6 minute read

Daniel Marian 5ăsfirarea patimilor după Sătrunderea lor

Next Article
epigramatice

epigramatice

Daniel MARIAN

R[sfirarea patimilor dup[ p[trunderea lor

Advertisement

IonuĠ Calotă, Partituri pentru păSădii electrice, Ed. BETTA, 2020

Trebuia să se întâmple la amiazăúi să fie vara. În timp ce apele se fac ceruri numai bune de vâslit úi cuvintele se bucură de majuscule în perioada salvărilor de la înec. Cuprindere úi ordonare a firescului în poezia unui autor relativ tânăr ca úi manifestare, dar de mult atent la cursul úi parcursul unei lumi IăUă vreme îmbătrânite de prea multă folosinĠă.

La IonuĠ Calotă se dă examenul de maturitate în ce priveúte lirismul, cu sârg acumulat úi acum revărsat în mod controlat, cât să aducă belúug făUă însă a rupe baierele arealului în timp ce se formează ca entitate proprie.

Avem deci un poet pus pe treabă, la care respiraĠia îndrăzneúte tot mai consistent să muúte aerul devenit serios numai bun de muúcat. Fazele deja útiute úi despre care ne-am exprimat la timpul intersectării cu acestea, sunt aranjate astfel într-o nouă ipostază, menită să ofere relieful pe care îl aúteptam închegat. 9ăile úi munĠii, râuri úi mai útiu eu ce-o fi pe acolo, pregătite pentru o hăOăduire promiĠătoare, unde la momentele cele mai con

torsionate avem úi ghid pe Magaie. Grafice ale de ce-ului existenĠial, puse pe seama unui personaj ilustru coborât din te miri unde spre a se căĠăra în cârca poemului-cadru. Pentru Fă poetul face úi desface cum útie el mai bine, pe bază de cauzalitate un platou de filmare a obútescului odată inserat în propriile-i vene pentru o personalizare aparte.

Uimitor, fascinant úi poate chiar nemuritor acest Magaie, de azi, dintotdeauna úi probabil căúi de mâine-poimâine: „Magaie s-a tăiat azi în două/ până a dat de ziua de ieri/ cu o mânăúi-a scos inimile/ úi cu cealaltă le-a înfipt/ în laptopul încins/ úi apoi úi-a spus/ acesta nu este o femeie/ acest măr/ nu este o femeie” (nud#0 - computer roúu). Se vede bine cum Magaie se află departe de a fi un diletant, le are pe astea cu disimulările în natura unui pluralism acerb...

Cu „balada lui Magaie” însă, chiar avem parte de un stufăriú predilect: „úi Magaie a Iăcut puúFărie/ nevinovat/ a fost condamnat/ pentru că s-a născut băiat/ a cules toată toamna/ struguri transparenĠi/ pe care nu reuúea Vă-i guste/ l-au urcat într-un tren sinistru/ ce îl zgâlĠâia la fiecare trecere/ între noapte úi zi/ pe toĠi îi zguduia/ a adormit înghesuit/ în spatele gratiilor cazarmei/ Ġinându-úi zâmbetul bine ascuns/ úi amintirile/ saci cu pietroaie/ dosite într-un colĠ de beci/ lipite de spatele Vău umed/ acolo îúi desfăcea el/ cearcănele úi tatuajele/ în noapte se auzeau/ ambulanĠe ce fugăresc moartea/ când s-a înfuriat/ au explodat toate furnalele/ iar tijelor din corpul lui făUă piele/ din trupul lui construit din gratii/ le-a strigat: zburaĠi!/ dar ele zburaseă de mult”.

Cartea de acum a lui IonuĠ Calotă reuneúte reperele: „Cum să supravieĠuieúti în dragoste”; „Manifest pentru globalizarea poeziei”; „Cum am salvat lumea”; „Nuduri úi semne”. Se conturează în acest moment un stil úi un sistem de expresie hotărât, de raportare particulară la neliniútea universală, aúteptăm un nou personaj ilustru care să reglementeze trecerile la nivel cu straniul, sau/úi o nouă propunere de a se face ceva cu lucrurile interesante precum dragostea, lumea, poezia, nudurile, semnele...

Vasile FILIP

Demnitatea sincerit[\ii

Vavila Popovici, Note de jurnal american - vol. IV, Lulu Enterprises, USA, 2020

O parte din cele peste 50 de căUĠi publicate din anul 1993 úi până la mijloc de an 2020 de scriitoarea Vavila Popovici sunt rânduite în cicluri tematice: 1. Articole, eseuri, ajuns la cel de al zecelea volum; 2. Cugetări/Reflections - patru volume; 3. Note de jurnal american - volumul de faĠă fiind úi el al patrulea.

În rest poezie úi proză.

Indiferent de menirea scrierii, cea care presupune úi unele deosebiri, nu doar de stil úi fel de abordare a tematicii, întreaga operă a distinsei autoare este dominată de câteva elemente comune, între caresinceritateapoate fi trecută în capul listei. Vavila Popovici priveúte cu ochi limpezi toate întâmplările vieĠii. Ale ei úi ale celor despre care scrie, nefardând nefericirile úi făUă să exacerbeze bucuriile. O Ġinută dreaptăúi demnă, care inspiră încredere cititorului úi o situează pe autoare la un nivel onorant pe scara valorilor.

Acest al patrulea volum din ciclul Note de jurnal american, Made în USA - LULU ENTERPRISES, în data de 03/10/2020 este structurat tot pe ani úi pe luni, cuprinzând perioada 2014-2015-2016. ùi de data aceasta, coperta Teodorei Stoica sare în ochi úi reĠine

privirile. De pe coperta a patra se poate deduce un lucru esenĠial: între multe alte idei ce stau la temelia căUĠii, una se înfăĠLúează în chip aparte: prietenia. „Prietenia este rodul iubirii, fiindcă la baza ei stă iubirea sufletelor, iar prin iubire ucidem răul, orice formă de egoism, căci egoismul este moartea inimii úi boala cea mai gravă a unei societăĠi. Un prieten adevărat este o avere pe care o dobândim. Lui sufletul i se deschide... Prietenia este un lac găsit sau ales după mai multe căutări, în care-Ġi arunci sufletul, scăldându-l în apa lui caldă, limpede úi liniútită...” ùi, în susĠinerea propriei afirmaĠii, Vavila Popovici îl cheamă în sprijin pe Cicero: „A avea un prieten, este ca úi cum ai avea un alt EU. A trăi úi a iubi este acelaúi lucru.”

Trăind úi scriind foarte multă vreme în România, unde a acumulat o vastă, bogată în semnificaĠii úi plină de învăĠăminte experienĠă de viaĠăúi literară, - Vavila s-a mutat la fiicele ei, în America. Dar nu a plecat singură. A luat úi casa/România cu ea. Acolo, în America, în sipetul memoriei s-au adunat alte úi alte valori, lărgindu-i úi mai mult orizontul cuprinderii, cunoaúterii, înĠelegerii. Din preaplinul strâns cu hărnicie de om gospodar, scriitoarea a oferit tot ce a putut. Tocmai de aceea a úi făcut apel la formele de exprimare pomenite mai înainte: pentru a dărui cât mai mult celor care simt nevoia săúi împlinească viaĠa cu ajutorul lecturii.

Jurnalul depăúHúte conceptul clasic al cuvântului. Expozeurile nu se limitează la simplele note - zilnice sau periodice ce Ġin de cotidianul existenĠei. Ariile de interes au extindere geografică planetară, abordare tematică multicontinentală. Un periplu universal, pe potecile cunoscute sau (încă) tăinuite ale culturii de interes general. În acest spaĠiu, exploratorul Vavila Popovici simte cum i se împlineúte fiinĠa cu esenĠe perene, beneficiare fiind deopotrivă mintea úi inima.

Scrie Vavila Popovici despre încercările ei de a se integra stilului de viaĠă american, în care descoperă puĠine asemăQări úi o sumedenie de deosebiri faĠă de cel din Ġara natală... „Este, iată, al úaselea an de la venirea mea pe aceste meleaguri...” Cu precizarea că momentul acestei consemnări era anul 2014, luna ianuarie. „De cum am sosit m-am integrat atât cât am putut, la felul úi ritmul de viaĠă al americanilor. Trebuie să fii activ de dimineaĠă până seara, indiferent de vârstă”. Ei bine, atunci când vine vorba despre munFă, chestiunea se pune, în România, în cu totul alĠi termeni. Hărnicia proverbială a românului a eúuat în lene; cinstea pe care chiar úi străinii neprieteni au băgat-o de seamă, a fost dată pe ruúine; valorile neamului românesc, cele care i-au asigurat renumele până în zilele de azi, au fost înlocuite cu nume de analfabeĠi, semidocĠi, destrăEălaĠi úi răufăFători, cultivaĠi cu nonúalanĠă pe scenele publice, ca fiind noua imagine a unui popor care geme înfundat de prea multele greutăĠi care îl apasăúi a unei Ġări căreia i s-a furat totul, pânăúi săUăcia.

This article is from: