Elena Agiu-Neacúu Poeme

Elena AGIU-NEAC}U

metamorfoză

singur, trist, pe umeri povară de Crist, metamorfozat în înger cu aripi tot mai grele sânger

babele

cam multă liniúte - aici vúi zise Bojin când se văzu singur în cripta rece oi fi-n rai dar trecu ce mai trecu úi simĠi că-l iau frisoane asta nu este a bună Văútii c-am ajuns în iad dar nici urmă de cazane nici de smoală clocotind Vă nu existe oare iad sau rai úi, Doamne, ce mai băsmesc pe buza úanĠului babe

inima

ne avântăm în necunoscut Vă prindem timpului aripa ne rupem de pământ de cer de clipa trăită cu - ardoare inima într-un ungher bate - aritmic bate doare

Săreri

úi voiam să fiu dincolo de rază dincolo de mine dincolo de voi dincolo de ploi dincolo de frunze dincolo de miez dincolo de coajă voiam să fiu eu de strajă doar Ġie în noaptea senină Vă te-alint cu drag Pă caut te caut unde ne e pragul Vă te-mbrăĠLúez úi să te sărut pe fruntea înaltă ce mult a trecut

ne-am înstrăinat Iăr' de-a noastră vrere úi hăul se cască între noi adânc se volbură ape úi tot mai departe ne desparte pluta ce ne-a legănat cândva într-un glas am cântat noi oare sau doar am visat

remember

cât ne-am risipit în iarna asta o nouă primăvară ne zâmbeúte cu surle úi trâmbiĠe s-a anunĠat APOCALIPSA ba a plouat cu meteoriĠi úi OZN-uri eclipse nevăzute când de lună când de soare ne-au ameninĠat comme d'habitude o PANDEMIE încă bântuie úi totuúi iată-ne la o cafea într-un remember de acum sublim

carpe diem

val se-nalĠă după val acostat la malul mării-n scurt popas pe Ġărm scrutezi de-acum zarea úi cerul senin nu privi-napoi ci doar înainte lasă-te-n voia lui Cronos Uănile sângerânde se vor cicatriza curând trăieúte doar clipa úi nu uita căĠi-e dată deocamdată cu-mprumut

setea

de este zi sau e noapte IăUă veste mă cuprinde vântul cu-ale sale úoapte cerúetor sau prinĠ pe rând în lumea de antipozi Pă zbat să rămân lucid când încet se scurge clipa úi-i tot mai arid pământ iar buzele mi se crapă fântâna de la răscruce setea nu mi-o potoleúte iar caii pornesc spre râu IăUă ham úi făr'de frâu

oglinzi

oglinzi de jur-împrejur úi acelaúi chip mereu din fiecare Pă alungă oare să fiu eu cel care pândeúte la cotitură dar ce vis deodat' se sparg úi timpanele-mi pocnesc (Stinge, mă, televizorul! Fi-v-ar reclamele...) am auzit o voce

cine oare să fi fost în cameră nicio umbră doar eu úi oglinzi oglinzi...

Nea Nică citea ziarul

Nea Nică citea ziarul úi era un om vesel, IăUă de griji parcă, úi citea pentru fiecare trecător, ascultător în parte, iar ĠDĠa Măria - aúa îi spunea lumea - sta la poarta ei úi vorbea, vorbea cu fiecare, iar dacă voiai săútii cine-a mai murit, cine s-a-nsurat, cine a căzut mort de beat în úanĠ, n-aveai decât să te-aúezi pe lemnul de la poarta ei... Azi turuie-ntruna televizorul úi zău dacă mai útiu ceva de nea Nică, de muma Măria...

Dacă steaua...

Timpi 'nainte ceas măsoară, Tu însă nu mai măsori Nici cu cotul, nici cu pasul 3ământul când înconjori; ùi din 'Nalt cobori în sară ùi mă amăgeúti mereu C-ăi veni dară la vreme ùi cred în cuvântul tău; Noaptea-n fugă se petrece, Din noapte răsaie zi, Ca mărgele înúirate Îmi sunt zilele pustii; Erai Alfa úi Omega, Pentru mine univers, În zadar deasupră-mi stele Dacă steaua-Ġi este... vers.