Corneliu Vasile Poeme

Corneliu VASILE

Flori de câmp

De-a pururi ucenici m iestrei lire Ce-a dat noble e slovei române ti, Prin secoli mul i poe i au s se-n ire, Dar nu vor fi nicicând doi Emine ti. La zvonul codrului, murmuitor, La al legendelor urcând prin vreme Aten i precum la cristalin izvor Ve i auzi cum glasu-i vrea s cheme Atâtea umbre i lumini din cer, Credin i durere, magi i sori, Tot ceea ce-i pe lume efemer i a tri care sunt nemuritori. Eternizând dulcea a din cuvinte, Ivind simboluri proaspete în veac, El ne presar flori de câmp nainte i-n suflet ierburi tainice, de leac.

Clip

Înot s-a strecurat din vâlv taie, Pe bra e vine ii de mare-ncins i-ncrez tor în steaua lui aprins Pieri departe, înspre stânci b laie. Când s-a întors, în mâini cu c ngi i vâsl , Se s turase marea de epave, Iar valurile se-n irau, concave, Dormind într-o t cere grea, de pâsl .

rmul aprins

Veni i negre it spre rmul aprins, Acolo miracole-a teapt , Gândul crezut singuratic, Dar mult prea aproape de fapt E lumea t cerii zâmbind între noi, Acvatice plante sub iri, Pe ti, caracati e, stridii, În palid sidef am giri E rmul pe care danseaz bacante i nimfe albastre, ispititoare, Fauni frumo i între alge, Lichid -n adânc leg nare Dar nu v întoarce i, pierdut este drumul, es lâng rm ale apelor parce, Doar într-un sens e esut c rarea, Cine-a ajuns nu se întoarce...

Literatur

Copacii cu înalt -alur Încremenind frumo i, de os Îi vom numi literatur i vom semna, umili, mai jos. Copacii înnegrind curbur De zmei i mume-ale p durii Sunt doar i ei literatur , Urâ ii, r ii, strâmbii, surii. i râul ar putea fi, dar N-are nici fructe-aromitoare, Nici nu-l po i prinde în tipar; Jos, ne semn m cu resemnare.

Plecarea

Cre te iarba-n fiecare an, În gr dini, pe dealuri, pe poteci i în elene te orice plan, Orice drum pe care vrei s pleci. nci de aur soarele ascute Pân -n zarea cu salcâmi, senin , Piersici, cu aromele tiute, Cresc i-astup poarta din gr din . Via s-a-mbr cat în ruginiu, Din cârcei dulcea se prelinge, Vei pleca, probabil, mai târziu, Când cu frunze peste vii va ninge. Galbene gutui de pe pervaze, ur urii i florile de ghea , Luciul ghe ii poleit cu raze Te opresc s stai numai o via .

În are

Iat pe decindea Dun rii Trec po talioane brum rii, Prin miros p trunz tor de fân Sparte curcubeele r mân. Doamne, de iubirea e durere, Preasmerit în rug ciuni i-o cere Cel care sui pân la tine zuie te-n orice zi ce vine. Tremurat v zduh va s prefire Sidefii sterlici f oprire, În ând spre cer cu mare art Licuricii din lumina spart .

Rondelul poeziei

te închini unei p reri, Ce se nume te poezie, Ce, început de oieri, A cui e azi nu se mai tie, scut -ntotdeauna ieri, Fata-Morgana în pustie?... te închini unei p reri, Ce se nume te poezie? Venit -i dinspre nic ieri i pentru care timp se scrie, Când merge tocul pe hârtie, -ntrebi nu po i, numai s speri. te închini unei p reri...?

Rondelul decant rii

Dintr-o margine de var , La întoarcerea de sine, Cale lung de-o s par , Las roiul de albine, În rotire milenar , i aduc aripi pline, Dintr-o margine de var , La întoarcerea de sine, Decantând clipa amar În dulce uri cristaline, Preg tite pentru tine, În retort legendar , Dintr-o margine de var .

Rondelul timpului risipit

De trece clipa, ce-a r mas Dup atâta viermuial ? Atâtea gânduri de pripas, Risipa f de sfial . Dac i r pe te câte-un pas, i râde existen a goal , De trece clipa ce-a r mas, Dup atâta viermuial ? E ca un fruct de ananas Clepsidra care te în al , Dar n-ai, la ceas de îndoial , sco i din mânec un as. De trece clipa, ce-a r mas?