Nicolae Nistor Poeme

pân -ntr-o zi, când Alchimistul i-a zis: „Scufund -te-n vis, da, scufund -te-n vis, ca s i afli Spiritul Universal! Stelele-s ni te g uri de ac în draperiile cerului. Accept i destinul i cultiv Crinul ce uni-va din nou Zenitul cu-Nadirul. Deap firul urzit de Protectoarele tale, în noaptea na terii (pe un Întâi de Noiembrie 1954). Ideea poetic -i un fulger spintecând în dou Limba Lumii de semne altminteri secrete. Are-n ea deci un zeu. Acesta e ti Tu, un Scriitor-de-duminic . Maestru-al Pietrei Filozofale. Creator d-elegii aburinde la gura creuzetului-creier str tut de miliarde de vini oare, de singularit i, de boabe-ale spumei, de cuante ale perfecte Cunoa terii-de-sine.”

10. Ter ine muzicaloide

Timpul curge, smulge-m din teroarea-i! Unge-m cu-un ulei oriental.

Corpul mi-l recupereaz din fantastica Amiaz i m -nva s fiu cal.

Ah, cu lira-i înspumat , st Orfeu, cu el o fat cea cu numele Miruna.

Pe tii m rii joac -n hore de subcuantice-aurore doar de i-o vedea i luna

din poporul ei de stele. Mândre-s versurile mele, lirice întotdeauna!

11. Mireasa i Dânsul

Avem de ascultat de-acum un „hit” la miezul nop ii, vii i înc tineri. Unde-n larg n-or s ne piard . Fa -n fa , chiar soarta ne-om primejdui cu-o dezm at m re ie. Oh, cea mai stra nic be ie se va-ntâmpla cam dup moarte când trupul îngerii ni-l poarte spre-un orizont înl uit cu cel lalt, de pe colin . Sc lda i în tragica lumin ne-om dezmira într-un târziu ca sacerdo iu într-o zon inaccesibil -n esen . Ei, azi melancolia nu-i mireasa unui adev r poetic. Are ochi c prui iar dânsul cel mai de-aur p r.

Nicolae NISTOR

Durerea alb

durerea nu vine la cerere te lauzi cu ea te h uie te noaptea când singur tatea este oarb un amic era mândru de bolile lui se l uda câte rela ii are în spitalele de suflete plimba durerea ca medalia ascuns de veteranul de r zboi când obose ti s lup i cu vân torul ascuns dore ti o clip de pace ascul i ecourile din tine ai timp s ier i numai a a durerea devine bucurie apoi cineva o fur urmeaz un somn lung alb i f oapte te vezi pe un t râm unde nu se vorbe te de moarte

Cântec de leag n

te treze ti din via i vezi poart p rin ilor este ferecat nimeni nu mai mi dincolo de gând apoi dispar prietenii a a din senin pare o r cire în necunoscut trec pe lâng tine oameni noi i te miri ce este cu tine visezi plângând ascuns vorbe ti cu oglinda uitat de la facerea lumii uneori în gerul apare râzând iar tu te rogi pentru cei care r mân ai voie s iei cu tine prima juc rie a copil riei fotografia mamei nu o ui i în veci apoi acoperi oglinda i pleci leg nat de mam într-un vis i cântecul de leag n „nani nani puiul mamei”

Vis perfect

femeia din capul meu nu sfideaz nimic rubensian nici casele de modeling este un vis perfect pe care dore ti s -l atingi utând-o în femeile reale devenite art

Fluturi captivi

omul avea de toate dar era gol în interior nu a iubit pe nimeni a dat de poman plimba un borcan în care avea un fluture care cânta din aripi nebunul satului îi spune - a a este i sufletul t u are fluturi captivi care se lovesc de pere ii sufletului atunci el a dat drumul fluturilor

Cariatid

nu este vina ta c e ti frumoas a avut lutul sfânt i ochi numai pentru tine a venit ziua când trebuia i modeleze sânii de cariatid te-a ap rat de timp tia c tu e ti via a i poarta lumii

Uria ul

poetul are capul în nori trebuie s se aplece când intr în interiorul lumii car c i dup el i dac este mort în imea lui ajunge la Dumnezeu pe care îl dojene te în toate limbile p mântului apoi dispare f s afle nimeni atunci începe furtuna prin golul l sat de el a treia zi via a a intrat în normal a mai plecat un uria