Constelatii diamantine, nr. 12 (100) / 2018

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul IX, Nr. 12 (100) Decembrie 2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Constela ii diamantine, 100 ............................p.3 Al. Florin ene, Poeme ....................................p.4 Iulian Chivu, Teogonie i teognosie în Evangheliile de la Nag Hammadi ............pp.5-8 George Petrovai, Universalitatea fundamentelor moral-spirituale ale omenescului ...........pp.9,10 Ben Todic , Anul 2018, piatra de temelie a Neamului ...........................................................p.10 Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub semnul unit ii (II) ...................................pp.11-13 tefan Dumitrescu, Poeme ...........................p.14 Viorel Martin, Poeme ....................................p.15 Janet Nic , fuiala paradoxului ................p.16 Daniel Marian, Prelegerea umbrei sau umbra prelegerii ...........................................................p.17 Stelian Gombo , Ce urmeaz ? ......................p.18 Ionel Popa, G. C linescu - Spa iul estetului ......................................................................pp.19-23 Voichi a Tulcan Macovei, Al. Florin ene: Situa ia din via a literar a României începutului de secol XXI .........................pp.24,25 Doina Dr gu , Rolul jurnalistului în societate ..............................................................................p.25 Horia Picu, “Geometriile spa iului” ....pp.26,27 Livia Ciuperc , Poezia lui Daniel Luca ......p.27 Ion Popescu-Br diceni, Elegiile Nemuritorului Interior .......................................................pp.28,29 Nicolae V reanu-Sârbu, Poeme ...............p.30 Vasilica Grigora , “Români, trezi i-v !”..pp.31,32 Anca Sîrghie, Memorandistul Nicolae Cristea, între oamenii-icoan ai Neamului românesc ......................................................................pp.33,34 Lucre ia Berzintu, Expozi ia personal Bruno Her covici ..............................................p.35 Andrei Cauc r, Poeme ....................................p.36 Mihai Caba, Când canarul scap din colivie... ......................................................................pp.37,38 Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ...................p.39 Irina Floriana Alexandrescu, Poeme ...........p.40 Silviu D. Popescu, Dorin a ............................p.41 Vavila Popovici, Speran a se construie te! ......................................................................pp.42,43 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.43 Galina Martea, Constatarea evenimentelor istorice - apari ie editorial în onoarea Centenarului Marii Uniri .......................pp.44-47 Nicolae M tca , Fente evanescente ..............p.47 Ionu Copil, Tradi ii i... tradi ii .............pp.48-51 Nicolae B la a, Despre... gânduri, voie bun i iar gânduri ................................................pp.52,53 Florentin Smaramdache, Hitler s-a refugiat în Argentina la sfâr itul celui de-Al Doilea zboi Mondial ........................................pp.54,55 crimioara Iva, Poeme ..................................p.56 Angela Burtea, Revelionul .....................pp.57,58 Nicolae Munteanu, Constela ii epigramatice ..p.59 Const. Bordeianu, Constela ii epigramatice ..p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Max Beckmann

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Constela\ii diamantine

3

100 100

Constela ii diamantine - la ceas aniversar

În paginile revistei Constela ii diamantine, înc de la înfiin area sa (septembrie 2010), sunt promovate crea iile culturale i literare ale scriitorilor din ar i de pretutindeni, urm rind, prin aceasta, îmbinarea spiritului universal al graiului românesc i demnitatea literaturii na ionale. Ca loc ineluctabil de manifestare a spiritului, revista noastr pune în valoare, dincolo de aspectele artei contemporane (grafic , desen, pictur ), i mijloacele moderne de abordare computerizat , devenind o îmbinare armonioas de simboluri expresive, ce poart amprenta ra ionalului i dau sens istoric materiei.

Criticul literar Lauren iu Ulici, în „Literatura român contemporan ”, declar , i pe bun dreptate, c unele reviste, din perspectiv istoric , sunt „centre de iradiere literar ” i „veritabil athanor al literarit ii”. În jurul unor gazete literare s-au format genera ii. S lu m câteva exemple de la noi din ar : de pild , promo ia 50 s-a format, în cea mai mare parte a ei, în jurul ziarelor Scânteia i Scânteia tineretului; promo ia 60 s-a format i s-a afirmat în jurul revistelor Steaua, Gazeta literar , Luceaf rul i Contemporanul; promo ia 70 s-a format în jurul climatului literar al revistelor Amfiteatru, Echinox, de la Cluj, i Dialog, de la Ia i.

O revist , putem spune, f teama de a gre i, cu toat efemeritatea ei, poate fi privit i definit , în ansamblul ei, ca o oper de art , în care materia, subordonat unor scopuri esen ialmente spirituale, este un mijloc de manifestare a spiritului.

Revista Constela ii diamantine, ajuns la num rul 100, s-a axat întotdeauna pe cultul valorii, a dep it, credem noi, grani ele na ionalismului, a avut i are o deschidere spre universalitate, spre nem rginire. Înc de la început, colectivul de redac ie al revistei i-a conturat un program cultural inedit, prin dep irea valorilor închistate, a modelelor perimate i a perspectivelor de culise. Principiile care ne ghideaz în selectarea materialelor sunt autenticitatea, originalitatea compozi ional i expresivitatea artistic . Noi concepem cultura ca pe o unitate închis care se deschide spre confra i, spre marele public.

Dorim s promov m valoarea i s strângem în jurul revistei creatori de frumos de o înalt inut etic , moral , cultural .

Revista Constela ii diamantine men ine contacte permanente cu institute culturale, universit i i academii din lume, are un dialog permanent cu valorile culturii române din ar i str in tate, creeaz deschideri c tre toate genurile artistice, incluzând arta plastic , teatrul, filmul, muzica etc.

A concepe i realiza o revist cultural , necesit mult munc , mult aten ie i transpira ie i, de ce s nu recunoa tem, cultur i rafinament. Acest lucru minunat nu se poate înf ptui f dragoste, mult dragoste. Este extrem de ambi ios s creezi din nimic o revist cultural , cu un profil bine pus la punct. Acest lucru solicit efort, abnega ie i d ruire total .

Albert Camus spunea: „O realizare este un angajament - oblig la o realizare i mai mare”. Sper m s se confirme acest adev r.

Doina DR GU

Pentru revista „Constela ii diamantine”, cuvinte care se in de cuvânt

100 de ani de la Marea Unire!

100 de numere ale revistei „Constela ii diamantine”, de la mica izvorâre a dorin ei unui grup de prieteni, de a scoate o revist de renume!

Frumoas coinciden , frumoas întâmplare!

Revista „Constela ii diamantine” s-a plasat, înc de la început, prin concep ie i crez, nu în opozi ie cu celelalte reviste de cultur , ci în ideea de complementaritate, întru s tatea i armonia întregului spiritual.

Parafrazând o vorb celebr , noi ne asem m cu ceilal i prin faptul c vrem s fim diferi i i ne deosebim pentru c vrem s fim asemenea celorlal i.

Noi concepem cultura ca pe o unitate închis care se deschide, tentacular, spre semeni. Cu alte cuvinte, promov m un subiectivism educat, tolerant, cu lipici i cu valen e, mereu înainte merg tor.

Deschiderea noastr face popas pe toate meridianele lumii, acolo unde exist i persist focare de românism bine integrat i bine temperat. Clocotul diversit ii tematice este bine strunit în chingile unor rubrici permanente, ceea ce înseamn câ tig în coeren i în elegere.

Valorile estetice, teoretice, morale i religioase se cern, în paginile revistei noastre, de aproape zece ani, spre deliciul combatan ilor i al degust torilor de nou, de originalitate, de surpriz . Evident, nu exist înving tori i învin i, ci numai înving tori. Aici, prin cultur adev rat , se face saltul de la zoologie la umanitate, de la violen la în elegere, de la instinct, la ra iune.

Coloritul i fanteziile coloristice ale paginilor, inclusiv „pic turile” de pictur , sugereaz senza ii calorice, animând vreascurile cuvântului abstract din discursurile eseistice sau argumentative.

De asemenea, prin paginile dedicate epigrami tilor, oferim doza de umor românesc i de inteligen întregului mapamond.

De ce s nu recunoa tem, în timp, revista noastr a fost contestat de voci r cite care vedeau, în calitatea revistei, o amenin are ce ar fi putut s le pun în umbr .

Dar, cu tact i r bdare, mai ales, cu argumente solide, apele s-au limpezit, adev rul, cum era i firesc, având câ tig de cauz .

Suntem con tien i c tr im într-un relativism feroce care, în naivitatea sa, se crede absolut, ceea ce pare absurd. Tocmai pentru a echilibra i a reface integritatea ra ionamentului corect, noi milit m pentru amintirea valorilor generale i permanente, f de care, relativismul ar fi, de-a dreptul, stingher. adar, plutind pe o mare agitat , s tim c acolo, undeva, departe, ne a teapt un rm salvator i binecuvântat.

Acum, la ceas aniversar, promitem o fertil deschidere spre semeni, continuitate i respect fa de toate valorile care ne unesc i ne fac mai buni!

Janet NIC

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Al. Florin |ENE

teptare

III Tata despic inima nucului, Tata despic inima mielului i focul umple ograda de umbre, Focul mielului se vars -n p mânt.

Tata se a eaz în capul mesei cu toat livada, Împ indu-ne din feliile inimii i sângele mielului ne curge pe barb -n jos, i sevele nucului se preling în brazd , corindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la r cin fântâna, Frunzele leg nându-se m cheam i respir adânc între cer i cump na ei.

Apoi acolo, în l zile de zestre ale mamei Din podul casei, r sfoind mirosul de nuci i caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul r mâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rug ciunile mamei.

I Ograda cu nuc sub cea plutind, Mic voievodat la marginea Oltului, Prim vara în roua c zut din frunze, Case din lemn î i spal ferestrele, Nestatornice ochiuri în nop ile de veghe.

Când trifoiul decide vara, Când pentru r cirea fontelor solare De la brâul zilei Mama aduce ap de la fântân În cumpenele doni elor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei, sa i-v -n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreapt -a surorii mele, te te sub cump na zilei Pentru întoarcerea mea abia lic rind, Un dor al ei.

II i semin ele trec în ne tire peste art tur i-n ne tire brazdele r mân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdin , Mirosind a ploaie m runt .

Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpin . teptând, trec nodurile nop ii peste z ri i coco ii î i preg tesc cântecele melancolicelor de tept ri.

IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o lic rire suie, Norii în pâlcuri alearg din cas în cas Sub soare via î i fierbe mustul i Oltul macin în turbine lumina, Mama tot mai aduce r coarea fântânii, Sora mea tot coase batiste i fa de mas , Tata ciople te carul Pentru întoarcerea mea acas .

Al doisprezecelea ceas Vremea urc în imponderabil, rile sub zborul c rora moleculele de aer mor Poart t cerea între particule, Doar mi carea brownian în dezordinea ei Ordoneaz apa de ploaie Din paharul de pe mas .

Max Beckmann - Vioar

i flaut

Cântecul mierli ei pune miere în levita ia Fulgului de p die Dus mai departe în interiorul zilei Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a tiut s numere Decât pân la al doisprezecelea ceas

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Teogonie ]i teognosie @în Evangheliile de la Nag Hammadi Conturarea conceptual în diacronie a lui Dumnezeu, ca r spuns, s-a ar tat a nu satisface nicio întrebare de ordin existen ial, cu toat fecunditatea imaginativ a omului ca fiin reflexiv . i asta, cu certitudine, din cauz c registrele referen iale nu se pot pune în acord cu registrul Adev rului Divin nu fiindc scap cuprinderii i în elegerii la modul general, ci pentru c ori este de o alt esen epistemic i nu se verific aposterioric în experien ele materiale, ori comitem o eroare logic asupra c reia ne previne David Bentley Hart (Ateismul: o am gire, Ed. Doxologia, Ia i, 2017) cu o precizare: Gre im fundamental dac pretindem adev rurilor credin ei ceea ce pretindem aderurilor ra iunii.

Ei bine, acest lucru se poate extinde i asupra impedimentelor conceptualiz rii lui Dumnezeu în termenii gândirii omene ti, incapabile s -l cuprind . Mai apoi, datele existen ei lui Dumnezeu nu sunt exclusive i, în consecin , nu satisfac nevoia fireasc de absolut a omului ca fiin gra iat . In aceste condi ii, orice definire a lui Dumnezeu se constituie prea pu in din certitudini ale esen ei i mai mult din atributivitatea investirii, a a cum o arat istoria filosofiei, motiv pentru care se suprapune dintru început reprezent rilor cosmogonice i mitologiilor. De aceea orice încercare de definire a Lui în termeni ai ra iunii nu se dovede te posibil decât în perspectiv panteist sau/ i panenteist .

Textele gnostice de la Nag Hammadi (1945, Egiptul de Sus), dup cum se tie, au ie it la iveala ca i manuscrisele de la Qumran (Manuscrisele de la Marea Moart 1 - 1947-1956) din întâmplare; e vorba

Max Beckmann - Fiul risipitor

despre 30 de caiete cu foi de papirus (40 de lucr ri originale care însumeaz 1200 de pagini), apar inând gnosticilor cre tini, cel mai probabil c lug ri locali, care le-au îngropat spre a se feri de persecu iile practic rii credin ei lor. Textele sunt databile dup sec. I-II d.Hr (dar sigur înainte de canonizarea Scripturii de la sfâr itul secolului al IV-lea). Dintre acestea amintim Cartea sfânt a Sfântului Duh nev zut; Cartea secret a lui Ioan; Eugnost fericitul; În elepciunea lui Iisus - apocalipse, epistole, evanghelii, rug ciuni etc. rin ii Bisericii Ortodoxe, printre care Irineu de Lyon, Ipolit, Tertulian, Origene2 i al ii, le-au respins mai mult sau mai pu in explicit, de i au cut dese referiri la evangheliile gnostice (Evanghelia Adev rului, Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia dup Filip, Evanghelia dup Toma; cea atribuit Mariei Magdalena, prin istoricul ei, nu este asimilat în unanimitate textelor gnostice).

Unele dintre textele de la Nag Hammadi sunt accesibile i în limba român , cea mai recent încercare de a face o însumare a lor o dator m Editurii Herald (Evanghelii gnostice 2018), care se adaug lucr rilor lui Ioan Petru Culianu (ex.: Gnozele dualiste ale Occidentului, Ed. Nemira, Buc, 1995) ori celor realizate de el împreun cu Mircea Eliade (ex.: Dic ionar al religiilor, Ed. Humanitas, Buc., 1993).

Culianu sondeaz în istoria teismului, a panteismului i a panenteismului pe ideea Binelui i a R ului (dualismul) înc din cosmogenez , reflectat de la miturile orientale pân la Geneza biblic continuat , mai apoi, în diferite curente care mizeaz pe actul crea iei duale (Demiurg, Dumnezeul cel Bun), demiurgul co car, femeia (Sophia) care procreaz mon tri3, urmând ca în miturile gnostice s sim demiurgul ignorant; în marcionism i se adaug mitul arhon ilor (maniheist) i se prelunge te în Bogomilism, în Catharism i în Nihilismul modern al lui Nietzsche. i continu pân la Dumnezeul teismului, conceput ca unic i de alt esen decât lumea creat de El conceput ca fiin voitoare, ca persoan absolut care, prin actul crea iei, se prelunge te dincolo de Universul ruia îi este imanent.

Or, pân la acest nivel de conceptualizare, Dumnezeul gnosticilor cunoa te accente panenteiste4, cu menirea de a împ ca monoteismul cu panteismul (la Karl Christian Friedrich Krause i la Charles Hartsharne aceasta se face pe argumentul unor pasaje de legend gnostic dualist , frecvente i în Evangheliile gnostice). Iat un exemplu din Evanghelia Egiptenilor, un prolog la râmul nestric cios (40,12-41,7): „...lumina infinit ,/ str lucirea din eonii/ luminii nedescoperitului,/ necunoscutului,/ ve nicului,/ inefabilului Tat ...” (p.266); Tat l „«Întîia» ogdoad ,/ datorit c reia a venit întru fiin / copilul de trei ori b rbat,/ care este gândul/ i cuvântul,/ nestric ciunea i/

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

[via a] ve nic ,/ voin a,/ mintea i cunoa terea androginului Tat ” (p.267) - în ideea emana iei celor trei puteri [Tat l, Mama i Fiul, cf.

41,7-12] - (n.n., mama fiind a doua odgoada, iar fiul a treia). Fiul; „A treia odgoad - [putere],/ Fiul [t cerii t cute], i coroana t cerii cute,/ slava Tat lui/ i virtutea [Mamei,/ El] a emanat din sânul celor apte puteri/ ale marii lumini/ ale celor apte voci,/ i cuvântul/ [este] a lor des vâr ire.” (p.2685).

De la dualismul radical al celor dou for e divine echipolente i al celor dou t râmuri coexistente în maniheism, r spândit sub influen iranian în iudaismul lipsit de astfel de viziuni, se va trece mai apoi la dualismul atenuat al sethianilor, când una dintre for ele creatoare trece ca secundar prin partea ei de contribu ie (lumea material ), în timp ce Dumnezeu se va deta a asociindu- i lumea spiritual . Odat cu valentinienii (nota 6) se trece la monism i de aceea gnosticismul valentinian se constituie ca o prim etap a deta rii de dualism. Din acest punct de vedere, cel de al doilea codex de la Nag Hammadi (Apocrifa lui Ioan; Evanghelia lui Toma; Evanghelia lui Filip; Ipostazele Arhon ilor; Despre originea lumii; Exegeza sufletului i Cartea lui Toma Contestatarul) ni se pare a fi cel mai relevant.

Iat , de pild , un fragment din Apocriful lui Ioan (NH,II,1), men ionat în notele complementare (Evanhelia dup Filip) ale lui A. Toth la Evangheliile gnostice: „Iar c petenia Arhon ilor a sedus-o pe ea (Eva, n.a) i a n scut în ea doi fii, cei doi sunt Eloim i Yave. Eloim are un chip de urs i Yave un chip de pisic . Unul este drept, dar cel lalt nedrept... pân ast zi leg turile trupe ti ale c peteniei Arhon ilor au continuat. i el a s dit dorin a de împreunare în cea care îi apar inea lui Adam.” (p.232).

6

Irineu (Adversus Haereses; II,27,1. PG,VI,802), episcop de Lugdunum, Lyonul de mai târziu, socotea gnosticismul ca subiectiv, la liberul arbitru al percep iilor individuale i c nu permitea statornicirea unor reguli, a unor canoane cu toate c pretindea a împ rt i o credin profund , mai mare decât cea a cre tinismului; cunoa terea fiind pentru ei calea izb virii. Cu toate acestea, cum vom vedea, Hristos r mâne i în centrul doctrinelor gnostice, ceea ce între inea

Anul IX, nr. 12(100)/2018

o permanent disensiune teologic între acestea i cre tinismul autentic, mitologismul lor f cându-le u or de asimilat ca verosimile.

Iat , de pild , un verset despre Cei doi pomi ai Raiului din aceea i Evanghelie dup Filip (71,22-72,4): „Sunt doi pomi ce cresc în Rai. Unul produce [animale], cel lalt oameni. Adam [a mâncat] din pomul ce produce animale. [El] a devenit un animal i a n scut animale (...). Dumnezeu l-a f cut pe om [...oamenii] l-au f cut pe Dumnezeu. Aceasta este calea urmat în lume - oamenii f uresc zeii i (apoi) se închin crea iei lor. Astfel, mai potrivit ar fi ca zeii s se închine oamenilor!” (p.201).

Sau, tot acolo, versetul Despre obâr ia lumii (NH, II,5; 116,35117,18): ...Ea (Eva, n.n.) l-a z mislit mai întâi pe Abel cu ajutorul Întâiului Arhonte, iar pe ceilal i prin aportul celor apte St pâni i al îngerilor lui.” (p.233).

I. P. Culianu7 semnaleaz c în cele mai multe cazuri gnosticii fac trimitere la Ialdabaot sau, dup Epifaniu (40,2; 15,3; 2-4), creatorul lumii este numit la gnosticii tardivi Sabaot - i unul i altul fiind echivalen i Demiurgului, nu ai lui Dumnezeu. Dup Iustin îns (Cartea lui Baruch), creatorul este un Demiurg nez mislit numit Elohim; El Sadday este un alt apelativ al divinit ii prezent i în Vechiul Testament. Cu Evanghelia dup Filip (80), Facerea Universului i nestric ciunea fiilor (75,2-14), avem deja un Demiurg care î i relev imperfec iunea: „Universul a venit întru existen din pricina unei gre eli. C ci cel care l-a creat a vrut s -l fac nestric cios i nemuritor (...) C ci niciodat universul nu a fost nestric cios, întrucât cel ce l-a creat nu a fost (nestric cios).” (p.204).

Iar odat cu Evanghelia Egiptenilor, prin apari ia Logos-ului (NH,IV,59,29-60,22), se face trecerea spre „adev ratul Dumnezeu”: „Atunci marele n scut prin sine,/ [Cuvântul] viu [a venit],/ adev ratul [Dumnezeu],/ firea cea nen scut ,/ cel al c rui nume îl voi spune:/ [...] AIA [...] THAOTHAOST [...],/ care [este] fiul [marelui] Hristos,/ care este fiul t cerii [in]efabile,/ [care] a venit din marele, nev zutul/ i nestric ciosul [Duh,/ Fiul] t cerii i [t cerea] au ap rut/ [...nev zut... om i]/ comoara slavei sale./ [Atunci] a ap rut el în descoperire [...],/ i el a f cut cei patru [eoni]./ Cu un cuvânt i-a cut.” (p.274).

Sub influen a platonic , gnosticii p strau totu i o percep ie pesimist a actului crea iei. Aceasta nu era nicicum lucrarea unui Dumnezeu bun, unic, ci se admitea inclusiv ideea unei erori demiurgice ce ar fi atras consecin a unui dezastru inevitabil. În Evanghelia lui Toma, doar cei care vor cunoa te taina acestor începuturi nu vor cunoa te moartea. Într-o accep ie ceva mai satisf toare, N scutul prin sine, Cuvântul viu, adev ratul Dumnezeu este fiu al marelui Hristos, ceea ce pentru noi ar fi o grava eroare dac nu am avea în vedere c în Evanghelia dup Filip (62,7-17) Hristos este echivalentul ebraicului cel surat (Iisus este scump rare, iar Nazareul deriv de la adev r).

Acest Dumnezeu anticipeaz atributele Dumnezeului biblic, îns nu se îndep rteaz prea mult de Demiurg (idem,62,35-63,5): „Dumnezeu este un mânc tor de oameni. Din aceast pricin oamenii i-au fost [jertfi i]. Mai înainte ca oamenii s -i fie jertfi i, erau sacrificate animale, întrucât acelora c rora ei le jertfeau nu erau zei,” (p.189)

Nebuloasa i confuzia interpret rii actului crea iei decurg din reprezentarea haotic a începutului. Logos-ul scrierilor gnostice nu are coeren a celui din Geneza vechitestamentar ; el se une te cu Autogenes i cu Adamas i, astfel, omul a venit întru fiin printr-un cuvânt (Evanghelia Egiptenilor, 49,16-22):

Max Beckmann - Coborârea de pe cruce

„Apoi, Marele Logos, Autogenes i cuvântul Pleromei celor patru lumini, au dat slav marelui, nev zutului, inefabilului, feciorelnicului Duh, i marelui eon-Doxomedon, i tronurilor care sunt întru acesta,

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i puterilor care-l înconjoar , st pâniilor, puterilor i copilului de trei-ori-b rbat...” (Cererea Logos-ului i a Pleromei; 53,12-54,11)”

Tot acum, dup aceea i Evanghelia a Egiptenilor, apare Biserica celest (55,2-16): i nestric cioasa i spirituala Biseric crescu în cele patru lumini ale marelui i viului Autogenes, Dumnezeul adev rului, l udând, cântând i dând slav cu un singur glas, cu un singur vers, cu o singur gur neobosit , Tat lui, Mamei i Fiului i întregii Pleroma...”

Adamas deriv de la Adam i a fost obiectul unor specula ii etimologice, la naaseni de exemplu (Hipp. V 7,35), unde nu e Arhonte, e, dimpotriv , Omul Ceresc incoruptibil (de la a-damao), precizeaz Gnozele dualiste ale lui I. P. Culianu (p.120). El m nânc din pomul care produce animale, a a cum am v zut, i va d inui la limitele gnostice într-o nara iune apocrif pân în sec. al IX-lea (Via a lui Adam i a Evei) cu legenda celor opt ceruri create de Dumnezeu cu culoare ro ie, provenit de la arhangheli.8 scut din dou fecioare9 (din Duhul i din fecioara p mânt; ( - adamah - înseamn mânt; iar - ruah înseamn duh, motiv pentru care Hristos este Noul Adam), el este dus de arhon i, potrivit Apocrifului lui Ioan, în Paradis, unde l-au pus sub spectrul unor interdic ii i avertismente.10 În paradigma textelor dualiste11, Adam este iubitul Pronoiei, din al c rei sânge purificator se ridic Erosul androgin, aduc tor de pl ceri erotice care cauzeaz , prin s mân a arhon ilor, apari ia copacilor i a vi ei de vie. Din perspectiva cabalistic 12, unde se une te cu Dumnezeu, Adam este Alfa al lumii, devine ADaM (om fiind numai D i M).

Revenind la dualismul gnostic, s-a remarcat13 c însu i dualismul ca atare, în varianta sa platonic i a iudaismului platonizat, a ad ugat o tent net oprimist prin crea ia dicotomic cu care s-a afirmat opozi ia Bine/R u, continuat în teodiceea cre tin mai apoi. Folclorul cosmogenetic românesc, printr-o culegere a lui N. Cartojan, de pild , aduce în discu ie în acela i spirit existen a Nefârtatelui, probabil sub influen iranian . Bogomilismul venea i el tot de acolo cu Satanael. În cosmogeneza nord-occidental , rolul lui Satanael este luat de Broasca estoas care aduce p mânt de pe fundul m rii în ajutorul

Max Beckmann - Nebuni aresta i

7

lui Dumnezeu, îns coiotul se va na te din acel p mânt odat cu na terea cuplului primordial, iar orgoliul acestuia nu va reu i mai mult decât arhon ii i tricksterii textelor gnostice de la Nag Hammadi.

I. P. Culianu citeaz o Scriere f titlu14 de unde exemplific i cu Arhontele ignorant care î i înf ptuie te gândul printr-un Cuvânt ce troneaz peste apele ini iale din care desparte mai apoi p mântul, tot a a cum prin Cuvânt Ialdabaot instaureaz ase prin i (hebdomada) care vor fi înso i de tot atâtea vicii întruchipate în femei. Tot a, dup un text valentinian, Sophia este înlocuit de o for masculin , Logos-ul, în scopul de a ajuta umanitatea ca specie nou ap rut .15 În aceea i apologetic dualist a Binelui i a R ului, dup Cartea lui Baruch, crea ia este s vâr it de un spirit feminin i dou spirite masculine16, îns Elohim, v zându-i nedes vâr irea, ar vrea s distrug lumea pe care tocmai a creat-o, dar Binele o salveaz opunânduse, temei pentru sciziunea dintre for ele creatoare, ca în teodiceele lui Leibniz. O mic divaga ie se impune aici în contul folclorului românesc, la care tocmai am mai f cut o referire: La indienii tukano din p durile amazoniene ale Columbiei i la popula ia desana, în locul demiurgului masculin sunt prezente dou for e feminine: Fiica Soarelui i Fiica lui Aracu, amintind de Sora Soarelui i de Sora Vântului din monografia lui Ion Ionic , Dealu’ Mohului (Ed. Bucovina, 1943).

De aceea i sorginte dualist se pare a fi i basmul Craivisin Fiul Vacii7, ca o posibil influen iranian a mitul arhon ilor creatori ai unei fiin e târâtoare, asupra c reia Ialdabaot sufl spiritul vie ii, mo tenit de la mama sa spre a o des vâr i. Dumnezeul cabalistic îns se teme s i des vâr easc obiectul crea iei, omul, dându-i suflet ca nu cumva acesta, mai apoi, s i revendice dreptul de colaborator la crea ie i îl las ca golem (stare nefinisat ), probabil un trickster abil, ezitant, predispus gre elilor, dar care, cum spune Paul Radin, niciodat nu se socote te învins.

Teognosia cre tin dep te controversa i, cum tim, împ când teismul cu panteismul va proclama nu atât cunoa terea Fiin ei, cât cunoa terea i recunoa terea prezen ei divine în crea ia lui Dumnezeu, dup cum o relev paradoxul teandric al Logosu-lui, al prezen ei divine în om, respectiv a suprafirescului în firesc: i Cuvântul Trup S-a f cut i a locuit printre noi i am v zut slava Lui, slav ca a Unuia-N scut din Tat l, plin de Har i de Adev r (Ioan I, 14).

Dic ionarul Eliade/Culianu18 socote te gnosticismul o religie a începuturilor erei cre tine, anomic , contradictorie, cu sisteme de credin e adjudecate diferit în mi ri religioase sincretice, dar care împ rt esc consecvent ideea panteist oamenii sunt manifest ri materiale ale unui Dumnezeu imperfect, un Demiurg asimilabil Dum-nezeului din Vechiul Testament, în scrierile gnostice fiind prezent, a a cum am zut, i un Iisus Hristos, nu atât ca mântuitor al lumii, cât mai ales ca ameliorator al crea iei.

Toate acestea conduc spre apofatismul ortodox, spre un Dumnezeu negr it, a c rui fiin se elibereaz de antropomorfisme numai prin teognosie i prin credin ca unica ra iune teologic ; adev rurile credin ei, cum s-a mai spus, dac ar fi cunoscute cu mijloacele ra iunii, nu ar mai fi aderuri ale credin ei. Evangheliile de la Nag Hammadi anticipeaz i relev un astfel de parcurs prin apari ia Logosului (vezi supra, Evanghelia Egiptenilor; NH,IV,59,2960,22), cu atributele sale: Marele n scut prin sine; Firea cea nen scut ; Cuvântul viu; Fiul t cerii inefabile; Aderatul Dumnezeu...

Dup teogonia i teognosia dualismului i gnosticismu-

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui, panteismul, cu înrâuririle lui din platonism, se contureaz tot mai mult ca filosofie monist , în care Dumnezeu e totuna cu crea ia i cu natura (Deus sive Natura, la Spinoza), la Plotin Dumnezeu este în afara lumii, deasupra ei (Unul sau Binele imobil în el însu i, ca hypostaze superioare, sub care vin inteligen a i sufletul). La Toma de Aquino Dumnezeu este, prin esen a sa, similitudinea tuturor fiin elor. Cu René Descartes, atributivitatea lui Dumnezeu se l rge te i se în elege prin El o substan infinit , etern , imuabil , independent , a-tot-cunosc toare, a-tot-puternic i prin care fiin ele i celelalte lucruri care sunt au fost create i produse. Pentru Leibniz, Dumnezeu este de in torul ra iunii ultime de a fi a lucrurilor, al orânduirii lor, al legilor ra ionale ale lumii i al ordinii de perfec iune i gra ie pe care acesta o împline te. Iar odat cu Locke, care recunoa te c Dumnezeu poate pune în materie propriet i care îi permit s opereze de la distan , se întrez resc deschideri panenteiste în temeiul ra iunii prime a lucrurilor, Dumnezeu ac ionând în deplin libertate i în cuno tin a lucrurilor i a consecin elor voin ei Sale.

Criticând din aceast perspectiv opiniile lui Pierre Bayle (16471706) exprimate în Dictionnaire historique et critique (cel mai covâr itor rechizitoriu alc tuit spre ru inea omenirii, cum îl aprecia Paul Hazard), Locke caut la el ra iunea existen ei lumii i o identific în ra iunea propriei existen e a lui Dumnezeu în care se reune te toat ra iunea lucrurilor, de aceea Bayle socote te c , astfel, Dum-nezeu concur implicit la r ul moral i la r ul fizic. De altfel, se continu pân ast zi cu controverse i specula ii care exced nu numai oric rei teologii, ci i oric rei reflec ii filosofice, dar care nici nu r mân f r spuns. a, de pild , citim un eseu al lui Mario Germinario19, în care autorul se întreab : La ce trebuie s privim ca s descoperim semnele prezen ei lui Dumnezeu? Dac Dumnezeu exist undeva, într-un anume fel, prezen a lui trebuie s rezulte nu întru totul identic cu absen a sa... Ei bine, unde este locul în care credin a cre tin ar trebui s g seasc aceste semne? n mod clar, este în istorie, a a cum era deja în Vechiul Testament, fiindc religia biblic este o religie istoric , în care Dumnezeu se relev nu în for ele misterioase ale cosmosului...

Germinario are în vedere concluziile lui Miguel de Unamuno (Agonia cre tinismului20) care, parafrazându-l pe Hristos când a

Max Beckmann - Fiul risipitor printre

Anul IX, nr. 12(100)/2018

strigat de pe cruce, la ceasul al nou lea, Eli, Eli, lama sabahtani?

(Cristo nuestro, Cristo nuestro! Por que nos abandonato?), acuz criza modern a credin ei într-o chiasm memorabil : Dac omul nu mai întreab , nici Dumnezeu nu mai r spunde// Dac Dumnezeu nu mai r spunde, nici omul nu mai întreab (n.n. ceea ce nu e totuna!) i se ajunge la: Doamne, dac nu e ti, unde î i voi g si absen a? Dar, dac e ti peste tot, de ce nu î i simt prezen a? Or, dac a stau lucrurile între oameni, teologia ar putea replica laconic: A cui e vina? Desigur, o r cire la care, altfel, nu s-ar fi ajuns dac Dumnezeu ar fi perceput din perspectiv teo-logic : Dumnezeu este i r mâne unic; El este des vâr ire calitativ i etic ; In morala Sa, este dragoste des vâr it fa de Crea ia Sa, iar Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat. i, ca s elucid m o descump nire bimilenar esen ial , e bine s lu m în seam eroarea logic asupra c reia ne previne Bentley Hart: Gre im fundamental dac pretindem adev rurilor credin ei ceea ce pretindem adev rurilor ra iunii!

1

Databile între anii 250 (î.Hr) - 70 (d.Hr).

Dup Ugo Bianchi (Arché e Telos, 20-1)era dualist, îns dup H. Crouzel (Studia Patristica Mediolanensia; 29-34) nu era.

3 La G. C. Stead, de pild , ea e întâlnit în cinci ipostaze: „1.Sophia ca so ie perfect a lui Dumnezeu; 2. Sophia - izvor esen ial al materiei, al r ului i al mor ii; 3.Sophia care cade i p se te lumea celest , dar este iertat i reprimit în ea; 4. Sophia care p tuie te i este iertat f s p seasc pleroma; 5. Sophia inferioar , r mas în afara pleromei, iertat i a teptând fie reprimit ” (Stead, The Valentinian Myth of Sophia, în al s u Journal of Theological Studies, N.S. XX,1969, 93), p.101 4 Termenul este traductibil ca „toate în Dumnezeu” 5 Se face trimitere la Evanghelii gnostice, amintit mai sus.

6 Irineu de Lyon (sec. al III-lea d. Hr), apologet, p rinte al Bisericii Cre tine, autor al unor studii împotriva ereziilor dualiste (Adversus Haereses) ale lui Valentin din Egipt (m.160 d. Hr.), gnostician i teolog cre tin, candidat la episcopatul Romei, respins ca eretic.

7 Gnozele dualiste ale Occidentului, Ed. Nemirauc, 1995, p.120 8 Culianu, Gnozele..., p.62 9 Evanghelia dup Filip, Na terea feciorelnic ...( (71,16-21).

10 nânc precum i-e voia. Afl îns c hrana lor este amar , iar frumuse ea lor nelegiuit ; iar desf tarea lor am gire, iar copacii lor nedreptate, fructele lor otrav nimicitoare, iar f duin a lor este moarte (vezi Evangheliile gnostice, p.250) 11 Culianu, I. P.; Gnozele..., p. 126 12 Moshe Idel, Cabala, noi perspective, Ed. Nemira, Buc, 1995, p.

102.

13 Vezi I. P. Culianu.

14 Gnozele...., p. 124.

15 Sophia vine mereu în ajutorul speciei umane, împotriva Seniorilor cos-mosului, pe care nu scap nicio ocazie de a-i trage pe sfoar (...)

Nefiind totu i în stare s pun cap t singur tiraniei lui Ialdabaot, cere ajutor de la Mama celor Vii i aceasta îl trimite pe Cristos, fratele din dreapta al Sophiei care-i devine syzygos i asigur mântuirea umanit ii precum Iisus Hristos; Culianu, op. cit. p.98.

16 Binele (agathos) atot tiutor; Elohim, Tat l-demiurg, invizibil i necu-noscut, nu îns i atot tiutor; i ambigua Eden-Israel, înzestrat cu dou min i i dou trupuri, «fat pân la mijloc i mai jos arpe».

Elohim i Eden, împin i de dorin unul c tre cel lalt, se unesc i nasc dou dodecade de îngeri, una apar inând Tat lui i cealalt Mamei. ( Culianu, op. cit. p.98-99).

17 Vezi antologia noastr Basmul cu Soarele i Luna, Ed. Minerva, Buc, 1988.

18 Dic ionarul religiilor; Ed. Humanitas, Buc, 1992 (12.3) 19 Cum putem s percepem i s ar m c Dumnezu exist i c este cu noi Dumnezeu, Emanuel, dac în Biserica sa î i prelunge te cerea i nu ne d m seama de prezen a lui; trad. Ileana Damian, Tribuna, an XVII, nr.373, martie 2018, p. 26 porci 20 Ed. Institutul European, Ia i, 1993 2

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

George PETROVAI

Universalitatea fundamentelor moralspirituale ale omenescului A fost omul creat, ori el este rezultatul unei evolu ii afirmat teoretic, dar imposibil de confirmat cu probe tiin ifice? Indiscutabil aceasta trebuie s fie baza de pornire într-o dezbatere despre om i însu irile sale fundamentale (suflet, con tiin , ra iune, limbaj articulat, principii morale i estetice, afec iune, voin etc), în continuare la fel de miraculoase i încifrate pentru tiin ifici ca via a îni. Marea diferen dintre adep ii crea ionismului i cei ai evolu ionismului este urm toarea: primii cred o Fiin perfect (atotputernic , atot tiutoare, atotiubitoare) este cauza acauzat a tot ce exist i mai este nesecatul izvor al miracolelor (evenimente neobi nuite ce se produc în condi ii neobi nuite), iar prin aceasta ei sunt mult mai aproape de Adev rul metalogic i lini titor, pe când ceilal i in mor se încread într-o teorie ipotetico-speculativ i f rigoare argumentativ , motiv pentru care ace tia sunt mereu captivii discutabilelor adev ruri ale logicii nelini titoare.

De pild , ne în tiin eaz materialistul francez La Mettrie în lucrarea Istoria natural a sufletului, „de la Aristotel i pân ast zi, niciun filosof n-a putut s ne spun l murit ce este sufletul”, cu toate c adaug eu (G.P.) - termenul este extrem de uzual i pe toat durata vie ii avem de-a face cu diverse manifest ri ale acestei esen e umane: emo ii, bucurie, mul umire, melancolie, fericire, dragoste, ur , furie, altruism, zgârcenie etc.

Tocmai de aceea, se putea ca un gânditor de talia lui Descartes nu acorde sufletului importan a cuvenit , adic s nu fac din el cheia de bolt a cartezianismului i piatra de încercare pentru mul i dintre filosofii care l-au succedat?! C ci, ne informeaz Petre P. Negulescu în Istoria filozofiei moderne (Editura Academiei Republicii

Max Beckmann - Scrisoarea

Socialiste România, Bucure ti, 1972), „sub influen a lui Voltaire, cugetarea francez a început s p seasc metafizica lui Descartes, care r sese atotputernic pân la începutul veacului al XVIIIlea (subl. mea, G.P.), i s se îndrepte c tre empirismul englez”.

Ideea central a filosofiei lui Descartes se prezint astfel: avem, pe de o parte, o substan creatoare, perfect i infinit numit Dumnezeu (substan a la el este ceva ce exist în sine i pentru sine), iar pe de alt parte avem dou categorii de crea ii - lucrurile întinse (res extensa) i lucrurile cuget toare (res cogitans) sau sufletele imateriale. Cu precizarea c deosebirea absolut dintre suflet i corp constituie marea problem a cartezianismului, pe care discipolii direc i ai francezului s-au str duit în zadar s o elimine (de exemplu, filosoful flamand Arnold Geulincx elaboreaz teoria ocazionismului sau acordul dintre mi rile trupului i st rile suflete ti prin voin a lui Dumnezeu) i pentru a c rei solu ionare, continuatorii metodei sale deductive (Spinoza i Leibniz) au fost nevoi i s elaboreze noi sisteme filosofice. P i, ne spune Negulescu, ce le r mânea de f cut dup ce „Descartes constat ac iunea reciproc dintre spirit i corp, o declar îns inexplicabil - i trece mai departe”?!...

Mult mai tran ant este Descartes în delicata chestiune a nemuririi sufletului: de i admite ideea de Dumnezeu ca fiind înn scut în mintea omului (c ci, argumenteaz el, ideea de Dumnezeu sau de Fiin infinit nu putem s-o dobândim cu ajutorul sim urilor, instrumente incapabile s perceap infinitul), gânditorul nostru s-a ferit s sus in sufletul ar fi nemuritor. De pild , în scrisoarea adresat prietenului u Mersenne, afirm c , fiind sufletul deosebit de corp, el nu este cu necesitate supus inevitabilei pieiri a corpului, dar asta este tot ce se poate spune i nicio demonstra ie filosofic nu poate s mearg mai departe...

Evident, o atare pozi ie circumspect nu putea s nu-i aduc lui Descartes o droaie de critici i du nii, îndeosebi din partea iezuilor, care nutreau fa de el o dubl nemul umire: întâi c refuzase s trag concluzia nemuririi sufletului i a existen ei unei vie i viitoare, a cum ne încredin eaz Scripturile; apoi c iezui ii respingeau cu indignare îndoiala absolut , deoarece îndoindu-se de tot i de toate, omul Descartes recunoa te c se îndoie te chiar i de adev rul revelat al religiilor în general, al cre tinismului în special.

Cum spuneam i cu alt prilej (vezi Baruch Spinoza sau modelul antic la în eleptului), gânditorul olandez de origine evreiasc susine c întinderea i cugetarea sunt atributele acelei substan e unice, infinite i cu misiune panteistic (Deus sive Natura - Dumnezeu sau Natura), din care decurge contradic ia fundamental a spinozismului: fiind substan a unic în acela i timp întins i cuget toare, iar cugetarea neavând întindere (numai corpurile materiale sunt divizibile, nu i ideile!), înseamn c deodat ea este întins i neîntins .

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iat motivul pentru care cuget torul german Gottfried Wilhelm Leibniz revine la pluralitatea de substan e a lui Descartes, într-un sistem în care, ne spune Negulescu, „transform dualismul cartezian al substan ei întinse i al substan ei cuget toare în monismul for ei, întocmai dup cum Spinoza transformase acela i dualism în monismul substan ei divine”. Altfel spus, Leibniz înlocuie te panteismul lui Spinoza cu dinamismul i substan a cu monadele (unit i de for simple, indestructibile i indivizibile), pe care le nume te fie puncte metafizice sau substan iale, comparabile cu idealele i neîntinsele puncte matematice, fie atomi reali sau metafizici, adic diferi i de atomii fizici prin aceea c , nefiind materiali, sunt indivizibili.

Vas zic , dup ce Leibniz deosebe te atomii metafizici de atomii fizici, el mai deosebe te monadele (v zute ca entit i metafizicoeterne) de corpurile sau individualit ile fizico-pieritoare ale experien ei noastre, a a încât fiecare fiin omeneasc îi apare ca un agregat de monade (monada-regin formeaz sufletul, toate celelalte alc tuiesc corpul), între monade neexistând o ac iune reciproc , asta deoarece fiecare dintre ele constituie „o lume aparte, absolut independent ”, în schimb, existând de la începutul începutului între activit ile lor o armonie prestabilit , gra ie c reia se potrivesc perfect unele cu altele i confer omului o via unitar .

Se subîn elege c aceast lege a armoniei prestabilite nu putea fie statornicit decât de Dumnezeu, cauza prim a Universului i a monadelor alc tuitoare, dar - contrar opiniei lui Spinoza - o cauz situat în afara seriei cauzale a fenomenelor universale i a legilor sale. Pe scurt, un Dumnezeu atoatecreator i independent de Univers! i astfel, ne în tiin eaz P. P. Negulescu, direc ia deductiv a filosofiei moderne se încheie „printr-o reîntoarcere la punctul de plecare”, aceast direc ie fiind închis într-un cerc vicios, „din care sfor rile a trei sisteme diferite, din cele mai ingenioase, nu reu esc o scoat ”...

N.B.: Comb tându-l pe empiristul John Locke i concep ia lui cu „tabula rasa” (la na tere, sus ine englezul, mintea uman este complet lipsit de idei), Leibniz explic diferen ele de dezvoltare intelectual dintre oameni prin teoria dispozi iilor înn scute, numite de el virtualit i. De pild , încearc el s ne l mureasc , ghinda nu con ine în ea stejarul sub forma actualit ii, ci dispozi ia organic trebuincioas sau stejarul virtual.

Tocmai pentru c gânditorii omenirii nu sunt de acord în problema sufletului (dezacordul decurge din neputin a min ii umane de-a dezlega tainele crea iei, respectiv de-a cunoa te esen a existentului), trebuie mergem la Biblie, cartea Adev rului revelat, unde ni se spune cu simplitatea i elegan a transfiguratoare a limbajului dumnezeiesc: „Domnul Dumnezeu a f cut pe om din râna p mântului, i-a suflat în n ri suflare de via , i omul s-a f cut astfel un suflet viu” (Genesa 2/7). Încearc s nu fii de acord cu aceast afirma ie, i lini tea ta untric s-a dus pentru totdeauna pe apa sâmbetei...

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Ben TODIC{ (Australia)

Anul 2018, piatra de temelie a Neamului Tr im vremuri debusolate, pline de oameni dezorienta i. Când eram copil m înfruptam din pove tile i legendele str mo ilor no tri Geto-Daci, pline de Fe i Frumo i i Cosânzene i visam. Genera ia mea a avut povestea ei, cu eroi vii i vise de reîntregire i unire, cu tinere e f b trâne e pline de lacrimi de fericire.

Azi nu mai credem i am devenit s raci i goi la suflet i-n spirit. sens, f idealuri de via vedem doar h u la cap tul tunelului. poveste, tr im doar în prezent. Nu mai avem int , nu ne cunoa tem rostul i nici mobilul care s ne motiveze s mergem spre lumin .

Materialismul e lipsit de suflet i stabilitate, e o cale printr-un labirint buruienos spre o direc ie moart . A CREDE a disp rut, pentru c f poveste, golul din fa e doar ABIS. În abis e ti nimic!

Neamul nostru întotdeauna a privit spre NEMURIRE în UNIRE, ÎNTREGIRE în NEMURIRE. Credin a noastr e NEMURIREA!!!

Povestea neamului nostru a fost dintotdeauna nemurirea, iar azi mai mult ca niciodat avem nevoie s reînnod m NEMURIREA, povestea de care avem nevoie azi. inta spre care s ne dorim a privi, a ne motiva existent, a continua drumul neamului, al str mo ilor, p rin ilor no tri în nemurire. În copil rie am tiut s visez datorit pove tilor noastre. Azi nu mai avem pove ti în care s credem pentru c ni s-au furat i dac dorim s ne reînnod m destinul ca neam, s ne reg sim balan a ca suflete în Nemurirea Neamului Românescva trebuie s ne construim una nou . Pentru Nemurire au luptat str mo ii no tri în decursul istoriei, vis împlinit la 1 Decembrie 1918. Astfel ne-am sfin it ca Na iune Cre tin-Ortodox , adev rat Catedral a Neamului pentru nemurirea, mândria i cinstirea p rin ilor no tri.

Copii, fi i mândri de ve nicia Limbii Române, cl di i-v NOUA POVESTE A NEMURII pentru d inuire i tr inicie a viselor i NEAMULUI ROMÂNESC. Nu întrerupe i visul, INTA NEMURIRII! La Mul i Ani!

Dou pietre de hotar ale României:

Max Beckmann - Ispita

- Centenarul UNIRII de la 1 Decembrie, 1918 - Sfin irea Catedralei Neamului Român, 2018 Sunt într-adev r dou pietre de hotar în spa iul i timpul acestei milenare Istorii a României. fim mândri de Neamul în care ne-am n scut, s fim mândri de România, de Limba, Cultura i Credin a noastr cre tin Ortodox , în care au tr it i s-au jertfit str bunii no tri, i în care vom tr i i noi cei de azi, urmându-le ferici i calea ve niciei lor!

Tr iasc Romania i Biserica lui Iisus Hristos!

Ioan Micl u-Gepianu

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Drago] NICULESCU

Filozofia ]i ]tiin\a sub semnul unit[\ii (II) În leg tur cu complementaritatea gândire „forte” - gândire „slab ” în tiin i în filozofie, important este citarea, în lucrarea mai sus men ionat , a lui Hans Gadamer, care sublinia cum, „spre deosebire de fizic , în care se elaboreaz un limbaj predominant «artificial» spre a exprima cu precizie st rile real-fizice, filozofia nu dubleaz limbajul curent, iar conceptele ei p streaz ceva din originea lor în limbajul natural”.

Dar dac vorbim despre infinit, care este o no iune dificil de analizat sau interpretat, îns i definirea, abordarea i reprezentarea lui este diferit chiar în cadrul aceluia i tip de gândire, cea logic-formal : în matematica clasic mul imea infinit este totu i delimitabil , putând a fi aprehendat de gândirea matematicianului (similar Absolutului filozofic, care cuprinde o energie incomensurabil într-o Fiin de dimensiuni determinate, dar nem surabile), pe când logicismul prive te infinitul ca pe o dimensiune ipotetic nesfâr it ( irul numerelor naturale), de i Jeffrey Brower sus ine, printr-o critic intui ionist , ca i infinitul matematic s fie tratat exclusiv în mod constructiv i considerat, deci, ca poten ial, iar David Hilbert, p rintele colii formaliste, în alocu iunea „Despre infinit” (1925), sublinia posibilitatea simplific rii teoriei sistemului studiat - procedur comun în matematic -, prin ad ugarea unor elemente ideale (de exemplu, numerele imaginare).

Max Beckmann - Salcâm înflorit

Asupra teoriilor cu caracter integrator, holist, care implic aspecte rela ionale, structural-sistemice, i nu atât elemente i aspecte substan ialiste, care deplaseaz priorit ile cercet rii de la cercetarea pur spre cea aplicativ , a a cum sunt cibernetica, teoria sistemelor, teoria informa iei, semiotica etc., vom vorbi într-un segment ulterior al acestui studiu. Aceleia i viziuni integratoare, care impune necesitatea unei înnoiri i operabilit i problematice sporite, îi apar in i programele metodologico- tiin ifice ale pluridisciplinarit ii i interdisciplinarit ii, cu accent pe interdisciplinaritate, care permit transferul de metode i idei dintr-o disciplin în alta, cu ob inerea de rezultate ample i fecunde. Aplicabilitatea acestor programe metodologice este vast i stimulatoare, cuprinzând ast zi aproape întregul câmp disciplinar tiin ific, în interiorul lor crescând, din ce în ce mai mult, rolul supra-disciplinei care este matematica. O viziune integratoare asupra adev rului nu va putea fi ob inut decât prin coordonarea unghiurilor de vedere logic, metodologic i epistemologic, cu precizarea pe care Acsinte Dobre o expune foarte pertinent, c „perspectiva epistemologic va considera conceptul de adev r ca având generalitate indefinit , nelimitat , ca fiind a adar, universal i polimorf, deosebindu-se de viziunea logic constructiv i univoc ”, autorul „Introducerii în epistemologie” subliniind, de asemenea, complementaritatea celor dou perspective asupra adev rului, cea logic i cea epistemologic , precum i superioritatea valorii tiin ifice globale a unei teorii tiin ifice fa de valoarea ei de adev r, de i temeiul valorii globale a respectivei teorii r mâne, fundamental, adev rul. În acela i sens, Th. Kuhn se delimiteaz de concep ia abord rii adev rului tiin ific ca scop în sine i definitiv fixat în favoarea mult mai importantei c ut ri permanente, efort cuantificat prin num rul problemelor rezolvate i a preciziei solu iilor lor.

Nu putem s nu ne referim i la conceptul de cauzalitate. În aceast privin , a existen ei i pozi ion rii determinismului statistic, cu legile sale, cu probabilitatea i mai ales cauzalitatea sa statistic , tip de determinism provenit dintr-un soi de cuantificare, de m sur ri aplicate hazardului, indeterminismului i autodetermin rii haotice, noi ne-am exprimat tran ant p rerea i în alte studii i mai ales în Teoria Înaltului Determinism Energetic, în care am înfierat sever exacerbarea indeterminismului în mai toate ramurile tiin ei, considerarea acestuia drept paradigma determinist actual atotst pânitoare i omnivalabil . Repet m, i cu aceast ocazie, ceea ce am mai sus inut.

Nefondat pe nimic altceva decât pe un model rezultat al unor constat ri empirice la nivel micro-fizic, aceast fals paradigm tiin ific actual , sus inut acerb de gânditori, din ignoran , comoditate i neputin , care proclam vehement puterea unui hazard n scut din nimic, va fi înlocuit de noua i profunda paradigm energetic a transcentivit ii, care î i a teapt recunoa terea i impunerea i care explic cum în spatele acestui aparent hazard se afl legi precise, ce fac din Predeterminare i Autodeterminarea controlat , elementar i sistemic , angrenajul determinist universal fundamen-

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tal, posesor al unei cardinale func ii i misiuni Regenerator-energetice.

Am introdus i sus inut un nou tip de cauzalitate, Cauzalitatea transcentiv , tipul de cauzalitate specific Înaltului Determinism Energetic. Ea provine din transcendent i are direc ie tranzitiv , ac ioneaz din exterior asupra structurilor existen ial-fenomenologice, ontologic-obiective. Tipurile de cauzalitate postulate de determinismul clasic (cauzalitate obiectiv - tranzitiv i imanent ) i de cel probabilist (cauzalitate statistic ) sînt insuficiente. De i reale, ele nu pot s ofere explica ii. Aparatul lor teoretic explicativ se reduce la constat ri de ordine sau dezordine structural i factual , ori la simple trat ri unitare, conciliante între ordine i dezordine.

Poate c dezideratul p trunderii misterului cauzalit ii - dimensiunea esen ial a principiului i teoriei deterministe - nu a fost atins, ba chiar ne-am îndep rtat de el, din cauza dizolv rii în constat ri i analize vizând elemente ale stratului problemei ( inând de iner ii fizice obiectuale, empiriste, mecaniciste, precum c ut ri de direc ii vectoriale, ordini sau dezordini structurale, confortabile regularit i sau bizare contingen e) i nu ale substratului - adev ratul teren de studiu metafizic. Dac în domeniul determinismului modern (probabilist) se pare c fizica, biochimia, biofizica, au un cuvânt important de spus, începând de la termodinamic i ajungând la mecanica cuantic , de la structura, dinamica i reac ia moleculelor la cercet rile genetice, în realitate lucrurile nu stau deloc a a. Simpla descoperire a unor manifest ri ale structurilor materiale i energetice discrete haotice, probabile, desf urate sub imperiul hazardului nu înseamn mai nimic.

Pentru a ezarea pe calea explic rii fenomenului sau a mecanismelor ascunse din spatele lui, trebuie f cu i pa i în adâncime, nu doar pe terenul fizicii, al eviden elor fenomenal-obiective, ci i al metafizicii, al ontologiei spiritualiste. Orice alt orientare, c tre alt domeniu explicativ, va duce inevitabil tot aici. De aceea, am introdus i sus inut, în cadrul teoriei Înaltului Determinism Energetic, conceptul transcentiv de Autodeterminare controlat , care trebuie p truns i în eles în complexitatea i profunzimea lui, concept care marcheaz limitele unei libert i imanente reale a calit ilor spirituale, permise i încurajate, dar în acela i timp îngr dite, ghidate i c uzite c tre un optim energetic regenerator.

Max Beckmann - Siesta

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Prin luminarea acestei realit i, autodetermin rile imanent i probabilistic promovate de tiin a actual sunt, din acest moment, dep ite, fiind înlocuite de o matrice explicativ profund , stabil , necesar , în virtutea c reia devenirea nu mai poate fi o simpl autodevenire, iar autodevenirea nu mai poate avea drept cauz puerila, conven ionala „explica ie” neelucidat a autoorganiz rii sistemice, provocat de tainice fenomene entropice i negentropice imanente, care r mân banale formule f fond. Acestea nu se pot constitui nicidecum în explica ii teoretice propriu-zise, ele neavînd substan explicativ , nef când altceva decât s surprind la nivel observaional, empiric, stratul cel mai superficial, vizibil al problemei. Regretabil este perpetuarea automat , f discern mânt a acestor poncife de c tre filozofi ( i nu de c tre oamenii de tiin pozitiv , de c tre cercet tori, care au nevoie de dovezi concrete pentru a- i schimba conduita), op iunea lor pasiv , spiritul de înregimentare necondiionat , confortul gregar, nesolicitant i steril, înghe area într-o paradigm formal , nesondat la adâncimea necesar a stratului cauzal profund. În acest sens, relevant este p rerea fizicianului austriac Erwin Schrödinger (877-1961), laureat al premiului Nobel pentru fizic (1933), unul dintre p rin ii fizicii cuantice, care contest paradigma indeterminist , sau a autodetermin rii aleatorii i haotice (Paradoxul lui Schrödinger, experimentul mental Pisica lui Schrödinger), afirmând c indeterminismul, inclusiv cel prezent în mecanica cuantic , exprimat prin rela iile de incertitudine ale colegului s u, Werner Heisenberg (de asemenea laureat al premiului Nobel, în 1932, i fondator al mecanicii cuantice), nu poate fi supus nici unei forme de interpretare, din moment ce, în primul rând, el nu este definibil.

Alte modele i metode teoretice, în afara celor men ionate, sunt cele structuraliste i func ionaliste, primele punând accentul pe structuri, pe componente sistemice structurale i nu pe geneza în timp a acestor structuri, iar ultimele, pe func ionarea sistemelor relativ independent de caracteristicile lor structurale, în termenii rela iilor lor cu input-urile cauzale i output-urile rezultante.

1.5. Nivelul metodologic metateoretic i cel psihologic în studiul creativit ii intelectuale În leg tur cu tema nivelului metodologic metateoretic i al celui psihologic în studiul creativit ii intelectuale, dep ind caracterul inefabil, productiv, dar neîn el tor, dup p rerea lui Eugen Ionescu, al imaginarului, izvorât din adâncimile suflete ti ale omului, se constat necesitatea rela ion rii bivalente a dou categorii de cupl ri structural-metodologice: prima se refer la cuplarea cunoscutelor faze ale schemei psihologice a inov rii (preg tire, incuba ie, iluminare, verificare i dezvoltare) cu fazele ac ionale concrete în câmpul afirm rii noului ideatic, care sunt conceperea, propunerea explicit , integrarea i instaurarea inova iei validate ca reu it , iar cea de-a doua vizeaz corelativul logic-empiric, f a c rui respectare nu mai poate fi conceput nici un demers evolutiv fertil în tiin . Iat dou scheme metodologice a c ror contingen se impune ca mijloc gnoseologic i operativ propulsor obligatoriu în izbânda atingerii unor scopuri înc rcate de poten ialitate novatoare, în geneza unor noi direc ii evolutive în ontologia complexului teoretic. Frontul de ac iune al dualit ilor metodologice se întinde, sub grandoarea i eroismul luptei creatoare, de la scepticismul critic popperian sau rezilien a plin de precau ie a constructivismului etic justificator al lui Gerard Fourez la evolu ia kuhnian discontinu a istoriei tiin ei sau proiec iile simbolice, dintr-un adânc imemorial, ale lui Freud i C. G. Jung. Pluralitatea gândirii este în acord direct i implicit cu pluralitatea lumii, semnificate ale unei relativit i i diversit i mereu înainte merg toare, deschise experien ei mundane i, prin aceasta, execu-

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toare ale Marelui Proiect transcendent. Filozoful Acsinte Dobre eaz lucid, atât sub semn de opozi ie gândirea inovativ fa de gândirea învechit i conformist , chiar „dogmatic ”, cât i sub semnul unei dualit i fecunde, al unui factor propulsor: „În cadrul relativit ii gândirii umane îns se constat c inovarea, îmbog irea sensurilor se coreleaz inextricabil cu probabilitatea, cu imperfeciunea i pluralitatea. O astfel de gândire inovativ , imperfect în bog ia crea iilor ei i veghind asupra propriilor ei limite, se opune gândirii dogmatice, absolutizante; aceasta din urm poate fi eventual cunosc toare, dar nu i înnoitoare.

Dualitatea gândire inovativ - gândire rutinier i dogmatic poate fi i ea un factor propulsor în odiseea creativit ii umane, a autodetermin rii sale cognitiv-reflexive. Ea indic , totodat , o cale fecund de înaintare, sub semnul preceptului antic ce ne îndrum a nu înceta ne cunoa tem pe noi în ine”. Dualitatea logic (formal-logic) empiric (observa ional-sensibil) mai cuprinde îns , în ea îns i, în interiorul mecanismului ei corelativ, un aspect important, pe care, cu fine e, îl relev C. Noica. Fundat pe func ionarea unitar a dou principii, cel logic, al non-contradic iei, i cel de utilitate empiric al ra iunii suficiente (Leibniz), îmbinarea con ine, într-un mod dialectic, i o func ie reductoare: este vorba de func ia reductoare i validant pe care principiul empiric poate fi chemat, finalmente, s -l exercite asupra sferei largi a lucrurilor, destinate unei analize infinite a adev rurilor lor, sfer extrinsec lucrurilor purt toare de adev ruri finite, reglate pe cale logic de principiul non-contradic iei.

Din punct de vedere al perspectivei metateoretice de abordare global a problematicii tiin ifice, al turându-se lui G. Fourez, epistemologul i fizicianul american Gerald Holton eviden iaz ceea ce de fapt i Thomas Kuhn sus inea - existen a caracterului conservativevolutiv al con inutului teoretic implicat în revolu ia tiin ific paradigmatic , sau, altfel spus, necesitatea con tientiz rii i poten rii filonului genetic al procesualit ii istorice a evolu iei tiin ifice, prezentul i viitorul novator neavând cum s i poat asuma ilicit negarea trecutului din care provine i se legitimeaz identitar i proitor. Ivirea i instaurarea noii paradigme nu înseamn i nu poate însemna abandonarea fondului teoretic al paradigmei anterioare mo tenire pe care o preia i o spore te, construc ie pe care o reconfigureaz pentru a cl di mai departe. Referindu-se la semnifica iile filozofice ale unor controverse actuale ce înso esc descoperirea de legi în tiin , filozoful i profesorul Acsinte Dobre trateaz problema descoperirii tiin ifice i a relevan ei ei pentru disputa dintre realism

Max Beckmann -

13

i antirealism în filozofia tiin ei, tem în cadrul c reia, specificând pluralitatea nivelurilor care se întrep trund în desf urarea procesului de descoperire a legilor - nivelul general-teoretic, experimental-instrumental, logico-epistemologic i istoric-factual -, îl men ioneaz i pe epistemologul italian Angelo Maria Petroni, profesor la Universitatea din Bologna, care propune modele de construc ie metafizic complex , cu rol ac ional interdisciplinar, i care condamn blocarea în tiparele unor structuri conceptuale fixe, imobile, în stare a lumina palid o perspectiv istorico-metodologic redus . În liniamentul acestei concep ii, A. Petroni consider de importan major dou tr turi ale legilor tiin ifice: precizia i predic ia lor, tr turi care, validate în special în domeniul fizicii, sus in realismul în disputa fertil realism-antirealism (conven ionalism). Dar înnoirile calitative din tiin i tehnologie exercit puternice implica ii socio-istorice, civiliza ionale, care necesit abord ri teoretice adecvate. Punctând pe scurt reperele de for ale acestor analize, începem cu schimbarea major de viziune filozofic i metodologic care a avut loc de-a lungul timpului, privitoare la inversarea polarit ii raportului ac iune (practic ) - teorie, în sensul cre terii rolului, în epoca modern , a practicii, ca dimensiune ac ional ce integreaz cunoa terea teoretic .

Apoi, se remarc un alt tip de schimbare: trecerea de la tehnocentrism la sociocentrism, muta ie care are loc din zona concep iilor tehnocentriste asupra dezvolt rii în zona teoriilor sociocentrice i care reprezint aplicarea tehnologiilor într-o societate i civiliza ie centrat pe om, pe necesita ile i evolu ia condi iei sale. Procesul de produc ie a fost i el regândit i restructurat în scopul ob inerii unor performan e productive sporite, într-un climat de munc mul umitor, cu protejarea resurselor naturale i a echilibrului ecologic. În spiritul noii configura ii tehnologico-sociale, necesitatea c ut rii i g sirii unor indicatori ai calit ii tiin ei a declan at analize epistemice care uneori s-au închis în cercul unor dependen e biunivoce, a a cum este cazul raportului dintre con inutul teoretic al cercet rii i validarea sa prin praxisul în care este aplicat, raport teorie-practic ce func ioneaz pe baza unei implica ii reciproce, în ambele sensuri, dominanta sau reduc ia unilateral neputând avea loc f acro area celuilalt sens, corelativ. De asemenea, aceste analize au vizat i compara ii între indicatorii economici i cei ai calit ii tiin ei, cu reliefarea deosebirilor dintre cele dou categorii de indicatori.

Din punct de vedere paradigmatic, are loc i o recontextualizare a cunoa terii tiin ifice prin delimitarea concep iilor pozitivist-normativiste de interven ia narativit ii speculative, analitice, simbolice i a focarelor conotative metaforice, simultan cu apari ia, la sfâr itul secolului XX, a unor deosebiri calitative între efortul colectiv de ac iune paradigmatic a cercet torilor i viteza inova iei tehnice. Acest decalaj, semnalat de filozoafa belgian Isabelle Stengers i sus inut de filozoful Acsinte Dobre, marcheaz de fapt noua etap a tiin ei i gândirii, în care presiunea timpului, deci i a evolu iei, face ca uzura moral a instrumentelor tehnice de cercetare i m sur i necesitatea înlocuirii lor s devanseze capacitatea oamenilor de tiin de a se uni i mobiliza în elaborarea noii paradigme. Acsinte Dobre, spre finalul lucr rii sale, apreciaz , într-o viziune global : „For a cercet rii tiin ifice metodice, utilizând paradigma, î i prime te sensul mai profund din situarea ei într-un proiect social mai vast, cu componente politice, etice, filozofice. A adar, considerând tiin a, dintr-o perspectiv ac ionalist , drept un cuprinz tor proiect social, vom remarca prezen a cre-ativit ii la diferite nivele, între care i acela al Na terea gestiunii i politicii amintitului proiect”.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

}tefan DUMITRESCU

Imnul Marii Uniri Slav Marelui Dar al Tat lui ceresc cut poporului sfânt daco-român În fa a Marii Uniri îngenunche mun ii Carpa i i murmurând Imni de slav a a r mân Glorie vou osta i jertfe sfin ite Care v-a i pus via a la temelia acestei ri Acum sunte i Sfin i în Împ ia cereasc i îngerii i Domnul v -nal cânt ri i slav neamului acesta care-a putut s dea Asemenea eroi monumente de vitejie Din toat fiin a lui scrâ nind s-a încordat În ve nicia timpului s mai r mâie În fa a voastr s-au înclinat i Decebal i Mircea i tefan i Mihai ci datorit vou ara s-a în at i-a înflorit ca livezile în luna lui mai i cât va mai dura acest p mânt Cu p duri cu izvoare cu dealuri cu vii Cu holde i livezi maiestuoase vor cânta i v vor mul umi Mare p cat c oamenii politici În loc s duc jertfa voastr mai departe Au l sat ara s fie ciopâr it Punându- i mai presus de ar poftele lor de arte Dar mare este Dumnezeul nostru Sunând din trâmbi e ne va chema la în i ne va da puteri s ne-ncord m i vom reface iar i România Mare

are

Glorie vou Marilor Eroi Care-a i cl dit din jertfe România Mare În fa a voastr ne-nchin m cu to ii Cu dealuri cu p duri cu mun i cu mare!

To i i-au b tut joc de tine, ara mea!

To i i-au b tut joc de tine, ara mea!

Parc -ai fi fost o cârp nu o stea, Nu e vecin s nu fi rupt din tine Câte-o îmbuc tur , când i-a fost lui mai bine, N-a fost anotimp s nu te tr sneasc Tr darea i iubirea de iasc Nici n-apucase i bine s te fi n scut i-i erai Europei scut,

Iar ea, drept r splat i mul umire, Te-a înjunghiat pe la spate, s i vii în fire, i când î i era lumea mai drag , i mai bine, Te-a vândut ca o curv , f ru ine!

Vai de capul t u a fost din început, Mai bine nu te-ai fi n scut!

Asia i-a trimis scursorile sale se odihneasc în tine, ca-ntr-o vale Pe de o parte te l udau to i, Pe de alta, te jefuiau, ca ni te ho i, Tr sni-i-ar Dumnezeu s -i tr sneasc , Pe limba ta, a româneasc , i când le-o fi lumea mai drag le dea otrav i podagr ! i ca i cum nu i-ar fi fost de-ajuns, Te-ai r stignit tu singur , Iisus!

De fiecare dat când î i d Dumnezeu câte-o minte bun , Ai pizmuit-o, i-ai înjunghiat-o pe lun , Nici un neam nu i-a asasinat geniile sale, Cum ai f cut-o, neamul meu, Dumitale!

Poate i de aceea Domnul te-a blestemat, mergi ca racul, prin timp, împiedicat!

To i i-au b tut joc de tine, ara mea!

Parc -ai fi fost o cârp , nu o stea, Ci m car acum, în ceasul din urm , nu r mâi de turm , te pierzi, s dispari din Istorie, f rost, Ca i cum n-ai fi fost! i din trud i din geniu, c tâi, ajungi na ia Dintâi!

Doamne, Tat Ceresc, Bunule Dumnezeu, Ai, Doamne, mil de neamul meu!

St Patria St patria ca pâine în câmpie Deasupra ei se-nal bolta albastr Si ve nicia este ve nicie Si ara noastr este tot a noastr St Patria ca stâlpul pe un deal Vie ii eterne sus inându-i rostu înc mai avem un ideal Si neamul nostru este tot al nostru St patria ca vulturul pe munte Ochiu-i str luce-n lume ca un soare Mai suntem iat dac tot mai suntem Dac iubirea aceea ne mai doare!

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Viorel MARTIN

Osânda Bate vântul ca un arpe, Rupe corzile la harpe, Sfarm i d râm toate Flautele fermecate. fichiuie i biciuie te, din coad ca un pe te, Zgreap i se-nt rât , Ca o scorpie urât .

Scoate secolul la bar i mileniul la osând , Norii negri m -mpresoar i ar vrea ca s m vând . i m scuip i m -mpro i m -ntunec , puzderii, Ca o namil de clo Ce-a clocit peste imperii.

Parc Dumnezeu, s racul, A sc pat din poal veacul.

durile din Marte Bate vânt ca o n luc , Gândurile îmi usuc i îmi vine dor de duc Pe planeta matracuc . i-am s merg i mai departe Prin p durile din Marte, m risipesc pe carte Pân dincolo de moarte.

La r scruce de destine, m -nv lui în lumine, te reg sesc pe tine În sonete cristaline.

Doamna mea i mândra mea, -mi o zdrami de stea!

Cu tifla Se mai scurg prin vreme Pic turi de via , Tinere ea înc d c m r sfa , Iarba m încânt , Frunza m dezmiard , Se aud prin codru Lovituri de bard .

Lic re-n aluni Ochi de licurici, Mul i prieteni buni S-au mutat de-aici.

Huruit de scânduri Veacul îmi trimite, lesc prin gânduri

Herghelii cumplite. i îmi fac pomelnic i-mi trimit i chifla; Veacule nemernic, O s i dau cu tifla!

Tic-tac Tic-tac, tic-tac!

Nici clipele nu m mai încap; Alerg dup pâinea mea col uroas ; ianjenul vie ii a uitat s mai eas .

Pânza se-ntinde, de pânz ine-te, î i cuprinde clipele vinete.

De singur tate nu-s leacuri sau vraci, Taci i sap , sap i taci! lumineaz c ile grele, Mouse-ul scotoce te prin ele.

Trei degete danseaz pe tastatur , Toate tainele c ilor le fur , Nu trebuie nici scar ...

Rafturile pot s dispar ...

Vremi i imperii se fac i desfac...

Tic-tac, tic-tac!

O cafea Aura ta o v d numai eu, ti o f râm de Dumnezeu, Mi te d ruie ti ca o pâine, Când ast zi îl cheam pe mâine.

Toate speran ele mele La tine vin s se-nchine, Îmi luminezi via a cu ele i nu ceri nimic pentru tine.

Nop ile noastre, simfonii de culori, fac împ rat pân -n zori i nu tiu, când n-or s mai fie, De ce s mai colind prin ve nicie, Apare lumina de dup perdea...

- Hai s bem o cafea!

Bun seara, la om bun Bun seara la om bun, Am venit cu colindatul, z pada umple satul i miroase a Cr ciun.

Degera i i dolofani, Stau cârna ii pe la grinzi, Cade neaua peste ani, Lacul s-a f cut oglinzi.

Latr -n margine de sat Câinii h ui i de frig; O m tu ne-a mai dat

Câte-o nuc i-un covrig...

Fream de vânt i ghea Pomii degera i i goi; Când colindele prind via , Ve nicia e cu noi.

Prin n me i, din dep rtare, Vine-un cor de prichindei i când steaua sus r sare, Dumnezeu e printre ei!

Lacrima Am t iat via i plânge.

Picuri u oare...

Nu m gândeam c o doare!

Picurii cresc.

Fiecare e ca un Glob P mântesc.

Lacrimi curate Atârn de vi e t iate. i-mi arat o fa Strâmb i lunguia .

Care-i misterul, -n pic tur Se-ncovoaie tot cerul?

Am t iat via Din crâng, de sub tei i-mi vine s plâng...

De lacrima ei!

Ferestre Casa mea e o zestre Cu multe ferestre. uit pe geam i Dumnezeu îmi face program: Diminea a-mi arat un soare Cât o m lig de mare; Prim vara, de Pa te, Când totul rena te, d mugurii cum plesnesc, Firele de iarb cum cresc.

Televizorul din casa noastr E alt fereastr .

Aici numai crime, violuri i accidente, Nesfâr ite reclame La b nci i medicamente.

Tzunami, cutremure, avioane c zute, Borfa i, droga i, para ute.

Nu tiu cine-i face Programul perfid.

De asta-l închid. uit pe fereastr ; stropii zglobii ie dulci simfonii, , seara, la geam, Dumnezeu îmi face program.

15

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Janet NIC{

R[fuiala paradoxului Volumul de proz „R fuiala”, de Mihai lcu an, ap rut la editura „Editgraph”, Buu, 2018, se dovede te a fi o carte istea , plin de farmec, incitant , un foarte bun leac pentru triste e i am ciune.

Cele treizeci idou de „pastile” t duitoare, înghi ite cu pu in r bdare, î i fac efectul mintena , pân s i dai seama ce se întâmpl .

Dincolo de proza tradi ional , grea de sensuri, ca de pietre de moar , cu coborâ uri în infernul subcon tientului, cu analize psihologice sofisticate, puse pe bigudiuri metafizice, Mihai S lcu an propune o proz postmodern , vioaie, vesel , reconfortant . Între tipul de proz european, înc rcat de excesele imagina iei, de fiorul adâncimii i al în imii, i tipul de proz american, adept al imaginii rapide, u oare, f orgolii de psalm sau od , prozatorul Mihai S lcu an alege varianta american , mai potrivit pentru zilele noastre.

Drept consecin , prozele prezentate nu te pun pe gânduri, nu te îngroap , nu te afunîn mister, ci te binedispun, te amuz i te înt resc. În esen a lor, schi ele sunt anecdote „nuvelizate”, îmbr cate în haine scumpe de or -

ean, i se termin cu o poant hazlie. Aici se vede mâna epigramistului Mihai S lcu an.

Strategic, proza domniei sale se adreseaz inteligen ei zburdalnice, nu sentimentului greoi, lipicios. Personajele povestirilor au simplitatea personajelor de basm, sunt, mereu, orientate spre exterior, spre lumea larg , nu sunt priponite de ru ul Eului imperios. În povestirea „R fuiala”, dou firme de construc ii treneaz în instan , de un an.

Avocatul afaceristului Marean îl sf tuie te nu cumva s încerce mituirea judec torului, c va pierde procesul. Domnul Marean îi trimite judec torului un cadou, drept mit , i câ tig . Avocatul crede c au câ tigat datorit presta iei sale, dar afaceristul îi dezv luie secretul: el trimisese cadoul judec torului, din partea adversarului s u.

Anabela tefania Moldoveanu, românc stabilit temporar în Londra, invit la ea acas , dou românce, la o partid de bridge. În timpul jocului, se poart o discu ie elevat , pe teme culturale. Se vorbe te despre un târg interna ional de art , despre Mariana Nicolesco, Angela Gheorghiu i Henri Coand .

Se spun bancuri engleze ti, subtile, ironice, vesele. La sfâr it, cele dou invitate, uimite de confortul gazdei, afl c so ul acesteia este scriitor. Scrie „proz scurt cu succes garantat la femei, mai precis, cecuri. Cu alte cuvinte, exact ce trebuie!”

Gheorghe I. Mânzal , om cuminte i muncitor, este un adev rat Stan P itul. Ghinioanele se in lan de el, din pricina altor Mânzal din satul s u, dar cu alte ini iale.

Neavând ma in , nici permis de conducere, trebuie s pl teasc o amend , venit pe numele s u, dar, pân la urm , se dovede te c nu despre el era vorba. Alt dat , cu toate c avea copiii mari, pleca i, de ani buni, la ora , e amenin at cu amenda pentru c nu- i trimite copilul la cursuri, la coala primar . La fel a it-o cu dispensarul, cu Ocolul silvic, cu Judec toria. De fiecare dat , Gheorghe s-a speriat, dar a rezolvat încurc turile.

Ultima p anie a lui mo Gheorghe este memorabil . F cându-i-se o chemare la Biroul electoral jude ean, pentru ridicarea mandatu-

lui de deputat parlamentar, vrând s profite, ironic, de aceast încurc tur , mo Gheorghe îi spune so iei: „Femeie, coboar valiza din pod i preg te te-mi straiele de s rb toare plec la Bucure ti, în Parlament. De aceast dat , nu am s contest identitatea!” În schi a „Un costum la patru... scânduri”, Gra ian Iuliu Romanescu, jurnalist, care, prin fi a meseriei, ar trebui s fie un om al zilei, vrea s devin scriitor, s adopte un stil beletristic, superior. În acest sens, se întoarce în satul s u natal, s observe via a satului, frumuse ea lui simpl i gr itoare.

Aici, se întâlne te cu un fost coleg de coal , acum, gropar, c ruia îi moare un frate. Prietenul din copil rie îi cere lui Gra ian costumul s u negru, pentru înmormântare. Gra ian îi împrumut costumul, dar afl , pân la urm , , de fapt, costumul era pentru mort. Lovit de realitatea care bate orice imagina ie, jurnalistul renun la visul de a scrie un roman despre via a rural . Pentru jurnalist, realitatea e poanta ce îl treze te la... realitate.

Schi a „Traducerea Bibliei” se termin , de asemenea cu poant . Un b utor de meserie vine la preot s se spovedeasc i î i rturise te p catul de care nu se poate dezra, dar nici nu vrea. Preotul îi spune f torului i degust torului de p cate c , dup Biblie, b utura este du manul omului, iar enoria ul nostru se ap cu alt înv tur a C ii sfinte: „În eleg, p rinte, în eleg bine ce spune i... Dar Biblia nu ne înva c trebuie s ne iubim du manii?” În alt povestire, doctorul Silviu Radian i inaugureaz noua clinic particular . S -l impresioneze pe primul pacient care a intrat în biroul s u, vorbe te, o bun bucat de timp, la telefonul fix, cu un domn ministru.

Pacientul era, de fapt, me terul care trebuia racordeze telefonul la re ea.

Cu structuri flexibile de feline, aducând mai mult a eseuri, toate povestirile lui Mihai lcu an radiaz de voie bun i de paradox, împletindu-se într-un tot unitar. sl nina semnifica iilor ascunse, f conota ii coafate în mister, textele se desf oar la scen deschis , pe epiderma bunului-sim , invitând la veselie i relaxare.

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Daniel MARIAN

Prelegerea umbrei sau umbra prelegerii

Un înfocat hai-hui i singur i cu prietenii de bun oar . Printr-o vale de vreme în care se r stoarn mun i de vremuri. Tot r sfoind tr irile i retr irile ca într-o memorialistic obligatorie. Poate fi lucrul acesta f cut de la un fir de iarb la o gean de izvor i mai departe la un pârâu de mir ri i mult mai departe la oceanul de întreb ri care nu vor s recunoasc realitatea în forma-i strâmb .

Vasile Rodian î i ia cu el umbra pe post de str jer în „Criza portretului” aceea inevitabil deopotriv me terului i privitorului de rând. Vom în elege mai apoi de ce... „Fugeam ca dup o ar tare/ s prind umbra norilor pe câmp/ se tot dep rta de mine/ nu reeam/ îmi pl cea i mie copil fiind/ s împart cu cineva orele de p stor/ animalele î i aveau treaba lor/ din iarba cât era î i mai ridicau capul/ s vad ce mai pun la cale/ Îmi ziceam anul viitor/ în vacan a de prim var / A a a început s -mi fie dor de umbr ” (Umbra).

Senza ia de a fi urm rit permanent de umbr e atât de puternic , încât mai bine o invi i al turi de tine, s nu- i suce ti nici capul nici min ile. Dar ce te faci când brusc umbra se scunde de tine i tu nu mai po i chiar nu mai po i f umbr ...

De fapt, umbra în acceptul lui Vasile Rodian are dou feluri de dimensiuni: una bun - cea plastic exprimat în poemul tocmai citat, i una potrivnic , nimerit s -i aminteasc de poe ii Ion Monoran, Ghi Pruncu , Eduard Pamfil. La vie ile acestora dense, tulburi, i poezia pentru ei, de acum, nu ar putea fie decât încrâncenat . Fie c e un „Priveghi”, fie un „Ecou mecanic”, au loc aprinderi despre care-ai zice c -s necontrolate decât de vreun dumnezeu prip it prin unghere, prin culise, vestibule ori m cini i de unde s dirijeze o orchestr fenomenal de ciudat . E aici ora ul, e parcul, e tramvaiul, e Catedrala, i e o por ie bun de nemil a firescului înaintea ob tesc-acceptabilului: „dafaci mult coal î i pierzi s lb ticia/ care e aur în poezie, nu mai ai sufletul t u/ cinste ti prea mult nimicul”...

Cu avânt dincolo de cotidian optzeci, imaginea se reduce, ori se induce, ori se deduce, dar ori icum e alta, în rcat la dimensiuni cosmice gata de ilumin ri progresive dar i de impact n ucitor: „Meteoritul/ sc pat din legile centurilor de sus/ plesni ca un pufulete/ pe ruta p mânt/ Veghetorul/ se mai scutur i el de scame/ oricum era un pui de cosmos/ plecat s exploreze/ ce ploaie de lumini e/ inundar cerul/ Îngrijitorul cu ste-

lele/ fu prins în Valul polemic/ au un sens/ straiele din jad” (Ce este în str lucire).

Pe undeva, a întrez ri o apropiere a lui Vasile Rodian, în încrunt rile lui spiralat i zigzuit exprimate, cu frumoasele n stru cii ale lui erban Foar . În orice caz, un spirit de Timi oara epocal îi duce a a, împreun , într-o plimbare pe unde timpul înc nu a îmb trânit, iar locurile sunt fragede de începuturi... „Ora ul/ cei pleca i/ ar întârzia pu in/ în a-l recunoa te/ multe b nci, farmacii/ O.K.uri/ pe unde trecea/ nu demult tramvaiul/ e acum o statuie/ îl salut/ pe b iatul din tabl / sunt bucuros/ c are pântecul gol/ e o alt prindere a eternului” ( iatul din tabl ).

Cu tot dragul salut prefa a unui alt timiorean dintr-un optzeci mereu updatat, Marcel Tolcea, care puncteaz admirabil i f loc de-ntors: „Poe ii scriu i despre poe ii vii, i despre poe ii care sunt mai pu in vii. Ei sunt un fel de entomologi care, dac este nevoie, îi readuc pe cei de dincolo aici cât ai zice pe te, fluture, p die, libelul , vâsc, mu el, romani . Într-un anume fel, atunci când poezia face din poe i un fel de personaje dintr-un teatru adev rat, cu replici, cu un decor perfect adecvat epocii, ea, poezia, se transform într-un fel de m rturisitor...” Încât mie ce mi-ar mai r mâne de zis...

Max Beckmann - Înainte de bal mascat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Stelian GOMBO}

Ce urmeaz[?!...

Mai sunt câteva zile i, iat , anul nostru centenar - 2018 a (de)curs niste, în pogrom-uri, gulag-uri i holocaust-uri, fie dup ce s-au în mersul, altminteri firesc, dar implacabil, palpitant i tumultuos al perindat în tot felul de peregrin ri i emigr ri pe întregul mapamond, pentru ob inerea/câ tigarea unui respect, cuvenit i binemeritat, a timpului, fiind tot atâtea zile pân la sosirea noului an, 2019!...

Acum este clipa ori momentul când fiecare dintre noi merit s i unui venit mai bun/a unui trai mai decent i a unei pâini mai bune/mai fac un mic bilan al anului care a trecut, analizând/cânt rind ce a albe sau mai proaspete, când i pe ei de noi i pe noi de ei îi cuprinde i ne cuprinde dorul, regretul i jalea, mai cu seam atunci când cut i ce nu a f cut în acest an, cu împlinirile, realiz rile, succesele con tientiz m faptul, trist i dureros, c au l sat acas , copii sup ra i, sau neîmplinirile sale!... În alt ordine de idei, trecând, deci, dincolo de planul nostru per- marca i i afecta i i, poate, chiar familii îndurerate i destr mate i, nu sonal, referindu-ne, pu in, la scar na ional , în anul acesta centenar doar atât, ci au (mai) l sat o ar f for de munc , calificat i chiar i-am evocat pe eroi (în special pe cei din primul r zboi mondial) î-am necalificat , de am ajuns s -i angaj m, în locul lor, pe al ii, de pe alte comemorat pe to i f uritorii Marii Uniri, pomenindu-i, cu pre uire, meridiane?!... În concluzie, vin, iar i, s întreb, aici i acum: ce urmeaz , fra ilor, respect i recuno tin , pe to i marii b rba i ai acestei ri, pe to i rba ii de stat ai acestei na iuni ori patrii i, totodat , am intrat, care este proiectul nostru de ar , cu care plec m/pornim la drum, bucuro i, festivi i triumfali, în Catedrala noastr Na ional - Catedrala din anul centenar - 2018, afar de anivers ri/comemor ri i manifest ri cultural-spiritual-na ionale, pline de festivism, desigur, binevenite Mântuirii Neamului!... i ele, ori Sfin irea Catedralei Mântuirii Neamului, adic m gândesc Da, va s zic , ie im, curând, din anul nostru centenar, an în care, bineîn eles, au mai fost i alte multe, variate i diverse, momente/ la un demers/deziderat fiabil i viabil, eficient, consistent i suficient, evenimente i manifest ri, toate gr itoare, relevante i elocvente complex i complet?!...

Avem. Exist oare a a ceva?!... îns vin s întreb eu, unul, aici i acum: ce am înv at, noi to i, din Dac da, unde este i cum arat acest proiect?! toate acestea, cu ce ne-am ales, care sunt foloasele/rezultatele, Dac nu, ce mai a tept m sau, mai bine zis: de ce mai amân m/ culturale, spirituale i duhovnice ti, pe care le-am deprins noi din întârziem acest lucru?!... toate acestea?... ci dac nu, dac înc nu ne-am trezit din be ia aceasta cotidian Exist ele, aievea, cu adev rat?... i nu ne-am revenit din amor eala aceasta, generalizat , apoi s tim Vom fi, i noi, de aici înainte, mai curajo i, mai uni i, mai demni, mai determina i, mai fermi, mai corec i, mai one ti, mai cinsti i, mai cu to ii, oameni buni, c zadarnic a fost curajul i b rb ia eroilor, altrui ti decât pân acum, ca neam, ca popor sau vom reveni la ve- zadarnic a fost eroismul i credincio ia m rturisitorilor, zadarnic a chile noastre metehne, defilând separat i pierzând în comun, ca fost toat implicarea i determinarea marilor b rba i de stat ai acestei ri, altminteri d ruit i binecuvântat de Dumnezeu, zadarnic a pân acum!...

Din tot acest an centenar - 2018, al unit ii noastre na ionale, fost loialitatea i fidelitatea regelui, altfel spus, zadarnic toat acând tân rul nostru stat românesc a împlinit primii 100 de ani, vom ceast spontaneitate a noastr , altminteri minunat , de-a dreptul înv a, oare, s nu mai fim atât de dezbina i, atât de frustra i, atât de spectaculoas i plin de entuziasm îns lipsit de substan , seriozitate, consisten i consecven , una argucomplexa i, atât de încrâncena i, atât de invidio i, mentat , justificat i determinat , corect asumat atât de egoi ti, atât de r zbun tori, atât de fragili, i sincer responsabilizat !... atât de f râmi i i (atât) de vulnerabili!... adar, evocându-i, în continuare, pe eroi, Da, adev rat, mult lume, din toate col urile pomenindu-i pe martiri, cinstindu-i pe to i f urilumii, a admirat i admir , în continuare, spontorii Marii noastre Uniri de la 1918, trebuie totu i, taneitatea noastr , din unele momente ale istoriei, urmeze i altceva, s facem un pas, înainte, generozitatea sau ospitalitatea noastr , cultura, adic mai departe, dincolo de focul de paie, ajunspiritualitatea i civiliza ia noastr , ca neam/ca gând, deci, s ne respect m între noi în ine, f popor, îns , din p cate, de cele mai multe ori, sunt a ne mai sabota, antaja, calomnia, descuraja, nevoi i s se opreasc numai la atât, fiindc de zbuna i marginaliza, în mod reciproc, cu alte constan , perseveren i consecven , sus icuvinte, haide i s ne apuc m serios, asumat i nut i înte-meiat , nu (mai) poate fi vorba!... responsabil, de treab , c ci curajul, b rb ia, creDe ce oare?... dincio ia, patriotismul i eroismul nu trebuie s Deoarece, între altele, ne trezim/ne revenim fie ni te calit i ori virtu i trecute i perimate ci, prea târziu, uneori mult prea târziu, având, printre mai ales, prezente i, îndeosebi, viitoare!... altele, aceast sl biciune ori neputin de a-i aprePân una alta, v adresez, tuturor, un sincer i cia/admira pe cona ionalii/concet enii no tri, fie lduros la mul i ani, cu bucurie, cu împlinire, dup ce nu mai sunt printre noi p mântenii, fie fericire, sfin ire i mântuire!... dup ce au ajuns în exil sau în refugiu - cum, iat , a fost, bun oar , ( i) cazul Regelui Mihai I al României, fie dup ce au ajuns în pu riile comu- Max Beckmann - Natur moart cu trandafiri galbeni

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Ionel POPA

G. C[linescu - Spa\iul estetului Cartea nun ii (1933); Enigma Otiliei (1938) Unul din componentele textului romanului c linescian care d seama de individualitatea i originalitatea lui în cadrul peisajului romanesc românesc este spa iul. Pentru a identifica func ionalitatea i semnifica iile lui în trama romanului, i chiar a tehnicii descrierii, pornim de la câteva supozi ii.

Nu numai criticul, ci i romancierul G. C linescu scrie polemizând cu cineva, fie pentru a critica constructiv, fie pentru a propune o alt perspectiv asupra obiectului, fie din pl cerea jocului. C linescu are patima i pl cerea confrunt rilor livre ti. Verva parafraz rilor i a pa tiz rii nu neag pân la desfiin area sursei ini iale, ci, înso indule de un zâmbet jovial, d o alt perspectiv .1 Autorul Enigmei Otiliei îndreapt asupra mediului i oamenilor „în locul unui ochi de observator i moralist, ochiul estetului” fiind un balzacian f Balzac2.

Având în vedere chipurile sub care ni se înf eaz spa iul literar linescian putem spune c autorul ii nun ii este adeptul dictonului: «Spune-mi unde locuie ti ca s i spun cine e ti». Viziunea scriitorului asupra spa iului exterior (natural, urban) i interior (odaia i obiectele ei) este un util adjuvant în departajarea balzacianismului de Weltauschauung-ul scriitorului.

Romanele lui G. C linescu se deschid cu un „tablou ini ial” multifunc ional (Al. C linescu).Tabloul ini ial al ii nun ii, într-o descrip ie narativizat , prezint întoarcerea tân rului Jim în ar de la studii. Tabloul este subtil construit printr-o serie de opozi ii menite sugereze ideologia romanului: dinamic/static, nou/vechi, civiliza ie/natur , frumos/urât. Aceste opozi ii mereu prezente în roman prin noi i noi imagini vor conduce la marea opozi ie Via /Moarte (Eros/Thanatos).

Tân rul Jim (Ion Marinescu) c tore te spre cas cu „trenul de mare vitez ”. Când trenul porni dintr-o sta ie transilvan , Jim trase a compartimentului i „merse s se a eze la locul s u de lâng fereastr ”. Din nou „Mirosul de piei încinse i de unsori îl f cu s priveasc cu mai mult repulsie plu urile groase ale fotoliilor de culoarea tutunului uscat. Pe spetezele i pe bra ele lor, eroziunile se pref cur în ulcera ii negre lipicioase, adev rat lepr a stofelor b trâne. Jim acoperi cu batista plaga rezem torii sale. Apoi se l pe spate într-o pozi ie calm , rece i meditativ [...].” Locul visavi de cel al lui Jim era ocupat de o tân pe care o privea discret remarcândui frumuse ea i tinere ea întregii f pturi. De la un timp, Jim ridic geamul compartimentului i privi afar :

„Locomotiva alerga adulmecând traversele, sfor ind la pode e, ipând prelung la ivirea capetelor albe de pod, iar pistoanele zvârleau ritmic lucioasele articula ii de-a lungul înaltelor i multiplelor ro i.

Hurducarea monoton , ciocnitul ascuns de lan uri i tampoane care teau necontenit m surile se pref ceau la poduri în pr bu iri asurzitoare de mari pl ci de fier, dup care urma iluzia unei lini ti curg toare, de izvor. Terasamentul luneca pe dedesubt, smulgând dup sine stâlpii de telegraf i pomii [...].” Amestecul regnurilor va fi mereu prezent în descrierile din cele dou romane.

Locul calului n zdr van din basm, care m nânc j ratic este luat de locomotiva, care îl duce pe F t-Frumos la fel de repede spre destina ie. În drumul s u întâlne te fel i fel de obstacole azvârlite în urma sa de mama zmeilor, dar peste care trece victorios, bineîn eles cu ajutorul calului n zdr van: „Pe retina îngust a ferestrei, stâlpii de telegraf alergau în ând i coborând fasciculul de fire, urcândule pe un mal înalt i pr bu indu-le în râpe lutoase [...]” Câmpurile cu „turme de tufe” i copaci se pierdeau într-o „cea aurie”, „Solul se rupea acum în gropi, în ruine, în surp ri neregulate, mi cându-se ca undele în sus i jos acoperind brusc orizontul i descoperind deodat pr liri lungi de terenuri spre v i pierdute în genune, iar trenul c dea între maluri de lut [...] sau ie ea pe marginea unei râpe pr stioase [...]” ipând prelung, locomotiva alearg mai departe, trecând peste „O albie lat de râu, de n moliri împietrite i cr pate, în mijlocul reia erpuia încet un fir de ap tulbure, ro ietic [...] vite înfipte cu copitele în n mol [...].” Trenul alearg în ritmul tampoanelor, „zupzup-zup” iar „ uieratul locomotivei se preface într-un muget prelung de bou r zle it, iar p mântul tremura de copite. Veneau cirezile de la une [...] Cu lini tea marilor besti lacustre, un bou cu bust de zimbru [...] privea sângeros i nemi cat trenul [...]” Trenul alearg mai departe peste „mla tini cu ape coclite, putrede”, pe suprafa a smârcurilor apare imaginea „monstruoas de ghiar crispat a câte unei r cini exhumate din n mol.”

Dup cum se vede din pasajele reproduse, scriitorul renun la banalit ile colare despre «frumuse ile naturii», la efuziunea sentimental , exprimarea impresiilor nu este retoric , ci una realist «în alb i negru». Privirile scriitorului/ale lui Jim se opresc asupra aspectelor refuzate, considerate urâte de pictura i de literatura academizate.

Descrierea e ordonat de laitmotivul locomotivei. Imaginea cinematografic trimite spre futurism (D. Micu). Descrierea peisajului e mereu întrerupt de mutarea privirii de la priveli tea de afar la cea interioar a compartimentului i c torilor. Între alergarea trenului i statica compartimentului exist un contrast cu rezonan simbolic . Trecutul, vechiul înso te noul, pentru viitor trebuie s te ui i cu sechelele trecutului; via a nu e liniar i numai lumin , ci un amestec de urât i frumos, de ofiliri i înfloriri; lumea nu e numai din Jimi i Vere, ci i din „vecini de compartiment” ca „vecinul masiv i stâncos, care r sufl greu, rumeg încet i mu din când în când dintr-o felie mare de mortadela” i ca „ofi erul” care

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

doarme indecent i incomodeaz pe ceilal i c tori. Subtila imagine a compartimentului are rostul de a releva tinere ea i frumuse ea fizic i moral a celor doi tineri, chez ie a viitorului.

Toat critica a remarcat c romanul Cartea nun ii e construit pe dou planuri opozabile: planul poematic al iubirii i planul caricatural al „casei cu molii”, spa iu ridicat la rang de simbol absolut negativ.

Portretizarea ei e o „pagin de glorie a literaturii noastre” (Al. A. Philippide). Descrierea a fost considerat o parodie a poeziei ruinelor (D. Micu). „Nu tiu al ii cum sunt, dar eu, când m gândesc la locul na terii mele, la casa p rinteasc [...] salt i acum inima de bucurie!”, m rturise te Nic din Amintiri din copil rie de Ion Creang . La revenirea, dup trei ani de absen , casa p rinteasc , mama i celelalte rubedenii din „casa cu molii” nu-i trezesc lui Jim nici un sentiment nostalgic, de bucurie a revederii, dimpotriv , are o atitudine rece.

Scriitorul nu face decât s demitizeze toposul «întoarcerii la cuib»: „G. C linescu nu-i concureaz pe D. Anghel i Ion Pillat, nu îngenunche, asemeni celui dintâi, pe «covoare vechi cu flori terse», în fa a iconostasului ferecat în argint, a ezat în «firida din p rete», nu e p truns de «un sentiment adânc de evlavie» la vederea portretelor de familie, nu tr ie te asemeni celui de-al doilea, sentimente pioase contemplând «odaia bunicului», «ochelarii bunicii». Intrând, escortat de baba Chiva, dup traversarea unei s li [...] cu l zi i cufere mari de-a lungul p re ilor, într-o înc pere semiobscur , Jim e izbit de aerul viciat, îmbâcsit de mirosuri în ep toare [unde este mirosul de gutui, busuioc, lev ic ?]. Particularitatea descrierii e minu iozitatea arheologic , exercitat în absen a oric rei note declarat afective. B trâna cas e pentru tân rul doctor în literatur un «Herculanum» acoperit de lava anilor i, privind-o cu ochii aceluia, scriitorul comunic uimiri intelectuale [...] Inaderen a uman-afectiv , i a personajului i a scriitorului la climatul «casei cu molii din strada Udricani» e categoric , de unde i ironia subtextual .”3 „Casa cu molii” e un muzeu-bazar. Jim face un adev rat inventar al acestuia. Descrierea flamand a od ilor pline de mobile de tot soiul, de ve minte, alimente, nu mai ofer imaginea unui „corn al abunden ei”. Descrierea fiec rei od i devine «cartea de vizit » a acelui care o locuie te. Scriitorul ofer o admirabil imagine a „unui mediu înpietrit, situat în afara timpului i tocmai de aceea anacronic.”4 Vechimea împietrit a aceste lumi e sugerat i de toponimul „strada Udricani” i de antroponimele: Chiva, Magdalena, Ghenca, Fira, Iaca, Agepsina, Caterina, Lisandra, toate „moa te”. Acestor „mumii ambulante” romancierul le opune pe tinerii frumo i i plini de via : Jim, Vera, Lola, Dora, Mady, Bobby. Ace tia se mi în alt spa iu, total diferit de cel al casei cu molii de pe strada Udricani. Dup trei ani de

Max Beckmann - Femeie citind

Anul IX, nr. 12(100)/2018

lips din ar , lui Jim Bucure ti îi pare uimitor de modernizat, constat apari ia construc iilor moderniste ca Palatul Asigur rilor Generale, Palatul Telefoanelor, un adev rat zgârie-nori, a restauratului-bar, a magazinelor noi, moderne, a cinematografului, a imobilelor ce ad postesc institu ii i societ i de afaceri. Jim i Vera se plimb cu automobilul prin Bucure ti i la osea; tinerii danseaz tango i foxtrot, merg la meciuri de box, iar în weekend merg la mare. Prin toate acestea autorul ii nun ii traseaz un spa iu al civiliza iei urbane.

Cartea nun ii are un sfâr it, cam tezist, de basm: cei doi tineri, Jim i Vera, se c toresc, renoveaz „casa cu molii”, modernizândo din temelii; „moa tele” dispar din peisaj. Victoria binelui asupra ului e aureolat de procrea ie. Ultimul spa iu din roman este pântecele Verei care rode te salvând lumea de la o catastrof cosmic : „Jim îngenunche la marginea patului i, prinzând-o pe Vera de mijloc, o s rut în mijlocul pântecului” rostind un mic poem închinat procrea iei. În mai multe rânduri, în variate formul ri, G. C linescu afirma c „mediul nu e un adaos decorativ.” Adic , spa iul exterior i cel interior, cu prec dere, vorbesc în lipsa omului îng duindu-ne s intuim tr turile lui suflete ti, modul lui de a fi, de a gândi, într-un cuvânt caracterul i psihologia lui, i chiar s ne imagin m chipul lui.

Enigma Otiliei începe cu un amplu „tablou ini ial” (întregul capitol I) alc tuit din dou panouri. Tabloul are menirea de a trasa coordonatele esen iale socio-istorice al cronotopului i pe cele ale tipologiei personajelor. Descrierea este una balzacian , dar cu destule abateri, relatarea e a naratorului omniscient i obiectiv, îns f cut prin ochii personajului s u care treptat descoper strada i casa utate, apoi interiorul casei i pe locuitorii ei. Descriere este mai degrab o «mise en scene» decât «mise en abyme» cum afirm Al linescu. Descrierea permite „indentificarea codurilor textului: social, cultural, tipologic, onomastic”.5 Prima fraz identific cronotopul: „Într-o sear de la începutul lui iulie 1909, cu pu in dup orele zece, un tân r de vreo optsprezecenou sprezece ani, îmbr cat în uniform de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiz în mân , nu prea mare, dar desigur foarte grea fiindc , obosit, o trecea dintr-o mân într-alta. Strada era pustie i întunecat [...]”. Descrierea locului, bogat în detalii semnificative, de la general la particular i portretizarea casei c utate sunt f cute de ochiul unui arhitect, întrun limbaj tehnic de specialitate: „Nici o cas nu era prea înalt i aproape nici una nu avea cat superior. Îns varietatea cea mai nepr zut a arhitecturii [...], m rimea neobi nuit a ferestrelor, în raport cu forma scund a cl dirilor, ciubuc ria ridicul prin grandoare, amestecul de frontoane grece ti i chiar ogive, f cute îns din var i lemn vopsit, umezeala care dezghioca varul, usc ciunea care umfla lemn ria f cea din strada bucure tean o caricatur în moloz a unei str zi italice.” În fa a unei case cu ferestre înalte i înc luminat „staiona o tr sur luxoas cu doi cai albi.” E casa c utat de tân r, casa tutorelui s u. Despre descrierea „casei cu molii” din Cartea nun ii s-a spus c e „o pagin de glorie a literaturii noastre”. Acela i lucru, i poate cu mai mult temei, se poate spune i despre portretul casei lui Costache Giurgiuveanu: „Casa avea un singur cat, a ezat pe un parter scund ale c rui geamuri p trate erau acoperite cu hârtie translucid , imitând un vitraliu de catedral . Partea de sus privea spre strad , cu patru ferestre de o în ime absurd , formând în vârfuri lor câte o rozet gotic , de i deasupra lor zid ria scotea tot atâtea frontoane clasice, sprijinite pe câte dou mensole. Acoperi ul c dea cu o stra in lat înspre strad , rez mându-se pe monsole desp ite de casetoane, totul în

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cel mai antic stil, dar mensole, frontoane i casetoane, erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid ria era crepat i scorojit în foarte multe locuri i din cr turile dintre fa ada casei i trotuar ie eau îndr zne buruienile. Un grilaj înalt i greu de fier, ruginit i c zut pe spate, dovedea pe dreapta, existen a unei cur i în care se z rea prin întuneric atâta frunzi i atâtea trunchiuri încât impresia [...] fiind de p dure fund.” Intrând, încercând s închid „infernala u ”, tân rul se trezi într-o anticamer „de o în ime incomensurabil , ocupând spa iul celor dou caturi laolalt .” Scara avea în vârful ei un „Hermes de ipsos [...] o copie dup un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie”, iar în locul caduceului avea o lamp de petrol.

Capetele de jos ale sc rii erau sprijinite de doi copii de stejar, „adulter ri donatelliene”, care trebuiau s fie din marmor , pere ii „grosolan tencui i” erau acoperi i cu imita ii dup picturile pompeiene, iar plafonul imita unul roman. Concluzia estetului nu se las a teptat : „Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era inter-feren a de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotivite.” Tot ansamblul arhitectural era lipsit de „coeziunea planurilor”, iar imita iile grosolane d deau impresia de „ruin i r ceal ”.

Dup anun area prezen ei, prin „tragerea de mâner a unui clopo el”, tân rul z re te în capul sc rii o închipuire de „omule ”, care la întrebarea tân rului („- Unchiul Costache? [...] Eu sunt Felix”) spunde bolborosind: „- Nu-nu-nu tiu ...nu-nu st nimeni aici, nu cunosc...”. Buim cit, tân rul Felix e gata s plece, dar trase din nou de mânerul clopo elului. De data aceasta din capul sc rii, din spatele trânului se auzi vocea cristalin a unei tinere: „- Dar, papa, e Felix”.

Condus de veri oara Otilia i urmat de unchiul Costache, Felix intr într-o „odaie foarte larg i foarte înalt [...] în mijlocul ei, la o mas rotund prev zut cu o mare lamp de petrol [...] se aflau , în fa a unui joc de table, trei persoane, care la deschiderea u ii ridicar capul în felurite grade de curiozitate. Erau dou femei i un b rbat.”

Un detaliu semnificativ: distribu ia luminii împarte spa iul în dou : mijlocul înc perii e luminat, restul în obscuritate. Acolo se retrage Felix, pe o canapea, descoperind în semiobscuritate un b rbat „cu broboad i scurt barbi on, care broda”. Dup vreo dou ore de chinuitoare a teptare, e condus de Otilia în camera ei pentru odihn , prilej pentru scriitor de a descrie, atent la detalii, odaia tinerei. Camera se afla în plin dezordine: C i, obiecte de toalet feminin , pu i, îmbr minte erau împr tiate peste tot, u ile i sertarele mobilei, „cu piese vechi dar alese cu gust”, erau deschise. Aceast descriere a camerei întrege te portretul ini ial al fetei. Dezordinea

Max Beckmann - Dup amiaz

21

interiorului, diversitatea i calitatea obiectelor pun în eviden tinere ea i frumuse ea personajului, acel amestec indicibil de tr turi înc nedefinite i contradictorii. Camera Otiliei devine pentru Felix, mai ales dup plecarea ei pe nea teptate, în secret, la Paris, imagine înlocuitoare a fetei, pe m sur ce în sufletul s u cre te sentimentul iubirii. În curtea vecin casei lui Costache se afl casa surorii sale Aglae Tulea. Între cele dou case se circul direct prin gr din . Casa e „f etaj, cam veche, dar solid .” Înf area casei, „perfec iunea” geometric a cur ii, i interioarele (mobilier, mul imea „tablourilor” pictate de Titi, copii dup ilustrate, i a broderiilor executate de Simion, rbatul Aglaei, camera Auric i, cel lalt copil al familiei) ne spun c intr m într-un mediu în care cultura, intelectualitatea, frumosul se sesc în mare suferin . Spa iul (casa cu exteriorul i interioarele ei) corelat cu rela iile dintre personaje arat c lumea din Enigma Otiliei este e înc nedesprins din stadiul gentilic.6 Dac descrierea spa iului î i aduce contribu ia la circumscrierea a ceea ce de la Balzac încoace se nume te milieu, atunci descrierea camerei devine modalitatea principal de cunoa tere a personajului, iar dictonul «spune-mi unde locuie ti ca s i spun cine e ti» î i dovede te valabilitatea. Ilustrativ , în acest sens, este i descrierea locuin ei lui Pascalopol din capital i a celei de la mo ie. Locuin ele lui Pascalopol sunt în total opozi ie cu cele ale lui Costache Giurgiuveanu i Aglae din strada Antim, distan a dintre ele este astronomic . Locuin ele lui Pascalopol se impun prin frumuse ea i urbanismul lor. Casa de pe Calea Victoriei are dou caturi. Dup ce urci „o scar cu balustrad de fier forjat” ajungi în fa a unei u i pe care o bli „de email arat simplu: Leonida Pascalopol”. Apartamentul înf eaz „ultimul confort”: „ferestre i înc peri mari”, u i „largi cu frontoane”, cu „l mpi electrice”, „în loc de dormitor, avea o sofa joas , enorm ” acoperit cu un „chilim vechi de mare calitate, în culori dulci de otav ”, pe pere i atârnau „arme vechi”, în camer se aflau „câteva scaune în X, încrustate cu sidef”, pe pere i atârnau „mici picturi”; „Biroul avea o mas simpl de stejar [...] pe ea se aflau un teanc de registre” i o „ma in de scris «Yost», pe pere i câteva reproduceri de tablouri alese cu gust” printre care i un „Grigorescu autentic” i alte tablouri „centrate în jurul unui mare portret al unui tân r student de universitate german în uniform de asocia ie goliardic ”, iar „pe întinderea unui întreg perete” erau vitrine „în esate cu c i [...] fran uze ti, nem ti i chiar engleze ti” de agronomie, medicin veterinar , economie politic , de istorie „ i foarte mult literatur ”; pe un raft, „Felix z ri i un flaut” la care, afl Felix, amfitrionul cânta; în vitrine i „cuiere ne ti” atârnau „ulcele ardelene ti i câteva tipsii perugiene de la începutul secolului al XVI-lea”, Tân rul Felix privea toate acestea cu „uimire i nesa ”.

Otilia i Felix, la invita ia lui Pascalopol, vor vizita i mo ia acestuia. În gara Ciulni a îi a tepa Pascalopol „îmbr cat într-un elegant costum colonial. i la casa de la mo ie, Felix constat armonia dintre rustic i urban, echilibrul dintre cerin ele arhitectonicii i nevoile de confort. Întreaga înf are a casei, organizarea i munca mo iei arat este vorba de o ferm modern , de tip capitalist; aici Pascalopol este un fermier american. La întrebarea lui Felix: „- Produce mult mo ia?”, Pascalopol r spunde: „- Produce, fire te, dac o exploatezi ra ional” practicând „culturi specializate.”

Ajun i aici cu comentariul, ne permitem o mic parantez care numai aparent ne abate de la tema investiga iilor: descrierea celor dou spa ii cores-

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

punz toare cu cele din Ciocoii vechi i noi, Via a la ar , T nase Scatiu ne spune f echivoc cine este personajul cu numele Leonida Pascalopol, ca stare social , statut intelectual-spiritual, inut moral .

Pascalopol este un aristocrat, nu de sânge, ci prin educa ie i munc .

Obâr ia lui literar nu e în linia lui Dinu Murgule , nici din cea a boierilor sadovenieni, tip Lai Cantacuzin, nici din boierii or eniza i ai lui Ionel Teodoreanu. Leonida Pascalopol al lui G. C linescu coboar din Dinu P turic , T nase Scatiu i Miron Iuga, dar f brutalitatea i viclenia primar a primului, f b nia grosolan i incultura celui de-al doilea i f arogan a încremenit într-un feudalism anacronic a celui de-al treilea. Fa de personajul s u, scriitorul nu manifest nici simpatie ilicit , nici antipatie parti-pris. rintele u având toate datele genetice procreeaz un lord. i o ultim observa ie cu privire la rolul spa iului, în spe a casei, în proiectarea personajului: Stanic Ra iu e un personaj f ca, el e mereu într-un du-te-vino pri ora , din ora în casa lui Giurgiuveanu sau a soacrei Aglaie, între cele dou case, i din nou în ora .

Condi ia lui de comis-voiajor al ve tilor, pu ine adev rate, multe inventate, r spunde pe deplin la întrebarea: Cine este Stanic Ra iu?

Spiritul structural citadin al lui G. C linescu i pledoaria sa ferm pentru urbanism nu presupune obligatoriu i automat respingerea naturii, îns el, spre deosebire de un Odobescu, Duiliu Zamfirescu, Sadoveanu, are o alt viziune despre natur , o vede din alt perspectiv . În descrierea spa iului natural, C linescu renun i la mitologie, i la idilic-bucolic, i la patosul liric, i la metafizica romantic i panteism, i la sociologie, iar ce este primitiv i închistat îl impresioneaz negativ. Tot ce i se ofer privirii este pus sub lupa ochiuluiarhitect, vede spa iul fizic-geografic ca estet. Pentru C linescu a fi om al civiliza iei urbane i produc tor de civiliza ie urban omul trebuie s reorganizeze materia i, din P mânt, Ap , Foc i Aer, s zideasc un nou „spa iu acoperit”, altfel natura singur , f zid ria omului e surs a resemn rii i amor irii, iar hipnotismul ei inactiv ucide spiritul, spa iul i obiectele fiind supuse haosului, degrad rii, iar omul dispari iei. Cele dou tablouri de natur , ample (capitolul întâi din Cartea nun ii i capitolul ase din Enigma Otiliei) sunt suficiente pentru a dovedi apartenen a scriitorului i implicit a personajelor sale (Jim, Vera, Otilia, Felix, Pascalopol) la civiliza ia urban .

Pentru tinerele personaje c linesciene ora ul este cadrul lor firesc de existen , nici un moment nu se simt ni te dezr cina i, ni te inadapta i.7 Cele dou tablouri sunt suficiente i pentru a eviden ia spiritul polemic-constructiv în care scrie C linescu.

Excursia lui Felix i a Otiliei în peisajul rustic este o aventur întrun spa iu str in, nou în raport cu experien a lor de via . Aventura le provoac emo ii necunoscute, dar fire ti8:

Max Beckmann - Iadul p

rilor

Anul IX, nr. 12(100)/2018

„Otilia i Felix coborâr în gara Ciulni a [!], întâmpina i cu bri de Pascalopol [...] îmbr cat într-un costum rural-colonial [...]. Bri ca îns i era un vehicol de lux, u or ca un caic, i cei doi cai negri erau a de voinici i de n va i, încât tr sura p rea mai u oar decât era într-adev r [...]. Mo ia se afla la vreo 15 kilometri dep rtare de Ciulni a în direc ia Dun rii”. Pe m sur ce bri ca str bate câmpia ganului, naratorul descrie totul prin ochii lui Felix. „Câmpia era a de plat i întins , încât nu i se z rea nici o margine”. În alergarea tr surii pe dinaintea ochilor lui Felix se perind imagine dup imagine: „fâ ii enorme” de p mânt care fuseser lanuri de grâu, iar acum erau „întinse miri ti”; „când bri ca trecea printre s turile de porumb, zarea era astupat cu des vâr ire”; „La încetarea porumbi tilor, reap reau miri tile de lanuri tot atât de lungi de ov z”; „un cal ie it pe nea teptate în marginea câmpului p rea gigantic, copilul care-l mâna din urm cu o nuia, un ciclop”; Felix se sim ea pierdut de sute de ani pe locuri în care orice urm de civiliza ie fusese distrus de mult soare i de ierburi”. Dincolo de „gr din rie” d dur de un pârâu, dar care „nu era decât o erpuire de an [...] în care prezen a apei era dovedit doar de noroiul gros [...] i de mici b ltoace verzui.

Un miros de li tr da un ochi de ap cu broa te.” La orizont „se ivir ni te pete negre [...] ni te domuri negre cu epi în vârf [...] co ere de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit [...]. Totul alc tuia o ruin trist [...] un Pompei de lut”; „Felix avu intui ia pustiet ii scitice”.

Urmeaz celebra imagine cinematografic vizual-auditiv-cinetic cu „zeii negri”: „Uruitul ro ilor i tropotul cailor spori în con tiin a lui [Felix] întrun chiot prelung, ca i când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. i într-adev r, un fum înec cios începu s se ridice în zare i aerul suna de ni te r gete neindentificabile [...].Un noroi gros p rea c se rostogole te moale dinspre zare spre tr sur , un noroi cald care fierbe i plesne te, f când s se mi te domol suprafa a lui. Buc i din aceast lav p ta câmpul ici-colo, adunându-se spre centrul invaziei. Strig te guturale, sugrumate, crescur în val, i noroiul începu se pr vale mai cu putere, zguduind p mântul.” „Sunt bivoli”, zise Pascalopol oprind bri ca la marginea drumului pentru fereal i privirea spectacolului: „Colbul crescu ca o furtun i înnegri totul. În inima lui se z rise întâiele vite, lungi, negre, cu capul plecat i adulmec tor [...] mergând ondulat ca o barc neagr pe Styx. Apoi venir mai multe laolalt plutind îndesate unele înt-altele, pline de moale încrustate b rboase i, în sfâr it, invazia fu atât de general , încât bri ca fu înconjurat de ace ti zei negri care tr geau din n ri privind spre Otilia, confundând-o poate cu o buruian mai înalt [...]. Tropotul, r getele [...] f ceau o larm surd în care r reau ni te urlete s lbatice”, ale bivolarilor. Dup ce mai str tur ni te lanuri, Felix z ri la orizont o „pânz de salcâmi” în spatele c reia descoperi un grup de cl diri: re edin a fermierului Pascalopol. În zilele urm toare cei doi tineri musafiri, c rind un cal „masiv” i cuminte, viziteaz împrejurimile conacului pân la un hele teu, „Priveli tea era sinistr i grandioas ”; „În apropierea hele teului mântul era înnoroiat”, apa din lac era „mocnit , scârboas ” i un „miros p trunz tor de li umplea aerul”, „ni te bivoli e” erau în ap „pân la pântece”. Imaginea d lui Felix senza ia unor „vise grele”.

Imaginea B ganului este într-adev r o „urie enie”, dar pe orizontal nu pe vertical ca în „Cetatea vie””.

Impresiile contradictorii trezite de urie enia sublim , dar i însp imânt toare a B ganului sunt oarecum contrapunctate de ceea ce cei doi tineri tr iesc pe nea teptate i inedit, poetic, întin i al turi pe o claie de paie ascultând târâitul greierilor i privind cerul înstelat. „Sufletul lui Felix se umplu de o lini te sfânt , de un sentiment de total desfacere de p mânt. În aceast naviga ie aerian luase îns

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i pe Otilia.” Sentimentele celor doi nu sunt în contradic ie cu ce au tr it str tând s lb ticia B ganului, ci sunt fire ti pentru tinere ea sufletelor lor. Imaginea aceasta face pandant cu poemul închinat procrea iei din finalul ii nun ii.

Descriind B ganul, Odobescu îl vede prin tablourile i statuile din Louvru, Duiliu Zamfirescu încearc implantarea în peisajul valah a idilicului i bucolicului clasicilor latini, C linescu, un citadin, îl descrie realist, sub unghi geologic i amestecul regnurilor. N. Balot are urm toarea opinie: „Chiar i în descrieri ale naturii [...] pitorescul de sorginte romantic (pe care-l repudiaz teoretic), ca i patosul liric al particip rii la cele ale firii (de origine nu mai pu in romantic ) sânt înl turate prin interven ia hiperbolismului [...] expunerea este tipic esteticii grotescului. B ganul [e] o infinitate monstruoas .”9 Dac în ceea ce prive te descrierea „casei cu molii”, a interioarelor casei lui Giurgiuveanu sau a celor din casa Aaglaei i în ceea ce prive te tipologia personajelor (cu excep iile tiute) opinia lui N. Balot e de acceptat , ea nu este de accepta pentru descrierea spa iului exterior natural-geografic. Valoarea i fascina ia descrierii B ganului nu vine din exagerarea specific grotescului, ci din vibra ia real i fireasc în fa a „urie eniei” spa iului geografic al câmpiei B ganului, iar C linescu ( i personajul s u) nu se las însp imântat de primitivism, de preistorie ca eul bacovian din Lacustr . linescu i personajele sale (Jim, Felix, Otilia, Pascalopol) v d natura, spa iul în general, sub unghi estetic.

Ora ul ca décor epic nu apare în proza noastr odat cu romanele H. P.-Bengescu, Camil Petrescu, G. C linescu i al ii. Primele imagini ale Bucure tiului ca topos literar, e drept anemice estetic, apar în textele lui Ion Ghica, George Barozi, în anonimul „Donjuanii din Bucure ti”, de la mijlocul secolului XIX. Prima imagine istorico-documentar i cea mai consistent literar apare în Ciocoii vechi i noi (1863) de Nicolae Filimon, certificatul de na tere a romanului românesc. Prima cotitur , calitativ estetic, spre nodernitatea or eneasc , lucrativ , o face Ioan Slavici cu Mara (în vol. 1906). Prin toposurile Radna-LipovaArad-Viena apar primii germeni ai noii lumi sociale i psihologice.

Ie irea din patriarhalitate, stagnare, contempla ie, sterile, e posibil numai prin acceptarea forfotei ora ului i integrarea în ea. În Cartea nun ii i Enigma Otiliei, linescu chiar dac se înscrie pe linia H. P.-Bengescu i Camil Petrescu nu realizeaz chiar o fresc a capitalei cum sus ine Gh. Glodeanu10. În cele dou romane linesciene sunt prezente doar embleme ale noului, disipate în scenariul epic, ca semne ale procesului de desprindere a capitalei din condi ia de „mare sat” i p irea lui spre civiliza ia urban . S le enumer m: trenul, electricitatea, telefonul, automobilul, cinematograful, ringul de box, mari imobile care ad postesc institu ii, restauratul-bar, practicarea excursiei i a week-end-lui. Jim, Vera, Lola, Dora, Medy, Bobby, Felix, Otilia (nume moderne) sunt tineri frumo i, care se îmbrac sportiv, dar i elegant. Toate aceste semne de civi-

Max Beckmann - Trei cranii

23

liza ie urban sunt opuse vechiului, mediocrit ii, imita iei, dezordinii din construc ii i din gândire. Scriitorul le respinge prin ironie i criticism, prin subtile trimiteri spre valorile arhitecturii i artei. Romancierul î i imagineaz în locul marii hardughi o a ezare uman cu adev rat de civiliza ie urban în care s nu mai existe Pripasuri, Medeleni, târguri „unde nu se întâmpl nimic”, în care s nu mai existe numai Scatii, Ioni, D nu i, ci i oameni complica i, instrui i, cul i, cerebrali. Pentru C linescu, ca i pentru Lovinescu, contemporanul s u cu care, uneori, a polemizat, opozi ia rural/urban nu este una valoric . Pentru ei urbanizarea societ ii e o necesitate istoric , iar pentru roman (literatur ) o necesitate estetic . Apropo de opozi ia rural/urban: C linescu a afirmat, în repetate rânduri, în diferite formul ri, c i în lumea satului exist toat scara de valori morale, ca în orice societate, dar f c rtur rism, c un ran i Kant î i pun acelea i probleme, dar fiecare le rezolv în felul s u specific.

Spirit citadin i livresc, polemic-constructiv, C linescu î i construie te spa iul s u literar cu ochi estetic. Totdeauna când face descrierea spa iului i a obiectelor ce-l populeaz scriitorul are în spate un model cultural, iar grandiosul sau elementarul, noul sau vechiul din tablourile sale sunt programate la fel ca balzacianismul (N. Manolescu, p. 255). Aceste caracteristici dau descrierilor c linesciene originalitate i farmec. Descrierile c linesciene ale naturii, ale exterioarelor i interioarelor caselor atât în con inut, cât i tehnic , sunt cute dup criterii estetice, nu de un scrib-me ter, ci de un intelectual sensibil deopotriv la frumos i la urât. Imaginea spa iului cu limbajul ei propriu are semnifica ii istorice, sociale, morale, psihologice, intelectuale, culturale. Ceea ce scrie Erih Auerbach despre Balzac se potrive te i romancierului nostru: „El nu s-a mul umit, asemeni lui Stendhal, s situeze personajele, al c ror destin îl poveste te cu gravitate, într-un cadru istoric-contemporan i social bine determinat, ci a conceput aceea leg tur ca necesar : fiecare spa iu de via devine pentru el o atmosfer moral i sensibil care îmbin peisajul, locuin a, mobila, corpul, caracterul, rela iile, ideile, activitatea i soarta oamenilor, iar situa ia istoric general apare la rândul ei ca o atmosfer care cuprinde toate spa iile de via luate aparte.”11 Spa iului literar din cele dou romane este pe aceea i lungime de und cu concep ia autorului lor despre „sensul clasicismului”. Spa iul literar c linescian rela ionat cu celelalte componente ale textului duce spre Weltanschuung-ul scriitorului.

Note i bibliografie Edi ii G. C linescu, Cartea nun ii, Ed. Minerva, Buc.,1978 G. C linescu, Enigma Otiliei, 1959 * l. D. Micu, G. C linescu - Între Apollon i Dionysos, Ed. Minerva, Buc, 1979, p.185 2. N. Manolescu, Ochiul estetului în Arca lui Noe, vol. I, Ed. Minerva, Buc, 1980, p.257 3. D. Micu, op. cit., p.78,79,80 4. Gh. Glodeanu, G. C linescu sau redescoperirea polemic în Poetica romanului interbelic, Ed. Ideea European , Buc, 2007, p.143 5. Al. C linescu, „Începutul” i „sfâr itul” în romanul lui G. C linescu în Perspective critice, Ed. Junimea, Ia i, 1978,p.l02 6. D. Micu, op. cit., p.545 7. idem., p.523 8. Ion B lu, nota de la p. 92 în Enigma Otiliei, edi ia Ed. Albatros, col. „texte comentate”,1983 9. N. Balot , Satiricon-ul lui G. C linesc în De la Ion la Ioanide - Prozatori români ai secolului XX, Ed. Eminescu, Buc, I974, p. 435 10. Gh. Glodeanu, op. cit., p. 142 11. Erih Auerbach, Mimesis, Buc, 1967, p.523 Capitol din studiu în lucru, Spa iul literar în romanul românesc - inventar fenomenologic Media , noiembrie, 2018.

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Voichi\a TULCAN MACOVEI

Al. Florin |ene: Situa\ia din via\a literar[ a României î@nceputului de secol XXI Ca analist al st rii de fapt din literatura român a tuturor epocilor, domnul Al. Florin ene î i îndreapt privirea i asupra vie ii literare din România de dup anul 1989, când, dup opinia sa i în mod firesc, ar fi trebuit ca lucrurile s se a eze într-un climat de normalizare a valorilor literare. C ci, a a dup cum însu i consemneaz „Literatura înseamn libertate i nu este nevoie de mai multe canoane. Ci chiar de niciun canon”. De ce, atunci, sus ine domnia sa, „înc mai func ioneaz dup ob inerea libert ii, canoane teoretice, care impun reguli ce ar trebui respectate de scriitori?”. Cu prec dere, vorbe te de „nefericitul C rt rescu i improviza ia cacofonic Postmodernismul românesc”, prin care acesta ar fi tran at un drum, nu doar liber literaturii noastre, ci acceptând în arta literaturii ie irile sim urilor celor mai grote ti, chiar pornografice ale omului-creator.

Al. Florin ene caut i motiva ia acestui demers privind postmodernismul i consider c , de i a trecut comunismul, avem înc de-a face cu scriitori care au venit din aceast epoc i sunt înc aservi i unor directive. Plecând de aici, putem s accept m critica acerb a domnului ene: „Ce preten ii s am eu la Paul Cornea, când Poulidorul genera iei ’80, C rt rescu, ca s nu-l numesc altfel, zicea despre Heidegger c umbla cu basca prin cârciumi, exersându- i hermeneutica. Analfabetul n-avea de unde s tie c , simbolic, postmodernismul (în cazul c exist ) ar începe dup ce Nietzsche ar fi vestit c «Dumnezeu a murit» (interpretat fundamental de Heidegger).” inând cont de aceste considerente, analistul Al. Florin ene ajunge la concluzia c „în literatura român au învins scriitorii canoniza i de regimul comunist”. Mai mult decât atât, c „în b lia recanoniz rii au învins activi tii din sistemul propagandei PCR”.

Sunt aici acuza ii, chiar grave, fa de starea de fapt a literaturii

Max Beckmann - Telescopul

noastre de dup 1989. Ele se refer , în principal, la faptul c , spus direct, dac nu scrii cum a trasat postmodernismul, dac e ti prea sensibil i ai crea ii prea morale, înseamn c nu e ti bun, nu e ti un scriitor al timpului, deci nu faci parte din literatura român . a este! Afirm, ca scriitor mai moralist, mai tradi ional al acestui timp!

Aceasta deoarece, în plan general, sunt apreciate crea iile, indiferent de gen (dac se mai respect genul literar, având în vedere mult propov duita intertextualitate) care promoveaz , de multe ori, nonsensul, kitsh-ul, pornografia, doar pentru c suntem în epoca postmodern trebuie obligatoriu s transform m în art tot ceea ce este urât i dezgust tor. (aplicarea cu orice pre a dezideratului arghezian de a face „din bube, mucegaiuri i noroi - frumuse i i pre uri noi”) Mergând pe analiz , ni se argumenteaz c , dup ob inerea liberii cu ocazia Revolu iei din 1989, valoarea literar a r mas în România, la fel de tributar socialului i politicului, precum în epoca comunist . „În ara noastr , dup 1989, s-au constituit, de la început, dou grup ri i i-au disputat notorietatea în fa a unui public dezorientat.

Eliti tii s-au declarat minoritari, în timp ce oportuni ti «apolitici», care fuseser activi tii culturali ai regimului criminal comunist, s-au regrupat în jurul unor port-drapele apar inând genera iei 1960-1980, obedien i fa de Puterea Comunist , care în prezent fac jocurile celor proveni i din FSN, interesa i s p streze ierarhiile prestabilite de regimul comunist, i acum men inu i în falsele ierarhii în «istoriile» de doi bani semnate de N. Manolescu i Alex tef nescu”. (În literatura român au învins scriitorii canoniza i de regimul comunist -2017) Sigur, ca autor cu o privire ager asupra literaturii, deoarece contientizeaz foarte bine care este locul dumnealui în context, Al. Florin ene a fost atent la toate schimb rile din cultur , cu prec dere din literatura român postdecembrist . i, dup cum s-a prezentat de atâtea ori, ca un om onest, ca un gânditor lucid i critic, i-a permis s emit constat ri care vor r mâne, cu siguran , peste timp.

O astfel de „sentin ” deloc u or de acceptat este urm toarea: „În literatura român au învins scriitorii canoniza i de regimul comunist”. De i autorul subliniaz c a avut loc o „b lie” pentru recanonizarea scriitorilor, au învins aceia i oameni ai propagandei comuniste. Argumentul fundamental i absolut plauzibil în acest sens, const în existen a acelei „memorii colective” care a absorbit i a ierarhizat scriitorii dup criteriile încet enite în perioada propagandei comuniste.

Pe acela i ton vehement, domnul Al. Florin ene acuz în mod special, pe cei doi critici literari forma i la propaganda comunist , Nicolae Manolescu i Alex tef nescu. „Vina lui Manolescu i tenescu este c au men inut în ierarhia listei lor autori ce au promovat

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Doina DR{GU|

Rolul jurnalistului @în societate Ziarele i revistele, cu destinul lor de efemerid , de cele mai multe ori nu supravie uiesc clipei, prezentului. Dac tomurile stau pe rafturile bibliotecilor sau, mai nou, pe suporturi magnetice, înfruntând vremea i vremurile, ele putând fi citite oricând, ziarele i revistele, de i reflect climatul cultural, educa ional, economic i politic al timpului, nu au aceea i soart . Cititorul, dup ce a parcurs paginile unei publica ii, nu mai revine niciodat , sau, în cel mai fericit caz, atunci când un articol îi folose te în activitatea sa.

Era în care tr im este o er a informa iei. Misiunea ziaristului este de a informa publicul cu privire la evenimentele care se petrec în diferite domenii - politic, social, cultural, educa ional, sportiv etc.

Meseria de jurnalist nu este u oar , este extrem de solicitant , plin de dinamism i uneori chiar cu peripe ii, ce aduce provoc ri în fiecare moment. Este o meserie ce implic i o mare responsabilitate.

Un jurnalist trebuie s aib o personalitate puternic , o capacitate de a scrie i de a prezenta informa iile într-o form precis (f a fi subiectiv sau corupt, cum, din p cate, vedem tot mai des pe la multe ziare i televiziuni), s aib o gândire flexibil i cuno tin e bogate din diverse domenii de activitate (istorie, politic , educa ie, cultur ), abilit i de comunicare, capacitatea de a face fa situa iilor neprev zute i o rezisten psihic i fizic .

Jurnalismul este o voca ie i nu necesit întotdeauna studii de specialitate, adic facultatea de jurnalism. Dac unui profesor îi trebuie o diplom pentru a preda la catedr o anumit materie, un jurnalist trebuie s aib o înzestrare nativ , exact ca un muzician, un sportiv, un artist etc.

Acum, în secolul vitezei, ne punem întrebarea dac mai este nevoie de jurnali ti? R spunsul este afirmativ: avem nevoie de jurnali ti one ti, cinsti i, cu bun sim i cu acea con tiin a responsabilit ii, avem nevoie de informa ie, dar de una corect i loial principiilor s toase.

Albert Camus spunea: „ziaristul este istoricul clipei”. Un ziarist, care î i pune în valoare talentul în scopuri nobile, adipentru aflarea adev rului, tie s fac din clip o eternitate.

Max Beckmann - Arta muzical

realismul socialist, promovând astfel nonvaloarea i chiar pornografia”. Sub scutul acelora i argumente, Al. Florin ene aduce în fa a noastr nume sonore de scriitori români onora i în coala comunist , canoniza i de „rigorile realismului socialist”, care au continuat s fie aplauda i, nume precum: D.R. Popescu, Augustin Buzura, Ion Mure an i al ii.

Acum, sincer vorbind, personal, m-am format ca profesor de Limba i Literatura Român în perioada comunist i am predat în liceul românesc atât înainte de Revolu ia din 1989 cât i dup .

Observa iile domnului Al. Florin ene m-au f cut s deschid ochii fa de aceste probleme i s le v d într-o alt lumin . Înc din facultate, m chinuiam (eu i colegii) s înv m romanele lui D. R. Popescu, Dumitru Popescu, i greoaia proz a domnului Augustin Buzura (care de altfel, a fost un mare om de cultur ). i am f cut acest lucru, f s c ut m sau s apreciem elementele estetice. Doar pe cele de natur social sau politic ! sau s apreciem elementele estetice. Doar pe cele de natur social sau politic ! i atunci?

Chiar dac vor fi unii care vor sus ine c domnul ene nu are dreptate în cele demonstrate i c este p rtinitor, suntem de p rere , într-adev r, s-ar impune o reevaluare a Istoriei Literare Române. i dac mergem pe firul acelora i idei, se pot aduce argumente i din „Manifest în anul Centenarului!”, un alt document care analizeaz critic valorile Literaturii Române actuale. „Dup 1964 (când sunt elibera i majoritatea de inu ilor politici) încep s fie «recupera i» fo tii de inu i scriitori: Ion Caraion (turn tor dovedit!), Al. Paleologu (turn tor autodenun at!), Nicolae Balot (turn tor dovedit!), t. Aug. Doina (turn tor dovedit!), C. Noica (ale c rui teoretiz ri despre rostirea româneasc a fiin ei se potriveau de minune cu politica na ionalist a lui Ceau escu), Edgar Papu (autorul teoriei na ionaliste a protocronismului) etc. Paul Goma - singurul scriitor român care s-a opus comunismului! Asta spune mult despre caracterul sau lipsa de caracter a scriitorului /intelectualului român”. (Manifest în anul Centenarului - 2018) Acum, fie ne place, fie nu ne place, domnul Al. Florin ene susine c aceste lucruri sunt de mare importan pentru rea ezarea valorilor române ti în matca lor adev rat , i cere demascarea (sau consemnarea cu stelu în Istoria Literaturii Române) a scriitorilor postdcemebri ti care au aderat la realismul socialist, scriind opere la comand .

O alt foarte interesant problem atacat curajos de autor în eseurile sale critice este aceea a plagiatului, a diferen ei dintre furt, dela iune i plagiat din literatura român .

Domnia sa sus ine cu argumente c , de multe ori, invidia, dorin a de uzurpare de c tre cei „de la conducere” (Uniunea Scriitorilor; sec iile unor propagande) au f cut ca scriitori de valoare, cu adev rat talent estetic, s fie înl tura i din prim planul cititorilor, pentru ca al ii (dori i de unii) s le ia locul. „Expresia româneasc «s moar i capra vecinului» este foarte veche i are un substrat spiritual i psihologic foarte bine înr cinat în cazul multora dintre cona ionalii no tri. Este vorba, de fapt, de o adev rat autoprogramare neurolingvistic în sens negativ, pe care românii au adus-o la nivel de art ”.

(Considera ii despre dela iune, furt i plagiat în lumea literar - 2018) Este curajul înving torului de a spune adev rul! ci toate observa iile (care pot fi pân la urm probate) sunt surprinse i analizate cu microscopul omului curat, neatins de teroarea niciunui regim aflat de-a lungul timpului, la conducerea rii!

Concluzionând, spunem i noi c genera iile viitoare, dornice de adev r, vor putea analiza literatura român de tranzi ie de la realismul socialist impus la libertatea de crea ie i astfel valoarea operei literare se va redescoperi în esen a ei, iar scriitorii români vor fi rea eza i la locul ce li se cuvine!

25

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Horia PICU

„Geometriile spa\iului”

Nicolae V reanu Sârbu s-a „îmbr cat în haina ponosit a poeziei” i a scris volumul de versuri „Geometriile spa iului”, unde se întâlnesc realiz ri remarcabile, „impregnate” pe alocuri cu u oare imperfec iuni. A adar,...

Autorul î i caut împlinirea „la cozile c ut torilor de fericire” tocmai când este prea plin de „nostalgie alunecoas ”. Chiar aceast expresie mi-a atras aten ia în mod deosebit în prima poezie a volumului. Dou cuvinte, doi termeni care vin din sfere diferite, „nostalgia” din lumea gândurilor, a st rilor suflete ti mai precis i „alunecoas ”, ceva cât se poate de concret, deranjant câteodat , dar necesar de multe ori. Poetul reu te s creeze, prin apropierea celor dou cuvinte unul de altul, senza ia atât de bine cunoscut c nostalgia se duce încet-încet, locul luândui-l alunecu ul concretului. În aceea i poezie („St team la cozile c ut torilor de fericire”), autorul se simte bine în preajma „iubitoarelor de discu ii contorsionate”, care „...nu obosesc niciodat / s te introduc în f de cuvintele vis rii / încât te podidesc versurile.” În „Nimic nu întrece voin a”, N. V. Sârbu reu te o interesant prezentare a aspira iei pe care o are omenirea: de a cerceta, de a încerca s descopere ce-i cu ea, „de unde venim

i ce drum alegem”, adic „s îngrop m veac dup veac în trecut / pentru ca-n viitor al ii repete, s dezgroape cuvântul i obiectele / l sate-n urm mo tenire.”

Autorul e integrat din plin în aceast stare permanent de iscodire pe care o are omenirea. Înaintea lui a fost la fel, dup el vor fi al ii care vor face la fel: „Eu sunt cel care v las patima / de a muri într-o lume / care las urme ce trebuie cândva g site i descifrate.”

Poezia autorului sibian ne poart uneori spre ezoteric. „În golul din mine se amestec misterele / în care sufletul intr -n agonia înainte de sfâr it f ca gândul s dep easc bariera / ce separ cele dou lumi atât de diferite.”

Ideile sunt interesante, uneori cam extravagante, cu accentul spre spectaculos care primeaz în locul banalei (oare?...) prozodii: „Cu tine o s împart p catul setos, / noapte ame it de cântecul greierilor / desf urat prin ierburi.”

Nicolae V lureanu Sârbu scrie în poezia „Nu spune nimic”: „Norocul nu se a teapt , el vine / odat cu sufletul ce se înal i Dumnezeu îl scap din palme / pe cre tetul t u.”

Eu o s trec peste titlul poeziei i o s spun ceva. Când se înal sufletul, în credin a cre tin (nu-i singura!) înseamn c cineva moare. Atunci cade norocul pe capul unora?

În volumul „Geometriile spa iului” î i g sesc locul” i poeziile despre spa iu, chiar hiperspa iu. „Universul în care tr iesc e rupt din altul mai mare”. Univers din care venim i în care ne reîntoarcem: „sângele purt tor de via se crede, / pleac i vine în inima cosmosului viu cu susur de izvor prin fântânile c rnii” i leg tura dintre timp i eternitate: „Sufletul meu cu respira ie de ceas / i plimb limbile pe cadranul solar / pân în clipa suprem .”

Unele poezii au titluri cu impact, u or ocante chiar. În „Ezitarea fuge jupuit de speran ” aflu (afl m) c „ne iubim f s deosebim curbele dintre noi,” Pân putem deosebi curbele de pe drumuri când suntem oferi tot e bine...

Autorul are admirabila capacitate de a fi, în multe din paginile volumului de fa , un adev rat poet modern, cu idei extrem de bine transformate în cuvinte. Mie mi-a pl cut foarte mult urm torul fragment din poezia „La nesfâr it”: „Prind timpul de frânghii / îl trag dup mine, / nerecunosc tor m las în urm , -mi pierd definitiv trupul / în p mânt” Poezia modern face rabat de la versifica ie în favoarea ideilor. „Sunt altfel decât vi se pare c sunt” miaminte te (doar dup titlu, nu dup con inut)

Max Beckmann - Tablou de familie

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de „ Nu sunt ce par a fi” a lui Ion Minulescu. „Nu sunt ce par a fi / [...] / Sunt cel din urm strop de vin / Din rustica ulcic de p mânt / [...] Ce p cat / C vinul vechi, de Dr ani, / M-a întinerit cu trei sute de ani,” zicea Minulescu. „Sunt altfel decât vi se pare c sunt / Imaginea pe care o beau e atât de amar c o m las de b ut.” zice V reanu Sârbu. Întortocheate sunt c ile poeziilor de azi. Autorul care (ne) spune „Sunt altfel decât vi se pare c sunt” se explic în aceea i poezie: „De osul vântului m prind în zori / ca de o curbur a limbii vorbite / cu în elesuri nedeslu ite.”

Alt poezie („Zi de prim var ”) a c rei prim strof trebuie luat „cu de-a m runtul”, cum zicea Marin Slujeru sugestiv i inubliabil, dup cum se vede, din moment ce din când în când îmi place s -l citez. „Z u c nu mi-am urcat cuvintele pe scar / i podul meu are sertarele goale, din când în când mai urc ceva fum / fiindc îmi place mirosul de crâ .”

Semnalez apari ia podului cu sertare. Sigur, ele sunt goale, pentru c tot omul care vrea s achizi ioneze a a ceva are dreptul s pun în ele orice dore te. Se mai poate observa c poezia a fost scris înainte ca legea antifumat s intre în vigoare. În „Noaptea din noi” din nou poetul sibian ne arat uria ul s u poten ial i scrie: „Clipele se plimb pe marginea patului, dormi, / aripile lor fo nesc pe la urechi, mesteci dragostea copiilor pe buze / i ei se leag -n somn.”

Sunt metafore intersante în versurile poetului sibian, cu tonuri de gri i negru, ca în „Noaptea p rerilor de r u”: „Noaptea are haine ponosite de ploi, / pline cu aer i întuneric / de la gri închis la negru bezn .”

Aceea i poezie se încheie superb: „Noaptea î i suflec gesturile / i nu se vede nicio duio ie / dar îmi închipui mâna mea dreapt cum te mângâie-n somn / pe p rul ca o noapte cu miresme de mai.”

O poezie simpatic , „Înl untrul meu r mân mântuit”, pe care ar trebui s-o citeasc parlamentarii români, începe a a: „În buzunarele mele i aerul este rarefiat / câteva monede se ceart pe bun stare dar ea lipse te de mai mult vreme,” Alt poezie pare mai degrab predic de duminic . Prima strof , cel mai bun argument; „Team de tine s i fie / mai mult decât de Dumnezeu fiindc -n tine este r ul cel mare i nu-n afar .”

Cam atât. Parafrazând titlul unui roman de Carla Guelfenbein sau al unui film românesc, „Restul e t cere”, parc -mi vine s spun „Restul e citire”.

27

Livia CIUPERC{

Poezia lui Daniel Luca Recentul volum, Teritoriu ocupat (Ed. eCreator, Baia Mare, 2018), semnat de tân rul poet timi orean Daniel Luca, ne surprinde pl cut printr-o poezie de o prospe ime incitant , adaptat perfect canoanelor timpului prezent. Un dou miist care îmbr eaz metafora, nestemat stilistic , apt s -i înmiresmeze versul i s -l c uzeasc pe c rile deja b torite, înspre l ca ul zei ei Euterpe: „M ca r / pe ramurile / umbrei / pân la / nori” (Umbra). În viziunea lui Daniel Luca, actul poetic se dore te strunit cu maxim luciditate, astfel încât ideea central a poemului - de preferin, cu form fix - se dore te la grani a dintre haiku (neîncadrat în rigorile clasicit ii nipone), poezia într-un vers (chiar dac forma ei grafic este una special ) i reprezentarea vizual de sorginte suprarealist .

Concizia poemului se dore te punct central, relevant i sugestiv, precum în Na tere („M-am n scut / în sprânceana ta - stâng ”), Soare („Inima mea / poate înghe a / soarele”), Izvor („Te-ai ad pat / la izvorul meu / pân am secat”), Întreg („Te iubesc pe buc i. / Întregul / mi-e necunoscut”) etc.

Interesant, unele poeme poart amprenta locului unde inspira ia l-a-mbr at (Ghelari, line ti, Dude tii Noi etc.) pe poet, explicabil sudur afectiv în spa iu i timp. De i,

e bine s recunoa tem, se poate întâmpla, cu sau f inten ie, ca echilibrul pe care nil dorim, s ne surprind , dizarmonic, dar contient, ca în exemplul acesta: „Din neaten ie, / velierul t u / mi-a blocat ramura dreapt ” (Blocaj).

Pentru poetul Daniel Luca îns , eroticul este punctul central în jurul c ruia pulseaz izvorul pururea energizant. În transmodernitate, eroticul se las c uzit de armura unui imaginar implantat în universul picassonian: „te-am iubit cu ochii cu gura cu nasul cu mâinile cu picioarele.

Inima am ferecat-o într-o colivie” (Inima), adic , dintr-o respira ie („cu mâinile cu picioarele”), cuceritor de acaparant, de-a dreptul sufocant. Explicabil. Acest nobil impuls nu cunoa te regresie, ci este înve mântat în mantia unui sentiment unic i în tor. i ce constat m? Mult subtilitate în evocarea fazelor iubirii, de la primii fiori ai „înfrunzirii”, „M-am plimbat cu tine / prin ploaie. / Deodat ai început / s înfrunze ti” (Prim vara) i pân la apogeul ei, dar în ritm... de vals (Minus 40°).

Reprezentarea vizual ne aminte te de Guillaume Apollinaire, poetul care, la un secol de la zborul s u spre astre, a impus versului francez anumite rigori îndr zne e, într-o armur a liricului care a ocat în zorii secolului al XX-lea, dar care ast zi, adic în mileniul al III-lea, exuberan a exprim rii este în largul ei. adar, recunoa tem în imaginarul poetic al lui Daniel Luca pl cerea de a încadra cuvântul - pe vertical , form extrem de sugestiv : „În fa a / inimii / mele / sunt anun ate / dou / mari / manifesta ii: / una pro / alta contra. / O smulg / i o plantez / pe caldarâm” (Miting).

Cenzura nu are rolul doar de a sus ine caden a, ritmicitatea sau muzicalitatea versului. Nu. Invita ia este de a p trunde în taina cuvântului care - s-ar cuveni - s filtreze în con tiin a lectorului. Un posibil mesaj poetic al lui Daniel Luca. „Înfrunzirea” i „înflorirea” impun dalb reflec ie; secret al actului de crea ie, „lacrima” - inspiratoarea, „verdele” care-l st pâne te i care-l impulsioneaz în aceast „goan ” cotidian - de ce nu?! - benefic .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Ion POPESCU-BR{DICENI

Cer etorul i Copilul Pisicul meu, când st la geam, are confini în Amsterdam.

Când îns s st la pând oareci prind ce-au ros vechii cioareci din lada tatei ce-a f cut cândva r zboiul ca recrut, pisicul meu - cum v spuneam când harnic toarce seara-n geam se trage parc dintr-un neam preastr lucit din Amsterdam.

Cum îi contemplu - al s u profil, din zeu egip ian, cum botul catifelat îi mângâi, totul se umple de mister. Copil vrea s redevin, hoinar pe Bistri a i pe Ponoare, lenevesc ca erpii-n Soare, remodelat de vreun olar necunoscut i zdren ros, cerându-mi noaptea g zduire, iar eu s -mi ies stupid din fire i s -l azvârl pe sc ri în jos.

Apoi s-alerg cu disperare -i dau, de urm , în vreo ur ascuns, cu jum tate gur , umil tot lui s -i cer iertare.

El s -mi r spund : „Fiul meu, chiar Eu eram, nu m-ai v zut?

Acum degeaba-i ceri, c zut în pulbere, lui Dumnezeu se întoarc . Ia paharul acesta. Când sim i-vei harul asupr i pogorât s -l bei numai atunci, altfel în stei te prefaci”. Iar eu, supus, cu ochii-n lacrimi, s -l privesc cum în ve mânt împ tesc de cer etor se duce-n Sus.

Dup ce Lui Mircea Bârsil Dup ce nu mi-ar mai fi trebuit un mers ca oul i sfera.

Dup ce Omul cel înalt n-ar mai scrie pas rea - fereastr se dedubleaz .

Dup ce Nichita St nescu n-ar mai îndura în condi ia de zeu necunoscutul.

Dup ce m rturia Stâncii de Poezie n-ar mai fi înregistrat de C torul printre a tri.

Dup ce toate acestea s-ar fi împlinit, crede i-m , prieteni i neprieteni, v-a i fi iubit Eroul.

Amurg s lbatic Vezi, Doamn , cum zei a i arde c bu ii ca pe cernite cronici în vastul amfiteatru purtând pe umeri frunze de fulgere orbite?

Ascult , Doamn , focul trecut-a pe cor bii spre-a soarelui nun ire cu Hades. Cavalerii cu umbre limpezite (cristale lefuite) sub bol ile legate -ntre ele ca idei într-un discurs socratic dau sens la curcubeie pustii ca în elesuri.

Se risipesc apoi într-un amurg s lbatic.

Se tânguiesc, livide, de moartea lor, icoane, ca-ntr-un de ert cu stele ce se transform -n p ri ce-aduc în ciocuri rou ca s hr neasc tiin a -nv ilor învin i, în timp ce tot mai silnic noi chinuim Eternul cu vorbele de arte ale acestei lumi.

Iar cauza amarei singur i e visul; sau doar un dans al mâinii într-o eroare pur ?

Imn c tre Nichita St nescu -i d m dreptate Ro ii!

Ea-i asemenea Ecoului care nu tr deaz .

Max Beckmann - Tineri la mare

Fluierul î i na te din nou Focul - P rinte. ce- i va preface-n cenu

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Mai poate-n suflet s -mi încap

literele-cochilie. i ce bine-ar fi ne rostim cu ochii ci nu cu gura întruchiparea mor ii în crinii albi de lâng noi.

Au nu se-ntâmpl -n fiecare zi al Sinelui elan în sc ld toare i lase spaima sa de îngeri?

Scriind despre Nichita St nescu sim im în stilou sângele lui tulbur tor transformându-se-n sev împ teasc , menit s urce în arborii goi. i toate mir rile încep s ne doar , i toate respir rile înspre brându i i cuvinte încet ne coboar . i-a nu tiu câta oar din absen a lui aerul se umple cu aripi de Sbur tor.

De-acum înainte, vom scrie elegia nemuritorului Interior, noi, prin ul dezmo tenit i plecat în pustie.

sânii ei grei ca valuri line de palma mea oprite brusc într-o-n are din ru ine?

Acum de dorul lor m usc.

Noi ne iubeam, pe când la u pe geam b trâna ne privea.

Cine era, cu o brându în mâna dreapt , Doamne, ea?

Nu ne-am sculat, nu ne-am oprit din lacoma îmbr are.

Mustrarea ei îmi parea rit al reîntoarcerii? -n spinare avea desagii înc rca i. „Opri i-v , oricum am fost i eu femeie la b rba i pe a ternut, i bun, i prost, când se surpa în ei r bdarea”.

Ne desf ceam. Pe-un scaun stând, ofta i-atunci asem narea cu Buna m -ngrozea. Plângând i vinovat în fa a ei, nu-n elegeam. De unde-avea de aur, în urechi, cercei?

Iar din Înalt c dea o stea.

Jan Hus

Sticla ferestrei ca un ochi deschis spre pâlpâirea-i scurt .

Prin ea z risem cei doi plopi lovi i de flac în burt .

Crinii s-au transformat în corbi, brusc, de i sora lor plângea.

Tu, sor a mea, fere te-te de zeii orbi!

Ea ne zicea: „Sosirea mea are-acest semn. Voi nu-l mai ti i.

Eu vi-s str in . Timpul ne-a îndep rtat. i ferici i

În adâncul lor întunecat n-ai cum privi. i de-ajutor nu-s nici oglinzile, ascunse în palat de-atât pustiu s-au transformat în plumb.

i tot tr it. Cum a i putut nu-mi trimite i un cuvânt car? Pe fa a mea de lut nu v-a i depus s rutul sfânt

În inima neantului e-un bumb ce-l tot prive ti cu-o fix nep sare.

Estimp, dintr-o iluzie r sare un întreg regat pentru Jan Hus.

i mâna mea nu v-a întins un Ou, o Pâine ori o Nuc ! auzeam crescând, în vis, i îmi venea un dor de duc .

Sora

Sunt Sora bunei voastre Muici. i nu mi-a i scris când a murit.

De-acolo, dintre nev stuici, fi venit s-o v d”. Un rid

Noi ne iubeam, pe când la moar o stea î i proiecta lumina pe piatra aspr . M -nfioar i-acum c ldura ei, divina, din trupul plin, ca o p dure cu zeci i sute de jivine i-i murmurau în coapse, pure, pl cerile printre suspine.

Noi ne iubeam, pe când afar în aer se l ea f ptura de foc a lumii, princiar . Îi simt i-acum pe buze gura nemairostind ci doar c zând în voluptate, cum în ap pescarul trist i prea fl mând.

pe chipul ei pornea a cre te ca r cina c tre noi!

Parc plutea pe râu un pe te, un arpe-n mâlul de z voi. i desf când desagii: „V-am adus i vou ni te ou , fasole, grâu i un balsam de r ni adânci, gutui vreodou i ni te struguri, ni te mere”. i-o lacrim -i sclipea sub pleaop . i-o oal de p mânt cu miere i-un chil de vin inut la groap .”

29

C[r\i primite la redac\ie

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Nicolae V{L{REANU SÂRBU

Nop ile deschid u ile iadului Lumea r zvr tit pe început i recunoa te p catele, bate clopotele nemul umit de întâmpl ri, rupe din sufletul încredin at de Dumnezeu i uit de îndatoririle sale.

Nimic nu se ridic deasupra gândurilor ascunse, se îmbrace în cuvinte m rturisite, în r ni supureaz sângele dezam girii, via a are rigori ce se extind i nu se mai pot îndeplini. Întunericul se pierde de lumin , nop ile deschid u ile iadului paznicii verific orice identitate bolnav i insufl mor ii bucuria pedepsei.

Fiecare î i joac -n via , rolul Noaptea s-a scuturat de pe umerii cerului, odat ajuns pe p mânt se îmbrac -n întuneric, nu tiu unde o s fiu când m cau i poate o s m ascund dup cuvinte, fiecare î i joac -n via , rolul.

Nimeni nu m scap din ochi port necicatrizat rana închis -n suflet cu cercuri de t ceri.

Tu strângi în palme dragostea departe ca pe un trup sub ire, tem s nu- i alunece printre degete pentru c nu a putea s suf r mai mult.

Cu aerul mun ilor pe cre tet N-am sim it respira ia frunzelor, nu tiu s m bucur din plinul clipei, vrea s fiu asemenea p rilor în fiecare moment cu gândurile împlinite de zbor.

Am v zut cum te macin angoasele i nu te po i întrupa în cel de lâng tine încât s -i tr ie ti fiecare mi care de buze.

Noaptea mi-a pus perdeaua înflorat pe ochi, tept s -mi creasc dimine ile-n priviri cu aerul mun ilor pe cre tet, se bucure copiii prin inima mea i s se joace cu sufletul pân vor cre te iubitori i înal i.

Îmi pare c trec prin t cerile sublime ca un tren de noapte prin Câmpiile Elizee în care nu are opriri.

Spune-mi cum î i scrii poemele -mi împrumu i inima cum ai putut s o dai degeaba celui vândut pe credit minciunii?

Nimic nu-mi justific naivitatea cu care ui i cuvintele înv ate pe de rost.

tu cobori în mine salamandr -nflorat cu ochiul domol, pace i înseninare ca într-o iubire de care m despart cu mâna pe sâni.

Noaptea se trece prin ochi ca o podoab smerit , de vorbele lumii te ascunzi în sângeriul cearc n al lunii.

Imposibilul din cuvinte

Norii s-au scuturat de ploaie, vântul se-ntoarce acas , ochii t i surprind p rile gr bite.

întorc la dorin ele tale i tu nu crezi c voi r mâne cuprins în interior

Ziua se deschide dup ziduri de cea unde soarele cap suli e pentru r punerea du manilor

între noi s-a statornicit valul pe care nu-l traverseaz nicio barc îl îndep rt m cu mâinile

sosi i pe nea teptate.

dup aceea ajungem la rm ne plimb m pe falez ora ul se apropie de cer fiecare stea î i caut un loc pe acoperi urile caselor neluminate

Spune-mi cum î i scrii poemele în loc de scrisori i din ele în eleg totul.

Bat prin aer aripi de pas ri Între noi nu-i nicio umbr , doar mâinile care se ating discret i- i transmit fluxul de c ldur l untric .

Uit s tr iesc emo ia scurs printre degete într-un final abandonat de ochii t i gata s ard sub pleoape.

Iubirea prins -n col ul ner bd rii tremur armonios ca sunetele pe corzile viorii, bat prin aer aripi de pas ri care se-ntorc cu grij la puii din cuib. prinde nostalgia florilor scuturate de m r i nimeni n-are nevoie de miraj când vântul aduce nori de ploaie i seara cade obosit peste ora ul intrat în letargie.

Ca o podoab smerit Întorc izvoarele din drum i le ad postesc sub ceturi de piatr fulgere deasupra de mun i îmi aprind c pi e de fân în somn.

O pas re st pe um rul meu i veste te furtuna

stau i m întreb unde vom ajunge cu gândurile privindu-te în ochi mângâi fa a ta luminat de un surâs abia deslu it calci ap sat peste amintiri s le sco i din loca ul dorit mai nou cape i o certitudine în suflet î i cuib resc p rile care cheam la iubire au un ciripit ce deschide u ile iese din piept inima pentru fiecare gest dau liber vântului ir easc p rul i a tept marea patim imposibilul întrupat în cuvinte care se las spuse cu buzele aprinse de ner bdare nu te gr bi îndep rteaz umbrele i intr sub pielea minunii adev rate.

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Vasilica GRIGORA}

„Români, trezi\i-v[!” porni în acest demers literar de la defini ia din dic ionarul explicativ al limbii române a cuvântului „unire”, de la în elesul, coninutul s u.

UNIRE înseamn , printre altele, asamblare, îmbinare, alipire, reunire, îmbinare, armonie, concordie... Încercând un exerci iu de observa ie i interpretare a ceea ce se întâmpl ast zi cu fiecare dintre noi, în jurul nostru, în ar i în lume, îmi îng dui s spun c „unirea” este „rara avis”, deci, pe cale de dispari ie, iar termenul ar trebui se reg seasc doar în dic ionarele de arhaisme. Sigur, c exagerez, îns , astfel doresc s trag un semnal de alarm asupra unei st ri de fapt, înainte de a se ajunge la o limit greu de ajustat i îndreptat. i s-o lu m metodic. Cred c fiecare observ din ce în ce mai des i mai mult c , parc ceva nu este în ordine cu noi în ine, ca indivizi, oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim (so /so ie, p rinte, copil, om al muncii...) Noi nu mai suntem în armonie cu noi în ine, sufletul parc nu mai are aceea i rezonan cu mintea i trupul. În aceea i m sur , avem diferende mai mari sau mai mici cu cei din jurul nostru, avem întotdeauna ceva de împ it cu cei de lâng noi ori de mai departe. Judec m pe mul i, clam m i atribuim injurii, de i la vedere afi m o min binevoitoare, care nu este altceva decât o masc plin de un rânjet, acel „professional smile” care se promoveaz în vest. În a a-zisa democra ie, politica ne-a învr jbit i mai tare. Începând din cele mai mici c tune i sate, ora e, pân la nivelul întregii ri i pe tot mapamondul între oameni exist discordie. i cred c exist o explica ie simpl . S-a r sturnat scara de valori, banul fiind valoarea suprem i a a cum spune românul: „Banul este ochiul dracului”. i dac ni-l dorim i-l inem aproape pe diavol, îl îndep rt m pe Dumnezeu, cel întreit: Tat , Fiul i Sfântul Duh. Unde nu mai exist credin , exist doar durere. În via a noastr , a românilor exist un mare paradox: bisericile sunt pline, oamenii merg în pelerinaje în ar , în str in tate, fac multe acte de caritate i totu i se întâmpl atâtea lucruri grele i urâte: crime, violuri, ho ie i corup ie pân la cele mai înalte trepte ale societ ii române ti.

Pentru c în acest an, s rb torim cu „mare pomp ” un eveniment de o importan covâr itoare în existen a milenar a poporului român, Marea Unire din 1918, se cade s regândim modul nostru de a fi, de a convie ui în aceast societate în v dit degringolad . De ce? Pentru înf ptuirea acestui deziderat a dovedit c numai în unire putem s ne p str m ceea ce am mo tenit de la înainta i, putem ad uga câte ceva la talan ii d rui i i oferi i spre înmul ire genera iilor viitoare.

Dar s ne amintim câteva momente ale împlinirii idealului unirii neamului românesc.

Unirea din 1918 este un punct nodal de mare însemn tate i rezisten pentru d inuirea poporului român i cea mai mare s rb toare a tuturor românilor. Întrebarea fundamental pe care trebuie s ne-o punem fiecare dintre noi la împlinirea unui veac a acestui vis milenar, cred c este: ce facem fiecare dintre noi pentru bunul mers al rii i pentru a l sa viitoarelor genera ii un stat puternic, un popor demn, o ar dezvoltat i respectat în lume, în condi iile unei civiliza ii

moderne i a globaliz rii tot mai accentuate i atât de vocale? Poate, pare f noim aceast întrebare. Ne sim im mici, f importan , putere de decizie, singulari în peisajul social-politic interna ional actual. Patriotismul este condamnat, etichetat ca fiind un sentiment exagerat, de sorginte comunist , lucru cum nu se poate mai pervers.

Procesul de europenizare politic are meritele lui, îns poate fi i extrem de d un tor. Încearc s sape la pilonii de rezisten ai fiin rii poporului i statului na ional - credin , spiritualitate, educa ie, cultur ... Depinde îns de noi cât i cum vor fi atinse interesele i idealurile noastre. Se impune bun -credin , vigilen , cunoa terea i promovarea adev ratului poten ial al neamului i rii sub toate aspectele sale. S ne post m con tient în contemporaneitate, s redobândim i s manifest m virtu ile înainta ilor i s fim mândri c suntem români, dup unii, cel mai vechi popor tr itor în grani ele sale.

Unirea a fost un ideal de milenii al românilor din întreg spa iul românesc, din provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Banat, Criana, Bucovina, Basarabia, Transilvania, de aceea s-a împ mântenit sintagma „unirea în cuget i sim iri” a românilor de rând i a oamenilor de stat, cei care aveau în mân pârghiile politice de decizie a destinului rii. Românii adev ra i au dorit aceast unire a teritoriilor române ti sub un singur steag, un singur nume i un singur conduc tor, proces de lung durat . Aceast idee n-a ap rut dintr-o dat , într-un anumit moment, într-o anumit conjunctur , ci a fost purtat aievea de români i a fost l sat mo tenire urma ilor urma ilor.

Pentru coeren a demersului nostru a men iona pe scurt punctele, nodurile trainice ale men inerii i realiz rii visului de unire, pa ii f cu i în decursul istoriei i evenimentele cheie, remarcabile, cu multe sacrificii, dar i cu satisfac ii. În spa iul românesc, delimitat aproximativ de grani ele actuale ale României, popula ia b tina a încercat de-a lungul timpului s se uneasc într-o singur organizare statal . Cea mai veche tendin de unire, cunoscut de istoria spa iului carpato-danubiano-pontic, a avut loc în urm cu mai bine de 2000 de ani. Sub conducerea lui Burebista, conduc torul geto-dacilor, vechea popula ie locuitoare a acestui spa iu, are loc formarea primului stat care se întindea pe toat suprafa a României de ast zi. Aceast unire a fost i r mâne un punct de referin în istoria românilor, o mo tenire simbolic la care s-au raportat românii i conduc torii acestora în diferite perioade istorice.

Dup un mileniu i jum tate, împlinirea visului unui Regat Dacic are loc, când Mihai Viteazul, prin str lucite campanii militare i eforturi diplomatice reu te unirea rii Române ti, a Moldovei i Ardealului, în anul 1600, devenind Domnul rii unite. Din p cate a fost o unire de scurt durat , îns aceast fapt str lucit a p strat viu idealul locuitorilor autohtoni ai acestui spa iu de a locui într-un stat cu un singur conduc tor. P strându-se vie amintirea personalit ii lui Mihai Viteazul i a actului înf ptuirii unirii sub conducea sa, în 1848, a avut loc transformarea con tiin ei de neam în con tiin de ar , reînviind mugurii dorin ei de unire. În aceast perioad apar intelectuali, perso-

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nalit i marcante, pa opti tii care se întâlnesc în ar i în str in tate i se ocup pe cale diplomatic de viitorul i destinele rii.

Un moment esen ial în evolu ia rilor Române i înaintarea spre idealul unirii, a fost Unirea Moldovei cu ara Româneasc i alegerea aceluia i Domn în ambele provincii române ti, care prin reformele socio-politico-economice a realizat Mica Unire, un pas hot rât spre Marea Unire. Prin metode politice i diplomatice, Cuza îi sprijin pe românii din afara Principatelor Unite, men inând prin aceste ac iuni con tiin a apartenen ei la un singur neam.

Anul 1877 aduce România în prim planul unei lupte dintre Imperiul Rus i Imperiul Otoman i cu toate acestea, la 21 mai, parlamentul României (Moldova i ara Româneasc ) declar independen a absolut a rii, sfin it prin luptele la care au participat armatele române, recunoscut i consfin it de mai toate cancelariile str ine. Astfel drumul spre Marea Unire continu .

Primul r zboi mondial aduce cu sine mai multe schimb ri la nivelul politicii i a factorilor de putere în spa iul european, determinând o transformare radical pe harta geopolitic a Europei. Imperiile multina ionale s-au destr mat, permi ând reforma unit ii na ionale i afirmarea unor noi state independente. La 27 martie 1918, Basarabia este primul teritoriu care s-a unit cu România, ca urmare a deciziei adoptate de Sfatul rii, Bucovina, provincie a Austro-Ungariei, dudestr marea acesteia, în cadrul Adun rii Na ionale de la Cern i, s-a decis unirea Bucovinei cu România, iar la 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate „unirea necondi ionat i pentru vecie”.

Unirea provinciilor române ti cu Regatul României nu r mâne ecou nici în Transilvania aflat în cadrul fostei monarhii AustroUngare. În cadrul unui plebiscit, popula ia venit în num r mare din Transilvania, Banat, Cri ana, Maramure î i alege reprezentan ii i formeaz Consiliului Na ional Român Central (CNRC), au convocat Marea Adunare Na ional de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Consiliul nume te un guvern provizoriu, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, condus de Iuliu Maniu. În cadrul acestei adun ri, Vasile Goldi a citit „Rezolu ia Unirii” cu România. Câteva zile mai târziu, Consiliul trimite la Bucure ti o delega ie condus de patriarhul Miron Cristea, care înmâneaz regelui Ferdinand I declara ia de la Alba Iulia. La 24 decembrie, regele promulg decretul prin care confirm legislativ unirea Ardealului cu Regatul României. În plan interna ional, noua configura ie teritorial a rii a fost recunoscut prin tratatele semnate în cadrul Conferin ei de Pace de la Paris, din anii 1919-1920. Ungaria recunoa te unirea abia în 1920, prin tratatul de la Trianon. La 15 octombrie 1922 a avut loc la Alba

Max Beckmann - Societatea parizian

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Iulia încoronarea regelui Ferdinand I, numit i „Întregitorul” i a reginei Maria, ca suverani ai României Mari. La festivit i au fost prezen i reprezentan i din 13 state ale lumii, aceasta fiind o nou dovad a recunoa terii Marii Uniri pe plan interna ional.

Marea Unire a României de la 1 Decembrie 1918 este cea mai valoroas împlinire din via a poporului, neamului românesc. A presupus un viu interes din partea românilor i str inilor. Acolo unde interesele i opiniile împ rt ite au fost diferite, divergente, au chemat la gândire, ra iune i dialog... Unirea este evenimentul care a l sat în urm dificult ile insurmontabile trecute cu mult diploma ie, decizie ferm i creatoare pe fundamentul realit ilor istorice, cu rezultate remarcabile.

Unirea este un fapt istoric de mândrie na ional , la care trebuie ne raport m permanent cu bucuria împlinirii i demnitate. Din perspectiv decizional , România a dus o politic statornic de întregire teritorial , de ap rare a independen ei na ionale.

Unirea de la 1918 nu este doar o nara iune, un roman tr it, o fresc vie a unei societ i. Analiza scopului i cauzelor acestui eveniment are o explica ie i o conota ie fiin ial pentru neamul românesc.

Problema deciziei a fost esen ial în aprecierea momentului, dar i a destinului nostru ca ar i neam.

Din p cate i ast zi exist teritorii române ti în afara grani elor statului român. Iar un alt mare p cat este acela c milioane de români au luat drumul pribegiei pentru un trai mai bun, firesc i decent pentru aceste vremuri.

Dac la începutul acestei scriituri, am f cut referire la OMUL tr itor pe acest p mânt, nu pot s nu m adresez i factorilor de decizie politic , afla i într-o nebuloas strident în ceea ce prive te destinul rii i neamului. A a cum spunea eminentul economist de talie mondial , Anghel Rugin , dup evenimentele din 1989, în România ar fi fost posibil un „miracol economic”. A propus o strategie economic tiin ific , îns reprezenta ii puterii de pe toate e ichierele politice postdecembriste au refuzat cu obstina ie. Dezam git i scârbit de lipsa de reac ie i bun voin a guvernului, parlamentului i preedin ilor României, academicianul român, tr itor i mult apreciat i respectat în SUA i în lume, a ad ugat cu triste e: „Dar oricît am studia de mult, noi to i tr im sub aceea i lege universal a imperfec iunii omene ti. Din p cate am ratat acest miracol. Români, trezi i-v !”

Ne vom trezi oare? Când i cum? Cu ce efort, cu ce jertfe? Întreb ri retorice!? Deocamdat plutim în deriv total , cu vâsle betege, virtutea nu mai st de veghe nici sub v lul înser rii, nici la lumina zilei, în drumul nostru nu mai vedem frumuse ile crea iei divine pe acest spa iu, numit îngere te „Gr dina Maicii Domnului”. Nu e timp de patetism, ci îmbr ez atitudinea, gândirea i sim irea unui mare spirit al neamului românesc, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga - Maica Benedicta, care spunea: „Am o n dejde imens în ace ti tineri care îmi sunt atât de dragi! Ei bine, ace ti tineri n jduiesc vor reface - i poate chiar la un nivel mai înalt - toate tradi iile noastre, vor respiritualiza fiin a noastr ! Le doresc s izbândeasc , iar atunci când vom ti c ei sunt din nou în c utarea adâncilor taine pe care le-ascunde spiritualitatea noastr , atunci vom putea noi, cei b trâni, trece dincolo lini ti i”.

Pân atunci, cu n dejdea în bunul Dumnezeu i încrederea în robuste ea gândirii i plin tatea sim irii tinerelor genera ii, s ne bucur m sincer de aniversarea Centenarului Marii Uniri a României. S rb torirea Zilei Na ionale a României pe 1 Decembrie, s nu mai fie niciodat doar: „ steagul arborat / de florile m rului - / speran a în plop!”

La Mul i Ani, ROMANI din ar i de pretutindeni!

La Mul i Ani, ROMÂNIA!

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Anca S#RGHIE

Memorandistul Nicolae Cristea, @î ntre oamenii-icoan[ ai Neamului românesc

Memoria timpului cerne printr-o sit deas lucrarea înainta ilor, dintre care r zbat la limanul nemuririi numai o mic parte, cât vârful unui aisberg plutind în ocean. Despre militan ii români transilv neni din perioada Imperiului Austro-Ungar se cuvine s glom în anul Centenarului Marii Uniri mai mult decât oricând, pentru c activitatea lor plin de sacrificii s-a constituit în istorie ca o treapimportant spre împlinirea visului României întregite.

Restituirea operei r mase de la preotul i publicistul memorandist Nicolae Cristea (n.

1834 Ocna Sibiului - d. 1902 Sibiu), redactoref între 1865 i 1883 la „Telegraful Român”1 din Sibiu, i ctitor apoi al ziarului „Tribuna”, din aceea i localitate a Transilvaniei, se întrege te cu fiecare volum pe care îl a ez m în lumina tiparului, ca o datorie pe care ne-am asumat-o fa de un mare înainta , amenin at altfel s cad pe nedrept în uitare. Experien a dobândit ca asesor consistorial sub patru mitropoli i ai Ardealului, începând cu inegalabilul Andrei aguna, care l-a desemnat în testamentul s u în func ia încredin at „pâ-i va pl cea”2, apoi sub Procopie Ivanovici, Miron Romanul i sub Ioan Me ianu, va face din ocnerul iste i harnic un om chibzuit,

demn i prestant, ac ionând cu mult tact, ceea ce îl va determina chiar i pe fostul ministru de finan e maghiar Lucaci, vorbind cu un alt român, s afirme c Nicolae Cristea „este omul cel mai cu minte i de omenie din toat na ia dumneavoastr ”.3 Aprecieri elogioase aveau s vin în contemporaneitate din partea mai tinerilor jurnali ti M. Eminescu i I. Slavici, iar între istoricii prestigio i de mai târziu, specializa i în trecutul Transilvaniei, Vasile Netea n-a ezitat s -l socoteasc pe Nicolae Cristea, printr-o superlativizare la fel de onorant , drept „cea mai înalt figur de gazetar ardelean din secolul al XIX-lea, aderat pild de onestitate, de abnega ie i eroism profesional.”4 Volumul Medita iuni Politico-Istorice.

Spre Marea Unire (Editura D*A*S, Sibiu, 2018) apare acum dup o culegere de studii consacrate de noi în 1996 acestui om-icoan al neamului românesc, Memorandistul Nicolae Cristea i epoca lui, prefa at de Prof.

Univ. Dr. Mircea P curariu. Cartea s-a bucurat i de o a doua edi ie, îmbog it , în 2011.

Concomitent, în 1996 a ap rut prima edi ie, urmat în 1998 de o a doua, edi ie critic , la volumul File de memorialistic . Jurnal, cu

un Cuvânt înainte semnat de Mitropolitul Ardealului Antonie Pl deal . În noul volum au fost selectate de data aceasta dou eseuri politice, ap rute antum la Sibiu, respectiv La int . Medita iune politic de Nicolae Cristea, în 1895, i Din trecut pentru viitor. Repriviri politice recente, în 1899, dar cu autor nemen ionat, pe copert ap rând doar titlul Articole politice. Textul a fost retip rit dup ziarul „Tribuna” nr. 251 i urtoarele din 1898, având anexate trei materiale doveditoare, de un cert interes. Dorim complet m astfel plaja crea iei lui Nicolae Cristea cu pagini în care printr-o panoramare a seismelor societ ii din rile central i est europene, se reflect în subtext crezul i direc ia de lupt ale temerarului combatant sibian pentru idealurile na iei române. Replasat în peisajul caleidoscopic al societ ii austroungare cu principalii ei actan i, cititorul este pus în contact cu evenimentele de la Curtea imperial a Vienei, cu deciziile luate în Parlamentul budapestan, cu luptele ce se duceau pretutindeni pentru putere. Dar tema pivotant a comentariului r mâne chestiunea româneasc , cu amintirea proasp a deten iei suferite pentru activitatea memorandist a sa i a camarazilor lui transilv neni de crez politic.

St pânind cinci limbi str ine, comentatorul are o anumit ubicuitate ca spectru documentar i dovede te o autoritate cu totul special , asigurat de continua lectur a presei. De aici i plaja larg a faunei politice din care î i selecteaz personalit ile discutate.

Se perind prin paginile celor dou meditaiuni monarhi i arhiduci, mini tri i parlamentari, politicieni ce re inuser interesul presei momentului. Din e ichierul politic european nu lipsesc Napoleon al III-lea, Bismarck, arul Rusiei Alexandru al III-lea, chiar dac la un moment dat în imperiului dualist „providen ialul” Kossuth Ferencz este v zut ca cel mai potrivit aspirant la tronul Ungariei i ziarele se încarc pân la satura ie cu asemenea aprecieri elogioase. În pofida atâtor

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nume de personalit i, care populeaz scena politic a vremii, profilul cel mai puternic conturat în noua carte este pân la urm chiar al lui Nicolae Cristea. Politicianul transilv nean tr ia o teribil dram a marginaliz rii, în ciuda martiriului pe care continua s -l suporte chiar i dup ie irea din temni a de la Va . Paginile Jurnalului u început în 1895 i Meditaiunile scrise pentru viitorime erau o supap prin care ziaristul î i desc rca sufletul tot mai întristat i- i nutrea con tiin a mereu treaz .

Aspira iile Partidului Na ional Român, prezent prin reprezentan ii s i în multe file ale Medita iunilor, mi rile Partidului Liberal i ale celui Conservator din România, cu aderi sau respingeri de linii tactice, trezesc interesul analistului politic de la Sibiu. Comentatorul reînvie o lume apus pentru cititorul zilelor noastre, dar nu pe cea a str lucirii habsburgice, care a alimentat beletristica bogat în fantezii a temei. Analistul este preocupat în principal de sarabanda aranjamentelor din culise, cu umbrele compromisurilor sate de actan ii vie ii politice. În elegând ce se ascunde în dosul cortinei, Cristea nu ezit s dea în vileag falsul i turpitudinea acelei lumi doar aparent pline de fal , el deosebind aparen ele de adev r. În mod cert, inuta dârz , atât profesional cât i uman , îl desemneaz pe jurnalistul transilv nean ca pe un model demn de urmat.

Modest i discret în tot ce a întreprins, cu aplica ie social i vizionarism politic, Nicolae Cristea a l sat imaginea omului de condei consecvent crezului u, tot astfel cum Mircea Vulc nescu r mâne pentru noi icoana omului de stat imaculat, iar Arsenie Boca este în con tiin a urma ilor simbolul credin ei religioase mântuitoare. i nicicând nu socotim c ne este mai necesar o asemenea pilduitoare existen de memorandist, implicat în lupta pentru demnitatea poporului s u asuprit, ca în acest an centenar al Marii Uniri.

Mai presus de toate, în concluzie, merit în eles mesajul pe care autorul îl transmite viitorului prin medita iunile sale. În contextul dramatic în care i-a fost dat s lupte pentru „ inta” na ional cea mai înalt a românilor din Transilvania, pe care el trebuia s o ascund sub pav za unei atitudini moderate, în lupta

cu teroarea regimului austro-ungar ajuns la apogeul puterii sale, m rturisirea f cut în eseul La int concentreaz crezul s u de lupt tor cu arma condeiului: „Între astfel de împregiur ri, aspira iunile române nu pot fi imposibile... De optimism putea fi vorba când ne-am fi m rginit la laudele activit ii române de pân aici în cauza na ional politic , atunci când am zis c , dup activitatea l udabil de pân aci i chiar i admirabil , lucrurile au s se dezvolte mai departe de la sine i c românii nu mai au nimic de f cut. Aceasta nu am zis-o i nu o zicem, când constat m c românii nu au ajuns înc la int . Evenimentele, nici atâta nu ne permit: s st m la constatarea aceasta. Ele ne împing, i înc cu tot dinadinsul, la ac iune mai departe. Este timpul suprem. i a teptarea i amânarea sunt p cate de moarte.” (s.n.) N dejdea nu îi este spulberat nici m car de lunile petrecute în închisoarea ungureasc de la Va , de unde el încurajeaz so ia i copiii în 13/25 august 1894, încredin ându-i c necazurile prezente se vor transforma în „pl ceri sigure, pentru to i apar in torii familiei noastre în mic i mare.” (s.n.) Desigur c familia cea mare era în con tiin a acestui om de profund însufle ire patriotic ara întreag , care trebuia mântuit pe plaiuri transilvane de jug str in. Dar la finele secolului al XIX-lea România nu era înc preg tit pentru o unire administrativ , drept care unii jurnali ti transilv neni, între care se num ra i Ioan Slavici, vedeau posibil o structurare federal a statului, cu regiuni care s i conserve

Anul IX, nr. 12(100)/2018

identitatea bazat pe specific de limb i de cultur . Aceast optic alimenta teoria uniii prin diversitate, pivotând pe elemente culturale i era aplicat de comentatori la întreaga Europ .

Studiile publicate în volumul Medita iuni politico-istorice. Spre Marea Unire, pentru prima dat înm nuncheate astfel, sunt nu numai un dialog impresionant al intelectualului sibian cu marile imperative ale vremii lui, ci i o oglind a evolu iei limbii române la finele secolului al XIX-lea, o interesant baz de cercetare pentru stadiul momentului publicistic respectiv. Pentru c asemenea pagini se cer puse la îndemâna cititorilor de la începutul secolului al XXI-lea, unele retu ri discrete s-au impus cu necesitate, întocmai cazului unor construc ii resim ite ast zi ca inadecvate. Principiul urmat a fost ca, pe cât este posibil, s conserv m expresivitatea limbii literare române de la finele secolului al XIX-lea, dar f s oc m lectorul zilelor noastre. Unde era necesar, am dat explica ii la cuvintele ie ite din uz, recurgând la marile dic ionare ale vremii. A a cum ne-am constituit ca o echip în realizarea unui asemenea dificil proiect editorial, în care istoricul Mihai Sofronie este prefa ator, iar îngrijirea edi iei am împ it-o cu Marin Diaconu, consider m în acest an de s rb torire a Centenarului Marii Uniri, apari ia noii c i dedicate memorandistului transilv nean Nicolae Cristea are multiple ra iuni de sus inere. Gândul nostru de a des vâr i o restituire tiin ific complet cuprinde i un al patrulea volum, cel consacrat publicisticii autorului sibian, întregire pe care o încredin m anului ce va veni.

1

Max Beckmann -

stignire

Cel mai longeviv ziar românesc al tuturor timpurilor, „Telegraful Român” apare neîntrerupt la Sibiu din 3 ianuarie 1853, când a fost ctitorit de Andrei aguna, pân în prezent.

2 A. aguna, Testamentul marelui arhiepiscop Andrei baron de aguna, Sibiu, Diecezana, 1915, p. 9.

3 N. Cristea, File de memorialistic . Jurnal, Casa de pres si Editura Tribuna, Sibiu, 1996, p. 245.

4 V. Netea, Discu ii asupra ziarelor i ziari tilor ardeleni. În Pentru Transilvania ( mântul i oamenii), f.a., p. 213.

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Lucre\ia BERZINTU (Israel)

Expozi\ia personal[ Bruno Her]covici

Dr. Bruno Her covici s-a n scut în 1939 la Ia i, România. În anul 1973 s-a stabilit în Israel, unde a fost medic de familie la serviciile de tate Macabi. În urm cu apte ani s-a pensionat dar î i dedic timpul picturii.

Expozi a personal a pictorului-medic dr.Bruno Her covici a fost organizat în sala Eihal Hatarbut, Bat-Yam, Israel, în noiembrie 2018.

Tablourile canvas, în ulei pe pânz , în numar de 25, prezint - în afar de câteva peisaje - portretele unor personalit i, spre exemplu: cânt re ii Leonard Cohen i Shlomo Artzi, psihiatrul i psihoanalistul Ioram Iovel, regizorul Ari Folman (premiat la câteva festivaluri de film), filosoful Iri Rikin, sculptori a i pictori a Shula Ross, cânt rea a Carla Bruni, savantul biolog i genetician Craig Venter. Dar i personaje din filme: Sherlok Holmes sau imagini de copii i tineri. De asemenea s-au aflat expuse câteva tablouri cu perechi în momente de expresie a unor sentimente profunde.

Dintre peisaje se remarc „Copaci pe malul apei” prin coloritul viu i jocul de lumini i umbre.

Vizitatorii s-au interesat de proiectele de viitor ale pictorului.

Bruno Her covici s-a n scut la Ia i, în 1939, i a locuit în apropierea Institutului de Medicin la care avea s intre peste 16 ani.

Primele patru clase le-a f cut la „Cultura” cu profesori excelen i, visa-vis de Teatrul Na ional. În 1950, în clasa a V-a, s-a mutat la Liceul Na ional Nr. 1 (de b ie i), pe str. Arcu, aproape de Pia a Unirii. Aici a stat pân la clasa a X-a, terminând numai cu note de cinci (cinci era nota maxim ) dup care a dat examenul de „maturitate” (actualul bacalaureat). Absolvind liceul cu note maxime a putut intra la medicin examen, când erau aproximativ 7-8 candida i pentru un loc.

O amintire trist din timpul copil riei sale a fost aceea c evreii, care ie eau pe strad , trebuiau s poarte steaua galben prins de

hain pe piept. Apoi, bunicul i doi unchi s-au pierdut în timpul Pogromului de la Ia i, din 29 iunie 1941. Tat l s u, farmacist, a sc pat de pogrom printr-un noroc; fusese concentrat la armat tocmai în zilele de trist amintire.

Imediat dup terminarea r zboiului, mama sa a început s lucreze ca înv toare la o coal din Ia i, luându-l i pe Bruno, în clasa întâi, pe când acesta avea cinci ani. La vârsta aceea el tia deja s scrie i s citeasc . În jurul anului 1946, tat l s u i-a deschis o farmacie în Pia a Sf. Spiridon din Ia i i de multe ori î i petrecea serile preg tind acas siropuri, capsule cu medicamente, supozitoare... pentru a- i completa stocul medicamentelor vândute. Pentru Bruno era fascinant, era ca un spectacol.

Bruno Her covici, datorit dasc lilor dedica i profesiei, a avut pasiuni pentru mai multe discipline colare ca: educa ie fizic , matematic , fizic , desen, literatura tiin ifico-fantastic .a. A i scris câteva articole la o bro ur bilunar patronat de revista „ tiin i Tehnic ”, semnând cu pseudonimul Herman Brune. i aminte te cu drag despre profesorul Ultimescu Vasile.

Una dintre cele mai moderne s li de sport din România este la Colegiul Na ional din Ia i (la care a f cut liceul Bruno Her covici), denumit „Sala prof. Vasile Ultimescu”, în memoria celui care a fost la catedra de educa ie fizic vreme de 38 de ani, în perioada 1929 1967, scria în Ziarul de Ia i din 1999.

Pasiunea pentru desen a avut-o i o are i în prezent. Odat , cu ocazia zilei lui Stalin, a participat la un concurs de portrete i a luat Premiul II, dup cele relatate de domnia sa. Îns , la terminarea liceului, lucrarea sa a fost o schi în tu a unui reactor nuclear. În 1955 se înscrie la Institutul de Medicin din Ia i i, dup absolvire, devine un medic generalist de prestigiu.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Andrei CAUC{R

Suzana undeva exist o via frumoas teapt s o aducem în noi vreau s aud i cuvintele tale cât pot cuprinde le strâng pentru drum nu ajunge numai poezia merinde s trecem pustia lacrimile care mi-au ars fa a s-au stins cei dragi s-au ascuns în uitarea p mântului norii care fumegau s-au târât peste munte crucea de pe um rul meu - nev zut pare mult mai u oar acum sau e dulcea a în el rii vino s facem plinul unei vie i golite atâta de limpede e via a mea de parc ieri m-am n scut va trebui s ocolim o vreme apoi ajungem acas s punem sufletul terg tor la intrare pân la urm eram atât de aproape închideam pleoapele pe ochii celuilalt nu strici ceva de bucurie - ne tiind câte lupte zadarnice voi da - Suzana pân la por ile sufletului t u alerg c tre o cantin în care nu te vei s tura niciodat i strugurii mei necule i r mân tu te dai la cuvinte ca la femei intri în crâ ma lor de parc e ti acas de ce nu te zide ti pe dinl untru de ce dai totul afar - în cea i nucile cad cu iz de lemn de sicriu unde ai v zut tu astfel de lume unde nefericirea s-o petreci fericit tu tii mai bine luciul acestei rostuiri nu mi-e team de potopul verbelor pe care nu le cunosc nici de tinere ea târzie

nici de ochii ferestrelor nici de mine m car cu rele umbriri dar au fost aprinse dou lumân ri care ard mult prea aproape una de alta sunt gata s pierd totul sau s câ tig nimicul rnicie - mâna e goal unde-i pumnul de aur dragostea cu amintirile ei ciudate mai bântuie nu ai ce pierde nici a câ tiga totul sau nimic - nu exist uneori dou suflete se topesc unul în altul într-o flac albastr nev zut

ai devenit frumoas pân la uitare sapi planuri de retragere în dep rtare devii mai nesigur ca o punte ame it peste un râu învolburat iubire vitreg iar te întorci te-am dezgropat din lini tea hârtiei am suferit pân au ap rut stigmatele unui zâmbet absurd a început s ias singur tatea din pere i ca ochii sfin ilor din zidul bisericii dragostea se preg tea de înviere i n-ai crezut-o - acum nici doctori a nici cele mai frumoase ceaiuri nu pot Dumnezeu nu împrumut de dou ori dac pierzi te ui i zadarnic în cer

mâna ei peste mine - face cât un dans nu garanteaz nimeni c vom ajunge nu po i iubi femeia pe care o cuno ti cu o str in e altfel - e totul pe nou chiar dac strânge jugul iubirii zâmbe te cuvinte atât de frumos i-ai da toat votca pentru ele prive te dep rtarea altfel - împreun sub plapuma norilor e bine mâinile noastre înva timid s vorbeasc într-o zi fluier i plec f

gar

într-un imperiu mic - ne în elegem greu nu vrea niciunul s dea înapoi tezaurul furat de amândoi mai bine s -l t iem bucat cu bucat nu mai po i lipi o t ietur nu schimb m m car dragostea pe ur - niciodat vrei s te prefaci în ce ai fost stai sfânt i ascult cum se întinde covorul de pa i sub fereastr cum respir fiecare cuvânt f mam stai sfânt i prive te am ciunea serii mai las -m câteva zile f tine te prefaci în str in n-o s i mai aminte ti nimic

- acolo unde alpini tii înghea cu norii sub t lpi dar cel pu in vom urca pân r mânem f aer cu picioarele goale tu nu mai po i umbla îngere te rog ajut -m car s nu mi se vad pr bu irea nu po i sta mereu în spatele oglinzii mai bine s fii umbra care m ridic în privire sau femeia care m ridic în cuvinte ca într-o les fermecat când devin netrebnic i oglinda îmi scuip cioburi în minte sunt prins cu o mie de bra e o singur femeie poate s fac acest balet str lucitor acest labirint de oglinzi -de priviri din care nu mai po i ie i decât cu ajutorul altei femei care te caut din r sputeri

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Mihai CABA

Când canarul scap[ din colivie...

Se poate intui lesne ce se întâmpl cu un canar care reu te s scape din colivia prizionieratului s u, chiar dac aceasta îi oferise toate condi iile unei captivit i excelente, lipsit de grija zilei urm toare. R spunsul este i el destul de simplu de exprimat: canarul în spe î i recâ tig astfel nesperatul deziderat al libert ii individuale, dup care tânjea deseori, ascunzinu- i-l cum numai el tia mai bine în trilurile sale frumos cânt toare cu care- i impresiona st pânii casei.

Mai mult ca sigur c aceast metafor a „sc patului din colivie” a stat la baza incitantului ei titlu: „Libertatea canarului”, dat recentei sale expozi ii, a 10-a personal , de c tre pictorul Cristian Diaconescu, a c rei bogat palet de exprimare artistic este bine cunoscut publicului vizitator al galeriilor de art ie ene i române ti.

Cu aceast nou expozi ie pictural „Libertatea canarului”, Cristian Diaconescu î i semneaz prezen a dezinvolt , pentru a 3-a oar , pe simezele ospitalerei Galerii „Dana”, dup succesele expozi iilor: „UMAN” (2011) i „Diaconescu Cristian într-o colec ie particular ” (2015), oferind amatorilor de art înc o posibilitate a arunrii unei „priviri evolutive” asupra crea iei sale artistice.

Afi ul expozi iei „Libertatea canarului” Vernisajul acesteia, din 5 noiembrie 2018, avea s confirme numeroasei audien e inspirata metafor a „libert ii canarului sc pat din colivie”; cele 58 de pânze expuse pe simezele de la parterul i etajul Galeriei „Dana” înt rindu-i, toate împreun i fiecare în parte, mesajul autenticit ii acesteia. Dac ar fi s o raport m memorabilelor

vorbelor de duh rostite cândva de c tre regretatul om de spirit, eseist i filozof, Petre ea: „Libertatea omului este partea divin din el”, atunci vom putea conchide f t gad c prin aceast recent „personal ” pictorul Cristian Diaconescu reu te, cu neîngr dit libertate, s scoat la vedere „divinitatea” lui l untric , exprimat laborios în plan material prin form i culoare ce reverbereaz în ochii i sufletele privitorilor apeten a spre tot ce înseamn noutate i frumos.

De pe simeze se desprinde obsesiv autoportretul pictorului, multiplicat i dedublat în diverse st ri existen iale ale tr irii i crea iei sale, de la lini tea atelierului, la propria-i îngândurare spiritual , de la masca autoap rii, la metamorfoza culorii chipului; fiecare dintre acestea aflându-se în c utarea propriei imagini i identit i, a propriului „Eu”.

De altfel, vorbind despre acest subiect, la prezentarea f cut pictorului la vernisaj, doamna Maria Bila evschi, reputat critic de art , avea s sublinieze: „Autoportretele artistului, în care acesta pare a avea ochi ca dou pece i implacabile, emerg ca o întruchipare a unei interoga ii ancestrale. Lupta cu materia pictural este doar rezolvarea unei acerbe lupte cu sine. Cristian Diaconescu nu este preocupat s ating zonele obscure ale fiin ei, ci se concretizeaz asupra procesului de schimbare, devoalând interesul pentru interpretarea propriei imagini prin ambiguitate i t inuire. Libertatea canarului vorbe te despre amintiri, vise, obsesii, un theatrum mundi, unde în centrul aten iei întâlnim portrete evocatoare, anticipative i chiar deziderative, o crea ie esen ial autobiografic .”

Pe lâng autoportrete mai afl m pe pânzele artistului i alte figuri complementare, poate a unei fiin e dragi, poate a unor cuno tin e, dar i cele care fac trimitere spre „canarul” tematic ce se opre te tocmai pe capul st pânului înainte de a- i lua „zborul libert ii”.

Compozi ional, pânzele de mari dimensiuni care alc tuiesc expozi ia, impresionante printr-o cromatic expresiv în care predomin galbenul canarului cânt tor angajat înspre albastrul cerului liber-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ii sale, se succed privirii într-un accentuat dinamism vizual ce produce emotivitatea i revela ia unei arte autentice.

Anul IX, nr. 12(100)/2018

în cuvântul s u domnul H.Aldea s-a ar tat la fel de interesat (nota bene!) i în achizi ionarea câtorva pânze ale artistului.

Cu prilejul vernisajului expozi iei „Libertatea canarului” a fost lansat complementar i albumul de art frumos intitulat: „Cristian Diaconescu - zbor, t cere, gol”, autor Florin Petrachi, realizat în condi ii excelente de tehnoredactare de c tre Editura Dana art / 2018.

Cu cele 136 de pagini i cele 117 de imagini foto reu ite ale pânzelor artistului, cu adnot rile de esen ale unor valoro i critici de art , între care: Petru Bejan (un pictor al contrastelor), Maria Bila evschi (sugestiile l untricului), Adina Scutelnicu (pictorul asaltat de îngeri), Cristian Nae, Theodor Ha egan i Valentin Ciuc , albumul în spe , de format mare, poate fi considerat o pre ioas „achizi ie” pentru cei ce fac din pictur un adev rat hobby. În finalul albumului este prezentat o succint „carte de vizit ” a pictorului: absolvent în 2001 al Univiversit ii de Arte ie ene, clasa profesor Corneliu Ionescu, membru UAP din 2002, numeroase premii i diplome la Saloane i Festivaluri de art , 10 expozi ii personale, multiple particip ri la expozi ii colective, tabere i simpozioane de crea ie.

Concluziv: un tân r i talentat pictor ie ean, a c rei crea ie în plin afirmare se individualizeaz prin stilistic , inteligen i profunzime, despre care, desigur, vom mai auzi numai de bine.

În „caietul de sal ”, realizare grafic deosebit a doamnei Smaranda Bostan - curator, aceea i doamn Maria Bila evschi avea s sintetizeze, cu recunoscuta-i autoritate în materie, faptul c : „Arta lui Cristian Diaconescu poate fi definit ca un portret al discre iei, expresie superioar a nostalgiei, ecou al efemerului. Contextura figural sau informal dicteaz ritmurile subiective ale crea iei i recept rii acesteia. Cristian Diaconescu reu te s impun o viziune coerent rezultat dintr-un efort analitic împins spre expresionism i investit cu noi virtu i care se cl desc de la icon la simbol întrun posibil manifest al eliber rii, al resemnific rii sinelui creator.”

Juriul vernisajului: Maria Bila evschi - critic de art , Cristian Diaconescu - autor, Florin Petrachi - editor, Smaranda Bostan - curator, prof.unv.dr. Hortensiu Aldea - colec ionar La lansare, întocmai ca i în prezentarea din album, autorul Florin Petrachi, i el recunoscut om de art , avea s conchid definitoriu: „Nu-l putem defini pe artistul Cristian Diaconescu într-un cuvânt deoarece nu putem cuprinde toat înc rc tura pe care o transmite i nici tot universul pe care l-a creat, îns putem spune c prin arta sa vivace s-a devotat pânzei i publicului, s-a l sat c uzit din interior i a reu it s i transpun personalitatea în ceea ce Despre pictorul Cristian Diaconescu i noua lui produc ie numim noi art .”

Nelipsit de la vernisajele Galeriei „Dana”, pot aprecia i aceast pictural a vorbit la fel de autorizat i domnul prof.univ.dr. Hortensiu Aldea, unul dintre aprecia ii colec ionari de art ai Cet ii ie ene, nou manifestare artistic ca fiind o reu it deplin , meritând toate foarte bine cunoscut în rândul arti tilor plastici i a colec ionarlor felicit rile.

Cât despre „libertatea canarului sc pat din colivie”, n-avea din toat România. În anul 2009, la Editura Dana art, domnia sa i-a -mi „scape” nici de aceast dat o „remarc ” a privitorului stacut cunoscute numeroasele i pre ioasele sale achizi ii de art în reu itul album „Colec ia Hortensiu Aldea”, foarte bine primit în rândul tornic ce m consider: Sc pând din colivia lui cea trist , / Canaruliubitorilor de frumos din Ia i i de pretutindeni. Fiind impresionat de artist vrea s demonstreze / La Galeria Dana pe simeze / C talentul etalat în lucr rile din expozi ie de c tre deja consacratul libertatea lui, iat , exist !

Gabrielei chiar Münter Plaj ri,dib Bornholm c exist-! Felicit maestre! pictor Cristian Diaconescu, pe care, ca un bun cunosc tor, l-a elogiat,

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Beatrice Silvia SORESCU

Ce-nseamn zborul...

-nal pe cerul neted i sufletul mi-e plin.

Albastre gânduri, iat , mi le ad p din stele. i vântul poart -n plete, miresme de pelin, Se unduiesc copacii sub z rile acele.

Ce-nseamn zborul lacom, se vede-n ast sear : Sub cre tete de rou , într-un altar senin, Mi se inund fiin a cu topuri de cerneal , Ce-au s -mplineasc visul în anii care vin. înot adânc, s lbatic, pe cre tete de lun , i-mi rotunjesc cuvântul sub cerul lunecos. Într-un c al clipei, to i îngerii se-adun i torc, în falduri, firul, sub ire i frumos.

Zadarnic, ochi de smoal m s geteaz -ntruna i vor, cu sânge rece, s rup zborul sfânt, Aceste aripi salt , nu obose te una, Sunt candel aprins -ntre bolt i p mânt.

În mine macin lent via a, ca pe un bob de sare, biciuie puternic, m-acoper cu flori, soarbe cu tandre e, m -nv luie-n culoare, în mine, se torc vremuri de-alt dat , risipe te-n grab , printre cl buci de nori. Se rotunjesc ca miezul unui m r, Sunt fire lungi de via colorat , Ce curg apoi, pe-o arip de nor, E via a risipire? Erai sau iad deodat ? În goana ei nebun , alunec cu noi i coloreaz timpul c-un nume, doar o pat , în mine se-ntorc doinele cu fa a, E-un jgheab imens, în care plâng cu foc, Ce se tope e-n tain , în aur sau noroi. În mine plânge cerul diminea a, i stelele î i caut noroc, Nu-i toamn ...

Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea, tut în cristale de argint, Cu vânt suav i dulce cum e mierea, Poieni aprinse care nu te mint, Nu-i nic ieri arama ce luce te, i pomi ca ni te lumân ri de lut, Nici galbenul p durilor, pe creste, Dar mai ales mirosul de p mânt,

În cursul nostru... În cursul nostru, ne topim cu sete Într-un izvor ce curge lin i dens, i clipele ne par întruna bete, Atâta drum, atâta mers...

E jar de bucurie via a toat , E plâns adânc într-un t ciune ud, E dor cioplit în mun i înal i de piatr , Lumin-ascuns -n steaua de la sud. în cursul nostru, fr mânt m ulcioare, Cioplim în noi covoare i gr dini, Zvârlim în ploi, speran ele cu soare i-apoi ne sem m printre arini.

Destin

Nu-i nic ieri o toamn ca a noastr , Gravat-adânc n slovele de foc, Nici iarba crud , de sub bolt-albastr , Nici cerul gri, cu toate la un loc, Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea, Demn o purt m, în noi, de când ne tim, O-mpreun m cu visul i t cerea i-o bem, la mas -n cupele cu vin.

Metamorfoze Ne macin timpul în g uri de smoal , Ne bântuie toamna cu fa a ei goal , Ne pierdem prin cea a oceanului dens, Ne macin timpul în grabnicu-i mers,

M-ad poste te via a într-un c de rou , -nl uie, cu sete, cu bra ul ei firav, na te din nimica, m moare-n lun nou , culc -n toamna, iute, ca pe un fir bolnav.

Se macin carnea pe oase b trâne, De-a lungul, de-a latul, cascade în spume, Ne pierdem i ochii, i gurile rele, Ne macin timpul în negre himere,

ispite te via a cu-arome-mb toare, Cu sori s pa i în aur i f uri i frumos, i m love te aprig cu bra ele-i avare, Îmi pune aripi noi sau m trânte te jos.

Ne zgârie noaptea cu unghii de smoal , Ne cheam p mântul cu fibra lui rar , i sângele curge prin g uri de fum, Ne macin timpu-n copite de scrum.

Prin mine trec r spunsurile toate, Se t lm cesc pe-o raz de cristal, În mine-iziu -aprins , dar i noapte, În mine-i strig t aspru de metal, În mine sunt str mo i cu visuri nalte, Istorii fr mântate dinadins, În mine tr iesc dorurile toate, zbate-n mine-atâta necuprins, În mine, toamna ghemuit i strânge Gutuile cu miezul lor dulceag, În mine-i r ritu-n stropi de sânge, i-apusul tot în gura unui mag, De ce prin mine? Sunt doar fir de ap , Sunt doar o frunz rupt din copac, O arip deschis , care salt , i-un vis care r zbate-adânc, în larg, Eu sunt cuprinsul unui cer de rou , Sunt oaz r stignit -n univers, Nu-mi trebuie comori, tai luna-n dou i prind o stea i-o luminez prin vers, Eu sunt albastrul pur din infinit, Cuvintele îmi clocotesc sub tâmpl , Voi? Doar cenu a bun de privit, Prin care dr cu ori s lbatici umbl , Am tot ce vreau, am raiul la picioare i sub peni -a tern doar flori de crin, Am apa descântat în ulcioare, i-un suflet pur, atâta de senin, mân în col ul nep tat de ur , mân a a cum mi-am dorit a fi, Nu-mi trebuie otrav i minciun , Ci doar un ciripit de ciocârlii.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Irina Floriana ALEXANDRESCU

De sus, Dumnezeu î i acoper un c scat! st team pe marginea casei tale, descul în botinele cu glan ... îmi flutura p rul peste ochii negri. cro etam dou osete pentru iernile în care- i voi pleca i l sam c lcâiul neterminat, pentru aduceri aminte i femei arca cu vigilen pe coapse... mâinile îmi oboseau sacadat i atunci m desc tu am de ele, le desf ceam încheieturile s stea libere pe o bucat de frunz de nuc... privesc încet în rama unui tablou pictat când purtam rochia tivit cu iubire... acum am riduri la col ul buzelor sfârtecate de din i. „s bei! pofta s bei” spunea Poe cand venea pe la mine, în vizite necordiale cu sinele. uit de-a lungul cimitirului Saint-Vincent spre aceste meleaguri galante uit dezmembrat de gânduri . într-un col , un înger î i coase pene pe aripi, ramele ochelarilor i se aburesc a batrâne e. zâmbesc în col ul gurii... amar...

De sus, Dumnezeu î i acoper scatul cu mâna alb a tuturor sfin ilor... accepta i...

i m îndr gostesc de tine, iar tu de el... el ma iube te de atâ ia ani încât a uitat ... câ i suntem în patul acesta al nesomnirii, a strig tului gemut, al s rutului pe toate rozele... m împart la trei... fiecare trebuie s primeasc o bucat din mine Tu ce alegi?

Cum omori durerea se ia o coal de hârtie alb se scrie primul cuvânt care- i vine în minte de când ea a vrut s plece de exemplu „ascu it” nu i se pare de ajuns adic EA pleac

Fiecare prime te o bucat din mine!

i-a spus azi în ma in c pleac pleac pentru ca tu s te cau i unde? în lumea asta s afli unde e ti i cine i unde vrei s i fie mormântul dar EA tot pleac plânge dar pleac te iube te dar pleac si v iubi i îngrozitor i tu o acuzi de „lumeasca-i interpretare a vie ii” EA ip la tine de e lumesc atunci când copiii albesc sub dureri î i spun „Tat l nostru” i fac cruci mici cu mânu e perforate de branule colorate i când ea nu- i mai d mâna suflecat dar plânge i tot nu se întoarce la tine ai dou solu ii

am plecat cu geamantanul plin de str zi. linii de tramvai ruginite îmi înnoad gleznele în col uri de str zi m a teapt câini -mi dezveleasc gambele pân sus... le arunc un cub de zah r inut între buze înainte... acas îmi pun dresurile negre pe c i clasice. am avut câteva procese de con tiin azi i da! sunt un avocat îngrozitor de r u cu tot ce in în mine, în tine, în vintrele ce m iubesc noaptea, în copil rii duse... la prânz îmi aprind lumân ri transparente la cap tul sufletului

unu - iei o coal de hârtie alb i-i scrii doare ascu it în genunchi i mor toate visele mele dar te las s pleci eu nu m opresc din a m c uta i o s cer s -mi fac mormântul într-o p dure unde vin oamenii s fac dragoste a cum am f cut alalt ieri ieri i azi cu tine i te iubesc dar nu pot s nu m caut pentru c tiu c TU e ti de fapt dar la i dar la final iei coal i o pui la prima cutie po tal de lâng un Peco la intrarea în ora ul cu 7-8 minuni i gata te doare ca dracu dar tu te cau i i nu tii ce o s g se ti poate nimic dar asta e doi - iei o doz de durere i înc zece opre ti ma ina la un peco

o întrebi dac tie cât o iube ti ea î i explic de ce nu poate r mâne chiar dac se arunc în gol dar nu poate vedea copiii albi de durere i tie c tu e ti unica ei ans dar te las s te g se ti i nu- i spune decât s iei locul ei nu- i cere altceva tu tragi aer în piept o prive ti cât e de hot rât te las genunchii i- i pleac din corp cu sânge cu tot i îi strigi vrei sa fii so ia mea? în sta ia peco f inel ei tocmai i-a c zut un dinte acum trei zile i a încercat s -l lipeasc cu clei i ai iubit-o mult pentru n stru nicia asta acum plânge i e hot rât s plece deci o ceri în c torie i dup ce o ceri o întrebi cum s-o ceri f inel ea râde f un dinte tocmai la intrarea în ora ul cu 7-8 minuni asa recunoscut. i dac zice DA e pentru tie c tu ai ales i ai facut con tient saltul în gol La diateza activ în pomelnicul mor ilor de azi noapte î i in minutarul la tâmpl în timp ce-mi desfac încet nasturii grei vopsi i cu ciment negru .

Cu o lam , tai franghiile ce atârn din cer... am facut un salt f plas sub ochii t i i m-am sim it amanta pierdut spa iu între zborurile noastre... te gust de jum tate de an! acum sunt o Ev fl mând . mi-ai copt merele i sacadat te calc cu pantoful din pielea arpelui canonizat de tine pe drumul f întoarcere... din iad...

Hei! Bineîn eles c sunt de vin : eu pot renun a la orice , eu pot sta i dreapt sub blestemele mamei, eu pot hr ni elefan ii cu mâinile goale, eu pot s latru câinii ce- i dezvelesc gleznele a carne crud ! din când în când cineva m scrie cu litere lips i m conjug la diateza activ în pomelnicul mor ilor! Îi mul umesc cu o noble e obligat , frigid !

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Silviu D. POPESCU

Dorin\a (fragment de roman) Motto: „Intr m cu tancurile în noua provincie a min ii, noi, generalii Ordinului de Lemn. Eu, Marele Înghi itor, arunc asupra unui cuvânt nevinovat ca s îl devorez de viu în timp ce, cu mâna stâng , in pixul i rescriu alte cinci cuvinte pentru fiecare noapte nedormit . În noua provincie a co marului, m reg sesc dormind pe sc rile de la intrare, gol i zdren uit, i plin de sânge. În Mercator am adus cu mine cele apte harpii ale somnului.”

ST M SINGURI sub cerul de iunie, nep tori i tineri, în parcul Cet uii, rezema i de zidul din piatr care îngr de te accesul înspre panta periculoas , într-o loca ie cu vedere spre centrul Clujului.

La peste 300 metri deasupra ora ului, priveli tea m las f cuvinte, iar aerul tare îmi aduce aminte de frânturi din via a pe care am avutr-o în urbe cu ani în urm , o existen marcat doar de trecerea nestingherit a echinoc iilor i solsti iilor, a zenitului i nadirului, a za ului de cafea i ig rilor fumate în cafenele cochete din centrul vechi.

Locul preferat din Insomnia*, o cafenea renumit pentru concertele de tot felul, de la jazz la rock, este la masa de lâng balconul vechi i plin de fisuri, mas de la care se poate vedea o parte a oraului, de la libr ria Universit ii înspre Matei. Mai jos, dup libr rie, este drumul spre Gheorgheni, dar pân acolo trece pe lâng cinemato-

Max Beckmann - Via a exist

grafele Clujului: Arta i Victoria. B ncile de peste drum din mica fâ ie de parc de pe Eroilor sunt parc suspendate între vis i spasm.

O tres rire m face s întorc privirea i o sudoare rece îmi atrage aten ia c , totu i, visez.

Parcul catedralei, neschimbat de ani, î i petrece miile de oameni care îi calc perimetrul în fiecare zi a anului universitar. Studen i, muzicieni, pictori, arti ti - îi recuno ti dup figurile lini tite i ner btoare. Mai ales studen ii care roiesc prin fiecare cafenea sau bar al ora ului, anticariat sau libr rie, cinematograf sau teatru, în c utarea unor senza ii noi.

Este ceva pe care nu-l pot explica la ora ul sta de suflet: s fie oare aerul atât de familiar, confortul i sentimentul de acas pe care mi-l inspir sau faptul c îi cunosc toate str zile, to i copacii, dealurile, micile cascade pe care le face Some ul, cafenelele i cluburile, c minele studen ti. Îmi amintesc totul ca i cum s-ar fi întâmplat ieri.

Pl nuiam de ceva vreme s m întorc în Cluj, s rev d locuri, oameni i, iat -m , din nou în parcul Cet uia, de aceast dat mai pu in naiv i mai murdar. Mai t cut i mai preg tit. Nu mai vreau s gândesc. Îmi las în urm jobul împu it i toate gândurile i grijile materiale, îmi aprind o igar , stau pe marginea gardului de beton ce îngr de te dealul i, flegmatic, privesc cerul senin.

Asta f ceam i ultima oar când am fost aici, acum vreo patru ani, eram doar ceva mai gras i mai nep tor. Constela iile au r mas în acela i loc, natura nu s-a schimbat prea mult, doar eu... am mai îmb trânit i am devenit orb. Nu mai v d dincolo de lucruri. Bine-în eles c exagerez, dar a a suntem noi, vis torii, mai preten io i de la via i cu ambi ii proste ti sau copil re ti precum s mai beau o cafea în Flowers-Tea House** sau s mai fac o plimbare prin centru. hot râsem de ceva vreme s m mut înapoi în Cluj. Vroiam un nou început acolo. O nou ans ca de aceast dat s fac lucrurile cum trebuie.

Acum locuiam în Timi oara, pe strada Telegrafului.

Doi buni prieteni din facultate m-au ajutat s îmi g sesc un apar-tament cu 2 camere în M tur cu o chirie convenabil . M mutasem a adar în Cluj împreun cu Cristina. * Insomnia este o cafenea din Cluj de pe strada Universit ii ** Flowers-Tea House, o cafenea din Cluj-Napoca, în zona Pia a Unirii

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Speran\a se construie]te! „Speran a este visul omului treaz.” (Aristotel) Miturile grece ti, acele povestiri despre zei, sunt adev rate înv minte morale, deoarece ele con in adev ruri umane fundamentale.

Unul dintre ele este mitul Pandorei, care a încercat s explice originea ului. Povestea spune c atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus creând oameni perfec i din lut i dându-le apoi via , Zeus s-a sim it jignit i a dorit s se r zbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos s creeze o cutie în care zeii au pus toate relele din lume. Singura care s-a deosebit de ceilal i zei a fost Atena - zei a în elepciunii - care a pus în cutie Speran a. Zeus i-a d ruit-o pe Pandora ca so ie lui Prometeu, împreun cu acea cutie, de unde i numele de Cutia Pandorei. Prometeu a refuzat s primeasc darul, îns fratele s u a deschis cutia eliberând toate relele i, speriat, s-a gr bit s închid capacul, f s observe c pe fundul cutiei r sese Speran a. De aceea se spune Speran a moare ultima.

Când ne sim im slabi în lupt cu via a, speran a este cea care ne face puternici, fiindc ea ac ioneaz ca o energie a sufletului. Poetul român Tudor Arghezi o definea foarte asem tor lui Aristotel, ca fiind „un vis cu ochii deschi i”. „Nu l sa visele s piar , pentru c dac visele mor, via a nu este decât o pas re cu aripi rupte care nu mai poate s zboare”, spunea scriitorul american Langston Hughes. În secolul XIX, filozoful german Arthur Schopenhauer sus inea voin a omului este elementul real i esen ial de a tr i, c este singura expresie a existen ei îns i a universului i c orice om are nevoie de griji, dureri ori mizerie, dup cum corabia are nevoie de înc rtur , spre a merge drept i sigur. El sus inea c voin a st la baza ac iunilor omului, având o puternic for lipsit de ra iune i de scop, c lumea i istoria sunt lipsite de sens i de o int final . Mai sus inea c voin a este înso it de inteligen i curaj, i c ele, aceste calit i, se mo tenesc, una de la mam i alta de la tat . Deci, s în elegem c voin a ar fi o for care imprim o mi care care poate fi haotic dac nu solicit inteligen a i curajul pentru a-i da un sens.

Fiecare om are dorin e, î i creeaz un ideal i sper s i-l îndeplineasc prin lupt , deseori fiind implicat sacrificiul sub diferite forme.

Omul sper s fie fericit. Sper , i cine nu poate spera i nu poate lupta, nu are cum s ajung la fericire.

Po i spera, po i realiza, po i câ tiga, dar po i i pierde; dar nu conteaz , fiindc mai po i încerca, mai po i din nou spera, mai po i pierde, dar po i câ tiga. Dac nu speri, în final ajungi s disperi.

Cre tinismul ne încurajeaz vorbindu-ne despre Speran : „... tim c necazul te determin s ai r bdare, r bdarea aduce biruin a în încercare, iar biruin a aceasta aduce n dejdea. Îns n dejdea aceasta nu în eal , pentru c dragostea lui Dumnezeu a fost turnat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:3-5).

Existen iali tii secolului trecut au vorbit foarte mult despre dezdejde, ca stare în fa a unei lumi închise, f ie ire. Cel mai ilustru reprezentant al existen ialismului, filozoful, dramaturgul, romancierul francez Jean-Paul Sartre - de i are o filosofie original , pur personal ,

marcat puternic de aspectele politice ale vremii - , în povestirea Cu ile închise, imagineaz camera ca un fel de infern, un spa iu închis, lipsit de ferestre i pat, cu lumina permanent aprins i u a încuiat pe dinafar ; un spa iu în care nimeni nu intr , iar cele câteva personaje din untru nu pot ie i... Nici o dorin de a crede nu este zugr vit în arta sartrian ; nici acea jum tate de m sur în credin : „Cred, Doamne, ajut necredin ei mele”. Întunericul este total, fiindc Sartre este un existen ialist care respinge existen a lui Dumnezeu, considerând c omul î i prime te existen a de la p rin i, iar „apari ia” existen ei este un accident.

Scriitorul Octavian Paler propune îns altceva: s reînv m speran a. Într-un dialog imaginar cu poetul Hölderlin, îi r spunde acestuia printr-un poem i vorbe te despre poezie, de i nu se refer doar la cei care scriu versuri, ci la capacitatea omului de a- i dep i condi ia de muritor prin valorificarea virtu ilor sale. i speran a este una dintre virtu i, care se poate verifica mai ales în perioade de lipsuri, cum ar fi perioada de secet . „A i scris undeva un vers, - spune Paler - „La ce bun poetul, în vreme de secet ?”, i tocmai asta îmi îndr zneala s m adresez unui mare poet i s spun c adev ratul curaj, adev ratul curaj al poeziei nu este probabil s cânte ploile când toat lumea le vede, adev ratul ei curaj este s vad cerul pârjolit i s spere. i înainte de a fi ploaie adev rat care ud câmpiile, ploaia s fie astfel speran i cântec”. adar, binele s fie mai întâi în cugetele noastre, acesta este crezul prin care Paler justific poezia. i cere poetului s fie un profet al speran ei, care s aminteasc celorlal i c au datoria s spere: „Un poet în fa a unui cer ars, în fa a unui câmp pârjolit i care nu e în stare s cânte i s cread în ploi, s ne aduc aminte c ploaia exist , c ea va înflori p mântul bolnav, a adar, un poet care nu e un profet al speran ei, un poet cu buzele arse care nu simte nevoia s cânte ploile lumii n-a în eles c poezia e în primul rând o form a speran ei”.

Este, poate, cea mai frumoas defini ie a unui poet, aceea de profet al ploilor în vreme de secet . S fim atunci to i poe i ai anului ce vine - 2019! S avem curajul s profe im vremuri mai bune! S demonstr m c speran a nu este zadarnic ! S spunem astfel, c poetul - adic sufletul viu al fiec ruia - trebuie „s cânte ploile tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc i ne dor, când soarele arde i mâinile miros a îndoial ... ” Este, poate, cea mai frumoas defini ie a unui suflet de poet, aceea de „profet al ploilor în vreme de secet ”. fim atunci poe i anul acesta care vine i s profe im vremuri mai bune! S demonstr m c speran a nu trebuie s lipseasc din sufletele noastre. Sunt de acord c speran a este un „vis” necesar sufletului nostru, dar cred, în acela i timp, c ea necesit s fie înso it de voin care s pun în mi care visul, a a cum a afirmat cândva Paler, c speran a trebuie construit . Speran a poate fi imaginat ca un castel cu o

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

arhitectur care s ne scoat din realitatea modest sau chiar mizerabil , i s ne ofere prosperitate. Iar prosperitatea nu poate fi realizat f o activitate intens , f curaj, cinste, dreptate i d ruire. În via , individul se love te de tot felul de obstacole, de greut i. Existen a este un ir de victorii i e ecuri, iar fiin a uman nu poate rezista decât dac se te în propria interioritate puterea necesar de a merge mai departe. O asemenea surs de putere de rena tere este tocmai speran a. Renun area la lupta cu via a, incapacitatea de a dep i dezn dejdea amenin evolu ia fiinei i chiar integritatea ei. Dac lumina permite ochilor s vad ceea ce este în jur, speran a deschide ochii sufletului pentru a vedea c exist o cale de a merge mai departe, folosind lumina întrez rit . Ivirea acestei lumini a sufletului ac ioneaz salvator. Cuprins de speran , omul alung teama r ului din via a sa. El va în elege c trebuie s lupte pentru normalitatea, lini tea vie ii lui i c spiritul s u va rena te datorit acestei lumini.

Este clar c atunci când ai o dorin , speri sau disperi. Dar i spe-ran a, i disperarea presupun o atitudine. Exist i persoane care nu sunt capabile nici s spere, i nici s dispere. Se predau platitudinii. Tr iesc într-o lume absolvit de dorin e, de idealuri. O lume fals .

Speran a nu are unitate de m sur . Putem spera tot timpul, putem a tepta, putem r bda atingerea visului, a idealului... R bdarea este cea care ne absolv temporar de disperare i f a avea motiva ia r bd rii, omul începe dezn jduiasc ... „Cel ce dezn jduie te î i ucide singur sufletul”, spunea Sfântul Ioan Sc rarul.

O dorin realizat este un efect al unei cauze, fiindc atunci când ne propunem a spera în ceva, acel ceva are o motiva ie în mintea noastr , în sufletul nostru. Asemeni unei semin e, speran a este cea care încol te i a teapt culegerea rodului. Cu ce ai ajutat dezvoltarea? Da, „speran a se construie te”, adic omul nu trebuie s viseze i s r mân pasiv, ci trebuie i ac ioneze în dobândirea dorin ei sale, a idealului s u. Dup definirea idealului, speran a fiec ruia poate fi însumat speran ei colective. Un ideal colectiv, întru binele societ ii în care tr im, poate fi realizat cu ajutorul însum rii for elor fiec ruia dintre noi. S sper m fiecare, s sper m împreun i s nu dezn -d jduim, fiindc dezn dejdea nu duce nic ieri, curm drumul pavat cu flori al speran ei. Închei aceast pagin cu poemul intitulat „Speran a”, din noul volum de versuri „Închin acest pahar iubirii”: Inima zgomotos bate, / gândurile odihn cer, / vorbele - au t cut demult. / Ochii refuz realitatea obositoare / strâns -n ghemul zilei ce-abia a trecut. / Iertarea i uitarea sunt chemate / a ridica zidul înalt, / genele se unesc strângând i ascunzând / lacrimi cristaline c ut toare de libertate. / Pleoapele precum fluturii aripile- i strâng, / cumin i a teptând zâmbetul zorilor / când, / harfele copacilor se vor auzi cântând. / Îngerul dimine ii va veni zâmbitor, / cu speran a pus pe-o tav de-argint, / oferit drept - cea de cafea.//

43

Dumitru ICHIM (Canada)

Psalm de luminare a lemnului „Se lumineaz lemnul sub dalt i gealauri”, a-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.

De slab te la i Iubirii, atunci îi e ti puternic.

Au fluierul d cântec din cioturi, sau din g uri? mân a-i rege florii, cocon de ram guri.

Petala, ca arip , e doar r scump rare Spre zborul ce d fructei gust acri or de soare, Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri. n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!

Adânca-n elepciune-i când de frumos i-e fric .

Nu încruntând sprânceana e ti cuib de rândunic , rutul din lumin se-nfrupt , nu din gânduri.

Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoa te-i!

Altfel, ce toarce gândul e doar m tasea broa tei.

Psalm de suspin metafizic Ce mândr por i în les i-n ochi s lbatici, tigrii, ludele safire bârfindu-te-n colan!

Banal ? Nu! lasciv , chiar i atunci când vii, gri Spre violet nostalgic penumbrei de m rgean. În toate - Salomee, din sadic dans, pl cere...

-i gloatei isterie, pâine i circ, i fumul!

Nu cu o et prinzi zborul, ci cu-n optiri de miere, Cum î i dezbrac mintea de noaptea ei, parfumul.

E sete, foame, fl ri, când sfâ ie felina...

Cherchez la femme? Dar unde, din scen , e poetul?

De ce-ai dat frâul liber otr vilor, lumina?

Metafora nu-i strâmb , când ceri pe ea profetul?

Sunt curva ordinar , dar i Botez torul...

De-ng duit-ai tava, au n-ai uitat z vorul?

Psalmul cresc torului de stele

Max Beckmann - Exil în lumea nou

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-m !

Spre-un continent Vivaldi’s catarg de z ri fl mând.

Cum por i dumnezeirea pe-altar fragil de hum , Din netr ite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire, -mbrac -n stih stiharul înaltelor stihiri. duri voievodale Te-ntâmpin ca Mire Magdalenând lumina din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi vapaia, aripi s aibe cerbul, Te-ascunzi în dorul mor ii, i-o prinzi în trup, ca nad .

Tu cine e ti, Iubire? F trecut i-e verbul, C-a fi e-n toate fire, fiindului livad .

- Sunt cresc tor de stele, din lut le tiu aroma...

De n-a fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Constatarea evenimentelor istorice – apari\ie editorial[ @în onorarea Centenarului Marii Uniri În semn de recuno tin pentru marele eveniment Centenarul Unirii a fost lansat edi ia special a revistei de cultur istoric COLUMNA 2000, serie nou , editat de Universitatea „Ioan Slavici” din Timi oara. Fiind în al 19-lea an de existen , revista Columna 2000, cu numerele 73-74-75-76 (ianuarie-decembrie 2018), este o publica ie remarcabil care, la rândul ei, ar putea fi comparat cu o monografie tiin ific de o valoare aparte în domeniul istoriei, având un con inut de 330 pagini i o consisten analitic ce predispune tre reflec ii profunde, în cazul dat, c tre onorarea/ reamintirea/ constatarea celor mai reprezentative evenimente din istoria neamului românesc din perioada anilor 1918-2018 i nu numai. Publica ia respectiv este binevenit prin prezen a unor personalit i marcante din sfera academic , universitar i scriitoriceasc atât din cadrul rii, cât i din afara ei, avându-l pe Aurel Turcu în calitate de conduc tor spiritual, iar în consiliul tiin ific al revistei fiind prezen i renumi i oameni de tiin precum Ioan Aurel-Pop (acad., prof.univ., dr., pre edinte al Academiei Române), Ioan Hategan (dr., cercet tor tiin ific la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române), Doina Benea (dr., membru corespondent al Institutului German de Arheologie din Berlin), Adrian Bejan (dr., prof.univ., membru al Societ ii de tiin e din România), Radu Paiu an (dr., prof.univ, pre edinte al Asocia iei Istoricilor B eni), Cornel Petroman (prof, dr., responsabil al Sec iei de Istorie Modern a Societ ii de tiin e Istorice din România-Filiala Timi ), cât i al i savan i eminen i ai na iunii române.

Corespunz tor, existen a revistei este onorat prin contribu ia major a Colegiului Directorilor Onorifici i, nu în ultimul rând, construit i pus în lumin de Colegiul de Redac ie, redactor sef fiind istoricul Tiberiu Ciobanu (fondator, director, dr., conf.univ., prorector al Universit ii „Ioan Slavici”), iar redactorii- efi adjunc i fiind domnii Dumitru Mnerie (dr., prof.univ., pre edintele Consiliului Academic al Universit ii „Ioan Slavici”) i Otilia Breban (prof.), i, respectiv, redactorii Ana Caia, Ion Jurca Rovina, Zaharia Pere , Mariana Gurza, Alina oi, Veronica Balaj i mul i al ii, care prin inteligen a i capacitatea lor profesional reu esc s ofere publicului cititor o lucrare demn de respect i apreciere.

O revist consacrat în totalitate marelui eveniment - Centenarul Unirii, dar i multor

altor evenimente/ ac iuni istorice ce au fost prezente în via a poporului român. O lucrare oportun i de o importan extraordinar , aceasta însumând în sine aspecte despre istoria, cultura, tradi iile, unitatea i identitatea neamului românesc. Scopul principal al acestei edi ii este de a relata realitatea tr it în ara româneasc de-a lungul timpului i, nemijlocit, de a elucida con inutul obiectiv prin intermediul c ruia se profileaz personalitatea poporului român în diverse perioade istorice. Pentru început, în cuvântul de deschidere, la sec iunea Editorial, ne vorbe te Dumitru Mnerie despre „Cultura i demnitatea României în anul anivers rii a 100 de ani de la Marea Unire”. O descriere fascinant i impun toare despre trecutul i prezentul istoric al României. Referindu-se la semnifica ia anului 2018, Domnia Sa scrie: „Anul 2018, prin Decizia 864/ 2017 a Parlamentului european i a Consiliului UE, este declarat Anul european al patrimoniului cultural. Revista Columna 2000, încheie al XIX-lea an de existen în Serie nou , cu îndeplinirea menirii de p str tor la loc de cinste al patrimoniului cultural românesc, al demnit ii României - vatr statornic a tuturor românilor”, continuând cu: „Întregul an 2018 este pres rat de momente de aduceri aminte, de anivers ri i comemor ri, dovezi de recunoa tere i pre uire a valorilor culturale adunate de poporul român de-a lungul veacurilor. Lista momentelor se deschide cu numele a doi mari români, tat i fiu, personalit i de care se leag de istoria românilor, în special istoria medieval a Transilvaniei i Banatului: Iancu de Hunedoara (n.1407, Hunedoara - d.1456, Zemun) i Matia Corvin (n. 1443, Cluj - d. 1490, Viena). Se împlinesc 580 de ani de când Iancu de Hunedoara, unul dintre cei mai mari comandan i militari ai Europei medievale (remarcat mai ales pentru numeroasele campanii antiotomane), devine Ban al Severinului i Comite al Timi oarei (1438)”. În acela i timp, Domnia Sa semnaleaz c „Anul 2018, anul Centenarului Marii Uniri marcheaz România (suprafa a 238.397 kmp i 19.549.220 locuitori), ca ar membr în principalele organisme interna ionale, cum ar fi Organiza ia Na iunilor Unite - ONU (1955), Uniunea Latin (1980), Consiliul Europei (1993), Organiza ia pentru Securitate i Cooperare în Europa - OSCE i Organizaia Interna ional a Francofoniei - OIF

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(2003), Organiza ia Tratatului Atlanticului de Nord - NATO (2004), Uniunea European - UE (2007). Acum România, ca ar european bine integrat , se preg te te s preia chiar i Pre edin ia Consiliului Uniunii Europene (în 2019)”. Concomitent, Dumitru Mnerie face o analiz i descriere succint despre activitatea i via a marilor domnitori, istoriografi, umani ti, filozofi, c rturari, oameni de tiiin , episcopi, scriitori, oameni politici de origine român , care prin contribu ia lor au dezvoltat i au venerat ara româneasc , ace tea fiind Dimitrie Cantemir, Mihai Viteazul, tefan cel Mare (Domnitorul Moldovei timp de 47 ani, considerat cu cea mai mare domnie din epoca medieval din rile Române), Miron Costin, Vasile Alecsandri, Ioan Inochentie Miku-Klein, Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Grigorescu, Regina Elisabeta, Regele Carol I, Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu i multe alte personalit i distincte ale na iunii române. În încheiere, domnul Dumitru Mnerie men ioneaz cu mult satisfac ie sufleteasc i demnitate na ional despre valoarea Actului de Unire din 1918: i totu i, aniversarea cea mai drag a poporului român din acest an este Centenarul României. Prezentul num r al revistei „Columna 2000” este dedicat, în special acestui mare eveniment. În editorial se amintesc dou momente premerg toare extrem de importante, i anume: 27 martie/9 aprilie 1918, momentul hot rârii prin vot de c tre Sfatul rii (adic Parlamentul proclamatei Republicii Democratice Moldovene ti) a unirii Basarabiei cu România (act ce reprezint concretizarea i biruin a mi rii «româniste» din acest inut), precum i 15/28 noiembrie 1918, unirea Bucovinei cu România, hot rât în Congresul general al Bucovinei, când, în fapt s-a decis adoptarea Mo iunii prin care se cerea „unirea necondi ionat i pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pân la Ceremu , Colacin i Nistru, regatul României”. Momentul de referin al înf ptuirii Marii Uniri a fost marcat la Marea Adunare Na ional de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918, fiind convocat de c tre Marele Sfat Na ional Român, prin Consiliul Na ional Român Central de la Arad, la care au participat 1228 de deputa i pentru a vota Rezolu ia de la Alba Iulia, prin care se pecetluia unirea românilor transilv neni, cri eni, b eni i maramure eni cu Regatul Român”. Sunt puse în relief idei fenomenale, p trunse de spiritul na ional, desigur, totul fiind raportat la mediul, p mântul i graiul românesc. Cuvinte extraordinar de frumoase, cuvinte care inspir sentimente de venera ie i provoac omul în realizarea cât mai multor ac iuni nobile pentru ara natal .

Max Beckmann - Noaptea

45

Cu acelea i gânduri de bun credin i fidelitate în valorile spirituale, umane, na ionale, Col.(r.) Constantin C. Gombo scrie un eseu în memoria regretatului Aurel Turcu (mentorul revistei Columna 2000, savant, poet, prozator, etnograf, jurnalist, istoric), întitulând „Gânduri pentru un prieten plecat în nemurire, Aurel Turcu (1943-2012)”. Acesta este un moment de reculegere pentru o personalitate i identitate autentic a neamului românesc. În memoria scumpului prieten, Col.(r.) Constantin C. Gombo m rturise te: „La 1 decembrie anul acesta voi aprinde o candel i pentru tine în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Nu te pot uita, drag i de neuitat prieten!”.

La sec iunea Pagini de Istorie, autorii înscriu subiecte nespus de importante despre etnogeneza românilor, voievodat, ideea i indentitatea na ional , recunoa terea independen ei, na ionalizare, ac iunile politice române ti, cultur , rela iile socio-umane, etc.; iar componentul Marii Uniri este transpus în cel mai detaliat mod i cu mult demnitate na ional . Pentru început, profesorul universitar i dr. Doina Benea ne face cuno tin cu studiul privind „Cercet rile arheologice din castrul roman de la Tibiscum (1976-2015). Rezultate i perspective”. Respectivul studiu tiin ific ofer o larg posibilitate de în elegere concret a modului de integrare cultural a unor popula ii provinciale (traci, vindelici), cu etnii din spa iul sirian i nord-african cu popula ia local dacic în secolele II-III, autoarea argumentând c ascenden a rapid a veteranilor din castrul de la Tibiscum în rândul elitei aristocra iei urbane locale, dar i de la Apulum i mai ales, în Capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, constituie indiciul cel mai clar al romaniz rii unei p turi importante din popula ia anticului Tibiscum”.

La aceea i sec iune Pagini de Istorie, profesorul universitar i dr.Tiberiu Ciobanu prezint descrieri foarte clare i destul de interesante „Despre Vlad epe - un „voievod absolut” i „cel mai mare cârmuitor i comandant militar” al vremii sale - la împlinirea a 570 de ani de la urcarea sa pentru prima oar pe tronul rii Române ti”; „Despre Mihai Viteazul («st pân [chiar dac doar vremelnic] al întregului neam românesc», «eroul na ional [pentru ve nicie] al tuturor românilor» i «principe valah [român] de interes [indiscutabil] universal») la aniversarea a 460 de ani de la na terea sa i a 425 de ani de la urcarea lui pe tronul rii Române ti”; „Despre Dimitrie Cantemir, principele-c rturar al neamului românesc, la aniversarea a 345 de ani de la na terea sa i la comemorarea a 295 de ani de la trecerea lui la cele ve nice”; „Despre Alexandru Ioan Cuza, p rintele statului na ional român modern, la comemorarea a 145 de ani de la trecerea sa la cele ve nice”. Cercet rile Domniei Sale sunt marcate de o viziune ampl despre marii voievozi, domnitori, c rturari români, în mod aparte, despre acele personalit i distincte care, în timp, au contribuit substan ial la realizarea aspira iilor milenare de unitate, respectiv, de creare a statului na ional român. F când o descriere relevant despre domnitorul Mihai Viteazul, Tiberiu Ciobanu spune: „Neîndoielnic „fiul marelui i preabunului r posatului Io Petra co Voievod”5 este conduc torul nostru politico-militar cel mai temeinic cunoscut pe plan na ional i interna ional din întreg Evul Mediu românesc, el meritând pe deplin s fie pomenit cu evlavie, mândrie i recuno tin de c tre to i românii cu ocazia Centenarului, deoarece este, practic, primul unificator de neam i ar din îndelungata i zbuciumata noastr istorie”. Cât despre Dimitrie Cantemir (domnitorul Moldovei i marele c rturar al umanismului românesc), autorul men ioneaz : „... de i a domnit foarte pu in, prin întreaga-i activitate, pus atât în slujba luptei pentru neatârnarea patriei sale, cât i a dezvolt rii culturii române ti i europene, poate fi considerat unul dintre cei mai valoro i voievozi i c rturari ai neamului nostru”. Afirma ii de mare pre în adresa marilor personalit i române ti. Îns , Ioan-Aurel Pop (prof.univ., dr.hab., pre edintele Academiei

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Române) scrie despre „Etnogeneza românilor - dincolo de aspectul enigmatic i miraculos”, în concluzie declarând: „Poporul român sa format într-un proces îndelungat, între secolele I-II i VIII-IX d. Hr., ca un popor romanic din romanitatea estic , în urma coloniz rii Daciei.

Invazia slavilor a sl bit în chip sensibil romanitatea sud-dun rean , diminuându-i mereu poten ialul uman. Datorit romaniz rii, limba latin s-a impus peste tot în provincia traian , iar apoi i în celelalte regiuni ale Daciei, a a cum se impusese i în Moesia i Dacia Aurelian . Limba latin vorbit la Dun rea de Jos (latina popular ) a evoluat pe o cale proprie, ca i latina vorbit în Peninsula Iberic sau în Gallia, i a dus treptat la formarea unei noi limbi - limba român .

Unitatea limbii române i faptul c la sud de Dun re nu s-au format limbi romanice distincte, ci doar dialecte ale limbii române demonstreaz înc o dat strânsele contacte dintre romanicii de pe ambele maluri ale fluviului, precum i faptul c izolarea protoromânilor i românilor de la sud de fluviu de masa nord-dun rean a poporului lor s-a f cut relativ târziu, prin secolele al VII-lea - al VIII-lea, când etnogeneza i glotogeneza erau aproape terminate”.

Eugen Mioc (prof., dr.) prin intermediul lucr rii despre „Ideea na ional i Revolu ia de la 1848-1849 în Banat i Transilvania” zice c „Revolu iile dintre anii 1848-1849 au reprezentat, atât prin aria de r spândire cât i prin durat , o ridicare popular nemaiîntâlnit pân atunci la nivel european. Ele au fracturat regimurile monarhice neoabsolutiste de pe b trânul continent i au adus ca noutate na ionalismul.1 Organizatorii mi rilor au fost cu predilec ie intelectuali, proveni i atât din rândurile burgheziei liberale cât i din cele ale nobilimii reformatoare. Majoritatea liderilor revolu ionari aveau contingen cu lojile masonice i combinau ideile iluministe de sfâr it de secol XVIII - libertate, egalitate, fraternitate, specifice Revolu iei franceze de la 1789 - cu idealuri romantice de început de secol XIX conceptele de na iune i na ionalism. Prin urmare, scopurile mi rilor revolu ionare au fost multiple: democratizarea societ ilor, cu tot ceea ce presupune acest fapt dar, i emanciparea popoarelor asuprite i formarea unor state na ionale pe criterii etnice. Conceptul de naiune în sensul modern al termenului apare la sfâr itul secolului XVIII în vestul Europei i în Statele Unite i de acolo se extinde în întreaga lume...”. Anul 1848 a constituit îns i momentul trezirii con tiin ei na ionale a românilor. A fost pentru prima oar când, idealul form rii unui stat românesc unitar a coborât de la nivelul elitelor la nivelul poporului de rând”.

Respectiv, profesorul Otilia Breban prin articolul „140 de ani de la recunoa terea independen ei de stat a României” înregistreaz urm toarele: „Anul 1878 se înscrie în istoria neamului românesc ca anul în care a fost dobândit pe calea armelor (în urma victoriei ob inute de armatele ruso-române asupra for elor militare turce ti în R zboiul din 1877-1878) i recunoscut prin ac iuni diplomatice (care au culminat cu Congresul de Pace de la Berlin din iunie-iulie 1878) Independen a de

Beckmann - Ultima datorie a lui Perseu

Anul IX, nr. 12(100)/2018

stat a României (ce fusese deja proclamat la 9 mai 1877), f înf ptuirea acestui ideal na ional nefiind posibil , practic, evolu ia ulterioar a rii noastre i înscrierea acesteia în rândurile marii familii a statelor europene”. „În prim vara anului 1877 existau toate condi iile interne i externe pentru îndep rtarea suzeranit ii otomane. Întreaga na iune dorea i era interesat s ob in inde-penden a deplin a României. Un r zboi victorios, care s înl ture suzeranitatea Por ii otomane i s consfin easc independen a rii, reprezenta o necesitate, nu numai de ordin istoric, ci i de ordin mo-ral i na ional”. „În ciuda unor condi ion ri i îngr diri, Tratatul de la Berlin a recunoscut independen a statului român i intrarea cu drepturi depline a României în concertul european. În lunile urm toare, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman i Rusia, au recunoscut fiecare noul statul interna ional al rii, stabilind cu ea rela ii diplomatice. Italia va recunoa te independen a în 1879, dup ce articolul 7 din Constitu ie se va modifica, articol care f cea referire la drepturile civile i politice, iar celelalte trei mari puteri, Fran a, Marea Britanie i Germania, vor recunoa te independen a rii, abia în anul 1880, dup ce guvernul român avea s accepte condi iile de r scump rare a c -ilor ferate de la ac ionarii germani. Datorit recunoa terii sale interna- ionale, România a str tut o etap decisiv în procesul ei de afirmare european . Totodat , dobândirea independen ei de c tre statul român a contribuit în a preg tii des vâr irea unific rii statale a na iunii române”.

Profesorii Radu Boti i Mircea Boti analizeaz cu mult pasiune Ac iunile politice române ti în direc ia realiz rii Marii Uniri, la acest subiect concretizând: „În nemijlocit leg tur cu activitatea politic i diplomatic dus pe diferite planuri de România în scopul realiz rii idealului s u national,cu lupta purtat de cona ionalii din provinciile aflate sub st pânire str in , un mare num r de români au desf urat în diferite ri din Europa,precum i în S.U.A. o ac iune multilateral i eficace,în cooperare cu sârbii, cehii, polonezii etc. pentru cauza comun : victoria principiului na ionalit ilor i recunoa terea acestuia drept criteriu fundamental în statuarea postbelic a lumii”. Pe când, Ana-Maria Ciupu (elev în clasa a XI-a, tiin e Sociale, Liceul Teoretic „Vlad epe ” Timi oara) vine cu o relatare destul de pre ioas despre „Propaganda românilor din Occident în favoarea Marii Uniri”, astfel afirmând: „În înf ptuirea Marii Uniri din 1918, un rol deosebit de important l-au avut ac iunile românilor afla i în Occident, i, mai ales, a celor afla i acolo cu un mandat. Propaganda româneasc în favoarea cauzei na ionale sa amplificat mai ales dup retragerea armatelor române în cadrul campaniei de la sfâr itul anului 1916”. Astfel, marile personalit i ai neamului românesc au desf urat o activitate enorm pentru cauza românilor, pentru ara natal , printre ace tea reg sindu-se: Vasile Stoica din SUA, Gheorghe Mironescu i Dumitru Dr ghicescu din Marea Britanie; Traian Vuia i Alexandru Lep datu din Fran a, Vasile Goldi din Belgia i mul i al ii. Prin aceast lucrare autoarea demonstreaz c activitatea desf urat de românii din str in tate a dat roade mari, constituindu-se într-o contribu ie semnificativ la cunoa terea i în elegerea cauzei române ti.

Fiind structurat în multiple sec iuni i cu diverse con inuturi (pagini de istorie, patrimoniu, evoc ri, din istoria înv mântului românesc din Banat, homo religiosus, marea unire reflectat în art , din larga românitate, mari personalit i ale omenirii, restituiri, meridiane, consemn ri, vitrina cu c i), revista în cauz cuprinde o pleiad întreag de autori care, la rândul lor, transmit mesajul corespunz tor pentru publicul cititor. În aceast list a autorilor/ cercetorilor/ academicienilor/ scriitorilor se înscriu i Hora iu Suciu i Monica Suciu cu lucrarea „Lugojul, Marea Adun re Na ional de la Alba Iulia i instaurarea administra iei române ti (1919)”; Lauren iu Nistorescu cu „Ultramontania, un ducat tardeno-dacic”, Sorin Gabriel Ionescu despre „Voievodatul - forma de organizare a comunit ilor din Banat la începutul Evului Mediu”, Ioan Ha egan cu „Studen i din Banat la universit i str ine în Evul Mediu. Studen i

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

timi oreni”, Alexandru Gyuris cu „Cetatea Timi oara otoman în h i habsburgice din secolul XVIII”, Cristina Grecu „Aniversare. 170 de ani de la Revolu ia pa optist din Banat”, Sorin Coda „Pr bu irea Frontului de Est i consecin ele sale politice pentru România (1917-1918)”, Marieta Rubane „Scurt privire asupra evenimentelor din preajma Marii Uniri”, Horia âru „Regal la Marea Unire de la 1918”, Constantin C. Gombo „Ecoul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 în documente de arhiv i presa vremii din Banat (1919-1940)”, Du an Baiski „Rebeli cen -zeni, la Curtea Mar ial ”, Eusebiu Narai „70 de ani de la na ionalizare. Na ionalizarea principalelor mijloace de produc ie în jude ul Cara ”, Mariana Gurza „Vasile Pl van - m rturii de istorie tr it ”, Galina Martea „Centenarul Marii Uniri - unitatea na ional a românilor de pretutindeni”, Virginia Popovici „«Opinca», prima „foaie” româneasc din Banatul sârbesc” i mul i al i autori; în cele din urm , redac ia revistei venind cu studiul „Dovezi documentare ale particip rii la Marea Unire”. De men ionat, în majoritatea cazurilor, lucr rile tuturor autorilor se înscriu în categoria cercet rilor tiin ifice, acestea fiind înso ite de surse bibliografice, introduceri, concluzii i alte aspecte caracteristice con inutului analitic. Autorii revistei, prin subiectele abordate, au încercat s pun accente clare pe evenimentele istorice care au marcat, în timp, identitatea poporului român.

Printre multitudinea de autori prezen i în aceast revist sau, mai bine zis, în aceast monografie tiin ific se reg sesc renumi i savan i, scriitori, pedagogi i istorici cu renume, iar cele scrise de domniile lor sunt realit i despre destinul, via a i existen a poporului român. Sunt formulate descrieri ce relateaz , cu adev rat, istoria na iunii române din trecut i prezent, astfel lucrarea de fa fiind nespus de necesar societ ii române de ast zi, cu atât mai mult, în Anul când se onoreaz marele eveniment - Centenarul Unirii. O lucrare ce merit a fi lecturat i în eleas cu întreaga totalitate a proceselor afective, intelectuale i voli ionale ale omului - con tiin a, cugetul, gândirea - unde sunt puse în eviden con inuturi extraordinar de interesante ce sunt p trunse de spiritul na ional, în acela i timp, totul reprezentând o chemare întru valorificarea sentimentului autentic pentru neamul românesc de pretutindeni. Drept urmare, COLUMNA 2000 este o revist de cultur istoric construit conform celor mai moderne tehnici editoriale i care, la rândul ei, este publica ia care completeaz , în mod onorabil, patrimoniul cultural român.

Nicolae M{TCA}

Cine-o caut -o g se te N-avea fric de bau-bau, O inea în chef i cânt, Ba-nc mai f cea i blau, Pân’ i lui i-au f cut vânt Confiden Mi se confia, discret , C-au mers cot la cot prin Platz.

Cum s mearg la bra et , Când el, bietul, n-are bra În acela i jug Trag la plugul crudei soarte, Gospodari de mare gazd , , privindu-i dintr-o parte, Nu pricepi cine-i din brazd Impas Însu i Vod e-n impas: Judelui - s -i zboare easta?

L-ar cresta ni el la nas: Prea- i burzuluie te creasta.

Coroana - cu orice pre Printre ho i i printre javre i-a pierdut de tot busola: Calc -n gropi i pe cadavre i men in -aureola.

Restan ierul - la ora de medita ie Cum avea capul ciub r Cu semin e de bostan, I-a probat de-a fir a p r, Dar s-a l murit ... bu tean.

Spovedania unei doamne (recent) divor ate Burta-i - la foraj un foi Cu pinot, merlot, burgund.

Nu mi-i c era butoi, Dar era i f fund.

Unul - ochi i altul - buz Toat lumea se amuz De pahare bazaochi: La Buzatu e plin ochi, La Ochiosu e plin buz .

Dezinteres total Te doboare râsul, plânsul, Nici cald nu-i e i nici rece.

Altfel spus, pe lâng dânsul Via a îns i poate trece.

Da capo al fine De la cap s-o d m pe fa : Doar un ho , în cap de noapte, A furat cât fur apte: Pân la un cap de a . rac bogat N-are car i nici c ru , Nici prieteni nu, nici bani, Nici pe moa ’-sa-n telegu , Îns are-un car de ...ani.

Doar o âr Gra ie de c prioar , Spate tari i leg minte, Loc c ldu , „Maibach” la scar .

De-ar avea i-un pumn de minte...

Gai Mânc rici de spicheri , Nu dea Domnul s te-aga e, i o mare me teri La a face caraga e.

Lamentarea înavu itului peste noapte De pe când a prins la carne, Toat ziua d din gur , pentru-a fi mai cu coarne, i-a pus carnea-n saramur .

Cu burta pe carte i sub dânsul - câte-ncap i lungeasc mintea scurt , Doar c ,-n loc s -i intre-n cap, Mai degrab -i intr -n burt . În cât timp se face casa?

Noua firm i face casa Mai s nu crezi: într-o lun .

Casiera sare masa: - i-o fac într-o or . Lun !

Castele în Spania Trei castele-a pus. Oculte.

Cam de-aici toat zâzania.

Eu l-întrec. Am mult mai multe.

Nici secrete. Sunt în Spania.

47

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Ionu\ COPIL

Tradi\ii ]i ...tradi\ii Tradi iile sunt tipare de ac iune. În actul na terii, copilul este sp lat i i se taie ombilicul, este cur at de reziduurile asociate actului na terii i i se ofer independen a. În decursul vie ii ne na tem de sute sau mii de ori (de obicei spunem c ne schimb m, dar este întotdeauna vorba de tandemul moarte/na tere). Tradi ia na terii fiului lui Dumnezeu ofer un tipar al acestei na teri anuale (de fapt, la sfâr itul fiecarui ciclu evolutiv, ciclu care poate ine ore sau zeci de ani). Noi vorbim de na terea Fiului, nu a Tat lui, El exist pur i simplu i apare o varint upgrade a acestuia. Na terea Domnului este legat de solsti iul de iarn , interfa a cea mai acut dintre un sfâr it i un început. Cealalt tradi ie, a învierii Domnului, este mult mai pu in important , dar este considerat mai mare datorit EGOului i insuficientei în elegeri a lucrurilor. În locul unei na teri, omul prefer s persiste în actualul model; asta înseamn ata amente, resentimente, obi nuin . Omul degradat/virusat fizic i psihic alege se reGenereze în acela i tipar. De asta se spune c nu po i supravie ui f Dumnezeu sau c neamurile f Dumnezeu pier.

Tradi iile legate de na terea propriu-zis a copilului in de ursitoare i de botez. Ursitoarele reprezint menirea în via , condi ionarea i setarea copilului într-un anumit tipar de gândire. Botezul este o practic mai pervers , care implic în mai mic m sur sp larea copilului i în mai mare m sur înecarea lui. Stingerea focului celest prin înecul ritualic al botezului explic lipsa de gândire logic i comportamentul nonviolent (e r u când în fa a unei agresiuni, omul nu riposteaz ) al boteza ilor. Îns a a cum spuneam, omul se na te de nenum rate ori în via a sa, a a c acest înec trebuie reactualizat periodic..., se face în fiecare iarn de Boboteaz .

Tradi iile legate de na terea Domnului (din sine însu i) in de o loca ie anume (grajd, Galileea) i de oferirea de daruri de c tre Magii de la r rit. Asta înseamn rena terea într-un sistem bazat pe ordinea natural , s lbatic a lumii, dar în ni a animale dresate (oi,

Max Beckmann - Magician i dansator

vite). De fapt, întreaga poveste biblic are o afinitate spre sectorul zootehnic (alegerea ciobanului Cain, Iisus mielul Domnului, credincio ii - turma ascult toare, parabola oi ei r cite etc). Iar Galileea, raportarea noului reN scut tot la acela i sistem de valori. Darurile magilor sunt un simbol al recunoa terii superiorit ii nou n scutului i al supunerii în fa a acestuia. Aviz celor care fac cadouri copiilor, socrilor, iubitei... prin prisma tradi iei Cr ciunului.

De Pa ti vorbim de pâine muiat în vin i de ou vopsite (f aparent leg tur : de ce se zice c umbli cu cioara vopsit dar nu cu oul vopsit). Grâul (o s mân ) este un simbol al mor ii urmat de reNa tere, este specific Cr ciunului (cozonacul) i nu are ce c uta într-un act de regenerare/vindecare. Folosirea lui arat o for are/folosire a mecanismului na terii în recrearea/persisten a aceluia i model i nu a variantei lui upgrade. Vinul, iar i nu apare ca o b utur ini iatic , ci ca sângele omului... cadavrul este resuscitat/reînviat cu infuzia propriului sânge, cu vechea lui via , cu vechiul lui model psihic.

Postul i praznicul. Sunt asemenea unei monede cu dou fe e, ying i yang. Postul este cur irea, golirea, reg sirea sinelui, a identit ii proprii i praznicul este umplerea, acumularea de experien e, de modele mentale. Mecanismul cre tin de tip post/praznic cur individul de influen ele lume ti/sociale i îl umple/satureaz cu modelul Dumnezeu; aplicând în concret, cur individul de modelele exterioare lui i îl reactualizeaz pe cel propriu (sau pe cel con inut de ceea ce Pr znuie te). Postul interzice consumul de carne, ou , lapte, dulce. De altfel, expresia spune c nu se m nânc de dulce sau de frupt. Asta înseamn c omul se priveaz /elibereaz de influen ele/tiparele agresive, pasionale, de fric , de dependen ele i viciile sale (lapte, ou ), de pl cerile sale mai mult sau mai pu in morale. Faptul c se m nânc mult crud (netratat cu foc) reduce analizarea (judecarea/bârfirea) celor din jur.

Praznicul Cr ciunului se bazeaz pe mâncarea porcului. Se spune sacrificarea porcului (în mitologie, animalele erau sacrificate zeilor care se hr neau cu fumul animalelor arse). Porcul este v zut ca un animal murdar, care h ie lacom l turi, legat de p mânt (f aspira ii spirituale, nu prive te niciodat spre cer) i sacrificarea lui se spune c este sacrificarea simbolic a acestor tr turi în om. Dar omul se hr ne te cu porcul (nu-l omoar i arunc la gunoi), deci se încarc /preia respectivul model comportamental. Este tendin a noului om de a fi asemenea unui porc, s tr iasc doar pentru a mânca i îngr a. Privind cu aten ie, este un model i o tendin deloc rar . De Pa te este omorât mielul (nevinovatul din turm ) o societate fericit este o societate în care cet enii au fost reinventa i ca rumeg toare docile!

Observ m o inversare a atitudinii fa de na tere i moarte. Se spune c dacii se veseleau la moartea cuiva i plângeau i erau cuprin i de triste e la na terea unui copil. La o analiz logic , în cazul unei vie i pline de greut i i necazuri, e o atitudine logic . Aceast atitudine genereaz o stare de mul umire/împlinire a omului i o atitudine de team , preocupare fa de viitor. Actualul model cu pa-

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ranghelie la na tere i bocete la înmormântare sugereaz o aruncare cu incon tien în via , o tratare a viitorului într-un mod superficial i cu mintea îmb tat de iluzii. Pe de alt parte, regrete pentru ce s-a întâmplat, regrete pentru ce nu s-a întâmplat, regrete pe toat linia i o stare de nemul umire generalizat .

Mitizarea i demitizarea figurilor istorice i religioase. Interac iunea dintre comunitate i zestrea spiritual a trecutului induce atât virusarea cet enilor cu tipare psihice, dar duce i la o consumare a acestei rezerve de energie psihic i mai ales la o modificare a ei de tre min ile moderne. a mor zeii i religiile. Motivul pentru care cre tinismul înc persist se datoreaz faptului c adep ii s i au fost reconfigura i puternic i în loc s degenereze acest model, îl înt resc.

Dar pe termen lung, rezultatul este acela i. În cazul figurilor istorice, datorit faptului c modelele respective configurau psihicul individual într-un mod nedorit (nedorit de anumi i invadatori) s-a încercat demitizarea lor artificial i accelerat prin scoaterea în eviden a p ilor întunecate a acestor personalit i, prin emisiuni tv care desconsiderau/înjoseau/batjocoreau aceste figuri, iscând hohote de râs. Îns acest lucru a dus la un efect interesant, cei pu ini care au continuat s i iubeasc i respecte str mo ii au beneficiat de un aport multiplicat de infoenergie din respectivele modele.

Mai exist ritualele de trecere: copil-adolescent, tân r-b rbat, matur-mo . În societatea modern au c tat diferite forme: mersul la coal i absolvirea claselor i a ciclurilor de înv mânt, majoratul, mersul în armat , angajarea în câmpul muncii, c toria, menopauza/andropauza pensia, jocul de table în parc.

Chiar dac coala, ca i armata, a devenit o institu ie formal , de uniformizare a indivizilor i setarea lor pe un anumit curent/model, ele reprezint treptele cunoa terii i antrenarea ca r zboinic. Exceptând excep iile, absolvirea unui nivel de înv mânt confer încredere i stim de sine. Faptul c exist o mul ime de absolven i de facultate care nu tiu mare lucru i au o cultur general inferioar unui absolvent de înv mânt liceal de pe vremea comunismului (a ine totu i cont de accelerata evolu ie tehnologic ) are i o conota ie pozitiv . Lipsa încrederii în for ele proprii i stima de sine sc zut sunt o boal na ional , o boal pe care universit ile private au vindecat-o în mare m sur . C aceste nulit i cu diplom , când se vor lovi de realitatea social i economic vor c dea în bud , e o alt poveste i problema personal a respectivilor. Îns faptul c armata a fost eliminat este bine i r u. Evident c armata este frumoas doar când, dup mul i ani, î i aminte ti de ea i depeni amintiri cu un vechi camarad, la un pahar de oare ce. Evident a produs multe suferin e i chiar drame. Dar dincolo de asta, de aparenta tâmpenie, se spune c inteligen a nu a intrat niciodat într-o institu ie militar , a realizat o înc rcare a osta ilor cu un model de lupt tori i cu numeroase exerci ii de NLP care le-au conferit multe avantaje în via .

Dar rolul armatei este unul singur, s antreneze oameni nevinova i ucid al i oameni, este o institu ie care creeaz în mod legal i eficient uciga i. Faptul c a fost eliminat din sistemul social mi se pare un lucru bun... atâta timp cât nu vom fi invada i de cineva! Îns s nu uit m c istoria militar vorbe te de nenum rate ori de oameni extrem de pa nici care, prin i într-un conflict, au devenit lupt tori extrem de eficien i. Cei care se bat cu pumnul în piept i spumeg de furie nu fac o ceap degerat . În ritualurile de ini iere ale popula iilor primitive, tân rul cuno tea femeia i lumea nev zut (profund ). Majoratul sau chefurile sunt un simulacru al acestei ini ieri (b utur , droguri) i sex. Cu cât tân rul este mai superficial, debusolat, are o mai mic sau eronat cunoa -

49

tere a lumii, cu atât nevoia lui de substan e ini iatice (droguri/ alcool) este mai ridicat . Lua i-i iarba i cocaina, va fuma oricioaic i se va ame i cu diluant.

Persisten a într-un anumit comportament semnific incapacitatea subiectului de a dep i acel nivel, de a realiza ini ierea. B uturile i sexul au rolul de a- i deschide noi perspective, noi orizonturi i nivele de în elegere. Dac vezi alcoolul i sexul doar ca pe pl ceri în sine (ceea ce nu este deloc r u, de altfel), ini ierea nu- i atinge scopul i trebuie repetat .

Acela i lucru se petrece i ca adult în ce prive te serviciul i familia. E ecurile pe acest plan arat incapacitatea tr irii la acest nivel (probabil celelalte trepte nu au fost urcate, subiectul e adult doar datorit vârstei). Sau datorit tr irii cu superficialitate a acestui nivel, este compromis.

Datorit experien ei sale, b trânul c ta un statut aparte, devenea un fel de sf tuitor i conduc tor al grupului. El nu mai putea s munceasc fizic, dar munca lui se ridica la alt nivel. Este de în eles de ce un pensionar care nu î i g se te o preocupare de gestionare a unui grup sau situa ii se cur rapid. Devine inutil i universul nu permite s existe nimic inutil. Aceast preocupare a mo ului este sublimat în îngrijirea nepo ilor, îngrijirea unei gospod rii/gr dini, implicarea în jocuri: ah, table, c i etc.

Praznicele na ionale, jum tate din ele sunt de factur religioas , ceea ce înseamn împletirea/importan a sacralit ii în mentalul nostru colectiv, iar celelalte sunt 24 ianuarie - Mica Unire, 1 mai Ziua muncii, 1 iunie - Ziua copilului, 1 decembrie - Marea Unire.

Praznicele religioase legalizate se refer la na terea din nou, la regenerarea în acela i model, autodep irea/evolu ia într-un plan superior (Rusaliile, În area Domnului), p strarea identit ii (15 august Adormirea Maicii Domnului) i gestionarea eficient a viciilor i negativit ii (30 noiembrie - Sf. Andrei). Praznicele cu înc rc tur istoric sunt cele legate de armonia interioar i exterioar /cu cei din jur (mica i marea unire), cultul muncii (1 mai) i al copilului/copil riei (1 iunie). De mare, sau cea mai mare, importan este încheierea unui nou ciclu i începerea unui nou o nou ans ! (1 i 2 ianuarie). Dac praznicele religioase se refer la modele mentale interne i inevitabile, cele istorice sunt tipare ale unor evenimente (fericite/reu ite) sociale, de interac iune cu mediul fizic sau social. Este totu i interesant cultul mamei (religios oficializat Sfânta M rie Mare/Mic i neoficializat i 8 martie), sacralizat i cel al copilului doar legalizat.

Cea mai important s rb toare na ional a suferit în cursul istoriei recente câteva modific ri. De la ziua regelui - 10 mai, tiparul mintal al controlului con tiin ei asupra psihicului s-a trecut la ziua eliber rii na ionale 23 august, tiparul mental al libert ii, ajungându-se la ziua Marii Uniri a principatelor (principalelor), dobândirea unei identit i personale prin armonizarea diverselor resurse i tendin e interioare.

La praznicele na ionale se ascult discursuri politice, se ascult muzic popular patriotic i de chef, se bea uic i se consum mânc ruri specifice. Chiar dac sunt plictisitoare/mincinoase i în limbajul de lemn, discursurile oficialilor (primar, prefect, politician, ministru, pre edinte) reprezint comunicarea dintre sinele psihic i neuronii/re elele neuronale de rând. Folosirea autosugestiei a a cum o tim (repetitiv , lipsit de emo ie i mincinoas este sublimarea perfect a mesajului politic. Muzica popular este conexiunea cu zestrea spiritual a neamului - aportul energetic al creierului care sus ine mesajele sinelui. uica este o esen a vie ii, o în elepciune dobândit prin actul tr itului i se manifest ca o b utur ini iatic , este acea în elepciune ce optimizeaz realizarea ordinului dat de Sine. Mânc rurile specifice fac conexiunea dintre cel ce transmite mesajul i cel care îl

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prime te; este un fel de limbaj! Nonverbal. Mânc rurile tradi ionale sunt sarmalele, ciorba de fasole cu ciolan, micii, m liga cu brânz .

Mânc rurile tradi ionale reprezint o personificare a experien elor na ionale. Aproape în orice cas se m nânc supa de pui, ciorba acr , cartofi pr ji i, pit cu sl nin . Fiertura de îngeri (p ri) denot nevoia de experien e frumoase/pozitive/în toare. Cartofii sunt acea în elegere a lucrurilor prin introspec ie i un consum exagerat de cartofi denot tr irea în sfera mental a în elegerilor i emo iilor personale. Pita uns cu untur i cu ceap , pres rat cu un praf de sare arat atât via a privit prin ciclul moarte/na tere; rena tere, adic grâul împletit cu untura, partea cea mai consistent /spuma tr irilor intens emo ionale i pasionale, temperate de iu eala i triste ea în eleapt a cepei sau usturoiul. Sarea d m sura în toate, rostul a tot ce s-a întâmplat. Hr nirea de tip pit cu unsoare cu ceaeste un tipar extrem de armonios al hr nirii i de asta nu este oferit la praznice i este oarecum dezavuat de societate.

La praznicele oficiale se scot straiele de s rb toare, cele mai m re e realiz ri ale neamului. Produsele de panifica ie: colaci, cozonaci (grâul), fasolea, m liga toate sunt produse ale semin elor, ale unei forme de reNa tere, asociate cu realiz rile emo ionale i pasionale (marile aspira ii ale neamului, curentele sale emo ionale - carnea de porc, oaie - aceste animale nu reprezint modelul agresiv, r zboinic, ci cel al turmei sau consumatorismului. În plan mental nu este nearat r u, turma reprezint unitatea neamului, coalizarea în jurul unui scop/om i porcul, hedonismul, pl cerea în ceea ce faci i tr ie ti.

O continuitate prin istorie au micii, micii tradi ionali sunt f cu i din trei feluri de carne, excita i de bicarbonat i carismatici datorit amiroaselor (condimente). Complexa structur pasional a românului se bazeaz pe aceast combina ie, îns faptul c au ajuns s se fac doar din porc i vit înclin balan a spre hedonism i sexualitate exacerbat (taurul comunal).

Nelipsitele sarmale de la praznice i Cr ciun/An Nou sunt realizate dintr-un mugur uria (varza) supus fermenta iei malolactice i asociat cu carne de porc. În pragul reNa terii, omul se seteaz pe experien e incipient expansive/extrovertite în care pune pasiune i pl cere.

Faptul c românii sunt deschi i i pasionali, comunicativi, sociabili se datoreaz tiparului (sarmalelor), dar fermenta ia prin care varza a trecut îi face departe de a fi naivi.

Ne-am f cut obiceiul s începem fiecare zi cu o cafea. Cafeaua este otrav excitant exotic pe care o fierbem i o bem amar sau

Max Beckmann - Promenad

Anul IX, nr. 12(100)/2018

îndulcit cu sau f lapte. Mediul social ne ofer o otrav psihic , pe care o consum m fie ca s putem func iona, fie ne-am obi nuit i ne face pl cere s o analiz m (este o b utur f cut prin fierbere).

Cei mai mul i spun c nu pot func iona f cafea, au nevoie de actualizarea periodic a minciunilor sistemului pentru a putea s se implice. Cafeaua le face r u în timp, consum resursele minerale sau irit stomacul, nu cred c mai e nevoie s explic de ce.

Via a este mi care. Actul tr itului implic dinamic la nivel de gând, vorb , fapt . Via a însemn mâncat, dormit, folosirea mâinilor, picioarelor, sex. Când aceast dinamic înceteaz , apare moartea.

Revenind la multitudinea de vie i pe care le tr im în cadrul unei existen e, orice diferen de poten ial duce la o na tere i orice armonizare, la o moarte. Via a e alergarea spre echilibru. Apari ia unui gând este na terea, gândirea lui este moarte (aici vorbim de cea mai rapid succesiune de via -moarte), o farfurie cu ciorb de fasole e via , farfuria golit e moarte. Când omul înceteaz acest joc, aceast alergare iar i iar reluat , în alte forme, moare cu adev rat.

Moartea fizic apare atât datorit degrad rii suportului fizic, cât i datorit termin rii experiment rilor i deplinei armoniz ri. Un pensionar plictisit, care nu- i mai g se te nimic de f cut, se stinge lent, pentru c nu mai are rost. Un om deschis provoc rilor, un om care e curios, care experimenteaz mereu, are o via îndelungat . trâne ea în schimb este rigidizare, degradare a sistemului. Asta se datoreaz tiparelor mentale gre ite, proastei comunic ri cu exteriorul, iner iei, lipsei de toleran în eleas acum ca în elegere/concep ii rigide, idei fixe. Am v zut femei de 28-30 de ani b trâne i femei superbe de 50-55 ani. Tiparul mental are efecte extrem de vizibile.

Monarhie versus republic . Într-o monarhie, voin a regelui/împ ratului/suveranului era atotputernic . Într-o republic , este un sistem birocratic greoi i stufos, un parlament i un guvern care au ceva de spus i evident, un pre edinte cu o putere mai mult formal . Modelul monarhic d puteri imense sinelui, care se comport ca un tiran i i e robul propriilor pasiuni i limit ri. Modelul republic permite existen a mai multor centri nervo i care adeseori intr în conflict i cel mai puternic î i impune direc ia Sinelui decident. Este de în eles de ce personalit ile unitare de tip monarhic sau religios (monarhia lui Dumnezeu) sunt hot râte, impulsive i refractare argumentelor logice care nu le convin. Îns acest tip, dac atinge un nivel superior de evolu ie, este superior modelului democratic, fragmentat, supus îndoielii, conflictual.

Modelele de baz : copil, adult, b trân. Asocia marele filosof Lucian Blaga, copil ria cu jocul, tinere ea cu iubirea i b trâne ea cu în elepciunea. Ca model social, noi am ales Iubirea/adultul. Iubirea este comunicare, interrela ionarea cu exteriorul într-un mod deplin armonios; respectiv aer i hran /experien ele vie ii i mediul de via . Deplina armonie între subiect i sistemul în care exist este iubire. Cu cât aceast interrela ionare este mai defectuoas , cu atât iubirea se transform în ur , devine ceva toxic, o otrav . Nu este de mirare de ce în sistemul nostru actual Otrava i Antidotul au o pondere atât de mare. Este logic de ce marile filosofii ale lumii propov duiesc iubirea, de ce este v zut ca solu ia tuturor problemelor.

Modelul b trânului - În elepciunea - este în elegerea sistemului în care exist . Acum nu se mai intervine, nu se interac ioneaz , doar se observ i se în elege. Observatorul este o func ie a În elepciunii, apanaj al b trâne ii.

Modelul copilului este cel mai puternic, el are o pozi ie superioar /de dominare a sistemului. Poate nu-l în elege dar îl controleaz cu u urin . De asta e nevoie s devin adult/s experimenteze i apoi b trân/s în eleag . Urm torul stadiu, c zut în desuet, este datul în mintea copiilor! Reluarea ciclului.

Vârsta nu este o condi ionare a unui model anume, exist oameni

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care s-au n scut b trâni i adul i care nu îmb trânesc niciodat . De fapt, exceptând copil ria, care este un dat nativ, dar limitat i restrâns tot mai mult de societatea actual , majoritatea adopt modelul adultului i nu îl mai p sesc.

Bolile copil riei in de dificult i de integrare (pojar, scarlatin etc.), de upgrade ale mediului (r celi i viroze respiratorii), r niri diverse din cauza interac iunii stângace cu mediul înconjur tor.

Bolile b trâne ii in de uzur i de rigidizare. B trânul în elege sistemul, nu-i place i îl simte toxic, ceea ce duce la propria sa uzur . În acela i timp are o p rere personal rigid , lips de flexibilitate i toleran i asta îl rigidizeaz , îl usc precum o smochin . El î i pierde entuziasmul, implicarea emo ional i asta e egal cu pierderea lichidelor din corp. În mod ideal, b trâne ea ar trebui s fie limitat i restrâns ca timp, omul b trân s aib pielea ca de copil, f riduri, ochii str lucitori, auzul ascu it. Conform modelului, b trânului ca observator folose te i ar trebui s aib foarte dezvoltate sim urile i mintea.

Cum tocmai astea sunt degradate la b trâne e, este limpede c sunt foarte multe erori în manifestarea modelului b trâne ii. Când omul se apropie fizic de b trâne e, trebuie s i analizeze organele b trâne ii (pielea, ochii, auzul, mirosul, gustul, creierul) i s repare/optimizeze tiparele mentale de func ionare a acestor organe. Apoi s dea în mintea copiilor. a cum spuneam, în decursul existen ei sale, omul trece prin numeroase mor i i rena teri. Este important dac aceste mor i implic trâne e degradat i agonizant sau o stingere senin ca atingere a armoniei. Prima degradeaz rapid corpul fizic.

Pentru a realiza ceva notabil în aceast lume, e nevoie de modelul copilului. Modelul b trânului în elege sistemul, cel al adultului func ioneaz în sistem, dar modelul copilului manipuleaz sistemul dup voia sa, pentru c el este St pânul Jocului. Nu degeaba (sau degeaba) a oferit Iisus solu ia reDeveni i copii i ve i dobândi Împ ia Cerurilor.

Remer Ra spune c Zamolxe este manifestarea divinului în tot ce exist i Iisus manifestarea divinului în om. De fapt, Iisus este mijlocul/calea corect (s fac o concesie i cre tinilor), pentru ca potenialul om s ajung la deplina manifestare, omul s devin Dumnezeu.

Dar Zamolxe este mecanismul prin care lumea s devin maximul posibilit ilor sale (împ ia cerurilor !?).

Dragobetele i actul creativ. Prin natura lui, organismul b rbatului e capabil oricând de actul creativ. Energia creativ dac nu e sublimat (urcat la cap) i folosit ca i combustibil psihic în actul creativ (sau r zboinic) psihic, preseaz i destabilizeaz întregul organism.

Se ajunge la acea foarte frecvent situa ie în care întreaga seduc ie a b rbatului se limiteaz la un penis erect. Pe plan mental sau emo ional individul este un nonsex. Asta nu poate crea atrac ie i nici satisfac ie.

Exist b rba i care sunt v zu i ca feline sexuale i b rba i care sunt v zu i ca lipsi i de sex. Exist destule cazuri în care în ochii unor femei e ti sexual i în ochii altora non sexual. Aici depinde i de ceea ce este ea i dac în ochii ei e ti o prad care suscit interesul.

Exceptând cazul fericit în care î i ridici energia sexual la nivel energetic-emo ional, e ti un non sexual sau energia sexual este fie sub presiune la nivel de organe, fie la nivel mintal (dar nu sublimat în act creator ci irosit i distrug toare în dorin e i imagin ri sterile.

Experien a neamului a rezolvat aceast problem , creând mecanismul de racordare la fluxul emo ional al energiei creatoare. Dragobetele. Sf. Valentin e un surogat, o variant denaturat (sau de ce nu? Upgrade). Corpul emo ional (magistralele emo ionale i sentimentele) se realizeaz prin experien e i dac nu sunt experien e sau ele nu sunt corespunz toare, individul se distan eaz tot mai mult

51

de un sexual. Poate citi toate c ile, f tr ire efectiv nu realizeaz nimic. Cum, tradi ional, virginitatea/fecioria era important , este limpede c experien a nu era posibil . Nevinovatul/neprih nitul (adic nepervertit emo ional) se îmbr ca în energia emo ional sexual a neamului/comunit ii. Lumea înconjur toare a dezvoltat dou modele sexuale, al plantelor i al animalelor. Cel animal implic pasiune, fidelitate/infidelitate, c ut ri, ritual, gelozie. Cel al plantelor implic o naturale e i non alan , o mai mic implicare sentimental (exist polenizare datorat vântului i polenizare datorat insectelor). Dragobetele le implic pe amândou dar confer întâietate regnului animal (în special p ri). Valentines Day implic fluxul emo ional uman mai elegant, moral sau nu dar lipsit de for a i fatalismul celorlalte dou modele.

Acest flux emo ional al Dragobetelui a c tat o structur autosuficient numit Zbur tor! Dac racordarea la fluxul emo ional al dragobetelui înconjura individul cu o aur sexual ce atrage i induce realizarea sexului, Zbur torul posed psihicul individual sclavizând fie psihicul posedatului, fie cel al victimelor sale (e vorba de Zbur torul feminin sau masculin; oricum este ca o moned cu cele dou fe e, dar depinde de tiparul psihic al posedatului care poate avea model ori de femeie ori de b rbat, indiferent de sexul s u).

Voca ia singur ii versus spiritul gregar. Dintotdeauna au existat inadapta i social care au c utat solitudinea. În triburile primitive mergeau în p dure, i supu i unor ini ieri deveneau amani/ghizi spirituali. Începând cu evul mediu (în sfera cre tin ) deveneau asce i/ lug ri. Indiferent dac omul simte chemarea spiritual sau chemarea lumii, împlinirea lui în via ine de urmarea acestei chem ri.

Se poate crede c chemarea lumii este mai puternic ; e doar o p rere.

Dac pu ini oameni aleg calea c lug riei (o cale grea i nu prea tentant ), asta nu înseamn c al ii nu au auzit chemarea sinelui. Voca ia singur ii este mi carea spre interior i chemarea lumii, mi carea spre exterior. Sunt complementare i ritmice ca b ile unei inimi.

Cine nu poate gestiona aceast implozie-explozie ritmic în gândirea i activitatea sa, alunec în extreme, manifestând doar o tendin i la un moment dat poten ialul celeilalte îl va absorbi cu o for c reia nu i se poate opune. Rareori acest lucru se întâmpl datorit unei vie i, de obicei este o karm familial care se descarc pe un anumit individ/copil/urma .

Dar chemarea spiritual nu înseamn doar c lug rie; este actul introspectiv, actul educa ional sau al cunoa terii. Cunoa terea sinelui este un act introspectiv, cel al cunoa terii sinelui altcuiva, un act extrovertit; dar ambele în sfera chem rii singur ii/spiritual . Cunoa terea lui Dumnezeu în practica cre tin este un act extrovertit al ascetului. Chiar dac se alege o anumit chemare/direc ie, balansul/ritmicitatea trebuie practicat pentru echilibrul psihic, altfel individul devine mort.

Echilibrul psihic al unui individ ine de ritmicitatea i constan a tendin elor sale îndreptate spre interior cu cele îndreptate spre exterior. i statutul lui în lume ine de valoarea expira iei sale, cât de bine tendin ele/realiz rile sale spre exterior împlinesc nevoile mediului înconjur tor/social. Asemenea respira iei, omul atrage în sine ceea ce îl înconjoar , integreaz în sine (prin asta se hr ne te/cre te/evolueaz ) apoi elibereaz înapoi în lume. Orice disfunc ie în acest proces respirator/circulator (sânge /celule) duce la anomalii de tip c lug ri/ singuratici/misogini/mizantropi etc.

Societatea comunist a obligat/stimulat individul s înve e/cunoasc ceea ce a consumat tendin ele spirituale ale individului. Societatea actual stimuleaz tendin ele de manifestare/spre exterior, ceea ce creeaz un puternic poten ial spre mi carea de interiorizare, cu manifest ri de genul fanaticilor religio i, spiritualilor de tot felul, pr torilor sexuali asociali, consumatorilor de stimulente i substane ini iatice.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Nicolae B{LA}A

Despre... gânduri, voie bun[ ]i iar gânduri Gândind la vina de a fi vinovat, nu de pu ine ori, am avut senza ia trec eu pe lâng mine, c m întâlnesc eu cu mine i c în permanen ceva nu ar fi tocmai în regul . Umblu uneori cu capul plecat, alteori revoltat, cum ar fi zis mo Gheorghe „plin de draci”, în anume situa ii v d pus sub semnul întreb rii chiar de propria-mi istorie, o istorie a omului c zut din primordii, ce vrea, totu i, s fiin eze. În zilele mai bune, m trezesc, mai spre sear , luat la întreb ri de un alt mine. „Nici ast zi nu ai f cut cine tie ce, pentru a fi i tu, adic eu, om în lume?!”

Ridic din umeri... „ i atunci, de ce mai vrei i un alt mâine?!” Niciun spuns. Nici istoria, una a v rs rilor de sânge, ce-mi curge prin vene, nu-mi spune cine tie ce. Doar pe ici, pe colo, abureli. ...C mai pe la-nceputuri, mai f minte, s-a întâmplat s ucid parte din sângele meu, adic s -l ucid pe Abel... Fraticid, dintr-un fel de arogan , cât ar t st pânului c eu sunt eu i nimeni, altul ca mine. M car dac fi în eles c atunci am omorât un om, tot ar fi fost bine. Probabil sar fi stins în mine pofta de a ucide! Dar eu nu i nu, mai ales c pentru fapta mea, Prea Bunul doar m-a certat. „Merge i a a!” - mi-am zis în timp ce, de-a lungul anilor, m-am compl cut în acelea i nemernicii în care am amestecat, cu poft i mare tam-tam, pl cerile carnale. În consecin , pân la incest, numai o palm ! Toat Sodoma i toat Gomora tiau! Nu este cazul s redescriu drumul deja petrecut! Îl intui i. Ca s mai scurt m, una peste alta, m-am târât, ca om, prin vremuri, cu hâra i pâra, tocmai de atunci de când am sim it gustul averii, al banului, gustul puterii i-al sângelui v rsat. Iar acum, desigur, de câte ori m poticnesc pe drumul vie ii, m tot întreb: „cine sunt eu?” Ce s mai zic? Încurcate i i ele, i mersul suveicii printre vremuri. ...Dar pentru c tot mi-a fost dat graiul i odat cu el puterea de a povesti i a m l sa povestit, am s spun, cândva, nepo ilor, ceva de genul: pe atunci, în societatea multilateral dezvoltat , propaganda tot b tea apa în piu cu Omul nou! Omul nou, dup Omul cu voin de putere, dup Supraomul unei alte perioade istorice. Prin urmare,

Max Beckmann - Carnavalul

Supraomul, dincolo de perspectivele moralei, tot o fr mântare a min ii umane, dup context i interes, pe ici, pe colo, intoxicat de pucioasa ars , ce a invadat, la vreme de restri te, nu doar Sodoma sau Gomora, ci întreg p mântul. Eu, supraomul, om nou?! Sens f de sens! Un fel de aiureal pentru justificarea fiin rii de-aiurea, cât vreme în mine nu st ruie nimic din atitudinea pentru semeni, pentru binele tuturor, nimic din cele ce au devenit moral pentru întreaga omenire!

Prin urmare, omul nou, o reformulare i un picior în dos, pentru pasul înainte, prin propria noastr , repet, v rsare de sânge. Apoi, am s mai spun c , în urm cu dou mii de ani, mi-am ratat întoarcerea la ceea ce am fost l sat s fiu. i asta pentru c iubirea aproapelui nu e de colea, nu e un fel de strâns în bra e sau un alt fel de a spune c „am înc lecat pe o a i v-am spus povestea a a!” Nu! La fel i cu iubirea de Dumnezeu. Dar dac tot nu sunt capabil de iubire, ce m-a împiedicat în a-mi pre ui pe cel de lâng mine? Ce m împiedic s dau „Cezarului ce e al Cezarului i lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”? Nimic, în afara închipuirilor nite dintr-o frica interioar , pus în mi care de instinctul de conservare, la care a ad uga arogan a i egoismul în a vie ui.

Prin urmare, eu cu mine, într-un permanent r zboi, apoi la fel cu semenii, i vreau s fiu cât m car s devin nemuritor?! Aiurea! Totu i, chiar i în aceste condi ii de ratare f vreun fel de întoarcere, privind în jur, în timpurile mele, v d cum filosofi ai viitorului vorbesc despre omul veacurilor. tiin a, ce-i drept, a ajuns la momentul în care poate schimba, când inima sau ficatul, când o mân , când un picior. Operaiile pe creier sunt un fleac, iar de aici i pân a pune capul unuia pe trupul altuia, nu mai e decât un pas. Dac nu deja o fi fost f cut?!

Altfel spus, omul, în viitor, va putea fi reparat i repus în circuitul existen ei. Cum r mâne cu ra iunea de a fi, cum va r mâne cu sufletul, cu toat partea de sensibil i subiectiv a lui? Cum r mâne, din aceste ultime perspective, cu repunerea corect a sa pe linia vie ii? Gânditorii în ale tiin ei sunt încrez tori. Eu?! M îndoiesc, îns când iau în calcul ideea conform c reia a putea fi parte a un posibil experiment la nivel planetar, mu esc. Iar de aici i substan a t cerii. M rog, sunt multe de gândit i regândit - mi-am zis în una din serile când c utam în adâncurile fiin ei, al i cai verzi pe pere i, diferi i de cei ce ni-i flutura sub nas comunismul, chiar i în anul de gra ie, 1989, când întregul bloc din r rit, i nu numai, trosnea din toate încheieturile. Îmi a teptam fiica s se întoarc dintr-o scurt vacan , pl nuind un fel de chef pentru a s rb tori succesul ei de la facultate i pentru a mai uita câte ceva din toate cele ce îmi fuseser date s le întâmpin. Loca ia era ca i g sit , invita ii, la fel. B utur , slav domnului, cu toat criza, mai pe sub mân , dar, la ordin, putea curge gârl ... Ni te l utari, iar de aici, distrac ie pe m sur . Imediat dup sosirea fetei de la mare, am i c zut de acord asupra a tot

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ceea ce gândeam s pun, de unul singur, la cale. În ziua cu pricina, la un sfâr it de s pt mân , ea i colegii s i au ajuns de la Turnu Severin, în Slatina, cu un mi-crobuz plin ochi, tot într-un cântec. Au coborât în fa a restaurantului, apoi am intrat cu to i, într-un demisol, un fel de cram amenajat pentru petreceri private, departe de ochii lumii.

Dup principiul: „la pl cinte înainte, la r zboi, înapoi” sau „azi pe cine mai bem, pe cine mai f...tem?”, primul care a intrat pe u , dup noi, a fost procurorul, dup el tovul de la circula ie, apoi, unul dup altul, activi tii de pe la jude eana de partid i o parte din colegi. Pe colonel, eful garnizoanei, îmbujorat nevoie mare, semn c turnase în el ceva t rie, l-am g sit deja la datorie.

- Tr i, s rut mâinile, tr i! - am salutat eu, milit re te, când mam apropiat de masa lui.

- Tr i! Mon er, s i prezint noua ordonan ... Doamna e angajat la mine la popot , pe post de secretar . Secretar personal , m în elegi! Îmi toarn în pahar, m gâdil în ceaf , iar, dup context, i mai jos, mai ales când mi se apleac . Vezi ce vremuri?! Pot spune, chiar de o scârb total ! Greu s stea tot timpul b ! ‘Mneata, tot singur, tot singur?

- ... Tot! - am ridicat eu, nedumerit, din umeri.

- Ptiu, drace! Mai ceva decât cumin enia p mântului!

- A a ziceam i eu.

- Musai i varianta masculin ! ...Numai c Brâncu i a murit la Paris! Cine tie, s-o fi n scut un altul! Auzi, dar când i se pune de un fr mântat de buci, precum coca de pâine în postav , ce faci?

- ...Planuri cincinale! - am glumit eu, cumva, jenat.

- R u! Partidul pune pre pe nivelul ridicat i pe înaintarea lui pe cele mai înalte culmi... Ce dracu, domnule, colc ie ora ul de fete, iar dumneata te ii de realiz ri m re e. D -te încoa, la doamna, i vezi cum arde, c poate ai uitat!

- Domn’ colonel, nu se cade, ne aude procuroru’, tia cu partidul!

- Las -l, domnule! stuia, nu-l vezi, îi curg balele... Cine mai tie între ce craci o mai fi înnoptat? Dar nici cu doamna lui nu mi-e team !

Era în tandre uri cu... M rog, mai pe la dou , în noaptea trecut , veneam cu secretara dinspre cazarm . Se descurc femeia! i apoi, de ce ar r bda?! E, asta e! B i, domn ef, d -le în m -sa! Vodc , s vin vodca! C femeile curg gârl !... - a strigat el dup un chelner, cu ochii pironi i pe l utari.

- Comandasem i ni te Courvoisier! Nu v incit ?

- E, cum nu, dar am. Uit -te ce cour..., la madam?! Poate procurorul, sta, deocamdat , v d c are doar ap în pahar!

- Domn’ procuror, v salut generalul, cic face cinste! Courvoisier sau vodc ?

- Uite, al dracului! Pe amândou , p rinte, pe amândou ! Dar ine minte, când o da sta de b ut, vine sfâr itul! Auzi, domn’ general, pe doamna dumitale, cât st m noi pe-aci, prin cârciumi, cine o mai f..te?

- Domnule, cu justi ia nu e bine s te pui r u, dar i-am mai spus i alt dat i alalt ieri... Ce Dumnezeu, nu mai ai nici gram de inere de minte! Cour...voisier-ul, bat -l vina! Ca i pe-a dumitale, aia de la contrainforma ii. Vezi c ieri, cam pe la dou , trei, de diminea a, doamna era în tandre uri.

- Taci, drag , bagi omul la b nuieli! Au, cine vorbe te?! - l-a înghioldit femeia ce-l înso ea pe colonel.

- Ho, f ! ...C a a ne tachin m noi... Auzi, o pusese unul capr , cu capul spre geam, i d i i lupt ...

- Ce tii dumneata? Julieta în persoan ! A a m a teapt ea, s cu a, cu ochii în lacrimi, pân spre zorii dimine ii. Dr stoas , nui mai spun! O minune de femeie! Cert e c eu muncesc de m sesc to i dracii! Nu mai are sulimea ce mânca! Au crescut infrac iunile! Se fur al dracului!

- E, asta nu e bine! Cât timp mai... i al ii, m în elegi dumneata, nou ni se mic oreaz por ia! A a c , datoria înainte de toate! La pu rie cu ei, d -i în m -sa! Noi s avem ce f...te i ce mânca! Zic bine, coana mea?

53

- Parol, mon general! ...Îns mai bine ar cânta muzica!

- P i, da, numai c ..., nu-i vezi, înc sunt la pip it, nu s-au stabilit care cu care! ...Hopa i mili ia! B i, tovar e, ce m-au uitat tia pe mine la garnizoan , dar i pe tine la mili ie! Auzisem c ai murit, de atâta cetit, pe la ni te cursuri de promovare! S nu te avanseze careva înaintea mea, c -i mare belea! Pun garnizoana în pozi ie de asalt i te-am terminat!

- Las , drag , omul s i trag sufletul, s -i tihneasc i lui m car în seara asta!

- Ho, f , ce dracu! C glumeam... S tr ie ti, colega, s tr ie ti! Ia loc, ia loc! O t rie, ceva, criv dinspre Laica?

- B , voi, tia ai lui Ivan Turbinc , vodca i iar vodca! Lumea bun , ehe... Io-te colea, Whisky!

- Bravo, colega, bravo! Iar ai dat iama prin vam ?! Trimit ia de afar medicament pentru doctori, pentru ia ce trag s moar , iar tu omori mortul pentru a nu tiu câta oar ! Bravo! Tovul de la secu tie? Apropo, în seara asta, cine ne face raportul?

- Ehe, tiin a a avansat! Ori crezi c ei mai sunt ca solda ii t i, cu rani a în spinare?! Ce dracu, domnule!

- O fi i cum spui, c prea o zici din suflet! Te-ascult tia i noaptea în pat când sfor i! De-asta, procurorul, sta de colea, de la justi ie, nu doarme noaptea, la el, în pat. B iat de tept! St camuflat, între buci i craci, i uite, al dracului, cum p le te securitatea!

- Domn’ comandant, gata, c ne ia seama lumea! Apoi vezi c vin chelneri ele cu gust rile... Mi-a zis mie unul, c astea, unele, nu toate, ar avea microfoane i la p...d ! Auzi, da s nu mai spui la nimeni, pe doamna ai dat-o la puricat, înainte de a veni cu ea aici? Mai pe scurt, i-ai verificat m car chilo ii, c de restul am în eles c se ocup al ii... Ce faci?! Vodca î i spune cuvântul! - i-a optit eful mili iei, la ureche.

- Vodca, pe dracu, grija pentru om i lini tea patriei! Adev rul e i eu muncesc de îmi sar ochii! - i-a r spuns colonelul pironit spre talia femeii. O fi vreuna! Da, o verific, fir-ar ea a dracu! Atât i-ar trebui, c o împu c! - i-a zis, ca pentru sine, în vreme ce i-a umplut paharul gata s dea peste el.

- Sete mare, sete mare! Tot înainte, tovar i! - i-am îndemnat eu ciocnind paharul cu fiecare în parte, dup ce am tras cu urechea la cele îndrugate. O clip mai târziu, am f cut semn l utarilor s înceap cântatul.

- „ i-am zis verde s lcioar / M rie i M rioar / M rie i M rioar / Ia un par de m omoar / Parul sa fie de plop/ S nu m omori de tot (m i)/ M rie i M rioar / Ia un par de m omoar ”...

- Madam, i-auzi ce zice mili ianul, chilo ii la verificat! - Cic ai putea avea în ei tehnic de ascultat?! Ascult!

- Mon general, i-ai b ut min ile? P i, se poate?! M-ai luat cu dumneata s i torn în pahar, nu s i dau... Ce Dumnezeu, ia ascult !

- „...C de trei zile zac în boal ?/ i nu-mi zice nimeni „scoal ”/ De trei zile zac în boal / i nu-mi zice nimeni „scoal ”/ Dar de-i zice dumneata/ M-ar mai trage inima/ Dar de-i zice dumneata/ M-ar mai trage inima (m i)” M-a bufnit râsul. Atmosfera se încinsese. În salonul în care m aflam, peste tot voie bun . Am intrat i în cel de al turi unde se zb nuiau tineri. Mi s-a p rut i acolo c totul era în regul . Fic -mea ma v zut, mi-a zâmbit i f cut cu mâna. Am plecat. Sim eam nevoia de a merge la wc. Am urcat sc rile. La parter, din gre eal , am intrat la toaleta femeilor. În holul ei, tot capr , una din colegele fetei mele. Se admira în oglind , în timp ce unul o f cea pe la spate. Am închis ru inat. Ei i-au v zut mai departe de treab . Întors la subsol, am dus prima sticl ce mi-a ie it în drum la gur i nu m-am oprit pân ce nu am terminat-o.

- Ptiu, fira-ar dracului, ce via ! - am r bufnit de parc eu, la vârsta lor, a fi fost un sfânt.

Spre diminea , întors acas , iar am c zut pe gânduri, iar m-am întâlnit cu mine i iar conflicte. Cu Dumnezeu, cu noua genera ie, cu lumea, cu partidul...

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Hitler s-a refugiat @în Argentina la sfâr]itul celui de-Al Doilea R[zboi Mondial În lunile mai i iunie ale anului 2014 am c torit în Brazilia i Argentina. Pe lâng obiectivele turistice vizitate, am consultat i câteva publica ii.

Am cump rat o carte în spaniol de Abel Basti, „Tras los pasos de Hitler” (Pe urmele lui Hitler), tip rit la Buenos Aires, de Editura Planeta, în anul 2014, edi ia a doua, în 4.000 de exemplare. Am citit-o pe avioane i în aeroporturi la întoarcerea în Statele Unite.

Conform teoriei oficiale, transmis de rile Aliate, Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie 1945, la ora 15:30, în bunc rul s u din Berlin, împreun cu amanta sa Eva Braun.

Dar mii de nazi ti s-au putut refugia în America Latin , în special, în sudul Argentinei (Patagonia, ara de Foc). Câ iva nazi ti celebri, precum Adolf Eichmann, Erick Priebke sau Josef Schwammberger au fost captura i în Argentina i, apoi, executa i. Eduard Rosckermann, supranumit „M celarul”, a fost prins, dar a sc pat prin complicitatea poli iei argentiniene. Îns , Herbert Hein i colegul s u, Josef Mendele („Doctorii mor ii”) nu au fost niciodat identifica i în exilul lor sudamerican.

Autorul c ii se întreab : dac au sc pat câteva mii de nazi ti de mâna a doua sau a treia, s nu fi putut sc pa i Adolf Hitler cu amanta lui Eva Braun?

Armata sovietic , ocupând Berlinul, în mai 1945, a descoperit dou cadavre arse, presupunând c-ar fi ale celor doi, care s-ar fi sinucis. Pe atunci nu se putea studia ADN-ul. Craniul, presupus a fi al lui Hitler, a fost depus la Arhivele Federale din Moscova. Îns , când o echip tiin ific nord-american a analizat ADN-ul acestui craniu, a descoperit c acesta apar inea unei femei tinere, între 30-40 ani, nicidecum lui Hitler! i Stalin, i FBI sau CIA se îndoiau de sinuciderea lui Hitler.

Conform unui militar brazilian, Hitler ar fi murit în vara anului 1971 (la vârsta de 82 de ani). Ar fi c torit prin Argentina, Brazilia, Paraguay i Columbia folosind un nume fals: Adolf Schütelmayor.

Fuga lui Hitler ar fi fost cunoscut serviciilor secrete ale marilor puteri. Se presupune c ar fi sc pat fugind fie cu un avion special, zburând f escal din Berlin pân în Argentina, fie la bordul unui submarin UBoot.

Nem ii se înfiripaser în sudul Patagoniei înc din Primul R zboi Mondial prin vapoare care ancoraser sau naufragiaser aici, întrunul din ele fiind chiar Wilhelm Canaris, eful spionajului de mai târziu al lui Hitler.

De la sfâr itul Primului R zboi Mondial pân în 1932, în Argentina tr iau peste 140.000 de minoritari germani, iar pân în 1940, comunitatea lor ajunsese la 250.000. Începând din 1933, serviciile secrete au trimis agen i care s fac propagand nazist în colectivitatea german argentinian , nazi tii câ tigând mul i simpatizan i.

Unele guverne sud-americane cochetau cu Hitler, dar în acela i

timp simulau în interior o politic antinazist . În 1939, un scandal de propor ii izbucne te între Buenos Aires i Berlin, când guvernul argentinian prime te copia unei presupuse inform ri secrete de la Ambasada German , prin care nazi tii vor s ia Patagonia, considerat „tierra de nadie” ( ara nim nui). În Al Doilea R zboi Mondial, Argentina se men ine neutr . Militarii germani, naufragia i pe coastele argentiniene în urma luptelor cu vasele britanice, sunt interna i în lag re.

Brazilia intr în r zboi în anul 1942 contra Axei (Germania-ItaliaJaponia).

Atât comunitatea anglofil , cât i cea germanofil , c utau s atrag Argentina de o parte sau alta. În ianuarie 1944, pre edintele argentinian, Ramirez, rupe leg turile cu Japonia i Germania. Spre sfâr itul celui de-al Doilea R zboi Mondial, s-au format poduri aeriene între Germania i Spania prin escadrile de avioane numite Führerstaffel, prin care nazi tii se refugiau apoi spre Japonia (care nu capitulase înc ) i spre Argentina. În februarie 1945, un singur submarin german transportase în Argentina milioane de m rci, dolari, lire sterline, franci elve ieni, florini olandezi, franci belgieni i franci francezi, pe lâng 2.511 kg de aur, 4.638 carate de diamante i briliante, plus 87 kg de argint. Aceste fonduri sunt depuse în b nci germane din Argentina i, de notat, i în contul lui Juan Domingo Perón i so iei sale, Maria Eva Duarte de Perón. Presat de celelalte na iuni sud-americane, gu-vernul argentinian declar la 27 martie 1945 r zboi Axei, invocând Actul din Chapultepec.

Succesorul lui Hitler, Amiralul Doenitz, anun la 1 mai 1945 c Führer-ul a murit ca un „erou” în lupta împotriva sovieticilor. Dar agen ia rus de tiri TASS s-a îndoit de moartea lu Hitler, considerândo ca un truc nazist.

S-au vehiculat specula ii c Al Treilea Reich ar fi construit o baz gigantic subteran la Polul Sud, denumit „211”, în urma Expedi iei Antarctice din anul 1938. Germanii ar fi luat teritoriul Neuschwabenland (din Antarctida). În anii ’50, diverse ziare i reviste din lume (chiar vestitul „Le Monde”, apoi „Bonjour”, „The Plain Truth” etc.) public articole c Hitler ar fi viu. Au ap rut i o serie de c i pe marginea acestui subiect.

Conform altor documente, la sfâr itul r zboiului, câteva sumbarine germane au transportat clandestin nazi ti în Argentina. Alia ii capturaser un submarin nazist (U-505) în 1944 i reu iser s descifreze sistemul criptigrafic german de comunicare secret , numit Enigma.

Totu i, submarinele nem ti erau dotate cu radare avansate (Radardetektor FuMb26 Tunis) care detectau avioanele inamice pe o raz de 50 km, dar i generau „un câmp de protec ie”, care le f cea invizibile radarelor inamice.

Se formase o filier nazist care asigura pa apoarte, vize i ad post refugia ilor. Între 1946-1955, Pre edintele argentinian Perón a aprobat emigrarea a 80.000 de germani i austrieci, plus un mare

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

num r de croa i usta i, italieni fasci ti i colabora ioni ti. Nu au putut fi depista i criminalii de r zboi, pentru c refugia ii veneau cu documente false.

Administra ia sa chiar vindea pa apoarte i certificate în alb pentru a facilita emigrarea în Argentina a fugarilor europeni.

Hitler i Eva Braun s-ar fi refugiat cu un submarin în Patagonia i ar fi locuit la ferma San Ramón, la vreo 30 km de ora ul Bariloche, la poalele mun ilor Anzi. Ferma cuprindea 30.000 hectare de teren, ai c rei proprietari fuseser germani din genera ii. Se crede c Helmut Gregor („el doctor Gregor”, denumit în exil) era numele fals al criminalului nazist Josef Mengele, niciodat prins. eful g rzii personale a lui Hitler, Wilhelm Monhke, de asemenea s-a refugiat în Argentina sub numele fals Pedro Geller, dup ce fusese capturat de ru i i eliberat dup mai mul i ani. Se crede c i Vice-Führer-ul, Martin Borman, i Heinrich Müller, eful Gestapo-ului, i-ar fi înscenat moartea, refugiindu-se în America de Sud. Conform autorului hispanic al acestei c i, Abel Basti, printre fugarii acuza i de crime de r zboi sosi i în Argentina se num i Vjekoslav Vrancic, Erick Priebke, Walter Kutschmann, Eduardo Roschmann, Klaus Barbie, Gustav Wagner, Walter Rauff, Friederich Schewend, Franz Röstel, Gerhard Bohen, Franz Stangl, Herberts Cukurs, Jacques de Mahieu, Ludolf-Hermann von Alvensleben, Andreas Riphagen, Willem Sassen, Jan Olij Hottentot, Jan Durcansky, Vohteh Hora, Hans Fishboeck, Constantin von Groman, Branco Benzon, Vlado Svencen, Ante Pavelic (Pre edintele Croa iei naziste), Joseph Schwammberger etc. Joseph Broz Tito a solicitat extr darea criminalilor de zboi Ante Pavelic, José Bercovic, Mirko Eterovic, Ivo Bogdan, Vinko Nikolic, Daniel Livanotic, Marko Colak i Yacob Yovovich.

Comisión Argentino de Immigración a facilitat emigrarea fasci tilor i nazi tilor. Curios c i Vaticanul i-a ajutat. Analog, Ambasadele Argentiniene din rile europene. Se efectuau opera iuni de evacuare a nazi tilor.

Proiectele de anvergur s-au întreprins în Argentina cu ajutorul acestor refugia i dup r zboi: arme de ultim tehnologie, avioane moderne, energie atomic , motoare pentru submarine. Pre edintele Perón se ambi iona s transforme ara într-o putere mondial . La proiectul nuclear lucrau i oameni de tiin italieni (Abele i Pinardi) i, în special, germani (Beck, Haffke, Greinel, Ehrenberg, Seelmann, Eggelbert).

Argentinienii construiau în secret i un motor atomic pentru submarine.

(Statele Unite au realizat primul submarin nuclear din lume în anul 1954, numit «Nautilus», ca-n pove tile lui Jules Verne). Argentinienii fabric i primul lor avion de vân toare cu reac ie, numit Pulqui II. Urm ream în New Mexico la televizor pe canalul Discovery o emisiune despre Mega-Armele lui Hitler i industria sa de r zboi. Dup conflagra ie, odat cu ocuparea Germaniei, a început o goan dup vânarea oamenilor de tiin i tehnicienilor germani. O parte dintre ace tia au fost lua i de URSS, al ii de SUA. Al ii au fugit în America Latin . A a încât, în timpul r zboiului din Coreea (iunie 1950 - iulie 1953) s-a constatat c avioanele sovietice i cele americane de lupt erau asem toare. De ce? Fiindc fuseser f cute dup proiecte germane!

Autorul c ii prezint multe dezv luiri de la martori oculari care l-ar fi zut pe Hitler. Nazi tii se întruneau i în exil. Na iunile Unite au adoptat o rezolu ie împotriva extr rii lor în rile comuniste, precum Iugoslavia. Hitler i Eva ar fi fost ad posti i de mai multe familii prin Bariloche i Cordova în Argentina. Un partid nazist argentinian se înfiin ase în 1931 în timpul guvern ri lui Uriburu.

Este investigat i via a sexual a lui Hitler. Multe femei s-au îndr gostit de el (afirm autorul). Unele chiar s-au sinucis din dragoste. (Analog, Stalin avea trecere la femei. Dovad c puterea (sau faima) atrag sexul slab!).

Sunt i persoane care s-au declarat a fi descendente din Hitler.

Un alt autor, Max Gregorcic, în cartea sa „Hitler no murió en Berlin” (Hitler n-a murit în Berlin), sus ine, în 1987, c numele fals al lui Hitler în Argentina era Martin Karl Hunger; ar fi tr it în provincia Mendoza i ar fi murit la 13 octombrie 1986.

Diverse investiga ii au ob inut diferite concluzii privind Hitler. Dup alte variante, Hitler ar fi plecat din Argentina în Paraguay, unde ar fi tr it lini tit protejat de serviciile secrete ale dictatorului Stroessner.

55

Calendar - Decembrie 1.12.1691 - a murit Miron Costin (n. 1633) 1.12.1892 - s-a n scut Cezar Petrescu (m. 1961) 1.12.1918 - s-a n scut Ludmila Ghi escu (m. 1991) 1.12.1934 - s-a n scut tefan Radof (m. 2012) 1.12.1934 - s-a n scut Platon Pard u (m. 2002) 1.12.1934 - s-a n scut Floren a Albu (m. 2000) 2.12.1935 - s-a n scut Nicolae Labi (m. 1956) 2.12.1951 - s-a n scut Al. Cistelecan 3.12.1991 - a murit Petre ea (n. 1902) 4.12.1883 - s-a n scut N. Cartojan (m. 1944) 4.12.1987 - a murit Constantin Noica (n. 1909) 4.12.2009 - a murit Marin Mincu (n. 1944) 5.12.1859 - s-a n scut Nicolae Petra cu (m. 1944) 5.12.1965 - s-a n scut Vasile Baghiu 5.12.1966 - a murit N. N. Condeescu (n. 1904) 5.12.1974 - a murit Zaharia Stancu (n. 1902) 5.12.1975 - a murit Dinu Pillat (n. 1921) 5.12.1985 - a murit Mihail Celarianu (n. 1893) 5.12.1987 - a murit Leonid Dimov (n. 1926) 6.12.1897 - s-a n scut Oscar Walter Cisek (m. 1966) 6.12.1937 - s-a n scut Mihai Dr gan (m. 1993) 6.12.1950 - s-a n scut Gheorghe P un 6.12.1952 - a murit Dumitru Popovici (n. 1902) 6.12.1991 - a murit Vladimir Colin (n. 1921) 6.12.2007 - a murit Marius Tupan (n. 1945) 7.12.1935 - s-a n scut Sorin Titel (m. 1985) 7.12.1976 - a murit Bartalis János (n. 1893) 8.12.1876 - s-a n scut Hortensia Papadat-Bengescu (m.1955) 8.12.1928 - s-a n scut Toma George Maiorescu 8.12.1996 - a murit Marin Sorescu (n. 1936) 9.12.1998 - a murit Banu R dulescu (n. 1924) 10.12.1858 - a murit Eufrosin Poteca (n. 1785) 10.12.1900 - s-a n scut Ion Sava (m. 1947) 10.12.1954 - s-a n scut Cristian Teodorescu 10.12.1956 - s-a n scut Nicolae B ciu 10.12.1966 - a murit Ion Chinezu (n. 1894) 10.12.1997 - a murit Miron Cordun (n.1935) 11.12.1902 - s-a n scut Dan Simonescu (m. 1993) 11.12.1954 - s-a n scut Ion Chichere (m. 2004) 11.12.2011 - a murit Leonida Lari (n. 1949) 12.12.1929 - s-a n scut Marin Bucur (m. 1994) 12.12.1939 - s-a n scut Tudor Octavian 12.12.1951 - s-a n scut Sorin Preda 12.12.1953 - s-a n scut Dan C. Mih ilescu 12.12.1962 - a murit Felix Aderca (n. 1891) 13.12.1693 - a murit mitropolitul Dosoftei (n. 1624) 13.12.1887 - s-a n scut Mihail Cruceanu (m. 1988) 13.12.1929 - s-a n scut Sanda Radian (m. 1991) 13.12.1930 - s-a n scut Georgeta Horodinc (m. 2006) 13.12.1948 - a murit Zaharia Bârsan (n. 1878) 13.12.1983 - a murit Nichita St nescu (n. 1933) 13.12.1987 - a murit Marcel Mihala (n. 1937) 14.12.1883 - s-a n scut László Tompa (m. 1964) 14.12.1898 - s-a n scut Petru Caraman (m. 1980) 14.12.1910 - s-a n scut Gaby Mich ilescu (m. 2008) 14.12.1932 - s-a n scut Dumitru Solomon (m. 2003) 14.12.1946 - a murit I. Al. Br tescu-Voine ti (n. 1868) 14.12.1962 - a murit Simion Mehedin i (n. 1868) 14.12.1986 - a murit Constantin Chioralia (n. 1902) 14.12.2007 - a murit Mihai Pelin (n. 1940) 15.12.1887 - s-a n scut Cella Delavrancea (m. 1991) 15.12.1947 - s-a n scut George Pruteanu (m. 2008) 15.12.1993 - a murit Aurel Martin (n. 1926) 16.12.1980 - a murit Ion Maxim (n.1925) 16.12.1989 - a murit Franz Liebhardt (n.1899) 16.12.1993 - a murit Ovidiu Constantinescu (n.1914) 17.12.1870 - s-a n scut I. A. Bassarabescu (m. 1952) 17.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952)

continuare în pag. 58

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

L[crimioara IVA (Italia)

Planuri de renovare

Constatare

Ar fi timpul s renovez câte ceva.

Voi zugravi pere ii gândurilor în culori vii, cele vechi întristau.

Voi tapeta în m tase, câteva sentimente, nu vor mai auzi criv ul.

Voi instala aer condi ionat în dormitorul unui regret.

Voi pune gresie pe holul unei idei, s alunece mai u or.

Apoi, voi mai vedea!

Prive ti norii! Tu nu po i ghici Care sunt lacrimile mele sau ale norilor! plimb descul prin iarba ud .

Plâng. Plâng i norii.

Prive ti dealurile! Tu nu po i ghici Care sunt ridurile mele sau ale dealurilor.

Prive ti frunzele! Tu nu ghice ti Care este fream tul meu sau al frunzelor!

Unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul?

Cine poate ti unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul?!

De i, dac stau bine i m gândesc, ar fi câteva indicii: Monalisa f surâs, sufletul înclinat asemenea Turnului din Pisa, Vene ia f gondole, India f Taj Mahal...

Unde se ascund iubirile când î i simt sfâr itul?!

Nici vorb într-un surâs, nici la Pisa sau Paris.

Iubirile înainte de moarte se ascund într-un cub de ghea !

Vreau s existe ho i de secunde!

Rogu-Te, Doamne!

Lovit de un junghi bunicul st pe un nor.

Caii pasc slobozi.

Grâul se aure te.

Bunica st pe un alt nor i brodeaz stele.

Cuptorul este rece.

Aluatul iese din covat .

Rogu-te, Doamne, trimite-i înd t!

Hibernare Iubirea st la col pe coji de nuc .

I-am pedepsit arogan a.

Acolo va sta pân î i va cere iertare.

Vor trece câ iva ani pân o va face?! voi închide, pentru o vreme, în mine.

Va fi un fel de hibernare.

Pân una alta înghit stele.

Te vor c uzi spre noaptea din mine.

Este demodat sa fii om: afi ezi un zâmbet, ridici povara de pe umerii celuilalt, aju i o speran s treac strada, dai cuiva o mu tur din felia ta de fericire, sprijini o idee, dai „bun ziua!” unui necunoscut… rotesc în jurul clipei... i spre lini tea mea, A lucrurilor i a îngerilor, Demoda ii îmi zâmbesc, m salut , Îmi despov reaz umerii, Îmi ajut o speran s treac strada, Îmi sprijin o idee, Îmi dau o mu tur din felia lor de fericire... rotesc în jurul clipei... i spre lini tea mea, A lucrurilor i a îngerilor, Demoda ii î i iau inima, O a eaz cu elegan în dreptul soarelui i apoi, î i v d de-al lor respir!

Max Beckmann - Fata cu papagal

Vreau s existe ho i mai mecheri decât timpul!

Un tip de... ho i de secunde, secunde pe care ace tia le fure timpului i apoi, una câte una, s le înapoieze celor pe care timpul i-a p gubit.

Doamne, a fi mai bogat cu o copil rie!

Rotire

Busola Pentru a indica nordul magnetic al p mântului, acul din inima mea se-nvârte i tot se-nvârte, îns nu ame te!

Acul inimii poate devia!

Pentru a evita devia ia acestuia, stau departe de aparate, instrumente sau persoane electrice.

Mai ales, stau departe de z mintele de sentimente feroase. Mai ales!

Constatare Toamna acesta Seam un pic cu mine: Desfrunzit este ea, Desl crimat sunt eu!

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Angela BURTEA

REVELIONUL Când spui Revelion, te gânde ti automat la petrecerea organizat de omenire la cump na dintre ani: Anul Nou ia locul Vechiului An. E o noapte special , plin cu bucate alese, cu inute elegante, cu proiecte de viitor, cu încredere, bucurii i exuberan . De, este Revelionul! Dae petrecere, petrecere s fie, iar românul tie s i lase grijile în urm i s in pasul cu voia bun !

M-am întrebat adesea care ar fi însu irea de baz a poporului nostru. Inteligen a! a nit un gând n stru nic. De ce? întreab gr bit un confrate. Fiindc omul tie se adapteze, iar adaptabilitatea aparine omului inteligent, r spund r spicat, sperând s m i priceap . i chiar de n-a fost un an îmbel ugat i-a mai chiop tat din când în când, românul î i pune deoparte ceva m run pentru noaptea dintre ani. i de n-a f cut-o pân atunci, tot se descurc , iar prezen a lui devine obligatorie. Important este s vrea! inuta vestimentar ! îmi opte te un cârcota . Nu-i problem ! îi spund peste um r. Dorin a de-a ie i în lume, nu pune piedici. Românul e i inventiv. Domnii tot la un pantalon i-o c ma recurg, iar doamnele improvizeaz , dac sponsorii sunt pleca i. Scarlett O’Hara a r mas un model de net duit pentru multe dintre femei. Ei, ce dac nu e românc !

La importuri suntem mae tri, iar personajul respectiv a f cut furori în toate timpurile. Merit s lu m în calcul ac iunile ei, m car în momente de cump .

Dar locul, va fi oare confortabil? se auzi sâsâit o alt nedumerire. O noapte! Ce conteaz o noapte! r spund înfuriat. Încercarea moarte nare! Joci, ai o ans ! Nu joci, stai acas în fa a televizorului ca un ceretor, a teptând un moment care s te remonteze la final de an. Trebuie riscat, iar românul tie ri te. Chiar i-atunci când se frige pu in, tot nu se d b tut. Pân la urm , ce pierde? A, ni te bani! Adev rat, când i-a a sunt pu ini, parc nu-i a bun s -i arunci în buzunarele altora doar pentru satisfacerea unui moft! Dar dac va fi bine? A a c , trebuie riscat, iar pân la anul viitor vom mai chibzui.

Max Beckmann - Scufundarea titanicului

Masa, masa festiv ! Bucatele vor fi oare apetisante? r sun vocea unui alt nehot rât. Mai e ceva? întreb pe de-a dreptul sup rat . Oricum Revelionul vine dup Cr ciun. Important este s te distrezi! Muzic s fie! E, asta mai era: muzica!

Muzica cum o fi? se auzi din nou. Eu vreau s dansez. Doar a a so a eza mâncarea, s ltând în sus, în jos, la stân-ga i la dreapta! Chiar nu vreau s r mân în farfurie vreo m slin , du-p ce mi-am sacrificat ni te economii. i-apoi, dansul ajut digestia. tii, nu vreau s intru în anul cel nou constipat.

Joci, nene, joci! strig din r sputeri. N-ai jucat toat via a ca pe sâr, chiar i-atunci când nu se auzea nici musca? Acum, de n-or fi l utari pe pofta matale, o fi vreun DJ priceput, cât s împleteasc muzicile.

Cârcota mai e ti, române! Asta tot de la inteligen i se trage! *** Problema e rezolvat . Confratele meu dep te toate nedumeririle i inhibi iile i ajunge la Revelion. Intr an , fiindc a a îi este felul, pe-afar de amabilitate fa de nevast -sa i ocup cu o elegan des vâr it locurile rezervate. Circumspect, prive te în jur, s vad care, cum, ce fel!

- A, uite i familia Iv nescu! îi opte te la ureche nevasta, în timp ce se face c -l scutur u or pe um r. Stai, nu întoarce capul, insist femeia.

Interesat, b rbatul începe a frem ta. Trebuie s-o vad . Dintotdeauna îi pl cuse Iv neasca.

Sunetul paharelor ciocnite r sun în acordul sunetelor muzicale.

Lumea debordeaz de bucurie. Petrecerea e în toi. Farfuriile se golesc rând pe rând.

- Ce faci, drag , de ce nu m nânci tot? întreab femeia.

- Nu pot, r spunde el iritat peste m sur . Nici aici nu-mi dai pace?

- D farfuria mai aproape, am o pung în po et ! Doar n-oi crede las aici ceva! B rbatul î i scoate batista. Î i terge broboanele de transpira ie. Prive te îndelung într-un col al s lii, apoi se ridic . Nevas-sa cunoa te lec ia. Toate via a a fost un simandicos. Dac-ar fi fost se ia dup el... rbatul se-ndreapt spre ie ire, î i scoate o igar i-ncearc s-o aprind .Bricheta e moart . Cu privirea în jos, insist . Nimic. Instantaneu, se-ntoarce. tie c nevasta e ajutor de n dejde. Nici n-apuc s fac primul pas c lumina str vezie a unei fl ri îi opre te trecerea.

Aprinde igara, trage cu putere i împr tie în rotocoale aproape perfecte fumul.

- Tot frumos ai r mas! r sun ca un clopo el vocea doamnei de lâng el.

- Matilda! spuse cu voce strangulat b rbatul.

- Ssst! Taci, nu spune nimic. tiu c în seara asta sunt superb , tiu c mi-ai dus dorul, tiu c i-ai jucat prost cartea în ultimul timp, tiu, tiu, tiu, tiu tot. Dar mai tiu c în seara asta nu-mi scapi.

Tase intr în joc. T cea i fuma. Avea un arm aparte. Cu mâna stâng în buzunar, iar cu dreapta inea igara într-un anume fel. Încerca

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

par indiferent, dar amintirile d deau n val . tia c în noaptea aceea nu-i va fi u or i trebuia s i joace rolul pân la sfâr it! Matilda, Matilda, iubire nebun i de nest vilit!

Femeia zâmbi, flutur o mi care special a genelor, opti dou -trei vorbe i disp ru, l sând în urm parfumul ei dulce-am rui. În ring, perechile de dansatori frem tau în acordurile muzicii perfecte. În rând cu ei, Tase î i strângea la piept consoarta, determinând-o s rezoneze odat cu el. Sim ea mul umirea femeii i se felicita în sinea lui. Nu- i ie ise din mân . La tinere e era de neoprit. Asemenea unui torent, acoperea cu privireai seduc toare mul imea, oriunde s-ar fi aflat. E ua foarte rar, iar în seara asta musai trebuia s fie în form . Dansa i frem ta.

Ultimele acorduri anun au o pauz binemeritat , iar mâncarea aburind de pe mese îi ademeni. Tase lu câteva îmbuc turi, se mi nervos pe scaun ii anun nevasta c iese s ia o gur de aer, asigurând-o c e pe-aproape i nu- i fac probleme. Femeia îi tia meteahna. N-avea astâmp r niciodat , iar astfel de petreceri n-au fost niciodat o prioritate pentru el. Doar ea p rea mul umit c ie ise la Revelion. El încerca s fac fa situa iei.

Tase se îndrept spre ie ire, sub privirea iscoditoare a nevesti-sii, apoi o lu la stânga. La a doua u , r suci u or de butuc i intr . Matilda clocotea. teptarea îi m rise pofta. Sânii ei volupto i, privirea seduc toare i buzele-i rnoase puseser st pânire pe Tase. Nu-i trebui mult b rbatului s i simt iubita vibrând sub înc tu area trupului s u înfierbântat. Întreaga înc pere era inundat de parfumul iubirii lor. Chicotea Matilda, iar Tase zâmbea triumf tor!

Dup un timp, b rbatul se-ntoarse în local. Ducea dup el puterea iubirii, iar mâinile lui erau pline de formele ucig toare ale femeii care-i treziser sim urile mai ceva ca la prima tinere e. P ea dezinvolt i tr gea tacticos din igara aprins cu bricheta iubirii. Prin fa a sa, la doi pa i, trecu în mersu-i leg nat Iv neasca. Înclin u or capul, salutând-o discret, iar farmecul femeii parc p lise.

Matilda r mânea Matilda. i g si nevasta prins într-o hor , îi zâmbi de la distan , apoi, ca orice rbat de cas , se prinse i el.

- Frumos Revelion! îi strig Tase la ureche.

- Vezi? i nu voiai s mergi! r spunse femeia, tropotind cât s -i ajung pân la anul viitor. Auzi, drag , tii cine-i patroana?

- Cine-i? întreb nedumerit Tase.

- Matilda drag , aia care a vrut s ne despart la tinere e!

- Matilda? Nu tiu despre cine vorbe ti, r spunse b rbatul uimit de-atâta cunoa tere feminin .

- Ei, nu tii! Iv neasca mi-a spus. Aia tie tot!

- Iv neasca? Frumos Revelion! Mai venim i la anul, zise Tase, intrând în jocul femeii. De-asta te iubesc eu pe tine!

- Mâncarea i-am pus-o la pachet. O m nânci acas , doar n-o s-o las patroanei!

- Bravo! Bravo! Acum te iubesc i mai mult! N-am nicio grij când sunt cu tine! Frumos Revelion!

Max Beckmann - Exil în lumea nou

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Calendar - Decembrie continuare din pag. 55 17.12.1905 - s-a n scut Vasile Lovinescu (m.1984) 17.12.1905 - s-a n scut Dionisie M. Pippidi (m.1992) 17.12.1941 - s-a n scut Liviu Petrescu (m.1999) 17.12.1985 - a murit Liviu Rusu (n.1901) 17.12.1987 - a murit Mircea Scarlat (n.1951) 17.12.2003 - a murit Aurel Petrescu (n.1927) 18.12.1874 - s-a n scut Radu D. Rosetti (m. 1964) 18.12.1915 - s-a n scut Vintil Horia (m. 1992) 18.12.1921 - s-a n scut Nae Antonescu (m. 2008 ) 18.12.1977 - a murit Teodor Scarlat (n. 1907) 18.12.1997 - a murit Ion Vlasiu (n. 1908) 19.12.1989 - a murit Alexandru Mitru (n. 1914) 19.12.2000 - a murit Arcadie Donos (n. 1925) 19.12.2011 - a murit Mariana ora (n. 1917) 20.12.1861 - s-a n scut Constantin Mille (1927) 20.12.1929 - s-a n scut Al. C prariu (m. 1988) 20.12.1943 - s-a n scut Magda Ursache 20.12.1944 - a murit N. Cartojan (n. 1883) 20.12.1946 - s-a n scut Andrei Codrescu 20.12.1950 - s-a n scut Ioan Flora (m. 2005) 20.12.1966 - a murit Mihail Sorbul (n. 1885) 21.12.1596 - s-a n scut Petru Movil (m. 1646) 21.12.1915 - s-a n scut Ada Orleanu (m. 1990) 21.12.1933 - s-a n scut Dan Zamfirescu 21.12.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990) 21.12.1987 - a murit Marcel Gafton (n. 1925) 21.12.2005 - a murit Pericle Martinescu (n. 1911) 22.12.1646 - a murit Petru Movil (n. 1596) 22.12.1896 - s-a n scut Sandu Tudor (m. 1962) 22.12.1944 - s-a n scut Dan Muta cu 22.12.1956 - a murit Nicolae Labi (n. 1935) 22.12.1998 - a murit Dan Lauren iu (n. 1937) 24.12.1889 - s-a n scut Nichifor Crainic (m. 1972) 24.12.1933 - s-a n scut Ion ugui (m. 2002) 24.12.1934 - s-a n scut Gheorghe Vod (m. 2007) 24.12.1968 - s-a n scut Doina Ioanid 24.12.1963 - a murit Tristan Tzara (n. 1896) 24.12.2008 - a murit Haralamb Zinc (n. 1923) 25.12.1919 - s-a n scut Horia Deleanu (m. 1998) 25.12.1927 - s-a n scut Mihai Stoian (m. 2005) 25.12.1941 - s-a n scut Ioan Alexandru (m. 2000) 26.12.1912 - s-a n scut Neagu R dulescu (m. 1972) 26.12.1940 - s-a n scut Vintil Iv nceanu (m. 2008) 26.12.1962 - a murit Radu Stanca (n. 1920) 27.12.1897 - s-a n scut Tudor Vianu (m. 1964) 27.12.1906 - s-a n scut Emil Giurgiuca (m. 1992) 27.12.1962 - a murit Erwin Wittstock (n. 1899) 27.12.1993 - a murit Manole Auneanu (n. 1935) 28.12.1925 - s-a n scut Baru u T. Arghezi (m. 2010) 28.12.1941 - s-a n scut Ioana Em. Petrescu (m. 1990) 28.12.1951 - s-a n scut Theodor Damian 28.12.1955 - s-a n scut Magda Cârneci 29.12.1839 - s-a n scut Nicolae erb nescu (m. 1901) 29.12.1843 - s-a n scut Carmen Sylva (m. 1916) 29.12.1873 - s-a n scut Ovid Densu ianu (m. 1938) 29.12.1912 - s-a n scut Radu Popescu (m. 1985) 29.12.1933 - a murit I. G. Duca (n. 1879) 29.12.1978 - a murit Franyó Zoltán (n. 1887) 30.12.1863 - s-a n scut Ion Gorun (m. 1929) 30.12.1892 - s-a n scut George Magheru (m. 1952) 30.12.1894 - a murit Ion P un-Pincio (n. 1868) 30.12.1986 - a murit Ion Banu (n. 1914) 31.12.1842 - s-a n scut Iacob Negruzzi (m. 1932) 31.12.1889 - a murit Ion Creang (n. 1837) 31.12.1894 - s-a n scut Alexandru Marcu (m. 1955) 31.12.1903 - s-a n scut Ilarie Voronca (m. 1946) 31.12.2001 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907)

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Nicolae MUNTEANU (31.07.1927) scut în loc. Z bala, jud. Covasna, a absolvit o coal tehnic în domeniul aeronauticii, apoi a absolvit coala Militar de Ofi eri de Avia ie, navigatori i a fost profesor la coala Tehnic de Ofi eri de Avia ie Sibiu, iar dup numai trei ani a fost trecut în rezerv i a lucrat pân la pensionare ca tehnician în construc ii i în înv mânt.

A scris teatru, proz , versuri satirico-umoristice, monologuri, epigrame. Este membru al Cenaclului Umori tilor Sibieni „Nicolaus Olahus”, este fondator i redactor al revistei ACUS i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: Epigrame, rondeluri i... (2004), Clepsidra (poezie, 2006, 2008), Poezia cu form fix (2008), Leacuri împotriva triste ii (epigrame, rondeluri .a., 2009, 2014).

Aviator prev tor La amanta de la „zece” Noaptea vrând a i-o petrece, Completând atent inuta, i lu i para uta.

Unor politicieni Merit , în mod egal, Studia i pe îndelete i, pe urm , val cu val, „S -i împar i în dou cete...”.

La c tâiul bolnavului Bolnavul, când s-a spovedit, a cum face-orice cre tin, Un preot blând l-a miruit, Iar medicul a spus: „AMIN!” Sfat unui tân r ofi er Când efu-i doamna ofi er, Oricât ai fi de curios, Prive te-o-n ochi, fii cavaler, Privirea n-o l sa mai jos.

Între genera ii “Vom face-o lume nou !”

Spunea un tinerel, trânul: “Bravo vou , i noi ziceam la fel!”

Derut Dup tragicul regim Toat lumea azi ne minte i de-atuncea nu mai tim Încotro e înainte.

Resemnare Sunt b trân i în elept Într-atât cât spune cartea; Azi nimic nu mai a tept, Nici chiar moartea.

Constantin BORDEIANU (12.11.1928 - 9.04.2018) scut în loc. Bere ti-Bistri a, jud. Bac u, a absolvit coala Medie Veterinar Media (1949), Facultatea de Zootehnie (1953), Facultatea de Ziaristic (1972) i Facultatea de Filozofie, curs seral (1976), toate la Bucure ti, unde a lucrat ca inginer i ziarist. A fost membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din România, membru fondator al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. A scris poezii, epigrame, schi e umoristice, scenarii de film. Apari ii editoriale: Paharul cu umor (epigrame, 2008), 20 de c i documenatare i tiin ifice (agricultur , zootehnie, viitorologie i calitatea vie ii) i 2 c i de poezie.

Alcoolul urc la cap ut cu-atâta sete vinul Se urc -n cap, f ocol; Nestingherit î i face plinul...

Unde g se te locul gol.

Gânduri de tân r la integrare muncesc, s am i parte m -nsor, s -mi iau ma in ...

Occidentu-i prea departe, Mai aproape-i o vecin .

Distih Cu femeia i cu vinul Mi-am înnobilat destinul!

Ursita Cu vestita dansatoare Nu trecu nici s pt mâna i cu ochii la picioare…

S-a decis s -i cear mâna!

Unei epigramiste A nutrit de când exist Visuri de epigramist , Logodit -i cu amorul, Dar n-a întâlnit… umorul!

Unei bronzate Se pr je te des la soare; Am r bdare i-o ascult:

Risc mult venind la mare... e “ars ” cam demult!

Metamorfoz Cum poart -n sine dulcineea Un sâmbure de soacr , Oricât de dulce e femeia Ajunge poam acr ! torie din interes El bunic i ea minor , Critica i degeaba, Cât averea e major Merge strun treaba.

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Doamna mea Pentru mine e un zeu, Înger scump, ce s mai spui; mi-o in Dumnezeu, Dar pe cheltuiala Lui.

Unui enoria Ca mo ul nostru altul nu-i: Prezent la liturghii, frecvent, Se simte bine-n strana lui i doarme ca în Parlament.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul IX, nr. 12(100)/2018

Florin M{CE}ANU

MAX BECKMANN Max Beckmann este, în general, considerat cel mai mare dintre a doua genera ie de expresioni ti care au ajuns în vârst în perioada dintre cele dou r zboaie mondiale. Mul i dintre ace ti arti ti au suferit experien e teribile pe câmpurile de lupt , în timpul primului zboi mondial, ceea ce i-a determinat s îmbr eze nihilismul lui Dada, satira politic i, în cele din urm , neo-realismul numit Neue Sachlichkeit.

De i i Beckmann a fost zguduit emo ional de Primul R zboi Mondial, el a r mas mai adev rat fa de peria tactil i de paleta expresiv a expresioni tilor mai devreme decât mul i dintre contemporanii s i. Activitatea lui Beckmann cuprinde o gam larg de su-

Max Beckmann - Autoportret

biecte, de la comentarii sociale, portrete de extraterestrii conven ionale la alegorii monumentale ( i adesea obscure).

Max Beckmann a fost un contemporan i prieten al fondatorului Galeriei St. Etienne, Otto Kallir. Kallir a publicat o serie de lucr ri ale lui Beckmann în anii 1920, iar galeria a men inut o leg tur cu lucr rile artistului de atunci. scut în Leipzig, într-o familie de clas mijlocie, la 12 februarie 1884, Beckmann i-a început experien a de art formal la aisprezece ani la coala de Art din Weimar i apoi a studiat la Paris i Floren a.

A revenit la Berlin, unde a intrat în contact cu dealerul de art Paul Cassirer în 1907, devenind cel mai tân r membru al corpului de conducere al Secesiunii din Berlin în 1910 i a primit un contract de publicare a lucr rilor sale grafice în 1911. În 1915, Beckmann s-a înscris ca ordonator medical în armata german , iar mizeria i sacrificarea pe care a asistat-o pe Front la dus la o tulburare nervoas . Experien a sa militar i-a schimbat complet stilul artistic; tehnica romantic a anilor dinainte de r zboi a dat na tere unui stil care folosea formele unghiulare i culorile plane.

Noile sale lucr ri au fost afi ate pentru prima dat în 1919 i au primit o recep ie excep ional de pozitiv .

Beckmann a atins în imea popularit ii sale în perioada 19241930, în timpul erei Weimar. În acest moment a fost elaborat o a doua monografie a lucr rii sale, iar dealerul IB Neumann i-a semnat un contract de trei ani cu venituri garantate. De asemenea, i o întreag camer a Kronprinzenpalais din Berlin a fost dedicat muncii sale. În 1930, a fost ales s reprezinte Germania la Bienala de la Vene ia. Observa iile lui sumbre au surprins imagina ia unei na iuni deprimate.

Beckman a sim it efectele na ional-socialismului de îndat ce Hitler a venit la putere în 1933. A fost imediat demis din postul s u la Städelschule i a fost catalogat de nazi ti ca un artist „disp rut” dispre uit. Lucr rile sale au fost plasate în prima sal a expozi iei „Art degenerat ” din 1937. În ziua deschiderii spectacolului, el i so ia sa au fugit la Amsterdam, unde a tr it r zboiul de la distan .

Timp de zece ani, Beckmann a tr it în exil auto-impus în Amsterdam, în lipsa încerc rilor sale disperate de a ob ine o viz pentru Statele Unite. În 1944, germanii au încercat s îl trag în armat , de i artistul de aizeci de ani a suferit un atac de cord. Lucr rile finalizate în studioul s u din Amsterdam erau chiar mai puternice i mai intense decât cele din anii de masterat de la Frankfurt incluzând câteva triptychuri mari, care reprezint o asumare a artei lui Beckmann.

Beckmann a emigrat în Statele Unite în 1947 i a ocupat posturi didactice în St. Louis i apoi în Brooklyn.

A suferit de angin pectoral i a murit dup Cr ciun pe 27 decembrie 1950, lovit de un atac de cord, la col ul 69th Street i Central Park West din New York, nu departe de blocul s u.