Constelatii diamantine, nr. 10 (122) /2020

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XI, Nr. 10 (122) Octombrie 2020

Semneaz : Mihai Caba Marius Chelaru Livia Ciuperc Const. Constantinescu Ioan Cr ciun-Petri an Doina Dr gu Vasile Filip Kahlil Gibran Nicolae Grigorie-L cri a Daniel Ioni Ion Lazu Patricia Mar/Medeea Nicolae Mare Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Constantin Miu Vasile Moldovan Marin Moscu Olimpia Mure an Gh. Andrei Neagu Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Manuela Pintea Ion Popescu-Br diceni Silviu Doina Popescu Vavila Popovici Florentin Smarandache Simona Trifu Philip Tudora Al. Florin ene Ionu ene Ioan Ursu George Voevidca

Julien DuprĂŠ - Golful

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Umanismul, ca fenomen cultural renascentist în istoria culturii române ..........................................................................pp.3,4 Nicolae Mare , Blaga - 125 ......................pp.5-11 Mihai Caba, Un c tor însemnat - Dinicu Golescu .......................................................pp.12-14 Doina Dr gu , Poeme ......................................p.14 Livia Ciuperc , Centenar Alexandru Macedonski ...............................................pp.15,16 Ionu ene, Poeme ...........................................p.16 Janet Nic , Omenescul, art a interviului ......................................................................pp.17,18 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Baruch Spinoza (XVII) ..........pp.19-22 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (VII) - Vasile B ncil ...............................pp.23-25 George Petrovai, Rebelul Camil José Cela i “Familia lui Pascual Coruna”, romanul de debut nobeliar ...........................................pp.26,27 Boris Marian, Marina vetaeva - cea mai mare poet din Rusia secolului XX, cu un destin tragic ...........................................................pp.28,29 Silviu Doina Popescu, Ademenirea Zeilor ...p.29 Ion Popescu-Br diceni, Poezia vie a lui Vasile Dan i lentila de contact .........................pp.30-33 Constantin Miu, Un roman-document ..pp.34-35 Patricia Mar/Medeea, Poeme ........................p.35 Simona Trifu, Patima cheilor. Zbucium i onoare ................................................................p.36 Daniel Marian, La o plimbare prin gr dina cu memorii ..............................................................p.37 Vasile Filip, Omagiu în elepciunii ...............p.38 Ion Lazu, Poarta spre vis ...............................p.39 Vasile Moldovan, i trilul mierlei... ........pp.40,41 Marius Chelaru, Posibil portret al poetului sau Via a, mireas de sezon ...........................p.42 Manuela Pintea, Elocven a angelic a poetului David Boia ........................................................p.43 Galina Martea, Poeme ....................................p.44 Ioan Ursu, Poeme .............................................p.45 Kahlil Gibran, Poeme ...............................pp.46,47 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.48 Marin Moscu, Poeme ......................................p.49 Nicolae Grigorie-L cri a, Puterea min ii i religia .........................................................pp.50-52 Gh. Andrei Neagu, Purt torul de masc .....p.53 C. Constantinescu, Apoi s-a f cut lini te ....p.54 Daniel Ioni , Cum se scrie po-e-zie? ....pp.55,56 Nicolae Mare , Cuget ri ................................p.56 OlimpiaMure an, Comoara din adâncul t u ......................................................................pp.57,58 Ion Cr ciun Petri an, Constela ii epigramatice .............................................................................p.59 George Voevidca, Constela ii epigramatice ..p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Julien Dupré

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Umanismul, ca fenomen cultural renascentist @n istoria culturii rom`ne Un moment important din istoria culturii române, care eviden iaz aceasta avea atât un filon laic, dar i religios, este umanismul românesc, ca fenomen cultural de tip renascentist. A a cum a fost i în alte culturi europene, umanismul Rena terii a favorizat examinarea critic a faptelor de cultur datorit tendin elor i caracteristicilor sale în ascensiune progresist din care nu lipseau respectul fa de religie, concep ia fa de lume, cultul clasicismului antic greco-roman, promovarea spiritului critic în filozofie, promovarea stoicismului, epicureismului i scepticismului, având o contribu ie esen ial la formarea limbilor i literaturilor na ionale, fapt ce a deschis perspective neb nuite pentru îmbog irea tezaurului cultural al umanit ii. În dorin a de a înt ri sub raport ideologic-spiritual sistemul feudal, domnitorii i clasele culte din evul mediu au promovat i sprijinit activitatea cultural pus în slujba bisericii. Exemple sunt multiple, Brâncoveanu, Cantemir, Dosoftei, Ivireanu etc. Aceast activitate a avut incontestabile consecin e pozitive.

Reluând firul culturii antice, al spiritual antic, Rena terea a constituit o revenire la firesc. Nici izvoarele bizantine i cele slavone ale culturii române ti din evul mediu, având caracter precump nitor religios, nici chiar întârzierea procesului de formare a unei burghezii autohtone - care în alte ri europene a constituit baza social a noii mi ri culturale - nu au împiedicat constituirea unui umanism renascentist, care s-a manifestat nu numai prin intensificarea leg turilor multiple cu antichitatea clasic , prin introducerea studiilor clasice i a disciplinelor profane în general, dar i prin circula ia i afirmarea principalelor motive i principiilor de gândire umanist . De remarcat faptul c cei care au contribuit la Rena terea culturii în ara noastr au fost clerul Bisericii Ortodoxe, al Bisericii Greco-Catolice i al Bisericii Catolice. Aceast activitate a avut un rol primordial cu consecin e pozitive. E suficient s amintim c numeroase biserici i m stiri, cum ar fi Bistri a, Hurezu, Govora etc. au organizat biblioteci i tip rirea de c i biserice ti, r mânând pân ast zi modele de art tipografic , efectuarea de picturi murale - fresce interioare i mai ales cele exterioare de la m stirile din nordul Moldovei. stirea Dealu, de lâng Târgovi te, este considerat vatra tip riturilor din ara Româneasc . Acolo s-au a ternut pe o foaie de hârtie primele cuvinte cu ajutorul tiparni ei de pe teritoriul României.

Totul se datoreaz c lug rului sârb Macarie, care a fost adus în ar de c tre domnitorul Radu cel Mare, pentru a consolida prestigiul Bisericii ca principal sprijin al statului. Târgovi te a fost al patrulea centru tipografic de limb slavon - dup Vene ia, Cracovia i Cetinje -, i primul în spa iul sud-est european. C lug rul Macarie s-a format ca me ter tipograf la Vene ia, unde tip rise deja cinci c i la Cetinje (Muntenegru), între anii 1493-1495. La M stirea Dealu, Macarie a instalat prima tiparni din rile române, din ale c rei teascuri a ie it, în 1508, prima carte, un Liturghier. Macarie (cca 1450-1455, cca 1521), apucase deja s tip reasc unele c i, primele

de acest fel în limba slavon - Octoihul (dou p i 1493 i 1494), Psaltirea (1495) i Molitvelnicul (1493-1495) -, dar condi iile politice i culturale neprielnice, precum i rela iile cu românii de peste Dun re, au f cut ca, în 1507, respectivul c lug r s i afle ad post la M stirea Dealu, din mila lui Radu cel Mare, unde î i începe munca mig loas de scriere a primei c i pe teritoriul rii noastre. Îndoieli privind locul în care s-a tip rit Liturghierul (1508) Apari ia primei c i tip rite în spa iul românesc a suscitat numeroase controverse, majoritatea plecate de la omiterea locului de tip rire în exemplarele editate. Au fost vehiculate de-a lungul timpului atât centre tipografice din afara rilor române, centre cu tradi ie în ceea ce prive te aceast tehnic (Vene ia, Cetinje, Cracovia), cât i de pe teritoriul românesc (Bistri a oltean , Snagov, Govora, Târgovi te). În lucrarea intitulat „Controverse privind tip rirea primei c i în spa iul românesc. Liturghierul (1508)”, dr. Agnes Erich, de la Universitatea Valahia din Târgovi te i dr. Niculina Vârgolici de la Universitatea din Bucure ti consider c Liturghierul nu s-a tip rit în nici unul din centrele enumerate mai sus, ci la m stirea Dealul de lâng Târgovi te, loc de unde au pornit i directivele reformelor feudale politice, culturale i biserice ti, fapt men ionat anterior prin încercarea domnilor români de a centraliza puterile statului în mâinile lor. „Consider m c Liturghierul tip rit de Macarie în ara Româneasc nu putea g si un loc mai propice decât la Târgovi te, cetatea de scaun a rii Române ti i locul de unde au pornit directivele privind reorganizarea pe principii moderne a Bisericii Ortodoxe Române. Importan a tip ririi acestui Liturghier const i în faptul c este pentru prima dat când se tip re te aceast carte de cult, care era esen ial pentru s vâr irea slujbei, dovad c a circulat în tot spa iul sud est European”, se arat în lucrare. În tiparni a de la Dealu, Macarie scoate trei tip rituri: un Liturghier (1508), un Octoih (1510) i un Evangheliar (1512). Liturghierul macarian are o dubl însemtate: este prima carte româneasc tip rit ; este prima edi ie a acestei i de cult în limba slavon (se pare c traducerea în limba slavon a fost f cut de patriarhul Nifon, în timpul ederii lui în ara Româneasc , dar acest lucru nu a fost înc demonstrat).

Ce înv

minte au fost scrise în Liturghier

La sfâr itul liturghiilor din Liturghier se afl tip rite unele rânduieli: pov uirea c tre preo i a Sf. Vasile cel Mare; rânduiala proscomidiei (partea liturghiei în care preotul preg te te pâinea i vinul pentru împ rt anie); liturghiile Sf. Ioan Gur de Aur (acest titlu lipse te din tabla de materii, unde este reunit din gre eal sub un singur titlu cu capitolul precedent), a Sf. Vasile cel Mare i a Darurilor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

înainte sfin ite i alte câteva rânduieli obi nuite: rânduiala binecuvânrii colivei, rug ciunile de la Vecernie, Utrenie etc. Trebuie, de asemenea amintite rânduiala litiei sau rug ciunea pentru ap rarea rii.

Istoria M

stirii Dealu

stirea Dealu, un a ez mânt de maici, situat pe un deal din apropierea municipiului Târgovi te, este una dintre principalele atrac ii pentru turi tii care viziteaz jude ul Dâmbovi a. Aici exist o adev rat necropol domneasc , fiind locul unde se afl capul domnitorului Mihai Viteazu. O a ezare monastic exista la Dealu în anul 1431, a a cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi f cea danie m stirii dou sate. Se spune c m stirea a fost întemeiat ini ial de c tre Mircea cel B trân, îns Radu cel Mare este cel care a ctitorit-o în anul 1500. Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a p strat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din ara Româneasc .

Muzeul Tiparului i al C

ii Vechi Române ti

La Târgovi te exist un Muzeu al Tiparului i al C ii Vechi Române ti. Acolo se reg sesc prima tiparni instalat la M stirea Dealu, de c lug rul sârb Macarie, i prima carte tip rit în ara Româneasc - „Liturghierul lui Macarie” (1508) -, precum i „Octoihul slavon” (1510), „Tetraevanghelul slavon” (1512), edi ii princeps, c i rare, fiind o dovad vie a dezvolt rii culturii pe teritoriul celor trei provincii române ti.

Multe m stiri reprezint ele însele capodopere unice de arhitectur , m rturii ale for ei de crea ie i originalit ii poporului nostru, din sânul c ruia s-au ridicat me terii anonimi, de o modestie exemplar , creatori ai acestor opere de art , cu care ne mândrim i care inuie de veacuri. Toate acestea infirm confruntarea general dintre cultura laic i religie, ca una din pârghiile principale ale evolu iei culturii române ti. Întotdeauna a existat o împletire armonioas între cultura religioas i cea laic , contrazicând unele afirma ii contrare sus inute de unii istorici cu vederi de stânga. Nicolae Iorga afirma c epoca Rena terii n-a fost str in de noi, de vreme ce exista o cultur laic , o cultur latin de tip renascentist, atestat de personalit i ca Luca Stroici, Grigore Ureche, Miron Costin. Elemente umaniste g sim, desigur, i în „Înv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Teodosie”, i în coala de la Cotnari” a înv atului domn Despot Vod , la înv atul Stolnic Constantin Cantacuzino, la Sp tarul Milescu. A a cum au demonstrat cercet torii români, tr tura fundamental specific a umanismului românesc a fost con tiin a romanit ii poporului român sus inut i de cler. Aceasta se explic prin faptul Biserica era singura institu ie de cultur în acea perioad . Acest fapt este legat de lupta pentru independen ap rut la cronicari, prezent i în cultura popular . Tudor Vianu subliniaz c manifesrile de cultur umanist pe teritoriul rii noastre reprezint una din ultimele valori ale curentelor umanist-renascentist europene, situând cultura noastr veche în contextual istoriei generale a culturii.

Trebuie s inem seama de dou împrejur ri specifice atunci când examin m umanismul românesc, faptul c stabilitatea contactului cu izvoarele culturii clasice i rigoarea con tiin ei descenden ei latine, a acelui sentiment al comunit ii cu Roma, care a avut apoi repercusiuni atât de însemnate în cultura românilor, a a cum se specific în „Receptarea antichit ii în literatura român ”, în „Studii de literatur universal i comparat ” (Bucure ti, Editura Academiei RPR, 1963, p.560). O astfel de situa ie i-a apropiat i mai mult pe umani tii români de cultura umanist european , iar cultul civiliza iei antice, cu valorile sale clasice umaniste devenea la ei institu ie

Anul XI, nr. 10(122)/2020

patriotic , fiind legat de cercetarea originilor poporului român.

Primul umanist român îl consider a fi Nicolae Olahus, care a aparinut în bun m sur istoriei culturale i politice a Ungariei, unde a urcat pân la cele mai înalte dreg torii, dar care nu numai c se mândrea cu originea sa român , dar care era preocupat de istoria i destinele rilor române. A fost printre primii care a sus inut ideea originii istorice i a unit ii de limb a poporului român. Acesta scria, cum specific I. I. Firu, Corneliu Albu în cartea „Umanistul Nicolaus Olahus”, Bucure ti, Editura tiin ific , 1968, p. 120: „Moldovenii au aceea i limb , acelea i obiceiuri i aceea i religie ca i cei din ara Româneasc ...; limba lor i a celorlal i români a fost odinioar român , ca unii care sunt coloni romani.” Printre umani tii secolului al XVIlea amintesc pe Ioan Honterus de la Bra ov, care a luat atitudine curajoas împotriva clerului corupt, i a participat la reform ca luteran moderat, mai amintesc pe Ioan Sommerus, „unul dintre cei mai înainta i gânditori umani ti ai timpului”, cum se specific în „Antologia gândirii române ti, sec. XV-XIX”, p.30. Acesta a fost secretar la curtea domneasc a lui Iacob Eraclid Despotul, profesor i conduc tor al colii latine de la Cotnari.

Cronicarii, de i apar in altui secol, al secolului XVII i începutul secolului al XVIII-lea, nu dep esc umanismul de tip feudal. Este o perioad tulbure, care anun un sfâr it dramatic de ev mediu, îndelungat i chinuitor. În aceste condi ii s-a format istoriografia noastr na ional , promovând o concep ie împletit între laicism i religios, cu tendin e v dite de a elibera gândirea i cultura de gândirea strict religioas i de a afirma gândirea na ional .

La aceasta mai ad ug m patriotismul cronicarilor, pre uirea culturii antice, încerc rile de racordare la umanismul european contemporan. În aceste condi ii avem o imagine mai limpede i clar a ceea ce au reprezentat marii cronicari în istoria culturii de rile Române, cronicari, pe care eu i-am definit ca primii no tri jurnali ti.

Afirmarea ideii unit ii poporului român, o concep ie umanist despre cultur i civiliza ie, a fost inaugurat de Grigore Ureche, dezvoltat de Miron Costin, iar cu Ion Neculce, cronica româneasc devine literatur memorialistic . Contemporan cu cronicarii a fost i Sp tarul Nicolae Milescu, care a contribuit la l rgirea grani elor cunoa terii, la descoperirea unei lumi noi, îndeosebi a lumii chineze i a culturii acestui popor.

Cantemir marcheaz un mare pas înainte fa de cronicari atunci când afirm în „Divanul”, cartea a II-a, titlul LXXI: „Nu rob, ci st pân lumii te-au l sat; pentru aceasta, tu pe dânsa, nu ea pe tine st pâne te”.

Julien Dupré - Femeie turnând ap

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

5

Nicolae MARE}

Blaga - 125 65 de ani de la apari ia capodoperei Faust, de Goethe, în traducerea lui Lucian Blaga În august 1955 a ap rut, la Bucure ti, la Editura de Stat pentru Literatur i Art (ESPLA), în colec ia Clasicii literaturii universale, una dintre cele mai importante din crea iile lui Goethe - Faust. Lucian Blaga a semnat traducerea. El a lucrat la transpunerea în române te a capodoperei timp de trei ani1. Goethe a lucrat 60. A fost o munc titanic pentru autorul Trilogiei culturii sau al Poemelor luminii sau al Pietrelor pentru templul meu. Academicianul, poetul, profesorul universitar, fostul diplomat român, Lucian Blaga, care fusese izgonit, din 1948, din toate func iile i demnit ile sale, subzista, ca bibliotecar, cu o remunera ie de 600 de lei, împreun cu so ia - casnic - i fiica - student . Tr ia cu teama de a nu ajunge în închisoare sau la canal. Pronia cereasc a f cut s afle c s-a ivit ocazia de a traduce din marii clasici ai literaturii universale. Cunosc tor al culturii i literaturii germane, cu un doctorat ob inut la Viena, imediat dup primul zboi mondial, a ales s traduc Faust. Înc din copil rie avea o aprehensiune aparte pentru titanul de la Weimar i pentru capodopera sa, din care înc din copil rie citise în biblioteca tat lui s u, preot la Lancr m, fragmente publicate în Convorbiri literare.

Dup ce Sadoveanu i Beniuc, cel care, în anii 50 ai secolului trecut, era - cum bine se tia - un factotum la Uniunea Scriitorilor i Fondul Literar, a adar dup ob inerea acordului Forurilor Superioare la propunerea respectiv , Blaga a trecut intens la lucru, punându- i toat speran a în onorariile ce avea s le primeasc . Dar vai! cât de greu. Nimic nu s-a petrecut u or, deoarece, la sfâr itul anului 1953, dup semnarea contractului de editare, Mihai Beniuc a sus inut în subteran, dup ce întocmiser un referat pozitiv al transpunerii primei i din lucrare, pentru care a fost retribuit mai mult decât m nos, ca traducerea s fie atribuit altei persoane.2 Lucrând la transpunere din 1951, Blaga a finalizat traducerea în septembrie 1953. El a predat-o (dup verific ri) la ESPLA la începutul lunii noiembrie. Editura a inclus traducerea pentru apari ie ferm în anul 1954. Potrivit cutumelor, manuscrisul a fost trimis pentru referat cunoscutului scriitor, traduc tor i germanolog, Alexandru Philippide.

Spre sfâr itul lunii ianuarie, recenzentul a prezentat editurii un referat favorabil. Dup aceasta îns au început s apar tot felul de presiuni i ma ina iuni pentru a-l scoate din joc pe Blaga, aceasta urmare a unui referat negativ, întocmit de un proletcultist notoriu, Andrei Lillin, care tocmai traducea în limba german rul de lâng drum al lui Beniuc.

Oameni de cultur , redactorii editurii au hot rât s solicite analiza traducerii i scriitorului, esteticianului, germanologului, Tudor Vianu.

1 Nicolae Mare , Lucian Blaga - traduc tor i traductolog, Ed. ePublishers, Bucure ti - manuscris în curs de apari ie.

2 Nicolae Mare , Steaua, nr. 7, iulie 2020.

3 Idem, op. cit. partea IV-a din lucrare.

Dup o analiz extrem de am nun it a acestuia, un model de analiz comparativ , în plan literar, estetic, comparativ, referatul nu numai a fost pozitiv, îns s-a subliniat c Faust a îmbr cat cele mai potrivite haine române ti. Solu ionarea unor remarci/observa ii r mânând în sarcina traduc torului. La fel de pozitiv a fost i referatul întocmit de Adrian Maniu i scriitorul de limb german Alfred Margul Sperber. Toate aceste referate i eseurile publicate de Lucian Blaga în 1956 i 1957 demonstreaz c avant la lettre, la Bucure ti s-a dezvoltat o veritabil coal de traductologie.3 Solidaritatea de breasl a scriitorilor germanologi va determina Editura ca la analiza final în care s-a hot rât trimiterea manuscrisului la tipar, acesta s fie încadrat nu la clasa III-a, ci la clasa I-a, iar tirajul fie de 25.000 de exemplare, i nu 3.000 cât se stabilise în ianuarie 1953. Onorariul care i s-a cuvenit lui Blaga pentru traducerea operei Faust a fost de 250.000 de lei la cursul din 1955. La cursul de azi cel pu in 450.000 de lei. Se îndrepta cumva tot calvarul pe care l-a îndurat traduc torul pe parcursul transpunerii acestei capodopere? Pentru a pune cap t altor ingerin e, i mai ales criticilor proletculti ti, care n-au încetat s dea lec ii de abordare materialist dialectiv lui Vianu, Editura a ales ca profesorul s fie i prefa atorul lucr rii. Astfel marele estetician român a întocmit un studiu de mare profunzime, care greu va fi dep it, dup cum nici Faust-ul blagian, în ciuda a dou încerc ri realizate de Ion Iordan i tefan Augustin Doina , se pare c nu a fost înc surclasat, dac ar fi s folosim un limbaj sportiv.

Vom prezenta, în continuare, prefa a profesorului Vianu, poate în numerele viitoare i fragmente din referatul întocmit sau din cele ase anexe comparative.

Faust - studiu tiin ific i prefa la carte - un demers de mare inut intelectual , realizat de Tudor Vianu4 Studiul întocmit de profesorul Tudor Vianu, la solicitarea editurii, pentru a prefa a traducerea realizat de Lucian Blaga, a ajutat cu siguran genera ii întregi de cititori români s în eleag toate articula iile demersului goethean, la care - cronologic - ne vom referi în prezentarea noastr . Pentru istoria literaturii române i universale vom consemna unele din aprecierile exegetului român f cute în anul 1954. Inten ia declarat a profesorului a fost de a face utile cititorilor informa iile prezentate de el, propunându- i s grupeze principalele rezultatele ale unor cercet rii de baz mai vechi, l murind, totodat , semnifica ia lor.

4

Cf. Partea III-a, Documentul XXV /Cuprinde prefa a nedatat , întocmit de profesorul univ. dr. Tudor Vianu /cca 20 de pagini dactilografiate/. De subliniat c exegetul era - al turi de Lucian Blaga -, unul dintre cei mai profunzi cunosc tori ai crea iei genialului creator german Goethe. În ciuda acestei eviden e, editura a trecut - i de data aceasta - la recenzarea /supervizarea/ textului.

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Poemul Faust5

Ca motiv - pactul cu diavolul a ap rut la cre tini

Poemul dramatic Faust de Goethe - a sus inut Tudor Vianu - este una din operele cele mai reprezentative ale epocii care a preg tit pr bu irea feudalit ii i absolutismului; autorul a tr it marea revolu ie din Fran a i a v zut, limpezindu-se din încerc rile acelui timp, zorile unei lumi în care se l mure te un alt sens al existen ei omene ti, adic a epocii întinse peste ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea i peste cele dintâi ale secolului urm tor.

Vechile popoare ale Orientului i-au reprezentat întâi un spirit al r ului, egiptenii pe Typhon, indienii pe Civa, per ii pe Ahriman (opus lui Ormuz). Evreii primesc aceast reprezentare în timpul exilului babilonic, când încep s i închipuie existen a unor spirite rele, conduse de Asmodeu. O veche legend evreiasc , reprodus de scrierea intitulat Predicatorul Solomon, îl arat pe acesta furând diavolului Adramelech „piatra în elep ilor”. Adramelech îl adoarme îns pe Solomon, îl duce în pustiu i, dup ce azvârle piatra în elepilor în mare, guverneaz în numele lui. Dar vr jitorul vrea s i procure din nou piatra în elep ilor; ei îl invoc pe diavol i fac cu el un pact, semnat cu propriul lor sânge. Astfel apare în istoria literaturii motivul pactului cu diavolul.

Opere care preced Faust i opera creat de Goethe Întocmai ca Orestia lui Eschil, ca Divina Comedie a lui Dante sau ca dramele lui Shakespeare, opere deopotriv ale unei mari r scruci, când crugul lumii se întoarce i în elesuri noi se încheag ; Faust al lui Goethe concentreaz în sine experien ele cruciale i concluziile unei perioade din istoria lumii. Aceast semnifica ie a poemului u, Goethe a ob inut-o aducând în scen oameni vii i întâmpl ri mi toare sau zguduitoare, apoi o întreag lume de alegorii i simboluri, capabile s încline fruntea cea mai gânditoare. Multele reflec ii trezite de poemul numit de Goethe „o tragedie”, se desprind dintr-o expunere dramatic în care medita ia se amestec cu dialogul realist, lirismul cu umorul, frumosul clasic cu fantasticul i cu grotescul medieval. Pu ine sunt operele literaturii care s fi introdus în es tura lor un tezaur mai mare de motive, de zvonuri, o figura ie mai numeroas , ritmuri atât de variate, o limb la fel de bogat , atâtea imagini i atâtea idei, mai mult art i mai mult tiin .

Poemul lui Goethe înl uie i târ te pe cititorii lui, alc tuie te pentru fiecare din ace tia o experien esen ial a vie ii, îl robe te cât timp îl parcurge i produce neîncetata dorin de a-l relua i de a-l gândi din nou. Marea complexitate a acestui poem i rolul pe care-l poate juca în via a intelectual a oricui cer o c uz .

Faust - drama unui înv at Faust este drama unui înv at din epoca reformei lui Luther ruia tiin a vremii ne mai fiindu-i îndestul toare, încearc practicile zadarnice ale magiei i încheie, în cele din urm , un pact cu spiritul r ului, cu Mefistofel, legându-se cu pre ul sufletului s u pentru a ob ine fericirea ca voluptate, tiin i putere.

Cine este Faust ca personaj istoric?

Faust este deci un rebel împotriva ordinei morale existente. Tema este str veche i trebuie urm rit , pentru a o în elege în întruparea dat de Goethe, de-a lungul întregului trecut al omenirii.

Pentru c au existat totdeauna antagonisme sociale, lupte de clas , pr bu iri ale câte unei orânduiri, forme noi ale societ ii omene ti, înlocuind cu violen pe cele anterioare, motivul rebeliunii este unul din cele mai vechi ale literaturii. Comentatorii îl fac s înceap cu lupta gigan ilor i a titanilor împotriva feluritelor dinastii zeie ti. Unuia din titani, lui Prometeu, îi consacr Goethe un poem, mas de altfel neterminat, tocmai în epoca în care se situeaz i începutul compunerii lui Faust. Acesta este îns un rebel asociat cu spiritul r ului, cu diavolul, ceea ce ne duce la alt tradi ie. Noul motiv nu putea ap rea în antichitatea elin , unde deosebirea dintre spiritul binelui i al r ului nu era cunoscut , unde puterile supranaturale nu erau grupate în jurul celor doi poli ai valorific rii morale.

5

Rezumatul prefe ei i subtitlurile apar in autorului lucr rii de fa : NM.

Alte figuri de rebeli în legendele cre tinismului antic i medieval Acest motiv a revenit adeseori de atunci, în legendele cre tinismului antic i medieval. Una din ele st în leg tur cu personalitatea lui Simon Magul, a c rui nefericit reputa ie transmis prin Faptele apostolilor (capitolele 8-9, 24), provenea din încercarea nes buit de a-i cump ra cu bani pe apostoli. În focul luptelor duse la Roma în sânul primelor comunit i cre tine, între cre tinii petrinieni i pauliani, adic adep ii Sfin ilor Petru i Pavel, Simon Magul devine un simbol al acestora din urm , v zut din unghiul celor dintâi. În a zisele „Clementine”, legendele atribuite romanului Clemens din secolul al II-lea al erei noastre, prin Simon, autorul vrea s figureze pe Paul, acuzat de pro-petrinieni de impostura de a se fi introdus în comunitatea cre tinilor, simulând o viziune a lui Isus i uzurpând demnitatea de apostol cu scopul ascuns de a reintroduce p gânismul.

Legenda poveste te cum prin vr jitoriile lui, înv ate de la spiritul ului, Simon ajunge la Roma i încearc s se înal e la cer în fa a lui Nero, dar un singur cuvânt al lui Petru îl pr bu te. Figura lui Simon Magul apare mai apoi i în ciclul de legende gnostice, numite „Recognitiones”, unde, printre altele, ni se poveste te de înso irea lui Simon cu Elena, regina Spartei, cauza r zboiului dintre greci i troieni i despre na terea unui copil din aceast unire: episoade care vor reveni în Faust al lui Goethe, deci nu pe calea unei influen e directe, ci prin intermediul c ilor germane poporane, despre care ne vom ocupa în curând.

Pân la a ajunge la acestea, se cuvine îns a mai aminti alte câteva figuri legendare ale unor rebeli alia i cu diavolul, ap rute în cre tinismul antic. Unul din ei este Cyprian din Antiohia, a c rui legend este consemnat într-un manuscris grec din a II-a jum tate a secolului al IV-lea, prelucrat i versificat , apoi de împ teasa bizantin Eudokia. Aceea i legend apare, în fine, în renumita colec ie a Vie ii Sfin ilor, în Legenda aurea. Dup acest din urm izvor, Cyprian râvne te pe fecioara cre tin Justina i, în acest scop, se aliaz cu demonii, dar virtutea credin ei anuleaz puterea demonilor i, fa de aceste dovezi, Cyprian se converte te, devine episcop i sufer martiriul în timpul împ ratului Decius. Este deci o povestire edificatoare, cu scop propagandistic. i-a adus aminte de ea i a folosit-o într-o epoc de recrudescen obscurantist , în epoca contra-reformei, poetul spaniol Calderon, în drama sa: Magul f tor de minuni (1637). O alt figur a unui rebel aliat cu demonul este Theophilus din Adana, eroul unei legende din veacul al VI-lea, adesea prelucrat în evul-mediu, în care eroul, fostul econom al bisericii din Adana, în Cilicia, semneaz un pact cu diavolul, în schimbul duin ei de a-l repune în vechiul s u loc, dar este cuprins de remu ri i izbute te pân la urm s anuleze pactul criminal. Figuri

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de oameni înso i cu demonul dau demoniza i au ap rut mereu în epocile de credin obscurantist . Num rul lor s-a înmul it în evul mediu. Vom aminti dintre ace tia pe Merlin, vr jitorul din romanele ciclului breton, sau pe Robert dracul (Robert le Diable) dintr-o povestire din secolul al XIII-lea, a c rui legend a readus-o în actualitatea literar , acum un secol i mai bine, textul lui Scribe i muzica de oper a lui Meyerbeer. Au trecut apoi în evul mediu drept vr jitori, alia i cu dracul, papii Silvestru al II-lea i Paul al II-lea ca i filosoful scolastic Albertus Magnus sau chiar Roger Bacon. Resentimentul popular, neluminat înc de ra iune, atribuie deci unei alian e demonice originea puterii care-i uimea pe contemporani sau care-i f cea sufere.

7

ment dat în Wittemberg i se laud cu unele ispr vi vr jitore ti, de pild cu aceea de a fi determinat victoria trupelor imperiale în Italia sau de a fi zburat la Vene ia i de a se fi pr bu it apoi. Din acest izvor se inspir i alte povestiri ulterioare pân la începutul secolului al XVII-lea. Alt centru al difuz rii tirilor despre Faust îl constituie localit ile Rinului de Sus. Printre acestea, este semnalat la Basel, unde Johann Gast pare a fi prânzit cu el, dup cum poveste te în Sermones convivales, 1548. Oaspetele d duse buc tarului -i prepare ni te p ri ciudate i se a ezase la mas cu un câine, care la un moment dat a luat figur omeneasc . Povestirea lui Gast con ine deci i elemente legendare i nu poate fi considerat ca un pur izvor memorialistic. /.../ Versiunea Faust cunoscut de Goethe

Credin e supersti ioase în Rena tere i în timpul Reformei Chiar într-o epoc bogat prin atâtea progrese ale ra iunii, cum a fost aceia a Rena terii i a Reformei, credin ele supersti ioase, de felul celor de mai sus, nu disp ruser cu totul. Existau înc vr jitori în secolul al XVI-lea german i credin a în demoni era atât de r spândit , încât nici Martin Luther, ini iatorul Reformei, nu era liber de ea.

Chiar înv i ai vremii, ca Paracelsus i Agrippa von Nettesheim, practicau magia i sus ineau c datoresc acesteia succesele lor ca medici. În aceast atmosfer se constituie legenda lui Faust, consemnat în mai multe c i poporane. De i nu se poate stabili o leg tur direct între autorii c ilor poporane despre Faust i vechile legende ale lui Simon, Cyprian i Theolphilus, se poate totu i spune c ace tia sunt precursorii lui Faust. În circula ia mondial a motivelor literare un fenomen de care tiin a folclorului trebuie s in seama motivul rebeliunii i acel al dobândirii cunoa terii i puterii pe alte i decât cele naturale, este dintre cele mai vechi i a revenit în toate operele de obscurantism i supersti ie. Legenda lui Faust se situeaz pe linia de dezvoltare a acestui motiv. Pe de alt parte, prin efectul acelor contamin ri, de asemenea recunoscute i descrise adeseori de tiin a folclorului, am nunte ale fabula iei apar inând vechilor legende, transmise prin tradi ie oral secular , au putut ap rea în legenda mai nou a doctorului Faust. Dar pentru a ne explica modul în care s-a format aceast legend , trebuie s inem seama, în primul rând, de amintirile contemporanilor care l-au v zut pe Faust în carne i oase, c ci eroul c ilor poporane i al tragediei lui Goethe corespunde unei personalit i istorice; el a tr it cu aderat în Germania, la sfâr itul veacului al XV-lea i primele decenii ale veacului al XVI-lea, între 1480 i 1540. Se crede chiar c se poate preciza locul na terii sale la Knittlingen (în Saxonia) i al mor ii, la Staufen în Breisgau. Un cercet tor german, Alexander Tille, a publicat în 1900 un volum forte, cuprinzând toate izvoarele memorialistice i legendare ale mitului faustic, Die Faustplitter in der Literatur des sechzenten bis achzehnten Jahrhundert nach den ältesten Büchernheraus gegeben von Alexander Tille, Berlin 1900. Cercet torii care au dorit s explice geneza legendei faustice au g sit în aceas vast publica ie de izvoare aproape tot ce era necesar lucr rii lor.

Unul dintre ace tia, Kuno Fischer, autorul unuia din cele mai cunoscute comentarii faustice (Goethe Faust, 4 vol. 1902), a stabilit patru centre prin care s-au transmis tirile despre doctorul Faust, vr jitorul atât de uimitor pentru to i contemporanii lui. Unul dintre aceste centre este chiar Wittenberg, capitala Reformei. Astfel, întrun catalog al Universit ii din Wittenberg este trecut, sub data de 18 ianuarie 1518, numele unui Johannes Faust (din Mühlberg).

Melanchton, unul din capii Reformei pare s -l fi cunoscut, c ci povestirea lui, transmis de Johannes Manlius (Mennel), autorul unei culegeri de anecdote, Locorum communium collectanea, 1562, vorbe te despre un aventurier, Johannes Faust, care apare la un mo-

Dup cartea poporan din 1587-1590, urmeaz alte versiuni, a lui Widman, la Hamburg în 1599, a lui Pfitzer, un medic din Nürnberg, în 1674, cu edi ii succesive pân în 1726. O ultim prelucrare apare sub pseudonimul „ein christlich Meinender” (un cre tin), la Frankfurt i Lipsca, în 1725. Aceasta este versiunea pe care a cunoscut-o Goethe înc din copil ria lui, dup cum ne informeaz scriitorul în Poezie i Adev r. În 1802, adic într-un moment înaintat al redact rii poemului, Goethe împrumut de la biblioteca din Weimar povestirea lui Pfitzer, pe care o ine mai multe luni la sine. Versiunea lui Pfitzer con ine episodul iubirii lui Faust pentru o frumoas fat din popor, care îi rezist . De altfel, fiecare dintre prelucr rile succesive ale legendei primitive posed caracteristicile ei tematice, f ca semnifica ia adânc a povestirii s se schimbe. În leg tur cu aceast semnifica ie se va produce îns fapta creatoare a lui Goethe. Pân a ajunge s-o preciz m, este necesar s stabilim câteva din etapele cele mai de seam ale dezvolt rii legendei în crea ia cult i scenic .

Tema faustic în epoca luminilor i rolul lui Lessing Tema faustic a ispitit pe mai mul i scriitori ai secolului al XVIIIlea, dar este sigur c acel care a supus-o unei evolu ii hot râtoare i i-a dat o semnifica ie cu totul deosebit de aceea a c ilor poporane i a lui Marlowe, a fost Lessing, unul din cei mai de seam îndrum tori ai literaturii germane în epoca luminilor. Rolul epocal a lui Lessing în istoria literaturii germane este, printre altele, acela de a o fi eliberat de influen a clasicismului francez, ca expresie a absolutismului, într-o vreme în care al i scriitori, în frunte cu Gottched, îl sus ineau teoretic i îl propuneau ca exemplu. Într-unul din articolele sale de critic literar , în a 17-a scrisoare asupra literaturii (Literaturbriefe), din 1759, el opune influen ei franceze, pe aceea englez a lui Shakespeare, mai apropiat de spiritul german, dup cum o dovede te legenda lui Faust, o adev rat tem shakespearian . Scriitorul aminte te propria lui încercare de a dramatiza aceast tem . Lessing s-a dedicat acestei lucr ri în dou r stimpuri ale criticii sale, în 1758 i în 1767-68. Manuscrisele definitive s-au pierdut îns , i cercet torul actual nu mai are la dispozi ie decât câteva fragmente postume, suficiente totu i pentru a aprecia inova ia lui Lessing în istoria secular a motivului. Trecând peste am nuntele chipului în care ac iunea se dezvolt , trebuie s constam c fa de to i predecesorii lui, Lessing este cel dintâi care nu mai mene te pe Faust damna iunii i mântuirii. În ultima clip a vie ii lui Faust, diavolul strig : „Este al meu!”, dar o voce cereasc spunde: „Nu triumfa; N-ai învins umanitatea i tiin a; divinitatea nu a dat omului cel mai nobil dintre instinctele sale, pentru a-l face nenorocit în eternitate”. Faust este deci mântuit pentru c , în toate cirile i gre elile sale, a dat urmare înclina iei i pasiunii de a

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

în 1825-1832. cunoa te. Pentru a g si aceast nou solu ie vechii legende, a trebuit ca puterea eticii religioase s sl beasc , odat cu ascensiunea burgheziei ra ionaliste a vremii. Faust a lui Lessing este deci unul din roadele iluminismului german i temelia pe care Goethe va cl di, adâncind îns mai departe semnifica ia vechii legende i punând-o de acord cu unele din aspira iile capitale ale omenirii, actuale i ast zi.

Faust - cea mai lung elabora ie din istoria literar Faust de Goethe este rezultatul uneia din cele mai lungi elabora ii pe care le cunoa te istoria literar început în anii primei tinere i. Opera a fost terminat cu câteva luni înainte de moartea autorului în 1832, când a fost publicat i a doua ei parte. Goethe indic drept an al începutului lungii compuneri al dou zecilea al vie ii sale, deci anul 1769. Era pe atunci student la Lipaca. Tân rul care citise, înc de pe când era copil, versiunea din 1728, a c ii poporane faustice, se gânde te s -i foloseasc tema într-un poem dramatic. Uneori întârzie în cârciuma Auerbach, dup cum m rturise te într-o scrisoare din 1767, c tre prietenul s u Behrisch.

Când se înapoiaz la Frankfurt cade sub înrâurirea domni oarei von Klettenberg, o pietist , i împreun studiaz c i de alchimie, i formeaz un laborator prev zut cu toate aparatele i uneltele necesare unui alchimist i încearc s produc liquorsilicium, licoare capabil s transforme toate metalele în aur. Cite te pe medicii i magicienii Rena terii germane, pe Paracelsus i pe Agrippa von Nettesheim. Când ajunge la Buressburg, unde pornise pentru continuarea studiilor, face descoperirea evului mediu gramatic în marea catedral a ora ului. Aici se produce întâlnirea hot râtoare cu Herder, care-i aduce revolu ia poeziei orientului, a lui Homer, Ossian i Shakespeare, dar mai cu seam a poeziei populare i a vechilor legende. Din lumea acestora se ridic figura lui Götz von Berlichingen i din nou a lui Faust. Este vremea a a zisei Sturmund-Drang-periode, epoc în care literatura german dobânde te o nou con tiin a specificit ii ei na ionale i între ine cultul originalit ii i al titanilor. Din aceast vreme dateaz poemele realizate par ial, un Mahomet, Prometeu, un Ahasverus. Ideea de a compune un Faust este rodul aceleia i epoci. Au avut-o i al i tineri scriitori ai vremii, prieteni de-ai lui Goethe, un Lenz, un Klinger, un Meler Müller.

Faust - prima versiune Goethe se consacr marelui s u poem în anii 1773-1775. Se încheag atunci prima versiune a lui Faust, a a zisul Urfaust, pierdut în manuscrisul lui original i reg sit, într-o copie str in , abia în 1887, de Erich Schmidt, care-l public . Dup mai bine de doisprezece ani, opera sa este reluat , modificat în forma ei i îmbog it , în timpul c toriei în Italia, cu scene noi. Astfel se formeaz în 17881790 a a zisul Fragment, ap rut în al aptelea volum al operelor publicate de editorul Göschen. Între 1797 i 1801, dup ce compusese romanul Anii de ucenicie ai lui Wilheim Meister, poetul î i îmbog te opera cu Dedica ie, Prologul în teatru, Prologul în cer, al doilea monolog al lui Faust, scena plimb rii pân la apari ia lui Mefistofeles i alte episoade mai mici. Dup 1804, când librarul Cotta îi cere o nou edi ie a operelor sale, poetul î i revede i completeaz manuscrisul i astfel, în 1808, poate s apar prima parte a tragediei în al optulea volum al Operelor, publicate de Cotta. A doua parte a poemului, schi at înc din 1797, trecut în forma unui început de realizare în 1799, este apoi p sit i dup o lung epoc , în care poetul se consacr multor altor lucr ri, este reluat i dus la sfâr it

Goethe a meditat i a realizat poemul Faust, de-a lungul întregii sale existen e literare Opera con ine rodul tuturor experien elor sale - ca om i ca artist - este o icoan a întregii dezvolt ri a societ ii moderne, în epoca în care s-au succedat revolu ia francez , campaniile napoleoniene, dezvoltarea tehnicii i a revolu iei industriale, apari ia socialismului utopic. Poemul lui Goethe nu se refer direct la aceste evenimente, dar linia lor de dezvoltare a fost decisiv pentru formarea concep iei poetului, a a cum rezult din solu ia dat vechiului motiv folcloric. Tragedia lui Faust va fi deci realizarea pe p mânt, în condi iile unei existen e omene ti, a unei prinsori f cute în cer.

Faust - aspira ie renascentist c tre cunoa tere i via Faust este un înv at b trân. tiin a vremii nu i-a adus decât dezam giri. Magia îi va deschide poate drumul c tre cunoa terea secretelor lumii. Faust nu dore te îns numai cunoa terea, dar i cea mai larg îmbr are a întregii naturi i vie i. Aspira iile înv atului se completeaz cu acele ale omului, într-un elan spre universalitate, caracteristic pentru spiritul Rena terii, pe care eroul îl reprezint . Este invocat deci spiritul p mântului, dar în fa a teribilei lui ar ri, seme ia lui Faust se pr bu te, ca un semn c nu prin practica magic i dintr-o dat , ci prin extinderea succesiv a experien ei i se pot dest inui omului sensurile i bucuriile cele mai înalte ale naturii i vie ii. În contrast cu Faust apare colarul lui, Wegner, tipul înv atului mediocru, care nu cunoa te pasiunea nimicitoare a me terului s u. Dezn dejdea lui Faust este atât de adânc , încât se preg te te s i pun cap t vie ii, când clopotele învierii opresc mâna sinuciga ului. O plimbare în tov ia lui Wegner, printre oamenii simpli, bucuro i de zilele de s rb toare, a terne o alinare peste zbuciumul lui. Înapoiat în camera de studiu, un câine se strecoaal turi de el. Este Mefistofel. Urmeaz scena pactului, întrerupt de apari ia unui tân r discipol, a c rui figur repet pe plan umoristic, îndoita aspira ie a lui Faust c tre cunoa tere i via . Pactul prevedea luarea în st pânire a sufletului lui Faust de c tre Mefisto, în momentul în care acesta îi va procura eroului o fericire atât de mare, încât clipa va fi rugat s se opreasc . Îi sunt oferite mai întâi lui Faust josnicele pl ceri ale be iei în pivni a Auerbach; dar eroul prive te cu repulsie c tre ele. Întinerit în buc ria vr jitoarelor, iubirea i se înf eaz lui Faust în ar tarea gra ioas i inocent a Margaretei. Dar pentru c în dragostea care se na te între ei, se afirm o aspira ie mai înalt a sufletului, Mefisto o reteaz , f când din Faust uciga ul fratelui Margaretei, al lui Valentin. Refugia i la vr jitoare, în noaptea Sfintei Valpurgia, eroul se las st pânit de voluptate, pân în pragul împlinirii pactului încheiat. Dar când imaginea Margaretei i se arat din nou, egoismul lui e învins. El alearg s i ajute iubita, acuzat de crima de pruncucidere, dar o se te în închisoare, tr indu- i ultimele clipe, cu mintea r cit .

Experien a pl cerii n-a învins sufletul lui Faust...

Faust a fugit departe de locul în care a luat sfâr it tragedia Margaretei. Este cufundat într-un somn adânc i regenerator. Spiritele îl mângâie. Ariel îi cânt . Când se treze te, splendoarea crea iei aprinde din nou în el dorin a de via , noi n zuin e. Se g sea în apropiere curtea împ ratului indicat f o alt determinare, dar destul de expresiv, pentru a recunoa te pe aceea a unui suveran absolutist, lacom de pl cere, înconjurat de bufoni incapabil s r spund gravelor probleme ale statului asaltat de o criz financiar .

Este ca un ecou întârziat al dificult ilor în care s-a zb tut Fran a

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în epoca minorit ii lui Ludovic al XV-lea, i a regen ei. Ca un alt Leu, Mefistofel se propune s g seasc mijloacele de a birui greaua încercare a statului. Împ ratul dore te s-o vad pe Elena, regina Spartei, cea mai frumoas femeie care a tr it vreodat . Faust descinde în regiunea „mumelor”, acolo unde se g sesc tiparele eterne ale realit ii, pentru a o aduce pe Elena. Dar ceea ce ob ine Faust nu este decât reflexul Elenei. Sufletul lui se încinge îns de dorin a posesiunii aceleia care întrerupe armonia perfect dintre spirit i materie a lumii grece ti. Încercând s-o cuprind , reflexul inconsistent al Elenei se risipe te. Faust î i pierde con tiin a i Mefistofel îl readuce în vechea lui camer de lucru. G se te aici pe Wagner devenit un reputat savant, care, prin procedeele alchimiei i ajutat de Mefistofel creeaz într-o fiol o fiin vie, un om de mici dimensiuni, un homunculus (a a cum i se atribuise alt dat i lui Paracelsus).

Homunculus de ine o tiin întins i el este acela care arat c dorul îl va ucide pe Faust, dac acesta nu va fi îndrumat c tre însoirea cu Elena. Eroul este deci transportat vr jitore te în Grecia, unde demonii antichit ii s-au adunat pe paji tile Tesaliei, într-o nou noapte valpurgic , Faust se treze te la atingerea p mântului binecuvântat al Greciei. Mefistofel a luat hidoasa înf are a lui Phorkias. Homunculus dore te s dobândeasc existen în lumea exterioar . Dar în eleptul Tales îl previne c via a nu poate lua forme statornice decât dezvoltându-se succesiv din elementul primar, din apa m rii, unde au ap rut mai întâi germenii vie ii. Ideile transformismului, exprimate i în scrierile naturalistice ale poetului inspir acest pasaj al poemului s u. Când se arat frumoasa Galateea, întruparea splendorii corporale, fiola lui Homunculus se sparge de carul ei i crea ia artificial a lui Wagner se risipe te în mare.

Dar Faust o caut mereu pe Elena, întreab de ea pe Sfinx, pe în eleptul centaur Chiron, pe Manto, fiica lui Esculap, care-l conduce în imperiul umbrelor, pentru a o r pi de acolo, ca alt dat Orfeu pe Euridice. Elena apare la Sparta, în a teptarea so ului ei, a lui Menelaus, care trebuia s vin de la Troia. Dar cum Forkies însp imânt pe Elena i pe înso itoarele ei cu amenin area c Menelaos se prete te s le ucid , oferindu-le ca jertf zeilor, Elena se refugiaz la Faust, ce este prezentat ca un st pânitor din nord, unde regina greac ar putea g si lini te i siguran . Atunci se produce înso irea lui Faust cu Elena, din care ia na tere un copil minunat, Euphorion, menit mor ii timpurii. Prin unirea cu Elena, Faust a ajuns la punctul cel mai înalt al înnobil rii firii sale. Dar idila antic a iubirii cu Elena se sfâr te tragic, când Euphorion pr bu indu-se în zborul lui, ca un alt Icar , Elena dispare în acela i moment.

Ve mintele Elenei, transformate în nori, îl transport pe Faust în zbor, pe o în ime de munte în Germania. El nu vrea s devin un st pânitor de ar , în stare s i satisfac orice dorin , cum îî propune Mefistofel. Nu aspir nici c tre glorie, ci c tre lupt . În zare se l mure te un inut mereu inundat de apele m rii. Faust dore te s -l r peasc furiei elementelor. Împ ratul pe care Faust i Mefistofel îl ajut s -l înving pe contra-împ ratul (Gegenkaiser), pornit cu armele împotriva lui, îi d ca feud, rmul inundabil al rii. Faust a g sit acum un teren propice pentru setea lui de ac iune, pentru n zuin a lui neostenit . A ajuns acum un mo neag centenar.

Din vechea paragin a creat o ar înfloritoare prin munca îndârjit a multor mii de oameni. La cap tul unui canal, construit pe locul mla tinilor de alt dat , se înal palatul lui. Dar zarea îi este închis de o colin pe care se g se te bordeiul bunilor b trâni Philemon i Baucis (figuri i nume împrumutate Metamorfozelor lui Ovid). Îi porunce te deci lui Mefistofel s -i mute pe b trâni. Dar Mefistofel foc casei i b trânii î i g sesc acolo moartea. O mâhnire înc îl apas pe Faust. Atunci îi apar patru ar ri, patru femei b trâne în ve minte cernite: Lipsa, Vina, Nevoia i Grija. Faust le închide u a,

9

dar Doamna Grij îl urmeaz , strecurându-se pe gaura cheii; este înso itoarea oric rei activit i omene ti. Acum, când eroul a recunoscut c valoarea vie ii st în fapt , în ac iunea pus în slujba oamenilor, teribila doamn grij i se al tur din nou. Sub suflarea Grijii, b trânul orbe te. Din adâncimea nop ii lui, el îndeamn pe muncitori s i sfâr easc mai repede lucrarea. În viziunea poporului activ, liber i fericit care va tr i odat pe p mântul smuls de el furiei valurilor, Faust roste te cuvântul rezolutoriu al pactului încheiat alt dat cu Mefisto; gust delectarea unei clipe supreme i cere clipei s se opreasc . B trânul s-a pr bu it; lemurele îl a az în groapa preg tit mai dinainte. Dar fericirea n-a fost pentru Faust recompensarea unei posesiuni, ci a unei n zuin e menite s se continue în viitor. Mefistofel a pierdut prinsoarea . Sufletul lui Faust urc în glorie cereasc , printr-o lume de simboluri. Corul final prosl ve te puterea îndur rii, a eternului feminin a iubirii de oameni, care l-a mântuit pe Faust.

Faust - poem al experien ei omene ti Dac facem compara ia dintre poemul lui Goethe, a c rui dezvoltare am schi at-o mai sus în liniile ei cele mai generale, i tema a cum a fost primit din c ile poporane i crea ia cultural anterioar , se impun mai multe constat ri. Cu drept cuvânt putea spune Fr. Engels, într-o scrisoare din 1839 c tre Fried. Gräber, c în timp ce „Faust al c ilor poporane este un vr jitor cu totul comun, Goethe a pus în el psihologia mai multor secole”. Mai întâi, latura grotesc a personajului, destul de dezvoltat în c ile poporane, dispare cu totul la Goethe. Faust este aici un caracter dintre cele mai nobile, animat nu numai de pasiunea cunoa terii , dar i de o n zuin atot cuprinz toare, satisf cut în cele din urm în ac iunea folositoare societ ii. Con tiin a lui se îmbog te treptat în decursul desf ur rii ac iunii; concluziile lui morale se adun i sensul existen ei omene ti i se dezv luie, nu prin instantaneitatea magiei, ci prin acumularea experien elor. Faust este poemul experien ei omene ti.

Mefisto - spirit al r ului, întruparea nega iei Unei adânci transform ri a fost supus i figura lui Mefistofel.

Diavolul nu mai este acum figura care concentreaz în sine toate terorile i repulsiile omului medieval. Nu mai avem de a face aici cu figura subuman , cu ghiare, coad i coarne, a lui Hyeronimus Bosch, ci cu un curtean în costumul spaniol al absolutismului, un personaj plin de experien , cu o judecat sigur i clar , f de iluzii, capabil s p trund pân la cele mai ascunse determin ri egoiste ale ac iunilor omene ti; umorul, iscusin a i ingeniozitatea lui sunt neîntrerupte. Prin gura lui Mefistofel, observ Engels odat (în articolul despre cartea lui Karl Grün asupra lui Goethe), poetul a rev rsat „batjocura lui cea mai amar asupra societ ii germane a timpului u”. În economia general a presei, Mefisto este spiritul r ului, întruparea nega iei, for a din care se degajeaz îndrumarea bun i folositoare oamenilor. Dar în cadrul acestei esen e generale a personajului, Goethe l-a îmbog it cu tr turile curteanului, a a cum le-au produs secolele feudalismului i ale absolutismului. Tocmai pentru c este reprezentantul vechilor clase conduc toare, Mefistofel nu poate în elege elanul lui Faust, adic al omului creator, format în condi iile ascensiunii burgheze. Mefistofel crede c -l va putea câ tiga pe Faust, oferindu-i pl cerea i puterea, dar se în al , deoarece îi lipsesc elementele de în elegere i apreciere a omului consacrat crea iei sociale. Toate aceste tr turi ale caracterului lui Mefistofel lipsesc din crea ia faustic anterioar . În general, toate

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

figurile pe care Goethe le-a împrumutat tradi iei legendare, se înf eaz cu o abunden a notelor consecutive, cu o adâncire a semnifica iei lor tipice i cu o îmbog ire a individualiz rii lor, fa de care toate crea iile trecutului pe acelea i teme apar s race i schematice.

Elena - idealul armoniei perfecte Episodul Elenei, prezent în c ile poporane i la Marlowe dobânde te de asemeni o alt semnifica ie la Goethe. Acest episod întrupeaz un moment de seam în dezvoltarea societ ii germane la sfâr itul secolului al XVIII-lea i la începutul secolului urm tor.

Era o vreme când fa de numeroasele contradic ii i conflicte care se aglomeraser în orânduirea social a vremii, na iunile contemporane n zuiau c tre eliminarea acelor contradic ii, c tre stabilirea unei noi unit i, a unei noi împ ri a omului cu lumea i cu societatea. Pentru a ob ine o astfel de a ezare i în urma unei lungi epoci de critic a vechilor institu ii, în urma muncii de cultur a iluminismului, burghezia francez s vâr te revolu ia ei. Pentru c burghezia german nu atinsese înc acela i grad de dezvoltare, pentru c pozi iile feudalismului r seser puternice în dreapta Rinului, exist scriitori care cred c pot ob ine râvnita unitate i împ care a omului cu lumea i societatea, însu indu- i idealul de armonie al vechilor greci. Este vremea în care Winckelmann prosl -ve te idealul grec, aceea în care Goethe, Schiller, Hölderin, Fried, Schlegel, Voss i atâ i al ii înstruneaz o lir greac , pentru a cânta frumuse ea senin a antichit ii sau pentru a propune poporului german al timpului lor. Ace ti scriitori credeau c prin simpla înviere a idealului grec societatea german ar putea înl tura conflictele care o zbuciumau, c prin armonie estetic , omul german ar putea dobândi pierduta lui unitate cu lumea i natura. Este vremea în care Schiller propune educa ia estetic a omenirii. Înso irea lui Faust cu Elena este simbolul aceleia i aspira ii. De unde în c ile poporane, Elena este dorit de c tre Faust numai pentru frumuse ea ei f asem nare, Faust al lui Goethe aspir c tre ea ca spre idealul armoniei perfecte.

Dar de i Faust s-a înnobilat prin unirea cu Elena, s-a în at cu o treapt mai sus c tre înfrângerea egoismului, c tre în elegea sensurilor altruiste ale vie ii. Goethe a inut s ne arate c singura însu ire a idealurilor de armonie ale antichit ii nu este elul la care se pot opri popoarele moderne.

Euphorion - sinteza geniului nordic cu cel sudic De aceea Euphorion, copilul n scut din înso irea lui Faust cu Elena , sinteza geniului nordic cu cel sudic, o figur care, dup p rerea comentatorilor, reproduce pe aceea atât de uimitoare pentru contemporani a lui Byron, se dovede te inapt s tr iasc i ac iunea poemului, drumul de via al eroului, continu peste pragul acestei idile antice. Început ca un poem dominat de figura unui rebel i a unui titan, Faust a continuat, deci, ca un poem neoumanistic inspirat adic de antichitatea greac , dar prin desf urarea mai departe a ac iunii lui, a dep it i acest stadiu, atât de semnificativ pentru un anumit moment al dezvolt rii societ ii i culturii germane.

Prin finalul s u, poemul lui Goethe este reprezentativ pentru noile i ale omenirii. Noile posibilit i ale tehnicii, sus inute de rezultatele tiin elor fizico-matematice, în mare progres în epoca de la Rena tere încoace, a redeschis omenirii perspective nelimitate în direc ia st pânirii naturii i a în rii condi iei umane. SaintSimon arat c muncii moderne îi este rezervat conducerea socieii viitorului. El exprim astfel de idei înc de la începutul veacului al XIX-lea i ideile lui n-au r mas str ine de Goethe, mare

Anul XI, nr. 10(122)/2020

cititor al revistei Le Globe, organul saint-simoni tilor. Prin tehnica i munca modern , planeta noastr putea lua o alt înf are, mai bine adaptat nevoilor omene ti. Ideea transform rii planetei prin noile mijloace ale tehnicei tiin ifice a preocupat adânc pe Goethe. Exist în aceast privin în convorbirile poetului cu Eckermann, sub data de 21 februarie 1827, un pasaj de o însemn tate cu atât mai mare, cu cât el provine din r stimpul în care Goethe lucra la partea final a poemului s u. „La Goethe, la mas ”, - noteaz Eckermann. „A vorbit mult i cu admira ie despre Alexander von Humboldt, a c rui oper despre Cuba i Columbia a început s o citeasc i ale c rei vederi în leg tur cu proiectul str pungerii istmului Panama, par a avea pentru el, un interes cu totul deosebit.” Humboldt, spunea Goethe, „ a f cut, cu o mare cuno tin a lucrurilor, i alte propuneri, gra ie c rora întrebuin area unora dintre curen ii afl tori în Golful Mexic, ar putea duce la rezultate înc mai folositoare. Acestea sunt îns rezervate viitorului unui puternic spirit de între-prindere. Sigur este îns c dac s-ar izbuti str pungerea de care s-a vorbit, s-ar ob ine ca navele de orice m rime i de orice înc rc tur s poat trece din Golful Mexic în Oceanul Pacific i, odat cu aceasta, rezultatele incalculabile pentru întreaga omenire civilizat i necivilizat .

Ni s-ar p rea ciudat ca Statele-Unite s lase s le scape din mâini o astfel de oper . Este de presupus c acest stat tân r v zând tendin a lui de expansiune spre vest va lua în posesiune i va popula peste treizeci sau patruzeci de ani i întinsele regiuni de dincolo de Mun ii Stânco i. Este de prev zut apoi, c pe întreaga coast a Ocea-nului Pacific, unde natura a i format cele mai spa ioase i sigure por-turi, s apar treptat foarte importante ora e comerciale în scopul schimbului dintre China, Indiile Orientale i Statele Unite... A dori s v d toate acestea; dar lucrul nu mi-ar fi cu putin în timpul vie ii mele. A mai dori înc ceva, i anume un canal care s uneasc Dun rea cu Rinul. Dar aceast întreprindere este i ea atât de uria , încât m îndoiesc de realizarea ei în actualele împrejur ri ale Germaniei. În sfâr it, a mai vrea s v d un canal al Suezului. Mi-ar pl cea s fiu martor al acestor trei evenimente, de dragul c rora ar fi vrednic de osteneal s mai tr iesc vreo cincizeci de ani. Ideea transform rii naturii a st pânit deci cu putere spiritul lui Goethe în perioada b trâne ii lui. În aceast idee culmineaz i gândirea, ca i lungul drum al experien elor lui Faust. Suprema clip a fericirii. Proiectat de altfel în perspectiva viitorului, îi este adus eroului lui Goethe de viziunea poporului tr ind pe rmurile cucerite de el printr-o oper de transformare a naturii. Într-o astfel de oper se formeaz , dup cum ne veste te Goethe nu numai deprinderile de activitate ale unei societ i, dar i acea iubire a libert ii i a vie ii, al c ror pre nu-l pot sim i cu adev rat decât aceia care trebuie s i le apere în fiecare zi. Astfel, sensul suprem al vie ii devine pentru Faust crea ia, munca productiv pus în serviciul oamenilor i executat de ei cu eroism. Faust î i merit mântuirea atunci când i l mure te deplin aceast semnifica ie a vie ii. Am ar tat c i se datore te lui Lessing ideea mântuirii lui Faust, în contrast cu damna iunea care-l atingea pe erou în toate prelucr rile anterioare ale aceluia i motiv. Faust a lui Lessing era mântuit pentru , în ciuda r cirilor sale, se orientase totu i dup instinctul i pasiunea cunoa terii. Legenda lui Faust, era valorificat deci de Lessing din unghiul iluminismului, adic al epocii de cultur pentru care valorile umane cele mai înalte decurgeau din ra iunea teoretic . Faust a lui Goethe este îns mântuit pentru c descoper , ca valoare suprem a vie ii, activitatea i crea ia. Goethe valo-rific legenda faustic din unghiul noii civiliza ii a muncii, care poate recunoa te în el un precursor.

Anul XI, nr. 10(122)/2020 Faust - înf

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

area dramatic a unei vie i omene ti

Ne-am ocupat de „semnifica ia” lui Faust, de ideile lui, de felul în care r sfrânge anumite procese ale societ ii germane din vremea lui i ale întregii culturi ulterioare. Faust nu este totu i o scriere teoretic , ci un poem. Ideile amintite nu sunt decât latura tipic i general a unor imagini particulare i concrete. Cititorul ia cunotin de ele, nu ca din expunerea unei dezerta ii, ci prin acela i act al spiritului prin care sesizeaz unele întruchip ri ale fanteziei poetice. Ap rându-se împotriva în elegerii unilaterale a operei sale, Goethe a protestat odat împotriva acelora care c utau în Faust o simpl concep ie abstract a min ii, i deloc impresii vii, ap rute imagina iei. La 6 mai 1827, poetul îi spunea lui Eckermann: „N-a fost inten ia mea, ca poet, s tind c tre întruparea unei abstrac iuni.

Am primit în interiorul meu impresii, i anume impresii sensibile, pline de via , atr toare, variate, de sute de feluri, a a cum o imagina ie vie ni le oferea. Ca poet n-aveam altceva de f cut decât le rotunjesc i s le dezvolt în mine, printr-o vie înf are a lor i fac ca i al ii s primeasc acelea i impresii, atunci când aud sau citesc ceea ce le înf ez eu”. În aceea i convorbire, Goethe îi l murea lui Eckermann c , de i n-a pornit de la o abstrac iune, Faust reprezint totu i i cazul unui om care a putut fi mântuit gra ie neîncetatei lui str danii de a dep i gravele lui r ciri prin aspira ia tre ceva mai bun i mai înalt. Faust este înf area dramatic a unei vie i omene ti. „N-ar fi ie it nimic de seam ”, a ad ugat Goethe, „dac a fi în irat o via atât de bogat i felurit pe sub irele fir al unei singure idei”. Cititorul trebuie s se fereasc deci de în elegerea schematic i rece a operei lui Goethe, reducând-o la câteva idei generale, când puterea i înaltul ei în eles, st tocmai în adev rul i ldura imaginilor sale. Semnifica ia general a poemului lui Goethe nu rezult cu toat for a decât pentru cititorul sau spectatorul care se las mi cat de luptele lui Faust, de r cirile, c derile i în rile sale, de multele sentimente care trec prin sufletul lui, de rela iile lui cu alte fiin e i de conflictele ap rute în aceste împrejur ri. Chiar acolo unde figura ia dramatic ia forme simbolice, împrumutate lumii antice sau cre tine, con inutul uman al poemului nu este mai pu in bogat i r scolitor. Faust trebuie citit ca o dram , dar i ca o compozi ie apar inând altor genuri literare.

11

în Iliada i al lui Ulise în Odiseea. Din punctul de vedere al genurilor literare, Faust este deci nu numai o dram , dar i o epopee. Momentele lirice sunt de asemenea foarte numeroase în Faust. Corul spiritelor, cântecul Margaretei la vârtelni , balada regelui din Thule, cântecul alternat al lui Faust i Mefisto în timpul zborului lor prin zduh, cântecul lui Ariel, al paznicului Lynkens, corurile care însoesc ascensiunea cereasc a lui Faust i atâtea altele, fac parte dintre realiz rile cele mai de seam ale liricii moderne.

Idila Margaretei i a Elenei completeaz tabloul liric al poemului, ca i interven iile satirice ale lui Mesfisto, de pild în scena cu colarul lui Faust, în convorbirea cu Marta Schwerdtlein, în cârciuma Auerbach (balada puricelui), la curtea împ ratului, sub masca lui Forkias, i în atâtea alte împrejur ri. Ideea genurilor literare i norma clasic a purit ii lor era o prejudecat perimat în epoca în care Goethe î i scria poemul i, astfel, Faust le întrune te pe toate, fiind de fapt o mare oper dramatic , epic , liric i satiric . Nici o alt oper literar a popoarelor moderne, poate cu excep ia Divinei Comedii a lui Dante, n-atinge aceea i varietate, aceea i for de expansiune a genialit ii poetice în multiplicitatea manifest rilor ei.

Aceast varietate, aceast multiplicitate corespund ac iunii atât de întinse a poemului, care conduce înf area unui destin omenesc prin toate marile experien e ale vie ii, pân la cucerirea sensurilor ei supreme. Marii extensiuni i bog ii a ac iunii îi r spunde i neobi nuita varietate a debitului poetic, de la vorbirea patetic la aceea realist , cu multe forme ale exprim rii populare i familiare, de la sublimul tragic la ironia mu toare i umorul cuminte, pretutindeni cu o preferin acordat acelei exprim ri concise i lapidare, care a transformat atâtea din versurile lui Faust în maxim de mare circula ie. În timp ce în proza lui, scriitorul folose te cu mare abunden pronumele i conjunc iile ca termeni de leg tur între propozi ii, poetul recurge adeseori acum la construc iile infinitivale i participiale, preferate pentru conciziunea lor superioar . Omisiunea articolului, cuvintele compuse, deriva iile neobi nuite i unele forma ii personale sunt alte caracteristici ale stilului lui Goethe, care uneori îngreuneaz chiar în elegerea poemului. În ciuda acestor greut i, se poate spune totu i c exprimarea lui Goethe nu este niciodat obscur în sensul c ideea astfel comunicat n-ar fi riguros gândit . Citirea poemului lui Goethe cere numai aten ie sporit i reflec ie i r splata acestei aplica ii apare întotdeauna în forma cuprinderii unui adev r limpede i adânc.

Faust - poem dramatic i epic totodat Versifica ia i t lm cirea Poemul lui Goethe se apropie, ca form dramatic , de misterele i moralit ile Evului Mediu. Îl înrude te cu aceast form dramatic prezen a elementului supranatural i a celui alegoric, mul imea figura iei i a episoadelor. Partea întâia a tragediei, dup prologul în cer, marile monologuri ale lui Faust, pactul cu Mefistofel, începutul toriei i noaptea Valpurgiei, sfâr te cu e ecul tragic al idilei cu Margareta. Prima parte a poemului s-a putut numi deci „tragedia Margaretei” i aceast parte a fabulei faustice s-a bucurat de r spândirea cea mai larg , mai ales dup ce libreti tii francezi Carré i Barbier au compus textul pentru care Gounod a scris muzica lui de oper . Este limpede îns c prezentarea fragmentar a lui Faust prilejuie te nu numai o în elegere incomplet dar i eronat a poemului. Tragedia Margaretei este un simplu episod, una singur dintre experien ele eroului, completate i luminate deplin prin experien ele urm toare. Faptul c poemul se încheag dintr-o succesiune de episoade îi adaug i un alt caracter. Am spus c Faust este un poem dramatic. El este i un poem epic. Desf urarea ac iunii nu este determinat atât de conflictele eroului, cât mai ales de dinamismul lui moral, de luptele lui. Sfâr itul poemului nu este atât solu ionarea unui conflict, cât împlinirea unui destin, ca al lui Achille

Marea varietate a expresiei Goetheene se v de te i în bog ia de forme a versifica iei lui. Versul se lunge te sau se scurteaz dup natura ideii exprimate, predomin îns pentametrul iambic cu rime împerecheate sau încruci ate, grupate în monologuri întinse, în stan e, în strofa liric de patru versuri sau succedându-se cu sprinteneal ca replici ale dialogului dramatic. Uneori întâmpin m hexametrul, în scenele antice, sau scurtul vers popular, înso it de un refren. Forma poemului devine astfel modalitatea în care îi apare cititorului marea bog ie i via a atât de intens a poemului.

Poe ii români i Faust lm cirea lui Faust a fost o problem care a ispitit de mai multe ori pe poe ii români. Dup t lm cirile lui Al. Macedonski (începutul poemului), Ion Gorun (partea I-a), I. U. Soricu i Laura Dragomirescu, Lucian Blaga d acum o nou versiune. Sub noul ve mânt, traducerea poemului lui Goethe este menit s i g seasc al i mul i cititori, bucuro i desigur s afle, transpus în limba noastr , una din operele cele mai reprezentative ale geniului poetic modern.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Mihai CABA

Un c[l[tor @nsemnat Dinicu Golescu În „Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent”, Ed. Funda iei Regale pentru literatur i art - 1941, reeditat întocmai de Ed. Nagard în 1980, prestigiosul istoric i critic literar George C linescu îl a eaz pe Dinicu Golescu în capitolul „Descoperirea Occidentului (1779-1826)”, printre „clasicii” întârzia i ai evului mediu, al turi de V re tii (Ienache, Alecu, Nicolae), Matei Milu, Vasile Aaron, Ion Barac, Dimitrie ichendeal i Ioan Budai-Deleanu, acordându-i analizei critice a scrierilor sale i a rolului s u în literatura vremii nu mai pu in de patru pagini (85-88).

Tot din aceast important „surs ” afl m c Dinicu Golescu, pe numele lui adev rat Constantin Golescu sau cel de pseudonim, Constantin Radovici din Gole ti, „s-a n scut la 7 februarie 1777, ca fiu al banului Radu Golescu.” Mai departe, C linescu trece u or peste cea mai mare parte a vie ii lui Dinicu Golescu, neavând de consemnat decât simplul fapt c : „Pân c tre cincizeci de ani Dinicu Golescu arat c ar fi fost un boier ca to i boierii, smerit în fa a m rimilor, stând în slujbe i luând bani de la nevoia i, precum m rturise te, tr ind o viea trândav care pân la sfâr it îl face c ut tor de tihne i v it re la oboseli.”

Dup dou veacuri, în 1982, un studiu biografic atent, completat i de un documentat arbore genealogic al Gole tilor a fost întocmit i publicat de c tre istoricul Anastasie Iordache, din care desprindem o „cronologie” biografic a lui Dinicu Golescu: „N scut, la 7 februarie 1777, la Gole ti, în familia marelui ban Radu Golescu i al Zoi ei Florescu, Dinicu Golescu a fost mezinul acesteia, dup cei trei fra i, Iordache, Nicolae i Gheorghe i sora sa, Ana, care se va

tori ulterior cu banul Mihai Racovi .”

Anii primelor înv turi s-au consumat, dup moda timpului, în casa boiereasc a familiei din Gole ti, dup care, împreun cu fratele mai mare, Iordache, studiaz la Academia greceasc din Bucure ti, acolo unde, datorit ilu trilor dasc li eleni ti ai vremii, i-a însu it cuno tin e solide de limb greac i latin . Pe aceast baz acumulat în scurt vreme Dinicu Golescu a ajuns s ocupe ranguri înalte ale orânduirii sociale din Muntenia, fiind numit, pe rând, ispravnic, hatman i mare logof t. i ca toate s fie la locul lor, în 1804 se c tore te cu Zoe, fiic a vestitului Alexandru Farfara, cu care va avea cinci copii: pe fiica, Ana, cea care la vremea m riti ului se va c tori tot cu un... Racovi (Mihai), pe fiii, tefan, Nicolae, Radu i Alexandru Golescu. i cum la o familie mare trebuie i o cas pe m sur , între 1812 -15, înainte de na terea ultimilor doi copii, hatmanul Dinicu Golescu ridic la Podul Mogo oaiei o „c soaie, cu etaj i 25 de camere, între care i un salon foarte înc tor pentru acele vremuri”, care va primi ulterior i alte destina ii. De educa ia aleas a copiilor s i, Dinicu Golescu se va ocupa în mod special, trimi ându-i s fie instrui i la renumite coli europene; pe primii doi la pensionul Topffer din Geneva, „pentru a primi o educa ie francez ” i pe ultimii doi la un institut din Munchen, „pentru a c ta o educa ie german ”.

Din cercet rile arhivelor pensionului Topffer, f cute de eruditul Nicolae Iorga, reiese cu limpezime faptul c „pân la urm to i cei patru fra i Golescu au absolvit aici studiile în septembrie 1833 i

Coperta interioar a Însemn rii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în 1834 li s-au eliberat diplomele.”

Imboldul unei c torii „în Europa cea luminat ” i-a fost insuflat lui Dinicu Golescu în 1824, când „începe s treac grani a pentru ai a eza copiii la coli str ine”. Pân atunci mai f cuse doar dou torii în afara Munteniei. Prima, în 1821, la Bra ov, unde „s-a jenit cu familia din pricina zaverei lui Tudor Vladimirescu”. Dar aici, tot r ul a fost spre bine, întrucât a intrat în contact cu via a cultural a „Kronstadului” i, împreun cu fratele s u Iordache, a participat la înfiin area de c tre N. V rescu, fra ii B leanu, C-tin Câmpineanu, Em. Florescu i Ilarion, episcopul de Arge , a unei societ i secrete: „Societatea de la Bra ov - în acela i timp politic i literar ”, care avea i o influen masonic . Chiar dac existen a acesteia a fost una foarte scurt i reformele ei propuse n-au avut finalitate, se poate conchide c aceasta a fost „cea dintâi societate cultural româneasc ”. A doua c torie a fost cea din 1823, în Rusia, atunci când marelui logof t Dinicu Golescu i-a fost încredin at misiunea secret de a înainta arului un memoriu din partea boierilor munteni, la care î i adusese contribu ia redact rii lui finale.

Din 1824 Dinicu Golescu î i începe prima sa c torie în occident, mânat nu numai de dorin a de a- i vedea copiii bine coli i, ci mai cu seam de vedea i de a însemna ceea ce vede, „a a cum f ceau to i torii, în acea vreme de repezi prefaceri i asta pentru a putea apoi ca, «publicarisând» ce vede, s «comuneasc » i compatrio ilor minunile lumii”, dup cum atent consemneaz i C linescu în Istoria sa. Iar Dinicu Golescu, receptiv la emo iile prilejuite de c torie, la uimirile încercate în numeroasele locuri prin care a trecut, prinde s fie st pânit de „o aprig voin de bine i progres” pentru patria sa.

Dornic s vad cât mai multe i felurite „minuni evropene”, marele logof t Golescu î i continu c toria i în 1825 i în 1826, l rgindui mereu aria însemn rilor sale. La sfâr itul acesteia, la întoarcerea în ar , î i orânduie te cu grij însemn rile f cute, ini ial în greac , din

Julien Dupré - La câmp

13

lipsa unor coresponden e uzuale de limb , le t lm ce te în române te i le intituleaz : Însemnare a c toriei mele f cut în anul 1824, 1825, 1826 de Constantin Radovici din Gole ti, pe care o public la Pesta în 1826.

Dup cum conchide i George C linescu, cu notorietatea-i recunoscut : „Astfel a ie it «Însemnarea c toriei» , scris la început în grece te din lips de termeni i apoi t lm cit , care este întâiul jurnal de c torie românesc i întâia c torie de studii.” Însemn rile sunt deschise de o cuvenit not „C tr cititor” prin care autorul î i justific într-un fel anume dorin a public rii acestora: „Dar cum puteam, ochi având s nu v z, v zând s nu iau aminte, luând aminte s nu aseam n, asem nând s nu judec binele i s nu pohtesc a-l face ar tat compatrio ilor mei ?”

Itinerariul c toriei sale în rile Evropei luminate cuprinde o interesant trecere prin Transilvania, Banat, Ungaria, Austria, Italia, Elve ia i statele germane.

Primul ora întâlnit în drum este Bra ovul (Kron tadt, cum îl denume te), „acolo unde ora ul este bine înzidit i na ia s seasc e foarte muncitoare. În sate au case cu zid cu câte 3-4 od i, cu a ternuturi destule i mas de prisos, iar sas cu picioarele goale nu exis.” La Cluj observ c : „norodul unguresc nu e fericit (...), sunt îmbr ca i prost, au locuin e proaste i f r´ de mult avere. Totu i, ranul maghiar, care lucreaz 104-198 zile pe an pentru st pânul propriet ii pare mai fericit decât al nostru care lucreaz 12 zile.” În Însemnare, compara ia cu realit ile Valahiei este mereu prezent . La Pesta este impresionat de sumele alocate pentru înv tur , „de peste 400.000 florini pe an”, iar Viena îi înduio eaz privirea când observ , „cu mare b gare de seam , cum mijloacele cu care st pânirea i-a adus tot norodul, mari i mici, la o a a bun orânduial i lini tit vie uire, încât to i petrec ca ni te fra i.” Trecerea pe lâng ogoarele Graz-ului îi confer spectacolul straielor ranilor afla i pe câmp, ce „p reau gata de bal, cu p rii mari legate cu panglici late, pen ere de postav ro u, pantaloni negri pân la genunchi, ciorapi de bumbac, cizme scurte...”, fapt ce-i amintea de „goliciunea i tren er tura hainelor” ranilor valahi.

De altfel, discrepan a constatat de Dinicu Golescu între agricultura din rile occidentale vizitate i cea a Munteniei este o tem major a observa iilor sale din Însemnare. Interesat s vad cât mai multe aspecte ale vie ii pe acolo pe unde trece, lui Dinicu nu-i scap însemneze, în afara descrierilor frumuse ilor naturale ale locurilor i ora elor vizitate, nici chestiuni legate de economie, de administra ie, de via social i cultural , pe care le „cânt re te” dup „m sura” realit ilor valahe, a a dup cum noteaz i C linescu: „B garea de seam a Golescului merge c tre lanuri i gospod rie teasc , spre institu iile publice, spre coli, spitaluri, aziluri, muzee, teatre, edilitate i numai întâmpl tor c tre caracterul estetic al priveli tilor.”

Ca un c tor interesat de modernitatea locurilor nu se sfie te s se intereseze cu îndr zneal în miezul fierbinte al celor v zute. Astfel, „în «ailvagen» se a eaz lâng conduc tor ca s vad mai bine pe unde trece, în vapor d târcoale în jurul motorului ca s -i prind «mehanica», la Viena a vrut s intre i în Spitalul de nebuni (...), în Bavaria «vitele sunt mari i de o gr sime necrezut », lâng Padua tot omul î i ud sem turile cu ajutorul iriga iilor, în vi era oamenii citesc «gazeturi», în Elve ia «nobil i prost nu este», la Vicenza a gat de seam c «teatrele sunt folositoare», în Austria «dreg toriile sunt date dup tiin a fiec ruia»” i «citatele» ar putea fi continuate. În c toriile sale, Dinicu Golescu este surprins de „me te ugurile i fabricile întâlnite la tot pasul”, pe care le remarc deosebit, îns cu toat am ciunea ce-l cuprinde: „Mare pagub la o ar de a- i scoate materialul nefabricarisit, vânzându-l în alte ri cu pre prost

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i apoi iar i s -l cumpere cu pre de 30 de ori mai mult.” recunoa tem cât de actual i dreapt este i ast zi judecata Golescului. În ceea ce prive te admira ia pentru lucr rile de art întâlnite în cale, Dinicu Golescu î i are o proprie i original unitate de m sur a esteticii: stânjenul! Potrivit acesteia, m soar cu pasul o pia larg din Pesta, acordându-i... 800 de stânjeni, iar Domului din Milano, zându-l cât este de mare, îi acord „ochiometric”... 240! Tot a a procedeaz i cu „pajura austriac ”, cu o icoan de la Belvedere, lung de ... 5 stânjeni de mozaic, cu tablourile privite i cu alte „dr covenii” v zute la Vene ia i Berna.

De pe tot parcursul Însemn rilor se simte cum r zbate spre cititor fiorul patriotic al lui Dinicu Golescu, st pânit mereu de ideea schimrii în bine a patriei, pe care o i define te cum nu se poate mai bine: „Patria este o maic care binevoie te s se afle între to i copiii s i, dintre careunii pot fi mai boga i i al ii de mijloc, dar pe nici unul nu pofte te s fie s rac; fie m car mari, m car mici, nici c voie te s fie vreunul implicat în necazuri.” În acest sens, el recomand : „înv area limbilor str ine, alc tuirea unor lexicoane, traducerea unor i, crearea de noi termeni.”

Nedezmin inu-se, dup sfâr itul c toriei, la 1 mai 1826, înfiineaz la conacul mo iei sale din Gole ti, pe cheltuial proprie, o coal -internat de b ie i „în dou cicluri, unul «ghimnasticesc», pentru primii 5 ani i altul «filosoficesc», pentru anul 6, la care, indiferent de categoria lor social , tinerii pot înv a gratuit limba româneasc , nem easc , greceasc , latineasc i italieneasc , instrui i de transilv neanul Aaron”.

Un an mai târziu, în 1827, cunoscându-l pe Ion Heliade R dulescu, împreun cu acesta, a înfiin at „Societatea Literar ” din Bucure ti, cu un pronun at caracter politic. Tot în acela i an a sprijinit înfiin area la Leipzig a revistei în limba român „Fama Lipschii”, devenit imediat „Fama Lipschii pentru Da ia”. În continuare, în 1828, militeaz pentru înfiin area gazetei „Curierul român”, pentru care ob ine avizul favorabil al guvernatorului rus, Pavel Kiseleff. Primul num r al gazetei, cu noua denumire „Curierul românesc”, men ionând ca fondator, editor i proprietar pe I. H. R dulescu, a ap rut în 8/20 aprilie 1829.

Pus pe fapte mari i înnoitoare, Dinicu Golescu i-a propus s înfiin eze o coal de fete în Bucure ti, coli primare în localit ile Munteniei, un teatru na ional i s ini ieze m suri concrete pentru îmbun irea situa iei nimii, aidoma celei evropene.

Din p cate, Bucure tiul fiind m cinat în acea vreme de cium i holer , la 5 octombrie 1830, în vârst de 53 de ani, Dinicu Golescu trece regretat la cele ve nice. În memoria lui, Curierul românesc din 9 octombrie 1830 a publicat epitaful semnat de prietenul s u apropiat, Ion Heliade R dulescu: „Te înal i, pieri dintre noi, dar pomenirea ta nu va pieri, scrisurile tale vor sta de fa i aici, i înaintea judec ii cei înfrico ate! Numele u va fi drag înv turii i celor ce se adap de dînsa.” În urma lui, în afar de Însemnare a c toriei mele..., „o lectur plin de delicii, f a fi lipsit pe alocuri de fiorul poeziei” (G. linescu), au r mas mai multe traduceri, o carte încep toare de studii, o culegere de tratate, o alta de pilde biserice ti i filosofice ti i un tratat de filosofie moral , iar testamentul s u l sat copiilor este str tut de acela i patriotism fierbinte i pilduitor.

Ast zi, la cei 243 de ani de la na tere i 190 de ani de ve nicie, în spiritul tradi iei române ti împ mântenite, posteritatea lui Dinicu Golescu - str lucit c rturar i c tor însemnat al începutului de veac XIX - este la fel de luminoas i acum i pân la sfâr itul veacurilor, ca un binemeritat omagiu adus omului de cultur care a f cut la timpul s u trecerea de la limba român literar veche la limba român literar modern .

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Doina DR{GU|

punct înfiorat de timp extremele ne închid ca dou eternit i între na tere i moarte este un rest ca o ultim ramur între cer i p mânt însufle it de orizonturi în destins degajare între progres i declin exist totdeauna un drum ce se cheam în elepciunea de sine spa iu de lini tire i de încânturi în extaz configura ia spiritual ne aproximeaz în gânduri circumscrise unui punct de pornire înfiorat de timp speran

umbra gândurilor cerul se adun -n pliuri de neant ca t cerea într-o fântân adânc mereu cu alte ape curge râul peste umbra gândurilor ce pot fi spulberate toate deodat iar leg turile cele mai apropiate pot fi zdrobite în clipa urm toare numai dragostea r mâne

absolutul se las atins adun dep rtarea lâng mine i o mic orez pân se face punct risipesc târziul pân la orizont i lacom de timp se rote te peste vise apoi tot ce este în jur umplu cu vânt i cu a teptare de îndoit cuvânt absolutul pare c se las o clip atins de cel mai îndep rtat cerc al min ii lumina se contureaz în aur i m poart indecis

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Livia CIUPERC{

Centenar Alexandru Macedonski (Bucure ti, 14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920, Bucure ti)

Voin e i nevoin e „Sim indu-mi moartea apropiat , pun sub paza lui Dumnezeu pe copiii mei prea iubi i cu credin a c el le va fi mai folositor decât am putut s le fiu eu. Rog pe prea iubita mea consoars nu-i înve e carte mult ci, s caute s -i îmb rb teze la un me te ug, oricare ar fi el, spre a putea s i câ tige hrana zilnic în orice ar . De la copiii mei prea iubi i, cer, când ei vor fi vârstnici s p seasc Al. Macedonski ara unde am suferit i s caute s i fac o patrie nou . Regret c versurile mele le-am scris în române te, dar am fost n scut i crescut aici i mi-am iubit ara mai presus de mine. Nu cer distrugerea lor, pentru c va veni poate o zi, când modul cum am în eles eu frumosul, va fi folositor pentru în area inimelor. Doresc României fericire, cu toate c m-a ad pat cu amar i a fost pentru mine o mam cu adev rat vitreg ”.

La o distan de un secol de la moartea, în fapt, a scriitorului, i a circa 130 de ani de la scrierea „ultimelor voin e”, adic a testamentului, putem în elege multe din st rile tensionale ale omului Alexandru Macedonski. În primul rând - starea fizic atât de precar , încât î i intuia sfâr itul. tatea îi va fi zdruncinat pe fond psihic. i înainte, i dup „momentul” 1883, mult duh amar. tiu, ve i spune, tot i toate fiind declan ate i provocate chiar de el însu i. i nici n-a îndr zni s aduc vreun contraargument în favoarea omului Alexandru Macedonski, implicat - peste m sur - în controverse g unoase. i totu i, a formula un argument pro-, nu neap rat „pro Macedonski”. i de aceast dat , n jduiesc s -mi acorda i un plus. La Români (o fi i la alte popoare), ura se-ntinde precum pecingina. E suficient o s mân de zavistie i... f clia-i gata! i când focul este deja a at, fiecare arunc -n el câte un vrej - i înflore te vâlv taia! i azi a a, i mâine a a, încât cenu a intoxic secolele.

Cât lupt se d dea în inima frânt a unui om, care- i iubea ara, dar regreta c s-a exprimat, artistic, în limba ei!

Dore te „fericire” rii care s-a comportat cu el, precum o mam „vitreg ”.

Cât zbatere neputincioar a unui om bolnav de ur i iubire, deopotriv !

fi fost (la acel moment) de vin ara, cum gl suie te, amarnic vocea sa poeticeasc ? Da de unde?!

Regretabil, cel dans periculos al zavistiei - în care se prind iaga din zbor microbul-fulg. Duelul verbal sau înscrisurile otr vitoare vor dovedi înc lcarea unor principii morale, majore. i toate din lips de credin - din partea tuturor celor implica i. „Doresc ca (...) r ele mele s fie (...) înmormântate afar din mântul românesc”.

Dac a ajuns s transmit familiei o a a pecetluire înseamn c suferin a lui atinsese punctul culminat. ne amintim, peste mul i-mul i ani, i-un alt coleg întru condei, Ion Caraion, sup rat din diverse pricini, a decis s p seasc ara, i a murit, uitat, prin str ini. i-n prezent, oricât s-ar dori, unde s -i mai aprinzi o lumini la c tâi?! Oare de ce nu înv m niciodat din propriile gre eli, din cele ale semenilor?!

Am încercat vreodat s ne privim chipul nostru l untric?

Ne-am întrebat vreodat de ce ar trebui s fim preg ti i, oricând, pentru „Marea Trecere”, pentru marele Somn i - dup cum spune Sfântul Apostol Pavel - pentru „întâlnirea cu Hristos”?

Ei, care-i marele tâlc?

Modera ie i-n ur - sau, mai ales, în ur . a, pentru a face loc iert rii i a împ rii cu noi în ine.

E drept, Macedonski i-a redactat testamentul, dar acele „voin e”nevoin e, împrumutaser fraz ri furate din tolba scriitorului, nu a cre tinului. Tocmai de aceea, dup acel moment culminant, Dumnezeu va voi s -i mai d ruiasc vreo trei decenii i mai bine de via terestr .

Prea Bunul Dumnezeu i-a mai dat o ans . A fructificat-o?! „Voi s fiu înmormântat cu simplitate, dar dup toate poruncile bisericii. Mor crezând în Dumnezeu i în via a viitoare, vecinic reînnoit prin moarte”.

Aceast fraz îi va fi fost salvarea. Putin a de a- i vedea pe Alexis (n. 1885) - pictor, i pe Nikita (n. 1887) - inventatorul sidefului artificial. O, dar i bucuria de a se fi n scut înc , doi fii i o fiic : Pavel (n.

1893) - ziarist i literat, Constantin-Hyacint (n. 1896) - actor - i Anna.

Acestor bucurii se vor fi conservat i ramuri frânte, al turi de so ie, doamna Ana (Rallet-Sl tineanu), deplângând pierderea primului scut, George (1884-1886) i a tuturor celor dragi, bunici, p rin i, fra i i alte rude. „Cer ziarelor care m-au înjurat toat via a s nu m laude dup moarte”.

Cuno tea prea bine Macedonski f rnicia - nu a posterit ii -, ci a unor contemporani, în zilele care coincid înmormânt rii: laude necontrolate, false regrete, teatralizare ieftin-gratuit . „Nu voiesc la înmormântarea mea s se primeasc ca Ministrul Instruc iunilor Publice s se prezinte”.

Iat , regretabil, întreb ri... indiscrete?! „Nu doresc nicio delega iune oficial , nici delega iuni de studen i.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Blestem, murind, pe regele i pe coborâtorii lui neam-de-neam”.

Iat o form de blestem-bocet, cum doar la Tudor Arghezi recunoa tem m iestria! i totu i, „Iert pe cei care mi-au f cut r u, dar plec dispre uindu-i”. În acest moment, i eu, întristatul cititor, regret aceast atitudine, în melanjul orgolios, creat: „iert” - „dispre uiesc”! muritor acestei lupte a contrariilor r mâne (printre altele) spunsul acordat de Alexandru Macedonski lui B. P. Ha deu, sub titlul Sfâr itul unei legende. Un text destul de complex, publicat în „Literatorul”, din 15 decembrie 1892, din care în elegem clar, cât de direct a fost directorul „Revistei noi” contra lui Eminescu, în compara ie cu acea nefericit epigram . Dar cel îngenuncheat?! „Regret c n-am putut s fac mamei mele prea iubite i alor mei o via mai fericit ”.

O, Doamne!

Vrem, oare, a ne aminti de mesajul vertical, cel de la 1840? „Vom critica cartea, iar nu persoana”. Oh, deontologia jurnalistic , oh! În adev r, mama poetului, Maria (n scut Fisen a / Pârâianu), a suferit mult dup moartea so ului, generalul Alexandru Dimitrie Macedonski (se pare, otr vit în 1869). În grija ei au r mas Dimitrie (maior, veteran în r zboiul de la 1877), Ecaterina i mezinul Vladimir (avocat, ambii au publicat crea ii proprii în „Literatorul”). B nuim, poetul se va fi sim it r spunz tor c atacurile din pres nu-l vizeaz doar pe el, personal, ci s-au dovedit îndreptate, nemeritat, i asupra familiei. Gest regretabil. G sim, clar, m rturisirea, în „Literatorul” (15 decembrie 1892): „Nici familia mea nu fu respectat ”! „Nu voiesc bani ministeriali pentru înmormântarea mea. Rog pe Alexandru i pe Nikita [singurii copii pe care-i avea la acel moment], îngerii mei preasl vi i, s cread c n-am murit i c sufletul meu vecinic va veghia asupra lor i le va insufla binele”. În adev r, la acel moment, Alexis (n. 1885) i Nikita (n. 1887) erau la vârsta cea „îngereasc ”. „Mul umesc celor care nu m-au l sat s mor cu des vâr ire de foame, c ci au fost zile când nici eu, nici consoarta mea, nici copiii mei, n-am mâncat pân seara. Adio! Copiii mei! Adio iubit mam !

Adio iubit i virtuoas tovar a vie ii mele”.

Acest „mul umesc”, distribuit, cu generozitate, pecetluie te mult suferin . Textul nu este datat, ceea ce confirm prezen a unui bruion, care, negre it, în preajma anului 1920, va fi luat o alt form , cu un alt con inut - ceva mai p mântean.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Ionu\ |ENE

Distopie Suntem patrio i garan iei f patrie Aceast frumoas p sit a str bunilor ei A fost pus de vânzare la târgul lepro ilor A r mas doar apa s lcie de colonie care bea cu sete ultimii sezonieri ai absurdului Singura mo tenire l sat acestor sclavi de st pâni biciuiasc speran a care ne-au furat-o la schimb cu apocalipsa Devenim termometre ce m soar febra robo ilor ag pentru singurul orb surd i chiop dezmo tenit asculte cântecul lugubru al lupilor în fa a rii sfâ iate de prad

Sorginte Aripa timpului trece pas re pe lâng inim Niciun înger nu mai vrea s soarb fântâna secat de melancolia muntelui Doar omul singur construie te castele de nisip din oasele risipite ale semenilor Când iubirea seac setea izvorului ascuns în p dure Atunci razele soarelui se las atinse de umbr i r cini

Odiseia Cu itul în inim seduce singur tatea m rii Din valuri sc ldate de vremuri Ulise r ce te inima spre c rarea Penelopei Corabia de ertului e uat în dorin Vântul zbate ghearele iubirii Leoaic înfometat de prea repede i încercat uitare Tran at de întreb ri aspre rbatul se las sfâ iat de p

Julien Dupré - Recolta

siri i p

ri

De bra ele acelei caracati e a indiferen ei cit la poluri încremenite În apele calde ale seninului stors de limpezirea Lacrimei

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Janet NIC{

Omenescul, art[ a intervalului Într-o lume unde relativitatea este singurul adev r absolut, nu e de mirare, ba chiar de normalitate, s fie nenum rate defini ii ale artei, dup loc, dup timp, dup stadiul de dezvoltare a gândirii.

Toate defini iile sunt asemenea armatelor care încearc s cucereasc reduta artei. Unele se apropie, mai mult sau mai pu in, de zidurile ceii, dar niciuna nu-i str punge por ile, s -i guste miezul. În lumea fenomenal , calitativ , arta r mâne, în continuare, un mister care tulbur i ridic întreb ri. Întotdeauna, precizia r mâne aproxima ie, adeverind, de fiecare dat , filosofia diferen ialelor divine a lui Lucian Blaga, diferen iale divine care împiedic mintea omeneasc s se apropie de esen a nuclear a Marelui Anonim. Totu i, tentativa sisific de a defini arta î i urmeaz , imperturbabil, c rarea. Neastâmp rul min ii omene ti na te, mereu, teorii, ciorchini de teorii i noi pl smuiri, în speran a de a sim i r suflarea Marelui Anonim, sau, m car, de a-i atinge t lpile. În rezumat, teoriile despre art , pe lâng numeroase asem ri, s-au b tut, de multe ori, cap în cap. Amintim, în treac t, , acum o sut de ani, când trona genera ia de sintez , Mircea Eliade decreta impuritatea literaturii i puritatea artei, pe când, ast zi, e la mod teoria potrivit c reia arta este impur , inserând, în con inutul u, elemente din toate sferele spirituale. Spuneam, mai sus, c defini iile, care vizau arta, erau rodul epocilor i al mentalit ilor în vigoare.

Toate operele de art au promovat eroii i, implicit, eroismul, drept

Julien Dupré - Hr nirea p

rilor

model de comportament i de ac iune. Arta a promovat eroismul ca pe un ideal, f de care nu se produce emo ia artistic . Reprezentând, sub diferite forme, realitatea, via a, operele artistice au imitat, prin demers fictiv, eroismul real, al omului fizic, în lupta cu natura sau societatea. Pecetea istoriei a consacrat, în special, un eroism bazat pe for , pe curaj i vitejie, un eroism al luptei, în împrejur ri naturale i sociale grele. Esen a tuturor formelor de eroism este puterea de sacrificiu, de renun are la propria via pentru anume interese sau idealuri. Totu i, istoria a consemnat, pe lâng eroismul militar, un alt tip de eroism care nu era perceput ca eroism. Este vorba despre un eroism al retragerii, al r bd rii, al renun rii, al suferin ei l untrice.

Eroismul religios, eroismul moral i eroismul estetic fac parte din acest fel de eroism. F str lucire cromatic i f sunete de fanfar , acest tip de eroism t cut, în elept i l untric a fost i este civiliza ia sufletului omenesc, esen a omenescului. Z bovind pe ultima posta de o sut de ani a istoriei noastre române ti, se pot face interesante observa ii, prin prisma ideii de eroism. Marea Unire de la 1918, form a eroismului istoric i social, a încheiat misiunea vechii genera ii care avea, ca ideal istoric, întregirea neamului. Tân ra genera ie de atunci, genera ia lui Mircea Eliade, nemaiavând un ideal istoric, s-a orientat spre un ideal cultural i spiritual, prezent, în Europa, de mult vreme. Eroismul spiritual, în prelungirea eroismului istoric, deja realizat, propunea un alt fel de b rb ie care trebuia s se debaraseze de mediocritate, de vechile cli ee, de indolen , de resemnare, de sentimentalism. Era nevoie de un eroism serios, grav, imperial, sublim, al crea iei, al elitelor, bazat pe ra iune, pe art i misticism, departe de valorile economice, politice, tehnice i parlamentaristice ale momentului. Eroismul spiritual na te personalit i, autorit i, uze, care arat mul imii adev ratele c i i poteci istorice de urmat.

Dar, patima sintezei eroice este ra ionalism, radicalism, bizantinism, efort al gândirii, mutarea pe planul conceptelor, jumulite de penele realului concret, palpabil. Interioritatea detroneaz lumea exterioar , proclam subiectivitatea suveran , care va domni pân aproape de sfâr itul mileniului doi. Dar, aura absolutist , mistic , a acestui tip de spirit eroic, ducea la ruperea de real, în favoarea turnului de filde .

Tehnica secolului al XX-lea a creat premisele unui alt fel de eroism, contrar celui de tip vechi, bazat pe lupt . Se poate defini, de aceea, drept noneroism, un mod aparte de a percepe realitatea, prin prisma valorilor vitale: diletantism, divertisment, amuzament, s rb toare, festivitate, joc. pl cerea psihic i fiziologic . Evident, o coborâre din cerdacul ra iunii i o angajare pe drumul neangaj rii. A adar, ultima sut de ani, cel pu in la noi, a fost acoperit de dou feluri de eroism, eroismul istoric, împlinit i parafat de Marea Unire, eroismul spiritual, promovat, sus inut i des vâr it de c tre genera ia interbelic , i noneroismul estetic contemporan, corespunzând perioadei postmoderniste. Noneroismul estetic submineaz eroul, în vechiul sens al cuvântului, sl be te tot felul de autorit i, cultiv nu prima op iune, gândirea forte, care face diferen a, ci opinia secund , mai

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

slab , dar tolerant , majoritar acceptat . Se produc nenum rate teorii ale secundarului i secundariatului, pentru a relativiza tendin ele absolutiste i a solidariza masele, mai mult sau mai pu in muncitoare, dar unanim consumatoare. Structura noneroismului estetic sau democratic, se pare c face dreptate pe o scar mai larg , dându-se impresia de universalitate. Se va vedea c sentimentul estetic se contureaz drept ideal al sim irii, scop, cap t de drum, împlinirea esen ei umane.

Dar, pentru a în elege cât mai mult (niciodat , totul) despre art , e nevoie de un mic ocol. Oare este arta grozav de diferit fa de toate celelalte manifest ri omene ti sau, tocmai omeneasc fiind, e rud de sânge cu tot ce este omenesc. Antropologii, sociologii i filosofii au observat i au demonstrat c omul s-a desprins de animalitate prin întârzierea, amânarea reac iei instinctuale. S-a creat, astfel, de-a lungul mileniilor, o distan între instinct i obiectul perceput. Aceast form de defensiv a produs, în gena uman , în comportamentul uman, un tip de a teptare, de r bdare, chiar de relaxare, care i-a permis omului s cânt reasc mai bine efectele reac iei iminente. Retragerea tactic s-a dovedit a fi strategic , perspectiva, cauzat de a teptare i amânare, a l rgit câmpul de observa ie. Cu siguran , acest spa iu de a teptare a fost sâmburele din care a r rit arborele ra iunii. Domolirea instinctelor a consolidat omenirea i a creat, prin metoda intervalului, civiliza ia cu toate caratele ei. Prin limbaj, omul a înlocuit realul, cuvintele au înlocuit lucrurile. Ce este fidelitatea altceva decât înl turarea ispitelor i biciuirea instinctelor?

La fel, încrederea, credin a, prietenia, iubirea, seriozitatea, caracterul sunt reac ii întârziate la diferi i stimuli naturali sau artificiali.

Viteza de reac ie a instinctului a fost încetinit , f când loc ra iunii, toleran ei, în elegerii, compasiunii, cooper rii, solidarit ii, forme de sacrificiu moderat, benefic, culminând cu stafidirea vie ii i chiar cu anularea instinctelor, vinovate de conflicte i de suferin , prin sacrificiul suprem, pentru cauze înalte: Dumnezeu, familie, neam, ar , omenire. Una dintre inven iile vitale, în consonan cu specificul omenesc, acela de a domoli reac ia violent , a fost transferarea realit ii pe planuri artificiale, simbolice, semiotice, fictive, primul transfer fiind acela al realului în limbaj, al lucrurilor în cuvinte. De aici pân la art nu a mai fost decât un pas. Bineîn eles c valen ele umane ale acestui transfer nu s-au intuit de la început, ba chiar i azi, cum s-a zut, provoac nedumeriri i confuzii. Lupta sângeroas a fost înlocuit cu mimarea luptei, r zboiul a fost înlocuit cu competi ia de orice fel, du manul a devenit adversar. Teatrele de r zboi sunt, acum,

Julien Dupré - Amiaza

Anul XI, nr. 10(122)/2020

pie ele economice, stadioanele, s lile de spectacole, de cinematograf, parlamentele, unde b taia fizic a fost înlocuit cu b lia verbal .

Toate aceste forme de transfer a realit ii pe planuri artificiale, fictive, produc, dac se observ bine, spectatori. Etimologic, cuvântul spectator înseamn privitor. Privitorul operei de art este retras, e pasiv, p streaz o anumit distan de un eveniment reprezentat.

Ceea ce vede spectatorul este simularea unui crâmpei de via , o poveste i nu are posibilitatea de a interveni, în caz contrar, spectacolul s-ar degrada i s-ar anula. Când spectatorii intr pe teren sau pe scen s -i bat pe sportivi sau pe actori, spectacolul este anulat. Se încalc , astfel, esen a artei, anume conven ia, con tiin a intervalului asumat. Izolarea operei de art , prin soclu, ram , ecran, scen este cheia în care trebuie citit crea ia. Operele narative, în special, basmele i pove tile, sunt deschise prin formula „A fost odat ca niciodat ”.

Unele romane sunt precedate de un cuvânt al autorului, din care afl m c s-a g sit manuscrisul într-un sertar anume. Acela i rol, de a introduce într-o lume fictiv , au formulele „Frunz verde”, din poezia popular , i „lerui-ler”, din colinde. Tehnicile, prin care se introduce cititorul în fictiv, sunt numeroase. Îndep rtarea cititorului de obiectul estetic, prin soclu, ram , scen , ecran, are misiunea de a crea o distan între cititor i obiectul estetic, de a-l împiedica s aib o reac ie direct , violent , instinctual , i de a tr i totul în interioritatea sa, în imagina ia sa. În felul acesta, se anuleaz „senza ia”, specific unui contact direct cu obiectul, i se mizeaz pe emo ie i sentimente, st ri sintetice, complexe, roade ale r bd rii i ale a tept rii, cu alte cuvinte, ale intervalului. Acesta este rolul suprem al artei: amânarea instinctelor, domolirea lor, mutarea conflictului exterior în interioritatea con tiin ei, vaccinarea receptorului cu substan a exteriorului, pentru a se imuniza. Acordul, m rturisit explicit sau nu, între cititor i obiectul estetic, arat c iluzia dat de opera de art este, de fapt, semi-iluzie, i, în acest caz, ea, semi-iluzia, nu acoper , în totalitate, zona con tient a cititorului, privitorului, spectatorului. În receptarea obiectului estetic, contemplarea reprezent rii produce pl cere i sentimentul siguran ei. Trecerea de la persoana real , fizic , biologic , real , la personaj, este cheia care ne introduce în fictiv, în simularea unui aspect de via , n sc tor de tr iri estetice. Fiecare personaj tie ce tie, dar nu tie ce tiu celelalte personaje. Receptorul operei de art tie, tocmai datorit conven iei, tot ceea ce tiu toate personajele, toate gândurile lor, toate inten iile lor. De aici, pl cerea de a domina totul, de a în elege totul.

Aici, nu vorbim despre teorii literare sau artistice, nu vorbim despre structura operelor de art , ci de geneza i efectele operelor de art . Adunate chit , acestea duc la domesticirea instinctelor, prin diferite tehnici, produc toare de interval: crearea unei distan e între receptor i obiectul estetic, prin transferul lumii reale pe planuri improprii, artificiale, fictive; izolarea obiectului estetic, prin soclu, ram , scen , ecran, formule speciale; reac ia direct , de data aceasta, la un obiect estetic fictiv; starea de espectativ care na te bdare; pl cerea contempl rii, sentimentul siguran ei; pl cerea de a domina totalit i, de a în elege; sentimentul solidarit ii, al toleran ei. Pove tile lumii, propagate prin operele de art , au dus la ideea c violen a, de orice fel, distruge i provoac suferin . Dar, urechea istoriei nu aude, uneori, glasul artei, ochiul istoriei nu vede, sau se face c nu vede, suferin a lumii. Arta r mâne, totu i, o form de lupt , prin revolt i critic , prin rîs i glum . O form de lupt a omului cu el însu i i cu lumea exterioar .

Noneroismul estetic este, prin con tiin a conven iei dintre creator i receptor, prin structur i misiune, un tip de eroism modificat genetic, aparte, care na te, f încetare, opere de art i receptori de înalt calitate uman .

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Baruch Spinoza (XVII) nu râzi, s nu plângi, s nu ur ti, ci doar s în elegi. (Baruch Spinoza) Unii spun c în secolul XVI-lea, filozofii sau oamenii de tiin trebuiau s fie aten i la ideile lor, pentru a nu sup ra autoritatea statal i nici pe cea religioas , ceea ce au i f cut mul i dintre ei. Adev rul este c prin progresele astronomiei de la începuturile timpurilor moderne, cu Copernic, Galilei i Newton, concep iile religiilor preistorice i istorice nu au putut s nu fie zdruncinate de tiin . Marile sisteme filozofice din epoca modern - cea care a succedat epocii evului mediu, adic sistemele lui Descartes, Spinoza i Leibniz - au promovat încrederea în puterea ra iunii. Spre exemplu: Dac Pascal credea în Dumnezeul descris în Biblie, Spinoza avea o concep ie diferit despre divinitate, ceea ce i-a f cut pe unii s -l considere un ateu disimulat.

Aceea i întrebare putea s le pun românul Petre ea celor care gândeau întocmai despre Descartes: Cum poate fi considerat Spinoza (de data aceasta) materialist când îl invoc pe Dumnezeu pentru a avea certitudine în gândirea lui? Apoi, majoritatea religiilor spuneau Dumnezeu exist undeva în afara lumii, Spinoza gândea c Dumnezeu este lumea: „Dumnezeu este natura i natura este Dumnezeu”.

El, Baruch Spinoza (1632-1677) s-a n scut în Portugalia într-o familie de evrei portughezi. Renegat de comunitatea evreiasc pentru o gândire neconform , destinul i-a deschis calea literar , limba sa

Baruch Spinoza

matern fiind portugheza. Tat l s u a fost comerciantul refugiat la Amsterdam de teama inchizi iei portugheze, iar mama sa a fost a doua so ie a tat lui s u. Dup absolvirea colii, Spinoza a lucrat în întreprinderea comercial a tat lui. În acel timp a elaborat o transcriere într-o form geometric a Principiilor filosofieilui Descartes („Renati Descartes principiorum philosophiae mori geometrico demonstrata”) - singura ap rut sub numele s u - i a preg tit un tratat asupra progresului în elegerii („Tractatus de intellectus emendatione”). În 1655, la vârsta de 23 ani, a fost exclus din comunitatea evreiasc din Amsterdam, din cauza ideilor sale neconforme privind religia, preluând de atunci prenumele de Benedict (Benoit), cu care i-a semnat scrisorile i scrierile ulterioare. El considera c atât cre tinismul cât i iudaismul ar fi fenomene trec toare în raport cu substan a universal etern . A fost obligat s p seasc Amsterdamul i s-a stabilit la Haga (Olanda), unde i-a câ tigat existen a lucrând ca lefuitor de lentile i dând lec ii particulare. Acolo a redactat prima sa oper filosofic de amploare „Tractatus de Deo et Homine Ejusque Felicitate” („Tratat cu privire la Dumnezeu, om i fericirea sa”), în care erau de acum cuprinse tr turile de baz ale sistemului s u filosofic i a lucrat la „Tractatus theologico-politicus” („Tratat teologicopolitic”), tip rit la Amsterdam în 1670, tratat ce con ine o teorie politic în care explic necesitatea guvern rii democratice, a libert ii de exprimare i a toleran ei religioase, având ca punct de plecare conceperea fiin ei umane ca tr itoare într-o stare a naturii.

Caracteristicile primelor lucr ri, influen a lui Descartes i preocuparea pentru rigoarea geometric se g sesc în capodopera lui matur , „Etica”, scris în anii 1660, dar care nu a fost publicat decât dup moartea sa. În 1661 s-a mutat într-o localitate în apropiere de Leiden.

Nu s-a c torit, i-a tr it via a ca un gânditor solitar.

Din cauz c în institu iile oficiale vederile filozofice erau îngr dite de teologie, Spinoza a refuzat în 1673 oferta prin ului elector Karl Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedr de filozofie la Universitatea din Heidelberg (Germania). De asemenea a refuzat o pensie oferit de regele Ludovic al XIV-lea al Fran ei. Când prietenul s u De Vries a vrut s -i ofere o sum mare de bani, el a refuzat-o, considerând c atâ ia bani l-ar împiedeca în medita ia sa, i-ar lua lini tea necesar unui filozof. A refuzat i testamentul f cut în favoarea sa de acela i prieten, i a murit s rac. Despre via a, moartea i înmormântarea sa, a scris Jean Colerus în „La vie de Baruck Spinoza”, în 1706, interogând personal martorii oculari ai ultimelor sale clipe. A murit nea teptat, conform acestei surse bibliografice, la vârsta împlinit de 44 ani, de ftizie, stingându-se încet, la ora 3 noaptea în camera s-a, într-un Han din Haga; un doctor a stat lâng patul s u pân la moarte.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Moartea ar fi fost cauzat în parte de inhalarea de praf de sticl , un pericol permanent pentru un lefuitor de lentile, el fiind diagnosticat ca bolnav de pl mâni de la 20 de ani.

Spinoza nu a apar inut unei anumite coli filozofice, nici nu a creat un nou curent în filozofie, neavând discipoli. Totu i, înv tura lui a influen at nu numai gândirea multor filozofi, dar i crea ia literar a unor poe i, ca poetul german Goethe, Wordsworth - poetul englez din prima perioad a romantismului, i poetul rebel Shelley.

Depersonalizarea lui Dumnezeu era de fapt un panteism, precum i reducerea întregului univers obiectiv i spiritual la o singur substan . Ideea panteist a mai fost exprimat în istoria filozofiei, în filozofia medieval , sau în Rena tere, la Giordano Bruno, dar Spinoza i-a dat forma cea mai clar . Nu mai este o separare între creator i lumea creat , ci o identitate: totul în Dumnezeu, nimic în afar de El. Dumnezeu este substan a care gânde te, i sufletele nu sunt decât moduri ale gândirii divine. Dumnezeu î i împline te natura sa prin desf urarea lui în toate aspectele lumii. El este natura naturant , lumea este natura naturat . Sufletul este ideea. Corpul este o piedic pentru cuno tin a clar , distinct , a ideilor sufletului. Amintesc i cuvintele lui Platon: „Creatorul a zidit Universul punând spiritul în suflet i sufletul în trup i a rânduit Universul în a a fel, încât acesta fie, prin alc tuirea sa, opera cea mai frumoas i mai des vâr it .”

Dar tot el spune: „Tot ce putem face în timpul vie ii este s ne apropiem de tiin cât mai mult, s rupem orice leg tur cu trupul, i s navem nimic de împ it cu el (...) s ne ferim de pâng rirea pe care ne-o poate aduce natura lui...” Contrar lui Platon, care mai sus inea „trupul este povara i josnicia sufletului curat”, Aristotel considera sufletul inclus în corp: „el este ceva al corpului, care îi d aceast calitate particular de viu”. Aristotel era convins c în dep irea percep iei î i afl tiin a prima ei posibilitate, spiritul fiind fundamentul originar al tiin ei, care este cunoa terea universului. Referitor la aceast problem , Petre ea s-a exprimat: „Drama omului este dualismul existen ei lui; e alc tuit din corp i suflet i joac între corp i suflet la infinit. Corpul nu e etern iar sufletul, chiar dac este, nu e conving tor. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convintor...” Percep ia, care este o cunoa tere a corpului, este astfel cuno tin a cea mai obscur , cea mai neclar . Modurile de cunoa tere superioar sunt: cea logic , ra ional , discursiv i cunoa terea intuitiv care ne d vederea lucrurilor în Dumnezeu. Afectele umane domin via a omului, dominate la rândul lor de ideea putin ei sau neputin ei noastre; suntem veseli sau tri ti, dup cum avem sentimentul puterii sau al neputin ei. Afectele dau pasiunile sufletului. Viziunea lui Spinoza - realist : „este bine ceea ce ne este util i este r u ceea ce stric fiin ei noastre”. El nu d posibilitatea unei speran e în libertatea voin ei, ci o distruge ca pe o iluzie. Perfec iunea sau imperfec iunea moral , depinde de modurile de gândire, de în elegere.

A ac iona prin virtute nu înseamn decât a lucra dup idei adecvate, ra ionale. R ul este ura, dispre ul, furia. Opus lor: dragostea, generozitatea. Negând posibilitatea libert ii voin ei, omul liber, pentru Spinoza, este cel care se conduce dup ra iune, cel care în elege. Cunoa terea intuitiv înseamn în elegerea perfect a lui Dumnezeu, ea este suprema fericire a omului. „Etica” este opera sa de baz , în care Dumnezeu nu mai este privit ca cel care conduce universul pe baza providen ei, ci este îneles ca fiind unul cu natura, formând un sistem infinit, necesar i determinist, din care fac parte i oamenii. Ea cuprinde 5 c i: Prima este consacrat lui Dumnezeu; a doua naturii i originii sufletului; a treia naturii i originii pasiunilor; a patra studiaz sclavia uman ; a cincea este dedicat libert ii sufletului. Fiecare parte are la început un set de defini ii i axiome, i deduce din ele, în manier formal , propozi ii numerotate, pe care le-am putea numi teoreme, cu men iunea c nu trebuie acceptat nimic ca adev rat care s nu rezulte din

Anul XI, nr. 10(122)/2020

axiome i defini ii. Pentru Spinoza, conexiunile logice sunt ceea ce ine universul împreun . Ordinea i leg tura dintre idei sunt la fel ca i ordonarea i conectarea lucrurilor. Chiar de la începutul lucr rii, Spinoza demonstreaz existen a lui Dumnezeu: „Dumnezeu exist în mod necesar. Negând aceast fraz , neg m existen a lui Dumnezeu, deoarece natura substan ei nu poate fi gândit , f ca s existe întrucât substan a este cauza ei îns i”. Cunoa terea intuitiv a substan ei constituie sursa iubirii spirituale a lui Dumnezeu (amor Dei intellectualis).Urmeaz teza argumentat - Dumnezeu este unic. El exist prin el însu i, este cauza sa i este cauza eficient a oric rui lucru sau activit i. Orice activitate a noastr este fixat de necesitatea naturii divine. Activitatea omului este supus unor legi necesare.

Faptele noastre nu pot fi libere în raport cu voin a noastr i nici nu pot fi desf urate în vederea unui scop. Dumnezeu nu a creat lucrurile cu scopul ca oamenii s le foloseasc spre fericirea lor. Din contra, toate fenomenele se produc ca o consecin logic a legilor naturale. Un corp nu poate s determine sufletul s gândeasc , iar mi carea i ordinea corpului ca i restul opera iunilor sale - sunt independente de suflet. Trecând dincolo de planul experien ei, corpul nostru considerat ca mod al întinderii este obiect al ideii. Sufletul nu se cunoa te decât dac percepe ideile afec iunilor corpului i percepe corpurile ca existând dac este afectat de ele. Deci sufletul nu percepe existen a unui corp decât în perioada propriei existen e, ceea ce înseamc sufletul nu are alt durat decât cea a corpului, astfel el înl tur ideea imortalit ii. Aici este grani a gândirii sale bazat pe ra iune.

Analizeaz genurile cunoa terii, spunând c acela care dobânde te o cunoa tere clar i distinct a lucrurilor i afec iunilor devine liber, deoarece cunoa te cât mai complet i mai adev rat lumea, i prin urmare îl cunoa te pe Dumnezeu. Omul liber î i manifest cunoa terea prin iubirea infinit c tre fiin a Sa. Sufletul nostru lucreaz sau sufer , el lucreaz necesar atunci când are idei adecvate i sufer necesar atunci când ideile sunt neadecvate. Ideile adecvate conduc omul la cunoa terea clar i distinct a efectului. Din cauza ideilor neadecvate omul este supus tuturor afec iunilor posibile. Când for a omului este limitat i subordonat cauzelor externe omul este sclavul tuturor pasiunilor. Bucuria, triste ea, dorin a (esen a omului), iubirea, ura, speran a sunt pasiuni sau afec iuni care se raporteaz la sufletul nostru întrucât el lucreaz .

Omul este sclavul întâmpl rii, puterea lui se mic oreaz sub influen a cauzelor externe care determin for a, cre terea, durata pasiunilor noastre. Prin jocul de a reprima o afec iune contra alteia omul tinde î i conserve existen a. Cu cât acest efort este mai mare cu atât virtutea omului este mai puternic . Binele include tot ce ne conduce la în elegerea lucrurilor. R ul reprezint obstacolele cunoa terii. Supremul Bine este cunoa terea lui Dumnezeu, iar cea mai mare virtute a omului este s îl cunoasc pe Dumnezeu. Inteligen a este definit ca virtutea suprem a sufletului, în timp ce ra iunea reprezint baza virtu ii. Ajungând de la cunoa tere la virtute, oamenii î i dau seama supremul lor bine este în elegerea între ei. Tr ind dup principii ra ionale, oamenii vor c uta s compenseze prin dragoste i generozitate ura i mânia pe care o au unul împotriva altuia. Cunoa terea duce la iubirea c tre Dumnezeu. Iubirea aceasta ocup întregul nostru suflet. Cunoa terea imediat produce în noi cea mai mare senin tate deoarece sufletul nostru îl cunoa te pe Dumnezeu în eternitatea sa.

Iubirea intelectual ne conduce la în elegerea lui Dumnezeu, la cunoa terea complet a lumii, cunoa tere ce coincide cu eliberarea noastr de sclavia pasiunilor.

Spinoza vorbe te de cunoa terea lui Dumnezeu pentru a argumenta teza c ra iunea noastr nu a ie it niciodat din divinitate, ci a mas în ea. Sub aspectul eternit ii nu exist nici timp nici durat .

Dumnezeu este o fiin compus dintr-o mul ime de atribute, fiecare dintre ele exprim o esen etern . Natura se creeaz continuu pe

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sine, gra ie atributelor sale. Ea este cauza sa. Cunoa terea cauzelor constituie sarcina central a tiin ei. Filozoful român Nae Ionescu (1890-1940) spunea c tot ceea ce se întâmpl în univers, se întâmpl în virtutea unei legi, nu a unei legi de desf urare, ci a unei legi de existen a universului însu i: „aceasta pentru c efectul este con inut în existen în acela i fel în care suma unghiurilor unui triunghi este determinat dinainte de triunghiul însu i”.

Natura nu activeaz în baza cauzelor, dar în baza necesit ii, deci în lume nu se petrece nimic întâmpl tor; lumea este supus unui lan de evenimente unite printr-o rela ie cauzal care nu se întrerupe.

Natura, subliniaz Spinoza, este vie nu numai fiindc este Dumnezeu, dar i din cauz c este înzestrat cu ra iune. O aten ie deosebit o acord st rilor concrete ale substan ei. El le-a divizat în: eterne, infinite, finite, temporare. Cele eterne sunt întinderea i ra iunea, cele finite - multitudinea lucrurilor existente. Mi carea nu este un atribut ci un mod ve nic a existen ei naturii, pe când substan a nu cunoa te mi carea, dezvoltarea sa nu are nicio atitudine fa de timp.

Sufletul i corpul sunt reciproc independente. Gândirea omului depinde de starea corpului doar la treapta cunoa terii senzoriale.

Comportarea omului se afl sub influen a instinctelor autoconserv rii i a afectelor. Pân când omul se supune lor, el nu este liber. Libertatea uman const în libertatea de sub influen a acestor afecte, pasiuni.

El neag , cum am spus mai sus, ideea libert ii voin ei. Din moment ce libertatea este identificat cu cunoa terea, tendin a de autocunoa tere devine una din tendin ele omene ti cele mai importante. În volumul „Spinoza”, Ed. de stat pentru literatur tiin ific , 1952, i reluat în „Filozofie, Crestoma ie”, ed. 1989, g sim ideile lui referitor la libertate: „Eu numesc liber un lucru care exist i lucreaz numai din necesitatea naturii sale, iar constrâns acela care e determinat de altul s existe i s lucreze într-un fel anumit i determinat. (...) Vede i c pentru mine libertatea const nu într-o hot râre liber , ci într-o necesitate liber . Dar s coborâm la lucrurile create. Toate sunt determinate din cauze externe s existe i s lucreze într-un fel anumit i determinat. Pentru ca s în elegem aceasta clar, s concepem un lucru foarte simplu. De exemplu, o piatr prime te de la o cauz extern ce i-a dat impuls o anumit cantitate de mi care (...)

Mai departe, gândi i-v , dac vre i, c piatra, în timp ce continu se mi te, cuget i tie c tinde, pe cât se poate, s continue mi -

Julien Dupré - Ad patul

21

carea sa. De bun seam c aceast piatr , fiind con tient numai de tendin a ei i nefiind deloc indiferent , va crede c este cât se poate de liber i c ea continu s se mi te numai fiindc vrea a a.

Aceasta este libertatea uman , pe care to i se f lesc c o au i care const numai în faptul c oamenii sunt con tien i de faptele lor i nu cunosc cauzele care îi determin ”. În „Etica”, Ed. tiin ific i Enciclopedic ,1981; partea întâi, defini ii III-VI, g sim spusele lui Spinoza referitor la Dumnezeu: „Prin Dumnezeu în eleg existen a absolut infinit , adic substan a alc tuit dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre ele exprimând o esen etern i infinit . (...). O substan nu poate fi produs de alt substan . (...) Existen a ine de natura substan ei. (...) Orice substan este cu necesitate infinit . Cu cât un lucru este mai real sau mai realexistent, cu atât are mai multe atribute. (...) Dumnezeu sau substan a alc tuit din atribute diferite infinite, fiecare exprimând o esen infinit i etern , exist cu necesitate. (...) Nu poate fi conceput cu adev rat nici un atribut al substan ei din care s rezulte c substan a s-ar putea diviza. (...) Substan a absolut infinit este inepuizabil ...”. În „Tratat teologico-politic”, dintr-un început trece cititorii printr-un fel de „istorie natural a religiei”, prin credin e i comportamente supersti ioase. O persoan c uzit de team i speran , principalele emo ii dintr-o via dedicat urm ririi avantajelor temporare, se transform , în fa a chinurilor norocului, în comportamente calculate pentru a asigura bunurile pe care le dore te. Astfel, ne rum, vener m, oferim ofrande, sacrific m i ne implic m în toate ritualurile religiei populare. Dar, emo iile sunt la fel de trec toare ca obiectele care le-au adus i astfel supersti iile fundamentate în aceste emo ii sunt supuse fluctua iilor. O analiz aprofundat a Bibliei este deosebit de important pentru orice argument, deoarece libertatea de gândire i de vorbire nu prejudiciaz pietatea. Dac se poate demonstra c Scriptura nu este o surs de „adev r natural”, ci purt torul unui mesaj moral simplu („Iubi i-v aproapele”), spune el, atunci oamenii vor vedea c „credin a este ceva separat de filosofie”.

Or, noi cei mul i, noi oamenii tr itori ai acestei planete, sim im acest liant care este iubirea i care ne apropie f a face, în prealabil vreun calcul matematic; acesta îl putem face dup apropierea sufleteasc care este ca o chemare, venit în dobândirea lini tirii, fericirii, sentimentul nostru de omenie pe care nu-l putem ignora, eventual, calculul îl putem face concomitent cu ea.

Apoi, cu privire la Stat, este de p rere c putem acorda predarea unui suveran dreptul i puterea noastr natural de a face tot ce putem, pentru a ne satisface interesele. Acest suveran - indiferent dac este vorba despre un individ (atunci statul rezultat este o monarhie), un grup restrâns de indivizi (o oligarhie) sau corpul-politic în ansamblul s u (o democra ie) - va fi absolut i nerestric ionat în domeniul de aplicare din puterile sale. Acesta va fi îns rcinat s men in ordinea societ ii, în special prin valorificarea temerilor cet enilor de consecin ele înc lc rii „contractului social”. Ascultarea fa de suveran nu aduce atingere autonomiei noastre, deoarece urmând comenzile suveranului urm m o autoritate pe care am autorizat-o în mod liber i ale c rei comenzi nu au alt obiect decât interesul ra ional propriu.

Tipul de guvernare care este cel mai probabil s respecte i s p streze aceast autonomie, s emit legi bazate pe motive solide i s serveasc scopurile pentru care guvernul este instituit este democra ia. Este „cea mai natural ” form de guvernare care decurge dintr-un contract social deoarece într-o democra ie poporul se supune numai legilor care decurg din voin a general a corpului politic i cel mai pu in supus diferitelor abuzuri de putere. Într-o democra ie, ra ionalitatea comenzilor suverane este practic asigurat , deoarece este pu in probabil ca o majoritate s fie de acord cu un design iraional. Monarhia, pe de alt parte, este cea mai pu in stabil form de guvernare i cea mai susceptibil de a degenera în tiranie.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De vreme ce practicile exterioare ale religiei influen eaz comportamentul i rela iile cet enilor, ele se încadreaz în categoria „afacerilor de stat” i, astfel, în sfera puterii suverane. Suveranul ar trebui s aib autoritate complet în toate problemele publice seculare i spirituale. Nu ar trebui s existe o biseric separat de religia instituit i reglementat de stat. Acest lucru va împiedica sectarismul i multiplicarea disputelor religioase. Toate întreb rile referitoare la riturile i ceremoniile religioase externe sunt în mâinile suveranului. Acest lucru este în interesul tuturor, deoarece suveranul, în mod ideal i în conformitate cu datoria „contractual ”, se va asigura c astfel de practici sunt în concordan cu pacea i siguran a public i bun starea social . Suveranul ar trebui s conduc în a a fel încât poruncile lui s pun în aplicare legea lui Dumnezeu. Justi ia i caritatea dobândesc astfel for a dreptului civil, sus inut de puterea suveranului. Pe de alt parte, pietatea interioar - apar ine exclusiv individului.

Filozoful român, suceveanul Iosif Bruc r (1888-1960) spunea c de i „strict vorbind pe noi nu ne intereseaz via a filozofului, ci gândirea lui, iar aceast gândire, dac într-adev r are o valoare excep ional , tr ie te de-a pururi i f cunoa terea vie ii filozofului”, totu i scriind „Filozofia lui Spinoza”, spune c filozofia lui nu poate fi desp it de omul care a f urit-o, ci via a i opera acestuia trebuie studiate împreun . De ce? Întrucât lucr rile lui Spinoza, în special „Etica” sunt a ezate în orizontul unei structuri spiritualpsihologice duale, occidental-orientale (iudaice), precizând c intenia Eticii a fost aceea de a ar ta oamenilor fericirea pe p mânt printro comportare ra ional a vie ii. El neag panteismul sau materialismul filozofiei lui Spinoza, întrucât la Spinoza, Dumnezeu fiind una cu natura, nu este numai imanent, ci i transcendent acesteia. Dar, demonstrarea existen ei lui Dumnezeu, a c rui natur este (numai) de a exista, sprijinit pe ideea substan ei, constat Bruc r, este opus teismului, care presupune un creator personal al lumii, având libertatea i voin a de a interveni în ordinea i necesitata naturii.

De asemenea „Gândirismul” lui Nichifor Crainic (1889-1972) scriitor român, ziarist, politician, ideolog de extrem dreapt - a repudiat valorile tradi ionale ra ionaliste i umaniste a valorilor perene ale culturii, respingându-i pe Descartes, Spinoza, Rousseau i Kant, pentru dimensiunea ra ionalist a gândirii lor.

Irvin Yalom, profesor în Psihiatrie la Universitatea din Stanford, SUA, în Prologul scrierii sale „Problema Spinoza”, m rturise te: „Spinoza m-a intrigat mult vreme, i ani de zile mi-am dorit s scriu despre acest îndr zne gânditor din secolul al XVII-lea, atât de singur - f o familie, f o comunitate -, autor al unor c i ce au schimbat lumea în profunzime. El a anticipat secularizarea, statul politic liberal democratic, precum i apari ia tiin elor naturale, deschizând astfel calea spre Iluminism. Faptul c a fost excomunicat de c tre evrei la vârsta de dou zeci i patru de ani i cenzurat de tre cre tini pentru tot restul vie ii, m-a fascinat dintotdeauna, probabil din pricina propriilor mele înclina ii iconoclaste. Iar acest sentiment ciudat de înrudire cu Spinoza a fost înt rit de informa ia Einstein, unul dintre primii mei eroi, era spinozist. Când Einstein vorbea despre Dumnezeu, vorbea despre Dumnezeul lui Spinoza un Dumnezeu pe de-a-ntregul echivalent cu natura, un Dumnezeu care cuprinde toate substan ele, un Dumnezeu «care nu joac zaruri cu universul» - ceea ce înseamn c tot ce se întâmpl , f excep ie, respect legile ordonate ale naturii. De asemenea, cred c Spinoza, la fel ca Nietzsche i Schopenhauer, despre via a i filosofia c rora am publicat dou romane, a scris multe lucruri foarte relevante pentru domeniul meu, al psihiatriei i psihoterapiei - de pild c ideile, gândurile i sentimentele sunt provocate de experien e anterioare, c pasiunile pot fi studiate f patim , c în elegerea duce la transcenden - i am dorit s -i comemorez contribu iile printr-un roman de idei. Dar cum s scrii despre un om care a avut o via

Anul XI, nr. 10(122)/2020

foarte contemplativ , marcat de atât de pu ine evenimente exterioare remarcabile?...” În fine, a scris totu i despre gândirea lui Spinoza, despre „Muzeul Spinoza”, despre cele aflate în leg tur cu nazi tii care au venit i au furat obiectele i lucr rile lui, g site dup 1945 în diferite locuri. În cartea „Studii de istorie a filozofiei universale”, Editura Academiei 2013, este amintit c Spinoza îl citeaz pe Solomon: „«Fericirea i lini tea celui care cultiv intelectul natural nu depind de puterea soartei (adic de ajutorul extern al lui Dumnezeu), ci mai ales de puterea lui interioar (adic de ajutorul intern al lui Dumnezeu), i anume fiindc , veghind, lucrând i chibzuind bine, el se p streaz foarte bine» (...) intelectul sau «lumina natural » este cea care «vede virtutea i divinitatea» ve nic a lui Dumnezeu în f pturile lui» i, de asemenea, calea ce trebuie urmat din perspectiv etic ”.

Unii cercet tori spun c în „Etica” lui Spinoza descoper o filosofie a salv rii f s g seasc i o doctrin a conduitei, deci f ca problema moralei s fie pus în mod explicit. Spinoza consider morala ca fiind negativism, ea ceart i discrediteaz , umile te ceea ce este în numele a ceea ce ar trebui s fie, pe când, în fiin a noastr se eviden iaz infinitatea lui Dumnezeu aplicat la una din formele sale finite; salvarea noastr atârn de în elegerea faptului c nu avem motive s fim salva i, pentru c nimic nu lipse te fiin ei noastre, nimic nu este nici de ad ugat nici de eliminat. În acest sens trebuie s în elegem de ce Hegel a sus inut c „spinozismul a ucis cu adev rat morala”.

Poate mai curând s-ar putea spune c a incitat problema moralei, pentru ca urm torii filozofi s se poat ocupa de problema ei. În rezumat, cele mai importante idei în materie de filozofie a religiilor: Ra iunea trebuie s prevaleze pasiunilor; mintea este capabil s conceap idei asupra elementelor înconjur toare; aceste idei pot fi mai u or asimilate atunci când li se în elege importan a, dup cum oamenilor le este mai u or s accepte pierderea unui bun atunci când în eleg c aceasta era inevitabil ; oamenii trebuie s se ghideze dup principiile naturii, care impun omului s se iubeasc pe sine, i s i urm reasc propriile interese; acest mod de a ac iona nu ar fi contrar armoniei, întrucât, ac ionând ra ional, oamenii vor ine cont de armonia de la nivelul societ ii; ac ionând astfel oamenii ar îndep rta nevoia ordinii politice, întrucât pasiunile sunt cele care duc la conflicte între oameni; aspectul cel mai important este cunoa terea lui Dumnezeu, care reprezint cel mai de pre bun al ra ionalismului, fapt care asigur i o perspectiv mai pu in sumbr asupra mor ii. Spinoza consider c aceste idei sunt singurele care pot aduce fericire omului, de i o eliberare complet de pasiuni nu este posibil . Prin cultivarea ra iunii Spinoza a fost considerat un exponent al modernismului. Întrebarea celor mul i, a celor cu afecte (st ri psihice de natur senzorial , emo ional i sentimental ) nicidecum exacerbate, ar suna cam a a: Putem s nu râdem, putem s nu v rs m lacrimi, ci doar s înelegem ce se petrece cu noi? i chiar putem s în elegem întotdeauna, totul? „Non possumus!”, a fost i r spunsul dat de Petru i Ioan... Închei eseul cu versurile unui poem din volumul „O mie i una de poeme”, editat în 2016: tii s plângi de bucurie/ când î i iese fericirea în cale/ doar i numai pentru câteva clipe./ S tii s plângi/ când fericirea- i este pierdut ,/ când inima i mintea alearg n ucite/ pe c i ne tiute./ Râs-plânsul lumii s -l pre uie ti/ i lacrimile- i vor na te poeme./ S nu- i fie team , nici ru ine de lacrimi,/ sunt mici oglinzi ale vie ii,/ t duiesc,/ aduc i revars asupr i/ profundul lor în eles./ S tii s râzi precum nebunul/ când sim i c via a te doboar ;/ s gânde ti atunci/ c -i mai bun un hohot de râs/ decât unul de plâns;/ s te strângi ca un arc,/ cu sabia voin ei s lup i,/ puterile ultime s-aduni;/ s nu te la i învins, nicidecum!/ S tii s plângi i s râzi,/ s alungi inhibi iile firii;/ a te l sa cuprins deaceste sfinte tr iri,/ înseamn -a cunoa te puterea iubirii.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (VII) ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC

I TR IREA MISTIC

8. VASILE B NCIL Vasile B ncil face parte din genera ia de aur a intelectualilor care au visat i realizat România Mare, jertfindu-se pentru acest ideal, el însu i fiind invalid din primul r zboi mondial. Vasile B ncil este un reprezentant al perioadei inter i post-belice i apar inând aproape în egal m sur istoriei gândirii filozofice române ti cât i istoriei literaturii; a fost deci: filozof, pedagog, memorialist i epistolier, orator. Via a i crea ia sa se împart în dou perioade aproximativ egale: prima, de „explozie i afirmare”, de la început (metafizician i filozof cre tin, etc); cea de-a doua parte, de „durere îndelung r bdat i sublimat ” în scrisul s u, în condi ii mai mult decât precare de existen . A a s-a n scut sistemul s u filozofic, original i autentic românesc. Este numit de istoricul filozofiei române ti N. Bagdasar, drept: „cel mai fecund creator” al genera iei sale.

Din 1945, V. B ncil nu a mai putut publica decât sporadic i uneori trunchiat. Târziu, în 1984 i 1987, apar postum, precum i durevolu ie, apar publicate în reviste câteva articole, studii, strângerea în volume a întregii sale opere, p rând, la un moment dat, un deziderat iluzoriu.

Stilul scrierilor lui V. B ncil este curat, nealambicat „provenind dintr-o profund onestitate intelectual i al unei nealterate purit i suflete ti” (Nichifor Crainic). Vasile B ncil a fost un gânditor cu profunzimi neobi nuite în domeniile pe care le-a abordat. Este impresionant orizontul larg de cunoa tere al lui V. B ncil (vezi cartea lui, aforisme i paraaforisme), curajul cu care abordeaz , sus ine i define te diverse teme, no iuni, idei, sugerând sau chiar dând solu ii.

Se simte familiar în spa ii ca: metafizica, logica, etica estetica, pedagogia, sociologia, filozofia culturii i a religiei. Sensibil la întreaga palet a sentimentelor, st rilor fiin ei umane, Vasile B ncil este preocupat i gânde te liber de orice prejudecat despre prietenie, ranul

român, umanitate comunist , ura ca form de art , antinomiile B ganului, gelozie, cauzele faptelor morale, etc.,etc.,etc. (vezi Manuscriptum - num r special Vasile B ncil ). Dar, opera sa, titluri ca: Duhul s rb torii, Filozofia vârstelor, Lucian Blaga - energie româneasc , Aforisme i Paraoforisme, Spa iul B ganului sunt c i ce vorbesc de la sine despre Vasile B ncil , ca una dintre comorile intelectualit ii române ti.

8.1. Pedagogia hristic a unui metafizician cre tin Intrat în gruparea revistei Gândirea (de la început, cu eseul «Adolescenta», 1926), Vasile B ncil a demonstrat calit ile unui cuget tor cre tin de mare for . El a fost remarcat imediat de Nichifor Crainic, care l-a considerat un spirit de elit al românit ii. Dup atâtea decenii, care au trecut ca un t lug antihristic peste cultura român , încerc m i noi, tinerii de azi, s -l definim cu o formul irizat de nostalgii etnice: Vasile B ncil , cel mai puternic i mai profund eseist interbelic în filozofia religiei, este - pe t râmul culturii cre tine europene - rodul binecuvântat al unui neam de rani care a traversat 2000 de ani de istorie tragic , purtând permanent în suflet pedagogia hristic . Din nefericire, dup cum arat sufletul poporului român ast zi, cu greu neamul va mai putea da un gânditor atât de prolific, care s slujeasc pedagogia hristic .

Format ca intelectual în epoca interbelic , Vasile Bancil a în eles drama sufletului burghez (dezechilibrat, ispitit de prosperitatea civiliza iei i de cultura de factur protestant a Vestului, ori de bol evismul draconic din Est). În celebrul s u studiu intitulat Ini ierea religioas a copilului (început în 1936), Vasile B ncil a avertizat

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lumea burghez (care se am gea cu omnipoten a ra ionalismului i materialismului ne-leninist) asupra unui fapt a c rui gravitate nu mai necesit ast zi vreo aten ionare. Ne referim la constatarea c sufletul nu mai are loc, în perioada New Age, nici m car în tratatele de psihologie. B ncil a intuit parc acele consecin e nefaste ale pozitivismului i revolu iei industriale, ambele ambalate în imanentul culturii neoprotestante: «Psihologia modern înlocuie te spiritul cu senza ia i cl de te o tiin în consecin ». Derapajul postmodernist al lumii de azi, alunecarea în senza ie i în senza ional, carnal i vulgar, materialismul românesc «de tranzi ie» sunt consecin ele dezvolt rii unor tiin e f suflet.

8.2. „Educa ia religioas un fel de botez prelungit” Vasile B ncil ne-a l sat o foarte bun defini ie a educa iei religioase: «Educa ia religioas este consolidarea Botezului, un fel de botez prelungit». privim poporul român de azi (care î i pierde atributele etnice i metafizice ale unui neam n scut cre tin) i sa avem curajul s accepm o realitate dureroas , aceea c suntem o popula ie declarat „credincioas 85%”, prin apartenen a formal la confesiunea cre tinortodox . Românii de azi, se mul umesc doar cu Botezul formal („ca-i tradi ia!”), dar ignor educa ia religioas ca un botez prelungit.

Vasile B ncil ne-a l sat prescrip ia pentru formarea educatorului religios. Acum se clameaz reintroducerea religiei în coli, dar majoritatea educatorilor, «numi i profesori de religie», nu au studiat în facult ile de teologie post-comuniste filozofia religiei, f de care, spunea B ncil , „nu se poate face o adev rat pedagogie religioas ”.

Cu ce folos se ocup de „pedagogia lui B ncil ” dac actualii „profesori de religie” i teologii post-decembri ti sunt prizonierii tratatelor de psihologie marxist , ai „profesorilor universitari” cu tate de plat la „ tefan Gheorghiu”? Ast zi, ideile lui B ncil nu pot intra în coli fiindc libertatea de gândire este mai departe limitat . „Noi ne-am pierdut puritatea ortodox a intui iei religioase”, spunea Vasile B ncil , în 1937. Ast zi, când sincretismul universal infesteaz cursurile de filozofie ale studen ilor români de la orice facultate, rari sunt cei care se mai apleac asupra operei lui B ncil , „un fundamentalist” la urma urmei.

Profesorii de religie de azi sunt victimele unui psihologism oc-

Anul XI, nr. 10(122)/2020

cidental. Acest tip de psihologism s-a infiltrat în universitatea româneasc din chiar anii interbelici. B ncil , excep ional observator i analist al fenomenelor sociale, a surprins acest fapt într-un alt studiu, intitulat Iubire, seriozitate si doctrin : «Acestui psihologism îi datom trei r ciri în pedagogia religioas . Din punct de vedere intelectual, s-a ajuns la ceea ce am numit abuzul concretismului, coborârea faptului religios la intui ii periferice, idolatria imaginilor sau cinematografizarea vie ii religioase. În era tehnologiei digitale, a individualismului exacerbat pân la patologic, probabil c noi, românii, mai avem foarte pu ini pedagogi cre tini care s în eleag duhul lui ncil i s -l imprime în educa ia elevilor. La Vasile B ncil g sim o directiv spiritual în materie de pedagogie infantil : „În sufletul copilului, educatorul trebuie s dezvolte sim ul transcendental, sim ul metafizic sacru, f de care nu exist tr ire religioas ”.

8.3. Opera lui V. B ncil - o restituire multa teptat Dup Decembrie 1989, Vasile B ncil s-a bucurat de o restituire, care culmineaz , iat , cu începerea edi iei complete a scrierilor sale.

Gânditorul, care foarte mul i ani fusese pus la index, a fost relansat timid în 1987, la opt ani dup încetarea sa din via , când i-a ap rut volumul Portrete i semnifica ii, îngrijit de fiica sa, Ileana B ncil . În anul 1979 fusese publicat la Paris, în editura lui Ioan Cu a, o culegere de scrisori primite i trimise de br ileanul Bazil Munteanu, în cadrul c reia, coresponden a acestuia cu Vasile B ncil - i el originar din acela i ora cosmopolit de la Dun re - ocup un spa iu important, contribuind substan ial la în elegerea personalit ii celor doi oameni de litere. Atât Bazil Munteanu, cât i, câ iva ani mai târziu, Vasile B ncil au petrecut o vreme la coala româneasc înfiin at de N. Iorga la Fontenay-aux-Roses, i acest sejur avea s le lase amândurora urme intelectuale, pentru întreaga lor existen .

Vasile B ncil este cel c ruia Lucian Blaga i-a dedicat „Spa iul mioritic”. Nu este, cu siguran , pu in lucru. A l sat el însu i o oper considerabil , pus sub semnul volupt ii de a scrie i de a gândi chestiunile cele mai diverse. A fost un profesor de filozofie de elit , din acea str lucit specie a profesorilor de liceu, dedica i în profunzime meseriei lor, pe care coala româneasc i-a avut în num r mare în trecut. Vasile B ncil a scris mult, f a se juca îns cu cuvintele, f a face „giumbu lucuri” asezonate cu erudi ie livresc . L-au preocupat cu adev rat, se vede, marile probleme ale vie ii i ale mor ii, ale culturii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

române ti i ale celei universale, pe care a încercat s le examineze în pagini scrise cu mult c ldur i empatie pentru subiectele tratate.

Este demn de toate elogiile ini iativa Editurii Istros - condus de energicul director al Muzeului Br ilei, dl. Ionel Cândea - de a strânge într-o serie de volume - deocamdat patru la num r , operele complete ale lui Vasile B ncil , sub îngrijirea Dorei Mezdrea, a c rei semn tur mi-o amintesc din ziarul „Dreptatea”, în anii de resuscitare a Partidului Na ionalnesc. Vasile B ncil nu a avut îns de-a face cu acea for politic , dup cum nu a avut nici cu Garda de Fier, cu care este uneori asociat în mod inexact. A avut, poate, oarecari simpatii de dreapta, cam în aceea i m sur în care le-a avut i Lucian Blaga. Dar a-l taxa pe Vasile B ncil drept „legionar” - a a cum se întâmpl uneori - este de domeniul fic iunii pure.

Dup Decembrie 1989, scrierile lui Vasile B ncil au fost restituite aproape complet, fie c este vorba de volumele ap rute, fie de excelentul num r dedicat lui de c tre revista „Manuscriptum”. Din fericire, Vasile B ncil nu mai este un autor de sertar i nici un „mister” c rtur resc. R mâne întrebarea în ce m sur poate el s mai entuziasmeze publicul intelectual de ast zi, rezonant la postmodernismul de la universit ile de peste Ocean, în bun m sur dezabuzat i obi nuit cu pl cerea - nu rareori interesat - a autoflagel rii. Par a fi departe de ziua de ast zi, exalt rile tinere ti ale lui Vasile B ncil - om de litere n scut în 1897 - fa de dimensiunea româneasc a Transilvaniei (vol. IV, Ardealul adolescen ei noastre, pp. 511-515), accentele puse pe etnic, dar i pe etic, credin a aproape idealist în ameliorarea omului prin educa ie i prin filozofie. Scrierile lui Vasile B ncil înm nuncheaz idealurile genera iei de intelectuali afirma i dup Primul R zboi Mondial, mul i dintre ei proveni i din alte ora e decât Capitala, lipsi i de morga - ca i de obâr ia aristocratic a multora dintre cei din perioada de dinainte. Ideile lui Vasile B ncil - care nu întâmpl tor fusese ales a fi profesor de filozofie în clasa special a regelui Mihai - rimeaz pe deplin cu scara de valori a României dintre cele dou r zboaie mondiale, ar a ezat i din ce în ce mai prosper , aflat în c utarea justi iei sociale. Nu, România interbelic nu a fost un e ec, a a cum încearc s acrediteze o serie de ideologi ai declinului, chiar dac au existat numeroase inegalit i i deficien e de func ionare a sistemului politic. Totul trebuie judecat în compara ie, iar înflorirea economic i cultural a rii este de natur s ne fac nostalgici. Dup o expresie importat , era o ar în care „il faisait bon vivre” i pe care o evoc cu pregnan tonul i ideile lui Vasile B ncil .

8.3.1. Vasile B ncil sau libertatea deplin a gândirii Cele patru volume ap rute la Br ila cuprind atât articole publicate, cât i texte de mai mic întindere din arhiva filozofului. Este proiectat o edi ie monumental , de 30 de volume, aceste prime patru volume cuprinzând perioada 1919-1936. Numeroase au fost publica iile la care a colaborat Vasile B ncil , dar cea mai însemnat r mâne „Gândirea”, în care semn tura sa s-a al turat celor mai importan i filozofi ai timpului. i nu a r mas mai prejos de ei, de i Vasile B ncil nu este omologat ca când parte din primul e alon al profesiei. De departe îns , nu a fost un veleitar, iar din scrierile sale transpare o modestie i aproape o candoare care explic oarecum receptarea sa defectuoas . Vasile B ncil s-a i „mul umit” cu statutul de exeget al marilor valori filozofice române ti, cum ar fi Lucian Blaga (vol. IV, pp. 121-134) sau Constantin dulescu-Motru (vol. III, pp. 177-204). Nu a n zuit la sinteze cople itoare, dar a scris mult i despre subiectele cele mai variate, legate adesea de preocup rile sale de pedagogie i de psihologie. L-au atras, în general, disciplinele cu caracter filozofic i poate c tot din modestie nu s-a aventurat în construc ii ontologice i epistemologice care i-ar fi adus poate gloria postum , dar în care originalitatea ar fi fost probabil

25

redus . A preferat s fie el însu i în texte de respira ie mai modest , dar adânc , lipsite de trimiteri împov toare. Ca stil, Vasile B ncil ar trebui recomandat multor esei ti din zilele noastre care cred c men ionarea unor nume din bibliografia str in poate suplini noutatea i tensiunea ideilor sau pur i simplu pl cerea gândirii a ternute pe hârtie. În aceasta poate rezida actualitatea lui Vasile B ncil : în îndemnul de a gândi limpede i cu adev rat liber, întemeindu-te pe asimilarea filozofiei, dar f constrângeri bibliografice.

L-au preocupat personalit ile exemplare, cele care ofer modele semenilor prin îns i existen a lor. În acest sens, a consacrat pagini foarte elogioase lui N. Iorga, perceput în toat grandoarea sa: „Dar nu se poate t dui c , din locul pe care-l de ine azi, profesorul, care înelege s fac educa ie acolo unde al ii f ceau numai politic ori nici car politic , omul providen ial de cultur care nu poate s fac , prin însu i sufletul s u, altceva decât educa ie, într-un fel sau altul poate ac iona pentru idealul s u, care e idealul vie ii celei mai bune a noastr , în chipul cel mai rodnic” (vol. III, Un educator: Neculai Iorga, p. 563).

Scrierile sale despre personalit ile culturii au contribuit la cristalizarea unor ierarhii de valori menite s confere soliditate societ ii înse i. Nu a flatat orgolii pentru a face carier i aceasta se vede în traseul vie ii sale care de departe nu a fost cea a unui carierist. A fost traversat de sentimentul datoriei profesorului care i-a tr it via a între c i, datorie fa de elevi i fa de meseria sa, f a primi func ii, premii i onoruri.

Cartierul Dristorului, dintre strada Theodor Speran ia i intersec ia cu oseaua Mihai Bravu, în care au locuit i sculptorul Gheorghe Anghel i dramaturgul Alexandru Kiri escu i al i intelectuali mai mult sau mai pu in cunoscu i, este cel în care Vasile B ncil i-a plimbat pa ii mul i ani i în care avea s se sting din via .

Vor urma, în volume viitoare, textele gânditorului despre spa iul ganului i cele despre Br ila natal , la ale c rei publica ii a colaborat adesea. Paralela cu spa iul mioritic al lui Blaga nu este neap rat for at : determinismul geografic generator de amprent stilistic pare a fi fost o idee generoas , aplicabil în contexte variate. Vibra ia ideilor face din Vasile B ncil un scriitor i totodat un gânditor de anvergur , chiar dac tonul s u moderat nu se mai potrive te cu pragmatismul gr bit i lipsit de scrupule în care tr im. Vasile B ncil este cu siguran antipatic unor intelectuali de azi din domeniul umanioarelor care privesc tradi ia proprie, cu tot ceea ce presupune acest vast i cuprinz tor concept, drept ceva pr fuit i bun de aruncat. Într-o lume plictisit de toate, precum cea în care tr im, vocea gânditorului cheam la încredere i la optimism valoric, ceea ce aproape o condamn la desuetudine. i totu i, în m sura în care istoria filozofiei române ti este o realitate i nu o fic iune, a a cum ar sus ine unii de la noi i de aiurea, în aceea i sur scrisul entuziastului gânditor de pe malurile Dun rii r mâne o contribu ie original , ceea ce în fond e ceea ce acesta i-a propus.

Julien Dupré - Strângerea paielor

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

George PETROVAI

Rebelul Camilo José Cela ]i “Familia lui Pascual Coruna”, romanul de debut nobeliar „N scut în Iria Flavia (acuma El Padrón sau La Coruna)”, ne spune Ana V dean în Cuvânt înainte la versiunea româneasc a romanului Familia lui Pascual Duarte (Editura Libra, Bucure ti, 1991), „în a unsprezecea zi a lunii floriilor din anul 1916, don Camilo descinde din familii vechi i ilustre, atât pe linie patern spaniol Cela, cât i matern englez - Trulock”, pl cându-i s semneze CJC. Dar cu toate c prin Cela „limba a c tat m re ie, pentru c a cut-o ritmic , baroc , a umplut-o de prospe ime i de splendoare, pentru c a prezentat-o ca pe un nud i s-a v zut c spaniola este o limb creat pentru a vorbi cu diavolul, cu picarul i punga ul, cu mecherul, bogatul i înfumuratul sau mahalagiul din orice spelunc sau salon” (A. V dean), don Camilo nu numai c i public anevoie Familia lui Pascual Duarte, romanul „însp imânt tor” nu atât prin mult l udatul teribilism („descrierea unui realism care accentua tr turile negre, violen a i crima truculent ” în literatura spaniol a anilor patruzeci), cât - mai ales - prin maturitatea stilului unui autor de numai 26 de ani, chit c limbajul teribilismului însemna „neru inare, asprime i, în unele cazuri, o anumit pl cere în mâr vie” (Ana V dean), nu numai c , în pofida sprijinului multora dintre oamenii de cultur ai vremii, candidatura pe locul vacant din Academia Limbii Spaniole s-a v dit foarte dificil pentru cel care - ignorând sfatul binevoitorului Dámaso Alonso cum c „barba ta ar putea s ne înderteze vreo bun voin academic ” - refuz s se b rbiereasc i intr cu barba-n vânt în cel mai înalt for cultural- tiin ific al hispanicilor, îns chiar Academia suedez îl define te pe celebrul nostru rebel „spirit nelini tit, care combin pl cerea de a experimenta cu o atitudine provocatoare, în cadrul unei vechi tradi ii spaniole, a umorului grotesc, care de multe ori este cealalt fa a disper rii” i dup aproape zece ani de „ostracizare” pe lista posibililor laurea i anul 1989 îi aduce mult râvnitul trofeu literar, în principal pentru Familia lui Pascual Duarte i mai înainte de primirea Premiului Cervantes, cea mai str lucit recompens literar spaniol .

De altminteri, la conferin a de pres de dup decernarea Premiului Nobel, don Camilo a recurs la afirma ia lui Lope de Vega („În Spania nu se face niciodat dreptate niciunui spaniol”) pentru a explica acest paraCamilo José Cela dox ce-l viza direct, fapt pen-

tru care - ne în tiin eaz tra-duc toarea i prefa atoarea A. V dean - se bucur de popularitate în Peninsul urm toarea spus : „Un gali ian este cel ce prime te Premiul Nobel înainte de Premiul Cervantes!”

Evident, nu po i s nu te întrebi de ce Academia suedez a amânat atâ ia ani acordarea Premiului Nobel acestui scriitor, care, dup propria lui p rere, „îl merita cu prisosin ”.

Deoarece, dincolo de aprecierea romanului Familia lui Pascual Duarte („roman crud i teribil, care, în ciuda cenzurilor i interzicerilor, a avut un impact f precedent i, dup «Quijote», trebuie s fie romanul cel mai citit din literatura Spaniei”), dovad c - tradus în aproape toate limbile, „inclusiv latina i esperanto” (A.V.) - el cunoa te peste 200 de edi ii, academicienii suedezi îi repro au lui don Camilo nu numai publicarea Dic ionarului secret (ap rut cu ajutorul po ta ilor cu care CJC coresponda, Dic ionarul cuprinde câteva cuvinte condamnate de extra tiin ifice ra iuni moral-sociale), dar mai ales câteva dintre atitudinile i glumele acestuia, care - ne spune A. V dean - ofensau „sensibilitatea puritan a academicienilor”, întrucât „nu cadrau cu sacralizata imagine i cump tarea unui scriitor”.

De pild , „în fa a doamnelor i a canonicilor ului i i înro i pân n vârful urechilor”, redutabilul nonconformist afirm c „unul dintre prietenii s i are pu a mare”... sta fiind omul Camilo José Cela, un „individualist aproape de limitele anarhismului” (în cas la Picasso, accept s m nânce cartofii servi i de so ia marelui pictor doar dac „mi-i d Pablito în gur ”!), iat de ce scrierile sale „au fost, de cele mai multe ori, obiect de aderate scandaluri publice” (A. V dean).

De altminteri, dup apari ia în anul 1988 a romanului Cristo versus Arizona (la noi, în traducerea Anei V dean, a ap rut în anul 1997 la Editura Libra), don Camilo spunea urm toarele cuvinte despre aceast incitant scriere (pentru unii o remarcabil crea ie celian , pentru al ii un neroman, doar cu virgule i punctul final, ce ofer citi-torului un mod aparte de reflec ie asupra „jocului vie ii i al mor ii”): „Eu cred c am pu in datoria de a încerca noi drumuri, ceea ce înseamn un salt în aer i f plas dedesubt i s-ar putea ca ajungând jos, s -mi rup coarnele, ghinion! Dar dac nu ri ti, nu prezin i niciun interes”...

Fiind destinul prezent în întreaga crea ie celian , Ana V dean ne face cunoscut c romanul Familia lui Pascual Durante „este dedicat în întregime rolului hot râtor pe care-l are Destinul în via a oamenilor i împotriva c ruia nu se poate lupta, fiecare trebuind s mearg pe drumul ce i-a fost h zit”.

Iar destinul Lui Pascual Duarte a fost în egal m sur hain i necru tor, de altminteri, a a cum el însu i ne în tiin eaz în scrisoarea trimis pe 15 februarie, din închisoarea din Badajos, lui don Joaquin Barrera López, scrisoare prin care anun trimiterea originalului (romanul este o autobiografie fictiv , fiind dedicat de autor „du manilor

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

citeasc i s scrie, ba chiar a insistat ca Pascual s fac coal - era complet ne tiutoare de carte, un alt motiv de ceart între cei doi, îndeosebi atuncea când so ul o f cea ignorant , „ofens deosebit de grav pentru mama, care se f cea foc i par ”); (c) despre sora Rosario („Eu eram micu când s-a n scut sora mea Rosario”), singura persoan pe care brutalul tat o asculta i care (hoa , codoa i be iv ) la 14 ani devine prostituat în casa Elvirei din Trujillo, precum i despre nefericitul fr ior Mario, cel care se n scuse n tâng i era atât de neglijat de maic -sa, încât la vârsta de patru ani un porc îi m nânc ambele urechi, iar pu in mai târziu este g sit înecat „într-un hârd u de ulei”, întâmplare ce-i face pe Pascual i Rosario s plâng (nu i pe mama lor) i ocazie cu care afl m de la narator c „o asemenea ur am ajuns s -i port mamei mele, i atât de repede avea s mi creasc , încât am ajuns s -mi fie fric de mine însumi”; (d) despre împerecherea cu Lola, fata „înalt , oache , cu p rul negru”, chiar dup înhumarea lui Mario i pe mormântul acestuia, cei doi fiind tori i de don Manuel ase luni dup aceast ocant scen , adic atunci când Pascual este în tiin at de Lola c este îns rcinat . Întrucât prima sarcin o pierde (mireasa este trântit la p mânt de iapa ce trebuia s o duc acas ), iar urm torul copila tr ie te doar 11 luni, Lola pare posedat de to i demonii („repezit i crud ca o pisic lbatic ”). A a c Pascual fuge de acas , cu ferma inten ie de-a pleca în America. Îns , ajuns în portul La Coruna, el nu poate s se îmbarce.

Banii fiind pe sfâr ite, el este nevoit s trudeasc din greu la buc ria unui hotel, ca paznic de noapte sau ca hamal în gar i în port.

Dup doi ani de colindat prin lume, Pascual simte un asemenea dor de locurile natale, încât - cu bani împrumuta i - face calea-ntoars , gândindu-se c „timpul vindec totul” i c el va fi bine primit în familie.

Numai c aici afl de la Lola c este îns rcinat cu copilul an oului, taman proxenetul care o nenorocise pe Rosario, i îndat dup aceast m rturisire, ea moare în bra ele lui Pascual, „cu capul c zut în piept i p rul pe fa ”. Scen pripit i în bun m sur nefireasc , ce are darul s -l îndârjeasc pe personajul narator împotriva mamei sale: „Mama care, nemernica, trebuie s fi fost codoa a tuturor celor întâm-plate, parc fugea s nu dea ochii cu mine”. Mult mai firesc i mai în ton cu substan a tenebroas a romanului era ca Pascual s-o „ajute” pe Lola s moar , cam a a cum i-a împu cat c eaua Chispa i a omorât iapa vinovat de pierderea primului copil...

Da, c ci c uzit de atrocele s u destin, Pascual devine criminal sadea în ultimele capitole ale romanului. i nu un criminal oarecare, ci un fioros matricid, care- i premediteaz tic loasa fapt ! Mai întâi îl omoar pe an .

Dup trei ani de pu rie este eliberat, se întoarce acas i, la scurt timp dup c toria cu Esperanza, o ucide cu cu itul pe maic -sa.

Iat ce ne este dat s citim în ultimul capitol al romanului: „În ziua în care m-am hot rât s fac uz de fier eram atât de cople it, atât de sigur c r ul trebuia sângerat, încât m-a f cut s nu-mi tremure niciun pic mâna la ideea mor ii mamei mele”. i pu in mai departe: „Trebuia lovit cu ochii bine deschi i, cu cele cinci sim uri puse în lofânului vitur ”.

mei, care m-au ajutat atât de mult în cariera mea”): „Acuma m c iesc mi-am gre it drumul, dar nu mai cer nici m car iertare în aceast via . La ce bun? Poate c -i mai bine s se fac cu mine ceea ce-mi este hot rât, pentru c mai mult ca sigur c dac nu s-ar face, m-a întoarce la vechile n ravuri”.

Primele cinci capitole ale acestei scrieri (romanul cuprinde 19 capitole, plus notele celui care, chipurile, a transcris manuscrisul sit „într-o farmacie din Almendralejo”) cuprind amintirile lui Pascual: (a) despre casa în care s-a n scut (situat în afara satului, „la mai bine de dou sute de pa i de cele din marginea a ez rii”, casa „strâmt i cu un singur cat” - avea o buc rie „întotdeauna curat i v ruit cu m iestrie”, despre care afl m c era „singurul lucru al casei care se putea vedea” i „prima de care d deai când intrai”); (b) despre p rin i, ambii be ivi i pu i pe scandal, la a c ror pu in educa ie „se ad uga lipsa virtu ilor i nemul umirea lor fa de tot ce Dumnezeu le d dea - defecte pe care, spre nenorocirea mea, le-am avut de mo tenit - i asta f cea s nu se gândeasc în primul moment c ar trebui s aib grij s i înfrâneze instinctele, din care pricin oricare motiv, oricât de mic ar fi fost, era de ajuns pentru a dezl ui furtuna care se prelungea zile în ir, f s i se întrez reasc sfâr itul”, astfel încât micului Pascual nu numai c -i era egal care dintre p rin i o încaseaz , dar niciodat n-a acordat acestui „am nunt” o importan prea mare, de i uneori se bucura „s scarmene tata i alteori mama” (tata, portughezul pe nume Esteban Duarte Diniz, trimis la ocn pentru contraband , om de vreo 40 de ani, „înalt i gras ca un munte”, era aspru i brutal i nu suporta s fie contrazis, pentru c atunci se înfuria i „ne d dea, mamei i mie, câte o chelf neal pentru orice”, pe când mama, „înalt i supt ”, cu o înf are de ftizic , întotdeauna îmbr cat în negru i atât de pu in prieten cu apa, încât „în toat via a n-am v zut-o sp lându-se decât o singur dat , când tat l meu a numit-o be iv i ea a vrut s -i arate c nu-i era fric de ap ”, nu doar c la rândul ei era aspr i violent , „iar din gur îi ie eau ni te cuvinte pe care Dumnezeu i le-o fi iertat, pentru înjura de mama focului în fiecare clip i pentru cele mai mici motive”, ci - spre deosebire de b rbatu-s u, care se f lea c tie s

Julien Dupré - Întoarcerea

27

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Boris MARIAN

Marina |vetaeva -

cea mai mare poet[ din Rusia secolului XX, cu un destin tragic Dotat cu un talent precoce, Marina vetaeva a început s scrie poezii de la vârsta de 6 ani i nu numai în limba rus , ci i în francez i în german ! Prima edi ie a volumului ei de poezii a ap rut la vârsta de 18 ani i îndat a atras aten ia multor poe i cunoscu i.

Ea a d ruit lumii cea mai frumoas poezie. Sincer , direct i profund ...

Via a nu a cru at-o pe Marina vetaeva... Pe so ul ei l-au împu cat, nuindu-l de spionaj, copilul ei de 3 ani a murit de foame în orfelinat, iar pe a doua fiic au deportat-o la 15 ani. R mânând singur cu fiul, ea a încercat s i g seasc de lucru, dar însu i Litfond a refuzat-o, considerând c Marina vetaeva poate fi un spion german.

Poezia Marinei vetaeva surprinde fream tul, agita ia unui început de secol, în care spiritul avangardist, înnoitor, se manifest pe un fundal sângeros, cel al Primului R zboi Mondial, spirit mai apoi sufocat necru tor, în Rusia, prin deportarea i asasinarea intelectualilor incomozi, dac se poate spune a a, c ci, dup 1917, to i intelectuali ru ii deveniser un poten ial pericol, a adar incomozi. În acest context, via a Marinei vetaeva poate constitui în sine un roman dramatic, al ne ansei. vetaeva a debutat la 18 ani, în 1910, cu volumul Album de sear , ap rut în numai 500 de exemplare, dar care impune o voce liric deja format . Poeta era înc de atunci con tient de valoarea ei, iar traseul s u poetic nu tr deaz momente de ezitare, ci este unul cursiv, constant, în ciuda contextului biografic nefavorabil. Î i abandoneaz fiicele într-o cas de copii, unde, una dintre ele, Irina, va muri „de istovire i alean”, î i în al so ul, pe Serghei Efron, leag rela ii cu marii scriitori ru i, ca Aleksandr Blok, Boris Pasternak, Osip Mandel tam, Anna Ahamatova, scrie f oprire - cu alte cuvinte, vetaeva încearc s i dep easc vremea, s tr iasc liber de orice constrângere, motiv pentru care cunoa te nu de pu ine ori momente de s cie lucie.

Se mut dintr-un ora într-altul, dintr-o ar într-alta, duce o via precar , auster . În URSS, în 1939, sora sa, Anastasia, este arestat , iar mai apoi, autorit ile comuniste o aresteaz i pe Ariadna, fiica cea mare a Marinei vetaeva, care va sta timp de 17 ani în închisori i lag re. În 1940, Editura de Stat, care, în prim faz , acceptase s îi publice un volum de poeme, se va r zgândi în urma unei cronici negative a lui K. Zelinski. În 1941, dup ce o întâlne te la Moscova pe Anna Ahmatova, vetaMarina vetaeva eva, împreun cu fiul ei Mur,

va fi nevoit s p seasc Moscova, sau, dup cum se exprim Leo Butnaru, „pleac în evacuare”. Cele câteva cuvinte, dintr-un bilet, datat 26 august, sunt gr itoare pentru starea de epuizare în care ajunsese vetaeva: „Consiliului Fondului Literar. Rog s fiu angajat în calitate de sp toreas în osp ria Fondului Literar ce urmeaz a se deschide”. În 1941, pe 31 august, poeta se sinucide - de i, sus ine criticul i istoricul literar Leo Butnaru, conform unor noi documente din arhiva NKVD-ului, s-ar p rea c vetaeva nu s-a sinucis, ci a fost ucis -, iar locul înmormânt rii a r mas pân în prezent necunoscut.

Tot în 1941, so ul Marinei vetaeva, Serghei Efron, este executat.

Cortina sfâ iat , volum ap rut la Tracus Arte, în traducerea lui Leo Butnaru, con ine poeme ale Marinei vetaeva începând cu 1915 pân în anul mor ii acesteia, 1941. Contribu ia poetic a lui vetaeva în contextul unei avangarde literare agresive este, astfel, mult mai or de observat, de i, în aparen , poezia acesteia ocole te experimentele avangardiste, urmând un traseu liric ceva mai a ezat, cu tonalit i clasice. Leo Butnaru, care a i prefa at volumul, observ în, pe bun dreptate, c „Marina vetaeva a reformat/ reformulat prozodia rus din interiorul acesteia, a modificat-o intrinsec-tipologic, noutatea emanând din nucleu, din esen e, nu din forme. De unde i actualitatea, modernitatea, permanenta propulsie de contempo-raneizare, «de la sine», a crea iei ei - a uneia dintre cele mai mari poete a lumii”.

Cu alte cuvinte, ea nu „caligrafiaz ”, ci „esen ializeaz ”. Asonan a, nu rima, de ine un loc important în poezia lui vetaeva, metrica fiind una neregulat , sincopat . Poeta nu mizeaz pe imagini, ci pe sunete, lumea fiind receptat auditiv, nu vizual, ceea ce îngreuneaz sarcina unui posibil traduc tor, iar, în consecin , Leo Butnaru, traduc torul în limba român a poeziei lui vetaeva, a fost pus i el, din acest punct de vedere, în dificultate. De asemenea, inser ia cu caracter biografic este un alt element caracteristic crea iei Marinei vetaeva.

Iat ce scria în prefa a la volumul Din dou c i (1912): „Versurile mele - un jurnal, poezia mea - poezia numelor proprii... Re ine i fiece clip , fiece gest, fiece respira ie... Nu exist nimic neimportant.

Spune i despre odaia voastr : e înalt sau are tavanul jos, i câte ferestre are; i ce fel de perdele au acestea, i dac exist i un covor, i ce fel de flori sunt pe el... Toate acestea vor fi chiar trupul l sat în lumea mare de s rmanul, s rmanul vostru suflet”. Se poate spune poezia Marinei vetaeva este una a r zvr tirii, dar a unei r zvr tiri care caut însingurarea i care de ine siguran a unei lumi mai lini tite, lumea de dincolo, ceea ce îi d i o not metafizic : „C rnii - carne, sufletului - suflet,/ C rnii - pâine, sufletului - ve ti,/ C rnii - vierme, sufletului - respir./ apte cunune, apte bol i cere ti.// Deci, carne, plângi! - Mâine pulbere e ti!/ Suflete, nu plânge! - sl vit s fii!/ Aszi - sclav, mâine - rege!/ Cu toate cele apte stelare t rii” (24.IV.1918) Poezia este, în aceast lume, pentru poet, refugiul ultim: „Ascunzi ul meu de s lbaticele hoarde,/ Scutul i carapacea mea, ultimul meu fort/ Ocrotitor de ura celor buni i ura celor r i -/ Tu -

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poem ce mi te-ai împlântat în coaste, tot”. Cortina sfâ iat se încheie cu un poem din 1941, poem prevestitor, c ci poeta se va sinucide în vara aceluia i an: „E timpul s scoatem chihlimbarul,/ E timpul s schimb m dic ionarul,/ E timpul s stingem felinarul/ De la u ...”.

Al turi de al i poe i ru i, ca Maiakovski, Mandel tam, Blok, Ahmatova, ca s numesc numai câ iva, Marina vetaeva a reformat nu numai poezia rus , ci i poezia universal , ecouri ale poeticii sale fiind sesizabile chiar i în lirica actual .

Ner bdând umilin ele, Marina vetaeva, pe data de 31 august 1941 s-a sinucis.

Am selectat câteva citate ale acestei femei care dezv luie profunzimea i în elepciunea destinului ei tragic: A iubi o var -ntreag / E mai mult decât o via ,/ Po i lipsi, se sparge ghea a,/ Tu îmi e ti nespus de drag ./ Când iube ti n-ai timp de vorbe,/ Vorbele se afl -n c i,/ Sunt pu ini cu suflet, trupul/ Se împarte-n apte p i./ Când iube ti, Divinitatea/ St al turi, protector,/ Nu exist niciodat ,/ Nu iube ti, mai bine mori.

1. „Eu te voi iubi toat vara” - asta sun mai încrez tor decât „toat via a” i , principalul, e mai de lung durat !

2. Dac acum a i fi intrat i a i fi spus: „Eu plec pe mult timp, pentru totdeauna” sau „Mie mi se pare c nu v mai iubesc” - eu nu fi sim it nimic nou: ori de câte ori pleca i, în fiecare or care lipsi i - sunte i plecat pentru totdeauna i nu m iubi i.

3. Te îndr goste ti numai în ceva str in, ce i-e apropiat - iube ti.

4. S te întâlne ti e nevoie doar pentru dragoste, pentru restul sunt c i.

5. Arta - e o chestiune general , crea ia - e a celor retra i.

6. În lume este un num r limitat de suflete i un num r nelimitat de corpuri.

7. S iube ti înseamn s vezi omul a a precum l-a gândit Dumnezeu i nu s-a înf ptuit de p rin i.

8. Dac iubesc un om, vreau s -i fie bine de la mine - chiar i ee la nasturele cusut. De la nasturele cusut - pân la întregul meu suflet.

9. Succesul înseamn s reu ti.

10. Ce po i s tii tu despre mine dac nu ai dormit cu mine i nu ai b ut cu mine?

11. Nu e pe P mânt o a doua persoan ca dvs.

12. Eu nu vreau s am punct de vedere. Eu vreau s am vedere.

13. Ascult i ine minte: cel care râde de necaz str in este prost sau r uf tor. De cele mai deseori, i una i alta.

14. Singurul lucru pe care oamenii nu îl iart e faptul c ai reu it pân la urm i f ei.

15. Sculptorul depinde de lut. Pictorul depinde de culori. Muzicianul depinde de strune. Pictorului sau muzicianului poate s i se opreasc mâna. Dar la poet - doar inima.

16. „S ne r bd m - s ne iubim”. Îmi place aceast fraz , doar c citit invers.

17. Lucrurile preferate: muzica, natura, versurile, singur tatea. Îmi pl ceau locurile simple i pustii, care nu pl ceau nim nui. Îmi place fizica cu legile ei de atrac ie i respingere. Seam cu dragostea i ura.

18. Într-un eu - e femeia adev rat : pe fiecare judec dup sine i fiec ruia îi atribui discursurile mele, sentimentele mele. De aceea, to i în primul minut sunt buni, genero i, f somn i nebuni.

19. Cât de bine v d omul când nu sunt cu el!

20. Nimeni nu poate i nimeni nu vrea s în eleag c eu sunt singur . Cunoscu i i prieteni am - toat Moscova, dar nici unul care pentru mine sau f mine ar muri!

21. B rba ii nu sunt obi nui i cu durerea, ca animalele. Când îi doare ei fac a a ochi c : f orice numai s înceteze.

22. S visezi împreun , s dormi împreun , dar s plângi singur . .23. Vreau a a un lucru simplu i modest: ca atunci când intru omul s se bucure.

29

Silviu Doina] POPESCU

Ademenirea Zeilor Umbra Umbra nop ilor haine Peste-un suflet chinuit.

Devorând din propriu-mi Sine visul s u cel infinit.

de trandafir de-acum delir.

Visare de vânt

Sl vit de-apoteoze Zugr ve te-un fundal negru Mirosind a mii de roze i a parfum de cedru.

ri negre taie v zduhul Zboar în albastru profund Aripele lor albe viseaz la o lume ascuns .

Florile s-au ofilit în noapte. ul ispitind în oapte.

Iar întuneca ii trandafiri îngân psaltiri.

i când via a lor moare zând în visare de vânt se lunesc cer i p mânt.

Fantasma trec toare Neîn eles gândesc Sângele-mi fierbe de durere Sau e doar o p rere?

Sucurile bolborosesc în mine Iar creierii-mi se l ie în nisipurile mi toare ale min ii, în gândurile ademenitoare, concentrate în spaime izvorând din str fundul fiin ei.

Lotus Împarfumatul lotus îmi îmbat sim urile.

Urc treapt cu treapt . În fa -mi se desf oar sc rile ce duc spre judecata dreapt .

Am avut o fantasm despre ceea ce a fost la început.

Cuvântul pe t bli ele de lut.

Acum îmi îngrop în p mânt gândul care din lut e frânt.

Cuvântul d ruie te un cânt mântului din gând ca lutul de sfânt.

Puncte cardinale Sufletul are patru z ri ce din origini converg; i toate cele patru sc ri spre infinit urcând se terg.

Ademenind Am cules un gând din câmpia de idei.

Vreau s-ajung la zei Ademenind c-un cânt.

Prive ti spre R rit i tii c-a mai trecut înc-o visare spre-a nu mai reveni decât când vom mai fi din nou copii.

titlu Anemona cu parfum de trandafir Un glas de înger mi-a optit un psalm Al nop ii ve nic farm' Frumoasa anonim cu parfum

Eternitatea e obositoare Florile r ului îmi zâmbesc ademenitor.

Ce s fac nu mor?

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Ion POPESCU-BR{DICENI

Poezia vie a lui Vasile Dan ]i lentila de contact Vasile Dan, Lentila de contact, Ed. Mirador, 2015 Paul Aretzu (laureat al Atelierului Na ional de Poezie i Critica Poeziei „Serile la Br diceni”, în 2005 n.m., I.P.B.) apoi Andrei Bodiu în „Evadarea în vid” sunt de p rere c poezia lui Vasile Dan, fie din „Drumul ca fiin e”, fie din „Pielea poetului” fie din „Carte vie” r mâne una de dileme care se convertesc în autentic tensiune interioar .

Tensiunea se acumuleaz progresiv, izbucnind de regul în finalul poemului. Strategia poetic e una de crescendo care- i g se te rezolvarea spectaculoas . Finalurile lui Vasile Dan sunt puncte de maximum ale poemelor, t ieturi aparent brutale care las deschise por ile interpret rii. Tema c torului solitar, o c torie infinit înspre un dincolo, poate în afara c ii, o explorare dincoace i dincolo de grani ele omului i ale umanului (adic în transhuman) transform motivul în ini iere cu un substrat mistic ocrotitor-interogativ ca la Tudor Arghezi, întrucât poemele („Drumuri în cruce”, „Mesa”, „Stare”, „Cum cerul prive te”, „Omul alb”, „Noapte” etc.) au o es tur religioas subteran , mascat /camuflat de superficiile unui eu obsedat de subtilitatea dic iunii [adic aceast subtilitate din „Pielea poetului” (Dan, 2000) se na te din transparen a lor]. Un simbol îmb trânit este condus într-o izb vitoare reculegere/ secund de contemplare/ a c rei anatomie e resituat între miracol i umilin , între minunea i damnarea propriului trup. Din aceast perspectiv , a cromaticii ingenios construite i reflectate, Vasile Dan eminescianizeaz în stranii compozi ii esute din succesiuni de sugestii specifice acurate ei poeziei orientate, dublat de fascina ia (i)materialit ii ori triplat de redescoperirea firescului existen ei. *** Ce caut poetul în „Carte vie” e revenirea la perceperea naturalului, ca i impresioni tii, prin sim uri (sim ualiste le spune Eugen Simion în „Diminea a poe ilor”, sim ualismul fiind în fond o manifestare liber a emo iilor, transromantic ). Acest „sim ualism” îl duce i pe Vasile Dan c tre zone incontrolabile în care imagina ia î i inven-

teaz propriul s u univers” (Simion, 1980, p.146). Este evident i în „Pielea poetului” senzualitatea clar . Este detectabil lejer tendin a poetului de a intimiza obiectele, de a le introduce într-un spa iu al inocen ei i al suavit ii. Dar sim ualitatea oriental , reputat prin rafinamentul ei complex, tinde spre recuperarea unui farmec virginal, dintr-un reveriant spa iotimp al copil riei (fructificat prin jocul memoriei ce coboar revificator în anii de aur ai copil riei).

Imagina ia erpuie te între materialitate i imaterialitate, între percep ia concret i imaginea acestei percep ii. Medita ia asupra timpului nu-i a unui revoltat, ci a unui sceptic melancolic care- i permite s ia lucrurile a a cum sunt. Într-unul dintre cele mai frumoase poeme ale c ii, experien a cotidian e pretext pentru a admira eternitatea lucrurilor, gr binduse a- i adecvare multiplele mijloace stilistice la mesaj, la autoproiectarea doctrinar în viitor, la transmodernismul operei sale de un lirism dens. S citez poemul „Chip” din „Carte vie”: „Stai în fa a mea de i nu te v d,/ mare fo nind în de ert/ cer r sturnat/ ca un vas în nisip/ îmi vorbe ti de i nu te aud/ lava r cit în piatr / sânge la mal/ în unghia rupt ./ cuvinte înfloresc doar în frig/ pe respira ia ta/ gur la gur .” i-acum înc unul din „Pielea poetului” chiar antologic „Cum cerul prive te”: „Cât prive te cântecul ei/ nu l-ai auzit niciodat ./ Dar niciodat :/ To i pun urechea/ pref cându-se/ împov ra i/ de treburi, am gindu-se./ Numai pisica se zbârle te/ undeva în întuneric./ Târziu scânteiaz / negru pe negru cu blana sa moale./ Prin cer se filtreaz totu i/ ceva imponderabil/ peste acoperi uri./ U or cu un pas înainte de a adormi.”

Apoi o „Noapte” de un aer haigin / bacovian: „Doarme materia/ Pe pieptul meu o flac verde./ Un distih numai bun,/ la ora aceasta/ târzie/ s m înfrunte ambiguu.”

Iar aproape o capodoper e „Anatomie”: „R nile exist în întunericul trupului./ Gerul ca un metal alb/ lipindu-se dureros de pielea ta/ jupuindu-te./ Câteva osicioare adunate într-o/ c ma de carne - le numeri./ Fiecare fir de p r de pe cre tet./ Fiecare firicel de nisip din albia secat ./ Pragul pe carte./ Configura ia secret a stelelor./ Iarna peste p mântul/ tare. Z pada.”

Ca i un „Cântec” minimalist: „În gur o floare ro ie./ Unghiile albe în aerul înghe at.” *** Nicolae Manolescu î i deschide - oarecum straniu - sec iunea dedicat genera iei optzeciste, ajuns , volens-nolens, la maturitate, cu... Vasile Dan. Motivele acestui gest mie mi se par dac nu obscure, în mod cert inutil hazarde ti. S fie criteriul debutului decisiv? Au debutat printre cei dintâi Gabriel Chifu (în 1976), Vasile Dan (în 1977), Traian T. Co ovei (în 1979), Liviu Ioan Stoiciu (în 1980), Marta Petreu

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(în 1981), Gheorghe Cr ciun (în 1982), Adrian Alui Gheorghe (în 1985), scriitori care au confirmat printr-o carier profesional prodigioas . C îl recepteaz cu greu pe echinoxist e vizibil de la bun început. Citez: „versuri fragile i câteodat demne de inut minte.” Ce s în elegi prin acest adverb de timp „câteodat ”? C numai „uneori” Vasile Dan se exprim ... poetic!? Mai citez: „Apoi versurile devin or preten ioase prin sugestii simbolice, discret religioase, dar pregnante.” Acestea ar fi principalele motive în toate culegerile dinainte de 1989. „Rar o not de intimitate, abia optit .” Deci ce-i repro eaz Nicolae Manolescu lui Vasile Dan? Defazarea discursiv , retardarea temporal , transsimbolismul i, dac transvalu m transreligiosul, transmodernismul; net opus postmodernismului lunedist.

Dar în culegerile de dup 1989 (iat -le pe toate totu i: Priveli tile (1977), Nori lumina i (1979), Scar interioar (1980), Arbore genealogic (1981), Întâmpl ri crepusculare i alte poeme (1984), Elegie în gr din (1987), Drumul cu fiin e (1990), Un Li pe drumul m sii (1997), Pielea poetului (2000), Carte vie (2003), Proza zilei (2004)), Vasile Dan ar fi trecut la alt ton: precis, concis, enigmatic, haijin, retras în proprie cochilie, de un neomodernism resurect, delicat, personalizat (gen tefan Baciu ori Virgil Gheorghiu).

Despre / i de / cum scris-au Gheorghiu i Baciu aflu din „Istoria...” lui I. Negoi escu, ci nu a lui... Nicolae Manolescu.

Virgil Gheorghiu (1905-1977) ar fi „numai a teptare, stare de pregra ie”. Poezia sa ar con ine „viziunea metaforic a sterilit ii crepusculare” i ar dezv lui „stadiul decadentismului artistic”. „Tonul general al poemului s-ar evapora ludic, în sugestii infuze i neclare, de „pur stare în suspensiune”. Conturele poemelor ar fi „de o pre ioas materialitate”. Virtuozitatea ar atinge gradul cel mai înalt, pe linia metaforismului pur i excesiv, barochizant, îns în jocul s u exclusiv formal f substan a organizat elegiac , ci doar transformat în alint muzical, calm nostalgic, mereu înso ind arabescurile metaforei, niciodat erupt dintr-o sonoritate bogat i complex , cu ecouri mai adânci.” (Manolescu, 2014, 1276). tefan Baciu, bietul de dânsul, a fost de o pre iozitate i de un

Julien Dupré - Bârfa

31

gongorism sus inute de spontaneitatea sensibilit ii i de candoarea voca iei. „Acest me te ugar ne-la-timpul s u i cu prisosin în timpul u, trece cu pas sigur, ca un intelectual suprasaturat, la comandamentul poeziei pure, desfiin ând subiectul i predând obiectului prerogativele poeziei: ceea ce înseamn trecerea de la descoperire la inven ie, probat i prin faptul c îl constrânge pe hermeneutul critic decodifice artefactul prin arhi- i inter- textualitatea lui.” (Negoescu, 2002, pp. 400-401, pp. 411-412). *** În „Lentila de contact”, din 2015, poetul încearc a m deruta cu cele mai discordante simboluri: oglinda fluid , poetul orb, echinoc iul, arca, cor biile, gaura neagr , nacela; cu cele mai contradictorii motive: mireasa, lentila de contact, carpe diem, lumina lunii, cerneala simpatic , praful, lumea paralel , vavilonul (ca la Dosoftei, Eminescu i Philippide), ârâitul de greier, eul ontologic dilematic i autoîntretor, s ritura în gol etc.; cu st ri de reverie, singur tate, crepusculare, de poveste, de dragoste, de alegere, de distrugere, de aporie, de sfârire, de (re)amintire, de scrutare a orizontului.

Poet sceptic, Vasile Dan este „la mijloc”, adic într-un loc care elimin riscurile eroului sacrificial, civilizator, înainte-merg tor, dar într-o împov toare postur de „baston alb” pentru orbi, care, odat devenit „de sticl : transparent i fragil peste m sur ” dar i „lentil de contact” s-ar putea sparge u or, de caldarâm la cea dintâi poticneal . Desigur mica poem este metafor , i alegorie, i parabol , iar trivalen a ei consist în devoalarea altui tip de jertf : cel care asigur tranzi ia de la tradi ie la modernitate f o ruptur total între trecut i viitor, f o falie de neant absolut între vechi i nou. Astfel poezia e simultan liantul i transferul, revolu ia în numele evolu iei, discontinuitatea prin continuitate.

Dic iunea poemelor lui Vasile Dan este de o fluiditate „clasic ”, „epopeic ”, „imnic ”, „voluptuoas ”, în volute largi, cu ve minte transretorice fluturând în vântul unor reîntoarceri la ritualul magic i taumaturgic, la originara incanta ie mistic / sacerdo iu auxiliar divina iei.

Sunt foarte demoda i ace ti poe i pe nume Rilke, Perse, Montale, Pound, Eliot, Pessoa ori Kavafis, O'Hara sau Elytis, Emmanuel i Sanesi? Eu cred c nu, iar a ezarea lui Vasile Dan în ir cu ei e absolut fireasc .

Cel pu in cu poeme „aerialiste” ca „Oglinda fluid ” (III), „Întâmpl ri crepusculare i alte poeme la Colibi a” (I V), „În nacel ” (I IV), poetica lui Vasile Dan e i tranzitiv i reflexiv , e i be ie i contemplare (i-a zice chiar intemplare ca opus narcisiacei autoreferenialit i erotice).

Poezia lui Vasile Dan te seduce, oximoronic alc tuindu-se; te atrage în corpul ei de „nor înspumat” (iat cerul i marea î i unesc substan a ca s o nasc pe Afrodita - n.m.), te ocheaz cu câte un haiku monstruos: „Ideile-n c i precum pe teri piranha în ap ”; î i zdruncin prejudecata cum c a scrie „un poem nou” n-ar fi tot una cu traducerea în limba român a oric rei capodopere universale (de Homer, Heraclit, Shakespeare, Salinger, Mircea Iv nescu, Kafka, Bunuel, Tarkovski, Ion Caraion, Gellu Naum, Ilie Constantin, Mircea rt rescu - n.m., I.P.B.). *** Oglinda fluid (I+II) for eaz existen ialismul într-un suprarealism în levita ie peste semioze aproape obscure, peste travaliul lucid asupra cuvântului. Poetul se repliaz „ca un copil n scut in vitro precum singurul fiu al lui Dumnezeu” („învelit ca într-o aur ”) într-un vizionarism predeterminat de „o întâmplare din timpul vie ii mele scrise înainte de na terea mea” ca s desferece puterile secrete ascunse în verb ori s fotografieze ilumin rile aprinse pe fundaluri apocaliptice.

Când foreaz intimitatea tainic a cuvintelor se cutremur de-o for teribil , misterioas , care d C ii trei virtualit i asemenea

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

celei a lui Pessoa în heteronimie: „cartea are patru picioare ori aripi gata de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare liter , cartea e u oar , în levita ie, desfoliat ”. „Dumnezeu întoarce roata la punctul zero, care e cel de start” i ca el poetul atac interioritatea îns i a cuvintelor, cuantic i de-o acuitate expresiv , dureroas , ca a lui Ted Hughes, de-o ironie involuntar melancolic i totu i de un sarcasm „parc înecat, cu toate cuvintele deodat în gât”. „Împiedicat în limb ” poetul recurge la o stratagem salvatoare: procedeaz asemenea lui Mircea Iv nescu, prozaizându- i discursul, p strând leitmotivul desigur recurent-doctrinar al levita iei (care provine din „indianismul” lui Mircea Eliade n.m.).

Limbajul devine „o lav fierbinte, aproape în levita ie”. Drumul mereu acela i î i asum provocator postmodernist, diseminant, m run irea timpului „în acela i num r de clipe distincte”, monadice ca-n Leibniz (vezi „Monadologia” - n.m.). Paradoxal ori dimpotriv aproape real, poemul e singura ancor a unei stabilit i inerent relative. *** Frizând excentricul, îns având drept model pe homericul Ahile, poetul Vasile Dan î i elaboreaz poezia ca pe aplica ie la concretul biografic, simultan fizic i metafizic, pe ton antiorfic, dezeroizant, cu o (trans)retoric blazat , voit f aprindere imaginativ ci doar „imagist ”. Un motiv latinesc precum celebrul «carpe diem» e de o ritualitate desolemnizat , terifiant ca-n Kafka i Capote i ca-n „Infernul” lui Dante în a c rui mla tin „nuferii înflori i” sunt ultimele efigii i însemne c „ziua e unic ”. De altfel, minimalistul poem „Carpe diem” e o excelent art poetic deloc angoasat de anxietatea influen ei sau deloc tulburat de vina intertextualit ii aproape strict necesar unei poezii totu i livre ti, cu dedesubturi arhetipale, saturate, în pofida tonusului polemic i monologismului cu propriul sine, care este oglinda ontologic a trecutului ce se vrea retr it, de scoliastele disconfortantelor comentarii secunde poeticit ii „de inevitabil contact” cu m surile transparente ale unor reverii lichide, acvatice, obsedate de perspectiva unei cosmogonii funerare. i poema „Reverie” are o densitate halucinant i mortal . Viziunea de groaz îl sufoc pe poet i acesta vorbe te gâfâit, precipitat, cu limba uscat , împleticit . Narativismul, nucleele epice m expediaz în zona instituit de „tranzitivitatea” unor Walt Whitman (vezi „Fire de iarb ”, caracterizat pe realism, autenticitate, antiform , corporalitate autoreferen ial ) i Ezra Pound, cel de-al doilea adept al imagismului monoton, discursiv, retoric, al trat rii directe a obiectului, fie ea subiectiv ori obiectiv , al „prezenteismului”, al frazei (anti)muzicale, al vorticismului, al cantosianismului i al phanopoeiei, distincte prin precizie

Julien Dupré - Strânsul snopilor

Anul XI, nr. 10(122)/2020

semantic , pictural , cinematografic , nerepudiind totu i descrierea.

Citez din „Reverie” (Dan, 2015, p. 16): „P rul vâlvoi r scolit ca o dure în fl ri / îmi st la fel i acum. Cum intr soarele adânc pân aici (e vorba de adâncul apei „amniotice” - n.m.) eu însumi par c plutesc captiv r pit într-un nor albicios. Ori sunt un nor, cel mai adesea, ce m-acoper tr gându-m -n sus, tot mai sus spre tavanul adânc în care cad încet. Deodat cu mine picurii noi dintr-o ploaie ce nu ostene te de-atunci invizibil .” Dar phanopoeia se manifest doar într-o triad tipologic , al turi de melopoeia i logopoeia. Melopoeia e o poezie muzical , în care au excelat poe ii lirici, greci, trubadurii i marii simboli ti ai secolului al XIX-lea. Logopoeia e o poezie cu accentuate valen e tranzitive: o poezie a intelectului (ironic i satiric ) i a contextului cuvintelor care sunt invitate s se exprime într-o extraordinar complexitate de viziune de profunzime... de-o adâncime a percep iei cotidianit ii. Asta practic i Vasile Dan: o poetic în „casa de lemn sun tor atârnat tocmai deasupra apei încremenite în care s-a înecat definitiv tot ceva-nstelat- tiu bine atunci o frunz desprins în levita ie” (Dan, 2015, p. 18). Astfel c tendin ele verticaliz rii i orizontaliz rii asigur i actul scufund rii în p mânt i pe cel al extensiei ideatice într-o „gr din a sim urilor” imponderabile ca s ini ieze „o coregrafie ce se prelunge te în sincope / deasupra fiec rui cuvânt / încât t cerea îl închide etan într-o crust ermetic .” (o „t cere gure într-o limb moart ”, deci atic , clasic , arheologic , antropologic etc.). „Cum plou în alt limb ” (bacovian cumva?) ay (interjec ia e a lui Lorca din Elegia t cerii (Lorca, 1977, pp. 19-21) ori din Balada unei zile de iulie (Lorca, 1977, pp. 21-24); m rog, i din „Poemul cântecului b trânesc”, din „Cântece pentru copii” etc.) verde ca o frunz (intertextul la cântecul popular românesc e str vezie) exclam Vasile Dan ca s-o coteasc brusc într-un expresionism „noir”, traklian: „Te aud mai bine în lini tea asta ay noaptea întu-nericul cade ca o ghilotin ”. *** Ce îi este strict identitar scriiturii dane ti? Poate textura ahtiat dup logic precum la Robert Frost (cel cu poezia ca „prim form a în elegerii”, deci prehermeneutic n.m.). Poate propozi iile-sunete, conversa ionale, ca-n „Poetul orb”, „Tu”, „Cerneala simpatic ”, „Asterisc la prima scrisoare c tre K”, „Poemul de dragoste al autorului b trân i aproape orb” .a. Pe aceste „propozi ii-sunete”, poetul de o naturale e incontestabil - emo ionante, patetice deseori, le alveoleaz idiomatic, culegându-le proaspete din vorbire, unde ele se dezvolt spontan. Poemul danist are organicitate lingvistic , rezultat din consubstan ialitatea sa cu vorbirea imediat dar i cu depistarea neobi nuitului din... obi nuit într-o manier ce- i posed un sens al m surii i al reticen ei i totodat o not personalizat constând din tandre e, bucurie i triste e. Exemplific aceast conjunc ie a contrariilor/ aporiilor prin „Era o zi întunecat , era o zi senin ”, „Prima zi din an” etc.

Experien a real i cea ipotetic îmbrac aspectul unor „situa ii mentale”, la care contribuie i reflectarea Eului în Alteritate iar poezia lui Vasile Dan e, de fapt, una de o tranzitivitate opac , din pricina unor „zei incestuo i”, a unei „erec ii în timpul rug ciunii”, a „întunericului... bine împachetat în cuburi”, a eului „ca o excep ie a clipei”, a „câte-unui cuvânt vechi / mai vechi decât mine însumi, / mai tulbure decât sângele meu gâlgâind prin artere / pe care-l ascultam spore te înspumat / ca apa într-un pu / ce singur umbl prin lume / nedestupat.”. Aceste „întâmpl ri crepusculare” de la Colibi a sunt Kavafiste prin autobiografia esen ializat în versuri „oglindite” într-un eikon prismatic fie prin inscrip ie lapidar ca la Tudor Arghezi. Citez o „Poveste de iarn ” (similar cumva cu o alta din „Cartea de iarn (1981) a lui Ion Mure an): „O z pad sub ire, o hârtie a patru / cât vezi cu ochii / în care sapi litere negre. O z pad / care ia foc atât de

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

or” (Dan, 2015, 34). Apropo, Nicolae Manolescu are perfect dreptate: Vasile Dan îi e net superior lui Ion Mure an. Afirma ia o enun eu, nu domnul N.M., dar devreme ce Ion Mure an „n-a fost s fie... marele poet al genera iei 80” i din pricina modicit ii operei, iar Vasile Dan a semnat 15 volume de poezie eseu, critice i „jurnal chinezesc”, concluzia se formuleaz ea, de-la-sine, eu doar transcriindo „umil”. *** Ceea ce frapeaz la Vasile Dan este acea rela ie între cele dou timpuri: cel personal i cel istoric care- i corespund ca ni te vase comunicante i care- i transgreseaz reciproc efigiile culturale/ cultuale, laconice i concentrate antiliric, configurate în aspecte fragmentare, evocatoare, reconstitutive, ultramoderne. „La S vâr in singur cu regele” e o capodoper de «ars poetica» descins din epoca elenistic i v dit „alexandrin ”, specific îns unui „timp vechi în fermenta ie” ca într-un athanor de alchimist „de nepotolit” „sub arcade imense de lemn viu, de stejari noduro i, centenari pe care îns sar iu i, ame itor ácele unui ceas vegetal înapoi spre clipa ce-a fost, spre ziua de ieri” (Dan, 2015, p. 53). fi fost, oarecum, poezia lui Vasile Dan i datoare lui Eugenio Montale, din perspectiva dublei sarcini a cuvântului care abia rezist ispitei de a nu- i etala tensiunea irezolvabil . Montalianismul s-a cut „v zut” prin semiotica semnelor esen ialiste, pentru a fixa în conturul lor st ri obscure, inexplicabile altfel aproape imposibil de surprins, fie g sindu-se poetul în levita ie fie în transaparen „text apocrif” gata s se ia la trânt cu... Heraclit, în „albiile mereu înnoite” ale limbajului „în care imponderabil po i s urci ori s cobori animat precum o stelu ce zboar ce pâlpâie nou .” (Dan, 2015, p. 47). *** Oricum c utarea unui alt limbaj e un risc asumat normal, dar, aten ie, contraelocvent, în poezia-proz , ce nu inventeaz ci recâ tig pentru poeticitate o form de realism ontologic, de recitativ dens de evenimente cotidiene, pe alocuri ermetic pe alocuri comunicativ. Prin urmare, Arca biblic e o biat plut a unui imaginar desacralizat, dehiperbolizat, minimalizat, ironizat cu un sarcasm dezabuzant. Citez chiar din poema „epigramatic ” Arca: „cum erai tu plecat cu pluta ca întotdeauna / la ora aceea a amiezii / i poate nu numai atunci, / poate î i rescriai ultimele versuri / ce te-au dezam git / într-atât încât ai renun at / la ele de sute de ori”. În „lumea sa paralel ”, „timpul are mai întâi conturul îngropat apoi se contract centripet într-un singur punct fierbinte. Implozia sângelui în trup precum într-o delt ascuns !

De pe pere i se desprind frescele umede, iar poetul adoarme cu mâna

Julien Dupré - Recolta de toamn

33

sub cap în timp ce cite te „un text nou scris cu cerneal simpatic / de mâna unui copil ce înc nu s-a n scut”. Poetul e de fapt un Ulise legat strâns de un catarg, al unei cor bii u oare, plutind pe cer purt toare de pace, fiindc pe p mânt r zboiul e ve nic, ascuns sau pe fa , i îl împiedic s ajung la Ithaca femeii lui ca orice b trân cer etor, numai i numai a femeii lui, aceea i ce niciodat pare c nu îmb trâne te. S fie aceast sublimat „femeie” totuna cu muza, totuna cu Poezia îns i, aceea „cu inima atârnând în piept mai singur i ea ca niciodat ” i doar sacrificialul poet îi poate fi mult a teptatul „so credincios” pân la moarte?

Cum ar afirma i tefan Augustin Doina , tratând poetic realul, Vasile Dan recurge cu succes la o serie de procedee (fie ele intensive, reductive ori proiective) cu un succes categoric în structuri poetice organice, de o mare puritate a expresiei, ca i Marian Dr ghici de pild în „P ru ul”, pronun ând o ruptur de creuzet vulcanic în care are loc o adev rat transmuta ie (de la roca denomina iei la metafora transfigur rii) gra ie c reia semnifican ii preiau dominan a asupra semnifica ilor.

(Trans)europenitatea operei lui Vasile Dan este ostensiotic , dar se bazeaz pe pip irea sufletului universal… Arta ideal e în cazul u poezia cu toate inter- i arhi- textualit ile-i inerente unei zone saturate de „transreligia” unui transumanism generos, practicant în definitiv al unei aventuri a absolutului.

Bibliografie: - Nicolae Manolescu: Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur ; edi ia a II-a, rev zut i revizuit ; Editura Cartea Româneasc / Grupul Editorial ART, Bucure ti, 2019.

- Eugen Negrici: Literatura român sub comunism; edi ia a III-a, rev zut i ad ugit ; Editura Polirom, Ia i, 2019.

- Ion Popescu-Br diceni: Reinventarea capodoperei. Arca Metanoia; Editura TipoMoldova, Ia i, 2016.

- Ion Popescu-Br diceni: Poetul este un rege i i se cuvine un tron.

I. Laurea ii Marelui Premiu A.N.P. „S.L.B.”: Poe ii; Editura Centrului jude ean pentru Conservarea i Promovarea Culturii Tradi ionale Gorj, Târgu-Jiu, 2019 - Andrei Bodiu: Evadarea din vid. Studii despre poezia româneasc de la sfâr itul secolului XX i începutul secolului XXI; Editura Paralela 45, Pite ti, 2008.

- Vasile Dan: Pielea poetului (poeme); Editura Mirador, Arad, 2000 - Vasile Dan: Carte vie (poeme), Editura Mirador, Arad, 2003 - Vasile Dan: Lentila de contact (poeme noi); Editura Mirador, Arad, 2015 - Eugen Simion: Diminea a poe ilor. Eseu despre începuturile poeziei române; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1980 - Gheorghe Cr ciun: Aisbergul poeziei moderne; cu un Argument al autorului; edi ie îngrijit de Carmen Mu at i Oana Cr ciun; cuvânt înainte de Caius Dobrescu; postfa de Mircea Martin; Editura Polirom, Ia i, 2017.

- I. Negoi escu: Istoria literaturii române (1800-1945); edi ia a IIa; Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 - Matei C linescu: Conceptul modern de poezie. De la romantism la avangard ; cu un Argument al autorului. Postfa de Ion Bogdan Lefter; Editura Paralela 45, Pite ti, 2005 - Ion Caraion: Cântecul singurei./ Le chant de l'unique; cuvânt introductiv de Ovid. S. Crohm lniceanu; Ed. Eminescu, Bucure ti, 1979 - Mircea Iv nescu: Versuri; edi ie îngrijit , cuvânt înainte i tabel cronologic de Al. Cistelecan; Editura Humanitas, Bucure ti, 2014 - tefan Augustin Doina : Poe i str ini; Ed. Eminescu, Buc., 1997 - Federico Garcia Lorca: Romancero igan i alte poeme; trad., tab. cronol. i note de Teodor Bal , cuv. în. de Vasile Nicolescu; B.P.T., Ed. Minerva, Bucure ti, 1977

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constantin MIU

Un roman-document Dup ce a debutat în 2012 cu volumul de povestiri Printre t tarii dobrogeni (volum ce poate fi socotit o monografie spiritual a acestor conlocuitori), iar în 2017 a publicat romanul Nasip (o poveste cutremur toare de iubire), scriitorul Julien Ceku public în 2020 romanul Ani cât un destin.

Despre r zboi s-a scris enorm, mai cu seam despre cel de-al doilea, îns prozatorul medgidian vine cu viziunea proprie, pe baza documentelor consultate, ca i a relat rilor martorilor, care au tr it tragedia deport rii de pe p mânturile str bune, din Basarabia i Bucovina de Nord, acestea fiind dublate de scene din via a de la ar , în prim plan fiind doi tineri - Tudor i Mioara.

Pentru c p rin ii nu-l pot ajuta financiar s i continue studiile în or elul aflat nu departe de sat, Tudor hot te s strâng bani, muncind fie în or elul de provincie, fie la boierul din sat, Cu ocazia unui drum f cut la Suceava, al turi de unchiul Grigore, spre a vinde cereale, Tudor admir peisajul, la rev rsatul zorilor.

Descrierea realizat de Julien Ceku aminte te de cea a lui Sadoveanu, din volumul ara de dincolo de negur , în sensul c aceasta e f cut în manier liric : „Natura începuse a se de tepta fraged sub imperiul primelor raze ale soarelui, dar totul era p truns de o lini te, de o t cere, de un fel de imperial a teptare. Departe, la r rit, începuse se iveasc buza str lucitoare a soarelui, care u or, domol, tergea umbrele colorate în verde-cenu iu de pe piep ii mun ilor viguro i.”

Vestea c ara a intrat în r zboi cade ca un tr znet: „- R zboi! i-a sunat sfredelitor în urechi teribilul cuvânt care i-a sfâ iat trupul, sim irea, iubirea, p mântul întreg...”

La începutul capitolului al doilea, auto-rul fixeaz coordonatele social-istorice ale României, în context european, când Basarabia i Nordul Bucovinei ne-au fost r pite de c tre sovietici. Despre cedarea celor dou teritorii, Petre, unul dintre camarazii de arme ai lui Tudor comenteaz cu n duf: „- Cum dracu dai de bun voie ara! Asta chiar nu mai în eleg!”

Despre camarazii lui Tudor Neculcea, venit pe frontul de Est, de pe Valea omuzului Mic, în apropiere de Siret, se poate spune c sunt reprezentan ii unei geografii spirituale: - Ion Bodea - cu dou zeci de ani mai mare decât restul grupei, fapt pentru care i se spunea Mo ul - „Venea de pe meleagurile muscelene, de la poalele mun ilor Iezer. Luptase în Primul R zboi, apoi o perioad în Legiunea str in francez i avea o mare experien de lupt . Era un muntean în adev ratul sens al cuvântului i un camarad de n dejde. Cumnit din fire, î i p stra lini tea chiar i în cele mai grele situa ii.”

- „Caporalul Ilie era de undeva din Oltenia i-i pl cea cel mai mult zaib rul pe care îl f cea el cu mâna lui. Avea acas o imens podgorie de struguri pe care o îngrijea ca pe ochii din cap. Vorbea repede c uneori nu în elegeai

ce spune, dar era un tân r pe care te puteai baza. Se aprindea repede, dar tot a a de repede îi trecea sup rarea. Era un b rbat voinic, obi nuit cu munca de la ar , neobosind niciodat în lungile mar uri pe care le f cuse.”

- „Blidaru, soldat, nici el nu tiuse cum de era în armat . Era de prin ile Munteniei, iar în via a civil era scamator prin bâlciuri i cartofor.

Nu avea o meserie stabil . Umbla de colo-colo, prin târguri, vindea cai, mergea la nun i, iar de s rb tori colinda pe la casele oa-menilor cu ursul. Era micu de statur , negricios i cânta la acordeon, posedând talentul înn scut, autentic, de muzician. Cânta la fel de bine i la cobz , nu de pu ine ori fiind auzit de c tre camarazii lui fredonând în surdin cântece l ut re ti vechi...” Acest Blidaru - un gurmand înr it - are mai mereu haz i se plânge c nu poate merge la lupt , pe burta goal : „Domn serjant, permite i s raportez, s aproba i s merg în satu l' de colo a s trag un ochi! O fi p-acolo niscaiva haleal !

- Nu mergi nic ieri! Mai bine odihni i-v c mâine va fi o zi grea!

- Da'...domn serjant, z u c nu po' lupta cu burta goal ! Io mereu am fost r u de foame, ca s nu zic c atunci când io nu m nânc, am ni te halusinasii, domn serjant...”

- „Soldatul Petre era de prin p ile Basarabiei i ca orice moldovean, avea harul povestitorului înn scut. Orice povestire a lui dura ceasuri, dac el voia, dar mai toate erau inven ii de-ale lui. Nu se speria de ni-mic i de nimeni. Era o matahal de om, cu ni te bocanci imen i în picioare i burta destul de m ricic , ca orice gospodar moldovean care se respect . Sus inea sus i tare c are mare trecere la cucoane (...) Petre f cuse un curs de geni ti, îns în cele din urm ajunsese într-o unitate de infanterie.”

Acestora li se al tur , la un moment dat, caporalul Nuri, din Dobrogea, iar pe acesta camarazii de arme îl porecliser Mongolul.

Nu de pu ine ori, pentru a atenua duritatea imaginilor - r nile c tate de solda i, în timpul luptelor -, Julien Ceku introduce umorul. Iat dialogul dintre Blidaru i Petre, cei doi aflându-se într-un vagon cu r ni i: „Nu credeam c valorez eu ceva nici în civilie, dar acili a omul nu e nimic. Nu e nici cât o ceap degerat . Ca s vezi! Nu suntem decât un proces verbal. Ai murit, un proces verbal i gata! filozof Blidaru.

Fusese aproape scalpat, avea un bandaj imens pe cap i un glon în coapsa piciorului stâng. Rana din jurul glon ului începuse s devin vine ie. Se uit cu încântare la ran : - Cu pu in noroc sper s -mi taie piciorul.

Sigur nu o s m mai trimit înapoi.

- Nu fi a a de sigur! O s te duc undeva la intenden . Po i fi de folos i cu un singur picior, numeri chilo ii solda ilor, specific posomorât Petre. (s.n., Const. Miu).

- Hai s zicem c acolo a accepta c e rost de mâncare! M car am haleal i mai

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pot pune ceva i deoparte.” (s.n., Const. Miu).

Spre a uita de infernul luptelor, m car pentru câteva ceasuri, Tudor i camarazii s i g sesc o modalitate ingenioas : merg la coana Veta Crinovici - patroana unei case de toleran . Crezând c vor impresiona fetele, mul i dintre ace tia vin „aghezmui i” bine, printre care i m losul Petre, c ruia i se aprind c lcâiele dup matroan : „Petre s-a ridicat în picioare, beat cri , cântând ceva într-o românogerman cu unul dintre lupt torii nem i de comando. Apoi, v zândo pe matroana Veta, a scos un strig t de lupt i s-a repezit spre ea, gându-i adânc mâna sub fust . Aceasta a început s -l loveasc cu pumnii i picioarele strigându-i porc rii pe care Petre nu crezuse poate s le aud vreodat . Era încântat: - Îmi place o femeie cu o a a atitudine! E pe gustul meu!” Fiecare rbat î i alege câte o fat . Tudor alege o blond i intr cu ea în „camera turceasc ”. Înainte de acea desf tare trupeasc , a avut loc ritualul îmb ierii. Jucându- i rolul cu des vâr ire, fata l-a f cut pe Tudor s uite de r zboi i de Mioara (mai cu seam c , venit acas într-o permisie, spre a se reface, dup ce ie ise din spitalul unde ajunsese r nit, aflase aceasta se l sase am git de mirajul vie ii de la ora i plecase cu înv torul Amariei, la Ia i, fiind abandonat la scurt timp dup ce i-a cut un copil): „R zboiul, Mioara p reau acum departe, foarte departe. (...) Nu a tiut cum a zburat timpul, trezindu-se amândoi sc lda i într-o desf tare reciproc .” Dup felul cum îl descoase pe tân r i un am nunt dat de autor, în elegem c aceasta avea i o alt misiune - aceea de a culege informa ii despre inten iile inamicilor solda ilor sovietici: „Îl alesese fiindc avea experien în a afla infor-ma ii de la anumi i solda i.

- Am v zut c ai fost r nit. Unde ai luptat?

- De când am intrat în r zboi, cam peste tot. Mi-ar pl cea s nu mai plec de aici. S r mân pentru totdeauna. Dar a a ceva este imposibil.

- Poate te a teapt cineva acas . Ai o so ie, o iubit ?

- Am avut..., cândva. Parc într-o alt via . M simt b trân.

- De ce ai avut? Nu mai ai?

- E o poveste urât . Nu vreau s mi-o aduc aminte. Am suferit mult. Înc mai suf r...

- Unde ai fost r nit? Ai luptat într-un regiment de blindate sau la artilerie?

- În b lia Odesei. E ti o amant deosebit .

- Bine c ai sc pat cu via . Voi sunte i solda i viteji. A i luptat grozav. Dar nu urmeaz s ataca i Moscova?

- Habar nu am! De unde s tiu eu? Sunt doar un simplu soldat.

Eu doar execut ordine. i-a dat seama, înc de la început, c lucra pentru ru i, mai ales v zuse pe fundul fetei semnul distinctiv.” În aceea i manier , autorul îmbin într-unul din capitolele finale scene de lupt (când protagoni tii sunt nevoi i s se retrag : „Ne vom deplasa pe itinerarul Mariupol, Zaporojie, Nicolaev i apoi Odesa”), cu altele de respiro, când tovar ii de arme ai lui Tudor î i astâmp foamea cu te miri ce („Ilie, Blidaru, Mo a,Tudor, Petre i Nuri s-au ezat în cerc i au aprins ni te fe tile cu seu pe care au pus gamelele pline ochi cu z pad . Fiecare a scos din sacul port masc câte ceva: Ilie a scos dou cepe, Petre o sticl de rachiu, Mo a câ iva c ei de usturoi, Tudor ni te buc i de pâine.

- Uite, a a îmi place mie r zboiul! c ut cu îndemânare prin sacul port masc i scoase dou buc i de carne de cal. Ilie, ia pune mâna de toac ceapa m runt i preg te te o mânc ric bun , a a cum ti i s face i numai voi oltenii!”), iar Ilie - buc tarul de ocazie al trupei se laud am nun it cu re eta de bor oltenesc, pe care o s le-o preg teasc atunci când va avea cu ce - aceasta fiind o dovad c romancierul are i certe cuno tin e de gastronomie.

Roman-document despre suferin ele armatei române pe frontul de Est, în cel de-al doilea R zboi mondial i drama popula iei române, sub teroarea bol evic , opul semnat de scriitorul Julien Ceku probeaz certe cuno tin e de specialitate, dar i v dite pasaje de lirism, dublate de dialog spumos, cu accente ironice.

35

Patricia MAR / MEDEEA

Alif Alif… i atât, acum când suntem în fa a norilor.

Alif, alif Un început de ploaie sau un sfâr it de nor, Începutul unui vis crepuscular sau sfâr itul unei treziri.

Alif, alif, alif Aici suntem în fa a oglinzilor de nisip.

cerile lui Beethoven Pe drumul pustiu, în diminea a zilei de iarn , Privesc c tre locul unde crengile copacilor au uitat s î i acopere vârfurile uit c tre un drum care ar putea ocoli parcul de umbre saline, Negre, gri, cenu ii, sperând s v d intrând pe podul parcului O siluet , Care s trezeasc la via copacii dezacorda i În cea mai trist disonan alb .

Risipa frunzelor a fost pentru copaci ca o Scurgere de sânge verde pe potecile parcului.

Adie un vânt albastru, i, în înaltul crengilor acoperite de disonan e albe, Se întrez resc fumegând ni te trupuri plutind în aer Deasupra acoperi urilor peste care un Van Gogh r cit i-a l sat Pensula galben în armonii cu pete ro ii.

Mic, cenu iu, acesta e ora ul într-o zi de iarn Cu parcul unde se petrec lucruri nemaiv zute. În aceast zare ritmic totul plute te, Chiar i mâna mea de lut alb care ar vrea s fure o bucat de cer cenu iu... rile albe î i fac apari ia c tre sear în parcul disonant sând în urma lor fum de pene mov; E ca un joc enigmatic în care unii vin i al ii pleac Pentru a duce cu ei bolovanul unor amintiri din care curge sare.

Copacii au e arfe de care mai multe clipe i-au ag at gâtul, Pentru c nu au mai putut s cânte.

Urlând în zare, ca într-un dans [non]-temporal ceva teribil se va întâmpla. rile ce zboar aproape de noi, chiar dac nu le vezi, Dar auzite în aerul albastru ca ni te polifonii, Privind pierdut cum se îndep rteaz dincolo de rm i atingând câteva din penele albe, Consta i c mirosul t cerilor ce curg ca ni te acrilice, Pe coarda sufletului acolo unde lama prim verii înc nu a p truns, i declan eaz aceea i t cere, dar altcumva.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Simona TRIFU

Patima cheilor.

Zbucium ]i onoare Octavian Mihalcea, Patima cheilor, Ed. Eikon, 2020 Enigmaticul ascunde efluvii de sentimente într-o împietrire nu doar carnal , ci într-un soi de izolare benefic , întru concentrarea energiilor spre o glorie al c rei contur doar se întrezare i pentru care la momentul actual ar fi o impietate s ai curajul s o declami.

Gloria se opune por iilor de sensibilitate uman , gloria genereaz cutremure sociale sau interioare, invazii tumultoase de sentimente, care s-ar putea rev rsa în cascad i ar lua locul puterii în forma ei brut . Idealiz ri, devaloriz ri, furtuni de tr iri încuiate i doar cheile ce le mai cunosc amprenta... Late pe veci închise, în vecin tatea unei Sene pierdut în dezn dejde.

Robia sentimentelor este povar , temni a devine tot mai mic i insuficient , metabolism anaerob al dorin elor ce se consum în sine, chei ce nu fac fa , chei ce se revolt , chei pe care tumultul tie s le eludeze. Cu to ii avem nevoie de oglinzi care s ne reflecte interiorul, atunci când devastarea unei cascade de melancolie perfect deghizat irumpe i transcende orice Self dibaci construit pentru exterior i orice realitate palpabil , în care func ion m impecabil. În singur tate, oglinda e singurul adev r

redutabil, singura form de speran pentru glorie a a cum fiecare dintre noi i-o reprezint , o glorie strigat sau mut , o glorie îmrt it sau chinuit sub invazia cheilor ce o z zuiesc.

A lega i a dezlega pentru a te sim i viu, pentru a z zui sau a transcende, pentru a sa s se vad din tine doar ceea ce face sens în oglinda lacului. Legenda spune c Narcis s-a privit în oglind , unde a reg sit un chip r it de durere. Întrebarea etern i dilema psihanalizei în dinamica narcisismului primar este dac Narcis, privind suferin a reflectat în ap , tie sau nu tie c aceasta îi apar ine, c ceea ce vede este însu i Eu. Câ i din poe i tiu cu adev rat i î i asum parabolele pe care în i le creeaz ? Unde începe i unde se termin norul anatemei? i cât de mult mecanismul izol rii este i va -mâne redutabil, i care este pre ul redutei?

Suprimarea patimilor? Recrudescen a lor întro dinamic masochist , unde interzisul augmenteaz senzorialul i erotismul unteaz carnalitatea într-un senzorium hiperbolizat, care ne modific amintirile?

Raportul dintre patim i fericire este unul ancestral, iluzia fiind doar un spa iu tranzi ional în care ne cre m bijuterii filigranate, pentru a putea s ne por ion m pl cerea. Raionalul domin fiin a pân treze te tr iri crude, un pre prea mare al con inerii prin ti, fâ ii, za de cafea uitat , totul dedicat unei a tept ri.

Oare ce dispare i reapare în aceast dinamic ? Viul în versiunea lui heterogen ? For a sublim rii? Conduita amân rii i masochismul adiacent, care se zbate s descopere cheia potrivit ? Patima cheilor, cartea lui Octavian Mihalcea, este o od în sine, adus putin ei de con inerea a unei for e pulsionale de o anvergur a c rei rev rsare ar uimi filozofii de c tâi sau relicve ale unor religii ce stau cumin i în m tci prea bine cunoscute.

Cheile p sesc o temni mic i sumbr , devin pe nea teptate filigranate pentru palate dramatice, cu oglinzi în care fiecare frag-

ment de Eu devine o personalitate în sine, cu propriul drept la glorie. Alfabetul treptelor aurii este certitudinea onoarei cu care pa ii întru devenire fac sens. Mândria unui covor ro u, tr irea de beatitudine la st pânirea trofeic a unei izbânzi, savoarea de a urca treptele unei Opere investite cu magna cum laude a unor incon tiente cu r sunet ancestral...

Treceri bru te de la idealizare la devalorizare conduc spre muchia haosului, acolo unde serile primesc curcubee, dorin e, o lun neagr , o lun ro ie i a teptarea unui soare în at la miezul nop ii, în haine glorioase, în adora ie de cupru i inele saturniene. Ochi trâni a tot tiutori, care au înmagazinat genera ii de dorin e germinatorii, a c ror incubare prive te un timp arcuit, atunci când dosare Z freudiene se vor deschide pentru noi to i. A tept ri inefabile, a tept ri implacabile. Spaime i ghemuiri. i ursule ul Kung Fu Panda, în a teptarea ardent a secretului transmis transgenera ional, acolo unde vei si cuvântul ce exprim adev rul. Uimirea mut a descoperirii unei foi albe, în care incon tientul colectiv transmite ceea ce tu însu i ai încrustat în geneticul pe care înc nu i l-ai cunoscut.

Filonul gloriei este în noi. Accederea la glorie este particular i sacr . i asta o face memorabil . Cheile nu au taine, de i acesta ar fi sensul comun pe cercul semnificat - semnificant. Cheile au patimi i temniceri avizi de sadism, imuabili i desfrâna i în a p zi lare de concentrare. Masiv mobilizare de for e pentru a st pâni candoarea i sensibilitatea cuiva care caut oglinzi concave, oglinzi convexe, oglinzi ciobite, oglinzi în care fete cu p rul b lai î i cheam luceferi de noapte, oglinzi în care tineri vajnici se întruchipeaz în Le Cid, oglinzi incapabile s reflecte gloria, atunci când nu tii care sunt ile optime s accezi la sacralitatea din tine.

Dup parfumul destinului i traversarea bulrilor încin i, o cheie r zlea va g si drumul, singurul drum c tre eternitate, acela pentru care onoarea noastr se chem litera-tur . Restul e via a, nu mai conteaz ...

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARIAN

La o plimbare prin gr[dina cu memorii Camelia Monica Cornea, Contemplând pa ii prin via , Ed. Stef, 2019 Poezia este mai întâi despre identitate i abia apoi despre via i percep ia asupra vieii, acesta fiind un aspect care traverseaz spa ii literare tangente timpului nostru. Cererea de identitate este inimaginabil de mare în compara ie cu oferta (chiar dac aceasta ar suna oarecum la marginea logicii!), tenta ia locurilor comune se face sim it chiar i în rândul celor mai gr itoare voci lirice. Iar intirea acestui argument existen ial care s determine i s rostuiasc în plan uman, presupune energii puternice, la rândul lor îndr zne i (re)confortant (re)generative. În spiritul acestui optativ, o rezonan în plin formare, dublat de o motiva ie contient , întâlnim la Camelia Monica Cornea, odat cu ie irea ei editorial în lume, prin „Contemplând pa ii prin via ”. Din start, sub semnul titlului, ne punem problema unei recuper ri din punct de vedere al vie ii tr ite, ori ca alternativ , ar putea fi vorba de repetabile dedubl ri în consonan cu starea emoional evolutiv . De aici i necesitatea unui 'stoc' de paralelisme care prin constructiv

concuren s ofere o bun rezultant .

Pornim a adar înaintea eventualelor tr iri, în c utarea acelui Graal personal care s ne ofere o cât mai conving toare rezolu ie a sinelui. Din perimetre diverse, se desprind vectori dedica i, meni i s conteze pe niveluri separate i posibil s concluzioneze multiplu.

Duio ie feminin dinspre un spirit vioi dar i u or melancolic, a ternut în versuri nepreten ioase, la vremea culesului de amintiri, desigur: „Ai înc buzele atât de ro ii!/ Eu le-am mu cat ca pe cire e coapte/ Erau invidio i to i chiparo ii/ De-al t u parfum, în tainic miez de noapte.// Boboci de maci pe-obraz î i înfloresc,/ Mi-e trupul... arpe care te râvne te,/ Miroase-a mosc i trupul i-l încol cesc,/ Ca strugurii din via care cre te.// Eu te culeg, e ti floare parfumat ,/ Cu gust de miere, sim indo ca pe-un drog,/ De harpa inimii, pe veci legat ,/ S -mi cân i o via , doar atât te rog.”

(Te culeg).

Se vede c o prinde promi tor pe Camelia Monica Cornea, jocul, ca o transpunere a iluzoriului. Dincolo de acest aspect, fundamentat din perspectiv roman at , vin îns i etal ri meditative, riguros pastelate... „Urât foc e apa, ce arde-a a frumos,/ Când ceasul cel de aur pânde te la zenit,/ Iar s lciile line se tânguie duios,/ Cu ramuri despletite ce plâng necontenit.// P mântul a încremenit, înoat în eter,/ Vibrând de cântece spuse cu dor,/ Pe malul apei, împletite efemer,/ Nervuri de salcie se nasc i mor.// Salcia mea, iubirea mea cea desfrunzit ,/ Acoper -mi trupul cu verdeauriu./ ine-m -n bra e i m s rut ,/ Rostul mântului azi vreau s -l tiu” (Salcia mea).

De asemenea, se prefigureaz i o latur pur existen ial , în privin a acesteia, Camelia mai având un num r de pa i pân la un constructivism propriu edificator. Ceea ce este un lucru bun, avem în fa un debut pl cut i o autoare încrez toare. Iar dintr-o discu ie recent la un cenaclu ad-hoc, am în eles c vor urma i poezii în vers alb, pe care cu interes le a tept m.

37

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Vasile FILIP

Omagiu @n\elepciunii Vavila Popovici, Cuget ri, Reflections, Lulu Enterprises, USA, 2020 i în acest proasp t volum de Cuget ri, Reflections, al cincilea dintr-un ciclu care, în mod sigur, nu se va opri aici, Made în USA LULU ENTREPRISES (2020), scriitoarea Vavila Popovici adaug noi tu e menite s împlineasc un portret de personaj prea pu in luat în seam , tocmai de cei care îl au în propria alc tuire: Creierul. Dac are multe circumvolu iuni i mult materie cenu ie, creierul uman devine cel mai mare produc tor de bog ie: Mintea, Inteligen a - la rândul lor, acestea punând pe certificatul de existen pecetea valorii. C ci omul nu prin sine dovede te c a tr it, ci prin urmele pe care le las , adic prin faptele sale.

Vavila Popovici este un gânditor care scrie. Dar i care a citit mult din cele p strate de la marii condeieri ai tuturor timpurilor. Scria în vremurile vechi grecul Democrit: „Din în elepciune provin trei lucruri: gândire just , vorbire f gre i ac iune dreapt . Iar ceva mai încoace, controversatul Machiavelli scria i el: „Sunt trei feluri de min i: una în elege de la sine; a doua pricepe ce gânde te

altul; iar a treia nu (se) în elege nici pe sine nici pe altul; prima este cea excelent , a doua excelent , a treia inutil .”

Intrând parc în dialog cu aceste personalit i, Vavila Popovici î i exprim propriile opinii. Iar acestea se armonizeaz cu cele ale partenerilor: „Fiecare trebuie s se instruiasc i s gândeasc cu mintea sa, dac nu vrea s fie cucerit de min i pervertite”. Sau: „A a cum având libertatea cunoa terii nu înseamn c ai ajuns la adev rata cunoa tere, tot a a având libertatea vie ii nu înseamn c tr ie ti adev rata via ”. În elepciunea nu este un concept descoperit/inventat de marii gânditori. Este o realitate natural/divin care îl separ pe om de celelalte vie uitoare. „Natura, dar al lui Dumnezeu, încredin at omului spre p strare!” constat autoarea c ii. Cu o condi ie îns , omul s fie con tient de rosturile sale, c ci: „Con tiin a ta trebuie s fie treaz ! S nu leneveasc i nici s adoarm !” De unde se poate în elege c toate cele in, în mod esenial, de acel har dumnezeiesc numit inteligen - „Facultatea de a în elege u or i bine, de a sesiza ceea ce este esen ial, de a rezolva situa ii sau probleme noi pe baza experien ei acumulate anterior” - cum se spune prin tratatele de specialitate. De unde se deduce un aspect foarte important: inteligen a trebuie neap rat sus inut prin tiin de carte. Altfel, vorba glume ului inteligent: „Dac ai cap, ce- i mai trebuie minte?!... [„D , Doamne, omului mintea cea de pe urm ”] se spune în popor. Dar i multe altele se spun într-un popor care a fost dintotdeauna socotit ca fiind unul inteligent. Se în elege din aceast carte c Vavila Popovici le cunoa te i le valorific în felul ei. De exemplu, punând în antitez cei doi termeni care numesc realit i v dit antagonice - inteligen a i prostia - se constat c „Prostia nu scap omul de la s cie”, de aceea îl i sf tuie te: „De ti prost, mai bine taci decât s vorbe ti. Sor g si i unii care vor crede c e ti prea de tept de nu vorbe ti.” Subiect care a n scut, de-a lungul timpului, multe ziceri în elepte - „T cerea-i de aur”, „Vorba-i vânt,

cerea-i ve nicie...” De remarcat faptul c autoarea nu ocole te petele întunecate de pe cerul omenirii. Ea nu vede starea de t cere ca pe o retragere într-o lume moart . Stai i taci, cu mintea golit de gânduri i inima setuit de sentimente. C derea pe gânduri este, în opinia ei, egal cu p trunderea întrun univers viu, în care mintea i inima sunt active, tr iesc la cea mai mare intensitate. „Omul când gânde te lucreaz sau creeaz ”.

De unde i îndemnul ei generos uman: „Îmbote- i spiritul dac vrei s mori împ cat!”. Cum îns via a e mai important , Vavila Popovici îl sf tuie te pe om: „Nu- i ucide sentimentele, ci cunun -le cu ra iunea ta”.

Pentru c : „Bog ia gândurilor tale nu i-o poate fura nimeni, doar singur timpul când i poate pierde r bdarea cu tine...” În încheierea acestei succinte consideraii despre o carte care se impune prin sine aten iei cititorilor, nu m rabd inima s nu redau doar câteva pic turi dintr-o ploaie binef toare rodului min ii i inimii omene ti.

O fac i la îndemnul nerostit dar implicit al autoarei, care constat c „B ile inimii tale se integreaz în zgomotul neperceput al p mântului”, iar „P mântul e comoara cu suflet care i se deschide i c ruia i te deschizi f regrete”, „Oftatul lung e smuls din durerea t cut a sufletului”, în vreme ce „Mângâierea este o art a sufletului, f cut cu palmele mâinilor prin care curge iubirea...” Dincolo de toate acestea, „În elepciunea este floarea minunat pe care o ob ii în gr dina min ii tale, dac ai cultivat-o i a prins r cini”, precum i „În elepciunea e filtrul cuno tin elor tale despre via ”. „Viaa cu speran o hr nim, de când ne na tem i pân murim...” „Ca via a ta s fie o reu it , trebuie s i pui «la b taie» toate posibiliile fizice i intelectuale”.

Concluzia, nu numai metaforic , a autoarei, care nu este doar o cuget toare, ci i o prozatoare i poet intrat de mai mult timp în memoria oamenilor de literatur i a cititorilor de carte: „Mai bine s r mânem «trestii gânditoare», decât s ne transform m în «fiare»”.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Ion LAZU

Poarta spre vis Ben Todic , Poarta din vis, Ed. PIM, 2020

Ieri am terminat un text de evaluare a c ii lui Ben Todic . Cu bra ele aripi. Nici nu a fost prea greu s -l scriu. Citisem cu mare atenie i cu un real interes acele pagini de publicistic adunate de prin revistele române ti de pretutindeni i mi-am spus p rerea despre mesaje, mai degrab despre nivelul stilistic, despre realizarea artistic de fapt. La drept vorbind, dup ce ai citit cu aten ia cuvenit o carte, nici nu e mare lucru s emi i judec i de valoare: ele ajung s fac parte din me-tabolismul scribului. E atât de simplu încât mul i dintre noi nu ne mai mobiliz m s not m impresiile la cald. se bucure autorul. Muzica! Numai c , foarte repede dup ce am trimis recenzia, mi-am dat seama c despre un anumit aspect, chiar important, nu scrisesem nimic-nimicu a. Mi-am dat deci repede seama nu spusesem ceva foarte important i necesar despre scrisul lui Ben Todic . Aceast latur cu deosebire pregnant a textelor sale este deschiderea spre vis. Intrarea intempestiv /n valnic în vis.

Ce vreau s spun? Todic se apuc s i lanseze sloganurile despre limb , neam i ar , nu mult diferite de vocifer rile „politicianiste” cu care suntem suprasatura i/asalta i din toate p ile deodat ; dar omul nostru î i ia seama, simte nevoia unor ancor ri în realitatea zilei sau în realitatea amintirilor sale - ceea ce e cam acela i lucru. Abia aici tresari, frisonat i te la i fascinat de pregnan a scenelor, tr irilor, spunerilor etc. Ca, nu mult dup aceast plonjare în propria poveste, autorul s noteze, sim-plu: „M-am sculat din pat i am b ut ap .” În acest moment, efectul este electrizant: realizezi faptul simplu c în tot acest timp fusese vorba nu de o amintire, nu de relu ri ale unor pove ti spuse cândva amicilor, ci este vorba despre un vis, despe un extaz, un co mar care l-a cople it în somn i i-a rede teptat vechi tr iri esen iale. L-a cut s tr iasc în vis ceva care transcende realul, îl poten eaz , îl transform în act artistic. Nici mai mult, nici mai pu in.

Acum pot s afirm c anume aceste deschideri spre vis îl singularizeaz pe autor. i-a c zut fisa, în elegi pe dat ce e cu acest personaj român/australian. L-ai dib cit f gre ! Un om care face minuni în

trezie, oricare ar fi lucrul de care se ocup : manual, tehnic, artistic etc.; îns deosebit în mod esen ial de to i ceilal i din jurul s u prin teroarea viselor care îi devasteaz somnul. Ai în eles: acesta e în fapt omul nostru: mai expresiv în vis de-cât în trezie!

Ar fi s m opresc aici, rugându-l pe Benoni s adauge aceste rânduri la cele deja trimise. „Dar vezi, e felul meu”, vorba marelui Co buc.

Dac tot m-am gândit ani i ani la diverse aspecte ale scrisului românesc, am s spun c m-a intrigat foarte tare faptul c visul ca mijloc de exprimare artistic aproape c lipse te din literatura român . S nu-mi spune i de Galaction, de Agârbiceanu, de Delavrancea... nu mai avem de vreo sut de ani autori la nivelul acestora. Da i-mi un singur exemplu din Mo-rome ii, I, II, etc., din vreun alt scriitor contemporan. V chinui i zadarnic, dragii mo ului! Or, Ben Todic , dând curs unei porniri din adâncurile firii sale, care s-a dovedit salutar , a intuit c partea cea mai dit artistic a tr -irilor sale sunt visele/obsesiile/co marurile. Î i va fi zis, dumirit: Dac nici astea nu sunt lite-ratur , cu metafore, cu mesaje la vedere i cu tot dichisul, atunci literatura nu mai este.

Sau s fiu eu însumi cu deosebire sensibil la astfel de abord ri scripturale? Prea posibil. Aproape nu e titlu în proza mea unde s lipseasc transcenderea faptelor/r zbubuirea în vis a realului. De multe ori m-am gândit care s fie scena-cheie din Veneticii - i am g sit destule scene care au o înc rc tur de mesaj aparte, privind desigur dramatica soart a refugiatului. Ca pân la urm s -mi dau seama c scena-cheie este visul/co mar al Verei din prima noapte de dup refugiu, la ni te gazde ostile, care deja îi spuseser c trebuie s i caute alt adres . În acel vis-co mar, Vera are imaginea sintetic a întregii vie i viitoare a clanului basarabean; dintr-o dat b trân , î i d seama cine dintre ai ei îi mai sunt în preajm , i câ i nu mai sunt... tot viitorul într-o împletire semnificativ de revela ii, destinul care î i d c ile pe fa . Tot a a i cu ciudanovi eanul nostru, r zle it de-o via prin str ini, la antipod... A în eles c abia visele spun cu t rie i f gre care sunt lucrurile cele mai impor-tante din via a dumisale.

Julien Dupré - Timpul recoltei

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Vasile MOLDOVAN

}i trilul mierlei...

Valentin Nicoli ov, i trilul mierlei, Editura Societ ii Scriitorilor Români, 2020 La debutul editorial în haiku cu volumul Doar clipa... (Ed. Orion, Bucure ti, 2005), Valentin Nicoli ov era deja un scriitor cunoscut, afirmat pe mai multe planuri: proz (Iubiri risipite, Editura Vasile Cârlova, prefa de Radu Cârneci), poezie (Anotimpul iubirii, Editura Orion, 2003, prefa de Radu Cârneci) i roman (O singur iubire, Editura Orion 2004, prefa de Ion Rotaru). Într-un text scris în anul 2000, cu pu in timp înainte de a ne p si, i publicat în deschiderea plachetei Doar clipa..., profesorul Florin Vasiliu îl caracteriza astfel pe scriitor: Valentin Nicoli ov vine din lumea inginerilor cu câteva daruri care îl apropie de umani tii care scriu - o lectur în domeniu continuat sârguincios i dup terminarea studiilor, har poetic, un ochi de bun observator al lumii, o fire luminoas i echilibrat .

Cunoscându-i profesia sa de baz de inginer, era de a teptat ca Valentin Nicoli ov adopte în poezie cultul preciziei. Con tient rostirea poemului haiku dureaz doar o clip , chiar dac scrierea lui cere uneori cazne îndelungi, el dr muie te timpul tiind c ade-

sea o experien bogat de via este concentrat într-o singur clip , într-o respira ie, cum ar spune Nichita St nescu. Da, o respira ie, atât ine rostirea celei mai scurte pove ti de via , incluse în orice haiku. De aici preocuparea permanent pentru form , pentru respectarea strict a num rului de 17 silabe, tot atâtea secunde fiind necesare pentru actul fiziologic al respir rii. Urmând pilda maestrului s u i al nostru, al tuturor celor din prima genera ie român de haijini, Florin Vasiliu, care ne-a dat o carte etalon în Tolba cu licurici, la rândul s u poetul Valentin Nicoli ov tinde în haiku la perfec iune i de multe ori o i atinge, cum ar fi în urm torul micropoem: Culeg ghiocei.

O iganc b trân adun vreascuri Câte lumi diferite încap în numai 17 silabe!

Copil ria i b trâne ea, fr gezimea primelor flori de prim var i crengile uscate bune numai pentru foc umplu cele dou talere ale unei nev zute balan e. Nev zute, dar tr ite aievea în imagina ia poetului i retr ite prin ecourile ei în rândul cititorilor. În alt poem, într-o clipit ,

poetul poate str bate spa ii cosmice: A c zut o stea...

Privighetoarea cânt în Carul Mare Un crâmpei s-a desprins de cer i a c zut, mistuindu-se în fl ri, spre p mânt. În timp ce steaua coboar în nefiin , cântecul privighetorii, considerat de unii regina nop ii, se înal la cer, ca un imn de slav , ca o od a bucuriei de a exista. Inspira i de un celebru haiku a lui Matsuo Basho despre broasc , poe i de pretutindeni au scris o mul ime de poeme haiku pe aceea i tem .

Valentin Nicoli ov a publicat un singur haiku pe aceast tem . Unul singur, dar foarte bun, care se ine minte. Broasca lui e atât de ginga i fragil , încât nici nu trosne te în ciocul berzei, moartea ei având loc într-o cere deplin :.

Pe mal o broasc în ciocul unei berze. i nici un sunet În acela i volum a publicat mai multe poeme pe tema mor ii: A sosit toamna.

Frunze-n rotire lin , moarte u oar Cimitir pustiu.

Pâlpâit de candele, cronc nit de ciori Lini tea casei.

Lâng portretul tatei, fix , pendula

Dragostea în haiku Poetul Valentin Nicoli ov se num printre autorii români care au abordat dragostea în haiku - o tem specific mai mult poemului tanka. În cartea amintit mai sus, de i erau pu ine haiku-uri de dragoste, ele s-au dovedit a fi o s mân rezistent i roditoare, atât pe ogorul propriu, cât i pe cele învecinate: Dragostea dintâi… visez s-o întâlnesc în alt via

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Dou umbrele fug prin ploaia de var îndr gosti ii

/

i mângâi p rul… în vârful degetelor pulsul inimii

Umor i ironie Remarc m c poetul a scris i poeme senryu, gen aflat în literatura român înc în stadiul de pionierat. Iat un poem senryu cu o not de umor: La must rie dans de mu te be ive pe cânt de ambal i alt senryu ironic: Soare-n eclips .

Cu gurile c scate, privim, to i, cerul Când cele dou procedee se unesc, iar domeniul de desf urare este cel social, morala care se desprinde, ca i la o fabul sau o epigram , are un gust amar: În dosarul meu doldora de inform ri semna ii to i prietenii Aflat de aproape 20 de ani la conducerea revistei Haiku i de 10 ani la cârma Societ ii Române de Haiku, Valentin Nicoli ov, pe parcursul anilor a adunat poemele scrise i publicate prin diferite reviste, participând cu unele dintre ele la diferite concursuri unde a fost adeseori premiat. În ultimii 15 ani, domnia sa a scris, coordonat i publicat 15 c i, atât volume proprii, dar i antologii cu poeme de inspira ie nipon de diferite genuri, deci, în medie, a

publicat câte o carte pe an. Câteva dintre acestea au fost inspirate sau stimulate de poemele haiku i senryu aflate în primul volum, Doar clipa... E vorba de unele antologii i i de haiku importante: Zi de chenzin (antologie român de senryu) i Terapie prin senryu (antologie româno-american de senryu), ambele ap rute în 2012 la Editura Societ ii Scriitorilor Români. A urmat, în 2017, cartea Poeme de iubire / Poemi d'amore / Poemes d'amour (Editura Societ ii Scriitorilor Militari) precum i o ampl antologie român cu Poeme haiku de iubire, ap rut un an mai târziu la Editura Societ ii Scriitorilor Români.

De remarcat c poemele sale de iubire lea prezentat i la Conferin a Mondial de Haiku din Italia (de la Parma) în 2017 (World Haiku Association Conference), la care a participat în calitate de reprezentant al Societ ii Române de Haiku.

Titlul volumului actual de poeme a fost dat de un vers dintr-un haiku premiat la un concurs interna ional, i trilul mierlei...

Iat poemul complet: O cruce nou lâng una putred . i trilul mierlei...

Primele dou versuri descriu o atmosfer sumbr , de cimitir. Dar iat c versul de încheiere te scoate din starea de dezn dejde pricinuit de pierderea celor dragi i te înal , te duce poate cu gândul la lumea de dincolo, dar mai sigur la natura din jurul nostru care moare câte pu in, dar rena te mereu, în fiecare zi, în fiecare anotimp, în fiecare an. Poetul observ la un moment dat un fluture alb ca sufletul meu, iar contemplarea florilor de cire , adorate i de români nu numai de japonezi, este atât de captivant , încât se opre te din scris.

Pierdut în cer departe un fluture alb ca visul meu Stau în gr din sub cire ul în floare i nu scriu haiku Dragostea î i reia un loc important în aceast carte de haiku, dar, acum, autorul manifest un sim al echilibrului, fiindc la 15 ani de la apari ia primului volum de poeme haiku iubirea apare în straie noi, mai potolit , potrivit noii etape de via , si este prezentat cu mai mult umor: Te in în bra e, dar focul din c min abia mai arde

Julien Dupré - Balonul

Iubita-i goal , dar prefer s-o învelesc nu r ceasc

41 Plaja de nudi ti.

Nu-mi g sesc prietena: caut o blond ... În aceast etap de via predomin parceva mai mult unele regrete: Zidul scorojit, prispa cu trepte rupte.

S-au dus bunicii...

Seara la ar , rin ii mei nu mai sunt.

Mai sunt greierii Am vândut casa mi-a r mas de la p rin i doar un nor pe cer La casa vândut doar un leag n de copil mi cat de vânt Flori din plastic pe mormântul mamei.

Semn de iubire?

O frunz uscat lâng tine pe banc înc o toamn Înc o toamn i o ploaie rece c zând peste amintiri

Vine Anul Nou...

De-acum bem ampania în pijamale In acest volum temele poemelor haiku au fost grupate pe nou capitole distincte (Anotimpuri, P rin i i bunici, coala, Diverse, Casa p sit , Marea, De dragoste, Senryu i Doar clipa). nu uit m c indiferent de capitolele în care sunt plasate poemele haiku au o putere de sugestie de înalt calitate i un spirit haiku deosebit. M-a referi doar la un singur exemplu în care spiritul haiku este foarte pregnant, la tentativa de a opri timpul în loc sau de a-i inversa cursul, exemplu care apare într-un poem memorabil pe care îl reamintesc in final: Întorc clepsidra, dar timpul curge mereu în acela i sens Exist o seam de poe i care au scris poeme profunde, care se citesc cu pl cere i în bun m sur se in minte de împ timi ii haikuului. I-a numi aici pe Florin Vasiliu i erban Codrin, Radu Patrichi i Valentin Busuioc, icu Valer i Dan Floric . În aceast familie de spirite îl pot încadra i pe poetul Valentin Nicoli ov. Iar în volumul ap rut de curând, i trilul mierlei..., poemele sale se citesc cu o pl cere deosebit .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Marius CHELARU

Posibil portret al poetului sau Via\a, mireas[ de sezon tefania Oproescu, Singur tatea nisipului, Ed. Zedax, Foc ani, 2004 Poezia ar putea fi, pentru fiecare, i un fel de poart . O poart c tre lumea „dinl untru”, a visului, dorin elor, dragostei i singur ii, a unui alt fel de frumuse e - cea pentru care realul este doar o oglind care nu reflect decât atât de pu in din univers. Într-o astfel de lume, care e i a singuii nisipului (unde i mireasa e una „de sezon” - „pereche a singur ii/ a ternut în patul nup ial/ al ve niciei - Mireas de sezon), într-un „posibil portret al poetului”, tefania Oproescu î i d inuie discursul poetic cu penelul unei oarecari distan ri/ deta ri: „câte un EU, nealiniat/ sc ldat de febr / construie te poduri în cerul gurii/ i le arunc în ul temni ei/ peste condamna ii la existen ” - Posibil portret al poetului. O lume a singuii, în care „a comunica” este sinonim cu himer sau, poate, cu dorin , c utare („Noaptea era singur / ploaia era singur / vântul era singur/ când dragostea a venit/ i a zis: suntem doi”) i speran a unui r spuns, a unei schimb ri, fie ea i cu aripi de basm („ea a venit i a întors/ rostul luminii/ l-a transformat în culori/ inversate în oglind / de unde am vorbit/ cu vocea Omului/ pân la dialogul insalubru/ al lacrimii” - Dialog). Aripile unui basm în care, uneori, totul incumb / se circumscrie dintr-un (într-un) l muritor, lini titor

„acas ”: „Arat -mi drumul spre cas / prin de ertul z pezilor sfinte/ a terne-l ca fa de mas / la priveghiul nop ii ce minte// Voi geme sub masca iert rii” i, atunci, „voi min i pacea ta de rugin / voi tr da ghilotina uit rii/ voi aprinde amiezi de lumin .” - Alb de z pa. Poate c r spunsul e înv luit i în „nedeterminarea” locului în care se afl , din care caut / prive te, iar a-l în elege/ accepta înseamn , poate, aplecarea spre rug : „Doamne, roag -m s nu-mi schimb/ tiparul/ din alc tuirea hieroglific / s nu-mi schimb/ cântul de slav / s nu-mi schimb îngerul/ s numi schimb moartea” - Rug ciune invers .

Iar locul acesta este „...unde Eternitatea/ ia desc rcat sacul de vorbe/ din care cre te via a/ anotimp dup anotimp/ la umbra labirintului nedeslu it/ al speran ei. Acolo, „sentimentele/ sunt boli contagioase,/ ciume ale sufletului/ ce tulbur cu respira ia/ lini tea împ rii,” i „st de paz / nev zutul ochi al dreptei judec i” - Posibil portret al poetului.

Am mai putea remarca simbolistica de nuan mistic , metafore n zuite din interesante/ surprinz toare al tur ri de cuvinte: „lan de vânt”, „cuminec tura de pulbere”, „mergi prin zi ca prin iarb ” „Oasele... aidoma ferestrelor”, „ecou verde”. Sau tropii cu hain din fir de folclor, tu e elegiace, sau intruziuni

Julien Dupré - Nuferi i lebede

în pastel (cu nuan e conceptualizante): „era timpul/ cînd se nuntea cerbul cu fuga/ prin chite s lbatice/.../ când frunzele tr iau/ a doua moarte/ îngropate sub talpa de plumb a vân torului/ era timpul când buza de ger a durii/ sângera str puns de glon , ca de un s rut/ sacru/ din care, t cut, ningea iar timpul/ pl pând al na terii” - Timpul vân torii). Sau tendin a de delimitare/ a ezare, uneori fuga de particular/ subiectiv c tre o zon a generalului, abstractului, non-particularului, în care pot fi, ei da, i iluzii, dar acestea sunt doar un „lan de trestii putrezind/ în paradisul visat al lini tii” - Migra ie. Poate , scrie autoarea, pentru a fugi de predestinare, pentru ca via a („o spaim scurt / ca un pumn de grâu/ r sturnat din gre eal / pe masa luminii” - Spaim ) „s nu te îmbrace/ cu haina amar a plângerii” exist i oaze în care po i s te salvezi. Una ar fi dragostea, alta iluzia, visul („neap rat trebuie s existe i un gr dinar/ al visului”), alta copil ria care, „printre repetatele fantome/... / metafore ale dezam girii/” vegheaz . Copil ria este „singura trecere care prive te în ochi/ noaptea,/ cu miresmele f duin ei” - Copil ria, singura trecere.

La urma urmei lumea e o scen în care rolurile noastre se în iruie dup un scenariu care nu ne este la îndemân , dar îl juc m cum ne pricepem mai bine, cu trupul i sufletul „Sufletul meu/ a dep it/ termenul de garanie/ Alungat din trup/ umblând/ bezmetic dup / apa vie/ n-a g sit decît zile neru inate/ dezbr cate/ oferindu-se cu d rnicie/ altora/ ... / (ei, nop ile!) ni te curve i ele/ mai fandosite, mai fardate/ scoase la vânzare de/ concuren / i altceva nimic/ Decât o mare absen / prin târgul de p pu i” - Târg de pu i.

Un posibil portret al poetului desenat din cincizeci i dou de poeme îmb iate în culorile a aisprezece ilustra ii reu ite.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Manuela PINTEA

Elocven\a angelic[ a poetului David Boia Într-un moment al desacraliz rii cotidianului, întâlnim un scriitor care î i propune s men in contactul cu lumea de sus, cu macrocosmicul, facilitând întoarcerea spre eul propriu, printr-o necesitate permanent a redescoperirii sinelui.

Pentru a putea p trunde în universul spiritual superior, se impune o preg tire prealabil , o spiritualizare sau cel pu in o încercare de ascensiune sufleteasc în cunoa terea infinitului. În esen , cele trei i ale poetului David Boia, Consemne îngere ti, Portal cu îngeri i Cu îngerii la drum, pun problematica unei cunoa teri superioare.

Invita ia la lectur coincide cu propunerea de raportare la sacru, a p si trecutul sau prezentul individual, fiindc ceea ce a fost demult „... poate fi mag / Cu percepte i toiag” (Istoria), iar prezentul las loc multor semne de întrebare, incertitudinea fiind doar unul din neajunsurile lumii de azi: „În prezent sunt blazat/ De acest univers incert/ Pres rat cu g uri negre” (Alt univers).

Aceast leg tur cu lumea celest se p streaz prin credin a nealterat în existen a îngerilor, ei fiind liantul dintre noi i Dumnezeu.

Se spune c fiec rui om îi este dat la na tere un înger, iar îngerul ne este mereu al turi pân în clipa mor ii. Dup moarte, îngerul ia sufletul i îl poart spre Lumea de Dincolo, ajutându-l s treac v mile v zduhului. Puterea îngerului este sporit de faptele bune ale oamenilor, astfel poetul ilustreaz cu gratitudine ipostaza hiperbolic a cetelor îngere ti: „Îngeri/ cu statut/ de solda i/p zeau/ omenirea/ i întreg/ universul/ toat lumea/ v zut / i nev zut / inclusiv/ cele nou / ceruri/ i eu/ priveam/ uimit/ într-acolo/ ca la un imens/ amvon” (Amvon).Expresia grandioas a cetelor îngere ti ne transpune într-o alt lume, aparent inaccesibil , dar elogiat i contemplat în permanen .

Chiar dac titlurile celor trei volume anun motivul central al îngerului, volumele amintite con in poezii care abordeaz diferite arii

tematice, precum: drumul, fantezia, via a, timpul, oglinda, dorul sau iubirea.

Aparenta simplitate a versifica iei camufleaz exacerbarea sentimentului de comuniune cu lumea spiritual . P trunderea în universul eterat al fiin ei i al fiin rii va deschide „portalul cu îngeri”, spre certitudinea c „...seninul din noi/ Nu poate exista singur/ Numai înf ptuit de îngeri./ În mod cert pacea între noi/ Nu poate exista de fel/ Numai re-alizat cu îngeri...” (Numai îngeri).

Poetul are convingerea c universul uman este în contact permanent cu lumea îngerilor, iar datoria de a porni „cu îngerii la drum” devine necesitate. Universul uman este definit prin vulnerabilitate, iar func ia apotropaic a îngerului este vital : „Darul suprem de pe mânt/ Dincolo de orice cuvânt/ E darul Duhului Sfânt” (Darul suprem). A adar, Dumnezeu ne-a d ruit ceea ce avem, a fost i este milostiv prin îns i esen a Sa. De altfel, i îngerul este tot un dar divin.

Revenit în spa iul teluric, poetul aduce un elogiu mun ilor. Ca un act de gratitudine fa de lumea superioar , Muntele, prin m re ia sa, ofer omului ansa de a ridica pri-virea, de a vedea dincolo de piscul s u, spre infinit: „Mun ii sunt uria ii din vechime/ În vechi scrieri pomeni i/ Ei cei dintâi la în ime/ Peste vremuri neclinti i” (Mun ii). R mâne axis mundi, generator de for e neb nuite în confruntarea sinelui cu sine pentru dobândirea nemuririi.

Spiritului contemplativ propriu omului superior, din punct de vedere spiritual, i se opune revenirea în lumea actual . Modernitatea este într-un proces de desacralizare, „Tr im sedu i o vast clip de rutin / Dar clipa de rutin -i via a toat / Când vremurile sumbru ne dezbin / i anii grei ne trag iar i pe roat ” (Vremuri actuale). Am coborât din spa iul ancestral al muntelui, s-a pierdut valen a simbolic a acestuia, iar revenirea la prezent surprinde Universul actual. Lumea de acum i-a pierdut esen a, convie uirea este incomplet , fiecare zi se transform în triste e i nesiguran . Viziunea poetic surprinde drama actual a omenirii, desprins de ceea ce a însemnat echilibru existen ial.

O dat cu pierderea credin ei, se pierd vechile valori morale, iar omul contemporan alunec în propriul univers derizoriu ca întrun haos primordial. Singur îngerul r mâne de veghe asupra existen ei noastre, f s ne judece, doar s ne preg teasc pentru Judecat .

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

În spa iul eternit ii Nici grani e, nici maluri nu mai sunt În drumul traversat de vânt, lumin , Sunt doar ecouri care se înfrunt i se întrec prin ani f hodin .

Sunt doar mistere, f de sfâr it, Ce- i caut suflarea dup moarte, În spa iul ve nic, drum des vâr it, Ecoul vie ii soarta i-o împarte.

Moartea poetului În agonie gândul îl mai poart , Fiind în lupt cu întreg inutul, Lumina sor ii vrea s-o mai împart Cu vorbele ce-i leag -a ternutul. În agonie vrea s mai rosteasc Acordul de cuvinte-mbr ate, Cu îngerul din suflet s priveasc Culorile din cer amestecate. În agonie s i g seasc pruncul, Crescut prin cântecul ideilor m re e, i cu-ntunericul ce-i sfâ ie sfâr itul S-adune publicul ce tie s r sfe e.

S-adune sunetul, vibra ia gândirii, Cu farmecul ce tie s -i vorbeasc i-n clipa de t cere a nemi rii Cu cugetul s râd , s glumeasc . mai adune, s mai întâlneasc Lumina ce-i adulmec vederea i pe ascuns cu har s-ademeneasc Fiorul care-i sfârtec puterea.

pun cap t st rilor de suflet, Pictate în imagini i poeme, Iar lini tea ce mai dona r suflet -i stea de veghe între cer i vreme.

-i stea de veghe simpla împ care, Fiindu-i s rb toare - în area, Cu binecuvântat îndurare Leag n s -i fie crucea i iertarea.

Leag n s -i fie mândra poc in Prin sfintele cet i în cugetare i chipul deslu it de-a sa fiin -i ierte moartea, firea ce nu moare.

Pe muchia dintre lumini Când noaptea cade peste-ntreg p mântul i lumea se ascunde-ntre pere i Lumina zilei i cu asfin itul Încearc s mai uite de triste i.

Pe muchia dintre lumini - t cere, Cu lini tea cuprins de mister, Se na te o cumplit deviere, zind o lume-ntre p mânt i cer. Între p mânt i cer e numai via , E via a peste noaptea ce-a sosit, Sub stelele i luna adorat i duce somnul omul obosit.

Povara p catului E legea naturii de face s privim cu dispre falsitatea i omul e acel

În agonie s mai dea cu ochiul Spre infinitul din amurgul serii i cu orgoliu s i ridice premiul În ora cea dintâi a afirm rii.

E omul acel ce face s triumfe cruzimea i nesim irea i taie pe viu creeze durerea, necazul i r zvr tirea, E omul acel ce- i poart o via din greu povara p catului i las crezul divin în b taia de vânt, în b taia amarului.

Prin iarba vântului Acolo, unde lume nu-i, e lini te i pace, Prin fo netul de-a nim nui un fir de iarb tace, Acolo, unde nu-i cuvânt, cuprinsu-i st pânire, Natura cu al s u ve mânt s-admir în ne tire.

Acolo, unde lume nu-i, mi carea e fireasc , Ecoul vântului în zbor încearc s vorbeasc , Lumina, lini tea din jur cu vremea se iube te i-al dragostei cuprins ceresc învinge, st pâne te.

Între via

i moarte

Între via i moarte se zbate omul, vântul, ploaia, cerul, p mântul, Între via i moarte se zbat stelele, florile, m rile, mun ii, ochii, Între via i moarte se zbate via a, moartea, destinul, gândul, cuvântul i totul se zbate pentru-un strop de lumin în a cre te urma ii. Între via i moarte se lupt lumina s nu piard din timp, mi care, Între via i moarte se lupt i timpul s nu piard din mers, b taie, Între via i moarte se lupt p mântul pentru-a sa lumânare, zare i totul e-o lupt între via i moarte cu ale lor r zboaie.

i prin descrierea frumoas a naturii cânte, s încânte lumea toat i-n clipa de lansare a f pturii Aplauze nestinse s se bat . bat vântul peste-a sa f ptur i zgomotul s -mbete libertatea, i din aceast lume, aventur , se strecoare, închizându- i cartea. pun punct la pagina r mas i sensibilitatea-i pur-extrem , La via a de artist - ambi ioas , La nesfâr it sp lat prin dilem .

ce face s nasc minciuna, nedreptatea, E omul acel ce- i pierde crezul divin prin vânt i ploaie i uit c -n lume mai este p catul cumplit i o cruce greoaie.

Julien Dupré - Secer toare

i totul e-o lupt între via i moarte, între ziu -noapte-ameaz , O lupt ce tie s duc în spate tr irea, gândirea ce nu cedeaz , O lupt ce tie s fac lumin în tot ce urmeaz , ritmeaz , În via a de om care lupt cu sine s -i fie sufletu-n paz .

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Ioan URSU

Elogiu iubirii

Lumina nu e niciodat prea mult .

Poetul cu ultimul s u cuvânt cerea mai mult lumin .

Lumina este via evadat din t râmul Întunericului.

Iubirea-i un fierbinte cântec, Cuvintele-o hr nesc, cuvintele-o alint , Atunci când o tr ie ti, e o royal quint , De anima, de trup, de spirit, lumin i descântec.

Elogiu norilor

Iubirea-i un nicicând secat Izvor duratei de vibra ii, Ale iubirii tainice senza ii Venind din old, din ochi, te-au fermecat.

Imperiu al formelor sunte i voi, nori, Ochii mei se r sfa în hoinare splendori.

Culcat în iarb pe-o coast de deal, -ntreb de-i vis ori aievea, real

Iubirea-i un surâs de gânduri, torite-n toate patru vânturi, Dar neg sind tezaur de minuni,

Chipul deslu it în a voastr mi care, Pare-o dublur a celui din vale În treac t z rit, când trecut-am agale, O ap st tut , o balt -n secare.

Aflat-ai doar la ea în anotimpuri, Chiar cinci la num r, dulcea a din genuni De vis, aici, aici, al turi…

Elogiu pisicii Ce-i frumuse ea? E-o fat -anume, La noi venit din cea lume, Cu ochii verzi-c prui, ca frunza Lui octombrie. E un renume Dat muzei Calliope De mândra fat-a lui Natsume: „Sunt o pisic ”, ti i romanul, Neîntrecut în verv i în glume.

Doar ea i eu ne-am întâlnit În lumea asta, antilume Avem i nume i prenume Pseudonime, supranume

Elogiu luminii lumin suntem orbi A vedea înseamn a cugeta A cugeta înseamn a exista. lumin nu ar exista umbra Din pe tera filosofului.

Pasul spre cunoa tere este mijlocit de acea umbr .

45

Imperiu al culorilor sunte i voi, nori, Pe fond azuriu sau negru-cerneal , Nori-curcubeu, -auror boreal , Pe bolt vâslind, din zori pân -n zori, În hora de forme i de culori, Ochii-mi te caut , ca s cobori, -ntreb de-mi ajunge aceast c utare, Mi-e team c joaca n-are ardoare.

Elogiu clipei „Nu e p cat Ca s se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?”

Ba da, o, cât de mult..., deci un carpe diem! nu o celebr m printr-un recviem!

O Od , dar, mai sus de bucurie -i închin m, elogiu-m rturie, doar al ei prezent tr im.

Când amintirile-n trecut Acut ne trag, drept scut, Al perspectivei plan gândim.

Trecutul, viitorul mul?imi finite, Lumina este suprema tain a naturii.

Doar clipa-i eterna, fereastr de timp Lumina este ceea ce este i ceea ce pare c nu este: Ea ne salveaz , ea e Olimp, Dumnezeu-adev rat d cu zarurile totu i.

Cât timp tr i-vom, pe-ale clipei orbite.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Kahlil GIBRAN (Liban)

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Traducere din englez Marin MIHALACHE, Chicago, USA

The Prophet - On Beauty And a poet said, Speak to us of Beauty.

And he answered: Where shall you seek beauty, and how shall you find her unless she herself be your way and your guide?

And how shall you speak of her except she be the weaver of your speech?

The aggrieved and the injured say, „Beauty is kind and gentle.

Like a young mother half-shy of her own glory she walks among us.”

And the passionate say, „Nay, beauty is a thing of might and dread.

Like the tempest she shakes the earth beneath us and the sky above us.”

The tired and the weary say, „Beauty is of soft whisperings. She speaks in our spirit.

Her voice yields to our silences like a faint light that quivers in fear of the shadow.”

But the restless say, „We have heard her shouting among the mountains, And with her cries came the sound of hoofs, and the beating of wings and the roaring of lions.”

At night the watchmen of the city say, „Beauty shall rise with the dawn from the east.”

And at noontide the toilers and the way-

farers say, „We have seen her leaning over the earth from the windows of the sunset.”

In winter say the snow-bound, „She shall come with the spring leaping upon the hills.”

And in the summer heat the reapers say, „We have seen her dancing with the autumn leaves, and we saw a drift of snow in her hair.”

All these things have you said of beauty, Yet in truth you spoke not of her but of needs unsatisfied, And beauty is not a need but an ecstasy.

It is not a mouth thirsting nor an empty hand stretched forth, But rather a heart enflamed and a soul enchanted.

It is not the image you would see nor the song you would hear, But rather an image you see though you close your eyes and a song you hear though you shut your ears.

It is not the sap within the furrowed bark, nor a wing attached to a claw, But rather a garden for ever in bloom and a flock of angels for ever in flight.

i cum a i putea vorbi despre ea dac n-ar fi îns i urzeala cuvintelor voastre?

Cei n stui i i cei r ni i spun, „Frumuse ea este milostiv i blând .

Ca o mam tân i smerit de propria glorie umblând printre noi.”

Iar cei p tima i spun, „Nu, frumuse ea este un lucru puternic i înfrico tor.

Precum o furtun clatin p mântul de sub noi i cerul de deasupra noastr .”

Cei osteni i i cei vl gui i zic, „Frumuse ea este precum oaptele blânde.

Gl suie te în duhul nostru.

Vocea sa se supune t cerilor noastre precum o palid Lumin care tremur de teama propriei umbre.”

Iar cei nelini ti i zic, „Noi i-am auzit strig tul s u h ulind printre mun i, i bocetele sale care r sunau precum copitele, precum b taia de aripi i getul leilor.”

Noaptea str jerii cet ii zic, „Frumuse ea se va ridica odat cu zorile de la r rit.” i la amiaz truditorii i c torii zic, „Am v zut-o aplecându-se peste mânt de la pervazul apusului de soare.”

În timpul iernii cei înz pezi i zic, „Ea va veni cu prim vara zburdând peste coline.” i în toropeala verii secer torii spun, „Am v zut-o valsând cu frunzele toamnei, am v zut-o cu o rafal de z pad în p rul ei.”

Toate acestea care ai zis despre frumuse e, i totu i nu despre ea ai vorbit ci despre Profetul - Despre Frumuse e dorin ele tale nesatisf cute. i frumuse ea nu este dolean ci o i un poet a zis, Vorbe te-ne despre extaziere.

Frumuse e.

Nu este o gur însetat , nici o mân i el a r spuns: goal întins înainte, Unde ve i c uta frumuse ea, i cum Ci o inim înfl rat i un suflet o ve i g si dac frumuse ea îns i nu v-ar fi plin de încântare. cale i c uz ?

Marin MIHALACHE Nu este imaginea pe care o vede i nici Kahlil Gibran (1883-1931) a fost un poet, filosof, prozator i eseist libanez,cântecul pe care îl auzi i, Ci imaginea pe care o vede i atunci People of Orphalese, beauty is life when life unveils her holy face.

But you are life and you are the veil.

Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.

But you are eternity and you are the mirror.

unul din romanticii târzii ai literaturii arabe. A scris în arab

i în englez .

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

când închide i ochii vo tri i cântecul auzit când astupa i urechile voastre.

Nu este seva de sub ridurile scoar ei copacului nici aripa înh at de ghearele rii de prad , Ci mai degrab o gr din ve nic înflorit i o ceat de îngeri de-a pururi în zbor.

Oameni din Orphalese, frumuse ea este via a când via a î i dezv luie chipul s u sacru.

Dar voi sunte i via a i voi sunte i v lul.

Frumuse ea este eternitatea contemplându-se pe sine în oglind .

Dar voi sunte i eternitatea i tot voi sunte i i oglinda.

Some of you say, „Joy is greater than sorrow,” and others say, „Nay, sorrow is the greater.”

But I say unto you, they are inseparable.

Together they come, and when one sits alone with you at your board, remember that the other is asleep upon your bed.

Verily you are suspended like scales between your sorrow and your joy.

Only when you are empty are you at standstill and balanced.

When the treasure-keeper lifts you to weigh his gold and his silver, needs must your joy or your sorrow rise or fall.

Profetul - Despre Bucurie i Triste e

The Prophet - On Joy and Sorrow Then a woman said, Speak to us of Joy and Sorrow.

And he answered: Your joy is your sorrow unmasked.

And the selfsame well from which your laughter rises was oftentimes filled with your tears.

And how else can it be?

The deeper that sorrow carves into your being, the more joy you can contain.

Is not the cup that holds your wine the very cup that was burned in the potter's oven?

And is not the lute that soothes your spirit, the very wood that was hollowed with knives?

When you are joyous, look deep into your heart and you shall find it is only that which has given you sorrow that is giving you joy.

When you are sorrowful look again in your heart, and you shall see that in truth you are weeping for that which has been your delight.

i o femeie a zis,Vorbe te-ne despre Bucurie i Triste e. i el a r spuns: Bucuria voastr este triste ea demascat . i aceea i fântân în care se arat surâsul vostru de multe ori inundat de propriile lacrimi. i cum ar fi putut fi altfel?

Pe cât mai adânc sap suferin a în fiin a voastr pe atât mai mult v umple i voi de bucurie.

Nu este cana în care v turna i vinul acela i vas ars în cuptorul olarului? i nu e l uta care v alin sufletul acela i lemn pe care l-a i scobit cu bri cile voastre?

Când sunte i bucuro i privi i adânc în inima voastr i ve i g si c numai ceea ce aduce întristarea aceea v umple i inima de bucurie.

Când v cuprinde triste ea privi i din nou în inima voastr i ve i descoperi c întradev r lacrimile voastre au fost cândva de bucurie.

Julien Dupré - Adusul apei

Unii dintre voi spun, „Bucuria este mai de pre decât triste ea”, iar al ii zic, „Nu, triste ea este mai pre ioas decât bucuria.”

Dar eu v asigur c sunt de nedesp it. Împreun sosesc în l ca ul vostru, lua i aminte, când una se a eaz cu voi la mas cealalt se cuib re te în patul vostru. Întradev r voi v cump ni i precum talerele balan ei între bucuriile i triste ile voastre.

Numai când uita i de voi în iv pute i lini ti i cump ni.

Precum vistierul comorii se învoie te cu voi cât aur i cât argint îi datora i tot astfel trebuie ca bucuria i triste ea voastr s v exalte deopotriv i s v smereasc .

47

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Florentin SMARANDACHE (SUA)

i tot ce întâlnir în cale.

Materia în delir Foarfeca de cocori taie albastrul încât se v d toamnele.

Lungi fire de iarb sunt cu nervii la mânt.

Se scurg pe la stre ini primele pic turi de-ntuneric.

Universul este în form de inim . Îmi e din ce în ce a fân cosit.

La casa cea str in tr iesc departe de Terra. d înapoi amintirile cu ochiul din ceaf / al cerebelului.

Ele vin ca trenurile plecate în sens contrar, vin i cer capul meu/ de copil.

Exist împotriva mea Ast zi e duminic , dar mâine nu se tie ce va fi, moartea cre te-n orice.

La amfiteatru, statuile sunt goale de suflet.

Stau în casa cu ferestre/ spre iarn .

Viscolul î i url în z pad lupii.

Mi-e greu s fiu om obi nuit, exist împotriva mea.

Inima a ajuns o parte din creier, fruntea are diametrul cât cerul.

Mi-e greu s fiu om obi nuit.

E ti z pad ca i iarna i e ti noapte ca i p rul!, îi strig el i cu cealalt mân o împinse la loc în oglind .

Eu, Prometeul „M-au alungat oamenii, m-au dat afar .

Apoi, m-au dat afar de-afar ” E iarn înspre voi.

Ferestrele sunt goale pân la brâu.

Au muceg it lâng cutia de scrisori a tept rile, barba îmi cre te/ pe din untru, în barb -mi cresc cuvintele.

Vântul sufl de pe ziare literele pe jos. „Alerg dup strig tul meu de copil, atât de gr bit încât urechile-mi intr untru!” „M-au alungat oamenii, m-au dat afar .

Apoi m-au dat afar de-afar !

Acum vor s m ucid .

Iat , au i scos arma, ARMA SECRET a lui E. Jebeleanu: p o e z i a.”

Haidem s nu fim comuni!

Haidem s iubim!

Roman de dragoste În fa a oglinzii, ea î i împlete te inocent visele. i a teapt , teapt s i dea pe buze cu s rut ri.

- E ti mai iarn ca z pada i p rul î i e mai noapte!, îi spuse b rbatul i cu o mân o scoase din oglind .

Ea ie i îndr gostit doar de sine, ie i s i dea pe buze cu s rut ri.

Sânii t iar ca un fer str u aerul, iar privirile lui

Julien Dupré - Fata care mulge vacile

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Marin MOSCU

Iubire ascuns Acum m mângâie t cerea, Nu reu esc s i dau un semn sim i c -n mine e pl cerea ard ca ruga-n untdelemn.

Tu s m stingi c-un semn discret, -mi dai speran de iubire, tot plutim c tre concret Din toamn c tre-ntinerire.

Te pup în gând, te-a ez mereu În inima-mi de vis supus , Tu e ti zei , eu sunt zeu, Într-o iubire doar ascuns !

Contopire Ochii mei, sufletul meu, inima mea, Caut mirul poeziei din înflorirea ta, Te v d frumoas , inteligent , tenace, Cerul se despic , de steaua ta îmi place.

Pe ea de vis, de rou , în fiecare clip , Te-a a eza frumos pe-a calului arip , i am intra în lume prin por ile din rai îmi dai lumin din via a ce o ai.

vrem, c înc , putem s ne iubim. a e pre uirea pe buze de mormânt, Se a az -o cruce sub cucuvele-albastre, Ele sunt magia alc tuit -n gând, Sunt mo tenirea îngenuncherii noastre.

Alt t râm ne-a teapt , cârja înflore te, La urma i r mâne numai duhul sfânt, Cu alte idealuri care din cer privesc Stropind cu ap sfânt o urm pe p mânt.

Palatul de vis În palatul de vis somnul este mit, Cerul albastru din zbor îl cuprind...

Tu respiri adânc în inima mea, Buze de-ntuneric scald a ta stea...

Sufletu-i p truns de mici meteori i, Sunt lacrimile pleca ilor p rin i...

Un copil a az o cruce pe-un tun, Zori de zi i-aduc raze de parfum...

Amar i dulce De unde vii, unde-ai umblat, Regina mea de vis uitat?...

fiu i eu ca tine, o raz de lumin , În lumea-nfloritoare unde e ti regin , am suflul inimii cât un curcubeu, Contopi i în iubire s fim tineri mereu.

Ai plâns pe-un ram de amintire, Pe vrejul putred de iubire?...

Desp dure te- i privirea

Ai trecut pe umbra sfânt A zeului ce nu cuvânt ?...

Desp dure te- i privirea i m prime te-n ea, Voi fi frunz de nuf r sub razele de stea...

Prin lacul de-argint, risipitor de valuri, Vom reg si intr ri în pline idealuri.

Ne-om coco a cu franjuri, de norii peste mun i, Vom atinge cerul marmoratei frun i...

Vom arunca o cârj pe-o m tur de paie tearg -n infinit trecutul plin de ploaie...

Un tunet s se-aud , prin cea desp durire, Unde pict m pe flori, buchete de iubire…

Stropind cu ap sfânt La b trâne e mig lim a toamn , Pe umbre de-ntuneric o cârj sprijinim, Ne am gim durerea, mai ales dorin a,

Sau ai luptat sub verde grai Pe opintite ei de cai?...

Ai fost un dar de împrumut Pe rmul vag necunoscut?...

Ai fost un sân sub luna plin Zvântat de propria-mi retin ?

Ai fost un zâmbet r sturnat Cu stelele pe-un negru pat?...

Sau poate e ti otrava mea Pus în cea ca de cafea?...

Un gând mi se strecoar -n minte: Iubirea- i în mine-i aprins .

St luna pe-un huceag la pând i stelele î i povestesc Despre o umbr cât o floare Pe care-n tain o iubesc!

Explozia de frumuse e Se-nal dulce pân -n cer, Vântul adie f s mint Umbra ascuns în mister!

Visul nou în vis de mag Acum am intrat in cas , Am pus soarele pe mas , Cerul l-am pus în fereastr , S-ascund iubirea noastr …

Am pus rug -n busuioc, O cafea pe duh de foc, Invita ii printre noi Fe i Frumo i de straie goi.

Am uitat de dep rtare, Fulg de nea c zut în mare, Am uitat c e ti în cas Disecând lumini pe mas Soarele st r stignit Pe-o statuie de granit, Gust -a cerului splendoare Din aripa-i c toare.

Arde scutul de iubire În ascunderi de uimire, Eu a tept teaf r în prag Visul nou în vis de mag!

Topi i de dor Ne topim de dor în timp Pân devenim nisip, Sub a cerului manta Sclipitoare, nins stea.

Explozie de frumuse e

Fluturi în adâncul stern, Cu lumini pe aripi fine, Roua ochilor o sorb Din aripile iubirii!

Când treci pe uli ca umbra, de vânt s fii atins ,

Ne topim de dor în timp Pân zboru-i de nisip…

Nimic în lume nu-i grotesc, Amar i dulce, te iubesc!

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Puterea min\ii ]i religia Acest articol, indiferent de religie, de credin , de concep ia despre via , de puterea min ii fiecaruia, îndeamn la o profund reflec ie asupra faptului c imperiile viitorului vor fi imperiile min ilor puternice i nu ale dogmelor1. Cei care nu vor întelege acest lucru risc s nu mai aib loc în viitor.

Când cite ti o carte scris de un evreu, te a tep i ca (aproape) orice abordare s fie (1) sub influen a religiei iudaice, care are preten ia este religia „poporului ales al lui Dumnezeu” i (2) cu elogii la adresa realiz rilor poporului evreu.

Citind cele trei c i scrise de „evreul pur sânge” Yuval Noah Harari2 r mâi ocat de modul de abordare cu totul i cu totul diferit al religiei, în general, i al celei iudaice, în special. Sunt texte pe care citindu-le e ti tentat s îl consideri pe Harari c este un tr tor de neam i un antisemit.

Pentru a se în elege cât mai corect modul „ ocant” de abordare a religiei de c tre „evreul pur sânge” Harari, în Nota nr. 1 de la sfâr itul acestui articol am f cut o scurt prezentare a acestuia.

Dup ce ai citit cu aten ie cele trei c i ale lui Harari r mâi cu convingerea c acesta este un evreu genial, cu o concep ie despre via , despre lume i despre religie care va schimba modul de gândire al multor oameni de pe întreaga planet , indiferent de concep ia lor despre via i despre religia lor.

Celor care se îndoiesc de aceast afirma ie, le recomand s citeasc fie i numai trei pagini, respectiv cele de la nr. 195 la nr. 198 ale paragraful intitulat „Fizic evreiasc , biologie cre tin ” din cartea „21 de lec ii pentru secolul XXI”.

Harari afirm 3 c , pân în jurul anului 1800, evreii nu au jucat un rol semnificativ în progresul tiin ei, nu au contribuit câtu i de pu in la declan area Revolu iei tiin ifice. Excep ie a f cut Spinoza4, dar i acesta a fost renegat de c tre comunitatea evreiasc pentru c avea o gândire neconform cu religia iudaic . În timp ce pân la începutul secolului al XIX-lea min ile str lucite din lume studiau i promovau tiin a, evreii tr iau mai mult studiind Tora5 i Talmudul6 i rugându-se, neavând nici o contribu ie remarcabil în tiin . Marea schimbare s-a produs începând cu secolul al XIX-lea, cu evreii din lumea occidental , care au trecut din sinagogi7 în laboratoare i care au adoptat stilul de via i viziunea asupra lumii din rile cele mai dezvoltate.

Tot mai mul i evrei au început s studieze asiduu în cele mai prestigioase universit i i centre de cercetare din lume, precum în Germania, Fran a i Statele Unite. Având o bogat zestre cerebral , o mare dorin de a- i dovedi i de a- i pune în valoare poten ialul lor intelectual, fiind educa i i disciplina i, ace tia au reu it s ob in succese remarcabile, din ce în ce mai mari, pân când au ajuns s uimeasc lumea i s capete recunoa tere interna ional .

Evreii care au continuat s tr iasc în rug ciuni, au r mas cu ruciunile. Foarte important este a se re ine faptul c : (1) cu tot potenialul lor intelectual excep ional, (2) cu toat educa ia, disciplina i cultura lor i (3) cu toat dorin a lor enorm spre însu irea tiin ei, evreii nu ar fi ajuns (a) la o bogat zestre cerebral , (b) la însu irea tiin ei, (c) la succesele ob inute pe plan tiin ific, recunoscute pe plan interna ional, dac nu ar fi beneficiat i dac nu i-ar fi însu it

(d) patrimoniul tiin ific al lumii occidentale i (e) stilul de via i viziunea asupra lumii din rile cele mai dezvoltate.

Eminen ii evrei care tr iau în rile cele mai dezvoltate i-au însu it adev rurile axiomatice care spun c „Toate bog iile î i au originea în minte. Bog ia este în idei, nu în bani.” (Robert Collier), „Imperiile viitorului vor fi imperiile min ii”. (Winston Churchill) i c „A fi inteligent presupune a folosi i inteligen a altora” (Richard Aladjemoff).

Acest lucru este recunoscut i este foarte bine pus în eviden , spre uimirea tuturor, dar cel mai mult spre uimirea evreilor, de Harari în cele trei pagini men ionate anterior, în care, printre altele, spune: «[...]Cu toate acestea, cu toate c aduceau cu ei din ie ive8 o disciplin solid i o credin profund în valoarea cunoa terii, oamenii de tiin evrei nu aveau un bagaj folositor de idei i observa ii concrete. Einstein era evreu, îns teoria relativit ii nu era „fizic evreiasc ”. Ce leg tur avea credin a în caracterul sacru al Torei cu intui ia energia este egal cu produsul dintre mas i p tratul vitezei luminii? De dragul compara iei, Darwin era cre tin i chiar i-aînceput studiile la Cambridge cu inten ia de a deveni preot anglican. Rezult de aici c teoria evolu ionist este o teorie cre tin ? Ar fi ridicol s consider m c teoria relativit ii este o contribu ie evreiasc la progresul omenirii, cum la fel de ridicol ar fi s l ud m cre tinismul pentru teoria evolu ionist . [...]» (pg. 196). În timp ce evreii coli i în universit ile lor, sub caracterul sacru al Torei, nu au ob inut nici cel pu in un Premiu Nobel, evreii care au trecut din sinagogi în cele mai prestigioase laboratoare tiin ifice i universit i de pe plan mondial au uimit lumea prin ob inerea a circa 33% din totalul Premiilor Nobil acordate.9 Harari întreab retoric: „[...] cum se face c între 1905 i 1933 zece evrei germani laici10 au fost laurea i cu Premii Nobel pentru chimie, medicin i fizic , dar în aceea i perioad nici m car un singur evreu ultra ortodox sau un singur evreu bulgar ori yemenit nu a câ tigat vreun Premiu Nobel?” (pg. 197). În cazul în care „evreii de succes prin puterea min ii lor”, în frunte cu cei laurea i ai Premiului Nobel, ar fi r mas s fi colit în „ie ive” (în institu iile evreie ti tradi ionale de înv mânt superior religios) i nu ar fi trecut în lumea tiin ei occidentale, i nu ar fi adoptat viziunea asupra lumii din rile cele mai dezvoltate, este u or de în eles c : 1) ace tia nu ar mai fi ajuns nici „elite ale tiin ei mondiale” i, în special, laurea i ai Premiului Nobel; 2) ei nu mai ajungeau s conving i uimeasc lumea despre extraordinara zestre cerebral a lor i a poporului evreu; 3) poporul evreu nu mai ajungea s aib actualul stat (Israel) al s u; 4) statul Israel nu ar mai fi ajuns o super-putere mondial . În numeroase texte, Harari o spune clar, r spicat i direct c religia a fost„un obstacol major în calea integr rii evreilor în lumea tiin ei moderne”, urm torul citat fiind edificator în acest sens: „De fapt, obiceiul evreiesc de a c uta r spunsurile la toate întreb rile citind textele str vechi a constituit un obstacol major în calea integr rii evreilor în lumea tiin ei moderne, unde r spunsurile decurg din observa ii i experimente.” (pg. 197). În zilele noastre, marea majoritate a evreilor consider c evreii ultra-ortodoc i, prin practicile lor religioase, de a c uta r spunsurile

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la toate întreb rile vie ii numai prin citirea textelor religioase, sunt o amenin are” pentru statul Israel. În leg tur cu evreii ultra-ortodoc i, a se vedea Nota nr. 2 de la sfâr itul acestui articol.

Mii de ani, cât evreii au tr it în închin ri, în rug ciuni, în sinagogi, meditând la caracterul sacru al Torei, sperând la ajutorul Divin, au fost numai în suferin , în pribegie, împr tia i prin toat lumea i mereu subjuga i; de când au început s tr iasc în tiin , au început st pâneasc lumea.

Ini ial (dup anul 1800) au început cu studiul tiin ei occidentale; acum au propriile lor centre de înv mânt tiin ific (universit i, laboratoare etc.), printre cele mai performante din lume.

Efectiv i în mod real are loc un adev rat „recul tiin ific evreiesc”: cele mai str lucite min i ale lumii i cele mai dezvoltate state î i îndreapt aten ia c tre înv mântul tiin ific (universit i, laboratoare etc.) din Israel.

Este o lec ie extraordinar pentru întreaga lume, pentru fiecare ar , pentru fiecare familie, pentru orice om, pentru cei care au capacitatea s o în eleag .

Harari, recunoscut tot mai mult ca un profet al viitorului, pe care efi de state din rile cele mai dezvoltate îl caut ca s stea de vorb (confiden ial) cu el, spune c „Testul realit ii” «nu este „Care este sensul vie ii”, ci mai curând „Cum s scapi de suferin ”. Atunci când renun i la toate fic iunile, po i observa realitatea cu mult mai mult claritate decât înainte, iar dac realmente tii adev rul despre tine însu i i despre lume, nimic nu te poate face s suferi. Dar, fire te, e u or de spus, greu de f cut.» (pg. 304).

Misterul „alchimiei sacrificiului” a fost dezlegat de starul mondial Harari, care spune c „Dac suferi din cauza credin ei tale în Dumnezeu sau în na iune, asta nu dovede te c aceste credin e ale tale sunt adev rate. Poate c doar pl te ti pentru naivitatea ta? Totu i celor mai mul i oameni nu le place s admit c sunt fraieri. Prin urmare, cu cât sacrific mai mult pentru o anumit credin , cu atât credin a lor devine mai puternic . Aceasta este alchimia misterioas a sacrificiului” (pg. 286), adic s accep i (ca un fraier) promisiunea , în schimbul suferin ei din aceast lume, vei beneficia de fericire etern pe lumea cealalt (într-o lume inexistent ).

Cât diferen între concep ia despre credin /religie a lui Harari i cea a celor circa 700.000 de compatrio i ai s i evreii ultra-ortodoc i? (a se vedea Nota nr. 2 de la de la sfâr itul acestui articol).

Pentru numero i oameni din întreaga lume este incredibil cum „un evreu pur sânge, bun cet ean i patriot” promoveaz , atât în Israel, cât i la nivel mondial, o asemenea concep ie despre religie, cu atât mai mult cu cât aceasta este în contradic ie flagrant cu religia „poporului ales al lui Dumnezeu” 11, cu religia poporului s u, în mijlocul c ruia tr ie te i î i desf oar activitatea chiar ca profesor universitar titular la Universitatea Ebraic din Ierusalim Probabil c poporul evreu a înv at extraordinara lec ie a ultimilor 200 de ani: saltul de la ceea ce au fost (inexistent în domeniul tiin ei), la ceea ce au ajuns (s domine lumea prin cuceririle sale tiin ifice) nu ar fi avut loc dac nu era tolerant cu evreii care au abandonat dogmele i au trecut la cunoa terea lumii „prin puterea min ii lor” i „prin a- i însu i ce este mai valoros pe plan tiin ific, în întreaga lume”. i Harari este unul dintre evreii care uime te lumea i chiar schimb modul de gândire a milioane de oameni „prin puterea min ii sale”, mai mult decât eforturile tuturor evreilor prin promovarea religiei lor (a iudaismului).

Evreii cuceresc tot mai mult lumea „prin puterea min ii lor”, prin realiz rile lor extraordinare pe plan tiin ific, i nu prin religia lor, care mâne tot mai pu in cunoscut i cu atât mai pu in însu it .

Prin acest material am dorit s prezint care este diferen a dintre marea schimbare prin „puterea min ii”, fa de cea produs prin dogmele, care r mân tot mai mult ca „fosile din trecut” (vezi pg. 55), f a mai vorbi de fanatismele religioase, care nu vor mai avea loc în

51

imperiile viitorului, care vor fi imperiile cunoa terii tiin ifice.

Pentru cine are capacitatea s o în eleag . Dac nu pentru ei, atunci pentru binele urma ilor lor, dac îi iubesc cu adev rat, dac doresc ca ace tia s tr iasc ferici i, „prin puterea min ii lor”, în imperiile viitorului i s nu r mân cantona i în unele din „fosilele trecutului”.

Cei care au capacitatea s discearn corect lucrurile vor în elege faptul c aceast abordare a mea nu are nimic comun cu ateismul.

Eu cred în acea „Putere Suprem , Universal , Unic , Etern , Infinit i Indivizibil ”, pe care pute i s o numi i cum vre i, precum Dumnezeu (Iehova, Elohím, Alah etc.), „Natura”, „Universul” etc.

Cred c distinc ia dintre ceea ce poate face un om, o familie, un popor prin puterea min ii, fa de ceea ce poate face prin dogme,rezult i din r spunsul la urm toarele întreb ri: Ce ar fi ajuns Spinoza, Einstein i ceilal i circa 200 de evrei laurea i ai Premiului Nobel dac se n teau, cre teau i erau „educa i” în familii ultra-ortodoxe, i cu atât mai mult în „ie ive”?

S-ar mai fi constituit i ar mai exista ara Israel dac evreii care au ajuns elite ale tiin ei mondiale, unii dintre cei mai boga i oameni ai lumii, politicieni i oameni de stat de nivel mondial, în condi iile în care ace tia se n teau, cre teau i erau „educa i” în familii ultraortodoxe i cu atât mai mult în „ie ive”?

Mai ajungea Israelul o super-putere mondial în domeniul tehnologiilor de vârf, militar, financiar, politic etc., în condi iile în care creatorii acestora nu s-ar fi colit în cele mai performante universit i i laboratoare tiin ifice din lume, ci se n teau, cre teau i erau „educa i” în familii ultra-ortodoxe, i cu atât mai mult în „ie ive”?

Omenirea ar mai fi beneficiat, de aproape 150 de ani, de cuceririle tehnico- tiin ifice evreie ti dac autorii acestor realiz ri se n teau, cre teau i erau „educa i” în familii „fosile din trecut”? (vezi pg. 55 din cartea „21 de lec ii pentru secolul XXI” de Yuval Noah Harari).

Numeroase ri ale lumii, în special cele mai puternic dezvoltate, au beneficiat în dezvoltarea lor, într-o m sur important , de contribu ia cet enilor de etnie evreiasc . O asemenea contribu ie mai avea loc dac respectivii cet eni se n teau, cre teau i erau „educa i” în familii ultra-ortodoxe i cu atât mai mult în „ie ive”?

Ce s-ar fi întâmplat chiar cu poporul evreu dac to i cet enii s i ar fi devenit ultra-ortodoc i? S-ar vorbi despre el acum fie ca despre o „entitate mediocr ”,fie ca o „relicv religioas ”, fie chiar la trecut?

Imperiile viitorului vor fi imperiile min ilor deschise spre tiin i nu a celor închise în dogme.

Aceasta este deosebirea dintre ceea ce se poate face prin puterea min ii, fa de ceea ce se poate face prin dogme, care va face diferen a dintre popoare, ri, familii i persoane.

Acum, când se preg te te marea lupt dup care se va ti cine merit s supravie uiasc i cine î i merit soarta de rob, unele dintre „elitele” noastre promoveaz , chiar cu agresivitate i chiar împotriva voin ei unei mari p i din popula ie (precum cu obligativitatea pred rii religiei în coli, contra voin ei a numero i p rin i) dogmele i pun prea pu in accent pe valorificarea zestrei cerebrale a poporului nostru.

Oamenii ace tia sunt invalizi: nu mai v d, nu mai aud, nu mai simt nimic din faptul c prosperitatea unor popoare se bazeaz decisiv pe puterea min ii cet enilor lor ( i a celor pe care pot s -i racoleze de oriunde din lume).

Istoria cunoa te unele exemple tragice de state înfloritoare i puternice care au pierit în câteva sute de ani f s se fi întâmplat vreun cataclism.

Aceasta va fi i soarta unora dintre actualele state ai c ror condutori nu au capacitatea s în eleag c imperiile viitorului vor fi imperiile min ii i nu ale fanatismului religios, nu ale dogmelor, numeroase promovate sub cele mai perfide forme.

Deci, orice om, familie, colectivitate, popor, na iune, stat are de ales între a tr i: 1. Într-o epoc întunecat , în care: 1.1.Când tr ie te în ne tiin , omul este condus de ignoran ; 1.2.Când biserica guver-

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

neaz , omul este condus de supersti ie; 1.3.Când statul guverneaz prost, omul este condus de s cie i de fric . 2. Într-un imperiu al viitorului, care va fi un imperiu al min ii, în care: 2.1. Supersti ia trebuie transformat într-o trezire a spiritului (a con tiin ei, a gândirii, a min ii, a ra iunii, a intelectului), prin „Cunoa te-te pe tine însu i!”, calea prin care fiecare s i creeze propriul viitor „prin puterea min ii sale”; 2.2. Ignoran a trebuie transformat într-o cunoa tere iluminat , într-o cunoa tere fundamental . 2.3. S cia trebuie transformat în prosperitate. 2.4. Frica trebuie transformat în îndr zneal , în neînfricarea de a ac iona liber, f nicio oprimare, limitare, îngr dire, material i/sau spiritual , direct sau indirect , spre a tr i în armonie, în în elegere, în dragoste i în libertate.

Nota nr. 1.

Yuval Noah Harari s-a n scut în 1976 i a crescut lâng Haifa.

Este un istoric israelian, profesor titular la departamentul de Istorie al Universit ii Ebraice din Ierusalim. Dup ce a absolvit studiile de istorie la Universitatea Ebraic din Ierusalim, între anii 1998-2002, ia f cut doctoratul în istorie la Universitatea Oxford. În anul 2012 a fost ales membru în Academie de tiin e a Israelului. La 20 ani i-a cut cunoscut orientarea sa homosexual (este gay), ulterior c torindu-se în Canada cu prietenul s u israelian, Itzik Yahav, cu care tr ie te într-un moshav, o cooperativ agricol de lâng Ierusalim, fiindc în Israel nu este recunoscut c toria între persoanele de acela i sex. Este slab, ascetic, timid i retras. În anul 2000 (pe când avea 24 de ani), când era student la Oxford, a urmat un curs de zece zile de medita ie budist Vipassana. Se antreneaz câte o or diminea a i o or seara, iar în fiecare an se retrage într-o sesiune prelungit de medita ie de 30 de zile, în t cere, f c i i f s socializeze cu media. Conferen iaz i în domeniul medita iei. Afirm c nu ar fi putut scrie c ile „f concentrarea, pacea interioar i în elegerea dobândite prin practica Vipassana timp de cincisprezece ani”. El prive te medita ia i ca o cale de cercetare.Tot din anul 2000 a ales un regim alimentar vegan. Harari este tot mai mult considerat ca un profet al viitorului, pe care efi de state din rile cele mai dezvoltate îl apreciaz i îl caut ca s stea de vorb „confiden ial” cu el. C ile lui s-au vândut în milioane de exemplare i au fost deja traduse în peste 40 de limbi. Are un fan club impresionant, care îi num , printre al ii, pe fostul pre edinte Barack Obama, pe Bill Gates, Mark Zuckerberg etc. Pre edintele Fran ei, Emmanuel Macron, l-a invitat la o cin confiden ial la palatul Elysee (ce au discutat nu se tie).

Are i calitatea de a fi i un popularizator extraordinar: explic lucrurile complicate într-un mod foarte simplu. A devenit un star mondial.

Nota nr. 2.

Evreii ultra-ortodoc i (de circa 700.000 de persoane, cunoscu i sub numele evreiesc de „Haredim”, considera i de unii ca fiind „o fosil din trecut”), sunt percepu i, de c tre ceilal i membrii ai societ ii, ca fiind o amenin are la adresa statului Israel prin faptul c : 1) circa 50% dintre b rba ii ultra-ortodoc i nu lucreaz niciodat ; ei î i dedic via a studiului Sfintelor Scripturi i îndeplinirii ritualurilor religioase; 2) guvernul le ofer ajutoare generoase i servicii gratuite, asigurându-se c nu le lipse te nimic acestor circa 700.000 de evrei ultraortodoc i; 3) ei nu contribuie la prosperitatea societ ii, ci tr iesc de pe urma muncii altora; 4) b rba ii care nu lucreaz i care se dedic numai studiului religios pot fi scuti i de serviciul militar; 5) natalitatea acestora (a celor care numai consum , f s produc ) este de dou trei ori mai mare decât a restului popula iei (familiile acestora au în medie apte copii). 5) pe m sur ce popula ia ultra-ortodox cre te, cre te i num rul membrilor ei care frâneaz tot mai mult prosperitatea societ ii, putând afecta viitorul Israelului, prin faptul c ace tia a) nu muncesc, b) tr iesc de pe urma muncii altora, c) nu contribuie la ap rarea rii (fiind scuti i de la efectuarea serviciului militar) etc.

Marea majoritate a popula iei consider c între inerea acestei comu-

Anul XI, nr. 10(122)/2020

nit i, mereu în cre tere, care numai consum , f „amenin are” pentru statul Israel.

a produce,este o

1 Cuvântul „dogm ” este folosit cu dou sensuri (a se vedea DEX): 1) cu un sens religios, de „Înv tur , tez etc. fundamental a unei religii, obligatorie pentru adep ii ei, care nu poate fi supus criticii i nu admite obiec ii”; 2) cu un sens nereligios, de „Tez , doctrin politic , tiin ific etc. considerat imuabil i impus ca adev r incontestabil. În acest material cuvântul „dogm ” este folosit numai cu sensul religios.

2 Aceste trei c i sunt: 1. „Sapiens. Scurt istorie a omenirii”. Ed. Polirom, 2017. 2. „Homodeus. Scurt istorie a viitorului”. Ed. Polirom, 2018. 3. „21 de lec ii pentru secolul XXI”. Ed. Polirom, 2018.

3 Citatele care urmeaz sunt numai din cartea „21 de lec ii pentru secolul XXI”.

4 Baruch Spinoza a tr it între 1632 i 1677, fiind n scut în Portugalia, într-o familie de evrei, imigrând la o vârst fraged în Olanda, pentru a fi ferit de ororile Inchizi iei. Este considerat a fi unul dintre cei trei mari ra ionali ti, al turi de Descartes i Leibniz, de i scrierile sale filosofice s-au îndreptat în multiple direc ii. În urma transform rii sale intelectuale, Spinoza a fost renegat de c tre comunitatea evreiasc pentru c avea o gândire neconform cu religia iudaic . Opera cea mai cunoscut a sa este Etica, o scriere de dimensiuni considerabile, din care Dumnezeu nu mai este privit ca cel care conduce universul pe baza providen ei, ci acesta este în eles ca fiind unul cu Natura, formând un sistem infinit, necesar i determinist, din care fac parte i oamenii.

5 Tora (Tora scris ) este cartea fundamental a religiei iudaice (Biblia ebraic ), este numele în originalul ebraic al „primelor cinci c i din Vechiul Testament” (Pentateuh), studiul ei având o importan capital în iudaism, fiind preocuparea esen ial a omului.

6 Talmudul (Tora oral ) este studiat zilnic, iar întregul ciclu prestabilit de studiu dureaz circa 5 ani, dup care se reîncepe.

7 Sinagog : casa de rug ciune a evreilor; cl direa în care evreii se întâlnesc în scop (1) de închinare (rug ciune), (2) de educa ie i (3) de administrare a vie ii civile a comunit ii.

8 „ie ive”: institu ie evreiasc tradi ional de înv mânt superior religios. În ie ive copiii, adolescen ii i tinerii de sex masculin studiaz Tora în sensul larg al acestui cuvânt, adic scrierile sfinte ale religiei iudaice, cu accent predominant pe Talmud.

9 Premiul Nobel este oferit în fiecare an celor care, pân în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanit ii. Pentru prima oar , acest premiu menit s marcheze consacrarea interna ional a laurea ilor a fost acordat în anul 1901 pentru merite deosebite în fizic , chimie, medicin , psihologie, literatur i pentru pace. Premiul pentru economie a fost decernat cu începere din anul 1969. Pân în anul 2012, din totalul celor 855 de laurea i ai Premiului Nobel, aproximativ 193 sunt evrei (173 evrei i 20 descenden i din evrei), deci circa 33%. De i formeaz mai pu in de 0,2% din popula ia lumii, 26% dintre laurea ii Premiului Nobel pentru Fizic , 27% dintre laurea ii pentru fiziologie sau medicin i 37% dintre laurea ii pentru economie sunt evrei.

10 Not N. Grigorie L cri a: no iunea de „laic” este folosit cu sensul de persoan care este din afara religiei.

11 Dumnezeu este închipuit, reprezentat, exprimat prin pân la 72 de nume (vezi https://ro.wikibooks.org/wiki/CELE_72_DE_NUME_ALE_LUI_ DUMNEZEU ). Potrivit statisticilor, pe planet exist aproximativ 4.200 de religii, de culte i de asocia ii religioase (vezi https://adevarul.ro/news/ even imen t/omenirea-vede-du mn ezeu -4 3 00-moduri1_50acede07c42d5a6638c05d7/index.html). În decursul istoriei omenirea a crezut în câteva mii de zei / zeit i. Nu exist popor (1) care, în întreaga sa istorie, s fi crezut într-o singur divinitate, i (2) în care, în aceea i perioad de timp, to i membrii s i s fi avut aceea i religie. În anul 2018, în România erau înregistrate, oficial, nu mai pu in de 51 de unit i religioase, dintre care 18 culte religioase i 33 de asocia ii religioase (vezi Lega nr. 489/2006). Întrebarea care se pune: dac exist a a de multe i de „bune” Divinit i, de ce exist o lume a a de rea, de criminal , de imoral , de corupt , de ipocrit , de prostituat fizic, spiritual i religios (vezi, spre exemplu https://www. descopera.ro/cultura/13727477-prostitutia-sacra-secretul-rusinos-alomenirii ; https://adevarul.ro/locale/botosani/cele-mai-pornografice-cultereligioase-orgii-generalizate-prostitutie-sacra1_5d011ccb892c0bb0c64b0d07/index.html )?

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Gheorghe Andrei NEAGU

Purt[torul de masc[ Apoi i-au dat drumul în ora . Trebuia s se prezinte s pt mânal la poli ie. În restul timpului se c ra pe acoperi urile cl dirilor, încercând s în eleag de la în imea aceea lumea civilizat . Se bucura atunci când se întâlnea cu câte un individ ajuns în pragul disper rii i-l împingea cu hot râre de la mar-ginea acoperi ului.

Sim ea c aceasta-i era menirea. Iar atunci când din corpul strivit pe caldarâm ie ea sufletul ca un abur în ându-se pân la el se bucura. Îl prindea i-l b ga într-o desag , de care nu se desp ise nicio clip i-n care î i inea i coada. Era mai bine a a. Coada ar fi speriat lumea civilizat . i pe m sur ce î i adjudeca cât mai multe suflete, se sim ea dator s i îndrepte eforturile spre în elegerea lumii civilizate pân acolo încât s se poat folosi de ea. Repede a în eles c democra ia este un fel de fals încredere într-o în elepciune bazat pe o prostie individual . În elepciunea de a nu folosi libertatea cuvântului i libertatea de spirit este tocmai esen a democra iei,î i spunea el adesea. Iar atunci când a v zut c pe calea de mijloc treci peste tot i nu ajungi nic ieri, s-a hot rât c poate s î i fac loc printre cei care va fi desemnat mulg vaca doar pentru sine, în aplauzele celor care l-au desemnat.

Iar atunci când prosperitatea a început s -i dea ocol i lumea bun s se obi nuiasc cu trupul lui p ros i încornorat, a dat din labele solzoase, de s-a auzit pe toat planeta. A fost ca un fel de chemare între rubedenii. Degeaba confra ii veni i odat cu el prin gardurile de sârm ghimpat , încercau s -i aminteasc de c rile comune. El sim ea c trebuie s -i determine pe to i s fac în a a fel încât s voteze interesele minorit ii puternice i bogate din care ajunsese s fac parte. Nu renun ase la preumblarea pe acoperi uri, pentru c era nevoie de el în selec ia ce-o pornise. P rul îi devenise tot mai lucios, mai bogat i mai plin de o str lucire ce p rea s vin din l untrul fiin ei sale. La un moment dat observ cum în jurul lui se f ceau tot mai multe grupuri de nemul umi i, revolta i, de care temea ca de t mâie. i când t mâia deveni incandescent din cauza presiunii acumulate, se v zu silit s inspire fumul în ep tor i nepl cut. G si de cuviin i fac rost de o masc . Astfel c fiecare purt tor de m ti era de fapt cu totul i totul altcineva, de care trebuia s ne ferim.

Prin sticlele ochelarilor m tii protectoare z ri o ptur cu p rul de abanos, pe al c rui trup flutura o rochie semitransparent . Genunchii dezgoli i l sau se vad ni te pulpe apetisante. Prin transparen a rochiei, p trundeau raze de lumin conturând discret forma picioarelor pân la olduri. Era perfec iunea întruchipat . Fumul de t mâie venea în valuri, când mai gros, când mai sub iri. Iar atunci când transparena fumului a permis s o z reasc mai bine, i-a dat seama c ea se preg tea s sar . S-a repezit s-o cuprinîn via , s-o salveze. A ajuns-o când trupul îi era în dere. Zborul de pe în imea imobilului i-a indus o stare de beatitudine suprem . Nici n-a sim it când ad pat trupurile s-au contopit într-o strivire f de margini.

Avea ochii mari, întuneca i de parc ar fi vrut s cuprind toat lumina universului. I se dezlipise o bucat de piele, atunci când încercase s treac prin gardul de sârm ghimpat ce încercase, se pare, lumea civilizat de lu-mea celor disloca i de lumea civilizat prin r zboaiele duse. Câteva fire de p r r seser ag ate în ghimpii sârmei zincate, al turi de o uvi a de piele. Sângera. Dar nu-l durea.

Avea o piele de drac. De oboseal , nu mai sim ea foamea, durerea i scurgerea timpului. P rea a fi un r nit din lumea civilizat . Cineva îi aduse o p tur s se înveleasc acolo pe treptele unde se l sase prad oboselii. Din gesturi a în eles c trebuia s o ia. Nu le tia limba, cu toate c o auzise de multe ori în timpul r zboiului din cauza ruia fugise. Acolo vocile purt torilor de limb erau stridente. Aici erau blânde. Sub p -tur , trupul se înmuie. Adormi. În jurul lui ceilal i continuau s fug . S-a trezit când p tura a fost tras brusc de un compatriot. De parc s-ar fi dezmeticit cu to ii, au v zut ceea ce nu zuser pân atunci.

- Diavolul! Diavolul!, au zis cei din preajm , ar tându-l cu degetul.

Rana se uscase iar p rul o acoperi. Doi poli ti, ap ru i ca din mânt, se repezir s -l înc tu eze.

- La pu rie cu el!, strigau cei din lumea civilizat .

Diavolul bolborosea ceva neinteligibil. Era clar c nu le tia limba.

- La pu rie cu el!, h uli ca un val ce se întindea din ce în ce mai mult. i l-au dus. În celula modern i spa ioas a ajuns doar dup ce un doctor i-a cur at i i-a pansat rana. Apoi, pe m sur ce timpul trecea, a fost scos la o plimbare în curtea penitenciarului. Când au zut c nu era periculos, i-au zis: - Iat c l-am îmblânzit i pe diavol!

Julien Dupré - Tân

cu vitele la

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constantin CONSTANTINESCU

oi b z R din i r i t n i Am

Apoi s-a f[cut lini]te Clipele de a teptare înghea ca lacrimile s rutate de criv , inimile alunec în pântecele sfârtecate de spaime, strângem pleoapele pân ni se pare c ne te sângele din ele i pândim, mototoli i în gropile pate noaptea, sfâr itul acestui vuiet împerecheat cu moartea care se rostogole te deasupra capetelor noastre, vine în talazuri, ne înnebune te timpanele, le sparge, se înfige în creiere i explodeaz , sec, împro cându-ne cu chinuri i cu speran e.

Num m bubuiturile, gre im socotelile i pân s-o lu m de la cap t ne întreb m dac r zboaiele trebuie s înceap diminea a sau la miezul nop ii, treizeci i dou , treizeci i trei, treizeci i nou , buza neagr a gropii scoate fum, dintr-o dat , p mântul se rupe, se arunc spre cer ca o para ut ridicat de vânt înainte de a- i pune poalele peste m cinii usca i de ar , lumea se întoarce ca o oglind , cu spatele negru spre noi i noi deschidem pleoapele atât cât s privim golul imens, ca un c scat prelung care adun oasele i bocancii zvârli i în înalt.

Mai a teptat decât moartea e paharul de lini te între o sut doisprezece i o sut treisprezece pe care îl sorbim în b rbi, cu gurile fl mânde de via . Ne d târcoale gândul c poate sc m, apoi totul se duce ca o clip i urm torul bubuit ne strânge i mai puternic carnea sub c tile de o el împodobite cu crengu e de salcâm, pân încep s plesneasc stropii de n du eal rece în ira i ca m rgelele de sticl pe spin rile noastre.

Clocotirea se las în jos, ca o fiertur sub foc domolit dintr-o dat , ni te guri strâmbe strig nume de mame, de ta i i de neveste, de copii i fra i, altele scuip sânge i smocuri de iarb , s tule i uscate, supte ca ni te bur i ad pate cu prea mult ar de r zboi.

La dou sute mai atârn m doar câ iva, ag i de fl rile care ne ling bocancii i c tile. Nu ne pas de ele, nu ne pas de nimic, ne aducem aminte de când eram copii, am fost i noi odat copii i am fost copii lâng copiii no tri când le-am adus juc rii acas , ne-am ezat cu ei pe du umele, am învârtit care un titirez, care o mori , l-am pus pe hopa-mitic s fac tumbe i am râs.

Râdem i acum, s lbatici i fioro i, cu gândurile împletite în ase sau în zece, dou uvi e de speran , cinci de spaim i restul din ce mai r mâne. i ce mai r mâne? Mai r mâne aproape un ad post în urma noastr din care nim la b taie, a a cum ies p ianjenii burduh no i din urile lor de p mânt, din miile de g uri strâmbe i drepte care sfredelesc ceairul de la marginea satului nostru.

Pu tile ne trag înainte, este doar o p rere, a a cum ni se pare câteodat c vapoarele î i trag elicele dup ele, dou zeci de pa i cu noroc, o împu tur cu care slobozim glon ul, al i pa i cu poticneli i cu iuituri pe lâng urechi i ne arunc m în alt groap : Moc na , Anton C runtu i eu.

Ne-a f cut r zboiul i nou o pâlnie mare în p mânt sau poate a cut-o s umple pe terile tainice din adâncuri cu tot ce este de adunat i de scurs printr-o pâlnie de obuz: „schije, le uri de oameni i de

cai, c ru e cu coviltir, gemete, n du eal i sânge, bocanci desperechea i i tabachere de tabl cu tutun i foi e, c i po tale netrimise, solda i vii i mor i de spaim , atât de mor i încât par deja nebuni, iar câteodat i un sublocotenent cu trandafiri în obraji care mai p streaz câteva clipe p rerea de r u a fiin ei în drum spre nefiin .

Moc na are o rani plin cu trotil i grenade i noi avem câte una, el e vânjos i cu spaimele mai risipite decât noi „s ducem sacul la moar , m ”, ne zice el socotind din ochi c pân la cazemat ar mai fi cam dou -trei salturi sprintene „numai s nu ne nimereasc , hai!”. rim din pâlnia în care a început s clocoteasc o ciorb de zboi ciudat, m simt de parc m-a fi n scut în vârful unui stâlp de telegraf, sunt u or ca o barz deasupra smârcului de lipitori, cad, m ridic, alerg, încerc s cred c via a mai are o felie i pentru mine, trag un glon , m reped, îl prind, îl bag în buzunar, e fierbinte, pulpa piciorului îl simte, îl scot i nu tiu de ce mâna d de sânge i de coji de pâine uscat . !

Dac r zboaiele ar sem na cu un ca caval cu g uri, mi-a alege una i a p stra-o numai pentru mine. Dar r zboiul e p mântul sta îndesat de enile, de ro i, de cizme i de umbra cazematei din fa . „Uite-o, m , zice Moc na , când o vede, e f cut din f in de piatr i ap , dar p mântul e al nostru, nu-i a a, Antoane?”

Anton o prive te cu luare-aminte i zice: „m , e p mântul nostru, hai s-o m cin m, mânca-o-ar boala” i ne trage dup el.

Avem, sim im în noi ni te glasuri care nu sunt ale noastre, par gemete ori tânguieli, dar nu le lu m în seam , cazemata ne orbe te gândurile, dac i gândurile pot fi orbite, înaint m cu b rbile lipite de mântul care miroase a dor de ov z i de cai, scotocim cu mâinile ude în rani ele pline cu trotil i grenade i pândim clipa aceea a teptat mult, „d -i m , d -i!” strig Moc na i noi n-am auzit nimic, am zut ni te limbi de foc, trotilul ne-a ridicat mâna spre cer, mâna scotea fum i am zvâcnit, parc am fi aruncat o bucat de ar i-un sfert de popor s îngroape nemernicia care cutezase s i fac moar de moarte, din f in de piatr i ap pe glia româneasc .

Acolo, cu gura plin de p mântul voievozilor no tri, cu mâna mângâind iarba mutilat pe nedrept, am sim it pentru prima dat c zboiul meu, al lui Anton C runtu i Moc na , al neamului care ne ar tase batjocura i ne d duse semn s-o alung m, r zboiul sta dezgropase în inimile noastre chemarea trompe ilor de la '77 i ne d duse puteri pe care nici dumnezeii nu le au, dac or fi existând.

Apoi s-a f cut lini te...

Nana zice Toat copil ria mea, scurt i însângerat de ghimpii de la florile de salcâm pe care, urca i pe trepte ubrede, le culegeam înainte ca albinele s le sug de nectar, am tr it-o cu picioarele goale.

Ba, s nu mint. Odat , la un Pa te d ruit de natura prim verii cu liliac înflorit, ai mei z mislitori, au înh mat caii la c ru i au luat drumul c tre Medgidia.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Daniel IONI|{ (Sydney, Australia)

Cum se scrie po-e-zie?

Cum se scrie poezie? Întrebarea este f rost. Sincer, am folosito drept titlu pentru simplul fapt c sun bine, are rim i ritm. Dar nu cred c exist un fel anume, fiecare poet scrie cum... scrie, are un anume modus operandi, sau mai multe, în care- i dezvolt arta. Deci, ca s corectez eroarea voit din titlu, întrebarea ar fi cum scriu eu poezie?

Trebuie s fac aici o m rturisire sincer i dezolant , care probabil v va face s renun i a mai citi restul articolului. Îns simt c v sunt dator cu onestitate - aceasta împotriva propriului interes. Iat adev rul crunt - NU am habar cum anume scriu eu poezie! Nu am o formul , fie ea magic sau mecanic . Paragrafele de mai jos redau crâmpeie de reflec ie, anumite aspecte care mi se par interesante i importante, dar nu pot fi organizate într-o teorie coerent , sau cel pu in nu de mine - ci sunt doar fa ete disparate ale unui diamant complex.

Apoi aceste gânduri sunt a ternute pe calculator post-factum. Nu am o strategie, un plan, sau cel pu in acestea nu au fost, pân acum, con tientizate. Este pentru prima dat când m opresc s reflectez la fenomenul a ternerii poemelor pe ecranul i în memoria calculatorului.

S-ar putea ca acestea s nu se potriveasc altor poe i... Nu tiu!

Dar înainte ca s v dezv lui secretele mele, vreau s -mi promite i dac , urmând unele din elementele descrise mai jos, ve i ajunge deveni i urm torul Shakespeare, sau Ezra Pound, sau Eminescu, îmi ve i recunoa te meritele!!! În mod serios, inspira ia pentru acest articol mi-a fost dat de o prieten de peste m ri i ri (eu locuind la antipozi, în Australia), poet incipient , zic eu foarte talentat , care mi-a pus întrebarea nemaintâlnit „cum î i vine ie/ s scrii po-e-zie”? În primul rând mi se pare important ca atunci când scriu s nu pornesc de la un anume scop artistic sau (Doamne-fere te!) didactic. S nu vreau „s spun ceva cuiva”, s nu am vreo tendin . S nu pornesc cu vreo meta-(na)ra iune ce mi-ar fi la îndemân - cel pu in aceasta s nu fie con tientizat de la început. Toate acestea ar aduce în prim plan g ndirea ra ional , logic - du manul crea iei, pentru mine (dar nu în totalitate - a se vedea mai jos).

Poate i mai important este s nu m gândesc la audien , la poten ialii cititori. S nu-mi pese de ei, ce anume vor gândi, cum vor reac iona, cum vor sim i ca r spuns la scrierea mea deci s -i dau dracului în acele momente. E posibil ca acesta s fie unul din mecanismele mele de ap rare pentru coaja de ou a sufletului, nu tiu. Oricum nu îmi pot permite auto-psihoanaliza în momentul crea iei, nici m car sub forma unui scurt i umil moment de reflec ie. Am observat c dac fac acest lucru, momentul magic se rupe, îngerii dispar ca un fum, poemul moare. În al doilea rând, pentru mine poetul trebuie s nu aib eu (ego!), mândrie, i deasemenea s nu permit nici un „filtru” (cel pu in nu con tient) în momentul crea iei. Eul i mândria, filtrele de orice natur - aduc cu ele frica, teama de e ec, sau îngustarea posibilit lor creative. Ori poezia, dac e fricoas i limitat , nu valoreaz mai nimic.

Fiind editor i traduc tor al unor antologii poetice, primesc adesea poezii nesolicitate, de la diferi i poe i, unii mai cunoscu i i publica i, al ii mai pu in. La mul i dintre ei observ aceast team - fie expresii for ate, fie alegorii trase de p r, fie prea multe cuvinte atunci când legea parcimoniei ar fi fost de dorit. Îns nu pot spune dac filtrele din care acestea izvor sc sunt con tientizate sau nu. Probabil c în multe cazuri nu sunt. Ca poet, e folositor s devii con tient de aceste bariere interioare, numite de mine filtre, care înnoreaz lumina clar a poeziei. S cau i s vezi dac cumva ai frânghii care te leag , tare care- i strivesc corola de minuni.

Mi se pare important ca s las s se scurg o perioad de timp (o or ? o zi? o lun ?) pân s accesez aceast stare autocritic echilibrat . Asta pentru c am nevoie s m îndep rtez emo ional de momentul actului de crea ie i s -mi pot reciti poezia cu al i ochi.

Revenind la momentul crea iei, pentru mine este crucial ca acesta curg dintr-un izvor cât mai apropiat de subcon tient. i asta înseamn c trebuie s curg rapid. Cu cât avem mai mult timp de reflec ie - cu atât gândirea liniar , logic , tinde s intervin i s ne taie multe din ideile poetice care încearc s str pung dinspre subcontient. Viteza asigur ocolirea sau str pungerea rapid a filtrelor - fie ca aceste filtre se numesc logica, bunul-sim , ordinea, valorile morale, estetice - aspecte ce sunt în general folositoare în via a de zi cu zi. Îns crea ia poetic este doar împov rat de acestea, fiindc ea nu este un fenomen obi nuit, de zi cu zi! a c încep repede, i de obicei cu orice idee ce îmi vine la îndemân . Uneori aceasta poate fi un simplu ritm interior, or o mi care muzical (chiar dac poezia respectiva poate c nu are ritm sau rim clasice, oricum ea va avea un ritm interior, o muzicalitate fie ea i ocult ). De multe ori fac primul pas f s am idee unde anume m va conduce. Dar p esc cumva, printr-o credin oarb , iar aceasta îmi deschide adesea tot felul de posibilit i. Sigur, uneori p esc în gol. Nu toate c rile duc la nirvana poetic . Uneori m împiedic i împotmolesc. Dar de aceea avem la computer butonul de select/ delete! Important, la acest punct, este s sco i la lumin ceea ce exisîn interior, chiar dac deocamdat este imperfect, zgrun uros, din topor. Vei avea timp pentru retu uri dup aceea, la a doua sau la a treia citire. Dar acest retu care se face cu ajutorul gândirii convergente, logice, poate avea loc doar mai târziu, dup ce ai adus pe lume, din pasiune - conception de la passion, idea poetic ini ial , creativitatea neajustat , nejustificat i nedirec ionat de ra ionament, divergen nera ional (nu ira ional , este o mare diferen !). Poate fie ofensiv , îngrozitoare, dulce, sau încânt toare, sau toate la un loc. În esen este liber . F filtru, ergo. f team . În al treilea rând, atunci când scriu poezie m simt ca un lup singuratic - este o ocupa ie solitar . Îmi povesteau C lin Condurache i Adrian Ivani chi (participan i la cenaclul Flac ra) c Adrian P unescu se sim ea uneori inspirat s compun poeme de fa cu al ii, spre exemplu cu muzicienii care de obicei îi puneau aproape instan-

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

taneu versurile pe muzic pentru a fi interpretate în cadrul spectacolelor. Dar chiar i „Bossul” nu a scris cele mai importante poezii ale sale în public. Nu pot crede c „Fe ele poeziei” sau „Jur mânt de dragoste i gelozie” pot fi scrise în fa a vreunei audien e.

Când scriu sunt într-un tunel. Nu exist i nu conteaz nimic altceva decât gânduri, frânturi de sim iri i exprimarea lor febril pe ecran prin medierea aproape senzual a tastelor keyboard-ului echivalentul mai mult decât adecvat al penei i c limarei eminesciene.

Apropos de „Scrisoarea I”, timpul genelor ostenite, fie noaptea târziu sau diminea a foarte devreme sunt perioade propice - nu sun telefonul, acest blestem al modernit ii, iar familia nu are de obicei nevoie de mine - ceea ce invit inspira ia f întreruperi. i aceasta m duce la al patrulea punct al diatribei mele, care se refer la acel dumnezeu mântuitor al poe ilor i-n acela i timp cel mai chinuitor demon al lor - inspira ia! Probabil c pragmatismul meu natural (da, exist i poe i pragmatici!) m-a condus foarte devreme la concluzia c inspira ia aceasta, la care se ploconesc avid i temenelnic majoritatea scriitorilor, trebuie s fie, de fapt, un simplu amploaiat al poetului, un sclav chiar. A a c am dat jos aceast dumnezeie de pe piedestalul ei i am pus-o la munc grea. F formalit i i f polite uri.

Inspira ia are un singur rol, chiar dac foarte important - i anume mo easc poemul întru existen . Nimic mai mult, nimic mai pu in, nimic altceva. S nu o lu m mult mai în serios decât merit . Un exemplu? So ia mea (prea frumoas pentru voi, nu ve i rezista, a a c nu v-o ar t!) a slujit ca inspira ie pentru majoritatea poemelor mele de dragoste, fie romantice, fie senzuale... Ei, nu chiar pentru toate, ca s fiu cinstit! Dar nu ca o persoan real , în carne i oase, ci mai degrab ca un punct de plecare, obiectificat, femeia ideal, sinteza tuturor femeilor - un concept, o esen de muz , un parfum. În poem se vor resi numai fragmente recompuse, cioburi de oglind ale acestei realit i - atât de distilate i reconstituite, încât doar o vag amintire a realit ii se mai simte adiind, i acesta în mod efemer. Poezia bun (nota bene) sintetizeaz , rafineaz i eleveaz realitatea, oricât de sublim ar fi aceasta din urm . i asta-i tot. E mult, dar e tot. În final orice, de la imaginea idealizat a suavei iubite la un atac terorist, sau la porci ag i cu un cârlig de picioare, i care url înainte de a fi abatoriza i, un paragraf dintr-un ziar, amintirea suferin ei, cerul sau p mântul, Dumnezeu sau Satana - pot fi obiecte de inspira ie pentru poeme, fie monumentale, fie derizorii. Toate elementele inspirative sunt egale, sclavi meni i s îndeplineasc un singur rol - acela de a smulge din tine poemul. Face acest lucru? Bine. Nu-l face? Renun f ru iNe sau regrete i treci la urm torul. Poemul r mâne lucrul vital, catalizatorul nu mai conteaz dup îndeplinirea misiunii lui.

Sun egoist i tranzac ional. A a i este. Cum am spus, poetul în exerci iul func iunii are o misiune însingurat , deci eminamente egoist . În mod paradoxal, poemul astfel conceput în solitudine, va avea ansa s produc bucurie, emo ie, va da sens vie ii poate, pentru mul i precum au f cut-o Rilke, sau Hugo, Esenin, Emily Dickinson, sau Eminescu, psalmi tii, Shakespeare i atâ ia al ii. În final voi concluziona cu ceea ce am descris la începutul articolului - i anume c atunci când încep s scriu un poem nu plec de la folosirea vreunei formule, sau nu în mod con tient. Sper c paragrafele de mai sus s fie luate ca atare, fiind o simpl reflec ie în urma experien ei tr ite - i nu un plan pentru viitor. Poe ii, dac sunt adera i, î i vor croi, cu timpul fiecare f ga ele lor - i aceasta poate dura o vreme, dou vremi i jum tate de vreme - dar vor da peste propria voce la un moment dat. Deci e posibil ca ceea ce am împ rt it mai sus s nu se potriveasc . Dar sper ca m car s le scurteze unora o parte din orbec ial .

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Nicolae MARE}

* Cei care beau prea mult vin, ajung pân la urm s se simt divini. * Animalul din om nu tie ce-i acela somn. * Cine vrea, i într-un pâr u se poate îneca. * S-a constatat c des se moare i-n ma ina de salvare. * Si-n costume noi netrebnicii sunt goi. * Da, pasiunea ajunge s nu tie ce-i ru inea. * Se pare c - în doi - durerea scade. * Unora, masca - dac nu le strâmb - le str punge fa a. * Nu prea g si i poci i, care s se ru ineze de propriul chip. * Omul f r de mil eman din el doar sil . * Ce paradox! Într-o er computerizat , i moartea - pentru fi sigur pe ceea ce face - apeleaz în continuare la coas . * Fi i pruden i. Nu v-arunca i haina, pân ce nu v-a i f cut alta. * Moartea nu suport imortalitatea. * Pus în slujba omului, cu m sur , moda cucere te mai u or lumea. * Bog ia nemuncit , lesne-i risipit . * În vremuri tulburi, banalitatea nu doar c -i agreat ba-i i aplaudat . * Discipoli cu mare anvergur au mae trii pe m sur . * Aurul n-are via , dar deschide orice poart . * Bine socotit, banul se poate înmul i. * B trâne ea-i hulit mai ales de cei care n-o merit . * Ai bani, ai comori; sigur n-ai s duci lips de ho i. * Frico ii sunt mu ca i mai degrab de c ei, nu de dul i. * F de r ni, care se adâncesc, vitejii mai greu se c lesc. * Judeca i-m , pentru vorba mea, nu pentru vorba altuia. * Cuvântul nu-i poate spune omului mai mult decât acesta vrea saud . * Numai cu legi drepte statul se autoconserv . * Ascunzând-o de ochii altora, durerea ajunge s fie i mai grea. * Prietenul la nevoie se/te cunoa te. * Cu-adev rat tie ce-i dragostea, doar cel care i-a dat via a pentru ea. * Dragostea poate schimba lumea. Oare pentru totdeauna? * U or po i schimba masca, nu i soarta. * Pentru un ochi obi nuit, ciobul e ciob. Pentru un arheolog, ciobui un univers întreg. * Ner spl tit i tirb . A a s fie dreptatea? * Cei drep i, da, pot fi uci i. Dar, niciodat învin i. * Nu-i drept cel care binele-l poate face i nu-l duce mai departe. * Paradoxul paradoxurilor: ungurii cer românilor s le dea secuilor autonomia, exact ceea ce Budapesta le-a furat, la 1876, când Scaunele secuie ti le-au desfiin at. * Ceea ce ai în cap, nimeni nu- i poate lua. N-ai s mori s rac, dac i p strezi intact ceea ce ai în cap. * Cump îndoial i vinde îndr zneal . * Dac nimeni în seam nu te-a mai b gat înseamn c pe loc ai stat. * Dac înc n-ai murit, nu te da b tut. * S ti i c -i onora i pe calomniatori, r spunzând la calomniile lor! * Când lumân rile nu mai încap pe tort, e timpul s-o iei din loc. * Tinere! A c tori, înseamn a te împlini! * S tr ie ti mult ar fi de dorit. Devine un chin, când e prea mult. * Pruden a cu îndr zneala logodit fac o cas sigur . * În fiecare lingu itor e ascuns un calomniator. * Adev rul adev rat, nu-i doar m re ci i curat.

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Olimpia MURE}AN

Comoara din ad`ncul t[u - Ce e lumina: particul sau und ?

- Einstein ar r spunde c lumina e lipsa întunericului.

- Lumina nu are umbr ?

- Biblia spune: Dumnezeu este Lumina, în EL nu este urm de întuneric!

- Undeva în suflet simt c întunericul cel mai profund e f cut s nasc lumina.

- Ce e omul - materie, suflet sau amândou ?

- Adev rul-comoar apar ine aceluia care-l g se te prin mijloace proprii!

- Cum i când s te rogi Divinit ii - Celui ce te-a creat?

- Când te rogi, intr în c mara ta, închide u a, roag -te Tat lui t u Care este în ascuns i apoi El te vede în ascuns i te va r spl ti!

- Ascult pricesne i te vei sim i teleportat în alt dimensiune!

- For a e ascuns -n noi, r mâne doar s-o descoperim i s-o folosim!

- Ce este subcon tientul?

- Subcon tientul reprezint scânteia dumnezeiasc ce exist în fiecare om, principiul binelui absolut la scar uman , reflectarea la nevoie a legilor divine dinspre interior spre exterior, dinspre incon tient în sfera con tiin ei! Mul i dintre noi nu deosebim realul de virtual! De aceea, virtualul are aceea i influen asupra noastr ca i realul!

- Ca s progresezi, trebuie s i dep ti limitele, îns nu putem dep i limitele pe care ni le impunem!

- Exist o via aparte dincolo de ceilal i, de societate?

- Da, eu joc un rol, m identific cu el!

- EU, EU, EU - i iar EU joc un rol în societate!

- Dar eu exist prin ceea ce sunt - i f acest rol!

- Iisus - „fiul omului” nu voia s fie valorizat. - EL nu- i d dea nici un titlu (doctor, rege etc.), ci doar „fiul lui Adam”. Refuza gloria! Dac Iisus ar fi vrut spun c fericirea înseamn renun area la„ EU”? - „A fi”, nu a p rea!, ci doar „a fi”? „A fi sau a nu fi?/ Dar tie oricine/ C ceea ce nu e, nu simte dureri/ i multe dureri-s, pu ine pl ceri/ A fi? Nebunie i trist i goal / Urechea te minte i ochiul te-n al .”

- Exist un adev r cosmic, o în elepciune universal ? Ea ne va elibera de„EUL” nostru?

- Da, cred c exist ceva sau cineva care a stabilit i înc stabile te regulile!

- Mentalul vrea s ia în st pânire trupul i sufletul?

- Mai importante, par a fi instinctul, intui ia i con tiin a de „a fi”!

- S ne eliber m de controlul mentalului?

- Da, trebuie s sim im lucrurile cum sunt a a în prezent, pentru c mentalul face referire la trecut sau viitor!

- Dorin ele omului sunt iluzii, vânare de vânt?

- Omul vrea s ajung mai sus, tot mai sus... i de acolo... chiar spre imposibil!

Nu exist urgie mai mare decât „a poseda” mai mult ca altul i tot a a...

- Murim la nivel material?

- Da, dar rena tem la altul, spiritual!

- Crezi c sistemul nu poate exista f tine?

- S-ar putea s i pierzi identitatea, ai murit cu zile atunci!

- În S.U.A. i Fran a oamenii lucreaz pentru a avea bani mai mul i pentru

57

Calendar - Octombrie 1.10.1899 - a murit Anton Bacalba a (n. 1865) 1.10.1955 - s-a n scut Ion Stratan (m. 2005) 1.10.1990 - a murit Ioana Em. Petrescu (n. 1941) 1.10.1996 - a murit Alexandru Andri oiu (n. 8.10.1929) 2.10.1911 - s-a n scut Miron Radu Paraschivescu (m. 1971) 2.10.1935 - s-a n scut Paul Goma (m. 2020) 2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898) 2.10.1963 - s-a n scut Mircea A. Diaconu 3.10.1943 - s-a n scut Matei Gavril Albastru (m. 2008) 3.10.2003 - a murit Profira Sadoveanu (n. 1906) 4.10 1933 - s-a n scut George Astalos 4.10 1937 - s-a n scut Ioanid Romanescu (m.1996) 4.10.1993 - a murit Mihail Steriade (n. 1904) 4.10.1995 - a murit Paul Anghel (n. 1931) 4.10.1996 - a murit Aurel Leon (n. 1911) 5.10.1830 - a murit Dinicu Golescu (n. 1777) 5.10.1902 - s-a n scut Zaharia Stancu (m. 1974) 5.10.1917 - s-a n scut Ernest Verzea (m. 2003) 5.10.1928 - s-a n scut Ion Rahoveanu (m. 1994) 5.10.1929 - s-a n scut Ion Dodu-B lan 5.10.1945 - s-a n scut Alexandru C linescu 5.10.1950 - s-a n scut Doina Uricariu 6.10.1872 - s-a n scut Alexandru Cazaban (m.1966) 6.10.1895 - s-a n scut Ion Pas (m. 1974) 6.10.1902 - s-a n scut Petre ea (m. 1991) 6.10.1907 - s-a n scut Teodor Scarlat (m.1977) 6.10.1930 - s-a n scut Paul Ioachim (m. 2002) 7.10.1910 - s-a n scut Eusebiu Camilar (m. 1965) 7.10.1923 - s-a n scut Al. Jebeleanu (m. 1996) 7.10.1935 - s-a n scut Livius Ciocârlie 7.10.1946 - a murit Emanoil Bucu a (n. 1887) 7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 8.10.1872 - s-a n scut D. D. P tr canu (m. 1937) 8.10.1897 - s-a n scut tefan Neni escu (m. 1979) 8.10.1938 - s-a n scut Constantin Abalu 8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898) 8.10.1954 - s-a n scut Costin Tuchil 8.10.1983 - a murit Paul Daniel (n. 1910) 9.10.1827 - s-a n scut Alexandru Papiu-Ilarian (m. 1877) 9.10.1906 - s-a n scut Alexandru Sahia (m. 1937) 9.10.1922 - s-a n scut Emil Manu (m. 2005) 9.10.1927 - s-a n scut Valentin De liu (m. 1993) 10.10.1834 - s-a n scut Radu Ionescu (m.1872) 10.10.1907 - s-a n scut Constantin Nisipeanu (m.1998) 10.10.1923 - s-a n scut Nicolae Cri an (m.1999) 10.10.1936 - s-a n scut Vasile Andronache 10.10.1938 - s-a n scut Szilágyi István 10.10.1946 - s-a n scut Nicolae Dan Fruntelat 10.10.1964 - a murit Jacques Byck (n. 1897) 10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943) 11.10.1875 - s-a n scut t. O. Iosif (m. 1913) 11.10.1930 - s-a n scut Marcel Romanescu (m. 1956) 12.10.1934 - s-a n scut Alexandru Zub 12.10.1937 - s-a n scut George Coand 12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895) 12.10.2003 - a murit Ion Ioanid (n. 1926) 13.10.1843 - s-a n scut tefan G. Vârgolici (m.1897) 13.10.1898 - s-a n scut George Mihail Zamfirescu (m. 1939) 13.10.1944 - s-a n scut Vasile Petre Fati (m.1996) 13.10.1953 - s-a n scut Gellu Dorian 14.10.1872 - s-a n scut P. P. Negulescu (m. 1951) 14.10.1908 - s-a n scut Mircea Pavelescu (m. 1980) 14.10.1923 - s-a n scut Victor Kernbach (m. 1995) 14.10.1948 - s-a n scut Marian Papahagi (m. 1999) 14.10.1994 - a murit Aurel Ti a (n. 1915) 15.10.1976 - a murit Traian Lalescu (n. 1920) 15.10.1982 - a murit Nicolae Jianu (n. 1916) 15.10.1991 - a murit Petre Solomon (n. 1923) 16.10.1868 - s-a n scut Simion Mehedin i (m. 1962) 16.10.1885 - s-a n scut Mihail Sorbul (m. 1966)

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

consum, dar i pentru a-i folosi pentru progres, dezvoltarea lor spiritual , care e la fel de important ca i cea material !

- S ne iubim pe noi în ine, dar i pe ceilal i!

- Deta area de sine i apropierea de Dumnezeu - pentru a descoperi adev rata for infinit care vine de la EL! - Dac s-ar putea gândi „valul” - c este unic?

- Da, nu e nici unul la fel ca el, ca form , în ime, dimensiune sau culoare!

- Dar, dac i aduce aminte c face parte din ocean?

- Da, m re sentiment - s fii oceanul!

- Deci, renun i la identitatea ta de „val” unic?

- Da, ce m re sentiment - s faci parte din „TOT”!

- Dar, dac valul e separat de ocean, el moare, dispare?

- Nu moare, nu dispare, dar nu va ti c oceanul era el însu i!

- Ce ne înva Buddha?

- Medita ia, scopul ei; ne înva despre „non-eu”; câteva clipe f „eu”; la fel i rug ciunile noastre adresate Maicii Sfinte ne fac s ne gândim la leg tura pe care ne-o poate face Fecioara Maria cu FIUL S U - Iisus.

- Deci, unde e Împ ia lui Dumnezeu?

- „Nu va veni Împ ia lui Dumnezeu cu alai, nici nu vor zice: „Iat -l aici!” sau „Acolo este!” C ci „Împ ia lui Dumnezeu este printre (între) voi” (Sfânta Evanghelie dup Luca, cap. 17) - Cum e valul care poart -n el for a oceanului?

- E o for incredibil , aproape supranatural !

- Exist deci, o realitate paralel cu a noastr , a sim urilor?

- Da, e cea spiritual , care se g se te în afara timpului i e ve nic ! „Vor fi semne în soare i în lun i în stele i pe p mânt, strâmtorire neamurilor de turburarea sunetului, m rii i a valurilor, mai murind oamenii de fric i de teptarea celor ce vor s vie în lume, pentru c puterile cerurilor se vor cl ti”...

(Evanghelia dup Luca, cap. 21, pag 250) - Ce este cel mai neînsemnat atom al corpului nostru?

- „Praf de stele” - zicea Hubert Reeves - i tindem „s ajungem din nou la ele” - zicea scriitorul-poet Milian Oros din Some -Uileac!

- Ce înseamn subcon tientul omului?

- Interiorul, intimitatea profund a fiin ei umane, ceea ce ar vrea ea s fie în acord cu voin a divin !

- Deci, ce suntem noi?

- Praf de stele, p rticic de dumnezeire cu o anumit putere creatoare!

- Deci, s ne imagin m c Dumnezeu exist în noi, dar i în afara noastr (doar EL a creat întreg universul v zut i nev zut) - aceast imagine ne d sentimentul exist undeva o dimensiune în care TIMPUL NU CURGE - a a cum îl percepem noi de la trecut, în prezent i apoi spre viitor; ca-n romanul dlui cu o enorm imagina ie „Întoarcerea în timp” de Milian Oros - unde timpul se dilat , dar se i comprim ! - ceea ce fizicienii, în cercetarea cuantic , încearc s descopere!

- Care e for a suprem din Univers?

- Iubirea, a a cum ne-a iubit Iisus pe to i - necondi ionat; când iubim o fiin uman , un animal, o floare ori un apus de soare suntem transporta i în afara noastr , în universul imaterial, extern, nepalpabil!

- Ce va trebui s fac „eul” meu?

- S se roage pentru noi to i, pentru du mani - dac exist (eu i-am uitat i i-am iertat) -, s ne rug m ca to i s reu im s descoperim BUN TATEA i ADERUL care exist în spatele m tii pe care o purt m!

- Noi suntem pic turi i valuri din oceanul lumii!” Nu spera i nu ai team / Ce e val, ca valul trece/ De te îndeamn , de te cheam / Tu r mâi la toate rece.”

(Eminescu) „ Eu sunt calea, adev rul i via a!” (Iisus Mântuitorul); EU sunt LUMINA Lumii! COMOARA: „- face i bine celor ce v ur sc”; - Ferici i sunte i care fl mânzi i acum, c ci v ve i s tura; - Iubi i pe vr jma ii vo tri; - Fi i milostivi, cum i Tat l vostru este milostiv; - Nu judeca i, i nu ve i fi judeca i; - Nu osândi i i nu ve i fi osândi i; - Ierta i, i ve i fi ierta i; - Cu ce m sur ve i m sura, vi se va m sura”. - tu, i tu i tu e ti lumina!

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Calendar - Octombrie continuare din pag. 57 16.10.1930 - s-a n scut Theodor M nescu (m. 1990) 16.10.1935 - a murit C. I. Nottara (n. 1859) 16.10.1939 - s-a n scut Nicolae Damian (m. 1997) 16.10.1962 - a murit Alexandru Claudian (n. 1898) 16.10.1991 - a murit Leon Levitchi (n. 1918) 17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859) 17.10.1904 - a murit tefan Petic (n. 1859) 17.10.1905 - s-a n scut Alexandru Dima (m. 1979) 17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939) 17.10.2010 - a murit Mircea Ghi ulescu (n. 1945) 18.10.1907 - s-a n scut Mihail Sebastian (m. 1945) 18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930) 19.10.1875 - s-a n scut George Ranetti (m. 1928) 19.10.1904 - s-a n scut N. N. Condeescu (m. 1966) 19.10.1908 - s-a n scut Dumitru Alma (m. 1995) 19.10.1912 - s-a n scut George Popa (m. 1973) 19.10.1929 - a murit Alexandru Davila (n. 1862) 19.10.1935 - a murit Gib. I. Mih escu (n. 1894) 19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880) 19.10.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.10.1865 - a murit Alecu Donici (n. 1806) 20.10.1895 - s-a n scut Alexandru Rosetti (m. 1990) 20.10.1924 - s-a n scut Valentin Silvestru (m. 1996) 20.10.1928 - s-a n scut Pompiliu Marcea (m. 1985) 20.10.1930 - s-a n scut Ioan Grigorescu (m. 2011) 20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943) 21.10.1891 - s-a n scut Perpessicius (P. Panaitescu) (m. 1971) 21.10.1911 - s-a n scut George Demetru Pan (m. 1972) 21.10.1918 - s-a n scut Dan Du escu (m. 1992) 21.10.1923 - s-a n scut Mihai Gafi a (m. 1977) 21.10.1980 - a murit Pamfil eicaru (n. 1894) 22.10.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 22.10.1927 - s-a n scut Constantin Olariu (m. 1998) 22.10.1939 - s-a n scut A. I. Z inescu (m. 2004) 22.10.1942 - a murit Octavian C. T sl uanu (n. 1876) 22.10.1982 - a murit Mircea tef nescu (n. 1898) 23.10.1877 - a murit Alexandru Papiu-Ilarian (n. 1827) 23.10.1957 - a murit Mihai Codreanu (n. 1876) 24.10.1863 - a murit Andrei Mure anu (n. 1816) 24.10.1921 - s-a n scut Veronica Porumbacu (m. 1977) 25.10.1890 - s-a n scut Eugen Constant (m. 1975) 25.10.1902 - s-a n scut Dumitru Popovici (m. 1952) 25.10.1923 - s-a n scut Toth Istvan (m. 2001) 25.10.1937 - s-a n scut Corneliu R dulescu (m. 2011) 25.10.1943 - s-a n scut Mircea Opri a 26.10.1624 - s-a n scut Dosoftei (m. 1693) 26.10.1673 - s-a n scut Dimitrie Cantemir (m. 1723) 26.10.1850 - s-a n scut Grigore G. Tocilescu (m. 1909) 26.10.1941 - s-a n scut Ion Soare 26.10.1949 - s-a n scut Leonida Lari (m.2011) 27.10.1985 - a murit Alice Botez (n. 1914) 28.10.1920 - s-a n scut Andrei Ciurunga (m. 2004) 28.10.1923 - s-a n scut Mihail Petroveanu (m. 1977) 28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru (n. 1907) 28.10.1941 - s-a n scut Ion M rgineanu 28.10.1950 - s-a n scut Zenovie Cârlugea 28.10.1952 - a murit Mircea Vulc nescu (n. 1904) 28.10.1953 - s-a n scut Doina Dr gu 28.10.1960 - a murit Peter Neagoe (n. 1881) 29.10.1918 - s-a n scut tefan Baciu (m. 1993) 29.10.1930 - s-a n scut Radu Cosa u 29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 30.10.1858 - s-a n scut Duiliu Zamfirescu (m. 1922) 30.10.1943 - s-a n scut Aurel M. Buricea 30.10.1954 - s-a n scut Mihai M niu iu 30.10.1955 - a murit Dimitrie Gusti (n. 1880) 30.10.1960 - a murit Mircea Florian (n. 1888) 31.10.1881 - s-a n scut Eugen Lovinescu (m. 1943) 31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)

Anul XI, nr. 10(122)/2020

/Constela\ii diamantine

59

Ioan CR{CIUN-PETRI}AN scut la 18 nov. 1944, în oimu , com. Remetea, jud. Bihor. A absolvit Liceul „Samuil Vulcan”, din Beiu , Institutul Militar de Radioloca ie, din Bra ov i Facultatea de Electrotehnic , din cadrul Institutului Politehnic Bucure ti i a lucrat ca inginer militar la Timi oara.

Scrie proz , poezie, teatru, fabule, epigrame, aforisme, apare în publica ii de gen i antologii literare.

Apari ii editoriale: peste 20 de plachete i c i de autor, între care Clopot de duminic (epigrame, aforisme, poezii, 1998), Apostile / Haz de necaz (epigrame, 2003), Lumea ca un zooparc (fabule i aforisme, 2008).

Înger i demon Paradoxal, dar o idee De multe ori îmi d ocol: „Cum poate-un înger de femeie fie noaptea dracul gol?”

Unui camarad oltean Omul sta cumsecade i iste , pe foc s -l pui, el moare dup grade; Eu, dup olteanca lui. „Of”-ul cadetului Frumoasa mea, a a cum treci În seara blând pe poteci, Pari steaua care va c dea...

Doamne, i pe tresa mea!

Superflu Paradoxuri, nebunii, În superba libertate: Unii- i construiesc palate Ca s moar -n... pu rii!

Urare Fericire, cât e zarea i s trece i de impas; Deci, închei cu: Am onoarea! atât mi-a mai r mas...

George VOEVIDCA scut la 9 aprilie 1893 la Sin ii de Jos (în prezent în Ucraina), din fostul jude Dorohoi, decedat la 1 februarie 1962, la Suceava. A studiat literatura i filozofia la Universitatea din Cern i i a lucrat ca profesor de limba i literatura român la Suceava, Roman, Cern i i Câmpulung Moldovenesc ( coala gimnazial nr.2 îi poart azi numele).

Literat, poet, epigramist, autor de cronici muzicale, colaborator la un mare num r de publica ii din întreaga ar . Membru al Societ ii Scriitorilor Români.

Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame (1925), 101 epigrame (1932), Pro Patria. Poezii i epigrame (1943). I-a r mas în manuscris Carnet indiscret. Epigrame.

Doi candida i El - candidat la însurat, Eu - candidat la doctorat.

Dezastrele egale ni-s: Eu fui respins, el fu admis.

Unei profesoare cu preten ii literare Favorizat nu-i de muze, În schimb ca profesoar place: Minuni de corectare face Creionul ei cel ro - de buze.

Pictori a E pictori i-i frumoas .

Succese multe ob inu.

Obrajii - singur i-i face; Tablourile - nu!

Unui proprietar de bodeg Bând din vinu- i l udat Zeci de poezii am scris...

Vinul fu analizat: Ca poet sunt compromis.

La moartea medicului Aud c dânsul n-a-ncercat A se trata însu i pe sine tia, desigur, foarte bine sinuciderea-i p cat.

Unui critic care g se te c îmb trânesc Îmb trânesc poe ii, bie ii!

Firesc e lucrul ce-l sus ii...

Numai o seam dintre critici mân de-a pururea copii.

Profesoarelor de la un liceu de fete Ce corp didactic!... O splendoare!

Pentru inspectori - s rb toare!

Ci eu prea mult nu m re in:"Corp" - da; "didactic" - mai pu in!

Unui militar Versific de un mileniu.

-i de talent n-a dovedit.

Dar când la oaste-a fost primit, S-a dovedit c e... de geniu.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Paradox Paradoxu-i, prin urmare, Când îi zici unei femei, Ce-o prive ti doar la picioare, -i ceva de capul ei.

Unui profesor La gramatic ,-n predare, Nu- i depune-n van silin a: Tot elevul e în stare -i decline... competin a.

Unui amic Pu ini sunt de p rerea ta, Cum c urechi ai mititele, În schimb, cred mul i, precum cred eu, -i mare golul dintre ele.

Unui preot intrigant Voci pe bulevard: Popa-i cumulard, Pe unii îi sap , Pe al ii-i îngroap .

Lui Când mâna-ntinzi, m nu a-mi scot i-n gest s nu crezi c m -n l: E mâna mai u or socot, Decât m nu a s mi-o sp l.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XI, nr. 10(122)/2020

Philip TUDORA (Anglia)

JULIEN JULIEN DUPRÉ DUPRÉ Julien Dupré - Autoportret

Julien Dupré (18 martie 1851 - aprilie 1910) a fost un pictor francez.

S-a n scut la Paris, ca fiu al bijutierului Jean Dupré. Era de a teptat s intre în afacerea familiei, iar în acest scop Julien a început s lucreze într-un magazin care vindea dantel . La un moment dat, p rin ii s i au fost nevoi i s i închid magazinul din cauza r zboiului din 1870 i a asediului Parisului. Julien Dupré a început sa ia cursuri de sear la École des Arts Decorative i mai apoi a fost admis la École Nationale et Spéciale des Beaux-Arts.

La mijlocul anilor 1870 a c torit în Picardia i a devenit student al pictorului de gen rural Désiré François Laugée, cu a c rui fiic , Marie Eléonore Françoise, se va c tori în 1876; anul în care a expus primul s u tablou la Salonul de la Paris.

De-a lungul carierei sale artistice, Julien Dupré a înf isat cu talent realismul muncilor agricole din Normandia i Bretania. A primit Premiul Expozi iei Universale de la Paris din 1889, iar în 1892 a primit Legiunea de Onoare pentru valoroasele sale picturi.

A expus în mod regulat pân la moartea sa, în aprilie 1910.

Julien Dupré - Întoarcerea de la câmp