31 minute read
Vasile Dan Marchi Seism Nicolae B la a Despre via i r ul
Vasile Dan MARCHI}
concordan cu logica, în regim de diabolic fantezie mântul î i propag vibra iile ca o r zbunare pentru cei ce n-au îngropat ca punct de reper eroii în sanctuare... Închipuind o bizar supersti ie i o premoni ie prin care doar d idei de a r spunde la unele ghicitori barbare, neputând reda un gând pa nic,un joc, aceast mi care seismic este nep sarea ajuns la soroc... Pentru prima dat m izbe te muza ca un arbitru, s tiu ce vrea s -mi inspecteze concret: Poezia sau fuga... Cum s m prezint acum în fa a muzei noim , f temei, f rând? Alerg tor sau scriitor? Scriu parc m preg tesc s fug... Fug deoarece nu am timp s scriu stând... Icoane, suvenire i alte obiecte de cult c zând par elemente vandalizate de atei, de nebuni lâng care nu-i spa iu nici timp adresezi laude, binecuvânt ri i rug ciuni. În vreme ce îmi controlam cu pixul pozi ia i fizionomia, adic scriind convins c doar scrierea mea continu este virgula credibil între mine i lucrurile neînsufle ite. muza îmi d impuls astfel: „Fugi, c acum nu te pune nimeni s scrii...!” Nu mai apuc s gândesc nimic... De fapt în acest sens muza în premier absolut îmi d de în eles c nu mai trebuie s -mi folosesc mintea, ideile, gândurile ci doar picioarele... muza chiar îmi ofer drept recompens speran a rostind: „Fugi, s ai unde scrie...!” Ce consolare stranie din partea muzei pentru un poet....! Iau arhaismele, chiar i neologismele de pe lista de rezerv a gramaticii de parc le pun la pariu, la jocuri cu cam , i sco ând de sub restric ie toate mir rile, prin fuga ce pare o prob , o preg tire de unul singur pentru finala de fug din calea cutremurelor... Incredibil cum voi fugi atunci în doi sau cu mai mul i... Fug spre locul unde mâinile gr din reselor i a flor reselor nu sunt înc afectate de porii urticari ai urzicilor, de ghimpii trandafirilor i de iubirile în el toare a maratoni tilor... Îngân valabilitatea compromis a acestui loc de care fug precum cercet torii-inventatori demoraliza i ce doresc s i tr iasc individual prin inven iile lor teama de via , de iubire, de moarte... Fuga mea simbolizeaz canonul istoriei cronometrelor... Muza m cronometreaz dumnezeie te... Sprintez prin instinctual antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii având cel mai scurt timp i spa iu la dispozi ie cât s m pun pentru deosebire drept virgul vie, între d râm turi i poezie mântul î i descarc prin vibra ii nebunia orgoliul i fantezia cutremurând pân i altarele, dând peste cap binecuvânt rile, dezleg rile de orice fel, canoanele i complimentele, amestecând ritualurile cu viciile, datinile cu fanteziile, serenadele cu bocetele, cându-ne s ne întreb m dac este eficient fuga i ruga, când este implementat afirma ia: „Dinte pentru dinte” Cu toate acestea, nu-l vor lua pe Dumnezeu minunile înainte Tat l Ceresc nu s vâr te minuni din indulgen , nici nu va salva nimic de fal sau din alte percep ii nemotivate, în locul meu. Cu instinctul antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii, încerc s salvez ce se poate, cu bra ele z mislite din c in a cuplului de lideri care i-a înrobit pe tineri... i m reped spre vietatea mea de companie înc vie, o înaripat fermecat care nu pas re ce cânt p rea ci un interzis colind tor cu dor... Cum mima un ton dat ca de un vestit dirijor, zbur toarea p rea c nu vrea s cânte în mod p resc ci s colinde într-un fel distinct, liber, omenesc... Dup ce i-a dat drumul la glas într-un dumnezeiesc i unic stil m-am convins c atunci am ascultat pentru ultima dat o colind în regim de tril... Of, p mântule, c ie te-te s tim ce binecuvânt m! Of, p mântule, c ie te-te s nu te îngân m ca p rile care se întrec una pe alta, zburând, migrând...
Advertisement
Nicolae B{LA}A
Despre via\[ ]i r[ul @ntruchipat @n unii semeni
Îndemnam, mai ieri, alalt ieri, s v dezinfecta i zilnic mâinile, dar mai ales creierii, citind câte o carte, ascultându-v inima, vorbind între voi, în timp ce vorbi i cu voi în iv . La cele enumerate, pentru a fi undeva în preajma adev rului, a mai ad uga scoaterea grâului din neghi , dup cum vede i, în ultimii ani, din ce în ce mai pu in i în parte modificat genetic. În vremea copil riei mele, când mecanizarea era privit doar ca sprijin omului, în munca zilnic , iar robotizarea un deziderat de factura fantasticului, omul mergea cu recolta de grâu la „ âlindru”, un fel de vântur toare a c rei mi care era condi ionat atât de mâna, cât i de ochiul, dar mai ales, de ochiul min ii lucr torului. Când ceva în afara bobului, bob cu bob, ca aurul, se strecura în cel „curat”, procesul era reluat. Ast zi, totul e altfel. Ma ina toarn în co , tot ea învârte i tot ea decide mersul mai departe. Noi, consumatorii, nu avem de ales, musai s înghi im surogatele, sp rturile i, desigur, neghina, c reia între timp i s-a f cut market-ul de rigoare. Muritorul, adic un fel de eutu, orbit mental, ba mai mult, imbecilizat de-a binelea, ajungem nu doar nu mai distingem, ce e „curat”, ci s proclam m falsul ferchezuit i bine împachetat, valoare suprem , ideal , în special, în digestia mental . Tuturor celor ce am tr it în aceast parte a lumii, adic în partea central i central-estic a Europei, dar nu numai, ci oriunde, în Africa, în Asia, America Latin , pe alocuri, chiar i în America de Nord sau Canada, ni s-a fluturat, bine împachetat , interna ionala socialist , ni s-a fluturat împ nat cu tot binele ce îl va aduce omului, doctrina comunist . Prin urmare, to i am fost plesni i de ideile marxist-leniniste, s con tientiz m adev rata dimensiune a r ului ce avea i are s ne pasc . Pentru aceast chestiune, nu cred c trebuie s aduc multe argumente. Îns cum îmi doresc o claritate a textului, din perspectiva în elegerii acestuia, cu alte cuvinte, îmi doresc s evit confuziile i, de ce nu, specula iile de-aiurea, fac o distinc ie clar între tot ce s-a întâmplat, efectiv, cu cei ce reprezint majoritatea absolut a popula iei i doctrina marxist , doctrin , în substan a sa, nu chiar la vedere, i scopul vizat de aceasta. Apoi, pentru c tot felul de teorii sociologice i evolu ioniste, ce tind spre ermetism, nu m-au convins, m îndrept spre crea ionism i îmi pun întrebarea: dac tot suntem rezultatul Creatorului, al unei gândiri, al unor tr iri, al unui scop sau, în ultim instan , al unei întâmpl ri din fiin area acestuia, dup ce principii ne-a organizat El, Creatorul, via a, i ne-a dat drumul în istorie. Pentru a r spunde, de data aceasta, nu mai dau buzna în bibliotecile lumii, ci apelez la Biblie. Din cuvântul apostolului Pavel c tre atenieni, aflu c „Dumnezeu a fixat vremuri i hotare tuturor popoarelor”. C ast zi, este sau nu a a, vom putea decide dup o scurt trecere în revist . Din Genez afl m omul este f cut i a ezat în rai, locul în care este ispitit de arpe, prima apari ie a diavolului în Biblie. De acolo, din cauza neascult rii, dup unii interpre i, din dorin a de cunoa tere, este izgonit pe t râmul mor ii, t râm pe care, zi de zi, i-a c utat salvarea. Aici, pe acest t râm, în afara Edenului, omul dec zut se înmul te, îns , odat cu înmul irea sa, în jurul s u au sporit i greut ile, au sporit i toate nenorocirile prin care a trebuit s treac . Povestea biblic a lui Adam i a Evei, apoi a lui Abel i Cain i a urma ilor celui din urm , v este cunoscut . Pentru a le putea face fa greut ilor, familiile s-au unit i au format, dup cum tim, în prim faz , triburile. În fruntea tribului, un ef numit patriarh, ce avea menirea s asigure protec ia i bun starea celor ce îi st teau în jur. Mai multe triburi, vorbitoare de aceea i limb , cu reguli de convie uire asem toare, în fa a primejdiilor, dar nu numai, s-au unit, formând un popor. Peste timp, desigur, popoarele lumii de atunci, ast zi popoarele vremurilor noastre, popoare fiecare în hotarele sale. Prin urmare, Dumnezeu, ne-a dorit pe noi, oamenii, f cu i dup chipul i asem narea sa, popoare a ezate în vremurile i hotarele fiec ruia. Cum diavolul nu ne-a dat nicicând pace, iar firea uman în neastâmp rul u, a gustat chiar i din fagurii fal i, plini cu otrava nelegiuirilor i nu cu mierea albinelor, popoarele, prin for a armelor, au cucerit alte popoare, formând imperii: Babilonian, Medopersan, Grecesc i Roman, imperii p gâne, din perioada anilor, aproximativ 600 de ani înainte de Cristos, 600 de ani, dup Cristos, perioad considerat i ea p gân . Important i de re inut sunt spusele lui Iezechiel, preotul din ara Caldeilor, spuse conform c rora imperiile apar odat cu c derea regatului lui Iuda i al lui Israel, adic odat ce Dumnezeu î i ia mâna de pe poporul sfânt, popor condus, pân atunci, de teocra i, dup cuvântul u (Biblia, Iezechiel, capitolul 21, versetele 25-27). Altfel spus, regatul lui Iuda i al lui Israel, regat, potrivit Bibliei, întemeiat de însu i Dumnezeu, se destram i cade în mâinile cotropitorilor, atunci când ordinea stabilit de c tre puterea divin , dat fiilor lui Israel, prin Moise, nu mai este respectat , când desfrâul pune st pânire pe om i când legile sunt luate în derâdere. Pe scurt, totul se divide i se d râm când r ul pune st pânire. Înainte de a merge mai departe, trebuie spus c adev rul biblic nu este, în permanen , acela i cu cel istoric, c multiplele lucr ri de arheologie, efectuate în teritoriile despre care face vorbire Biblia nu s-au suprapus întocmai cu presupunerile i cercetarea din perspectiv antropologic etc.
Revenind, în m sura în care nu facem afirma ii apriori, întrebarea fireasc ce ar trebui pus este: ce este r ul? Cine este r ul? Care este numele acestuia? Are r ul substan ? Pasager, amintesc faptul c la iudei i la grecii antici, în numele persoanei este ascuns destinul ei (nomen est omen). ul a fost pus sub semnul întreb rii, în scrierile sale, de c tre Prea Fericitul Augustin, dar nu a a, la întâmplare, ci într-o rela ionare cu Dumnezeu i cu ideea de dreptate. Augustin se întreab cum este posibil r ul în lume în condi iile în care exist un Dumnezeu prin excelen bun?! În subsidiar, amintesc doar faptul c un gânditor german, Ludwig Feuerbach, într-o dialectic de tip materialist, spune c Divinitatea ar fi doar o în iruire a atributelor umane extrapolate ce au menirea cârjei pentru cel aflat în singur tate i nesiguran . Revenind la Augustin, amintim faptul c influen at de maniheism, de textele biblice, dar i de filosofie, cu care intr în contact prin intermediul lui Cicero, afirm : „Lucrurile create sunt bune, dar nu sunt din substan a lui Dumnezeu, pentru c nu din El sunt f cute, ci ex nihilo. De altfel, dac lucrurile ar fi f cute din substan a lui Dumnezeu, din natura Lui,
lucrurile n-ar mai fi supuse p catului. Chiar termenul creatio înseamn c a fost f cut (creat) ceva din nimic. Altminteri n-ar mai fi fost crea ie, ci modificare, schimbare, transformare. F cut (creat) ex nihilo înseamn i a veni din nimic, din neant, din nefiin ; dar asta înseamn , pe de alt parte, c tot ceea ce vine de acolo, din nefiin tre fiin , comunic nu doar fiin ei, ci i contrariului - nefiin a. De aceea natura a tot ceea ce este r u e lipsa, priva ia care se înso te i se împ rt te cu fiin a. Ceea ce e din substan a lui Dumnezeu e identic lui Dumnezeu i nu poate fi creatur , caz în care Augustin accept o lips originar în orice creatur . Dar, dac natura în sine nu e un r u i orice creatur iese bun din mâinile Creatorului, înseamn c r ul, din punct de vedere metafizic, nu exist . Natura ului este identic priva iei, coruperii. Proprietatea naturii este binele; defectul naturii este r ul. Binele naturii nu este imutabil, ci schimb tor, i schimbarea este locul prin care intr în lume r ul. Ce înseamn r ul privit în ac iunea lui ca factor corup tor? Înseamn afectarea bun ii naturii, adic a celor trei elemente care definesc bun tatea: „m sura” (modus) naturii este corupt când lucrul are calit i mai mici decât ar trebui s posede; „specia” (forma) e corupt când intervine nepotrivirea, inadverten a (ceea ce e permis în public, nu e permis i în Biseric ); „ordinea” e aceea care confer fiec rui lucru locul lui. (...) Natura este bun întrucât e creat i este rea întrucât poate fi corupt . Urmeaz c nici m car r ul cel mai mare nu poate afecta lucrul în fiin a lui ( i când spun „r u mai mare” m exprim gre it pentru c nu exist r u mai mare, exist doar bine mai mic i acest bine mai mic în raport cu binele mai mare este un r u. Iat cum, în realitate, la originea p catului st de fapt binele, e drept c acela mai mic!). Nu exist fiin e rele în sine. Augustin d exemple i conchide c natura în sine este bun , doar efectele difer (otrava poate fi, dup caz, medicament sau otrav ca atare). R ul nu-i deci o substan , ci un accident al substan ei. Nimic nu este mai r u decât privarea de bine. Aceasta ar fi natura ului.” (Confesiuni, cap. VII, 12, 18)
Cum nu ne-am propus o evaluare a scrierilor lui Augustin, filosoful care pentru prima dat pune i problema liberului arbitru, i cum nu ne-am propus nici o trecere în revist a problemei r ului, studiat de tre al i gânditori ai omenirii, vom mai z bovi asupra sa, a r ului, a lui Satan, doar cât s ni-l imagin m i din perspectiva mitologiei biblice.
Pentru a nu fi create confuzii semantice, amintim c în crea iile cre tine numele Satan este înlocuit cu Lucifer, Steaua dimine ii, ce semnific , conform unor interpret ri particulare, a unui pasaj din Isaia (14:3-20), omul c zut din rai. Sub aceast denumire este prezent în Infernul lui Dante Alighieri, Paradisul pierdut al lui John Milton, în Odiseea lui Homer, în poeziile lui Ovidiu etc.
Având în vedere c numele de Satan este folosit în varii forme semantice în Biblie, în numeroase capitole: Genez , Ezechiel, Apocalips , Matei, Luca, Ioan, Corinteni etc., ne vom opri doar la dou ipostaze ale sale, ipostaze în care este întruchipat ca fiind regele st pânit de mândrie, din Babilon i din cetatea Tir (a ezare din sudul Libanului de ast zi, înfiin at în anul 2750 î.Hr, ini ial din dou p i, una, pe uscat i alta, pe o insul din Marea Mediteran , insul aflat la aproximativ 700-800 de metri de rm. Cetatea Tirului de pe uscat a fost cucerit cu urin de c tre Alexandru cel Mare, în 332, î.Hr, îns partea insular a fost înfrânt dup mai multe încerc ri cu multe eforturi i pierderi importante. Situa ia respectiv l-a înfuriat atât de mult pe Alexandru, încât, la c derea cet ii, cele aproximativ 7000 de suflete g site în via , în majoritatea lor, copii, femei i b trâni, au fost m cel rite în totalitate, iar zidurile au fost d râmate i aruncate în mare. Ast zi, Ushu, noua denumire a insulei, p streaz doar ruinele vremurilor din jurul anului 332 î.Hr). În ambele situa ii, cele dou bijuterii ale vremurilor biblice, una a regatului babilonian, cealalt a poporului fenician, bun starea i via a îmbel ugat pe care o ob inuse regele, evident, pe c i necinstite, prin nerespectarea ordinii i a legilor, prin avari ie i în e torie etc., este urmat , într-o prim faz , de o c dere material i spiritual dureroas , nu doar a sa, a regelui, ci a întregului popor, apoi de haos greu de închipuit, i, într-o ultim faz , de spulberarea, de pe fa a mântului, celor dou cet i. Asta nu înseamn c civiliza ia babilonian , parte a civiliza iei mesopotamiene i civiliza ia fenician au dis rut odat cu nimicirea i demolarea la propriu a celor dou cet i. Ele i-au continuat cursul în istorie pân ce s-au dizolvat în civiliza iile moderne, f a mai avea vreodat m re ia lor dintâi, din timpurile str vechi. Totu i, drep i cu noi i cu istoria în acela i timp, trebuie men ionat c fenicienii, ace ti oameni purt tori ai civiliza iilor orientale, de-a lungul Mediteranei, pân sus, în Marea Nordului sau mai departe, pân în apele ce scald rmurile Irlandei, mai str lucesc o singur dat , în Cartagina. Dup acest episod, fenicienii fie dispar, fie sunt asimila i ca sclavi ai Romei. Cu toate acestea, studii (antropologice, tiin ifice de factur genetic , lingvistice etc.), recente au dezv luit c una din patru persoane ce locuiesc în partea de nord vest a Italiei, pe coasta Mediteranei i în preajma acesteia, pân la Gibraltar, au ADNul identic sau asem tor cu al vechilor fenicieni, în special cu al celor ce au locuit în Cartagina. Pe de alt parte, tunisienii se consider urma ii aceleia i civiliza ii, iar prezen a berberilor, oameni ai nisipurilor, ce locuiesc în de ert, pân undeva aproape de Mun ii Atlas i dincolo de ei, în Algeria, vin s le confirme spusele. Urme ale fenicienilor se sesc în Liban, în partea vestic , de-a lungul M rii Egee i M rii Mediterane, în Cipru, în Turcia, locul în care fenienii, popula ie turc , sunt, din câte se pare, o ramur a vechilor fenicieni).
Satan apare în lume dup alungarea sa din cer. În Ezechiel, cap. 28 este men ionat: „Erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald i cu aur; timpanele i flautele erau în slujba ta, preg tite pentru ziua când ai fost f cut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu i umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost f prihan în ile tale, din ziua când ai fost f cut pân în ziua când s-a g sit nelegiuirea în tine”.
Nu este cazul s urm rim întreaga poveste biblic legat de „îm ratul” Tirului, îns expresia „s-a g sit nelegiuirea în tine” ne atrage aten ia i ne oblig , fie i la numai câteva preciz ri: poporul fenician, dup unii cercet tori, este poporul care ar veni dinspre India, care a traversat teritoriile dintre Tigru i Eufrat, numite i Gr dina Edenului i care s-a a ezat în ara Canaanului (al i cercet tori î i pun serios întrebarea dac între fenicieni i evrei exist vreo deosebire. În Genez , cap. 9, canaani ii sunt men iona i ca fiind descenden i din Noe, prin Ham, în timp ce evreii s-ar trage din Noe, prin Sem, conflictele dintre cele dou familii umane existând în toat istoria lor).
Canaan înseamn „ ara lui violet”, expresie ce indic teritoriile în care se producea vopsea a c rei nuan de culoare se afl în spectrul luminii între ro u i albastru. Numele grecesc al acestei culori este „purpur ”. Cercet torii spun c în vremurile vechi, dar i ast zi (nu de pu ine ori Regina Angliei a fost v zut cu haine ce aveau aceast culoare), purpura a fost asociat cu regalitatea, cu magia sau cu misterul i pietatea.
Oricum am interpreta, este tiut faptul c , fiind situa i la r scrucea celor mai importante drumuri comerciale, inclusiv, la intersec ia cu drumul m sii, fenicienii î i cap faima ca vânz tori ai purpurei i a surilor purpurii, pre uite peste tot, deoparte i de alta, pe rmurile Mediteranei, dar mai ales, de c tre Anglo-Saxoni.
Negustoria (cu caren ele ei) le aduce nu doar notorietate, dar i prosperitate, iar aceasta din urm , o via mai u oar i plin de bucurie, uneori, chiar de huzur. De altfel, fenicienii sunt cunoscu i ca un popor
mândru i vesel, care organiza odat sau de mai multe ori pe an, în înalta societate, a a-zise s rb tori ale fertilit ii, s rb tori ce se desf urau pe dealurile sau câmpiile din timp preg tite. Dup unele interpret ri men ionate în diverse documente, aceste s rb tori nu aveau nimic diferit fa de orgiile sexuale, în public, din ziua de ast zi, diferen a constând în num rul participan ilor. De-a lungul timpului, în cadrul acestor orgii a ap rut zoofilia, homosexualismul, pedofilia etc. Cu alte cuvinte, aceste s rb tori au degenerat într-o Sadoma i Gomora, locul în care nelegiuirea era la ea acas . Ce a urmat i ce s-a întâmplat acolo, în Sadoma, dac nu ti i, g si i în capitolul cu acela i nume, din Biblie sau în interpret ri particulare ale acesteia. Ca un semn distinct în cadrul acelor ritualuri, participan ii purtau haine a c ror culoare era ob inut din culoarea purpurei combinat cu o culoare roz, culoare ce sugera feminitatea, seduc ia, pe scurt erotismul în adev rata sa splendoare. Chestiuni asem toare se petrec i în Babilon. În astfel de context, nu ne mai mir m c în Apocalips g sim expresia ,,curva cea mare”, mama tuturor ereziilor religioase, printr-o asociere cu purpura: ,,Apoi unul din cei apte îngeri care ineau cele apte potire a venit de a vorbit cu mine i mi-a zis: „Vino s i ar t judecata curvei celei mari, care ade pe ape mari. Cu ea au curvit împ ra ii p mântului i locuitorii p mântului s-au îmb tat de vinul curviei ei!” i m-a dus, în Duhul, într-o pustie. i am v zut o femeie ezând pe o fiar de culoare stacojie, plin cu nume de hul i avea apte capete i zece coarne. Femeia aceasta era îmbr cat cu purpur i stacojiu, era împodobit cu aur, cu pietre scumpe i cu m rg ritare. inea în mân un potir de aur, plin de spurc ciuni i de necur iile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o tain : „Babilonul cel mare, mama curvelor i spurc ciunilor p mântului” (Apocalipsa. 17:1-5; vezi i 18:16).
Fiecare dintre noi ne putem face o imagine despre diavol, fiecare dintre noi sim im r ul de-a lungul vie ii, cât vreme el este cel ce ne este potrivnic la tot pasul, în tot binele pe care îl întreprindem. Nu o s pot nici eu, nici voi, cum nu au putut epuiza nici al ii problema r ului. Iar dac am face-o, ce folos o întreag literatur , ca s nu-i zic polologhie, cât vreme nu putem împiedica ac iunea, plaga i întinderea sa, a ului. Prin urmare, s relu m discu ia având în vedere doar câteva chestiuni: 1. Cuvântul apostolului Pavel c tre atenieni: „Dumnezeu a fixat vremuri i hotare tuturor popoarelor”; 2. Doctrina marxist neomarxist ; 3. Ideea de imperiu din zilele noastre adar, dup multe fr mânt ri ale omenirii, în particular, ale omului, au ap rut popoarele c rora, potrivit lui Pavel, Dumnezeu le-a fixat i vremurile, i hotarele. Prin urmare, Puterea divin ne-a organizat cât s tr im, s ne înmul im i s fim al turi dup anumite reguli i legi care trebuie s ne aduc binele. Neajunsurile, închipuite sau nu, dar mai ales dorin a de a fi altceva decât ai fost l sat s fii în istorie, prin for a armelor, cu pierderi materiale i umane uneori de neînchipuit, mai multe popoare au fost aduse la un loc i au format imperiile. Am trecut, mai sus, în revist , perioada p gân , 600 de ani î.Hr - 600 de ani d.Hr, enumerând cele 4 mari imperii din acele vremuri: Babilonia, Medopersia, Grecia i Roma. În vremurile apropiate nou , inând cont de minciunile i falsul, în ceea ce prive te independen a i suveranitatea na iunilor, a popoarelor, mai ales dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, principalele imperii, USA i URSS, fiecare cu blocul s u militar, pe de o parte, NATO i pe de alta, CAER. În prezent, se vede cu ochiul liber refacerea Imperiului Roman, sub noua lui denumire de Uniune European . Bine sau nu pentru omenire, odat formate, imperiile, prin diverse pârghii, în toate vremurile, au asigurat, fie i doar vremelnic, echilibrul atât în interiorul, cât i în afara lor. Chestiunile s-au complicat i mai mult dup c derea Zidului Berlinului, în `89, când grani ele s-au deschis, când strategiile geo-politice s-au recreionat, dar mai ales când fiecare popor în parte, practic, este împ it în dou .
Pentru a argumenta ceea ce am afirmat anterior, lapidar amintesc ce î i propusese doctrina marxist : 1. Desfiin area familiei i acreditarea androgenismului. B rbatul trebuie s fie oricând i femeie, în sensul c trebuie s fie în stare s fac ce face aceasta, i invers, femeia s fie oricând b rbat. Societ ile moderne i postmoderne au legalizat diverse forme de convie uire, forme ce sunt, exceptând devian ele genetice i cazurile patologice, la o analiz de bun-sim , doar scoatere din firesc, a omului. 2. Distrugerea religiei, desfiin area bisericilor i anularea credin ei religioase. În particular, distrugerea cre tinismului, cupola sub care sa dezvoltat capitalismul clasic. Este bine cunoscut, în acest sens transformarea l ca elor de cult în adev rate mormane de moloz, în cel mai fericit caz, în hambare pline cu cereale, aruncarea preo ilor în cele mai întunecate închisori sau convertirea acestora în cei mai zelo i turn tori i colaboratori ai securit ii. 3. Distrugerea capitalului prin transferul acestuia de la particular, la stat. 4. Distrugerea claselor sociale i impunerea dictaturii clasei muncitoare, prin lupta de clas . Amintesc expresia oric rui gur -casc , cu creierul cât nuca: „b , noi v inem în spinare!” Gur -casc , luat din brazd i f cut urubar sau fierar betonist, ridicat la rangul de lupt tor al clasei... Acas , tot dobitocul, cu rate la c.a.r.-eu, î i umplea pere ii cu mobil „luxor”, îmbr ca un halat de molton, i sorbea, boiere te, nechezol, un fel de amestec cu urme de cafea i n ut m cinat. Ne convine sau nu, sta era traiul de pe cele mai înalte culmi al viitorului luminos. 5. Desfiin area na iunilor! Prin Interna ionala socialist , acum îmi dau seama, se trâmbi a, de fapt, s cia tuturor i a fiec ruia în parte.
Adep ii lui Marx s-au ru inat de e ecul doctrinei marxiste, mai ales dup Primul R zboi Mondial, dar nu s-au dat la o parte. Neomarxismul, identic din punct de vedere doctrinar cu marxismul, prin mijloacele obscure, gen Teoria Critic , Eros i societate etc., precum i alte forme culturale deturnate sau încuraj ri corupte de forma „membrii uniunii noastre sunt superiori membrilor altor uniuni, în genere”, idee de tip nazist, împrumutat din superioritatea rasei albe, a lui Hitler, i rostogolit de neonazi ti, urm resc acelea i transform ri. S v spun unde se practic a a ceva? La noi, în URS- rie (USR - n.r.), acolo unde nu ai voie nici m car s dai un semn, fie i doar pe re elele sociale, semenilor i, acolo unde ai dreptul doar s prosl ve ti conduc torul iubit i s i pupi în cur acoli ii. Vai! Vai de ei! Vai de demnitatea uman condi ionat ! Vai de cel ce i-a sc zut con tiin a sub genunchiul broa tei!
Sincer, nu a pomeni nici m car un cuvânt despre ei, m refer la ia de la vârf, nu la restul, oameni ca to i oamenii, cu plusurile i minusurile fiec ruia, dac nu ar ie i înc public, la tribun , locul din care, bâlbâit i îndesat, rostesc discursuri care se încheie cu: „noi suntem calea i adev rul!” Sunte i pe dracu! Vaci înc ate! Râme sau limbrici scârbo i! Împ ia i sulfuro i, nimic mai mult! Numai s -mi treac vreunul, din cei cu care am avut de-a face, prin gând, i iar îmi vine s vomit.
Revin amintind c pân în `89, lumea era împ it în dou . Lumea capitalist din vestul european i SUA, i lumea socialist , din estul ritean, cu URSS în frunte. Într-o astfel de situa ie, conform propagandei doctrinare de la tine din ar , î i tiai du manul. Ast zi lumea este divizat motive ideologice: religioase i seculare, nonreligioase. adar, ast zi toate rile lumii, chiar i SUA, sunt împ ite în dou , iar tu, individul prezentului, e ti bântuit fie de secularismul specific socialismului de factur neomarxist , care sus ine globalizarea i noua ordine mondial , fie de na ionali ti (putere religioas sus inut politic).
Întrebarea pe care ar trebui s i-o pun oricine, este: într-un viitor apropiat, când datorit crizei capitalului, imperiile actuale nu vor mai avea resursele necesare pentru a oferi echilibrul omenirii, va mai fi posibil via a omului pe p mânt? Cine va conduce omenirea? Se va putea ajunge la o în elegere, în acest sens, între du manii de pân acum, religie i secularism? ...Sau pierim?!
Marin MIHALACHE (Chicago, USA) Despre frumosul poetic
Frumosul poetic înal intelectul uman deasupra preceptelor impuse dogmatic de determinismul scientist, dincolo de limitele binare ale logicii, ale gândirii conven ionale, redând omului libertatea de cuget i de sim ire, posibilitatea de a cre te din slav în slav ca fiin inteligent , în eleapt i sensibil , îl ridic pe om de la stadiul de fiin anodin la cel de fiin liber i con tient de adev ratul s u sine, de personalitate care prin contempla ie i creativitate î i transcende condi ia natural înnobilându-se estetic i spiritual.
Rostul tiin ei este acela de a demonstra c universalul este constituit din particularit i, iar rostul artei i al poeziei este acela de a revela faptul c particularit ile con in în sine universalul, c poe ilor i arti tilor li s-au dat ochi s poat vedea „lumea într-un bob de nisip i raiul într-o floare s lbatic ”. tiin a f con tiin este oarb iar arta f tiin este r cire. De aceea frumosul poetic nu poate fi g sit în st ri suflete ti, procese i fenomene luate aparte, atomizate, disecate cu bisturiul inteligen ei analitice, iar adev rul tiin ific nu poate înlocui sau ignora adev rul sensibil descoperit de om prin capacit ile de sintez creatoare ale min ii sale, spiritul activ care st la baza crea iei i a vie ii.
Mintea omeneasc în elege lumea ideilor abstracte, ra ionale, logice, conceptuale, iar inima percepe i tr ie te ideile i st rile sensibile, impulsurile afective, emo ionale din l untrul fiin ei pe care le transform i le transmite intelectului sub forme de imagini idealizate, înnobilate, înfrumuse ate, de st ri de spirit, simboluri, expresii i reprezent ri artistice. Frumosul poetic exist abscons, prefigurat, în non-conceptual, în non-con tient, în c rile fotografice întunecoase ale inimii, de unde se con tientizeaz revelator prin actul creativ, prin „poiesis”, prin developarea i proiectarea în minte a imaginilor poetice.
Frumosul poetic se formeaz în zonele profunde ale subcon tientului acolo unde undele subtile ale emo iilor cognitive i ale imagina iei creatoare se întrep trund i de unde nesc apoi inopinat, se reflect i se proiecteaz pe cortina cerebral în semne, imagini i viziuni, în reverii lucide, în univers poetic. Imaginile poetice pot fi intuite de om gra ie fluxurilor neîntrerupte de idei i sentimente care se produc în substraturile profunde ale intelectului sensibil, la grani a dintre intelect i sim uri, în zari tile orizonturilor imateriale din l untrul fiin ei.
Frumosul poetic este fascinant, fermec tor, seduc tor. Din când în când, pe nea teptate, din labirinturile întortocheate ale sufletului omenesc, din zonele preconceptuale i non-ra ionale ale psihicului, prin intui ie, imagina ie i reflec ie ies la suprafa , în zari tile con tientului energii spirituale, colete de cuante subtile, subliminale, imateriale, iluminatoare. Astfel prin intui ie poetic i se reveleaz intelectului sensibil existen a unor realit i numinale, a unor imagini diafane care se întrep trund cu realitatea material precum un covor persan, în propor ii i valen e polimorfe, într-un flux continuu greu de sesizat doar prin sim uri i intelect în starea normal a acestora.
Frumosul poetic se na te din nevoia fiin ei omene ti de a- i reprezenta i a da expresie propriilor tr iri, sentimente i viziuni, tainelor existen ei, de a vedea m car ca printr-o oglind afumat conturul formelor i al st rilor l untrice, de a- i explora adâncurile suflete ti, de a se defini pe sine. Imaginile
Cal en da r - Decembrie
1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1875 - s-a n scut Al. Iacobescu (m. 1945) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1983 - a murit Al. Oprea (n. 1931) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1940 - s-a n scut Nicolae Baltag (m. 1975) 6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902) 6.12.1971 - a murit I. M. Ra cu (n. 1890) 6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921) 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893) 7.12.1987 - a murit Ioana Banta (n. 1937) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m. 1955) 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1972 - a murit Ieronim erbu (n. 1911) 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1900 - s-a n scut Ion Sava (m. 1947) 10.12.1948 - a murit Dinu Nicodin (n. 1886) 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 14.12.1898 - s-a n scut Petru Caraman (m. 1980) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003) 14.12.1946 - a murit Ioan Alex. Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 15.12.1993 - a murit Aurel Martin (n. 1926) 16.12.1887 - s-a n scut A. de Herz (m. 1936) 16.12.1924 - s-a n scut Hajdu Zoltán (m. 1982) 16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925) 16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984)
