Constelatii diamantine nr 45 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 5 (45) Mai 2014

_n acest num#r semneaz#: Theodor Damian, Petre Gigea-Gorun, Doina Dr#gu], Stelian Gombo[, Al. Florin }ene, Ion Pachia-Tatomirescu, {tefan Radu Mu[at, George Filip, Cora-Eliana Teodoru, Janet Nic#, Florentin Smarandache, Ionu] Caragea, Mariana Corcoveanu Ivaniuc, Daniel Marian, Mihai {tirbu, George Petrovai, Mariana Gheorghe, {tefan Dumitrescu, Dominic Diamant, Dumitru Ichim, Gheorghe A. Stroia, Stejarel Ionescu, Livia Ciuperc#, Elena Andreea Ion, Adrian Botez, Elena Agiu-Neac[u, Constantin Miu, Voichi]a P#l#cean-Vere[, Radu Golban, Sami Sherifi, Eugen Deutsch, Boris Marian, Constantin Toma, Virgil Stan, Jean Bleakney, Efim Tarlapan, Mircea C. Dinescu.

Delacroix - Lupt de cai arabi ĂŽntr-un grajd

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Theodor Damian, Pa tile ca pâinea cea de toate zilele ...........................................................p.3 Petre Gigea-Gorun, Un mare c rturar oltean: Mihnea Gheorghiu .....................................pp.4-7 Doina Dr gu , Versuri .......................................p.8 Stelian Gombo , Oare chiar m-am întors de la Athos? .........................................................pp.9-11 Al. Florin ene, Versuri .................................p.12 Ion Pachia-Tatomirescu, “Ciuliniad ” în hiat .......................................................................pp.13,14 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.14 George Filip, Medalion Marian Barbu ..pp.15,16 Cora-Eliana Teodoru, NeAdaptarea la lume .......................................................................pp.17,18 Janet Nic , O pinie, dou pinii ....................p.19 Florentin Smarandache, Acest exil spiritual continuu ............................................................p.20 Ionu Caragea, Versuri .............................pp.20,21 Mariana Corcoveanu Ivaniuc, Un destin în lacrimi... .....................................................pp.22-26 Daniel Marian, Pavel ar ........................p.27 Mihai tirbu, Ion Minulescu... ...............pp.28-30 George Petrovai, Cuvinte-ncumin ite ............p.30 Mariana Gheorghe, Dorurile Mirunei .........p.31 tefan Dumitrescu, Versuri ...........................p.31 Dominic Diamant, Versuri ..............................p.32 Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.33 Gh. A. Stroia, Ioan Vasiu... ......................pp.34,35 Stejarel Ionescu, Poeme pierdute .................p.35 Livia Ciuperc , Ramuri înspinate ............pp.36,37 Elena Andreea Ion, Versuri .............................p.37 Adrian Botez, Violen a metafizic i crucea - în romanele lui Liviu Rebreanu .................pp.38-41 Elena Agiu-Neac u, Virgula ...........................p.41 Constantin Miu, Gineric ..............................p.42 Voichi a P cean-Vere , Titina Nica ene, Drumul spre suflet ....................................pp.43,44 Radu Golban, Tron sau Eurovision ...............p.44 Sami Sherifi, Versuri .....................................p.45 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46 Boris Marian, Borismarianisme ....................p.46 George Filip, Poeme ................................pp.47-50 Constantin Toma, O via , un destin ............p.51 Virgil Stan, Drumul c tre nic ieri ...............p.52 Jean Bleakney, Versuri ...................................p.53 Efim Tarlapan, Constela ii epigramatice ....p.54 Mircea C. Dinescu, Constela ii epigramatice ..............................................................................p.55 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.56-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Eugène Delacroix

Anul V, nr. 5(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Theodor DAMIAN (SUA)

Pa]tile ca pâinea cea de toate zilele „Pâinea cea cereasc i paharul vie ii; gusta i i vede i bun este Domnul.” (Liturghia Sf. Grigore Dialogul) Omul este ceea ce m nânc . Teologul ortodox Alexandu Schmeman lega acest proverb de Sf. Euharistie explicând nevoia de echilibru între mâncarea trupeasc i cea duhovniceasc .

Sf. Euharistie este singura hran ce are în ea dimensiunea fizic i cea spiritual , care con ine moartea i învierea pentru c materia moart în timpul Sf. Liturghii devine însu i trupul i sângele Domnului Hristos. Cu alte cuvinte se aduce jertf fireasc i ne împ rim apoi cu trup firesc i duhovnicesc totodat , cam a a cum explic Sf. Ap. Pavel când spune c „se seam trup firesc i înviaz trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 44). a cum filosoful român Constantin R dulescu Motru zicea c prin mâncare, produsele ce cresc într-un anumit loc sau sol au influen a asupra dezvolt rii noastre fizice, dar i psihice, deci purt m locul în noi, tot a e i cu Sf. Euharistie. O mânc m i ce este în ea cre te i lucreaz în noi, pe ambele planuri, fizic i spiritual. Devenim ceea ce mânc m, sau, spune-mi ce m nânci ca s i spun cine e ti. În contextul celor spuse mai sus este i logic s gândim c trupul divin al Domnului

Hristos în Sf. Euharistie are, prin mâncare, efect de înduhovnicire a credinciosului.

Omul are nevoie de hran zilnic pentru a tr i. Acesta este un truism. Ceea ce îns pare a nu fi truism este realizarea constant hrana zilnic vine de la Dumnezeu, fie direct, fie indirect.

Direct, ca în cazul pelerinajului evreilor în pustie unde la un moment dat nu mai aveau ce mânca i când Dumnezeu le-a dat mana i prepeli ele, zilnic, astfel c dac cineva încerca s opreasc ceva pentru a doua zi, ceea ce oprea se strica (Dumnezeu a rânduit acest lucru pentru ca poporul ales s con tientizeze dependen a sa total , vital de El, zilnic) i indirect, ca în cazurile obi nuite unde cu to ii mânc m, ce vrem i ce putem, realizând îns c , de i noi producem ceea ce mânc m, muncim într-un fel sau altul pentru a mânca, totu i capacitatea de a munci produsul p mântului, vine tot de la Dumnezeu.

Necesitatea de a con tientiza dependena noastr total de Dumnezeu, impus în Vechiul Testament în exemplul citat, i l sat la libera alegere a omului ca în cazurile obi nuite, este confirmat de rug ciunea „Tat l nostru” de unde se în elege c pâinea noastr

Delacroix - Dante i Vergiliu în Infern

este zilnic i se subîn elege c trebuie cerut zilnic, chiar dac putem opri pentru a doua zi sau pentru mai multe zile.

Deci dac pâinea, hrana zilnic , este vital pentru om iar Cel ce ne-o d este Dumnezeu, înseamn c înainte de toate, rela ia zilnic cu Dumnezeu este vital .

Sf. Euharistie, trupul i sângele Domnului reprezint cea mai bun pâine, dar i garan ia celei mai intime leg turi a omului cu Dumnezeu. i chiar dac omul nu tr ie te numai cu pâine, „ci i cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4), cum zice însu i Domnul c tre diavolul care-L ispitea în pustie, pâinea euharistic este tocmai Cuvântul, Logosul lui Dumnezeu întrupat în istorie, dat lumii acum sub forma darurilor euharistice. Învierea Domnului este ca „pâinea noastr cea de toate zilele”, i mai mult decât atât, pentru c f Înviere nu exist via ve nic .

Dac nu credem c Hristos a înviat, zadarnic este credin a noastr , avertizeaz Sf. Ap. Pavel (I Cor, 15, 17). Cu alte cuvinte, logica ecua iei mântuirii este aceasta: Învierea Domnului nu este un act ocazional, ci permanent, „de toate zilele”, pentru c la ea se particip în fiecare duminic , în Biseric , iar participarea plenar se face prin împ rt irea cu Sf. Euharistie, trupul i sângele Domnului, „pâinea cea cereasc i paharul vie ii”, cum cânm la Sf. Liturghie a darurilor mai înainte sfin ite. Învierea Domnului este euharistia, Pa tile nostru cel de toate zilele. Este pâinea sfânt a trecerii „de la moarte la via i de pe p mânt la cer”. Trecerea nu este u oar , ea e primejdioas i dureroas pentru c este îngreuiat de p cat. De aceea este nevoie de vitamina înt ritoare, de medica ia salvatoare care te ajut s treci, s str ba i, s ajungi. i a a tore ti vestind c Hristos a înviat din mor i, cu moartea pe moarte c lcând” i îndemnând i pe al ii: „Gusta i i vede i c bun este Domnul”, Amin.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul V, nr. 5(45)/2014

Petre GIGEA-GORUN (Ambasador)

UN MARE CÃRTURAR OLTEAN: MIHNEA GHEORGHIU (continuare din nr. anterior) Motto: Toate izbânzile se întemeiaz pe lucruri spuse sau f cute la timpul lor.

Voltaire Academicianul Mihnea Gheorghiu a urm rit cu pl cere i interes - dup cum mi-a m rturisit într-o convorbire - pe menestrelul Tudor Gheorghe, actor al na ionalului craiovean.

El remarc însemn rile excep ionale ale menestrelului craiovean afirmând c acesta reune te „duio ia pierdut a doinitului haiducesc cu vibra ia adânc a cântecelor „de ocn ” i cu accentele depeizante ale roman ei ritmate pe gustul italo-hispanic al ultimelor edi ii ale festivalurilor de muzic u oar ”.

Totodat , reliefeaz un fapt pe linia celor sus inute de Valentin Silvestru, un reputat teatralist: „Succesul enorm al acestui neoromantic solitar într-o lume saturat de cacofonismele „ulatricelor”, nu este numai unul na ional. Must ciosul francez Brassens a ob inut, în stilul acesta, un mare premiu i stim interna ional ”. * La Craiova, la Teatrul Na ional, s-a organizat Studioul „T 94”, unde s-au prezentat în mod experimental spectacole cu piese într-un act, fragmente dramatice, conferin e experimentale privind activitatea teatral . Aci, Mihnea Gheorghiu a avut o expunere interesant

Acad. Mihnea Gheorghiu

intitulat „Trecut i actualitate în tea-trul i filmul româ-nesc”, urm rit cu aten ie de actori i ce-t eni craioveni.

Trebuie men ionat c , în acest Studiou, au mai prezentat expuneri prof. univ. dr. Ion Zamfirescu, prof. univ. dr. Virgil Br eanu, Valentin Silvestru, Constantin M ciuc , scriitorul I. D. Sârbu, iar dintre recitalurile date men ionez pe cele sus inute de actri ele Leni Pin ea Homeag, Marina Ba ta, Tudor Gheorghe, Ion Pavlescu sau Vasile Cosma. * Scriitorul Mihnea Gheorghiu, reputat conduc tor i consacrat al unor importante forumuri cinematografice, în calitatea sa de scenarist, a apelat la aportul unor actori craioveni. a se face, distribu ia acestora în filmele Porto Franco, Tudor, Zodia Fecioarei, P durea pierdut , Cantemir, Hyperion, Mu chetarul român, T nase Scatiu, Burebista i altele. În acela i mod a procedat i regizorul Geo Saizescu pentru unele din filmele sale, unde actori craioveni au dat farmec rolurilor interpretate.

De remarcat c Teatrul Na ional Craiovean a avut leg turi permanente i de durat cu unii dramaturgi de seam din ar , cu bune rezultate, unele premiere fiind realizate din lucr rile acestora. În acest sens amintim pe Eugen Lovinescu, Mihnea Gheorghiu, Aurel Baranga, Paul Everac, Paul Anghel, Ecaterina Oproiu, Mircea Radu Iacoban. * Scriitorul Mihnea Gheorghiu a f cut o specializare în Marea Britanie, având ca prioritate via a i opera lui William Shakespeare.

O lung perioad de timp s-a aflat în ora ul Stratford-upon-Avon, locul în care s-a n scut i a tr it marele dramaturg al lumii. Aci, Mihnea Gheorghiu a vizitat, a examinat documente, a cules date i declara ii, a r scolit arhive pentru documentarea sa tiin ific . A scris o carte de succes „Scene din via a lui Shakespeare”, valorificând studiile sale aprofundate în acest scop.

Dintr-o informa ie, ce am avut-o în timpul activit ii mele, am re inut c Mihnea Gheorghiu este considerat unul dintre marii shakesperiologi ai lumii, fiind cotat printre primele cinci locuri în ierarhia interna ional . În cadrul unei întâlniri pe care am avut-o cu acesta, ca unul care fusese de mai multe ori la mormântul lui Shakespeare, eram nedumerit asupra cuvintelor gravate pe piatra funerar a acestuia i care era propriu-zis un blestem, nu numai un vers dintr-un sonet, astfel: „Binecuvântat fie cel ce las în tihn aceste pietre i blestemat fie cel ce-mi mi oasele”. În limba englez , inscrip ia are textul ce urmeaz : „Blest be the man that spares these stones, And cursed be that moves my bones”.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

pl cute i ambiante.

Desigur c aceast dorin a dramaturgului de a se grava aceast inscrip ie, a dat na tere la legende i specula ii privind opera i identitatea lui Shakespeare. Mai întâi, au ap rut îndoieli cu privire la calitatea de autor al operelor ce i sunt atribuite.

Cei ce au contestat calitatea sa de autor de piese, au lansat, ca legend , c lucr rile sale literare ar fi fost scrise de Christopher Marlowe, Francis Bacon sau Edward de Vere.

Unele specula ii au fost f cute i asupra apartenen ei sale religioase cât i orient rii sexuale.

Nimic îns , din toate acestea, nu a fost dovedit tiin ific cu fapte i documente.

Pentru tiin a mea”, în cadrul unei întâlniri pe care am avut-o cu Mihnea Gheorghiu, am deschis acest subiect i l-am rugat s i spun p rerea sa în aceast privin .

Redau un fragment din discu ia purtat , atunci, cu o curiozitate fireasc pentru mine.

L-am întrebat: - Ar putea fi blestemul încrustat pe mormânt datorat faptului c duce cu el, în sicriu, un secret ascuns pentru totdeauna omenirii.

- Secret, în ce sens, m-a întrebat interlocutorul meu.

- Faptul c operele semnate de William Shakespeare nu ar fi scrise de acesta, ci de altcineva, el având preocup ri în teatru ca actor i ca sufleur. A a o fi? Ori, Domnia Voastr , domnule Mihnea Gheorghiu, i studiat pe Shakespeare, la el acas ... Ce-mi pute i spune?!

Mihnea Gheorghiu a zâmbit dar nu a fost mirat de întrebare. Îmi câteva explica ii.

- Aceast ipotez , ridicat de dumneavoastr , nu are niciun temei tiin ific. William este autorul cel adev rat, de necontrolat. Operele care îi sunt atribuite sunt integral ale sale, create de talentul ce l-a caracterizat. În aceast privin , nu este nicio îndoial .

Am ascultat, cu aten ie, r spunsul ce mi s-a dat, care coincidea cu convingerea mea, dar aveam o nedumirire.

- Atunci, de ce a fost nevoie, ca pe mormânt, s se inscrip ioneze acele cuvinte, care sun a blestem de pe alt t râm i nu altceva, legate de biografia sa? Care ar fi explica ia? V întreb aceasta pentru c la urechile mele a ajuns aprecierea c Domnia Voastr sunte i considerat a fi printre marii shakesperologi ai lumii i anume între primii cinci.

Mihnea Gheorghiu, a zâmbit, ascultându-m .

- Sunte i dr gu cu mine. Dar s v spun ce cred eu c este purul adev r.

- V rog...

- Dup cum ti i, în Anglia, în perioada medieval , neîn elegerile dintre persoane sau chiar familii se rezolvau, în multe situa ii, prin dueluri sângeroase. Numai moartea unor persoane din taberele împricinate aducea lini te sau chiar împ care. Pe de alt parte, o mare parte a popula iei din Anglia crede în blesteme, în r zbun ri, cât i transformarea unor mor i în „moroi”, care pot aduce fapte rele celor de pe mânt.

- Are leg tur cu ce v-am întrebat eu? intervenind în discu ie.

- Da, sigur c are. Este posibil ca Shakespeare sau familia sa s fi fost învr jbit cu o alt persoan sau familie. Timpul a demonstrat în Anglia, atunci când în timpul vie ii dac cei afla i în conflicte iremediabile, unele persoane s-au r zbunat prin deshumarea celui disp rut i îl spânzurau, ca schelet de creanga unui pom. În acest fel, se considera c satisfac ia era deplin . Ori, fiind un blestem, în care englezii cred, dac cândva ar fi vrut s-o fac cu Shakespeare, sub imperiul acestuia, nu va proceda în acest fel.

- M’da... Da... am zis eu. Explica ia este plauzibil .

- Sigur, aceast supersti ie este pe deplin justificat . rturisesc c discu iile purtate cu c rturarul craiovean erau

* Voi reda pe scurt unele reac ii la „proiectul de lege privind impozitele i taxele locale”, când scriitorii Eugen Barbu i Mihnea Gheorghiu mi s-au adresat pentru modificarea legii În cadrul programului legislativ, era prev zut i adaptarea la noile condi ii a „Legii privind impozitele i taxele locale”.

Am avut o discu ie de principiu cu pre edintele României privind redactarea textului nou de lege care c dea în sarcina Ministerului de Finan e. Era în anul 1981, când îndeplineam func ia de Ministru de Finan e.

Noul proiect de lege cuprindea, ca i în legea veche, cam acelea i categorii de impozite i taxe locale, care alimentau direct bugetele locale, ale prim riilor. Astfel, era vorba de impozitul pe cl diri i terenuri, taxe pentru folosirea mijloacelor de transport, taxe în pie e, târguri i oboare, taxe pentru ederea în sta iunile balneo-climaterice, taxe pentru câini supranumerari, taxe pentru afi aj i reclame i alte câteva taxe de mai mic importan .

La impozitul pe cl diri i terenuri s-au propus noi sisteme de impozitare, precum i competen e ale organelor locale de a majora sau mic ora cu pân la 30% cuantumul sumelor stabilite prin lege, în raport de condi iile fiec rei localit i. În ceea ce prive te taxele pentru câini supranumerari (mai mult de unul) s-a f cut distinc ia între câinele de paz cu o tax mai mic i câinele de lux cu o tax mai mare. Câinii ciob ne ti se bucurau de scutiri. Nou , celor de la Ministerul de Finan e, ni s-a p rut un proiect de lege rezonabil, fiind avizat favorabil i de c tre Consiliul legislativ.

Potrivit uzan elor urma s fie dat publicit ii, spre dezbatere public , urmând a fi corectat în raport de propunerile venite din partea „maselor” de cet eni.

Acest lucru urma s se fac dup ce „proiectul de lege” era zut în prealabil de c tre pre edintele României, Nicolae Ceau escu.

Ne-am conformat i i-am depus la cabinet proiectul de lege.

Dup câteva zile, am fost chemat, pentru a primi observa iile efului statului. Acesta ne-a spus (eram cu doi colaboratori, speciali ti în pro-blem ) unele observa ii, iar articolul la care se referea, la „taxele pentru câini”, s se introduc un nou aliniat. În acest aliniat s se men ioneze c „în apartamentele din blocurile de locuin nu pot fi crescu i câini, aceasta fiind interzis . Câinii pot fi p stra i numai în casele care au curte”. Reac ia mea, a venit imediat: - Rog s nu v sup ra i, dar proiectul de lege se refer numai la regimul impozitelor i taxelor locale, respectiv i al taxelor pentru câini. Aceasta a fost i în textul vechi i asemenea taxe se aplic i în alte ri. Noi, Ministerul de Finan e, nu putem trece i modul de admitere sau respingere a câinilor, pentru c acest lucru nu e de natur fiscal . Dac s-ar lua aceast hot râre ar trebui s fac obiectul altei legi elaborat de un alt organ de specialitate. eful Statului, m-a ascultat pân la cap t, dar u or iritat mi-a spuns: - Nu putem face o alt lege, numai pentru asta. Cred c aici, acest aliniat, de i lipit, totu i merge.

- Da, dar nu se încadreaz în principiile fiscale ale legii. Eu v propun s nu trecem acest aliniat.

Aici, Nicolae Ceau escu, mi-a spus ap sat: - Trece i voi acest aliniat a a cum v spun eu i s d m legea publicit ii. S vedem ce spun i masele. Deci, a a face i!

Cu toat opozi ia mea, s-a introdus acest aliniat în care într-o fraz se spunea c în blocurile de locuin e nu pot fi accepta i câini de orice categorie.

A r mas nemul umit. La rândul nostru i noi am plecat nemulumi i. Speram într-o atitudine public , prin scrisori de protest din

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

partea oamenilor care locuiesc la blocuri.

Legea a fost dat publicit ii, ap rând textul integral în cele dou mari cotidiene: Scânteia i România Liber . * Dup publicarea textului legii, era i men iunea c „oamenii muncii” pot face propuneri scrise în termen de 30 de zile, adresânduse Marii Adun ri Na ionale (care era organul de legiferare) i la Ministerul de Finan e (organul ini iator). În trei s pt mâni au venit peste 2.500 de scrisori. Toate, dar absolut toate, se refereau la aliniatul privind interzicerea câinilor în apartamentele situate în blocuri, unii în mod „decent”, iar al ii „irita i” pentru aceast interdic ie.

De data aceasta, noi ne-am bucurat c prin acestea ni se d dea dreptate pentru c ei criticau „ni te birocra i de la Ministerul de Finan e”, care habar n-au pe ce lume tr iesc...

De altfel, nu era pentru prima dat când se f ceau nedrept i oamenilor care nu le meritau!

Centralizarea s-a f cut la cancelaria partidului, pe categorii de probleme. O parte din ele le-am citit i eu. Astfel, m-a impresionat ce spunea o b trân în scrisoarea sa: „Sunt o femeie trecut de aptezeci de ani. Sunt bolnav i neputincioas . Nu am pe nimeni s m ajute. Singurul meu ajutor este un câine credincios, care nu se desparte de mine niciodat . El d semnalul când vrea s intre cineva în apartament i m înso te când m duc s cump r pâine, lapte sau la pia . El m ap dac cineva ar încerca s -mi fac vreun r u. Eu nu m pot desp i de acest câine pe care îl îngrijesc i îl iubesc din tot sufletul. i, Dumneavoastr vre i ca eu s -l dau afar din apartament? În nici un caz nu voi face aceasta. Dac îl da i pe el afar , atunci s m împu ca i i pe mine. Pl tesc orice tax , dar nu pot renun a la el”.

Scrisoarea era impresionant . Mi s-a f cut inima „mic ” i m-am întristat c noi, prin legi nedreptate, putem aduce anumi i oameni în stare de disperare.

Dar la fel, ca aceast femeie, ajuns în acest „hal” ne-au scris sute i sute de persoane. Atitudinea era de frond , de a se renun a la acest aliniat.

Mie personal mi s-au adresat scrisori din partea „Asocia iei pentru protec ia animalelor” semnate de conducerea Asocia iei, în care, în termeni pondera i dar fermi, se cerea ca oamenii s aib dreptul de a avea câini, indiferent de locul unde î i au domiciliul, atât la case cu curte cât i în apartamente.

De la „Centrul Na ional pentru promovarea Prieteniei i Colabor rii cu alte popoare”, din Strada One ti nr.11, am primit o scrisoare adresat mie, personal, unde spunea: „Deoarece mul i dintre membrii Centrului nostru sunt prieteni ai „Celor ce nu cuvânt ”, am primit scrisori i numeroase apeluri telefonice în leg tur cu inten ia de a se legifera interzicerea c eilor în locuin ele locatarilor din blocuri, o m sur care ar fi unic în lume. L sând de o parte stresul psiho-social (b trâni, femei i copii ata i de prietenul lor canin), avantajul politico-economic nu apare totu i clar. Un colocatar b ran, murdar, scandalagiu i u-platnic e preferabil, fiind biped? Corespon-den ii mei propun pl teasc pentru colocatarul lor patruped o cot -parte de întreinere la bloc i eventual chirie, ca pentru celelalte persoane din locuin , angajându-se s respecte reglement rile sanitare i financiare prestabilite. Nu ar fi totu i o solu ie, în acela i timp, practic i umanitar ?

Cu cele mai bune sentimente, Mihnea Gheorghiu”1 Adresa era semnat de c tre scriitorul Mihnea care era în conducerea acestui organism.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Ne cunoa tem de mai mult vreme, suntem olteni amândoi i a utat s m sensibilizeze dar s -mi dea i un argument pentru a susine aceast problem „mai sus”. El tia de unde vine „sarcina”, pentru c într-o discu ie particular îi spusesem. Cu acest prilej l-am rugat i i-am sugerat: „Scrie i-mi, prin asta m ajuta i!”

O alt scrisoare am primit-o de la scriitorul Eugen Barbu.

Era un text dur, cu câteva observa ii interesante i care se încheia astfel: „Crede cineva c din pielea lui Grivei f cut m nu i i din carnea lui vândut la m cel rie (în China se obi nuie te), finan ele României vor fi îndreptate? Pe urm , adic to i câinii vor trece pe lumea cealalt ? A râde de toat prostia ce se degaj din acest Proiect dac n-a fi atât de indignat).

Al Dumneavoastr , Eugen Barbu, scriitor.”2 La „Cancelarie” s-au centralizat deci cererile i propunerile primite la proiectul de lege i, al turi de Silviu Curticeanu, am semnat o not în care propuneam c aliniatul „încriminat” s fie scos din textul legii.

Ne-am prezentat la eful Statului, noi amândoi, predându-i nota cu num rul de propuneri, aspectele prezentate i propunerile f cute. În fond, noi ne-am însu it propunerile venite din partea cet enilor.

Am men ionat c propuneri de acest sens au venit din partea tuturor categoriilor sociale, respectiv academicieni, profesori universitari, scriitori, muncitori, func ionari etc. Nu i-am nominalizat pe scriitori, de team s nu li se fac vreun r u acestora.

Pre edintele Ceau escu a citit nota, a zâmbit pu in, chiar imperceptibil, spunându-ne: - Deci i voi sunte i de acord s scoatem ceea ce v-am propus eu, pe baza sugestiilor f cute de unii tovar i din conducere.

- M’da! Nu putem renun a pe deplin. Dar pozi ia celor ce ne-au scris este categoric .

- Da, a a este, am confirmat eu.

Apoi, a continuat: - Cred c alineatul respectiv s fie reformulat. În loc s trecem c se „interzice” cre terea câinilor în apartamentele de bloc, ace tia s fie „admi i numai cu acordul administra iilor de bloc” pentru a se asigura lini tea în locuin e.

Solu ia mi s-a p rut acceptabil , de i noi propusesem s nu fie nicio interdic ie pentru câini.

Dar tiam c nici un administrator de bloc nu va interzice vreunui locatar s nu aib câine în apartamentul s u. Pe urm , acordul acestuia era superflu pentru c legea nu prevedea i sanc iuni pentru aceasta.

Suna ca o recomandare.

Ne-am retras s modific m acel articol, acum acceptabil totu i, de i nu avea ce c uta într-o lege cu caracter fiscal.

Noi b nuiam c sugestia dat lui Ceau escu din partea unor tovar i din Conducere, era de natur feminin , pe care o b nui i i Dumneavoastr , dragi cititori. În acest caz, Nicolae Ceau escu, în iretenia sa, ca i în tactu-i diplomatic, a vrut s împace i capra i varza. i el tia c noi b nuiam substratul. * Desigur, atunci s-a pus problema dac ar trebui men inut în continuare impozitul pe câini. Este tiut c legea româneasc a impozitului agricol a scos din impozitare animalele de munc i de produc ie precum bovinele, ovinele, caprinele, caii, precum i stupii de albine. Se pune problema: dar de ce câinii?

Din documenta ia existent la Ministerul Finan elor rezult c în întreaga lume, pentru câini, posesorii lor pl tesc o tax anual . Astfel, aducând un exemplu recent, impozitele pe câini au adus peste 63 milioane de dolari marilor ora e din Germania. Mai precis, impozitele

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe câini au adus aproximativ 108 milioane de m rci (63,5 milioane de dolari) în visteriile marilor ora e din Germania, se apreciaz într-un studiu citat de AFP. Num rul câinilor din Germania se ridic la 4,5 milioane, dar numai 660.000 de exemplare au fost declarate serviciilor fiscale. La Köln i Essen se a teapt ca impozitele pe câini s umple visteria public , pentru c suma pe care trebuie s-o pl teasc proprietarul pentru un patruped este de nici mai mult, nici mai pu in de 276 de m rci pe an (163,2 dolari). Berlinul este îns în fruntea clasamentului, aici num rul câinilor ridicându-se la 95.500. Dac se raporteaz num rul de canine la num rul de locuitori, atunci recordul este de inut de Kaiserslautern, Ramsheid i Hamm, cu 38 de câini (declara i) la 1.000 de locuitori.3 Întreb pe cei mai vârstnici dintre cititori dac î i mai aduc aminte de duioasa poezie din „cartea de citire” a claselor primare, intitulat „Câinele soldatului?”. Acel câine care dup ce st pânul s u, un soldat, a fost împu cat i a murit, s-a culcat pe mormântul s u refuzând orice mâncare i ap pân când oamenii l-au g sit mort pe mormântul soldatului. * În anii 2010-2011, nu am aflat c Mihnea Gheorghiu ar mai fi venit la Craiova. În decembrie 2011, în plin iarn , la 92 de ani, a trecut apa Styxului, plecând pe drumul f de întoarcere.

România, i respectiv Craiova, a r mas mai s rac , f un c rturar de marc , un om cu multiple calit i i activit i culturale. A fost un intelectual de stânga, adept al democra iei i al sistemului socialeconomic, de tip suedez, modest în atitudine i comportament. ele sale p mânte ti au fost aduse de la Bucure ti, fiind înmormântat la Craiova, în cimitirul Ungureni, aici unde sunt înhuma i rin ii s i i fratele s u mort în Cel de-al doilea R zboi Mondial.

Aceste locuri de veci se afl în sectorul rezervat i eroilor, la o distan de circa cinci metri departe de locul de veci al familiei mele, aici, unde în prezent î i dorm somnul de veci so ia mea Marieta Gigea i fiica mea Irina. Într-o discu ie pe care am avut-o cu Mihnea Gheorghiu, i-am spus, mai în glum , mai în serios, c atunci când vom fi pe lumea ceal lalt noi, amândoi fiind al turi, vom avea multe de discutat, atacând toate problemele posibile.

Zilele trecute, ducându-m la membri ai familiei mele la cimitirul Ungureni, am aprins o lumânare i la mormântul s u, în semn de omagiu cre tinesc. * În prezent, casa p rinteasc a lui Mihnea Gheorghiu din str.

Madona Dudu, nr.9 - ap rat în cadrul planului de sistematizare al Craiovei - este proprietatea nepotului s u Georges-Gerard G. Leroy.

Acesta, în ziua de 4 februarie 2013, m-a vizitat acas acompaniat de muzicologul Fabian, s m roage ca pe frontispiciul acestei case s fie amplasate dou pl ci memoriale închinate scriitorului Mihnea Gheorghiu i dirijorului Teodor Costin, fost director al Filarmonicii Oltenia, rude ale sale apropiate i care au locuit în acest imobil. Mia l sat i o declara ie în acest sens.

Dar... de ce a venit la mine?!

Dup cum se cunoa te, Funda ia Scrisul Românesc, înfiin at în anul 1996, printre activit ile sale, a fost i aceea de a amplasa în ora ul Craiova i în jude ul Dolj pl ci memoriale privind mari personalit i i evenimente legate de aceste locuri.

Ori, Funda ia Scrisul Românesc a luat fiin i a desf urat activitatea în locuin a mea din Calea Bucure ti i tot aci s-au redactat toate textele pl cilor amplasate pân în prezent în Craiova.

Prim ria Municipiului Craiova, pentru operativitate i încredere acordat , a autorizat Funda ia Scrisul Românesc s avizeze i s se

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

ocupe de aplasarea pl cilor memoriale.

Pân în prezent, în ora ul Craiova, prin grija Funda iei, s-au a ezat aproape o sut de pl ci de marmur , cu texte doveditoare legate de oameni sau evenimente.

Astfel, în Craiova, asemenea pl ci s-au amplasat (cu asigurarea unor fonduri atrase de Funda ie) pentru: Mihai Eminescu, Constantin Brâncu i, V. G. Paleolog, Amza Pellea, Eugen Constant, Remus Com neanu, C. D. Fortunescu, C. S. Nicol escu-Plop or, Vasile Cârlova, Alexandru Piru, Marin Sorescu, Tudor Vladimirescu, Iordache Oteteli anu, Coco Demetrescu, Radu Gyr, Nicolae Iorga, Eugeniu Carada, Alexandru Ioan Cuza, Emil Gârleanu, Liviu Rebreanu, Ioan Marinescu, Titu Maiorescu, Theodor Aman, Alexandru Macedonski, Giovanni Batista Peressutti, Barbu Drug , Charles de Gaulle .a., directorii Teatrului Na ional din Craiova, Grigore Gabrielescu sau Corneliu Baba, Ion Vasilescu, directorii Filarmonicii de Stat, primarii ora ului Craiova, Gogu Constantinescu etc. a cum subliniau aici, la Craiova, într-o adunare, criticul literar Nicolae Manolescu i acad. Eugen Simion, în ora ul B niei, care poate fi dat ca exemplu bun, s-au amplasat un num r mare de pl ci memoriale, mai multe decât în alte ora e.

De altfel, a ad uga eu, mai multe decât în Craiova, mai multe pl ci au ap rut în jude ele Harghita i Covasna (câteva sute) în care nu este niciun nume românesc ci numai maghiare.

Revenind la Georges Gerard Leroy, acesta a propus texte simple care s fie gravate pe pl cile de marmur , dup cum urmeaz : „Aici a tr it scriitorul MIHNEA GHEORGHIU (1919-2011), membru al Academiei Române, Cet ean de Onoare al Craiovei.

Prim ria Municipiului Craiova Funda ia Scrisul Românesc Mai 2013” „În aceast cas a locuit TEODOR COSTIN (1923-2011), dirijor i director al Filarmonicii Oltenia, Cet ean de Onoare al Craiovei.

Prim ria Municipiului Craiova Funda ia „Scrisul Românesc” Mai 2013” La dezvelirea pl cilor, aici, în strada Madona Dudu, au luat cuvântul în ordine: Petre Gigea-Gorun, scriitor, vicepre edinte al Funda iei „Scrisul Românesc”, Nicolae Andrei, profesor emerit, vicepre edinte al Funda iei „Scrisul Românesc”, prof.dr. Tudor Nedelcea, pre edinte al Funda iei „Scrisul Românesc”, Gheorghe Fabian, muzicolog, Mihai Ungureanu, director al Filarmonicii Oltenia, Georges Gerard Leroy, muzicolog. În interven iile acestora, într-un cadru solemn i discret, au fost scoase în relief personalitatea celor omagia i, rolul lor în cultura româneasc , activitatea desf urat în cursul vie ii.

Prin fotografiile f cute, s-au imortalizat momentul respectiv, spre aduceri aminte. În ceea ce m prive te, atât academicianul Mihnea Gheorghiu cât i maestrul Teodor Costin, mi-au fost apropia i, lega i prin sentimente de prietenie i respect reciproc.

Sunt bucuros, c prin aceste rânduri, am putut s prezint cititorilor dou mari personalit i ale culturii i muzicii române ti, care au contribuit la dezvoltarea ora ului care i-a consacrat i încrustat în memoria timpului.

1

Arhiv personal Petre Gigea-Gorun, dosar nr. 10.

Arhiva Ministerului de Finan e - Cererea nr. 219901 din 9 octombrie 1981.

Registratura General ; Arhiva personal .

3 Cotidianul Cronica Român din 12 mai 1987 - într-un grupaj realizat de Luana P luc .

2

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 5(45)/2014

Doina DR~GU} (membru LSR)

nepotrivirea mea

glasul haric

pliuri de neant

mereu în fa a mea relnic cea a se ridic

glasul haric al chem rii îmi configura conturul

din spate valuri-amintiri se sparg de trupul meu

sucit -n ochii mei durea îmi înal gânduri ce destram cerul

intru-n pliuri de neant ca-ntr-un spa iu prins într-o absen margini neîmplinite din afar dau n val curbe-nchise descendente contureaz gândul despletit

extremele în sunet despicat m -nchid grab -ntârziere bd tor i m surat îmi compar nepotrivirea mea cu mine

privire din afar cu puteri desf urate-n cercuri distribui în t ceri o privire din afar tulburare în adâncuri vântul r sucit în palm îmi împov reaz gânduri

gânduri ca valuri urmele pa ilor desp ite de tot ori de nimic cresc i descresc deopotriv gânduri ca valuri înf urându-m se revars deplin prin toate înc perile trupului meu i m lumineaz

desprindere desprind de trupul meu drumurile duse pân -n margini de t cere nu se mai întorc

taina inimii cercuri circumscrise îmi limiteaz locul ca deschidere de devieri în existen e trepte destule pân la taina inimii cobor

drum de încântare gândul unui drum de încântare închis în limite ce nu m-ating îndep rteaz -n cercuri rupte de imagini forma locului îmi define te sensul i m strecoar înafar

lume neîn eleas

cerea urmelor cerul despicat de aripi cre te-n zori t cerea urmelor de rou pe copite-n iarb într-un aer de mirare totul se petrece-n faim închis -n form temporar

întoarceri

dezinvolt i îndr zne în raporturi spa iale ordonez i însumez idei

aventuri imaginare de întoarceri lipsesc de timpul care-a fost

învârtesc în jurul meu descântec greu i deschid o lume neîn eleas

vârste-n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister

marginile lumii

dep rt ri ascunse

noaptea tot mai strâmt mi se face dep rtare

drumul meu ales spore te pa ii în nelini ti i n dejdi

când cobor lumina scade cuprinde farmecul când m înal

deregl ri purtate-n amân ri îmi scufund -n umbre dep rt ri ascunse în uit ri

nepotrivirea r spânde te marginile lumii-n sfâ iere

trecere evolutiv suciri ramificate-n infinit într-o trecere evolutiv cuprind în lini te i în mi care pierdere în dezvoltare ne-mplinire-n împliniri

îndep rtare închis -n libertate cu fix ri în echilibru instabil împart în tot i în nimic cu depline rev rs ri îndep rtez în cercul gol i neîmplinit

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Stelian GOMBO{ Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României

- autor: Dan C. Mih ilescu Motto: „«Nu am fost i nu sunt un om închinat la icoane», se caracterizeaz extrem de sugestiv i exact Dan C. Interesul principal al acestei c i const tocmai în faptul c poveste te întâlnirea unui astfel de om, în acela i timp atât de sensibil, cu un spa iu aparte, cum este Muntele Athos. Cu totul alte reguli i criterii de orientare structureaz via a acolo. O rânduial adesea stânjenitoare pentru pelerinul f voie care este Dan C. Iat -l, de pild , incapabil s îngenuncheze, ceea ce-mi aduce aminte de frumoasa Eugenia din Nostalghia lui Tarkovski.

Nici ea nu putea face acest lucru, cu toate c se afla în ea, cum se afl în Dan C., o tânjire secret , irezistibil , al c rei glas nu poate fi în bu it. Nu este atât o carte despre Athos, cât o carte despre Dan C. Despre r sfrângerea (sau frângerea? sau înfrângerea?) lui de sine în oglinda Athosului. Chipul din aceast oglind este redat cu o sinceritate total , f menajamente, f cosmetiz ri («Mi s-a p rut mai cinstit s -mi dezv lui necredin a doritoare de har»), lucru rar în lumea cultural de azi. Situarea sa pare s fi avut ceva din lupta lui Iacob cu îngerul (Facerea, 32, 24 - 30), cu farmecul aferent... Cum se tie, Îngerul este, de fapt, Dumnezeu Însu i. Iacob s-a luptat ca s -I smulg binecuvântarea. Pân la urm a ob inut-o, ceea ce-i doresc din inim i dragului de Dan C. Îns pentru el lupta abia dac a început...”

(Costion Nicolescu) Titlul c ii „Oare chiar m-am întors de la Athos?” mi-a atras aten ia, de la prima vedere, f s tiu precis dac autorul este, sau nu, un smerit, ini iat în tagma bisericeassau un personaj „neînchinat la icoane”, a acum avea s se descrie Dan. C. Miilescu, pe la jum tatea c ii sale.

Pe parcursul lectur rii acestei c i aceast m rturisire a sa cap diverse i nuan ate forme, pe care le-am surprins în paragrafele de mai jos: „Izolat în context, anti-

nomic fa de situa ii, inconfortabil pentru echip , de-a dreptul agasant pentru unii, pitoresc, poate, pentru gazde, dar surprintor pentru sine. Pân la 58 de ani, eu am intrat în biseric la vreo cinci, ase nun i i tot atâtea botezuri (de dou ori ca na ). În total, cel mult 15 ore de slujb religioas .

Or, acum, aveam s stau în fa a altarului (mai mult în picioare, slujbele fiind, majoritatea, oficiate în grece te!) cam 40 de ceasuri în zece zile!

M-am spovedit i împ rt it de dou ori în via : în clasa I (când, la Denii, mi-am lovit crunt sc fârlia de col ul mesei i am jurat c e ultima oar când m mai prinde bunic -mea biseric ), apoi la 22 de ani, înainte de nun , la m stirea Antim, în luna mai 1976, când am avut un dialog ame itor cu p rintele Sofian Boghiu. Iar a treia oar acum, la schitul Prodromu, luat ca din oal , aproape în chingi, cu to i dracii din mine, i supus unei n prasnice limpeziri de sine cu anafur i agheasm .” (pag. 28) „Oriunde în lume am ajuns în vechi ca e de cult, m-am împ it egal, zic eu, între neutralitatea binevoitoare a turistului sincer curios i fream tul efectiv al doritorului de credin .” (pag. 50) „Totu i la sfâr it, când a început lunga perindare a credincio ilor la s rutatul icoanelor, m-am strecurat cu t cut vinoie afar . Nu am fost i nu sunt un om «închinat la icoane».

Regret sincer i profund acest lucru, dar nu am s m prefac niciodat . R mân un slujitor al firescului i autenticit ii. Autofalsificarea mi se pare o perversiune. M-am sim it literalmente scrijelit de privirile celor pe lâng care m fofilam vinovat, oameni care- i a teptau rândul la icoane i pe lâncare eu alunecam netrebnic, s ies cât mai iute afar …” (pag. 59) Nu tiu despre voi, dar mie mi-a trezit interesul tocmai sinceritatea aceasta cu care Dan C. Mih ilescu poveste te. Nu pretinde sentimente pe care nu le are, nu î i ascunde gândurile necurate i se întreab de multe ori ce caut acolo. Jurnalul s u athonit vorbe te despre Sfântul Munte, dar mai ales despre oamenii care îl populeaz i despre cei care îl viziteaz . „Flexibilitatea duhovniceasc ” - asta înseamn Athosul pentru mine! tiu c multora li se va p rea paradoxal, dat fiind legendara severitate monahal a locului.

Numai c , dincolo de dogm , canoane i cazne, este de g sit în min ile intens fosforescente de acolo multa în elepciune, mulsubtilitate, o fericit m sur . Un soi aparte de îng duin i rafinament psihologic, perfect pliabil pe cele mai diverse înzestr ri umane i a tept ri suflete ti.” (pag. 62).

(Elena Ciric). În alt ordine de idei, Dan C. Mih ilescu este un cunoscut critic i istoric literar contemporan. Îns cei mai mul i îl cunosc ca realizator al emisiunii „Omul care aduce cartea”, de la ProTv. Traduc tor înzestrat i autor al câtorva c i de critic literar cu greutate, Dan C. Mih ilescu public o carte de suflet, de o sinceritate aproape dureroas .

Este vorba de evocarea unei întâlniri aparte, a omului profan (care m rturise te deschis: „Nu am fost i nu sunt un om închinat la icoane” cu Sfântul Munte Athos, patria lug rilor i ara monahilor - Gr dina Maicii Domnului. (...) Pelerin din întâmplare pe colinele athonite, Dan C. Mih ilescu poveste te cu mult sensibilitate, dar i cu umor i autoironie, despre lumea monahal ce i se dezluie. Autorul nu este un credincios prac-

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ticant, gata s primeasc cu inim deschis toate rânduielile din ob tile Sfântului Munte.

Recunoa te c este incapabil s îngenuncheze la slujbe, dar i jenat c to i cei din jur o f ceau: „...De dou ori într-o singur slujb . M-am str duit mental s accept, dar în final nu am putut s-o fac. Este groaznic -i vezi pe to i cei din preajm c îngenuncheaz , iar tu s r mâi, trufa îndr cit, în picioare. De ce s -l mint pe Dumnezeu? Mi s-a p rut mai cinstit s -mi dezv lui necredin a doritoare de har, decât m pr bu esc fariseic pe po-dea, mimând habotnicia”. Dac acest drum f voie se va dovedi a fi fost un drum ini- iatic, ca al lui Pavel pe drumul Damascului, timpul o va ar ta. Cert este c niciodat un pelerinaj la Athos nu te poate l sa într-ale tale, ci te va arunca într-o fr mântare de gânduri despre rosturile lumii i a devenirii noastre întru fiin , obligându-te tainic s faci ordine în via , în alegeri, în priorit i. (Lauren iu Dumitru). „Mi-a dori ca, înainte s începe i lectura acestor pagini, s v opri i m car un minut agita ia interioar , a a cum ni se întâmpl când ajungem brusc în fa a m rii, ori la poalele muntelui. S coborâ i alene pleoapele, s întinde i precau i, dar cu înfiorare auzul, n rile, degetele, pecetluind buzele, i s v închipui i alunecarea unei cor bii pe apele m rii Egee.

Flancat la o lungime de bra de iruri de pesc ru i n stru nic-fl mânzi, n io i, obraznici, apuc tori i gure i cât cuprinde, gata s i fure din zbor firimitura.

Departe, în zare - creste de mun i, într-o cea diafan , ca faldurile unei rochii de zân . Dincoace, rmul m rii, însemnat de cet i i fortifica ii cre tine cu nume de basm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu, Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon, Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Iviron, Karakalu, Prodromu…

Iar marea, sub noi, maic iubitoare i amenin toare, virgin , lasciv i crud , leag n, altar i sicriu, cu albastrul incredibil, ucig tor i vital deopotriv . Matern i pervers , am gitoare, eliberatoare i, totodat , sufocant prin majestate, alin toare prin gra ie. Dincolo i dincoace, munii crucia i, împ duri i cavaleri înz ua i în stânci musculoase, piatra col oas , aspru i bogat mu toare a crestelor n prasnic pr lite în bra ele m rii. ipetele nervoase ale pesc ru ilor, înfipte în imaginea chiparo ilor nind mândru c tre cer, odat cu fo netul apelor rii sub chila vaporului i cumin enia întip rit pe cer a turlelor blând aurite sub

rinimia soarelui pârguitor - iat ce a însemnat pentru mine primul contact cu lumea Athosului. Plutirea între dou porturi, Uranopolis i Daphni, pe vaporul Sfântul Pantheleimon, cu mâna întins c tre aripile încordate i ciocurile avide ale acestor prevestitori ai libert ii ca supunere”…

(Potrivit afirma iilor autorului Dan C. Miilescu, din Prologul ii, pag. 9-11).

Cu alte cuvinte, invitat fiind de c tre prietenul s u - Teologul Costion Nicolescu (c ruia îi i dedic acest volum), într-o c torie de 10-12 zile la Sfântul Munte Athos, cu rug mintea de a fi cronicarul pe viu al episoadelor tr ite acolo, Dan C. Mih ilescu a acceptat propunerea, intrând în grupul de români care i-au asumat ascultarea i canonul de a respira câteva zile în aerul de nevoin e al spiritului cenobit.

Al turi de el, pictorii grupului Prolog Constantin Flondor, Horea Pa tina i înceii sau ucenicii lor („dasc lii de erminie i alumnii lor”, cum spune frumos autorul), criticul plastic Oliv Mircea i al i câ iva apropia i. Respectându- i calitatea i virtutea de condeier talentat, Dan C. Mih ilescu s-a achitat de datorie, consemnând tres ririle cu care sufletul i-a întâmpinat climatul alpestru al mân stirilor i schiturilor athonite. În general, Athosul este inta celor care vor s se rup de lume: te duci acolo ca s te desfaci de scârbe sociale i, dac ai un dram de chemare, ca s presim i gustul lui mysterium tremens. F un imbold l untric care s te împing spre contraforturile s pate în stânc ale mân stirilor Pantocrator, Vatopedi sau Prodromu, escapada aduce cu o promenad exotic , al c rei singur rost este s dea prilej snobilor s spun c au fost acolo. Prin urmare, ca s te pui în acord cu condi ia auster a sih striilor rupestre, ai nevoie de un minim resort de credin simpl , tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tres riri de duh. Tres rirea este imprevizibil i capricioas : poate fi un fir de mâie, o cl tinare a limbilor de lumânare sau brusche ea psaltic în cânt re ilor de stran .

Sau poate s nu fie deloc. Dar indiferent c apare sau nu, tr irea ine de felia indicibil a impresiilor condamnate s moar într-o intimitate f expresie, de aceea, orice comentariu f cut în marginea lor are darul de a le altera.

Despre Sfântul Munte Athos se tace, nu se scrie. Sau dac totu i scrii, o faci cu împuternicire mistic , cu acea prerogativ pe care i-o ei iei singur atunci când sim i c ceva ia adus atingere pe dinl untru. În schimb, calea cea mai lesne de m sluire a spiritului athonit e s simulezi revela ii inspirate de numenul aflat în spatele Muntelui. Genul de pietism posti ivit din nevoia de a ascunde

Anul V, nr. 5(45)/2014

constatarea c Athosul, l untric vorbind, tea l sat acolo unde erai înainte de a-l atinge cu piciorul.

Nimic din toate acestea la autorul Dan C. Mih ilescu, scriitorul i criticul literar fiind hot rât s descrie sincer tribula iile prin care a trecut. La drept vorbind, ar fi fost o dezagire s -l vezi alunecând într-un scenariu previzibil: s -l vezi l udându-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adâncimea i profunzimea revela iilor de care s-a înfiorat sub inciden a logosului divin. Mai mult, iar trebui o imagina ie f frâu s i-l închipui pe Dan C. Mih ilescu prins în fervoarea mistic a r pirilor suprafire ti. Din acest motiv, dac ar fi m rturisit c s-a întors de acolo transfigurat, jurând a fi întrez rit printre pietre pocrovul Maicii Domnului i, într-o clip de abandon, de a fi sim it adierea pulpanei cristice, autorul ar fi f cut figura unui spirit atins de cli eu conformist. i ar fi dezam git negre it, prin simulacrul de sim ire pe care l-ar fi pretins.

Altfel spus, pelerinul i autorul Dan C. Mih ilescu este foarte sincer, f masc i calcule de imagine. Se înf eaz nud în fibra seac , searb , a necredin ei sale: un intelectual sceptic, hedonist, tr ind departe de ritualul Bisericii, i totu i cu gândul aproape de destinul ei istoric, o persoan care nu se închin la icoane, nu particip la slujbe i nu se împ rt te decât în situa ii rarisime. În termeni de uz ideologic, avem de-a face cu un cet ean liber care s-a p truns de voca ia luminat a agnosticismului contemporan, iar în termeni eclesiali, cu o oaie cit , f proptea transcendent , ce i-a întors fa a de la altar spre a o apleca asupra nuan elor sterile ale culturii laice. În schimb, în termeni filosofici, criticul i scriitorul Dan C. Mih ilescu este un intelectual care are no iunea lui Dumnezeu, dar nu i intui ia lui, asta însemnând c nicio umbr de presim ire a divinului nu i-a încre it vreodat fruntea. Cu alte cuvinte, din fibra lui Dan C. Mih ilescu umoarea religioas a fost extirpat f anse de remediu în aceast via i este de remarcat c lipsa aceasta autorul nu numai c i-o recunoa te, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligen ei arogante. (Sorin Lavric).

Cu acest portret sub ochi, ce izbe te în litera c ii este inadecvarea cras dintre fibra autorului i stringen a decorului în care se pomene te str mutat. Autorul merge în Athos ca i cum s-ar deplasa în Rhodos, tr gând dup sine toate obi nuin ele c tate în etosul bucure tean, suficien a aceasta de spirit predispunându-l la crize de inadaptare.

Crize care de altfel chiar au loc, c ci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o iritare a nervilor cu deznod mânt sever: în primele zile este muncit de o dispozi ie irascibil care îl împinge la gesturi de frond (st cu mâinile la spate în timpul liturghiei, refuz s s rute icoanele, cât despre b tut metanii nu încape vorb ), pentru ca apoi s acuze resemnarea omului care simte c împrejur rile sunt mai puternice decât el.

Etapele, fazele prin care trece sunt tipice, specifice, pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului i apoi senza ia caracteristic de înstr inare lucie, dat de neputin a de a- i g si locul i de a pricepe ce Dumnezeu caut acolo. Perplexitatea aceasta îi provoac reac ii de copil r sf at: zdruncin turile camionului îl irit , lipsa cafelei matinale îl debusoleaz , sfor itul colegilor de chilie îi provoac traume cazone, mâncarea pe sponci îl descump ne te, iar nepl cerile date de telefonul mobil îl revolt .

Pe scurt, lumea athonit îl chinuie prin disconfort, asprimea condi iilor trezindu-i i existen iale. i ca orice estet care nu are apeten pentru deus absconditus, Dan C. Mih ilescu admir natura i î i g se te refugiul în ea. Singurele desf ri îi sunt date de concrete ea s lbatic a locului, fauna i flora p rându-i-se mult mai frumoase decât smal ul ters al icoanelor vetuste. Senza ia pe care i-o las este c cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rândunici, de silueta chiparo ilor b tina i i de lujerul iri ilor împodobind incinta schiturilor.

Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limb senzual , gra ie acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mih ilescu tie s fac uz ca nimeni altul, toate aceste detalii dau carne i farmec c ii, atâta doar c farmecul este de înveli estetic, iar carnea este de superficiu verbal, c ci întreaga epopee athonit r mâne consecin e în planul duhului. Spiritual vorbind, cartea e de o platitudine care ui-

me te, am nunt pe care autorul nu numai -l simte, dar caut s -l mic oreze inserând citate lungi cu con inut cre tin, al turi de un preambul cu considera ii istorice privind rela iile românoathonite. Numai c lacuna c ii nu st în arm tura cultural - care este impresionant , de la distinc ia dintre „idioritmic” i „chinovial” i pân la arta descrierii fiec rui schit, ci în penuria cre tin a spiritului care poart arm tura. Autorul nu este în duh, i de aici tot marasmul. Este o stinghereal de cavou în sufletul diaristului, chiar dac la exterior hazul este în toi. (Sorin Lavric).

Neavând organ pentru dimensiunea sacr , Dan C. Mih ilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenal , lipsindu-i acea ochire care s -l aduc în condi ia de degust tor discret al tentelor nev zute. Pân la urm este o dram la mijloc, aceea a unui scriitor având convingerea c e un intrus estetizant, f predilec ie pentru tr iri ominoase. F aceast dram subiacent , cartea ar fi r mas în ton minor, de peripe ie buf .

Prin urmare, cartea este sprin ar , poate fi citit dintr-o r suflare, dar nu este înaripat sau, neap rat, entuziasmant . Este zemoas sub unghi lexical, dar iremediabil plat sub unghi duhovnicesc, inapeten a autorului pentru stihii obscure blocându-i ochiul l untric i înc rcându-l cu tenta mat a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului colit sub coerci ia lui esse est percipi. (Sorin Lavric). În concluzie i încheiere, vom afirma c cititorul re ine, a adar, un spirit ludic care face haz de nevoin ele prin care trece, de aceea cartea amuz prin comedia de situa ii i contrariaz prin caren a de duh, îns , totu i, impresioneaz prin sinceritate debordant i prezentarea nedisimulat i neipocrit , ceea ce, pân la urm , îl converte te pe Dan C. Mih ilescu, din simplul turist în pelerinul aflat pe calea ini ierii, dup cum rturise te, cu mult în elegere, blânde e i r bdare, i domnul Costion Nicolescu...

Delacroix - Moartea lui Sardanapal

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Contemporary Literature Press, sub auspiciile urm toarelor foruri: Universitatea din Bucure ti, The British Council, Institutul Cultural Român i Ambasada Republicii Irlanda, Anun publicarea volumului Tracy Chevalier A Reader Texte paralele

Editat de Lidia Vianu Selec ia textelor de Brându a R ileanu ISBN 978-606-8592-49-7 Tracy Chevalier s-a n scut în America, dar locuie te în Anglia în prezent. Ea a scris apte romane pân acum. Asemeni lui Henry James, Ezra Pound i T.S. Eliot, scriitoarea a preferat s se întoarc la vechiul continent.

Spre deosebire de ace tia, îns , ea se desparte de Modernism.

Tracy Chevalier apar ine celei de-a doua genera ii de dup Modernism. Acest lucru se vede cel mai bine în faptul c scriitoarea nu concepe s scrie un roman care nu are o poveste. Ea creeaz personaje memorabile, ale c ror pove ti au o ordine cronologic familiar cititorului din c ile altor secole.

Dou lucruri tr deaz îns leg turile ei subterane cu Henry James i cu Virgina Woolf: subtilitatea leg turilor dintre incidente i o nedumerire care ne bântuie dup încheierea povestirii.

Prin urmare, cei care vor citi aceast antologie bilingv alc tuit din scurte fragmente luate din opera lui Tracy Chevalier vor g si în ea în acela i timp suspansul irezistibil al unor autori cum ar fi Henry Fielding, dar i ambiguitatea povestirilor enigmatice ale lui Henry James.

Publicând aceast scurt introducere în opera lui Tracy Chevalier, Contemporary Literature Press sper s stârneasc interesul cititorului nu numai pentru romanele ei, ci i pentru c rile moderniste care au format-o ca scriitoare.

Nu în ultimul rând, public m aceste texte în limbile englez i român în paralel pentru ai ajuta pe românii care înva limba englez , oriunde ar locui ei, s p trund secretele limbii engleze cu ajutorul unui bun stilist contemporan.

Lidia Vianu Tracy Chevalier. A Reader, editat de Lidia Vianu, a fost lansat oficial pe 30 aprilie 2014, dar volumul poate fi consultat i desc rcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/ tracy-chevalier-ed-vianu.html

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Al. Florin }ENE

(Academia Rom@no-American#)

Anul V, nr. 5(45)/2014

MASTERATUL PENTRU TRADUCEREA TEXTULUI LITERAR CONTEMPORAN (MTTLC). LIMBA ENGLEZ .

Traducere Cultural .

Universitatea din Bucure ti.

Facultatea de Limbi i Literaturi Str ine.

Timpul ca un proverb O zical zice, t cerea e ca mierea dar, mai spune un proverb de-al nostru: prea mult lini te-i ca fierea, poate na te chiar un monstru.

Râde ciobul de oal spart , nu se uit în traista lui, întoarcerea-i în elegere în art sau abandonarea în timpul nim nui.

Vai de vi elul ce vaca împunge, Imagini inverse din ciuturi întunec fântâna unde noaptea luna cu lumin o unge peste care perechile- i dau mâna.

Adev rul ca undelemnul iese deasupra apei Un gând se-aprinde de la alt gând, Neatent r cina cade sub t ul sapei, Ne na tem de-odat i murim pe rând.

Pân nu faci focul nu iese fum, Nu cresc ciuperci pân nu plou , Merele frumoase se fac lâng drum când le d culoare ziua cu rou . În elepciunea o ascult când vorbe te Poezia muza pe un Pegas zboar dup zei, Mai d -mi Doamne bucuria cânt în vers timpul cu femei.

Curge veacul, fluviu, peste noi, i râurile din stânci sub care dorm eroi.

Uvertur la timpul meu Eu: Sunt un cuvânt cu sens divers E-atâta loc s fie infinit!

Iubita: Iar dac noaptea se strecoar -n vers Eu m simt un verb de locuit!

Eu: Cu tine se-ntorc i pietrele-n munte Pe coame de valuri cu vârful în sus...

Iubita: Pe înserate stâncile au început cuvânte Din care adjectivele s-au compus.

Eu: M simt un interior consacrat Dulci sâmburi de iubiri, Iubita: Tu s -mi fi locuin , eu s i fiu un sat Vr ji i în ecouri de sperate nemuriri...

Via Tenebrosa

Încercând s în eleg esen a iubirii cu ochii închi i s te lipesc de mine o firav carcas a nucilor c zute înainte de vreme Urcare în metafizic descifrezi încol irea culorii negre în lacrimile ochilor ce abia se întredeschid, Era vremea viermilor de m tase i frunze vad lumea surprins disp reau în implozii pe crengile zilei, o luasem pe sub scoar a p mântului dup muze de un mileniu îndoielnic. tr ind din ce pusese natura în cutia milei.

Din când în când îmi toceam coatele urcând în r cini i mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând i-n frunzele unei p duri întregi.

Uneori m strecuram în p ri i-n zbor, eram fluture vânat de cântec i culoare, câte odat m cuprindea vâscoza unui dor i m urcam prin r cini spre soare.

Oceanul de aer i lumin m-a cuprins precum apa unde pe tii presimt furtuna, când eu de scoar a Terrei învins simt fluture sau om, îmi e tot una...

Ziua mea pe patru ro i Ziua mea pe patru ro i o trag dup mine înh mat la por i str ine n-am roat de rezerv o port ca pe o minune de m umfl s cia cu promisiune de parc a fi ada kaleh insul pe ro i când amu in toamna-n lemn i m trage iar la sor i clipa dintr-un ceas solemn

Director: Prof. Dr. Lidia VIANU, lidiavianu@yahoo.com , Tel. 0745 13 17 13 Pentru informa ii suplimentare i subiecte din anii trecu i: http://masterat.mttlc.ro/ Examen de admitere: 25 iulie 2014, ora 12, Sala James Joyce (et. 1, Pitar Mo ) MATERII DE STUDIU: Orientare în traducerea textului literar contemporan (Englez -Român i Român -Englez ).

Subtitrare.

Comunicare cultural . Mass media i publicitate.

Redactare de pres . Redactare carte.

Consolidarea cuno tin elor de limba englez .

PROIECTE INTERNA IONALE: Traducere de poezie contemporan în cadrul Proiectului Interna ional Poetry pRO, cu Marea Britanie, http://www.poetrypf.co.uk/poetry pro.html.

New Europe Writers, http://new21.wordpress.com/ STAGII DE INTERNSHIP: Editura Contemporary Literature Press; Revista MTTLC, Translation Café; Radio România Muzical/ Cultural/ Actualit i; Uniunea Scriitorilor; PEN Clubul Român; Reviste literare na ionale i interna ionale; Teatrul Na ional Bucure ti; Universitatea de Art Teatral i Cinematografic .

Fiecare masterand poate avea o rubric de traduceri din poezia englez contemporan la o revist na ional .

Se pot înscrie la examenul de admitere absolven ii oric rei institu ii de înv mânt superior (cu diplom de licen ), care cunosc bine limba englez .

Examenul de admitere: prob scris (traducere i retroversiune, f dic ionar).

Num r de locuri: 50 (25 de locuri la buget).

14 ore s pt mânal, 4 zile pe s pt mân , dup amiaza, între orele 16-20.

Frecven a obligatorie. Nu exist cursuri la distan .

Candida ii care se înscriu sunt ruga i s trimit un mesaj pe adresa lidiavianu@yahoo.com , în care men ioneze numele i adresa de email proprie, ca poat fi inclu i în baza de date a examenului.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Ion PACHIA-TATOMIRESCU (membru USR)

„Ciuliniad[” @î n hiat Dup un distins debut editorial cu un volum de „proz scurt “, Te iubesc e prea pu in (Constan a, Editura Punct Ochit, 2005, pentru care i se acord , în 2006, premiul Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Dobrogea) i dup trei notabile „romane” / „macronuvele” - Ruga i-v pentru îngerii ascun i (Constan a, Editura Ex Ponto, 2007), Decalogul t cerilor albastre (2008) i O var de necuprins (2010), Mihaela Burlacu (n scut la Tulcea, în 5 octombrie 1968, licen iat - din anul 1994 - a Academiei de Studii Economice din Bucure ti) surprinde Distinsul Receptor cu înc un interesant „microroman”, ori, mai degrab , cu o remarcabil „macronuvel ”, Simfonie pentru ciulini (2012)*, ce st i sub un excelent motto din Hermann Hesse («Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca s ne ucid , ci ca s trezeasc în noi o via nou »), „microroman” / „macronuvel ” unde este abordat, printre / din unghiuri tradi ionale, universul dintr-o localitate de câmpie, Co ereni-Ilfov, de pe malul drept al râului Ialomi a, univers v zut / „radiografiat” dinspre cel mai zguduitor eveniment ce-i marcheaz multimilenar existen a, moartea / înmormântarea cre tin-ortodox a

unei tinere mame, a unei fiice a satului, farmacista de 29 de ani, Ioana Fl mânzil («un om bun, mam tân i frumoas » - p. 11 -, ce î i afl sfâr itul la na terea primului s u fiu), „roman” / „macronuvel ” în care se oglinde te nu numai „intelectualitatea satului Co ereni” (Primarul-inginer-horticol / Constantin Bocan, din ini iativa c ruia, în localitate, întru sprijinirea colarilor / fiilor eminen i ai satului c tre licee / facult i, înfiin eaz Funda ia Umanitar „Oamenii Satului”; Florentina, so ia primarului, «fat de muzicieni celebri», „st pânind perfect pianul”, dar care a absolvit o facultate de horticultur ; „domni oara asistent medical ” / Georgeta Cre u; Preotul, Dasc lul / profesorii - Buzatu, profesorul ce umile te mereu pe col ri a col ri a eminent , Ioana Fl mându, „fiica v carului / ciobanului”, cu sintagma „copil nenorocit”, Ioana devenit , în ultim instan , farmacist i „erou centralromanesc”: «- Domnule Buzatu ! De ce a fi eu un copil nenorocit? [...] / - Pentru c e ti... i pe deasupra, ai i un tupeu nemaipomenit pentru o fat de v car! afirmase cu hot râre profesorul, înro indu-se de mânie. Ai nota 1 pentru asta !» [p. 20 sq.]; „diriginta clasei”, buna „doamn Toderic ”, de-i cump / aduce Ioanei, „ efa de clas ”, «o rochi i ni te pantofi» spre a putea merge «la balul de absolvire» [p. 42]; Inginerul / Marius .a.), ci i (desigur, ici-colo) „contemporana problematic a p mântului” din B gan (de dup desfiin area Cooperativelor Agricole de Produc ie [cf. pp. 13-17], ivindu-se „tangent” / „în complementaritatea” problematicii „morome ian-descul e” / „predist-stanciste” de dinainte de 1989). Dar spre deosebire de satul nian al lui Marin Preda / Zaharia Stancu, în universul rural de Co ereni-Ilfov, surprins cu un indiscutabil i mare talent de Mihaela Burlacu, s-au înregistrat / „petrecut” deja „muta ii urban-civilizatorii”, îndeosebi, din / spre „democra ia junglier i capitalismul s lbatic” din Bucure ti, din toat Câmpia Dun rii de Jos, din toat România / Dacia etc.: «Tractorul închiriat venea de treiparu ori pe an, pe la familiile mai înst rite, s le secere lanurile»; ceilal i co ereni «foloseau metodele tradi ionale de îns mân are

i seceri pentru parcele mai mici de p mânt; mijlocul de transport era c ru a tras de cai i doar dou persoane aveau o ma in de teren; [...]; ca în mai toate satele din B gan, familiile erau s race» (p. 13); «canalele de iriga ii - care asigurau un echilibru când precipita iile erau reduse - fuseser distruse duRevolu ie; evile de aluminiu i subansamblele necesare func ion rii pompelor au fost furate bucat -cu-bucat i duse la fier vechi pentru câ iva lei [...]; înf area satului s-a schimbat mult dup ce comuni tii au început sistematizarea localit ilor din gan, f a ine seama de specificul lor; de când se tiau, ele aveau uli ele înguste i cotite, care t iau puterea criv ului i a furtunilor de var ; t indu-le drept i l rgind str zile, vântul sufl în rafale...» (p. 14).

Cu incipit de epopee, de „ciuliniad ” în hiat (lu m vocabula hiat în accep iunea arhaic , aproape pierdut , din pelasga > valaha contemporan , cea de „mejdin ”), un hiat cu mari scaie i, „simfonic” tremurând / vibrând în viscol de undrea, se arat întru catharsis „deschiderea” romanului / macronuvelei Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu (oricum, nu aceia i „ciulini ai ganului“, fo ti în proprietatea interbelicsecund a lui Panait Istrati, „ciulini” ce înc au o capital în localitatea cu gar , Ciulni a < Ciulini a), „deschidere” / „incipit” trimi ândune gândul i la un celebru „stil de laureatNobel” ( i am f cut aluzie „de iarn ” la capodopera expresionist-romanesc a laureatului cu Premiul Nobel, Ivo Andrici, Curtea Blestemat , microroman ap rut în Belgradul anului 1954, tradus / publicat în limba dacoromân în anul 2005). Naratorul „burlacian-de-marc ” - plonjeaz într-o „z pad lustral ”, într-o „z pad de moarte” (fiene îng duit hibernal-metafora-simbol, de vreme ce noi, la rându-ne, am admis Simfonie pentru ciulini, cel mai liric-muzical titlu din literatura valah , de dup «Concert din muzic de Bach», de Hortensia PapadatBengescu): «Viscolul iernii troienea z pada într-un col de cimitir, acoperind cu neaua alb un mormânt în care odihnea un trup din care sufletul a trebuit s plece prea devreme.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Delacroix celul din Chios

Crucea mic , din lemn stratificat, fusese i ea îngropat de z pada care c zuse din abunden în zilele de dup Cr ciun. Dac d deai cu mâna, ai fi putut distinge cu greu ce era scris pe ea: Ioana Fl mânzil - 29 ani. [...]

Vijelia scutura pere ii caselor, troienele se în au cât vezi cu ochii, iar v zduhul era un infern, mai r u ca în vestita iarn din ’54, a a cum spuneau b trânii satului, care apucaser vad urgia de atunci» (p. 7 sq.); «Z pada viscolit acoperise întreg cimitirul, ca un ocean alb, din care nu puteai vedea decât crucile mai în ate» (p. 12).

Pe scurt, Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu, are o „ac iune-pivot”, de bildungsroman-dram , cu o eroin central , Ioana, «fata v carului» Gheorghe Flâmându (personaj / „tat “ monstruos, „mascatul din lanul de pobumb“, individul cu «fa a acoperit cu un ciorap de nylon negru» [p.

48 sq.] ce, seara-târziu, la reîntoarcerea acas , în Co ereni, a fiicei sale, „ efa de promo ie“, de la „Balul Absolven ilor“, organizat / desf urat la coala comunal de centru, „pe rarea-scurt tur ” dintre lanuri, atac „incestuos-violator”, animalic, pe Ioana, sc pat cu nenum rate r ni, „ca prin minune”, „din ghearele-i”, reu ind apoi s ajung , „orbec ind”, la casa domni oarei asistente medicale, Georgeta Cre u, care-o trateaz , o g zduie te i, dup pu in vreme, cu spiritu-i detectivistic ie it din comun, stabile te c „atacatorul mascat din lanul de porumb” este chiar tat l Ioanei), eminenta col ri co ereanc , Ioana Fl mându, „norocoasa” câ tig toare a unei burse acordate de Funda ia Umanitar „Oamenii Satului” pentru continuarea studiilor la un liceu sanitar, ceea ce-i permite s urmeze cursurile Facult ii de Farmacie de la Universitatea din Constan a, facultate la care- i ob ine diploma de licen , spre a se angaja la farmacia din «apropierea unui cartier de blocuri, locuite în marea majoritate de b trâni» (p. 124).

Farmacista Ioana remarc - dintre cei ce veneau s cumpere medicamente pentru p rin i / bunici - pe inginerul Nicu, «un b rbat între dou vârste, de în ime medie, care venea foarte des, o privea intens i era deosebit de amabil cu ea» (ibid), inginer «ce divor ase de so ia lui cu care convie uise nou ani, pentru c [...] nu dorise s aib copii; fiind aromân, singur la p rin i, tradi iile erau extrem de puternic conservate în familia lui, iar acel fapt era o dezonoare, o ru ine» (p. 125); inginerul i farmacista - cu gândul de a- i întemeia o familie „ideal ” - se împrietenesc; dup peregrin ri pe Valea Prahovei, dup petrecerea Cr ciunului, la alti-

tudine, în Carpa ii / Bucegii MeridionalCogaionici; «la nici patru luni de la întoarcerea de la munte», Ioana constat c „a mas îns rcinat ”, fapt ce pare „a-l face fericit pe Nicu”, inginerul „macedoromân“, ai c ror rin i se opun legaliz rii c toriei celor doi.

Pe când se afla în cea de-a aptea lun de sarcin , într-una din seri, Ioana, ca de obicei, e a teptat de iubitul ei inginer macedoromân, «s închid farmacia i s se plimbe, ori s ia masa în ora » (p. 144); la mas , «Nicu i se adres primul, cu glas stins: tii, am vorbit cu familia mea de c toria cu tine... Nu vor s aud nici în ruptul capului de o românc ! Au zis c m dezmo tenesc...”» (ibid.); «a doua zi dup aceast discu ie», Ioana pleac la Co ereni, «s schimbe locul, înc rcat de daruri pentru familie» (p. 147) i pentru prietena sa, „domni oara Georgeta”, asistent medical , în casa c reia o apuc «pe nea teptate, durerile na terii, chiar a doua zi dup ce sosise» (p.

152). Pruncul George-Cristian se na te, dar Ioana moare „cu zile“, din cauz c n me ii cumplitei ierni a ternute peste Co ereni / gan n-au permis ambulan ei trimise de Maternitate „s ajung la timp“: «Ambulan a sosise exact la trei ore dup decesul Ioanei...» (p. 157).

Prin admirabila „macronuvel ”, prin originalul „microroman”, Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu, pare a se fi inaugurat exploatarea unui nou „filon” / „etaj” al epicii valahe de inspira ie rural , reflectând veridic muta iile din sânul intelectualit ii satului de de câmpie, de etern-B gan. ______________________ * Mihaela Burlacu, Simfonie pentru ciulini, de Mihaela Burlacu, Constan a, Editura Ex Ponto, 2012 (pagini A-5: 158; ISBN 978–606– 598–204–8).

Anul V, nr. 5(45)/2014

{tefan Radu MU{AT

Fiecare clip poart chipul t u... am închis ochii când ne-am reg sit într-o lumin difuz cu efect de r rit; poate c-ar trebui s p trund în memoria ei i pot pip i pe îndelete înf area. alunec spre orizontul desprins din cet ile de nori unde fiecare clip poart chipul t u, locul frun ii mele e la tine în palme; acolo m înf or t cut în stele când luna define te dou fiin e într-una singur ... din nem rginit întoarcerea în noi... vibra ia chem rii tale m poart din clipele fugare c tre cerul împ privirile se întrep trund pân la atingerea sufletelor i r zbatem din nou infinitul.

it la doi,

ne facem loc unul în cel lalt în noaptea de febr juvenil ; tu m respiri, suflarea mi-e suspin de u urare. eu te respir t cut într-un s rut în care oaptele s-au stins demult. degetele mi s-au f cut bra e i umerii îmi sunt c zu i în agonia îmbr rii tale, din jum tatea ta se nal reg sirea, în jum tatea mea singur tatea a r mas o b taie stins de aripi frânte în mândria alb a luminii... iubirea - fir de vis cusut cu cer întregul existen ei noastre...

Asfin it Înserarea î i dezl uie întunericul; ziua se preschimb în cea , în ându-se la ceruri, sfâ iat pe alocuri de soarele îngropat într-un dezastru neclintit care î i tr ie te iluzia cea din urm în norii c ptu i de întuneric asfin it...

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George FILIP (Canada)

Medalion Marian Barbu NON MULTA, SED MULTUM În luna septembrie a acestui an, 2014, profesorul, criticul literar, poetul, prozatorul, într-un cuvânt LABORIOSUL concet ean MARIAN MARBU, din Craiova, la a 75-a aniversare, î i va împodobi corola împlinirilor i a str duin elor cu o sugestiv carte „CERCURI DE VÂRST ”. Cu demnitatea unui stejar, laboriosul scriitor î i num pe duva verticalit ii multiplele cercuri concentrice, menite s -i m soare timpul de cercet ri i acumul ri, respirat i transpirat prin aria lui de gânditor. Semnatarii acestei lucr ri, de aproximativ chintesen , au lefuit bine omagiile lor i le-au a ezat pe tipsia depus pe altarul gânditorului MARIAN BARBU. Prob cert a fanilor o constituie i scrisele con inute din originalul interviu pe care vi-l încredin ez spre lectur în revista noastr „CONSTELA II DIAMANTINE” george FILIP ÎN C UTAREASOCRATELUI MEU - remember cu anticipa ie Voi implora spiridu ii gândurilor s -mi poleiasc ideile cât mai me te ugit. De ce invoc perfec iunea? Fiindc OMUL despre care cutez s scriu ast zi este un personaj din cotidian, dar el este înc rcat cu carate de splendori - la propriu i la figurat. * ...Eram înapoia timpului cu o chit bun de ani. Ca de obicei, la o anume or , m între ineam cu preotul P.P. în fa a pronaosului, spre partea mai umbroas a Bisericii Buna Vestire din Montreal. Propov duitorul vârstnic sim ea nevoia s se confeseze, uneori. Nu mi se spovedea, dar eu sim eam întotdeauna cum ideile sale, cele în elepte, pildele, î i f ceau culcu în memoria sufletului meu. De mult, al turi de locotenen ii de veghe ai instinctelor poetului din mine, pricepeam lesne c vârstnicul preot ortodox turna din clepsidra sufletului s u, în cupa mea de perceptibilitate, discret, un testament de dumnezeire. Dar iat c , spontan, a intrat

în sfera inocentei noastre conversa ii doamna Oan . Adic bibliotecara, patroana oazei culturale situat în Centrul cultural - situat la vreo dou zeci i de pa i. Dup protocolarul „s rut mâna, p rinte!” mi s-a adresat mie: Poetule, vino repede la bibliotec . Am acolo un musafir ciudat, pe care nu-l cunosc. Parc ar fi un extraterestru care vorbe te... române te. Este înso it de o femeie care parc nar ti s vorbeasc . Nu în eleg nimic din ce spune... apari ia aceea. Prive te prin rafturi, vorbe te singur de i mi se adreseaz mie...

Te rog vino, poate po i s te-n elegi cu el!

Preotul în elept P.P. m-a privit cu v dit subîn eles: - Ia vezi, poetule, ce extraterestru a trimis Dumnezeu în parohia mea? Poate c este un semn divin... Cu extratere trii înc nu m întâlnisem prin universul fanteziilor mele i nici vorb s fi intervievat vreo unul.

- Bun ziua, domnule, bun ziua, doamn , iam provocat eu la dialog pe respectivii musafiri, în limba româno-terrian , pe care-o folosim i pe la Montreal. - Bun ziua „tinere” - mi-a r spuns „extraterestrul” ef. E ti de-al casei, bag seam ?! - ...Mda, am fost director al Centrului cultural. Acum

sunt doar un b trânel pensionar. Cât despre „tinere...” l sa i-o jos c m ne, i-am aruncat eu m nu a. - Ce face?!? - M -c -ne... adic : maca-mac! - „Tinere”, a repetat ostentativ, întinzându-mi mâna. Eu sunt Dl. Marian Barbu, scriitor român, Prof. dr. de lingvistic i istoria literaturii universale. - Încântat. Eu sunt doar poetul George FILIP... - P i te tiu... „tinere”.

Acceptase deci duelul i m tachina întradins. - De unde s m ti i? Eu nu sunt din Craiova i m sor exilul de peste dou zeci i cinci de ani. - i de unde ai limbajul acesta a de... mojic? Î i ba i joc de flexibilitatea limbii române, faci risip de metafore i alte figuri de stil... De ce faci asta? Aud, poete? Ca s -mi odihnesc sufletul, domnule. Când scriu nu mai „vorbesc” a a... - Auzisem eu e ti un poet ciudat. Acum m conving. Dar dvs. ce limb folosi i? C doamna bibliotecar s-a speriat r u, a aflat i preotul Petre Popescu... - Eh..., mi-a tras cu ochiul, poate n-a fost atent , a scuzat-o elegant musafirul. i a a, pe nepus mas , a-ntors-o ca la Ploie ti: Ce leat e ti, omule? - P i... ’39. - i eu tot 39. Suntem leat! Eu sunt n scut în luna 27 septembrie, a anului 1939. - Eu sunt „berbec”. Am aterizat în 22 martie 1939. - Sunt mai tân r cu exact... 190 de zile. - Adic ... pe române te, mai mic, l-am în epat din nou.

Doamna Oan m privea complice. Extraterestrul c zut din cer în bibliotec î i g sise un n na . Am constatat repede c i consoarta cosmonautului, adic „prin esa Ileana”, se exprima tot române te. i a a se face c dup vreo treizeci de minute eram to í trei în salonul micu ului dar îng duitorului meu apartament. O sticl ce Wisky, virgin dar nu inviolabil , ni s-a pus îndat la dispozi ie.

- De ce n-ai muiere, omule?

- D’aia, fiindc n-am, i-am r spuns în argo oltenesc, dar i ni el r zboinic. Am inut patru pân-acum i-mi caut alta, pentru de tot...

- S pui mâna s i g se ti. Casa f muiere nu este cas , iar b rbatul f nevast n-are nici-un chichirez pe lume.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Domnul profesor trecuse deja la tutuial , îns n ravul de mare dasc l nu i-l l sase la intrare. Personal sim eam c m agreaz , dar i c se cam r sfa - i-mi p rea bine. Eram deci o gazd bun , a a cum îmi propusesem.

- Acum, leatule, las -m s torn eu.

- Fait come chez vous...

- Ce zici c zise i?... mi-a replicat musafirul oltean.

- Face i ca acas , este o uzual expresie fran uzeasc .

- P i bine m i neic , voi venir i prin Americile astea s vorbi i fran uze te?!

- Ca la Babilon, colega: fran uze te, engleze te, ruse te, nem te, române te, turce te, grece te...

- Stop! Leatule po i s -mi zici - dar colega... nu! tiu c nu e ti prea colit, t lic , te cunosc bine la biografie...

- Profesore, tii ce le replic eu unora detia care fac parad de diplomele luate pe la ghi ee?

- Ce le zici...

- B i ace tia, când v ducea i voi la coal eu înv am carte. Pe mul i mi i-am pus în cap cu stilul meu haios.

- E ti tare... e rândul t u... mai toarn câteun de .

- Mariane... a intervenit doamna „extraterestr ”, tii c n-ai voie. Î i g si i leat de tras la m sea? i iac-a a, în vreo or i jum tate ne-am chirat sufletele, ne-am etalat amintirile i am pus împreun bazele unei viitoare prietenii. Cu dispens de studii! Chestia cu daslul d citor a r mas în vigoare. De-atunci tot investigheaz , m ceart , m iart . ...Reporter prin excelen i cam poet, m-am str duit mereu s -l g sesc pe Omul Marian Barbu. Am încercat în Ghilgame , deci m-am dus înapoia timpului cu 5014 ani. Concomitent doream i s m ad p la izvoarele Epopeii.

Eroul mitic - semizeul - nu a vrut s dea ochii cu mine.

- În Mesopotamia acelor vremuri, a elucidat profesorul chestiunea, protocolul de complezen nu exista. Oamenii aveau de vâslit spre încoace... evolu ia! Iar acel Ghilgame , era - dou treimi om i una femeie.

Gândeam în sine: dar Marian Barbu din câte milioane de milionimi s-o fi compunând?

Prin Grecia antic am r mas total nedumirit.

- Dac vrei s te luminezi, discut cu Avicena despre medicin , despre Astrologia medical .

Profesorul fusese pe acolo cu multe secole înainte... Iar eu am întors pagina: - Nu cred c este important pe câte file a ternut Mircea Eliade „Istoria religiilor...”

- Tinere, te avertizez: nu r sfoi vasta

oper doar pentru plezirul c te consideri intelectual. Alfabetul prin care po i dibui sacralitatea divin se nume te „hermeneutic ” Dac ai ceva no iuni în acest sens du-te i-l cite te pe Eliade. Dac ... nu... nu! tiam de multi or c dac vrem s tim Ce? i Cum? trebuie s -l întreb m pe filozoful Marian Barbu. El este cerberul la por ile muzeului de cognoscibilitate i f el nu g sim nici m car potecu a spre Stix.

- Tinere... tân rul temerar Icar i-a pus aripi ca s zboare la Soare. Î i mai aminte ti?

La câ iva pa i de izbând aripile i s-au topit i vulturii i-au sfârtecat pl mânii. Ne-au r mas legenda i speran a pentru mai târziu.

De aceea olteanul Brâncu i a cioplit Coloana Infinit - i pe ea a vrut s ajung în gr dinile lui Dumnezeu. De la el ne-a r mas IDEEA. Mai apoi au încercat Vuia, Vlaicu, Coand .

Vecinii de pe partea cealalt a Nistrului l-au zvârlit spre cer pe Gagarin i c elu a Leika...

Americanul Amstrung i echipajul lui au mestecat gum pe partea vizibil a Selenei. S-au dus în cer dar pe Dumnezeu tot nu l-au v zut.

Marian Barbu, un alt oltean, caut i el absolutul pe planet . Vom vedea, mi-a zis într-o zi pesimist cum c „mai este mult pân departe...”

- Profesore, este adev rat c legendarul Diogene umbla cu un felinar aprins, ziua, spunând c dore te s g seasc un OM? - i se pare c nu l-a g sit. Diogene acesta locuia într-un butoi i acolo medita. Ce mare scofal ? i Creang al nostru se sc lda i medita într-un butoi. Era asistat de b di a Mihai, care i el medita i se sc lda printre stele...

- Apoi cobora sara pe deal i medita în tain cu ciobanii... a s rit cu gura poetul din mine. - Dar, te rog, profesore, spune-mi despre Lesage...

- Dac te duci la el te familiarizeaz îndat cu „procedeele faustice” i- i d s cite ti „Diavolul chiop”. i eu m-am dus. Savantul astrolog m-a invitat la ni te inimaginabile plimb ri nocturne, zburând cu dracul lui cel chiop pe deasupra Parisului.

Ce-am v zut i ce-am în eles? Incredibilul!?!?!?! Domnul profesor poate m rturisi despre nedumerirea mea.

- Aristotel... Sofocle... Eschil... Euripide?

- Aristotel: mai vârstnic decât Hristos cu 384 de ani. Poate cel mai important filozof al Greciei antice. Sofocle: 496-406 î.H. Un primitiv al Greciei antice care a ad ugat i întregit operele lui Eschil i Euripide. Fire te, toate acestea le tie i mentorul evolu iei mele - filozoful Marian Barbu. * Pe firul tors din fuiorul anilor nu am aflat... m-am convins total c Prof. dr. Marian Barbu - poet i scriitor - este un OM al ob tei -

Anul V, nr. 5(45)/2014

doldora de carte. L-am v zut adesea discutând cu semeni de-ai s i. Este drastic, dominant, superior, condescendent - oratoric. tiu toate acestea fiindc i eu îi adulmec urma mereu. A crescut genera ii de tineret, a lefuit o mul ime de poe i încep tori, mediteaz i acum elevi i studen i dornici de cunoa tere. Personal îl consider CEL MAI MARE CAVALER AL PURIT II LIMBII ROMÂNE. Nu-ncerc acum s scriu despre opera scriitorului din medalionul pe care i-l rotunjesc fiindc nu finalizez o tez de doctorat. i-n al doilea rând: tiu bine c nu prea tiu multe despre doctul nostru Marian Barbu. Îmi place mult, m amuz chiar, când profesorului îi sare and ra brusc i întotdeauna cu un motiv. Ne-am întâlnit în cula lui de la Craiova. Ne-am b smuit, aghiazmuit i basamacuit în pivni a-salon unde cânt prin damigene toate culorile i miresmele zaib relelor de Oltenia. A putea spune, ca pe la Montrealul meu... cu zaib re californiene.

Când îl invit pe maestru printre oameni i pe la întruniri comunitare, filozoful se transpune... devine un cel lalt, glasul lui se impune, domin i farmec lumea. În ciuda aragului ereditar de oltean, la ocazii rarisime maestrul este cump tat ca un înger b trân i ager ca un dac - aliur ce-o poart mândru spre anii ce-l ning. ...Doamne, ce mai scoate sufletul din mine când m prinde la-nghesuial i este în toane de „magister!”

Dar - ca un „puer” disciplinat - stau chitic i ascult. S-ar cuveni ca la aniversarea a 75 de toamne de via tumultoas s -i adaug rturisirea mea de credin . Pân acum acest secret l-a tiut doar Maria-mea i Subsemnatul. „Academicus humanitus” Dr. MARIAN BARBU este mentorul meu. L-am ales nesilit de nimeni ca etalon al n zuin elor, viselor, speran elor mele poetice i îndreptar al vie ii noastre de familie. SOCRATELE MEU - a a l-am botezat, st la mas cu mine i cu noi, st în dreapta mea când îmi trudesc poemele, m ceart i m iart mereu. În ultima vreme am descoperit îngerul de veghe care-i st modest ascuns în postura de bunic. Fiindc are copii în America i în Canada. Precum odinioar Arghezi, Ionesco, Eliade... taica Marian Barbu î i ia prin esaILEANA lui cu el, trec oceanul, d ruiesc dragoste tuturor i adun în elepciune pentru acas . Nu tiu eu înc dac bunicu ul tie s fredoneze cântecele pentru nepo i i, miram, vreo rug ciune! i când se las toamna brum rie, oltenii se întorc la cula lor din Cetatea Banilor.

Fie ca pl nuitul meu ESEU s -l g seaspe SOCRATELE MEU în toane bune i m tot certe i tot ierte: LA MUL I ANI! or- 2014, MONTREAL.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Cora-Eliana TEODORU

NeAdaptarea la Lume Florentin Smarandache este o personalitate complex , român n scut în B lce ti, jude ul Vâlcea, i stabilit în SUA. Un scriitor, un om de tiin , profesor universitar, în elept i, nu în ultimul rând, un supravie uitor. (a se vedea bibliografia complet aici: http:// costyconsult.wordpress.com/2012/03/19/neadpatarea-la-lume-a-lui-florin-smarandachecalatorii-neutre-negarea-prezentei-prin-prezenta/ sau aici, în limba englez : http:// fs.gallup.unm.edu/FlorentinSmarandache.htm ).

A scris peste 150 de c i, publicate la peste 40 de edituri. A fost de inut în lag rele de refugia i politici din Istanbul i Ankara, între anii 1988-1990.

Format ca matematician, Florentin Smarandache a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatur , în 2011, pentru cele 75 de c i literare publicate.

Totu i fizica este domeniul revolu ionat, Florentin Smarandache fiind cunoscut i ca „Românul care l-a contrazis pe Einstein” (carte publicat de Marinela Preoteasa la Editura CuArt).

Domnul profesor a lansat, în anul 1972, o teorie revolu ionar care avea s fie demonstrat de savan ii de la CERN (Organiza ia European pentru Cercetarea Nuclear ) abia în anul 2011. Este vorba de celebra teorie a particulelor cu propriet i opuse care circul prin spa iu cu o vitez mai mare ca cea a luminii, demonstrând astfel c nu exist o barier a vitezei în univers. Dr. Smarandache a afirmat, în 1982-1983, c deplasarea spre ro u i respectiv spre albastru nu se datoreaz în totalitate efectului Doppler, cum sus ine Teoria Relativit ii, dar i datorit compozi iei mediului (adic elementelor fizice din care e compus, câmpurilor electrice si magnetice, densit ii, heterogenit ii, propriet ilor mediului etc.). El consider c spa iul nu este curbat i c lumina ’se îndoaie’ lâng corpuri cosmice masive nu numai din cauza gravit ii, cum sus ine Teoria Relativit ii, ci i din cauza calit ii lenticulare a mediului.

Pe lâng fizic , în matematic a introdus gradul de negare al unei axiome sau teoreme (a se vedea i numerele Smarandache), iar în domenii precum economia, filosofia, psihologia, literatura i arta, a adus îmbun iri remarcabile. m rturisesc c am avut emo ii la ideea întâlnirii (din p cate, virtuale) cu acest mare român despre care v vorbesc.

Cora-Eliana Teodoru: În primul rând, felicit ri, domnule Smarandache pentru Premiul New Mexico i Arizona în Matematic i tiin câ tigat pentru doi ani la rând (2011 -2012)! Cum v sim i în aceast postur ?

Ce reac ie a i avut când a i fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatur ?

F.S.: Este desigur o surpriz pentru mul i ca un matematician s fie propus pentru un premiu literar. Dar eu am scris i c i literare (un roman, un volum de proz scurt , dou volume de teatru, un volum de traduceri i multe volume de poeme i eseuri). În special am cut literatur experimental . În ultima perioad îmi scriu memoriile de c torii pe la diverse conferin e interna ionale, îns vizitând i obiective culturale din rile respective. M-am gândit chiar la un nou gen literarartistic „fotojurnal instantaneu”, adaptat

cititorului (dar i scriitorului!) contemporan gr bit, când not rile sunt lapidare, la locul vizitei (pentru ca impresiile s fie „calde”), brute, înso ite de suficiente fotografii (fiindc pe lâng imagini se vor citi m car câteva rânduri explicative de c tre oamenii care azi nu mai au timp de lecturi...).

C.T.: Mi se pare o mare nedreptate c nu a i câ tigat un Premiu Nobel pentru Matematic , Fizic sau Informatic , având în vedere realiz rile dumneavoastr remarcabile în aceste domenii. Dumneavoastr , ce sentimente ave i în legatur cu acest fapt?

F.S.: Exist Premiu Nobel doar pentru Fizic , nu pentru Matematic sau Informatic . Se zice c Alfred Nobel ar fi suspectat c so ia sa îl în ela cu un matematician, i-atunci nu a acordat acest premiu i la matematic .

C.T.: Nici arta nu a fost un domeniu ignorat.

S-ar putea spune din titlul c ii „Outer - art: Experimentation in Paintings, Drawings, Drafts, Computer Design Collages, Photos” („În-afara artei: Experimente în Pictur , Desen, Schi e, Colaje pe computer, Fotografii”), dar i din alte lucr ri („Non-poeme”; „Nonnuvel ”) c sunte i un rebel. Aceast carte este un protest împotriva artei moderne, unde orice poate fi numit... art . (vezi sursa: http:/ /books.google.ro/books/about/Outer_ art.html?id=Prz-Whc1YxEC&redir_esc=y).

Chiar sunte i un rebel sau, pur i simplu, a i reu it, altfel, s aduce i atâtea inova ii, întro atât de mare diversitate de domenii?

F.S.: Am vrut s gândesc diferit i, în consecin , s creez diferit. Nu are rost s -i imi i pe al ii. Pe urm , folosind un stil, m plictiseam de el i încercam alt stil. Mi-a pl cut

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

diversitatea... Dac m împotmoleam în vreo teorem ori demonstra ie, sim eam nevoia „s respir alt aer”, s fac o pauz activ abordând alt domeniu.

C.T.: S-a vorbit despre „neadaptarea la lume” a lui Florentin Smarandache (http://costy consult.wordpress.com/2012/03/19/ne adpatarea-la-lume-a-lui-florin-smarandachecalatorii-neutre-negarea-prezentei-prinprezenta/ ), totu i a i tr it i creat cât pentru apte vie i, a i avut de surmontat bariere incredibile, a i suferit traume cumplite i cu toate acestea, le-a i dep it pe toate, ba mai mult, a i îmbog it cultura autohton i universal cu numeroase opere din cele mai variate domenii. „Neadaptarea la lume” a fost poate crearea unei noi lumi?

F.S.: Suferin a te îmbog te spiritual (în privin a crea iei afective), te înt re te psihic.

Trebuie s te obi nuie ti cu... neobi nuitul.

C.T.: Într-un fel chiar a i creat o lume nou , prin teoriile, descoperirile extraordinare, cât i prin negarea i astfel reinventarea anumitor domenii. Cum a luat na tere „Lumea lui Non” („Non-poeme”, „Non-nuvele”, „Aut-art ”), i cum a ap rut „Lumea revolu ionar a descoperirilor, a teoriilor”?

F.S.: Am încercat s creez „pe dos” (ca în paradoxism), începând prin luarea în r sp r a cli eelor lingvistice române ti [Legi de compozi ie intern . Poeme cu... probleme!, 1982] iar, când profesam în Maroc, i franuze ti. A a s-au n scut volumele de avangard Le sens du non sens [Sensul nonsensului] i Anti-chambres et anti-poésies, ou bizarreries [Anticamere i anti-poezii, sau bizarerii], 1983-1984. Iar, când am emigrat în America, Nonpoems [Nonpoeme] - experi-

Delacroix - Arab ezând

mente cât mai... ciudate, excentrice.

C.T.: Cine este omul Florentin Smarandache?

Ce pasiuni ave i, pasiuni mai domestice sau mai „active”? Pasiuni simple, în care se rese te orice om, sau pasiuni pe m sura titlurilor i premiilor acumulate?

F.S.: Îmi place fotbalul. Eram mare chibi al Universit ii Craiova, care acum v d c a fost tears pe nedrept din campionat! Pân i sportul s-a degradat numai la bani... Apoi, îmi place s c toresc, s vizitez locuri cât mai exotice, s scriu despre ele, s m documentez - ca o odihn activ . i s ascult muzic în ma in , la drum întins pe autostrad , i s meditez... Atunci îmi vin idei pe care le dezvolt mai târziu.

C.T.: A i fost sponsorizat de NASA, în 2004, i de NATO, în 2005, de Universitatea Berkeley, în 2003, am mai vorbit de realiz rile dumneavoastr , f a avea preten ia de a le enumera pe toate. Sunte i o persoan foarte ocupat , mai este loc de o via personal ?

Iubi i, ave i pe cineva special în via a dumneavoastr ?

F.S.: Via a personal o împletesc cu via a profesional . Ca o relaxare de la cercetare, culeg folclor (în special bancuri) ca s m amuz, sau privesc la televizor Mysteries {Mistere}.

C.T.: A i tr it o copil rie pastoral , frumoas , în prezent ave i animale de cas ? Sunte i un iubitor de animale?

F.S.: Mi-am tr it copil ria la ar , având în gospod ria p rin ilor animale, p ri. Permanent ineam la B lce ti câini mici de ras i pisici, cu care m jucam de copil. Un c el alburiu, Felix, m urma i la Olte la sc ldat, i pe izlaz, i prin p dure când mergeam. Era el bucuros, i d dea din coad , se gudura.

Umblam descul de pl cere prin praful c ldu al drumului ce ducea la Olte i m b ceam în apa mereu tulbure a râului... Cu prietenii de joac f ceam campionate de fotbal de mas (cu nasturi ori cu monezi), ori de tenis cu piciorul...

C.T.: Ce v dori i pentru viitor?

Ce v propu-ne i pentru, urm torii..., s zicem, cinci ani?

F.S.: S fac cercet ri i s scriu lucr ri într-un domeniu în care nu am mai lucrat pân acum... din curiozitate.

C.T.: V mul umesc mult pentru onoarea deosebit de a-mi acorda acest interviu! V doresc din suflet numai bucurii i tiu c ne ve i surprinde i face mândri ca suntem români prin viitoarele realiz ri din atât de variatele domenii în care activa i!

7

Anul V, nr. 5(45)/2014

C#r]i primite la redac]ie

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Janet NIC~ (membru LSR, UZPR)

O pinie, dou[ pinii HAI LA VOT! Toate STATELE lumii, vechi i de peste tot, au fost violente, rapace i tiranice. STATUL DEMOCRAT, ultima g selni în materie de chi ibu uri, menit a spori cleiul oficial, tie s administreze otrav , punând în linguri pu in miere, s fenteze vigilen a, oricum absent , a ceea ce se cheam popor: eu, tu, el, ea, noi, voi, mai pu in EI, ele. În limbaj cotit, STATUL DEMOCRAT e un LUP care i-a luat angajamentul solemn s dea dreptate numai i numai mieilor.

Iar adun tura asta de oameni, pardon, de miei, adic : eu, tu, el, ea, noi, voi, mai pu in Ei, ele - crede! Ca în religie: CREDE I NU CERCETA! Ca în armat : ORDINUL NU SE DISCUT , CI SE EXECUT ! i, de fiecare dat când LUPUL vrea s i rotunjeasc pântecul spre siguran a nu a zilei de mâine, ci a secolelor suivante, turma de oi, adic : eu, tu, el, ea, noi, voi, mai pu in Ei, ele, î i d în petic, ia zâmbocul în gur i sfâr te pe limba de lemn a CUVÂNT TORULUI ideolog. C mizile s ciei noastre zidesc zâmbetul european al asupritorilor no tri. Degeaba tim c mul i porumbei sunt ciori vopsite, c afar -i vopsit gardul iar în untru, leopardul! Mitui i cu un mic amical i cu o bere democrat , îmb ta i de lingu elile lor preelectorale, precum c noi, cet enii, am fi spuma i smântâna grijii lor, într-un avânt patriotic de turm , le d m lâna i laptele, votul i pivotul, girul i jirul.

Beh iala mioritic nu le-o d m, nu le cade bine în urechi protipendazilor bruxeli ti i arga ilor no tri la cur ile regilor Artur!

Apoi, de la urne, ne întoarcem în cocioabele noastre, la zerul nostru mediocru, mândri c înc odat i înc odat , târlele noastre in în spinare palatele. Be he he! dracu s ne ie!

Delacroix - Natur moart cu homari

SÂRMA Mersul pe sârm înseamn echilibru.

Valorile morale sunt valori de sârm .

Fiind de sârm i de echilibru, sunt valori de mijloc.

BINELE i R UL nu sunt valori opuse în sensul c în stânga este R UL cu toate neamurile lui, iar în dreapta, BINELE cu toate rudele lui. BINELE este în mijlocul R ULUI, pe sârm . La fel, frumosul, sinceritatea, iubirea, în elepciunea, în elegerea, toleran a, mila, caritatea. Restul e literatur . Adic exagerare.

Adic excep ie. Adic pr pastie, c dere i dec dere.

Adic u orul, facilul, firescul. Adic DATUL. A se observa c valorile morale presupun efort, concentrare, suferin , disciplin , veghe, grij , construc ie.

Nu e u or s fii moral. Morala e lupt , b lie, munc . A fi moral înseamn a fi muncitor i soldat.

A fi ve nic în armat , f posibilitatea de a te l sa la vatr .

A fi moral înseamn a fi atent. Atent s nu cazi în stânga sau în dreapta, în extreme, în purismul pr pastiei. Cel mai greu este s te men ii pe sârm .

Cel mai u or este s cazi, s cedezi pl cutei ispite de a te relaxa. Adev ratul erou e omul moral.

Imoralitatea, adic neaten ia, este la îndemâna tuturor.

La tot pasul întâlne ti imoralitatea cu tot cortegiul ei de cruzimi.

Moralitatea e floare de col , rara avis. a tept pe sârm s ne vedem fa în fa .

Dac m a tepta i jos, nu ne vom întâlni niciodat .

19

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Anul V, nr. 5(45)/2014

Ionu] CARAGEA (membru USR)

Acest exil spiritual continuu Nu sunt primul care s remarce stilul paradoxist al poetului Ionu Caragea, membru de onoare al Asocia iei Paradoxiste Internaionale - colaborator la volumul 6 al Antologiei Paradoxiste Interna ionale (antologie ajuns în prezent la volumul 10, timp de dou decenii: 1993-2013), în care îi este publicat poemul de mari dimensiuni „Analfabetism literar” (52 strofe în care autorul, la fiecare dou strofe, folose te o singur liter pentru începutul tuturor cuvintelor, cu excep ia strofei finale), i eviden iat de Universitatea din New Mexico - Gallup, pentru merite culturale.

Al i scriitori au întrez rit talentul s u. Precum Cezarina Adamescu, care vorbe te despre paradoxul din poezia „Ceva din mine caut ceva” în revista Agero din Stuttgart (recenzie din 9 mai 2009), iar prof. dr. Constantin Miu desprinde antinomiile autorului din poemele „Marea singur tate a zborului”, „Cer f sc ri” i „Guru amnezic” (recenzii publicate în revista Sferaonline la 9 august 2009 i 13 decembrie 2009).

De curând am putut r sfoi cartea sa „Antologie de poeme 2006-2012”, publicat la editura Fides din Ia i în 2013, i s extrag din ea poemul în întregime paradoxist „S fii poet” pentru volumul 11 al seriei paradoxismului. Versurile sale sunt, într-un grad mai mare sau mai mic, exponente ale oximoronelor,

ale zbaterilor interne, ale solitudinii i exilului.

Fiindc Ionu face parte din tagma noastr , a celor cu mai multe ri, sau cu nici una!... tura social a emigran ilor. Exilat de dou ori!... mai întâi în Canada, la Montréal (20032011), apoi în... România, unde locuie te i scrie ast zi (la Oradea).

Nihilism în ideile sale: „via a este zero, la puterea doi / i r mâne zero, nuli suntem i noi” („Eu la p trat”, pag. 15). Inutilitate: „sângele curge-n vene degeaba, sufletul meu e o pal de vînt” („Pot s ?”, pag. 165). Introspec ie: „uneori ur sc lumea / pentru c exist mine / uneori m ur sc / pentru c exist lume” („Prizonier”, pag. 77). i obsesia înstr in rii: „Exil în camera de veghe, / Exil în starea hibernal , / Exil la miile de leghe, / Exil în groapa comunal ” („Exil”, pag. 147).

Ca stil, repeti ia, din câteva poeme, îmi aminte te de volumul La Baad, al lui Cezar Iv nescu: „s fii romantic i s fii un martir, / fii apatic i s fii în delir, s fii ru inea încercat pe dos, s fii degeaba i s fii cu folos” („ fii poet”, pag. 194). Încheiem cu aceste versuri memorabile ale autorului: „aceasta este via a, un veni, vidi, vici, / o scurt nebunie cu dragoste i vicii” („Festina Lente”, pag. 102). i cu maxima latin : Poeta nascitur, non fit (Poetul este înn scut, nu f cut).

fii poet fii romantic i s fii un martir, fii apatic i s fii în delir, fii ru inea încercat pe dos, fii degeaba i s fii cu folos. fii pervers din exces de pudoare, fii timid i s dai din picioare, fii cre tin i s -njuri dumnezeii, fii dorin a i chinul femeii. fii ascet i s umbli prin lume, fii s rac i cu multe volume, fii iubit i s fii împotriv , fii frumos i urât deopotriv . fii nebun i s i sim i nebunia, fii damnat i s speri ve nicia, fii bolnav i s vrei s te doar , fii poet i poe ii s moar .

Eu la p trat via a este zero, la puterea doi i r mâne zero, nuli suntem i noi via a-i primul num r, împ it la doi mâne jumate, restul la gunoi via a-i radicalul din divinitate i r mân doar sfin ii f de p cate

Delacroix - Vân toare de lei

via a este sfera, cercul i p tratul scotocind prin toate, afl m rezultatul via a e triunghiul, dreptele catete i r mâne unghiul f epitete via a e obtuz , pân -n infinit i r mâne punctul, singur i uimit via a-i printre puncte, o mul ime vid i r mâne moartea... singur , rigid via a este zero, zero absolut la puterea doi, un necunoscut via a e un calcul - simplu - cum sunt Eu îns Eu2 = Dumnezeu

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ceva din mine caut ceva Ceva din mine caut singur tatea, ceva caut oamenii.

Bine c am ce alege.

Ceva din mine caut lumina, ceva caut întunericul.

Bine c pot arde, bine c m pot stinge.

Ceva din mine caut lini tea, ceva caut larma.

Bine c exist cuvântul.

Ceva din mine caut moartea, ceva caut nemurirea.

Bine c exist cerul.

Ceva din mine caut ceva din tine.

Bine c exist iubirea.

Ceva din mine caut adev rul, ceva caut minciuna.

Bine c exist cugetul.

Ceva din mine caut totul, ceva caut nimicul.

Bine c exist ceva care caut ceva.

Ceva din mine caut suferin a, ceva caut alinarea.

Bine c exist lacrima.

Ceva din mine caut fericirea.

Bine c exist speran a.

Ceva din mine caut agonia, ceva caut extazul.

Bine c mai pot s respir.

Ceva din mine îl caut pe Dumnezeu, ceva îl caut pe diavol.

Bine c am în cine s cred i de cine s m lovesc.

Ceva din mine caut uitarea, ceva caut amintirea.

Bine c mai exist visele.

Ceva din mine caut o secund , ceva caut un minut, Ceva caut o or , ceva caut o zi, ceva caut o lun , Ceva caut un an, ceva caut o via , Ceva caut mereu ceva.

Guru amnezic secundele s-au adunat într-o sect condus de un guru amnezic traficant de nisip în spa iul îngust al clepsidrei secundele s-au adunat ca mor ii-n cimitir teptând num toarea invers degeaba o nou istorie începe

21

istoria clepsidrei pe jum tate plin de l comia unui guru amnezic

Exil în maximul pericol, Globule albe decedate, De la magnific la ridicol Te-arunc dulcile p cate.

Prizonier

Exil în camera de veghe, Exil în starea hibernal , Exil la miile de leghe, Exil în groapa comunal .

uneori ur sc lumea pentru c exist f mine uneori m ur sc pentru c exist f lume i între aceste st ri diforme ale existen ei întreb cum este s iube ti cu adev rat lumea aceea care exist f lume i eul acela care exist f eu ceea ce scriu este o poezie rupt din realitatea fantomatic împrejmuit cu garduri înalte de sârm ghimpat zorn ie din lan uri nelini tea durerii fiin a mea aflat în pragul nebuniei visând la ultimul zbor c tre lumea de dincolo de lume Festina lente ucitoare clipe, poeme indecente, aceasta este via a, un vis: festina lente, calvarul cu cocoa , copita de argint, cu fiecare vorb încerc s nu v mint, cu fiecare scrâ net un gând se domole te în fiecare fapt o moarte m p ze te, aceasta este via a, un vis: memento mori, adu-mi mereu aminte, pleca-vor c torii, la margine de cale doi oameni se iubesc, privindu-i cu triste e i eu îmb trânesc... nu-mi place vinul sta cu gust de scor oar , nu-mi place nici izbânda pe calea cea u oar , aceasta este via a: de gustibus; nu- i place? tr ie te alt via sub alt carapace! i crucea, ce e crucea, i ce poteci arat ? poteca spre vecie i cea spre niciodat ? i corpul, care corp se va arde-n crematoriu? i lumea, care lume tr ie te-n purgatoriu? aceasta este via a, un veni, vidi, vici, o scurt nebunie cu dragoste i vicii, tu scrie, las joaca, poeme indecente, aceasta este via a, un vis: festina lente!

Exil Exil în camera obscur , Acolo unde timpul static Încremene te o figur , Sfâr itul unui enigmatic.

Exil în camera de gard , Înconjurat de reci halate, Lumina-ncepe brusc s ard , Pupila-n ochiul stâng se zbate.

Pot s ?... pot s respir ca pe tele-n ap sau ca un vierme s cresc în p mânt? sîngele curge-n vene degeaba, sufletul meu e o pal de vînt. pot s terg cu buretele totul sau s revendic iubirea ce-a fost? timpul trece i trece degeaba, eu îmi zidesc prin credin un rost. pot s privesc din spate de pleoape sau s adorm i cu ochii deschi i? inima- i bate gura degeaba, suntem cu to ii t cerii promi i.

Marea singur tate a zborului adev rata lume este a celor singuri tii i totu i te pierzi în mul ime mergi lovindu-i cu umerii pe to i ceilal i i nimeni nu- i ridic perechea ascuns de aripi poate c lumea este toat a ta a celui r cit printre oameni i cine s zboare i cine tie calea spre marea singur tate a zborului?

Cer f

sc ri

po i s prive ti a a la Cer ca înecatul la suprafa a apei nimeni, dar nimeni nu- i întinde o mân po i s prive ti a a la Cer ca la o es tur fin de stele cu care moartea- i acoper ochii nimeni, dar nimeni nu- i întinde o mân i mai po i s prive ti a a la Cer ca la tavanul vecinului de deasupra care se uit la tavanul vecinului de deasupra Dumnezeu locuie te la ultimul etaj într-un Cer f sc ri

Poeme paradoxiste din volumul Antologie de poeme 2006-2012, de Ionu Caragea

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 5(45)/2014

Mariana CORCOVEANU IVANIUC

UN DESTIN ÎN LACRIMI… O fotografie îng lbenit de timp, m face -mi imaginez cum ar tam la trei luni, micu , dr gu , chiar frumoas , cu o c ciuli pe care erau a ezate mai multe funde mari colorate diferit, îmbr cat într-un costuma pufos, dup cum ar tam în imaginea alb negru.

O fiin pl pând , dar puternic prin zâmbetul candid i st pânit de binecuvântarea lui „Dumnezeu”. Da, a a eram eu, a a ar tam la trei luni, a ezat pe un fotoliu medieval i înconjurat de florile anotimpului.

Privirea era direct i semnificativ , probabil cineva drag mi se adresa, în timp ce eram fotografiat . i mâinile, mâinile acelea micu e, ridicate în sus, parc implorând divinitatea, s i aplece harul asupra feti ei care se juca cu razele soarelui, ce se furi au pe fereastra larg deschis .

Zilele i nop ile, dup cum mi s-a povestit, îmi erau dedicate în exclusivitate, st team doar în bra ele cuiva din familie, deoarece doar în bra e cuiva m sim eam în siguran .

Mama sau bunicii, uneori tata sau unchiul Lelius, trebuiau s m plimbe sau s m legene. Mai aveam preten ii i la ascultatul muzicii, ascultam radioul, sau musai mama ori bunica trebuiau s i exerseze talentul de ami fredona melodii i a m vr ji cu sunetele lor. Mai greu era cu mâncarea, pentru c locuiam într-o cas insalubr , cu o gr din mare în care nu aveam animale sau p ri, ci doar plantele, cultivate.

Familia nu avea nici un venit, nu avea nici elementara felie de pâine zilnic, iar de lapte nici nu putea fi vorba. Toat ziua mi se prepara ceai de mu el, neîndulcit pentru nu aveau zah r, iar dup câteva luni de zile, de atâta foame mi s-a f cut r u. Familia mi-a acordat primul ajutor, dar f nici un efect. Bunica patern , în disperare, a ie it din cas i a început s plâng , strigând dup ajutor... i, fiind neputincioas în acele momente, i-a amintit de leacurile din popor, mo tenite din genera ie în genera ie i aplicate de b trânele în elepte ale satului. Atunci a fost chemat o b trân .

Tr iam într-o s cie des vâr it . Înainte de a m na te, la data de 11 iunie 1948, toat familia a fost str mutat într-o alt localitate, iar toate bunurile ei au fost confiscate, in-

clusiv casa, moara, animalele etc. Târziu, când am citit procesul verbal de confiscare, din 1948, semnat de autorit ile centrale comuniste, am r mas uimit când am constatat i ultimele provizii de alimente le-au confiscat familiei de c tre comuni tii f mil , con tiin i f echivoc. Încerc s uit acele traume, dar pentru cât timp, oare?

Eram preferata bunicii, deoarece p rin ii nu au fost prea încânta i când m-am n scut, fiindc a teptau s se nasc un b iat. Totu i, s-a întâmplat s fiu iubit mult de bunicii paterni, de unchiul Lelius, iar mai târziu i de rin ii mei.

Cu pu in noroc i cu voia lui Dumnezeu am supravie uit i m-am format ca persoan , frontiere umane, generoas , tandr pentru semenii mei. i, totu i, a fost cândva o feti nevinovat , care a suferit mult din cauza nedrept ilor...

Când au fost str muta i, bunica povestea g tea ap cu verde uri din gr din , hran cu care au fost obliga i s tr iasc ani în ir.

Exista fântâna cu ap i mult iarb , o cas nat i în rest nimic. Cu pu inii bani care i-au r mas în buzunar, bunicul a cumrat porumb, pe care l-a m cinat i aveau m nânce m lig de dou ori pe zi, adic diminea a i seara, astfel dr muit s le ajung tot anul. Bunicul aduna lemne de pe unde putea, pe care mai apoi le folosea pentru tit, iar pentru înc lzitul camerelor, iarna, nu exista nicio solu ie pentru c nu aveau lemne suficiente. Au petrecut mul i ani doar în frig iarna, iar în anumite zile, când era ger cumplit afar , pentru a nu le degera mâinile i picioarele, se înc lzeau de la o sob ce func iona cu motorin . În aceste condi ii m-am n scut eu. Pentru nu aveau lemne suficiente, aveau o lamp de g tit care func iona pe motorin i pe care o foloseau în condi ii extreme. A adar, pe aceast lamp se g tea uneori i tot cu aceast lamp , în zilele friguroase, familia se înc lzea. Adic , ce c ldur , cu miros în etor de motorin i aburi de la g tit, care creau iluzia unei camere înc lzite. De uscatul rufelor, nici nu putea fi vorba... Aceasta era marea provocare a familiei, unde s usuce rufele pentru feti ? i, rând pe rând, to i

membrii familiei uscau scutecele „în sân”.

Atunci când îmi schimba mama scutecele, rufele de schimb erau inute în sân, pân se înc lzeau, apoi, rapid, eu eram îmbr cat cu ele pentru a nu r ci, în condi iile în care în camer nu erau mai mult de 6 grade. Când mi se f cea baie era un adev rat ritual, urmat de spaime. Nimeni nu avea voie s p seasc camera, pentru a nu ie i c ldura afar , în plus fiecare avea atribu iile lui. Bunica preg tea apa înc lzit i m îmb ia, m masa cu untur de porc i ci un g lbenu de ou, dup cum am aflat mai târziu, din povestirile lor. Îmi cea frec ii, masaje ca s cresc, zicea ea, bunicul arunca apa cald pe mine, mama m tergea cu prosopul, tata f cea exerci ii cu mine dup baie, iar unchiul, c ruia mai târziu am început s -i spun „untul”, avea misiunea -mi cânte i s m înveseleasc . Aceasta era atmosfera în care am crescut eu, înconjurat de toat familia, care era preocupat mereu de hrana cea de toate zilele i de pacea i bun voin a lui Dumnezeu.

Mama, mai târziu, îmi poveste c nu s-a turat niciodat la mas în acele timpuri, c totul era bine împ it de bunica, adic o felie sau dou de m lig cu o farfurie de ciorb sau fasole b tut , pentru a ajunge i a doua zi. Dup un an de foamete, bunicul a reu it s creasc un porc, pe care l-a hr nit cu sâmburii din tescovin , arunca i de oameni, dup ce preg teau uica. Dintr-o dat , familia avea o alt perspectiv de hran pentru zilele ce urmau s vin în care se putea consuma i carne.

Tata a reu it s g seasc , dup un timp, un serviciu, nu tiu exact ce f cea, dar lucra câteva luni ca s primeasc în schimb un sac de f in , din care trebuia s ne între inem câteva luni sau mai mult. A adar, tot m liga era de baz , iar pâinea era un moft pe care nu ni-l permiteam decât o dat pe s pt mân . adar, la trei luni am fost în mare primejdie, dup cum am aflat de la familie, pentru , din lipsa laptelui i a unei hrane corespunz toare, era s mor de inani ie i frig.

Când mama a venit la mine, eu st team într-o stare letal , aveam privirea înce at i eram inert . M-a luat în bra e, m-a strâns, m-a strigat i eu nu mai d deam semne de via .

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apoi a strigat-o pe bunica, care dup ce s-a str duit s m readuc la via i nu a reu it, a început s plâng , a ie it pe strad i în timp ce se tânguia ce s fac , i-a venit ideea cheme o b trân a satului s m vad . B trâna a venit, s-a uitat la mine, i dup un timp i-a spus bunicii c sunt le inat de foame i s g seasc o mam care al pteaz , pentru a-mi da i mie s beau lapte de la ea. Totu i, mi-au f cut ritualul de preg tire a omului care moare, în sensul c m-au îmbr cat într-un costuma nou, mi-au t iat pantalonii în anumite locuri în form de cruce, mi-au pus o ciuli cu o fund mare pe cap i un buchet de flori pe piept. Mama plângea cu hohote, bunicul i unchiul la fel. Mama refuza s cread c a muri, m-a luat în bra e, a început ipe, s m pupe, iar bunica a mers s o conduc pân la poart pe b trâna care venise s m vad . Pe drum, bunica se tânguia nu are unde s g seasc o femeie care al pteaz , dar la poarta casei s-a petrecut o minune, a trecut pe strad o mam , cu sânge de „rom”, cu patru copii de mân i cu unul pe care-l al pta la sân. Atunci, baba Floarea a oprit-o, bunica a vorbit cu ea, a luat-o în cas , i-a explicat ce s-a întâmplat cu mine, iar aceasta a fost de acord s -mi dea s sug lapte. Sub privirile tuturor, inclusiv ale babei Floarea, care s-a întors, eu am început s sug laptele de la femeie, la început destul de firav, pân am avut for a necesar , apoi din ce în ce mai bine. Am mâncat aproximativ o or , pân n-am mai putut s închid guri a, din cauza mu chilor fe ei, care au depus un efort prea mare i s-au comprimat. M-am oprit, toat asisten a mea a r mas t cut , dar în acela i timp bucuroas pentru minunea de a înfrânge moartea i foamea. i brusc am adormit. Câteva ore am dormit, iar când mam trezit am început din nou s sug laptele gros i dulce cu miros proasp t i d tor de via . Bunica a convenit ca femeia cu tenul ar miu s vin din trei în trei ore, s m al pteze câteva s pt mâni, iar ea s-a inut de cuvânt i a venit. Eu am început s cresc în fiecare zi i, dup un timp, am început s merg, s vorbesc, iar episodul cu „al ptatul” a r mas în urm , doar aparent. Dincolo de ani, dup ce am aflat povestea, de la mama i bunica, în to i anii care au urmat, inclusiv acum, m gândesc c Dumnezeu m-a iubit mult i m-a binecuvântat, cu o femeie l ptoas care m-a hr nit câteva s pt mâni cu blânde e i cu dragoste. Am r mas cu aceast sl biciune pentru femeile rome i uneori îmi place o nec jesc pe mama i s -i aduc aminte, sunt „pu in rom ” pentru c am mâncat laptele binef tor pentru mine i pentru destinul meu.

N-am cunoscut-o pe femeia aceea nici-

odat , pentru c târziu mi s-a povestit aceasdram , când probabil aceasta nu mai era în via , dar tiu, de la bunica, c era o femeie curat , s toas i iubitoare de copii.

Mai târziu aveam s -mi doresc i eu s fiu binecuvântat de Dumnezeu cu patru copii, inexplicabil acum, dar el a hot rât s mi d ruiasc un singur copil.

O, Doamne, cât î i sunt de recunosc toare mi-ai prilejuit ansa s fiu mam i s -mi ruie ti un fiu chipe , de tept i iubitor.

Dup ce am început s merg i s vorbesc, am supravie uit, dar tot cu un trai la limita subzisten ei. Ceaiul îl beam f zah r, pentru c familia nu î i permitea s cumpere zah r, iar pâinea era înlocuit cu m lig .

Uneori, îmi spunea mama c plângeam dup pâine i îmi aduna toate firimiturile de la mas , pe care le înc lzea i pe care le mâncam a doua zi, cu o mare pl cere. În rest, m ineam dup mama, dup bunica i bunicul, eram tare vesel i iubeam animalele. M jucam cu pisici, câini i toate animalele i p rile care existau prin curte. Cântam mereu i jucam când auzeam muzic la radioul, pe care-l aveam, cump rat de bunicul, i care era un mare r sf . cia m-a urm rit to i anii, dar veselia i buna dispozi ie nu mi-au lipsit niciodat .

Unchiul Lelius m-a înv at s joc, tata i bunica m-au înv at ce e voie i ce nu e voie în via s faci, adic codul bunelor maniere.

De la mama, am înv at s iubesc animalele i s m exprim, când sunt nedrept it , dar mi-a fost greu uneori s aplic aceast înv tur pentru c am tiut de la bunica proverbul: „paza bun trece primejdia rea” i atunci m-am oprit din primul elan, am cugetat i am decis. Bunicul m-a înv at s fiu pup cioas , pentru c el m pupa mereu i m lua în bra e, iar mai apoi îmi f cea daruri mici, ori de câte ori î i putea permite.

Oare cine poate r spunde de toate aceste traume ale copil riei mele, ale familiei mele i ale milioanelor de oameni, care în 1948 i-au sit sfâr itul zilelor sau au fost condamna i la o existen inuman , ei i urma ii lor i urma ii urma ilor lor.

Câte lacrimi s-au scurs de la to i ai vie ii!

Câte genera ii ale c ilor ar trebui s pl teasc pentru destinul meu în lacrimi, pentru destinul nostru în lacrimi...

De ce ace ti mizerabili s-au îmbr cat cu hainele noastre, s-au înfruptat din bucatele noastre, ne-au luat imobilele, p mânturile, animalele, c ile i s-au legitimat cu ele, sau înc se mai legitimeaz cu ele??...

Eu, în aceste rânduri, nu m refer la cei care prin necinste au ajuns, înainte de 1948, aib un trai îmbel ugat, eu m refer la oamenii decen i, la cei care prin munca mai multor genera ii aveau înainte de 1948 o via

23

normal , încununat de principiile demnit ii, cinstei, moralei, credin ei. Pentru aceste principii, ei au fost sacrifica i pe nedrept, ei i familiile lor i genera iile urm toare.

Doamne, Dumnezeul meu, uneori sunt nedreapt în fa a ta, pentru c a vrea s pl teasc i ace ti c i pentru destinele înfrânte ale celor vulnerabili, dar, tu, iart -m i hot te, tu, ce vrei s faci cu ace ti oameni, cu urma ii lor, care continu s fie ca i antecesorii lor, lipsi i de tot ce e sfânt, mai ales s înfrâng mereu demnitatea uman i ignore credin a în tine. Î i mul umesc Dumnezeul meu pentru c m-ai iubit i m iube ti i mi-ai dat ansa de a g si echilibrul în via i demnitatea de om. F tine nu sunt nimic, f binecuvântarea ta sunt un om obi nuit, ori pentru misiunea pe care miai dat-o în aceast via trebuie s fiu corect , impar ial , echilibrat , prev toare i demn pentru aceast ans unic .

E tare greu s fii mereu auto-critic i s nu accep i compromisuri pentru c oamenii te vor judeca, în lumea compromisurilor, i va fi dificil s supravie uie ti într-un context colorat de superficialitate i ignoran . Când mul i dintre semeni î i petrec concediile la Paris, Londra, se îmbrac cu haine produse de firme „brend” i servesc prânzul la restaurant, tu vei fi un atipic dac serve ti masa acas i în concediu preferi s mergi la mama, la bunica sau la Ia i. Eu am r mas în decursul timpului în competi ie cu mine, am în eles c suntem diferi i i tr im diferit emo ional i cognitiv, de aceea niciodat nu am avut complexe de inferioritate sau invidii i, mai presus de orice, nu am uitat de unde am plecat i care este misiunea mea în aceast via .

O zi de toamn cu pu in soare i pu ini nori, cu frunze care cad, de culoare verde sau maron, un tren care se mi sacadat, oameni care admir peisajul, citesc, ascult muzic , o feti de doi ani care linge crema de pe „eugenia” i gândul meu care zboar , la vremea când îmi d dea mama 65 de bani, -mi cump r o „eugenia”, în pauza mare, în zilele de coal .

Doamne, cât de bucuroas eram, când savuram „eugenia”, în rând cu cei mai mul i dintre colegii mei! Ce bun tate! Cu câte sacrificii mama îmi d dea acei b nu i, pentru „eugenia”. În zilele bune primeam bani pentru dou „eugenia”, iar când nu se putea, nu primeam s pt mâni întregi nici un ban. M limitam la ce mâncam acas i la ce putea mama s -mi pun în ghiozdan pentru gustare, uneori o gogoa , o cl tit , un ou sau pâine pr jit în ou. Eram foarte slab , aproape rahitic , nu mâncam decât foarte pu in i doar ce-mi pl cea mie. Mama se sup ra de multe ori pe mine pentru c se str duia s -mi dea

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Delacroix - Marocan în euându- i calul

ce era mai bun din alimentele ce se g seau în cas , de regul i bucata ei de carne, pe care eu o refuzam. Nu mâncam cartofi, carne, pr jituri, ou , lapte, iar atunci când mâncam, doar ciuguleam pu in. Bunicii mei spuneau sunt r sf at , poate c aveau dreptate sau poate c era felul meu de a fi. Sunt alimente care îmi plac i acum, uneori îmi plac ni te ciud enii, pe care al ii nu au curiozitatea le guste. Eu m nânc, nu m formalizez, când îmi place ceva. Am înv at s -mi satisfac pl cerile culinare mai târziu, când am renun at la alte pl ceri. Copil fiind, eram preocupat de înv at, de joac , de fr mânt rile din familie, auzeam când se discuta c se va termina uleiul, zah rul, dac nu avem grij cum le consum m. Miercurea i vinerea se folosea ulei de floarea soarelui la g tit, la fel i în zilele de post. În rest, se g tea cu untur i, slav Domnului, bunicii mei au tr it peste 80 de ani i p rin ii la fel. Zah rul îl foloseam doar la preparatul dulciurilor, o dat pe s pmân , în restul zilelor era exclus. O dat pe pt mân se t ia o pas re sau o g in , o ra sau o gâsc , din care se g tea duminica i joia. La mas ne mul umeam cu o bucat de carne, restul alimentelor erau zarzavaturile, care se foloseau la ciorbe, sosuri sau garniturile obi nuite.

Din clasa a VII-a am început, al turi de mama, s g tesc, s fac pâine, s hr nesc animalele i p rile din curte, iar uneori ceam i pr jiturele. În perioada de var , am sp lat o dat toate perdelele i lenjeria, a a cum am tiut eu, apoi când a venit acas mama m-a certat pentru c nu erau sp late conform standardelor ei i a trebuit s le spele din nou, spre mirarea mea, care nu în elegeam de ce mama nu e mul umit de ini iativa mea. În schimb, bunica matern i bunicul m-au udat i m-au încurajat mereu pentru tot ce lucram. Eram încântat , când f ceam lucruri bune, pentru a le u ura lor efortul de zi cu zi.

Mi-a folosit mai târziu ce am înv at în copil rie, când tr geam cu ochiul i urechea la mânc rurile care se g teau în cas . Când am ajuns s m gospod resc, am tiut cum s preg tesc strictul necesar i chiar mai mult decât era cazul. Cu pu inii bani, pe care i-am câ tigat din salariu, am reu it s m între in i s mai i economisesc câte pu in. Toate mânc rurile din copil rie erau pline de arome i gust, astfel c acum când experimentez eu parc nu reu esc s ob in acelea i calit i culinare. Fiecare avea un specific anume, o procedur prin felul în care se preparau, dar cu siguran toate erau foarte gustoase. Nu tiu de ce, dar aproape toate erau f carne i, totu i, foarte gustoase, consistente i s toase. Eu nu reu esc s ob in mânc ruri

atât de gustoase, de i m str duiesc. A adar, toate str daniile mele din copil rie s-au dovedit a fi foarte utile mai târziu când via a mi-a dat un exerci iu greu de rezolvat, iar eu folosind experien a dobândit , cu tact i r bdare, am g sit solu ia cea bun , pentru a-mi sf a invita ii i familia. Îmi amintesc cât de era greu îmi era la coal , când sim eam privirile a intite asupra mea i colegii care în oapt î i spuneau: „uite-o pe a lui Corcoveanu”, adic eu copil fiind eram reprezentanta clasei exploatatoare, rin ii i bunicii mei erau cei r i i eu, evident nu putem s fiu altfel, decât mo tenitoarea lor, succesoarea lor de imagine. St team într-un col al clasei, al holului sau în curte, mereu singur , cu gândul la mama, la bunici, la necazurile din familie i la marea cie în care tr iam. Dar în marea s cie, tr iam cu demnitate pentru c to i lucram de diminea a pân noaptea târziu i nimeni nu întindea mâna s cear ceva de la vecini, nici car cu titlul de împrumut. Mâncam ce aveam, îmbr cam ce aveam, mama î i mai sacrifica câte o rochi i îmi improviza câte ceva de îmbr cat, astfel c mereu m sim eam bine în hainele mele. În s cia în care tr iam, nici nu mai puteam pretinde haine noi, dar eram admirat de multe ori de unele colege.

Mai târziu, am primit, de dou ori pe an, câte un rând de haine, pe care le îngrijeam cu mult drag i mult responsabilitate. Erau tot timpul curate, c lcate i puse pe umera e, pentru a nu se ifona, astfel c a doua zi eram destul de prezentabil .

De s rb torile Cr ciunului i de sfintele rb tori de Pa te primeam câte ceva dulce, iar în anii buni, adic prosperi, mama îmi cumra câte o p pu , câteva globuri, beteal i lumân ri pentru bradul, care era înlocuit cu un leandru, pe care-l împodobeam, iar la sfâr itul procedurii puneam, pe crengu ele

Anul V, nr. 5(45)/2014

verzi, vat , pentru a crea un peisaj de iarn .

Eram fericit i mul umit pentru c Dumnezeu nu m-a uitat i s-a gândit la mine, s mi trimit acele daruri. Bunica i mama preteau pr jituri i cozonaci, dar eu nu eram atras în copil rie de dulciuri, ci de mânc rurile obi nuite, mai exact de felurile principale de mâncare. În zilele de s rb toare veneau musafirii, tu ile, unchii, na ii, veri oarele, veri orii, iar eu m bucuram din plin de acest r sf i teptam cu ner bdare s se repete evenimentul. Când plecau musafirii, rând pe rând erau condu i, iar eu eram plimbat cu sania pe z pad , în fiecare iarn , de unul din membrii familiei. Când bunicul sau mama aveau treburi i nu mai f ceau fa solicit rilor mele, apelam la câinii din curte, pe care îi iubeam atât de mult, încât îi rugam s m plimbe cu sania. Uneori, m jucam cu ei prin z pad i îmi pierdeam m nu ile, pe care le recuperam prim vara, când se topea z pada. Iarna îi legam cu o funie la sanie i îi for am s trag de sania, în care eu eram instalat ca o prin es . În jocul meu se prindea i bunicul din partea mamei, ticu-mare, care îi prindea pe cei doi dul i de sfoar , pe cei n zdr vani i cu tot alaiul porneam la joac . Apoi, urma recompensa, adic o bucat de m lig la fiecare câine i în final plânsul, dup ce intram în cas . Mama m certa i uneori m i lovea, pentru c eram ud la picioare, nu mai aveam m nu i, eram transpirat , iar la câteva zile începea s m doar gâtul. Frecvent f ceam ro u în gât i evident febr mare. Eram purtat în bra e de mama, pân la dispensarul din comun , unde asistenta, cu un be or îmbibat în albastru de metil, îmi ap sa amigdalele, iar dac era ceva mai grav, primeam injec ii cu penicilin i câte alte lacrimi îmi curgeau, dup fiecare în ep tur . Pe uli a satului, mama nu m l sa s m joc, pentru c nu se f cea, zicea ea, ca eu s m joc cu copii prost educa i, de la care nu aveam ce înv a i riscam s m aleg i cu tot felul de boli de piele etc. Când am crescut mai mare, aveam voie s invit la mine acas câteva feti e, colege sau vecine. Mama ne servea cu dulciuri i ne d deam în „u ulu ,” iar când oboseam ne jucam diverse jocuri: baba oarba, de-a prinselea, ranul e pe câmp etc. Uneori, mai ceam i pe interpretele de muzic popular , imitând diverse cânt re e la mod i cântam o parte din repertoriul lor. Se pare c aveam talent pentru c , la coal , cântam pe scen i f ceam parte din echipa de dansuri, asta mai târziu, când domnii comuni ti au mai uitat pu in de „clasa exploatatoare”.

Bietul tata-mare, bunicul din partea talui meu, venea la coal în pauza mare i îmi aducea fructe: mere, pere, caise, piersici,

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gutui i altele, precum i pr jituri. Câteodat îmi aducea „eugenia”, napolitane, biscui i i, cu mare b gare de seam , se furi a printre copii, s nu fie v zut i descoperit cine este el, alteori printre barele gardului colii, îmi dea aceste bun i pentru a le mânca. De fiecare dat îmi cerea s -l pup i el m pupa pe obraz, cu ochii înl crima i i mâinile tremurânde de bucurie i durere în acela i timp.

Era un om bun i blajin, întotdeauna îmbr cat în costum, cu p rie i baston. Avea mereu multe bagaje, pe care le c ra, f s se plâng de greutatea lor. El, care de mic copil a muncit, a crescut dou surori i doi fra i, dup ce rin ii lui s-au pr dit de tineri, el fiind cel mai mare copil, care a trebuit s se maturizeze rapid, el care a ajutat cu bani, cu f in , cu lai, cu grâu i porumb, dar i cu o mul ime de alte produse pe to i ranii nec ji i din localitate, el era privit ca un exploatator... i ca orice exploatator trebuia b tut, umilit, schingiuit, inut în beciurile poli iei dup ce i se confiscase tot ce avea, dup ce a fost scos în strad cu mâinile goale i cu toat familia, f nici o posibilitate de a supravie ui, el trebuia s pl teasc , s fie exemplul negativ, s fie str mutat, iar dac îndr znea se arate, s fie alungat din comunitate, scuipat i umilit pentru a nu uita cine a fost înainte de 1948 i ce bog ii a dobândit de pe urma exploat rii. Pân i hainele i-au fost confiscate, iar apoi a v zut cum hainele lui erau purtate de to i lene ii i nesp la ii din localitate, care erau declara i comuni ti i care decideau destine, f a ti s citeasc uneori. Paltonul de astrahan, p riile i costumele bunicului erau folosite de cei care nau muncit pentru ele, iar el cu hainele, în care era îmbr cat atunci, când a fost str mutat, a lucrat îmbr cat cu ele ani de zile, peticindule pentru a asigura familiei cele necesare, iar mai apoi i pentru mine. Era mereu trist pentru nu aveam lapte s beau ca to i copiii i nici pâinea necesar , pentru fiecare zi.

Doamne, bunicul meu, care m-a iubit atât de mult i m învelea în haina lui, pentru ca eu s nu suf r de frig, cât a fost de generos i ce destin înfrico tor a avut! M gândesc adesea la el, cu toat dragostea de nepoat adorat i nu pot decât s -i cer lui Dumnezeu -l odihneasc acolo unde este i s -l ierte.

A muncit enorm pentru familie, f a se plânge vreodat de ceva. Într-o zi, un bolnav psihic l-a înjunghiat f nici un motiv. Avea mâinile pline de târguielile pentru Sfintele Pa ti, era vinerea mare. Un nebun a trecut pe lâng el i l-a înjurat de mam . Bunicul nu suporta asta, era orfan, nu apucase s se bucure de c ldura mamei, când aceasta îl sise, era de neconceput ca un om f

inim s -l r neasc a a de mult. În acest context, bunicul l-a înjurat i el. Nebunul a scos un topor i l-a ciopâr it. Lumea nu îndr znea -l salveze pe bunicul de frica nebunului.

Atunci a auzit unchiul Lelius g gie pe strai strig tele disperate i, cu o bât , a venit i salveze tat l. Nebunul a fugit, bunicul a ajuns la spital, a fost foarte grav, dar a fost salvat în ultimul moment. A r mas cu un co mar, care l-a chinuit pân a murit. A mai tr it câteva luni, dar ar ta mereu c tre venele lui, care erau pline de sânge cândva, iar de la accident s-au golit aproape de sângele adunat în atâ ia ani. Avea dreptate, bietul de el. În strad , acolo unde l-a t iat pe bunicul era o balt de sânge, care a r mas zile în ir, ca o pat cafenie, pe care toat comunitatea a privit-o. Era sângele bunicului, al lui Corcoveanu, cum îi spuneau oamenii... De ce l-a iat acel nebun? Pentru c acel nebun era tratat la dispensarul localit ii, iar când aceast cas , în care func iona dispensarul, a fost cump rat de unchiul Lelius, mai marii comuni ti ai localit ii nu i-au spus nebunului dispensarul s-a mutat într-o alt loca ie, ci i-au spus c nu mai exist dispensar, pentru ai lui Corcoveanu au cump rat casa. Atât i-a trebuit nebunului pentru c a i pus la cale un plan de a-l omorî pe bunicul.

Comuni tii, ei cu ura lor f margini, ura pentru munc i pentru cei care munceau.

Unchiul Lelius a muncit zeci de ani s poat cump ra o cas , dup ce comuni ti o confiscaser pe cea a p rin ilor. Atunci unchiul a apelat la Guvernul României pentru a fi evacuat dispensarul din casa proprietate personal . i dup ani de zile, de peti ii i judec i a fost evacuat dispensarul, cu pre ul vie ii bunicului meu, care era deosebit de bucuros, când a fost cump rat casa, pentru c în sfârit, dup 20 de ani, aveau i ei o cas . Bucuria n-a inut mult, dar sacrificiul a fost enorm.

Doar justi ia divin a intervenit mai târziu, pentru c to i cei care au purtat hainele bunicului meu, care l-au biciuit, l-au umilit i i-au confiscat toat averea, s-au sinucis sau au murit în chinuri groaznice, atât ei cât i cei dragi lor. A a le-a r spl tit Dumnezeu l comia, lenea i toate abuzurile pe care le-au vâr it cu atâta cruzime familiei mele i altor familii în situa ii identice. Dup ce l-a înjunghiat i t iat pe bunicul, nebunul a încercat m pedepseasc i pe mine la coal , pentru c îi spuseser unii dintre comuni ti c bunicul are i o nepoat , care trebuie s dispar i ea. Înv toarea mea, care era verioar cu mama, m-a ascuns zile în ir, când nebunul venea la coal i întreba de mine.

Eu îmi aduc aminte dou scene din copil rie, când într-o iarn nebunul a venit cu picioarele goale, cu o c ciul rupt pus pe cap i cu un cu it în mân , a deschis u a clasei, a intrat

25

în clas , noi copiii ne-am speriat pentru c a început s caute prin b nci i a întrebat care e nepoata lui Corcoveanu... Alt dat a venit în clas , cu acela i scop, iar directorul colii a fost chemat i i-a spus c nepoata lui Corcoveanu nu înva la acea coal . tiu c înv toarea a încremenit de groaz , tremura toat i nu putea s se exprime. Toat ziua am stat ascuns în cancelarie pân a venit mama i m-a dus acas . Ani de zile am tr it cu aceast groaz în suflet, închideam u ile cu cheia, când plecau ai mei de acas , puneam z vorul la u a cur ii i nu plecam de acas decât înso it . Într-o zi am auzit c nebunul a vrut s i bage în cuptor cele trei fete i au intervenit vecinii i le-au salvat. Pe mama lui de atâtea ori a b tut-o, iar ultima dat s-a urcat cu picioarele pe pieptul ei i a rit pe pieptul ei, pân când biata de ea i-a dat duhul. În tot acest timp, autorit ile îl internau în spital i dup câteva luni îi d deau drumul. Dup ce i-a omorât mama, l-au internat la spitalul de psihiatrie din Poiana Mare, unde dup câ iva ani a murit. A fost o primejdie pentru colectivitate, pentru noi i pentru propria mea familie. Am respirat u urat când am auzit c a murit în spital. Dar atâ ia ani de spaim , de temere, de a teptare, cine mi-i d înapoi, cine îmi red zâmbetul de copil i lini tea de care am fost lipsit ? Cine?

Cine le-a dat dreptul acestor comuni ti criminali s chinuiasc oamenii nevinova i i copiii acestora, în numele utopiei comuniste în care to i din tagma lor trebuiau s tr iasc f s munceasc i s aib venituri în mod egal cu cei care munceau sau de regul mai mult decât ace tia.

De ce s-au mutat în casele pe care ei nu le-au construit?

De ce au purtat hainele pe care ei nu leau cump rat?

De ce preferau lucrurile scumpe, pe care nu le-au câ tigat cu sudoarea frun ii sau a min ii s-au nu le-au primit mo tenire?

De ce?

De ce i ast zi mai stau în casele somptuoase pe chirie de 2 lei?

De ce? i de ce dup atâ i ani nu au p it nimic?

De ce atâtea genera ii au fost sacrificate i atâtea principii sacrificate pentru ni te oameni de doi bani?

Am avut un destin în lacrimi, din cauza unor oameni care au c lcat în picioare i au batjocorit tot ce s-a ob inut prin progresul timpului. Aceste fiin e, f caracter, f con tiin , care au redus totul la instincte primare, pe care i animalele le-au îmbuit, mi-au distrus copil ria i zâmbetul de copil.

Norocul meu a fost c am avut o bunic

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

inegalabil , care mi-a luminat copil ria i perioada de adolescen , cu sfaturile i felul decizional pe care-l avea. Pentru ea nimic nu putea fi trist sau greu, iar Dumnezeu avea întotdeauna meritul de a ne salva din toate urile vie ii. Mergea la biseric i purta o lumin în suflet i în privire, pe care n-am mai întâlnit-o la nimeni pân la fiul meu. Da, a a era bunica Maria sau maica mea, cum îmi pl cea s -i spun când o alintam. Era atât de frumoas , de distins , era o doamn în aderatul sens al cuvântului, avea blazonul, care nu se câ tig cu bani, ci doar prin erudi ie. Maica m-a crescut i m-a iubit, f s supere cu ceva în to i anii. Avea o vorb blând i un optimism f egal. Uneori, când eram sup rat f cea minuni pentru mine, pentru c , în câteva minute, îmi smulgea ropote de râs prin mijloace numai de ea tiute. Nu am uitat-o niciodat , dimpotriv ...

Când îi povesteam despre o not mai pu in bun de la coal , g sea metoda s m impulsioneze, s ob in prin efort propriu o alt not mai bun . Dac sufeream din dragoste, avea o expresie care m distra: „altul în loc i boboc”, adic nu trebuie s te rezumi doar la un b rbat, mai sunt destui care te teapt . i a a au trecut toate greut ile, anii în care am plâns din dragoste sau în care am avut dezam giri. Venea bunica cu o bucat mare de pl cint , cu o cafea cald sau cu un pahar de vin ro u, i îmi povestea, cu zâmbetul pe buze, istorii repetate din genera ii.

Mi-a povestit c i ea a fost îndr gostit , dar s-a c torit cu bunicul, care era îndr -gostit de ea. Mai târziu, dup ce bunicul a murit, cu buzele pline de emo ie mi-a m rturisit c îi parea r u pentru c niciodat nu i-a spus bunicului cât l-a iubit. Bunicul, toat via a a sperat c într-o zi i bunica îl va iubi i îi va rturisi aceea i dragoste, dar n-a fost a a. putea spune c din acest punct de vedere toate genera iile despre care mi-a povestit bunica au avut destine în lacrimi.

Fiecare cuplu avea propria istorioar , în care ea iubea pe altcineva, iar el o iubea pe ea, sau el iubea pe cineva i ea îl iubea pe el.

Prin urmare, în cuplu nu era o dragoste reciproc împ rt it , dar era respect i ra iune. i totu i, în aceste lumi paralele, se n teau copii care estompau sentimente i orgoliile, iar, spre vârsta a treia, cuplul era în elept i mul umit de rezultatele ciclice. Am înv at multe de la bunica mea, pe care o port în suflet tot timpul. Uneori, chiar îmi place s sf tuiesc cu amintirea ei i chiar îmi influen eaz multe atitudini i reac ii.

Frumoasa i minunata mea bunic mi-a dat cea mai frumoas educa ie i cele mai frumoase bijuterii pe care le avea. Ei îi datorez mult, dac în via am avut r bdarea necesar

i timpul pentru a învinge destinul, cu siguran o parte din succes i se cuvine. Am mo tenit genetic foarte mult de la str bunicii mei, de la bunicii mei, de la p rin i i de la toate genera iile, de fapt câte pu in de la fiecare.

Am f cut tot posibilul s ajung la mormintele str -str bunicilor mei din Mo ei, unde am aprins o lumânare pentru odihna lor ve nic i m-am întrebat dac am mo tenit dorin a de a învinge timpul.

M-am bucurat i am sim it o mul umire suprem , când am ajuns acolo, parc i-a fi cunoscut i trebuia s m asigur c se bucur de mo tenirea mea genetic .

M-a impresionat povestea lor spus de bunica, din care îmi amintesc c , într-o zi, au plecat cu tr sura s vad recoltele, deoarece aveau p mânt mult i vi de vie, iar la întoarcere o ploaie toren ial i-a udat pân la piele, au r cit i la scurt timp au murit l sând în urm cinci copii, dou fete i trei b ie i, din care unul era tata-mare. Toat averea lor s-a risipit pentru c nu a avut cine s o administreze, iar mai târziu, când a crescut bunicul, el s-a implicat i i-a crescut pe fra ii lui cum a putut. Pentru surorile lui, a f cut zestre, cum era obiceiul, pe care a dat-o fiec reia, când s-au c torit, iar fra ilor le-a dat p mânt i vi de vie. Am în eles c au avut i o moar , care a fost l sat împreun cu casa p rinteasc , fratelui mai mic, dup perioada când bunicii au plecat din localitate. Ulterior, bunicul a plecat din Mo ei i a cump rat o moar în Urzicu a, unde s-a stabilit cu bunica. Acolo i-a prins na ionalizarea, în 1948, când le-au fost confiscate toate bunurile, inclusiv cele din Mo ei, iar ei au fost str muta i. Când s-a cump rat moara, bunica a primit ca dot , de la tat l s u suma de 90.000 lei, ce reprezenta o sum foarte mare pentru vremurile respective. adar, presupusa exploatatoare a comuni tilor provenea din dou mo teniri, de la genera iile care au muncit, care au fost responsabile pentru copii lor, care au fost al turi de bunul Dumnezeu i nu au contenit i ajute semenii.

Iat deci, cum familia mea era o familie de exploatatori care trebuia s pl teasc pentru i-au exploatat pe al ii...

Câte abuzuri f ir, ce poate fi mai ridicol decât atât, s inventezi f probe minciuni, care au curmat multe destine, le-au distrus în numele comunismului i a utopiei în care unii au crezut i poate c mai cred i ast zi unii.

Dac s-au comis atâtea abuzuri de cei care trebuiau s fie drep i sau care se declarau drep i, de ce nu au fost pedepsi i ulterior, de ce au fost tolera i ani în ir, r spl ti i ei i mo tenitori lor prin func ii i locuin e protocolare?

Anul V, nr. 5(45)/2014

C#r]i primite la redac]ie

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Daniel MARIAN (membru USR)

Pavel }u]arã Abia atunci… citesc ce încã nu s-a scris O stare special , de deta are îndr znea de imediat, de trebuie, de nu se poate f sau altfel, de orice-ar fi. Intri printr-o fant îngust , ajungi într-o miri te, o mare i un munte de idei i odat logat acolo, r mâi s ii piept unor provoc ri semantice, cu tot dinadinsul i cu tot dragul. Nu cau i formele, nu dimensiunile, iar sâmburele i-l plantezi la tine-n glastra de memorie; cu o acuarel a min ii îl po i face deopotriv muritor sau zeu complice. te-apuci s -i scrii împ tesei Sissi, înseamn pe lâng largul vis rii, o pre uire anume laolalt cu asumarea unui risc care pân la a deveni rost în sine, poate fi fatal dac trece pe la auzul împ ratului... Dar ce mai conteaz , când poetul e pus pe fapte cruciale chiar dac ele se circumscriu spa iului poetic unde de obicei se petrece via a aceea deplin , translucid . Totul e s rezonezi la timp cu ceea ce poate i-a fost dat

spre iluminarea clipei tale, c ci „...dragostea trece/ mai iute decât se tope te un fulg de pad / sub adierea/ zilelor lui mai./ iar stelele picau una câte una/ într-un vârtej de foc,/ se mai învârteau o clip ca un arpe/ care î i înghite coada/ pân nu mai r mâne din el decât/ partea aceea nev zut ,/ de din untru, i apoi se pierdeau i ele/ în apele de sus.// i abia atunci mi-am dat seama, iubita mea Sissi,/ eu citesc ce înc nu s-a scris/ c eu in minte i vârsta nisipului/ c eu sunt textul însu i/ c eu tiu totul pentru c / eu sunt mort;/ pentru c eu sunt Richardt.” Venind din nicicând, din totdeauna, chiar nu tim dac a fost vreodat de-adev ratelea. Nu omul de lâng noi, ci înfierbântarea unei min i care sparge orice fel de z gazuri ale unor vremi.

Pentru Pavel ar , dragostea fiind pe cale, nu e îns chiar totul; mai e o flam carel ine-ntr-un magnetism continuu, e vorba de repetabilul val al istoriei, pe care îl ia c lare în vreme ce toate lucrurile tr ite aievea sau doar tangente la carapacea întrup rii i min ii, se dau de-a valma-ntr-un carusel cu bun inten ie c utat i aflat... „v d/ cum se aprind vâlv ile/ de la r rit la apus,/ ridica i-v neamuri i le stinge i,/ e pârjol deasupra munilor,/ v ile fumeg i cerul tremur / de atâta dogoare,/ v d ca prin cea cum la Sarajevo/ i cump unul pistoale/ i prive te cu ochii-nro i/ la cale tile care trec/ în trap runt peste pod,/ mi se n zare/ c un v l negru se las atunci/ peste verdea a, peste amfiteatrul/ i peste statuile de la Schonbrunn/ i prin gura pe terii ce se va deschide apoi/ din întunericul nop ii,/ i care va v rsa fl ri ca balaurul/ acela de la poalele castelului,/ va ie i în lume, târându-se ca arpele,/ zugravul din Linz/ i el va aprinde apele,/ va sturna crestele seme e ale mun ilor,/ va otr vi fântânile,/ va spurca z pezile,/ i-i va aduce pe copiii domnului,/ cei z misli i cu fiicele oamenilor/ dup cum scrie i la Carte...”

Nu se poate s fi trecut banal secunda în care poetul s fi fost învoit de la z gazul istoriei, nici chiar f s i fi dat seama, deoarece „Toate acestea-au fost zise,/ i eu tiu ce se cânta atunci, Lumin ia Ta,/ la umbra arbu tilor din Belvedere, printre/ vr biu e, cocârlani i mierloi,/ pentru c eu am mu cat din carnea/ aceea sângerând a

cuvintelor,/ pentru c eu am v zut vâlv ile ridicate/ ca bra ele muribunzilor/ peste cre tetul lumii...” Încerc tot ducându-m din alfa în beta limbajului care pare a nu fi f cut din acel alfabet de litere, ci din f pturi gr itoare cu de la sine putere; încerc s m ancorez în acea interconectare cu poetul care ba e-aici, ba en timpul privilegiat acela ales de poet sau de ce nu, poate chiar f cut pentru el. Nu e u or, cum oricum, nu e destul. De la c rile magistrale fiind, ale Schonbrun-ului, dup ce am trecut prin ambientala cândva zis i r mas -ntr-un cârd de spuneri lâng nespuneri, la Belvedere, ce-a zice dac l-a întâlni pe Pavel ar acolo unde pe bune nu m teptam... „Un tumul se înal singuratic,/ aproape de întinderea m rii;/ o-nce at aur se arat / acolo, înspre zidurile Troiei.

Soarele însu i înaintea asfin itului,/ se opre te o clip din drum/ i prin razele-i fierbin i/ a az i el o ghirland de aur...” Pe lâng liricul acesta al nefirescului, dar în sine atât de firesc fiind, mai e ceva: neschimbarea personajului-autor pe oriunde-ar trece, nu se îmbrac i dezbrac de vreun gram anume de temporalitate din recuzit , de câte ori se schimb cadrul scenic: „...Astfel trecur miile i miile de ani,/ pe drumul lor neostenit i ve nic/ îns lâng tumulul de la marginea rii/ de fiecare dat s-au oprit.”

Nici nu m mai surprinde, atunci când poetul mai vine brusc cu noi coordonate mai greu de intuit pe harta aceasta des elenit din vechi manuscrise, ai crede dac n-ai ti, pe poet tocmai l-ai întâlnit alalt ieri, ai dat cu el mâna i ai b ut un pahar de vin vorbind despre binefacerile dar i despre nenorocirile aduse-n istorie pe vertical , pentru a fi privite pe orizontal pân la urm ... „Acum eu sunt la Lausanne,/ mi-am l sat o must cioar neagr / care în mod sigur i-ar pl cea mult,/ i m preg tesc s plec la Geneva./ Sunt ituit, vreau s schimb lumea cu mâna mea,/ am descoperit dintr-o dat , ca într-o în are la ceruri,/ sau ca într-o pr bu ire în iad,/ re ia Istoriei i chem rile ve niciei.” De parc n-ar fi deja gata lumea schimbat , de pe un prag de timp pe altul, relativit ii îi po i spune despre Pavel ar , lui îns poetului despre relativitate, ba!...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul V, nr. 5(45)/2014

Mihai {TIRBU

ION MINULESCU un poet al tuturor Emfatic, expresiv, plastic, Ion Minulescu a oferit posterit ii o bogat metamorfoz poetic a experien ei sale personale, transpus sub semnul unui simbolism tardiv care i-a format reputa ia de „maestru simbolist” (Ion Trivale), „adev ratul stegar al simbolismului” (Eugen Lovinescu) sau „agentul cel mai activ al simbolismului înainte de r zboi” ( erban Cioculescu). Poezia sa eteric înc mai reu te s câ tige admira ia cititorilor, prin dinamica i accesibilitatea sa.

Cel cunoscut, în primul rând ca un sensibil poet simbolist, Ion Minulescu, a str lucit i-n proz ca i-n dramaturgie, sau ca publicist. Simbolismul ap ruse ca o nevoie de individualizare, „singurul fel de a nu muri de eminescianism” (Felix Aderca). Spre deosebire de contemporanul s u Alexandru Macedonski, poet care se adresa elitelor, Ion Minulescu s-a dovedit - autodeclarat - ca un poet al tuturor.

S-a n scut la Bucure ti, strada Covaci nr. 15, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881, dar a copil rit în Slatina, de unde se tr gea mama lui.

Tat l s u, Tudor Minulescu, era negustor în Slatina. Din p cate a murit în urma unui atac de apoplexie, în Bucure ti, la 1 ianuarie 1881, chiar la petrecerea de revelion, cu ase zile înainte de na terea fiului Ion.

Mama sa se numea Alexandrina Ciuc .

Pentru c era foarte tân când r sese duv , s-a rec torit cu Ion Constantinescu, un c pitan de cavalerie.

Clasele primare i gimnaziul (clasele a VIa i a VII-a le-a trecut într-un singur an), le-a urmat la Pite ti, iar examenul de bacalaureat l-a trecut în 1899 la un pension particular din Bucure ti, „Brânz i Arghirescu”. Dup finalizarea studiilor liceale, a plecat la Paris pentru a studia dreptul, dar a renun at, în favoarea literaturii simbolistice franceze. A locuit patru ani în Paris (1900-1904), unde sa apropiat de boema artistic . Înc de atunci devenise un cunoscut al faimoaselor cafenele i cabarete, în care participa la discu ii zgomotoase, tr indu- i din plin tinere ea.

La întoarcerea în ar , pentru c î i impregnase în suflet felul de a fi parizian, verva care-l caracteriza i-n Bucure ti, l-a determinat pe Victor Eftimiu s -l descrie astfel: „un poet cu barba ro cat , cu apc i ochelari... Exuberant, familiar, cu gesturi largi, dezordonate, cu ipete stridente, cânt re ul „Roman elor de mai târziu” n lea ca un torent...”

Omul Ion Minulescu era sociabil, înclinat spre dialog, poante i vorbe de duh. „Acum trebuie s ti i c Minulescu nu era un b rbat frumos. Era un b rbat impun tor, avea un nas mare, caricaturi tii îl desenau cu nasul la, dar era îmbr cat corect cu ni te fulare colorate i citea foarte frumos din versurile sale” (Jurnalul Na ional, 14 septembrie 2009, „Minulescu, poetul urban” autor: Ionu Ivan).

Prin forma ie, era un om de gust, cu o cultur superioar , cu o verv hilar în dialog, care-i încânta pe amicii boemi de la cafeneaua bucure tean a lui papa Kubler, de pe strada

Imperial , la intersec ia cu Calea Victoriei. În acele cafenele, vestite pe vremuri, se adunau scriitorii grupa i în „tradi ionali ti i moderni ti”. Acolo, conform lui G. C linescu: „Minulescu se da în spectacol cu candoare. Se spovede te i se autopersifleaz concomitent”. „Se pare c Bucure tiul secolului al XIXlea i al începutului de secol XX se putea «mândri» cu o colec ie impresionant de eroi locali, amatori de aventuri galante, care îns spre deosebire de jalnicii playboys, ap ru i peste noapte, care poleiesc paginile ziarelor de scandal, erau reprezentan ii unor elite în adev ratul sens al cuvântului. Fie ea o elit nobiliar , aureolat de aventurieri nocturni ca Scarlat B rc nescu, Barbucica Catargiu, Ionel Izvoranu sau Costic Paciuris, fie o elit intelectual , afi ând o atitudine dandy, în ton cu spiritul boemei bucure tene de la cumna dintre veacuri, care aduna nume ca Duiliu Zamfirescu, Mateiu Caragiale, Dimitrie Anghel sau Ion Minulescu”. (Historia - revista de istorie Anul VIII, nr. 83, noiembrie 2008 „Crai i zurbagii (I)” De Corneliu Senchea).

Cafeneaua „Cap a” era cea mai vestit . Înfiin at de Grigore Cap a în 1891, „Cap a” a fost locul în care poposeau oamenii de cultur i oamenii politici ai societ ii bucure tene. „Cap a” era cafeneaua scriitorilor i arti tilor. Aici îi g se ti aproape pe to i, cu var ul dinainte sau cu paharul cu ap . „...Vin i oameni de treab : pensionari, profesori, militari. Poetului Ion Minulescu, director al Artelor din Casa coalelor, din cadrul Ministerului Instruc iunii Publice, nu-i pl cea fie contrazis acolo, pentru c dac îl contrazici, ip la dumneata, d cu pumnul în mas , te amenin cu degetul i se congestioneaz i-i tremura buzele i se uit crunt, cu ochelarii pe frunte, cu p ria pe ceaf ...”.

Mai venea acolo un personaj, Virgilic , ce

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cea orice serviciu pentru bani i „dac ai chef s înjuri un scriitor, dar nu ai curaj s faci treaba personal, d -i lui Virgilic trei lei i înva -l cum trebuie s spuie”, i „are taxe: pentru 1 leu, te salut ; pentru 2 lei, te salut i spune mul umesc; pentru 3 lei, înjur pe cine vrei i-l înjur din partea lui, ca s nu- i pricinuiasc necazuri; pentru 4 lei, ia de gu pe un scriitor foarte onorabil, îi spune c -l iube te i-i face bezele; iar pentru 5 lei, s rut o femeie care trece pe Calea Victoriei”. Casa „Cap a”, devenit mai târziu cafeneaua literar „Cap a”, a fost decenii la rând, o veritabil emblem a „Micului Paris”.

Alt cafenea, a lui Mihai Stere, era Terasa Otetele anu de pe Calea Victoriei. Acolo î i treceau timpul într-un mod pl cut poe ii, actorii, pictorii, sculptorii i ziari tii vremii.

Acolo, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu, Ioan Slavici, cuvânt torul „f os”, Octavian Goga - „cânt re ul cu ochii alba tri ca cerul Carpa ilor” sau t. O. Iosif, însufleeau atmosfera între inând spiritualitatea cultural nelipsit . Nu lipseau de acolo arti tii plastici Camil Ressu, Iosif Iser, Niculae scu, Francisc irato sau sculptorii Dimitrie Paciurea, Fritz Storck. La cafenelele literare, când colinda prin ar cu al i scriitori, la ez torile literare ale Societ ii Scriitorilor Români, Ion Minulescu era garan ia succesului prin simpla prezen . De aceea, Victor Eftimiu nota: „Ion Minulescu a exercitat asupra auditoriului un mare farmec, era aclamat i rechemat dup fiecare poezie”. În 1910, în redac ia revistei „Viitorul”, a cunoscut-o pe Claudia Millian, o poet pe care, pare-se, literatura noastr a uitat-o. Între cei doi s-a înfiripat una dintre frumoasele pove ti de dragoste din literatura noastr .

Ion Minulescu era idolul Claudiei Millian, iar ea era muza lui literar , ca i Veronica Micle pentru Mihai Eminescu, sau Agata Grigorescu-Bacovia pentru George Bacovia. Pentru c cine se aseam se adun , cei doi i-au unit destinele pentru ve nicie la 11 aprilie 1914. Iubirea lor avea un farmec aparte. Erau cu i unul pentru altul, de i erau dou firi diferite. Din fericire, dragostea armoniza spiritualitatea i toleran a Claudiei Millian, cu farmecul teatral, i temperamentul de o mare vitalitate al lui Ion Minulescu.

Claudia era fiica unui inginer petrolist (Ion Millian) i a Mariei Negolescu, fiica unui înv tor din Câmpulung Muscel. Ea, în adolescen , tr ise atmosfera începutului de secol XX, i, ca al i liceeni i studen i, era atras de mi carea simbolist , participând la cenaclurile influen ate de ideile de înnoire, de „altceva” i de „altcumva”. Urmase dou facult i, de Belle Arte i de Art Dramatic .

Era profesoar de desen, a scris i versuri [(volumele „Garoafe ro ii” (1914), „Cânt ri pentru pas rea albastr ” (1923), cu care a câ tigat Premiul Societ ii Scriitorilor Români, „Întregire” (1936)] i 8 piese de teatru, sub pseudonimul Dinu erban. A debutat în 1906, în ziarul ploie tean „Lumina”, cu poezia „Din trecut”. Folosea uneori i pseudonimul Claudia Cridim (dup primul ei so , poetul i publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim).

De i aflat poate pe nedrept în umbra lui Ion Minulescu, analizând cronologic versurile poetei, a a cum au fost ele reunite în volume, comentatorii vorbesc despre o sensibilitate poetico-feminin prin excelen , marcat de sentimentalism - ca o caracteristic a primului volum intitulat „Garoafe ro ii”. Între 1924 i 1927 i-a înso it fiica la Paris.

Acolo i-a sprijinit pe cei care voiau s pun bazele unei Societ i a Scriitorilor Români din Fran a. Tot acolo i s-a acordat decora ia „Les Palmes Academiques” pentru c militase pentru îmbun irea i cre terea leg turilor dintre oamenii de art francezi i români.

Din 1911 a devenit membr a Societ ii Scriitorilor Români, iar mai târziu a fost primit în Societatea Autorilor Dramatici Români.

Tot în perioada interbelic a fost profesoar de desen i istoria artelor, apoi directoare la coala de Sericicultur . A colaborat cu „Adev rul literar i artistic”, „Via a literar ”, „Insula”, „Flac ra”, „Adev rul”, „Diminea a”, „Revista scriitoarelor i scriitorilor români”, „Rampa”, „Cuvântul femeilor”, „Cuvântul liber” i cu multe alte publica ii.

I-a supravie uit so ului 17 ani, pân la 21 septembrie 1961. A murit la 74 de ani i a fost înmormântat al turi de Ion Minulescu la cimitirul Bellu.

Cei doi au avut o fiic (Mioara Lauren ia Minulescu), care a ajuns o artist plastic talentat , dedicat amintirii i omagierii ambilor p rin i.

Primele versuri publicate ale lui Ion Minulescu au fost în revista „Povestea vorbei” de la Pite ti, pe când înc era elev, în 1897.

Dup un an, utilizând pseudonimul I. M. Nirvan a publicat i în „Foaia pentru to i”.

Dup 1905 a publicat poezii i fragmente de proz în revista „Via a Nou ” a lui Ovid Densu ianu. În anul urm tor a publicat o parte dintre versurile care mai apoi s-au reg sit în volumul „Roman e pentru mai târziu”, în „Via a literar i artistic ” a lui Ilarie Chendi. S-a împrietenit cu Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu i Mihail Sorbul, la „sâmbetele literare” organizate de „Convorbirile critice” ale lui Mihail Dragomirescu. În 1908, împreun cu Mihail Cruceanu, Eugeniu tef nescu, N. Davidescu, Eugeniu Speran ia, scriitori care se declarau împotriva tradi ionalismului, a scos

29

„Revista celorlal i”, al c rei director era. În luna aprilie, în acela i an, i-a v zut în libr rii primul volum de versuri, „Roman e pentru mai târziu”, cu o copert desenat de Iosif Iser (1881-1958), prietenul lui de-o via . Din acea perioad dateaz i povestirile simboliste adunate în volumul „Casa cu geamuri portocalii”. Trebuie spus c era sceptic, gândindu-se la cum urmau s fie receptate versurile sale, oarecum neconven ionale, dar Ion Luca Caragiale a fost primul care l-a apreciat, în revista lui Mihail Dragomirescu, „Convorbiri critice”: „Bravo lui! De mult nu am avut a impresie. Îl salut c lduros i-i mul umesc pentru înalta pl cere ce mi-a f cut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar!”. Perseverând în activitatea publicistic , în 1912 a revenit cu ce-a de-a doua revist , „Insula”, la care colaborau: G. Bacovia, Claudia Millian, Eugeniu tef nescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. S ulescu, N. Davidescu.

Nici a doua revist n-a avut o via lung , fiindc a disp rut dup al treilea num r. Poetului Ion Minulescu, în anul 1913, i-a ap rut al doilea volum de versuri, „De vorb cu mine însumi”. Dramaturgului Ion Minulescu i sa jucat, în 1921, pe scena Na ionalului, piesa de debut „Pleac berzele” i „Lulu Popescu”.

Urm torul volum de versuri „Spovedanii”, ia ap rut în 1927. În urm torul an, 1928, i-a publicat romanul cu o puternic tent autobiografic , „Corigent la limba român ”. Dup cinci ani i-a ap rut un nou roman, „3 i cu Rezeda 4”. Sub titlul autodescriptiv, „Nu sunt ce par a fi”, i-a adunat într-o carte poeziile din ultimii ani.

Prin scrisul s u, a contribuit la înnoirea poeziei române ti, Minulescu dep ind cadrul cam îngust, cam provincial, al poeziei din vremea sa. Tr ia în epoca sem torist i poporanist , iar simbolismul s u milita pentru dreptul la o literatur citadin , promovând specificul lumii urbane. Eugen Lovinescu, în „Istoria literaturii romane contemporane” (1900-1937), îl considera „aderatul stegar al mi rii simboliste”. Fa de George Bacovia, se pare c cel mai reprezentativ poet simbolist al nostru, ale c rui teme erau monotonia provincial i degradarea naturii, imaginea literar a lui Ion Minulescu poate fi asociat mai mult cu a lui George Topârceanu, prin umor, zeflemea, autopersiflare i parodie.

Ion Minulescu a fost, o vreme (în 1906), redactor la ziarul liberal „Viitorul”, apoi, tot temporar, func ionar la Constan a. În toamna anului 1916 s-a refugiat, la Ia i, unde a scris articole despre r zboi. A organizat i un salon artistic în care se întâlneau litera ii i pictorii

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

afla i în refugiu în Moldova, ale c rui ez tori se organizau în folosul r ni ilor. În 1919 i-a dat demisia din minister, rezumându-se la activitatea de gazetar. Din 1922 pân în 1940, Ion Minulescu a fost Director General în Ministerul Artelor i Cultelor, iar în 1926 a fost numit director al Teatrului Na ional din Bucure ti. În 1928 a primit Premiul na ional de poezie. „Ion Minulescu a fost unul dintre poe ii foarte populari. A fost un trubadur modern al primelor patru decenii ale veacului trecut. La «Cofet ria Cap a» în Bucure ti, Ion Minulescu era recunoscut ca unul dintre «stâlpii de baz » ai cofet riei literare, cel care «trona» în realitate. «Casa Cap a», devenit mai târziu cafeneaua literar «Cap a» a fost, decenii la rând, o veritabil emblem a «Micului Paris», dar i un «câmp de lupt » unde inteligen a era arma suprem , iar replica acid conta mai mult decât o salv de artilerie.” („Ion Minulescu - Poetul exuberan ei tinere ti”, în Observatorul, 01.07.2006). Într-o zi în care trebuia s s rb toreasc cei 30 de ani trecu i de la c torie, la 11 aprilie 1944, Ion Minulescu a murit dup un stop cardiac, în Spitalul Brâncovenesc.

BIBLIOGRAFIE - Wikipedia, enciclopedia liber ; - http://www.romanianvoice.com - Ion Minulescu, (1881-1944); - HISTORIA - Minulescu - un simbolist aparte, autor: Irina-Maria Manea; - wikipedia Claudia Millian Minulescu; - Casa Memorial Ion Minulescu, Claudia Millian” - Observatorul 01.07.2006, Ion Minulescu Poetul exuberan ei tinere ti, Elena Buic Pickering; -http://www.paginiromanesti.ca 15/03/2008 Iubiri pasionale (10) Claudia Millian si Ion Minulescu, scris de Ion Anton Datcu; - Historia - Cafenele bucure tene loc de scandaluri i împ ri de tot felul, de Emanuel Balan; - http://nicustancu48.ning.com, Februarie 20, 2011, Claudia Millian - mai mult decât so ia lui Ion Minulescu”, publicat de Camelia Constantin; - Crispedia - mica enciclopedie - Ion Minulescu”; - Historia - revista de istorie, anul VIII, nr. 83, noiembrie 2008, Crai si zurbagii (I), de Corneliu Senchea; - Jurnalul Na ional, 14 septembrie 2009, Minulescu, poetul urban, autor: Ionu Ivan.

Anul V, nr. 5(45)/2014

George PETROVAI (membru USR)

1. Regretul este laptele b tut al c in ei.

2. Atât de mult regret unii oameni nef cutele, încât nu le mai r mâne timp s se c iasc pentru cele f cute.

3. Filosofia este acea ispit a despic rii firului în patru, cu ajutorul c reia omul i-a ridicat nedumeririle i îndoielile la rangul de art cu preten ii de tiin .

4. Cel care se crede ne tiutor are voca ia în elepciunii, pe când cel care se crede atot tiutor are voca ia m rginirii.

5. Mult mai tiutor este acel care tie cu exactitate ce nu tie, decât acela care tie cu aproxima ie ceea ce tie.

6. Un dasc l bun î i îndeamn elevii s lupte cu ne tiutul, pe când unul slab îi sf tuie te pe elevi s tr iasc -n pace cu tiutul.

7. L sând pe Dumnezeu s -l ajute, omul face dovada c nu- i este sie i du man.

8. Când cineva suport mai degrab mânia lui Dumnezeu decât iubirea Sa, înseamn c-a ie it la plimbare pe bulevardul necredin ei.

9. Omul are nevoie de Dumnezeu în fiecare clip a existen ei sale, iar Dumnezeu are nevoie de existen a omului pentru a nu uita no iunea de clip .

10. A crede c omul L-a creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede c eternitatea a fost mislit de clip .

11. Nu-i orb nev torul care crede, ci atoatev torul care nu crede.

12. Când omu-n necredin se-opinte te, ea spore te; când Domnul necredin ei îi ajut , ea sl be te.

13. Ca oamenii s i poat tr i clipa, omenia este pretutindeni crucificat .

14. Dac în continuare cei mai mul i dintre cre tini prefer pâine, iar nu cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocri ii se îndoap cu sandvi ul f cut din pâine uns cu cuvântul Domnului.

15. Sufletul omului este puntea de leg tur dintre neant i ve nicie. Cum atâtea poveri sau înghesuit de mii de ani pe ea, înc nehot rându-se în care parte s o ia, nu-i de mirare c puntea st gata-gata s se pr bu easc .

16. Într-o lume a impermanen ei i relativismului, prieteniile tind s devin du nii irepro abil mascate, iar m tile du niei sunt înlocuite cu cele ale prieteniei.

17. Mai po i avea preten ia s te suporte ceilal i, când tot mai des e ti în situa ia s nu te supor i pe tine însu i?!

18. Prieteniile devin adev rate de-abia dup ce se hr nesc cu amintiri.

19. Unii prieteni sunt admirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.

20. În majoritatea prieteniilor rela iile de afec iune func ioneaz dup urm toarea schem : unii se str duiesc s dea, pe când ceilal i consider ca de la sine în eles nu doar s primeasc , ci i s a tepte tot mai dese i mai consistente dovezi de prietenie.

21. Când prieteniile ajung mai istovitoare ca du niile declarate, interschimbabilitatea lor este doar o chestiune de timp.

22. Doar femeile ultrarafinate au capacitatea de-a coborî prietenia la nivelul robiei i dea ridica du nia la rangul de art .

23. Fiind interesate în con inut, prieteniile se str duiesc s fie dezinteresate m car în form .

24. Dac întreaga via omul crede c tie ce înseamn prietenia, la b trâne e el este convins c nu tie cum arat ea la fa .

25. Civiliza ia îl înva pe om cum fa a s -i arate prietenoas , chiar dac are inima câinoas .

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii {tefan DUMITRESCU (membru USR)

Mariana GHEORGHE (Canada)

ÎNTÂLNIREA

ULTIMELE CUVINTE

N-a fost s ne-ntâlnim în stele i nu tiu… este un p cat?

TU ai fi biciuit clepsidra, Iar EU din r ni a terneam pat

Ultimele noastre cuvinte Au plecat cu trenul de sear Pe-o banc de lemn, într-un plic rutat cu sigiliul de var Îngerii-au strigat de dou ori Se f cuse noapte într-o zi Cerberii umblau nestingheri i i ploua-n nuan ele de gri i ploua trotuarul - ar miu, Iar un Domn se-nchina într-un vals Pa ii lui murmurau ca o rug Sau striveau - poate, ultimul dans.

Era lumin -n jurul nostru Prin geamuri se jeleau mu cate Cuvintele c deau ca pietre În toamna vinilor surate Doar mâinile vorbeau prin semne Aveam mai multe bra e-atunci În jur, clepsidre de lumin Se pr bu eau cântînd prin lunci Pe cine s cert m? Pe Domnul? n-a pus rostuiri în toate?

Când foc am dat la lacrimi - seara Te-ai dus cu dorurile-n spate...

RIT Nu vezi c pesc ru ii au plecat, i-au poposit pe gâtul cald al Lunii?

De câte ori s i spun c ne privesc Când Toamna face dragoste cu prunii Când Luna trage Soarele de plete În joaca lor de-a ve nicia vie ii es umbre verzi în marea de lumin , Sp lându- i aripile i pome ii De câte ori s i spun c ruga noastr Îi va aduce, trupul, înapoi?

Cu sânii goi, mustind a prim var : Mai verzi decât lumina - vom fi noi.

31

MAI TÂN R De ce e ti TU mai tân r decât mine?

Cu ce j ratec î i hr ne ti tu caii?

De ce le ungi galopul cu lumin i le tot ba i potcoavele cu naii De ce î i cre ti tu fruntea tot mai lat ?

Zburând spre ase puncte cardinale: i-ncotro mâni calea ca ta de vise, Preaplin cu speran e matinale Tu crezi c -i drept, dar ce e drept în lume Nu-i pentru to i, nici pentru cei ce-n rug , esal coamele de stele ude i le usuc -n ploaia de sub glug Când ai s strigi la poart , voi fi dus Dar vei g si c rare printre stele Tu mân i caii t i de foc, s lbatici, te aduc -n dorurile mele.

Delacroix - Puiul de tigru jucându-se cu mama sa

TO|I }I-AU B{TUT JOC DE TINE, |ARA MEA! To i i-au b tut joc de tine, ara mea!

Parc -ai fi fost o cârp nu o stea, Nu e vecin s nu fi rupt din tine Câte-o îmbuc tur , când i-a fost lui mai bine, N-a fost anotimp s nu te tr sneasc Tr darea i iubirea de iasc Nici n-apucase i bine s te fi n scut i-i erai Europei scut, Iar ea, drept r splat i mul umire, Te-a înjunghiat pe la spate, s i vii în fire, i când î i era lumea mai drag , i mai bine, Te-a vândut ca o curv , f ru ine!

Vai de capul t u a fost din început, Mai bine nu te-ai fi n scut!

Asia i-a trimis scursorile sale se odihneasc în tine, ca-ntr-o vale Pe de o parte te l udau to i, Pe de alta, te jefuiau, ca ni te ho i, Tr sni-i-ar Dumnezeu s -i tr sneasc , Pe limba ta, a româneasc , i când le-o fi lumea mai drag le dea otrav i podagr ! i ca i cum nu i-ar fi fost de-ajuns, Te-ai r stignit tu singur , Iisus!

De fiecare dat când î i d Dumnezeu câte-o minte bun , Ai pizmuit-o i-ai înjunghiat-o pe lun , Nici un neam nu i-a asasinat geniile sale, Cum ai f cut-o, neamul meu, Dumitale!

Poate i de aceea Domnul te-a blestemat, mergi ca racul, prin timp, împiedicat!

To i i-au b tut joc de tine, ara mea!

Parc -ai fi fost o cârp , nu o stea, Ci m car acum, în ceasul din urm , nu r mâi de turm , te pierzi, s dispari din Istorie, f rost, Ca i cum n-ai fi fost! i din trud i din geniu, c tâi, ajungi na ia Dintâi!

Doamne, Tat Ceresc, Bunule Dumnezeu, Ai, Doamne, mil , de neamul meu!

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 5(45)/2014

Dominic DIAMANT

O LUME DE CIUDA I Acei ce exceleaz pe p mânt, s-o tim,extratere tri sînt i tot ce fac, e spre-ameliora o ras vie uind cam tra-la-la Noi constat m inteligen a lor ie it din comun,dar,prea u or trecând peste minunile ce fac, ne comport m ca broa tele pe lac Tr ind asemeni nou ,printre noi, ei se disting,eroi printre eroi, crezând,sperând din suflet i din gând ne-om salva exemplul lor urmând Dar lumea,înglodat -n smârcul ei, chiar dac vede,nu pune temei pe-ace ti nebuni,ce-atât stranii sînt i- i preg te te propriul mormânt.

SONET SPECIAL -acrostihPrim vara-n asaltu-i frenetic uimea reau i-nfloreau mii de flori siderate iar furtuna stârnit în inima mea viscolea sanguin spre minuni i p cate Impecabil i pur Primadona cânta gl suind ireal într-o limb divin huzureau gugu tiucii prin pomi ca Sfânta Eudochia-n rolu-i jucat f vin Toropit de somn i c zut în vis o fantastic lun cu-n chip ezoteric ajungea, r cind, printre flori de cais suna-ntreg t râmul de trilul feeric exersat de madona pe care-o iubim adorând-o,vr ji i de mesaju-i sublim.

CUCUL DIN DEJAGASKAR Ascultând simfonia luminii din bârlogu-mi onest i curat vedeam mult prea rar cu vecinii ce credeau c prin târg am plecat Îi vedeam h rnicind prin gr din cu o mare pl cere i spor la r sadul ce-avea s devin trufanda sau un fruct hr nitor Când ie eam diminea a afar

-mi stropesc florile din cerdac -ncânta simfonia solar cu miresmele de liliac Prim vara era o orgie de verdea cu flori i culori i sim eam cum natura m -mbie i-mi stârne te furtuni de fiori Dând obol simfoniei divine sufletu-mi iubitor plin de har trezeam prea departe de tine isihastul din Dejagaskar BOCET CARPATIN Unde sunte i voi, bunilor, i str bunilor, voi reperelor (modelelor) Ce-a i creat str lucite splendori inuind, tot mai greu de crezut Într-o lume-a nebunilor, Dezm ilor, hahalerelor Cotropit de-atâtea orori Cu mankur i ce-au uitat de trecut ?

Ce resurse ve i fi avut Ce putere iubirea v-a dat Ca, prin ap i foc str tând, Inspira i, s le cre te i în timp ?

Setea voastr de absolut i cu crezul nezdruncinat Totdeauna prezente în gând V-au hr nit, s intra i în Olimp Plânge suflet, plâng iarb i ram, str bate un dor necuprins Din diluviul ce-a cucerit Arealu-mi de vis, minunat.

Dac -n fream tul vostru vibram fi fost un erou neînvins Aspirând i murind fericit.

Dar a a, singur, trist i uitat, Voi muri ne-mp cat.

O CONFRUNTARE CU FINAL RATAT A- Tu e ti cel mult un zero absolut Nimic n-alegi, din tot ce ai f cut!

B- Bine c tu e ti un…universal Un tip oportunist, mereu pe val.

A- M i înfrun i? Cu tine nu discut ti compromis de propriul trecut

i miopismul t u fenomenal Ducându-te-ntr-un hal f de hal B- Scute te-m , nebunule-ncrezut, De ce m prigone ti, ce i-am f cut?

Te-am oprit eu s fii un om total i împline ti înaltul ideal?

A- Ascult , piticanie de lut, Tu nu exi ti în ochii mei, salut! nu te mai ive ti în calea mea o p ti cum nici visezi, p zea!

B- Gonflatule, nu tu ai început trop i, s muge ti ca un mamut i s te n puste ti în via a mea? i, ce crezi tu c eu te-a agrea?

A- Hai s uit m de tot i de trecut E clar c adev rul a durut i s ne ignor m, nu-i mai flatant În universul nostru bulversant?

A- Aha, acum o-ntorci ca la Ploie ti i, vezi, megalomane, cine-mi e ti?

Eu nu m-am luat de tine din nimic Prea mare, tu nu vezi cât e ti de mic!

Morala Când dou pietre scap scântei E ca-ntr-o lume plin de atei În care focul pârjole te-n draci Tot ce realizezi i tot ce faci.

GURA P

TOSULUI

ai curaj a scrie poezii pu in nebun tot trebuie s fii sau,poate,chiar mai mult,demn de legat tiind poe ii ce te-au precedat Eu recunosc c-am fost pu in nebun având întreg curajul s compun i chiar mai mult de-am fost,de speriat procesul mi-i pe rol,nu s-a-ncheiat N-oi fi eu Edgar Poe sau Holderlin i nici un Eminescu cel divin dar n-am fost prins în vreun delict flagrant mi-am ales s fiu un Diamant Prin mine poezia i-a r sfrânt fantasticele-i jerbe,duhul sfânt pulsând sub chipul ei dumnezeiesc în fream tul cu care,viu,iubesc.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Dumitru ICHIM (Canada)

AH, C

Când ai s vii nu- i bate capul s iei cu tine tot felul de lucruri nefolositoare; poate o îmbr are dintr-un descântec de tei va fi O.K. Singurul lucru la care jinduiesc este s rutul nostru p mântesc.

Spune-i dar Cor bierului l-am l sat la marginea cerului. În rest, nu- i bate capul s aduci nici m car timpul apelor spus.

De nu vei uita de s rut, Vivaldi o s ne fie de ajuns, mai ales c la cele patru anotimpuri, a mai luat un împrumut de ve nicie, spre a-l scrie pe-al nostru. În plus.

Gre ala ta, cum s o tac?

Dac i-o spun, s nu te sup r. a s-a întâmplat pe lac când întru graiul singurit un nuf r tot a-ncercat prin und rutul lunii s -l ascund sub strea ina din fream t de br det.

Tu e ti poet i-mi cau i numele ce-ar fi putut -nsemne tot r cind prin spate de cuvânt, nu la izvorul n sc tor de curcubeu, ci-n pod de lexicon, dic ionare, în loc s -mi dai s rutul din vinul alb al lunii s i-l beu.

Ah, c ile, ce grele sunt, ca lutul, când le compari cu ?oarea ce ne-a-nv at s rutul!

Nu cumva la-nceput o fi fost s rutul?

Deasupra omului - cerul.

Dedesubtul lui e p mântul.

Cine de la cine-a-nv at -I cânte în palm fr mântul?

Soarele de fric nu-i creasc aripi de cântec se aude din ascunsul de nor.

Deasupra mea e somnul, dedesubtul meu - apele somnului.

Numai apusul meu este visul, împrumutat de la om.

Cum a putea decât omene te, cuvânt cu cuvânt, es lumina cu care se-nve mânt Dumnezeu amintindu- i de cer, de p mânt i, mai ales, de gustul amar din fr mânt.

OH, MY, HOW HEAVY BOOKS CAN BE…

THE ABC’S OF ILLUMINATION

VIVALDI’S FIFTH SEASON When you join me don’t bother to take with you all sorts of useless things; maybe a hug from the magic charm of a linden tree will be OK. The only thing I yearn for is our earthly kiss.

So, tell the Boatman that I left it at the border of the sky.

For the rest, don’t even bother to bring them at least the so-called time of waters.

If you don’t forget about the kiss, Vivaldi will do for us, especially for the four seasons, he got an extra loan of eternity in order to write ours in addition.

ILE, CE GRELE SUNT...

How could I possibly not mention your mistake? will it upset you if I mention it to you. what happened on the lake when in its lonely special language a lily kept trying to hide the moon’s kiss in the wave under the roof of the rustling of a fir tree?

You are a poet and have been looking for my name which could mean wandering behind the word not at the source which gives the birth to a rainbow but in the attic of a lexicon, dictionaries, instead of giving me a kiss to sip and drink from moon’s white wine.

Oh, my, how heavy books can be, like clay when you compare them with flowers that taught us how to kiss.

ABECEDARUL LUMINII Deasupra e cerul.

Dedesubt - apele m rii.

Cine de la cine-a-nv at rosteasc albastrul întâi? i-al cui e împrumutul?

Traducere \n englez# de Mugura[ Maria Petrescu

ANOTIMPUL CINCI AL LUI VIVALDI

Above is the sky.

Below - the waters of the sea.

Who learned from whom who was the first to utter the blue?

And to whom does the original belongs to?

Wasn’t there the kiss in the beginning?

Above man - the sky.

Beneath him there is the earth.

Who learned from whom how to sing to Him the temper in His hand?

For fear not to have the growing wings of a song The sun hides in the deeper of the cloud.

Above me there’s the sleep, under me - the waters of the sleep.

Only my sunset is the dream borrowed from man.

How could I weave humanly speaking word by word the light with which God wraps Himself remembering the sky, the earth, but most especially the temper’s bitter taste.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 5(45)/2014

Gheorghe A. STROIA (Academia Rom@no-American#)

IOAN VASIU – un bolnav de poezie - Muritorul, clamându- i dreptul de a visa la Nemurire În cotidian, fa de evenimentele derulate pe scara descendent a timpului, atât sufletul uman, cât i sentimentele-i care eman , au suferit muta ii spectaculoase, iar când spunem spectaculos, nu ne gândim neap rat la ceva pozitiv, de bun augur. Dimpotriv , febra care bântuie tr itorul contemporan este goana nebun fie dup avere, fie dup prearire, fie dup o autoimpus superioritate fa de ceilal i. În acest tablou, aproape clinic, poezia a suferit i ea muta ii teribile, îndertându-se tot mai mult de originile sale divine, de lini tea sa inspiratoare, de liniile spectrale trasate peste destin, linii care aproape întotdeauna erau vii colorate, pozitive, sinergice, angelice i, de ce nu, glorioase. Poetul a fost dintotdeauna un om mai special, o „ni ” misterioas , prin care poezia - v rsat din potirele de aur ale muzelor aflate în cerul zeiesc - se amplifica în st ri vibratorii, divine, pe care poetul doar le transmitea.

Poezia a fost, dintotdeauna, o extensie a realit ii, o hiperbolizare a aspectului s u teluric, un f ga prin care sufletele muritoare se ridicau în providen ial. F îndoial , poezia a fost dintotdeauna patria aspira iilor fieruia, în care sufletele tr iesc împreun dar se separ nedureros, era întregul vocilor aceleia i edenice muzici cântând omenirii ca un tot, dar ce puteau fi separate asincopatic deopotriv , era voin a puternic ce nu c uta neap rat gloria, dar pe care o c ta ca r splat a r bd rii.

S-au emis ipoteze, conform c rora, poezia nu a fost privit niciodat ca pe o modalitate de expresie literar , ci ca pe ceva în afara st rii literare propriu-zise. În acest cotidian mai mult decât sufocant, din nefericire degradant, în p durile ve nic verzi ale poeziei, cresc din ce în ce mai multe ciuperci otr vite care, sub înf area unor culori ip toare sau siluete zvelte, dezgolesc poezia de absolut tot ce are ea mai nobil, aduc prin vers o realitate decadent mai mult decât r itoare, deseori sub limita bunului sim . i culmea, aceste ciuperci sunt culese de p durari zelo i i

oferite, ca hran , celor care nu le cunosc i nu pot s le anticipeze „nutritivele” lor calit i. Practic, e o otr vire lent i dureroas a umanului cu subuman, trivialitate, prostgust, mondenism exacerbat, oroare, pornografie, aspecte ce nu pot fi atribuite în niciun caz poeziei veritabile. În acest contemporan tablou clinic, poezia care i-a p strat calit ile sale curative originare este din ce în ce mai greu de g sit i, implicit, de lecturat. Acestei poezii rarisime a momentului, ce poate fi privit ca pe o insul vie, înconjurat de un ocean de ap moart , prin care se poate proba o terapie a vindec rii sufletului bolnav, se al tur i lirica poetului hunedorean IOAN VASIU. Celebra sintagm : „terapie prin poezie” devine o certitudine, sub mâna sa iscusit . Placheta sa de versuri, frumos intitulat „BOLNAV DE POEZIE” (Editura M iastra, Tg. Jiu, 2012, 100 pagini) include 63 de astfel de „re ete”, ce pot trata diversele afec iuni ale sufletului aflat în metastaz : angoasa, suferin a, singutatea, dorul de p rin i, durerea fa de raiul pierdut al copil riei, neîmplinirea visului, stigmatizarea iubirii, nesiguran a, incertitudinea, r cirea, teama de târziu, b trâne ea, insomniile de prim var . Aproape toate poeziile c ii completeaz o schi de portret autobiografic, în care se g sesc note explicative ample sub form de Curriculum Vitae sau prin care poetul se întreab Ce vin am? Lirica volumului este una inspiratorie, motivant , agreabil lecturabil , poetul desrcându- i st rile în potire de cristal, din care cititorul poate bea poezia, f rezerve, înghi itur cu înghi itur . Leacul insinuat va invada - în valuri fierbin i - trupul i va ajunge pân dincolo de suflet, stingând dureri mai vechi i substituindu-le cu mugurii unor bucurii ce vor putea cre te într-o secund , cât altele în zece: „[…] melancolia o înv s zboare/ adeseori furat de câte-un gînd/ m pierd prin codrul calmelor cuvinte/ fereastr sunt, deschis , respirând […]” (Curriculum Vitae, p. 3, op. cit.).

Ritmicitate i melodicitate, amintind de filigranele lui Mihai Beniuc. Poetul nu se define te numai în raport cu sinele propriu, ci se recunoa te ca parte a acestei lumi, cu bunele i relele ei, c reia îi caut leac, prin versuri bogate în esen e, prin care cititorul este invitat s opineze, s -l provoace, s -l motiveze mai scrie: „[...] i dac vre i s -mi scrie i nu e greu - / sau s -mi telefona i din prietenie/ ve i afla ucenicind mereu/ în casa denumit poezie... […]” (ibid., p. 3, op. cit). În acela i registru confesiv, se pot încadra i poeziile Ce vin am ?!?, Supus Cuvântului, De grâu vorbesc, Iubirea mamei t iat -n felii, A a sunt eu, Schi de autoportret.

Ca orice poet ardelean ce se respect , Ioan Vasiu integreaz cântul viorii sale duioase, imnurilor dedicate patriei inimii sale, cu mun i frumo i i ve nic verzi, cu ceruri albastre, zâmbind a soare sau sclipind în roua ploii, cu turme urcând i coborând piscuri înz pezite într-o ancestral transhuman , cu poieni în care pragul casei natale a tept urme de pa i descul i, cu dorul de p rin i, ca siaj de pl cut amintire. Acestui t râm minunat, poetul îi acord o binemeritat sacralitate, fiind p mântul pe care roadele cresc a bun stare, sau în care mor ii plâng clipele trecute ale ve niciei. Aici, în inima mun ilor, aproape de ruinele „imperiului” dac, la poalele Sarmizegetusei, cerurile amintesc de pionieratul aeronautic sau de însângeratele doine i balade, cu strig t r zboinic: „noi vrem p mânt” (Oct. Goga): „[…] se-ntorc acas mo ii rând pe rând/ cu traistele pe umeri atârnate/ ca ni te brazi destoinici r mânând/ lega i în veci de veci de-ale lor sate […]”

(Se-ntorc acas mo ii, p. 75, op. cit).

Iubirea de ar este, în versul lui Ioan Vasiu, mai vie ca niciodat . Poemele, cu stihuri construite pe un polisemantism evident, readuc în aten ia cititorului poezia lui Adrian unescu, mustind de revolt i strigând adev ruri pe care pu ini au avut curajul s le rosteasc . Indiferent dac este vorba despre

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

culorile drapelului na ional sau dac se face vorbire despre r nile f cute pe trupul sfânt al patriei, Ioan Vasiu consimte: „[…] Destul ai fost f cut de ocar / i cizma bol evic , uciga ,/ Prea mult f cu grumazu- i s te doar !/ E timpul s te-ntorci Moldov -acas ! […]” (Revenirea la patria mum , p. 79 , op.cit). Patria este, pân la urm , tor a (re)aprins în pieptul revolu ionarului (ca în picturile lui Camil Ressu) sau frumuse ea simpl , dar miraculoas a ranului român, cântat i de poetul hunedorean (vezi similitudinea cu pânzele grigoresciene). În toat aceast efervescen creatoare, poetul atribuie sensuri mai vechi sau mai noi iubirii, prin versuri atent construite. Unele dintre ele, roman e în adev ratul sens al cuvântului, poart i titluri pe m sur (Roman - cântat numai de femei - , Roman - cântat numai de b rba i - ). În aceste parfumate can onete este cântat femeia, iubita, mama, ara: „[…] femeia - visul care ne dezmiard / femeia - visul dragostei spumos/ femeia - foc în stare s ne ard / femeia - drumul str tut pe jos […]”

(Roman , p. 13, op. cit). Se resimte, iat , în vers, înfl rarea shakespeareanului Othelo, combinat cu inocen a unui Romeo modern. nicio umbr de îndoial i f nicio exagerare, Ioan Vasiu este un bolnav de poezie, un pasionat al metaforei, ce reu te s construiasc tablouri mirifice, rev rsate în pasteluri de o frumuse e aproape nelumeasc : Prim var în Ardeal, De grâu vorbesc, Blestemat colind, Toamn transilvan , Casa p rinteasc . Purt tor al unui rafinament stilistic de admirat, poetul adun sub titlul generic bine ales al c ii sale, o suit de specii apar inând genului liric, trecând cu versatilitate de la od la balad , de la pastel la subtilit i pamfletice ori aro-

mele ter inelor nipone (Bolnav de poezie), incumbând medita ia i combinând frumuse ea elegiei cu muzicalitatea roman ei. O dovad , în plus, a pedanteriei i romantismului s u incurabil. „Bolnav de poezie” - per ansamblu - r mâne o carte plin de speran : în ziua de mâine, în lupta cu finalitate, în iubirea împ rt it , în dragostea i devotamentul filial, în viitorul pe care ni-l putem construi (înc ) singuri. De asemenea, mesajul profund ce se desprinde din filele ii este acela c poetul - pe deplin con tient de resursele sale - încearc s schimbe, nu atât lumea, cât modul de a o privi sau de a o accepta. Poate, astfel, chinul efemerei existen e umane ar fi diminuat, iar durerile umanit ii cu mult mai u or de suportat. Poezia lui Ioan Vasiu este, în spe , o poezie romantic , cu o construc ie de sorginte clasic , venind parc din vremurile când poezia suna i r suna bine. Elemente de substan poetic ce pot fi atribuite i operei altor romantici notorii ai zilelor noastre, n scu i i ei bolnavi de poezie: albanezul Baki Ymeri, bucure teanul George Peagu, cuplul canadiano-român Florica Ba u i Dumitru Ichim, erudita poet g ean Cezarina Victoria Adamescu.

Cu o activitate de referin , abordând mai multe genuri literare, cu o implicare de excep ie în descoperirea i promovarea de tinere talente, cu o acerb nevoie de a fi citit i de a citi, redactorul- ef al publica iei s pmânale Palia Expres de la Or tie - Ioan Vasiu - este un valoros poet român contemporan. Cu certitudine, valoarea îi va fi corect apreciat , în acord deplin cu meritele celui scut pentru poezie sau, mai bine-zis, ale celui pentru care poezia este un modus vivendi: Pentru c am iubit, d ruiesc lumii poemele sufletului meu; i ei, iubirii, un strop de nemurire din universul vie ii mele...

(V. Mahok).

Delacroix - Un brigand r nit potolindu- i setea

35

Stejarel IONESCU

0 am întâlnit ner bdarea i în ritmul ei, femeia i unduia tainele pân vibrau pietrele iar apele se învolburau, ce pioas î i era via a când clopo elul i d dea de teptarea.

1 sunt orb i el e orb un felinar st în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cer it lep dându-se fiecare de el însu i, tot cartierul e orb i becurile sunt sparte, a orbit strada.

2 mama mi-a dat pâine cu magiun, am ucis jocul prin abandon am lins magiunul i pâinea am dat-o la câini, cât nerecuno tiin pentru o coaj de pâine stratificat în neputin a de a m hr ni.

3 ne plimbam prin cimitir i citeam epitafurile de pe cruci, vântul purta dang tul de clopot peste aiurea, un cavou s-a descoperit, te-am luat de mân i am f cut dragoste pe lespedea mor ii mirosea a putrefac ie deasupra cronc neau ciorile.

4 sunt un anonim p tos îngrozitor de p tos, popa mi-a dat canoane eu beam o bere pentru fiecare canon i îmi împleteam catele între ele iar ochii îmi fugeau la alea tinere, nevasta m-a dat afar dormeam la vecina, ce via de câine anonim.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul V, nr. 5(45)/2014

Livia CIUPERC~ (membru UZPR)

Ramuri î@nspinate La început a fost sfâr itul*. O cartecunun sângerând din ramuri înspinate de istorie real , amintitoare de apte decenii de zbucium, de suferin e i umilin e, de dureri înv luite în duioase speran e, de prefaceri zvârcolinde. Un memorial care recompune o treapt tulbure din istoria României deceniului patru al secolului al XX-lea, deopotriv , al unor timpi torturan i, ce au urmat. Un jurnal care reprezint oglindirea vie ii unei tinere intelectuale, absolvent a Facult ii de Drept, Adriana Georgescu (Bucure ti, 23 iulie 1920 - 29 octombrie 2005, Stevenage-Anglia).

Nu dorim a reface neap rat atmosfera Bucure tiului i a României anilor’40, ci merit a retr i, prin frânturi de lectur , acel prezent topit în trecut, f a uita c orice prezent devine trecut. Un trecut ce nu se vrea uitat, ce nu merit a fi uitat, pentru a privi încrez tor viitorul. A adar, trecutul i viitorul se îmbr eaz , mereu, într-un prezent care- i cere iluminarea... i lumina lumineaz în întunerec i întunerecul n’a cuprins-o” (Ioan I.5) De aceea încerc m, succint, a reface o anume fil de via din existen ialul aceleia care s-a numit Adriana Georgescu, cea care reprezint (sau ar trebui s reprezinte) pentru

noi un „simbol al îndârjirii cu care studen ii i tinerii români înfruntaser dup r zboi ocupa ia sovietic ...” (Monica Lovinescu), „figur emblematic ” în rezisten a anticomunist în deceniul patru al secolului al XX-lea.

La început a fost sfâr itul reface un traiect dureros nu doar pentru o fiin sau pentru o genera ie, ci pentru mai multe genera ii de români, iar dedica ia autoarei este suficient de gr itoare: „Închin aceast carte tuturor românilor care, în perioada celor patru decenii de robie comunist , au fost persecuta i, aresta i, tortura i i condamna i, pe nedrept, la ani grei de pu rie” - pentru c aceast carte pecetluie te între filele ei optimismul unei genera ii (de acum apte decenii) chiar i-n cumplit suferin .

Volumul recompune o triad înv luit -n trepte. Mai întâi, într-o dulce ascensiune „La început a fost sfâr itul” - cu învolbur ri i înce ri complexe, apoi „Subsemnata, declar...” - cu multiple stria ii fulminante (antepunere victim -c i), zbateri care culmineaz -n tonuri sumbre spre acea deschidere, din nefericire, cu-n final amar, sfâ ietor de trist... „Niciodat trandafirii nu au fost atât de alba tri...”

Firul vie ii proaspetei absolvente în drept (gândind la anul 1943) va cunoa te zdrelite curburi - nu din pasiunea pentru sport sau din d ruirea de a îngriji pe r ni ii adu i de pe front, ci din sfredelul ochiului critic îndreptat asupra filmelor germane care invadaser toate cinematografele bucure tene. O ascensiune curmat de o posibil dur confruntare cu Gestapo-ul. Iat -ne p trunzând încrenturile anilor 1944-1945: ocuparea german , apoi, cea sovietic . Adriana Georgescu se dovede te perspicace i ca jurnalist „politic” („Viitorul”), i ca ef de cabinet la Interne”, sub bagheta ultimului premier, generalul N. R descu (3.12.1944-5.03.1945).

O perioad dur , oglindit în culori rebele: „Pentru a fi un ef de cabinet perfect, trebuie zâmbe ti tot timpul. Când m doare capul, zâmbesc. Când nu am bani, zâmbesc.

Când sunt bolnav , zâmbesc...”

Dar surâsul, „arm pre ioas ” ( i „necesar ”, în plan politic), va fi curmat sângeros

de brusc. În Pia a Palatului, „un automobil despic mul imea... r ituri i ipete... mitraliaz mul imea în dreapta i în stânga...”

Mor i i r ni i. Pe 29 iulie 1945, Adriana Georgescu este arestat i supus unor torturi i umilin e, pe care nici hârtia nu le dore te imortalizate. Este obligat s semneze documente sub amenin area cu moartea. Din ordinul „omului- obolan”. De i acesta are un nume, refuz m s -l pronun m. A fost torturat cu bestialitate, au jignit-o i au umilit-o, îns tot obolanii acelor timpuri s-au umilit întru vecie. Ce puteau s -i mai spun ?! „S nu fii obraznic la proces, a a cum ai fost la anchet ...” „Sfaturile” devin amenin ri: „nu povesti nimic despre anchet la proces. Un singur cuvânt de prisos, i iai semnat sentin a. O s te omorâm...” La re ti este b tut cu atâta s lb cie, încât „dentistul închisorii i-a scos cei doisprezece din i care se cl tinau. F anestezie...” Este foarte bolnav , dar „Medicii spun c nu m mai in nervii. Gheara revine cel pu in o dat pe zi, i le in des.

Directorul general (al închisorii) a ordonat fiu transportat într-o celul individual , ca s «cr p în pace»...”

Va fi gra iat de Regele Mihai, în aprilie 1947, îns tratamentul inuman la care a fost supus î i las amprenta. Cumpli i fiori de fric mutileaz fiin a-i pl pând - „fric de ora ul care m a teapt afar , de acest ora i de aceast via cu care nu mai sunt obi nuit ...” Primele clipe de libertate compun i ele un alt tip de tortur - psihic : „Am obsesia zidurilor care par s cad peste mine, a u ii care se închide în urma mea...” Nu poate comunica decât cu fo ti „colegi «politici»”, pentru c doar cu ei poate folosi „acelea i cuvinte”, doar cu ei a tr it „aceea i realitate care ne izoleaz de comunitatea celor vii”. Caut „aerul” ce ia fost refuzat timp de doi ani... Traverseaz momente de mare curbur psihic : „nu reuesc s m reg sesc pe mine, s fiu credincioas întâlnirii cu mine îns mi..”

La spital, verdictul profesorului medic este clar: „Nici unul din organe nu e la locul u: stomacul a c zut, rinichii sunt de-

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

plasa i, cât despre pl mâni, ce s mai vorbim. Infec ia este atât de generalizat c o septicemie se poate declara de la un moment la altul...”, dar de neîn eles, „evident”, „dojenitor”: „ce via ai putut duce ca s ajungi în halul acesta...” Când a în eles motivul, b trânul profesor „a ro it...” Ne întreb m i noi, tor ionarii au ro it vreodat pentru faptele lor inumane?!

La început a fost sfâr itul este totodat i un mini-manual de istorie. i numai z bovind asupra informa iei urm toare: la spitalul, unde Radu este medic ef, absolvent al Facult ii de Medicin , cel care are cuvânt decizional este „responsabilul politic al sec iei”. Un mecanic, ce e drept, dar membru de partid, care nu se jeneaz a umbla prin saloane îmbr cat în halat, precum un medic.

Dup nou luni de spitalizare, în convalescen fiind, Adriana va fi supus unui alt val de anchet ri, tortur ri, umilin e, pân va fi salvat de un grup de prieteni devota i.

Din acel moment, va duce o existen clandestin într-o ar terorizat de fric . Fiecare se teme de fiecare. „Tot ora ul e împ it în sectoare de spionaj. Exist un responsabil de cartier, un responsabil de strad , un responsabil de imobil. În curând vor exista responsabil de apartamente...” Mereu, un alt domiciliu „conspirativ” pân în momentul în care a sunat ceasul decisiv, un „drum lung i colbuit”, „fo netul vântului”, o busoi „drumul final prin noapte i prin noroi...”, trecerea frontierei. Era în august 1948.

A fost o dat o genera ie de tineri curajo i care- i doreau atât de mult ca „trandafirii înceteze s mai fie alba tri....”

A fost odat , pentru a nu se mai repeta niciodat .

37

Elena Andreea ION

Dep rt ri adânci Dorm dep rt rile adânci îmb trânindu-mi zarea din ochiul c prui, dezvelit de nori, de frunzele prim verii cu miros de iarb crud .

Flutur trecutul prin crengile zilei de mâine i m uit cum mi se scurge prezentul printre degetele sub iri, cu priviri rug toare, cu lacrimi de a teptare ce se scald -n ochii mei prui.

Cad una câte una zilele, nop ile, dar ochii mei privesc spre acelea i dep rt ri adânci!

*Adriana Georgescu, La început a fost sfâr itul, Ed. Humanitas, Bucure ti, 1992

Zâmbet nebun Plou cu atâta a teptare de ani i ani pe aceea i c rare uitat de fiecare mugur de soart .

Nu g sesc ie ire în jocul ce m-a prins ca un nebun i strig, i cer, i spun

Delacroix - Libertatea conducând poporul

ca soarele s fie o dat -n via mai bun decât zâmbetul nebun pe care trebuie s -l joc noroc.

Vom r mâne departe Se lovesc fulgerele între ele ciocnindu- i aburul privirii blânde, aud r gnind t cerea încle tat , simt cum suflarea î i pierde respirul i sufletul mi-e aproape s moar când vor s -mi fac o resuscitare care m ucide.

Fiin a-mi i-a întins albele coarde spre acela i vis în care tu-mi zâmbe ti. ti i vom r mâne departe, dar vii în poezia pe care o cite ti.

Aud cum bate ceasu-n miez de noapte cântându- i numele în tic-tac i cea din urm oapt a ta r sare din luna alb în care m prive ti de fiecare dat când vom r mâne departe!

Alb cerea-mi inund suflarea alb a cerului cr pat ce se revars cu totul, rostogolindu- i zarea, peste gândul chiop, peste cuvintele ce stau cu gura c scat , gata s le înghit poetul în rime albe.

La marginea poeziei i v d chipul angelic, stropindu-mi fiecare vers c-o t cere alb ce- i scurge culoarea, prelung, din statuia alb unde ne-am privit i ne-am cuprins în cerc gândurile albe.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul V, nr. 5(45)/2014

Adrian BOTEZ (membru USR)

VIOLEN|A METAFIZIC{ }I CRUCEA - #N ROMANELE LUI LIVIU REBREANU Motto: „Dumneata î i închipui c cel ce tie mai mult, în elege neap rat mai mult? Sau c

tiin a merge mân de mân cu fericirea?”

(Liviu Rebreanu - Adam i Eva)

A - VIOLEN A METAFIZIC - înfipse în inim , r sucindu-se adânc ca un FORM DE CUNOA TERE-ÎN- cu it”) este Hans-Adeodatus - medievalistul german milenarist. Întrebarea se na te sponELEGERE. CLIPA LUI DISMAS tan: de ce tocmai el?

Cine cite te observa iile lui G.C linescu, din a sa Istorie a literaturii române1 , despre violen a fizic din romanele rebreniene i, mai ales, sugestia criticului precum c Rebreanu ar fi incapabil s vad lumea deasupra instinctualit ii gloatei - r mâne, probabil, surprins c , totu i, „suveranul” C linescu îi face romancierului o concesie: „Cu toate aceste inegalit i, Liviu Rebreanu este un mare scriitor i pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra ceea ce epoca lui produsese”.2 De ce tocmai un apologet al violen ei s se instituie în creator al romanului românesc modern - când, slav Domnului, de la Filimon la Sadoveanu i de la „sbur tori ti”, la dadai ti - avem destui autori romane ti i moderni, i pa nici - în linia lui Balzac, ori Flaubert, ori Dickens, ori Proust, ori... Urmuz, cei atât de calini i de pa nici?... „F violen !”...

Romanul Adam i Eva este scris suficient de devreme (1925 - al treilea, dup Ion - 1920 i durea spânzura ilor - 1922), pentru a ne na te întrebarea legat de semnifica ia i rostul violen ei din epicul rebrenian - i a ne i propune un r spuns la aceast întrebare.

La 6 dintre cele 7 personaje-întrup ri ale Masculinului C tor prin Timp (Mahaviraindianul, Unamonu-egipteanul, Gungunumsumero-akkadianul, Axius-romanul, Gaston Duhem-ra ionalistul ateu republican francez i Toma Novac-românul anamnezei finale) le este distrus corpul fizic prin violen , chiar violen maxim , complet dezintegratoare a corporalit ii fizice, inând de arta sadismului ritualic (cazurile Mahavira i Gungunum orbiri, jupuiri ale trupului viu, eventrare, decapitare etc.). Singurul care moare neviolent, aparent prin infarct („o durere ascu it i se

De observat c romanul con ine un Maestru Ini iator în Absolut, pe Tudor Aleman3 .

Acesta îi atrage aten ia neofitului sceptic, Toma Novac4 , asupra non-identit ii semantice, ba chiar opozi iei mistice dintre a ti, a în elege i a fi fericit: „D-ta î i închipui c cel ce tie mai mult, în elege neap rat mai mult?

Sau c tiin a merge mân în mân cu fericirea? (…) Dar ce are a face tiin a cu sufletul omului? Toate inven iile i descoperirile din lume au fost oare în stare s netezeasc pentru vreun om calea fericirii adev rate, s -i d ruiasc o merinde pentru clipa când trece poarta necunoscutului?”

Chiar acestea sunt întreb rile, care pun sub SEMNUL SUSPICIUNII/Am girii/Iluziei - EPOCA GABRIELIC - i r spunsurile, implicite, prin care se define te Epoca Trecerii Pragului Por ii „Necunoscutului” EPOCA VICTORIEI SPIRITULUI-EPOCA MIHAELIC !!!

Singurul personaj al romanului Adam i Eva care, dup ce afl tainele C ii- tiin („cartea cântecelor de vitejie i iubire”), se leap de ea, chiar prin ardere: „arunc în foc volumul cu file îng lbenite, legat în piele de capr s lbatic ” (simbol al dârelor terestre am gitoare-hipnotice, care-l leag pe Hans de ispita „sânilor a tori” ai Margaretei5 ) - p strând doar icoana Sfintei MariiSingura Neam gitoare - i care, o via întreag , se bate, cu maxim violen de duh, pentru mântuirea sufletului, ca fericire a desprinderii de înjosirile c rnii - este medievalistul german Hans. Numai Hans, cel care îl vede clar pe Satan - i cunoa te suprema ispit , aceea a ambiguiz rii Mariei-Fecioara Cosmic , cu Satan-Magdalena Maria (dinainte de poc ire) are dreptul la eliberarea

într-o a doua onomastic -identitate (conform normelor monahale) - cea întru divin: Adeodatus (Închinat-lui-Dumnezeu). Lupta lui Hans-Adeodatus este deplin , de o violen metafizic teribil : a) - împotriva destinului numeric: a intrat în mân stire sub semnul cifrei 136, opuse Pa telui: „La Pa ti am împlinit treisprezece[ani]” - dar sub semnul Viziunii de Dumnezeu - ca i alt Novice al Lumii - Apostol Bologa, din romanul durea spânzura ilor -, fapt care produce suprapunerea intr rii în chilia abatelui, cu mantra sacr consacratoare de zboinic al lui Dumnezeu: „Benedictus qui venit in nomine Deus!”, producând spaima ini iatic a C lug rului-cu-Cheile, dar i identificarea, de c tre copilul ales de Dumnezeu, a abatelui - cu Imaginea Sacr Protectoare Suprem : „Cu barba alb i capul tuns, cu ochii înfl ra i de o lumin pioas , p rea un pustnic sfânt, r cit printre oameni. Hans, parc l-ar fi cunoscut de mult, se apropie, îi s rut mâna i rosti rutoar: -Tat …” De observat, iar i, identitatea de privire vizionar , peste obiectualitatea iluzorie a corporalit ii terestre, între copilul Hans-Adeodatus i copilul Apostol Bologa: „- Dumnezeu vrea i Sfânta Fecioar - r spunse copilul, cu o lumin mare în ochii limpezi” (Adam i Eva - 1925); „Pe obrajii albi, ochii alba tri erau ca dou izvoare de lumin : - M icu , am v zut pe Dumnezeu!” ( durea spânzura ilor - 1922); b) - (în registru magic-simpatetic) cu arhiepiscopul Willegis, din Mainz - simbol al degener rii sacerdo iului, prin acceptarea exclusivei identit i umane terestre: „a tepta din moment în moment s se porneasc o ploaie de foc i pucioas , care s nimiceasc cuibul nelegiuirii[palatul arhiepiscopal], precum au fost pr dite odinioar Sodoma i Gomora” - c ci con tiin a necesit ii Sfâr itului Ciclului Mundan i a Judec ii Divine, Lumea Mundan ca Început al Sfâ itului - se impun ca Realitate Unic , în sufletul celui ales, R zboinicului Spiritual-C lug r, care nu accept s p -

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii cel „pr bu it cu fa a la p mânt, cu icoana sfânt în bra e” - simbolizeaz aflarea, în ultima clip a existen ei terestre, a echilibrului între p mânt i cer, între cele dou naturi ale Omului-Modelat-dup -Hristos-Dumnezeu.

Simbolizeaz HIEROGAMIA (discret sau secret ascuns în cartea rebrenian ) - c ci CINCI este „semn al unirii, num r nup ial (…) num r al centrului, al armoniei i echilibrului. El va reprezenta, deci, cifra hierogamiilor, înso irea principiului ceresc (3) cu cel p mântesc al mamei (2)7 ” .

Muntele Sfânt-Gargano a fost aflat: el este Maria - Femeia Cosmic . De observat Hans se na te i cre te sub autoritatea exclusiv i absolut , tiranic , a Tat lui - deci streaz , mistic, în suflet, nostalgia Mamei, ca Imagine a Paradisului Refuzat. Deci, în final, când buzele sale vor rosti numele „Maria” - Izb virea, iar nu „Margareta” Ispita, se presupune c lui Hans-Adeodatus a reg sit Paradisul Permisiv. Fericirea - consecutiv ( i realizat prin), dup cum afirm i Tudor Aleman - suferin ei/suferin a maxime/maxim , ajuns pe muchia de cu it a pierzaniei semantice a vie ii. Este condi ia lui Dismas - tâlharul de dreapta, poc it pe cruce, în ultima clip .

Ca urmare, violen a continu , spre/dinspre lume i sine, îndurat /oferit de Hans Adeodatus, reprezint tocmai ansa Salv rii - Ini ierea întru Iubire-Cunoa tere-În elegere, ca Hotar al Infernului-Iluzie - spre Paradis. Iat , deci, ce numim noi VIOLEN METAFIZIC : violen a ini iatic , absolut necesar , precum NA TEREA-CA-VIOLEN -SMULGERE-DIN-INCREAT (na terea fizic , dar, mai ales, a doua na tere, cea spiritual , prin labirintul ini ierii) - prin care omul accede la tainele sacre ale universului i fiin ei-fiin rii.

Consider m c trebuie privit cu luareaminte i povestirea 2, despre egipteanul Unamonu, care nu moare prin chinuri-chinuiri savante - ci prin getare, în preajma Iubirii Nev zute: el, înainte de s getare,

Delacroix - Lupta lui Jacob cu îngerul

seasc Axis Mundi-Crucea de Aur a Altarului (chiar dac , precum Apostol Bologa, va r ci mistic, prin Labirintul Ini ierii Depline-Lumea i Sufletul Îndoit): „Toat lumea respir u urat i se împr tie. Adeodatus îns r mase în genunchi, în acela i loc, cu ochii la CRUCEA DE AUR de pe altar (s.n.), cu ghimpele dezam girii în inim [marea ispit „modern ” a scepticismului...], teptând totu i minunea”; c) - cu lumea exterioar a ruinelor (simbolizat prin Cetatea Romei), în care nu g se te Muntele Sfânt-Gargano: „Ruinele din vremurile p gâne îl sup rau ca ni te sfiri. R ci pe str zile f via , c uzit de un c lug r care cuno tea bine Roma i care(…)îi ar uli i întregi, pustii, p ginindu-se v zând cu ochii”; d) - cu oamenii lumii ruinelor: „r zboaie ce pustiesc în toate p ile, r spândind foametea, desfrâul i moartea (...).

Ajunse s nu-l mai asculte nici copiii, ba unii r ut cio i asmu eau câinii asupra lui, când voia s intre în ograd cu vestea Domnului. Decep iile nu-l descurajau. Î i zicea puterea Diavolului desc tu at e atât de mare c r ce te min ile cele mai agere”; e) - cu Cifrele (socote te Anii lui Dumnezeu - Vestea Adev rului - cu anii p mânte ti...) i cu Femeia-Ispit , ca Verb Fals: „«O via întreag m-am luptat împotriva Satanei i l-am biruit». «O via pierdut !» îi fulger prin ascunzi urile min ii”. Iar însu i Satan Ar tat, consecutiv viziunii ambiguizante Maria Sacr -Maria P catului Carnal, îi „strig biruitor: - Pe Maria o cau i, Hans?

De ce n-ai c utat-o aievea pân azi? i-ai pierdut via a împotrivindu-te voin elor mele, în loc s o urm re ti numai pe ea! Nai iubit niciodat , nefericitule, i doar nimic nu-I mai pre ios în lume ca iubirea femeii! Acum ai s mori i sim i c ai tr it în zadar”. Demonul devenit Apostolul Iubirii...

- teribil! Demonul Zadarului - insuportabil!

De fapt, contrar tuturor interpret rilor critice de pân acum, noi suntem convin i c Hans-Adeodatus este biruitor asupra Ispitei Carnale - este ipostaza metempsihotic a Num rului Cinci, prin care toate celelalte ipostaze cap mântuire i împlinire: toate imaginile carnale ale iubirii trebuiau s se echilibreze prin Ipostaza Iubirii SupremIdeale: Maria. Ipostaza Marianic este ispita i biruin a ispitei, totodat - este victoria spiritual a Iubirii, în romanul rebrenian, în general, i în romanul Adam i Eva, în particular.

Finalul p ii 5 marcheaz întâlnirea, în absolut, a Alesului Divin-Vizionarului, cu Femeia Cosmic - întru (în fine!) echilibrarea Imaginii Spirituale a Iubirii: Moartea i oapta de iubire”, pentru Hans-Adeodatus,

39

vede statuia lui Hator-Zei a Volupt ii, cea cu cap de pisic - dar buzele lui ip numele nev zutei iubite Isit (de la Isis, zei a egiptean a misterului „c toriei, simbol al armoniei i fidelit ii […], zei sapien ial , posedând arta magiei, a t duirii i chiar pe cea a învierii din mor i”)8 . Unamonu tr ie te, i el, sub nostalgia mamei Merit, de care este desp it, pentru a fi închinat templului lui Osiris-Masculinitatea CosmicSolar - dar, mai interesant este tiin aîn elegere a lui Unamonu (ca autoviolare spiritual ), despre moarte-întrupare, urm rind, în spirit-gând(deci, ini iindu-se în moarte, în via fiind!), traseul sufletului tat lui s u, în lumea cealalt . Asist la: a - p trunderea sufletului în Casa lui Osiris; b - la cânt rirea sufletului-inim ; c - la atitudinea favorabil a zei ei-sor -Lun Isis; d-la verdictul final al lui Osiris: „Biruitor s ias r posatul ca s umble prin toate locurile, printre duhuri i printre zei, iar paznicii por ilor Apusului deloc s nu-l opreasc !” Iat de ce, prin suferin a anticipat , a particip rii la fazele mistic-ini iatice ale Spiritului Tat lui - Fiului i se permite S GETAREA, ca Fixare întru Nev zutul Divin, cu propensiune spre reg sirea Maternului-Doi. Dac Hans-Adeodatus este str puns de durerea inimii, Unamonu este str puns de durerea gâtului: A - inima - simbol al Centrului, Brahmapura (locuin a lui Brahma, sau Tronul lui Dumnezeu, la cre tini), B - gâtul - simbol al intermediarit ii vitale, al comunic rii sufletului cu trupul, „sediu al vie ii, al sufletului sau al frumuse ii”.9 getare-Fixare în Absolutul Crucii Cosmice (Nirvana buddhist ), prin cele patru focuri de revolver, realizeaz abia Toma Novac - rezultanta în Absolut a traiectului labirintico-ini iatic al metempsihozei, pus sub semnul mistic 7 - al (Auto)Crea iei, prin eliberarea de karm . El devine, astfel, paredrul existen ial al Numelui s u - al Logos-ului Nume Divin: Toma = Geam nul (lui Dumnezeu)10 i Novacul-Titanul Cosmic, de tip prometeic, înl uit de Stânca Absolutului.

El este Titanul Inimii - S getatul în Inim deci este i sub simbolul (Auto)Sacrificiului - 4(5) - Crucea, i sub simbolul Plenarit ii Divine - 1. Evident c Androginitatea se devâr te sub semnul Eva-Via , dar i a Ilenei-Elena-Focul Cosmic Iluminator i Constant (hel ne = f clie, tor , sau hèle = str lucirea soarelui).

Violen a metafizic , între numerelecapitole-etape metempsihotice 2-5-7, din romanul Adam i Eva, are trepte de manifestare spiritual evolutiv - deci se dovede te a fi indispensabil ini ierii spirituale, ba chiar

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

consider m c , la Rebreanu, cel pu in, ea simbolizeaz îns i ini ierea spiritual .

B - VIOLEN A METAFIZIC ANSA REVELA IEI IDENTITARE, A FUNC IEI SACRALE Înainte de Adam i Eva - a fost Ion (Ioannis = D ruit de Dumnezeu, al lui Dumnezeu, devenit proprietate a Celui care este izvorul vie ii i al oric rui bine; în plus, Hristos îi numea pe Ioan i Iacob - „Fiii Tunetului”)11 .

Ion este violent asupra lui George i Vasile, concuren ii s i sacrali la conducerea Lumii12 - i violator-fertilizator - asupra Anei - al c rei nume este legat de rev rsarea milei-gra iei lui Dumnezeu. S se observe c , f moartea-autosuspendare a Anei, în grajd (echivalentul r stignirii), esen a invizibil i func ia sacr ale lui Ion n-ar fi fost revelate, iar f via a Anei, Ion nu i-ar fi sim it originea sa divin : A - Ion-al-Horei Solare i fiu al Mamei Geea - Anteu. Cel care, în deschiderea romanului, joac la hor - trebuie s se bat i cu Parul - substitut al Fulgerului, dar i instrument de sondare a Styxului. Exist dou capitole succesive - rutarea i treangul. În primul, Ion se (re)cunoa te, esen ial i func ional, ca fiu al Mamei Geea - Anteu.

Chiar dac se b nuise a avea o astfel de ascenden mitic , înc din capitolul intitulat sugestiv Zvârcolirea (întru c utarea de sine): „Suspin prelung, umilit, în fa a uria ului (…).Se sim ea atât de puternic încât s domneasc peste tot p mântul” - abia dup ce (pe cuptorul-athanor) o st pâne te pe Ana, uz mitic spre P mânt - Ion con tientizeaz deplin identitatea sa func ional anteic i intr în rela ie ritualic hierogamic (mut i sobr , dar întru S RB TOARE = definire a eului sacral, i „într-o luni” = reîncadrându-se ciclului originar) - cu ascendentul s u mitic, Muma Geea: „Ie i singur, cu mâna goal , în straie de s rb toare, întro luni. (...) Cu cât se apropia, cu atât vedea mai bine cum s-a dezbr cat de z pad locul ca o fat frumoas care i-ar fi lep dat ma a ar tându- i corpul gol, ispititor (...). Apoi încet, cucernic, f s i dea seama, se l în genunchi, î i coborî fruntea i- i lipi buzele cu voluptate de p mântul ud. (...) Se vedea acum mare i puternic, ca un uria din basme care a biruit, în lupte grele, o ceat de balauri îngrozitori (...). i mântul parc se cl tina, se închina în fa a lui”. Ce s fie „balaurii îngrozitori” decât simboluri ale necesit ii violen ei metafizice ini iatice - care nu doar justific ,

ci chiar explic b ile, certurile i violul, toate din partea lui Ion - ca faze ale unui zboi mistic pentru recucerirea identit ii sale sacrale?

B - Consecutiv S rutului de recunoa tere sacral-identitar - este capitolul treangul. În cre tinism, Hristos este atârnat- trenguit pe/de lemn. Autosacrificiul Anei dezl uie evenimente violente i funeste, în fenomenal - care, îns , vor revela, în zona sacralului, func ia anteic a lui Ion: eterna REGENERARE COSMIC , SUB SEMNUL VIOLEN EI-URAGAN: „Suferin ele, patimile, zuin ele, mari sau mici, se pierd într-o tain dureros de necuprins , ca ni te tremur ri pl pânde, într-un uragan uria ”.

Uciderea ritualic (sacrificial -revelatoareteofanic ) a lui Ion de c tre „sluga” sa mitic , Gheorghe - se face sub semnul nop ii (simbol al misterelor eleusine - inând de Demeter i Persephona, zei ele fertilit ii mistice) - dar, mai ales, sub semnul CELOR TREI LOVITURI SFIN ITOARE-CONFIRMATOARE-CONSACRATOARE ale lui Gheorghe, transformat, din slug anteic , în preot, care realizeaz teofania: unealta eleusin a sacrificiului este SAPA FERTILIZATOARE. Deci, Ion devine, prin revelare paradoxal-multiplicatoare - EI: Elohimii (iudaici) sau Cabirii (grece ti). La a treia lovitur , Ion î i redobânde te identitate i func ie sacral-transcens , eliberat din chingile trupului: „Gheorghe lovi a treia oar , f a- i mai da seama unde…” - apoi, fiin a sa recap unitatea prin metamorfozare: târându-se c tre AXIS MUNDI a satului - nucul b trân - Ion se identific deplin cu acesta, pierzând con tien a corporal , i redevenind geam t de ramuri i zvârcolire teluric : „…Sfor area îl duse pân sub nucul b trân de lâng gardul dinspre uli ”.

Apoi, trece prin poarta întunericului vegetal: „Mai avea doi pa i ca s ajung la poart .

Sub nuc i se întunec iar i tot. Doar gemetele în bu ite se mai zvârcoleau în trupul crâmpo it…”. De-acum încolo, Ion = Axis Mundi Vegetal = Nucul B trân (Ve nic): punte între P mânt i Cer - poart c tre Cer i P mânt. Din trunchiul i sevele i coroana împlinirii lui se vor na te-în a i c dea înapoi spre P mânt-Geea (cum s-au i n scut-muritînviat, mereu!) - IONII- RANII = CEI MUL I UMILI (N SCU II I ST PÂNII HUMEI). Credem c aceast ipostaz mundan-regeneratoare în eternitate „scuz ” toate a-zisele violen e ale romanului prim al „violen ei rebreniene”… În linii mari, acela i mecanism ritualisticomitologic ni se pare a func iona i în cazul recunoscutei capodopere din 1932, romanul scoala. Ion este, acum, Petre Petre - pe de o parte, piatra iner ial-corporal - pe de alta,

Anul V, nr. 5(45)/2014

piatra rezisten ei spirituale i a tainei alchimice: „În col ul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, edea cu apca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de PIATR ” - s.n.) - aflat, i el, sub semnul lui Anteu: „Mâna lui Petre era grea i aspr i reav ca p mântul”. Prin simpatetism, terranus- ranul i mo ierul (st pânul Moc ei - râmul sacru), sacrificatorul i sacrificatul - î i reveleaz , prin moartea ini iatic , morfologia spiritual similar , dac nu chiar identic : a) - iat descrierea identit ii morfologice a lui Miron Iuga (yug, în sanscrit = unireunificare), sacrificatul prin violen metafizic - dobândirea unei st ri de unire-nedisociere func ional semnificativ , între st pânii de drept, comuni, în profunzimea lor spiritual , ai Mamei Geea ( ranul i Autenticul Mo ier - izotopii semantice ale P mântului-Geea i, concomitent, zei ai vegeta iei):” (...) Miron Iuga se pr bu i cu fa a-n jos, scormonind mântul i mirosindu-i mai lacom ca totdeauna aroma dulce-amar (...). Îl c lcau în picioare, ap sându-l i FR MÂNTÂNDU-L CU P MÂNTUL ÎN CARE Î I ÎNFIPSESE DIN VIA TOATE R CINILE” (s.n.); b) - iat i revelarea structurii spirituale nedisociate, cu func ie de Scar Cereasc punte divin , de la Dumnezeu, înapoi spre Om: Petre-Omul Pietrei Filosofale este Anteu, situat între Ouranos i Geea - în faza final a sacrificiului ranului, pentru Dreptate („oleac de dreptate”, cum spune Cr orul Horia-Hristosul Românilor, c ruia divinitatea-Monarh Ascuns îi strig din ceruri c „Dreptatea nu se cer te! Dreptatea se cucere te!” - se cucere te, evident, prin aceea i violen metafizic , ren sc toare i revelatoare a ESEN EI FIIN IALE; maiorul austriac le i zice ofi erilor, martori la martiriul lui Hristos-Horia, despre acesta: „Un om?

Mai mult decât un om!” - adic este TO INeamul în UNU-Omul): în ultima clip a vie ii terestre i aparent anonime, Petre Petre, cel cu prenumele repetat ritualic, în loc de un nume - î i geme-reveleaz interiorul func ional, Sfânt Treime a Spiritului nesc: „DUMNEZEUL... SOARELE... P MÂNTUL...” (s.n.).

1

Cf. G. C lineacu, Istoria literaturii române - de la origini pân în prezent, Minerva, Bucure ti, 1982 (reed. 1941), p. 735: „Violurile bestiale, stâlcirile, sugrum rile, evirarea, spânzurarea, împu carea sunt povestite cu aten ie. Asta înseamn c scriitorul tr ie te mai ales impulsiunea instinctual pe care o rotunje te epic, i mai pu in prin st rile de con tiin ” - referirile sunt, în primul rând, la romanul scoala, dar implic

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Elena AGIU-NEAC{U i pasaje din Cr orul, Ciuleandra i, mai cu seam , Adam i Eva. Mult mai aproape de adev r (adev rul demiurgiei epice rebreniene), chiar în raport cu romanul scoala, ne apare Al. S ndulescu, în Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, Minerva, Buc., 1976, p. 69: „Liviu Rebreanu ne apare ca un Poseidon, sub al c rui trident, valurile mul imii se înfurie i se domolesc, f când s se aud vuietul negru al adâncurilor abisale”; Al. S ndulescu este primul critic care intuie te i încearc expliciteze (Constantin Cuble an, în Prefa a la Ciuleandra-Jar-Amândoi, 1990, doar intuie te: „o oper complex , construit în ansamblu parc dup un anume plan de evolu ie minu ios întocmit”) la Rebreanu un macrosistem epic: „Dar Cr orul e o pies de neînl turat în sistemul gândirii epice a scriitorului i în cadrul viziunii sale de ansamblu”. Ne intrig , în acest sens, faptul Al. S ndulescu se limiteaz , în linii mari, la un sistem Ion-Cr orul-R scoala (aducând doar nuan ri, prin durea spânzura ilor i Ciuleandra) respinge/omite total, din sistemul epic rebrenian, romanele Adam i Eva i Gorila - îngustând serios arealul semanticii epice rebreniene.

2 Cf. G. C linescu, op. cit, idem, p. 737.

3 Surprinz toare similitudine onomastic , cu Ini iatul lui Vasile Voiculescu, din povestirea Lostri a - Aliman: A-Liman, cel f liman, sau, mai exact, Cel Care Caut Limanul - Nelini titul În C utarea Lini tii Supreme, Mistice.

4 Onomastica îl atemporalizeaz : Uria ulGigant-Titan - Voinicul-F t Frumos - dar sugereaz , subtil, i noviciatul.

5 Trimitere clar la Margareta P catului, Margareta Ispitei C rturarului, din Faust al lui Goethe...

6 Cifra Demonului i a Mor ii.

7 Cf. Jean Chevalier / Alain Gheerbrant, Dic ionar de simboluri, vol. I, p. 310.

8 Cf. Victor Kernbach, Dic ionar de mitologie general , Albatros, Buc., 1983, p. 307.

9 Cf. Jean Chevalier / Alain Gheerbrant, op. cit, vol. II, p. 99.

10 Dar, probabil, i simbolul Geniului Nelini tit i R zvr tit-spre-Cunoa tere-Absolut - Geniul Pustiu (pustia este locul ini ierii i revela iei absolute) , Titanul eminescian...

11 Tunetul este Glasul lui Dumnezeu i Puterea lui Dumnezeu, Dreptatea i Mânia lui; a se vedea atât ciudata dedica ie final a romanului Ion: „Celor mul i umili” - f virgul ! (deci, Ion poate fi pluralitatea Elohimilor, cu eficien asupra HUMEI - humilis - sau Ion este... doi: dualitatea zalmoxian , Gemenii C re i ai Fulgerului Zalmoxian) - cât i dezl uirea stihinic a „ionilor” din scoala; Tunetul veste te o teofanie; Tunetul, ca i Fulgerul, sunt simboluri ale fertilit ii; Tunetul i Fulgerul se leag de Marea Mum mitic i de primii Eroi Gemeni; Tunetul i Fulgerul sunt lega i i de f ur ria lui Hephaistos-Vulcan uritori ai Noii Lumi, transcense.

12 Ghiorghios = lucr tor al p mântului, deci „slug zvr tit ”, în raport cu Ion-Anteu - iar VasileosBasileios = rege, deci, probabil, un Maestru iniiator, tip Spânu - din moment ce doar lupta cu Vasile îi reveleaz lui Ion - P mântul.

Continuare în nr. urm tor

Avalan a de scriitori, a intelectualilor, care, din lips de ocupa ie, î i elibereaz spiritul m cinat de frustrare, de nemul umire, dac nu chiar de angoasa specific , am putea spune, tumultuoaselor vremi în care tr im, este de bun augur. Dar ce ne facem cu M ria Sa VIRGULA...!? C ci se pare c ne invadeaz pur i simplu. Nu mai ine cont de regula înv at în coal i r sare te miri unde, pe dinafar , ce mai, nemai inând cont de reguli tiute cu siguran cândva de scriitori, de altfel, talenta i. Am stat i am analizat care ar fi explica ia prolifer rii acestui fenomen abominabil în lucr ri care fac de altfel cinste autorilor i am realizat c se pune acest semn de punctua ie onorabil (sic!) în func ie de intona ie, de pauza din vorbire, pauza de respira ie chiar, f nicio leg tur cu locul unde i s-ar cuveni sintactic. V dau un exemplu aleatoriu, care de altfel mi s-a p rut intolerabil: virgul între subiect i predicat... No comments! a se face c nu de pu ine ori lucr ri altfel inspirate, valoroase chiar, au de suferit printr-o punctua ie eronat . M rturisesc c datorit acestui handicap mi s-a întâmplat chiar s întrerup lectura unor c i pe care reluându-le apoi i f când abstrac ie de greelile de punctua ie, s realizez c sufer numai din cauza acestora. P cat...! În goana avid dup câ tig, editurile nu angajeaz profesioni ti care s corecteze, ci se limiteaz la redactarea ad literam a materialului propus de c tre autor, ba de cele mai multe ori îl primesc gata redactat pe com-

puter printr-un simplu e-mail de neaviza i într-ale limbii române, cel mai adesea de tineri care au trecut prin coal „ca gâsca prin ap ”, ne fie cu iertare... Dac au dexteritatea de a redacta un text li se pare c e suficient, iar creatorul din bun -credin apeleaz la serviciile lor.

Nenorocirea este îns alta. Editurile nu cheltuiesc bani i cu un am rât de profesor, mai ales dac s-a inventat minunata g selni „tip rit în regie proprie” ce le absolv de orice responsabilitate. Nici c se putea afla o mai bun metod a acestora de a se sp la pe mâini din capul locului. Dac autorul este r spuntor, înseamn c editura este curat ca lacrima în cazul unei eventuale „l cr ma ii” sau critici, dar niciun editor nu- i pune problema pe termen lung aceasta atitudine de „las s te las” îl va costa scump, foarte scump.

Se profit de faptul c suntem prea s raci i tocmai de aceea suntem jupui i f scrupule i de câtimea de b nu strâns cu trud pentru satisfacerea unui capriciu pân la urm . C nu se mai cite te, nu se cump , cu atât mai pu in lucr rile unui anonimus, asta e alt c ciul . Vanitatea, orgoliul nem surat îngroa punga editorilor iste i. adar, stima i confra i, este necesar s fim mai circumspec i, s ne inform m care editur este într-adev r serioas . Dar, precum spuneam, s cia ne împinge s public m ieftin i prost.... C ci editurile care cer un pre rezonabil sunt second hand. F glum !

Iar dac ele sunt astfel s nu ne surprind c i lucrarea, cartea noastr , va fi a ijderea.

Delacroix - Cal speriat de fulger

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constantin MIU (membru USR)

GINERIC{ O bun parte din grupul colegelor mai miloase o c ina, presupunând c o fi dat de necaz, dac nu se tie de soarta ei, de mai bine de o lun . Îngrijorate, cele mai alarmiste, în frunte cu Onela R du escu, au b tut la u a cabinetului Ta ei Pelteu, cu gândul c poate na a le va dezlega misterul absen ei prelungite a doamnei profesoare Carmen ibanu.

- S ti i c ce ti i voi, tiu i eu, le-a spus aceasta colegelor.

- Ei, cum doamn s nu ti i? se mir Lenu Nechitu , nevenindu-i s cread c na a nu tie mare lucru despre fina.

- Cu mare durere în suflet v pot spune doar c fina s-a r cit, zise femeia, oftând.

- Vai de mine! strig speriat Rodica Plutaru. Când s-a-ntâmplat?

- Sunt câteva zile de-atunci, veni r spunsul.

- i nou de ce nu ne-a i spus? interveni Onela. Puteam s fi venit i noi, m car cu o floare...

- Sigur c da! Încuviin Nineta Nicolaescu. Dalida, drag , nu mai sta! Se adres ea unei femei îndesate, tot timpul încruntat .

La pauz , strânge colegii în cancelarie i ia atitudine!... S ar m c suntem aproape de colega noastr ...

- Nu-i treaba sindicatului! Se r oi cea aten ionat , parc i mai încruntat . Eu nu duc s m c ciulesc la fandositele alea...

Dac e ziua cuiva, strâmb mereu din nas, când aud c tre´ s dea bani de cadou... Da’ a sunt primele care se-nghesuie s i fac ma u’ gros. Ele i neam-prost la de babai!...

- Eu dau numai’ cinci lei! avertiz cineva, care tocmai intrase în cabinet. M scuza i, am mai lucrat cu elevii o problem la matematic i cred c le-am mâncat iar pauza i ceva din ora urm toare...

Cea care se scuzase era Lenu a Chitra. ut din ochi un loc liber i repet , întorcându-se spre lidera de sindicat: - Cinci lei. Nu mai mult!

- Vor fi cheltuieli mari, fu de p rere Rodica. i or s vin colegi i de la celelalte coli din ora ...

- Las’ c -i de-ajuns i cinci lei de c ciul ,

eu de fiecare dat am prins numai stiksuri i dou , trei alune, aprob Marina Copchilescu.

- Pomanagii totdeauna sunt neam-prost! opti Dalida Grigorescu spre colegele din preajma ei.

- Ai zis ceva, doamn ? vru repede s tie Marina.

- M car de data-asta ar trebui s fim i noi în rându’ lumii i s fim uni i, încerc Rodica Plutaru s împace pe toat lumea.

Marina Copchilescu o apuc energic de bra , semn c vrea s spun ceva important i c-ar fi bine s termine cu dulceg riile.

- S m ierte doamna Ta a, dac sunt a a direct ... Da’ s ti i c în ultima vreme doamna Carmen nu prea se mai b ga în seam cu noi... De-aia zic s d m numa’ cinci lei.

- Vede i c am dreptate, se bucur Lenu a Chitra, mai r u ca un copil de gr dini , carei p streaz o juc rie jinduit i de al ii.

- A a c o s-avem i jerbe, nu doar coroane, concluzion Lenu .

Ta a Pelteu asistase t cut , pân în acest moment, la hârjoana celorlalte colege. Se hot rî s intervin , pentru c discu ia în contradictoriu nu-i pl cea: - Ia, sta i-a a!... Deci, ce se-ntâmpl aici?

- Nu prea ne-n elegem cât s strângem pentru mormântare, se scuz lidera de sindicat.

- Ce mormântare?... Cine-a murit?

- Cum cine, repetar mai multe colege, în cor.

- Da, cine ?!

- Doamna Ta a, adineauri a i zis de fina, de doamna Carmen, îndr zni Rodica Plutaru -i aminteasc celei nedumerite.

- Deci, fii serioas , drag ! se sup Ta a Pelteu. Carmen n-are nici pe dracu!... Dar s-a cit de mine... Nu tiu de ce, c doar nu neam certat... Drept e c a devenit mai secretoas . Despre plecarea la sanatoriu nici nu mi-a spus...

- Bine c -i doar la sanatoriu! se bucur Onela R du escu. Da’ de ce nu ne-o fi spus i nou ?

- Nu mi-a spus mie, care-i sunt na a!...

- Chiar-a a, de ce s-o ascunde doamna Carmen i nu comunic ? Insist Lenu a Chitra.

- Deci, v spuneam c nici eu n-am tiut pleac la Techirghiol... Alt dat spunea ce planuri are... Îmi spusese c vrea s i pun silicon în fese, c nu-i mai place cum arat ...

- Cine tie, poate n-o fi g sit loc, presupuse Lenu Nechitu .

- Deci, ia sta i pu in! interveni iar Ta a Pelteu, care p rea c i-a amintit de ceva.

Deci, dac mi-aduc bine aminte, la câteva zile dup ce-a ajuns la sanatoriu, m-a sunat Carmen... Se plângea c Sorinel al ei nu s-a acomodat nici pân acum cu via a de la c minul studen esc i c ea are de gând s întrerup tratamentu’ i s dea o fug pân la Bra ov...

- Aaa, i s-o fi dus s -i schimbe scutecele? complet Marina Copchilescu, pe un ton voit r ut cios.

- Doamne-fere te! se sperie Ta a. Las’ c o sun eu desear i o s v anun ce-am aflat , hot rî na a. * La câteva zile dup aceast discu ie, Ta a Pelteu se v zu nevoit s l mureasc , la insisten ele colegelor, misterul dispari iei subite i prelungite de la coal a doamnei profesoare Carmen ibanu.

Ea povesti c dac nu se alarmau colegele din cancelarie n-ar fi sunat-o în ruptul capului pe fina. Dar a a, mai mult ca s nu fie iar luat la-ntreb ri, i-a c lcat pe mândrie i i-a telefonat. i dup ce i-a tras cre tine te un perdaf, a putut afla c fina Carmen a trebuit s mearg într-un suflet la Sorinel, la Bra ov.

Acesta se-ndr gostise lulea i îi spusese mamei c are de gând ca pân la sesiunea din var s se-nsoare. Alarmat c b iatul nu se mai duce la cursuri i c -i st gândul doar lansur toare, ca nu cumva s -nghe e anul i s o fac de ru ine pe mam în cancelarie, aceasta s-a dus valvârtej la finu u’. L-a luat i pe Floricel, ca împreun s i cunoasc viitorii cuscri. Numai c a trebuit mai bine de o lun s duc munc de l murire cu Sorinel, care trebuia musai în rcat înainte de noaptea nun ii.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Voichi]a P~L~CEAN-VERE{ (membru LSR)

Titina Nica |ene, Drumul spre suflet (Memorii) Contele Antoine de Rivarol, scriitor impus în perioada Revolu iei Franceze, sus inea c „Memoria st totdeauna la ordinele inimii”, adic elementele afective dirijeaz procesele complexe ale memoriei.

Citind recenta carte de memorii a Titinei Nica ene, Drumul spre suflet, se observ felul în care rememorarea este subordonat iubirii - iubirea de Dumnezeu, iubirea fa de familia în care s-a n scut i fa de cea pe care i-a constituit-o, dar mai cu seam iubirea pentru sufletul-pereche, Florin. Din acest motiv, consider c ar fi fost mai potrivit titlul Dou suflete într-unul; exceptând perioada copil riei i a anilor adolescen ei (perioada ut rii de sine), autoarea nu se surprinde în memorii ca individualitate, ci doar ca parte a întregului reprezentant de cuplul marital. Cu o excelent prefa semnat de inimoasa târgmure ean Mariana Cristescu, cartea ap rut la Editura Nico, p storit de Nicolae ciu , se încheie cu un album de suflet ce prezint protagoni tii al turi de colegi, prieteni, colaboratori în instantanee definind o existen ardent dus pe altarul culturii.

Dup Via a ca o punte (ap rut în 2010 la Editura Dacia XXI), Titina Nica ene reia în Drumul spre suflet demersul scrierii memoriilor, de aceast dat mai aprofundat, detaliind, accentuând sentimentele, senzaiile, tr irile ce i-au locuit sufletul în diferite momente cruciale ale existen ei. scut într-o familie modest din urei, comuna ani (Vâlcea), al patrulea din cei apte copii, Titina a v dit înc din clipa ivirii pe lume c va avea un destin aparte. De i cu o aur întunecat în jurul s u

(s-a n scut „moart ”, a fost un copil „de nevoie”, mic, slab, negricios), asupra ei s-a rersat lumina divinit ii, sporit de lumina din interior: fericit s descopere frunzele i florile, Beica i broa tele, razele soarelui i puzderia de stele de pe bolt , a tiut s se bucure mereu de via , ignorând lipsurile i necazurile. Existen a familiei Nica era una precar : din doi în doi ani, în casa func ionarului de la prim rie se n tea câte un copil care trebuia hr nit i îmbr cat. Pe deasupra, cooperativizarea agriculturii i-a l sat f animale în b tur , iar apoi î i pierd casa într-un tragic incendiu. Astfel, singura zestre pe care mama analfabet i tat l filosof o pot da copiilor lor sunt sfaturile în elepte i îndemnul de a- i g si calea c uzi i de lumina ii. D râmat de necazuri, tat l se las prad viciilor, astfel c se va stinge prematur, so ia supravie uindu-i trei decenii. Îns vor avea amândoi prilejul de a- i vedea fiii i fiicele reu ind în via , construindu- i case i cariere frumoase.

Vis toare, Titina nu a tiut ce î i dore te, pân în clipa când l-a cunoscut pe acela care îi va deveni so . A fost înscris la o coal horticol de c tre tat nu pentru c ea ar fi dorit asta, ci fiindc p rintele ei, intuind c nu ar face fizic fa unei existen e de agricultoare cooperatiste, a convins-o s înve e carte; a acceptat s devin înv toare în ara Oa ului, fiindc acolo era director de coal cel mai mare dintre fra ii ei, iar lui i s-a rut c aceast carier i s-ar potrivi tinerei copil roase.

Dup ce l-a cunoscut pe idealistul i ambi iosul Florin (admirat anterior la o întrunire cultural ), universul ei se schimb , în elegând c poezia poate ine de foame. Iar tân rul îi va dovedi acest lucru: student bursier la Baia Mare, trece la cursurile f frecven pentru a se angaja ca profesor la ar , ca s -i fie al turi. În scurt timp, cei doi î i unesc destinele, realizând c , a a cum spunea Moliere, „a tr i f a iubi nu este propriuzis a tr i” i c doar dragostea le va aduce împlinirea.

Evident c aceast clipa a maximei fericirii, toria, este urmat de temeri, durere, dezdejde: proasp tul so , de i îndr gostit peste limitele ra iunii, nu are curajul de a le vorbi p rin ilor despre inten iile sale; ace tia, membri ai elitei Dr aniului, sufer c unicul lor fiu a ales o fat s rac , f studii i despre care se îndoiau c va fi în stare s le d ruiasc nepo i. În plus, în inimile lor, aveau tendin a de a o compara cu fiica lor, reia nicio alt femeie nu-i era pe m sur .

Ascultând sfatul în elept al unei profesoare de-a ei, tân ra doamn ene accept s locuiasc în casa socrilor f a crâcni înaintea lor, indiferent cum i-ar manifesta nemul umirile la adresa ei.

De cele mai multe ori, cuplurile î i aleg drumul în via , în func ie de aspira ii, în func ie de puterea de a lupta clip de clip , dar i în func ie de rezisten a lor ca pereche înaintea greut ilor. Îns se întâmpl i ca destinul însu i s le traseze calea oamenilor ce au ales s parcurg drumul împreun .

Astfel, la scurt timp dup ce familia tân ob ine o locuin proprie în Dr ani, ei î i dau seama c , dup demolarea casei b trânilor, singura lor ans este aceea de a se muta în capitala Ardealului, unde s cumpere un apartament destul de înc tor pentru to i. De i au deja doi copii, pe Floricel i pe Ionu , Titina i Florin hot sc ca b trânii s locuiasc împreun cu ei i, astfel, ajung s împart cu ace tia micu ul lor apartament, cump rat cu mari sacrificii. Vor convie ui cu rin ii lui Florin (în unele perioade, chiar patru genera ii sub acela i acoperi , fiindc acolo i-au dus so iile cei doi fii ai lor, acolo li s-au n scut nepo ii) în cele patru camere din cartierul M tur, din apropierea p durii, pân la dispari ia acestora. N-a fost or; pe de o parte, fiindc b trânii nu i-au apreciat niciodat nora la adev rata valoare, pe de alta, fiindc România traversa vremurile tulburi ale comunismului ap tor, ce strivea fiin a i chircea sufletele. Shakespeare afirma „Iubirea, chiar când ne împov reaz , ne

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mul ume te, fiindc e iubire”, iar cei purtând numele ene au demonstrat cu prisosin c lucrurile stau exact a a, deoarece, în pofida divergen elor, între genera ii exista respect i dragoste (ascuns , uneori, înapoia reprourilor i a t cerilor autoimpuse). În ciuda nenum ratelor piedici ce li s-au pus în cale, familia Al. Florin i Titina ene iese mereu înving toare. Fie c a fost vorba de anchetele Securit ii i h uirea de c tre Mili ie, de pierderea locului de munc , de tr rile colegilor i ale prietenilor, privind cu credin spre Dumnezeu i stând mereu al turi, au reu it s duc o existen frumoa. Dragostea necondi ionat i-a ridicat pe cei doi so i deasupra m runtelor mizerii ale cotidianului. Boga i spiritual, binecuvânta i cu numeroase haruri de Sus, i-au v zut copiii crescând, iar acum fericirea le vine mai cu seam din partea celor doi nepo i, Paul i Darius, i din partea celor dou nepo ele, Catinca i Anastasia. În Memoriile sale, Titina Nica ene nu încearc s pozeze în altcineva: î i poveste te via a f ipocrizie, vorbind de bune i de rele, cântându- i bucuriile, plângându- i suferin ele (care au venit dinspre membri ai familiei extinse, dinspre colegii de breasl sau de munc ). Dar mai cu seam autoarea vorbe te despre fericire. Fericirea în doi, fericirea de a tr i i de a crea al turi de sufletul-pereche, încurajându-se reciproc, sprijininduse reciproc, iubindu-se în fiecare clip .

Stendhal era de p rere c „Iubirea este singura pasiune care se pl te te cu o moned fabricat de ea îns i”. Titina a iubit nermurit i i s-a r spuns cu aceea i iubire. Iar ziua de azi, asemeni celei de ieri i celei de mâine, st sub semnul dragostei imense.

Peste pu in vreme, cuplul Titina - Al. Florin ene va s rb tori nunta de aur, iar autoarea î i va aniversa frumoasa vârst de 70 de ani. Drumul spre suflet (Memorii) este poetica dare de seam asupra unei frumoase existen e. A unei existen e în doi, în care cele dou suflete s-au contopit într-unul singur.

Delacroix - Tigrul atacând calul

Anul V, nr. 5(45)/2014

Radu GOLBAN

Tron sau Eurovision Conchita Wurst, o brunet austriac cu talie supl i zâmbet felin a luat, de 10 mai, premiul Eurovisionului. Doar barba interpretei stârne te nedumeriri asupra voin ei procrea ie de a trimite pe p mânt un Adolf sau o Eva; cel pu in de data acesta divinitatea nu a d ruit Austriei un exemplar cu talent la desen care s cotropeasc Europa cu solda i, ci un simplu pu ti androgin cu sim muzical, care s capteze un întreg continent printr-o pies mediocr i mi ri din old. Dup mai bine de optzeci de ani, „made in Austria” supune prin puterea voturilor telespectatorilor, f un singur glon , întregul Hinterland pân la Ural.

Iar noi, tot de 10 mai, de Ziua Monarhiei?

Chiar nu c utam s identific m originea româneasc a geniilor? Consider c , purtând barb neagr , câ tig torul Eurovisionului 2014 a plagiat un cântec vechi de mahala, ulterior subiect al romanului de N.D. Cocea «Pentru-n petece de negrea », fredonând cu aceea i defec iune melodia, «Ce-i cucoan precupea / De te ii a a m rea ». Iat cum dup aproape un secol, se afl i acel petec de negrea cântat prin mahalale micului Paris de odinoar în ascensiune, traversând saltul civilizator de la poal la b rbie, mai iute decât putea cre te vestita barb Carolina. În buna tradi ie a regilor României doar doi, din patru, aveau barb ; numai Carol i Ferdinand, cu merite alese pentru ar i neam purtau acel simbol rezervat masculinit ii.

Cu ocazia Zilei Independen ei, doar la o zi dup Ziua Europei, România a întâmpinat aceast cascad de evenimente i cu emisiuni demne s comemoreze pe m sur aceast zi istoric în amintirea colectiv a neamului. Vineri seara, la or de vârf, Rare Bogdan, în emisiunea „Jocuri de Muiere”, a cucerit i telespectatorii emisiunii care rula în paralel, „românii au talent”, prezentând unei ri întregi imagini din Bucure tiul imberb al României interbelice. Emisiunea, cunoscut i pentru imagini de epoc , ce stârnesc nostalgie, vineri, la ora 21, la lec ia de macrame, s-a cro etat modelul României monarhice, mai presus de toate problemele omenirii. Se subîn elege de ce acest candidat pentru func ia de Mare al al Cur ii, pe post de moderator, for eaz inteligen a românilor, întrebându-i ce ar fi fost dac România ar fi fost monarhie. Trist dar adev rat, ca în zilele noastre, monarhia a devenit un sinonim al ipocriziei, care confund culori pestri e de

pe vremea lui Carol Vod cu Rare Oda. Câ tig torul austriac la Eurovisionului cel pu in hr ne te a tept rile c anul viitor evenimentul va fi inut la Viena, etalon al micii burghezii, dornice de spoiala prin orilor i top destina ie de shopping.

Deziluziona i dup dou decenii de republic , de ce nu ar purta i Prin ul Duda barb i ar cânta pentru ar la Eurovision?

Actor fiind, suspectat c ar fi regin , ar cuceri cu un remake al cântecului din romanul lui N.D. Cocea întreaga Europ . O astfel de presta ie chiar de 10 mai, de ziua Socrului ar fi pentru nostalgicii neamului revenirea la aderatele valori na ionale i punctul culminant al integr rii României în familia european .

Macrameul geopolitic la sfâr itul emisiunii pentru casnicele acaparate de esprit-ul tân rului cu nume de domnitor, a luat forme concrete: în burtiera emisiunii se punea întrebarea strategic pentru neam i elite dac Prin ul Nicolae sau Prin ul Charles al Angliei ar putea ocupa locul pe tronul României.

Charles, Prin ul mo tenitor al Angliei, din oficiu mântuitor peste sute de triburi ale fostului Commonwealth, ar putea fi printrun avant de elogiere a valorilor neamului, nu doar eco-agronom de Sighisoara, ci i Voievod de Alba Iulia, sau chiar salvator al dinastiei cu nume de ber rie german , „Vehringen la litru”. i iat cum monarhia salveaz România. Ast zi, pe un fond ucrainean tensionat, m car am putea renun a la controversata sta ie de radar din Deveslu în favoarea unui loc împânzit de flori i numit Camilla. Nici cel mai înr it soldat cazac pentru o cauz ruseasc nu ar dori s ne cucereasc cu o astfel de regin . Camilla s-ar înscrie perfect i în rolul de figur totem a monarhiei române ti fiind totodat expresia unui eros colectiv a clasei muncitore ti. Ion Cristoiu explica telespectatorilor care ar fi fost rostul lumii dac ast zi îl aveam pe Duda pe tron: doar i poate o Prinzessin Duda von Vehringen la halb , ne integra mai mult în Europa decât oricare emisiune cu imagini albnegru a Bucure tiului infidel de odinioar . ne suspect m compatrio ii de bun credin ; similar eroul romanului lui N.D. Cocea, Andrei Vaia, mai cred i ei într-o împlinire sentimental , departe de lumea ora elor, în fidelitatea i puritatea domnioarelor de la ar , într-o lume a basmelor cu prin i i prin ori. De aceea „Totu-n dulcea noastr ar e chestie de fuste i învârteal ”.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Sami SHERIFI (Elve]ia)

POEZIA SE NA TE PRECUM COPILUL

La versul meu stau Plin de prietenie i de iubire

ZORILE RENA TERII Sentimente dinl untrul sufletului Precum magma care rena te Fluviu de sânge i se transform -n cascad De iubire i respir Precum pruncul abia n scut Respir ...

Plânge i râde Via a se întoarce în poezie Te cheam precum ecoul în dialog Vine lâng tine Te alint i î i aduce aminte aceasta este cea mai fericit veste Cuvânt e i vers Care se na te precum pruncul

SUFLETUL Caut s se spele Sub Cerul deschis Precum cei f strea in Pruncul se treze te singur Rena te i- i devine amic fidel Al sim irii i tr irii Al înso irii pe calea Unei alte lumi A ve niciei...

Ce u or se na te versul Din pruden a Ridicat spre cer ca rug ciunea Din mâinile lui Gonxhe Boiaxhiu i urarea De la îns i Maica Tereza Date pe gratis omenirii Via a i poezia.

FLUTURELE MI-A ADUS VERSUL Asear un fluture m-a s rutat pe frunte Mi-a adus inspira ia Dintr-un meteorit a coborât dându-mi Binecuvântarea, un pic de nectar mi-a luat În vers mi-a l sat arom de Soare streaz-o în aceast iarn mi-a spus În prim var i-o-ntorc în loc de surâs

Eu, amica mea iubit Pentru un fluture o poezie i o iubire Voi porni în drum s -ntâlnesc Soarele Fluturele va fi martorul meu Care s -i aduc un pic de lumin versului spun o rug ciune în loc de mul umire Lumea s-o învelesc cu în elepciune

ÎN C UTAREA VERSULUI PELASG dau cuvântul de onoare Bessa str bunilor m voi lega cu versuri Cu stelele... i voi deslu i visul abandonat Undeva sus în sistemul solar voi opri Spa iul infinit îl voi împ i în dou Undeva între Cer i respira ie Dou mii de secole i mii de genera ii Vreau s le cunosc i deslu esc Împreun cu subp mântul pelasg Încerc s m -ntâlnesc cu tat l meu Str bunii mei...

Cu acea limb dulce de principate i regate Uitate printre literele abecedarului opresc s fac o fotografie Un peisaj nou am descoperit Undeva între Cer i bessa pelasg mas ca un amanet Vatr i supravatr turi descoperite dup orice privire

ANTECEDEN II Dintr-o stea Un col se rupe i formeaz Un sistem nou solar Pe orice cap de prunc pelasg str luce te Câte un nou Soare iliric se na te Întristându-i pe inamici Dup ce le descoperim crimele comise Noi fiii i fiicele Soarelui Cu iubirea versului Trezim sufletele Ce oglindesc anteceden ii no tri

Prieteni dragi, fra i i surori Calc pe via Egnatia i jupuiesc calea Na iunii Sub cerul patriei hoin resc Mini tri i primmini tri Bezmetici de grajduri i bancheri adun tori de taxe Cu pu ti automate în mân i cu m ti pe fa Înfrico eaz i golesc p mântul Înmormânteaz gândul liber... lumin m cu glasul Zorile rena terii...

CER ETORULUI I-AM D RUIT UN VERS Am întâlnit un cer etor la metroul din Paris Un altul mi-a ie it în cale la Podul de Piatr din Shkup i al treilea în fa a bustului lui Skenderbeg la Tirana Mi-au vorbit cu aceea i limb Cu aceea i mân mi-au cerut poman .

La Paris mi-a cerut un euro I-am d ruit i un surâs La Shkup mi-a cerut zece denari I-am dat o urare i zece garoafe de speran La Tirana m-a amenin at i mi-a zis -mi zece leka c mi-e foame I-am dat zece leka i o poezie Ca s -i calmez inima i durerea Nu tiu în care limb Mi-au mul umit sau înjurat tiu doar c în acea zi O durere am calmat printr-o rug ciune i dintr-o dat am devenit copil Mi-am amintit de casa mea din sat Când mama împ ea colaci cer etorilor De i masa noastr r mânea goal zile întregi Pe cer etor nu-l l sa s se-ntoarc cu mâna goal .

Traducere de Baki YMERI

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

Anul V, nr. 5(45)/2014

Boris MARIAN (membru USR)

Biblia ne r sfa SONET ABSURD

SONET CONSONANT VOCALIC

Un brav c el De usturoi tra vioi Spre-un brot cel.

Eugeniu i Janet Se g sir , se gândir încalece pe-o lir Într-o ram de sonet.

Sosi apoi Un alt rebel Ce, plin de zel, Visa r zboi.

Se luptar tête-à-tête Pân -n iarb adormir …

Nu tiu cum de nu m mir , Nu-i grozav s fii poet.

Un moralist, Stând pe un ram, ta un rost

Unul nu vedea un smoc, Altul n-auzea deloc.

Mioritic s -i resorb,

i-un fabulist, Ie it din post, ’L-ofer : Ham!!!

Eugen Deutsch, 3 martie 2013

Pot s fac apel la SMURD: Primul cred c este c-ORB, Cel de-al doilea e ab-SURD! Janet Nic 3 martie 2013

SONET… FAMILIST

SONET INFAM-ILIAR

Desigur TATA nu-i, nicicând, ca MAMA, a cum v rul nu-i defel ca vara, i chiar de se arat prim vara E bine s te-acoperi cu n frama.

De când m tiu, am fost în defensiv , Parând, cu tact, manevre de atac.

Am tras mai mult cu ochiul la iatac, La un picior de f seam n div .

Dar dac vrei s urci spre a tri scara Iar, prin sonete, s parcurgi, brav, gama, Mai taie câte-un cuvin el cu lama Spre-a nu lovi, din când în când i,... bara!

Fl mând, râvnii la str chini de coliv , La pup za cu mo ul pe colac.

Ispitei chiar tiui s -i pun capac, Atras de-o-n elepciune colectiv .

Iar de le scrii cumva chiar în iatac Înseamn c acolo- i strângi rezerva De versuri i metafore ce- i pe plac;

sând de-oparte biciul i ocara, Tu m love ti cu lira i cu lama, Cu bâta, apostroful i lopata.

De-aceea, poate, uneori cam acr i-e poanta, când î i pierde verva...

Sau c recurgi, un pic prea des, la... soacr !?

a aflai c IARNA nu-i ca VARA, a aflai c MAMA nu-i ca TATA, Dar, mai aflai c SOACRA nu-i ca MAMA!

Eugen Deutsch, 3 martie 2013

Janet Nic 3 martie 2013

Ce a vrut Dumnezeu?Pace.

Care este scopul lui Dumnezeu? Pace.

Ce r scump m noi? Nimic.

Unde sunt mor ii? Peste tot.

Toate zilele sunt cele din urm .

De ce permite Dumnezeu suferin a?

Nu tim. Dar ochii orbilor se vor deschide.

Dumnezeu nu are grij numai de tine.

Mergem încet înapoi cu un an, De la 72 la un an prenatal.

Se zbenguie diavolii, e ti un atom, Vei fi numai pulbere, uneori, om.

Libertate, cum te batjocorim, Ba sunt legi, spânzura ii - conuri de pin, Ne plac îngerii, lor nu le place de noi, Ne întoarcem spre Domnul doar în nevoi, sim orice zbor, ne târâm dup bani, Bâlbâind rug ciuni, gângavi i banali, Prea sunt multe religii, m celuri pe glob, Peste tot întâlne ti un orb, un olog, Peste tot se preumbl pistolari i droga i, To i se cheam prieteni, surioare i fra i, Dar suntem popice lovite la fix, Via a ve nic este pândit de risc, Precum oarecii ar ron i un pisic, Noaptea vine încet scâr âind ca un dric, n-avem inim -n ochi, nu iubim mai nimic, oare asta ne-a teapt ? Adev r eu v zic, dar nu cred, a muri dar nu pot s mint, voi fi ultimul care lumina s-o sting.

Israel În Israel s-au mutat bunicii, nepo ii, ii, Adjudul, plânsetul ro ii, Piatra Neam , Boto anii, petuni i molizi Zmeure, mure, fagii candizi, ngile vacilor, caimacul cel gros, Câini ciob ne ti, m rfare cu ip t sp imos, ig ri de cincizeci de bani pachetul, Anii de dup r zboi, alfabetul, Acolo, în Israel miroase a portocale, A cedru, a jasmin i migdale, Acolo este un col de strad , O umbr optind, o dovad bunicii uci i odinioar i poat sufletul pur ca o floare.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

George FILIP (Canada)

POEME DANSANTE DANCING POEMS DES POÈMES DANSANTS Traducere în limbile englez

i francez de Mugura Maria Petrescu DECRET

PRINTRE FOSILE am intrat în civiliza ie doar coada mi-a r mas afar i a venit Darwin cu barda fac antropologie pe ea. a m surat-o cu mileniul linear pe o parte i pe cealalt din spate - din fa i a constatat cu discern mânt: desigur, este o coad de maimu la cap tul ei diametral opus se afl un homo foarte sapiens, deci noi venim din neandertal.

there is a very homo sapiens, so we came from neanderthal. then I sharpened the silex razors on the stone age and with the knives made of re-made iron I wrote on the walls in the twisted caves certain deaf-and-dumb signs out of which everything can be perceived from the material view point (who’s against it? – who abstains from it?) evolution - HIC BIBITUR POETA. PARMI LES FOSSILES

apoi pe epoca de piatr am ascu it bricele de silex iar cu cu itele din fier prelucrat am scris prin grotele nedeslu ite

Je suis entré dans la civilisation ce fut seulement ma queue qui resta dehors et Darwin qui vint avec sa hache afin de réaliser une anthropologie sur elle.

anumite semne surdo-mute din care totul se deduce material (cine este contra? - cine se ab ine?) evolu ia - HIC BIBITUR POETA.

il la mesura avec son millénaire linéaire d’un côté et de l’autre de derrière - en face et constata avec discernement :

AMONG FOSSILS

mais bien sûr, c’est la queue d’un singe, à son bout diamétralement opposé il y a un homo très sapiens, donc nous venons de néanderthal.

în cazul în care cel lalt a decedat trebuie s facem o cerere cu men iune înt ritoare se înscrie în extrasele de stare civil altfel procedura neoficial va a tepta concluzia competent cu precizarea fim recunoscu i de triplii p rin i conform unor pravile date de Sfânta Biseric cu men iunea – unde p ile în via sau decedate domiciliaz temporar i la ce adres , chiar dac proprietarul...

DECREE

I entered the civilization only my tail remained outside and Darwin came with his hatchet to perform an anthropology on it. he measured it with a linear millennium on the one side and on the other from behind - from front and realized with discernment: but of course, this is a monkey tail at its diametrically opposed end

ensuite sur l’âge de la pierre j’aguisai les rasoirs en silex et avec les couteaux en fer façonné j’écrivai parmi les grotes indistinctes certains signes sourds-muets dont tout peut être matériel (qui est contre? - qui s’abstient?) l’évolution - HIC BIBITUR POETA.

in case the other one died we have to submit a request with the emphasized mention written in the records of certificates thus the unofficial procedure will have to wait for the judicious conclusion with the mention of being recognized by the triple parents according to some nomocanons given by the Holy Church with the mention – where the living or deceased parties reside temporarily and at what address, although the landlord...

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

DÉCRET au cas où l’autre a cédé nous devons adresser une requête avec la mention ferme que l’on doit enregistrer dans les extraits d’état civil autrement la procédure non-officielle devra attendre la conclusion compétente avec l’éclaircissement que nous devons être reconnus par les triples parents conformément aux dogmes passés par la Sainte Église avec la mention - là où les parties en vie ou décédées vivent temporairement et à quelle adresse, même si le propriétaire...

GENETICUS m-am mutat cândva într-o broasc estoas care m-a macerat apoi m-a ouat i m-a ingurgitat un vultur frumos care m-a macerat apoi m-a ouat i m-a mâncat o trudnic furnic apoi m-a ouat i m-a ingurgitat un cal de ras care m-a ouat i m-a ingurgitat un vultur – cândva i uite a a tr iesc de apte sute de ani, Matusalem m cunoa te i n-am nevoie de bani.

GENETICUS some time ago I moved in a tortoise which macerated me then laid me egg and gulped me down a nice vulture which macerated me then laid me egg and ate me a hard working ant then laid me egg and gulped me down a pure-bred horse

which laid me egg and gulped me down a vulture – sometimes and thus I have been living for seven hundred years, Methuselah knows me and I don’t need money.

GÉNÉTICUS une fois j’ai déménagé dans une tortue qui m’a macéré ensuite m’a pondu et m’a ingurgité un beau vautour qui m’a macéré ensuite m’a pondu et m’a mangé une fourmie qui se donne du mal ensuite m’a pondu et m’a ingurgité un cheval de bonne race qui m’a pondu et m’a ingurgité un vautour - une fois et bien voilà je vis depuis sept cent ans Mathusalem me connait et je n’ai pas besoin d’argent.

TRECE ESTOASA zâmbea sicriul cu to i din ii groparii erau be i de-asear zdrobit sub bocanci – c rarea se frânge peste-un arpe mort. am scris poeme pe la TUZLA trânul Yorick – clopotarul aprinde spaim prin cetate nici caraulele n-au somn. a ajunse trubadurul lare pe-un poet de curs s-a dus pe jos – poate cu trenul cear la-mp ratul burs . e vremea s -mpu m lozinca infernul nu mai cere vam doar vulturul – uscat de sete i frânge zborul într-un glon . i muica ta cea bocitoare întinde un tergar pe Lun iar vremea stearp – de tr dare estoasa cânt ... i poe ii tac...

Anul V, nr. 5(45)/2014

THE TORTOISE PASSES BY the coffin was smiling with all its teeth grave diggers were drunk since last night, trod upon the ankle boots - the path breaks up on a dead snake.

I wrote poems at TUZLA the old Yorick - the bell ringer lights fear up in the city not even watchmen can sleep. and thus the troubadour has come riding a race poet he might have walked - or maybe came by train in order to demand the emperor a scholarship. it’s time for us to shoot the slogan the hell requests the toll no more only the eagle - dried up by thirst will break its fly into a bullet. and your mourning mother on the Moon lays down a white wing path and in the barren times of treachery the tortoise sings... while poets remain quiet...

LATORTUE PASSE le cercueil souriait de tous ses dents les fossoyeurs étaient ivres depuis hier soir écrasé par des gros souliers - le sentier se romp sur un serpent mort. j’ai écrit des poems à Tuzla le vieil Yorick - le sonneur de cloches allume la peur dans la cité les gardes ne s’endorment plus. ce fut ainsi qu’un troubadour arrivât à dos d’un poète de course peut-être alla-t-il à pieds ou par le train pour demander à l’empereur une bourse. c’est le temps de fusiller le slogan l’infer n’exige plus de payment seulement un vautour qui a la gorge sèche brise son vol dans une balle. ensuite ta mère pleureuse étend un drap blanc sur la Lune tandis que dans le temps stérile, de trahison la tortue chante... et les poètes se taisent...

ADEV R din patriotism feroce am mâzg lit acest poem fiindc prin democra ie merg zilnic pe biciclet

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în ambele impuse limbi francez i englez pe cea neao o utilizez duminica i când mi-e dor îmi curg lacrimi pe obraz i m duc cu ELIADE la fântâna memoriei pe calea hermeneuticii pân când cu barba alb voi termina de scris poemul despre patriotismul feroce fiindc :...nu cred nimic...

TRUTH I have scribbled this poem out of a ferocious patriotism because due to democracy I ride the bike daily in the two imposed languages French and English I make use of the native language only on Sundays when I miss it tears course down on my cheeks and I go together with ELIADE to the well of memory on the path of the hermeneutics until with a white beard I shall finalize my poem about the ferocious patriotism because I believe in nothing…

VÉRITÉ suite à mon patriotisme féroce j’ai barbouillé ce poème car, à cause de la démocratie, je voyage chaque jour à vélo dans les deux langues imposées, français et anglais, j’utilise ma langue maternelle tous les dimanches quand j’ai mal d’elle et que les larmes coulent sur ma joue et je vais avec ELIADE vers la fontaine de la mémoire sur la voie de l’herméneutique jusqu’à-ce-que avec une barbe blanche j’arrive écrire mon poème sur le patriotisme féroce parce que... je n’en crois rien...

PR

D MARE

dealul a luat-o la vale i a smuls un copac milenar - la umbra lui dou persoane f ceau dragoste în limitele legilor în vigoare nu se admonesteaz natura

exceptând cazurile deosebite când una din p ile beligerante au martori ale i dup bunul gust - domnul director al spitalului alege cine moare... care - NU i acord bilete de voie conform în eleptului proverb „unde dai i unde crap ...” pân la edi ia viitoare juc m fotbal biologic.

GREATHAVOC the hill slid down and rooted a millenary tree out - in its shadow two persons were making love according to the limits of laws in force nature cannot be reprimanded exception being made by particular cases when one of the belligerent parties benefits from chosen witnesses according to his own wish the manager’s hospital decides between who will die... who - WILL NOT and gives permission according to the wise saying ’’he struck at Tib, but down fell Tom...’’ until the next edition we play a biological football.

CATASTROPHE la colline glissa et déracina un arbre millénaire – à son ombre deux personnes faisaient l’amour selon les limites des loies en vigueur la nature ne peut pas être réprimandée exception faite par les cas particuliers quand l’une des parties belligérantes a des témoins choisis à son gré - monsieur le directeur de l’hôpital décide entre qui doit mourir... et qui - NE DOIT PAS et donne la permission selon le proverbe sage ,,tel tue qui ne pense que frapper...’’ jusqu’à la prochaine édition on joue du football biologique.

RECENS MÂNT fiecare cet ean este obligat se prezinte la prim rie aducând cu el propriul mormânt cei care n-au i procure grabnic altfel vor fi aspru pedepsi i spre a tr i ve nic - de exemplu nu se admit morminte plagiate

49

sau împrumutate de la vecini i care nu au nici dreptul la vot. auzind de toate aceste porunci l-am rugat pe un frate mai mare m omoare - cu parul ca la împ irea averii mo tenit de la bie ii p rin i i a a a procedat - dar eu m-am ascuns în mormântul lui i am scris pe crucea de la intrare: ,,nu sunt aici... plecat f adres ’’ i-acum... st prin via ca prostul.

CENSUS every citizen must go to the city hall and bring along with him his own tomb those who do not have one must get it at once otherwise they will be severely punished to live for good. for instance plagiarized or borrowed graves form neighbours who are not even allowed to vote are not accepted.

Hearing all these commandments I asked an elder brother of mine to cudgel me to death like in the case of the share of the wealth inherited from our poor parents and so he did, but I hid in his tomb and wrote on the cross at the entrance: ’’I’m not in here... I’m gone without an address’’ and now... he wanders about in his life like a fool.

RECENSEMENT chaque citoyen est obligé de se présenter à la mairie amenant avec lui sa propre tombe ceux qui n’en ont pas doivent s’en procurer sans délai autrement ils seront sévèrement punis de vivre à jamais – par exemple on n’admet pas de tombes plagiées ou prêtées des voisins qui n’ont ni même le droit de voter. tout en entendant ces commandements je demandai à mon frère aîné de me battre à mort - avec des coups de bâton tout comme à la répartition de la fortune héritée de nos pauvres parents et ce fut ainsi que je procédai - mais moi je me cachai dans sa tombe et j’écrivis sur la croix de l’entrée :

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

,,je ne suis pas ici... je suis parti sans adresse’’ et maintenant... il erre toujours dans la vie comme un fou.

ACEL POET... poetul c-un picior de lemn bate zilnic darabana Lunii i ea gui gravid prin pia iar precupe ele o vând la bucat dar i jum tatea iubitei mele se împarte pira ilor prin taverne i cu gologanii cinstit agonisi i tocme te la mine poeme de-amor iar cititorii mei tiu prea bine: sunt mai tân r decât farseorul Ulise i mult mai colit instruit decât el; nu-mi pun dopuri de cear în urechi iar cu amazoanele lui fac amor temporar - intrând prin legende dar nu iau cu mine i Câinele gata ciumat de unul... Demostene care i-a dat turbare prin ceaiuri i a devenit chiar canino-sexual iar mahalaua na ional m -njur fiindc nu devorez ficu i în nocturn i bat ca nebunul darabana Lunii i mi se zice poetul cu capul-Luceaf r.

Anul V, nr. 5(45)/2014

THATPOET...

CE POÈTE...

the wooden legged poet beats everyday Moon’s drum which squeaks pregnant in the market and the petty traders sell it by piece but also my sweetheart’s half gives herself to pirates in taverns and with the rhino honestly earned he haggles with me love poems and my readers know better: I am younger than Ulysses the impostor and more educated and cultivated than he is; I don’t put wax stoppers in my ears and I make love with his Amazons temporarily - entering the legends but I do not take with me the Dog already plague-stricken by a certain... Demosthenes who infected him with plague in his tea becoming even a sexual canine and the national suburb swear at me because I do not devour rubber plants nocturnally and because I beat like a madman Moon’s drum and they even call me the Evening Star-headed poet.

le poète avec une jambe de bois bat chaque jour le tambour de la Lune tandis qu’elle grogne enceinte au marché et que les marchandes la vendent en détail mais aussi la moitié de ma bien-aimée se donne aux pirates dans les tavernes et avec les liards honnêtement gagnés marchande avec moi des poèmes d’amour et mes lecteurs le savent très bien : je suis plus jeune que le farceur Ulysse et plus éduqué et cultivé que lui ; je ne mets pas de bouchons de cérumen dans mes oreilles et je fais l’amour avec ses Amazones temporairement - tout en entrant dans les légendes mais je n’amène pas avec moi le Chien déjà pestiféré par un certain... Démosthène qui lui a mis de la rage dans son thé et est même devenu canin-sexuel et la banlieue nationale me couvre d’injures parce que je ne dévore pas de ficus dans la nocturne et parce que je bats comme un fou le tambour de la Lune et qu’on m’appelle le poète à la tête de Vénus.

În organizarea Ligii Scriitorilor Români

Simpozionul interna\ional „Dunãrea doritã” În perioada 15-16 mai 2014, Liga Scriitorilor Români, în colaborare cu Consiliul Jude ean Timi , a organizat, în ora ul de pe Bega, simpozionul interna ional „Dun rea dorit ”, cu participarea unor scriitori din Germania, Serbia, Ungaria, Bulgaria, România i Italia.

Conform regulamentului, oameni din toate rile dun rene (Germania, Austria, Slovenia, Croa ia, Ungaria, Serbia, România, Bulgaria, Moldova i Ucraina) cro eteaz un nur din lân care s fie transformat într-un „covor fluviu”, simbol al inteligen ei internaionale. Fiindc Dun rea are 2.857 km, fiecare metru de nur conteaz . În acest sens, Filiala Timi oara - Banat a Ligii Scriitorilor a antrenat în realizarea acestui nur coli i întreprinderi din jude ul Timi , din ar , dar i din Cluj-Napoca. În cadrul simpozionului de la Timi oara, coordonat de Doina Dr gan, pre edinta Filialei Banat-Timi oara a Ligii Scriitorilor, de Ana Zlibu i Al. Florin ene, pre edintele na ional al Ligii Scriitorilor Români, s-a organizat o expozi ie cu gheme de nur i covora e din lân , policrome, realizate, pân în prezent, din acest proiect interna ional, simbol al unirii oamenilor i culturilor din rile dun rene.

Acest eveniment se va închide în data de duminic , 13 iulie 2014, în Pia a Catedralei din Ulm, din Germania, landul Baden-Wurttemberg, în cadrul Festivalului Interna ional al Dun rii Ulm/Neu-Ulm 2014. În cadrul simpozionului „Dun rea dorit ”, de la Timi oara, au vorbit sau au citit din crea iile lor dedicate fluviului Dun rea, aceast coloan vertebral a Europei, scriitorii: Teodora Stanciu, Ionel Cionchin, Doina Dr gan, Al. Florin ene, Ana Zlibu (care a prezentat filmul „Dun rea dorit ”, în imaginile c ruia au fost cuprinse ac iunile întreprinse, de pân acum, al acestui proiect, în Germania i Timi-

oara), Titina Nica ene, Mariana Strung , Violeta Kadar Seco an, Ana Ghiaur, Maria Secula, Genoveva Tako i Constantin Sperlea. În cadrul simpozionului au fost lansate c ile „Columna lui Traian” de Ionel Cionchin, „Gaudeamus” de Ion Gheorghea u, „Clisura Dun rii în gravuri din secolul al XVIII-lea”, de Arpad Ianc a, i „Timi oara ora multicultural i european”, de Doina Dr gan i Mariana Strung . În încheierea simpozionului, Doina Dr gan a înmânat Diplome de Excelen i de participare unor scriitori prezen i, iar pre edintele Ligii Scriitorilor a înmânat medalia „Virtutea literar ” scriitoarelor Doina Dr gan i Ana Zlibu , semn de pre uire pentru opera lor i activit ile pe care le desf oar în cadrul Filialei Banat-Timi oara a LSR.

Al. Florin ene

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Constantin TOMA

O VIA|Ã, UN DESTIN în atmosfer , la hornul din tub de azbociment, furat de la iriga ii, a instalat în premier na ional i poate mondial un filtru din vat de sticl cu provenien din aceea i surs .

O a a inven ie a avut i proprietatea de a reduce i pierderile de c ldur din atelier. În miezul acelui ev aprins, Arborel a mai beneficiat i de c ldura ideologic inoculat de partid prin tat l s u.

Copilul, având v dit înclinare spre studiu, a înv at pe la tot felul de coli, apogeul atingându-l prin absolvirea la vremea respectiv a colii profesionale de forjori, ajungând astfel un demn continuator al tradi iilor transmise din tat în fiu, de la descoperirea fierului încoace.

Mânat de fiorul cunoa terii, Arborel a dat diferen a terminând liceul la f frecven , unde, spre norocul lui în întemeierea unor rela ii viitoare solide, a fost coleg cu mai to i mili ienii, osp tarii i viitorii activi ti de partid.

Imediat dup armat a mai absolvit o coal de partid în trei luni la Bac u. De aici i pân a bate la por ile marii Academii tefan Gheorghiu nu a fost decât un pas. Despre mama lui natural nu mai tia nimic i nici nu-l interesa. Cealalt , Joiana pierise i ea de mult, urma ele ei se perpetuau acum prin grajdurile C.A.P.-urilor sau Asocia ii intercooperatiste de stat. Taic -s u pierise i el dup o prodigioas activitate politic în domeniul sindical.

Norocul meu, c i eu sunt implicat în povestea asta, const în faptul c i-am fost

Delacroix -Masacrul de la Chios

Norocul lui Arborel Iosipescu a fost c s-a n scut copil s rac. Asta i-a dat originea toas . A venit pe lume ca to i ceilal i: gol pu i prin t ierea cordonului ombilical a întrerupt i leg tura matern . C de cea patern nu se putea pune problema, la concep ia lui participând mai mul i b rba i. Micu ul a fost încredin at unei rude apropiate, de sex feminin. Adop ia a fost posibil întrucât mama lui natural l-a p sit imediat i, s in seama de cele patruzeci de zile postnatale, s-a deta at la unul din primele antiere ale patriei, cu gândul de a asigura o nou genera ie de constructori care se va numi a societ ii socialiste multilateral dezvoltate. Asigurarea aceasta era mai mult formal , un moft aproape, întrucât rolul ei era mai mult de a mima c face copii, limitânduse la prima faz prin acte sexuale dese i repetate cu unul sau mai mul i indivizi, conform principiului c pe c rarea b tut nu cre te iarba. adar, abandonat de mam i sub greutatea normal la na tere, chiar distrofic, Arborel, luat de suflet, cum se spunea la vremea aceea i f anchet social , a fost hr nit la început cu laptele singurei vaci din gosporia m tu ii sale, Joiana, care, printr-o întâmplare fericit , f tase odat cu mama lui natural .

Mai târziu, în prim var , a descoperit minun iile alimenta iei naturiste, trecând la urzici, tevie i uneori susai. Taic -s u, cel declarat în acte era tot un om s rac, deci tot cu origine s toas . Se presupunea c ar proveni dintr-o familie nomad care într-o zi a hot rât s nu mai migreze, s pun cap t hoin relii i s i întemeieze un atelier de f cut cazane i spoit linguri, stabil, cu sediu social bine definit.

Tot taic -s u, plecat acum dintre noi, fiei steaua ro ie u oar pe mormânt, a întrez rit momentul cre rii noii burghezii proletare i al turi de al i oropsi i ai sor ii au luat doctrina marxist-leninist drept biblie.

Adev rul istoric ascunde dar nu minte (c de asta este adev r) faptul c tovar ul Iosipescu-tat l, nu avea nici m car idee despre înc lzirea global , dar ca o anticipare a aplic rii normelor privind reducerea noxelor

coleg de coal . În gimnaziu, chiar de clas , ajungându-l din urm întrucât el pentru temeinicia înv turii repetase clasa a V-a. Într-a VII-a l-am l sat s i împlineasc studiul repetat în aceea i sal de clas .

Prietenia noastr a atins chiar apogeul, în acea perioad când în schimbul ajutorului oferit la copiat el m ap ra de b ie ii mai mari. În ciuda greut ii mici de la na tere, Arborel devenise un adolescent voinic, for os i negricios. Ca vecini ne-am remarcat prin afinit i la jocul de urc , fotbal i barbut, el fiind un adev rat lider la ultimul capitol. *** Timpul ne-a separat preocup rile dar i destinele, eu supunându-m legilor dar nu i mili ienilor, el nesupunându-se legilor dar supunând mili ienii. Asta a fost posibil urmând o prodigioas carier politic . Ne-am reg sit dup ani i ani, pe când eram în c u+tarea unei locuin e, iar el secretar cu nu tiu ce probleme la un mare jude .

Atunci a f cut dovada vechii noastre prietenii trecându-m în capul listei la spa iu locativ de care duceam lips . Drept care, dup dou s pt mâni aveam cas dar i butelie.

Prin ajutorul acordat am în eles adev rata fa a prietenului meu din copil rie, mai ales a infirmat zicala cu împ ratul, taic -s u plecând dintre noi prin moarte natural i nu, Doamne fere te, atârnat de vreun cap t de funie.

Zei a Fortuna totu i l-a p sit pu in pe la sfâr itul lui decembrie 1989, dar dup câteva zile de bejenie a revenit odat cu instalarea noului an i a noii democra ii originale. i-a revenit vechiul meu prieten în for cu sprijinul vechilor combatan i.

Nu numai asta, dar c utând adev rul în str fundurile existen ei am constatat c Arborel al meu era un tip b ftos, n scut în zodia Fortunei sau cine tie?

Chiar dac maic -sa l-a abandonat de mititel, acum, ajuns un ilustru ales al nu tiu rui colegiu, prietenul meu, fie c a avut norocul porcului, de i a fost crescut cu lapte de vac , fie c i-a schimbat zodia odat cu derea comunismului, dar spre bucuria mea îmi mai r spunde la «s tr i» când îi salut ma ina de la Parlament!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul V, nr. 5(45)/2014

Virgil STAN

Drumul c[tre nic[ieri Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm i visez c am pornit la drum. Încotro? Nu tiu.

Nu mi-am propus s ajung undeva anume.

Doar s merg f o int precis , s m desprind din bra ele monotone ale vie ii. S întâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizonturi noi, lucruri pe care nu le-am mai v zut vreodat . Pline de inedit, pline cu speran a ceva se va schimba în bine.

De fapt, caut Binele, pe care nu tiu îns ar t ce înseamn el de fapt pentru mine.

Vreau s -l v d cum apare. Ce chip are? O fi frumos? Are asemuire cu ceva?

Drumul meu trece printr-o p dure b trân de stejari i fagi. Se aud copacii scâr âind din toate încheieturile, precum articula iile unui b trân pensionar a ezat din zorii zilei la coad , s i primeasc pomana: punga cu in , orezul i puiul injectat cu ap , s arate mai frumos.

Las în urm p durea cu stejarii scâr âitori i pensionarul a ezat la coada umilin ei i-mi continui drumul spre nic ieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit de to i românii.

Ies din desi ul codrului i dau peste o poieni plin cu tineri care danseaz . Par a fi f nicio grij . Este doar o p rere. De undeva se aude o muzic care te înfior . Ea conduce pa ii tinerilor f locuri de munc , viitor, f orizonturi, într-un dans al dezn dejdii. Danseaz a a cum li se cânt , dup ritmul impus de cineva aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi, Doamne, acolo sus, de se pot dirigui toate aceste des-

tine spre o destina ie necunoscut ca i scopul drumului meu? Îi p sesc pe tinerii prin i în hora dezdejdii i îmi continui periplul f int . Ies din poieni , trec de ultimii copaci i dau de întinderea nem rginit a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, s racul, de sete. Soarele nemilos i-a înfipt suli ele în cr turile p mântului, sec tuindu-l i de ultima pic tur de umezeal . Nimeni nu a venit s -i dea m car un strop cu ap .

Cândva, aici, totul era vesel i verde crud.

Stropitorile împr tiau din zori i pân -n sear pic turi de via . Bobul cre tea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare.

Acum stropitorile sunt undeva, prin cur ile cu depozite de fier vechi, m cel rite de mil . Nimeni nu le jeluie te, nimeni nu le cânt prohodul. To i sunt mul umi i. celarii de bruma banilor primi i pentru crima lor, cump torii pentru afacerile f cute.

Doar bobul de grâu costeliv i f de vlag plânge. Mai plânge cineva. Plânge ranul pentru sudoarea l sat pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici dup ce s bea ap nu mai are.

Ap bea dac are fântân în curte. La ar nu sunt ci mele. Ba sunt uneori i ci mele. Unele care apar i dispar precum Fata Morgana.

Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor conduc destinele celor oropsi i de soart .

De soart i de mah rii ghiftui i, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor pl vani, i mai ales cu nesim irea care-i caracterizeaz .

Delacroix - Vân toare de lei

durea s m uit cu jale la spicele setuite de vlag , a a c am plecat mai departe.

Nu m încânta ce vedeam. Eu c utam Binele i tot de r u d deam. Când voi reu i s ajung -l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine?

Pa ii m poart pe un drum de ar colbuit, str juit pe de l turi de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au disp rut nici acum din peisajul stepei române ti. Au r mas mo tenire de la marele c rturar .

Urc o colin i, când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresalt n rile de pl cere. Simt coarea i aerul s rat al m rii. În fa a mea este o panoram f de seam n. O întindere albastr f de cuprins.

Aceasta este opera lui Dumnezeu, z mislit atunci când s-a oprit s se odihneasc . A vrut în m rinimia Sa, s lase i românilor o bucurie, o poart deschis a Raiului. Nu la to i. Doar unora. Celor privilegia i i dragi Lui. Altora le-a d ruit mun ii, dealurile, podi urile sau câmpiile. Dobrogenilor, oameni ale i ai lui Dumnezeu, le-a d ruit marea. O bog ie inepuizabil în frumos. Acelor c rora nu le-a fost h zit aceast mo tenire, Le-a spus c au nevoie doar de un evalet, de o pensul , de câteva culori, mult inspira ie sau talent i pot s i d ruiasc singuri propria lor mare. Pot s-o a eze acolo unde vor ei. Chiar i pe un perete, s-o aib tot timpul în fa a ochilor.

Mersul îmi devine f s vreau din ce în ce mai precipitat. Încep s alerg. iroaie de transpira ie îmi p trund în ochi i simt cum ustur . Alerg cât pot de tare. Vreau s ajung cât mai repede la mare. Oare acesta s fie Binele spre care am alergat? S fac o baie în apa limpede i rece a m rii? Ajung la mal i a cum sunt îmbr cat, m arunc în valurile înspumate. Este foarte rece. Mai ceva ca la du ul din baia mea, unde nu am ap cald , pentru c nu-i combustibil la central .

Brrrr, ce rece este! M treze te la realitate.

Ce noroc c a fost doar un vis! Binele era doar o himer dup care am alergat toat noaptea, sau, poate, dup care alerg m toat via a. Vai de somnul meu! Iar voi fi frânt de oboseal diminea a, când voi coborî din pat.

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Jean BLEAKNEY (Irlanda)

Jean Bleakney (n. 1956) - s-a n scut în Newry, Irlanda de Nord, i locuie te în prezent în Belfast, unde lucreaz într-un centru de gr din . A studiat biochimia la Universitatea Queen din Belfast, îndreptându-se c tre poezie abia în jurul vârstei de treizeci de ani, dup na terea copiilor s i. Pasiunea crescând pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur , multe dintre poeziile sale ilustrând simbolistica i paradoxurile gr dinilor. I s-a încredin at amenajarea gr dinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universit ii Queen, rezultând astfel, metaforic vorbind, o gr din -poezie.

Confesiunile unui gr dinar Ador cum o gr din zugr ve te anotimpurile; parfumul echilibrat de intens; cum limba mi se înfioar rostind o latin stâlcit .

Ador toate clipele între-degetul mare- i-ar tor când plantez semin e i pigulesc; controlez u or frunzele iri ilor de la baz c tre vârf palpând fiece umfl tur , r sf ând florile.

Ador mângâierea de catifea a anterelor pârguite; cum polenul inund spiralele i buclele de la buricele degetelor - senzual precum soarele pe piele.

Uneori, aleg deliberat Hibridele F1, crescute pentru omogenitate i vigoare, numai de curiozitate, plantând unele în ghiveci, la soare, unele în paturi adumbrite, iar altele dedesubtul gardului viu. În timpul liber, îmi place s observ diferen ele dintre ele.

Peste iarn , pun bulbii de prim var pe blatul din buc rie unde se deshidrateaz , ori asud , acoperindu-se cu un puf albastru.

Tr tura mea dramatic preferat din gr din nu e un phormium cu frunze-n form de spad , nici vreun palmier, ci mai curând un puiet, un m r mic, de pild , sugrumat lent de un mald r de flori rochi a-rândunicii.

Uneori, prim vara, s vâr esc un mic emondaj teribil de nes buit.

Privesc câteva s pt mâni bune seva de nest vilit.

Se prelinge, picur , ne te - dup bunul meu plac inele des vâr ite de întunecime sub fiecare ciot. lini tesc spunându-mi c o femeie trebuie s se despov reze cumva de anumite lucruri asftel c in mor s i m rturisesc - ca nu cumva r mâi cu o impresie gre it - ca nu cumva crezi c e totul roz.

Traducere de Alexandra Munteanu, masterand MTTLC

sturnare Mijlocul anilor ’60... S fi avut 9 sau 10 ani; ezat confortabil pe bancheta din spate a unui Ford Prefect îndreptându-ne spre cas în tromb de la cursa de duminic (Warrenpoint) picioare descul e, cum e prim vara, lipite de imita ia de piele; când s intr m în ora ul Newry - noroi în stânga, uzine petroliere în dreapta (mai mult decât un simplu indicator al supei primordiale acum c m gândesc mai bine) de-ndat ce am intrat în groapa aceea semi-permanent o no iune abrupt de infinitate mi-a umplut capul, ori mi l-a golit.

Nu in minte care din ele; nu in minte no iunea; ce nu voi uita nicicând e c extazul clipei mi-a f cut pielea ca de g in , îmbr ându-i amintirea... asem tor punctului de îmbarcare al dragostei pe un curcubeu - nu po i ajunge sub el, nu-l po i diseca îl accep i pur i simplu drept podul dintre ploaie i soare... toate acestea m pun pe gânduri: acum, nu stau pe bancheta din spate nici m car jum tate din cât ar trebui.

Oricât de pu in conteaz lui Paul De fiecare dat când reveneai, cu buzunarele ticsite de plicuri, nu se datora generozit ii vecinilor no tri (de i erau... inând cont c discursul t u persuasiv despre Lumea a treia a urmat dup Grij pentru vârstnici i Salva i copiii) nici faptului c sunt sociabili ( i-a luat dou ore i jum tate acoperi casele de la Nr. 44 pân la Nr. 88, doar numerele pare)...

Ce mi-a înc lzit sufletul, i va continua s o fac , a fost anexa ta, pe care ai pus-o la aruncat: Din câte observ, holurile celorlal i sunt la fel de îngr dite ca al nostru.

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea din Bucure ti, http://mttlc.ro

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 5(45)/2014

Efim TARLAPAN (n. 17.05.1944) scut la M gurele, raionul B i, R. Moldova, cu numele Aftenie Tarlapan. În prima zi de coal (1951), înv toarea îi schimb numele în Efim, sub motiv c numele Aftenie nu este atestat de onomastica sovietic . A absolvit Liceul Corne ti i Facultatea de Litere, Sec ia Jurnalism, la Universitatea de Stat din Chi in u. Ulterior a frecventat Cursurile Superioare de Literatur de pe lâng Institutul de Literatur „Maxim Gorki”, din Moscova. Scrie epigrame, parodii, fabule, aforisme, literatur pentru copii i alte genuri literare, apare în zeci de publica ii, debutând în presa republican în 1968, cu miniaturi epigramatice, iar cu volum, în anul 1974. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova i al Uniunii Scriitorilor din fosta URSS (ambele 1976), precum i al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Autor a peste 60 de c i (originale, antologii, traduceri), între care: c i originale - Scuza i pentru deranj (parodii, epigrame, aforisme, 1974), Cartu iera (satire, epigrame, aforisme, 1990), DENS (Dic ionar Enciclopedic Satiric) (1994), Dioptrii pentru ochelari de cai… (satire, fabule, epigrame, parodii, aforisme, 1995), Stihuri mar iale (epigrame, 1999), Coloana n tângilor (epigrame alese, 2001), Aquila non capit muscas (epigrame, 2006); antologii - Unei, unui, unor… (florilegiu de epigram româneasc , 1992), Buturuga mic ... (1993), Marea antologie a epigramei române ti, de la bijuterii folclorice la performan e clasice (2005). Membru al Asocia iei Epigrami tilor din Moldova i al Uniunii Epigrami tilor din România, laureat la peste 50 de festivaluri i concursuri de umor, epigrame i poezie din Republica Moldova i România, de ine titlul „Maestru al Literaturii” i „Ordinul de Onoare” al Republicii Moldova, precum i titlul de „Cet ean de Onoare” al Municipiului Cluj-Napoca.

Statele Chi in u i Bucure ti Dou state române ti, Ar fi foarte fericite De-ar fi… Statele Unite. Înc o dat despre unire „Doamne, -ntreab democra ii, Când ne vom uni cu fra ii?” i-a r spuns Domnu cerescu: „Pe la Sfântul... Iliescu”.

Vam la Prut Vama asta, rod al min ii Unei hr re e na ii, La ie ire-mi ia p rin ii La intrare îmi ia… fra ii.

Styxul nostru Dou lumi une te vadul Nistrului c runt, eternul: Pe un mal se afl IADUL, Iar pe cel lal... INFERNUL.

Motivare O extrem -a României E sub t lpile Rusiei – -ntreb, ca unionist: Cum s nu fiu... extremist?

Doin nou ... din R. Moldova Vremile nu m r sfa : Ast zi, ca i-odinioar , Într-o ar f via Duc o via f ar !

Criz la comand Doamne, f -ne o surpriz Cu puterea Ta cereasc : , în fine, i o criz De... prostie româneasc !

Masa T cerii O privesc i-mi vine-agale Cugetarea pe nevrute: Cu cât mesele-s mai goale, Cu atât îs mai t cute…

Post-electoral La scrutin am fost.

Circ adev rat!

Bagi în urn -un prost, Iese-un deputat!...

Urna Cum pot s fac aici la voi, Spre prop ire saltul, Când, dat afar un gunoi, E-nlocuit cu altul?...

Ce mai fac minerii?

Coborâ i adânc în spa ii Subterane române ti, Fac metrou cu dou sta ii Petro ani i Bucure ti!

Demografic Nu e bai c se s rut Azi în public, slut cu slut , Baiu-i c , dup s rut, Se mai na te înc-un slut...

Paralel La TV, la procuror, Individului ce fur I se zice... autor. a-i i-n literatur !

La pescuit zând c nada mea anim Fiin ele din balt rar, Am pus, în loc de râm , rim i-am prins un critic literar...

tire tr znet Am o tire tr znet! Iat-o: China vrea s intre-n NATO. O primim în primul val, Dac intr prin... Ural.

Homo sapiens Omul cu al s u progres Efectiv m las stan : Pune degetul mai des Pe tr gaci decât pe ran !... ti i de ce? ti i de ce ni-i via a sumbr ?

Fi’ndc , de la mun i la mare, Cei care muncesc în soare Sunt condu i de cei din umbr …

Lui Mihai Eminescu Nici azi n-ai gloria deplin ci tot românul se închin Mai mult la „Steaua” lui Becali Decât la Steaua Dumitali! „Via a merge înainte” Eu in la via a mea i-i cer Curaj în lupte, dar i minte În fa -având du mani, prefer mearg ... moartea înainte!

Cimitirul Prin votul unanim al ob tii, Sfin it i validat de popi, E locul unde nu doar pro tii, Ci i de tep ii dau în gropi...

Epitaf unui motociclist Cel de sub verdea N-a fost ca oricare: A-ncetat din via Cu vitez ... mare.

Unei judec toare Asta da judec toare!

Ce talent! i ce dos-are!

Unui tân r chirurg Tân r, vesel, frumu el, Mor... bolnavii dup el!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Din Basarabia La izvoarele cu ape Dulci ca limba str mo easc , Cerbii vin s se adape, Porcii... s se b ceasc !

„Democra ia” gen Ion Iliescu Pentru ea, dându-ne votul, Traiul s-a schimbat un pic: Unii au în via totul De la cei ce n-au nimic!...

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Mircea C. DINESCU (30.05.1934 - 10.08.2009) scut i decedat la Ploie ti. A absolvit Liceul „Ion Luca Caragiale”, din Ploie ti i Facultatea de Pediatrie, la Institutul de Medicin Bucure ti. A lucrat ca medic în jude ul Prahova, la Dumbr veni, B icoi i Ploie ti. A fost membru al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu-Quintus”, din Ploie ti, al Clubului Umori tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

A publicat epigrame, semnând i cu pseudonimele Ion Ploie teanu, Gheorghe P tra cu .a., a primit numeroase premii la concursurile de gen, este inclus în peste 60 de de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice: Pas des deux (1997), Singuri în tranzi ie (2002), ambele volume scrise în colaborare cu Florina Dinescu, so ia sa, tot împreun îngrijind i apari ia volumelor colective Mu chetarii prahoveni (1996), Mozaic umoristic (1998) i Dup 20 de ani - umor major (2002). Ultima sa carte, de ast dat de proz , este Urma ii lui Esculap – Jurnalul unui medic de ar (2009).

Dura lex Dac stai i te soco i Foarte mare-i greutatea De a împ i dreptatea: Nu se-ajunge pentru to i.

Datini Românii, chiar cosmopoli ii, Sunt p str tori de vechi tradi ii, Având în lume cei mai mari Colind tori parlamentari. rb torile de iarn Se uit ori ice jelanii, Acum to i oamenii petrec, Sunt zile-n care i s rmanii Pot înghi i mai mult (în sec).

Originea speciilor Când omu-a ap rut pe Terra A fost om liber, ca pantera, Abia-apoi, treptat-treptat, Cu timpul a… involuat.

Nostalgie În seri târzii, la bra , pe-alei Noi ne-am plimbat sub plopi i tei i am fi mers la nesfâr it De nu ne-am fi c torit.

Repetabila povar De când mi-a r rit în fa , Am în eles, instantaneu, e iubirea mea de-o via ! i-a a m-am p lit mereu…

Fenomene paranormale Printre stâncile c runte În sezonul estival, El i ea pe-un vârf de munte S-au l sat lua i de val!

E normal Normal ca ni te maimu oi Ajun i în func ii frumu ele nu î i mai încap -n piele i mai jupoaie de la noi.

Tranzi ia Tranzi ia e o cadân Fugit din harem c-un el: i fie propria st pân !... i-a nimerit într-un bordel.

Omul i robotul Ne este mintea mai înceat , Dar tot vom fi superiori: N-or s existe niciodat Robo i a toate bârfitori!

Lumina Izvor de via nesfâr it Ce, printr-o pronie cereasc , Tot vine de la R rit!

N-au reu it s o opreasc .

Od limbii românilor A învins mereu obida Tuturor restri tilor i rezist , i-n pofida Ziari tilor! suri drastice Corup ia aceea mare A încol it-o r u „ eriful” i nu mai are vreo sc pare, a c s-a m rit tariful.

Od Am trecut din iadul poleit Într-un rai al goliciunii blidelor.

Pentru traiul nostru fericit, Mul umim din inim partidelor.

Epitaf pentru lene În cripta asta cenu ie E lenea noastr înhumat .

Ne-a p sit pe ve nicie!

(Capacu-l punem alt dat …)

Fostului meu ef A r posat la datorie i subalternii sunt în doliu…

A fost o-ntreag tragedie -i scoatem din ii din fotoliu.

Epitaf unui conduc tor A domnit uitând de gloat i, în culmea gloriei, A murit c lcat de-o roat .

Roat … a istoriei.

Epitaf unui poet Din iad afar l-au zvârlit i-i mare uluiala: Cu focul sacru-a reu it le înghe e smoala.

La înhumarea unui încrezut Acum, stând pleoap peste pleoap , Chiar cei cu gânduri mai meschine Atâta l-au vorbit de bine nu- i mai înc pea în groap .

Pumnul Pumn ginga , precum un cânt, Pumn de fier, viteaz în oaste, Pumn în mas , pumn în coaste, Pumn de bani, pumn de p mânt…

Testamentul meu Las trei vapoare, iaht cu vele, Cinci limuzine mai de soi i vilele, cu ce e-n ele, las… s mai visa i i voi!

Desp ire E cel din urm -al vie ii ceas, Presimt c Moartea tocmai vine, Iubi ii mei amici v las, ne vedem cu bine.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Hieroglife St scris de veacuri pe-o t blie, într-o ar în elep ii Au pus o tax pe prostie i au pl tit-o doar de tep ii.

Unei colege Nu se sperie de greu – Spun i bârfitoarele – i-urc -n schem tot mereu, Cât o in picioarele.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 5(45)/2014

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu continuare din nr. anterior Personaje: - Gary (profesor, 65 de ani) - Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; o voce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce” din culise.

- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateaz întâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu i secolul XX. Motto: To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie se întorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismului tic lo iei cotidiene.

Actul I Este atmosfera anilor 1985-1989. Ac iunea se petrece într-o garsonier slab luminat . Gary st la birou, fumeaz i r sfoie te ni te hârtii. Adesea, uit c are igara aprins i î i aprinde alta.

Se mai ridic uneori de pe scaun, se plimb agitat prin camer , gesticulând.

Scena II Gary: tii ce a zis Hitler în 1944, în culmea paranoiei, militarilor s i? „Dac în trei luni nu-mi pune i victoria definitiv la picioare, înseamn c nu m-a i meritat”. Aplauzele, de pild , l-au înnebunit pe Nero.

Candid: Aplauzele pot s ucid ciorile i s stârpeasc oarecii, dar aplauzele politice pot na te marii tirani. Cuvântul de sus, rostit peste capetele celor care aplaud , poate na te oricând i la oricine o stare de paranoie.

Gary: Eroarea fundamental a regimului instalat la noi const în totala ignorare a poporului, a valorilor fundamentale i, mai ales, haotica administrare a puterii. Puterea e un drog, o be ie?

Sau ironia ridic rii în slav a unui P cal ce nici a fluiera corect nu e în stare.

Candid: Starea retrograd a economiei din URSS nu este rezultatul presiunilor capitaliste, ci mai degrab consecin a acelui oblomovism politic care începe cu merge i a a sau nu are rost...

Gary: Exist la unii o poft de ajungere la putere, o poft de folosire a puterii i o poft de a r mâne cu orice pre la putere. Nu exist posibilitate de întoarcere sau r zgândire.

Candid: Doar de c dere de sus, prin ruperea gâtului.

Gary: Zilele trecute, la coad la lapte, un tân r dasc l îmi spunea c elevii i studen ii sunt considera i ca ni te sticle goale în care conducerea toarn ce vrea ea i cât vrea tovar ul. sc limea ar fi pâlnia prin care se opereaz umplerea sticlelor goale. La 16 ani, exist elevi care habar n-au care e diferen a între instinct i inteligen , în schimb tiu precis cât cost o not de trecere la treapt sau la admitere.

Candid: Suntem un popor sceptic: minunile la noi rar in mai mult de trei zile, în schimb, s rb torile prostiei dureaz câte un secol.

Gary: R zboiul aduce o schimbare, revolu iile nu aduc decât schimri; schimb rile nefiind decât simple varia iuni pe aceea i tem a puterii. Evolu m în cerc, din zece în zece ani ne întoarcem exact la lozincile cu care am plecat la drum. Mafia corup iei se l rge te, au ap rut boga ii i s racii, cei puternici i cei slabi...

Candid: La început s-a zis: „cine nu e cu noi e împotriva noastr ”.

Gary: Apoi a ap rut corectura Kadar a stalinismului: „cine nu e

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

împotriva noastr este cu noi!” Acum, tare m tem c suntem în curs de a realiza: „cine nu e cu noi i nici împotriva noastr , fiind cu noi, deci împotriva noastr - aceia suntem noi, care nu mai suntem nicicum!”.

Candid: Ai dreptate. În secolul viitor, dup cel de-al XV-lea Congres, se va spune cu siguran a a: „cine a fost împotriva noastr a fost cu noi!”

Gary: Imensa majoritate a ceea ce numim popor (în care s-a dizolvat i contopit aproape total orice distan dintre sat i ora , dintre muncitor i intelectual, membru sau nemembru de partid) s-a transformat într-o mas inert , surdo-mut , dar care, cu disperare, sper c ceva, cândva, cumva, va pune cap t la tot ce e fals i mincinos în ceea ce este!

Candid: Ar trebui s înv m s facem diferen a între durere i suferin . Durerea apar ine vie ii individuale, suferin a apar ine istoriei.

Gary: Foamea i frigul apar in de capitolul „dureri”; robia, disperarea, ru inea, neputin a, letargia etc. sunt capitole ale istoriei. Nu noi suntem bolnavi, istoria e bolnav ; noi suntem doar celulele înc vii i dureroase ale unei sublime Fiin e biciuite, crucificate, îngropate de vii...

Acum, la sfâr itul vie ii, îmi dau seama c nu mai am nici o specialitate: nu mai sunt nici profesor, nici gazetar... M pricep, cum zice Xantipa, la toate câte nimic. În tinere e speram s ating „soarele cu picioarele i luna cu mâna”. Acum nu sunt decât un simplu verb ce se viseaz idee.

Candid: Evreii, de pild , neag istoria: „este un timp pierdut” spun ei.

Gary: Elie Wiesel, supravie uitorul Holocaustului, are teribila declara ie: „dac istoria s-a putut lipsi de noi, i noi ne vom putea lipsi de istorie!”.

Candid: Dac la evreii vechi, istoria era într-adev r un timp pierdut, la popoarele mici de ast zi istoria este un lux ne-permis, o risip inutil i riscant de energie i soart .

Gary: E ora la care, retra i în cochilie, vis m recl direa Ierusalimului nostru, dar pân atunci a tept m s vedem izbindu-se cap în cap cele dou mari puteri - America i URSS. Ele ne-au furat mica noastr Istorie, frumoasa noastr civiliza ie, comparabil cu a Fran ei.

Candid: Nu ni se potrive te nici un model extern de civiliza ie: nici cel sovietic, nici cel american; nici cel nipon sau german.

Gary: Ar fi trebuit s fim l sa i s cre tem organic, dinl untrul nostru.

Acum nu mai avem nici un pattern, cre tem i descre tem aiurea, dup legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri c utând petrol i o el i neg sind decât cimitire de folclor i limb .

Candid: Ne trebuie, zic comuni tii, un om de tip nou care s fie, întro singur persoan , i cinstit i de tept i foarte priceput.

Gary: În cadrul unui simpozion al revistei „Ramuri” am avut revela ia i spaima constatând c avem un num r disproporionat de mare de poe i i critici, fa de câ i prozatori i dramaturgi tineri candidau la ve nicie. De filozofi, s nici nu vorbim, specia asta de rara avis acum a disp rut complet.

Candid: La romani, augustaliile erau s rb tori în care preo iiaugustali aveau sarcina s -l prosl veasc pe împ rat, iar împ ratul era obligat s ofere, în schimb, pâine i jocuri poporului. Panem et circenseses.

Gary: Prin progres i civiliza ie, am ajuns ca ast zi poporul, lipsit de pâine, s ofere circenseses împ ratului s u, transformândui copiii i artele sale în imense serb ri-augustalii ce devin din ce în ce mai mari i mai scumpe. Dictatorul tiran se uit

57

din tribun spre masa imens de supu i, ce se comport ca ni te oameni ferici i, plini de dragoste i entuziasm.

(Intr Xantipa în camer .)

Xantipa: Ne trebuie un Dumnezeu, în trei persoane, dar care s nu ne mai fie indicat „de sus” sau din Kremlin. i care s nu vin mânios, c lare pe un tanc, în mân cu un pistol i în cealalt cu o bro ur obligatorie.

Gary: Lumea noastr este grav bolnav . i nu de o boal oarecare, ci de cancer. Cancerul lumii noastre e puternic i nemuritor, e ireversibil i incurabil. Celulele canceroase au formidabila putere de a se rena te la infinit. Nu au du mani, sunt cele mai toase celule cunoscute pân acum. Nu cunosc moartea i nu sufer de nici o boal . Ca s piar el, cancerul, întâi trebuie s pierim noi. Chiar i dup moartea noastr tumoarea malign mai tr ie te „în sine” câtva timp. Apoi se mut . Nu se tie cum i în cine.

Xantipa: Numai un miracol ne va mai putea scoate din aceast com hipnotic : fie o uria catastrof natural , fie o uria inven ie sau un accident atomic pornit din lumea a treia.

Gary: Dumnezeu ar trebui s ne vin în ajutor, a sosit timpul ca El s i convoace pe cei doi mari, dându-le un ultimatum ceresc.

Deus sive Natura ne ap totu i; terge din sensibilitatea noastr ceea ce doare, ceea ce ucide, ceea ce nu se las uitat.

Vedem zilnic pe str zi, la birou, în vecini, lucruri groaznice; dar ele nu ne mai ating, nu ne mai dor. În tinere e, treceam prin jungl ca acea tân negres a lui G.B. Shaw, care era atât de pur i nevinovat , încât fiarele, erpii, scorpionii i ân arii se fereau din calea ei. Acum, la b trâne e, avem pe frun i aura veteranilor întor i din lungi r zboaie: am v zut i am tr it atâtea crime i atâtea groz vii încât acum putem privi nep tori, f s sim im nimic, chiar i la cel mai oribil accident de ma in sau incendiu de familie, cartier, ar . Ieri, un vulcan în Columbia a îngropat sub noroi un întreg ora ce dormea: 25.000 de mor i! Ei, i?! E groaznic s fii îngropat sub noroi, dar e i mai groaznic s fii nevoit s tr ie ti îngropat sub noroi...

Xantipa: Tr im într-o epoc de uria , fantastic explozie, expansiune i înst pânire a Prostiei.

Gary: A Prostiei, ca valoare! Prostia inteligent , tiin ific , descurrea , mecher ; prostia sublim , cezaric divin ; prostia ca fundament, ca acoperi , prostia ca stil i weltan-schauung (privire înspre lume). Prostia ca monolog: ea nu cunoa te i nici nu recunoa te întreruperea, întrebarea, contrazicerea. Îmi zici c umblu pe str zi i uneori vorbesc, gesticulez, argumentez. Se poate, îl contrazic!

Xantipa: Totul e relativ.

Gary: Un prieten, care a optat pentru Israel pentru c nu mai putea suporta minciuna în care, zicea el, era obligat s se b reasc în Bucure ti, unde a fost redactor- ef la „Scânteia”, îmi scrie c acum regret mult c a plecat „de acas ”. Zice: „aici mi se cere s mor pentru Patria asta veche dar nou ; dincolo, la voi, nu ni se cerea decât s min im în numele i pentru renumele patriei aceleia...”.

Xantipa: În fond, ce este Patria?

Gary: Locul unde ne facem armata i unde ne pl tim impozitele.

Patria este locul unde simt nevoia s m întorc acas , de oriunde a fi. Patria este locul în care pot scrie în limba locului i pot publica în limba Europei, dar pentru europenii locului.

Xantipa: Pentru mine, Patria este locul meu de veci!

Gary: „La ce lucrezi?” - m întreab prietenii-du mani sau du manii care îmi sunt prieteni. „La o rienologie” - le r spund eu, zâm-

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bind ambiguu. Nimeni nu m întreab ce este aceast rienologie. Prin anii ’60, aveam un b trân amic care î i zicea Mefisto.

Pariase c nimeni nu va fi curios s afle ce înseamn acest nume. Aici, în Isarlâcul exilului meu, Faust este, în cel mai bun caz, un titlu de oper fran uzeasc , f arii i cor interesant. Dar, în momentele în care umbrele devin grele, când ninge afar i ziua se întunec spre o noapte i o iarn f de sfâr it, încep s cred c „rienologia” mea nu este o glum transilvan : e un diagnostic, o formul clar a destinului genera iei mele. Norocul meu e c nu m-am specializat. În jurul meu foiesc nimicologii cu titluri i decora ii... Între atâ ia colonei i docen i, îmi st bine s r mân un simplu sergent, termen redus, dezertor recidivist i din istorie i din politic .

Ca s pot tr i f co maruri, fac eforturi grele ca s uit multe i pe cât mai mul i din propria mea via . Cere, oare, prezentul ca s fie ars trecutul? Nu tiu, se spune c trecutul nostru e viitorul nostru, cu toate c focul la care ne înc lzim azi îl între inem arzând pe el cincinalele uitate ale acestui secol.

Xantipa: Cel mai barbar secol din ultimele decenii...

Gary: Prin 1956, la Sinaia, beam votc ruseasc cu Oskar Lemnaru.

Inteligent i teribil (un evreu be iv e un miracol în sine), acesta, privind peste cei o sut de „creatori” ce se fâlfâiau prin somptuosul hol al Peli orului regal, oftând, mi-a spus: „Înc e bine! Înc e bine pân când tia mai cred c au nevoie de noi!” M tem c ora când tia se pot lipsi foarte bine de noi a sosit.

Xantipa: Se poate tr i f cultur , pres , umanism. F reviste, literatur , arte, spectacole. F religie, f ideologie, f nici un dumnezeu...

Gary: În nop ile mele de insomnii, am schi at un studiu în care încercam s surprind fenomenul de disolu ie a limbii noastre.

La noi, limba s-a divizat în trei limbi separate. 1. Limba satului, neasc , în curs de dispari ie. 2. Limba cult , în curs de frenetic neologizare. 3. Limba politic , vorbit de cei care iau cuvântul la edin e, în care se scriu articolele de fond i se comunic de sus punctele de vedere ale st pânirii. Noi, spre deosebire de unguri, nem i i ru i (limbi vecine pe care le cunosc) nu am f cut, în secolul trecut, acel efort filologic de a traduce în limba poporului neologismele de care aveam nevoie. Noi le-am împrumutat: ne gr beam, tiam i fran uze te i latine te, cuvintele împrumutate se lipeau cu dragoste de limba noastr veche. Dar azi, nici m car profesorii de limba român nu mai tiu s traduc sau s explice etimologic avalana de neologisme ce curge ca o lav spre limba noastr cult .

Xantipa: Dac exist azi o lectur printre rânduri, o lectur pe din untru, dincolo i al turi de rânduri, cred c exist i un râs printre rânduri, un râs pe din untru. Care nu e râs, e altceva, înc nu are nume, dar în curând va avea. Tr im întro epoc în care kitsch-ul devine dintr-o simpl boal estetic , o molim generalizat .

Gary: Cred c Blaga a fost cel care a introdus termenul de kitsch în terminologia noastr filosofic , în elegând prin el artasurogat, un fel de art deplasat . Poet fiind i mare iubitor de pictur , Blaga ne explic : „kitsch ar fi, de pild , un tablou ce red aidoma pe pânz ceea ce este sau poate fi sublim în natur . Cerbi sub lun , lebede pe lac, iganc al ptând etc.”. Îndr znesc a propune drept kitsch social matrice, portretul politic, lozinc ria, serb rile, poezia i dansul tematic, pavoaz rile, mitingul, imnele...

Xantipa: Nu suntem destul de cre tini spre a ne îndr gosti de suferin i jertf , nici destul de stoici spre a ne transforma

Anul V, nr. 5(45)/2014

neputin a i r bdarea în în elepciune i rost, nici destul de europeni spre a ne învinge individualismul funciar nesc, nici destul de n stui i ca s sim im cu itul la os i s nu ne mai pese de fric sau ziua de mâine. Urme trainice de p gânism i de îndelung sclavagism ne fac s iubim, chiar i acum, pl cerile m runte, via a în sine, lesnicioasa fericire, firimiturile de lumin în întuneric.

Gary: Triste ea profund a divinei mele copil rii era gândul c tata nu are s poat niciodat s -mi cumpere... o biciclet . Triste ea tinere ilor mele era c nu voi sc pa niciodat de cazarm , uniform , front i fronturi. Triste ea maturit ii mele era c pu ria e obligatorie, nimeni nu poate s o evite, pentru secolul în care m-am n scut, ea fiind ca i scarlatina la copii.

Triste ea b trâne ilor mele este c lumea e absurd i f de solu ie, c nici cei mai înv i colegi ai mei nu pot vedea prin cea a viitorului, c înaint m cu spatele c tre ziua de mâine, c moartea m va surprinde ca o s geat mut venit pe la spate i c voi muri f s tiu ce rost am avut i cine am fost, a a cum am fost, în acest stupid col de lume i istorie. La un simpozion al poe ilor din provincie, am declarat c nu mai am memorie, dar am câteva amintiri pe care le conserv cu grij i la a c ror înfrumuse are lucrez neobosit. S-a râs.

Xantipa: Adev rul e c ai o foarte bun memorie i c nu tii cum s scapi de ea. Simpla întâlnire cu un „martor” din trecut (to i martorii t i au fost martori ai acuz rii) este ca o deschidere a cutiei Pandorei.

Gary: P rin ii mei, oameni foarte s raci, locuind într-o mizer colonie minier , participau anual la patru baluri mari, la câteva nun i, la dese petreceri de familie. Tata î i avea zilele sale de sindicat, cârcium etc. Mama, în fiecare sear , dup ce ne culca, pleca, nu în vizit , ci în „pove ti”. Se culca la ora unu noaptea.

Duminica eram cu to ii la biseric (tata cânta în cor), dup mas la obligatoria plimbare în parc. Fanfara cânta frumos, lumea trebuia s vad cum suntem îmbr ca i. Existau popici, fotbal, chermeze. Joia i duminica câte un film mut. Ie iri la iarb verde de 1 Mai, Sânziene i Sfânta Maria Mic . Mama, catolic rural , b tea regulat, pe jos, lungile ei pelerinaje: la Lupeni, Ha eg, Radna. Venea obosit , dar fericit . Plin de lumin . În concediile sale, tata pleca „la coas ” la momârlani.

St tea dou s pt mâni la Bani a, Baru-Mare sau Meri or. Se citea enorm în colonie, se câta seara. Numai pe uli a noastr erau dou trompete i un clarinet.

Xantipa: Acum, cu restaurarea sclavagismului de tip nou - comunismul - pân i în Capital , Cluj, Craiova, lumea e nevoit s se culce odat cu g inile. Singura distrac ie ar fi înjurarea televizorului i ascultarea pe întuneric a „Europei libere”.

Gary: În anul care vine, voi reciti toate trilogiile lui Blaga, voi continua „lectura de b trâne e” a marilor filosofi. Acum tiu c Dumnezeu se uit la oameni prin ochii copiilor i la lume prin ochii filosofilor. Poate c aceste lecturi îmi vor da certitudinea pe care mama mea o ob inea morm indu- i rozariul ei de analfabet , iar tata citind i recitind contractele de munc , opera vie ii sale de sindicalist.

(Xantipa iese din camer .)

Candid: Sunt oameni care înceteaz brusc s mai cread în Dumnezeu, al ii care înceteaz , pu in câte pu in, s mai cread în omenire; iar omenirea, volens-nolens, ajunge s i dea seama c a a cum este nu are nici un Dumnezeu. Deci, adio speran de mântuire.

Gary: Drumul cel mai scurt, zic eu, acum la b trâne e, nu este linia dreapt . Singurul drum e cel care ocolind caut al treilea punct fix: ve nic. Sisif e un dobitoc tragic: singura noastr speran

Anul V, nr. 5(45)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu poate s vin de la el, fiindc el nu se va revolta vreodat , refuzând i blestemul, ci din cu totul alt parte. Fie de la muntele care se va toci, fie de la stânca ce va fi sp lat de ploi i vânturi, fie de la copiii s i ce se vor s tura de a- i vedea tat l chinuit de o pedeaps crud i monoton . i total nerentabil . Într-o zi, cineva îi va înlo-cui stânca cu o cruce, Sisif va descoperi c are o mam în-durerat , c exist sus pe deal posibilitatea de a muri. Sisif, ca i Blaga, refuz , pe bun dreptate, orice gând al unei eventuale învieri.

Candid: E ti un scriitor ce debuteaz mereu (f succes, doar cu succese), un socialist f ideologie, un cre tin f confesiune, un filosof f sistem i memorie, un semicet ean tolerat, un transilvan refuzat la Cluj dar neasimilat în Oltenia, un român austro-ungar, un filorus antistalinist, un comunist contemporan cu fluturii i cu Iosif din Arimatheia, un estetician est-ethic, un liberal îndr gostit de lan uri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan actualmente îndr gostit de propria bab , un proletar plin de lumpen-diplome, un miner lamp , un minisocrate ce nu a v zut Athena i nici cartel de cucut nu are, un Danton primind zilnic picioare în fund de la Robespierre-ul blocului, un b trân r mas în mintea copiilor, un evreu dat afar din comunitate, un biet sergent într-o armat ce se retrage de 40 de ani, un zoon antipolitikon, o maimu a bunului Dumnezeu, un c cat în ploaie...

Gary: În somn, în rug ciuni, în clipele mele de spaim i în lunile de stupid angoas , sângele meu curat se întoarce înapoi în rin i. Este la mod acum s i dete ti p rin ii, s i prive ti cu scârb copil ria. Eu am fost foarte iubit, i iubirea aceasta a lor m între ine i acum, trupe te, suflete te, spiritual. Tata mi-a dat ira spin rii, mama - darul de a povesti i a glumi.

Amândoi, dragostea de lume, soare, oameni. Sora mea le-a mo tenit candela de omenie i dragoste. De câte ori trec prin momente grele, merg la Petrila, la mormântul lor, s m rog.

Dar nu singur, ci cu sora mea. Singur mi-e fric , prea mult i-am chinuit, prea deseori i-am ucis f s vreau. M uit îndelung la peretele alb din fa a mea: acolo z resc icoana catolic a mamei mele, aceea pe care am z rit-o i când am deschis ochii în casa noastr din Petrila. M chinue gândul c voi muri într-o curs de oa-reci i totu i m înveselesc gândindu-m dincolo m a teapt Blaga, Stanca, Cotru , Sergiu Al.George, Maxim, Liviu Rusu... Îi aud parc strigând în cor: „Bine ai venit, bufonule Gary!”.

Se aude la radio Concertul în mi minor pentru fagot, orchestr de coarde i clavecin de Antonio Vivaldi.

Gary: Invidiez mult pe cei care pot privi stelele, pe cei care se pot afunda în misterele calculului matematic sau pot, sub microscop, pândi zvâcnetul de via al celor mai elementare celule. Dar teribil de mult regret c nu tiu muzic , arpegii, armonie, contrapunct. S nu aud numai, s i pot vedea cum se îmbin minunea acestor arhitecturi organice, curgânde...

Candid: Într-o lume viitoare, nu este exclus s vedem muzica la televizoare i s auzim pictura de pe benzi. Asta, desigur, într-o epoc în care scrisul i cititul vor deveni i inutile i total demodate.

Gary: Am încercat s citesc din fe ele oamenilor. Fiecare fa e o pagin , fiecare om e o carte, fiecare gest o liter , un cuvânt.

Chiar i o frunz , dac am ti s o vedem i s o citim în limba ei, ne-ar povesti o istorie întreag . Am stat la o coad în holul unei g ri, am c torit în vagon comun, am a teptat în sala de repartiz ri a policlinicii, la ie irea dintr-o fabric , în pia a nou .

59

Nimic! Toate fe ele sunt coli albe, nu spun nimic, nu ascund nimic. Doar copiii pân la 10 ani fac excep ie de la aceast pustietate. A pierit sufletul? Au paralizat mu chii fe ei? Sau eu am orbit, uitând astfel s mai citesc fa a semenilor mei. M uit în oglind : i eu sunt o coal alb . Ceea ce ar fi s fie scris pe fa a mea, s-a ters, a murit înecat în mâl, neputin i disperare.

Candid: Scrisul este un sacrificiu printr-un fel de nobil auto-mutilare.

Ca i cititul...

Gary: Apar inând unei familii în care to i str mo ii mei au fost analfabe i, sângele meu de iobag i sclav se prelunge te prin mama (semianalfabet ) i tata (un om de lume, citea rar, scria i mai rar) c tre o dotare pentru expresia oral . A fi putut ajunge cineva, într-o lume în care scrisul i c ile nu ar fi fost predominante. Sunt un povestitor, un vorbitor, m înc lzesc i m sfin esc abia când m pot uita în ochii conlocutorului meu, când pot spune, rosti, gr i, cele ce se nasc în capul meu. Înv ând s scriu i s citesc, am ucis în singur tate i t cere voca ia mea de ucenic i dasc l primitiv, care tie s asculte i s vorbeasc . Scrisul m-a mutat într-o alt cultur , alt fiin . Nu e de mirare c pri-mele mele lucr ri scrise sunt naive i artificioase, tocmai pentru c ele deriv din ereditatea mea oral i nu din cea intelectual letrist . Visez i acum o sal plin de prieteni, în care, f nici un text preg tit înainte, pot povesti, timp de câteva ore, tot ce am pe inim : liber, din untru, f nici un scop, f nici un plan, f nici un pic de literatur , mai ales...

Candid: Pentru ca un mare miop s i poat g si ochelarii pier-du i sau r ci i are nevoie de o alt pereche de ochelari. Noi neam spart i ochelarii de rezerv , nu mai vedem nici la dou zile înainte. Ca s ridic m o nou genera ie de comuni ti salvatori, cinsti i, inteligen i i pricepu i, am avea nevoie de ni te dasc li care s fie ei în i modele de cinste, inteligen , pricepere. i dezinteresare. i clarviziune.

Gary: Nu exist . Am epuizat toate rezervele de caracter ale na iunii în aceast absurd i p guboas lupt cu Puterea politic în sine.

Candid: Suntem redu i la lupta clandestin , cotidian , pentru supravie uire la limit : foame, frig, fric . Nu mai suntem nici oameni, nici cet eni, suntem doar ni te numere inutile dintrun recens mânt statistic al gurilor ce trebuie hr nite i min ite.

Ca s tac . Ca s nu mu te.

Gary: Nu tiu cum i de ce, mereu am funesta sim ire c undeva au fost instalate i ard cu foc continuu ni te uria e cuptoare criminale, ca acelea de la Auschwitz. Dar în ele nu mai ard oameni.

Ard valori umane, legi i principii, esen e i substan e ale condi iei umane elementare. M gândesc s -mi dau demisia din Uniune, demisia din ethnie, demisia din via ! De fapt, neavând nici cel mai mic rol, nici o replic , în piesa care se joac , stau pe tu , bat pasul pe loc. De o via întreag tept clipa în care voi putea, în sfâr it, s încep a tr i cu adev rat. Iat -m aproape de moarte i nu am luat cuvântul la nici o edin , nu am urcat pe nici o baricad , nu am reu it demasc nici o lichea sau m car un prost.

Candid: Via a social e un spectacol continuu, nu se poate f teatru. Partidele politice i dictatorii nici nu mai doresc supu i care cred în ei, ci supu i care tiu bine rolul de supu i, se prefac perfect c ei cred i c sunt convin i.

(Intr Xantipa.)

Xantipa: Doar natura mai e sincer . i moartea... Deocamdat . Nu se tie ce noi surprize ne rezerv progresul i mersul înainte i în sus...

Gary: Adev rul este c pe vremea când eram sincer, direct, spontan

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i deschis, nu f ceam decât s sparg geamuri, s trântesc u i, scuip în sus. Toate în defavorul tragic al soartei mele. Am i pl tit scump pentru aceste vitejii de caracter mineresc. I-am cut pe judec torii mei s râd , am m rit pedeapsa mea de la 1 an la 7 ani plus domiciliu for at, dup ... Mai nou, am înv at lec ia, aici, la Craiova, s-a fost instalat în mine un fel de sufleorcenzor, pentru cea mai modest întâlnire sau audien oficial .

Xantipa: Poporul sta are i el câteva mituri de rezerv : mitul paradisului pierdut, mitul inevitabilei apocalipse, mitul ve nicei întoarceri... Adev rul - ca i iganii sau câinii vagabonzi scurm în lada de gunoi a prezentului sau cer te...

Gary: În tinere ile mele buiace, când umblam, tot timpul i peste tot, beat de mine însumi, credeam c sunt unic. C nimeni nu este i nu poate fi ca mine. C sunt nemuritor, moartea nu se poate întâmpla decât altora. Apoi am avut norocul s întâlnesc 1-24-10 prieteni care m dep eau în toate, plus în certitudinea lor de nemurire. i ei erau i se credeau unici. Pe urm , anii scurgându-se necru tor prin clepsidr , am început s v d i m conving c tot mai mul i oa-meni seam ca soart , sens, existen , cu mine... Acum, la 66 de ani ai mei, tiu c nu lumea îmi seam , ci eu sem n cu ea.

Xantipa: Poate c a a sunt i popoarele: cele tinere se cred unice, invincibile, mesianice; cele b trâne, ca i chinezii de pild , ajung s în eleag cum c nu lumea e f cut pentru ei i ei sunt simple furnici ale acestei lumi care ne ignor .

Sun telefonul. Xantipa ridic receptorul, îl pune la ureche, ascult , apoi, f s spun un cuvânt, îl pune în furc . Gary se uit la ea întreb tor.

Xantipa: A murit Constantin Noica, la P ltini .

Anul V, nr. 5(45)/2014

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) M cutremur: parc a sta la o coad , ghi eul unde se d ceva e înc departe, mai am mult de a teptat; dar iat , deodat , Noica a luat ce avea de luat, a eliberat locul i deodat m simt foarte aproape de vârful cozii, v d ghi eul, chiar dac nici acum nu vreau s tiu cum arat marfa pentru care a tept m de atâta vreme în acest rând lung i t cut. I-am propus, acum câtva timp, Xantipei mele s ne sinucidem, discret i cuminte, împreun . M-a refuzat categoric. Cât timp se mai poate ruga, cât timp mai pot înjura eu... nu!

Xantipa: Orice român care se isc le te mai mult de dou ori pe zi e în pericol s i piard capul.

Gary: Puterea - ca slav , vraj , otrav - intr prin fotoliu, prin isc litur , prin crava , pistol sau pulan, dar mai ales prin aplauzele la edin e, tribun , pie e. Lingu itorii sunt crea i de putere, fiindc ei creeaz puterea puternicilor, un tab devine inuman din clipa în care i se d posibilitatea de a- i trece subalternii în rândul obiectelor neînsufle ite.

Xantipa: Somnul ra iunii na te mon tri, somnul bunului-sim na te i.

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) Se împlinesc azi, zece ani de când am înmormântat-o pe divina mea Mam . Avea peste 90 de ani. În absen a mea i a surorii mele, dup pomana de cuviin , casa Mamei r mânând goal , „vecinii”, pentru care Mama a fost o adev rat Cruce Ro ie, au spart lac tele i au jefuit toat ograda. Au c rat totul. Cu securile au spart opronul, cote ul, pridvorul... Au golit c mara de c rbuni, opronul cu lemne, fostul atelier al tat lui meu. Ca în Zorba Grecul, la moartea Bubulinei. Am mers cu sora mea s vedem dezastrul. Am plâns un pic, apoi am împ it absolut toat zestrea ei din cas : oale, haine, albituri etc. La aceia i „vecini”.

Delacroix - Leul privind gazelele