Anul XI, nr. 12(124)/2020
Constela\ii diamantine
Vasile Dan MARCHI}
concordan cu logica, în regim de diabolic fantezie mântul î i propag vibra iile ca o r zbunare pentru cei ce n-au îngropat ca punct de reper eroii în sanctuare... Închipuind o bizar supersti ie i o premoni ie prin care doar d idei de a r spunde la unele ghicitori barbare, neputând reda un gând pa nic,un joc, aceast mi care seismic este nep sarea ajuns la soroc... Pentru prima dat m izbe te muza ca un arbitru, s tiu ce vrea s -mi inspecteze concret: Poezia sau fuga... Cum s m prezint acum în fa a muzei noim , f temei, f rând? Alerg tor sau scriitor? Scriu parc m preg tesc s fug... Fug deoarece nu am timp s scriu stând... Icoane, suvenire i alte obiecte de cult c zând par elemente vandalizate de atei, de nebuni lâng care nu-i spa iu nici timp adresezi laude, binecuvânt ri i rug ciuni. În vreme ce îmi controlam cu pixul pozi ia i fizionomia, adic scriind convins c doar scrierea mea continu este virgula credibil între mine i lucrurile neînsufle ite. muza îmi d impuls astfel: „Fugi, c acum nu te pune nimeni s scrii...!” Nu mai apuc s gândesc nimic... De fapt în acest sens muza în premier absolut îmi d de în eles c nu mai trebuie s -mi folosesc mintea, ideile, gândurile ci doar picioarele... muza chiar îmi ofer drept recompens speran a rostind: „Fugi, s ai unde scrie...!” Ce consolare stranie din partea muzei pentru un poet....! Iau arhaismele, chiar i neologismele de pe lista de rezerv a gramaticii de parc le pun la pariu, la jocuri cu cam , i sco ând de sub restric ie toate mir rile, prin fuga ce pare o prob , o preg tire de unul singur pentru finala de fug din calea cutremurelor... Incredibil cum voi fugi atunci în doi sau cu mai mul i... Fug spre locul unde mâinile gr din reselor i a flor reselor
nu sunt înc afectate de porii urticari ai urzicilor, de ghimpii trandafirilor i de iubirile în el toare a maratoni tilor... Îngân valabilitatea compromis a acestui loc de care fug precum cercet torii-inventatori demoraliza i ce doresc s i tr iasc individual prin inven iile lor teama de via , de iubire, de moarte... Fuga mea simbolizeaz canonul istoriei cronometrelor... Muza m cronometreaz dumnezeie te... Sprintez prin instinctual antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii având cel mai scurt timp i spa iu la dispozi ie cât s m pun pentru deosebire drept virgul vie, între d râm turi i poezie mântul î i descarc prin vibra ii nebunia orgoliul i fantezia cutremurând pân i altarele, dând peste cap binecuvânt rile, dezleg rile de orice fel, canoanele i complimentele, amestecând ritualurile cu viciile, datinile cu fanteziile, serenadele cu bocetele, cându-ne s ne întreb m dac este eficient fuga i ruga, când este implementat afirma ia: „Dinte pentru dinte” Cu toate acestea, nu-l vor lua pe Dumnezeu minunile înainte Tat l Ceresc nu s vâr te minuni din indulgen , nici nu va salva nimic de fal sau din alte percep ii nemotivate, în locul meu. Cu instinctul antic al omului modern neîmplinit ce amân ceasul judec ii, încerc s salvez ce se poate, cu bra ele z mislite din c in a cuplului de lideri care i-a înrobit pe tineri... i m reped spre vietatea mea de companie înc vie, o înaripat fermecat care nu pas re ce cânt p rea ci un interzis colind tor cu dor... Cum mima un ton dat ca de un vestit dirijor, zbur toarea p rea c nu vrea s cânte în mod p resc ci s colinde într-un fel distinct, liber, omenesc... Dup ce i-a dat drumul la glas într-un dumnezeiesc i unic stil m-am convins c atunci am ascultat pentru ultima dat o colind în regim de tril... Of, p mântule, c ie te-te s tim ce binecuvânt m! Of, p mântule, c ie te-te s nu te îngân m ca p rile care se întrec una pe alta, zburând, migrând...
53
