drumul prin oglindă

Mihai G#NDU

Reinventarea capodoperei - drumul prin oglind[

În colecĠia „Opera$Omnia - publicisticăúi eseu contemporan”, a apărut recent volumul „Reinventarea capodoperei - drumul prin oglindă”, de Ion Popescu-Brădiceni.

Este, în fapt, un periplu prin universul acelor creaĠii ale autorilor români ce se ridică la statutul de capodoperă, cu o analizare, explicitare úi interpretare doctă a textelor, un fel de dicĠionar al pietrelor de temelie în literatura română.

Pornind de la operele lui Nicolae Manolescu (redăm aici un extrem de sugestiv pasaj: „Nicolae Manolescu a dedicat câteva titluri proprii fenomenului lecturii. Astfel pentru el, lectura este calea sigură de form(ul)are a unui om cult. Un intelectual autentic scrie Cartea, un scriitor scrie niúte căUĠi, cu excepĠia celor mari care se reîntorc la căutarea FăUĠii, de căSătâi, în litera úi în spiritul ei, a ceea ce dinainte de-a se fi degradat în căUĠi, precum Ideea în idei úi precum Cuvântul în cuvintele «secularizate»”) úi arătând care este rolul lecturii, al traducerii, al recitirii operelor în viziunea a diferiĠi critici úi exegeĠi literari, autorul oferă astfel cititorului un veritabil îndrumar despre cum să abordeze relaĠia cu cartea úi cum să înĠeleagă importanĠa acesteia.

Se mai arată că „ÎnĠelegerea (superioară, deci criticăúi, suplimentar, metacritică plus transcritică - n.a.) e fundamentală în lectură. Ea pune temeiul pe care «dublul» ia conĠinut úi formă, iniĠial dintr-o perspectivă necritică. Fiindcă, pe lângă soartă, căUĠile au úi suflet”.Un ghid nu doar către lectură, ci úi Fătre universul tainic al căUĠii.

Remarcând că „Povestea «Prostia omenească» a lui Ion Creangă e tare ciudatăúi extrem de ezoterică, deúi tonul ironic-jucăXú, jovialitatea povestitorului, parodierea formală a cliúeelor basmului, auto-prezentarea ironică ne introduc, care-va-să-zică într-un basm... exoteric”, autorul, în analiza sa asupra operei respective, mai relevă: „Dar cum drumul înseamnă cunoaútere, pentru Ion CreanJă el înseamnăúi comprehensiune”.

Operele citate sunt analizate în profunzime, căutându-se a fi atinse toate sensurile ascunse, intuibile sau subînĠelese.

O amplă analiză este făcutăúi antologicei poeme argheziene „Aleluia!”. (Tudor Arghezi: „Aleluia” - O interpretare transmodernisWă), o desluúire a sensurilor filosofice, religioase ce nu sunt accesibile celui nespecializat în analiza critică de acest tip. „Împreună cu Lucian Blaga, trăim mitul ca pe o poveste adevăratăúi, în acelaúi timp, irealăúi ca pe o poveste într-o poveste al cărei grăunte este mitul raiului lipsit de prejudecăĠi, al expresiei libere de orice convenĠionalism, al manifestărilor fireúti ca ale naturii înseúi”, notează autorul în analiza făcută poemului „Pădureanca”, al ilustrului gânditor român, făcându-se, totodatăúi o paralelă cu nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu.

În cuprins se mai găsesc „Comunicarea cu stările superioare în poezia lui Ion Pillat”, „PoeĠii detaliului luminos” (Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu , Arcadie Suceveanu, Coman ùova, Aurel ùtefanachi), apoi capitolul „PoeĠi basarabeni úi sârbi” (sunt citaĠi Ion Anton, Leo Butnaru, Nicolae Dabija, Vasko Popa, Ljubomir Simoviþ).

Capitolul IV este rezervat „Modelului generator de valori” (include úi o analiză a lucrării „Sărmanul Dionis”, de Eminescu). Apoi cartea „Locul gol” de Dumitru Velea, „Mac úi memorie” de Paul Celan, articolul „Ion Lotreanu, aed la confluenĠa limbajelor poetice”, materiale despre poeĠii Emilian Mirea, Doina DrăguĠ, Alex Gregora, Petru Istrate, iar Capitolul V (intitulat „Vreun cronicar contemporan”) îi prezintă pe Mircea &ărtărescu, Lazăr Popescu, Silviu D. Popescu, Andrei Breabăn, Mircea Tutunaru.