi haine i cas i pâine.”

Din lectura c ii „Haiducia în Oltenia”, a

lui Constantin Câ laru, ap rut în Editura Macedoneanul, în anul 2004, afl m un r spuns pertinent la întrebarea „cum era un haiduc?”: „În afar de însu irile morale corespunz toare, viitorul haiduc trebuia s dea dovad de calit i fizice alese: s aib rezisten deosebit la alergare, la mânuirea armelor, s reziste f s doarm pân la îndeplinirea ac iunilor începute, s rabde de foame, de sete, s suporte durerile dac este r nit, nu se team de moarte, s i in cuvântul dat, s nu- i p seasc tovar ii la necaz i fie în stare oricând de ini iative pentru a ie i din orice situa ie. (...) Dac era prins i torturat haiducul trebuia s îndure chinurile cu t rie chiar pân la moarte dac era cazul înfrunte moartea cu senin tate f s i tr deze ceata”.

Haiducia din ara Româneasc s-a manifestat pregnant între 1822-1828, fapt cercetat i consemnat în „cartea” cu acela i titlu a lui Ioan I. Neac u. Un mic e antion din textul lucr rii ne edific pe deplin asupra situiei din Bucure ti i din împrejurimi: „În privara anului 1823, datorit lipsurilor, începuser furturile chiar i în ora ul Bucure ti. (...) Tot atunci a avut mare r sunet zvonul c pitarul (boier care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a cur ii domne ti i a o tirii - n.n.)

Iancu Jianu, fost participant la r scoala din 1821, î i reluase activitatea de haiduc. (...)

Nici un proprietar nu îndr znea s locuiasc la mo iile sale i nici m car s se plimbe cu tr sura în împrejurimile Bucure tilor f a fi înso it de o escort . (...) Numeroasele furturi comise în Bucure ti au determinat autorit ile interzic circula ia în timpul nop ii.”

Ce încheiere s-ar potrivi cel mai bine acestei întoarceri la câteva dintre c ile despre haiducie?

Dup p rerea noastr , Constantin Câ laru a „potrivit” cuvintele unui final semnificativ i emo ionant: „Haiducii erau ap ra i i iubi i de popor. Acesta a tiut s i r spl teasc eroii, cântându-i în cântece i balade, ispr vile lor au fost povestite la necaz ori bucurie, la gura sobei sau la o ulcic cu vin, cându-i nemuritori.”

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Camelia FLORESCU

“P[pu]i din lacrimi” “Bilet @n alb” spre Nemurire „P pu i din Lacrimi” este, cu certitudine, acel „Bilet în alb” spre Nemurire! Poezia autoarei, Rodica R di a R peanu, este garan ia despre „timpul care ar intra într-o clepsidr .”

Desigur, atunci când vrei s scrii despre un anume poet pe care îl admiri ca om, ca fire i ca suflet e mult mai u or decât s încerci -i zugr ve ti poezia. Fiecare scrie a a cum tr ie te, intens sau lene , în sincope sau liniar, colorat sau alb-negru, în fine, poezia fiec ruia îl poate descrie fidel cam pe fiecare poet în parte.

Volumul pe care-l in în mân , „P pu i din Lacrimi”, este o bijuterie de la un cap la altul, de la început pân la sfâr it. Este oglinda fidel a frumoasei nebunii ce ip prin to i porii autoarei, este creuzetul elegant i distins în care tr iri l untrice de tot felul se amestec , se întrep trund, se scutur de greul dus în umbra gândului, pân au irumpt afar i au zut lumina tiparului.

Zbaterile i transform rile naturii, dac sunt atent surprinse, devin bijuterii lirice. Mau fascinat poemele dedicate naturii din acest prim volum al autoarei. Sunt proaspete, sunt vii. „Mi-aduce toamna,-n rânduri, rânduri,/

Ciubere pline ochi, de gânduri,/ Cu boabe de melancolie/ Culese din buturi de vie,/ În teascuri ce mustesc de suflet,/ Cu urme vineii de umblet,/ Pe t lpi r nite de taninuri,/ Din agurida multor chinuri.” („Be ii de toamn ”) Personific rile sunt savuroase, credibile, profunde: „Via a se mi sub pietre,/ iascund nibelungii, comoara” („Crai nou”); „Simfonia-i dirijat de sub brazi, de-o tuberoz / Mul umindu-mi suflete te pentru via a asta roz !” („Miraj”); „De ftizie, prin falii pulmonare,/ Tu te lutul pe sub r cini” („Bucolic ”); „Praf de cea i t ciune/ Mi-au c nit zilele verii,/ Bruma îmi despoaie merii/ Ce-au ro it de goliciune” („Astenie”).

Fiecare poezie are coloan vertebral , a a cum îmi place s spun în leg tur cu orice lucru cu sens pe care-l întâlnesc în via .

Are putere t duitoare. Are curaj, mai ales. Într-o lume în care se vorbe te mereu despre poezia feminin , spun cu mâna pe inim poezia autoarei e mai viguroas decât orice versuri scrise de b rba i. Mul i poe i b rba i sunt lamentabil de languro i i umbl tiptil printre versuri, tem tori s spun lucrurilor pe nume, dornici de a împ ca i publicul i criticii. Iar dac poezia lor e mai curajoas , cad în capcana vulgului. În schimb, în poezia Rodic i Râpeanu, întâlnim un curaj nebun dar seduc tor de sincer i de transparent. Reu te s fie provocatoare, f a deranja, reu te a fi atractiv , f a- i împ una versurile cu artificii. E sincer , cu alte cuvinte, i asta transmite for . „Gura lui era totuna ca o candel încins -/ Candel ce- i arde mirul pe fe tila sa aprin/ Iar eu mica fl ruie, într-un seu de lumânare,/ Am ars (când pl pând, când aprig), sub a sa înver unare!/ Ciutur cu ap vie era gura lui de aur,/ i puteri neb nuite îl f ceau precum un faur.../ Zeci de mii de limbi arzânde, a ate de strigare/ Se-mplântau cu cerbicie printre pietre de negare,/ Nurii mei în col i destoinici erau paji ti cu otav ,/ Gura lui cea pofticoas m cosea timp de-o octav / Ca o coas zim uit i curbat de dorin ,/

Coasa-gurii m adun pân -n m duvi de c in / Ascu indu- i zim ii-n carnea neted ca firul ierbii/ Rumegat în steiul buzei, cum îl rumeg to i cerbii,/ Cu mi ri necontenite, mistuit ceas îndelung,/ Am ajuns osp ul cinei, dup mugetu-i prelung”... („Osp ”) Apeten a autoarei pentru metaforizare, transfigurare, personificare a lumii trecute prin sita propriilor sentimente, duce poezia sa spre o foarte profund radiografie a sinelui. erpi ai luminii, pe ro i destr mate,/ Sencol cesc de foame, abitir -/ Trec carele cu vremuri blestemate,/ Se-anin vie ile sub coviltir” („Festin”). Versul de inspira ie popular e viguros i îmbr cat într-o prozodie perfect (cum de altfel este întreaga sa poezie ): „Cine are flori de leac,/ C-a vrea s cump r un sac,/ De dragoste, ca s -i fac/ Pân i-oi veni de hac,/ Dr gu ului de la Ia i,/ Cu ochi negri p tima i,/ Ochi ce mi s-au pus vr jma i/ i le simt arsura,-n pa i!/ V-a pl ti de-ave i un snop/ Cu flori ro ii de isop,/ La margine de prislop,/ S -mi tremure ca un plop,/ Pân' de-o fi, i-o fi s fie,/ Cu mine de Sân-Ilie/ C sunt dup cum se tie/ Mai mult moart decât vie!/ Mai cump r, dac g sesc,/ Un mald r de lemn domnesc,/ U a s mi-o-mpodobesc,/ Inima s i-o-nrobesc!/ Tocmindu-m c-un sluger/ S mi-aduc din ungher,/ Un c plin cu piper/ T mâiat sub liturghier,/ S -l ascund a a sfin it,/ Sub perina de dormit/ 'Nainte de r rit/ S-aibe gânduri de iubit -/ Vreau i salvie i fag,/ S le-amestec în chi leag,/ Dragului s -i fac de drag/ Ca s nu-mi plece din prag!/ Cu to i banii-a face troc,/ Pe-al rapanelor ghioc/ Trecut prin ap i foc... / C-un m nunchi de busuioc/ Lâng-o fiertur de spânz,/ Diminea a înspre prânz/ S -i dau câte un pic de grunz,/ S necheze ca un mânz.../ Noaptea,-n plâns de cucuvea,/ Ziua,n cânt de turturea,/ Toate fierte-ntr-o ulcea/ afle ce-i dragostea,/ Când din m tr guno bea/ Lacrima, noduri s -i stea/ Peste âoara mea,/ Între pulpi oara-mi grea,/ S nu afle cale-ntoars / Uita-r-ar drumul spre cas ! („Cump r, n-ave i flori de leac!?”)

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Eul artistic - pentru c Rodica R peanu este o artist în adev ratul sens al cuvântului - r mâne fidel discipol tuturor sentimentelor prin care autoarea ese cu atâta dedicare pânza motivelor acestora: „Tu erai frumos/ i înelept,/ asta te f cea i mai bogat.../ Tu erai liber i tân r,/ atât de tân r/ c m-am mirat/ cum de mai erai liber!/ Tu nu erai un munte/ sau vreun deal!/ Nu erai nici m car o movil !/ Tu erai un drum erpuit/ pe care l-am urmat în orb,/ f s m r cesc vreodat !” („Sinelui Meu”).

Despre poezia sa patriotic , aproape e o impietate s vorbe ti.

Rela ia autoarei cu versul patriotic este de o frumuse e aparte. Aproape c -mi place mai mult decât versul de iubire.

Pentru c este un alt fel de rod al iubirii, este un alt fel de dragoste, cald ca o mângâiere a mamei, puternic precum bra ul unui rinte devotat, este ginga ca un cocon de m tase. „Doctore, m doare ara, / Parc st pe cini;/” Nu e iarna cum e vara,/ Nu-s tulpini ca r cini!/ Doctore, m doare ara,/ i pe-alocuri, Dun rea!/ Suflete ca i negara/ Înnegresc apele-n ea!/ Doctore, m doare ara!/ Codrii plâng dup obcini,/ Câmpul este precum ceara;/ Galben i plin de ciulini!/ Doctore, m doare ara!/ Sus pe deal, clopotni a,/ i-a legat, de limb , sfara,/ i nu-i tace meli a!/ Doctore, m doare ara,/ Stau ascuns în casa mea/ Lini tea sugrum strada/ i m doare lini tea!/ Doctore, m doare ara/ i str bunul de sub ist!/ Arde carnea mea ca para -/ Doctore, r mân cu Christ!” („Doctore, m doare ara”).

Când avem norocul s g sim un volum de poezii pe care s îl citim pe ner suflate, ca pe un roman incitant, ca pe o ac iune continu cu o nevoie fireasc de continuare, se na te dorin a natural de a mai avea parte de un al doilea, de a perpetua nevinovata pl cere a cititului unor tr iri ce par s fie mai mereu ale noastre.

Acesta e un astfel de volum i cititorul îmi va da dreptate când va p trunde în lumea fascinant a poeziei Rodic i R di a R peanu.

O ve i g si aici, a a cum este ea, o ampanie scump , încet turnat în potire de aur, neascuns în spatele vreunui interes meschin de a pl cea, dezbr cat de inhibi ii, decent cu toate acestea, pân la uimirea c e un om în carne i oase...

E mai mult decât „o femeie de cinci margarete”, mai mult decât o „Epon de ras ”, mai mult decât o „Femeie-ntre femei”.

Rodica Râdi a R peanu e un „bilet în alb”, pe care po i trece o sum exorbitant i tot nu e ti aproape de adev rata ei valoare...

41

Ioan Andreica

Na\ia rom`n[ Teritoriile i na iile de pe suprafa a P mântului au i ele destinul lor. Era predestinat ca suprafe ele s fie diferite, s se formeze na ii diferite pe ele în timpuri neinteresate de exploatarea bog iilor naturii. Na iunile grupate i organizate au c utat în lupta lor pentru îmbog ire alte teritorii, au purtat lupte pentru domina ie, unde au ocupat bog ii, putere, altele au fost inute în s cie datorit condutorilor lor, altele datorit incapacit ii de a se organiza, iar înfrângerea lor în lupte a dus la dispari ie. Na iilor disp rute desigur le apar ine vina, sau destinul, cum s te lup i cu o na ie mai puternic . Pe uscat s-a aplicat legea m rii. Pe tele mai mare îl înghite pe cel mai mic. Teritoriile au suportat na iile ce s-au perindat, unele înl turându-le pe altele. Suprafe ele mai îndep rtate au devenit noi spaii de locuire, pentru noi popula ii. Factorii erau extrem de mul i. Popula ii treceau de pe un continent pe altul. Spa iul mun ilor, râurilor i câmpiilor din zona carpato-dun reanopontic se vede c a fost tentant din moment ce aici au venit mul i i au luat „p mânt i ap ” i nu numai. Înaintea dacilor au fost alte popoare-na ii, dup daci au urmat altele din diferite direc ii. Aceasta a fost soarta i a altor teritorii i na ii. Înv lm eala dup perioada de avânt a migra iilor din secolele IV, V e.n. a schimbat i desfiin at vechile etnii i popula iile b tina e sedentare o perioad de timp i s-au impus domina ii migratoare ce au supus b tina ii pentru obliga ii i folosirea lor în lupte.

Acesta este i cazul popula iei de pe teritoriul rii noastre. Românii i aromânii au i ei un istoric pornit din antichitate nu suficient l murit i atestat. Cert este c dup migra iile i transform rile din secolele VI, VII, VIII, românii se impun peste neamul slavilor, bulgarilor, pecenegilor, cumanilor, t tarilor i sub forma în care erau organiza i, nici ea suficient murit , reu esc s i defineasc mai bine spa iul, chiar sub denumiri diferite de la Nistru la Tisa, dar nu reu esc s formeze un stat puternic, precum cel al lui Burebista sau Decebal, tr ind sute de ani desp i ca teritorii,

dar nu ca limb , cu dorin a unirii în cuget i chiar cu proiecte de unire. Mihai Viteazul a fost ini iatorul unirii teritoriilor române ti, dar nu primul. El reu te pentru scurt timp o unificare a românilor din spa iul amintit, dar repede i-a g sit r splata, poate una dintre tr turile specifice ale românilor. Luptele locuitorilor români cu turcii, austriecii, au dus la importante pierderi pentru români i au ap rut chiar domnitori i st pâni din alte neamuri. Românii au plecat capul la dorin ele cuceritorilor, dar au supravie uit f a se impune fa de ocupan i. A venit i vremea lor prin patrio ii de la 1848, realizarea statului modern de c tre unioni ti, dar repede au venit hienele str ine i au înghi it ara mic i vis toare prin aducerea de st pâni str ini. Cum r mân ara asta a românilor necur at ? i cu lucr tura str inilor infiltra i în ar au uneltit aducerea blestemului, dac nu au reit cu un prin francez sau italian au g sit un prusac. Se spune c acesta a condus ara la ob inerea independen ei fa de turci, dar eu cred c i cu un domnitor român se putea ob ine independen a, dar asta e o alt problem .

Realizarea statului unitar românesc la 1918 ca un stat centralizat al tuturor teritoriilor unde se vorbea majoritar române te a stat în gât în primul rând statelor vecine. La 1940, ocazionat de izbucnirea celui de al II-lea r zboi mondial, s-a ciopâr it teritoriul românesc.

Dup al doilea r zboi mondial, poporul român a r mas f câteva teritorii i vecinii tot nu erau mul umi i. Anii socialismului au redat demnitatea românului de rând ( i aceasta e o alt problem ), dar a venit fatidicul decembrie 1989, când topoare române ti au închinat ara str inilor i reziduurilor politice i culturale române ti. Ei au numit-o revolu ie, eu o numesc involu ie.

Involu ia statului românesc dup 1990 a dus la involu ia specificului na ional, al naiei ca atare, la apari ia unui popor i condutori f preten ia unor obiective na ionale. adar, na ia român are poporul, statul i conduc torii pe care îi merit .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Mariana GURZA

Macedonski - @ntre realitate ]i poveste Al Florin ene, Veni i, privighetoarea cânt ...! Via a scriitorului Alexandru Macedonski, între realitate i poveste, Ed. Napoca Nova, Cluj, 2017 Motto: ,,O literatur trebuie s inoveze dac vrea s tr iasc i s fie puternic .”

(Alexandru Macedonski) Al. Florin ene recidiveaz , aplecânduse de data aceasta asupra vie ii scriitorului Alexandru Macedonski. Lucrarea sa, de excep ie, romanul „Veni i, privighetoarea cân...! Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste”, are ca argument, menirea omului frumos. „Minunat lucru când omul are o cauz pe care o ap ! Asta îl face i pe el frumos i îi face frumoas cauza”. (Thomas Mann) Romanul autorului este o dovad a faptului c studiile tiin ifice despre scriitori pot marca destine, el însu i tr ind i suferind al turi de personajele create, pe care le percepe ca „oameni vii”.

Volumul „Veni i, privighetoarea cânt ...!” este structurat în dou p i, cuprinzând nou capitole, având o prefa excelent semnat de prof. univ. dr. Florentin Smarandache ur-

mat de motiva ia autorului i, în final, un curriculum vitae impresionant, demonstrând rodnicia creatoare a scriitorului clujean Al. Florin ene.

Din prima parte, suntem cuceri i de capitolele: I. Copil ria din mijlocul unei avu ii edenice; II. cirea unui efant prodigue prin Evropa; III. Trezirea con tiin ei de poet; IV. Intrarea în via ca o lupt cu taurii; V. Chemarea muzelor. Relatarea diferitelor episoade ale vie ii socio-culturale i politice ale vremurilor ni-l dezv luie ca pe un rebel, r zvr tit, într-o c utare de sine. În partea a doua a romanului, perioada maturit ii literare a lui Macedonski întâlnim capitolele: V. Mai bine o via de abnega ie, decât o via de decep ii; VI. Când nu încetezi s urci, treptele se înmul esc la nesfâr it; VII. Familia - insula de pace i reverie; VIII. Din averea str mo easc ast zi nu mai am nimic; IX Cine poate fi sigur de Gloria lui?

Fiecare capitol este înso it de un motto bine ales, versuri scrise de Alexandru Macedonski. Este ca un ritual în scriitura lui Al.

Florin ene de a l sa în romanele sale monografice, versurile celor prin i în poveste.

Romanul „Veni i, privighetoarea cânt ...!

Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste”, al lui Al. Florin ene, este considerat „cea mai solid i viabil lucrare dedicat vie ii i operei macedonskiene”.

Putem vorbi de o monografie roman at , un roman de tip lovinescian, poetul Nop ilor fiind adus din nou în fa a cititorilor cu via a sa tumultoas . De remarcat unele aspecte i personaje inventate de Al. Florin ene care au adus o savoare în plus fi ei biografice a lui Macedonski.

Prin volumul bine documentat, Al. Florin ene se ridic pe o treapt superioar cu ging ia celui care iube te, al turându-se altor exege i de-ai lui Macedonski, inând cont de aser iunea poetului: „Poe ilor nu li se poate pretinde s tr iasc suflete te în via a real . Este de ajuns c sunt, ca oameni, victimele ei.”

Poate genera iile de mâine vor da o nou dimensiune controversatului poet Alexandru Macedonski sau, de ce nu, între litera i, dezbateri constructive.

Este l udabil aplecarea scriitorului Al. Florin ene spre acest gen de monografii roman ate. Ca i pentru Adrian Marino, Macedonski creeaz „o tipologie moral , f cut din miraj i himer lucid , voluptatea mistific rii i totodat a demistific rii, tr it alternativ ca o damnare, dar i cu profund satisfac ie ideal ”.

Citându-l pe poetul român George Filip, tr itor în Canada, „sub aura blând a scriitorului Al. Florin ene zvâcne te un Vulcan de ve nic incandescen , un izvor inepuizabil de nostalgii, drame i simfonii”.

Romanul „Veni i, privighetoarea cânt ...!

Via a scriitorului Alexandru Macedonski între realitate i poveste”, îi asigur lui Al. Florin ene, un loc special în istoria literaturii române.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Nicolae DINA

Elogiul dragostei, ca sentiment @n[l\[tor Gheorghe A. Stroia, Rai cu fluturi, Ed. Armonii culturale, 2020 Iubirea, ca sentiment în tor i atotcuprinz tor („Dac dragoste nu e, nimic nu e.”), se afl la originea vie ii devenind diriguitorul fiec rui om în tot ceea ce face i se manifest în cele mai diverse ipostaze i nuan e, de la dragostea reciproc dintre p rin i i urma ii lor, la dragostea erotic iscat de ghidu ul Amor între doi tineri, de la dragostea pentru Dumnezeu i Fiul s u, la cea pentru locurile natale i, implicit, pentru patria între grani ele reia tr ie ti fie c e ti geniu, fie un simplu om, i, nu în ultimul rând, la dragostea pentru prieteni i pentru semenii no tri. Ca s nu mai vorbim despre dragostea, devenit pasiune, pentru înv tur , pentru munc , pentru crea ie artistic fie ea literar , fie plastic .

Aceast din urm ipostaz constituie temelia activit ii complexe a poetului, prozatorului, publicistului, pictorului GHEORGHE A. STROIA, cel care are un adev rat cult pentru tot ce înseamn literatur i art , al c ror promotor fervent este de aproape un deceniu în calitate de exeget literar i de art , editor, fondator de reviste, autor a peste 50 de volume publicate de-a lungul anilor, crea iile sale literare i plastice, ca rod al harului artistic d ruit de Dumnezeu, eviden iindu-se

printr-o spiritualitate aflat la cele mai înalte cote de manifestare a cucerniciei. Într-un comentariu despre volumul anterior de versuri („Restul la 30 de argin i”, 2018), men ionam faptul c Dumnezeu este cel c ruia îi închin „un adev rat imn de prosl vire”, este „cel c tre care î îndreapt gândul în zorii dimine ii”, este cel care „înseamn Lumina, Calea, Via a” i c tre care î i îndreapruga de a-i d rui o „f râm / din raiul t u cu heruvimi i sfin i”.

De aceast dat , noul volum, „Rai cu fluturi”, aflat sub semnul dragostei în toate ipostazele ei, poetul acord aten ie deosebit lui Dumnezeu, rugându-l ca, prin gra ia i prin bun tatea Sa, s -i îmbr eze cu dragoste pe to i cei care formeaz universul lui existen ial („Ai grij , Doamne, de ai no tri fra i,/ de mame, de bunici i de copii”) i s le arate celor „r ma i de Tine ag i”, ca întotdeauna, „Calea,/ Credin a, Dragostea, Curajul”, toate sub semnul Adev rului credin ei („De tine ag i...”).

Pornind de la titlul volumului, se tie c în mitologia greco-roman exist credin a c fluturii sunt sufletele care au p sit trupurile celor trecu i în nefiin , iar, în mitologia persan , fluturii de noapte sunt simbolul nu numai al sufletelor care sper s accead în lumea divin , ci i al iubirii pentru Divinitatea pe care nu o pot g si decât în Rai, devenind, astfel, îngerii lui Dumnezeu. Fluturii-îngeri devin mesagerii Cuvântului lui Dumnezeu, care aduc oamenilor mântuirea, acest lucru fiind o posibil interpretare a semnifica iei titlului c ii i eviden iind faptul c autorul, a fi un poet religios prin excelen , este unul care cultiv , f ostenta ie, dar cu convingere, valorile morale cre tine promovate de înv turile divine.

Volumul este structurat în trei cicluri, titlurile acestora cuprinzând denumirea insectelor, metafore ale îngerilor care ne conduc pe calea virtu ii i a credin ei în Dumnezeu („Rai cu fluturi”, „Picta i-v , fluturi”, „S nu uita i, fluturi!”), toate poemele componente având ca tem dragostea.

Revenind la înv tura apostolului Pavel din „Epistola c tre Corintieni, 13:4”, trebuie remarc m c ipostaza esen ial a sentimentului de dragoste este cea legat de convingerea în existen a lui Dumnezeu care, în viziunea poetului, cap chipul naturii ce ne înconjoar „în culorile câmpului,/ în petalele florilor,/ în ramuri de verde,/ în coroane de p dii/ [...]/ în arome de cetini,/ în zboruri de paseri,/ [...]/ în luciul de rou ”, adic în tot ce firea are mai delicat, mai atr tor, mai semnificativ, devenind, astfel, „Vitraliul/ cemi coloreaz via a,/ în picuri de frumos/ i de lumin ”, prin Vitraliu în elegând imaginea sfânt a ceea ce ne aduce fericire, frumuse e i lumin în via („Vitraliu”).

Evlavia poetului se îndreapt cu aceea i admira ie i încredere i c tre Iisus Hristos, „Fiul Preaiubit” al lui Dumnezeu, al c rui „Duh cel Preasfânt,/ plutind chiar peste El,/ s-a ar tat întregii lumi/ în chip de Porumbel”, anun ând c „pe p mânt veni-va/ Mântuitor Iisusul”, împ ind tuturor pacea, lumina, înelegerea i credin a. Al turi de El se afl Preasfântul Ioan Botez torul, invocat pentru a aduce tuturor „Pace i Lumin ” în vecii-vecilor („Te roag , Preasfânt Botez tor!...”).

Arhanghelului Gavriil i se adreseaz rug mintea de a se îngriji „de suferinzi,/ de p rinii/ i fra ii no tri,/ de bunicii dragi,/ de copiii no tri” c rora numai el le poate asigura c ldura familial i „r bdarea/ iubirii tale/ fa de lume” („Vestitorul”), iar Maica Domnului este rugat s aib sub ocrotirea sa pe to i credincio ii, fie ei b trâni, tineri sau copii, „pe cei/ ce p streaz azi/ ordinea/ [...]/ pe cei care ne conduc,/ pe cei ce se roag / [...]/ pe cei ce ajut ,/ pe cei ce cânt ,/ sl vind numele u” („Nu ne l sa, Maic !...”). În cucernicia sa, un asemenea creator cu suflet mare pentru tot ce înseamn sacru î i îndreapt sentimentul sincer i firesc de dragoste c tre patria sa, pe care o iube te admirând din suflet minun iile naturii cu „câmpul/ plin de floare,/ ce- i s rut macii/ […]/ pe miri tea plin / de iarb stelar ”, mai ales natura din

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mediul rural, frumuse e egalat doar în tradi ia popular reprezentat de „mirese înve mântate/ în ii, esute/ cu raze de soare”, c ci „pe capetele lor,/ rotunde cum luna,/ florile câmpului devin/ mai frumoase,/ aromele lor îmbat / fl ii cu vinul dorului” („Ve nicia”), ar în a c rei glie î i dorm somnul de veci miile de martiri care s-au jertfit în numele ei, poetul patriot sim ind c îi apar ine întrutotul i astfel se confund cu ea când „mi-am înmuiat/ r cinile / în martirica glie”, versurile sale, „lacrimi de înger”, fiind un elogiu adus acelora care nu i-au precupe it vie ile luptând pentru libertatea ei („N-am rod!?”).

Ata amentul, în elegerea, respectul, toate pornind de la sentimentul de dragoste nermurit pentru to i cei apar inând familiei poetului, sunt tr turi morale indeniabile ale fiului, fratelui, so ului i tat lui care este Gh. A. Stroia. Sentimentele filiale, fraterne, erotice i paterne au fost dintotdeauna i au r mas la fel de puternice, evocarea lor fiind f cut fie cu triste ea i durerea pierderii celor trecu i în nefiin , cum sunt mama, tat , surorile, fie cu fericirea de a tr i al turi de so ia iubit i iubitoare i de cei doi fii crescu i în spiritul muncii i al credin ei în Dumnezeu.

Indiferent „câ i ani i/ câte zile-veacuri/ vor trece peste/ noi - fragile vreascuri”, nimeni nu-l va re ine pe fiul iubitor s i exprime durerea pierderii celor doi p rin i „cu lacrimi nimb”, trecerea în nefiin a celor doi aflându-se numai în puterea Domnului, singurul care „cunoa te al vie ii tainic Har”, fiindc „asta-I e menirea”. În inima cald a fiului „în veci/ va r mâne IUBIREA” pentru cei care i-au dat via i l-au crescut dep ind greut ile pe care le presupune o familie cu mul i copii („Cât dor?...”). Aceea i durere îi provoac i evocarea surorilor, cea dintâi fiind o „floare / secerat -n vânt”, pentru a c rei pierdere i „în cer norii/ se fr mânt/ [...]/ aud ploile/ plângând” i „floarea verii/ l crimând”, împ rt ind suferin a fratelui, împ cat doar de gândul c trecerea timpului i-a adus mântuirea tiindu-le drept îngerii care „se d/ zburând” („Floarea verii...”). Amintirea ochilor lumino i ai altei surori în care se oglindea Lumina credin ei, „un lic r str lucind din z ri”, i „în care se g sesc str mo ii,/ veni i pe stelele c ri” exprim aceea i dragoste fratern atunci când „în suflet pa te-o pace-adânc ,/ un murmur sfânt e cerul mare” („Iarba verde de acas ”).

Ast zi, poetul se afl sub imperiul dragostei pentru cei ce alc tuiesc c minul propriu, familia, în inima sa tr ind iubirea pasional pentru cea care îi st al turi i cu care împarte bucuriile i sup rile inerente vie ii, precum i cea patern , pentru fiii lor, un sentiment care îi aduce fericire, lini te sufleteasc

statornicie. Impresionant este portretul femeii care i-a devenit so ie în urm cu mai mult de dou decenii, realizat printr-un ir de metafore i compara ii subîn elese cu elementele fascinante ale naturii. Astfel, la început, fiind „visul meu de zi i de noapte”, în ciuda trecerii timpului, so ia a r mas „cerul meu blând/ [...]/ prim vara mea dulce,/ vara mea str lucitoare,/ toamna mea de aur,/ iarna mea cu pove ti”, fiecare anotimp cu minun iile sale amintindu-i frumuse ea femeii menite concurând cu „floarea mea albastr ,/ p durea mea de argint,/ clipa mea de smarald”, momentul împlinirii sentimentului reciproc fiind atunci când „ne uneam inimile i sufletele/ într-un singur dor/ care ne-a împlinit/ ca Oameni!” („Da, de o mie de ori...!”), portret completat cu alte tr turi v zând-o „cu ochi de ape/ i trup de astru/ alb ceresc”, eviden iind astfel caracterul sacru al iubirii. So ul, la fel de îndr gostit ca întotdeauna, îi repet i dup atâ ia ani c „nu tiu de- i strig/ a mia oar ,/ dar tiu s i spun/ c TE IUBESC!” („Iubita mea...), mul umind, cu evlavie, lui Dumnezeu i-a d ruit sufletul-pereche: „Î i mul umesc,/ Doamne,/ c mi-ai dat/ mâini,/ s m ag / de Lumina Ta,/ ca de o toart / de lut stelar!...” („Culori...”). Împlinirea cuplului a însemnat venirea pe lume a celor doi fii, fa de care dragostea patern nu are margini, primului copil „cu ochii de cer” i „cu suflet de aur”, copil „cu dorin e i vise”, dorindu-i „s i fie zilele i nop ile/ senine precum ochii t i alba tri,/ peste care se aud doar/ râsetele pline de bucuria tr irii,/ peste care s treac în zbor/ doar lini tea i pacea” („Ai ap rut...”). Venirea pe lumea a celui de al doilea fiu a împlinit c minul, iar dragostea patern se r sfrânge cu aceea i c ldur

Anul XI, nr. 9(121)/2020

i sinceritate i asupra acestuia, din toate „corzile inimii”, din „sunetele/ i acordurile min ii”, din întreg sufletul, dorindu-i s se bucure de „c ldura i dra-gostea/ rostul i firea”, ca demn urma al mo tenirii familiale („Acolo i-e locul!...”).

De i poemele se încadreaz în estetica neomodernist prin metaforele subtile utilizând sensurile conotative ale cuvintelor i potenând ambiguitatea limbajului, inclusiv prin prozodie, dar, în acela i timp, prin sensibilitate, prin tr irile afective profunde, prin sentimentele exprimate în mod deschis, poetul r mâne un neoromantic, cultivând, cu deosebire, dragostea în toate ipostazele ei, el însu i v zându-se „un pom/ cu flori”, deci unul roditor, mai precis un „piersic columnar”. În mitologie, piersicul este un simbol al prim verii, deci al anotimpului înnoirii, al fecundit ii, din al c rui lemn se f ceau „condeiele” folosite pentru prezicerea viitorului, iar florile simbolizeaz puritatea. De aceea, prin sensibilitate, prin emo iile transmise, prin etalarea tr irilor afective, volumul „Rai cu fluturi” exprim puritatea sentimentului dragostei tr it de un poet care se înscrie, pe bun dreptate, pe columna literaturii i artei (ca autor i al inspiratelor lucr ri plastice reproduse în carte), a a cum piersicul i fructele sale sunt simboluri ale nemuririi. Con tient de rostul s u ca poet, î i asigur cititorii c le este aproape („aminti i/ c nu sunte i singuri,/ suntem al turi de voi to i”), d ruindu-le, din adâncul inimii „culorile mele,/ cu drag, cu iubirea/ r cinilor mele,/ înfipte/ în sufletul t u/ bogat i bun” i exprimându- i încrederea c poeziile sale vor ajunge la inima, la sufletul i la în elegerea lor, fiindc ele vin din „aromele cerurilor,/ aromele vânturilor/ aromele apelor” („Sunt un pom...”).

Albert Bierstadt - Valea Yosemitei

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Petru-Ilie BIR{U

David Boia, poetul @ngerilor c[zu\i David Boia, Cu îngerii la drum, Portal cu îngeri, Casa C La o prim lectur , versurile poetului David Boia pot p rea anoste, liniare, f efervescen e metaforice, aproape ca un murmur, sau poate ca ruga f cut de Ana, so ia lui Elcana, în Templul Domnului, în prezen a Preotului Eli, din Sfintele C i. Aprofundate, îns , poemele devin strig te entuziaste de bucurie, avertis-mente, ori abisale gemete grave, ale unui spirit sub a c rui aparent acalmie clocote te un vulcan de concepte i tr iri.

Unele versuri sunt incanta ii celeste disimulate în rugi adresate Divinit ii: „...Când ce-le rele avanseaz / i traiul zilnic ne streseaz ,/ Doamne, ne binecuvânteaz !// Când avem griji i nevoi,/ Aici i-n lumea de apoi,/ Doamne, ai grij de noi!” („Doamne, Doamne”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 83) Marcate de tragismul existen ial cu toate netrebniciile umane, alte poeme sunt strig te de durere ale unui înger terestru, care nu mai poate tolera nep sarea: „Ni te arlatani rapace trag sfori/ Ni te sforari manevreaz mascote/ Ni te mascote escamoteaz realul/ Sau denatureaz valori evidente// Ni te farsori falsific principii/ Sau le sustrag sau le plagiaz / Ni te în el tori în el a tept rile/ În ipostaze demonice sau diabolice...” („Ni te”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 9) Specialist al stilurilor japoneze de haiku i tanka, cu o profund concentrare conceptual , David Boia î i structureaz volumele intercalând acest gen de exprimare cu distihuri i poeme vaste, în cuprinz toare compozi ii imagistice, unele de un acut dramatism dat de con tientizarea ostilit ii unei omeniri aflat în deriv : „O pajur duce în ghear epopeea neamului/ Neatârnarea, atârn crunt în ghearele ei,/ În v zduh roiesc vorace p ri de prad ,/ Jur împrejur bântuie haite de pitori cruzi,/ Pe planet st pâne te atroce legea junglei,/ De peste tot atac jefuitori haini în g ti...” („O pajur ”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 77) Este evident buna cunoa tere i st pânire de c tre autor a mijloacelor prin care se exprim , de la disciplina cuget rii, sintaxa filosofic ,

ii de tiin , 2015 i 2016

pân la gramatologie, cu organizarea silabic a cuvântului, dar i v dita nedumerire în fa a nonsensului rapacit ii omene ti, a tendin ei nes buite a omului de a-l asupri pe om. De aici senza ia c viziunea liric este a unui înger, c zut din cer între oameni, neadaptat, care prin perspectiva ingenuit ii sale vede toate atrocit ile cu care omul de rând sa obi nuit: „Tr im sedu i o vast clip de rutin / Dar clipa de rutin -i via a toat / Când vremu-rile sumbru ne dezbin / i anii grei ne trag iai pe roat .” („Vremuri actuale”, vol. „Cu în-gerii la drum”, p. 30) Printre suspinele poetului reg sim bucuria condensat în reveria iubirilor platonice i în mirifice imagini ale naturii: „De la pol de printre gânduri/ Vine iarna rânduri rânduri/ La început pu in sfioas / Dar apoi mai curajoas // Prin plaiuri adiacente/ Cu ifose i cu accen-te/ Cerne ea dintr-un burduf/ O catifea alb de puf...” („Iarna”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 49) Inserate ca ni te refrene din itemi, hiperbole i concepte, poemele în gen tanka, ori haiku, scrise de David Boia, reprezint silogisme concludente, fragmente cromatice intense de concentrare ideatic , în amplul s u vitraliu izodin, sau popasuri de frumos pentru retina obosit de c ut rile asidue ale luminii: „De diminea / Zorile r sar din glastr / Cu majuscule/ În vii culori purpurii/ Din azurul infinit.” („Tanka”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 22) Ca un cuget tor autentic, poetul vine cu câteva r spunsuri la degringolada creat pe scena terestr de evolu ia oamenilor, îngerilor, demonilor i a altor entit i, cea mai plauzibil fiind considerat de autor solu ia moral , ca abordare individual a vie ii, prin care poate fi influen at ac iunea comunit ii: „Caut armonia/ În lumin i pace/ Nu cocheta/ Cu r utatea/ Nici nu gândi/ La cele rele/ Mai bine fugi/ Inteligent/ De tot ce-i perfid/ Iute i de-grab / Mai bine caut / Iubire i dreptate/ Mai bine înf ptuie te/ Fapta bun / Cu voie bun / Lumin i pasiune/ În virtutea iubirii/ Fii prieten cu mul i/ Inclusiv cu tine.” („Atestat”, vol. „Consemne îngere ti”, p. 7) Importante sunt i cuget rile aforistice ale poetului, în care de altfel exceleaz , transpuse liric în distihuri de un profund substrat filozofic: „Fapta bun e un viu reper,/ O scar , ce urc spre cer.” („Fapta bun ”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 36) Ra iunea sa este, pe alocuri, marcat firesc de onirism i sublimare, din care extrage valen ele paradigmatice ale crea iei sale lirice: „Adunam cuvinte i expresii bizare/ În tolba reveriei eminamente vie/ Acolo pe meleaguri concludente/ Se gângurea un destoinic pretext//Sub forma unui formular contemplativ/ i acolo se hr neau cititorii de ba tin / Adunam aforisme în plus la proverbe/ i cu ele se delectau în e-lep ii...” („Adunare cu râvn ”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 89) Avem deci de-a face în persoana poetului David Boia cu un autor aflat la o maturitate spiritual evident , a c rei poezie complex , de înalt inut artistic i intelectual se înscrie în registrul autenticei literaturi contemporane române ti.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Livia CIUPERC{

Invita\ie la lectur[ Cristina Chiprian, Echipa de oc i Zei a, Echipa de oc i Gânditorul, Ed. Junimea, Ia i, 2017 i 2020 Prima i cea mai consistent prezentare a romanului în dou p i: Echipa de oc i Zei a (vol. I) i Echipa de oc i Gânditorul (vol.

II), ap rut la Editura Junimea din Ia i, în 2017, i respectiv, 2020, a poetei Cristina Chiprian, apar ine cunoscutului critic ie ean, Ioan Holban, o proz care ne transfer într-un univers fantezist. Anume, Insolia, o a ezare urban , care „se învecineaz ” cu Raiul, un „de ert” plasat undeva, într-un loc retras, „mai departe de oameni” (vol. I, p. 9,10). Un slalom între dou „lumi” (diferite din punct de vedere genetic), un slalom sinectic, o form special de a îmbr a emo ia. i totu i, între reprezentan ii lor, vom recunoa te dorin a de comunicare i conlucrare „permanent ”.

Nimic ocant. Dar aceast modalitate de comunicare pare „deficitar ” (vol. II, p. 87), i aceasta, pentru c p mântenii sunt „tradi ionali ti”, pe când ceilal i - cam libertini. E drept se dore te, insistent, a se mic ora aceste cutume, la modul concret, printr-o armonizare profitabil între „echipa de oc” i „voluntarii tere tri”, indiferent dac unele proiec ii nu se dovedesc a fi tocmai „ortodoxe”. Re inem, iniiatorii nici m car nu se formalizeaz dac se scald -n „conlucr ri ilegale” („spargeri”, „g selni e”, „mafie”, „schimburi dubioase” etc.)! În acest sens, explicabil utilizarea unui lexic literar înv luit într-o armur diversificat , de la expresii neao române ti („noaptea sfetnic bun” sau... „cele trei ceasuri rele”), argouri (precum: „ba tani”, „gagica”, „OK. Termin -i pe tia”) i pân la forme neologice adaptabile momentului actual (precum: „mail”, „heruvimi Net”; existen a unui telefon para-

disiac, a unui „Divin Mall” sau a unui post TV „insolian”, prezen a unor „heckeri” etc.). i cum autorul i-a dorit implantarea ac iunii în contemporaneitate, nici nu ne mir acele vizibile similitudini între participan ii la acest experiment, prin înc lcarea logicii morale.

Dac în prima parte a romanului, Echipa de oc i Zei a, ac iunea de deruleaz în jurul unui „Centru de Plasament”, aten ia fiind captat pe destinul lui Antonel, un „mic prin ” orfan al zilelor noastre; partea a doua, Echipa de oc i Gânditorul, surprinde prin continuarea acelora i tr iri-retr iri, scopuri i ac iuni individuale, cu prec dere, inepuizabilele ac iuni implementate de inventiva i energica grupare cu înzestr ri i preocup ri speciale ( ocante).

Fantezia „edenicilor” ia forme tiin ifice, „locuitorii utilizeaz for a gândului, pentru ai face cunoscute inten iile”; opereaz cu „unde fotoelectrice”, sunt preocupa i de „colmatarea particulelor purtate de vânt sau filtrarea lor” etc.

Forumul central, în jurul c ruia ac ioneaz aceast special „echip de oc”,se nume te „Direc ia de Comunicare Superioar ”. Totul, sub strict supraveghere, privind marea diversitate de preocup ri. Avem în vedere: „centrul de plasament” i „spitalul central” adiacent, laboratoarele „edenice” (unele, de fizic „aplicat ”), sec iile de expertiz în „arta neoliti”sau cele de „narcotice”.

Adev ratul specialist în comunicare este personajul Mai Blândul, colit cu un doctorat în „medita ie”, secondat de „înv ceii” s i: Sebastian, F nel i Amalia. Amalia, de altfel, va avea de îndeplinit i o important „misiune de îngeri îndrum toare pe P mânt”.

Grupa i în jurul „Înaltului Colegiu Îngeresc”, ideile exper ilor, ce urmeaz a fi implementate, se vor (neap rat) „serafice”. Interesant evolu ia personajelor îngem nate: Bonel i Boc nica. Brusturica este preocupat de cercetarea unei statuete, Gânditorul, „realizat într-un atelier de ceramic din zona Cucuteni”.Steliana i Bobocel mânuiesc un „radar edenic-terestru” care „capteaz undele electromagnetice transmise de o fiin f ajutor”. Îngera ul F nel este inventator. Prun e preocupat de artefacte.

Ca în Alice în ara minunilor, un Mânz este eful unei grup ri interlope. ocant este rolul unui Tiger, miau-miau, care ne transleaz tot în „ ara minunilor” Aliciei. Imaginarul ia propor ii halucinante, atâta timp cât acest cotoi, parte din „echipa de oc” (ce mai!), fi-va în at la gradul de „expert ini iat în arta neolitic ”.

Dar în acest „Înalt Colegiu Îngeresc” din spa iul celest se predau discipline din domenii diferite - de la geometria „edenic ” i pân la literatura „serafic ”. „Îngerii care considerau i îndepliniser menirea în Rai sau pe mânt, se retr geau în stare de abur undeva printre straturile de nori”.

Liceenii edenici organizeaz în vacan a de iarn o „vesel serbare de Cr ciun”, cu muzic , dans, glume. În Eden ca i pe P mânt (doar distrac ie)?!

Evolu ia i jocul lor scenic este captivant, cit m: „La Direc ia de Comunicare Suprem a Edenului se va evalua proiectul de voluntariat S.U.S. (salva i ultima suflare). Fire te, un altfel de S.O.S. Un excurs „ ocant”, pe vertical , cu un dirijor experimentat. O adev rat „tram poli ist ”, subliniaz cunoscutul critic Ioan Holban, amintindu-ne, pân la un punct, de „Cire arii”.

Imaginarul autoarei (pare-se, cu r cini inspiratorii în fake-news-ul contemporan) progreseaz i incit . În fond, misia fiec rui „înger adult” este capital . „Pitit printre bosche i” sau nu, coborând vreo „scar ” anume, sau nu, important ca misiunea s fie îndeplinit , spre mul umirea vreunui Brusturos!

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Afacerile s fie „profitabile”, cu pre ul chiar de a recurge la „vaccinarea” vreunui nepoftit „îngera ”. Încolo, nimic deosebit sub împ ia aceluia i soare dogoritor!

De i cititorul se va confrunta cu o mare aglomerare de personaje episodice, unele, prea pu in sau deloc individualizate, incitant fiva dorin a de infiltrare în intimitatea acestei „armate de gânditori”, suspansul fiind creat de prezen a unor intru i, precum „amatorii” Nelu Pistoleru i Bobu. Parc vizualiz m prezen a „vân torilor” duplicitari din Cire arii, neoferindu-ne îns i vreo dur confruntare, precum în clasicele filme western, de i „Poli ia local ” e la datorie!

E drept, în aceast conjunctur romanes, autorul preia elemente de didactic aplicat , doar pentru o „evaluare a capturii”. S ne gândim la rolul „gândacilor” r uf tori, cu ale lor imperfec iuni existente în întreg sistemul solar! O „îngeri ”-mafiot, Dona Andreea, tranzac ionând c-un alt expert, „insolian”, Don Anghelescu. Interesante, ambele genealogii, de neconceput, având în vedere „tenta ia aventurii” i încântarea de a „înc lca” toate „regulile nescrise ale Raiului”.

Da, o stirpe „insolian ”, care nu are nimic comun cu Raiul Biblic.

Totul pare firesc, atâta timp cât viziunea naratologicului este de a explora un spa iu cu totul special, acolo unde fiin ele prefer a „tr i periculos”, pentru a pune în aplicare cele mai „revolu ionare” idei. C i-au g sit afinit i cu specii din acest spa iu terestru, o dovede te curbura acestei ciudate evolu ii la care, nolens-volens, devenim coparticipan i.

Interesant (invita ie la reflec ie!) judecata personajului Roxana, un posibil Dionis feminin, care viseaz cu ochii deschi i. Aceasta dore te a urma o carier universitar , dar nu pentru a crea ceva util societ ii, ci pentru c aflase c „oamenii care studiaz tainele universului se pot considera ni te zei”.

Pl cerea de a fantaza ia propor ii. Personajele se cred plutind într-o alt „dimensiune”, atingând un alt grad de „evolu ie” „întru spiritualitate”. Îns , la coala lor „îngereasc ”, prea multele experimente i combina ii îi înderteaz de principiile morale. „Viziunile” lor „îngere ti” par de-a dreptul aventuri de poveste ireal , de i fascinant .

Echipa de oc i Gânditorul se bazeaz pe un scenariu naratologic atractiv i, negreit, gustat de genera ia tehnologizat a timpului prezent, a genera iei care iube te sus-pansul, investiga ia, spa iile enigmatice, emo ia i experimentele din spa iul extramundan, explorarea în dimensiuni enigmatice i confruntarea cu necunoscutul. O adev rat explozie fantezist-ame itoare,dar i o aten ionare privind selectarea modelelor pe care (în acest prezent) suntem tenta i a le prelua dintr-un anume univers paralel.

47

Daniel IONI|{ (Sydney, Australia)

Destine Eram h zit câtorva destine înghesuite unul într-altul conform unor hot râri aprobate anterior de c tre forurile relevante.

Azi îmi amintesc doar vag despre ele. Într-unul vindeam fericire unor turi ti le-o vindeam a a, ca pe o vat de zah r în toiul vreunui bâlci aglomerat, pe care ei, dup ce se for au s deschid gura mare, mu cau din ea o dat i o aruncau prompt la urm torul co de gunoi.

Apoi, din când în când transformam brusc i f motiv într-un Mo Cr ciun rotofei care împ ea gr bit i cu lehamite ni te juc rii Made in China tuturor necrescu ilor i prost-crescu ilor.

Mul i dintre ei meritau, de fapt, ni te dosuri de palm peste fa .

Le mai tr geam eu câte una atunci când p rin ii lor se uitau altundeva. âncii începeau s urle c i-a b tut Mo Cr ciun...

Dar p rin ii lor le explicau cu r bdare c , de fapt... Mo Cr ciun nu exist !

Adesea m trezeam vame de gânduri, vame de vise, controlând traficul a tot felul de bunuri subiective de larg consum - de la rug ciuni la baliverne ce treceau, pl nuite sau aiurea, prin capetele oamenilor - al meu, al t u, al tuturora.

Le stivuiam într-un dosar spre a fi evaluate ulterior, de c tre Instan a Suprem , la Judecata de Apoi. Într-unul din aceste destine mai fericite deveneam un m sc rici nocturn, cu vechi state de servicii, întru amuzamentul trupului t u. În final, cu trecerea timpului, prezentam din ce în ce mai des drept profesor de caligrafie, într-o lume în care nimeni nu mai scria de mult cu peni a.

Toat lumea râdea de mine, b tând tastaturi anodine, resping toare i uciga e.

Automutilare Dup ce am scris o poezie p toas , mi-am t iat mâna dreapta sau stânga, nu mai tiu. ducea în p cat, i am t iat-o. mai fi l sat-o, dar se înva ase înscrisul catului de zi cu zi.

Dup a suta poezie nelegiuit , mi-am scos ochiul stângul sau dreptu, nu mai in minte, Cert este ca se holba doar la p cat.

L-am scos cu o linguri de argint, cu grij , ca s nu fac mizerie.

L-a mai fi l sat dar se holba doar la p catul de zi cu zi. Începusem s m îngrijorez, fiindc a mia poezie era anatema, i era acum rândul piciorului stângul sau dreptul, m rog. ea cu verv spre p catul zilnic, i urma s fie t iat.

Tocmai m îndreptam c tre abatorul de zi cu zi, unde îmi m celaream de obicei membrele, când m-am întâlnit pe drum cu Dumnezeu. a, netam-nesam, plonc i El, pe troturar.

Mergea probabil la pia s cumpere un poem de aur, smirn i t mâie.

Era negustor bine... versat... ... dac pot spune asta f hul .

S-a oferit s -mi vând ni te rime De aur cur it prin foc ca s m înbog esc peste noapte, o prozodie de haine albe ca s m îmbrac umblam nud, se pare, recitând versurii alifie pentru ochi, cel care-mi mai sese ag at într-o orbit ca s -l ung i s v d spre a citi psalmii Lui (m-a diagnosticat El, pe moment, poetus orbi - fusese medic de plas , c ndva, undeva prin Nazaretul Galileii i avusese de-aface cu poe i de toat mâna, inclusiv pescari, v duve, vame i, curve, farisei i lepro i).

Am în eles atunci, pentru prima dat , de ce Dumnezeu nu p tuie te, de i scrie o groaz de poezii zilnice unele din ele, chiar, deocheate r u de tot.

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Rodica Elena Lupu produc[toare de antologii Este cunoscut faptul c scriitoarea i editoarea Rodica Elena Lupu realizeaz lucruri foarte frumoase întru completarea continu a literaturii române, dar i întru îmbog irea patrimoniului cultural român. Aceasta este o ac iune notabil în arta scrisului, dezideratul fiind exprimat în mod real prin producerea de opere literare de o pondere aparte. În cazul de fa ne vom referi la culegeri de lucr ri reprezentative, a a-numitele Antologii, în care sunt prezente operele literare ale scriitorilor români din toat lumea. A a fiind, Rodica Elena Lupu, scriitoare renumit din România, dar i editor suficient de talentat, valorific în mod sistematic domeniul literar-editorial, în rezultat oferind produse i servicii de înalt calitate. Având aceast oportunitate i activând cu mare iscusin în domeniul respectiv, Domnia sa produce în mod nespus de activ valori literare care sunt atât de necesare fiin ei umane în dezvoltare. Aceste lucruri sunt realizate prin intermediul Editurii „Anamarol” din Bucure ti, director i editor fiind Rodica Elena Lupu, la rândul ei de inând i titlul onorific de Doctor Honoris Causa; având în palmares i titulatura de academician, scriitor, poet, romancier, eseist, publicist, jurnalist cultural, antologator, manager.

Cu experien a corespunz toare, distinsa scriitoare i editoare pune la dispozi ia cititorului antologii de valoare, cu con inuturi interesante i titluri foarte sugestive, iar coautorii acestor lucr ri sunt scriitori de mare calibru din cultura român i cea universal , ace tia abordând genuri literare prin poezie, proz , eseu. Printre scriitorii celebri (dar i mai pu in cunoscu i) ce fac parte din antologiile elaborate i coordonate de Rodica Elena Lupu se reg sesc: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Mihai Eminescu, Martha Bibescu, Emil Cioran, Aristide Buhoiu, Lucian Blaga, Nicolae Manolescu, George Co buc,

Ana Blandiana, Ion Brad, Ion Dodu B lan, Nicolae Dabija, Radu Cârneci, Ion Luca Caragiale, Adrian P unescu, Nicolae Georgescu, George Topârceanu, Rodica Elena Lupu, Dan Bodea, Octavian Ursulescu, George Roca, Mihai Manolescu, Sergiu G bureac, Corneliu Vadim Tudor, Nelu Danci, Carmen Aldea Vlad, Ioan Alexandru, Cristian Petru B lan, Cezarina Adamescu, Galina Martea, Elena Bolânu, Ovidiu Dumitru, Rare Borlea-Raoul, Gabriela C lu iu Sonnenberg, Nelu a St icu , Constantin Maronescu, Adina Velcea, Maria Petrescu, Isabela Bianca Neagu, Anabell Vilar, precum i mul i al ii.

Deci, în dezbatere pot fi specificate antologiile de poezie: „Carmen” - volumele I-XXVII; „Întâlnirea poe ilor”/„L'incontro dei poeti” liric multilingv , volumele I-V; „Simfonia poeziei”/„The symphony of poetry” - liric multilingv , volumele I-IV; „Metamorfoz ” volumele I-XIV; i antologiile de proz : „Verba Volant, Scripta Manent” - volumele I-XX; „Unire în cuget i-n sim iri” Apulumlgrad - Alba Iulia - 1 Decembrie 1918 - 1 Decembrie 2018 - 100; „Oameni, fapte i idei” - volumele I-VIII; - lucr rile în cauz reprezentând în sine lumina viabil pentru cultura unui popor sau, cu alte cuvinte, cuprinsul notabil ce completeaz i îmbog te neîntrerupt cultura omului, cultura unei societ i i, nu în ultimul rând, cultura literaturii române. Prin polivalen , atât antologiile lirice, cât i antologiile de proz sunt acele opere de art care prin valoarea lor multipl eman unde sonore de o rezonan aparte ce captiveaz ambientul literar. Expresivitatea acestora nu este altceva decât însu irea unei coordon ri bine controlat , înso it de un proiect ordonat în opera ii, predestinat atingerii unui scop concret. Antologiile de proz „Verba Volant, Scripta Manent”, „Oameni, fapte i idei” unesc în sine tot ceea ce este demn de apreciere i respect, simbolizând cuprinsul unei munci asidue întru culturalizarea poporului român, imaginea real fiind Editura „Anamarol” din Bucure ti - fondator, director i editor Rodica Elena Lupu.

Cu prezen a unor scriitori renumi i, dar i mai pu in renumi i, con inutul tuturor antologiilor elaborate de Rodica Elena Lupu este o bog ie spiritual , o bog ie istoric , o comoar de informa ii cu analize în diverse genuri literare. Diversitatea colec iilor editate se prezint ca un adev rat tezaur spiritual al culturii române ti. Dac s ne referim la unii scriitori prezen i în antologii, atunci o vom remarca pe Martha Bibescu (n.28.01.1889 d.28.11.1973, Paris, scriitoare francez de origine român ), ea fiind o prezen fascinant în lumea intelectualit ii universale i în via a public european , numele s u fiind i sub pseudonimul Lucile Decaux - una dintre cele mai admirate personalit i ale aristo-

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cra iei europene a secolului XX pentru talentul s u literar, pentru frumuse ea i inteligen a sa uimitoare care a produs o impresie puternic asupra unor mari personalit i precum Marcel Proust, Winston Churchil, Charles de Gaulle sau Antoine de Saint-Exupery. Iar dac s ne referim la personalitatea lui Nicolae Iorga, atunci vom remarca i mai mult importan a acestor antologii publicate în cadrul Editurii „Anamarol” (editor Rodica Elena Lupu) i, la rândul nostru, vom avea în plus o surs de informare din care ne vom putea documenta i mai mult despre crea ia literar i tiin ific a acestui mare scriitor, care s-a referit la domeniul istoriei medievale, folozofiei, tiin elor umanistice, lingvisticii, filologiei, dramaturgiei etc. Cu o deosebit prioritate, în majoritatea antologiilor de poezie este prezent marele poet Mihai Eminescu, personalitate universal , geniul literaturii române, poezia eminescian fiind tradus în 85 de limbi, iar poemul „Luceaf rul” a fost recunoscut în anul 2009 de The World Records Academy ca cel mai lung poem de dragoste scris vreodat .

Un alt nume de autoritate din cultural româneasc este Ion Dodu lan (profesor universitar, critic i istoric literar, folclorist, poet i prozator), care este prezent cu renumitele lucr ri „La politique culturelle en Roumanie” i „A Concise History of Roumanian Literature”.

Referitor la Nicolae Manolescu, critic i istoric literar în arta scrisului românesc contemporan, Ambasadorul României la UNESCO i Preedintele Uniunii Scriitorilor din România - acesta este o prezen distins în cuprinsul antologiilor susmen ionate. Imaginea tuturor antologiilor respective este onorat i de prezen a scriitoarei Ana Blandiana, lucr rile sale fiint traduse în 26 de limbi, fondatoare la reîntemeierea Centrului PEN din România în 1990, de in toare a Premiului Literar Interna ional „Gottfried von Herder” în anul 1982.

Cât despre doctorul în tiin e istorice Dan Bodea (membru al USR), scriitorul î i dedic lucr rile prin poezie, eseistic , analize literare i tiin ifice. Un loc aparte în antologiile prezente îl ocup i scriitorul Ion Brad (diplomat, poet, eseist, romancier, memorialist, traduc tor i scriitor român, între anii 1973-1982 fiind ambasadorul României în Grecia), Domnia sa publicând poezie i proz . În paginile antologiei „Verba Volant, Scripta Manent” ne întâlnim i cu marele ziarist, realizator de televiziune i scriitor Aristide Buhoiu. A fost unul dintre cei mai cunoscu i realizatori de televiziune în perioada de dinainte de 1989, între anii 1976-1983 devenind celebru prin realizarea ciclului de reportaje „Drumuri Europene”, difuzat de postul na ional de televiziune TVR. O alt personalitate distinct a neamului românesc prezent în antologiile lirice este poetul, eseistul, traduc torul, jurnalistul literar i editorul Radu Cârneci, considerat de criticii literari „Poetul iubirii”, unul dintre cei mai reprezentativi poe i români ai perioadei postbelice i postcomuniste. În multiplele antologii un loc aparte este rezervat i pentru celebrul scriitor i filozof român Emil Cioran, opera marelui gânditor fiind bazat pe ac iunile fiin ei umane i anume: p catul originar, rostul plin de suferin a istoriei umane, despre civiliza ie, percep ia însu irilor negative, despre sensul credin ei, despre idei absolute etc. În rândul marilor scriitori români contemporani este prezent i Nicolae Dabija (din Basarabia, academician, poet, romancier, eseist, istoric literar, redactor ef al revistei „Literatura i Arta”), emblematic pentru genera ia aptezecist basarabean , scriitorul care evoc tema totalitarismului, a deport rilor for ate din Basarabia i Nordul Bucovinei din anii 1940-1953. Cât despre Nicolae Georgescu (renumit eminescolog, critic literar i cercet tor, dr., prof. univ., savant, scriitor, membru al USR), Domnia sa scrie nespus de mult despre via a i opera lui Eminescu, cât i despre opera literar a multor scriitori români consacra i. Despre Nichita St nescu, renumit poet, scriitor i eseist român, care în anul 1977 a fost propus la Premiul Nobel pentru Literatur de c tre scriitorul suedez Arthur Lundkvist, iar în anul 1975 i se decerneaz valorosul

49

Premiu „Johann Gottfried von Herder” din Austria. Cu aleas onoare, în rândul marilor scriitori prezen i în antologiile de poezie i proz se încadreaz i editorul Rodica Elena Lupu, care î i expune ideile i vibra iile interioare ale spiritului prin cea mai frumoas i pl cut form de exprimare, crea ia literar a acesteia reprezentând gradul de perfec iune ob inut în acest domeniu distinct al vie ii umane i anume: literatura, arta literar prin intermediul c reia este redat mesajul artistic prin imagini expresive, cu un limbaj adecvat al rimei i al ritmului, dar i al versului liber. Cât despre scriitoarea i savanta Galina Martea (din Basarabia, dr., academician), aceasta scrie atât în proz , cât i în versuri despre tragedia poporului român basarabean în anii de independen , 1991-prezent. Un alt nume este Magdalena Albu (scriitoare), care scrie despre dictatura nonvalorii, arta mizeriei etc., realizând concomitent i poezie liric . Printre cei prezen i în antologiile susmen ionate se reg se te i talentata scriitoare Cezarina Adamescu (poet, eseist, critic literar român), care se pronun asupra unor teme despre univers, existen , religie, sentiment uman etc. Cât despre al i scriitori prezen i în antologii ne vom exprima opinia în alte comentarii.

Drept urmare, prin ac iunea de a contribui cât mai benefic la dezvoltarea propriei culturi na ionale, produc torii de opere literare se prezint ca adev ra i eroi în promovarea literaturii române, în protejarea i îmbog irea neîncetat a patrimoniului cultural român.

Deci, aportul redutabil al unui editor i antologator, cât i al scriitorilor prezen i în aceste lucr ri este motivat de arta cunoa terii ce se prezint prin poezie i proz . În rezultat putem spune: calitate i competen editorial - a a se prezint Editura „Anamarol” din Bucure ti, administrat de scriitoarea Rodica Elena Lupu, care prin talentul s u de scriitor i editor pune la dispozi ia cititorului, literaturii i culturii române opere literare de o pondere special , totul reprezentând meritul notabil de nivel na ional. Este o pl cere de a te referi la lucruri ce in de valoare, atribute esen iale în virtutea c rora se realizeaz arta editorial , arta scrisului în beneficiul comunit ii române i culturii române ti.

Dac s ne referim la crea ia literar a Rodic i Elena Lupu, atunci aceasta reprezint gradul de perfec iune în acest domeniu distinct al vie ii umane - arta literar prin intermediul c reia este redat mesajul artistic prin diverse imagini expresive. Cu prioritate, fiind îndr gostit de genul liric al poeziei, Domnia Sa reu te cu o capacitate neobi nuit -individual s i expun ideile i vibra iile interioare ale spiritului prin cea mai frumoas i pl cut form de exprimare, aceasta reprezentând crea ia literar autentic a scriitoarei. Crea ia literar proprie scriitoarei este realizat i fundamentat pe criterii de calitate, caracterizându-se ca una fiind foarte bun i de o intensitate anumit ce corespunde unui nivel intelectual adecvat, corespunz tor, unui nivel scriitoricesc de o voca ie excep ional în culturii literaturii.

Con inutul acesteia marcheaz originalitatea i calitatea fondat pe tehnici specializate atât din materia clasic , cât i cea modern , care, la rândul lor, garanteaz valoarea deplin a operelor literare puse în lumin . Poezia i proza sunt spa iul preferat al scriitoarei Rodica Elena Lupu, care scrie cu mare suflet i succes pentru oameni, pentru semenul s u. Cu o voca ie aparte în arta versului liric, poeta Rodica Elena Lupu reu te s cucereasc cu mult u urin inima cititorului.

Aceast performan se datoreaz faptului c poeta scrie versuri extraordinar de frumoase, pline de sens care plac publicului cititor.

Poeziile minunatei scriitoare sunt o chemare sau, mai bine zis, o provocare pentru fiin a uman în a cunoa te mai în de aproape frumuse ea naturii divine, în a aprecia cu mai mult aten ie rela iile dintre oameni cu toate complexit ile sale, pentru a în elege mai profund con inutul existen ei umane din acest univers aspecte orientate c tre procesul afectiv al omului fa de realitate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Dan }ALAPA

Pu ca Aveam ochii ascun i pe eava pu tii; tr geam cu pu ca, i habar nu aveam puteam s -mi afectez solitudinea.

Aveam pu ca ascuns în canalul de ap cald ; i pu ca ruginea, ce era s fac , fraiera de ea, pân plecai la vân toare de reni.

Aveam renii ascun i în cartu ele cing torii; se-mperecheau, renii, parc presim eau decimarea ridicat la rang de tiin .

Timp ie it din min i la i în urm , timp, ai grij , te po i împiedica de urmele mele

nec lcate înc , urc , la loc, pe umerii mei, timpule, nu face nazuri, nu te da în stamb , ai grij , timp nevolnic, intri în competi ie cu nesfâr itul care a teapt dup col !

se aduna pulberea în c limar i se pref cea în lacrimi, se aduna pulberea în vârful peni ei i se pref cea în lacrimi, adunam eu în lacrimi, i m pref ceam în stilou, în c limar i în vârf de peni , pref ceam întruna, pân deveneam pulbere...

Nu m l sa în urm , timpule, i pierzi timpul cu naivit i de tipul sta, te voi ajunge, nu te gr bi s ba i palma cu orizontul s lbatic i rece, toate pariurile de pe lumea asta doar eu le câ tig dac e vorba de tine, ine minte ce- i spun!

Militarul

Albert Bierstadt - Mun ii stânco i

Te voi ajunge, timpule, fiar ce e ti, i- i voi stoarce toate clipele, voi muri cu tine de gât, vagabondule, dragule, ie itule din toate min ile, uitatule de tine, stai pe loc, a teapt -m , de ce vrei s uit eu, eu s uit, smintitule, nu tu m-ai f cut pe mine ci eu te cump nesc pe tine cu sângele meu, care trop ie-n strachina firii?

Pulbere

Militarul se dezbr case de uniform , i aruncase rani a în v una dintre lumi, Umbla prin ora doar în vesta antiglon i striga lozinci pro-antimaterie, Lumea îl privea, îl aplauda în derâdere i î i c uta fiecare câte o bât , un par, ceva, Se înmul iser vagabonzii în ora , Iar la marginea ora ului se traficau ou de cucuvea...

Militarul cânta la o chitar dezacordat „Imagine of the people” i „Blowing in the wind”, Pu tii cartierului îl contrau cu Wi Fi i „balena albastr ”, Gospodinele mai miloase îi aruncau felii de pizza de-asear , Reci, în esate cu glutamat de potasiu, Militarul le aduna i le împ ea p rilor Ce se aninau pe griful chit rii, îngânându-l tandru, Dar îi refuzau amabil, pizza, i serveau acelea i Musculi e prinse din zbor, i ele atinse pe aripi De ultima semn tur de la Summit-ul G20+, Pe urm , venea poli ia comunitar i-l amenda Pentru tulburarea ordinii publice, inut indecent i momirea p rilor în scop de exploatare artistic ...

O vreme f

mine

Se adunau lacrimile-n stilou i se f ceau pulbere, se adunau lacrimile-n c limar i se pref ceau în pulbere, se adunau lacrimile în vârful peni ei i se pref ceau în pulbere...

Ceasurile se strecuraser în secunde, secundele fugiser de sub cadrane, cadranele se substituiser cerurilor, cerurile sc paser din baierele infinitului, infinitul se-mpiedicase de-un sfert de stea, steaua cr pase de frigul din ea, iar frigul se-nc lzea la inima mea...

Se aduna pulberea în lacrimi i se pref cea în stilou,

Ce noapte tr iam în viitorul expirat, ce noapte, ca o zi f vreme, ca o vreme f mine...

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Elena AGIU-NEAC}U

metamorfoz singur, trist, pe umeri povar de Crist, metamorfozat în înger cu aripi tot mai grele sânger

babele cam mult lini te - aici i zise Bojin când se v zu singur în cripta rece oi fi-n rai dar trecu ce mai trecu i sim i c -l iau frisoane asta nu este a bun tii c-am ajuns în iad dar nici urm de cazane nici de smoal clocotind nu existe oare iad sau rai i, Doamne, ce mai b smesc pe buza an ului babe

inima ne avânt m în necunoscut prindem timpului aripa ne rupem de p mânt de cer de clipa tr it cu - ardoare inima într-un ungher bate - aritmic bate doare

reri i voiam s fiu dincolo de raz dincolo de mine

dincolo de voi dincolo de ploi dincolo de frunze dincolo de miez dincolo de coaj voiam s fiu eu de straj doar ie în noaptea senin te-alint cu drag caut te caut unde ne e pragul te-mbr ez i s te s rut pe fruntea înalt ce mult a trecut ne-am înstr inat r' de-a noastr vrere i h ul se casc între noi adânc se volbur ape i tot mai departe ne desparte pluta ce ne-a leg nat cândva într-un glas am cântat noi oare sau doar am visat

remember cât ne-am risipit în iarna asta o nou prim var ne zâmbe te cu surle i trâmbi e s-a anun at APOCALIPSA ba a plouat cu meteori i i OZN-uri eclipse nev zute când de lun când de soare ne-au amenin at comme d'habitude o PANDEMIE înc bântuie i totu i iat -ne la o cafea

într-un remember de acum sublim

carpe diem val se-nal dup val acostat la malul m rii-n scurt popas pe rm scrutezi de-acum zarea i cerul senin nu privi-napoi ci doar înainte las -te-n voia lui Cronos nile sângerânde se vor cicatriza curând tr ie te doar clipa i nu uita c i-e dat deocamdat cu-mprumut

setea de este zi sau e noapte veste m cuprinde vântul cu-ale sale oapte cer etor sau prin pe rând în lumea de antipozi zbat s r mân lucid când încet se scurge clipa i-i tot mai arid p mânt iar buzele mi se crap fântâna de la r scruce setea nu mi-o potole te iar caii pornesc spre râu ham i f r'de frâu

oglinzi oglinzi de jur-împrejur i acela i chip mereu din fiecare alung oare s fiu eu cel care pânde te la cotitur dar ce vis deodat' se sparg i timpanele-mi pocnesc (Stinge, m , televizorul!

Fi-v-ar reclamele...)

am auzit o voce cine oare s fi fost în camer nicio umbr doar eu i oglinzi oglinzi...

Nea Nic citea ziarul Nea Nic citea ziarul i era un om vesel, de griji parc , i citea pentru fiecare trec tor, ascult tor în parte, iar a M ria - a a îi spunea lumea sta la poarta ei i vorbea, vorbea cu fiecare, iar dac voiai s tii cine-a mai murit, cine s-a-nsurat, cine a c zut mort de beat în an , n-aveai decât s te-a ezi pe lemnul de la poarta ei...

Azi turuie-ntruna televizorul i z u dac mai tiu ceva de nea Nic , de muma M ria...

Dac steaua...

Timpi 'nainte ceas m soar , Tu îns nu mai m sori Nici cu cotul, nici cu pasul mântul când înconjori; i din 'Nalt cobori în sar i m am ge ti mereu C- i veni dar la vreme i cred în cuvântul t u; Noaptea-n fug se petrece, Din noapte r saie zi, Ca m rgele în irate Îmi sunt zilele pustii; Erai Alfa i Omega, Pentru mine univers, În zadar deasupr -mi stele Dac steaua- i este... vers.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Sibiana Mirela ANTOCHE

Clocotul cerului încruci ezi, poetule, cuvinte scute din fotosinteza azurului i înmoi degetele în c limara sufletului i-mpar i cu noi clocotul cerului cântând simfonia prim verii la pianul crângului înverzit i ninge cu flori de tei peste umeri ame indu- i sim urile te-arunci în vâltoarea scrisului i nu te-opre ti pân ce nu s-a scuturat i ultima petal ce dulce i-e versul ce rotund i-e strofa ce leac dumnezeiesc pl de ti pentru r nile dureros înmugurite... i legi ochii de felia de-argint a lunii i-i deschizi când curcubeul i-a t iat respira ia plou cu soare în inima ta... condeiul i-e uvoi de lumin ce pâlpâie în mucul undelemnului încins...

Cearc nele ploii... mi-e sufletul exilat în canionul gândurilor secondate de neuronii fumigeni adormi i în condurul cu stele al nop ii e lini te pe lama ascu it a orizontului nu danseaz nici felia albotin a lunii nici coconul rubiniu al r ritului numai visele sparg banchiza de ghea în a chii de lumin hialin

curg ur uri de fluturi pe pleoape desc ându-mi iri ii h itu i de t cere... mi-am urcat sentimentele în turnul de filde al izb virii pierzând nasturii c ii timpului între zdren ele lumân rilor topite... mi-am cusut teama cu firul de m tase al ierbii opintindu-mi lacrimile în cearc nele ploii...

Herghelia de fluturi... mi-ai furat un ciob din suflet i l-ai prins butonier la sacoul de duminic i fiu aproape când departele doare nu- i fie team c ploile mor atunci când s rut p mântul acoper i trupul cu umbra- i ireat i-ascult v paia pietrelor încinse dezleag din h uri iubirea i-nham herghelia de fluturi la tr sura b laie din poiana narciselor e nunt -n seraiul cu flori în dimine ile ninse cu rou îmbie-m -n pletele crude-ale ierbii i n-o s i în el a teptarea cu ochii- i ca aua murgilor s lbatici cuprinde-mi privirea i f -o s i fie mireas ...

Colivia de iluzii i asem n genunchii cu trovan ii rotila i i-n crust v csui i de mirghelul nev zut al vântului umerii, cu stâncile ple uve ale lunii lpile, cu brazda învârto at a cerului bra ele, cu razele fervente ale soarelui ochii, cu afinele ze uite-n p durea fermecat rul, cu spicele grâului pârguit compus din materia dumnezeiasc a universului i mai r mâne vreme picuri agheazm din lacrima ploii în C lcâiul lui Ahile

Bierstadt - M. Corcoran

te-am descris ca pe Ulise în Cetatea Troiei numai s porne ti cu zâmbetu- i calin

inegalabila cruciad a iubirii i-am pus speran ei gaj colivia de iluzii atârnat pe terasa de sticl a ra iunii...

Rânjetul caustic al t cerii... se ascund mu uroaie de gânduri difuze în antecamera apusului gr bind trezirea neuronilor din anestezia întunericului încol cit în umbra necoapt a r ritului gânguresc zorii îmbujora i de flac ra incandescent a clopotni ei despletindu-mi orele înnodate în sârma ghimpat ale scutecelor nop ii... încrustez în absurdul de ertic diamantul invizibil al ignoran ei înfr ind pa ii clipei trecute cu prezentul corigent la purtare injectez indulgen în vene paravane de trestii la ochi în elând f lcile rechinilor în rânjetul caustic al t cerii...

Sepale de filde aglomer m peroanele cu bagaje de scrisori anonime pierzând lirul întreb rilor anoste prin ploaia febril de mai jum i de m sur i caut prin crânguri perechea... petale înflorite de tei esc ochii blândelor oapte stânjenite de murmurul ascu it al t cerii se aud pa i inocenâi pe alei ca o pl pând adiere a zefirului ce mângâie pletele serilor caline rostogolesc sub azuriul umbrelei siropoase declara ii de logodn promi toare leg minte petulante cascade de s rut ri amoroase cini din buta ii iubirii au erupt din coasta prim verii vorace înmul ind opaline sepale de filde ...

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mihai MERTICARU

O, când viseaz , omul e un zeu... ( Friedrich Holderlin) 1 Zi i noapte, Parisu-i feerie, Un ocean de culori i de lumin , Un fluviu de încântare deplin , Cu-o mie de ispite te îmbie.

3 Pe zare, muguri i purpur s-aprind, Vedenii,înviind, maiestuoase, Care-au tr it odat -n carne i oase, Ahasverici, continuu ne surprind.

5 Alt soare v d pe cer i alt lun , alint noaptea cu argint stelar, O pietricic -mi pare m rg ritar ?i toat lumea-i cu mine-mpreun .

Lucrare satanic sau divin Te transpune în alt galaxie, Cu sadism, te ucide i te-nvie, Surprizele nu i se mai termin .

d umbrele cele mai luminoase: Balzac,Hugo, Dumas în hor se prind, Voltaire, Rouseau nem rginirea cuprind, Piaf m scald -n melodii duioase.

Acul orar se face iar minutar, În turn, un clopot sun i r sun , Parisul, de miracole, cunun , Mereu se revars în alt avatar.

Întreaga lume i-a dat întâlnire La Turnul Eiffel i-n mii de muzee.

Nu contene te cerul s se mire

Al nou lea Ludovic, mare rege, Corot, Manet, Matisse intr -n parad , Al patrulea Henri lauri culege,

Ce-i leag pe oameni cu-atâtea fire.

Petrecerea-i demn de-o epopee, Mul imea roag clipa-n loc s steie.

2 Ora e ca Parisul, în lume, nu-s, Cuib de nebunie i tinere e, Mereu ne evoc vremuri m re e, Minun ie între plus i minus.

Aici i-o piatr poate s ne-nve e Aievea s -i vedem pe cei ce s-au dus, Ale c ror nume urc tot mai sus i le citim pe ziduri i prin pie e.

Mai mul i Ludovici i un rege Soare, Magnificul împ rat Bonaparte, Mari pictori îndr gosti i de culoare, Scriitori ce au dat slovei savoare, Abili mae tri ai sublimelor arte Care-au învins invincibila moarte.

Cu vraj funambulesc , lasciv , Îmi r scole te iluzii perverse, Când ia un chip de fantastic div ,

Nu-mi mai reu te nicio eschiv , Ne-arat fe e ascunse, diverse, Colette i Beauvoir, celebre colege.

Surprizele se vars în averse.

Oricum, nu-i dat oricui minuni s vad , Parisul doar con ine-o miriad .

6 Parisul cânt -n ritmuri caden ate, 4 zbori în înalturi, inima- i d ghes, Paris luminos, colorat, mon amour, Idilele dulci, instantaneu, se es Mi te-ai lipit de suflet ca o marc , În marea de extaze i p cate.

Mi l-ai în at la ceruri de parc De el ar atârna acest Eiffel Tour.

Pe Champs-Elysees, popoare în exces, Pe Sena curg istorii colorate, Te v d în dulce prim var , dar c L' Ile de la Cite,model de sublimitate, Erai armonie, nu visasem, jur, Notre-Dame un alt fantastic unvers, Acum plutesc în metafizic azur, Cu sublimit i, inma-mi se-ncarc .

Le Pont-des-Arts e-o parte din Paradis, La Place de la Concorde, aur, lumin , Minunile tale, miraje i drog, Le Tour Eiffel, zbor rebel al unui vis, pierd în suflu tainic, m reg sesc Într-un lung i pasional monolog Le Palais Garnier, miracol concis, La Sacre-Coeur, turi tii se închin , În care te-ador, te chem i te rog nu pui punct acestui zbor îngeresc, La Moulin-Rouge, petrecere divin . În splendorile tale, s m soresc.

7 La Paris e ve nic s rb toare, Un fluviu de oameni pe bulevarde, La Versailles intr alte miliarde, -l vad , vor to i, pe regele Soare.

La Luvru pare c palatul arde, Lumea-i în delir, se calc -n picioare, E-o lupt corp la corp, care pe care, Nu mai lipsesc decât ni te petarde.

Prin muzee, în pestri gr mad , De-a valma, merg i s raci, i mai sus-pu i, Se-nghesuie, vor mai bine s vad ,

Albert Bierstadt - Eastes Park

Discret, sunt atra i de aceea i nad .

53

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Îi las pe cei, de catedrale, sedu i, Merg s v d atelierul lui Brâncu i.

8 Brâncu i m-a teapt -n Montparnasse zâmbitor, invit -n atelierul-muzeu, Cu barba-i bogat , pare Dumnezeu, cinste te c-un pahar de zaib r i dor.

Eu îl privesc i el ciople te mereu, Zâmbindu-mi oltene te de dup nor, O pas re i un pandant sclipitor Se desprind ca aurul de minereu.

Din marmur , din bronz, din ghips i din lemn sar negrese, blonde domni oare, Nem rginirea mai crestând un însemn. Într-un târziu, l-am salutat solemn, Întrebându-m cum a f cut oare -nve e pietre i bronzuri s zboare.

9 Plimbarea pe Sena, o simfonie Ce-n slava cerului te ridic , Cobori, urci iar i, c la o adic a cuno ti suprema frenezie.

Spun oricine orice-ar vrea s zic , Tu sim i u or în preajm cum adie Un suflu de-n eleapt entelehie, Nimic i nimeni pl cerea nu- i stric .

Din Turn, vezi cum un lung arpe de argint Alunec melodios pe sub pod, Timpul i ve nicia ca un alint, Muntele, marea,valuri de hiacint, Popoare într-un continuum exod, Prin aburii uimirii, miriapod.

10 Nop i albe, am tr it la Sankt Petersburg, Dar la Paris au fost multicolore, De-un tonic, stimulat, de mandragore Ce-mi activa calit i de taumaturg.

Ziua-i de dou zeci i cinci de ore Ce cu o vitez-a luminii se scurg De cum soarele scap spre amurg, Pân -n pragul splendidei aurore.

Admir discret o armur de pitic i-l v d pe-al treisprezecelea Ludovic, Întreg ora ul cânt i danseaz , Parizimea e continuu treaz .

Se cere-o reveren dup tipic Metropolei ce-o lume lumineaz .

11 În Montparnasse savurat-am o cafea Al turi de Emil Cioran, pe o sofa, Surâz tor i trist, el filosofa i ve nicia pe lâng noi curgea.

Printre ornamente în stil ova, (Pe un perete, un peisaj ardea i un altul zugr vea o lupt grea), O clip l-am z rit pe Casanova . uit în stânga i-l v d pe Eliade, Al turi Eugene Ionesco ade, C.V. Gheorghiu intr pe u La bra cu-o mutr vesel , ghidu .

Arti ti vin la Paris, faim s prade, Chiuie gloria pe sub arcade.

12 Magnet e a metropolei lumin , Atrage pe arti ti ca pe fluturi, Unii se întorc sub, al ii pe scuturi, Destui ode luminoase-i închin . Îi fascineaz ora ul cu mituri, Cu catedralele care îmbin ' N vitralii scene din via a cre tin , Cu m rul din rai numai bun s -l scuturi.

Pe pâine, aici, art se întinde, Capodoperele-n aer danseaz , Talentul, cu kilogramul, se vinde, Pe Sena, harul curge cât cuprinde. În Paris, orice fiin viseaz Fie c doarme, fie c -i treaz .

13 În fasta clip ce-ai ajuns la Versailles, Fiin a toat î i cânt , exult , Se face privire ori catapult , Fream t i extaziere f grai.

Se prive te, s-admir i s-ascult .

Vezi o fantastic replic la rai Începi subit s -ndr ge ti tot ce urai, Risipa de frumuse e-i prea mult .

Armonie, gra ie i lumin , Sculptur , muzic i poezie Cu genialitate se îmbin Într-o dantel rie genuin , În marmur , Grecia antic -nvie, Un vis e totul i o feerie.

14 Ora -muzeu, minunilor minune, Fermec tor, te-am v zut azi-noapte-n vis, Erai mult mai frumos decât te-am descris, Chemarea- i nu contenea s r sune.

Vrei s m seduci, vicleanule Paris?

Inima-mi beteag mereu îmi spune -n vatra ta s-ar face un t ciune, Declin, deci, mesajul t u sui-generis.

Str lucirea ta e prea orbitoare, Mie îmi ajunge palidul soare, Seduc toru- i apel e prea viclean, (Nu accept, de i refuzul m doare).

Je regrette, nu te suport, e ti prea tiran, Rob nu vreau s i fiu, r mân ce sunt, pietrean!

Anul XI, nr. 9(121)/2020

C[r\i primite la redac\ie

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Titina Nica |ENE

sând aicea toate cele i un crâmpei de amintiri,

Anotimpurile

sunte i case-nsingurate...

Acum, mai spre b trâne e, mi-am propus, de ceva timp, iubesc i s observ fiecare anotimp. fug de c ldura VERII în p durea cu r coare iar în zilele senine m r coresc în mare...

TOAMNA s nu m -ntristez nici cînd cerul e de smoal m bucur c aud glasuri de copii la coal .

Despre IARN ce s spun sunt atâtea s rb tori precis îmi va p rea ninge din cer cu flori.

De i toate-s ale Tale existente pe p mânt fie iarn , fie var , fie ploaie, fie vânt, Dar... cînd vine PRIM VARA i-n jur totul e divin nu o iubesc mai mult nu pot, Doamne, s m-ab in!

Pe dealuri împr tiate, case frumoase i triste, mai c -mi vine, când v v d, -mi v rs lacrima-n batiste...

Cheia b trânei

In voi nu e s rb toare, nu v vin colind tori, ci, cei ce v-au construit, sunt pleca i în alte ri...

St b trâna gârbovit pe o banc sub un tei, toate triste ile lumii sunt ascunse-n ochii ei.

Puteau g si bucurii, chiar aici, la ei acas , cum c ar sta cu to i cei dragi, aduna i la aceea i mas ...

Se gânde te neîncetat la c su a ei umil ce i-au vândut-o copiii ca s i construiasc vil .

Cum c ar asculta cucul, în p durea înverzit , admirând pe sub copaci, vioreaua înflorit ...

Dar în vil n-are loc, i-au f cut lâng gr din ru cu un geam priveasc spre lumin .

ci averea pe p mânt, nu are nicio valoare, omul se duce s rac, dincolo, atunci când moare..,

ci copii-s ocupa i se plimb în jos i-n sus.

Merg chiar la Biseric -L sl veasc pe Iisus.

Nu mai chinui i copiii, care plâng r ma i în ar !

Niciodat nu uita i: Ei sunt singura Comoar ...

“Fii, m icu mul umit ne-aju i pe fiecare!

Cine ast zi i-ar mai da farfuria cu mâncare?

Z

dac ai îmb trânit nu este a noastr vina, vila se-ntre ine greu vrem s schimb m i ma ina!”

Câte toamne?

Este toamn peste ar , prin p duri i-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vie ii mele caier?

Câte toamne o s mai am pe aceast lume trist , ast zi, când, iar mi-a venit, -mi v rs lacrima-n batist ?

M-am privit într-o oglind -mi aduc de mine aminte i când m-am v zut în ea am r mas f cuvinte...

M-am rugat acum de toamn , toamn ea i toamn eu i ne-am pus toat speran a, în credin a-n Dumnezeu...

Case frumoase i triste...

Case frumoase i triste, pe dealuri împr tiate, nimeni nu v locuie te,

rnicie

În casa aceasta a locuit un om, avea în gr din flori i ro ii i dminea a îl trezeau coco ii, iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n gr din i un gutui, le admiram i iarna când treceam, cum st teau în iruite-n geam, galbene cu puful ca de pui...

Acolo, l ng cas , avea o vie, cu struguri albi i t mâio i, cum nu se poate mai gusto i, iar via a îi p rea o ve nicie...

Prin curte îi zburdau nepo ii, din prisp îi privea cu bucurie, în jur era tot veselie, dar, anii au fugit ca ...ho ii.

Acum n-ai ce s mai admiri, omul a plecat, de mult, spre stele,

care... vor disp rea i ele...

În clipele de r gaz ascunzând o cheie-n mân , se îndreapt c tre casa unde a fost, cândva, st pân .

Numai cheia i-a r mas în rest toate sunt duse, cas , tinere e, so , sunt durerile-i nespuse.

Lung prive te printre gard i î i vede via a toat , sim ind cum din ce în ce de puteri este l sat . Îns , într-o diminea , au g sit lâng gr din , moart , pe b trâna mam , tot strângând o cheie-n mân .

55

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Costel AVR{MESCU

#ntre relativ ]i absolut Motto: tiin a f religie este chioap , religia f tiin este oarb . (Albert Einstein) i, personal, sunt convins de lucrul acesta. De ce? Voi face o încercare de a proba aceast afirma ie în cele ce urmeaz pe baza unor convic iuni personale i cuno tin e aprofundate studiind o seam de i religioase i tiin ifice despre geneza i evolu ia holistic a lumii cosmogonice i a vie ii.

Condi ia sine-qua-non a oric rei societ i, cu atât mai mult a celei moderne, o constituie fiin area într-o civiliza ie marcat atât de proirea tehnico- tiin ific , cât i de pluralitatea de probleme, pricini i întreb ri f r spuns. Cred c nimeni nu poate t dui leg tura dintre mentalul colectiv i comportamentul psihic al fiec ruia dintre noi. S spui despre mentalul colectiv c este oglinda societ ii, în principiu, este corect, dar nu i suficient. Între desc tu area entuziasmului ini ial i decep ia orizontului de a teptare, existând o rela ie de ambivalen .

De-a lungul timpului, dezvoltarea con tiin ei umane, aceast busol a cump nirii dinamice interioare, dar i interpersonale, moral , atitudinal i comportamental de la caravela s luin ei, „lucrul cel mai dumnezeiesc din noi” (Oscar Wilde) a depins de dou osaturi de cunoa tere fundamentale: tiin a i credin a. Privind retrospectiv, apogeul eficacit ii acestei evolu ii s-a atins în perioadele în care fiecare dintre aceste sisteme a reu it s concerteze cu cel lalt.

Biblic, nu sunt. Cu convingere neclintit , afirm c sunt mistic de profunzime, f habotnicie; cred cu t rie c realitatea autentic , în totalitatea ei, este inaccesibil con tiin ei. Sunt cre tin-ortodox din bun sim i din respect pentru tradi ie. De existen a unui Dumnezeu unic nu m îndoiesc pentru c -L recunosc pretutindeni i în toate i pentru c -L simt s luindu-mi fiin a.

Valorile spirituale ale neamului meu m preocup pân la insomnie i uitare de sine. Iubesc tot ce este bun i credibil, sincer i frumos, valoros i adev rat i murmur f istovire al turi de Eminescu: „...F eu, nu e Dumnezeu. F poporul meu, nu e lume...!”

Cu „cerul înstelat deasupra mea i norma moral în mine” (Immanuel Kant), socot cu t rie c receptarea credin ei este bidimensional : primordial, este un fapt de con tiin i, secundar, se bazeaz pe imita ie i contagiune social , ambele proteguite simbiotic de transmiterea, restrictiv sau normativ, din genera ie în genera ie, spre inexorabila posteritate. Credin a nu poate fi o construc ie artificial , este un fel de identitate vie ale c rei celule nu fac competi ie, ci colaboreaz în vederea servirii aceluia i scop - via a -, care se înrude te pân la suprapunere cu propovedania asupra originii i evolu iei ei i care i-a asigurat, în timp, un soi de imunitate la orice str danie de t duire. În toate formele sale, procesul gnoseologic empiric, informa ional, tiin ific, epistemic, de la percep ia lucrurilor pân la adev rul lor, este un dat natural al omului, un dar al lui Dumnezeu. Fenomenul percep iei nu poate fi decât adev rat, dar rezultatele lui, opiniile sau presupunerile

pot fi adev rate sau false. Avem instrumente s le m sur m veridicitatea? Firesc, i, mai ales, necesar, din motive de asmu ire subiectiv la consecven , cu cât p trundem mai adânc în cunoa tere, orizontul ei se l rge te în timp ce orizontul în elegerii se îngusteaz .

La un moment dat, majoritatea încerc rilor de respingere sau înlocuire a credin ei s-a lovit de zidul gros al neputin ei explic rii unor fenomene. Dou din multitudinea de astfel de exemple constiuie dovezi conving toare: imposibilitatea explic rii tiin ifice credibile a miracolului metamorfozei materiei nevii în cea vie sau miracolul f cut de „degetul” lui Dumnezeu pus pe o ran pe care medicii au conturat-o ca fiind incompatibil cu via a.

Atunci, cum se poate explica eminamente tiin ific minunea numit om? Cine organizeaz acest splendid mozaic al vie ii? Prea multe specula ii i prea pu ine lucruri concrete. Via a este mult prea complex .

Tr im înconjura i de mistere, de foarte multe „zone gri” pe care, cu logica, niciodat , nu le vom putea explica. Oricât ar fragmenta i simplifica realitatea, singur , tiin a nu o poate face.

Plasându-se la jum tatea drumului între sensibil i inteligibil, între logic i presupunere, între ra ional i absurd, între imaginar i realitate, între incontestabil i ideal, între autonom i dependent, între concret i abstract, între subiectiv i obiectiv, între relativul i absolutul indefinibile, orice încercare de a defini „adversitatea” dintre credin i tiin este a prióri condamnat la insuficien .

Oamenii de tiin au remarcat c exist un raport de propor ionalitate între tiin i religie i c acest lucru ar trebui s le apropie cât mai mult pe ambele, „fiindc dac pu in tiin îndep rteaz de Dumnezeu, mult tiin apropie de El”; spunea creatorul noii metodologii de abordare a tiin ei Francis Bacon. Majoritatea studiilor serioase relative la raportul dintre tiin i credin contrazic ateismul universal al comunit ilor tiin ifice. Mai mult, exist , în acest sens, exemple i de oameni de tiin români care, de i i-au dedicat via a cercet rii i s-au îndep rtat de religie, au sfâr it prin a îmbr a credin a în Dumnezeu, ajuta i adesea chiar de experimentele întreprinse. Evident, nu trebuie s excludem grup rile radicale din cele dou tabere.

Excep iile - conflicte întâmpl toare - nu fac altceva decât s înt reasc aceast convingere. i nu ar putea s fie altfel din moment ce realitatea - subiect i obiect al fiec reia dintre ele, cauza i suportul întregii fenomenologii - material i spiritual , natural i supranatural , în totalitatea ei, este una i aceea i. a mai fi privite ca domenii concurente, tiin a i credin a sunt, mai degrab , aspecte conexe ale aceluia i deziderat al umanit ii: aflarea adev rului. Din moment ce tiin a înseamn cunoa tere, iar credin a are nevoie de cunoa tere, ele merg foarte bine împreun . Un bun cre tin trebuie s aib credin în Dumnezeu i respect pentru tiin .

Adev rul este mai degrab apanajul credin ei decât al logicii. În aceast dilem diacronic , el nu poate fi decât unul singur: atât credin a în Dumnezeu, cât i respectul pentru tiin trebuie s fie absolute.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

Despre rostirea poetic[ A scrie poezie înseamn a imortaliza „clipa cea repede, ce ni s-a dat” care altfel s-ar terge din memoria noastr i a timpului. A scrie poezie înseamn a dep na fuioarele ascunse ale gândirii i ale sensibilit ii suflete ti i apoi de a ne folosi de aceste fuioare precum Tezeu de firul iubirii Ariadnei pentru a si calea ie irii din labirint i un rost mai înalt existen ei.

Fiindc mintea omeneasc nu- i poate imagina, nici în elege ori reprezenta conceptual Logosul divin, fiindc finitul are limite pe care infinitul nu le are, în cea a incertitudinilor i a îndoielilor metafizice nu ne r mâne decât s invom i s ascult m vocea aceea pl pând i tainic din noi care ne insufl rostirea poetic . Scriind poezie devenim creatori ai unei lumi a noastre, unice i irepetabile, aducem la lumina realit ii perceptibile ceea ce înainte de a scrie era imperceptibil i totu i real chiar dac doar în intui ia ori imagina ia noastr .

Poezia se na te l untric, în adâncurile tainice ale sufletului unde exist ca poten ialitate i devine realitate din îns i momentul germinal al inspira iei i al imagina iei pl smuitoare. Dac î i g se te expresia i forma potrivit de comunicare, starea sufleteasc , de spirit i de gra ie a inspira iei, se obiectiveaz i se întrupeaz , devenind art poetic . Nu îns toate impulsurile creatoare devin art . Sunt mari poe i care nu scriu sau care nu pot scrie dar care pot tr i în starea de gra ie a poeziei.

Poezia apare i dispare ca un izbuc din inima muntelui magic, precum o lumin sau ca o umbr la linia transparent dintre sensibilitate i intelect, dintre intui ie poetic i concept estetic. Pentru a se na te poezia trebuie îns captat , limpezit i decantat în imagine estetic , în metafor , în expresie i reprezentare lingvistic , simbolic i inteligibil , toate organizate i orânduite dup o logic poetic aparte.

Cuvintele poetice, metaforele, sunt precum nucile toamna. Con in sub coaja lor amar i tare mireasma florilor din care s-a format miezul. Pentru a degusta poezie trebuie s spargem carapacea pentru a putea g si în untru miezul, substan a liric , esen a florii. Aromele miezului astfel eliberate din corsetul fibrei materiale se elibereaz , plutesc imponderabil pân întâlnesc afinitatea afectiv a sim urilor spre a crea o stare de reverie emo ional .

Cuvintele precum strugurii toamna trebuiesc stoarse de mustul lor care fierbe pentru a putea scoate din teasc i a decanta apoi ideile limpezi i revelatoare. Cuvintele tulburi la început se limpezesc apoi acolo unde exist lumina inspira iei autentice, starea de spirit f de care intui ia poetic este de multe ori oarb , perplex i buimac .

Când nu exist un nexus conceptual, o conec ie cauzal , rela ional , între cuvinte i realitate, atunci poezia, compozi ia literar , ne apar ca fiind ermetice, criptice i lipsite de sens. În ciuda aparen elor, realitatea ultim , arhetipal , crea ia, lumea v zut i nev zut nu sunt haotice ori arbitrare. i în nebuloasa primordial i în norii de pe cer exist o unitate i ordine subteran , arhetipal , o inten ionalitate prestabilit i predeterminat de condi iile în care cap form . Cosmosul a fost i continu s fie creat din lumina Logosului prin puterea i în elepciunea Spiritului creator. Între crea ie i revela ie exist Cuvântul. Prin Cuvânt sunt create, calibrate i distruse lumile. Prin cuvinte omul î i creaz o lume a sa croit dup prototipul Cuvântului întrupat. În cuvinte exist structur i energie fiindc prin cuvinte, aceste pietre de zidire ale templului l untric, aceste schele nev zute, se

57

Calendar - Septembrie 1.09.1943 - s-a n scut Constantin M. Popa (m. 2016) 1.09.1944 - a murit Liviu Rebreanu (n. 1885) 1.09.1972 - a murit Ani oara Odeanu (n. 1912) 1.09.1974 - a murit Coca Farago (n. 1913) 2.09.1895 - s-a n scut D. I. Suchianu (m. 1985) 2.09.1900 - a murit Aron Densu ianu (n.1837) 2.09.1928 - s-a n scut Alexandru Du u (m. 1999) 2.09.1952 - a murit Corneliu Moldovanu (n. 1883) 2.09.1962 - a murit Natalia Negru (n. 1882) 2.09.1966 - a murit Teodor Mur anu (n. 1891) 2.09.2002 - a murit Rodica Ojog-Bra oveanu (n. 1939) 2.09.2005 - a murit Alexandru Paleologu (n. 1919) 3.09.1716 - a murit Antim Ivireanul (n. 1660) 3.09.1887 - a murit Timotei Cipariu (n. 1805) 3.09.1907 - s-a n scut Pavel Dan (m. 1937) 3.09.1919 - s-a n scut Ovidiu Drimba (m. 2015) 4.09.1881 - s-a n scut George Bacovia (m. 1957) 4.09.1992 - a murit Dan De liu (n. 1927) 5.09.1858 - s-a n scut Alexandru Vlahu (m. 1919) 5.09.1921 - s-a n scut Adrian Marino (m. 2005) 5.09.1929 - s-a n scut Catinca Ralea (m. 1981) 5.09.1986 - a murit Nicu T nase (n. 1924) 6.09.1817 - s-a n scut Mihail Kog lniceanu (m. 1891) 6.09.1819 - s-a n scut Nicolae Filimon (m. 1865) 6.09.2009 - a murit Damian Necula (n. 1937) 7.09.1902 - s-a n scut erban Cioculescu (m. 1988) 7.09.1930 - s-a n scut Gheorghe Mih il (m. 2011) 7.09.1993 - a murit Eugen Barbu (n. 1924) 8.09.1907 - a murit Iosif Vulcan (n. 1841) 8.09.1909 - s-a n scut M. Blecher (m. 1938) 8.09.1926 - s-a n scut tefan B nulescu (m. 1998) 8.09.1930 - s-a n scut Ion Arie anu (m. 2019) 8.09.1930 - s-a n scut Tudor Popescu (m. 1999) 8.09.1930 - s-a n scut Petre S lcudeanu (m. 2005) 9.09.1912 - s-a n scut Horia Stamatu (m. 1989) 9.09.1943 - s-a n scut Dana Dumitriu (m. 1987) 9.09.1944 - s-a n scut Lucia Negoi 9.09.1951 - s-a n scut Gabriel St nescu (m. 2010) 9.09.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912) 9.09.2002 - a murit Victor Ernest Masek (n. 1937) 10.09.1708 - s-a n scut Antioh Cantemir (m. 1744) 10.09.1930 - s-a n scut Liviu C lin (m. 1994) 10.09.1944 - s-a n scut Eugen Evu (m. 2017) 11.09.1924 - s-a n scut Franz Storch (m. 1982) 11.09.1924 - s-a n scut Ion Rotaru (m. 2007 ) 11.09.1985 - a murit Ion Frunzetti (n. 1918) 12.09.1869 - a murit Constantin Stamati (n. 1786) 12.09.1882 - s-a n scut Ion Agârbiceanu (m. 1963) 12.09.1977 - a murit Ovidiu Cotru (n. 1926) 13.09.1881 - s-a n scut Matila C. Ghyka (m. 1965) 13.09.1908 - s-a n scut Edgar Papu (m. 1993) 13.09.1916 - s-a n scut Eugen Schileru (m. 1968) 13.09.1922 - s-a n scut Sergiu Al- George (m. 1981) 13.09.1923 - s-a n scut Ioanichie Olteanu (m. 1997) 13.09.1952 - s-a n scut Augustin Pop (m. 1998) 13.09.1970 - a murit Sanda Movil (n. 1900) 14.09.1778 - s-a n scut Costache Conachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a n scut Radu Rosetti (m. 1926) 14.09.1856 - s-a n scut Sofia N dejde (m. 1946) 14.09.1993 - a murit Geo Bogza (n. 1908) 14.09.2004 - a murit Ion Chichere (n. 1954) 15.09.1823 - a murit Gheorghe Lazar (n. 1779) 15.09.1911 - s-a n scut Emil Botta (m. 1977) 15.09.1948 - s-a n scut Ioan L cust (m. 2009) 15.09.1950 - a murit I. A. Candrea (n. 1872) 15.09.1984 - a murit Paul Sterian (n. 1904) 16.09.1910 - s-a n scut Lucia Demetrius (m. 1992) 16.09.1937 - s-a n scut Victoria Ana T an (m. 2011) 16.09.1983 - a murit Horia Lovinescu (n. 1917) 16.09.1990 - a murit Aurel Dumitra cu (n. 1955 )

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

construiesc catedrale ale sufletului în care ne rug m i unde tr im fie c suntem con tien i ori nu de aceast mare tain . Vorbele nu zboar , ci r mân, d inuie întip rite în mintea i în inima omeneasc , fie chiar dac nu sunt scrise pe r boj, pe pergament, pe hârtie ori pe ecranul virtual.

Poezia care este voit criptic ori rezultat al dicteului automat necenzurat de ra iune nu este tot una cu mantra ori textele sacre, inspirate, care sunt rezultat al experien ei i al tr irii mistice i poetice per se. Este nevoie de un mistic s în eleag un alt mistic, de un poet s în eleag alt poet. Dialectica sensibil , monologul ori dialogul cu divinitatea i cu semenul sunt posibile i dincolo de cuvinte.

Gnoza mistic precum i cea poetic sunt decantate hermeneutic în ontologie.

Limbajul poetic precum i cel mistic sunt prin natura i esen a acestora ontice i semantice. Cuvintele, chiar literele, grup rile de litere i de cuvinte, în contextul tr irii mistice i religioase cap putere, sunt înc rcate de energii invizibile, transcedentale. Limbajul poetic este o punte intermediar între Cuvântul revelat i cuvintele omene ti. Între Cuvânt i cuvinte exist un p ienjeni de valen e, de simboluri i de coresponden e. De aceea atât poezia sacr cât i poezia secular prin natura i geneza acestora sunt eminamente religioase, chiar dac în pastelul translingvistic al acestora nu apar cuvinte, sintagme ori concepte religioase. Duhul este preexistent i prezent în îns i fibra i es tura textului i a contextului poetic, în structura metaforic a acestora.

Starea poetic este substratul germinator, limbajul de exprimare al acestei st ri este un „joc secund” generat de starea poetic . Limbajul poetic depinde în ultim instan de calitatea vis rii i a trezviei, de sensibilitatea poetului dar i de matricea, de solul cultural în care germenul poetic este cultivat pentru a încol i i a scoate la lumin eflorescen e poetice. criterii valorice limbajul conceptual are propensiunea de a distrage aten ia de la realitatea imanent , concret , de a crea lumi imaginare i iluzorii, care de i nu exist palpabil au totu i un puternic efect modelator asupra contiin ei umane. De aceea în c utarea minotaurului cel orb pentru a nu ne r ci prin labirintul creat prin cuvinte avem nevoie de duhul critic i de discern mânt al adev rului, binelui i frumosului obiectiv i subiectiv.

Orice form a exprim rii verbale, scrise sau nescrise, profane ori sacre, se reveleaz ori se manifest fenomenal ca o viziune asupra realit ii finite i astfel definite. Prin limbajul poetic se încearc s se transcend aceast finitudine inerent a realit ii care nu poate fi exprimat exhaustiv prin cuvinte. Arta poetic este încercarea de a spune pe nume la ceea ce nu poate fi altfel spus, este o expresie a exalt rii i gratitudinii poetului de a-i fi fost îng duit m car i pentru o clip s se apropie de hotarele nev zutului i ale lini tii transcedentale, de zonele suprafire ti ale con tientului unde contrariile se împac , se întorc la matca lor originar .

Exist gânduri, idei, tr iri, experien e suflete ti care prin limbajul poetic cap sensuri i semnifica ii neb nuite. Cu ajutorul cuvintelor se scot din adâncurile suflete ti la lumina con tiin ei gânduri i idei, vise i viziuni care ne schimb via a. Misticii, vis torii, poe ii i b trânii î i aduc aminte de astfel de st ri suflete ti tr ite în zorii copil riei. F cuvinte astfel de tr iri i sentimente ar r mâne efemere. Cuvintele poetice le fixeaz în spa iu i timp. Exist îns i tr iri, epifanii, teofanii, exalt ri l untrice i mistice pe care exprimarea prin cuvinte le poate z rnici. Pentru astfel de momente se cuvine t cere.

Limbajul omenesc nu numai reveleaz dar i ascunde adev rul. Cuvintele sunt simboluri, reprezent ri, semne rutiere care ne indic direc ia în care trebuie mergem pentru a ajunge la destina ie. Cuvintele ne ajut s g sim sensuri i semnifica ii, calea spre adev r, dar pot i distorsiona realitatea înv luind-o într-o nebuloas , într-o cea prin care ne putem lesne r ci.

Limbajul s-a n scut din nevoia omului de a g si un sens, o explica ie a lumii în care s-a trezit din somnul con tiin ei, de a comunica, organiza i de a face ordine în fluxurile de gânduri i de idei care îi cutreer fiin a i îi nelin tesc con tiin a. Cuvintele au r cini i fundament în etosul ontologic. De aceea rostim cuvintele, le scriem, le rescriem, le corect m, le tergem pe pergamentul palimpsest, în speran a c la un moment dat, în starea de har, vom ajunge s sim „cuvântul potrivit”, „cuvântul ce exprim adev rul”. În ultim instan numai Cuvântul întrupat exprim plin tatea adev rului.

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Calendar - Septembrie continuare din pag. 57 16.09.2000 - a murit Ioan Alexandru (n. 1941) 16.09.2008 - a murit Dan Horia Mazilu (n. 1943) 17.09.1888 - a murit Iulia Ha deu (n. 1869) 17.09.1892 - s-a n scut Constantin Arge anu (m. 1964) 17.09.1925 - s-a n scut Gica Iute (m.2018) 17.09.1939 - s-a n scut Nicolae Ioana (m.2000) 17.09.1953 - s-a n scut Herta Müller 17.09.1989 - a murit Ion D. Sârbu (n. 1919) 18.09.1875 - s-a n scut Victor Anestin (m. 1918) 18.09.1907 - s-a n scut Ar avir Acterian (m. 1997) 18.09.1931 - a murit Vasile Cârlova (n. 1809) 19.09.1992 - a murit Cella Serghi (n. 1907) 19.09.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 19.09.2005 - a murit Emil Manu (n. 1922) 20.09.1866 - s-a n scut George Co buc (m. 1918) 20.09.1910 - s-a n scut Ta cu Gheorghiu (m. 1981) 20.09.1937 - s-a n scut Petre Got (m. 2017) 20.09.1986 - a murit Iorgu Iordan (n. 1888) 21.09.1864 - s-a n scut Elena V rescu (m. 1947) 21.09.1875 - s-a n scut H. Sanielevici (m. 1951) 21.09.1934 - a murit G. Bogdan-Duic (n. 1866) 21.09.1938 - s-a n scut Ioan Constantinescu (m. 2002) 21.09.1961 - a murit Claudia Millian (n. 1887) 21.09.1992 - a murit Ion B ie u (n. 1933) 22.09.1866 - s-a n scut Iuliu Cezar S vescu (m. 1903) 22.09.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.09.1930 - s-a n scut Eugenia Tudor-Anton (m. 2011) 22.09.1938 - s-a n scut Augustin Buzura (m. 2017) 23.09.1898 - s-a n scut Alfred Margul-Sperber (m. 1967) 23.09.1927 - s-a n scut George Sorescu 23.09.2000 - a murit Costache Ol reanu (n. 1929) 23.09.2001 - a murit Florin Vasiliu (n. 1929) 24.09.1930 - s-a n scut Victor Nistea (m. 2005) 24.09.1948 - s-a n scut Mircea Dinutz (m. 2013) 24.09.1989 - a murit Paul Georgescu (n. 1923) 24.09.1989 - a murit Sergiu Filerot (n. 1921) 24.09.1994 - a murit Grigore Popa (n. 1910) 24.09.1998 - a murit Irina Eliade (n. 1920) 25.09.1881 - s-a n scut Panait Cerna (m. 1913) 25.09.1914 - s-a n scut Marcel Marcian (m. 2000) 25.09.1920 - s-a n scut Dimitrie Vatamaniuc (m. 2018) 25.09.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.09.1943 - a murit Octav Botez (n. 1884) 26.09.1907 - s-a n scut Dan Botta (m. 1958) 26.09.1992 - a murit Dan Du escu (n. 1918) 27.09.2011 - a murit B. Elvin (n. 1927) 27.09.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 27.09.1933 - s-a n scut Grigore Hagiu (m. 1985) 27.09.1934 - s-a n scut Ilarie Hinoveanu (m. 2013) 27.09.1990 - a murit Ion Biberi (n. 1904) 27.09.2001 - a murit Iustin Panta (n. 1964) 27.09.2001 - a murit Traian Olteanu (n. 1941) 27.09.2001 - a murit Florin Muscalu (n. 1943) 28.09.1876 - a murit Costache Negri (n. 1812) 28.09.1882 - s-a n scut Vasile Pârvan (m. 1927) 28.09.1932 - s-a n scut Leonida Teodorescu (m. 1994) 28.09.1934 - s-a n scut Sina D nciulescu 28.09.1987 - a murit Aurel Gurghianu (n. 1924) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balot (n. 1936) 28.09.2006 - a murit Virgil Ierunca (n. 1920) 29.09.1812 - s-a n scut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a n scut Iorgu Iordan (m. 1986) 29.09.1936 - s-a n scut Miron Kiropol (m. 2020) 29.09.2001 - a murit Gellu Naum (n. 1915) 29.09.2003 - a murit Ernest Verzea (n. 1917) 30.09.1882 - a murit Mihai Pascaly (n. 1830) 30.09.1916 - s-a n scut Mihail S ulescu (n. 1888) 30.09.1933 - s-a n scut Negoi Irimie (m. 2000) 30.09.2006 - a murit Sütö András (n. 1927)

Anul XI, nr. 9(121)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Vasille G{D{LIN scut la 6 februarie 1944, în loc. Coasta, com. Bon ida, jud. Cluj. A absolvit Liceul nr.4 Bra ov, Facultatea de Drept la Universitatea Bucure ti i Facultatea de Filologie la Universitatea „Babe -Bolyai” Cluj i a lucrat ca ofi er M.I. i jurist la Cluj-Napoca. Este membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie poezii i epigrame, apare în publica ii de gen, este inclus în peste 20 de volume colective de poezie i epigram . Apari ii editoriale: Surâsuri potrivite în epigrame (1996), ge i tranchilizante (2004) i cel pu in ase volume de poezii.

Noi românii Democra ia o iubim fierbinte i suntem toleran i din cale-afar : Cunoa te i, pe p mânt, o alt ar Cu rege, cu-mp rat i... pre edinte?!

Constatare uite umbra dictaturii, Meseria ii cei mai buni Se d ruiesc total naturii: Adun -n Spania... c uni.

rin i i copii Studen i mi-s doi i-s silitori Îi tiu pe Platon i Seneca i studiaz pân -n zori Când se închide... discoteca.

Lui Leonard Doroftei Azi în box cu toat -alura i prev d o via roz .

Te provoc, s i iau centura Doar a a... s -mi fac o poz !

George CARANFIL scut la 28 martie 1913, la Gala i, decedat în anul 1996, la Bucure ti, localitate în care a lucrat în calitate de contabil.

Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, colaborator al mai multor reviste de umor, inclus în peste 40 de volume colective de epigram .

A mai semnat: Gheorghe Filip, P. Caranfil.

Unui confrate Am râs adânc, un râs ca spuma, La epigrama ce-am citit i râd în hohote i-acuma C-a a sunt eu: Un ipocrit!

La Palatul de Justi ie La palatul unde toate Cauzele v d lumin , Unii caut dreptate, Al ii caut ... pricin .

Sarea Spart cu ciocan sau tesle, De când este lumea lume, O presar mul i pe glume Dar i mul i o ling din iesle!

Saluturi calorice Ieri, poet de dulci cuvinte, Azi, epigramist mi-e jocul; Ieri spuneau: „Salut fierbinte!”

Azi îmi spun: „Arde-te-ar focul!”

Sofisticon În lumea lipsei de talent i a tupeului culpabil, Prostia e-un produs lavabil, Iar banul - rege detergent!

Metronom Eu spun numai atâtica, Celor care vor s-asculte: u e când nu tii nimica, Dar i r u când tii prea multe.

Ultimele cuvinte Un geniu mucalit spunea, Când s coboare-n ve nicie: „Veni i cu to i la moartea mea S-ave i i voi... o bucurie!”

Lui Alfred Nobel Lui A Nobel, celui care Dinamitei i-a prins pilul, Mul i i-aprind o lumânare, Îns i mai mul i fitilul.

Consolare Spun temerarii i umilii oamenii sunt r i i fameni, Cu toate astea, crocodilii Au p reri bune despre oameni.

Confuzie Plânge-o bab cam mioap La o groap oarecare, Unde muncitorii-ngroap eava de canalizare.

Unui chel Pe mormânt, spectacular, Sem natu-i-au m rar i l-au piept nat ad-hoc...

Cu c rare la mijloc!

Epitaf unui birocrat Omu-acesta cât un munte N-a tr it precum un câine; Pentru alte am nunte rug m s trece i mâine.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Unui topograf Deseori t cut ca mutul, St cu gândul la pahar Stabilindu- i azimutul Care trece drept prin... bar.

Reproducere Zicea un spermatozoid tre ovul, în plin atac: „Eu sunt viteaz, trec i prin zid, De te-oi atinge... om te fac!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 9(121)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

ALBERT ALBERT BIERSTADT BIERSTADT Albert Bierstadt (n. 7 ianuarie 1830, Solingen, Prusia - d. 18 februarie 1902, New York, SUA) a fost un pictor germano-american cunoscut pentru peisajele sale fastuoase ale vestului american. A f cut parte din mai multe c torii ale Expansiunii spre Vest pentru a picta scene din natur . Nu a fost primul artist care a prezentat aceste scene, dar a fost principalul pictor al acestora pentru restul secolului al XIX-lea.

Bierstadt s-a n scut în Prusia, dar familia sa s-a mutat în Statele Unite atunci când avea un an. Mai târziu s-a întors s studieze pictura pentru câ iva ani la Düsseldorf. El a f cut parte din coala Hudson River din New York, un grup de pictori cu idei similare, care au început s picteze de-a lungul râului Hudson. Stilul lor romantic, s-a bazat pe tablouri atent detaliate cu lumina str lucitoare numit uneori luminism. Bierstadt a fost un interpret important al peisajului vestic, al turându-se colii Mun ilor Stânco i.

Albert Bierstadt a fost un artist prolific, realizând peste 500 de tablouri în timpul vie ii sale. Din cauza interesului s u pentru peisajele montane, Muntele Bierstadt i Lacul Bierstadt din Colorado au fost numi i în onoarea sa. În 1998 Serviciul Po tal al Statelor Unite a emis un set de 20 de timbre comemorative intitulate „Patru secole de art american ”, dintre care unul îl prezent pe Ultimul bivol al lui Albert Bierstadt. În 2008, USPS a emis un timbru comemorativ în seria sa „Comorile americane”, care prezint tabloul lui Bierstadt din 1864, Valea Yosemite.

Albert Bierstadt - Lacul Bierstadt