Valentin NicoliĠov Un autor, o carte

Valentin NICOLI|OV

Un autor, o carte

Vasile Moldovan, De-a-ndoaselea, Ed. UZP, 2020

Vasile Moldovan este un scriitor foarte apreciat în domeniul poeziei de inspiraĠie niponă în România. Împreună cu regretatul profesor Florin Vasiliu, în 1990, a fondat miúcarea de haiku din Ġara noastră. Este membru al SocietăĠii Scriitorilor Români, al SocietăĠii Scriitorilor Militari, al Uniunii Ziariútilor Profesioniúti din România úi al SocietăĠii Române de Haiku încă de la înfiinĠarea ei în anul 1991, iar în perioada 2001-2009 a fost preúedinte al acestei societăĠi.

A debutat cu cartea de poeme haiku, Via dolorosa, la Editura FIAT LUX în anul 1998, cartea cuprinzând poeme haiku originale, de tip religios, constituind încă de pe atunci o noutate în literatura din Ġara noastră. Perioada 1998-2020 i-a fost benefică autorului, acesta reuúind să publice alte opt căUĠi: patru volume de poeme haiku (în 2001, 2003, 2005 úi 2010), două volume de poeme tanka (în 2013 úi 2019), o carte de poezii de dragoste, Suflet geamăn (în 2017) úi un roman istoric, Descăunarea (în 2014).

În anul 2017 un eveniment important în literatura română l-a reprezentat realizarea de către Vasile Moldovan a Antologiei române de poeme într-un vers, Un singur nai, la Editura SocietăĠii Scriitorilor Români, în care face cunoscute originile acestui tip de poem scurt autohton úi prezintă o selecĠie din lucră

rile tuturor autorilor români care au scris acest nou gen literar. În paralel, în această perioadă, a colaborat cu alĠi autori, români úi străini, pentru realizarea unor lucrări importante în domeniul poeziei de origine japoneză (cu Florin Vasiliu, Jules Cohn Botea, Cornelia Atanasiu) úi a efectuat diverse traduceri / din limba englezăúi din limba română. În colaborare cu poeta Magdalena Dale a realizat úi un volum de poeme renga (în 2008) . Încă înainte de anul 2000 profesorul Florin Vasiliu intuise posibilităĠile literare deosebite ale lui Vasile Moldovan spunând: Sunt convins că alături de alĠi autori talentaĠi, Vasile Moldovan va ilustra unul din capitolele viitoarei istorii a literaturii noastre privind miúcarea de haiku.

Tot în perioada amintită a început să abordeze úi domeniul poemului senryu, un poem înrudit cu poemul haiku, dar care nu mai respectă toate canoanele acestuia. La acesta, kigo - cuvântul care desemnează anotimpul - nu mai este obligatoriu ca în haiku. Împreună cu alĠi poeĠi de haiku cunoscuĠi (Jules Cohn Botea, Ioan Marinescu, Radu Patrichi, Iulian 'ăPăcuú, Valentin NicoliĠov, Dan Norea, Cezar Ciobâcă, Dan Iulian úi alĠii) a fost prezent cu poeme senryu în câteva antologii importante de poeme haiku.

În acest an, 2020, Vasile Moldovan a publicat la Editura Uniunii Ziariútilor Profesioniúti din România cartea de senryu, De-andoaselea, realizată în condiĠiile cunoscute de pandemie úi izolare prin care trecem cu toĠii. Realizarea acestui nou volum reprezintă o dovadă în plus care atestă talentul său poetic plurivalent, aflat la cote ridicate. Prin poemele senryu publicate acum autorul arată Fă înĠelege universul naturii umane cu lipsurile úi defectele ei úi îl priveúte în mod ironic, iar atunci când defectele i se par prea accentuate, în unele poeme, devine chiar satiric, apropiindu-se astfel de epigramă. Scriitorul Dan Norea, un autor de epigrame úi de poeme haiku úi senryu foarte cunoscut cititorilor, menĠionează în prefaĠa la volumul De-andoaselea: epigrama, ca úi senryul, au drept principal obiect natura umană; încercând Vă creeze insectare umane úi este normal ca tematicile abordate să fie identice... Marea diferenĠă dintre epigramăúi senryu este tipul umorului. Epigrama are de obicei un umor suculent úi dacă e bine făcută te face să izbucneúti în hohote din prima secundă. Senryul este o piúFătură de ĠânĠar, are un umor subtil, bonom úi uneori un pic acid, te face Vă zâmbeúti úi atât.

Despre senryu se útie că este un poem asemăQător poemului haiku, mulĠi chiar îl confundă cu acesta, are aceeaúi metrică de trei versuri în 5-7-5 silabe, dar nu mai respectă toate regulile estetice ale poemuluii haiku, lipsindu-i de cele mai multe ori kigo úi uneori úi kireji, dar posedă un caracter ironic pronunĠat.

Această carte de senryu este structurată pe úase capitole (Haz de necaz, Dragoste cu toane, Bătrâna sperietoare, Chefliul satului, Bestiar hazliuúi Omul de zăpadă), fiecare capitol conĠinând un grupaj de poeme legate de aceste titluri. Vom selecta úi prezenta în continuare cititorilor câteva poeme senryu Oăsând plăcerea cititorilor de a le lectura pe toate celelalte.

Târgul de fete -/mă întorc aúa cum m-am dus/ de unul singur

Plaja de nudiúti -/ numai fata bătrână/ în costum de baie

Nunta de argint-/ mireasa la oglindă/ cu gura útirbă &ăldură toridă -/ pe creútetul sperietorii/ clopul bunicului

Moúneagul pune/ pe tejghea toĠi banii.../ n-ajung de-o bere

Punctul vamal -/ ciorile trec graniĠa/ făUă restricĠii

ToĠi în carantină -/ doar un om pe-afară/ úi-acela-i de zăpadă

În prefaĠa la Antologia română de senryu, Zi de chenzină, publicată de mine în anul 2012, arătam următorul fapt: ceea ce contează în primul rând este tematica úi conĠinutul poemului senryu, ...modul critic sau ironic în care a fost abordată realitatea înconjurătoare úi în final obĠinerea rezultatului dorit, de a descreĠi frunĠile úi a produce cititorilor un zâmbet.

Consider că poetul Vasile Moldovan, cu talentul său úi prin tematica aleasă, prin ironia fină cu care descrie realitatea înconjurătoare, a reuúit să realizeze o carte de poeme de bună calitate, chiar una dintre cele mai bune căUĠi de senryu publicate în România.

Lucian GRUIA

Daniel Marian - aria cercului

Motto: lucrez la o casă de modă/ croiesc visele ca să poată fi/ purtate de oameni (Daniel Marian)

În anul 2014, Daniel Marian publica volumul de versuri S. Acest simbol S reprezintă o constantă universală egală cu 3,14...., număr iraĠional care intră în două formule importante úi anume: lungimea cercului, egală cu 2SR úi aria cercului, egală cu SR la pătrat, R fiind raza cercului. Dacă S este o constantă, R este variabilăúi mărită enorm, permite să încadrăm în această arie uriaúă a cercului său liric, întreaga operă poetică a lui Daniel Marian, care cuprinde mai multe zeci de volume de versuri, dintre care le enumăr doar pe care le-am prefaĠat sau postfaĠat: ùampanie cu veveriĠe (2019), &ăOăreĠul din zorii unei iubiri amânate (2019), ObservaĠii dintr-un sâmbure neexplodat (2020) úi Paúaport de imunitate (2020) pe care il prezint în continuare.

Într-o poezie de pe la sfârúitul volumului, poetul afirmă că vrea să scrie o carte despre nimeni úi despre nimic: „dacă mai găsesc o pagină nemâzgălită/ în sensul iniĠierii apocaliptice obligatorii/ chiar c-o fac pe aia nefăcută încă de lene/ să scriu o carte despre nimeni úi nimic/ într-o imersiune a minĠii pe un loc de suflet/ nerecunoscut la vamă drept floare la butonieră/ cu un trăgaci pentru parfum de viaĠă trecut/ lejer de amiază înspre superba

nemurire” (Vă ne aflăm în treabă). Să nu te gândeúti la nimic mi se pare imposibil. Ar fi ca în bancul: „Ce faci bade, úezi úi cugeĠi? - Numa úed!” Unii poeĠi contemporani îmi par Fă „numa úed”. Dar Daniel Marian cugetă. 6ă vedem la ce cugetă el în volumul Paúaport de imunitate.

Întâi de toate, cu autoironie, se autodenumeúte sfântul daniel, care pluteúte în levitaĠie úi astfel simbolizează zborul spre transcendent al poetului în genere: „da sfântul daniel a făcut úi el o minune/ altfel nu i-ar fi spus sfânt cei chemaĠi/ să dreagă sfinĠenia cea greu de crezut/ cu smirnăúi cu tămâie úi cu ceară de la neamul albinelor spre a se topi/ în sensul invers al ceasurilor timpului/ spre marea cea mare din deúertul cel deúert/ sfântul daniel are úi îúi poartă minunea/ însă făUă ca nimeni s-o útie úi s-o priceapă/ pentru că el a avut grijă ca fiecare lucru în parte/ să se zvânture în voia priceperii lui úi nu/ să nimerească gaura cheii pe întuneric/ el a trăit făUă a-úi Oăsa oasele să se umple cu măduvă/ ci cu aer pentru a pluti în voie peste minunile celorlaĠi/ úi făUă a-úi lăsa carnea să fie de carne/ ci de aer pentru a pluti în voie peste minunile celorlaĠi/ úi făUă a-úi lăsa venele să se umple cu sânge/ ci cu aer pentru a pluti în voie peste minunile celorlaĠi/ úi făUă a-úi lăsa numele daniel să se umple de litere/ ci de aer pentru a pluti în voie peste minunile celorlaĠi/ ei da úi de vă întâlniĠi cu sfântul daniel nu-i spuneĠi/ că l-aĠi văzut el nu e de pe aici úi n-a pe aici fost niciodată (minunea sfântului daniel).

Poezia sfântului daniel se scrie în singurătate, doar inima arde: „caut singurătate veritabilă/ dacă se poate úi virgină/ în care să nu mai fi intrat/ nimeni nici măcar cu privirea/ aúa m-am săturat de prostia asta/ cu punctele cardinale ale iubirii/ pe care când o cauĠi e-n altă parte/ atâta doar că paúii poetului/ nu pot prinde din urmă/ inima care-i plecată/ să ardă în fereastră/ cu strugurii úi cu vrăbiile/ inima plecatăútie ea unde” (paúii poetului (III)).

Cartea Paúaport de imunitate fiind scrisă în perioada de pandemie, prezenĠa măútii este inevitabilă: „de măUĠLúor îĠi voi pune în piept o mască/ din aceea cu chipul tău úi cu numele meu/ unul va fi de iepure iar celălalt de leu// de crăciun în pomul tău se va răzgâia o masFă/ precum o mâĠă sălbatică venită să fure/ globuri úi luminiĠe care încă mai cred că există/ / de coada fiecărui anotimp va fi legată o mască/ dacă se poate din plumb sau nu, mai bine/ din aliaj de bronz cu argint ca să zdrănJăne” (úi se va rosti: aleluia!).

În izolare, fantezia poetului devine debordantăúi postmodernistă: „în lipsa oamenilor autentici/ necapsomani úi neprevăzuĠi cu cipuri/ care să se descurce cu crucile firesc/ úi nu din ce-au învăĠat pe de rost// caii s-au urcat în clopotniĠe/ să tragă sforile de amiaza sufletelor/ învălmăúesc úi fornăie acolo spre înalt/ în căutarea semnalelor potrivite// se cască un cer însăilat din rânjete/ câteva tropote însoĠesc măreĠia orei/ până când se va da drumul la nechezat/ úi bisericile vor erupe în călduri” (pe scări pentru că nu merge liftul).

Daniel Marian este un poet atipic. În interiorul suprafeĠei cercului său liric pe care úi l-a creat, imaginile sunt proaspete, surprinzătoare.

În limbajul obiúnuit, ca să te poĠi înĠelege cu semenii, contează ce spui. În literatură contează cum spui. Pentru că, ce spui s-a mai spus, cum spui trebuie să fie original, VăĠi confere marca ta specifică, adică stilul. Daniel Marian este un scriitor original.