Constelatii diamantine, nr. 2 (126) / 2021

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia

Anul XII, Nr. 2 (126) Februarie 2021

Semneaz : Ioan Andreica Marin I. Arcu Mihai Batog-Bujeni Nicolae B la a Ionel Bota Mihai Caba Livia Ciuperc Nicholas Dima Doina Dr gu George Filip Aureliu Goci Nicolae Grigorie-L cri a Lidia Grosu Nicolae Mare Daniel Marian Antonian Marinescu-Nour Galina Martea Marin Mihalache Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Vasile Moldovan Delia Muntean tefan Radu Mu at Tudor Nedelcea Janet Nic Drago Niculescu Nicolae Nistor Ion P tra cu Ionel Popa Anastase Popescu Ion Popescu-Br diceni Silviu Doina Popescu Vavila Popovici Cristina Sava Mircea tef nescu Philip Tudora Al. Florin ene Corneliu Vasile

Octav B ncil - Mahalaua P curari

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Janet Nic , O parodie i ... atât ......................p.3 Tudor Nedelcea, Dou veacuri de la Revolu ia lui Tudor ........................................................pp.4-6 Mihai Caba, Un “corifeu” al colii Ardelene Petru Maior ..................................................pp.7,8 Nicolae Mare , Eminesci, Aron Cotru i Emil Zegadlowicz ................................................pp.9-11 Ion P tra cu, Eminescu i Tagore .........pp.12,13 Al. Florin ene, Nae Ionescu i voca ia sa pentru metafizic ......................................pp.14,15 Doina Dr gu , Jocul min ii ............................p.15 Constantin Miu, Voca ia tragicului - la Liviu Rebreanu ...........................................................p.16 Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a, Politica - Voltaire (XXI) .........................pp.17-20 Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa (X) - Vasile Moisescu ..............................pp.21-23 Janet Nic , O poveste despre haiku .............p.24 Nicholas Dima, Securitatea i exilul intelectualilor români .............................pp.25,26 Ioan Andreica, Poeme .....................................p.26 Galina Martea, Moralitatea uman prezent în Basarabia eminescian a lui Theodor Codreanu ..................................................pp.27-29 Ionel Bota, Templul omului, templul dragostei..p.29 V. Moldovan, O carte veche în straie noi..pp.30,31 Daniel Marian, delegile umbrei ...........p.32 Livia Ciuperc , Zvârcolirile unui confesor ......................................................................pp.33,34 Aureliu Goci, Distinc ia simplit ii i armonia dic iei clasicizante ...........................................p.35 Marin I. Arcu , Muzica poeziei & poezia muzicii .........................................................pp.36,37 Delia Muntean, Printre “hoardele de gânduri” ale lui Dumitru Drinceanu ............................p.38 Mihai Batog-Bujeni , Enigmele de sub t lpile noastre .......................................................pp.39,40 Cristina Sava, Portal cu Îngeri .............pp.41,42 Ionel Popa, zboiul paralel - deratizarea i igienizarea Europei ................................pp.43,44 George Filip, Unirea Neamului ....................p.44 Nicolae B la a, Despre crimele umane f cute în numele binelui pentru omenire ............pp.45,46 Nicolae Grigorie-L cri a, Inteligen a artificial produce schimb ri epocale rapide la nivelul întregii omeniri ......................pp.47,48 Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.48 Ion Popescu-Br diceni, Biblioraftul Cititorului Ideal ............................................................pp.49-51 Nicolae Nistor, Poeme .....................................p.51 Corneliu Vasile, Poeme ..................................p.52 Lidia Grosu, Poeme .........................................p.53 Ion Popescu-Br diceni, Silviu Doina Popescu, ase Arte Poetice .............................................p.54 Marin Mihalache, Despre frumosul sacru ......................................................................pp.55,56 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.56 M. tef nescu, Proiectul Intermeridian ..pp.57,58 Antonian Marinescu-Nour, Anastase Popescu, Constela ii epigramatice ...............................p.59 Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)

Redactori asocia i: - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator, jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Octav B ncil

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

O PARODIE }I ... AT~T numesc Gabarit Chiftelu i vreau s v fac o rturisire care îi va uimi pre mul i pro ti i chiar pe mine.

Am fost, gra ie proverbului „De tept s fii, noroc s ai”, am fost, zic, dou zeci de ani, vice-pre edinte la U.C.G., adic Uniunea Ciupercilor Geniale, din arealul danubianopontic-carpatin. Dar, matusalemicul Tutank Amon, Ryga Cripto, de la în imea sa de ambasador al unei ri oare, pe motiv c tie bine limba franciz , manevrat de necunoscute lapone enigele i suferind un atac celebral, teptat de toat suflarea democratic a p durii, m-a obligat s -mi dau, de bun voie, demisia. Dar eu, chiar for at de împrejur ri, îmi dau, de bun voie, demisia de onoare, pentru c aici e vorba despre onoare, cea mai de pre avere a unui aristocrat, în cazul nostru, un aristocrat al literelor.

Cu adânc umilin v spun c , fiind foarte talentat, toat via a n-am f cut decât pa i înainte, adic am avansat înainte. Acum e vremea s avansez pu in înd t, pentru potolirea spiritelor potrivnice i, în acest sens, v anun c , de la 1 ianuarie 2021, am decis s fac un pas înapoi, contrazicându-l, într-un fel, pe marele Lenin care spunea, filosofic i intelectual: „Un pas înainte, doi pa i înapoi” sau „Doi pa i înainte, un pas înapoi”, uite c , din cauza oboselii, le încurc. retrag, deci, din func ia de vice-pre edinte al Uniunii Ciupercilor Geniale i din cea de director executiv al celebrei reviste de renume mondial „Melc, melc codobelc”. Aceste dou func ii s nu crede i c au fost, pe spinarea mea, ca dou aripi de înger, ci ca dou cocoa e enorme. Drept care, v spun chiar eu, m-am sim it, în toat aceast perioad , ca un adev rat dromader în de ert. Doamne, ap i p ze te! Ceea ce nu i-a mai dori nim nui! Poate, ca un act de sacrificiu, decât mie!

Aceste dou func ii mi-au sec tuit tot petrolul intelectual i gazele, m-au stresat, mi-au sl bit arcurile inteligen ei i mi-au desc rcat bateriile sensibilit ii. Toate acestea, din cauza unui mediu literar ros de orgolii g unoase i nocive, c rora trebuie s le faci fa cu tact pedagogic i demagogic, nu cu mânie proletar , cum ar face mul i veni i neaveni i i care nu au habar ce înseamn psihologia abisal .

Dup cum se vede, în numele datoriei, am fost nevoit ies din mine însumi, s -mi las casa sinelui goal i s m pun în slujba altora i casa sinelui meu s-a umplut cu vie i str ine i slug eu le-am fost! Am vrut s organizez haosul i l-am organizat. Din haos am f cut cosmos, dar se pare nu a fost suficient! Sunt vinovat c nu am adus luna de

pe cer. Am organizat concursuri literare la care mul i alde neica nimeni au fost încuraja i cu premii babane i tot nu a fost bine. E adev rat c i eu, în cei dou zeci de ani de buliba al literelor române ti, am luat câteva premii consistente, dar asta numai la insisten ele subalternilor i ale plebeimii ciuperce ti. Ba chiar am fost propus pentru premiul Nobel, dar, ca urma al modestei seve mioritice, nu am vrut s profit de avantajele puterii administrative.

Am p storit revistele Uniunii, din toate jude ele p durii literare, ca nimeni altul. Amintesc, pe lâng revista central „Melc, melc codobelc”, s pt mânal bilunar, revistele: „Crengi uscate”, „Ciuperca de diminea ”, „Ariciul din gar ”, „Urzica”, „P dia”, „Fusta rândunicii”, stire-ntr-un picior”, „Ochiul boului”, „ ân arul” i „Untul babii”, toate de notorietate danubiano-ponticcarpatin i mondial . Nimeni nu recunoa te epoca de aur pe care am instaurat-o în cadrul Uniunii, unde nicio ciuperc literar , din cele r rite, ca dup ploaie, n-a reu it s intre pe c i oculte. Asta, pentru c eu am stat, ca un Argus, de veghe! Iar acum, ni te unii nu recunosc nimic.

Ni te unii se împ uneaz a fi cineva. Degeaba! În van!

Zadarnic! Inutil!

Am ocupat aceste dou posturi de prea mult vreme, în condi ii de lupte stilistico-financiare, greu de descris, câtu-mi-s eu de baci i de dibaci! În plus, voi fi ocupat, de acum înainte, cu un proiect personal, hai s v spun sincer, un studiu în vederea lucr rii de doctorat în tiin ele umaniste, cu tema: „Erotismul ân arului anofel în perioada autumnal-hibernal , în condi iile otr virii mediului cu radia ii nucleare”, lucrare unic în spa iul danubianopontic-carpatin i mondial.

Dar in s completez c nu m voi retrage complet din flora i fauna junglei literare i a celor dou institu ii, de care sunt priponit de atâta amar de vreme. Voi r mâne acolo, în plan secund, în joc secund, i voi str luci din umbr , spre disperarea unora. Deci, adio, dar nu detot!

Adio, dar r mân! Voi r mâne pre edinte al Funda iei „Melc, melc codobelc” i voi dirija, de acolo, f baghet , iar la „Uniunea Ciupercilor Geniale” voi fi consilier onorific, onorat cu un salariu confiden ial. Iar dac m voi vindeca de oboseala f frontiere, voi rena te din propria-mi cenu i, asemenea lui pu neanu, m voi scula i pre mul i am s -i ciupercesc, fie de pomin , întru binele neamului, acum i pururea, în vecii vecilor, amin!

Janet Nic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Tudor NEDELCEA

Dou[ veacuri de la Revolu\ia lui Tudor În momentele grele pentru patrie, când ara era pus în situa iilimit , Biserica Ortodox Român a avut i are o pozi ie activ , stimulatoare pentru n zuin ele na ionale ale poporului. „Unde-i turma, acolo-i i p storul” se exprimase mitropolitul Unirii de la 1859, Sofronie Miclescu, adaptând cerin ele neamului preceptului Domnului nostru, Iisus Hristos: „Eu sunt P storul cel bun. P storul cel bun î i pune via a pentru oile sale... Eu sunt P storul cel bun i cunosc pe ale mele i ale Mele M cunosc pe Mine... P storul cel bun... merge înaintea lor, i oile merg dup el, c ci cunosc glasul lui” (Ioan 10,4).

Un astfel de moment social pentru sensul devenirii poporului nostru a fost Revolu ia de la 1821, organizat i condus de „Domnul” Tudor, a a cum era cunoscut în popor. Apelativul „domnul (domnitorul) Tudor” apare nu numai în folclor, fiind consemnat i de fra ii c lug ri ( i nu numai de ei) în numeroasele însemn ri de pe ile vechi biserice ti.

Amintindu-ne de de Revolu ia din 1821, gândul nostru se îndreapt cu venera ie deosebit spre „Domnul Tudor”, ale c rui leg turi cu Oltenia sunt binecunoscute (mehedin ean de sorginte, în casa boierului Ion Glogoveanu î i însu te temeinic limba greac , apoi în fruntea pandurilor s i trece i prin jude ele Olteniei în istoricul u drum spre capitale rii). Prin aceasta nu facem decât s omagiem pe cel care „voise ca în ara lui s aib parte de fericire s racii neamului românesc” (N. Iorga).

Pentru cel ce personific de teptarea noastr na ional , locuitorii acestor meleaguri au purtat un pios respect, contribuind prin diverse mijloace la eternizarea fireasc a numelui s u. Dovad peremptorie

sunt cele dou documente din arhivele craiovene: primul este un Apel al pre edintelui B ncii populare „Staicu Bengescu” din com.

Benge ti, din 24 ianuarie 1920, adresat Prefecturii jude ului Dolj în care se men ioneaz : „Cu toat greutatea vremii de ast zi, urmeaz ca evenimentelor mi rii na ionale din 1821 s le d m toat ateniunea meritat , c ci din sângele eroului na ional Tudor Vladimirescu, curs acum o sut de ani în b trâna Târgovi te, s-a dospit aluatul din care a ie it România Mare de ast zi.

Pe acest temeiu, facem un c lduros apel la sim mintele d-voastr patriotice i na ionale în acela i timp, s binevoi i a încuraja cl direa în comuna Vladimiri din Gorjiu, locul de na tere al eroului na ional, eterna «Cas a Poporului», în care s se lumineze genera iile viitoare, pentru înt rirea neamului”. (Arh. St. Dolj, serv. adtiv, dos. 18/1920, inv. 38, f. 1).

Cel de-al doilea document este, de fapt, o telegram a Ligii Culturale din 25 ianuarie 1921, adresat acelea i prefecturi, prin care solicit constituirea unui „Comitet de doamne care s trimea la Bucure ti delega iuni de doamne i domni oare pentru centenarul Tudor Vladimiresc” (Arh. St. Dolj, Pref. Dolj, serv. ad-tiv., dos. 21/ 1921, inv. 43, f. 61). îndoial c aceste dou apeluri au fost recep ionate a a cum se cuvine unui erou na ional, constituind un simbolic arc peste timp întru eternizarea memoriei acestui „martir al nevoilor poporului de jos” (A. D. Xenopol).

Peste ani, la 23 martie 2001, din ini iativa Funda iei „Scrisul Românesc”, în prezen a unui numeros public, a oficialit ilor locale

Chipul lui Tudor Vladimirescu pictat pe a ctitoriei sale de la Prejna-Mehedin i, în anul 1808

Episcopul Ilarion al Arge ului (imagine dup o litografie de epoc într-o foaie volant unde sînt înf i ierarhi români din sec. XIX strat la Biblioteca Sfîntului Sinod din Bucure ti, M stirea Antim

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i a I.P.S. dr. Teofan Savu, Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al Olteniei, pe Casa Glogoveanu din Craiova (azi Tribunalul jude ului Dolj) a fost dezvelit o plac memorial , care s aminteasc despre copil ria i adolescen a Eroului de la 1821, petrecut la Craiova, în familia boiereasc Nicolae Glogoveanu. a cum ve nicul întru pomenire, Înaltul Mitropolit Nestor Vornicescu a consemnat în lucrarea Sfin iei Sale: Desc tu area. 1821 (Editura Mitropoliei Olteniei, 1981), Biserica noastr ortodox , apostolic i na ional , a fost dintru început al turi de revolu ionarii lui Tudor, v zând în aceast mi care na ional o revolu ie antifeudal i antifanariot în consens cu n zuin ele „norodului”.

Tudor Vladimirescu a plecat, se tie din Oltenia. Preo ii i c lug rii au fost al turi de el. M stirile Tismana, Gura Motrului, Lainici, de pild , l-au sprijinit moral-cre tine te i financiar, i-au ad postit pandurii dup uciderea sa mi eleasc . El însu i, domnul Tudor, a ctitorit biserica din satul Prejna-Mehedin i (din apropierea M stirii Tismana), în acest sfânt l ca aflându-se i portretul s u votiv.

Mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu a consultat, în stilul s u caracteristic, documente i izvoare interne privind cauzele, desf urarea, consecin ele, semnifica iile Revolu iei de la 1821, m rturii externe (memorii, rapoarte consulare, presa vremii, coresponden etc.). De pild , a apelat la ofi erul rus decembrist, I.P. Liprandi, bun cunosc tor al realit ilor istorice i sociale din Principatele Române, la rapoartele consulare ale vremii, în special cele trimise din Bucure ti tre cur ile imperiale europene, la comentariile arhiepiscopului armean Grigor Zaharian despre evenimentele din 1821 cuprinse în coresponden a sa, din care reiese empatia pentru Revolu ia lui Tudor i Revolu ia sa: „Despre el se vorbe te cu mult laud de c tre martorii oculari, cât i despre inteligen a, curajul s u înfl rat i vitejia sa”, zice armeanul.

Contribu ia mitropolitului c rturar basarabean pentru „domnul Tudor, olteanul”, este esen ial . Descoperirea unei matrice sigilar inedit , m rturie cert sigiligrafic privind anul 1821, „o important relicv a Revolu iei din 1821, exprim acest moment istoric, dar poate semnifica i întreaga istorie a asupririi i a revoltei poporului pentru «dreptate i slobozenie», conchide Nestor Vornicescu. În

Episcopul Ilarion i Domnul Tudor (sculptur în lemn de Gr. Dumitrescu, în Palatul Patriarhal din Bucure ti).

Const. C. Giur scu, Istoria Bucure tilor, Buc., 1968, p.108

5

aceast matrice este reprezentat un pandur, ea nefiind un sigiliu personal iconografic, «personajul din emblem personificând însu i poporul i caracterul mi rii revolu ionare»”, fiind deci o reprezentare alegoric a luptei românilor pentru dreptate i libertate, chiar prima reprezentare, cum a demonstrat autorul c ii. Nestor Vornicescu încadreaz aceast matrice sigilar inelar (de i toate documentele provenite de la Tudor - proclama ii, scrisori, arzuri c tre Poart , memorii - aveau doar semn tura sa, cu parafa „cu glasul norodului celui n stuit”) al turi de femeia cu bonet frigian din emblema Revolu iei franceze, „Gânditorul” de la Hamangia sau „Rug ciune” brâcu ian .

Dup cum se tie, la 23 martie 1821, Tudor î i semna leg mântul sfânt cu Patria cu urm torul text: „M leg i eu din parte-mi, cu glasul ob tii norodului”.

Partea a doua a c ii sale, Desc tu area. 1821, mitropolitul Nestor o dedic episcopului Ilarion al Arge ului, sfe nicul lui Tudor pentru slujirea Bisericii str bune i desc tu area patriei, capitol în care reg sim cântecul Mugur, mugur, mugurel, cântat cu prilejul întroniz rii arhimandritului ca episcop (noiembrie 1820), poemul-epitaf de la M stirea Antim din Bucure ti, descrierea steagului Revolu iei, rolul altor c rturari în sprijinirea Revolu iei i a lui Tudor, Gh. Laz r, Petrache Poenaru), ai unor c pitani din oastea lor etc.

Nestor Vornicescu aduce în discu ie i apari ia, în decursul istoriei, a unor semne fatidice negative, existente i în tradi iile populare; referitor la Revolu ia de acum dou veacuri, este consemnat i apari ia, la începutul anului, a unei comete vestitoare a ac iunilor nefaste i tr toare a eterni tilor. Iat consemnarea cu pricin , preluat de N. Iorga în Izvoarele contemporane asupra mi rii lui Tudor Vladimirescu: „când feciorii lui Ipsilant s-au pornit din p ile Basarabiei ca s i fac oaste din grecime i din arn ime i din orice adunare rea, câ i voia a se unui voin ii lor”, atunci „s-au dat semn de mânie cereasc . P mântul s-a cutremurat în vreme neobi nuit , la ianuar 29 spre sâmb ta, la nou ceasuri din noapte.

Cerul au ar tat o stea cu coad prea sub ire i c utarea stelei aceleia era de la Olt c tr Bucure ti”. Tudor Vladimirescu a interpretat cu optimism i speran apari ia acestei comete într-un moment de scruce istoric , a a cum împ ratului cre tin Constantin cel Mare i

Steagul Revolu iei lui Tudor Vladimirescu, 1821

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

s-a ar tat pe cer crucea cre tin . Scrie Tudor c tre vornicul C. Samurca , la 28 februarie 1821: „Slav Prea Bunului Dumnezeu Atoateiitorului, Celuia ce n-a voit piorzarea norodului s u cel nevinovat de c tre mânile cele sângeroase ale tiranilor boieri”.

Dar, cea mai strâns leg tur dintre Biserica Ortodox Român i Tudor Vladimirescu s-a f cut prin episcopul de Arge , Ilarion, pilduitoare m rturie de fapt cre tin i patriotic deopotriv . Episcopul Ilarion Gherghiade a fost „ca prim sf tuitor i ajutor” al lui Tudor Vladimirescu în timpul preg tirii i derul rii Revolu iei, o conlucrare benefic pentru cauz comun . Bun patriot, adânc cunosc tor al realit ilor rii, cu o temeinic înv tur teologic i istoric , Ilarion a fost „p storul” aflat lâng „turma sa”.

Devenit episcop de Arge la 20 noiembrie 1820 i membru al Divanului a fost sfetnicul i prietenul lui Tudor, ajutându-l pe acesta cârmuiasc ara între 23 martie i 15 mai 1821. Ilarion i-a adus o contribu ie esen ial la alc tuirea i redactarea unor documente necesare explic rii programului i necesit ii Revolu iei, la elaborarea la cump na dintre anii 1820-1821 a „Proclama iei, de la Pade Tismana”, a „Arzului (tratatului) c tre Înalta Poart ” i a „Cererilor norodului românesc”. Proclama ia, dup unii istorici, a fost alc tuit chiar în casa episcopului Ilarion din Bucure ti. Unele concepte i expresii de moral social cre tin , preluate din Sfânta Scriptur , formularea unor revendic ri privind via a eclesiastic demonstreaz , t gad , implicarea lui Ilarion în mod voit i direct în desf urarea Revolu iei, contribuind, totodat , nu la amplificarea sau crearea unei zmeri e, ci la apropierea lui Tudor de partea boiereasc na ional , la aducerea pe calea social-cre tin a boierilor p mânteni prin m suri de despov rare a soartei celor mul i, a ranilor. Sfetnic de suflet, Ilarion l-a urmat îndeaproape pe Tudor. În tab ra de la Bolintin (16 martie 1821), episcopul Ilarion l-a sprijinit în redactarea proclama iilor sale c tre bucure teni, iar atunci când Tudor intr în Capital , dup 21 martie 1821 i pân la uciderea conduc torului Revolu iei, 13-27 mai 1821, Ilarion este zilnic al turi de Tudor. În Proclama ia lui Tudor, din 20 mai, c tre bucure teni, condeiul lui Ilarion este vizibil, el vorbe te de împlinirea drept ii ca dorin secular i sfânt a neamului românesc, de „na terea a doua a drept ilor noastre”, adic de rena terea neamului prin „încredin area cea sufleteasc ”, asemenea înnoirii Fiin ei fiec rui cre tin prin taina Sfântului Botez.

Duminic , 8 mai 1821, dat important nu numai în istoria rii, dar i a Bisericii Ortodoxe Române, în tab ra de la Cotroceni a Adun rii poporului, dup Sfânta Liturghie arhiereasc , pandurii olteni i popula ia Bucure tiului l-a proclamat pe Tudor drept i legitim conduc tor al rii. Dup m rturiile contemporanilor, episcopul Ilarion l-a uns Domn pe domnul Tudor, dup rânduiala canoanelor biserice ti, urmând voin a „norodului”.

Ca o pild a convie uirii în aceea i Persoan , în fiin a episcopului Ilarion, a idealurilor neamului s u cu spiritul Sfintei Scripturi, episcopul de Arge a compus „o cântare a române tilor p timiri i dejdi: Mugur, mugur, mugurel”, cu prilejul festivit ilor instal rii sale în scaunul episcopal de Arge . Tudor a fost prezent la aceste festivit i. Sunt versuri elegiace i protestatare, o autentic „dozologie a suferin elor române ti” (Nestor Vornicescu). „Imnul lui Tudor”, pe textul poemului poetului Ioan Alexandru ( i el trecut la cele ve nice) a fost interpretat în premier na ional la M stirea Antim din Bucure ti, la 4 martie 1981, de corul Seminarului Teologic din Craiova, condus de prof. Alexie A. Buzera, iar emo ionanta „Cântare a române tilor p timiri: Mugur, mugur, mugurel” a fost executat de arh. Grigore Cârstea la catedrala Mitropolitan din Bucure ti.

Dup tr darea i apoi moartea martiric a lui Tudor, episcopul Ilarion a mers la locul uciderii mi ele ti a lui Tudor, oficiind prohodul, împreun cu preotul Ilie, la M stirea Butoiul de lâng Târgovi te,

Anul XII, nr. 2(126)/2021

pentru odihna celui care s-a ridicat întru fericirea „norodului” românesc. i cu durere de inim am auzit i am plâns, când l-au vândut pe Tudor doi c pitani de-ai s i, de l-au t iat noaptea [...] i am mers cu rintele Ilarion la m stire de am f cut slujb pentru odihna sufletului. i plângea lumea, i p rintele Ilarion se b tea cu pumnii în piept i da crucea la norod s se închine. i mult jale era pe noi to i”.

Se repet tr darea lui Mihai Viteazul, deplâns într-un mod asetor de Baltazar Walter, Palamed, Stavrinos. Ambele memente au fost genial transpuse în poezie de Adrian P unescu în Capul de la Torda: Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridic , i întreab de ce ara a r mas a a de mic i Câmpia Tordei trist îi r spunde lui cu jale: „Fiindc ast zi ducem lipsa capului M riei Tale!”

Nu mai acuza i str inii c ne taie domnitorii, intimideaz ara cu guverne provizorii.

Eu atât a vrea s aflu, ar tându-ne obrazul: Totu i, unde au fost românii, când a fost t iat Viteazul?

Nu voi consuma otrav pentru niciun fel de Basta, Totu i, unde-au fost ai no tri, i atunci, i-n vremea asta?

Cum se-ajunge pân'la gâtul Voievodului de ar , Dac nu-s tr ri acas , lâng ura de afar ?

Capul lui Mihai Viteazul ne-a l sat numai cu trupul, Nu conteaz c str inii n-aveau nici pic de scrupul, Eu, de-o singur -ntrebare, m scârbesc i m mai mânii: Totu i, unde-au fost românii? Totu i, unde sunt românii?

(Poezie cenzurat în 1979) Colaborarea Tudor Vladimirescu-episcopul Ilarion pild de fapt cre tin i patriotic este o dovad peremptorie de implicare benefic a Bisericii Ortodoxe Române în istoria na ional .

Fugit din Basarabia (n scut la Lozova-Vorniceni), Nestor Vornicescu a g sit în ar mediul prielnic pentru împlinirea poten ialului u religios, tiin ific i patriotic, în elegând i slujind, ca i celebrii i înainta i, dou entit i sfinte: Biserica i Patria, ce nu puteau i nu vor putea fi desp ite vreodat .

Octav B ncil - 1907

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Mihai CABA

Un “corifeu” al }colii Ardelene - Petru Maior coala Ardelean , reprezentând o str lucit expresie a iluminismului românesc din Transilvania, ocup un loc i un rol de seam în istoria literaturii române. Începuturile ei se manifest în secolul al XVIII-lea, denumit i Secolul Luminilor, avându- i obâr ia în Blajul ardelean, important centru de cultur româneasc , acolo unde min ile luminate ale unor preo i, istorici i lingvi ti au ini iat o larg mi care de emancipare socio-cultural menit s scoat la iveal originea roman a poporului român, latinitatea limbii române i continuitatea româneasc de-a lungul malului stâng al Dun rii.

Dup cum noteaz recent, cu minu ia cercet rii, profesorul dr.

Sorin Nicu Blaga fixeaz momentul de început al colii Ardelene: „O bun parte a activit ii acestor c lug ri-dasc li bl jeni se va derula în timpul episcopatului lui Petru Pavel Aron (1752-1764), cînd la Blaj se vor deschide primele coli sistematice cu limba de predare român , la data de 11 octombrie 1754: coala de ob te, coala latineasc i coala de preo ie. Acesta reprezint un moment cheie în parcursul colii Ardelene” (s.n.).

Inspira i de ideile iluminismului european, care punea un accent deosebit pe cunoa tere i emancipare prin cultur , reprezentan ii colii Ardelene n-au precupe it eforturi comune pentru a milita cu consecven , prin cele dou direc ii fundamentale de ac iune, sociocultural i erudit , pentru egalitate i libertate, pentru recunoa terea suveranit ii poporului în baza sus inerii ideii de drept na ional i contract social. În acela i context istoric, iluminismul colii Ardelene poate fi privit i ca un puternic i curajos demers politic, a c rui ilustrare este veridic înf at de memoriul „Supplex libellus valachorum Transsilvaniae”, înaintat la 1791, împ ratului Leopold II, prin care i se cerea recunoa terea românilor din Transilvania ca na iune de sine st toare, egal în drepturi cu celelalte na iuni care formau Imperiul Habsburgic, „lucrare de importan crucial pentru românii din

Petru Maior

Transilvania, gândit pe coordonatele stabilite de episcopul Inocen iu Micu-Klein”, înainte de a- i autoimpune exilul s u la Roma.

Referindu-se la coala Ardelean , „la momentul ei de glorie de la sfâr itul sec. XVIII i începutul sec. XIX”, reputatul istoric, Nicolae Iorga, va remarca la loc de cinstire str daniile profesorilor acesteia: „blîndul c lug r Samuil Micu, asprul muncitor fanatic Ghorghe incai, cumintele alc tuitor de teorii Petru Maior”; la ace tia ad ugându-se i „adev ratul poet al latini tilor, Ioan Budai-Deleanu”, dup cum îl aprecia în monumentala sa „Istorie” George C linescu.

Fiecare dintre cei „4 corifei” ai colii Ardelene men iona i, care i-au f cut studiile la Roma i Viena, au l sat drept mo tenire lucr ri de importan deosebit prin care au contribuit semnificativ la formarea limbii române i crearea unui mediu prielnic pentru începutul unei literaturi autohtone, între care putem exemplifica: „Istoria i lucrurile i întâmpl rile românilor” (Samuil Micu), „Hronica românilor i a mai multor neamuri” (Gh. incai), „Istoria pentru începutul românilor în Dachia” (Petru Maior), „Lexiconul de la Buda” - primul dic ionar etimologic al limbii române (Samuil Micu i Petru Maior), iganiada” - prima epopee din literatura român - (Ioan BudaiDeleanu). Chiar dac aceste lucr ri de început, istorice i filologice, ale „bl jenilor” colii Ardelene „nu pot fi re inute azi de istoria literar , meritul acestora este imens sub aspectul lor cultural pentru contribu ia la formarea limbii române” (G. C linescu).

Poate de aceea, dar i în sensul împ mântenitei tradi ii române ti, recunoa terea acestui merit este întotdeauna o expresie lucid a pre uirii înainta ilor no tri, ori de câte ori trecerea vremelnic prin via ne ofer un asemenea moment în tor în spirit.

Astfel, la 14 februarie, noul an 2021, însemneaz pe r bojul vremii borna luminoas a celor dou veacuri scurse de la trecerea la cele ve nice a „corifeului” colii Ardelene, Petru Maior, istoric i filolog

Istoria lui Petru Maior, ed. 1834

Statuia lui Petru Maior la Reghin

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

român, protopop greco-catolic de Reghin, îndemnându-ne cugetul spre un exhaustiv i binemeritat moment - remember, care s -i sublinieze rolul i importan a operei sale în acea perioad avangardist de formare i închegare a limbii române.

Dar, pentru ca acest demers s i împlineasc cu adev rat scopul u bine precizat, înainte de toate, o incursiune în biografia lui Petru Maior este cu atât mai necesar , cu cât aceasta „se împlete te organic cu spiritul vremii istorice în care a tr it”, dup cum rezid conclusiv din numeroasele note exprimate de biografii i exege ii i. Doar un singur „am nunt” clinte te „concordan a” acestora: data na terii lui Petru Maior! Aici „marja de eroare” biografic a lui Petru Maior este una semnificativ , avansându-se un interval de 45 ani, ce oscileaz între 1756 (1 ianuarie), 1760 (Enciclopedia Român , vol. III, pag. 172, 1904) i 1761 (1ianuarie). În accep iune, ne putem lega de tr inicia observa iei lui George C linescu: „Petru Maior (n. în C pu ul-de-câmpie pe la 1760, mort la Buda în vârst de 60 de ani la 14 Februarie 1821” (Istoria literaturii, pag.68, 1941). În accep iunea acestei „date” înc neelucidat pe deplin, s not m cu luare aminte c Petru Maior s-a n scut în familia protopopului român unit Gheorghe Maior, originar din Diciosânmartin (azi Târn veni), stabilit în C pu u de Câmpie ca protopop de Iclod (Mure ), care sa îngrijit de cre terea i educa ia fiului ei, Petru, în spiritul cre tin al epocii, dar i al românismului din Transilvania, subjugat de Imperiul Habsburgic. Primele înv turi le face în localitatea natal , iar dup absolvirea acestora continu s studieze timp de trei ani, între 176972, la Colegiul Reformat din Târgu Mure i al i trei ani, între 177274, la Colegiul din Blaj, perioad fertil în care „Blajul devenise un important centru de cultur româneasc , în timpul episcopatului lui Atanasie Rednic (1766-1772)”, dup cum nota cu în elegere unul dintre zelo ii s i biografi, Ioan Chindri . Fiind remarcat în timpul studiilor de la Blaj pentru în elepciunea i temeinicia însu irii cunotin elor predate, Petru Maior avea s fie una dintre cele dou propuneri ale episcopului Grigorie Maior (succesorul episcopului Atanasie Rednic), în vederea continu rii studiilor la Roma, pentru cele dou locuri admise pentru români. Cealalt propunere l-a avut în vedere pe Gheorghe incai, i el la fel de bine remarcat pe b ncile colii bl jene. N-a fost de mirare c cei doi colegi de studii de la Roma, prieteni i militan i activi pentru drepturile românilor din Transilvania, aveau s devin mai târziu „ilumina ii” colii Ardelene. Trimiterea celor doi ardeleni la Colegiul „De propaganda Fide” de la Roma, pentru studii teologice i filozofice, a avut în vedere un scop bine precizat, acela ca ace tia s devin viitorii teologi de elit ai Bisericii Unite din Transilvania, fiindu-le menite elaborarea unor lucr ri teologice care s -i ghideze pe preo ii i enoria ii confesionari.

Dup cinci ani de studii intense la Roma, între anii 1774-79, Petru Maior a optat i pentru studierea dreptului la Universitatea din Viena, ca, apoi, în 1780, cu studiile terminate s revin la Blaj unde ocup timp de cinci ani ( 1780-85) postul de profesor de logic , metafizic i dreptul natural la Gimnaziul de aici. Con tient de rolul pentru care fusese colit, începând din anul 1785 se dedic misiunii preo ti i, lug rindu-se, î i ia numele de Paul, devenind preot paroh al bisericii din Reghin, unde î i dovede te cu prisosin „iluminismul” cunotin elor teologice acumulate i se ostene te pentru ca „limba s fie o icoan a românit ii noastre (...), iar litera latin s fie adoptat în chip sistematic, în locul slovei chirilice” (G. C linescu). Avanseaz , apoi, ca protopop al Gurghiului, slujind în acest rang ecleziastic pân în anul 1809, când se mut la Buda. Era perioada efervescent în care Petru Maior a elaborat primele sale lucr ri canonice, între care: Procanon, Protopapadichia, fiind i unul dintre ini iatorii i semnatarii Memorandului din 1791. În noile i însemnatele func ii ocupate la Buda, de „cr iesc revizor” i de „corector al c ilor române ti” ce se tip reau aici, Petru Maior are posibilitatea de a se dedica pân la sfâr itul vie ii elabor rii i tip ririi lucr rilor sale, de

Anul XII, nr. 2(126)/2021

ordin teologic, lingvistic i istoric, prin care î i f cea cunoscute ideile sale îndr zne e despre latinitatea i continuitatea românilor pe teritoriul vechii Dacii. Dup cum însu i m rturisea într-o scrisoare: „am optat în acest serviciu mai mult pentru a-mi sluji neamul”.

Astfel, chiar din primii ani de la Buda tip re te: Propovedanii la îngrop ciunea mor ilor i Didahii, adec înv turi pentru cre terea fiilor, la îngrop ciunea pruncilor mor i (1809), Prediche sau înv turi la toate duminicile i s rb torile anului 3 volume (181011), Istoria pentru începuturile românilor în Dachia, cuprinzând i Diserta ie pentru începutul limbei române ti, dar i Diserta ie pentru literatura veche a românilor (1812), Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum i a celor dincolo de Dun re (1813), Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum in Dacia (1815).

Concomitent, traduce în limba român numeroase texte practice destinate populariz rii „înv turilor” pentru: pr sirea pomilor; a face sirup i zah r din mustul tuleilor de cucuruz i de jugastru; agonisirea vi ei de vie i de a face vin, vinars i o et; ferirea i doftoria boalelor celor ce se încing prin ear i a celor ce se leag i a unor boale sporadice, adic pe ici pe colo îmbl toare ale vitelor celor cu coarne precum i a cailor, a oilor i a porcilor. Traduce pentru prima dat în limba român „Întâmpl rile lui Telemach, fiul lui Ulise (Odissevs)”, întocmite de Fenelon, arhiepiscopul Cambriei.

Pân la sfâr itul vie ii sale, din 14 februarie 1821, Petru Maior lucreaz intens la redactarea i revizuirea Lesiconului românesc latinesc - unguresc - nem esc, cunoscut i sub numele de Lexiconul de la Buda, ini iat pe la 1795 de Samuil Micu i continuat, dup moartea sa din 1806, de V. Colo i, I. Corneli, Petru Maior, I. Teodorovici i A. Teodori, ce va fi editat în 1825, fiind considerat f t gad primul dic ionar etimologic al limbii române (s.n.).

Ca un reprezentant de seam a colii Ardelene, posteritatea lui Petru Maior, atât în rândul contemporanilor, cât i a urma ilor s i, sa dovedit a fi una mereu str lucitoare, a a cum este i ast zi perceput , la dou veacuri de la moartea sa. Aplecându-se cu mare interes asupra operei „maiorene”, n-a fost deloc întâmpl tor c eruditul i renumitul istoric Nicolae Iorga i-a intitulat semnificativ unul dintre capitolele volumului „Istoria literaturii române în secolul al XVIIIlea” - Epoca lui Petru Maior.

De altfel, întreaga oper a lui Petru Maior, f cându-se cunoscut prin numeroasele ei reedit ri, a avut un rol major în rândul unor mari rturari ai secolului al XIX-lea, între care, dup cum i m rturisesc, Costache Negruzzi, Ion Eliade R dulescu, Petrache Poenaru. De-a lungul timpului, opera lui Petru Maior, omiletic , istoric , lingvistic a servit un bogat material de cercetare a istoricilor literari care, p trunzându-i „filonul aurifer”, aveau s -i scoat la iveal valoroasele sale „carate”: model de „smerit slujire” a Bisericii, lupt tor activ pentru a demonstra cu dovezi istorice i lingvistice originea, continuitatea i drepturile românilor în Transilvania, adept al scrierii cu caractere latine, a îmbog it sensibil limba român cu neologisme valabile i-n ziua de azi, a introdus în ortografie semnele diacritice sub i i a adoptat modelul italian pentru che, chi, ghe, ghi.

Ca un corolar al meritelor operei lui Petru Maior în cultura român consemn m la loc de cinste aprecierea exprimat de reputatul critic literar Alexandru Piru: „Opera lui Petru Maior, pedagogic , istoric i filologic , adoptat , tradus sau original , reprezint , sub raportul ideilor, apogeul colii latiniste în ce a avut pozitiv acest curent”.

La ceasul „remember” al celor dou veacuri de neuitare numele lui Petru Maior str lumineaz întru cinstire pe frontispiciile Universit ii din Tg. Mure , Grupului colar din Reghin, Liceelor Teoretice din Ocna Mure i Gherla i al unui Colegiu Tehnic din Bucure ti, pe soclurile statuilor ridicate la Tg. Mure i Reghin, pe t bli ele indicatoare a str zilor astfel denumite din 14 ora e, între care Bucure ti, Chi in u, Reghin, Bra ov, Blaj, Arad, Timi oara, Cluj-Napoca, Br ila, Caracal .a.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Nicolae MARE}

Eminescu, Aron Cotru] ]i Emil Zegadlowicz Poetul, romancierul i publicistul Emil Zegadlowicz a fost nu numai primul, ci i unul dintre principalii traduc tori ai Eminescului în polon ; el a fost, de asemenea, un exeget înfl rat al poetului român, totul pornind de la colabor ri strânse i cordiale avute cu diplomatul i poetul transilv nean Aron Cotru , cel care l-a inspirat i l-a îndrumat, ca un veritabil „cicerone,” pe Zegadlowicz - cum personal a afirmat traduc torul -, determinându-l pe acesta s se consacre nu numai transpunerii dar i r spândirii liricii române ti pe meleaguri poloneze. De aceea el ar trebui mai bine cunoscut la noi.[1]

Eminescu un meteor, un fenomen al naturii a a fost caracterizat de Emil Zegadlowicz, în 1939, la marcarea celei de-a 50-a anivers ri de la trecerea în ve nicie a Luceaf rului poeziei noastre. Aceasta, în prefa a la florilegiul eminescian tip rit în Polonia cât i în paginile str lucitei reviste Convorbiri literare, în eseul de mare sim ire, intitulat: Nemuritor i rece. A fost poate cea mai cople itoare i percutant interven ie literar venit din afara grani elor, ap rut în acel An jubiliar, cum a fost denumit evenimentul în presa vremii, consacrat de autorit ile vremii lui Eminescu. tiut este c la manifestarea de la Academia Român n-a lipsit regele Carol al II-lea, care a avut o scurt interven ie. Scrierea ie it de sub pana unui exeget str in, care îl caracteriza pe autorul Glossei i lirica sa ca fiind o „Poezia mare - i a a este poezia lui Eminescu - este un fenomen al naturii, este un element, o eflorescen a firii!”[2] / sublinierea mea N.M/, nu circulase pân atunci. i, încheia poetul de obâr ie din Wadowice, str lucita-i exegez , cu fraza: „O, cât de îndurerat este întreaga oper a celui mai str lucit meteor, care a sclipit deasupra Europei, în anii 1850 i 1889!”.

Mihai Eminescu

Nu pot ascunde c deseori m-am întrebat cu mare stupoare i întristare. - De ce oare amploaia ii de azi de la misiunea diplomatic din Var ovia i-au dorit ca în Polonia s nu se mai tie nimic despre Eminescu în ara acestui poet atât de apropiat de România? În prezent rile poetului polonez cât i în eseul amintit mai sus, tip rit în paginile prestigioasei reviste române ti, care ne duce cu mintea la momente importante din cultura româneasc , Zegadlowicz a ad ugat, printre altele, i cele ce urmeaz : „Cunoa tem pu ini poe i care cu atâta temeritate ucig toare de sine s-au coborât în profunzimile omene ti; /poe i/ care cu o limpezime de necuprins au v zut, au sim it i au redat în crea iile lor patosul vie ii noastre trec toare.

Rar, în istoria poeziei mondiale, tragicul existen ei a fost exprimat cu o atât de impresionant i zguduitoare putere a sentimentelor, ideilor i cuvântului, ca la acest splendid, str lucitor i orbitor târ (a tr it abia 39 de ani !). [...] Când în primele zile ale lui august 1931, într-o dup amiaz înfierbântat i în bu itoare, m-am înclinat în fa a mormântului marelui poet, am auzit a a de limpede, parc mi le-ar fi optit vântul, urm toarele cuvinte: ...Va r mâne în urm -mi acea for fatal care-mi împodobe te fruntea, iar nu dorin ele; dar dup moarte ea va strivi invizibil , pân ce, pe voi, mestec tori de pit v va preface în îngeri! (din Testamentul poetului romantic polonez, Juliusz S owacki) [...] Trec epoci i milenii; vor trece i timpurile noastre de nelini te, dispre uire, cruzime i nebunie, puterile acestei lumi se vor schimba; vor dura numai - vigilent i etern - cuvintele acelora care sunt expresia con tiin ei universale”[3]. Vai, cât dreptate a avut wadowiceanul îndr gostit ca nici un alt polonez de Eminescul românilor, de-al lui poem: Împ rat i proletar sau de Rug ciunea unui dac.

Aron Cotru

Emil Zegadlowicz

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nu cunoa tem ca în alte ri s fi ap rut în acei ani peste fruntariile române ti, analize mai pertinente, a spune chiar patetice, despre crea ia marelui poet român, precum cele a ternute mai sus. Acestea i alte aspecte se afl în cartea citat mai sus, ap rut în 2018 în limba român , despre care în Polonia doar ini ia ii tiu despre apari ia ei, dar care a lipsit din standurile de carte române ti etalate la bookfestul var ovian. tiu c ea lipse te de la lectoratele de limb i literatur român , din marile biblioteci poloneze, inclusiv de la cea Jagiellon din Cracovia.

Pentru o colaborare cultural româno-polon mai bun Subliniam în unele din exegezele publicate recent c , dup 1945, cercet torii români i polonezi au scris prea pu in despre travaliul poetului polonez, ca i despre cultura româneasc , mai ales cea clasic , încât s-ar cuveni ca personalitatea poetului i traduc torului Emil Zegadlowicz s intre de îndat în preocup rile universitarilor din Ia i sau a celor din Cluj-Napoca pentru a colabora cu cei de la Universitatea Jan Kochanowski din Kielce, institu ie care a intrat de câ iva ani în posesia manuscriselor zegad owiczene, achizi ionate de la familie, pentru ca ace tia s se implice în elucidarea unor aspecte necunoscute din via a i crea ia t lm citorului, cât i a raporturilor sale cu Aron Cotru , inclusiv cu privire la contactele poetului polonez cu o seam de creatori români contemporani cu el, mai ales c Zegadlowicz a fost primul scriitor polonez care, în 1928, a publicat în „Gazeta polonez ” de Cern i[4], La steaua (Tak dlugie), iar peste un an, în acela i ziar, a fost înserat Rug ciunea unui dac.[5] îndoial c un rol important în r spândirea i cunoa terea lucr rii respective a fost facilitat i de rela iile cultivate cu pricepere de Aron Cotru în breasla scriitoriceasc i în lumea presei poloneze de cele mai diverse orient ri în acei ani. Poetul român nu doar c avea un cult pentru carte, considerând-o un bun cultural indispensabil pentru un diplomat, având valoarea unui neîntrecut i trainic liant în plan interna ional, nu precum culturnicii improviza i i înstela i de azi, fiul preotului din Ha ag/Blaj avea tiin a de a lucra în cultivarea rela iilor interumane, folosind cu pricepere, profesionist acest instrument indispensabil de r spândire peste fruntariile rii a valorilor culturale române ti. „Diploma ia” de azi a uitat sau îngroap acest înv mânt în valurile ignoran ei i necunoa terii. „Vestitele” Institute Culturale Române ti de azi, pentru c Ministerul de Externe a transferat misiunea r spândirii culturii române ti unor f turi, deci unor neaviza i i neaveni i, iar ele nu numai c au oameni nepricepu i, mul i ajun i pe cumetrii în posturi pe care le gireaz incompetent, a fi dotate la zi cu c i din ar , i doar pe sponci cu presa literar i cultural , tiindu-se c ei n-au timp de lecturi, misiuni necunoscute de c tre publicul larg fiind prioritare pentru ei.

Ce s mai spun c la o manifestare interna ional de carte, am în vedere Book-festul polonez din acest an, care dureaz la Var ovia de pe vremea studen iei mele, din anii 60, a adar dintr-o perioad în care în alte ri din lag rul socialist, nu se agrea o asemenea idee cosmopolit , i pe care îl vizitam de dou ori, la deschidere i la închidere, când se putea cump ra unele din c ile str ine nesolicitate de biblioteci, care aveau prioritate la achizi ii. Întâmplarea a f cut îns ca în luna mai din 2018, aceasta coincizând cumva cu marcarea Centenarului Unirii i al stabilirii în urm cu o sut de ani de rela ii diplomatice româno-polone, nici una din c ile române ti consacrate celor dou evenimente istorice, tip rite la Bucure ti, n-au fost prezentate la Var ovia. Aceasta din ignoran a unui „diplomat”, care este str in de carte, ca i institu iile care îl coordoneaz , i care se derobeaz prea u or de obliga ia de a veghea ca participarea româneasc la o asemenea ac iune s fie f de repro . „Diplomatul” în

Anul XII, nr. 2(126)/2021

cauz , s rmanul maior sau colonel sau ce hram o fi având el în nomenclatura româneasc , s nu aib habar c sub auspiciile Academiei Române s-a tip rit în ara pe care zice-se c o reprezint o monografie monumental privind Politica extern i diploma ia României pe parcursul unui secol de la înf ptuirea României Mari (dou volume 36 de autori, cca 1300 de pagini). Exact în aceast lucrare, impozant i din punct de vedere grafic i editorial, tocmai bun i potrivit din toate punctele de vedere pentru un Târg, i în care raporturilor româno-polone le-au fost afectate paginile 367-418 din volumul al IIlea. Cine trebuia s introduc cele dou voluminoase c i reprezentative printre lucr rile care s-au prezentat în acest an publicului polonez? Am încercat de o lun s aflu. Un r spuns competent nu am primit înc , îns cum pe meleagurile dâmbovi ene incompeten a nu doare, ci se cultiv cu mare sârg, toat lumea arunc vina de la unii la al ii sau pur i simplu nu î i r spund, cu alte cuvinte î i ignor sau î i bagatelizeaz întrebarea. i nu numai cartea de sus a lipsit, au lipsit multe altele, asupra c rora voi reveni cu un alt prilej.

Pentru c vorbim de Eminescu, la Târgul men ionat n-a fost prezentat nici monografia consacrat recept rii crea iei eminesciene în Polonia, cu text bilingv româno-polon, ap rut în anul 2018 (cca 400 pagini), la Editura eLiteratura din Bucure ti, nu la una din Dorohoi.

Cele de mai sus se datoreaz faptului c a a-zisa „comisar ” a expozi iei are o alergie ie it din comun fa de poetul na ional, alergie mo tenit , probabil, de la cei care au delegat-o, cu ani buni în urm , ca ef al icr Var ovia.

Nici monografia consacrat de profesorul i istoricul literar Ion Dodu B lan, consacrat lui Aron Cotru , ap rut cu prilejul Marii Uniri, într-o nou edi ie, i pe care am prefa at-o, n-a fost prezentat în ora ul în care urma ul lui Blaga în postul de ata at i de pres a trudit apte ani. Cu siguran autorul lui Horia i al Rapsodiei române se întoarce la Cleavland în mormânt, când tie c abia sosit în capitala Poloniei, în 1930, a reu it ca în decurs de câteva luni s determine pe unul dintre cei mai de seam creatori contemporani s purcead la spândirea liricii române ti, în principal a lui Eminescu în limba polon , ajutat fiind - pentru c nu cuno tea limba român -, de trei / i/ dintre cele mai bune traduceri f cute pân atunci din poezia eminescian în german i englez . i cum s nu fim mâhni i c azi la Var ovia, a a cum am subliniat i cu doi trei ani în urm , Eminescu, port-drapel de-a pururea al poeziei române ti, „meteorul, fenomenul naturii” - cum fericit l-a numit traduc torul lui în limba polon , este ast zi numai i s t o r i e pentru polonezi. Azi, pe Odra i pe Vistula Eminescu este boicotat, s nu spun bruscat, cum ar fi zis Gafencu, bruscat în mod impardonabil de inculturnicii români, doborâ i de povara stelelor pe care nu tim din i pentru ce merite le poart pe umeri, având „meritul” c duce cultura român de râp .

Tot mai mult se vorbe te c asemenea amploaia i înstela i, care „str lucesc” prin incultur , preocupa i fiind doar cum s î i sporeasc num rul de stele i s î i lungeasc mandatul prea bine remunerat, dac s-ar putea pân la ob inerea unei pensii „de serviciu” cât mai mare, totalmente nemeritat . Contribuabilii s fie s to i s le in remunera ia cât mai sus!

Pe vremurile lui Cotru i Zegadlowicz nu lipsit de importan a fost i climatul politic propice pentru sus inerea unei asemenea prezen e la nivelul atins; aceasta în ciuda faptului c rela ia Beck-Titulescu începuse deja s se gripeze, dup semnarea unilateral de aliata noastr de peste Ceremu a Pactului de neagresiune polono-rus din iulie 1932, f ca partea polon s mai a tepte ca demersul s îl fac simultan cu partenerul român, cu cel care la 3 martie 1921, prin ministrul s u de externe, Take Ionescu, i omologul polonez, E. Sapieha, semnase Conven ia militar româno-polon , prelungit din patru în patru ani, inclusiv în 1931. Îns , în 1934, când tendin ele

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

revizioniste agresive au început s fie promovate de Italia, Ungaria i Germania, iar Var ovia a intrat în tab ra acestora întorcând spatele propunerii franceze cu privire la Pactul r ritean i a început s curteze cu insisten rile care se pronun au pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, tratat pe care de-altfel, ca i Ungaria, Polonia nu l-a semnat niciodat , Eminescu i cultura româneasc erau prezente.

Aceasta pentru c Polonia a r mas totu i - spre cinstea ei - fidel într-o anumit m sur fa de alian a cu România, convenit pe vremea lui Take Ionescu[6], respectând astfel orient rile lui Pi sudski din 1922, dup vizita f cut la Sinaia i întâlnirile avute cu Suveranul României Mari i cu Regina Maria, inclusiv pe meleaguri poloneze în iunie 1923. În memoriile sale, istoricul Nicolae Iorga (prezent la câteva luni de la apari ia florilegiului eminescian, respectiv în august 1933, la Congresul interna ional al istoricilor de la Var ovia), cu am ciune a f cut urm toarea observa ie cu privire la rela iile bilaterale românopolone cât i în chestiunea raporturilor României cu Sovietele. Daslul neamului, dup recep ia oferit de pre edintele Poloniei, Ignacy Mo cicki oaspe ilor la Congres, i dup convorbirea avut cu ministrul de externe Beck, a scris, cu mare triste e i durere, în amintirile sale: „Impresia pe care o am este c acest om (Beck) nu ne iube te i nu ne stimeaz . Îi trebuie minciuna p cii, chiar dac ar fi s rupem din trupul nostru (Basarabia) pentru a i-o procura. Vorbe te fran uze te cu oarecare greutate i nu pare a fi deosebit de inteligent”. [7] La numai un an Polonia va semna Tratatul i cu Germania lui Hitler, Beck crezând c are i el lumea la picioare precum prietenul berlinez. sând asperit ile politice deoparte, constat m cât de frumos s-a încheiat o prietenie de apte ani pus în slujba poeziei române ti, a Eminescului i crea iei sale, în primul rând, i care st m rturie în epistola „de desp ire” pe care Cotru i-a adresat-o în limba polon confratelui s u din Carpa ii polonezi, scrisoare pe care am primit-o, recent, de la Universitatea Jan Kochanowski din Kielce i pentru care îi mul umesc înc o dat Doamnei dr Jolanta Dr yk: „W walce Twojej ci kiej przeciw wszelkim przeciwno ciom silne u ciskanie r ki ode mnie, w chwili kiedy opuszczam Warszaw na zawsze... By mój pierwszy znajomy w Polsce - i zostaniesz w ród moich przyjació najdro szych i najrzadszych mojego tymczasowego bytowania na tym padole...” ród moich peregrinacji na wiecie a pomi dzy Twoje karpackie gniazdo samotnego or a istnie b dzie zawsze niewidzialna droga która nikt i nic nie mo e przemieni w przepa . Twój oddany Aron Cotru .” „În lupta grea pe care o duci, împotriva tuturor împotrivirilor, prime te din parte-mi o puternic strângere de mân , în clipa în care

Octav B ncil - iganca cu lulea

11

sesc Var ovia pentru totdeauna...

Ai fost prima mea cuno tin în Polonia i vei r mâne printre cei mai scumpi i iubi i prieteni ai mei din vremea scurtului meu popas în aceast vale a plângerii. În timpul peregrin rilor mele prin lume, spre cuibul T u de vultur singuratec din Carpa i va exista întotdeauna o cale invizibil pe care nimeni i nimic nu va fi în stare s o transforme în pr pastie”. Al T u devotat, Aron Cotru .”

Iat cum, în ciuda asperit ilor politice, putem vorbim de o strâns prietenie dintre doi poe i adev ra i mijlocit str lucit de Eminescu i crea ia sa.

Traducerea din Eminescu l-a a ezat pe Zegad owicz pe treapta cea mai înalt a valorii poetice Receptarea operei eminesciene i a traducerilor din opera sa de tre critici, speciali ti i exege i de seam din diferite centre culturale poloneze, practic din toat Polonia a fost peste a tept ri. Amintesc doar câteva din textele transmise de Aron Cotru Ministerului Propagandei. În primul rând prezentarea elogioas i pertinent f cut de cel mai important românist de la Universitatea Jagiellon , prof. dr.

Stanis aw ukasik, lingvist i istoric literar: Nowe przek ady wierszy i poematów M. Eminescu (Noi traduceri de poezii i poeme din Mihai Eminescu), ap rut în cea mai cunoscut publica ie - „Tygdnik Ilustrowany”, 1933, nr. 7, p. 124; la fel cea publicat în „Polonista”, de exegetul în vog J. Birkienmajer, M. Eminescu, Wybór poezji i poematów, przek ad E. Zegad owicza (M. Eminescu, Culegere de poezii i poeme, traducere Emil Zegad owicz), 1933, nr. 5, p. 90; de A. Galis, ród zagadnie ycia umys owego. Polsko-rumu ska wymiana kulturalna. Rozmowa z poet rumu skim A. Cotruszem (Unele aspecte ale ale vie ii intelectuale. Schimbul cultural polonoromân. Convorbire cu poetul, A. Cotru ); Poezje Eminescu i bajki Creangi po polsku (Poeziile lui Eminescu i pove tile lui Creang în polon ), în „Tygodnik Ilustrowany”, 1933, nr. 19, p. 373-374; K. Czachowski, Poezje Micha a Eminescu (Poeziile lui Mihai Eminescu) în „Dzie Polski”, 1933, nr. 63, p. 3; St. Napierski, Wybór poezji Eminescu (Culegere de poezii din Eminescu) în „Wiadomo ci literackie”, 1933, nr.50, p.4; Z. Rabska, Poezje Emila Zegad owicza (Poeziile lui Emil Zegad owicz), în „Kurjer Warszawski”, 1933 din 13 martie, p. 4-5; St. Szpota ski, Literatura rumu ska w Polsce (Literatura român în Polonia), în „Kurjer Warszawski”, 5 decembrie 1934 etc., etc. Acestea i multe altele ar trebui culese, traduse i alc tuit un florilegiu, ca o cunun de lauri a ezat pe fruntea poetului neamului. Îns înstelatele icr-uri i reziden ii lor nu se ocup cu asemenea nimicuri, ele dorm în cizme sau ac ioneaz pe fronturile de la care au primit alte sarcini. În nici un caz ignoran a acestora nu trebuie r spl tit i nici trecut ca pân în prezent cu vederea. B taia de joc ar fi prea mare i este deja insuportabil .

[1] Cf. Nicolae Mare , Mihai Eminescu în limba polon - Studiu i antologie româno-polon , eLiteratura, Bucure ti, 2018, pagini 461 [2]. Emil Zegadlowicz, „Convorbiri literare”, num r special, iunieseptembrie 1939.

[3]. Idem, „Convorbiri literare”, 1939.

[4]. „Czernowiecka Gazeta Polska” (Gazeta polonez de Cern i/ 1928, nr. 479) [5]. Idem, traduc tor fiind XY, mai mult ca sigur tot Zegadlowicz (GPLS/535).

[6]. Nicolae Mare , Rela ii româno-polone în 1938-1939 în context central european, Opera Omnia, Ia i, 2013 [7] N. Iorga, Memorii, vol. 7, p. 122

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Ion P{TRA}CU

Eminescu ]i Tagore Doi poe i care nu s-au cunoscut niciodat , a fost titlul simpozionului omagial organizat la Centenarul Eminescu, în anul 1989. Ei nu s-au cunoscut, îns punctele de convergen dintre modul de gândire i de exprimare poetic sunt frapante, poate chiar de neîn eles pentru cei mai pu in familiariza i cu operele lor. Ei sunt adu i aproape, chiar în propria-i inim , de Amita Bhose (1933-1992), ajuns pe meleagurile noastre din îndep rtatul Bengal. Pe ei ni-i restituie Amita cu volumul s u Eminescu i Tagore. Scriitoarea, traduc toarea, profesoara de limba sanscrit i cultura indian la Universitatea din Bucure ti (1971-1992), recuno tea c nu a fost decât o întâmplare primul meu pas în lumea eminescian . Fiind bursier a statului român, la un curs de doi ani de limba român , Amita constata cu surprindere cât de mult rezona poezia Ce te legeni codrule a lui Mihai Eminescu cu crea iile poetului ei preferat din Bengalul natal, Rabindranath Tagore (singurul Laureat al Premiului Nobel din Asia anului 1913). Dup aceea, poezia Mai am un singur dor a fost perceput de scriitoarea indian drept o melodie neîntrerupt , îngem nând toate hotarele timpului i spa iului. Dup opinia sa, poezia era o crea ie unic , în care ... ritmul cosmic se manifest mai puternic decât oriunde în crea ia eminescian . Dup acest contact ini ial, Eminescu i Tagore sunt pentru Amita poe i emblem ai rilor lor i punte trainic în rela iile culturale româno-indiene.

Scriitoarea bengalez s-a apropiat mai mult de Eminescu în anii în care i-a preg tit teza de doctorat, cu tema Influen a indian asupra gândirii lui Eminescu, care peste pu in timp avea s-o proiecteze drept unul dintre cei mai valoro i eminescologi, din ar i din str in tate. Teza de doctorat, sus inut în anul 1975 la Universitatea din Bucure ti, a fost publicat trei ani mai târziu sub titlul Eminescu i

Mihai Eminescu

India. Referindu-se la îndrum torul s u tiin ific, renumitul eminescolog prof. dr. Zoe Dumitrescu Bu ulenga, Amita recuno tea c Domnia Sa i-a oferit o deschidere larg spre orizontul eminescian, plasat într-un context interna ional. Dup opinia speciali tilor, volumul Eminescu i India este cea mai ampl i mai sistematic tratare a rela iilor dintre gândirea indian i opera lui Mihai Eminescu, fiind ast zi o lucrare de referin . Cercetarea exhaustiv pe aceast tem , spunea Amita, izvora din nevoia de a m l muri pe mine îns mi, deplin, de misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea i profunzimea liricii indiene. Este lucrarea în care autoarea identific numeroase puncte de convergen între personalit ile i crea iile celor doi poe i: ambii au început s scrie poezii înc din copil rie, au fost pasiona i de studiu i cercetare, de o permanent evolu ie spiritual , nu în ultimul rând prin contactul cu alte culturi. Mai presus de toate, a fost poezia, despre care Tagore m rturisea c aceasta este singurul ad post al ceea ce este profund adev rat în via a mea.

Eminescu stihuia astfel: E menirea-mi adev rul numa-n inim -mi -l caut.

Amita Bhose s-a aplecat cu mult pasiune asupra operei eminesciene. Este pentru prima oar , eviden ia regretata Zoe Dumitrescu Bu ulenga, când o minte indian a judecat crea ia lui Eminescu în raport de str vechea cultur a R ritului... A regândit crea ia eminescian într-o compara ie neîncetat cu în elepciunea tradiional , cu filosofia i literatura Indiei, fiind izbit de analogiile profunde dintre demersul gândirii mitico-poetic eminescian i cel al poe ilor rii sale.

Pasiunea ei pentru opera poetului român a fost r spl tit cu

Rabindranath Tagore

Amita Bhose

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Premiul Uniunii Scriitorilor (1972), dup publicarea, în limba bengali, a volumului de poezie Eminescu - Kevita (Poezii). Eminescu era tradus pentru prima dat în acel spa iu geografic. Pentru Amita, Eminescu a fost întotdeauna un kevita, adic un poet în elept, având cuno tin e profunde despre filosofia i cultura indian , care ar fi putut fi chiar un poet al Indiei. Cunoscându-l pe Eminescu, parc l-am redescoperit pe Tagore, poetul inimii mele. Amândoi au determinat destinul cultural al rilor lor.

Punctele de convergen din via a i crea ia celor doi poe i au constituit pentru Amita nu doar o mare i pl cut surpriz , dar i una dintre dificult ile majore, pe parcursul traducerii poetului român, pentru c universul lui se apropie atât de mult de cel al lui Tagore, încât se temea ca nu cumva pasiunea sa pentru Tagore s-o influen eze în postura de traduc toare a lui Eminescu. Amita era cea mai în m sur s tie c Eminescu n-a scris aproape nimic despre India, c el nu era un indianist propriu-zis. Îns , prin scrierile sale, el a unit spiritualitatea indian cu cea româneasc . În opera eminescian , Amitei i se înf a o întreag lume, în care Orientul se întâlne te cu Occidentul, Europa se une te cu Asia, infinitul se dezm rgine te i graniele se terg. O lume în care esen a sufletului românesc rezoneaz cu spiritul indian. În volumul Cosmologia lui Eminescu, Amita Bhose prezint un concept personal despre dimensiunea universal a poetului nostru.

De i unii se tem c depistarea izvoarelor str ine în crea ia lui Eminescu ar diminua meritul s u de poet, noi sus inem c numai un poet genial poate s asimileze idei afirmate cu mii de ani în urm , s le prezinte într-o form accesibil epocii sale i s intuiasc adev ruri care s g seasc argument ri tiin ifice abia peste o sut de ani. Îndr gostit de valorile universale, sublinia Amita, lui Eminescu nu avea cum s -i scape sensurile filosofice ale Vedelor i Upani adelor, acele texte sacre hinduse, cu sensurile lor multiple: în elepciune, cunoa tere sacr , înv tur sfânt , scripturi hinduse etc. Imaginea cosmologic din Scrisoarea I a lui Eminescu este inspirat de Imnul Crea iunii din Rig-Veda. La viziunea vedic din Imn: Atunci nu era nici nefiin , nici fiin , nu era v zduhul, nici cerul cel îndep rtat, Eminescu replica astfel: La-nceput, pe când fiin nu era, nici nefiin ,/ Pe când totul era lips de via i voin , / Când nu s-ascundea nimica de i tot era ascuns.../ Când p truns de sine însu i odihnea cel nep truns. Apoi, interoga ia vedic : Ce acoperea?, Unde?, sub a cui ocrotire, a apelor?; era oare un adânc f fund?, devine la Eminescu: Fu pr pastie?, genune?, Fu noian întins de ap ? / N-a fost lume priceput i nici minte s-o priceap , / C ci era un întuneric ca o mare f r-o raz .

Gândirea budist se reflect în majoritatea poeziilor de maturitate ale lui Eminescu. Astfel, în Luceaf rul (tradus de Amita în limba bengali în 1969), Eminescu rezoneaz la gândirea budist astfel: rând pe veci a r ri, / Din urm moarte-l pa te, / C ci to i se nasc spre a muri/ i mor spre a se na te [...], ceea ce sun ca o dorin de Nirvana. Aceea i inspira ie i în Epigonii, unde poetul spune Moartea succede vie ii, via a succede la moarte, / Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt soarte. Glossa, dup unii speciali ti, ar fi cea mai budist poezie a lui Eminescu, inspirat din cartea fundamental a budismului, Dhammapada. Dup modelul acesteia, poetul trateaz condi ia omului în raport cu timpul, ceea ce este evident înc din prima strof : Vremea trece, vremea vine,/ toate-s vechi i nou toate;/ Ce e r u i ce e bine/ Tu te-ntreab i socoate;/ Nu spera i nu ai team / Ce e val ca valul trece. Sub aceea i influen budist sunt trecute i poezii precum Rug ciunea unui dac, Memento mori, Ta twam asi, Eu nu cred nici în Iehova, Venere i Madon etc.

La un moment dat, Amita spunea c Eminescu putea fi chiar un poet indian. Oare, printre altele, s fi avut ea în vedere i poezia sa Kama-

13

deva? Nu-i lipse te nimic pentru a fi considerat opera unui poet indian. Ce zice i?

Cu durerile iubirii / Voind sufletu-mi s -l vindec, / L-am chemat în somn pe Kama- / Kamadeva, zeul indic, / El veni, copilul mândru, / C rind pe-un papagal, / Având zâmbetul f arnic / Pe-a lui buze de coral./ Aripi are, iar în tolb -i / El p streaz , ca s ge i, / Numai flori înveninate? / De la Gangele m re ./ Puse-o floare atunci-n arcu-i, / M lovi cu ea în piept, / i de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu de tept./ Cu s geata-i otr vit / A sosit ca s m certe / Fiul cerului albastru / -al iluziei de erte.

Interesul deosebit al lui Emineascu pentru sanscrit era cunoscut de contemporanii s i, îns Amita Bhose, profesoar i de limba sanscrit , a fost cea care a eviden iat cuno tin ele lui substan iale, pân la nuan , din aceast limb a zeilor (el ar fi avut un vocabular de 2.500-3.000 de cuvinte i expresii). Scriitoarea bengalez a adus dovezi conving toare privind participarea lui Eminescu la cursurile de limb sanscrit ale lui Weber de la Universitatea din Berlin. Tot ea a fost prima cercet toare care a acordat o aten ie serioas manuscriselor eminesciene în care se afla, în traducere, Gramatica sanscrit mic a lui Fr. Bopp, prima lucrare de acest gen în limba român .

Conform opiniei avizate a Amitei, aceasta era înc o dovad a universalit ii sale, a deschiderii spre unghiuri filosofice, mistice, ra ionaliste mai pu in cunoscute. Tudor Vianu aprecia, la timpul s u, c interesul lui Eminescu pentru sanscrit izvora din dorin a de a trunde tainele crea iei prin parcurgerea textelor în original.

Amita Bhose nu are doar meritul restituirilor. Ea a construit o punte solid între culturile român i indian . Pe lâng volumele men ionate, Amita a publicat peste 50 de traduceri din literatura ro-mân în limba bengali i cca 90 de articole i studii din bengali în român . Tot ea a fost sufletul simpozionului organizat cu prilejul Centenarului Eminescu din 1989, cu tema men ionat deja: Doi poe i care nu s-au cunoscut niciodat , comemorând, astfel, Anul Interna ional Eminescu, proclamat de UNESCO. Aceast decizie onorant era ca urmare a recept rii f precedent a lui Eminescu în spa iul universal.

Opera lui era deja tradus în 150 de limbi i r spândit în 250 de ri ale lumii. Centenarul a fost marcat în numeroase state ale lumii, în forme specifice obiceiurilor locale. Aici, voi aminti doar de ini iativa autorit ilor de la Moscova de a emite i pune în circula ie (26 decembrie 1989) Rubla Eminescu, moned în dou milioane de exemplare, dintre care 200.000 de o calitate special . Indiferent de subtiliile gestului sau de comentariile de care a avut parte, decizia Moscovei a r mas un fapt istoric, de respect fa de hot rârea unei organiza ii interna ionale i care, de ce nu, poate semnifica i o perspectiv mai clar a ru ilor asupra valorii universale a lui Eminescu. La noi, România poetului era prins cu alte treburi în 1989 i nu cu Anul Interna ional Eminescu. Vrem, nu vrem, s recunoa tem, îns el a fost permanent o int predilect a celor care vor s ne despoaie de identitate, începând cu prima faz a globaliz rii de dup cel de Al Doilea R zboi Mondial i pân în zilele noastre. Din nefericire, mult nefericire, s-a adeverit profe ia poetului nostru din Scrisoarea I: Neputând s te ajung , crezi c-or vrea s te admire?

Ei vor aplauda desigur biografia sub ire, Care s-o încerca s-arate c n-ai fost vrun lucru mare.

Ca-i fost om cum sunt i dân ii... M gulit e fiecare. n-ai fost mai mult ca dânsul.

La finalul acestui articol, ce ar putea s i doreasc autorul? Ar vrea ca Eminescu s r mân în inimile noastre, pe vecie, acea icoan minunat pe care ne-a l sat-o Mircea Eliade: Pentru noi, Eminescu nu este numai cel mai mare poet al nostru i cel mai str lucit geniu pe care l-au z mislit p mântul, apele i cerul românesc. El este, întrun anume fel, întruparea îns i a acestui cer i a acestui p mânt, cu frumuse ile, darurile i n dejdile crescute în ele.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Al. Florin |ENE

Nae Ionescu ]i voca\ia sa pentru metafizic[ Nicolae C. Ionescu, cunoscut în via a public sub numele Nae Ionescu, s-a n scut la 16 iunie 1890 la Br ila. Profesorul i jurnalistul Nae Ionescu a decedat înainte de a împlini vârsta de cinzeci de ani (15 martie 1940, la Bucure ti).

Nae Ionescu a fost un filozof, logician, pedagog i jurnalist român.

Orientarea sa filozofic a fost numit tr irism. El a tiut s adune în jurul s u i s eleveze o pleiad de membri ai genera iei de aur interbelice a literaturii i gândirii române ti ca: Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre ea, Constantin Noica, Vasile Moisescu i George Murnu. În anii 1930 a fost puternic implicat în politic , sus inându-l ini ial pe regele Carol al II-lea i apoi Mi carea legionar .

Moartea lui, neverosimil i nea teptat , pune în discu ie problema de la noi privind moartea prematur a unor personalit i înainte de a- i împlini opera: Eminescu, Lambrior, Bogrea, Pârvan, Vâlsan, Matei Nicolau, Nichita St nescu, Gib I. Mih escu, Panait Istrati i mul i al ii. Cu dispari ia lui Nae Ionescu ia sfâr it cea mai patetic existen , original , mai interesant istorie a intelectualit ii române ti.

Nae Ionescu a urmat studiile primare, gimnaziale i liceale în ora ul natal (Br ila). În timpul liceului, se apropie de cercul socialist i îl cunoa te pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae lcescu din Br ila în ultimul an de studiu, se spune c pentru republicanism na ional. Termin totu i studiile liceale la alt liceu. Î i continu studiile la Facultatea de Litere i Filozofie din Bucure ti, ale c rei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din Bucure ti.

Dup o vreme în care colaboreaz la Studii filosofice sau la Noua Revist Român , pleac în Germania, la Göttingen, în vederea des vâr irii studiilor. Aici îl prinde Primul R zboi Mondial. Revine în România i î i satisface stagiul militar la Br ila. Pe 25 noiembrie 1915 se c tore te cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleac în

Nae Ionescu

Germania, împreun cu so ia, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în r zboi, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lag rul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul s u fiu, Radu, se na te în lag r, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, R zvan, se na te în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 î i sus ine doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistikals Versucheinerneuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o nou încercare de definire a matematicii). Revine în ar în 1919 dedicându-se carierei didactice i jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face s fie de mai multe ori arestat i închis. Bolnav de inim , moare la 15 martie 1940, în vila sa de la B neasa, în prezen a Cellei Delavrancea.

Este cunoscut i pentru leg turile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (so ia muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa i pianista Cella Delavrancea.

Revenit în ar , în 1919, este pentru scurt vreme profesor, apoi director la Liceul militar Mân stirea Dealu pentru ca, în acela i an, s fie numit asistent la catedra de Logic i Teoria cunoa terii a profesorului Constantin R dulescu-Motru. Î i inaugureaz activitatea universitar cu lec ia Func iunea epistemologic a iubirii.

Nae Ionescu le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre ea, Jeni Acterian, Mircea Vulc nescu, Constantin Floru etc.

Nu de pu ine ori, la cursurile lui, Nae Ionescu spunea: Omul este singurul animal care se poate rata.

Biografia sa este legat de dou cl diri istorice existente i azi, amintite de c tre elevii s i în memoriile lor: vila Maruc i Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cump tu) i „Vila de

Vila lui Nae Ionescu de la B neasa

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la B neasa” (azi sediul unei societ i comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din Bucure ti). Despre cea de-a doua cl dire se spune c ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. Dup moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la B neasa a servit ca re edin Mare alului Ion Antonescu. Între 1911-1916, în calitate de colaborator i apoi de redactor la Noua Revist Român , condus de Constantin R dulescu-Motru, public mai multe articole i cronici. În perioada 1919-1925, colaboreaz cu numeroase articole la revista Ideea european (director: Constantin R dulescu Motru), al turi de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, tefan Neni- escu, Emanoil Bucu a, Cora Irineu, Mircea Florian. În 1922, public în Gazeta Matematic studiul Comentarii la un caz de intranzien a conceptelor matematice, pentru care ob ine Premiul de filozofie matematic , în anul 1923.

Din mai 1926, Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat i grupul de talente adunate în jurul s u: Mircea Eliade, Mircea Vulc nescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran etc.

La întâlnirile cu prietenii, Nae Ionescu excela în aforisme. Printre acestea este i urm torul: Exemplele au fost l sate de Dumnezeu pe p mânt pentru ca ideile s fie sesizate senzorial i de pro ti. În timpul vie ii a publicat o singur carte, Roza vânturilor, în 1937, o culegere de articole gazet re ti strânse din ini iativa lui Mircea Eliade, care a i prefa at-o. Este singura carte publicat în timpul vie ii (republicat la Ed. Roza Vânturilor, 1990) Dup moartea sa, studen ii îi adun cursurile i le public : Curs de metafizic i Curs de istoria logicii, dup noti ele de curs (publicate în Buna Vestire, 1940), Tratat de metafizic (Ed. Roza Vânturilor, 1999), Suferin a Rasei Albe (Ed. Timpul, 1994).

Nae Ionescu era un metafizic i de acolo unde metafizica se une te cu religia sim ea c via a se dezvolt în timp; tia c timpul, timpul organic, este condi ia realiz rii vie ii i c tot în timp e dat ecua ia i drama luptei de mântuire a omului.

Condi ia uman din perspectiv cre tin a fost unul dintre subiectele predilecte ale filozofului Nae Ionescu înc de când î i preg tea doctoratul în Germania. E drept teza sa de doctorat fusese axat pe critica preten iilor identific rii logicii cu matematica, a logisticii de a se considera un limbaj universal, c bibliografia ei cuprindea nume ca Russell, Whitehead, Bolzano, Hilbert ori Cantor, i c , în final, Nae Ionescu eviden iase presupozi iile intuitive ale logisticii, ruinând astfel preten ia de fundamentare apriori a matematicii. Dar perspectiva în care tiuse s înf eze problema era, f nici o îndoial , metafizic (vezi vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica i în dubla ei înf are.)

Petre ea spunea: George C linescu, fa de Nae Ionescu, nici n-a existat; navea voca ie filozofic nici cât un m tur tor. Nae Ionescu nu se m sura în vremea lui cu nimeni. Era el însu i.

15

Doina DR{GU|

jocul min\ii cu o unduire descendent în cascade de lumin ziduri l murite cresc între mine i nimic aripi - chip de form goal - se ivesc din somn profund i prosper -n atmosfera unui gând cu un salt sfidându-mi timpul i-o putere a-nchipuirii emanând f ptura mea în seninul spa iilor m -nfior i un cer de gânduri lunec des vâr it cu duioas -ntindere spre orizont se desfac în ramuri bra e intuind izvoare pe copite caii poart în deschidere de umbre ropot de lumin -n dep rt ri ascunse drumul meu ales spore te pa ii în nelini ti i n dejdi cu deregl ri purtate-n amân ri se scufund -n umbre dep rt ri ascunse în uit ri cu umbra pe umeri crescând pierdut -n diferen e m întorc târziu fluturi nev zu i n lesc frenetic prin fiin ele ce m compun într-o ascensiune nesfâr it cu t cerea picurând din punct înghe at culori adunate n valnic unduie vremea adun pe o r sucire de or amiaza lumin prelins în vorbe adun se clatin timpul tremur calea melodia smuls viorii se înal în zborul cioplit coloan -f -de-sfâr it urcând a ezarea în val r sturnat între cer i cuvânt

Octav B ncil - atra

cu somnul înviorat lâng o p dure de fluturi arde în cântec parfum oval iar golul este o form semnul de întrebare este str danie pierdut jocul min ii cre te fiori în profunzimi în el toare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constantin MIU

Voca\ia tragicului la Liviu Rebreanu Este cunoscut faptul c întreaga crea ie rebrenian (nuvele i romane) poart pecetea realismului. Exegeza operei lui Rebreanu de dat recent a ambi ionat în a nuan a realismul care transpare din crea ia acestui scriitor, invocând un argument de ordin estetic, i anume c realismul lui Rebreanu difer de cel balzacian, flaubertian i chiar zolist.

Respingând no iunea de realism dur, pe motivul c aceasta nu este detectabil în crea ia rebrenian în totalitatea ei, într-un articol din România literar (nr. 47/21.09.1985, p. 4) - Dincolo de grani ele realismului - Ion Simu propune formula de „realism tragic”, formul care ar justifica demersul s u analitic. Împ rt ind opinia acestui exeget, vom preciza c Liviu Rebreanu are un acut sim al tragicului. Ceea ce-l atrage pe romancierul n scut la Târli iua sunt evenimentele care au în ele un sâmbure de tragism.

Cine arunc o privire asupra galeriei tipologice a personajelor din romanele lui Rebreanu, va putea observa c acestea au un destin tragic, iar sufletele lor, asemenea unei bulboane din povestirile sadoveniene, la suprafa afi eaz un calm aparent, dar în adâncuri ascund vârtejuri ame itoare.

Având în vedere aceste considera ii preliminare, vom aprecia c personajele romanelor lui Rebreanu - cele mai multe - au un comportament care aduce cu cel al personajelor din tragedia greac . La eroii lui Rebreanu, ca i la cei din tragediile lui Eschil, Sofocle sau Euripide, conflictul dintre pornirile contradictorii este unul interior, lupta se d între pasiune i ra iune. Bun oar Ion, din romanul cu acela i nume, se zbate între „glasul iubirii” i cel al p mântului, sufletul s u înscriind o sinusoid între aceste dou extremit i. De i tânje te la modul absolut dup fiecare din aceste glasuri, în ciuda eforturilor sale disperate, Ion nu va reu i s le uneasc într-un singur tot. Exemplar elocvent al legii luptei contrariilor, Ion constituie, prin sfâr itul s u tragic, o abatere de la vechiul mit al androginului.

Cu Apostol Bologa se întâmpl acela i lucru: cele dou glasuri iubirea de neam i con tiin a de ofi er - nu se pot împ ca într-unul i

Liviu Rebreanu

acela i suflet. Evolu ia sa psihologic de la un pol la altul dezv luie un suflet complicat. Zbuciumul de a nu fi g sit solu ia ideal se transform în obsesie i de aici pân la gestul disperat al dezert rii nu mai este decât un singur pas.

Romanele scoala i Cr orul Horia reiau, la dimensiunile colectivit ii, destinul lui Ion, personaj pe care autorul l-a dorit emblematic, simbolic, pentru cei din rândurile c rora provine. E drept , în aceste dou romane, cele dou glasuri - cel al iubirii i cel al mântului - se suprapun, în sensul c glasul p mântului este i cel al iubirii, dar, lipsi i de maturitatea politic necesar p str rii acelui TOT pe care îl visau i-l doreau cu ardoare, ranii vor e ua pân la urm în aceast tentativ , soarta lor fiind una tragic .

Alc tuit din apte nuvele care au la baz teza indian a migra iei sufletelor în apte vie i, pân a- i g si lini tea în Nirvana, Adam i Eva este povestea de iubire a dou suflete ce nu se pot contopi decât dup suferin ele celor apte existen e în epoci istorice diferite.

Ideea pe care o vehiculeaz Rebreanu aici aminte te de concluzia final a eroului nuvelei lui Macedonski, Nicu Dereanu, anume c suferin a este condi ia sine qua non a vie ii i, implicit, a iubirii.

Pe aceea i canava se va ese drama romanelor Jar i Ciuleandra.

Liane Rosmarin, din primul roman i Puiu Faranga, din cel de-al doilea, sfâr esc tragic: femeia se sinucide, b rbatul într-o cas de tate, jucând rolul bolnavului închipuit, va ajunge ceea ce mima - un alienat mintal. Cei doi nu puteau avea alt sfâr it, deoarece au tr dat, fiecare în felul s u, „glasul iubirii”. La gândul c va r mâne fat b trân , Liane va renun a cu destul u urin la iubirea serafic i, atras de porniri carnale, va c dea în plasa unui don Juan ocazional.

Prin gestul s u criminal, de a- i fi sugrumat so ia, Puiu Faranga este - parafrazând titlul unei poezii a lui Jacques Prévert - unul din îndr gosti ii tr da i.

Din cele ar tate aici reiese faptul c , indiscutabil, Rebreanu e un romancier cu voca ia tragicului. Nimeni altul ca el nu a relevat mai profund destinul tragic al omului.

Casa memorial Liviu Rebreanu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XII, nr. 2(126)/2021

17

Vavila POPOVICI

(Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a, Politica - Voltaire (XXI) „Munca te izb ve te de cele trei mari rele: plictiseal , viciu i nevoia de a vorbi ” (Voltaire) François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, a fost un ilustru filozof francez iluminist, dramaturg, istoric, poet, romancier, eseist i pamfletist; un spirit enciclopedic, cu o uimitoare mobilitate intelectual .

Se presupune c pseudonimul a fost adoptat în 1718, în urma încarcer rii lui la Bastilia, vrând inten ionat s transmit conota iile de vitez i îndr zneal prin asocia ii de cuvinte, „Arouet” nepotrivindu-se cu reputa ia sa în cre tere. Într-o scrisoare adresat lui Jean-Baptiste Rousseau, în martie 1719, Voltaire, la finalul scrisorii îl întreba dac ar vrea s -i trimit o scrisoare ca r spuns, în care s i se adreseze cu „domnul Voltaire”, explicând în post-scriptum: „J'ai été si malheureux sous le nom d'Arouet que j'en ai pris un autre surtout pour n' tre plus confondu avec le Roi Poète” (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet încât am luat alt nume, în primul rând pentru a nu fi confundat cu poetul Roi). Se b nuie te c se referea la Adenet le Roi, un francez minstrel-trouvère (poet i muzician ambulant din Fran a Evului Mediu, din secolul al XIII-lea, favoritul lui Henric al III-lea, ducele de Brabant.

Pe de alt parte, Voltaire fiu al unui notar înst rit, a avut o rela ie tensionat cu tat l s u, acesta descurajându-i aspira iile literare i încercând s îl for eze s urmeze o carier în domeniul juridic. Este posibil, se mai presupune, s i fi schimbat numele pentru a ar ta respingerea valorilor tat lui s u, renun ând la numele de familie, adoptând pseudonimul i aceasta dup terminarea primei piese de teatru în anul 1718.

Oricum, de la o vârst fraged i-a dat seama c este lipsit de avantajele unei genealogii aristocratice care s -i poat veni în ajutorul ridic rii pe o treapt superioar , i c , numai printro activitate intens se va putea ridica.

A mers la colegiul iezuit Louis-leGrand. Acolo i-a descoperit spiritul critic. De la vârsta de zece pân la Voltaire

aptesprezece ani, Voltaire a primit instruire clasic în limba latin , retoric i teologie. Unchiul s u l-a introdus în cercul dei tilor, deism fiind doctrina filozofic-religioas , r spândit în secolele XVIIXVIII. La rug mintea tat lui s u, în 1711 a început totu i Dreptul, pe care nu l-a terminat, interesat fiind mai mult de discu iile intelectualilor, scriitorilor i aristocra ilor, ce se desf urau în palatele sau în cafenelele din Paris.

Spiritul sarcastic al lui Voltaire a deranjat autorit ile pentru prima dat în luna mai 1716, când a fost exilat pentru scurt timp din Paris, deoarece nu ezita s se exprime în batjocur la adresa potenta ilor vremii. Mai târziu, publicând opiniile satirice la adresa prin ului regent, a c rui via sexual incestuoas scandaliza opinia public , sa ales cu o condamnare de 11 luni între zidurile Bastiliei. N-a ie it de acolo „reeducat”, ci înr it. Înr it împotriva curtezanilor i a preo ilor care, dup p rerea lui, le ineau partea. Deranja i de ironiile lui, slujitorii Bisericii au sim it nevoia i momentul s cear ajutorul autorit ilor împotriva acestui, a a numit „p gân”. În închisoare aflase mai mult din tainele deismului - concept filozofic al Credin ei în existen a lui Dumnezeu, îns f recunoa terea revela iilor, ci numai ca o cauz primar , în baza c reia exist natura care se men ine într-o perfect armonie. Se nega orice valoare a ritului, cultelor, a textelor sacre, Bisericii i mai ales a slujitorilor ei. Voltaire li se al turase. Dei tii constituiser o adev rat coal în secolele XVIIXVIII reprezentat cu mare succes de Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Jean-Jacques Rousseau i mul i al ii. Scrierile lor i-au inflamat spiritul satiric.

Voltaire se dovedea îns a fi un mare talent scriind poezie, teatru i literatur . Dup eliberarea din închisoarea Bastilia în 1718, a avut loc premiera operei sale „Oedip”, la Paris, care s-a bucurat de un succes senza ional. Fiind amenin at apoi cu o nou arestare în Fran a, în urma unei provoc ri la duel dup o ceart cu un tân r care a insultat schimbarea numelui s u, a plecat for at în Anglia, unde se sim ea suflul democra iei reprezentat prin monarhia constitu ional , dar i prin entuziasmul litera ilor, sub a c ror influen a scris neîncetat i unde a stat din 1726 pân în 1729. În Anglia, Voltaire a fost influen at de empirismul lui John Locke (1632-1704), filozof i om politic englez preocupat mai ales de societate i epistemologie, figura emblematic a celor trei mari tradi ii de gândire aflate în centrul spiritualit ii epocii moderne care a urmat.

De asemenea a fost preocupat din nou de deism. A avut o perioad fecund , dar i admirat , devenind, în scurt timp, o personalitate notorie. Chiar i oficialii francezi i-au acordat permisiunea de a reveni la Paris.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În anul 1729, Voltaire a format o echip de matematicieni, cu scopul de a exploata o porti de sc pare profitabil din loteria naional francez . Guvernul punea în joc premii uria e în fiecare lun , dar o eroare de calcul însemna c pl titorii erau mai mul i decât valoarea tuturor biletelor puse în circula ie. Cu aceast idee, Voltaire i echipa respectiv au putut s p leasc pia a i s încaseze câ tiguri imense. Aceast schem i-a adus un chilipir de aproape jum tate de milion de franci, cu ei asigurându- i un trai decent pentru toat via a, permi ându-i s se dedice în întregime carierei literare. În toamna anului 1732, când urm toarea etap din cariera sa a început s se deruleze, Voltaire locuia la curtea regal de la Versailles, semn c reabilitarea sa în societatea francez fusese complet . Îns , dup ce a scris „Scrisori privind na iunea englez ”, care a fost lansat în anul 1734, s-a declan at un scandal uria , întregul tiraj a fost confiscat i ars, iar Voltaire amenin at din nou cu Bastilia. Nu mai putea r mâne la Paris i s-a refugiat pentru o lung perioad în Champagne, în partea de nord-est a Fran ei. „Scrisorile” reflectau impresiile sale despre Anglia, ar a liberalismului i toleran ei (religioase, politice, tiin ifice, filozofice, literare, comerciale), pe lâng care Fran a lui Ludovic al XV-lea p rea o ar despotic i plin de prejudec i.

Dup editarea c ii „Istoria lui Carol al XII-lea”, foarte incomod pentru monarhie, autorit ile au ordonat confiscarea întregului tiraj, dar c ile au continuat s circule clandestin. Acest volum a precedat „Istoria sub Petru cel Mare”, scris la rug mintea arinei Rusiei Ecaterina cea Mare, subiectul fiind domnia i r zboaiele purtate de ambi iosul rege al Suediei. Voltaire f cea primele referiri la apari ia Rusiei pe harta Europei, la „rolul ei în stabilirea configura iei politice din Nord-Estul continentului i, mai ales schi a primele elemente ale portretului marelui ar rus, Petru I, cel mai temut adversar al regelui Carol I”, scrie Irina Vl sceanu în „Rusia lui Voltaire”. Accentul era pus pe lupta victorioas a arului de la Poltava (ora în Ucraina).

Via a lui personal a implicat o serie de amante, concubine i iubite pe termen lung. A avut o aventur faimoas de 16 ani (din 1734 pân în 1748) cu geniala i „foarte c torita” autoare i cercet toare, Émilie du Châtelet, la Castelul Cirey în Champagne. Tat l cercet toarei Du Châtelet, baronul de Breteuil, era un aristocrat; cuplul a putut s formeze un parteneriat de durat care s nu interfereze cu c toria Emiliei Du Châtelet. Acest aranjament s-a dovedit deosebit de benefic pentru Voltaire, pân când scandalul l-a obligat s fug din Paris i s se stabileasc permanent la mo ia familiei Du Châtelet de la Cirey. Din 1734, când a început acest aranjament, pân în 1749, când Du Châtelet a murit în timpul na terii, Cirey a fost locul unei colabor ri intelectuale intense. În aceast perioad , atât Voltaire, cât i Du Châtelet au devenit importante figuri filozofice. i mai târziu, sa dedicat, în secret, unei rela ii cu nepoata acesteia, Marie-Louise Mignot. Cei doi au tr it ca un cuplu c torit de la începutul anilor 1750 pân la moartea sa i chiar au adoptat un copil în anul 1760, când au ajutat o tân femeie nevoia . De fapt, Voltaire nu a fost niciodat c torit i copii nu a z mislit.

La Castel, i-a scris memoriile, tratatele de tiin e naturiste, istorie i politic , dar i opere dramatice i poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la cur ile regale, Voltaire a fost numit istoriograf i acceptat în Academia Francez . În cariera sa literar care s-a întins pe o perioad de peste 60 de ani a scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre tiin , politic i filozofie i câteva c i de istorie. De-a lungul drumului, Voltaire a reu it s realizeze foarte multe poeme, eseuri, c i i o coresponden stufoas care cumuleaz aproape 20.000 de scrisori tre prieteni i contemporani. Spiritul s u meticulos i ideile provocatoare despre religie, libertate i etic i-au adus faim i dispre la

Anul XII, nr. 2(126)/2021

cur ile Europei i, mai târziu, l-au ajutat s i consolideze reputa ia ca una dintre figurile fundamentale ale Iluminismului. Se spune c Voltaire i-a p strat obiceiul din tinere e, acela de a- i petrece pân la 18 ore pe zi scriind sau dictând secretarelor, în timp ce era, adesea, în pat. Se prea poate s fi ingerat cantit i imense de cofein - conform unor surse, ajungând s bea pân la 40 de c ni de cafea pe zi.

Principalele titluri ale publica iilor sale: „Odipe” (1718); „Henriade” (1722); „Lettres philosophiques” (1731); „Zaïre” (1732); „Eriphile” (1732); „Traité sur la tolerance” (1763) ; „Irène”, „Socrates”, „Mahomet”, „Merope Nadine”, „La princesse de Navarre” (1745); „Vision de Babouc” (1748); „Memnon” (1749); „Zadig”; „Le siècle de Louis XIV” (1751); „Micromégas” (1752); „L'Orphelin de la Chine” (1755); „Poème sur le désastre de Lisbonne” (1756); „Essai sur les m urs” (1756); „Candide” (1759); „Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand” (1763); „Traité sur la tolerance (1763)”; „Dictionnaire philosophique” (1764).

Pân în 1768 Voltaire a fost un dramaturg foarte popular, dar faima a diminuat odat cu introducerea pieselor lui William Shakespeare în Fran a.

Din moment ce scrierile sale denigrau orice, începând cu religia i pân la sistemul juridic, Voltaire se lovea frecvent de cenzur din partea guvernului francez. O bun parte din opera sa a fost suprimat i autorit ile au ordonat ca anumite c i s fie arse de executorul statului. Pentru a evita lupta cu cenzorii, Voltaire i-a tip rit majoritatea lucr rilor în str in tate, i a publicat sub diferite nume false i pseudonime. Faimoasa sa nuvel „Candide”, a fost ini ial atribuit lui „Dr. Ralph” i a încercat activ s se distan eze de aceasta timp de mai mul i ani, întrucât guvernul, cât i biserica o dezaprobau. În ciuda eforturilor sale de a r mâne anonim, Voltaire a tr it neîncetat cu frica de închisoare. Acest celebru roman e o critic deschis a optimismului providen ial. Aventurile i experien ele protagonistului s u vor s dovedeasc c nu e totul cel mai bine în cea mai bun dintre lumile posibile, dar c oamenii au înc speran a de a corecta ceea ce merge prost. Solu ia s nu se stea cu mâinile încruci ate, ci „s ne cultiv m fiecare propria gr din ”.

A fost purtat de o mare curiozitate caracteristic omului de tiin i, având un temperament vulcanic, a jucat un rol cheie în r spândirea ideilor fizicianului i matematicianului englez Sir Isaac Newton, de i cei doi nu s-au cunoscut vreodat . A oferit una dintre primele expuneri despre cum un savant cunoscut i-a dezvoltat teoriile despre gravita ie. Dup ce a primit o copie a lucr rii lui Newton „Principia Mathematica”, Voltaire a m rturisit c a îngenunchiat înaintea ei cu reveren „a a cum se cuvenea”. În „Eseu despre poem eroic”, Voltaire a scris c Newton „a avut primul gând despre sistemul de gravita ie, dup ce a v zut un m r c zând dintr-un copac”.Voltaire nu a fost surs ini ial pentru povestea momentului „Evrika!”, a a cum sus inea adesea, dar prezentarea sa a fost important în a fi transformat într-o parte fabuloas a biografiei lui Newton.

A scris mult pân în anul 1750, când i-a adus aminte de o mai veche invita ie a regelui Prusiei, Frederic al II-lea, s viziteze Berlinul, invita ie pe care o tot amânase, dar acum deodat a acceptat-o.

Voltaire între inuse coresponden a cu Frederic cel Mare la sfâr itul anilor 1730, a i f cut câteva c torii pentru a-l întâlni pe monarhul prusac în persoan , fiul regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei care obi nuia s se relaxeze cu prietenii, pe când fiul s u c uta alinare în muzic , istorie i filozofie. Pentru milit rosul tat , fiul era: „ un b iat efeminat, care nu posed nici o înclina ie b rb teasc , nu c re te i nu vâneaz , ba mai mult, se poart murdar, nu se tunde niciodat i î i bucleaz p rul ca un idiot”. Dar, fiul avea înclina ii spre filosofie, lingvistic ( tia perfect latina i franceza, care a fost pe timpul s u limba Cur ii din Berlin), literatur francez (a corespondat cu Voltaire

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i Diderot) i muzic (cânta foarte bine la flaut i a compus 100 de sonate pentru acest instrument) i avea s domneasc 46 de ani, între 1740-1786. Înainte de una dintre aceste vizite din anul 1743, Voltaire a n scocit un plan de a- i folosi noua pozi ie pentru reabilitarea reputa iei sale la curtea francez . Dup ce a încheiat un pact prin care devenea informatorul guvernului, acesta a scris câteva scrisori c tre francezi dându-le informa ii din interior despre politica extern i financiar ale lui Frederick. Voltaire s-a dovedit a fi un spion incompetent, iar planul s u s-a destr mat repede dup ce Frederick a început s devin suspicios. Dar, la venirea sa, Regele l-a primit la re edin a sa de var Sanssouci, de la Potsdam, unde îi construise un apartament special pentru aceast vizit , în stil fran uzesc baroc, un apartament de un deosebit rafinament care exist i ast zi, putând fi vizitat de public. Cei doi r seser prieteni apropia i - unii chiar au sus inut au fost aman i, iar Voltaire s-a mutat, mai târziu, în Prusia în anul 1750 pentru a ocupa o pozi ie permanent la curtea lui Frederick. În cele din urm , rela ia celor doi s-a r cit în anul 1752, dup ce Voltaire a f cut o serie de atacuri distrug toare la adresa conducerii Academiei de tiin e a Prusiei. Frederick a r spuns prin mustrarea dur a lui Voltaire i a ordonat arderea pamfletului satiric scris de acesta. Voltaire a p sit ispititorul apartament de la castelul Sanssouci, în anul 1753, instalându-se, în 1755 lâng Geneva, la Freney, unde i-a petrecut, pe proprietatea sa din Ferney, ultimul deceniu ca „în eleptul din Ferney”.

La Potsdam luase cu el materiale unde î i exprima credin ele sale anticlericale, a putut lucra la o istorie universal , a putut colabora la „Encyclopédie” a lui Denis Diderot i a putut scrie primele articole pentru „Dictionnaire philosophique portatif”. În timp ce locuia în Ferney, Elve ia, în anii 1770, Voltaire s-a al turat unui grup de orologi elve ieni pentru a începe o afacere de fabricare de ceasuri pe proprietatea sa. Septuagenarul a devenit manager i contabil, iar tentativa acestora a devenit, în curând, o industrie la nivel de sat, ceasurile Ferney reu ind s rivalizeze cu unele dintre cele mai bune din Europa. „Ceasurile noastre sunt foarte bine f cute”, a scris Voltaire odat ambasadorului francez la Vatican, „foarte ar toase, foarte bune i ieftine”. Scriitorul a v zut întreprinderea ca o modalitate de a cre te economia satului Ferney i i-a folosit vasta list de contacte din înalta societate pentru a g si poten iali cumtori. Printre al ii, a reu it s î i comercializeze m rfurile celor precum Caterina cea Mare a Rusiei i regele Ludovic al XV-lea al Fran ei.

Unul dintre cei mai controversa i i cita i gânditori ai secolului al XVIII-lea, Voltaire s-a stins din via la 30 mai 1778. În luna februarie a aceluia i an, revenise pentru prima dat dup 25 de ani la Paris, printre alte motive pentru a vedea deschiderea ultimei tragedii ale sale - „Irene”. În ultimele zile din via , oficialii Bisericii Catolice i-au f cut vizite în mod repetat lui Voltaire - care a fost critic adesea la adresa religiei organizate - în speran a de a-l convinge s î i retrag afirma iile i pentru a se spovedi înainte de a- i da ultima suflare. Marele scriitor a fost neînduplecat, spun unii, i agitat fiind, le-ar fi spus preo ilor îl lase s moar în pace, sfid tor fiind pân la ultima suflare. Refuzul s u a însemnat c a respins înmormântarea cre tin , dar prietenii i familia au reu it s organizeze o înhumare secret în regiunea Champagne din Fran a înainte ca ordinul s devin oficial.

Povestirile despre moartea lui, îns , au fost numeroase i variate i nu a fost posibil s se stabileasc detaliile exacte a ceea ce s-a întâmplat. Al ii au povestit ca el s-a poc it i a acceptat ultimele ritualuri cute de un preot catolic.

Voltaire a r mas celebru pentru ironia, sarcasmul, cinismul s u.

19

Încerca s u ureze p trunderea ideilor sale printre oameni, dar fiecare din spusele i ac iunile sale au avut p i ale întunericului. Emil Cioran spunea despre ironie: „Este în ironie mult invidie fa de oamenii naivi. Ironicul, neputându- i manifesta admira ia lui pentru simplicitate, din cauza enormului s u orgoliu, invidiaz i învenineaz , dispre uie te i crispeaz ”.

Dac -mi este permis un punct de vedere asupra omului batjocoritor, ironic, spun c de i este un joc al spiritului, nu iubesc oamenii ironici, nu-i consider nici prea în elep i, nici prea blânzi, nici prea iubitori ai aproapelui. Sim i criticismul în sângele t u? Ocup -te de tine în primul rând! i numai dup ce ai terminat cu tine, po i s te ocupi de al ii.

Când au fost îndep rta i jum tate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus, ironic, c ar fi fost mai bine s fi fost elibera i jum tate din m garii de la curtea regal . Pe de alt parte, a devenit cunoscut i pentru toleran a sa. Astfel i-a exprimat odat punctul s u contradictoriu fa de un adversar: „P rerea dumneavoastr mi se pare resping toare, dar m-a l sa omorât, pentru ca dumneavoastr s pute i s v-o exprima i”.

Concep ia sa politic se întemeia pe armonia dintre monarhii care de in puterea politic i filozofii care de in în elepciunea. Doctrina sa a constituit unul din fundamentele Revolu iei din 1789. Voltaire a fost împreun cu Jean-Jacques Rousseau un ini iator al Revolu iei franceze. Mari realiz ri îi sunt atribuite i ca istoric iluminist.

A respins filozofia pesimist i a încercat s orienteze o cale de mijloc în care omul a fost capabil s g seasc virtute moral prin ra iune. În disputa dintre antici i moderni, în Candide i exprim op iunea pentru moderni: „S prelu m ce era frumos în limba i obiceiurile anticilor, dar a voi s le calci pe urme în toate cele ar însemna s gre ti amarnic”. În mare, cred c ideea era purt toare de adev r, întrucât lumea evolueaz i au dovedit-o tr itorii evului mediu care au dat foarte mult evolu iei acestei lumi, dar, plin de sine spunea: „Eu sem n o s mân din care într-o zi va putea ie i o recolt bogat …”

Cea mai mare lucrare filozofic a lui Voltaire a fost „Dictionnaire philosophique”. Criticile se îndreptau c tre institu iile politice franceze, du manii personali fiind Biblia i Biserica Romano-Catolic .

El este amintit i onorat în Fran a ca polemist curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare i libertatea religioas ) i care a denun at nedrept ile. Sus inea, pe motive intelectuale, monarhia constituional în Fran a, ceea ce sugera o înclina ie spre liberalism.

Voltaire este adesea gândit ca ateu, cu toate c , în fapt, el a luat parte la activit i religioase, a construit chiar i o capel , la mo ia sa de la Ferney. Sursa acestei apostrof ri a fost poezia sa „Cei 3 impostori”, în care spune: „Dac Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar -L inventeze”. Mul i comentatori au argumentat c acesta este un mod ironic de a spune c nu conteaz dac Dumnezeu exist sau nu, de i al ii sus in c rezult clar din restul poemului c orice critic a fost concentrat mai mult fa de ac iunile religiei organizate. El nu credea c credin a absolut , bazat pe orice text religios particular sau singular sau tradi ie a revela iei, are nevoie de Dumnezeu: „Este perfect evident pentru mintea mea c exist o fiin necesar , etern , suprem i inteligent . Aceasta nu este o chestiune de credin , ci apar ine ra iunii”. Într-adev r, concentrarea pe ideea unui univers bazat pe ra iune i respect pentru natur a reflectat panteismul, care a fost din ce în ce mai popular de-a lungul secolelor 17 i 18.

Cunoscut i îndr git de o parte a publicului pentru discursul s u acid, Voltaire a atacat institu ia Bisericii Catolice, sus inând libertatea cultelor, libertatea de expresie i laicizarea statului. A fost critic al catolicismului predominant, i, în special, el credea c Biblia era o

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

referin legal i / sau moral dep it , c a fost în mare m sur metaforic întocmit i c a fost munca omului i nu un dar divin, toate acestea au dus la o reputa ie proast a lui pentru Biserica catolic . Atitudinea fa de Islam a variat de la „o sect fals i barbari” la „o religie în eleapt , sever , cast i uman ”. El a ar tat, de asemenea, la un moment dat o înclina ie spre ideile hinduismului i lucr rile preo ilor Brahman. Explica ia ar putea fi aceea c , concretul la atras i l-a fermecat întotdeauna, fiind setos de tablouri noi ale vieii, mergând spre un „nic ieri” c ruia încerca s -i dea o form credibil .

Voltaire este cunoscut pentru mai multe aforisme memorabile, cu toate c ele sunt adesea citate din context.„Dac Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar s -L inventeze”, a a cum a fost men ionat mai sus, este înc aprig dezb tut la semnifica ia i inten iile sale. O alt cugetare inspirat din în elepciunea lui Socrate: „Acela ce nu respect legile nu- i iube te nici patria”.

Criticul italian, filozof idealist i politician Benedetto Croce (18661952) observa cum în sec. XVII-lea cuvintele gust i geniu erau în vog însu irile pe care le desemnau, erau confundate uneori între ele i considerate ca având aceea i natur ; iar alteori erau concepte ca distincte, geniul fiind facultatea de a produce, iar gustul, facultatea de a judeca, existând gust steril i gust fecund. Ce gust i se poate atribui acum lui Voltaire? Desigur tot unul acid. Fecund a fost, steril poate deveni într-o mare propor ie.

Filozoful român Petre ea care avea armul lui în vorbire, spunea: i când m gândesc la inteligentul Voltaire care, criticândul pe Descartes, a afirmat c acestuia natura i-a întors spatele, iar lui Newton i s-a oferit... Chiar dac ar fi întrebat-o sau ar fi scormonito, nu ar fi aflat nimic. Pentru orice om de bun sim , este evident c natura se manifest sub raport logic, ca i lucrurile din untrul ei, fie în repaus, fie mi cându-se. Omul nu poate citi legile naturale prin observa ie. Când Newton a fost întrebat cum a descoperit legea gravita iei universale, a r spuns: Am fost inspirat!” Adic , a putut comunica spiritual cu Divinitatea.

Tot ea mai spunea c atunci când ra iunea autonom devine izvor de r cire, când sacrul, care este adev rul, p se te spiritul „r ce te mul imea turbat , r cesc indivizii degenera i, pro tii, idio ii, nebunii, vicio ii i genialii”.

Filozoful francez Joseph de Maistre (1753-1821) îl vede pe Voltaire la spânzur toare, fiind indignat de atitudinea lui fa de Acela care la înzestrat: „Nemisticul Voltaire credea c natura este sediul adev rului...”

Vasile Goldi , om politic i istoric român (1862-1934), în istoria filozofiei române ti aminte te cuvintele lui Voltaire: „Numai atunci putea crede în dreptul divin al nobilimii, când a vedea ranul scându-se cu eaua în spate i nobilul cu pinteni la picioare”, aceasta cu privire la privilegiile feudale ale nobilimii. „Nu nevoia de societate l-a degradat pe om, ci, dimpotriv , izolarea de societate îl degradeaz . Cel care ar tr i cu des vâr ire singur ar pierde facultatea de a gândi i de a se exprima, i s-ar face sil de sine, ar izbuti cel mult s se transforme în animal...” scrie Voltaire într-un volum de-al s u i aici are dreptate. i totu i, clipele de singur tate sunt uneori necesare vie ii omului, pentru medita ia spiritului, pentru lini tirea lui.

Voltaire a tr it între pream rire i hul ; a avut adulatori dar i adversari, c ci, înzestrat cu daruri ie ite din comun, via a-i a fost totu i plin de sui uri i coborâ uri, de r sturn ri nea teptate. Poate peregrin rile în alte ri mai avansate din punct de vedre social i politic, cum a fost Anglia, l-au f cut s doreasc o alt lume, un climat de libertate. A îmbr at principiile luminismului i a incitat spiritele s gândeasc i s ac ioneze în virtutea acestor principii.

Asemeni Rena terii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în

Anul XII, nr. 2(126)/2021

istoria universal , marcând secolele XVII-XVIII, perioad cunoscut i sub numele de „Epoca Luminilor”, ap rut ca o reac ie împotriva barocului, curent cultural i artistic caracterizat de utilizarea temelor religioase în domenii precum filosofie, pictur , literatur etc., dar i ca dorin a r spândirii culturii, lumin rii în mas , noul curent de gândire venea i cu noi metode de organizare a societ ii. Potrivit acestuia, societatea trebuia cl dit pe principiile: libertate, fraternitate, guvern constitu ional i separarea dintre stat si biseric . Dic ionarul îl define te ca un curent ideologic i cultural antifeudal din sec. XVIII-XIX care preconiza înl turarea nedrept ilor sociale i perfec ionarea moral prin r spândirea culturii, a „luminii” în popor.

Voltaire a fost o personalitate recunoscut , s-a bucurat de toat considera ia în rândul intelectualilor europeni, iar entuziasmul s u nu mai putea fi st vilit prin saloanele mondene. Dar, uneori graba cu care se ac ioneaz poate înr ut i situa ia. Poporul îns , se dovede te de multe ori ner bd tor, uneori ne tiutor i alteori perfect sim itor.

Nici m car dizgra ia clerului nu mai putea lovi în prestigiul s u de mare gânditor. Adev rata lui reputa ie i-a acordat posteritatea, în memoria c reia Voltaire a r mas un mare gânditor, capabil s grupeze în jurul s u o pleiad de ilumini ti care au creat germenii Revolu iei Franceze, capabil s r stoarne ordinea medieval a Europei i s netezeasc drumul spre epoca modern . În 11 iulie 1791, a fost depus în racla din Pantheon, dup Adunarea Na ional a Fran ei, care l-a considerat pe el premerg torul Revolu iei Franceze, a avut r itele aduse înapoi în Paris. Se estimeaz c un milion de oameni au participat la procesiune, care a cuprins tot Parisul. i-a sfâr it zilele la 84 de ani, în casa de pe malul Senei, unde o pl cu comemorativ aminte te c acolo a locuit gânditorul controversat cu numele de Voltaire.

Voltaire, abil dar excesiv, a în eles multe i a ac ionat destul de mult scriind, în primul rând, dar nu a în eles c spiritualitatea i religia pot proteja indivizii de anxietate, r cire, depresie, fie ei chiar „geniali” în multe zone ale gândirii.

Octav B ncil - Valea Agapiei

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Drago] NICULESCU

Nae Ionescu ]i }coala sa (X)

ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC

I TR IREA MISTIC

11. VASILE MOISESCU 11.1. „Piramidologia” lui Vasile Moisescu Savantul român Vasile Moisescu, de in tor al mai multe licen e academice i versat în tiin ele matematicii, geografiei, fizicii, istoriei, teologiei, filozofiei, arheologiei i limbilor antice, a publicat în 1936 o lucrare intitulat „Taina Tainelor - Descifrarea tainei Marii Piramide din Egipt”. Pentru scrierea c ii, Moisescu c tore te în Egipt unde soar Marea Piramid a lui Keops, folosind îns nu sistemul zecimal european, ci sistemul britanic (în oli i picioare), întrucât acesta se aseam sistemului folosit în antichitate. Transformând lungimile din oli i picioare în ani i totodat constatând i alte „coinciden e” legate de orientarea geografic a acestei piramide, Moisescu afirm Marea Piramid cuprinde în ea, încifrat în chiar dimensiunile ei, pornind de la baz c tre vârf, întreaga istorie a omenirii, de la facerea lui Adam pân la primul r zboi mondial - vârful piramidei nu mai exist din cauza eroziunii, istoria oprindu-se astfel la primul r zboi.

Este interesant de men ionat c , de i a fost construit la fel ca celelalte piramide - pentru a ad posti sarcofagul unui faraon - în Marea Piramid nu a fost înmormântat nici un faraon. Camera mortuar din centrul piramidei a fost mereu goal , ca o interesant paralel cu un anumit mormânt gol de la Ierusalim. În ceea ce prive te na terea Domnului, folosind aceea i metod de transformare a unit ilor de lungime în ani, luni i zile, Moisescu calculeaz ca dat a na terii Domnului ziua de 15 Tishri, din calendarul evreiesc, dat care corespunde unei date variabile din calendarul modern, cuprins între 1 i 10 octombrie.

Surprins el însu i de toate aceste descoperiri, Moisescu vede în Marea Piramid o profe ie antic , în piatr , despre na terea i învierea

Domnului, i, mai mult, o asociaz cu „stâlpul de pomenire” men ionat în „Cartea proorocului Isaia”, capitolul 19, versetul 19. Avem astfel, din surse diferite, un calcul aproximativ i, desigur, discutabil, al datei na terii Domnului nostru Isus Hristos: începutul lunii octombrie. În aceste condi ii, de ce continu m s s rb torim na terea Lui în toiul iernii, pe 25 decembrie? R spunsul nu este greu de dat: oare ne-am putea imagina mutarea datei unei s rb tori atât de importante pentru credin a noastr , dup aproape dou mii de ani de celebrare pe 25 decembrie? Apoi, mai important, cât de important este precizia matematic a datei în raport cu evenimentul în sine - na terea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorului lumii? Vom continua deci s ne amintim i s celebr m na terea Domnului Isus Hristos pe 25 decembrie, strând ca un fapt divers probabilitatea ca El s se fi n scut în realitate la începutul lunii octombrie. Înc de când a venit în Arad, Vasile V. Moisescu a intrat în aten ia Securit ii. Cercet rile lui în domeniile cunoa terii esoterice, influen a pe care figura sa charismatic o avea în grupul credincio ilor intelectuali din diverse confesiuni, maniera sa non-violent de a rezista presiunilor noului sistem, toate îl f ceau suspect, demn deci de a fi supravegheat îndeaproape. Sânziana Moisescu î i aminte te: „În jurul anului 1955, Securitatea a sechestrat o camer din apartamentul chiria ei surorii mele, plasând acolo un tân r ofi er de Securitate, spre a-l avea pe Vasilic sub observa ie. Vasilic , în naivitatea lui, îi ar ta calcule tiin ifice de la Piramid , cu care se ocupa.”

Datorit convingerilor sale religioase i a credin ei sale vii, în ciuda unor aplec ri social-democrate asupra suferin ei celor mul i i obidi i, Vasile V. Moisescu va respinge ideologia comunist pentru

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ateismul pe care aceasta îl propaga. Astfel c , atunci când s-a pus problema înregiment rii mezinei sale în rândurile organiza iei de pionieri de la coal , familia s-a v zut aruncat în plin dilem moral : „Atunci, pe la sfâr itul lui noiembrie, s-a pus problema la coal s fie f cut pionier fiica noastr cea mai mic , Alciona. Cum reu isem i cu ceilal i s nu fie f cu i pionieri, de i au fost propu i fiecare la vremea lor, acum c utam ca i aceasta s fie scutit . Nu am judecat nicicând pe cei ai c ror copii au fost pionieri, dar eu am inut s nu fie, întrucât li se cerea s ia un angajament c vor sluji comunismul, altfel zis, ateismul.” În aceast încercare de la finele lui noiembrie 1958, Sânziana va presim i preludiul unor provoc ri mai mari pe care Dumnezeu le pune în fa a celor ale i, pentru a le testa r bdarea, puterea de a îndura, curajul de a le dep i, credin a nestr mutat în perenitatea unor valori amenin ate de t lugul istoriei. În seara zilei de 16 decembrie 1958, în urma descinderii oamenilor Securit ii i a perchezi iei, Vasile V. Moisescu va fi arestat. Sânziana Moisescu noteaz : „În Decembrie 1958, în seara de 16 a lunii, ne-am pomenit cu un grup de securi ti.

Nu tiam în acele momente c un alt asemenea grup a intrat i în apartamentul surorii mele i cumnatului meu, Sida Dumitru, în aceea i cas . Tot atunci au atacat i casele celorlal i din grupul de întrunire, care tot atunci au fost ridica i pentru acela i lot. Dup ce au cotrob it peste tot, adunând un mald r de scrieri i lucr ri ale lui Vasilic , c i i coresponden a de peste ani cu diversele personalit i din ar i de peste hotare, spre a le confisca, l-au ridicat i dus i pe el, cu ei. La desp ire, f a le cere voie, ne-am rugat, iar cuvântul dintre noi a fost: Domnul Iisus Însu i.”

Atunci au fost confiscate nou sprezece manuscrise gata de tipar i vreo 20 de plicuri mari, cu nenum rate calcule de peste 12 cifre, rezultatul par ial al cercet rilor de zeci de ani, dup cum va men iona mai târziu Vasile V. Moisescu: „Mi-au fost confiscate, în afar de numeroase c i deosebit de valoroase, coresponden a mea cu personalit i din ar i din str in tate, nou sprezece manuscrise gata de tipar i vreo 20 de plicuri mari, cu nenum rate calcule de peste 12 cifre, unele chiar de 25, toate deduse din raportul pi, umplând fiecare câte o pagin de coal . Zeci de ani am tot calculat, în speran a nedezam git c voi g si coresponden e între Biblie i natur .

Satisfac ia trecea de cea a armoniilor muzicale. Era un fel de be ie duhovniceasc .”

Când Securitatea a descins la ora 23, apucându-se s r easc printre pu inele bunuri i multele hârtii, nimeni n-ar fi crezut c încadrarea fusese deja dat . Vasile V. Moisescu a fost silit s semneze ordinul de arestare sub învinuirea de „uneltire contra ordinii sociale”.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Deprin i cu reflexele justi iei democratice, oamenii înc mai sperau în „prezum ia de nevinov ie”. Cel care a instrumentat cazul, c pitanul Parascan Ioan, loc iitor- ef al Serviciului de Anchete Penale din Direc ia Regional M.A.I. Timi oara, în Ordonan a de re inere i în Ordonan a privind începerea procesului penal, pe care le emite la 16 decembrie 1958, le-a stabilit deja culpa: „uneltire contra ordinii sociale”. Evident c , în buna tradi ie comunist , nimeni nu se simte dator s aduc la cuno tin a inculpa ilor faptele pentru care erau urm ri i. Din documentele de inute de C.N.S.A.S, afl m acum c , înc din 16 decembrie, lui Vasile V. Moisescu i se aduc urm toarele învinuiri: „Situându-se la conducerea acestei grup ri (Moisi tii), a organizat în mod regulat edin e secrete la domiciliul s u sau în rota ie, la restul membrilor. La aceste edin e secrete a desf urat activitate de educare mistic pe baza concep iilor i ritualului formulat de el. În cadrul edin elor secrete, Vasile Moisescu împreun cu grupul u, au purtat discu ii cu caracter du nos regimului democrat popular al R.P.R., propov duind schimbarea orânduirii de stat. Au ascultat i apoi au comentat în mod du nos tirile emise de posturile de radio imperialiste ca Vocea Americii, Europa Liber etc., elogiind sistemul de stat capitalist. În vederea educ rii membrilor grupului subversiv, Moisescu Vasile a redactat mai multe scrieri cu con inut reac ionar, antipopular, pe care le-a difuzat în rândul aderen ilor s i. Avînd în vedere c aceste fapte sunt prev zute i pedepsite de art. 209 pct.1, din C.P. al R.P.R., în baza celor de mai sus i în conformitate cu art.195, 196 i 198 din C.Pr.P. al R.P.R. DISPUN Pornirea procesului penal pentru s vîr irea infrac iunii de uneltire contra ordinii sociale. Urm rirea penal se va efectua de c tre un anchetator penal de securitate din Serviciul de anchete penale al Dir. Reg. M.A.I. Timi oara.” În Anexa la mandatul de perchezi ie mai apar dup cum urmeaz : „Un manuscris dactilografiat Tainele Marii Piramide, manuscrise cu titlurile Punct de Reper, Preciz ri introductive, apte în leg tur cu omul, 100 de file din Piramidologia, un num r de 100 noti e, poezii i scrisori, dou exemplare din c ile editate de V.V. Moisescu cu titlul Armonia universal , în num r de 15 file din Taina Tainelor, dou c i intitulate Fiziologie filozofic , Cânt rile Betaniei, în dou exemplare, un num r de 11 c i cuprinzând probleme idealiste i religioase-mistice, un num r de 3 Biblii, din care una în limba esperanto, un manuscris de 9 pagini în limba francez intitulat Elogiul numerelor, un manuscris de 7 pagini intitulat Armonia ansamblelor piramidice, un manuscris în limba francez , de 5 pagini intitulat Câteva preciz ri introductive.”

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11.2. Traian Ban despre fratele Vasilic Moisescu „Pe fratele Vasilic Moisescu l-am întâlnit la Bucure ti, cu ocazia Congresului Mondial al Bapti tilor (1937). Dup c toria lui cu sora Sânziana i mutarea lor la Arad, tat l meu s-a împrietenit cu el, vizitândul foarte des. Am p strat leg tura cu el i dup mutarea la Gurahon (1949), mai ales dup ce ei au înfiin at adunarea din Oituz. Datorit faptului c foarte des c toream la Timi oara în interes de serviciu, opream i la p rin ii so iei, în Arad, participând astfel la adun rile fra ilor, precum i la multe întruniri familiale, care aveau loc de mai multe ori pe s pt mân . Întrunirile erau foarte ziditoare, fra ii cercetând Cuvântul cu mult seriozitate i crescând în har i în dragoste.

La Gurahon , eram foarte activ în biserica local i vizitam mult i adun rile din jur, colaborând cu diferi i lucr tori. Fratele Moisescu s-a gândit odat c ar fi bine s mi dea în p strare lucr rile lui scrise la ma in , pentru a fi în siguran în caz c lui i s-ar face vreo perchezi ie. Autorit ile de stat au fost informate de inten iile lui prin sursele lor, astfel c pe mine i pe fratele Mitic Harap ne-au arestat primii, iar la perchezi ia f cut mi-au luat i c ile lui Vasilic i, dup dou pt mâni, timp în care to i fra ii au fost urm ri i îndeaproape, i-au arestat i pe ceilal i.”

11.3. Amintiri... * „L-am cunoscut prin intermediul familiei so iei mele. În 1958, Traian Ban fusese arestat cel dintâi din grupul «moisi ilor», pentru «vina» de a fi participat la adun ri de rug ciune care «subminau» regimul popular nou instaurat i pentru c a primit spre p strare o copie a manuscriselor lui Vasilic Moisescu.

L-am g sit ca pe un om ve nic vesel, foarte mul umit, în ciuda unei existen e pline de priva iuni. Era întotdeauna gata s fac parte vizitatorilor lui din comorile de descoperire dumnezeiasc pe care le primise. Camera lui era plin de plan e, care din care mai fascinante i mai misterioase. Am fost ca un copil care p trunde pe u a „Disneylandului”, cu ochii mari, deschi i larg s înghit dac s-ar putea toate imaginile fabuloase dimprejur. Rând pe rând, maestrul Moisescu mia deslu it „taina cifrei apte” a ezate i în culorile curcubeului i în notele gamei muzicale, în „septada” s rb torilor din anul evreiesc i în... bra ele de aur ale sfe nicului din Templul de la Ierusalim.

Acest om cu o via unic în dimensiunile ei nep mânte ti a „plecat” acas la Domnul într-un mod la fel de singular. I-au g sit corpul, golit de suflarea în at duhovnice te spre cer, aplecat peste masa pe care l sase un petec de hârtie cu acest epitaf autobiografic: Voi care-mi plânge i desp irea, De-a i ti cât de ferice sunt!

Nu piere floarea în Iubirea Ce m-a mutat de pe P mânt.

E dulce s prive ti lumina Ce se revars pe P mânt, Dar mai de pre îmi e odihna Ce-I Dincolo de-acest mormânt.

V-am fost împrumutat o vreme, Ne-am bucurat i-am suferit, Ca i pe mine-o s v cheme Acel ce toate-a rânduit.

Sunt sigur ca acest „post” va trezi alte amintiri în aceia care l-au cunoscut mai îndelung i mai îndeaproape. Le a tept m. * Eduard Teodorescu: „L-am v zut prima dat când aveam vreo 17 ani. Venise în sfâr it i la adunarea din Pa cani s predice despre stele, piramide, cosmos i multe alte m re ii ale Crea iei lui Dumnezeu;

23

erau lucruri greu de în eles, mai ales pentru cei mai vârstnici. Trebuia fii cât de cât bun la mate, fizic , chimie i alte tiin e exacte la un loc ca s pricepi ce spune acest mag al secolului XX. Unii c scau vizibil deja dup 15 minute, dar noi liceenii eram ochi i urechi la mo u' care scotea perle din ghiozdan, una dup alta. Profu' meu de fizic era el deosebit, dar aici era vorba despre cu totul altceva: aveam în fa a ochilor un monument, un geniu al fizicii, matematicii, astronomiei i tot ce vre i, un savant ale c rui vorbe le sorbeam cuvânt cu cuvânt i eram atent s nu pierd nimic. Tot ce spunea el era de domeniul Enciclopediei...; unde mai g seam noi a a taine spuse pe viu, mai ales pe vremea aceea (anii '77-'78)? Nelu Chi escu, unul din prietenii adolescen ei mele, a organizat apoi o alt întâlnire cu el, undeva... la o adres necunoscut . To i „gur casc ” tia ca mine am mers în seara aceea acolo s -l ascult m pe magician pe îndelete.

A scos el tacticos toate plan ele din geanta lui veche i plin de bucurie ne-a explicat c a descoperit faptul ca Steaua Polar nu este chiar atât de „fix ” cum credem noi, ci se rote te i ea în jurul unei axe... Schi ele complicate, pline de indici i axe geometrice ar tau concret i clar totul. Am r mas cu ochii în cea ... El calculase pozi ia Stelei Polare de la vremea na terii Domnului Isus i v zuse c aceast stea a efectuat deja ciclul ei de rota ie, circa 2000 de ani (a spus el câ i ani, cu cifre precise), pe o mic orbit , i cam prin 1982 ajungea fix în aceea i pozi ie ca pe vremea primei veniri a Domnului pe P mânt...

L-am mai v zut ultima dat la el acas pe când eram student, prin '84. Venisem în vizit la Arad cu un mic grup de tineri din Bucure ti, dar nu am putut înc pea în acea mic chiliu din curte, de 2×2x2 mc, plin de c i de sus pân jos. Era acolo un b trânel mic i neînsemnat la prima vedere, p rea paznicul de la poart care trebuie s ude florile, îmbr cat într-un halat vechi i ponosit. Dar când a deschis gura ne vorbea plin de verva un academician în carne i oase, un adev rat doctor în tiin e, despre mi carea planetelor, despre stele i despre num r. Num rul acela lung, cu multe cifre, divizor comun fa de toate dimensiunile piramidei de la Ghizeh, spunea totul despre tot, i transpus în litere vorbea clar c Isus este Mesia cel proorocit, în condi iile în care a fost zidit pe vremea robiei evreilor în Egipt. Mi-am amintit de ceea ce îmi spunea Nelu Chi escu într-o zi: «vezi, despre acest om a profe it i Eminescu în Scrisoarea a I-a... To i marii poe i sunt uneori i profe i. Cite te i ai s vezi!» Am citit. Perfect adev rat. Cititi i dvs. cu aten ie acest fragment de la începutul celebrei poezii: „Iar colo b trânul dasc l, cu-a lui hain roas -n coate, Într-un calcul f cap t tot socoate i socoate, i de frig la piept i-ncheie tremurând halatul vechi, i înfund gâtu-n guler i bumbacul în urechi; Usc iv a a cum este, gârbovit i de nimic, Universul f margini e în degetul lui mic, ci sub fruntea-i viitorul i trecutul se încheag , Noaptea-adânc-a veciniciei el în iruri o dezleag ; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r, a el sprijin lumea i vecia într-un num r.”

Ulterior am mers s citesc cartea lui la BCU (Biblioteca Central Universitar Bucure ti). Am c utat printre rafturile imense acest nume: Vasile Moisescu. Am g sit: era o singur carte publicat - „Tratat de piramidologie”? Nu mai tiu exact, dar cred c a a se numea. Oricum, este singura carte publicat în dreptul numelui lui V. Moisescu, i BCU are, se pare, un singur exemplar, pe care am avut onoarea s îl citesc i eu. Toat cartea trateaz semnifica ia num rului magic al piramidei, pe care de altfel Vasilic Moisescu nu a apucat s o viziteze niciodat . Dar Domnul îi descoperise lui acest num r pe când se afla în închisorile comuniste, spre uimirea oamenilor de tiin din toat lumea, dar i a unui rabin evreu care îi d duse un mic indiciu i îi spusese: «de e ti tu acela ales de Domnul s îi fie descoperit acest nur (taina piramidei), atunci indiciul meu te va ajuta». i l-a ajutat...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Janet NIC{

O poveste despre haiku „Prima întâlnire” cu haiku-ul a avut loc în timpul studiilor universitare. Ca student al Facult ii de filologie, din cadrul Universit ii Craiova, am luat la cuno tin despre toate formele literaturii, inclusiv, despre poeziile cu form fix : sonetul, rondelul, gazelul, haiku-ul, senryul. Evident c aceasta a fost, inerent, o perioad de tatonare, de încerc ri, de acumulare, o trecere în revist , în demersul form rii unei viziuni cât mai cuprinz toare, asupra fenomenului literar. Mult mai târziu, între anii 1975-2010, am condus, în ora ul Bechet, un cenaclu zonal, unic, în acest sens, în ar , de renume în acea perioad . Pe aici au c lcat, de-a lungul vremii, peste 200 de personalit i din ar , din Europa, din SUA, din Australia, din Canada, din Japonia, din toate domeniile artei i ale culturii. În 1999, Paul i Kazuko Diaconu, familie românojaponez , ne-au vizitat, la invita ia cenaclului nostru. Cu acel prilej, s-a înfiin at, în cadrul Liceului Teoretic din Bechet, o filial a asocia iei „Nipponika” i s-au lansat dou c i: „Istoria literaturii japoneze” de Shuiki Kato i cartea de interviuri „Japonezii despre ei în i”, volumul I i volumul II, de Kazuko Diaconu i Paul Diaconu, carte ap rut la Editura „Nipponika”, la Bucure ti, în 1994. Între numeroasele interviuri, cu numeroase personalit i japoneze, din toate domeniile, am remarcat, atunci, interviul cu Soro Uchida, poet, critic de art i diplomat, pre edintele „Asocia iei Interna ionale de Haiku” i am descoperit multe din tainele haiku-ului. Împ rt ind aspecte din via a i cultura nipon , Kazuko Diaconu, japonez get-beget, fost Yamaguki, a sus inut, practic, celebra „Ceremonie a ceaiului”, din esen a c reia am re inut ce înseamn armonie, aten ie, respect, rigoare, lini te sufleteasc , elegan . „Prima îmbr are” cu haiku-ul s-a întâmplat atunci. Atunci am v zut, pe viu, frumuse ea ascuns în ghioacea celor 17 silabe ale haikuului, aceast „piticanie” artistic i spiritual , egal în literatura universal . Despre structura haiku-ului am aflat mai târziu, din lecturile aplicate: c trebuie s prezinte aspecte din natur , sub form de imagini pozitive, optimiste, care surprind clipa, c expresia, sau sintagma, este mai important decât frag-

mentul, c e nevoie de cezur , de o ruptur , de o poant final , c posed un adev rat vid tropic, adic nu folose te figu-rile de stil specifice poeziei occidentale, c e lipsit de narativitate.

Ideea c expresia, prin originalitate, trebuie s asorteze sensibilitatea uman cu imaginea natural , m-a dus cu gândul la str vechea noastr „catrin ”, matricea poeziei populare române ti, adev rat poezie cu forfix . i catrina, asemenea haiku-ului japonez, îmbina st rile suflete ti cu aspecte ale naturii, într-un paralelism bine temperat.

Scurtimea catrinei române ti era garan ia memor rii i a transmiterii nealterate genera iilor viitoare. Bineîn eles, i catrina, gen liric , prin excelen , s-a pierdut sub pagodele unor strofe, excesiv ad ugate.

Fascinat de haiku, dar convins c esen a sa nu poate fi atins decât de nativii niponi, am creat, ocazional, metafore în tipar de haiku, nefiind, deci, cu adev rat, haiku-uri. Pot s dau i câteva exemple: ah, din timp în timp, timpul, c lare pe timp, se pierde în timp! * fie îngeri? deloc! Sunt cinci petale de crin, în v zduh... * nes rutat la timp, gura iubitei cade pe gânduri. * copil în amurg, râul curge spre munte... marea l-a teapt … * un nor de timp, pe cer. Plou …Umbrel mi-e gândul la tine. * trist, s rut mâna umbrei tale, pe care ai lep dat-o… * pâine pe mas … bobul de grâu fu izvor acestui cântec!

* da, m-am dumirit: ochii t i, f dubiu-s dou oapte verzi! * ascult ! Noaptea, carul Mare scâr âie, lcând pe stele... * în iesle, boii. eu, al turi, îmi rumeg singur tatea... * lupt -n gr din ? da! Se v d trandafirii solda i plini de r ni... * un fulg, pe plita încins ... Mai vrei s faci piramide-n gând? * de-a fi secund , nu te ard, a trece pe lâng tine!

Mi-a pl cut, întotdeauna, chiar la superlativ, poezia cu form fix . Este un adev rat „pat al lui Procust”, un adev rat „nod gordian” care inspir disciplin , for , putere de concentrare, maturitate spiritual . Din p cate, dintr-un anumit punct de vedere, i din fericire, din alt punct de vedere, poezia modern , sp rg toare de tipare, ini iat de romantismul, de acum, clasic, i continuat prin nenum rate „isme” literare i artistice, se asorteaz perfect cu nervozitatea modern care genereaz nelini te i derut . A a cum Alexandru Macedon a t iat nodul gordian cu sabia, la fel, poetul modern stâlce te formele fixe, tiparele, afi ând o vitejie subiectiv care, de cele mai multe ori, debusoleaz cititorul i-l îndep rteaz . Chiar i haiku-ul, asediat în form i în con inut, a cedat câteva carate, din cele clasice, acum, pe metereze.

Nu înseamn c poezia modern nu are virtu ile ei, dar revenirea la poeziile cu form fix , inclusiv, la haiku, este lec ia de pace, lini tea de dup furtun , odihna binemeritat a unui spirit care a zburdat, ca un mânz sturlubatic, pe izlazul fanteziei.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Nicholas DIMA (USA)

Securitatea ]i exilul intelectualilor rom`ni Anca Stângaciu, Securitatea i exilul intelectualilor români în Italia , Ed. Mega Cluj-Napoca, 2019, 400 p.

O carte bine documentat , bine scris i bine venit ! Felicit ri autoarei Anca Stângaciu, conferen iar la Universitatea Babe -Bolyai din Cluj-Napoca. Tema principal a c ii este modul în care securitatea regimului instaurat de Sovietici în ar dup 1944 a urm rit încontinuu exilul românesc încercând s -l discrediteze, s -l compromit i s -l anihileze. De la început se impun doua observa ii: este udabil faptul c cercet torii din ar au reu it s ob in acces la arhivele securit ii i s studieze exilul confra ilor pleca i; i este lamentabil s consta i cât de diabolic i de pervers a fost securitatea în eforturile ei de a anihila exilul.

Volumul se concentreaz pe exilul românesc din Italia, limitat ca num r, dar cu prec dere intelectual i foarte activ. Cartea are îns multe referiri la exilul european, în special cel din Fran a, Germania i Spania, dar i din cele dou Americi. În calitate de exilat de peste 52 de ani i activ continuu în via a emigra iei, am întâlnit i cunoscut foarte mul i confra i men iona i în cartea doamnei Stângaciu. F fals modestie, cred c sunt unul din ultimii exila i români care a cunoscut atât exilul politic imediat post-belic cât i emigra ia din ultimele decenii. Sunt de asemenea ultimul asociat în via al Comitetului Na ional Român din New York condus de fostul ministru de externe Constantin Vi oianu.

Impresioneaz meticulozitatea cu care autoarea a f cut cercet rile i a parcurs documentele securit ii. ( i m întreb de ce mie personal mi s-a respins accesul la arhivele Serviciului de Informa ii Externe?)

Impresioneaz totodat obiectivitatea cu care autoarea abordeaz oamenii viza i indiferent de culoarea lor politic ni ti, liberali sau legionari. i cel mai mult impresioneaz modul draconic în care a lucrat securitatea i imensele resurse umane i financiare pe care le-a cheltuit ca s urm reasc activitatea celor fugi i. A a cum afirma scriitorul Paul Goma, cu care am stat un timp în închisoarea din Gherla, securitatea a fost r ul absolut al României. i totu i, nici securitatea nu a fost de capul ei. Cine a organizat-o i cine dirijat-o? i aici trebuie s fac o observa ie trist pe care probabil autoarea c ii nu o cunoa te.

Fosta securitate, azi - SRI, i-a schimbat doar fa a dup 1989. „Serviciile” continu s lucreze cu aceia i indivizi-surse i cu acelea i obiective: controlul a ceea ce acum se cheam „diaspora” i anexarea emigra iei la interesele noii „nomenclaturi” din ar .

Autoarea c ii reu te s deslu easc atât nuan ele exilului ca entitate politic i cultural , cât i metodele i manevrele securit ii

menite s -l dezbine. În acela i timp, ea nu se pierde în generalit i i se refera individual la numero i membri ai exilului din care unii au ajuns mari personalit i. D-na Stângaciu descrie de asemenea rela iile celor pleca i cu familiile r mase în ar i modul în care securitatea intercepta i „valorifica” acele rela ii. Cititorul face cuno tin cu limbajul securit ii pe care de altfel mul i dintre noi l-am sim it personal: agen i acoperi i, informatori, surse, utilizare «în orb», diversiune, înfiltrare, dezinformare, etapizare, remodelare a gândirii, exploatare a fricii, antaj emo ional etc. (pp. 231-233). Modul de organizare intern al securit ii este i el documentat i este înfior tor s afli c între 1948 i 1988 securitatea a recrutat i folosit 500.000 de informatori.

Cum a lucrat concret, ce a urm rit i ce a reu it, ne spune autoarea în propriile sale cuvinte. „...Consolidarea regimului comunist i a Securit ii a dus la destabilizarea exilului prin înfiltr ri, tr ri i colabora ionism, încât supravie uirea României democratice în afara spa iului na ional a tat forma luptei anticomuniste versus cea a colabor rii, a rezisten ei versus cea a propagandei procomuniste, a unit ii versus cea a dezbin rii.” (p. 374) „...Tacticile diabolice, ascunse, persuasive sau manipulative ale Securit ii care prin ofi eri i agen i a reu it s se înfiltreze, s destabilizeze, s dezbine sau s lase traume...” (p.

319) Autoarea a în eles bine practicile securit ii, de i din arhive nu a putut afla numele agen ilor strecura i în occident. ...Pe la începutul anilor ‘70 eram activ în Comitetul Na ional Român din New York i totodat pre edinte al Societ ii Avram Iancu.

La un moment dat s-a înfiltrat între noi un individ dubios, Constantin Milovan, care ne admonesta c atac m pe nedrept ara natal care chipurile dezvoltase rela ii atât de bune cu America.

Individul încerca pe diverse c i s creeze grupuri de prieteni ai noului regim i ne îndemna s colabor m cu autorit ile de la Bucure ti. În final, l-am exclus din societate i l-am izolat. Ceva mai târziu, când a venit Ceau escu în vizit la New York, Milovan s-a prezentat la hotelul unde era cazat acesta i l-a felicitat pentru politica sa. Ulterior, generalul Mihai Pacepa a confirmat ca Milovan fusese înfiltrat de Securitate între noi.

Obr znicia i diabolismul securit ii au fost îns ip toare la cer. La New York, Milovan a scos periodic un ziar numit dezinformativ Dreptatea i imediat dup 1989 s-a prezentat la biroul din Bucure ti al

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

liderului nist Corneliu Coposu ca s i arate activitatea i meritele din exil. În 1991 eu am fost trimis oficial de Vocea Americii la Bucure ti i m-am întâlnit cu dl Coposu, c ruia i-am explicat cine era în realitate Milovan. Domnul Coposu mi-a r spuns f prea mult convingere nu avea de unde s tie. Adev rul este c trebuia s tie. Le scrisesem personal, i lui i ulterior lui Constantinescu Emil, c noi, refugia ii mai vechi, cuno team foarte bine America i le propuneam organizam un grup prin care s oferim consiliere noilor lideri politici din ar . Nu i-a interesat. Noii lideri au preferat s lucreze în continuare cu ambasada Român din Washington, unde serviciile de informa ii i-au p strat vechile structuri... i tot a a se lucreaz i azi. În ce prive te stilul c ii Securitatea i Exilul..., autoarea folose te fraze foarte lungi, în opinia mea, dar clare din punct de vedere structural, ceea ce face lectura u oar i pl cut . Limbajul este i el bogat, frumos i modern, contrastând cu limbajul pompos i plin de barbarisme la mod în aceste zile. Studiul este totodat evident academic, cu note de subsol i citate, i dispune de un index nominal al multor persoane men ionate în text.

Personal, a dori s v d un asemenea studiu referitor la exilul din America, dar având în vedere num rul mare al românilor stabili i în Statele Unite i activit ile politice vaste ale multora dintre ei; a a ceva s-ar întinde pe mii de pagini. i m gândesc la propriile mele dosare amintindu-mi de ce îmi scria tata din Bucure ti prin 1980. Tata a fost un om simplu, dar integru i deosebit de demn. Fusese sergent în primul r zboi mondial i luptase la M ti. Refac par ial din memorie scrisoarea sa: „Nicule, am fost chemat la securitate unde ma primit un colonel, da s tii c era om sp lat, nu d’ ia pe care îi tii tu. Mi-a ar tat un teanc de dosare care se ridica din podea pân la în imea biroului... «Uite ce ne face fiul dumitale în loc s aprecieze eforturile noastre pentru prop irea rii», mi-a spus colonelul... Din scrisoare am în eles îns c tata era cumva mândru de cea ce f ceam eu în America. De altfel, când mi-am luat doctoratul i-am trimis o copie a diplomei i am aflat mai târziu c tata se ducea la to i prietenii se laude cu mine. Acum, a vrea s v d cum m „l uda” securitatea în acea perioad ... i un gând final pentru cercet torii din ar care cunosc activitatea exilului doar din documente. Majoritatea covâr itoare a oamenilor i v d de treburile, nevoile i interesele lor cotidiene. Cei care iau atitudine politic public ori se afirm ca intelectuali de valoare sunt foarte pu ini. În America românii exila i care au luat consecvent atitudine împotriva comunismului au fost probabil sub o sut iar liderii îi po i num ra pe degete. Ace tia au men inut îns încontinuu i în mod intransigent f clia libert ii României.

Ioan ANDREICA

a a trebuit s fie Timpul scana sentimente corbii ademeneau hoitul oaselor carnale râvnite prada a c zut ademenit pe tabla de ah În locul vi inilor uci i se ridicau noi oferte de roade mincinoase.

Hoinar Am hoin rit prin timp Pân la tine Înger cu ve mânt de lumin Târziu în noapte Cu visele pe frunte Te-am g sit

gândeam numai la drumurile noastre i locurile noastre cu i miroseam praful r zboiului moartea inevitabil i via a iremediabil pierdut

Sup rare Luna plin zuse în lac peste p durea albastr a nop ii un uliu deasupra cortului cronc ne a sup rare amintindu-ne ora plec rii din platoul lui.

Imposibilul

Urme Nu atinge i sunt urmele iubitei din nop ile tr rii

Sentin Culorile dragostei le tiu gustul ei s-a cuib rit în suflet cale de mijloc nu exist .

cu i

Octav B ncil - Lubeni

Anul XII, nr. 2(126)/2021

M-am mai ridicat i am mai mers am tot mai mers

Întrebat dac voi reveni în dansul fecioarelor dac în rena tere ne vom iubi atât cât pe p mânt am negat tr rile se pierd pe vânt.

Plec ri Îngerii zesc binecuvânt rile vie ii clopotele bat credin a rena te martiri pentru fiin e îndrumate spre cer e atâta lini te atâta evlavie de atâtea plec ri.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Galina MARTEA

(Olanda/Basarabia)

Moralitatea uman[ prezent[ @n Basarabia eminescian[ a lui Theodor Codreanu Theodor Codreanu, Basarabia eminescian , Ed. Ideea European , 2018, 422 p.

Volumul „Basarabia eminescian ”, de Theodor Codreanu, editat la Editura Ideea European , 2018, pagini 422, este opera literar de o valoare excep ional dedicat marelui eveniment Centenarul Marii Uniri. Dup cum se cunoa te, s rb torind 100 de ani de la Marea Unire în anul 2018 (27 martie 1918 - 27 martie 2018 - unirea Basarabiei cu România; 28 noiembrie 1918 - 28 noiembrie 2018 - unirea Bucovinei cu România; 1 decembrie 1918 - 1 decembrie 2018 - unirea Transilvaniei cu România), ac iune cultural de o pondere aparte pentru istoria na iunii române, lucrarea „Basarabia eminescian ”, scris de renumitul scriitor i eminescolog Theodor Codreanu (critic i istoric literar, prozator, eminescolog, aforist, filosof al culturii i civiliza iei române, cu distinc ii din partea Academiei Române, Academiei de tiin a R. Moldova i Pre edin ia României etc.), vine la momentul oportun în contextul acestor evenimente istorice care se încadreaz benefic în societatea român i nu numai, i, nu în ultimul rând, în existen a românilor de pretutindeni. Clasificat în Colec ia „Istoria mentalit ilor”, dar i în categoria „istorie i politic ”, lucrarea în cauz este i un elogiu închinat distinsului Eminescu - unul dintre cei mai renumi i i cunoscu i scriitori români de nivel mondial, cea mai onorabil personalitate literar a neamului românesc, unde prin intermediul operelor i ideilor sale originale a fost promovat acea realitate care a desemnat tot ceea ce exist efectiv în existen a fiin ei umane, astfel fiind promovat în mod intens i cultura neamului românesc în diverse ipostaze, aceasta devenind în timp parte component i a culturii universale.

Astfel, personalitatea, identitatea i opera eminescian reprezint punctul de reper în notabilul volum „Basarabia eminescian ”, lucrare care însumeaz în sine viziunea scriitoriceasc a marelui Eminescu privind destinul istoric al Basarabiei - provincie româneasc rupt din sânul patrieimam . Titlul c ii, a a cum se exprim însu i autorul, Theodor Codreanu, s-a format prin „...trecerea dincolo de referin a strict exegetic , urm rind spiritul aborrii eminesciene la destinul ulterior al provinciei imposibil de rupt de cel al României posteminesciene” (pag.5, În loc de argument). Deci, prin opera eminescian

s-a întemeiat i s-a pus în lumin o nou lucrare de o mare valoare, o lucrare inedit cu implica ii filozofice de înalt tinut , modelul autentic apar inând domnului Theodor Codreanu, aceasta definind problemele reale cu care se confrunt poporul român basarabean de-a lungul timpului, 1812 - prezent, aspectele fiind centrate pe existen a i identitatea Basarabiei în perioada arist i în bol evism, pe r zboiul antiromânesc al Sovietelor, pe cinismul imperial i anii comunismului sovietic; despre lupta imperiului rus pentru domina ia poporului român basarabean i teritoriul acestuia (în pagina 335 autorul spunând: „Centrul imperial î i revendic întotdeauna marginea, în conformitate cu cinismul napoleonian: „Voi cuceri p mânturi, c istorici care s dovedeasc ale cui sunt, avem”)”; despre teroarea foametei din anii 1946-1947 i efectele crimelor comise de regimul sovietic, despre deport rile i represiunile politice din anii 19401953 din Basarabia i Bucovina de Nord; despre schimbul de regimuri i despre posibila reunire a Basarabiei cu România (în pagina 341 autorul scrie: „Dac Basarabia i-ar fi dobândit libertatea odat cu Declara ia de Independen de la 27 august 1991, iar România odat cu 22 decembrie 1989, reunificarea s-ar fi produs imediat, cu atât mai mult, cu cât de la Washington se d duse und verde...”. Dar nu: ambele p i au constatat, chiar de a doua zi, c independen a i schimb rile de regim de la Bucure ti i Chi in u au fost simple fic iuni istorice. Tot ce a urmat a însemnat instaurarea nu a democra iei i a libert ii, ci a unui regim fic ional, cleptocratic, pe ambele maluri ale Prutului, menit s reprime, mai departe, centrele de lumin ”); despre Pactul RibbentropMolotov, semnat în 23 august 1939, unde Basarabia, inutul Her a i Bucovina de Nord au fost rupte de la statul român; despre cultura istoriei i limba român din Basarabia, precum i din alte inuturi române ti; despre distin ii scriitori i personalit i basarabene precum Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Mircea Druc, Ion Ungureanu etc., care au luptat mereu pentru valorile na ionale române ti i au gândit în spirit eminescian (pag.338); despre cultura religiei i

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sistemul de credin e, procese care în mod normal ar urma s se centreze pe sentimentul divinit ii, în acest context autorul face o remarc : „Eminescu aprecia c golul sufletesc (horror vacui) care-i împinge pe ari i cercurile nobile c tre expansiune megaloman se datoreaz divor ului dintre cultur i putere” (pag. 166); despre presa i primul ziar fondat în Basarabia, aici autorul c ii difuzând informa ii preioase, pagina 192: „În scrisoarea târzie, din 1930, c tre b trânul Ion Codreanu, fostul membru al Sfatului rii, Stere aprecia: „Basarabia de sub st pânirea arist a fost parc mai îndep rtat i mai str in de Regat decât oricare colonie european din Africa sau Asia. / Nimeni mai bine ca d-ta, Mo Ioane, nu poate ti cu ce greut i a trebuit s lupt m ca s putem întemeia primul ziar românesc la Chi in u, s punem începuturile unei ac iuni na ionale în Basarabia i s form m m car un grup de tineri ad pa i la izvoarele culturii na ionale - preg ti i pentru misiunea de apostoli în sânul norodului basarabean.”. A a s-a ajuns c pân i cei tiutori de carte nu auziser vreodat de existen a lui Eminescu, a lui Alecsandri, nemaivorbind de Creang , Caragiale sau Co buc: singurii robi din lume, care nu au voie nici s citeasc o carte în limba lor, cum v spune Take Ionescu”; despre istoria i cultura neamului românesc, cât i despre sentimentul de afec iune al românilor basarabeni redat prin dragostea pentru ara i glia str mo easc român ; dar i despre marea credin în valorile na ionale române ti, în valorile spirituale prin intermediul c rora se poate înl tura r ul i ura, aspecte ce afecteaz destul de grav omul în dezvoltare i existen , cauza fiind nedrept ile i neajunsurile sociale, lupta pentru putere.

Cel mai dureros aspect abordat în lucrare este despre adev rul istoric, fenomen denaturat i falsificat constant la direct i indirect doar pentru a fi în contradic ie cu realitatea, la acest capitol Theodor Codreanu comenteaz astfel: „Întreaga istorie a Basarabiei de sub ocupa ie ruseasc st sub semnul ra iunii cinice, cu distinc ia f cut de filosoful german Peter Sloterdijk între kynism i cinism, între modul de a filosofa al lui Diogene i cel al Marelui Inchizitor dostoievskian. Probabil nu întâmpl tor legenda Marelui Inchizitor s-a scut în spa iul rusesc, prin geniul lui Dostoievski. Cinismul, ca denaturare a kynismului antic, s-a ivit ca distorsiune imperial în sânul cre tinismului catolic medieval, când Biserica a creat institu ia paralel a Inchizi iei, care, prin ororile ei, a tr dat dogma Sfintei Treimi (temelie a iubirii cre tine), ducând la ruptura dintre tiin i filosofie, pe de o parte, i teologie, pe de alta. Înc Schopenhauer a în eles c cinismul înseamn o grav înc lcare a principiilor care fundeaz adev rul. Eminescu face un pas mai departe, vorbind despre falsificarea cântarului adev rului, chiar în leg tur cu cinismul imperial arist fa de Basarabia (vezi cap. Basarabia dreptului). În istoria cre tinismului ortodox, numai Rusia arist a concurat Inchizi ia catolic . Dostoievski i Tolstoi au în eles asta”. „Cinismul este o gândire în dublu referen ial: una spui i alta gânde ti”. (pagina 21-22, Cinismul imperial). Anume prin no iunea cinismului, atitudine care sfideaz regulile morale ale omului, Theodor Codreanu descrie tabloul real cum a fost realizat vânzarea Basarabiei în 1812, astfel fiind înf ptuit divizarea Moldovei: „Ruptura în dou a Moldovei a produs o adev rat tragedie na ional , oglindit în literatura cult i în folclor. Simbolul acestei t ieturi istorice va deveni Prutul. Sate întregi au trecut râul blestemat de spaima „eliberatorilor”, încât pân i generalul Pavel Kiseleff va scrie c „Locuitorii fugeau din Basarabia, preferând ocârmuirea turceasc , grea pentru ei celei a noastre”. Scriitorul Constantin Stamati (1786-1869), care a r mas, în 1812, la Chi in u, scria îndurerat, privind spre Prut: Mâhnit i pe gânduri stau posomorât/ Cu dor nespus/ i'ntristat i dornic, tr ind am rât/ M uit spre apus…/ Acolo-i via a!/ Acolo-i speran a!” (pag. 33-34).

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Theodor Codreanu, în contextul Basarabiei eminesciene, realizeaz concomitent i analiza literar a poemelor i compunerilor despre Basarabia i poporul român basarabean, scrise de Mihai Eminescu, corespunz tor referindu-se: „Eminescu nu se mul ume te doar cu explica ia unor asemenea acte de tr dare, precum ale Moruze tilor, care au pricinuit nenorociri peste nenorociri teritoriilor române ti de-a lungul secolelor. El încearc s fac lumin de ce o etnie atât de numeroas , comparabil , dup Herodot, cu „inzii”, traco-dacii, din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi Doin : „Vai de biet român s racul, / Înd t tot d ca racul,”) i nau preluat de la romani spiritul imperial, precum au f cut alte na ii din Europa i Asia, de i înzestrarea nativ a indivizilor compun tori o recomanda cu asupra de m sur la un alt destin istoric. În fa a realit ii, Eminescu a comparat latinitatea oriental cu o insul mereu roas pe margini de slavi i de alte etnii. De ce a nimerit românitatea într-un veritabil „triunghi imperial al Bermudelor”, „în calea tuturor r ut ilor”, dup spusa cronicarului? Fiindc , întrun fel, mo tenirea tracic a fost mai puternic decât cea roman .

Herodot a subliniat principala meteahn a tracilor: dezbinarea. El profetiza c nu vor fi niciodat puternici, fiindc nu sunt uni i. Pe acest fond arhe-mioritic s-au n scut i structurile statale române ti, încât, de la bun început, triunghiul imperial extern s-a „interiorizat”, iar lipsa de unitate a dus la crearea a trei state române ti, care nici ele n-au cuprins întreaga românitate din juru-le. Spre deosebire de statele puternice din Europa i Asia, românii i-au croit organizarea statal dup un soi de „democra ie” medieval concretizat în monarhiile elective. Monarhia electiv e rezonant , izbitor, cu matricea dezbin rii mioritice a fra ilor care se ridic împotriva fratelui, mo tenind p catul fratricidului biblic al lui Cain i Abel. Balada Miori a încifreaz rezolvarea crizei sacrificiale, mitul devenind de o rar complexitate prin solu ia cre tin a nun ii cosmice, specific spiritului cre tinismului cosmic r ritean, despre care a scris pagini esen iale Mircea Eliade (Mioara n zdr van )” (pag.38-39, ul dinl untru). Relat ri de o înalt apreciere, discursul literar fiind centrat pe procesele vitale ale unui popor, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esen iale ale existen ei umane format într-o colectivitate - totul fiind o leg tur indispensabil cu existen a sa istoric , având în relief aspectul suferin ei morale, al dezbin rii na ionale, al neunirii de neam etc. Sub raportul acestor înf ri se distinge sentimentul moral-uman în rela iile dintre oameni i popoare, în cazul dat se intuie te rela ia dominant din partea imperiului arist slavon i supusul popor român din Basarabia. În descrierile abordate, Theodor Codreanu pune un accent forte pe latura de con tientizare a proceselor identitare ce sunt atât de importante în via a i coabitarea social a unei na iuni, iar pentru ca cet eanul simplu muritor din societate s în eleag corect ac iunile respective atunci Domnia Sa valorific în mod detaliat i sentimentul de credin autentic în valorile spiritualit ii, valori ce sunt parte component din procesele afective umane/ procesele afective na ionale. Cuprinsul lucr rii „Basarabia eminescian ”, în ansamblu, este o monografie tiin ific de o pondere aparte, cu cifre, date i nume concrete despre personalit i, scriitori, intelectuali i politicieni din Estul Europei i Eurasia - imperiul rus, cât i din unele ri din Vestul Europei, perioada secolului XIX-XXI i nu numai, relat ri de o mare semnifica ie i importan istoric , cu trimiteri la evenimentele istorice ce au avut loc în perioada arist rus i pân în zilele de ast zi, cu tangen la inutul basarabean care continu s fie subjugat de domina ia imperial dinspre r rit. Prin prisma tuturor expunerilor este prezent i mesajul marelui Eminescu, care reprezint integritatea i bog ia spiritual a na iunii române, Mihai Eminescu fiind identitatea nobil a neamului românesc. Printre altele, autorul c ii, Theodor

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Codreanu, consider : „... între to i marii intelectuali români, Eminescu a fost acela care a iubit i a în eles în toat profunzimea Basarabia, pentru c poetul a iubit deopotriv toate provinciile locuite de români, pe care le-a cunoscut nu numai la nivel livresc, ci i str tându-le cu picio rul i cu alte mijloace, cum n-a mai f cut-o altcineva. Bucovina i-a fost, desigur, cel mai aproape de via i de suflet, poetul considerându-se pl mad a Bucovinei: „Eu sunt n scut în Bucovina. Tat l meu e bucovinean. Un grec ca Vogoride n-a fost în stare a-l face cet ean...”, evident - cet ean român” (pag.11-12, Un num r nefast). Totodat , Theodor Codreanu face trimitere i la cuvintele spune de Horia Vintil : „F Eminescu, România poate nici nu ar fi putut exista, sau ar fi fost altceva, o înfiripare nestatornic în aerul timpului” (Vintil Horia, Peste o sut de ani, tot Eminescu!, în „Stindardul românilor”, nr. 25-26, 1989) (pag.273, V tept m de 22 de ani!).

Deci, personalitatea i identitatea marelui scriitor Mihai Eminescu vor fi ve nic simbolul distinct al poporului român i al culturii na ionale române ti, iar opera eminescian va fi la nesfâr it punctul de reper pentru fiecare scriitor român de azi i de mâine. Prin contribu ia distinsului Eminescu, literatura româna nu numai c s-a promovat sau c a fost recunoscut în cultura universal , dar, în acela i timp, se poate spune c opera eminescian a dezvoltat la cele mai înalte culmi cultura i literatura româna în contextul culturii universale. La rândul s u, renumitul scriitor i eminescolog Theodor Codreanu, cu lucrarea în cauz , a valorificat i mai mult procesul evolutiv al istoriei, culturii i literaturii române, astfel remarcându-se profund prin arta cunoasterii, însumând în sine expresia muncii intelectuale ce este materializat prin no iunea de a satisface necesit ile spirituale i intelectuale ale individului din societatea român , dar i pentru to i românii de pretutindeni. Drept urmare, Basarabia eminescian este o lucrare oportun i de o importan extraordinar pentru na iunea român , scopul principal al acestei lucr ri fiind de a istorisi realitatea tr it în ara româneasc i, nu în ultimul rând, în Basarabia - inut românesc; destina ia final fiind de a elucida con inutul obiectiv al evenimentelor istorice petrecute de-a lungul timpului prin intermediul rora se contureaz , în mod evident, existen a i identitatea poporului român basarabean între domina ii str ine, dar, cu mare regret, i între cona ionalii mancur i i tr tori ajun i în capul puterii. În viziunea autorului, opera literar „Basarabia eminescian ” r mâne a fi cheia destinului României, sau, cum spune Eminescu, o „cestiune de existen pentru poporul român” (pagina 7, În loc de argument).

Basarabia eminescian transmite în mod clar mesajul despre identitatea istoriei, culturii i a limbii române din inutul basarabean.

Apari ia respectiv este o lucrare academic i literar de mare prestigiu, care merit a fi lecturat de întreaga colectivitate româneasc i nu numai. În eviden sunt plasate con inuturi extraordinar de interesante ce sunt p trunse de spiritul na ional românesc - totul reprezentând o chemare întru valorificarea sentimentului autentic pentru neamul român din Basarabia, dar i al tuturor românilor de pretutindeni. A a fiind, Theodor Codreanu, scriitor celebru din România, dup nenum rate opere literare i istorice, i de aceast dat a reu it s pun în lumin o lucrare de excep ie, o lucrare monumental care fascineaz i impresioneaz atât prin denumirea sa neobi nuit , cât i prin con inutul minunat, plin de semnifica ie ce uime te i produce numai admira ie. Basarabia eminescian este opera literar care completeaz în mod distinct patrimoniul cultural al na iunii române.

De men ionat, scriitorul Theodor Codreanu, de-a lungul anilor, a pus în lumin opere literare de mare valoare, elaborate pe cele mai moderne tehnici din arta scrisului, cu con inuturi nespus de frumoase care provoac veritabile satisfac ii pentru publicul cititor.

29

Ionel BOTA

Templul omului, templul dragostei Cu o bun priz la fenomenul liric contemporan, fiind o poet remarcat deja în abord rile unor comentatori ai genului, Irina Lucia Mihalca scrie i proz de bun calitate, perseverând pe miza orient rii discursului epic spre spectacolul durabilului, cumulând capacitatea aceasta aproape insolit , am zice, de a crea viziuni i de a împ rt i cititorului emo ii, bucurii spirituale, expand ri ale vie ii interioare a personajelor prin proiec ii încânt toare, aproape infuzate de impresivul unei lumini magice. A adar, spectacolul prozei sale exploreaz adâncimea esen elor dar ceea ce se remarc de la bun început, cum e i cazul acestei insolit-gra ioase Fata din vis, câmpul cuantic-axiologic înf eaz mai degrab gesticula ia pe care o inspir teritorii scripturale i fantasticul, sentimentul înso itor c ut rilor i c ilor ini iatice. Între dou lumi, sinesteziile duc la un liman al templului omului, mistuind în dorul de via i de vis, dragostea ca fatalitate a tuturor lucrurilor contrapus retroversiunii planului inefabilului în anecdotica realit ii fade.

Numai c armoniile, int a componentelor existen ialului, r mân op iunea pozitiv , marele vis al desprinderilor ancestrale, întotdeauna sub orizontul restrâns al vie ii, dar expulzând aspira ia fascinantului, firesc incomprehensibil, ca pasiune confesiv-meditativ a fiin ei care scrie. Am zice c important e, în corpusul textului, rolul cuvintelor.

Visul, referin sub narcoz , trimite la o lume a fanteziei, e adev rat, dar în crevasa memoriei ea, lumea aceasta, e una static , stilizat .

Emo ii intense, bine surprinse de condeiul talentat al autoarei, ascund un mister nedefinit, o tain , ascund i cheia descifr rilor dintr-o poveste f sfâr it.

Un vast poem între esând nara iunea i onirismul, un parfum exotic amintind de un document vechi, un discurs sincron cu un fel de insolit „lectur ” a gândului, topografie sentimental-senzual vast , fac din noua carte o veritabil ans pentru cititor i pentru comentatorul specializat de a explora i în acest fel literatura pe care o propune ast zi Irina Lucia Mihalca.

Volumul acesta întrege te cu siguran portretul deloc de neglijat al unei autoare contemporane despre proza i poezia c reia suntem siguri c se va mai vorbi în termeni elogio i.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Vasile MOLDOVAN

O carte veche @n straie noi Valentin Nicoli ov, Iubiri risipite, Ed. SSR, Bucure ti, 2021 Au trecut dou decenii de la cartea de debut a scriitorului Valentin Nicoli ov, Iubiri risipite, carte de proz scurt care a avut o primire c lduroas în anul apari iei, 2001, fiind premiat de Societatea Scriitorilor Militari.

Pe lâng valoarea în sine, de net duit, cartea a atras prin tematic i titlu, cât i prin prefa a semnat de unul din cei mai valoro i scriitori ai perioadei respective, Radu Cârneci. Dar mul i dintre entuzia tii cititori ai volumului de povestiri azi nu mai sunt, iar posibilii cititori din zilele noastre nu mai g sesc exemplare disponibile, tirajul acelei c i fiind demult epuizat. De aceea, gestul scriitorului de a- i reedita cartea este de salutat.

De fapt, nu e vorba de o simpl reeditare, ci de o finisare a primei edi ii, micile ezit ri fiind corectate, i de ad ugarea unor povestiri noi: Negru, Jur mântul calului alb, Cristina i Cornelia.

Edi ia prezent are dou p i distincte, chiar dac nu sunt marcate grafic. Prima parte con ine proze fantastice de mare originalitate, impregnate cu elemente de basm, eresuri, credin e populare. În partea a doua sunt grupate povestiri de dragoste, iubirea fiind domeniul

predilect al scriitorului, nu numai în proz scurt i roman, ci i în poezia obi nuit i haiku. Povestirile sunt f week-end, ceea ce le face mai credibile. Atmosfera romantic este dublat de viziunea realist a pove tilor.

Datorit valurilor vie ii, precum i a caracterului partenerilor, pove tile de dragoste începute frumos, romantic în cele din urm e ueaz . De aici i titlul uneia dintre nara iuni, care d i titlul volumului. Dar tendin a povestitorului ca i a protagoni tilor s i este de a începe o nou aventur sentimental sau de a o relua pe cea veche. De aici impresia venit din realitate, a dragostei f sfâr it.

Povestirea din final, Început invers, îmbin într-un mod interesant fantasticul cu realitatea.

Valentin Nicoli ov a sim it nevoia s se exprime, jum tate în glum , jum tate în serios, despre sine i propria sa crea ie epic . Adresându-se unui simpatizant al s u, povestitorul îi spune: „Vrei s înve i s faci literatur ?

Bine, dar asta se înva de unul singur, cu stiloul în mân , stând zile întregi asupra colii de hârtie i observând oamenii i moravurile societ ii. Nu este o meserie pe care s-o po i înv a de la al ii.”

Acest „Început invers” m face s cred Valentin Nicoli ov a avut în vedere atunci când a conceput structura volumului modelul glosei, cea mai complex form de poezie din literatura noastr . Prozele fantastice poart aproape toate i o amprent poetic .

Tobele r ind..., povestirea care deschide volumul, o adev rat capodoper , are un început ca de poveste, fapt ce capteaz aten ia cititorului: „Ajunsesem la Povestea Scufi ei Ro ii. Voiam s tiu dac lupul va fi pedepsit i citeam mai departe. P durarii i vân torii se apropiau tot mai mult de coliba bunicu ei i am auzit, deodat , câteva tobe.

Am l sat cartea de pove ti din mân s le aud mai bine: erau multe tobe i sunetele lor veneau din toate direc iile...” E aici i în frazele care urmeaz o trecere fireasc de la real la fantastic i înapoi la real. Fire te, cititorul se întreab ce s fie r itul tobelor, un specta-

col grandios sau o ceremonie militar ? Va fi surprins aflând în cele din urm c e o vorba de un le in profund i de revenirea la via . În ansamblul ei aceast povestire fantastic e o pies de virtuozitate, în care naratorul se adreseaz în exclusivitate auzului. Cititorul, aidoma eroului povestirii este cople it de itul tobelor. Zgomotul ritmic, caden at, alc tuind o muzic aspr , cazon sau poate funebr e atât de abrupt i intens, încât produce durerea. Punctul culminant al ciudatei muzici este redat printr-o hiperbol , figur de stil folosit mai frecvent în poezie: „Miam acoperit cu palmele scoicile urechilor, dar le-am retras imediat speriat: îmi arsesem degetele, a a de fierbin i mi se p ruser , ca ni te pietre încinse la soare, pe care pusesem mâinile f s -mi dau seama. Palmele au început apoi s m doar , pielea lor s m usture iam început s fug prin curte i s sar într-un picior, a a cum f cusem de nenum rate ori la sc ldat pentru a-mi scoate apa din urechi. taia tobelor se încheie a a cum a început, pe nea teptate, l sând loc t cerii, o t cere grea i înfrico toare.” Aceast alternan , o muzic strident , la limita suportabilit ii, urmat de momente de lini te deplin , te duce cu gândul la partiturile muzicale, unde dup iruri de note urmeaz scurte pauze, sau la golul i vidul din poezia haiku. Am z bovit mai mult asupra acestei povestiri, încât nu am mai întâlnit în proza contemporan o bucat scris cu atâta m iestrie artistic .

Complementar cu Tobele r ind este povestirea Ar tarea, în care predominant este v zul. În restaurantul g rii î i face apari ia i se a eaz la masa naratorului o b trân uitat de vreme, un fel de baba cloan a ie it parc dintr-un basm. Portretul b trânei parc e desprins dintr-o lume revolut : „Ochii obosi i de o culoare nedefinit abia i se mi în orbitele duse în fundul capului... Nici o cut nu i se mi i are sumedenie: în jurul gurii i în jurul ochilor ridurile adânci se îngr desc într-o re ea deas .” Dac în „Tobele...” sunetele nu sunt înso ite de imagini, aici ima-

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ginile nu se afl în compania sunetelor. Toat lumea a amu it la apari ia ar rii. Osp tarul i mu terii o privesc cu gurile c scate. Discu iile g gioase sau în oapt s-au oprit ca la comand la intrarea b trânei în local. Un tablou sobru i sumbru, alc tuit din mai multe nuan e de negru, privit de cei din jur întro t cere de mormânt. Nici o exclama ie, nici car un cuvânt. Parc ar fi amu it cu to ii. Ia amu it mirarea f margini. Ofi er de carier , ajuns la gradul de colonel inginer, era de a teptat ca Valentin Nicoli ov s abordeze i literatura cazon . O face, dar cu parcimonie.

Public în cartea de fa doar dou proze de asemenea factur , Str inul i Jur mântul calului alb.

Proza „Str inul”, inspirat de un fapt real, are atmosfera unei tragedii antice. Un adolescent a teapt întoarcerea tatei din zboi. R zboiul se termin , trec ani, dar tat l nu se mai întoarce. Convins c so ul ei a murit, mama b iatului organizeaz ceremonialul funebru în absen a cadavrului. Dar iat vechiul combatant nu murise ci a fost internat într-un lag r de prizonieri de r zboi.

Se întoarce dup 11 ani, între timp so ia lui se rec torise. Bolnav, numai piele i os, ca moar acas . Ca i în „Ar tarea” i în „Str inul”, autorul creioneaz un portret în rbune care se ine minte: „Era numai piele i os. Pe fa avea câteva pete vine ii, iar pe mâini ni te bube. De câte ori ducea mâna la gur , mâinile îi tremurau, pic turile de ciorb i se prelingeau de pe b rbie înapoi în farfurie iar m rul lui Adam, ascu it, i se mi ca în sus i-n jos pe gâtul slab tras parc pe o sfoar .” „Jur mântul calului alb” se afl la polul opus, nu ca valoare, ci ca atmosfer i stare de spirit. Un cal de ras aflat în slujba unei unit i de vân tori de munte ajuns o gloab , numai piele i os, este reformat i urmeaz s fie trimis unei m cel rii ca s fie transformat în... salam de Sibiu. S-a g sit îns cineva mi-

Octav B ncil - Crini

los i l-a salvat pe nefericitul patruped. Prinzând puteri acesta a fost înh mat de unul singur la o c ru i pus la treburile gospore ti pe care le f cea impecabil, adesea f vizitiu care s -l conduc . Deprins cu programul unit ii i cunoscând semnalele goarnei, la ceremonia de depunere a jur mântului militar, calul alb s-a al turat coloanei de defilare i a urmat-o, c lcând ritmic, tr gând dup el ru a plin de bidoane. La început a stârnit stupefac ie, dar în scurt vreme, l murinduse situa ia, a creat mare emo ie în rândurile trupei i a corpului ofi eresc. Întâmplarea real , la care a luat parte autorul în tinere e nu a fost uitat de mul i participan i la ceremonial nici în ziua de azi. Totul e povestit cu atâta emo ie i atâta simpatie pentru umilul i devotatul animal, de parc întâmplarea ar fi avut loc sub ochii cititorului, care simte nevoia s plâng i s râd în acela i timp. „Jur mântul calului alb” mi se pare una din cele mai valoroase proze cazone în cei 75 de ani când exist , în opinia mea, aceast specie literar .

La povestirile de dragoste m voi referi mai pu in din urm toarele motive. Autorul se mi cu atâta dezinvoltur în acest domeniu, încât prea multe nu a avea de ad ugat. i ceea ce am avut am f cut-o în Notele de lectur la al patrulea s u roman de dragoste, tip rit recent i întitulat E cineva dincolo? La ceea ce am scris acolo a avea totu i înc ceva de ad ugat. În scrisul lui Valentin Nicoli ov, dragostea este o constant , fie c e vorba de haiku sau poezie, de povestire sau roman. În proz el este un scriitor complex, mai mult realist decât romantic.

Personajele create de el au calit i care le determin s se atrag aproape magnetic, dar i defecte de comportament, suportate reciproc de parteneri, dar care dup un timp vor duce la desp ire. Meritul prozatorului e c personajele create de el sunt total diferite, nici unul nu seam cu altul. Întâmpl rile la fel. În cuprinsul c ii întâlnim, dou sinucideri i dou înmormânt ri. i sinuciderile i înmormânt rile sunt total diferite una de alta.

Prozatorul a fost atent s nu- i epuizeze resursele, s poat scrie cu totul altfel despre un eveniment similar. Prima edi ie a „Iubirilor risipite” i-a dovedit rezisten a în timp. Câteva povestiri, Poveste neterminat , Iubiri risipite, Absent la întâlnire au constituit punctul de întâlnire, respectiv nucleul celor patru romane de dragoste publicate de Valentin Nicoli ov: O singur iubire (2005), Exerci ii de respira ie (2009), Între dou lumi (2015), E cineva dincolo? (2020).

Prin prezenta reeditare i completare a povestirilor sale, Valentin Nicoli ov reconfirm faptul c e un prozator de for , de o mare originalitate în con inut i expresie.

31

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

C[r\i primite la redac\ie

Daniel MARIAN

F[r[delegile umbrei Mariana Cornea, Cât un urlet, Ed. Minela, 2020 Materia scâr âie proasp t trezit într-o nebuloas destructiv prev zut cu tentacule care o smulg de capete, o schingiuie i o gâtuie, ca pe-o p pu de cârp . Fricile sunt aici m surile care dau în clocot impruden a de a fi viu. Pe rând se pr desc convingerile despre rosturile Crea iei, din tainele cosmosului hegemonic croindu-se muchiile i zim ii altor orânduiri, ce z mislesc creaturi care nu se sfiesc de la a h cui orice urm de noim . „Cât un urlet”, cel de al treilea roman al Marianei Cornea, nu este dus la biseric i împ rt it pentru a fi ferit de rele, el fiind ticsit i putred de atâtea rele. De altfel, cum spune i autoarea, „Bine a i venit în lumea demonilor! Bine a i venit în lumea celor pierdu i! Ve i avea ocazia s atinge i cu ochii min ii întunericul, r suflarea, neb garea de seam a ghimpilor încol ci i drept coroan dinaintea unei zvârcoliri, a unei claustr ri dubios de înspicat . Din când în când v

Anul XII, nr. 2(126)/2021

ve i atinge u or b rbia a meditare. De multe ori ve i arunca rândurile acestea ca pe cea mai scârboas glum . Ve i arunca volumul i furiile celor din untru într-o pubel din spatele blocului i poate atunci, un alt demon mai norocos, care înc reu te s i coreasc ie irile, o va strânge cu degetelei murdare tocmai de indiferen a noastr .”

La nici un pas, nici o privire, nici o respira e de tine, se petrece moartea vie care nu îng duie replici cu fe e, seruri, balsamuri, licori, descântece. De îndat ce ve i p trunde în anticamera spitalului de nebuni, ve i vedea cum bine-merci se revars afar , pe str zile Romei, bulucind suflete i otr vind destine.

Teroarea p truns în cel damnat danseaz mi ele te cu pr dul aciuiat în doctorul de min i, într-un ireal care îns mu i sfâ ie din prea realul ce v ine ancora i în lume. În aceast diformitate conceptual transpus în plan psihanalitic, convingerile de vreo natur sau alta sunt de prisos, în sensul c mai degrab asist m la un fenomen parapsihologic implantat în carne vie.

Personajele c ii sunt fie victime, fie c i, motivul fiind unul singur, acela c exist într-o construc ie comun , ridicol de inexact , de schimb toare, ca într-un concurs absurd de fluide nes toase. În timp ce au loc actele devoratoare de min i, suflete, trupuri, întro cacealma a sor ii ce se rostogole te ca timpul într-un ceasornic stricat.

Nu, nu e o carte cu vampiri, vârcolaci, pricolici sau alte dih nii de felul acesta, ci fix cu oameni având pofte z mislite dintr-o pan ascu it de întuneric hain. i pe lâng care nebunii sunt cel mult colari într-o vacan for at din pricina unor neîn elegeri legate de dreptul la existen . Oricum, indiferent cum va fi aceast experien , imediat ce bate de miezul nop ii, l sa i jos romanul i f ce isemnul Crucii!

Dac n-o fi prea târziu...

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Livia CIUPERC{

Zv`rcolirile unui confesor Monica Andronescu, catul originar/ The original sin: a self-portrait, Editura Nemira, 2018

Via a este comparat mereu cu un munte.

Urcu ul este extrem de dificil din cauza nenuratelor piscuri care se cer escaladate. i numai acela care are voin , n dejde i încredere în for ele sale, va izbândi. Cununa acestei triade este, f ezitare, credin a în Dumnezeu.

Personalit i din diferite domenii i din epoci diferite au sim it îndemnul de a se confesa, în scris, dar pu ini dintre ace tia, afla i, totu i, pe o anumit treapt a cunoa terii i a recunoa terii, au sim it nevoia acelui impuls, de a rosti, atât de categoric, „e destul durere în via a mea, am de unde s m adap”.

Aceasta nu este o tirad , ci o flac care arde înv luitor în fiin a aceluia care poart un nume foarte cunoscut, Anthony Quinn (21 aprilie 1915 - 3 iunie 2001). „Autobiografia” sa, intitulat , non alant, catul originar/ The original sin: a selfportrait, puncteaz , sub forma unui subtil dialog cu medicul s u psihiatru, prima parte a vie ii sale, anume, perioada 1915-1997. i observ m, nu f surprindere, c vocea auctorial are pl cerea de a „s pa” adânc i ne-

milos în cele mai ascunse „locuri dureroase” din propria-i existen .

Fr mânt rile sale adolescentine sar, vijelios, arc peste timp, încercuindu-i anii deplinei maturit ii, când deja cunoscuse celebritatea, marcat fiind de aceea i constatare, m rturisit , „Nu sunt fericit, mam ”! i aceast nefericire are fundamentul în chiar originile sale.

Maturul de ast zi (momentul confesiunii) nu are for a desprinderii din înveli ul nu doar al copil riei, ci i al vie ii mamei i bunicii paterne, al înainta ilor s i. R mâne marcat de acei mexicani trata i neomenos, de cele mai multe ori, chiar, neiert tor de nemilos, în confruntarea cu americanii din timpuri de mult apuse. i un singur exemplu e suficient, pentru a în elege c sunt r ni nevindecabile, nu neap rat pentru cel care le-a tr it, ci pentru cel care le mo tene te.

Maria, o copil de doar apte ani, este obligat s „slujeasc ”(ca toate copilele din familii s race mexicane) la o familie bogat , Oaxaca. Avea doar 14 ani, când un nepot al acelei familii bogate o necinste te. Când se afl adev rul, tân rul este trimis în str in tate,

iar Maria, alungat i renegat de familie. Va na te o feti , o metis , Manuela. Ei bine, Maria i Manuela sunt bunica i mama marelui actor.

Luat sub protec ia unui frate, preot, Maria va petrece câ iva ani în Sierras, împreun cu indienii Taraumares. Manuela se va maturiza, de copil i, curajoas , va participa, peste ani, la revolu ia mexican condus de Pancho Villa, al turi de so ul ei, Francisco Quinn.

Copilul Anthony se va na te asemenea mamei, într-o c ru unde nu se afla decât o saltea a ezat direct pe p mânt. De i singur i printre str ini, în zorii zilei de 21 aprilie 1915, Manuela aduce pe lume „un copil al speran ei, nu al întunericului”. În realitate, toat via a lui Anthony se va baza pe sperani lumin , cu toate c umbra celor dragi (cu tot balsamul de nedrept i îndurate), îl va urm ri, obsedant, o bun parte din via , ba chiar nevoit, s consulte i un medic. i nu i-a fost deloc u or „s descuie poarta subcon tientului” s u, destul de „oscilant”. Prin voia Domnului, „puritatea gândului” se va

Octav B ncil - Ciob ni

cu fuior

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înfr i, neîncetat, cu „puritatea ac iunii”, întru „onestitate des vâr it ”. În cele 458 de pagini ale acestei confesiuni, omul Anthony Quinn, un „saxon” veritabil, mândru i orgolios, prin vi patern , dar extrem de sensibil, prin originile mexicano-irlandeze ale mamei, i-a recompus o mare parte din propria via , „s pând în locuri dureroase”, incredibil de dureroase, nu pentru ca doctorul psihiatru s -l ajute s dep easc zvârcolirile trecutului, ci pentru a reoglindi o epoc , acele concep ii de via americane de la începutul secolului al XX-lea, sc ldate într-un existen ial dur. Nu în van va afirma, la un moment dat: „Via a ne-a dat realitatea”.

Da. Cititorul se va confrunta cu îns i realitatea, necosmetizat . Anthony Quinn a fost un copil nefericit, a cunoscut suferin a, asemenea p rin ilor s i (locuind, chiar sub coroana unui pom timp de câteva luni), dac re inem c cel mai mare lux în modesta locuin p rinteasc erau plita i lampa cu kerosen. i cât zbatere, îmbr ând tot felul de meserii, pentru a tr i de azi pe mâine! Sporadic, a fost ajutor de electrician, a vândut ziare, a lustruit pantofi etc. A încercat de toate, asemenea p rin ilor i bunicilor, coborând pân la autoironizarea propriei sale fe e „azteco-irlandeze”. i, din nefericire, nu f temei, în timpul când americanii nu-i agreau deloc pe mexicani. De aici, i statutul lor social.

Nu întâmpl tor, îi va m rturisi medicului, de fapt, nou , tuturor, cu durere, „ur sc pe oamenii care nu sunt con tien i de cruzimea ciei”!

Impresionant! Miezul acestui „ur sc” este acela de a- i p stra verticalitatea, conform devizei tat lui, „Nimeni n-ar trebui s i câ tige existen a tr ind în genunchi”.

Francisco Quinn (1897-1926), tat l, a fost pentru Anthony cel mai bun pedagog, neuitând deviza acestuia „lipsa de demnitate e cel mai r u sentiment”. Cât miez filosofic putem desprinde din scena care se finalizeaz , prin dispre uitorul - „niciun ban nu merit s te pleci dup el”!

Maturizarea lui Anthony Quinn, g sirea drumului care s -i aduc împlinirea, profesional i familial, fi-va anticipat de intervenii sincere, dezinteresate, ale unor persoane, viitori parteneri de platou, precum, actri a Carole Lombard (1908-1942), care îl va avertiza: „O s i ia mult s ie i la lumin ”! i nu a fost nici u or, nici simplu, dar Anthony Quinn a perseverat.

A pictat, a sculptat, a practicat i boxul chiar cu succes. A iubit într-atât lectura, încât ajunsese s se identifice cu personajul lui Romain Rolland, Jean-Christophe. Cânta la saxofon, recita, reproducea pasaje din roma-

nele sau piesele lecturate. În aceast mare diversitate de preocup ri, Anthony Quinn pledeaz pentru sinceritate în art , afirmând c „puternica identificare cu personajele pe care le interpretezi te face retr ie ti adesea experien e dureroase sau fericite”. i nu va fi de mirare c la doar dou zeci de ani, î i g se te deja „calea” (foarte posibil, i prin influen a protectoare a unei femei, mai mare decât el cu 18 ani, dar pe care a iubit-o, cu spasme adolescentine). Re inem, totu i, c i-a venerat familia, în ciuda unor manifest ri juvenile extreme. Ba chiar, a tr it experien e incredibile.

Se va c tori la vârsta de 22 de ani, de i ar ta precum un „pu ti”, foarte încrez tor în sine, convins c „va cuceri lumea”. i nici nu va fi de mirare. Cu multe hopuri, dar o va cuceri, dup cum prea bine se tie. Din prima torie, va avea cinci copii. Primul, Christopher, mort la doar trei ani ori, prin înec. O pierdere extrem de dureroas , despre care nu dore te s vorbeasc , dar care-l va duce, totu i, în fa a unui psihiatru. În schimb, descoperim referiri, afectuoase, la adresa celorlal i copii - Christina, Catalina, Duncan i Valentina, precum i la îng duitoarea sa so ie, Katherine (1911-1995), fiica adoptiv a renumitului regizor Cecil B. De Mille (1881-1959). i-un mic detaliu, deloc lipsit de importan .

Atrac ia pentru Kathy fi-va de natur strict emo ional . Îi „amintea de bunica sa (patern , Dona Sabina), prin frumuse e i for a moral ”.

Lecturând aceast confesiune, catul originar / The original sin: a self-portrait (în versiunea româneasc a doamnei Monica Andronescu, Editura NEMIRA, 2018), în elegem c Anthony Quinn a fost vulnerabil în fa a femeilor care i-au ie it în cale, preferând mai ales pe acelea mult mai mature decât el.

Aventurile sale au fost atât de curioase prin diversitatea lor, încât, atunci când se va c tori, în numele purit ii, pe care nici el nu o mai pre uia de mult, a dorit s o impun proaspetei sale so ii. Un oc puternic, urmat, culmea, de acuze! Posibil, se identifica, tulbutor, cu anumite personaje literare, sau îi r sunau în memorie, dojenitor, la acel moment, dictonul formulat de scriitorul cretan Nikos Kazantzakis (1883-1957), anume c o femeie este precum „un izvor minunat peste care dai în de ert. Bei din el i nu-l distrugi doar pentru c altcineva a b ut din el înaintea ta”. Într-un final se na te o întrebare. A fost pl cere sau a fost acceptare, ca între erou i dublul s u s persiste acea stare de „autotorturare” i de „autoflagelare f sfâr it”?!

Posibil, acel alter ego fantomatic, „pu tiul”/ „b iatul”, s -i fi c uzit pa ii, determinândul s con tientizeze r cinile, catul originar. Dar cu demnitate.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

C[r\i primite la redac\ie

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Aureliu GOCI

Distinc\ia simplit[\ii ]i armonia dic\iei clasicizante Galina Martea, Pe muchie de lumin , Ed. TIPO MOLDOVA, Ia i, 2020 Galina Martea scrie o poezie elaborat , clasicizant , de formul intelectual , cu amprenta auctorial de homo viator cu polivalen profesional i o deschidere cultural la nivel european. Scriitoare (poet , eseist , publicist , critic i istoric literar), are competen e avansate în domeniul înv mântului universitar i în studiile inter-disciplinare precum economie, istorie, tiin e sociale sau managementul educa ional, toate acestea fiind individualizate cu un perfect profesionalism. În opozi ie oarecum cu vastul univers cultural i diversitatea preocup rilor, poezia sa este de mare simplitate i accesibilitate, dar cu un sistem metaforic i imagistic inovator i deosebit de interesant. Dar diversitatea i spiritul r citor r mân o marc expresiv a personalit ii autoarei: n scut în Basarabia, de origine i na ionalitate român , tr ie te în prezent în Olanda, ar de adop ie.

Autoare a unui num r impresionant de i din domeniile amintite mai sus, doamna Martea a scris - dac am num rat bine - nou volume de poezii: În lumea mea (1993), Îngerii sufletului (1995), Acas (1996), Orbul dintre ani (2001), Durere tricolor , Prin unda timpului/ Through the wave of time (edi ie bilingv ), Timpul cu aripi moderne, Resem-

nare prin metafor i volumul de fa . Titlul acestei c i are conota ii oximoronice, dac ne gândim c rareori sintagma „pe muchie de...” mai apare i în alt context decât în „pe muchie de cu it”. Simplitatea i imagina ia, memoria i nostalgia, melancolia, ca i o for discret a discursului conlucreaz într-o viziune armonioas în poezia d.nei Galina Martea.

Aceste tr turi de identificare specific sunt subliniate i de acad. Nicolae Dabija în Prefa a volumului „Durere tricolor ”, ed. Pontos, Chi in u, 2014: Mesajul ei e unul ce impresioneaz prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe al ii prin convingerea proprie, dar i prin vigoarea limbajului... Poezia ei este lirica p cii i a nelini tii, a speran elor i a durerilor, a zorilor de zi i a amurgurilor, a înr cin rii i a exilului, a strig tului i a oaptei... Ca s în elegi acest fel de poezie trebuie s o cite ti cu ochiul inimii. Atunci i se arat motivul din care a scris-o autoarea - din nevoia de spovedanie. Din frica de singur tate. Din dorul de bun tate. Din necesitatea iluziei. Din încrederea în cuvinte.

Tema principal , aproape exclusiv , a poeziei r mâne medita ia cu implica ii filosofice asupra specificului na ional, a a cum ni se dezv luie în Cântul neamului român: Macivremea un neam printre frunze,/ Timpul râm râna prin vânt,/ Inima bate, mai curge prin buze/ Vorba latin - al patriei cânt.// (...)/ Lacrima curge, durerea se-n a,/ Cântecul maicii r sun -n fuior,/ Clipele deap ara natal ,/ Codrul î i scutur haina u or (...)

Poezia Galinei Martea - dar cu certitudine, mai cu seam celelalte scrieri ale sale - par mai cunoscute în Olanda decât în România, de i despre opera d.nei Galina Martea s-au pronun at critici i scriitori români de valoare. În orice caz, cultura din România are de descoperit i de r spândit o oper important a unei personalit i marcante a zilelor noastre, care vine s sus in în diaspora, în Europa, chiar locurile natale ale lui Mircea Eliade, Aron Cotru , George Usc tescu, Emil Cioran, Eugene Ionesco i a altor mari nume ale culturii

mondiale. Într-o lume contradictorie i negativist a acestui început de mileniu, personalitatea cultural a dnei Galina Martea mi-a produs o adev rat revela ie. Bibliografia sa este impun toare, de amplitudine i profunzime cultural , fiind una dintre cele mai reprezentative personalit i române ti din diaspora.

Volumul de fa cuprinde un mare num r de poezii „de dor de ar ” - Cântul neamului român, ara mea cu nume, Basarabia - hain de durere tricolor , În a teptarea Unirii .a. iar micul poem care d titlul c ii este o „medita ie” despre esen a româneasc a poetei care se sprijin pe puterea divin : Pe muchie de lumin / Meditez în limba român ,/ Pe muchie de lumin / Sunt mândr de a mea rân .// Pe muchie de lumin / Exist cu via a mea cre tin ,/ Pe muchie de lumin / reg sesc puterea divin . Tema iubirii este tratat la modul filosofic, universal, precum în Materii îndr gostite: Nesfâr it e spa iul cosmic,/ trii farmec norocul,/ orizontul stând pe spate/ caut s -l prind focul,/ leg nat de în ime/ gura cerului r sun / i-n de ertul prins de lun / tainic stelele se-adun (...)

Galina Martea, prin poezia sa, încearc inoveze în tema etern a condi iei umane, cu ecouri bacoviene, dar nuan at cu imagini inedite i o filosofie înalt , precum în textul Amurgul din inim : Cu ochii plini de noroi/ fr mânt întunericul trist i gol/ i-n fruntea plin de ploi/ mi c aerul cu grij -domol,/ cu bra ul întins spre p mânt/ leg n via a de plânge, de vrea,/ s -mi sp l întregul inut/ cu-amurgul din inima mea (...) În ceea ce prive te tema patriotic , trebuie subliniez c autoarea cultiv un gen de patriotism deosebit de sentimentul comun, un fel de asumare prin destin a victoriilor i înfrângerilor, a lucrurilor rele care ni s-au întâmplat în istorie, în sensul c urma ii î i asumomentele grele, durerile i lacrimile, îmrt ind aceea i predestinare identitar .

Basarabeanc , stabilit - poate vremelnic - în Olanda, aureolat de o înalt cultur , autoarea tr ie te sub cupola unei gândiri autentic române ti.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Marin I. ARCU}

Muzica poeziei & poezia muzicii Sintagme conjuncte omniprezente în crea iile muzicale inspirate din opera poetic (ea îns i muzical ) a marelui Eminescu, geniu creator în cultura universal , de m rimea i importan a unui Dante, Shakespeare, Goethe, Hugo, Pu kin...

Spre eviden ierea fenomenului, la Editura Muzical , Bucure ti, 1989, marile valori ale culturii române ti i universale Zoe DumitrescuBu ulenga i Iosif Sava au publicat lucrarea Eminescu i muzica, având ca sumar: Cadre tipologice romantice, Conexiuni literarmuzicale, Eufonii-Glosse, Armonia unui veac, Registre contemporane - texte edificatoare în care se subliniaz perpetuu c cele dou siameze coexist în chip fericit sau, dup cum observa Caragiale, „poezia i muzica sunt dou surori divine, menite de zei s mearg totdeauna mân -n mân , ca, prin îndoit farmec, s minuneze pe muritori...” În plin ev romantic s-a pus problema dac muzica sau poezia ar fi primus inter pares între cele apte arte sau poezia ori muzica res universalis?

Lesing în Laokoon-ul s u consider c poezia i muzica in locurile cele mai înalte în ierarhia romantic , ele fiind modele pentru celelalte arte.

Romanticii germani au pledat pentru întâietatea muzicii pentru sunetele i nu cuvintele trebuie s devin limbajul sentimentelor, muzica fiind poezia sufletului. Muzicienii ca i poe ii romantici aveau îngem neze muzica i poezia în varii feluri, prima form fiind redescoperirea liedului realizat de Franz Schubert - p rintele acestui gen i form - i Robert Schuman, pe versurile poe ilor germani i englezi.

Pentru preromanticul vijelios Ludvig v. Beethoven, muzica de inea locul prioritar, înaintea poeziei i filozofiei. Însu i kantianul Eminescu propunea o clasificare a artelor în spirit romantic: 1.

Muzica, 2. Poezia, 3. Filozofia; muzica fiind intrinsec armoniei lumii - r sunet al filozofiei pitagoreice i platoniene pe care le st pânea adânc, cu rezonan e în filozofia clasic german . În ce a constat natura muzical a poetului nostru na ional?

Mama sa, Raluca Eminovici, avea o voce minunat , iar tat l s u, c minarul Gheorghe Eminovici cânta din flaut. Cum se tie, înc din copil rie cutreiera locurile/ împrejurimile Ipote tilor i se impresiona de frumuse ea i farmecul naturii. „Fiind iet p duri cutreieram/ i m culcam ades lâng izvor,/ Iar bra ul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sun -ncetior./ Astfel eu nop i întregi am mas/ Blând îngânat de-al valurilor glas.”... Mai târziu,

cutreierând inuturile române ti a cunoscut la surs folclorul, „un izvor pururi reîntineritor” i „fondul inspira iunii” poetului. Cânta cu mare însufle ire Frunz verde Baraboi/ Durdulean , h i, Eu sunt Barbu L utarul, Frunz verde de piper, Mai turn i-mi în pahar i altele, care emo ionau profund pe cei ce ascultau. În Amintirile sale, Ioan Slavici men iona: „Prin toate fibrele sale cânta natura i iubirea, durea i izvoarele, p rile i astrele... cânta scriind”. În cadrul turneelor cu trupa Iorgu Caragiale i Pascaly a cunoscut muzica de scen , vodevilurile, can onetele timpului, iar la Viena, Berlin i la Bucure ti a p truns în zona marii muzici. În capitala Imperiului Habsburgic a participat nu o dat la oper ascultând Fidelio de Beethoven i Faust de Gounod. La Viena i Berlin i-a format o vast cultur literar , muzical , istoric , filozofic ...

Predilec iile muzicale ale lui Eminescu au pornit de la farmecul divin al polifoniei lui Giovani Perluigi da Palestrina, Mozart, Beethoven, la operele romanticului Wagner.

Pe lâng rela iile lui Eminescu cu marii muzicieni i operele lor, autorii fac referiri i la ipostaza de cronicar muzical a poetului. Cronicile sale muzicale au ap rut mai ales în ziarele Curierul de Ia i i Timpul, în care a eviden iat activitatea muzical a lui Eduard Wachman, Eduard Caudela - violonist i compozitor -, Alexandru Flechtenmacher, Ludovic Wiest, Franz Schipet... Ca în toat activitatea ziaristic , Mihai Eminescu r mâne i în domeniul cronicii muzicale un condeier de direc ie, un lupt tor pentru cultur , atr gând mereu aten ia societ ii asupra necesit ii de a înconjura cu pre uire pe reprezentan ii artei române ti. Întrucât „ i limba româneasc e o muzic ”, cu atât mai mult, eufonia eminescian cuprinde emblematic o via i o oper . În crea ia sa, Eminescu urm rea efectul legilor muzicii, al legilor orfice de a concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza, într-un moment de har, coincidentia oppositorum. Astfel, universul eminescian se însufle te muzical - opera sa poetic exprimând armonii sonore sui generis. E suficient s amintim rmanul Dionis, Demonism, Memento mori, Sara pe deal... „Eminescu - spune Tudor Vianu - este cel dintâi i a r mas cel mai de seam poet muzician al literaturii române ti...Cititorul eminescian are impresia c nu se poate sustrage fenomenului care-l învinge. Poetul lucreaz asupra lui cu puterile unui magician”.

Trecând prin etapa Sturm und Drang

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(1868-1873) cu Amorul unei marmure, Junii corup i, Înger i demon, Împ rat i proletar, Mortua est (cu un vers luminat de pacea vocalelor „Argint e în ape i aur în aer”), a ajuns la etapa predominant magic folcloric de la Floare albastr la lin - file de poveste cu noi caractere sonor-muzicale sub influen a folclorului românesc i a liedului german. Noul univers de sinestezii rafinate produc impresii literarmuzicale fermec toare.

Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor cu-n cânt/ Singuratice izvoare/ Blânda batere de vânt:/ Adormind de armonia/ Codrului b tut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastr / Or s cad rânduri-rânduri.

(Dorin a) Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea peste noi/ i prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi. (Povestea codrului) Ultima perioad de crea ie cuprinde acea ipostaz sonor când muzica devine un fel de meta-muzic izvorât din atâtea surse de expresivitate. De amintit Luceaf rul, Od (în metru antic) i, în special, Glossa în care Eminescu e nu numai un mare poet, ci i un str lucit muzician. „Eminescu face din cuvinte muzic i din muzic sens. Dac ar exista înc un poet care s semene cu Eminescu atunci ar trebui s fie Eminescu i Enescu împreun ” (C. Vi an, Tribuna din 8 sept. 1964) Un num r de 70 de compozitori români, unii mai mult decât al ii, s-au întrecut în a eviden ia prin crea iile lor muzicale armoniile unui veac eminescian, de la G. tef nescu la Al Zirra, realizând nemuritoare lieduri pentru voce i pian, coruri, madrigaluri, oratorii, poeme simfonice, balete, opere, fiind vorba, desigur, de cele mai frumoase poezii ale lui Eminescu impregnate ele însele, cum am spus, de o muzic divin .

Spre a completa fericit exegezele literar-artistice eminesciene, de la George C linescu la Alexandru Piru - s zicem - la capitolul final, Registre contemporane, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga i Iosif Sava, adreseaz patru întreb ri compozitorilor contemporani, spre aprecierea i pre uirea vie ii i activit ii poetului nostru na ional.

1. Ce loc ocup opera, personalitatea lui Mihai Eminescu în via a i crea ia dumneavoastr ?

2. Ce lucr ri a i scris folosind texte eminesciene?

3. Cum vi se pare cea mai interesant lucrare de inspira ie eminescian în literatura muzical româneasc ?

4. Ce datorii crede i c mai are muzica româneasc fa de mo tenirea eminescian ?

Au r spuns la întreb ri un num r de 37 de compozitori români de la Liana Alexandru la Dan Voiculescu. În modesta noastr încercare, vom re ine unele aspecte relevante referitoare la compozitori i operele lor cuprinse mai cu seam în întrebarea a doua.

D.D. Botez, profesor i dirijorul corului radio, a creat piese corale de o frumuse e aparte, de inspira ie eminescian , dar cu observa ia „poezia lui Eminescu are muzica ei i convingerea mea este c ar trebui s fii mult prea mare creator pentru a te apropia de muzica «Luceaf rului» poeziei române ti”.

Wilhelm Berger a fost preocupat de lirica filozofic a lui Mihai Eminescu de peste patru decenii. A compus Simfonia a VIII-a - Luceaf rul (1971) pentru cor i orchestr , Cantata liric Dintre sute de catarge (1973) pentru mezzosopran , cor de femei i orchestr , Simfonia a XII-a pentru orchestr i coarde - La steaua ( 1978) .a.

Gheorghe Dumitrescu, mare compozitor de opere mai ales de inspira ie istoric ( Ion Vod cel Cumplit, Decebal, R scoala, Fata cu garoafe, Me terul Manole, Vlad epe , Poesis), în spiritul crea iei eminesciene a conceput ciclul „Epopeea Jertfei” cuprinzând 25 de lucr ri de oper , balet i oratoriu pornite de la cosmogonie, teogonia lui Hesiod i de la Prometeu, prototipul jertfei pentru binele omului.

A mai compus Geniu pustiu - oper , 4 acte i 8 tablouri, Luceaf rul

37

- oper balet în 5 tablouri, Memento mori - oratoriu dramatic, Orfeu - oper în 4 acte i altele.

Doru Popovici face aprecieri în leg tur cu triada de aur Eminescu Enescu, Brâncu i (la care Nichita St nescu adaug pe Grigorescu un catren sui generis) i compune liedurile Când însu i glasul gândurilor tace, Dintre sute de catarge, i dac ... Realizeaz muzical Omagiu lui Eminescu pe un text celebru al lui G. C linescu din finalul c ii Via a lui Mihai Eminescu: „Apele vor seca în albie i peste locul îngrop rii sale va r ri p dure sau cetate i câte o stea va vesteji pe cer în dep rt ri, pân când acest p mânt s i strâng toate sevele i s le ridice în eava sub ire a altui crin de t ria parfumurilor sale”.

Anatol Vieru - celebra Simfonia a V-a.

Muzicologul Viorel Cosma vede o prim întâlnire dintre Eminescu i Enescu prin intermediul liedului Eu m duc codrul r mâne, iar dup piesa pentru cor i pian Revedere, un moment hot râtor îl reprezint oratoriul Strigoii pentru sopran , bariton, recitator i orchestr (1916). Aici muzica enescian înve mânteaz adânci în elesuri filozofice, arta sunetelor învedereaz cele mai ascunse l untrice meandre ale sufletului. Fantastica dragoste a Mariei i a lui Arald învinge misterul mor ii.

Oratoriul Strigoii (pentru al i compozitori opera „Doamna dun rean ” sau „Logodna”) este o lucrare enescian de mare for , de o stranie frumuse e înc rcat de ecouri postromantice wagneriene Tristan i Isolda pe t râm daco-românesc.

Simfonia a V-a enescian (1941), neterminat , reflect marile întreb ri ale timpului din elegia Mai am un singur dor. Ivit din simbioza Enescu-Eminescu, simfonia a V-a reprezint o adev rat simfonie româneasc a destinului. i, lista ar putea continua cu al i compozitori români i operele lor muzicale inspirate din nemuritoarele crea ii eminesciene, prezenta i la modul excep ional de cei doi autori. „Eminescu - conchid autorii - este o ans uria de idei pentru muzica româneasc a zilelor noastre i a viitorului. E atâta emo ie în opera poetic a lui Eminescu, încât pare c acest izvor de ap vie are unde pentru toat lumea i pentru toate timpurile”.

Gra ie vastei sale culturi i a activit ii de poet, prozator, estetician, gazetar..., genialul Eminescu r mâne un uomo unico, uomo singolare, uomo universale.

Octav B ncil - Lec ia de muzic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Delia MUNTEAN

Printre “hoardele de g`nduri” ale lui Dumitru Drinceanu Dumitru Drinceanu, oapte r

cite, Ed. Aius, Craiova, 2020

Noul volum de versuri semnat de scriitorul mehedin ean Dumitru Drinceanu - poet, romancier, autor de eseuri socioeconomice - poart titlul oapte r cite i a ap rut la editura craiovean Aius (2020).

Cartea beneficiaz de o prefa redactat de acad. Mihai Cimpoi: Crochiuri f cute între ratio i emotio.

Tematic, cele aproape optzeci de poeme ar putea fi situate în prelungirea crea iilor lirice din volumul anterior, Pulberi de lumini i umbre (2017). A a cum sesizam într-o recenzie pe marginea c ii Amurgurile unui poet de la Dun re („Portal M iastra”, an XVI, nr.

3-4/2020) , delicate ea i inventivitatea discursului poetic erau însoite, pe alocuri, de strunirea inten ionat a dimensiunii afective prin chingile prozodice. Rafinamentul i (prin voit contrast) curgerea uneori sincopat caracterizeaz i textele de acum, convertite a a cum observ prefa atorul în autentice „tablouri miniaturale”. Într-adev r, picturalul constituie nota dominant a acestor poeme, iar autorul lor tie cum s -i atribuie multiple valen e simbolice.

Peisajele cap , la Dumitru Drinceanu, înc rc tur spiritual . Li se confer particularit i ce flexibilizeaz frontierele dintre fiin a uman i natur , dintre terestru i celest, invitându-le, în felul acesta, la împreun -lucrare. E relevant, dintr-o atare perspectiv , motivul riiom - vietate ambivalent , izgonit de zei „într-o noapte” (Agonie) i nevoit s r ceasc „de veacuri”, „când târâ i când plutind” (Cod în Univers). Astrul selenar, motiv recurent în lirica poetului dun rean (în volumul dinainte remarcam toropeala-i senzual : „Luna lini tit doarme,/ neglijent i boem / r stignit -n arc bizar -/ abandon celest” - amor de roze), e întruchipat acum într-o regin ce „se mi încet, lasciv”, pândit de pajul-luceaf r i bucurând cu trena ei de „culori criante” întregul univers: „Luna- i trece prin ac trupul,/ zvelt , plin de mister,/ urc -n sc ri uimita bolt ,/ fericind p mânt i cer” (Trece Luna!). În miezul pove tii o reg sim i în textul Nunt în Lactee, ca mireas ce „respir în suspine” a teptându- i perechea - episod inaugural demn de consemnat în cronici: „Va fi nunt în Lactee!/ Stele se aprind alene,/ în t ceri cre te un tâlc -/ scribul scrie-n epopee...”.

Un peisaj stilizat cu fine e, amintind prin serenitatea cu care e imortalizat efemerul de stampele lui Hokusai ori de cele ale lui Hiroshige, ne întâmpin în piesa cu titlul Ninse flori, unde e descris un piersic „zgribulit”,ce- i jertfe te podoaba pe altarul unui aprilie indecis: „Ochii-mi se opresc lapiersic iar/ uimit de sacrificiul lui imens,/ albu-i fraged smulge lumii rar/ dragostea i c ldura unui vers”.

Destr marea, a omului de ast dat , o întâlnim în poeme precum Timpul („Zvâcnind din aripi/ trece glorios/ purtându-mi în clepsidr / trupul t u drept hran ”), Treceri peste treceri („Semafoare peste tot/ timp îl dr muie i-l cern”), Monolog, II („Orologiul neverosimil bate/ caden a-n inventate ritmuri,/ clipa pe urmele omului/ se scurge însângerând ip tul/ venit s vesteasc izbânda trecerii”) sau Ilogic i trist („În dimine i când cumpene de timp/ coboar i urc -n nesfâr it/ la ad pat, în fream t de fotoni,/ o moar în abis macin destine/ în lini te deplin i f de morar”).

Re inem viziunea aparte în ceea ce prive te curgerea i destr marea: ele s-ar datora înse i existen ei fiin ei umane („poate mor ii i-amintim/ c n-ar fi f noi...” Gânduri; sau: „Sub clopotul facerii/ omul na te timpul/ i-i d otr vite s ge i/ spre flagelare” Timpul).

Altfel spus, tocmai pentru c e creat din carne i din sânge, tocmai pentru c gânde te poart omul povara trecerii: „În lungi de iarn nop i,/ din nev zutul fir/ ori când r cesc în spa iu/ dup o arip de gând, m -ntreb:/ ce-am fi f auz ori v z/ sau f aer mâine, când zorii/ sunt la ad pat fotoni,/ sau în amurgul prosternat/ f fecundele reflec ii,/ f sub noi nimic,/ nici chiar p mânt batjocorit?” (Gânduri). om, cu toate ale lui, cum ar fi con tientizate na terea i extinc ia?

Nefiind cine s le perceap , s le caute dezlegare, nu au cum s existe - m rturisesc poemele de fa - nici „clipa”, nici „disperate îndoieli,/ sensuri, legi, magice cifre:/ biete scrieri apocrife,/ contradic ii, multe-n prip ...” (Apocrife). Dimensiunea ra ional i cea afectiv sunt atributele care delimiteaz omul de alte întrup ri ale firii, îl „ridic din cenu , din arini...” (id.). Acelea i particularit i - ne sugereaz Dumitru Drinceanu - îl pot îns împiedica s i fie sie i, la nevoie, un bun partener („Refugiu caut - singur,/ s aud fream tul de mâine/ la propriu m lovesc de mine/ chiar când vreau doar eul singur...” Casa unui suflet), aruncându-l, drept compensa ie, în viermuiala cotidian i în goana continu dup altceva - prelungire ludic-ironic a mai vechilor ispite („Juc , o f râm / prin miracol iese om:/ plin de pofte i ambi ii/ ia un fruct oprit din pom” - Genez i legend ).

Pofta, foamea - observ m - traverseaz de la un cap t la altul volumul de versuri de acum, întrupându-se în imagini artistice care îndeamn lectorul la problematizare. Fl mânde se dovedesc nop ile (O, roat !), mintea (Nu voi uita), pas rea vie ii (Cuvântul t u), gândurile (Iubiri apuse, A ezare), aripile pove tilor (Trecut i viitor), teoriile (Fântâna neagr din Lactee).

Nici travaliul creator nu scap de povara incertitudinilor i a dorin elor („S -l preschimb într-un cuvânt,/ c tre tain -i coborând,/ sau s -l las în vis r sfrânt/ s -ncol easc de-i fl mând?” - Gând i vis), îns la originea acestora se afl o anume team a diminu rii puterii inaugurale a logosului („Cuvintele i-au pierdut arome/ sub restric ii aberante” - oapte în eu), motivat implicit de dispari ia „pove tilor cu nectar” în fa a invaziei tehnologicului („fecioare, prin i i regi [...] / balansul timpului nu îi atinge/ pân când nou orologiul/ sun -n telefon i laptop”; „o nou lume î i scrie povestea/ în dâra satelitului spre lun ...” - Trecut i viitor).

Eul auctorial, ra ional i sensibil deopotriv , i-a g sit se pare un posibil refugiu: „Hergheliile cerului/ iau forme bizare/ i alearg pân obosesc,/ înghe ând pe-o stamp ./ O scurt cavalcad a norilor se anun ,/ dar alergarea-i nemuritoare,/ pe nev zute c ri,/ b tând timpul în copite.// Sunt hoarde de gânduri/ de nimeni p zite,/ ce se destram înainte ca lumea/ s le vad i aud ./ Atunci pierd p mântenii/ clipele divinei metamorfoze/ nici norii-herghelii, nici tunete/ n-au puterea s le-ating / trec din fiin -n infinit” (Nori i gânduri, cavalcad ).

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Mihai BATOG BUJENI|{

Enigmele de sub t[lpile noastre Vicu Merlan, Dacia Esoteric - simboluri, legende i tradi ii, Ed. Ganesha, 2020 Mai bine de dou luni, spre sfâr itul anului 2020, am lecturat cu un deosebit interes i cu mare aten ie cele dou volume ale lucr rii: Dacia Esoteric - simboluri, legende i tradi ii (ed. Ganesha 2020, peste o mie de pagini!) lucrare ap rut prin admirabila trud a dlui prof. dr. Vicu Merlan, originar din satul Isaiia, în prezent colaborator al Muzeului Municipal din Hu i. Amintesc în context aceast apartenen a domnului profesor fiindc aici se afl într-un fel cheia unui miracol. Îndr gostit de locurile sale natale i „sim ind” spiritualitatea lor va fi cel care, întâi ca student în anii 1991, apoi ca absolvent i angajat al muzeului amintit, va participa cu entuziasm la cercet rile arheologice efectuate în zon i va descoperi în anul 1998 ceea ce acum numim pe bun dreptate „Tezaurul de la Isaiia” expus în prezent la Muzeul Universit ii „Al. I. Cuza” din Ia i. Voi men iona, probabil spre dezam girea acelora pentru care cuvântul tezaur înseamn aur, argint sau cel pu in pietre pre ioase, c este vorba de un tezaur de spiritualitate care ar putea ( i chiar ar trebui!) s schimbe paradigma istoric a culturii precucutiene de pe aceste meleaguri.

Voi reda câteva fraze din interviul acordat de domnul profesor reporterei Alice Diana Boboc de la Asocia ia Redescoper Istoria: „În 1996, am efectuat primele s turi arheologice la Isaiia, punctul „Balta Popii”. Era locul unde, în copil rie, m duceam cu bunicul la pescuit. Probabil i vechile triburi pescuiau cam prin aceea i zon . Am fost norocos de la primul sondaj; am decopertat o zon sacr a unui sanctuar de 7000 de ani, în care am g sit fragmente din lut ars de la m su e de altar, statuete antropomorfe feminine, vase de ritual de tip askkos, râ ni e, topoare din piatr de tip „calapod” perforate, vase ceramice, unele reîntregibile, a chii i lame de silex .a. Printre acestea a ap rut i o t bli din lut ars cu scriere pictografic , mai veche decât cele din Sumer (considerate de cercet tori cele mai vechi din lume), fiind aproximativ contemporan cu celebrele tablete-teracot de la T rria, jud. Cluj. Dac nu g seam ceva de valoare, sondajul r mânea la acel stadiu, îns cele descoperite ne-au dat speran e” De fapt, întreaga lucrare a domnului profesor este o c torie foarte asem toare cu cele f cute în scopul ini ierii spirituale, o neobosit c utare a adev rului privitor la istoria adev rat a locurilor i oamenilor din acest uria areal numit de-a lungul tipurilor Dacia, Ge ia, Vlahia sau Karavlahia ori în alte feluri, func ie de cel care face referirile sau de inte-

resele geopolitice ale vremurilor. Îl vom g si pe dl profesor în paginile volumului c utând semnele trecerii prin veacuri a popula iilor din acest areal, s pând în diferite site-uri, fotografiind prin locuri unde nici cu mintea noi, oamenii obi nui i, nu ajungeam, scormonind arhive i memorii, c ile înainta ilor, adunând tradi ii, deslu ind adev rurile din legende sau vechi pove ti, punând cap la cap informa iile transmise prin me te uguri (costume, ou încondeiate, m ti, dansuri etc...!) i dând astfel de obâr iile de cele mai multe ori ritualice ale acestora. Dar, în acela i timp ni se demonstreaz c , numai gândind la fragmente ca apar inând un tot unitar po i deveni credibil, iar autorul reu te pe deplin acest dificil exerci iu.

Am folosit termenul de miracol în leg tur cu întreaga activitate prezentat în carte, de i dl profesor se declar doar norocos, fiindc eu unul cred c doar celor vrednici li se arat calea cea dreapt , deloc u oar , iar truda lor este, la un moment dat, pe deplin r spl tit .

Exist posibilitatea ca, a a cum ne poveste te domnia sa, înc de când era copil s fi sim it (atunci este i vârsta propice unui asemenea eveniment), c de fapt t lpile sale, cel mai probabil descul e, calc peste comori care pot schimba istoria uitat , ignorat sau chiar furat a celor dinaintea sa. Asociez descoperirea acelui tezaur de la Isaiia cu un miracol, asumându-mi riscul ca logicienii mult prea cartezieni ai lumii tiin ifice s m acuze de excese metaforice.

Autorul nu se a eaz , a a cum egolatria omniprezent ne-a cam obi nuit, în prim planul abord rilor neconven ionale (fa de istoriografia didactic !) a evenimentelor istorice aflate în ceea ce numim preistorie, adic în acel spa io-temporal unde nu avem la îndemân atât de îndr gitele documente de cancelarie, cele pe care am ajuns s le consider singurele demne de aceast nobil titulatur de document istoric. Uitând astfel c de fapt acestea (documentele de cancelarie) sunt cele mai perisabile, dar i cele mai pu in credibile, din diferite motive, inclusiv politice, i c de fapt majoritatea „documentelor” se afl înscrise pe pietre, pe ziduri sau pe tot felul de suporturi (lemn, frunze, piele etc...) au formele cele mai diferite, iar unele nici nu pot fi denumite documente fiindc sunt transmise prin viu grai sau mi ri ale corpului (dansuri), tradi ii, obiceiuri sau vechi incanta ii (descântecele). Sigur, interpretarea unor asemenea „documente” poate fi de multe ori deformat de gândirea celui care abordeaz aceast cale,

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gândire modificat substan ial de trecerea tipului, schimbare paradigmelor, nivelul de instruire, propriile noastre limite ori chiar de dorin ele (a tept rile) cercet torului. Da, este foarte posibil a a ceva, dar a da la o parte uria a arhiv de acest gen este o gre eal i mai mare, fiindc o ipotez formulat chiar eronat poate fi corectat în timp pe când o respingere vehement poate crea un cadru de analiz inhibant a a cum se întâmpl i acum cu unii istorici care nu pot ie i din rigorile unui manual de istorie profund politizat cel al „istoricului” Mihail Roller. adar, Vicu Merlan pune la loc de mare cinste numele unor cercet tori din ar , dar i din str in tate, care au avut curajul (a numio în elepciune!) de a cerceta i de a omite opinii referitoare la istoria foarte veche a omenirii, inclusiv ipoteze logice despre cea dinaintea marilor cataclisme planetare (potop) cum ar fi Daniel Ruzo, Marija Gimbutas, Nicolae Vlasa, Viorica En chiuc, Victor Sorokin, evident, Nicolae Densu ianu cel excesiv de contestat la noi i mul i al ii.

Aduce în felul acesta un binemeritat omagiu înainta ilor, atr gând în acest fel aten ia, într-un mod foarte elegant, c poate ar fi timpul ca i la nivelul catedrelor s schimbe optica abord rilor care încep istoria României cu r zboaiele daco-romane, deci mult dup perioada de maxim înflorire a entit ii statale daco-getice.

Sigur, o lucrare atât de ampl are suficient spa iu editorial pentru a analiza în am nunt, folosindu-se de un imens material iconografic, diferite simboluri, obiceiuri tradi ionale ori s rb torile premerg toare cre tinismului precum: spirala ori svastica, semnele solare sau reprezent rile Zei ei Mam , Brezaiele, Rusaliile, Sânzienele, legendele pricuricilor ori misteriosul dans al C lu arilor. Intr în preocup rile autorului i sculpturile mai mici, dar i mai mari, menhirii sau sceptrele de piatr , stâncile înso ite de legende îns i cursurile de ap aflate în aceast situa ie. Vom g si i o foarte interesant prezentare a toponimiilor precum i a simbolisticii apei în vechile credin e (ex. Apa Sâmbetei). Desigur, nu poate lipsi o abordare larg a conceptului de timp, a a cum îl în elegeau, surprinz tor de bine, vechile civiliza ii nord-dun rene, iar aceast abordare nu poate fi conceput excluzând riturile funerare, cele care în ultim instan dau valoarea definitiv a continuului spa io-temporal.

Spre lauda sa, autorul nu uit s posteze în lucrare i „misterele” dispari iei unor importante scrieri referitoare la civiliza ia daco-get .

Mai ales c aceste scrieri nu apar in unor oameni oarecare ci, una dintre acestea, chiar împ ratului Traian cel care iber fiind, deci de neam tracic a în eles foarte bine importan a consemn rii faptelor din zboaiele pe care le-a purtat cu dacii. Ori este de presupus c o astfel de lucrare nu se putea „pierde” precum o însemnare oarecare.

Aceea i soart a avut-o i cartea Getica, scris de Critio, medicul lui Traian, scrierile lui Apollodor din Damasc despre construc ia podului de la Drobeta, biografia lui Traian scris de reputatul istoric Tacitus, Istoria Daciei scris de Dio Criysostomos cel exilat de Domi ian în Dacia, scrierile lui Pliniu cel Tân r, prieten a lui Traian, biografia lui Traian scris de Plutarh, capitolele despre Dacia din istoria lui Ammianus Marcellinus i multe, multe altele... Poate c sunt doar simple întâmpl ri sau poate au vreo leg tur cu surprinz toarea noastr indiferen fa de unele m rturii ale trecutului ceva mai îndep rtat precum T bli ele de la Sinaia, disp rute sub ochii no tri, apoi declarate foarte comod falsuri, scrierile de la T rt ria i nu numai declarate i acestea semne f importan sau doar modalitate de a preciza cui apar ine un bun oarecare, atunci când însemnele grafice au fost descoperite pe diferite vase sau statuete. Sunt i acestea întreb ri pe care lectura volumului le ridic cititorului, a a cum trebuie s se întâmple cu orice carte bun .

Mai ales c autorul are în texte mult ironie fin la adresa unor teze al c ror grad de imbecilitate ar fi de neglijat dac nu ai vedea

Anul XII, nr. 2(126)/2021

cum eliti tii culturali autohtoni se încre esc i acum de indignare, anatemizându-te dispre uitor cu infamantul calificativ de protocronist, atunci când încerci s comba i cu argumente logice sau faptice teoriile în conformitate cu care un popor care ocup timp de mii de ani un areal imens al continentului european a teapt mii de ani pentru a vorbi într-o limb de import i are periodic o stranie apuc tur : se retrage din vatra str mo easc , se mut în teritorii minuscule i se întoarce abia dup cucerirea fostului habitat de c tre migratori posesori ai unei culturi de culeg tori, care îns vor avea, ulterior, o contribu ie major la definirea personalit ii celor cuceri i. Cât despre scriere, suntem de acord c este mult mai comod s afirmi c ea nu a existat, decât s te complici cu încerc ri de a afla tainele l sate sub aceast form de vechile civiliza ii. C doar nu avem, precum Champollion sau Viorica En chiuc timp i chef de munc dou -trei decenii ca s ajungem la un rezultat. i de ce?

De aceea, personal, consider c marea dezbatere, cea de fond, a prezentei lucr rii este problematica extrem de spinoas a limbii vorbite de neamurile traco-daco-getice i scrierea acestora. Asta i pentru aceea i istoriografie didactic induce ideea foarte comod , enunat anterior, c aceste neamuri nu aveau scriere, iar graiul (cuvânt declarat de DEX ca fiind de origine bulgar , adic a unei popula ii care se stabile te în sudul Dun rii în sec. al VI-lea, iar istoria lor antic a fost marcat de prezen a tracilor) este un continuu împrumut de la popula iile aflate în contact mai mult sau mai pu in nemijlocit (ex. cuvinte aflate în sanscrit !).

De fapt aceast problematic , abordat pe larg în lucrare, dep te cu mult nivelul unei simple examin ri sau prezent ri i se constituie într-o cercetare ampl foarte bine augmentat iconografic, dar i cu argumente tiin ific, analizat în profunzime atât temporal cât i cultural spre disperarea celor care au hot rât c scrisul (la modul absolut!) s-a inventat în Sumer i de acolo s-a r spândit în toat lumea transformându-se din cuneiform (cu adev rat inven ie sumerian !) în hieroglifele egiptene sau kanji-urile japoneze (de exemplu). Teorii de tot râsul care ne fac s suspin m sau chiar s l crim m, a a cum se întâmpl întotdeauna când politicul se infiltreaz în cultur . Îmi doresc sincer ca aceast lucrare de anvergur s ajung sub ochii tuturor celor care predau istoria pe diferite niveluri de instruire colar , deoarece chiar dac va r mâne par ial necitit sau chiar ignorat , consider va fi suficient de penetrant pentru a ridica interoga ii. i acest fapt, în timp, se va dovedi benefic pentru noi to i cei care am c lcat vreodat descul i pe acest p mânt plin de taine i misterioase energii, cel despre care tot autorul spune c : mântul este o fiin vie. Unii cercet tori afirm c reglarea echilibrului ecologic printr-un proces de homeostazie se datoreaz amplas rii armonioase a unor monumente cu caracter religios în zonele de focar, ca ni te ace de acupunctur ...

Octav B ncil - Crengu e de liliac

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Cristina SAVA

Portal cu #ngeri David Boia, Portal cu îngeri, Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2016 Dac în vol. „Cu îngerii la drum”, cunoscutul autor de aforisme i epigrame, poetul David Boia, g se te o „metod ” de grafie a „conceptului” de îngerime, într-o combinatorie imaginativ , de data aceasta, în vol. „Portal cu îngeri”, reia, sub forma poemelor „tanka” i „haiku”, dar i a celor versificate (credem c într-o m sur sporit , comparativ cu volumul amintit), problematica „îngerimii”, desigur, cu inten ionalitatea de a- i apropia versul de gândirea filozofic , printr-un exerci iu v dit în planul unor tr iri din proximitatea semenilor i a cotidianului; altfel spus, st ri „limit ” care s exprime „viziuni” i modalit i ale „metodei” pe care o aplic lirismului s u, cu scopul bine definit, în expresia poetic , astfel încât anume „libert i” ale fiin ei s se reg seasc în consubstan ialitatea ce ine de propriul „stil” real. Observabil c în acest volum, metafora „deschis ” se rese te mult mai frecvent în discursul livresc, iar „hierofania cuvântului”, prime te rezonan e comprehensive, a a cum î i dore te poetul. Încerc m s demonstr m c în poetica lui David Boia exist o preocupare constant pentru ideea de „sacru”, printr-un continuu act de cunoa tere i re-cunoa tere a fiin ei, în dualitatea existenialului. Neîndoielnic, valorile devenirii cer o raportare la transcenden ca „poart ”/ posibilitate de în elegere a camufl rii „sacrului” în „profan”, de o mereu „reîntoarcere” la origini, la acel „univers” eliadeian, compensatoriu i f de care nu ar fi posibil o încercare de descifrare a „tainelor de sus”; astfel c „homo religious”, i chiar omul modern, caut , imperativ, „portalul” spre „imanen ”, fie i imaginar („Dac ai fi venit la parad / Portalul ar fi r mas cuviincios/ Nou petalele ni s-ar fi deschis/ În frenezii i însufle iri ingenui/ N-ar fi existat singur tate stringent / Nici letargii pres rate cu sincope// Ascensiuni onirice în predestin ri/ La ceremonia splendorilor angelice” - Parad idili). Se pare c inten ionalitatea poetului este de a dep i limitativul mitic i a anula demarca ia timp-spa iu, din nevoia unei stringente alchimii metaistorice („Suntem enigme stranii/ i noi ca i universul/ Materie plus spirit/ Arhetipuri care ne anim m/ Reciproc sau diferen iat/ Din aceea i materie ca gândul/Ca i sentimentele ca i emo iile/ Ca i tr irile ca i sim irile”- Poem cuantic).

O gândire filozofic va c uta întotdeauna elucidarea miticului (poate, pân la excludere), îns David Boia încearc s împace în expresia poetic „realul” cu „irealul”, astfel încât „pl cerea” textului livresc s fie o relevare a manifest rii divinului prin prezen a motivului „îngerilor” („Raze fugare/ Îngerii de lumin / Reflexe aurii/ Extaz în inocen / Str luciri pur celeste” - Tanka); de aici, probabil, atât nelini tile cât i dorin ele „l untrului” se identific

în iluzia „zborului”, a ascenden ei, ca element „nouminos”, prezent în fiin a uman („Printre destine/ Caut insistent un zbor/ Sincer i ades/ O dulce iluzie/ Departe la orizont” - Tanka); poetul tie c metamorfozarea aduce „t cerea”, o desp ire de fiin ialitatea din linistea increatului („Crud i aspr / Când t cerea m-apas / Cu dor de cântec/ Adulmec vocalize/ Departe din absolut” - Tanka); îi r mâne „poemul”, singurul „portal” care poate însufle i i irumpe „in aeternum” („Luce te în zori/ Surâsul unui poem/ Cu chip angelic/ Translator de idile/ Purt tor de fericire” - Tanka); momentul misterului continu , cu atât mai mult cu cât, în sens heideggerian, „discursul con tiin ei are loc, exclusiv i constant, în modul t cerii” i, astfel, medita ia filozofic readuce „zgomotul” vie ii („Copiii cosmici/ Pulseaz la orizont/ Spectacol celest/ N scu i spontan din haos/ Globule de lumin ” - Tanka).Este cât se poate de real ca în„cuvînt” se anuleaz „t cerea”, dup cum „t cerea” aduce „în elesuri” prin/f cuvânt („Sentimente vii/ Din tagma iubirilor/ C torii hoinare/ Prin i ad litteram/ Însufle iri ardente” - Tanka); o „geografie” a l untrului poate percepe „dincolo/ dincoace” de cuvânt („În orice timpuri/ Pe altarul voin ei/ Cu patos i sârg/ Aprind facla speran ei/ Pentru pacea terestr .” - Tanka); aici, rolul poe ilor este v dit („Poe ii stingheri/ Într-un col de univers/ Produc din condei/ Poeme despre iubiri/ Un puzzle f sfâr it” - Tanka); i îngerul este o form a „t cerii” („Printre tumulturi/ Îngerul ne vegheaz / Blând prev tor/ Discipolul lui Iisus/ Un str jer de lumin .” - Tanka), dup cum i filozofia increatului este o „t cere” a sufletului („Pe cerul difuz/ Departe la orizont/ Printe orologii/ V d clepsidra timpului/ Un suflet st lm cit.” - Tanka). În ideea filozofic , David Boia exerseaz ( i o face bine) cuget ri, f nici o emfaz , privitoare la modul de „în elegere” al lumii în „sine” („Dincolo de ra iune/ Poate fi previziune./ În doi” - Imagina ie); de la în elegerea parit ii abstracte („Poate fi singur tate/ Dar cel mult pe jum tate.” - În doi), la viziunea „întregului” ca ideologie („Unde exist infinitul,/ Nu î i are loc sfâr itul.” - Infinit) i sensul „des vâririi” telurice („Un c tor la propriu/ Spre destina ie platonic / Pe traseu premonitoriu” - Pelerin), în elegem c „influen a” cuget rilor, pe care poetul le aduce „într-un mai aproape” de livresc, au ca scop final preferin a pentru „transcenden ”, în sensul în care ideea metafizic poate fi apropiat în elegerii lectorului.

David Boia nu renun la „harul” exersat în aforisme i î i exprim opiniile f a avea preten ia ca acestea, în spe , s fie „adulate” („O scriu bine scriitorii/ O joac select actorii/ Dar o tr iesc muritorii.” - Love story); ideile

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

filozofice, de drept, import , s spunem, „idei” produc toare de „tr iri” apriori („Suntem alt fel de cum ne tim/ Diferi i de cum ne credem/ Deosebi i de cum gândim/ C utând s ne cunoa tem/ Afl m c suntem variabili/ G sim c suntem fluctuan i.” - Suntem alt fel). Se performeaz , în textul poetic, „st ri” de în elegere a umanului în consubstan ialitatea menirii „dreptei credin e” („S renun m la r zbunare/ La intrig i la minciun !/ Valabil pentru fiecare:/ Tot fapta bun e mai bun .” - Catren).

David Boia este în c utarea „metodei” prin care s i exprime tr irile interioare, astfel încât poetica sa, cu accente filozofice, s împlineasc „bucuriile simple” ale vie ii („Ducem în tain / Pe tot parcursul vie ii/ Suflet de copil.” - Haiku). Nu întâmpl tor, idei i sentimente sunt exprimate într-o „semantic ” lingvistic descriptiv (am spune), astfel ca în cuvinte pu ine s cuprind o multitudine de interpret ri ale „evolu iei” gândului („Program demiurg/ Implementat cu îngeri/ Edenul solemn.” - Haiku). Apropierea de „înger” lait motiv deschide perspective spre o alt „în elegere” a lucrurilor („Sabie de foc/ Arhanghel înaripat/ Taie v zduhul.” - Haiku); elementul „numinous”, celest, explic schimb ri de sens, cauz a ac iunii sale supra-naturale („Înger suveran/ Peste trasee sacre/ În duh c tor.” - Haiku). Surprindem în volum o „metod ” a intensiunii i extensiunii, altfel spus, o trecere la ac iuni pe care poetul pare s i le atribuie („De fiecare dat cât mai inventiv/ În plan sentimental i afectiv/ Mi-am dedicat prezentul la infinitiv.” - Autodedica ie); iar altele par a apar ine unui timp „cascad ” („Toate din tagma r cirilor/ Vezi c iubirile au via în sine/ Dar mai întâi trebuie s se nasc / i unele mor înainte de a se na te.” - Iubiri neîmplinite). Acest orizont al rezonan elor personale, r sfrânte în cotidian, aduce în prim plan reiterarea unor „tr iri” generatoare de st ri suflete ti în „contratimp”, am zice, pentru a accentua i mai mult, anaforic, o viziune a dualului „a fi” (Noi numai noi/ Numim nostalgii/ luciri nostime/ Noi numai noi/ Num -r m nedumeriri/ N scocind nelini ti/ Noi numai noi/ Nuan m n i/ Navigând naivi/ Noi numai noi/ Netezim nuan e/ N ruind nem rginiri/ Noi numai noi/ Nutrim dejdi/ Nimicind n stuiri.” - Numai noi).

Motivul „umbrei”, aplicat repetitiv („Urmam/ umbra/ urmelor/ umbream/ urma/ umbrelor/ urcam/ uneori/ universuri/ unduind/ u or/ umbrele.” - Ubicuitate) accentueaz „rolul” distinctiv al „divinului”; fie c e vorba de a în elege „lumea” prin filozofia lui Rousseau, fie prin prisma concep iei lui Nietszche asupra spiritului uman, pân la urm , ascensiunea omului este dependent de modul de raportare a fiin ei la „fiin ialitate”. Alitara ia, la care apeleaz David Boia, poate produce o extrapola ie a st rii de acceptare a „profanului”, în variate forme („Frapeaz / Feble i/ fugitive/ flateaz / fete/ flori/ foto-modele/ fe i-frumo i/ fream / fe e/ flexibile/ fufe/ frivole/ fluctueaz / func ii/ fudule/ fuste/ fistichii/ fac/ furouri/ furouri/ fanteziste/ firi/ fulminante/ factori/ f când/ frecvent/ faze/ feerice.” - Flagrant). Imaginile pe care hierofania le produce în cuvânt, ac ioneaz în poeme ca rezultat synecdoque („Gânduri/ generale/ gregare/ gr besc/ gradual/ gângurind/ gesturi/ gra ioase/ grijulii/ genereaz / glasuri/ germinând/ gratitudini/ glorioase.” Gener ri), dac poetul se folose te, cumva, în gândirea filozofic , s ob in o oarecare direc ie/ sens al finalit ii expresiei; se poate ca, întrun fel apropiat de în elegerea „peircean ”, apelând, oarecum, la metonimie, s pun accent pe „rela ia” interdependent dintre „semnificant” i „semnificat”, cu posibilitatea de percepere a „realit ii” extralingvistic („Cet eni/ cinsti i/ cultura/ credin a/ categorii/ curate/ c uta i/ conexiuni/ caritabile/ cl di i/ case/ construi i/ cartiere/ coabita i/ civilizat/ convorbi i/ coerent/ comunica i/ concludent/ convie ui i/ concomitent/ cultiva i/ crea ii/ competitive/ concepte/ candide/ critica i/ comploturi/ combate i/ conspira ii/ calomnii.” - Consemn ri).„Semnul” lingvistic poate fi, la rându-i, perceput i vizual, astfel încât transcenderea c tre „un mai-mult-dorit” s devin o „imagine” multidimensional („La

Anul XII, nr. 2(126)/2021

margine de speran / Retras dup jaluzele/ Privesc dorurile mele/ De la minim distan //Am conceput scenarii de lumin / Pentru noi i destinul mun ilor/ Mai bine s vin mii de serafimi// Ca s înconjoare mun ii din azur/ Mai bine s vin mii de heruvimi/ Ca s vegheze peste mun i de sus/ Pe viitor invoc cete de arhangheli/ S investeasc aici în mun i no tri.” - La margine) Se pare c în poetica lui David Boia, un loc predilect îl are raportul dintre „obiect” i „subiect” pe o anume scar a valorilor; în succesiunea spa io-temporal , expresia lingvistic atinge stadiul construc iei de „permanen i continuitate” („O pajur duce în gheare epopeea neamului/ Neatârnarea, atârn crunt în ghearele ei/.../ Se târ te prin peisajul ostil de-a-ndoaselea/ Leul sucomb adesea în infla ie galopant / Noi r cim ab tu i i tri ti printre fiare vechi/ C ut m cu disperare o solu ie salvatoare/ A a am ajuns pe marginea unui drum fictiv/ i tot acolo noi facem debusola i autostopul/.../ Dup un timp vine o blânda adiere/ Pe urm vine o furtuna în rafale succesiv/ Tunete i fulgere zdruncin cumplit v zduhu/ Apare o tornad gigantic[ ce cupride planeta/ Cutremure multiple zgudui violent p mântul/ Sun trâmbi e în fa a unor f pturi stranii/ S fie oare ace tea caii de foc apocaliptici?/ Mai avem pu in rezerv de timp i gata...” - O pajur ).Poetul se angajeaz în descrierea unui imaginativ sociologic („Ne na tem aici probabil/ Posibil i întâmpl tor// Noi c tori de curs scurt / i fiin e ve nic efemere// Actori care juc m cu stres/ Mai mult în roluri secundare// Înf ptuim dup puteri/ Ba izola i ba stân i în grup/ Trec zecile de prim veri/ Iar în final filmul se rupe.” - Filmul vie ii); iar, „impulsul” sapien ial determin con tientizarea „prezen ei absente” („Implor acum i ajutor divin/ Ca ocroti i s f urim un vis/ S facem ast zi din acest min/ Un veritabil col de paradis.//Am fost tradu i/ Totu i s avem chem ri/ Spre cunoa tere i iubire/ Spre des vâr ire i adev r/ Spre voin i dreptate.” - Salva i p mântul). „Principiile” poeticii („Cu fa a spre poezie/ i gândul la poeme/ Valori aduna-voi în seif// Pe trasee extrasenzoriale/ Por i vaste de energie/ În format universal/ Pe axa de simetrie/ A unui infinit presant.”

- Cu fa a), în viziunea lui David Boia, aduc un „prea-plin” al perspectivei de împlinire în planul expresiei estetice („Încântare de peste an/ Numele u e prim var / Încântare de peste veacuri//Doar îngeri pot s ne spun / Tu ai s vâr it botezul vie ii/ Tu ai venit ca o prefa divin // Încântare de peste milenii/.../ Sub nuan e albastre de azur/ Încântare de peste alte ere/ Secven sacr din edenul sfânt/ .../ Tu ai tradus raiul pe p mânt/ În limbaj facil ad litteram//Peisaj str lucitor cu îngeri ... Numele t u); pe undeva, reflexe st nesciene se resimt în esen a unui „univers” poetic, construit („Ea exist pretutindeni/ Dar mai ales între noi/ Cu fiecare disensiune/ De noi i de univers...” Dep rtarea) i imaginat cu pruden ; la un moment dat („Produse relevant de a tri/ Furtuni magnetice luxuriante/ În forme preponderent difuze/ Adieri din fluxuri emergente// Rezultate din controverse/ Asocieri de fenomene cuantice/ Compuse din contradic ii/ Atrac ii sau respingeri/ Elixire expandate de sclipiri/ La limita intui iei exhaustive/ Dintre substan i spirite/ Dintre materie i antimaterie/ Departe la poarta infinitului/ În locuri endemice cu îngeri.” - Vânturi stelare), metafora se „închide” pentru a se „deschide” din perspectiv filozofic („Dup prima cratim / Prim vara va germina,/ O nou previziune/...” - Anotimpuri).

Poetica „exersat ”, în acest volum de versuri, este un „portal” deschis c tre transgresarea unei „st ri” de apropiere de „mesagerii” cele ti i, de ce nu, de în elegerea filozofic a „materiei”, cu care fiin a s-ar putea identifica, cu atât mai mult cu cât perenitatea i lucrurile se sfâr esc în cele din urm , îns cuvintele care alc tuiesc „lumea” sunt nepieritoare .

Consider m c David Boia, într-o emana ie livresc a conceptului de „idee” filozofic a „mântuirii” prin cuvânt, las deschis acest „portal cu îngeri” pentru „a crea” sentimentul de „libertate” într-un „dincolo de vedere”.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Ionel POPA

R[zboiul paralel - deratizarea ]i igienizarea Europei Eugen Uricaru, Gr dina Paradisului, Ed. Polirom, 2020, 296 p. În romanele sale, Eugen Uricaru caut s surprind arta secret , nev zut a unor evenimente care au jalonat mersul istoriei i condi ia uman în permanent confruntare cu ea. Recentul s u roman, Gr dina Paradisului (Ed. Polirom, 2020), se vrea o „decodare” printr-o concretizare epic a programului lui Hitler expus de acesta, în vara anului 1941: „Noi facem în Europa de R rit o Gr din a Paradisului”. În noul s u roman, Eugen Uricaru schimb strategia narativ . Dac precedentul roman, Permafrost, era un cvasi-thriller, noul roman e stra nic împ nat cu expozeuri istorice, ideologice, politice, psiho-morale despre teribila catastrof , care a fost al Doilea R zboi Mondial, prea docte i repetate. De aici o serie de deficien e de care sufer romanul ca fic iune literar . În mod concret, având ca reper temporal anul 1941, scriitorul abordeaz istoria României racordat la istoria Europei: instalarea statului na ional-legionar, cu toate consecin ele lui, Pogromul de la Ia i, Rebeliunea legionar i înfrângerea ei de c tre Antonescu, intrarea României în r zboi al turi de Germania Fuhrerului. Prin urmare romancierul ne invit la o

plimbare prin istoria recent a rii în vremurilor tulburi din momentul izbucnirii r zboiului, când „un soi de magm cleioas se revars peste România”.

Materia romanului e compartimentat în trei capitole, cu observa ia c desf urarea relat rii se face în evantai, realizându-se o mi care pe axa timpului: prezentul e înso it de enclave în trecutul apropiat i de previziuni de viitor. Acest evantai e, în parte, vinovat de amintitele repeti ii.

Capitolul I, primul nivel narativ, poate fi considerat ca o „preg tire” pentru luarea la cuno tin a istoriei ce urmeaz s fie evocat .

Suntem în a ezarea Stanca, unde vie uie te evreul Mendel Haim de meserie ebenist. Via a lini tit a românilor i evreilor e tulburat doar de „camaradul” Horomo teanu, „cel cu motocicleta Zundapp, verde, puternic i grea”, cump rat „chiar de la reprezentan a DKW de la Bucure ti”.

Mendel ebenistul se deplasa la clien i, pe o raz de aizeci de kilometrii, cu dro ca tras de ura, o iap b at i b trân , dar ascult toare , de care unii f ceau haz. Acestora, Mendel Haim le r spundea în elep, potolit: „- E iapa lui D'Artagnian”.

Doar vreo doi, pe care îi tia de legionari mai bine zis fo ti -, îi r spundeau: „-B i, Haim, oi fi tu vreun mu chetar. Vezi noi suntem de-a Cardinalului”.

Schimbul de replici e emblematic pentru roman. Într-o zi, întorcându-se de la un client (Horomniceanu, cu care a avut o confruntare verbal pentru banii nepl ti i), Mendel Haim g se te în fa a casei (pr lie i depozit) o tâ. Întrebat ce dore te, fata îi r spunde: „Eu sunt Marioara. Doar v-a scris Moti de mine”. Moti era nepotul lui Haim, comerciant în Podul Ilioanei. Marioara, refugiat din Basarabia ocupat de sovietici, a sosit înaintea scrisorii. Mendel Haim, inim curat de om cinstit, o g zduie te. B trânul Haim i tân ra Marioara tr iesc lini ti i, al turi: Mendel v zându- i de meserie, Marioara de cas . De la o vreme, Mendel bag de seam c Marioara s-a cam îngr at. A sosit i momentul când

Marioara trebuie s se m rturiseasc : „eu sunt gravid ,dar copilul meu nu are tat , eu sunt fat mare.” M rturisirea Marioarei - Maria Miriam, ne trimite spre planul simbolic al romanului.

Evenimentele se precipit . România lui Antonescu intr în r zboi al turi de Germania lui Hitler, prigoana împotriva evreilor se înte te, „un soi de magm cleioas se revars peste România”. Într-o deplasare la Pa cani, Mendel Haim cunoa te pe evreul Iacob Valiski, refugiat polonez, de la care afl ce s-a întâmplat în Polonia ocupat de nem i i sovietici, afl ce este Einsatzkommando, care e misiunea acestor unit i speciale ce ac ioneaz în spatele frontului. Cele povestite de refugiatul Iacob seam cu prigoana lui Irod împotriva iudeilor când se veste te na terea lui Mesia.

Capitolul II, al doilea palier narativ, ne duce la Ia i, la Hotelul Traian. În seara zilei intr rii României în r zboi, dup ce studiase dosarul „ultra secret” primit de la superiorul s u, Gheorghe M Gheorghe, Necolai Cr ciun, ofi er în E alonul Operativ, are o scurt întrevedere cu superiorul s u care îl informeaz c va înso i la Piatra Neam , întro misiune special , pe ofi erul Werner Klotz din Statul Major al Senderkommando-ului. La cererea acestuia , va fi prezent i ziaristul Nicu nceanu.

Din dosarul ultra secret, Neculai Cr ciun afl c Hitler pornise ac iunea de a face din Europa de R rit o Gr din a Paradisului.

Planul prevedea golirea Gr dinii de cei nefolositori, doar consumatori de calorii. A început cu anexarea Austriei, ocuparea Cehiei, a Poloniei.

Romancierul face fi a biografic i profesional a celor trei personaje. În felul acesta, prin ochii lui Neculai Cr ciun, face o retrospectiv asupra mi rii legionare de la apari ie pân la momentul arest rii C pitanului tr dat de camaradul Nicu P nceanu. Paralel desf oar biografia lui Werner Klotz, începând cu momentul întâlnirii acestuia cu Nicu P nceanu, care înso ea pe C pitan la Berlin. Din

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

relatarea naratorului omniscient afl m de ascensiunea lui Klotz. Dup experien a câ tigat în Turcia, unde particip la pogromul împotriva armenilor, se întoarce a Berlin, intrând în gra iile lui Ohledorf, general al lui Hitler, ini iatorul comandourilor. Klotz devine pies important în aplicarea politicii de deratizare i igienizare a Europei. Întocmind fi a biografico-profesional a lui Werner Klotz, scriitorul consemneaz , pe de o parte, situa ia din Germania de dup Primul R zboi Mondial, care a adus la putere pe Hitler, iar pe de alt parte, consemneaz activitatea lui Klotz în România i rela ia lui cu Nicu P nceanu.

Paginile despre Werner Klotz, implicit i despre Germania nazist , nu sunt propriu-zis epice, ci mai de grab o diserta ie de filosofie a istoriei, de geopolitic , de psihologie, specialit ile doctorului în istorie Werner Klotz. Este expus , prin repeti ie, politica antievreiasc a nazi tilor, misiunea de deratizare i igienizare a Europei de c tre unit ile speciale. i lui Nicolai Cr ciun îi face fi a biografic .

Acesta e un personaj „f vârst , întunecat i ciupit de v rsat”. În „lunga sa carier ” a supravie uit tuturor serviciilor secrete, pentru nu a avut niciodat probleme de con tiin , i-a f cut doar „datoria pân în ultima clip a contractului”. Liber de „contract” putea s lucreze „chiar împotriva vechilor interese” pe care le-a slujit uneori cu riscul vie ii. Nicolai Cr ciun, zice naratorul omniscient, avea o presim ire întunecat . Avea sentimentul c germanii se aruncaser într-o aventur care nu se va sfâr i bine.”

Despre Nicu P nceanu afl m c este un ziarist f con tiin care joac la dou capete. În articolele sale propag idei legionare, dar nu ezit s tr deze pe C pitan. În final ajunge criminal.

Capitolul doi e dens în evenimente, dar, din p cate, ele sunt mai mult furnizate ca tiri nu printr-un scenariu epic specific unui roman.

Capitolul III con ine dou nuclee evenimen iale. Primul e sosirea lui Mendel Haim i a Marioarei la Piatra Neam , unde sunt g zdui i de prietenul Isac Brociner, „paznicul” Sinagogii. M rioara, fiind cre tin e ad postit în grajdul prim riei aflat al turi de Sinagog . Aici, Marioara, sub r suflarea i privirea urei, calul b trân al lui Haim, na te un b iat. Haim i Isac îl vor trece pe copil la evrei cu numele Ieu a, îndeplinind ritualul „t ierii împrejur”.

Al doilea eveniment este „pogromul spontan” preg tit de Werner klotz, Nicolai Cr ciun i Nicu P nceanu, „trei crai”… pe dos. În noaptea premerg toare declan rii pogromului, Nicu P nceanu p trunde în grajd i ucide pe micu ul Ieu a, tiind c este cre tin, astfel

va „demasca” pe „jidovii” care s vâr esc ritualuri sângeroase împotriva cre tinilor.

Pogromul planificat e ueaz , deoarece cei asmu i descoper c Ieu a nu e cre tin, ci evreu. Aceste ultime pagini, cu e ecul pogromului, sunt pagini cu adev rat epice. În fa a ecului, Werner Klotz, spunând cu dispre „treab româneasc ”, pleac în tromb la Ia i, unde a doua zi izbucne te pogromul planificat.

Romanul se încheie cu raportul Sub. Lt. Triandaf Aurel c tre Inspectoratul de jandarmi Ia i în care relateaz drumul trenului cu evrei, de la Ia i la C ra i.

Textul romanului e structurat pe trei paliere de semnificare, care pe m sur ce nara iunea înainteaz spre deznod mânt, interfereaz tot mai mult. Primul este cel narativ al unor evenimente istorice i a unor biografi implicate în respectivele evenimente. Al doilea este cel al reflec iilor asupra istoriei pentru a g si cauzele ideologico-politice i psihologico-morale care au preg tit al Doilea R zboi Mondial. Al treilea palier al semnifica iilor este cel simbolic, care închide lumea romanului într-o ram biblic .

Componentele acestui plan simbolic sunt: jertfa „mielului”; Ieu a, copilul „f tat ”, e scut în „grajd”, e Iisus, lumea nou n scudup Primul R zboi, dar omorât în fa de cei trei crai veni i cu „daruri”, urmând nu calea stelei str lucitoare, ci calea unei stele negre. Simbolic este i drumul trenului, cu evrei, de la Ia i la C ra i. În acest plan simbolic, Dun rea e Styxul, fluviul care duce „Palestina din suflet” în Hades. Palierul simbolic e pecetluit de avertismentul din ultima pagin a romanului, înfrico toare prin cinismul ei.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

George FILIP (Canada)

Venim din timp, b tu i de patru vânturi i ne-am oprit - ca daci i ca romani Pe-un col de rai cât inima de mare, Unde trudim de dou mii de ani.

Am pus Carpa ii piept c tre vântoase.

Tisa i Nistrul - leag n de p mânt.

Ceahl ul demn vegheaz c tre Mare Iar plaiul l-am stropit cu mirul sfânt. ... i curse Dromihete printre Cri uri, Iar Decebal s-a dus la zei - neviu, Gelu i Glad... Menumorut, zidir Cet i de m rturii, spre mai târziu.

L-am dat pe Doja, împ rat gheenei, Români, ca Horea, Clo ca i Cri an. tefan, Mihai i epe ne-nduratul, Urcat-au demni pe-al timpului noian.

Pe Cuza l-am dorit, i-am vrut Regatul.

Când Eminescu spunem - rostim steag. În Vorone ul nostru cânta cerul i e B lcescu tunet - nu pribeag.

To i str -str bunii no tri-au ars în tor e Pe-altarul demnit ii de români.

Noi nu cu arma crimei sau cu intrigi Destinului de neam i-am fost st pâni.

Dar n-au tiut, s rmani... str bunii no tri s-or corci-ntre noi... progenituri, Care ne vând oricând, pe-argin ii Iudei, Iudeo-democra ii cei sperjuri.

De-o vreme ara- i rostuie destinul.

Cei bravi transpir , la ii trag de sfori.

De prin clopotni i Domnul cerne pacea i-o vând la negru - fo tii vânz tori.

Chiar printre cei departe de obâr ii Se poart hâzi, români ce-au fost frumo i.

Ei duc s rutul Iudei pân -n cruce i-i iart lumea... pe ace ti lepro i i p catu-i din Dumnezeire, Mileniu-acesta nou ne vrea de fra i, Deci s ietr m gre ilor - gre eala, C-au fost cu semn sperjur, stigmatiza i.

Octav B ncil - Dezertorul

UNIREA, oameni - crucea demnit ii, Ne face sa-i fim rii un prinos.

Români rostim, livezi vedem, în pârguri; UNIREA noastr e UN VIS FRUMOS! Sec?iunea pentru ata?amente

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Nicolae B{LA}A

Despre crimele umane f[cute @n numele binelui pentru omenire Dintr-un context al ie irii din firesc, s zicem, dintr-un fel de nebunie contextual a lui Nietzsche, extremismul occidental a urzit o doctrin de exterminare a celor slabi, a celor ce nu s-au circumscris arianismului nordic. Pe de alt parte, în r rit, Lenin, apoi Stalin, au impus cu for a o alt doctrin , marxismul. Ce trebuie re inut este faptul c atât în primul caz, cât i în al doilea, s-a ac ionat în virtutea binelui pentru om. Prin urmare, în numele acestui bine, Hitler i nazi tii i au ucis, în timpul celui de-al doilea R zboi Mondial, peste 20 de milioane de oameni, în timp ce alte zeci de milioane s-au rostogolit în via cu trupul i sufletul ciuntit. Stalin, un tâlhar de drumul mare, ajuns în fruntea statului, i-a ad ugat i el în palmares cam acelea i cifre la capitolul mor i i schilozi, îns , la totalul general se g sesc i alte milioane de expulza i în Siberia. Printre ei, cei ce se opuneau politicilor de scoatere a omului din matca sa, moldovenii de peste Prut, pentru a uita cine sunt, i mul i al ii ca ei, frânturi din popoarele anexate, cu for a, URSS-ului.

Prin urmare, câteva min i, pe alocuri diabolice, cum a fost a lui Marx, Engels, Nietzsche, Lenin, Stalin, Buharin, Tro ki etc., în numele grijii pentru om i înaintare a lui spre cele mai înalte culmi ale binelui, sucesc cu itul în pântecul omenirii i îi schimb cursul. Dup aceast „isprav ”, desigur, suferin cât cuprinde, oriunde pe suprafa a p mântului. Întrebarea e cum au reu it cei câ iva s întoarc omenirea pe dos, ca pe o hain ponosit , apoi s o pun cu botul pe labe, f a clinti?

Convins c e timp pentru toate, vom l sa r spunsurile la aceast întrebare pentru o alt dat . Mai firesc mi se pare s r mânem pe firul istoriei, ca i în cazul lui Nietzsche, pentru a poposi la data 28 iunie, anul 1712 (evident, înainte de a se na te Marx i, desigur, înainte de a ap rea doctrina sa) la Geneva, unde s-a n scut Jean Jacques Rousseau, dup unii exege i, un ilustru gânditor al iluminismului, dup mine... Chiar dac , în timpul studiilor, am avut o anume admira ie pentru scrierile sale, ast zi, când încerc un fel de restructurare a r ului urzit de gândirea uman , de-a lungul istoriei omului, am suficiente rezerve.

Pentru a ne împrosp ta memoria, reamintim faptul c iluminismul este o replic la adresa barocului, ce a încercat înl turarea dogmelor religioase, prin iluminarea maselor pe baza experien elor proprii. De altfel, Iluminismul este cel ce a pretins eliberarea fiin ei umane de incapacitatea de a- i folosi abilit ile cognitive în lipsa unor instruciuni exterioare. „Nimic nu este în intelect, înainte de a fi în sim uri” spune Hobbes în favoarea acredit rii empirismului, a adev rului ce ar rezulta din experimentul tiin ific , iar Kant proclam „Ave i curajul de a v folosi propriul sim al ra iunii”. În aceste condi ii, trebuie amintit mai întâi c omul i istoria sa au fost puse sub semnul întreb rii, de aproape to i gânditorii europeni, ai Rena terii i nu numai. Dac Thomas Hobbes, n scut la data de 05.04.1588, în Anglia, a plecat de la premisa conform c reia natura uman este dominat de egoism („homo homini lupus est” - omul

pentru om este lup), prin urmare omul este r u de la natur , îns el se poate modela în societate prin interven ia statului, Jean Jacques Rousseau critic aceast viziune, sus inând cu înver unare contrariul: „oamenii ar fi liberi, în elep i i buni în starea natural ”, i c instinctul i emo iile, atunci când nu sunt distorsionate de limit rile nenaturale ale civiliza iei, sunt vocile i instruc iunile naturii de via bun . [Rousseau, Jean-Jacques, 1754, „Discourse on Origin of Inequality, part two”, The Basic Political Writings Hackett, p. 65.]

Prin urmare, omul este bun de la natur , dar societatea îl corupe.

Rousseau vede izvorul inegalit ilor sociale, asemenea lui Engels, în apari ia propriet ii private, proprietate care st la originea form rii statului i mai târziu a despotismului. Având în vedere premisa conform c reia inegalitatea încalc a a-zisul contract social încheiat între oameni în perioada trecerii de la starea natural la starea „civil ”, pentru a reveni la morala necorupt specific „s lbaticului nobil”, ea, inegalitatea, trebuie înl turat . V mai aduce i aminte expresia elegant rostit de Ion Iliescu, primul pre edinte al României dup `89, „proprietatea este un moft”. De acord, da, un mare moft, îns dup care tânjea întreaga nomenclatur comunist din timpul lui Ceau escu, nomenclatur c reia regimul îi d duse puteri nelimitate.

Activul de partid i de stat, inclusiv securitatea i comandan ii din armat i-au p sit conduc torul iubit tocmai pentru faptul c puterea pe care o aveau nu î i g sea expresie în confortul zilnic, nu î i sea echivalen în ceea ce numim „fal social ”. La ce bun buzunarul doldora de bani ob inu i doar pe tranca-fleanca, cât vreme nomenclaturi tii i odraslele acestora nu aveau acces dincolo de a unor cârciumi i dincolo de chilo eii tetra purta i de vampele de cartier? În primul loc se îmb tau ca porcii, în cealalt loca ie, vomau, ca nesim ii, peste sânii c zu i i coapsele unor dezbr cate ale sor ii.

Pân s reamintim defini ia Contractului social, f a trage o concluzie, privind în zilele noastre, la noi, precum i în statele lumii contemporane, observ m cu u urin c între „omul-dumnezeu” „omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, „omul-nou” al lui Lenin i Stalin, i „s lbaticul-nobil”, creionat de c tre Rousseau, ar trebui existe, formal vorbind, cel pu in ideea de moral nealterat , moral ce devine un non sens în momentul în care coborâm în lumea real .

Omul de acest tip nu exist . În lumea real omul cu voin de putere (politic , în special), omul-nou sau s lbaticul-nobil, dincolo de masca social pe care i-o afi eaz contextual (amintim Teoria Idolilor la Francis Bacon), î i dore te puterea, confortul i stima social , ca împlinire de sine. F a- i etala la vedere averea i f a ar ta c poate decide asupra altora, f a fi adulat public, acest tip de om nu exist , nici pentru el i nici pentru societate. Prin urmare, grijea fa de om este doar mijloc i scop, nimic altceva. Într-o asemenea conjunctur , omul contingent r mâne la mila vremurilor i de ce nu, din nou doar mijloc i scop, când cei enumera i mai sus, de data aceasta în

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cadrul societ ilor de consum, dintr-un prea plin al huzurului, cad în plictisul vremurilor, în plictisul istoriei i, din invidie, în loca ii de lux, îns , de data aceasta, animate i stârnite de chilo ei tanga, mai pun de câte un r zboi sau vreo revolu ie, ce le va aduce, cu siguran , profit i pe termen scut, i pe termen lung.

Da, tiu c noi cei mul i nici nu vedem i nici nu vrem s ne accept m soarta. De aici i comportamentul lamentabil, ambiguu nesigur etc., din care am exclus apriori onoarea, demnitatea, tot ce ne-ar putea asigura verticalitatea de oameni în lume. Peste tot, mai cu u urica, nu cumva s ne cad ou le sau s ne pice galoanele. Nu degeaba, înainte de `89 se spunea c unul din trei români era turn tor la securitate. Mai u or! Ciuguleai i tu, ca to i nemernicii, din rahatul timpului.

Nu am idee, dar cred c i ast zi procentul este acela i sau pe cale de a fi realizat. Cu siguran îns , cum ne-am inut ca zeama de varz stricat , dintr-un an în altul, pân în zilele noastre, chiar dac unii au mai i murit, al ii au plecat din ar , num rul unui anumit tip de personaje, precum Apulizam/ , Limbric Peltic, Breaz V Kil, tepâr , Pi Belea, Nae Prelipu , Firc Capdegloab , Carcalete, Suc lete, lete, Reta Curcubea, Floaca, Leanca Pi peea, Gra ela Belitot, madam Coi-ika etc., personaje, ce-i drept, pitore ti, a r mas acela i.

El poate fi luat în seam mai ales de c tre sociologi, pentru statistici i previziuni sociale, drept o constant .

Revenind la Rousseau i Contractul social, reamintim faptul c în opozi ie cu dogmele religioase, în special cu Biblia, prin urmare, în acela i sens cu evolu ionismul, omul, la origini, nu a fost fiin social .

Rousseau consider c dependen a de social a fost dobândit de tre om de-a lungul evolu iei sale, în condi iile de fiin insuficient de dotat fizic, în lupta pentru supravie uire. În cadrul acestui climat existen ial, omul ce nu avea cuno tin a existen ei lui Dumnezeu, protector al s u, în oricare stadiu sau form de organizare a sa, (familie, trib etc.), este obligat de concuren a nemiloas s renun e la starea sa natural , î i pierde anumite drepturi i propriet i naturale, transferându- i-le c tre stat, pentru a putea beneficia de drepturile colective gestionate de c tre acesta. Pân aici, gândirea lui Hobbes, care vede asocierea uman din interes, prin urmare existen a unui contract social prin renun area voluntar la drepturile i libert ile sociale, concep ia despre lume i via a lui Jhon Locke, gânditor i om politic englez, care considera natura uman fundamental social , iar statul i societatea ca o form de înt rire i prelungire a rela iilor preexistente în starea natural , gândirea despre societate a lui Rousseau, pe care doar ce am trecut-o în revist , par, la prima vedere ideale pentru convie uirea omului în societ ile moderne. Textul meu în al la fel cum m-au în elat pe mine cursurile sus inute de c tre profesorii mei în timpul studiilor. Din acest motiv, adev rul spus pe jum tate, inevitabil, într-o zi va provoca un r u ce va afecta chiar i pe cel ce se consider intangibil, cunoscând cealalt parte. To i cei trei gânditori, inclusiv noi, consider m statul o necesitate, cât vreme, în termeni moderni, statul este un stat de drept ce i-a c tat legitimitate prin garantarea securit ii individului, din toate perspectivele, dar absolut toate (securitate social , educa ional , medical , na ional , identitar etc.) Ce au pierdut din vedere cei trei, dar i noi, ca oameni, locuitori ai planetei, din toate timpurile, este legat de cel ce ajunge la vârful statului i de aparatul s u consultativ. Când am vorbit despre întoarcerea lui Lenin din Elve ia, în Rusia, pentru a pune mâna pe putere, am omis, inten ionat, s v spun c el, Lenin, considera c trecerea de la tipul de societate capitalist, la societatea socialist avea nevoie de o perioad de tranzi ie. Buharin, prietenul lui Lenin din exil, îl contrazisese spunându-i ap sat c pentru a impune noua doctrin este nevoie de o puternic dictatur , dictatura clasei muncitoare, sub denumirea c reia încercau s ascund dictatura lui Lenin i a lui Stalin, în persoan . Nici m car cea mai ipocrit

Anul XII, nr. 2(126)/2021

minte a vreunui muncitor de rând nu cred c i-a imaginat vreodat cum gloatele ar fi, de exemplu, în scaunul de la Cotroceni. Nimeni, mai pu in mintea lui Rousseau, care credea în indivizibilitatea suveranit ii poporului, suveranitate ce consta în luarea deciziilor politice de c tre to i membrii majorit ii. Absurd! Cu tot absurdul, idei precum aceasta au animat toate premisele Revolu iei Franceze de la 1789 (1789-1799), revolu ie ce a marcat pe de o parte sfâr itul monarhiei i bisericii, pe de alta, apari ia democra iei i na ionalismului. Societatea francez a suferit transform ri profunde. Privilegiile feudale, aristocratice i religioase au fost puse sub semnul întreb rii, iar principiile vechi despre tradi ie i ierarhie au fost mascate (nu înlocuite) sub sloganul „libertate, egalitate, fraternitate”. V aduce i aminte ce striga Dinescu la TVR? Dar Iliescu i generalii din jurul s u, în apelurile mascarad de adormit pulimea, pân la preluarea puterii de c tre noii i aceea i vechi arga i?

Revenind în Fran a, timp de aproape 10 ani s-a tot strigat, în te miri ce context, pe baricade sau la cine mai tie ce col de strad „libertate, egalitate, fraternitate”. În 1799, într-o înv lm eal total , pe alocuri, între inut , la fel ca în Rusia anilor 1919-1920 i dup aceea, sau la fel ca la noi, în România anilor 1989 -1999, când are loc ultima mineriad , Napoleon, printr-un context de împrejur ri, devine împ rat i pune tunurile pe „revolu ionari”. „Ciocul mic, eu sunt acum la putere”, ar fi zis o cucoan de a noastr dac s-ar fi însc unat acolo i atunci, în Fran a. Nici Napoleon nu a fost mai altfel. Dup ce a c rit aproape toate vampele de pe la cur ile regale, din Europa, în ideea de a face tot felul de alian e , care mai de care mai jegoase, ia dus o întreag armat , pân sub zidurile Moscovei, locul în care, doar din cauza înghe ului au murit peste un milion de militari. F când la rigoare socotelile, alte zeci de milioane de oameni au sfâr it tot de foame, de molim , de cium , tot schilodi i i tot cu sufletul ciuntit, cum au murit i în cele dou R zboaie Mondiale.

Prin urmare, cei peste 400 de ani, de pe vremea lui Hobbes i pân ast zi, structura i în: „s lbaticul nobil” al lui Rousseau, în „omuldumnezeu”, „omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, în „omulnou” al lui Lenin i Stalin, al comunismului în genere, sub masca binelui pentru omenire, cu indulgen a popoarelor, devin dictatorii i ii celor ce i-au împins pe scaunul puterii.

Doamne, parc am fi din plastilin ! R bd m ca momâile! Of, de la Abel i Cain i pân în ziua de mâine, totul, tot o v rsare de sânge!

Am r bdat i tot r bd m! Doamne, unde am fost noi, ca oameni, i unde o s fim între aceste mari orori umane?

Octav B ncil -

ru

cu nomazi

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Inteligen\a artificial[ produce schimb[ri epocale rapide la nivelul @ntregii omeniri Inteligen a artificial este inteligen a care provine de la ma ini, de la computere, de la programe informatice, de la calculatoare, de la robo i. Inteligen a artificial se refer la sisteme sau la ma ini care imit inteligen a uman , pentru a efectua diverse activit i i care se pot îmbun i iterativ având deci capacitatea de a înv a pe baza informa iilor pe care le colecteaz . Inteligen a artificial va fi cea care va produce schimb ri„epocale” i rapide la nivelul întregii omeniri.

Aproape c nimic nu va mai fi ca mai înainte. „Imperiul inteligen ei artificiale” vine incredibil de repede, cu schimb ri „epocale”.

1. Pân în anul 1998, Eastman Kodak era cea mai mare companie din lume (american ) care producea diverse materiale i echipamente fotografice. Cu cei 170.000 de angaja i ai s i producea i vindea 85% din toat hârtia foto din întreaga lume. Începând din anul 2000 au început s fie folosite camerele de fotografiat digitale, care au cunoscut, în foarte scurt timp, o dezvoltare exploziv . Dup aceast dat aproape c nimeni nu a mai f cut poze cu role de film i cu aparate foto. În doar trei ani, „obiectul muncii” (adic producerea hârtiei de fotografiat) firmei Kodak a disp rut, fapt pentru care a i dat faliment. De re inut c , de fapt, camerele digitale au fost inventate în 1975. În numai 20 de ani de la inventarea noii tehnologii fotografice s-a schimbat radical lumea fotografiei.

Dezvoltarea exponen ial a tehnologiilor bazate pe inteligen a artificial va face ca ceea ce s-a întâmplat cu Kodak s se întâmple cu o mul ime de alte industrii în urm torii ani. Fiecare (persoan fizic sau firm ) trebuie s gândeasc i s se preg teasc pentru ceea ce va fi „lumea de mâine”. Deci, inteligen a artificial va face ca aproape nimic s nu mai semene cu ceea ce a fost mai înainte.

2. Activit ile bazate pe software produc schimb ri rapide i radicale în modul în care tr im i facem afaceri. Spre exemplu, UBER este doar un instrument software, nu de ine nicio singur ma in i acum este cea mai mare companie de taxi din lume. Era de crezut a a ceva în urm cu numai câ iva ani? Desigur c nu. UBER este o companie multina ional american , cu sediul în San Francisco i opereaz în peste 785 de zone metropolitane din întreaga lume. Platformele sale pot fi accesate prin intermediul site-urilor web i al aplica iilor mobile. Aplica ia permite pasagerilor s se conecteze direct prin GPSul telefonului mobil cu cea mai apropiat ma in cu ofer înregistrat în baza de date a Uber. Contractarea serviciului i plata se desf oar exclusiv prin intermediul Uber i nu personal cu oferul. La destina ie, pasagerul nu achit fizic nimic. Tariful este calculat de program în func ie de distan , vitez i condi iile de trafic. Serviciile nu se pl tesc fizic, contravaloarea c toriei este re inut în mod automat de pe cardul clientului prin intermediul contului de client. oferii î i primesc banii într-un depozit i au dreptul la o anumit cot din nota de plat , restul r mânând companiei. Compania nu lucreaz cu companii de taxi obi nuite, ci cu companii de transport i cu oferi individuali. oferii înscri i în aplica ie pot munci când vor i cât vor.

AIRBNB a devenit cea mai mare companie hotelier din lume, i aceasta în condi iile în care nu de ine nicio singur proprietate. AIRBNB este companie american înfiin at în 2008 care de ine o platform

online prin care se pot închiria, oriunde în lume, camere, apartamente sau case întregi direct de la proprietar. Compania de ine un serviciu de închirieri de 600.000 de list ri în mai mult de 190 de ri.

Câ i dintre „hotelierii clasici” ar fi crezut a a ceva în urm cu numai câ iva ani? Nu numai c nici unul, dar ace tia au serioase semne de întrebare cu viitorul lor.

3. Un foarte bun exemplu, care afecteaz întreaga popula ie a globului, este cu ma inile electrice i cu ofer automat. Despre ma inile auto electrice i despre ma inile cu „ ofer automat” a început s se vorbeasc în urm cu numai câ iva ani. În 2018 au fost puse în func iune primele ma ini cu „ ofer automat”, cu „ ofer inteligen artificial ”.

Acum, în anul 2021, to i marii produc tori de mijloace de transport auto î i reconsider din temelii strategia de produc ie, tot mai mul i hot rând construirea de „computere pe ro i”, de „ma ini cu ofer inteligen artificial ”.Tot mai multe dintre marile companii (Tesla, Volkswagen, Audi etc.) vor produce numai vehicule electrice, iar dintre acestea cele mai multe vor fi cu „ ofer automat”.

Ma inile electrice vor deveni generalizate în jurul anului 2030, iar nu peste mult timp vor fi numai cu ofer automat. Acestea vor schimba radical via a omenirii în sensul c : oamenii nu vor mai de ine o ma in deoarece va fi mai simplu i eficient s apeleze, cu telefonul mobil, o ma in ,care va sosi la locul indicat i îi va conduce unde doresc; fiecare va pl ti numai distan a parcurs , iar pe parcursul acesteia poate se concentreze asupra unor activit i (poate s fie productiv); nu vor mai fi atâtea probleme cu parcarea; aplica iile inteligen ei artificiale vor fi atât de mari încât se va ajunge ca cei care vor fi peste 30-50 de ani, s nu mai de in niciodat permis de conducere i s nu mai dein niciodat o ma in proprietate personal ; ma inile personale vor fi cu circa 90-95% mai pu ine, ceea ce va genera numeroase i deosebit de mari efecte benefice pentru întreaga omenire, dintre care sunt de amintit fie i numai reducerea cu circa 95-99% a num rului de accidente i a oamenilor mor i din acestea, de circa 1,2-1,5 milioane în prezent; ma inile electrice i cu pilot automat vor schimba foarte mult ora ele în sensul c : vor fi mai pu in zgomotoase; vor avea i un aer mult mai curat; vor avea foarte mult de câ tigat prin valorificarea fostelor locuri de parcare; se va elimina poluarea fonic i atmosferic ; vor determina tot mai mul i oameni s fac naveta (în timp ce pot lucra), s se mute mai departe de marile aglomera ii urbane, pentru a tr i într-un mediu mai s tos i mai pl cut.

4. Computerele pe ro i (adic ma inile electrice i cu ofer automat) vor conduce la dispari ia service-urile pentru repara ii auto. Un motor pe benzin are 20.000 de piese individuale. Un motor electric are de 1.000 de ori mai pu ine piese decât unul pe benzin , respectiv de circa 20 în loc de 20.000. Ma inile electrice ( i cu atât mai mult cele care au ofer automat) sunt vândute cu garan ii pe via i sunt reparate numai de reprezentan ii firmelor vânz toare. Activit ile de repara ii vor cunoa te schimb ri radicale. Spre exemplu, a scoate i a înlocui un motor electric va dura doar 10 minute. Motoarele defecte ale acestora nu vor mai fi reparate oricum, ci vor fi trimise la un atelier de repara ii

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zonal care le repar cu robo i. La „computerele pe ro i”, în caz de defec iuni la lumini, exist o rezerv de iluminare. În cazul în care unei persoane i s-a defect ma ina în trafic, la sesizarea telefonic a acesteia i se va aduce o alt ma in , în bun stare, care i se va de spre folosin gratuit pân la primirea ma inii sale reparate.

5. În condi iile folosirii de ma ini electrice este u or de în eles c benzin riile vor disp rea. Vor exista sta ii de reînc rcare electric la tot pasul, inclusiv la domiciliul personal. Contoarele de parcare vor fi înlocuite cu contoare care distribuie electricitate.

6. Peste 95% din activit ile cu asigur rile auto vor disp rea deoarece în aceea i m sur (sau chiar mai mare) se vor reduce i accidentele auto.

7. Industriile exploat rii c rbunelui vor disp rea.

8. Forarea i prelucrarea eiului în scop de carburan i auto vor disp rea i acestea.

9. Construc iile vor capta i vor stoca mari cantit i de energie electric pe parcursul zilei, energie care va putea fi folosit i pe parcursul nop ii i al zilelor f soare. Ceea ce dep te necesarul pentru consumul propriu, se va vinde în re ea. Electricitatea va deveni foarte ieftin i curat , în special pe baza produc iei de energie solar i a celorlalte forme de energie regenerabil (precum a vânturilor, a apelor curg toare, a proceselor biologice i a c ldurii geotermale pot fi captate de c tre oameni utilizând diferite procedee).

10. În numeroase dintre profesiile actuale se va reduce num rul locurilor de munc chiar cu pân la 90%. Un exemplu bun în acest sens este cu tinerii avoca i din SUA, care de pe acum nu mai au locuri de munc . Super-computerul bazat pe conceptul de inteligen artificial numit „Watson IBM” ofer date, consulta ii i sfaturi juridice, în deplin legalitate, în câteva secunde, cu o precizie de 90%, în compara ie cu o precizie de 70% atunci când sunt f cute de oamenii juri ti.

Vor r mâne doar elitele erudite.

11. Unele dintre cele mai mari i mai benefice schimb ri radicale, epocale, prin aplicarea inteligen ei artificiale, au deja loc în medicin .

Watson, numit i Watson IBM, este un sistem computerizat cu inteligen artificial , capabil de a r spunde la întreb ri puse în limbaj natural. „Medicul inteligen artificial Watson IBM” este un supercomputer bazat pe conceptul de inteligen artificial , care poate fi programat s recunoasc i s proceseze comenzi vocale, s recunoasc stimuli vizuali i s reac ioneze la expresii faciale. El elaboreaz planuri, poate s înve e, s rezolve probleme complexe, imitând capacitatea uman de a lua decizii. „Omul-IAWatson” face ceea ce unui medic i-ar fi imposibil atât în ceea ce prive te timpul, cât i accesul la informa ie. Pe pia este i dispozitivul medical numit „Tricorder X” (de la Star Trek), care este un alt „medic inteligen artificial ” cu interven ii non-invazive de diagnosticare de s tate.

12. „Omul inteligen artificial ”a ajuns deja mai inteligent decât omul natural, decât omul fiin vie.

13. „Inteligen a artificial ” a ajuns s modifice i fiin a uman i constituie chiar i o amenin are pentru aceasta. Exemplele cu „fertilizarea în vitro” i cu „clonarea reproductiv ” sunt edificatoare în acest sens. Clonarea reproductiv va transforma copiii clona i i oamenii, în general, în obiecte care pot fi construite pentru a prezenta anumite caracteristici, i anume „copii la comand ”. Fiin a uman va deveni atunci un obiect de pia ”. Unii vor c uta chiar s dep easc specia uman printr-o form de via i de inteligen diferit , superioar . În aceast ultim versiune a hiperimperiului, moartea va fi amânat pân la dispari ia ultimei clone a sinelui care va avea con tiin de sine, chiar pân la uitarea tuturor clonelor rezultate din propria fiin de c tre toate celelalte clone rezultate din altcineva. Apoi omul fabricat în sfâr it ca un artefact, nu va mai cunoa te moartea: dup modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru , de fapt, nu s-a n scut niciodat .

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Irina Lucia MIHALCA

Dincolo de ape Gândurile î i sângereaz , zidurile te despart, în t cere pleci spre spa ii goale, încerci s curmi trecutul tulbur tor.

Pierdut în s lb ticie, casa i-e drumul, loviturile aspre te fac mai puternic, în aur transformi gre elile. Un far aprins.

Dincolo de ape vrei s ajungi. Într-un ocean nestr batut de nimeni, coloane luminoase lic resc.

Via a o ia într-o direc ie sau alta, ca un râu sinuos, noi experien e i scriu povestea, bucuria este în tot ce te-nconjoar .

Pe emisfera gândului te plimbi, pe o scen ireal te mi ti.

Ai fost r nit, ai fost vindecat.

Vei p stra aceast în elepciune aceea c dragostea nu are limite?

De mân te ii pentru o secund , pentru eternitate, împ rt it doar, fericirea e real , intens i colorat , pe drum te surprinde sunetul ei.

Exist o poveste de iubire r scolitoare pentru fiecare.

Dumnezeu ne iube te!

Fragilitatea cristalului e fine e, nu sl biciune.

Când ier i, iube ti i când iube ti asupra ta lumina divin se revars .

Inimile prind aripi. La i îngerii s cânte.

Dincolo de bine, dincolo de r u, acolo, în acea gr din ne vom întâlni...

cercurile vie ii o busol de aur ne-arat nev zutul. acel punct de lumin din capela sixtin . cercurile ascund taina vie ii. în trepte este via a, cre te i descre te. pe drumul m sii, cercurile vie ii, în fiin . o poart se deschide c tre cerul nedeschis. un singur r spuns. o singur respira ie. cod cu litere de foc. o geometrie sacr , cu-atâtea universuri l untrice. a începe totul. furtuna dinaintea lini tii cerului. fluxul i refluxul, ferestre spre lumina celor o mie de sori. trundem într-un nou câmp i în vârtejul lui. treptele sunt din flori. când soarele p trunde piatra acolo st poemul!

fructele ne ar m sufletul f s fugim. f s ne-ascundem. fruntele sunt cu sâmbure i dulcea , dar trebuie s mu ti din înveli ul lor exterior, pentru-a ajunge la ele. i place s revii pe p mânt. ce mult conteaz clipa. închid ochii. sim im vibra ia crescut în bucuria propriei fiin e. ti o cascad . incredibil stare. te iubesc foarte adânc. cine poate explica asta?

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion POPESCU-BR{DICENI

Biblioraftul Cititorului Ideal 1. Povestea-n sine Povestea mea g seasc -v în pace: un substantiv, un vers, o carapace.

Cel ce-o nareaz -i F t-Frumos din tei i-are un cal ce-i frate cu trei zmei.

E totu-ntr-o fantastic nativ . i are o sor tare guraliv ce îmi tot cere a inventa noi trame nu las clipa-n van s se destrame.

Citit-am pe Ion Creang mai tot anu', pe Eminescu, Slavici, Sadoveanu, i le tot port în suflet chipul sacru.

Dar în Poveste sunt Castelul, Lacu', durea i Gr dina, Podul, Casa Cuvântului. Estimp, mi-a tept mireasa ce mi-a promis-o Verde-Împ rat.

Dar, z u, ce-oi scrie nu-i adev rat.

Ca-n orice vis, Castelu-a teapt oaspe i.

Pofti i i voi, covrigii-s mul i i proaspe i.

Disear e Cr ciunul, i-om aprinde curând i focul, am adus merinde de s rb tori, i juc rii, i sobe cu plit , pentru doamne garderobe de-a dreptul princiare. Iar eroi i voi ve i deveni. Ei, da, i noi, cei care-n viitoru-acesta rost sit-am, i lumin , i-ad post, i dragoste, i setea de frumos, i, din sublimul limbii, ce miros de cozonaci, fursecuri, portocale.

Povestea îns -i mai întâi o cale pe care pres ra-se-vor pe rând sc ldate-n rou muzele cântând.

Din bradu-mpodobit îngerii tiu -nv tura-i pentru mai târziu.

Momentu-i s distingem la fereastr un clopot-crin i-o pas re m iastr reia s -i d m boabe de-aur pur din care-i i-al prin esei cuib-condur, cut de-un me ter faur în trei seri.

Povestea-n sine curge dinspre ieri spre mâine i-are-n scumpa-i es tur un dor nemaiv zut de aventur .

Pe mare, -ntr-o corabie-fantom , mergând spre-o regiune cu-o arom de izm , de dovleac, de cimbri or, de care de la na tere ni-e dor, ne-nso im cu-un gând cuceritor de noi i tot mai clare idei-forme,

cu cât ni-s mai de soi i mai enorme, i visurile, toate,-n nop i buclate, i-n veci doar sc ri spre cer despresurate.

2. Gramatica: o ching a limbii Gramatica-i în univers cel mai transformator demers.

Ea- i poate des schimba figura, armura i înv tura.

Ea pare-o zon limitrof când se retrage în vreo strof versificat mai naiv i cu i f de motiv.

Dar în discurs ea-mbrac iute aer de stra nic virtute, cu-atât mai exponen ial , cu cât î i umple cu cerneal colaru-al s u modern stilou ca un adev rat erou ce i-a propus s se conving de ce i cum forma-i o ching a limbii, a rostirii ce-i modelatoare de idei i d toare de minuni de stil în mii de dic iuni, i fic iuni, i-alegorii arborescente, bravi copii le-n eleag tâlcul nou de personaj i de tablou.

Gramatica-i v spun precis e i real , e i vis, e i-mbibat de mister, e i-un select atelier în care pedagogul tie cea mai secret alchimie când contope te-ntr-un întreg cuvintele - ca un strateg cu în elesuri suspendate, magicienilor bun frate, i me terilor oratori scriindu-le de zeci de ori, iar retorilor, spre-a-i combate, tot trimi ându-le tratate, eseuri ori compendii rare spre a-le iar i comentare în spiritul transmodernist.

Dar m -ncearc un gând trist în plato de ametist: de ce gramatica-i mereu

singur ii, panaceu? de ce- i apropriaz lent orice schimbare de accent? de ce fructific întruna i Adev rul i Minciuna dintr-o Poveste ori un Basm cu neînfrânt entuziasm, hermeneutic i simbolic ori metaforic-hiperbolic?

3. Vis întrerupt Volatil i isihast, sub o spum de contrast, mediteaz pe colin sub raza-i briantin .

Imposibil de privit, numai ce mi s-a ivit dintr-o form ori idee magic , instantanee.

Dar în ochii s i molatici str lucesc edenuri, atici, eutópii, erezii. …………………………..

Brusc, din visu-mi, m trezii.

4. Un mare al Un mare al purtat pe umeri Un mare al zuav s -i numeri suav suveica, mare al care în al ,-n a, un cal i c ruia-i vom da o tire cum c s-ar duce la o tire, precum un val, de din caval cânte pentru o prinsoare de-a-trece spre-orizont prin soare precum un zumzet de albine: muzele mele clandestine.

5. Jocuri literale Limba poezeasc -i una: poate-avea structur pur ; poate fi i aventur .

Are trucuri, reguli, norme, inventeaz jocuri, forme captivante i subtile.

Dar pe-orice copil se tie lunga lui ucenicie îl sile te-a lua aminte

49

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii ca s schimb m tr iri neasemuite

la-n elesuri, de cuvinte. ci limba-n s lb ticie le suspend leg tura de-al lor referent numit… spre-a redeveni iar mit.

Anagrama-i un amestec de cinci litere ori zece i pe tabl -o s -l înscriem i-om vedea ce se petrece.

Iar din jocul cu silabe vor ie i cuvinte noi, noime i imersituni unice, cerându- i du i; spre-o gramatic zurlie precum sunt i spiridu ii cu hazardu-n sc fârlie.

Iar ideea migratoare sinoverbele-o ofer pentru-orice colar ce sper ob in combina ii stranii i perfecte: din tel i scop pe telescop, crap i ied pe crapied, palindroame, polindroame; magicul p trat, de foame dac -ar ine, ar fi bine când Ion ar f noi, Ana car cana-n toi de aflare de nou rost; intr cu ma ina-n curte, intr cu marina-n carte i-aduc f ina de grâu inând g ina de frâu, urc pe munte cu sacul de pe-aici pân departe.

Estimp zboar pitpalacul spre-prefixul arbitrar: supermenul pe-un nedrum cu lumin pardosit cu-un calambur în rit. i-ar mai fi de povestit.

6. Realul i Imaginarul în convergen a pur : ritual, interferen , aventur Semnul s-ar preface în simbol, de nu i-am da, hermeneu i, ocol.

Ar deveni apoi comunicare precum un fluviu ori o mare.

Semnificând, cuvântul d în und , i-n univers, cunoa terea profund .

Precum o rou se depune ea, într-o t cere sacr ,-ntr-o vâlcea.

De-om mai tr i, vom fi iar împreun , sub soarele cel tragic i sub lun

i sentimente nem rturisite.

Acum, iar ne afl m în Centrul Lumii, înv lui i în emergen a spumii.

Iar semioza cade-n vid semantic.

Ah, m-a întoarce-n secolul romantic ca s redau enun urilor fondul i forma, eu poetul, vagabondul prin sensurile ce- i reclam -ntruna, deopotriv , adev rul i minciuna.

7. C toria în jurul casei mele - dup o idee de Gianni Rodari O mas -mi e acoperi .

M-ad postesc iar „pe furi ” i mi-s st pân în casa mea.

Pisica nu-i o zân rea, ci se r sfa lâng mine c-un oarece-ntre din i prins bine.

O rog s nu-l omoare. tie ce vreau i chiar mi-l las mie.

Când scaunul, dac -l dobor, mâne f de-un picior, îl rog pe Fredy s -l repare (e-un câine care-mi d o stare de siguran i confort).

El pleac -apoi într-o plimbare prin cartier, iar eu r mân explorez ce mai e în hod ile mai toate-având reprezentant câte-un cuvânt i pentru mobile i pentru toate-obiectele din centru. toria mea începe ambiguu. Cine pricepe -n fabula ie i stil cunoa terea-i un facsimil, -n orice grea experien simbolizarea-i o frecven a jocurilor-ipoteze, brav, formuleaz doar sinteze între fantastic i real.

Din robinet, curge un val de ap i m -ntreb n uc: ce domn de dincolo-n cl buc îneac ni te-alegorii. toria-n m rturii fiind tradus în jurnal de un poet original, ca mine, iac , mi-s cel ce v serve te drept model.

Ba formativ ba cognitiv ci fantezia-mi nu-i motiv de-a renun a la armonie.

Astfel, a mea c torie în jurul casei îmi creeaz emo ii, observa ii, fraz cu fraz -n gând, întâi rostite, apoi indicii oropsite

Anul XII, nr. 2(126)/2021

cad -ntr-un vocabular, vai în conven ii i-arbitrar.

Povestea ce-o transscriu acum se metamorfozeaz -n drum de sunete fundamentale, de pure lan uri transverbale; imagina iei es pânz de o fantastic osânz tot eu cu-a mea menire sacr sco ând noi lucruri de din lacr nemaiv zute în Vreo ar spre care-o luntre temerar plute te pe-un ocean de sticl . jur, în casa-mi nu am fric de nimeni i nimic, v-o jur.

Geamul ferestrei e contur al intui iei cu care confer naturii rosturi rare i clare sub o lamp parc de Aladin adus -n barc la na terea-mi de dintr-un an dimpreun cu-un n zdr van lu … Dar clip dup clip pierzând a semnelor risip copil ria-mi, ca-ntr-un basm, se-ntoarce cu-un entuziasm… neverosimil… când insist de-a dreptul suprarealist.

8. Sonet la an de pandemie Tr indu- i clipa, poate-i cea suprem .

Din fiecare va ni o schem de via , ori o tem cum iubirea, ca s înfrun i frumos nem rginirea.

Gândindu- i Existen a cu clemen , ai vrea s-o sco i din groaznica-o demen .

De stai deoparte, poate- i pare r u iat lumea-a luat-o razna, z u.

Tot reflectând asupra unor spa ii i timpuri, celebrând semnifica ii utopice, e ti nevoit s legi vechi în elesuri de acestea, noi, în pandemia-n care, ca eroi, ne-nchin m, prosti i, la ni te legi…!

9. Mac Leod Cu sabia lui de Toledo scria, pe sângele iubitei sale, poemul.

Apoi se b rbierea într-o oglind în fiece diminea . Extazul levita primprejur, în aerul pur, aproape abstract (ca la Baruch Spinoza, în Etica demonstrat dup metode geometrice).

Cu lancea-i lucind apoteotic, el reînvia eon de eon i se bucura de verdele câmp, de lacul azuriu cu pe tii aurii,

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pân -ntr-o zi, când Alchimistul i-a zis: „Scufund -te-n vis, da, scufund -te-n vis, ca s i afli Spiritul Universal!

Stelele-s ni te g uri de ac în draperiile cerului. Accept i destinul i cultiv Crinul ce uni-va din nou Zenitul cu-Nadirul. Deap firul urzit de Protectoarele tale, în noaptea na terii (pe un Întâi de Noiembrie 1954).

Ideea poetic -i un fulger spintecând în dou Limba Lumii de semne altminteri secrete. Are-n ea deci un zeu.

Acesta e ti Tu, un Scriitor-de-duminic .

Maestru-al Pietrei Filozofale.

Creator d-elegii aburinde la gura creuzetului-creier str tut de miliarde de vini oare, de singularit i, de boabe-ale spumei, de cuante ale perfecte Cunoa terii-de-sine.”

10. Ter ine muzicaloide Timpul curge, smulge-m din teroarea-i! Unge-m cu-un ulei oriental.

Corpul mi-l recupereaz din fantastica Amiaz i m -nva s fiu cal.

Ah, cu lira-i înspumat , st Orfeu, cu el o fat cea cu numele Miruna.

Pe tii m rii joac -n hore de subcuantice-aurore doar de i-o vedea i luna din poporul ei de stele.

Mândre-s versurile mele, lirice întotdeauna!

11. Mireasa i Dânsul Avem de ascultat de-acum un „hit” la miezul nop ii, vii i înc tineri. Unde-n larg n-or s ne piard . Fa -n fa , chiar soarta ne-om primejdui cu-o dezm at m re ie.

Oh, cea mai stra nic be ie se va-ntâmpla cam dup moarte când trupul îngerii ni-l poarte spre-un orizont înl uit cu cel lalt, de pe colin .

Sc lda i în tragica lumin ne-om dezmira într-un târziu ca sacerdo iu într-o zon inaccesibil -n esen .

Ei, azi melancolia nu-i mireasa unui adev r poetic. Are ochi c prui iar dânsul cel mai de-aur p r.

Nicolae NISTOR

Durerea alb Vis perfect

durerea nu vine la cerere te lauzi cu ea te h uie te noaptea când singur tatea este oarb un amic era mândru de bolile lui se l uda câte rela ii are în spitalele de suflete plimba durerea ca medalia ascuns de veteranul de r zboi când obose ti s lup i cu vân torul ascuns dore ti o clip de pace ascul i ecourile din tine ai timp s ier i numai a a durerea devine bucurie apoi cineva o fur urmeaz un somn lung alb i f oapte te vezi pe un t râm unde nu se vorbe te de moarte

omul avea de toate dar era gol în interior nu a iubit pe nimeni a dat de poman plimba un borcan în care avea un fluture care cânta din aripi nebunul satului îi spune - a a este i sufletul t u are fluturi captivi care se lovesc de pere ii sufletului atunci el a dat drumul fluturilor

Cântec de leag n

Cariatid

te treze ti din via i vezi poart p rin ilor este ferecat nimeni nu mai mi dincolo de gând apoi dispar prietenii a a din senin pare o r cire în necunoscut trec pe lâng tine oameni noi i te miri ce este cu tine visezi plângând ascuns vorbe ti cu oglinda uitat de la facerea lumii uneori în gerul apare râzând iar tu te rogi pentru cei care r mân ai voie s iei cu tine prima juc rie a copil riei fotografia mamei nu o ui i în veci apoi acoperi oglinda i pleci leg nat de mam într-un vis i cântecul de leag n „nani nani puiul mamei”

nu este vina ta c e ti frumoas a avut lutul sfânt i ochi numai pentru tine a venit ziua când trebuia i modeleze sânii de cariatid te-a ap rat de timp tia c tu e ti via a i poarta lumii

femeia din capul meu nu sfideaz nimic rubensian nici casele de modeling este un vis perfect pe care dore ti s -l atingi utând-o în femeile reale devenite art

Fluturi captivi

Uria ul poetul are capul în nori trebuie s se aplece când intr în interiorul lumii car c i dup el i dac este mort în imea lui ajunge la Dumnezeu pe care îl dojene te în toate limbile p mântului apoi dispare f s afle nimeni atunci începe furtuna prin golul l sat de el a treia zi via a a intrat în normal a mai plecat un uria

51

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Corneliu VASILE

Flori de câmp

Literatur

De-a pururi ucenici m iestrei lire Ce-a dat noble e slovei române ti, Prin secoli mul i poe i au s se-n ire, Dar nu vor fi nicicând doi Emine ti.

Copacii cu înalt -alur Încremenind frumo i, de os Îi vom numi literatur i vom semna, umili, mai jos.

La zvonul codrului, murmuitor, La al legendelor urcând prin vreme Aten i precum la cristalin izvor Ve i auzi cum glasu-i vrea s cheme

Copacii înnegrind curbur De zmei i mume-ale p durii Sunt doar i ei literatur , Urâ ii, r ii, strâmbii, surii.

Atâtea umbre i lumini din cer, Credin i durere, magi i sori, Tot ceea ce-i pe lume efemer i a tri care sunt nemuritori.

i râul ar putea fi, dar N-are nici fructe-aromitoare, Nici nu-l po i prinde în tipar; Jos, ne semn m cu resemnare.

Eternizând dulcea a din cuvinte, Ivind simboluri proaspete în veac, El ne presar flori de câmp nainte i-n suflet ierburi tainice, de leac.

Clip

Plecarea Cre te iarba-n fiecare an, În gr dini, pe dealuri, pe poteci i în elene te orice plan, Orice drum pe care vrei s pleci.

Înot s-a strecurat din vâlv taie, Pe bra e vine ii de mare-ncins i-ncrez tor în steaua lui aprins Pieri departe, înspre stânci b laie.

nci de aur soarele ascute Pân -n zarea cu salcâmi, senin , Piersici, cu aromele tiute, Cresc i-astup poarta din gr din .

Când s-a întors, în mâini cu c ngi i vâsl , Se s turase marea de epave, Iar valurile se-n irau, concave, Dormind într-o t cere grea, de pâsl .

Via s-a-mbr cat în ruginiu, Din cârcei dulcea se prelinge, Vei pleca, probabil, mai târziu, Când cu frunze peste vii va ninge.

rmul aprins Veni i negre it spre rmul aprins, Acolo miracole-a teapt , Gândul crezut singuratic, Dar mult prea aproape de fapt

Galbene gutui de pe pervaze, ur urii i florile de ghea , Luciul ghe ii poleit cu raze Te opresc s stai numai o via .

În

are

E lumea t cerii zâmbind între noi, Acvatice plante sub iri, Pe ti, caracati e, stridii, În palid sidef am giri

Iat pe decindea Dun rii Trec po talioane brum rii, Prin miros p trunz tor de fân Sparte curcubeele r mân.

E rmul pe care danseaz bacante i nimfe albastre, ispititoare, Fauni frumo i între alge, Lichid -n adânc leg nare

Doamne, de iubirea e durere, Preasmerit în rug ciuni i-o cere Cel care sui pân la tine zuie te-n orice zi ce vine.

Dar nu v întoarce i, pierdut este drumul, es lâng rm ale apelor parce, Doar într-un sens e esut c rarea, Cine-a ajuns nu se întoarce...

Tremurat v zduh va s prefire Sidefii sterlici f oprire, În ând spre cer cu mare art Licuricii din lumina spart .

Rondelul poeziei te închini unei p reri, Ce se nume te poezie, Ce, început de oieri, A cui e azi nu se mai tie, scut -ntotdeauna ieri, Fata-Morgana în pustie?... te închini unei p reri, Ce se nume te poezie?

Venit -i dinspre nic ieri i pentru care timp se scrie, Când merge tocul pe hârtie, -ntrebi nu po i, numai s speri. te închini unei p reri...?

Rondelul decant rii Dintr-o margine de var , La întoarcerea de sine, Cale lung de-o s par , Las roiul de albine, În rotire milenar , i aduc aripi pline, Dintr-o margine de var , La întoarcerea de sine, Decantând clipa amar În dulce uri cristaline, Preg tite pentru tine, În retort legendar , Dintr-o margine de var .

Rondelul timpului risipit De trece clipa, ce-a r mas Dup atâta viermuial ?

Atâtea gânduri de pripas, Risipa f de sfial .

Dac i r pe te câte-un pas, i râde existen a goal , De trece clipa ce-a r mas, Dup atâta viermuial ?

E ca un fruct de ananas Clepsidra care te în al , Dar n-ai, la ceas de îndoial , sco i din mânec un as.

De trece clipa, ce-a r mas?

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Lidia GROSU

O nou ipostaz S-a r cit o pan -n mare: Ea între valuri se zb tea... i poate pentru prima oar Un larg al ei strâmt îi p rea.

O arip i visa pe bolta Ce-o rupse dintr-o neascultare De a- i veghea din pom recolta Prin propria-i sacrificare... ...Poetul, ca pe o salvare, O pescui dintr-un abis i-un pumn de-absen e-n recrutare, Se pomenir ...manuscris.

Vegheat de pana sclipitoare, Cu func ii noi de-a asculta De-un gând trimis înseninare i a-l a terne, i-a vedea În el cuprins de cer... de mare... i de... p mânt, ce rod îl are.

De unde voi avea, voi d rui De unde voi avea, voi d rui O not de azur printr-o sim ire.

Rujate amintiri nu-mi vor mai fi Indiciu la t ceri când strig firea.

Nebune semne, î i pretind norocul Adâncul s mi-l tulbure iroi, Cu toate st rile, r mân de veci proorocul, O brazd r sturnând pe albe foi.

Descul , simt cum miri tea-mi în eap Refugiul întru-a mi-l îmb ls ma. ...Emo ii stranii, care nu m seac Atunci când pana se dezbate, grea... ...N-o port decât t cere-aprins -n brâu Umplu de tricolor un gând pustiu pe care via -l scriu...

Într-un vals m voi face uitat Într-un vals voi face uitat Pân -n urma de ters cu dojan i-ntre mine i ea, sigilat , Se va zbate s scrie o pan Insomniile toate r mase

Ca un scurtcircuit de-armonie Ce subscriu unor clipe sustrase De-o latent idolatrie.

Din bolta albastr a ochilor t i Declam azi t cerea pe mii de alei Ale muzicii dorului pe care-o tr iesc Vrafuri de note - cu-al lor baladesc...

Risipirile sânger -n toamn Îcondeiate-ntr-un vals Pân -n urma de ters cu dojan i-al ei strig t... singur r mas...

Candide, se prind de un pix zv iat Ast zi - holtei, iar mâine-nsurat Cu v paia ideilor neîntinate i pretinsul albastru t u cer sub pleoape

Azi marea-mi apar ine toat

Marea mi-a furat privirea

Actri ei Ina Paladi Azi marea-mi apar ine toat Cu visele sprin are-n ea.

M-alung de pe un val pe altul, Descoperind c -s altcumva.

Poate romantic sau trist ...

Nostalgic -n instantaneu...

Sunt chit cu-acea din mine-artist i nu mai tiu de-i ea sau eu...

Aloc din st ri în toare S-apropii marea de-orizont...

Din cer m simt o decupare Într-un s rut c-un maramond. i un catarg îndr gostit De scânteierile marine În larg pe-o clip a-nlemnit: Suflu prin el trecut din mine.

Lume de basm Pe bolta albastr a ochilor t i M-am angajat s fiu dorul de ei i-al bucuriei lor - ve nic str jer M-anun cu lumina din mine, reper...

Mu c din cuvântul t u - par rostit i simt cum rena te fiorul timid, Din cordul cuminte - pe foi de caiet Se-a terne, înduplecat, în verset.

Cât face, nu tiu,- doi ori doi peste-un ceas, Dar iubirea-i un zbor ce nu are z gaz, În spa iile ei str in -i minciuna Nu am p strat pentru tine niciuna.

Evit orice form a ei de-mprumut Franche ea e linia mea de-nceput… Îmbrac adev ru-n ve mântu-i firesc Cu tot ce mi-i drag ca s m împlinesc.

Marea mi-a furat privirea...

Dup ea un val se ia i adâncul, a iubire Muza- i reg se te-n ea.

Printre spume înt râtate Visele, cihlimbarii, De mici pierderi înfrânate, Se destram nostalgii Dup zbenguieli ciudate Cu tot clandestinul lor... cl desc în sf râmate Idealuri s nu mor. ...F a- i etala splendoarea, Un gând juc s rut Valul ce se-ascunde-n mare, Îmblânzind din mine ciuta...

Uitând pe noapte-o pagin de soare Absorb ie de contratimpi nu m-amenin Norocul mi-l cultiv în estivale Deprinderi de-a m consuma-n dorin e, Reanimate de-o subordine-ancestral .

Eu le men in cu-ncredere deplin : Ideile-mi sunt fulger de cuvânt, Mi-i pana palm umbrelor str ine, Ochi ce mi-s da i s ies din labirint u la prostia semenilor mei, Obi nuiesc s -mi fac pe ea o coal i s -i admit pe-acei înv cei Ai timpului ce s-ar cuprinde de-o moral : Nu po i s fii decât o cugetare, Uitând pe noapte-o pagin de soare.

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion POPESCU-BR{DICENI

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Silviu DOINA} POPESCU

}ase Arte Poetice de Ion PopescuBr[diceni traduse @n limba englez[ de Silviu Doina] Popescu 1. Sinestezie Cum s nu cobori din oglinzi în flori?

1. Synaesthesia

washes his feet in the morning dew until its fragile fingers hit against a skull.

What a shame!

Oh, how strange and dull!

How not to unmount from the mirrors to the ground?

4. Poetul

2. Jertfa

Fiindc a provocat profunde nelini ti în rîndurilor celor afla i la putere, i s-a sugerat

De-ar fi putut în elege jertfa lucr toarelor suflate în aur, n-ar fi c zut prad somnului atât de asemenea mor ii.

2. Sacrifice If only you could understand the sacrifice of the workers cast in gold, you would not have fallen pray to sleep so alike to death.

3. Dincolo de mine Dincolo de mine, un copil i spal t lpile-n rou pîn ce degetele-i fragile se lovesc de un craniu.

Ce p cat!

O, ce straniu !

3. Beyond oneself Beyond oneself, a child

ietura-n artere.

4. The poet Because he caused profound unrest in the lines of those in power, he was suggested cutting the arteries.

5. Motiv De aceea te-am adus in Cetate; -mi spui c oamenii, absolut to i, au înl untru-le r coroase fîntîni de dinainte de facerea lumii.

5. Reason This is why I brought you in the citadel: To tell me that people, absolutely everyone, have inside of them cool fountains from before the making of the world.

6. Ciclul focului La fîntîna viitoare, a venit o ursitoare. * «Casele gonite din cîmpie; oamenii pleca i în exil. * Vîntul scobe te mereu în putredul arbore loc de fîntîn , Recl dit în aerul muced, Fiin a-mi î i d seama brusc -i zadarnic orice refacere. * Tabloul, cu ferestre oarbe.

Mi-e sufletul b tut în scoabe.

Nebuni cocori, ce rîd haotic, Tot traverseaz templul gotic,.

Nu-i mal ajut , trup s i, poarte, Prin aer, hohotele moarte.

6. The cycle of fire There came the foretellers, to the future fountains. * Houses vanquished from the fields; people gone into exile. * The wind always erodes in the putrefying tree a place for a fountain.

Rebuilt in the damp air, my being suddenly realizes that any remake is pointless. * The painting with blind windows.

My soul is fixed in nails.

Crazy cranes, that laugh chaotically, Keep traversing the gothic temple.

Nothing helps them to carry their bodies, Through the air, the dead laughs.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Marin MIHALACHE (Chicago, USA)

Despre frumosul sacru Din vol. Teopoesis, Philosophical Essays, Mirco Publishing, 2021, Chicago, USA * Vibra iile subtile care tresar din când în când în l untrul fiin ei precum i adierile eterice ale harului sunt raze ale gloriei divine.

Sunt lumin din lumina arborelui ontologic din care încol te i înflore te miraculos via a. Cei care pot vedea frumosul sacru din lume i din ei în i îl pot vedea i cu ochii închi i în întuneric precum liliecii noaptea. Cei care nu pot vedea frumosul sacru din lume i din ei în i nu-l v d nici cu ochii deschi i precum vulturii ziua în amiaza mare. * Dar se va spune i diavolul str luce te de atâta inteligen i se folose te de frumos îmbr când straie de lumin pentru a în ela pe cei ale i, pe cei care cunosc adev rul dar nu iubesc adev rul, nici nu tr iesc în duhul adev rului. Frumosul este binepl cut, încânt tor i mistuit de vraj . Are puteri sacre dar i puteri magice, orbitoare. De câte ori n-a fost primit calul troian în cetate fiindc era frumos, facinant, un dar al zeilor? * Frumosul a fost creat dintru începutul lumii când ordinea, sura, propor ia i armonia Logosului s-au întrupat prin Cuvânt din energiile haosului primordial. Frumosul este matricea Fiin ei, a grundului din care au fost creat lumea i ca o p rere mai de pe urm omul. Împ ia frumosului este revela ia divin , invizibilul devenit vizibil, lumin izvorând din lumin . * Cunoa terea poetic este cunoa tere ecstatic , esoteric i estetic dar i ontologie, gnoz i revela ie. Este manifestare a gloriei i splendorii divine f cute prezente în lume i mai ales din om. Frumosul poetic devine vizibil prin imagina ie, intui ie i clarviziune, prin reflec iile din l untrul fiin ei i ilumin rile suflete ti, prin percep ia suprasensibil .

Harul lumineaz l untrul fiin ei prin raze percepute doar prin sim uri preg tite spiritual i astfel capabile s recunoasc i s în eleag tainele crea iei. * Între ra ionalismul occidental i frumosul oriental exist adev rul i binele universal.

Mintea f de inim este moarte spiritual , de ert sufletesc, dup cum i inima f minte este iluzie i r cire spiritual . Omul a fost creat deopotriv cu inteligen ra ional i emo ional , cu sensibilitate estetic , spre a ajunge la în elegere i în elepciune, la des vâr irea moral , la o via tr it în duhul adev rului în împ ia frumosului sacru. * Frumosul este o categorie estetic , dar implicit este i virtute moral , teo-ontologic fiindc prin frumos ni se reveleaz gloria divin , splendoarea Cuvântului întrupat, armonia trinitar . A a cum sfin ii n zuiesc s

restabileasc în lume ordinea moral , poetul i artistul cu veleit i morale n zuiesc s reveleze frumosul din lume, din om i înainte de toate frumosul gloriei divine. Frumosul este sublimul gloriei divine a c rei hologram luminoas se reveleaz i în câmpul finitudinilor spa io-temporale. * Frumosul care este prin defini ie deopotriv transcedental i imanent, omogen i heterogen, exist în orice form i dimensiune a realit ii, dar în intensit i i luminozit i aparte. Pe cât mai aproape de Logos pe atât mai mult frumosul este mai mai transfigurat, mai str luminat de esen a gloriei divine. Formele, structurile, energiile str tute de lumin ?i har divin se îndumnezeisc. * Prin întruparea Cuvântului mitopoeticul se actualizez , devine realitate, trup viu înduhovnicit în care se strev d razele de lumin ale zorilor transcedentale. Frumosul natural din lume cap aur transcedental ; sublimul invizibil din om i din crea ie devine vizibil, inteligibil i sensibil; din ochii i privirea icoanei f toare de minuni a fiin ei izvor sc lacrimi de mir t duitor. * Atâta timp cât omul se mul ume te s orbec ie printre tenebrele pe terii l untrice, în întunericul din sine, el nu poate vedea frumosul, tot astfel cum în starea de co mar nu se pot întrez ri zorii dimine ii. Ceea ce-l treze te pe om din somnul con tiin ei, ceea ce-l ajut s vad lumea ca un vis frumos sunt acele lic riri de speran care se întrev d de dup gratiile singur ii metafizice spre a-i deschide omului calea spre lumin . * Frumosul este lumina din lume, din tot ceea ce exist vizibil i invizibil. Dar pentru a putea vedea lumina frumosului care iradiaz din tot ceea ce exist trebuie ca i ochiul s fie luminat i din untru i din afar de Logosul divin. Dac ochiul nostru este plin de întuneric nu putem vedea lumina, fiindc lumea din afar i din noi ne apare ca întuneric. * Cuvântul este întruparea frumosului absolut. Pe cât cuvintele poetice sunt mai aproape de frumosul absolut pe atât poezia reflect mai mult gloria divin , lumina Logosului. * Frumosul estetic este limita de reprezentare artistic pân la care se poate ajunge prin inteligen a intuitiv . Dincolo de forma de reprezentare estetic începe metafizica, ra iunea pur , orizontul cunoa terii sensibile la care nu se poate ajunge doar prin facult ile intelectuale omene ti. Este nevoie de har i

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iluminare spre a putea vedea Calea care duce la frumosul absolut. * Frumosul sacru este plin tatea adev rului. Exist i un adev r a zis urât dar acest adev r este doar umbra adev rului, lipsa frumosului, eclipsa luminii adev rului. Urâtul este absen a frumosului. * Frumosul sacru este adev rul spiritual, absolut, etern, f cut vizibil în forme materiale, revelat i reprezentat inteligibil de intelectul sensibil. Numai o persoan cu sensibilitate poetic poate vedea gândul lui Dumnezeu, aura gloriei divine din lume. * Frumosul sacru reprezint contemplarea Logosului i a crea iei cu ochii clarv tori ai inimii. Frumosul sacru este o fereastr metafizic deschis spre ceruri, prin care se poate vedea umbra lui Dumnezeu. Aceast fereastr se deschide îns atât de rar, iar când se deschide pu ini sunt preg ti i ori se nevoiesc s priveasc i dincolo de oboanele propriilor lor imagina ii, în elegeri i reprezent ri. * Ideea Absolut , Logosul divin, pe care ni-l reprezent m prin intui ie, ra iune, contempla ie, credin , nu sunt Dumnezeul cel viu care r mâne totdeauna abscons, nu se las cunoscut ori cucerit prin asaltul func iilor mentale i sensibile ale fiin ei create de El. Prin reflec ie poetologic i contempla ie ontoteologic , putem ajunge îns la o viziune poetic a gloriei divine, a frumosului i sublimului revelat prin cuvinte de har. * Sufletul omenesc este aprioric preg tit s intuiasc i s recunoasc prezen a luminii taborice r mas în om i în lume înc de la începutul crea iei celor v zute i nev zute. Prin sensibilitatea transcedental existent în imanent, prin sim urile spirituale, omul înduhovnicit poate sim i tot mai aproape i în sine însu i prezen a ori absen a harului divin. Omul religios poate astfel vedea ca prin oglinda afumat lumina increat pe care încearc s o reproduc i o reprezinte în forme artistice i viziuni mito-poetice, în crea ii de lumi noi care exist incoat i aprioric în sufletul omenesc i devin vizibile prin inspira ia creativ . * La sensibilitatea în eleg toare se poate ajunge prin har, prin teologizarea culturii i culturalizarea teologiei, prin cultivarea discern mântului spiritual, prin rug ciunea inimii i înnoirea min ii, prin ra iune i contempla ie. * Ordinea, armonia i frumuse ea crea iei sunt manifest ri ale prezen ei unei for e creatoare divine. Capacitatea omului, a con tiin ei sale capabile s intuiasc , s perceap i s în eleag ordinea divin , sunt dovad c microcosmosul omenesc este aidoma celui ceresc, persoana omeneasc este chip dup asem narea chipului persoanei dumnezeie ti, a Logosului divin. * Arta, limbajul poetic sunt expresii i configur ri sensibile ale prezen ei Ideii, a Logosului, în lucrarea de creare i de transfigurare a lumii. Atunci când Ideea, Spiritul sunt separate de reprezentarea artistic existen a în lume î i pierde sensul iar arta care reprezint o astfel de existen desacralizat devine un exerci iu inutil i lipsit de sens i de sensibilitate. * Creez, deci exist. Exist m numai în m sura în care suntem crea i i continu m s cre m. Lumea a fost creat prin Cuvânt, iar omul, coroana crea iei, creat dup chipul chipului i asem narea Cuvântului, continu s creeze o lume a sa cu ajutorul cuvintelor izvorâte din Cuvânt. * În actul creator poetul dezv luie vestigiile, urmele l sate de inteligen a i creativitatea divin în lumea v zut i cea nev zut .

Prin poezie sufletul nu numai c se ridic deasupra materiei i a naturii, dar se dep te i pe sine, se înal i se apropie de culmile sacrului, ale ra iunilor divine, pân la luminarea con tiin ei mistice i contemplative.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

}tefan Radu MU}AT

Amestec de via cu moarte i reînviere între cele dou hotare...

M-am oprit lâng o piatr care ar ta ca norii zilei dup ploaie.

Era alb i în acela i timp umbrit de negura timpului.

Poate c unul din str mo ii mei o atinsese cu lacrima, cu pu inul lui p mânt înc lzit de suflet i speran , udându- i bucatele mizere pe care le avea pe mas .

Biruise furtunile vremii care veniser peste el din cele patru col uri ale lumii, aducându-i neajunsuri i suferin .

A tr it i a murit aici: i-a descântat p catele pentru toate stelele pe care le-a strâns într-o scânteie numit speran , cineva îl va pomeni peste secole într-o rug ciune.

A devenit fierul acestei pietre pe care am atins-o cu ar torul de la mâna stâng i m-a p truns în inim .

A tr it i nu s-a pierdut.

Speran a i-a amestecat via a cu moartea i reînvierea între cele dou hotare.

Credin a lui puternic a supravie uit secolelor pentru a întâlni credin a mea: nu-l v d, dar îl simt, atingând înc o dat piatra de la picioarele mele.

Trunchiul aspru al copacului, sau ce-a mai r mas din el, e crestat de cu itele lungi ale furtunilor care veniser din toate p ile.

Poate c la umbra lui deas pe care o avusese cândva, str bunul meu cioplise o juc rie de lemn pentru copil, care i el la rândul lui s-a supus irului de veacuri m lege de greul nefiin ei lor.

Octav B ncil - Flori de câmp

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mircea }TEF{NESCU

Proiectul INTERMEDIAN on line - Un admirabil turneu de recitaluri instrumentale Este interesant i demn de a fi comentat pe larg proiectul Intermeridian derulat în condi iile de pandemie i difuzat on line. Acest proiect afost generat i sus inut pe plan artistic de violonista Diana Jipa i de pianistul tefan Doniga. O reconsiderare i o reconstituire a unui spectacol muzical cu ascultori virtuali se petrece prin implicarea aparaturii digitale.

Aceste recitaluri on line s-au derulat exclusiv cu programe de muzic româneasc , au avut un total de peste 100.000 de vizualiz ri, au fost realizate cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România i au beneficiat de parteneriatul unor institu ii prestigioase: Societatea Român de Radiodifuziune prin Canalul Radio România Muzical, Muzeul Na ional „George Enescu” din Bucure ti, Muzeul Etnografic al Transivaniei din Cluj, Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, Muzeul de Art Constan a, Funda ia Kálnoky. Evenimentele din cadrul proiectului au avut lor în perioada 28 octombrie - 1 decembrie 2020, i au fost organizate la: 1. Muzeul Vie ii Transilv nene din Castelul Kálnoky de la Miclo oara, jude ul Covasna; 2. Muzeul Etnografic al Transivaniei din Cluj-Napoca, jude tul Cluj; 3. Colec ia de art plastic i monumental semnat de artistul Petru Botezatu; 4. Muzeul de Art Constan a; 5. Colec ia de art contemporan Nicolae Sofianu din RâmnicuVâlcea; 6. Palatul Cantacuzino i Muzeul George Enescu din Bucure ti.

Cum am spus, aceste recitaluri impresionante în întreaga lor desf urare s-au datorat violonistei Diana Jipa i pianistului tefan Doniga, interpre i de elit i în m sur s i asigure admira ia publicului i a speciali tilor, pentru virtuozitatea lor exuberant , pentru for a imaginativ , pentru str lucirea atacurilor pe claviatur sau pe corzi.

Ace ti muzicieni au capacitatea de a se constitui i de a se identifica cu îns i crea iile componistice pe care le interpreteaz , ceea ce este o trecere splendid dincolo de hazard sau de o simpl întamplare. În acest sens, exigen a este confesiv , iar extinderea în imagina ie a efectelor ating i nu doar uneori asimptote de generoas m re ie.

Trebuie spus c toate acestea, în planurile de turneu, au fost f cute gra ie unei autentice celebrii de care se bucur cei doi instrumenti ti atât în teritoriul na ional, cât i peste hotare.

Acum este momentul de a insera, cu toat lauda, repertoriul

Diana Jipa i tefan Doniga

57

Calendar - Februarie 1.02.1838 - s-a n scut Niculae Gane (m. 1916) 1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1945 - a murit Ion Siugariu (n. 1914) 1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880) 1.02.1999 - a murit Dimitrie Rachici (n. 1934) 1.02.1954 - s-a n scut Tudor Dumitru Savu (m.2000) 1.02.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 2.02.1821 - a murit Petru Maior (n. 1760) 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957) 2.02.1879 - s-a n scut I. C. Vissarion (m. 1951) 2.02.1914 - s-a n scut Nicolae Tatomir (m. 1996) 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972) 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel (m. 2015) 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 3.02.2000 - a murit Floren a Albu (n. 1934) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831) 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778) 4.02.1988 - a murit Al. C prariu (n. 1929) 4.02.1994 - a murit Nicolae Nasta (n. 1919) 4.02.2000 - a murit Roger Câmpeanu (n. 1929) 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2002) 5.02.1932 - s-a n scut Virgil Ardeleanu (m. 2006) 5.02.1952 - s-a n scut Monica Spiridon 5.02.2003 - a murit Balogh Laszlo (n. 1946) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n.1921) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1919) 6.02.1998 - a murit Augustin Pop (n. 1952) 7.02.1777 - s-a n scut Dinicu Golescu (m. 1830) 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic (m. 2014) 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m. 2001) 9.02.1949 - a murit Octav Sulu iu (n. 1909) 9.02.1953 - s-a n scut Valeriu Butulescu 9.02.1994 - a murit Gherasim Luca (n. 1913) 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932) 10.02.1873 - s-a n scut Haralamb G. Lecca (m. 1920) 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961) 10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937) 10.02.1916 - s-a n scut Haralambie ugui (m. 1996) 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu (m. 2018) 10.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003) 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954) 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu (m. 2005) 12.02.1862 - s-a n scut Alexandru Davila (m. 1929) 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980) 12.02.1926 - a murit Radu Rosetti (n. 1853) 12.02.1924 - s-a n scut Banu R dulescu (m. 1998) 12.02.1930 - s-a n scut Teodor Vârgolici 12.02.1979 - a murit V. G. Paleolog (n. 1891) 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924) 13.02.1919 - s-a n scut Constant Tonegaru (m. 1952)

continuare în pag. 58

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prezentat în recitalurile respective: - „Impromptu concertant” pentru vioar i pian de George Enescu. O pagin de geniu, cu suflu impetuos i str lucitor, într-o poematic romantic , dar i într-o viziune de secol XX, i mult mai aproape de noi; - Toccata din Suita nr. 2 pentru pian solo de Remus Georgescu. Aceast pies radiaz o pulsa ie ritmic în sonorit i de factur pianistic , punând în eviden calit ile de virtuoz ale interpretului; - Scherzo pentru vioar i pian de Vlad-R zvan Baciu, un compozitor tân r care face proba, i cu acest lucrare, c în timp poate accede la palierele superioare ale crea iei i de a se consacra; - „Mar ul lui Henri” de Dinu Lipatti, într-un aranjament pentru vioar i pian de Diana Jipa i Stefan Doniga. Este salutar s se readuc în con tiin a prezent a ascult torilor muzici datorate unor figuri care au marcat istoria noastr muzical ; - Sonata în fa diez minor pentru vioar i pian de CarmenPetra Basacopol, o compozi ie de o mare bog ie timbral i cu policromii dintre cele mai felurite, într-un discurs în care efuziunile i empatiile se învolbur în profuzimi de luminiscen e i în jocuri de infinituri neprimejdioase; - „Sonorit i i nu-m -uita” pentru pian i pentru vioar de Ulpiu Vlad, o lucrare de excelen portant i de vigoare novatoare la eminen ele prevestitoare pe care le anun ; - Sonatina pentru pian i vioar nr. 1 de Walter-Mihai Klepper, o partitur de flux narativ i de spirit tineresc i neimplicat în griji i drame; - „Prin esa X” pentru vioar solo de Roman Vlad. Compozitorul lucreaz permanent cu o fine e imaginativ de toat admira ia. Piesa face parte dintr-o serie de evoc ri ale unor crea ii sculpturale brâncu iene; - „Trei cântece pentru Till - Pa ii” de Felicia Donceanu, ini ial pe versuri de George C linescu, aranjament pentru vioar i pian de Diana Jipa i tefan Doniga, miniaturi de deplin delicate e i noble e; - Sonatina pentru vioar i pian de Paul Constantinescu, o muzic p strat în realitate i în proporr iile naturale ale expresiei de art , o lucrare de tapiserii sonore amintind prin remisie la simbolurile mitice ale sensibilit ii române ti în autentic; - „Negresa blond ” pentru vioar solo de Roman Vlad. Avem aici o motiva ie profund a artistului fa de modernitatea neabuziv i pentru un anume clasicism modern, care nu i se poate refuza; - „Satya II” de Violeta Dinescu în aranjament pentru vioar i pian de Vlad zvan Baciu. O nara iune de talent, care evoc , poate imagini ale Eladei, care, spiritual, i suprinz tor pentru cosmogonia de aici de la nord de Dun re, nu au fost i nu sunt dep rtate; - „Patru inscrip ii sonore” pentru pian solo de Adrian Iorgulescu, o pagin de virtuozitate componistic , de vigoare expresiv , în imagini complete. Intelectuale. Calit ile de gândire i de inven ie sunt clar reliefate; - „Sonorit i i clopo ei alba tri” pentru vioar solo de Ulpiu Vlad, o lucrare de o puternic tensiune interioar , cu o des vâr it unitate de stil a ceea ce este sonoritatea instrumental inconfundabil româneasc .

Idealitatea interpretativ a violonistei Diana Jipa i a pianistului tefan Doniga este sensibil i îmbog it de un climat de art pe care îl admir f reticen . Diana Jipa i tefan Doniga profeseaz o condi ie solistic major .

Recitalurile din cuprinsul proiectului Intermeridian au fost în fiecare dintre zilele turneului tire prioritar la postul na ional de radio România Muzical.

Totodat , acest post de radio a transmis zilnic spoturi speciale, informând melomanii despre itinerariile i programele interpretate de cei doi. Se cuvine, de asemenea, men ionat faptul c proiectul a fost inclus în lista celor mai de succes 12 proiecte ale anului 2020 organizate în România de Institutul Cultural Român.

Am relatat despre un succes i despre o întreprindere singular în condi ia de pandemie i în perioada de timp precizat . În timp, se tie, au existat gesturi de eroism artistic.

Un asemenea gest a fost în imediata noastr contemporaneitate i în toat complexitatea lui proiectul Intermeridian.

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Calendar - Februarie continuare din pag. 57 13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993) 13.02.1951 - s-a n scut Jean B ile teanu (m. 2018) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1902 - s-a n scut Ion C lugaru (m. 1956) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 14.02.1937 - s-a n scut Damian Necula (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Mihai Gramatopol (m. 1997) 14.02.1940 - s-a n scut Paul Emanuel (m. 1989) 14.02.1986 - a murit Veronica Obogeanu (n. 1900) 15.02.1834 - s-a n scut V. A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1910 - s-a n scut Paul Daniel (m. 1983) 15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995) 15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991) 15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica (m. 2009) 15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m. 2002) 15.02.1948 - s-a n scut Constantin Dumitrache (m. 2001) 15.02.1950 - s-a n scut Alexandru Condeescu (m. 2007) 15.02.1958 - s-a n scut Doina Ru ti 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923) 16.02.1996 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905) 17.02.1927 - s-a n scut Titel Constantinescu (m. 1999) 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m. 2004) 17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864) 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 17.02.2012 - a murit Ion Nicolescu (n. 1943) 18.02.1976 - a murit Mircea Grigorescu (n. 1908) 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1904 - s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 19.02.1919 - s-a n scut Sanda Stolojan (m.2005) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1974 - s-a n scut Daniel Cristea-Enache 19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933) 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a (m. 2018) 20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999) 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 21.02.1995 - a murit Cristian Popescu (n. 1959) 22.02.1810 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931) 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1968 - a murit Al. Duiliu Zamfirescu (n. 1892) 25.02.1881- a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 26.02.1907- s-a n scut Constantin Papastate (m. 1992) 26.02.1938- s-a n scut Bogdan Petriceicu Hasdeu (m. 1907) 27.02.1920- a murit A. D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1975- a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982- a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990- a murit Al. Rosetti (n. 1895) 28.02.1754- s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816) 28.02.1881- a murit A.T. Laurian (n. 1810) 28.02.1893- a murit Grigore Gr di teanu (n. 1816) 28.02.2003- a murit Romulus Diaconescu (n. 1942) 29.02.1928- s-a n scut Albert Kovács (m. 2015)

Anul XII, nr. 2(126)/2021

/Constela\ii diamantine

59

Antonian MARINESCU-NOUR scut la 14 oct. 1894, în Pite ti, jud. Arge , mort la 3 iunie 1973, la Bucure ti.

A f cut studii superioare de litere, drept i teologie la Bucure ti i Floren a (Italia). A func ionat ca profesor de istorie i geografie la Alexandria i Ro iorii de Vede i ca lector la „Incaricato di cursi per lingua romena” din Floren a. A fost deputat de Teleorman, membru a numeroase asocia ii i societ i tiin ifice etc.

A colaborat cu versuri, epigrame, proz , teatru, note, articole i studii la numeroase reviste i ziare.

Este inclus în unsprezece volume colective de epigrame.

Epigramistului George Corbu Rosturi noi se întrupeaz Mo ule Adame: Vrabia m lai viseaz , Corbu... epigrame!

Unui profesor de muzic Colegul meu, înalt ca Iorga, Are-o metod în eleapt : Adoarme pe elevi cu orga i cu bagheta îi de teapt !

Unui poet În zadar te-ascunzi, poete, Sub frumos pseudonim!

Chiar semnând a tale versuri Vei r mâne anonim!

Unui coleg profesor de matematic Zadarnic mintea i-o trude ti Paharele s -mi socote ti, Fiindc i-am tot spus mereu Nu numeri tu cât pot bea eu.

Unui avocat pledant „Dreptatea-i o zei oarb ”, E nedreptatea cea mai vie; Când vrei ca s vorbe ti la bar Mai bine surd -ar vrea s fie.

Unui b trân însur el S-a însurat cu-o fat mare i tuturor o spune tare; Dar lumea în surdin spune tot a a va i r mâne.

Unui orator po i vorbi cinci ore-ntregi?

Eu cred c po i vorbi mai multe, Dar nu tiu z u de s-ar g si Vreunul s te-asculte.

Anastase POPESCU S-a n scut la 16 aprilie 1925, în com. Mavrodin, jud. Teleorman i a decedat la 8 febr. 2018 în loc. Br ila.

Studii superioare la Facultatea de Geologie i Geografie din Bucure ti. A lucrat la Br ila, ca profesor de geografie, director de coal , metodist, apoi inspector colar de specialitate. A condus Filiala Br ila a Societ ii de tiin e Geografice i a fost pre edinte de onoare al Clubului seniorilor din înv mântul jude ului Br ila. A fost membru al Cenaclului Umori tilor Br ileni “ tefan Tropcea” i al Uniunii Epigrami tilor din România. A primit câteva premii pentru activitatea sa literar , este inclus sporadic în culegeri colective de epigram .

Uneia alergic la în ep turi Ce durere, vai i-amar, Dac -o-n eap un ân ar, Dar îi place i-are chef Când o-n eap domnul ef.

Un om nec jit Dânsul, prin restructurare, A pierdut trei secretare i-astfel l-a lovit n pasta C-a r mas doar cu nevasta.

Profe ie Mi-a optit un protopop C-o s vin un potop, Dar de taxe, nu de ape, nici Noe n-o s scape.

Independen a Justi iei Dac intr cut ric La conflict de interese, Trage doar de-o sforicic i basma curat iese. rerea mea Soa a-mi accept p rerea, Cât ai zice un, doi, trei, Nu conteaz care-i vrerea, Dac -o spun exact pe-a ei.

Aplicarea legilor Cine fur azi o oaie, Face doi, trei ani, pârnaie, Cine fur b nci, vapoare, E imun, capul nu-l doare.

Un iub re pe pat de moarte Nu vreau s m spovedesc Chiar de nu m -mp rt esc; Ce-o s zic cel cu rasa Dac divulg preoteasa!

Epitaf unui fost parlamentar Dormi amice, dormi în pace, Nimeni n-are ce- i mai face, Nu mai e ca-n parlament Unde te trezeau frecvent.

Suprasolicitarea spitalelor Spitalu-i aglomerat, Sunt pu i câte doi în pat, Îns s-a mai nimerit i... doi de sex diferit.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Pictorului Octav Anghelu Maestre, mi-ai f cut portretul i-a a de bine m-ai f cut, iat , ast zi m cunoa te i cine nu m-a cunoscut!

Unui coleg, renumit podgorean O gam -ntreag ai de vinuri, De la cel bun la cel divin!

Dar cel pe care-l dai pe mas E cel mai prost. C e pu in!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

60

Anul XII, nr. 2(126)/2021

Philip TUDORA (Anglia)

OCTAV B{NCIL{

Octav B ncil s-a n scut la 27 ianuarie 1872 în com. Corni din apropierea ora ului Boto ani, într-o familie de rani. R mas orfan la

vârsta de patru ani, a fost crescut în casa surorii lui mai mari, Sofia, torit cu Ion N dejde (redactor al revistei Contemporanul), cel ce avea s -i descopere voca ia artistic . Înc din primii ani de gimnaziu, a fost preocupat de desen, caietele sale fiind pline de schi e i desene care reprezentau oameni. A f cut studiile la coala de Arte Frumoase din Ia i, a urmat apoi Academia de Arte Frumoase din München.

Octav B ncil a l sat posterit ii o oper caracterizat de un realism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschiz tor de drumuri i ca Pictorul r scoalelor de la 1907.

Ata at celor mul i i exploata i, pictorul a avut patru mari tematici cu care a f cut epoc în pictura româneasc . Acestea au fost: tematica proletariatului, tematica neasc , tematica evreiasc i tematica ig neasc . A mai pictat flori, portrete i o serie de compozi ii Octav B ncil a realizat, pe parcursul întregii lui cariere artistice, circa 1.500 de lucr ri în ulei, acuarele, gua e i desene. Toate aceste lucr ri au fost create în diferite genuri artistice pornind de la portret la peisaj, de la flori la naturile moarte. El a pus în mijlocul preocup rilor lui pictura cu caracter social, care i-a i dat m sura talentului i muncii sale creative.

Pictorul Octav Bancil , înscris în istoria picturii române ti printre deschiz torii de drumuri ai secolului al XX-lea, a îmbr at tendin ele progresiste ale epocii sale aducând imagini noi, teme neabordate pâna la el. A murit la 3 aprilie 1944.

Octav B ncil - Sp

toreasa