Constelatii diamantine, nr. 8 (48) / 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 8 (48) August 2014

Semneaz :

Turner - Podul diavolului

Mihai Batog-Bujeni Adrian Botez Emil Bucure teanu Nazaria Buga Ionu Caragea Livia Ciuperc Josef Czechowicz Alensis De Nobilis Daniel Dejanu Eugen Deutsch Dominic Diamant Doina Dr gu George Filip Mircea Gheorghe Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Elena Andreea Ion Stej rel Ionescu Dan Lupescu Dorina Magarin Boris Marian Daniel Marian SĂŽnziana Theodora Matei Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Rodica Moru an tefan Radu Mu at Janet Nic Ion N. Oprea Ion Pachia-Tatomirescu George Petrovai George Popa Puiu R ducan tefan Al. Sa a Florentin Smarandache Constantin Stancu Gheorghe A. Stroia Nelu Vasile Leonard Ionu Voicu Mariana Zavati Gardner

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Janet Nic , a din Taurida ...........................p.3 Stelian Gombo , apte ani de la trecerea la cele ve nice a Preafericitului P rinte Teoctist Ar pa u - Patriarhul BOR ..........................pp.4,5 Doina Dr gu , Glorii, Modele i Capodopere ..p.6 George Petrovai, Poezia - component esen ial a culturii universale ................pp.7-13 Ionu Caragea, Poezia ....................................p.13 George Popa, Sensul în poezie ...............pp.14-18 Dominic Diamant, Stihuri a(i)urite ..............p.18 Dan Lupescu, Primul spectacol Robert Wilson în România: Rinocerii, dup Eugen Ionescu ......................................................................pp.19-22 Adrian Botez, Poeme ......................................p.23 Ion Pachia-Tatomirescu, Despre “dogma” olimpismului .....................................................p.24 Daniel Marian, Un RAS/putin .......................p.25 Nicolae M tca , Versuri ..................................p.25 Constantin Stancu, Dosoftei: ca roua ce curge pe munte .....................................................pp.26-27 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .

William Turner ..................................................p.27 Livia Ciuperc , Înl uiri epice ..............pp.28,29 Daniel Dejanu, Apus în deriv ...............pp.30-33 Mircea Gheorghe, Neobositul poet George Filip ............................................................pp.34,35 Mariana Zavati Gardner, Versuri ..................p.35 George Filip, Vise desenate ............................p.36 E. Bucure teanu, De la Zenit la Nadir..pp.37-39 Sînziana Theodora Matei, Cartea i biblioteca, prietenii mei ......................................................p.39 Rodica Moru an, Versuri .................................p.40 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.40 Florentin Smarandache, Af(l)orisme ............p.41 Elena Andreea Ion, Versuri .............................p.41 Petre Gigea-Gorun, Amintiri din paradisul copil riei ...................................................pp.42,43 Janet Nic , O monografie unicat ..................p.44 Boris Marian, Staliniana-2014 ....................p.45 Mihai Batog-Bujeni , Sonete ........................p.45 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46 Alensis De Nobilis, Versuri ............................p.46 Ion N. Oprea, Declinul istoric al Basarabiei i Bucovinei - m rturii i imagini, recurs la memorie ......................................................pp.47,48 Stej rel Ionescu, Proz ..................................p.48 Dorina Magarin, Braconierii de vise ....pp.49,50 Josef Czechowicz, Poeme ...............................p.50 Constantin Miu, Fe tania ..............................p.51 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .................p.52 Gh. A. Stroia, Secven ial/ Sequential ..........p.53 Nazaria Buga, “Pe unde-a umblat Dumnezeu”, cre te un Înger .........................................pp.54-56 Puiu R ducan, Versuri ....................................p.56 Nelu Vasile, Constela ii epigramatice ........p.57 t. Al. Sa a, Constela ii epigramatice .........p.58 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.59,60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: William Turner

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~

|A|A DIN TAURIDA Consecvent în a- i ar ta incompeten a de recenzent al unor reviste, mai bune, sau mai pu in bune, ce apar, din dragoste de cultur , în toate col urile rii, A IFIGENIA, de la „Luceaf rul de diminea ” „curenume” mondial i astral, pulseaz incoerent, dar pluseaz cu noi dovezi care îi descalific a azisa „pricepere” de condeier infailibil. Mai întâi, s observ m c duduca nu mai semneaz cu numele de „Ifigenia”, ci, pur i simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face s credem (bine c s-a convins i ea!) c este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum!

Asta a a, ca s -mi cârpesc i eu, din orgoliu mioritic, umorul comunist, de care dau dovad , cu pingele culte, de la str mo ii no tri latini! A adar, A DIN TAURIDA nu poate dormi de „dorul” „Constela iilor diamantine”! Are co maruri, vrea s piar „s mân a” acestei reviste i s r mân , dac se poate, numai „Luceaf rul” ei, „curenume” mondial, galactic i astral, singura revist care promoveaz adev rata „cucultur ”!

Da, o asigur m pe ne-stimata i pr fuita duduie „curenume” din antichitatea sub care se ascunde: revista noastr este cea mai proast revist din univers, „zdrean publicistic ”; noi, diamantinii, suntem veleitari (mai ales eu!), provinciali (mai ales eu!), nulit i literare (mai ales eu!); colegii s i useri ti, care public la noi, sunt „usc turile”

USR-ului. Da! Da! Da! De apte ori, DA! Asta, ca s nu se mai oboseasc s caute, prin gunoaie, abjec ii i spurc ciuni cu care, se vede de departe, c este bine mobilat ! E vremea s ne lase! S r mân „nemuritoare i rece” în arcul s u de la intrarea în onorabilul „Luceaf r”, pe post de L bu cronicar!

Dar, înainte de a ne lua amiabilul „adio”, poposim, un pic, pe în elepciunea perfect a „Nimicului din Taurida”. Ia s vedem noi care este „scara” lui de valori, s vedem prin ce sit -ciur-dârmon cerne el, dar nu discerne, munculi a altora. Se observ , înc de la început, o încremenire în proiect: revistele „centrale” sunt esen e i chintesen e, lapte i miere, ambrozie i nectar, unde „profesioni tii”, „care î i respect statutul”, îngeri literari, arhangheli hermeneu i, heruvimitici, fac ordine, bat moned celest i împart pa apoarte de nemurire. Revistele „provinciale” sunt stupide, dep ite, anacronice, primitive, cu veleitari, cu neaveni i, pentru c nu au „profesioni ti”, ca la „Centru”. Câteodat , imperturbabilul dârmon din c orul EI NIMENI face mici concesii, decretând unele articole, din acest t râm blestemat, ar putea s fac figur frumoas „în orice publica ie central ”. A a, da, coan duduc !

Bravos! Întotdeauna, Centrul e în centru i, câteodat , din mila L bu ului-cronicar, i periferia î i boc ne papucii pe caldarâmul Centrului.

Turner - Ultimul drum al temerarului

ne apropiem i mai mult de unitatea de m sur a lui L bu -Cronicar, mare talent literar, gra ie c reia se zide te piramida valoric a neamului. În prezentarea unei reviste, zice, riguros tiin ific i documentat: „Semnal m cu pl cere”. Vorbind despre alt revist , afirm , ritos: „o pl cut lectur ofer revista X”. C znindu-se s promoveze o revist cu numai trei apari ii, dar din care a lecturat numai dou , miorl ie, doct i intelectual: „Semnal m cu pl cere o nou revist ”. i, la nicio chioap mai încolo: „Am mai receptat cu pl cere”. A adar, criteriul „pl cerii” este „ eapa” în care trage A BU revistele care au curaj s -i treac prin fa . Toat lumea tie c „pl cerea” este subiectivitatea îns i. Are conota ii senzuale, corporale, materiale, superficiale. Pl cerea nu are adâncime i nu duce spre „duhul” cu care se laud LAIKA luceferist . Tocmai de aceea, cu aceea i pl cere, prieteneasc i tov easc , semnal m gravele gafe gramaticale, prin care „î i respect statutul” de profesionist-amator, dar, pentru care un licean ar pierde bacalaureatul. Într-o cronicu laudativ , dar cât o coaj de nuc , scrie, negru pe alb: „mai corect spus”. i un ânc de clasa a aptea tie c adjectivul „corect” nu are grade de compara ie! Iar, în alt cronicu , tot laudativ , defileaz cu o „perl ” n ucitoare: „Fe ele prostiei este, de fapt, subiectul”!!! P i i noi tocmai despre asta vorbeam. Se vede cine este subiectul i ce „fe e” are! Foarte corect, prea corect, prea ca la ar ! Iat „perle” din cauza c rora, l tr toarea Laika ar trebui s i lase arme i bagaje i s plece, pentru totdeauna, în elineasca Taurid i s i pape, s toas , nemeritata pensioar milenar . Pensioar pl tit din sudoarea poporului s poat ea, zâna melopeelor, s i gâdile papilele instinctuale cu subtila intelectualitate a „chilo ilor roz”, a „chilo ilor tanga” i a „chilo ilor pu i pe suflet”, pe care eu, f talent literar, nu sunt în stare a fi capabil s-o în eleg, în veacul vecilor!! i eu care eram gata s -i propun s i dea fusta jos din cap, s -i v d adev ratul chip, s tiu i eu cu cine m lupt! Mai bine, lips !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4 Stelian GOMBO{

Anul V, nr. 8(48)/2014

In mem oriam

}apte ani de la trecerea la cele ve]nice a Preafericitului P[rinte Teoctist Ar[pa]u – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)

Frânturi de gânduri ]i sentimente despre momentul marii sale treceri…

Dac ar fi, totu i, s m bucur de ceva anume în aceste zile, vremuri i momente de reculegere i reflec ie, este faptul c , iat , de dou milenii încoace, adic de la întemeierea credin ei cre tine, suntem capabili s ne cinstim i s ne omagiem eroii istoriei sau martirii credin ei, precum i personalit ile marcante, universale i na ionale, care au amprentat istoria, veacurile i locurile, cu activitatea, cu via a i cu înv turile ori scrierile lor mult folositoare!... Acum, în aceste vremuri, am fost p rta ii trecerii la cele ve nice a P.F. P rinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române - mare cunosc tor i m rturisitor al istoriei bimilenare române ti, totodat apologet al dreptei credin e cre tine, care i-a purtat cu toat demnitatea i încrederea în Dumnezeu crucea vie ii i a slujirii Bisericii lui Iisus Hristos, vreme de foarte mul i ani!... De aceea, pentru noi, începând cu anul 2007, ziua de de 30 Iulie va comemora totdeauna acest eveniment închinat desp ririi doar vremelnice i numai p mânte ti de cel de-al cincilea Întâist tor al Bisericii noastre str mo ti - na ionale, P rintele duhovnicesc al rii Române ti a sfâr itului de veac XX i începutului celui de-al XXI-lea, ierarhul, slujitorul i monahul Teoctist, originar din Moldova lui tefan cel Mare i Sfânt i din patria luceaf rului Mihai Eminescu!...

Drept urmare, în iure ul acestor zile, la împlinirea a apte ani de la moartea i înmormântarea sa, mi-am adus aminte de via a, opera i activitatea covâr itoare i debordant a Preafericitului P rinte Patriarh

Teoctist, a c rui plecare dintre noi, nea teptat i mai ales nedorit , o regret m foarte mult cu to ii!... De ce acest lucru, pentru c odat cu plecarea sa dintre noi am senza ia se încheie o epoc , o genera ie i o pleiad formidabil de slujitori ai altarului str bun; i îndeosebi fiindc îi regret m calit ile sale, personalitatea lui remarcabil i admirabil , abilit ile sale foarte competente în disciplina teologic i în spiritualitatea tradi ional i autentic-m rturisitoare a P rin ilor Bisericii, pe care ni le-a cultivat nou în orice loc i în orice timp, cu atâta d ruire, dragoste i abnega ie!... El este i va r mâne în continuare, în con tiin a discipolilor, profilul teologului, a c rturarului i a omului de cultur cu deschidere spre universal, spre consisten i acribie tiin ific , transmis nou cu foarte

mult rigoare, acuitate i exactitate!... Cu vaste i avizate cuno tin e în cele mai diverse discipline culturale, istorice i teologice, P rintele Patriarh inspira tuturor foarte mult seriozitate, sinceritate, mult discern mânt i foarte mult blânde e, noble e i cumin enie spiritual , transpunându-ne, întotdeauna, într-o stare de confort sufletesc i de bucurie duhovniceasc !... Tocmai din aceast cauz era foarte apreciat, foarte admirat de foarte mult lume, bucurându-se de o popularitate ie it din comun, drept pentru care mai era probabil, i invidiat!... El, Arhip storul cu chipul ve nic luminos, a fost întotdeauna, consecvent probit ii sale intelectuale, morale i suflete ti!... Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat în foarte multe ac iuni i activit i, în diferite comisii biserice ti, teologice, culturale i academice, din cadrul diferitelor institu ii i universit i române ti ori str ine, i aceasta pentru c metodele i normele sale de lucru, de evaluare i cercetare erau cu adev rat tiin ifice, actuale i foarte eficiente!... Mai remarc m faptul a fost mult iubit de toat lumea, de toate vârstele i categoriile sociale, intelectuale ori culturale: tineri, elevi-seminari ti, studen iteologi, preo i, c lug ri i credincio i, ajutându-i pe foarte mul i dintre ei prin recomand rile i sfaturile pe care le-a dat fiec ruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...

Colaborator apropiat i sfetnic luminat al multor profesori i ierarhi - fiindc cei mai mul i dintre ei îi datoreaz ascenden a i evo-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lu ia, atât spiritual cât i social ori profesional -, îndrum tor al multor studen i i doctoranzi, p stor duhovnicesc al atâtor genera ii de preo i i c lug ri, membru al foarte multor organisme de specialitate din ar i de peste hotare, am observat cum, la înmormântarea sa, l-au plâns i l-au regretat cu to ii, fiind con tien i de marea pierdere ce li s-a pricinuit!...

Cu alte cuvinte, noi, cre tinii ortodoc i români i nu numai, am petrecut, Vineri, 03 August anul 2007, în Catedrala Patriarhal din Bucure ti - acolo (de) unde i-a desf urat activitatea pastoral-misionar i cultural , i unde vor a tepta osemintele sale p mânte ti pân la ob teasca înviere - al turi de al i trei mari înainta i, Patriarhi ai României - pe unul dintre cei mai mari c rturari, teologi, ierarhi i ctitori de cuget, spiritualitate i simire româneasc al veacului nostru, cu o larg deschidere i recunoa tere interna ional !

Spicuind doar fragmente i frânturi din impresiile i sentimentele de fireasc recunotin i pre uire, ce-mi cople esc mintea i inima în aceste momente, m-am dus cu gândul la slujba înmormânt rii acestui mare ierarh, teolog i c rturar al Bisericii noastre Române ti, promotor i ap tor al valorilor culturii i spiritualit ii noastre, totodat i a ecumenismului celui adev rat, promovat atât în ar cât i dincolo de grani ele ei... i m uitam cum au participat to i membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întâist torii i reprezentan ii celorlalte biserici ortodoxe surori, în frunte cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care a fost în ultimii ani de foarte multe ori în România i care l-a iubit i pre uit pe P rintele Patriarh Teoctist într-un mod cu totul special; conduc torii i reprezentan ii celorlalte culte i confesiuni din România, precum i din str in tate, în frunte cu delega ia special sosit de la Vatican; apoi conduc torii politici i militari ai rii, în frunte cu pre edintele i cu primulministru, care a decretat ziua prohodirii sale drept zi de doliu na ional, dup cum de altfel a ( i) meritat!... A adar, to i ace tia au venit -l prohodeasc , al turi de marea mul ime de credincio i veni i din toat ara cu trenul ori cu ma inile sau cu autocarele, de asemenea foarte mul i oameni de tiin i de cultur , studen i, cunoscu i ori apropia i i foarte mul i al ii, încât a fost un ocean de oameni, o mul ime imens , de-a dreptul covâr itoare i impresionant ... To i ace tia au dorit s fie martori i p rta i la acest eveniment i moment istoric unic în felul s u, în tor i crucial în via a Bisericii noastre!...

Drept urmare, în acele zile, am constatat

cu bucurie i cu mult optimism c poporul nostru dreptcredincios, dimpreun cu slujitorii sfintelor altare din toat ara i din str in tate, în dang tul clopotelor i în rostirea pioas a sfintelor slujbe de pomenire, au tiut, în urm cu trei ani, s i conduc i s i cinsteasc P storul lor spiritual, care le-a purtat grija celor suflete ti, în toate inuturile rii ( i în diaspora româneasc ) - în diferitele ascult ri i trepte ierarhice pe care le-a parcurs în atâ ia zeci de ani, iar în cea de Patriarh timp de peste dou zeci de ani, în vremuri i în condi ii nu întotdeauna u oare, ba, dimpotriv , foarte vitrege, care l-au marcat i pe care le-a evocat i regretat cu toat sinceritatea i convingerea!... Am mai observat faptul, pe parcursul acelor zile, c acest eveniment a fost foarte mediatizat i a meritat acest lucru cu prisosin , c ci a trecut la cele ve nice Blândul P stor Duhovnicesc al bisericii noastre str bune i al poporului nostru românesc, majoritar ortodox!... Am v zut, în tot acel r stimp, foarte mult lume, i clerical i laic , plângându-l pe p rintele lor, sim indu-se de acum încolo p si i i v duvi i, dar convin i c Arhiereul Teoctist a plecat se întâlneasc cu Domnul i Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Ve nic pe Care l-a slujit cu atâta dragoste i devotament întreaga sa via !... Mai spun înc odat , c am fost foarte impresionat de lini tea i starea de reculegere în care s-a desurat întreaga slujb i îndeosebi momentul procesiunii i al punerii sale în mormântul anume preg tit, unde va fi de acum încolo al turi de predecesorii s i: Miron, Nicodim i Iustin - Vrednicii Patriarhi pe Scaunul istoric i duhovnicesc al rii noastre Române ti!... Am mai remarcat c lumea contientizeaz adev rul i realitatea c nu va putea fi elaborat istoria contemporan a Bisericii Ortodoxe Române i a rii noastre, cel de-al cincilea Patriarh al României; din motivul c scriitorul, c rturarul, monahul,

5

teologul i arhiereul Teoctist este o adev rat piatr de hotar pentru cultura i spiritualitatea bisericii i a poporului nostru!... În încheiere, vin s întreb, cu mult n dejde i încredere în Providen a Divin , ce va urma dup toate acestea, care vor fi mersul i evolu ia Bisericii în viitor, deoarece, iat , ea se confrunt cu o mul ime de probleme i de crize, tot mai acute pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul i în interiorul acesteia!... Luciditatea, spiritul s u de echip , respectul fa de colaboratori, dreapta lui socoteal precum i diploma ia sa ar fi fost de mare folos în continuare, dar am convingerea c felul s u de a fi, i mai ales de a vedea i de a trata lucrurile va fi mo tenit de tre mul i dintre ucenicii i colaboratorii s i, în frunte cu succesorul s u, avându-l astfel între noi i mai cu seam întru noi, fapt pentru care m rog ca Dumnezeu s -i r spl teasc toat osteneala i d ruirea de care a fost în stare, fiind convins c nu va fi repede uitat, de i de multe ori suferim de aceast maladie - a amneziei i a nerecuno tin ei, fiindc aportul s u a fost cu adev rat gr itor i elocvent, marcant i determinant, din care motiv sunt ferm convins c se va face foarte des trimitere i referire la el, a a încât, dup cum am pomenit i mai sus, Patriarhul Teoctist al Bisericii noastre str mo ti - na ionale i al neamului nostru românesc -, este ca un far ce lumineaz i va lumina foarte mult timp ( i) de acum încolo, de i probabil sunt i dintr-aceia care ar dori se sting ori s fie stins!...

Prin urmare, n jduiesc c vom ti, pe mai departe, s ne cinstim înainta ii a a cum se cuvine, cu toate c în aceste vremuri, preuim mai mult pe al ii de oriunde i de aiurea, ci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculo i, mai senza ionali!... i totu i, suntem încredin i de faptul c ce este nobil r mâne, iar ce este ieftin, apune; c ci „noi locului ne inem, cum am fost a a r mânem”!...

Turner - Un copac

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 8(48)/2014

Doina DR~GU}

Glorii, Modele ]i Capodopere Vor sau nu, intelectualii se raporteaz la modele, iar modelele nu pot s fie decât capodopere.

Fiecare intelectual n zuie te s fie un model; unii reu esc, al ii nu.

Existen a intelectualului este o permanent ondulare între voca ie i aspira ie.

Exist i ambi ii, dar, de cele mai multe ori, ambi iile sunt de arte.

Cine nu s-a îmbog it din Ecleziast, deci cine nu tie de „de ert ciunea de ert ciunilor” i c „totul e de ert ciune”, acela nu este în m sur s i vad dimensiunile puterii.

Vrem mult, i este omene te s vrem mult, dar trebuie s fim con tien i de faptul limitele noastre ne îngr desc.

Sunt oameni predestina i gloriei i glorific rii? Da, cei h zi i cu geniu (în cazul Gloriei) i cei care descind dintr-un anumit neam i obliga i s ilustreze acel neam (glorifica ii).

Glorifica ii sunt, fatalmente, trec tori.

Pot intra în Istorie, pot intra în Enciclopedii. Întrebarea este: pentru cât timp?

Turner -

nu uit m c omul nu este decât o „trestie gânditoare”, cum spunea Blaise Pasacal.

Istoria culturii i civiliza iei ofer multe, foarte multe exemple de capodopere.

Pretinse sau adev rate.

Câ i r zboinici nu i-au ridicat statui?!

Câ i faraoni nu i-au imaginat c vor mâne nemuritori închi i acolo în piramide?!

Câ i creatori din domeniile artelor plastice, arhitecturii, muzicii, literaturii nu s-au crezut de neuitat?!

De la unul a r mas un vers citat de temiri-cine, de la al ii au r mas numai amintirile despre ceea ce au f cut. În secolul al XXI-lea, constat m, cu triste e, c din cele apte minuni ale lumii antice n-a mai r mas decât una (piramida lui Keops).

Gloria a fost i r mâne o iluzie; este efemer (din gr. ephemeros, ceea ce înseamn o specie de fluturi care nu tr iesc decât o zi).

Cu marele risc de a c lca pe drumuri îndelung umblate, vom spune c numai

torii prin troiene

geniile au parte de posteritate. ne gândim ce-ar fi literatura universal f Homer, f Dante, f Shakespeare, f Goethe, f Eminescu? i ce-ar fi muzica f Beethoven, f Bach, f Verdi, f Enescu?

Ori sculptura f Fidias, f Michelangelo, f Rodin, f Brâncu i?

Ori pictura f Leonardo da Vinci, Rafael, van Gogh, Gauguin, Picasso, f Grigorescu, f Luchian? i ce-ar fi iubirea de în elepciune (filosofia) f Socrate, f Platon, f Aristotel, f Hegel, f Blaga? i ce-ar mai fi lumea f Pitagora, f Edison? Ori Einstein? i mergem i ne întreb m: ce-ar mai fi lumea f Norbert Wiener, ori f tefan Odobleja?

Dac facem o incursiune în acest univers fascinant consacrat capodoperelor, observ m c orice creator al unei capodopere este el însu i o capodoper .

Un mare autor antic, Sofocle, zicea, în acea capodoper care a înfruntat vremea i vremurile „Oedip”: „În lume-s multe mari minuni,/ Minuni mai mari ca omul nu-s”.

Sofocle era un autor precre tin; era un panteist. N-avea de unde s tie c exist o minune mai mare decât omul: Dumnezeu.

Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dac va câ tiga lumea întreag , iar sufletul s u îl va pierde” - spune Evanghelia.

Orice popor (iar nu popula ie, dup disocierea subtil a lui Noica) i-a creat, „dup chipul i asem narea sa”, propriile Glorii. Unele au înfruntat Vremea i Vremurile, altele au trecut precum o stea toare.

Succesul cel mai mare din toat istoria omenirii a fost moartea umil a lui Iisus pe cruce. Sacrificiul acesta suprem a rupt „pactul dintre diavol i umanitatea noastr ”, iar „sângele v rsat a scump rat sufletul lumii”.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Poezia – component[ esen\ial[ a culturii universale continuare din num rul trecut Ajungând cele mai înaintate centre politice i economice din Europa, cet ile-state italiene vor câ tiga de îndat aceea i pozi ie i în cultur . Iar din rândul lor, la cel mai mare prestigiu va ajunge Floren a. La fel ca în celelalte cet i italiene, luptele de partide din Floren a au loc între ghibelini sau partizanii împ ratului i guelfi sau partizanii papei. În aceste împrejur ri, într-o ar i o cetate (Floren a) aflate pe cele mai înaintate pozi ii politice, economice i culturale de la sfâr itul Evului Mediu, apare Dante Alighieri (1265-1321), cel mai de seam poet medieval i totodat primul mare geniu poetic modern.

Incontestabil, capodopera lui Dante, alc tuit în timpul exilului, este Divina Comedie. Ea reprezint o sintez a întregului Ev Mediu i de asemenea prima oper modern , care anun epoca de mai târziu a Rena terii. Divina Comedie apare medieval prin caracterul alegoric al celor trei p i ale sale: Infernul, Purgatoriul i Paradisul. Îns prin felul cum este înf at acest imens material medieval, cartea este surprinz tor de modern . De unde i interesul viu de care ea se bucur în rândul cititorilor, în pofida atâtor veacuri scurse de la apari ia ei.

Fiecare din cele trei p i ale poemului cuprinde cîte 33 de cânturi, în afar de Infern - de altminteri, cartea cea mai bine realizat - unde se mai adaug unul în plus, ca introducere. Deci, întreaga poem num 100 de cânturi. Ea este scris în strofe de câte trei versuri, numite ter ine, în care primul vers rimeaz cu al treilea, iar al doilea cu primul vers din ter ina urm toare. În felul acesta, se creeaz o leg tur solid i neîntrerupt , ce str bate întregul cânt.

Prin vigoarea i prospe imea operei sale, prin for a cuvântului u, care a spart plato a feudal i a azvârlit pun i trainice peste urile din istoria medieval , Dante Alighieri se dovede te uimitor de necesar i actual, iar Divina Comedie ne apare ca o carte mereu tân , asemeni sufletului i aspira iilor umane.

Altfel spus, Dante i opera sa alc tuiesc un tot unitar, anume mitul înfr it cu miracolul: mitul poetului des vâr it, animat de dragoste mistuitoare pentru pierduta Beatrice i pentru patria sa, la fel de pierdut , care, în pelerinajul s u imaginar prin lumea umbrelor, are parte de-o c uz pe m sur - Virgiliu, autorul Eneidei, cel mai mare poet al Antichit ii i simbolul ra iunii umane; tot a a, miracolul alc tuirii unei poeme inspirat de întreaga umanitate i dedicat întregii omeniri, c ci lumea dantesc de dincolo este în fond lumea terestr , cu sl biciunile i viciile ei îngrozitoare, dar i cu însu irile ce justific optimismul poetului i încrederea sa neclintit în capacitatea de regenerare moral-spiritual a omului.

B. Rena terea Tot în cet ile italiene, i mai cu seam în Floren a, apar primii fiori ai libert ii la popoarele moderne, creându-se astfel i condi iile unui mare avânt al culturii.

Ansamblul acestei înfloriri culturale ce- i are originea în cet ile libere italiene din secolul al XIV-lea, care se dezvolt în veacul al XVlea i apoi, în veacul al XVI-lea, se extinde i în alte ri, poart numele de Rena tere. Pe atunci termenul nu era utilizat. Pentru prima dat el a fost întrebuin at de Giorgio Vasari, celebrul biograf al pictorilor italieni din acea vreme, fiind reluat i definitiv impus în veacul al XIX-lea.

Faptul c oamenii timpului ignorau acest termen de rinascita, nu înseamn c ei nu erau con tien i de acea mare prefacere, care a fost desemnat mai târziu prin Rena tere i care se va înf ptui prin intermediul curentului cultural numit umanism.

Umanismului i se datoreaz concep ia de stat na ional i aceea de limb na ional , care va lua locul latinei, în calitatea ei de limb universal a Evului Mediu. C ci tendin ele medievale aspirau c tre o unitate politic universal , fie sub coroana imperiului, fie sub cea a papalit ii. Tot umanismul inaugureaz contactul direct cu textul original, ceea ce contribuie la dezvoltarea exactit ii i con tiinciozit ii, condi iile prime ale tiin ei moderne.

B1. Rena terea în Italia Spiritul Rena terii se reflect de-abia în operele marilor scriitori italieni de la mijlocul secolului al XIV-lea. Ei nu ating valoarea poetic a lui Dante, îns din scrierile lor r zbate un spirit mai nou decât la el: se apropie direct de natur , se intereseaz de originile i cauzele lucrurilor, privesc în mod liber realitatea i, în general, se arat intens preocupa i de progresul cunoa terii.

Cei mai importan i scriitori renascenti ti italieni, care au ap rut tot la Floren a, sunt Francesco Petrarca i Giovanni Boccaccio.

Petrarca se impune ca una din marile personalit i ale Rena terii prin dou genuri de activitate cultural : El este primul cercet tor umanist i primul mare liric modern.

Vechile manuscrise din scriitorii latini îl pasioneaz atât de mult, încât el viziteaz bibliotecile diferitelor m stiri, unde caut dovezile directe ale culturii antice. Procedând astfel, el descoper unele scrieri necunoscute ale unor scriitori din vechime. Întrucât pe cele cunoscute le cerceteaz i le confrunt , Petrarca stabile te pentru prima dat critica de texte.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dragostea pentru Antichitate l-a îndemnat s i scrie o parte din oper în limba latin , între altele câteva dialoguri cu caracter moral, precum i poemul epic Africa, în care evoc faptele de arme ale lui Scipio Africanul, înving torul lui Hannibal în lupta de la Zama. Dar, ca i în cazul lui Dante, operele lui cele mai importante au fost scrise în limba italian .

Culegerea de poezii intitulat Rime a f cut din el un poet imitat secole la rând în toate rile Apusului, i asta pentru c adusese la perfec iune forma poetic a sonetului. Pe lâng sonet s-a mai ocupat i de can ona, o poezie mai lung , ale c rei strofe ajung uneori pân la 20 de versuri. O parte însemnat din poezia sa este de factur patriotic . Vestita can on , intitulat Italia mea, reprezint primul mare imbold c tre unitatea Italiei, ideal care nu se va înf ptui decât în secolul al XIX-lea.

Giovanni Boccaccio, la rândul lui, a manifestat o adev rat pasiune pentru vechii autori latini, a scris în limba latin i italian , dar opera sa principal : Decameronul, Via a lui Dante, Comentar la Divina Comedie (pân la Cântul al XIV-lea din Infern) a fost elaborat în limba italian , contribuind astfel la cultivarea limbii na ionale.

Decameronul, realizarea sa cea mai prestigioas , este totodat prima oper artistic în proz a literaturii moderne, în care Boccaccio imit stilul lui Cicero, cu admirabila sa limb de-o neîntrecut puritate, dar folosindu-se pe alocuri i de vorbirea popular . În secolul al XV-lea i prima jum tate a secolului urm tor, umanismul înflore te prin Academia platonic din Floren a, condus de filosoful Marsilio Ficino, i prin crea iile a doi remarcabili poe i: Ludovico Ariosto (1474-1533), autorul lui Orlando furioso, primul poem eroi-comic din literatura universal , cel lalt poet nefiind altul decât marele artist Michelangelo Buonarotti (1475-1564), autorul volumului de sonete intitulat Rime.

Tot acum se afirm ca prozator Niccolo Machiavelli (1469-1527), în principal prin Principele, celebrul s u tratat de doctrin politic , care face din autor întemeietorul politicii ca tiin i primul teoretician al absolutismului de mai târziu. În cea de-a doua jum tate a secolului al XVI-lea începe decaden a umanismului i a Rena terii italiene, la aceasta contribuind atât cauzele de natur economic (sc derea importan ei Mediteranei dup descoperirea c ilor de naviga ie pe Atlantic), cât i de ordin politic: instaurarea domina iei spaniole asupra unei mari p i din Italia. În aceste vremuri de triste e tr ie te marele poet Torquato Tasso (15441595), autorul poemei eroice Ierusalimul eliberat, din care chiar zbat urmele decaden ei. Dup Tasso, literatura italian cunoa te o decaden tot mai accentuat , din care î i va reveni de-abia în secolul al XVIII-lea.

B2. Rena terea în Fran a Cel mai mare scriitor al Rena terii franceze a fost François Rabelais (1495-1553), autorul capodoperei Gargantua i Pantagruel, de altminteri singura sa oper literar .

Dar cum scopul m rturisit al acestui studiu prive te poezia, ne vom îndrepta aten ia spre cea mai important mi care poetic din Fran a acelor timpuri, i anume spre cercul Pleiadei. Aceast mi care reunea apte scriitori i, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, ea a pornit la drum cu un manifest-program, în care pleda pentru utilizarea limbii franceze în locul celei latine, pentru îmbog irea ei lexical i pentru o poezie sincer , p truns de emo ii intense i exprimat întro form cât mai îngrijit .

Cel mai valoros reprezentant i totodat cel mai de seam poet renascentist francez este Pierre de Ronsard (1524-1585). Sub influen a lui Petrarca, el scrie sonete dedicate Casandrei, apoi - îndr gostindu-

Anul V, nr. 8(48)/2014

se de o femeie cu o condi ie social mai modest - concepe Sonetele tre Maria. Îns cele mai frumoase sunt Sonetele c tre Elena, în care poetul î i exprim triste ea iubirii venit prea târziu. Dar sonetele lui Ronsard nu exprim numai iubirea i bucuriile vie ii, ci i durerea: “Deschide-te, p mânt, i f ca s -mi recap t/ comoara care-n tine zace îngropat ;/ i dac nu po i - f ca sub acela i lac t,/ cenu a ei cu-a mea s fie-amestecat .”

Tot aici trebuie men ionat Michel de Montaigne (1533-1592), autorul Eseurilor, în dubla sa calitate: cel mai prestigios filosof francez renascentist i ultimul mare umanist al Rena terii franceze.

B3. Rena terea în Spania Rena terea spaniol purcede la drum de la romanul picaresc i atinge maximum de înflorire artistic în timpul Secolului de aur, când au tr it i creat cei mai ilu tri reprezentan i ai acestei literaturi: Miguel de Cervantes (1547-1616), autorul Nuvelelor exemplare i al capodoperei Don Quijote (roman neîntrecut pân în ziua de azi), Lope de Vega - cel mai mare dramaturg spaniol (a scris 2200 de piese, din care ni s-au p strat doar 480!) i Calderon de la Barca (1600-1681), continuatorul lui Lope de Vega.

Dup Calderon, literatura spaniol cunoa te o lung perioad de amor ire, din care se va trezi doar în veacul al XIX-lea.

B4. Rena terea în Anglia Din cauza rivalit ii economice i politice dintre Anglia i Spania, care culmineaz cu r zboiul din 1588 i distrugerea flotei spaniole, literatura renascentist englez se va orienta spre evocarea i glorificarea trecutului acestei ri, a legendelor i tradi iilor na ionale, a cum lesne se poate deduce din dramele istorice ale lui Shakespeare.

Când vorbim de Rena terea englez , trebuie s avem în vedere cele dou componente ale sale: Thomas Morus i teatrul elisabetan.

Thomas Morus (1478-1535), cel mai mare umanist englez i autorul Utopiei, a fost totodat om politic, ajungând s de in cea mai înalt demnitate, anume pe cea de cancelar. Deoarece a criticat abuzurile absolutismului i s-a împotrivit politicii lui Henric al VIIIlea, el a fost decapitat.

Adev ratul titlu de glorie al literaturii engleze din aceast perioad îl constituie dramaturgia. A primit numele de teatru elisabetan, deoarece perioada sa de înflorire coincide cu domnia reginei Elisabeta I, adic cu jum tatea a doua a secolului al XVI-lea i începutul secolului urm tor. i pentru c în Rena terea spaniol am amintit de triada de excep ie a Secolului s u de aur, în literatura renascentist englez întâlnim o alt redutabil triad , format din scriitori excep ionali: Cristopher Marlowe (1564-1593), William Shakespeare (1564-1616) i Ben Jonson (1573-1637). Marlowe a introdus versul alb în drama englez i trebuie considerat cel mai important precursor al lui Shakespeare. Ben Jonson, la rândul lui, este creatorul comediei satirice i moralizatoare, fondat pe teoria umorilor, potrivit c reia fiecare om este supus unei umori sau pasiuni dominante. Îns dramaturgia englez a fost i continu s fie dominat de monumentalitatea lui Shakespeare, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii din toate timpurile. Toat literatura anterioar converge spre Shakespeare i din el iradiaz tot ce s-a z mislit de pre (nu doar în Anglia!), c ci Shakespeare este unic i irepetabil, un adev rat p rinte al titanilor, care primiser misiunea divin de-a zgudui cultura lumii i de-a o a eza pe coordonatele umanit ii i universalit ii.

Activitatea de dramaturg a lui W. Shakespeare s-a desf urat de-a lungul a 22 de ani. Cele 37 de piese shakespeareene pot fi

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

grupate astfel: a) Dramele istorice: Richard III, Henric IV (are dou p i), Henric V - acestea fiind cele mai realizate din punct de vedere artistic.

Tot aici intr seria celor apte drame istorice, cu subiecte luate din Antichitate: Iulius Cesar, Coriolan, Antoniu i Cleopatra etc. b) Comediile: Nevestele vesele din Windsor, Negu torul din Vene ia, Furtuna etc. c) Marile tragedii (în total cinci): Romeo i Julieta, cu o factur mai mult poetic , Hamlet, Othello, Macbeth, Regele Lear.

Shakespeare a mai compus, pe lâng cele 37 de piese, i un splendid grup de 154 de sonete, în care iubirea este tema cea mai frecvent : “Iubirea mea! Fii c tar cu tine/ Precum i eu, de dragul u, m-a vrea,/ i nu- i pr da un suflet ce l-a ine/ Ca doica pruncul dat spre-a-l al pta.”

Se poate spune c pentru profunzimea ideilor umaniste i forma lor des vâr it , sonetele lui Shakespeare constituie cea mai izbutit oper liric a întregii Rena teri.

B5. Rena terea în Germania În Germania, ideile umaniste au c tat un caracter restrâns, f se închege în înf ptuiri mari. Statul a r mas pe mai departe f râmi at, iar Rena terea a fost devansat de Reforma lui Martin Luther (1483-1546), care va avea un larg r sunet i uria e urm ri în toat Europa apusean .

Cu toat firea lui dezechilibrat i ura nutrit împotriva ranilor, Martin Luther a pledat pentru limba na ional , ba chiar a dat un str lucit exemplu în acest sens prin traducerea Bibliei, primul monument de limb al Germaniei moderne.

Acest fapt va avea consecin e notabile nu numai pentru limba german , ci i pentru alte ri, unde prin traduceri de felul celei f cute de Luther, se vor pune bazele diferitelor limbi i culturi na ionale.

Literatura german din aceast perioad nu cunoa te alte realiz ri artistice de seam , îns înregistreaz câteva produc ii notabile pentru spiritul care le anim . O prim categorie este a a a-numi ilor poe i me te ugari (meistersingeri), între care se deta eaz numele poetului Hans Sachs (1494-1576), cismar de meserie. Cea de-a doua categorie este compus din dou c i populare, scrise de autori anonimi: Till Eulenspiegel i Faust, care vor deveni mai târziu izvoarele unor opere celebre în literatura german i în alte literaturi.

B6. Rena terea în alte

9 ri

În rile de Jos i-a desf urat activitatea unul dintre cei mai însemna i umani ti ai Rena terii, Erasmus din Rotterdam (1466-1536), autorul lucr rii Lauda nebuniei. Cu toate c nu ilustreaz limba na ional , deoarece toate scrierile sale apar în latine te, totu i, al turi de Rabelais i de Montaigne, Erasmus se situeaz printre cei mai mari pedagogi ai Rena terii. În Polonia se afirm marele astronom Nicolae Copernic i Jan Kochanowski, cel care va r mâne pân în veacul al XIX-lea marele model liric al literaturii polone.

Principatele române îl dau pe transilv neanul Nicolae Olahus, umanist mult apreciat de Erasmus din Rotterdam, pe sp tarul Nicolae Milescu, cel care ne-a l sat un frumos monument de limb româneasc în Biblia de la Bucure ti (manuscris publicat în 1688 de fra ii erban i Radu Greceanu), deasemenea îi dau pe cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin i Ion Neculce, dar mai ales îl dau pe Dimitrie Cantemir, produsul cel mai pre ios al umanismului românesc.

C. Postrenascentismul C1. Clasicismul Întrucât Fran a a fost ara care a oferit climatul cel mai favorabil pentru dezvoltarea clasicismului pe plan european, practic acest curent se confund cu clasicismul francez.

Clasicismul este un curent intelectualist prin excelen . Tipul uman clasic se caracterizeaz prin predominarea generalului asupra particularului i prin suprema ia ra iunii asupra pasiunilor, ceea ce imprim personajelor un puternic voluntarism.

Pentru autorii clasici, natura este doar un element decorativ, c ci sursele lor de inspira ie sunt Antichit ile greac i latin i, uneori, Orientul. Arta clasic se conformeaz unor norme estetice stabilite, a ca norma celor trei unit i (de timp, de loc i de ac iune), conform reia ac iunea trebuie s fie unitar , s se desf oare în acela i loc i pe durata unei singure zile.

Genul prin excelen cultivat de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea a fost teatrul. Tragedia clasic este reprezentat cu str lucire de poe ii Pierre Corneille i Jean Racine, iar comedia clasic dobânde te un mare prestigiu prin Molière, care - pornind de la comedia antic latin i de la teatrul comic spaniol din Rena tere - realizeaz o oper profund original (Avarul, Tartuffe, Femeile savante etc.) i cu o larg palet a comicului: de la comicul de situa ie i limbaj pân la comicul de caracter. i astfel, în timp ce tragicii francezi se îndreapt spre trecut, Molière se apropie prin arta comicului de contemporaneitate, realizând o vast Comedie uman a vremurilor sale.

Mai amintim la acest capitol de fabulele lui Jean de La Fontaine i de literatura morali tilor: La Rochefoucauld, Blaise Pascal i Jean de la Bruyère, ei cu to ii contribuind prin mijloace artistice specifice la realizarea unei adev rate cronici de moravuri.

C2. Iluminismul Iluminismul este în esen concep ia despre lume a burgheziei în ascensiune, clas care la început aducea cu sine progresul în lupta dus împotriva formelor anchilozate ale feudalismului. Emanciparea burgheziei fiind inseparabil legat de evolu ia capitalismului, este limpede de ce în Anglia i Fran a se contureaz primele forme ale iluminismului pe plan european, în timp ce în ara noastr iluminismul se impune de-abia prin coala ardelean , adic aproape un secol mai târziu.

Turner - Incendiul Romei

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Deoarece iluminismul englez i-a manifestat predilec ia literar înspre proz , m voi opri strict la men ionarea corifeilor s i: Daniel Defoe, romancierul care prin Robinson Crusoe (1719) semneaz actul de na tere al romanului englez modern, Henry Fielding, cu faimosul roman Tom Jones, unde scriitorul apare ca un moralist lucid i optimist, i Jonathan Swift, cu toriile lui Gulliver, cea mai sumbr utopie negativ din acea vreme. Iluminismul francez se dovede te mult mai nuan at decât cel englez, pentru c el preia ideile filosofice ale enciclopedi tilor, crea ia vijelioas i multilateral a lui Voltaire, comediile burgheze ale lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais i proza literar a lui Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), prin care se face trecerea spre preromantism.

Dac iluminismul englez i mai ales cel francez inte te permanent revolu ia, iluminismul german, reprezentat în principal prin Gotthold Ephraim Lessing, i cel italian (Giambattista Vico, Carlo Goldoni) se remarc prin spiritul s u moderat.

C3. Neoumanismul german Principalii reprezentan i ai neoumanismului german sunt Johann Wolfgang Goethe i Friedrich Schiller, iar operele lor vor avea ca scop prioritar formarea omului în elept i armonios. Importan a lui Goethe i Schiller în cultura german este atât de mare, încât putem spunem c pentru a intra în templul literaturii acestui popor, mai întâi trebuie s trecem pe sub arcul de triumf în at la cote ame itoare de c tre titanismul celor doi...

Opera lui Goethe este imens i extrem de diversificat . A abordat toate genurile literare (epic, liric, dramatic) i în toate a realizat capodopere. Activitatea sa literar cunoa te trei faze principale. În prima faz el se las influen at de ideile preromantice ale curentului Sturm und Drang (Furtun i avânt). În urma unei c torii în Italia i a unei ini ieri serioase în tiin ele naturii, Goethe inaugureaz perioada sa clasic , de echilibru. Acum scrie Egmont (drama libert ii), Elegiile romane, rodul ederii sale la Roma, dar i delicatele poezii dedicate naturii, precum Cântec de mai: “Ce plin natura/ Str luce-n jur!/ Cum râde câmpul!/ Ce-aprins azur!”

Mai târziu dep te faza închin rii în fa a Antichit ii clasice i el se adreseaz poeziei populare. Este perioada în care Goethe scrie, de altminteri, cele mai frumoase balade ale literaturii germane.

Dar marea sa capodoper la care a lucrat aproape în to i anii de maturitate este drama filosofic Faust, al c rei motiv tim c a ap rut în Rena tere, constituind surs de inspira ie i pentru al i poe i: Marlowe în Anglia i Lessing în Germania. La aceast colosal oper , Goethe a lucrat aproape 60 de ani! Dar ce a rezultat este f cusur pentru idealul umanitar ce o str bate, un ideal al muncii asociat cu libertatea, din care rezult scopul cel mai înalt al vie ii: supunerea naturii prin osteneal , în folosul omului harnic i în elept!

Cel lalt mare clasic al literaturii germane este Schiller, prietenul mai tân r al lui Goethe. Scrierile sale urm resc dou eluri: formarea omului în sensul neoumanist i lupta pentru libertate.

Prima tendin este urm rit în unele din poeziile lui filosofice, dar mai ales în esurile pedagogice i estetice: Despre poezia naiv i sentimental , Despre gra ie i demnitate, Despre sublim, Scrisori despre educa ia estetic a omenirii.

Cea de-a doua tendin apare în drame, partea cea mai important a operei lui Schiller. Genul în care poetul a excelat este drama libert ii. Activitatea dramatic a lui Schiller cunoa te dou perioade.

Dramele scrise în perioada tinere ii: Ho ii, Conspira ia lui Fiesco, Intrig i iubire i Don Carlos, se caracterizeaz prin aceea c zuin a c tre libertate are un caracter de revolt individual . Eroii pl smui i în aceast prim perioad nu se sprijin decât pe propriile

Anul V, nr. 8(48)/2014

avânturi, drept urmare sunt cu to ii înfrân i. În cea de-a doua perioad , c reia îi apar in celebrele drame Fecioara din Orleans i Wilhelm Tell, ultima fiind cu siguran capodopera schillerian , revolta nu mai are caracter individual, ci ea se sprijin pe adeziunea maselor, chiar a unui popor întreg, i de aceea eroii ies înving tori, sau m car cauza pentru care se angajeaz în lupt iese triumf toare, a ca în cazul Fecioarei din Orleans (faimoasa Ioana d’Arc), cea care prin lupt i jertf a salvat poporul francez în timpul r zboiului de 100 de ani.

Medita ia liric se manifest cu intermiten e în crea ia lui Schiller, i ea parcurge drumul artistic de la poezia tinere ii, când sub evidenta influen a lui Petrarca, el închin poeme unei oarecare Laura, pân la celebrul imn tre bucurie, pe cuvintele c ruia compozitorul Beethoven, un alt mare iubitor al libert ii, a alc tuit m re ul cor din Simfonia a IX-a.

Tot în curentul neoumanist poate fi încadrat i Friedrich Hölderlin, poetul care a descoperit fondul tragic al grecului antic i a c rui poezie se caracterizeaz printr-o nespus muzicalitate.

C4. Romantismul Ap rut ca o reac ie împotriva clasicismului, cu toate c Lamartine era de p rere c “poetul trebuie s fie clasic în expresie i romantic în gândire”, romantismul este primul curent artistic care dep te limitele continentului nostru. Pe de alt parte, romantismul este un curent general, care nu cuprinde doar literatura i artele plastice, ci în unele ri el s-a extins i în domeniul filosofiei, esteticii i al istoriei.

Dup cum deja am amintit, romantismul a fost precedat de preromantism, în eles ca o literatur de tranzi ie. În Germania, care la acea dat era doar o no iune geografic cu cele peste 200 de st tule e, preromantismul î i afirm prezen a prin mi carea Sturm und Drang (Furtun i avânt). Dup cum spuneam, prin operele lor de tinere e: Werther, respectiv drama Ho ii, chiar Goethe i Schiller se înscriu în sfera acestei literaturi de tranzi ie. În Fran a, preromantismul se afl sub tutela lui Jean-Jacques Rousseau, Chateaubriand i a Doamnei de Staël, în Italia, poezia mormintelor i a ruinelor cap un caracter civic i na ional, iar în Anglia, preromantismul este promovat de Edward Young, James Thomson i Thomas Gray, care cultiv o poezie pesimist , cu peisaje nocturne, ruine i cimitire.

Prin intermediul diverselor traduceri, literatura preromantic trunde i în literatura român , mai exact în poeziile lui Grigore Alexandrescu, Vasile Cîrlova, Ion Heliade R dulescu i Andrei Mure anu, unde se constituie într-o adev rat poezie de rede teptare na ional .

Romantismul se distinge prin urm toarele tr turi de ordin general, care, de altfel, au constituit temele predilecte ale scriitorilor romantici: natura, patria, iubirea, moartea, trecutul istoric, interesul pentru poezia popular i tradi iile na ionale, geniul, titanul, profetul, demonismul, visul i reveria, fantasticul i exaltarea sensibilit ii, melancolia i solitudinea, revolta i abuzul de contraste.

a) Romantismul german Trecerea de la iluminism la romantism s-a f cut cu ajutorul neoumanismului. Romantismul german s-a dovedit a fi o mi care vast , din care f ceau parte o multitudine de scriitori. Totu i, din ea se desprind trei coli mai importante: coala din Jena, coala din Heidelberg i coala din Berlin. coala din Jena num printre membrii s i marcan i pe fra ii August Wilhelm Schlegel i Friedrich Schlegel, primii teoreticieni ai romantismului german. Str duin ele lor vizau dou direc ii: difuzarea

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

operelor de referin din literatura universal (Dante, Shakespeare, Calderon etc.) i punerea în lumin a comorilor literare ale trecutului, ca de pild poeziile romantice din Evul Mediu. Cel mai mare poet al acestei grup ri este Novalis, printre altele autorul volumului intitulat Imnuri c tre noapte. coala din Heidelberg, reprezentat prin Clemens Brentano i Achim von Arnim, i-a fixat ca el promovarea literaturii populare. În fine, coala din Berlin, care a influen at i pe scriitorii reali ti de mai târziu, îl avea ca principal reprezentant pe însemnatul prozator Ernest Theodor Amadeus Hoffmann.

Ultimul mare romantic german este Heinrich Heine, autor al unor tulbur toare balade germane, cuprinse în volumul Cartea cântecelor.

Heine face tranzi ia între romantism i realism.

b) Romantismul austriac Cel mai mare romantic austriac, Nikolaus Lenau, pe numele s u adev rat Nikolaus Neimbsch, baron von Strehlenau, este pentru noi ro-mânii de dou ori important: o dat pentru c s-a n scut în Banat, apoi pentru c opera lui a influen at în parte poezia lui Eminescu.

De i romantic tenebros, totu i lirismul lui Lenau este fluid, muzical, elegiac. Nu este un original al formelor, întrucât reia metrul elegiac al lui Goethe. Îns în Cântecele trestiei, el se arat un mare evocator al naturii.

c) Romantismul englez Activitatea primei genera ii de romantici englezi se desf oar între anii 1798 i 1815. Principalii exponen i ai acestei prime genera ii de romantici englezi sunt William Wordsworth i Samuel Taylor Coleridge, numi i înc din timpul vie ii lachi tii sau poe ii lacurilor, pentru faptul c au tr it un timp în regiunea lacurilor din nord-vest.

Wordsworth public în anul 1798, în colaborare cu Coleridge, culegerea de poeme intitulat Balade lirice.

Noua genera ie de romantici englezi îi are în prim plan pe lordul Byron, Shelley i John Keats. George Gordon Byron reprezint în cel mai înalt grad tipul european al artistului romantic, a c rui art se hr ne te cu r ul din interiorul s u, pe care-l etaleaz , apoi se acuz cu voluptate i creeaz valori artistice din remu rile sale. Opera lui major este alc tuit din cele 16 poeme, opt narative i opt dramatice: Childe Harold, Don Juan, Corsarul, Ghiaurul etc. Cu satanismul din Childe Harold i cu ironia din Don Juan, Byron s-a infiltrat în sensibilitatea literar din întreaga Europ . A fost admirat de Goethe i i-a influen at printre al ii pe Musset, Lenau i Pu kin.

Percy Bysshe Shelley este poetul revoltei i al izol rii romantice.

O parte a operei, a a ca poemul Unei ciocârlii, este p truns de sentimente de pream rire a frumosului i a încrederii în via . Opera care exprim în cel mai înalt grad aspira ia omului spre libertate i lupta necurmat împotriva tiraniei este Prometeu desc tu at.

La John Keats, la fel ca la Hölderlin, g sim aspira ia spre idealul de art al Antichit ii clasice. Cultul s u pentru frumos rezult din urm torul vers: “Un lucru frumos e o bucurie pentru totdeauna”.

Lirismul romantic al poetului atinge culmea în Ode (1820), unde întâlnim aspira ia spre absolut, dar i decep ia i o trist contemplare a mor ii.

Formula romanului istoric este pentru prima dat ilustrat de Walter Scott în cele 27 de romane ale sale, care au fost larg receptate de romantismul european.

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

volum, un registru tematic, reluat pe urm în mai multe din ulterioarele sale volume de versuri.

Alfred de Vigny acord prioritate ideii, motiv pentru care el poate fi considerat p rintele modern al poemului filosofic. În schimb pentru Alfred de Musset, prioritar este fondul emo ional.

-i mai men ion m pe Gérard de Nerval i Téophile Gautier, fie i pentru aceea c ei sunt incontestabili deschiz tori de drumuri: Primul trebuie considerat ca precursor al simbolismului, în timp ce cel de-al doilea se num printre promotorii i ctitorii parnasianismului. Îns Victor Hugo (1802-1885) este scriitorul care prin activitatea sa multilateral de poet, prozator, dramaturg, istoric i gânditor politic domin aproape tot secolul al XIX-lea i ridic romantismul francez pe cele mai înalte culmi. În acela i timp, Victor Hugo s-a impus i ca teoretician al romantismului, prin ideile exprimate în prefa a dramei Cromwell. Începuturile poetice ale lui Hugo sunt ale unui clasic, c ci în volumul Ode i balade (1828), el se afl sub influen a anticilor, iar forma prozodic o împrumut de la Lamartine. Culegerile ulterioare (Foi de toamn , Voci interioare etc.) sunt prin excelen lirice.

Legenda secolelor marcheaz momentul de apogeu al carierei poetului. Eroul principal al acestei epopeii este omul, surprins în ascensiunea lui spre progres i libertate.

e) Romantismul în alte

ri

Romantismul italian atinge cele mai înalte culmi prin proza lui Alessandro Manzoni, autorul romanului Logodnicii, dar mai ales prin poezia lui Giacomo Leopardi. Poet patriot, al peisajului sudic i al marilor drame interioare, Leopardi ridic din nou lirica italian în sfera celor mai înalte valori morale i estetice, unde fusese a ezat de Dante i Petrarca.

Romantismul rusesc cunoa te apogeul s u prin poezia lui Alexandr Pu kin (1799-1837), cel pe care critica ruseasc nu ezit s l numeasc “un soare al poeziei na ionale”, i prin poezia lui Mihail Lermontov, mai tân rul s u compatriot.

Cele dou opere fundamentale ale lui Pu kin sunt romanul în versuri Evgheni Oneghin i drama Boris Godunov. O men iune special se cuvine poemei lermontoviene Demonul, asem toare întrucâtva cu Luceaf rul eminescian, i care la fel ca i capodopera poetului nostru, prezint drama geniului singuratic i neîn eles, personificat de data asta în îngerul c zut. * Între marii romantici ai lumii î i au locul lor de cinste i pre uire americanul Edgar Allan Poe, precursor al simbolismului modern, Adam Mickiewicz, cel mai mare poet al Poloniei, Sándor Petöfi, cel mai însemnat poet al Ungariei, Jan Neruda, scriitorul ceh care face tranziia între romantism i realism, pentru ca seria lor s fie superb încheiat de Mihai Eminescu, poetul nostru na ional i ultimul mare romantic din grandioasa constela ie de genii a acestui amplu curent.

Ajun i la finalul acestui stufos capitol, se impun dou constat ri: 1) Romantismul a ridicat pretutindeni în literaturile na ionale genii i a impus poe i na ionali, bun oar a a ca Pu kin în Rusia, A. Mickiewicz în Polonia, Petöfi în Ungaria i Eminescu în limba român ; 2) Constat m de asemenea c din diverse motive (boal sau accidente, inclusiv jertfirea pe câmpul de lupt ), cei mai mul i dintre poe ii romantici au murit tineri: Byron, Shelley, Keats, Leopardi, Pu kin, Lermontov, Petöfi, Eminescu.

C5. Realismul d) Romantismul francez Prima mare voce a lirismului romantic european este Alphonse de Lamartine, care aduce în Medita ii poetice (1820), primul s u

Nu voi insista asupra acestui curent din simplul motiv c în realism prioritatea trece asupra romanului. i înc ceva. Dac roman-

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tismul cu predilec ia sa pentru poezie apare în alte p i ale Europei, realismul s-a n scut în Fran a. Marele roman realist francez este reprezentat de redutabila triad : Stendhal, Balzac, Flaubert. La rândul lui, romanul realist englez are doi corifei: Charles Dickens i William Thackeray.

Dar marele câ tig pentru literatura universal vine dinspre realismul rusesc, unde Nikolai Gogol scoate din Mantaua lui o formidabil serie de mari romancieri: Ivan Goncearov, Ivan Turgheniev, F. M. Dostoievski, Lev Tolstoi, urma i îndeaproape în timp de geniul dramaturgic i nuvelistic al lui Anton Cehov, iar mai târziu de Ivan Bunin, ultimul clasic al ru ilor, de Maxim Gorki i Mihail olohov.

C6. Parnasianismul. Baudelaire.

Simbolismul Curentul parnasian s-a constituit în deceniul al aptelea din secolul 19, ca o reac ie atât împotriva naturalismului, cât i împotriva romantismului.

Poe ii parnasieni vor opta pentru o pezie impersonal , adic obiectiv i re inut , iar în locul sentimentelor, ei vor prefera inspira ia intelectual .

Leconte de Lisle a fost eful recunoscut al curentului parnasian.

Este tipul poetului erudit, ce se întoarce spre trecut ca spre un refugiu din fa a realit ilor cotidiene, pe care nu le accept , dar nici nu le combate. La noi parnasianismul a fost difuzat de Alexandru Macedonski, în cadrul cercului Literatorul. * Charles Baudelaire (1821-1867), unul dintre marii poe i ai secolului 19, asemenea suedezului August Strindberg, nu poate fi încadrat într-un anumit curent, cu toate c a fost salutut de simboli ti ca un maestru venerat.

Baudelaire nu împ rt te ideile despre frumos ale romanticilor, în schimb, la fel ca parnasienii, el ader la doctrina artei pentru art . Semnificativ în acest sens apare dedica ia volumului Florile ului c tre Téophile Gautier, ctitor al parnasianismului i promotor al doctrinei arta pentru art .

Florile r ului, acest unic volum al s u, reia teme ale romantismului (setea de absolut, evaziunea, satanismul, moartea etc.), dându-le o aprofundare original . Cele 157 de poeme din edi ia definitiv sunt grupate în ase cicluri: Spleeen i ideal, Tablouri pariziene, Vinul, Florile r ului, Revolta, Moartea.

Baudelaire s-a dovedit a fi poetul mizeriei morale i a mizeriei materiale. Ca Villon, el zugr ve te descompunerea fizic a corpului, iar alteori se complace în a descrie for a destructiv a r ului. * Simbolismul este curentul literar ap rut în Fran a pe la 1880, ca o reac ie împotriva romanticilor i a impersonalit ii reci promovate de poe ii parnasieni. Poezia simbolist vizeaz sensibilitatea pur .

Turner - Furtun de z pad

Anul V, nr. 8(48)/2014

Obiectul poeziei simboliste îl formeaz st rile suflete ti confuze, care nu pot fi formulate clar, drept urmare nu vor putea fi transmise decât pe calea sugestiei.

Sugestiile se realizeaz fie prin coresponden a dintre senza ii, fie prin c utarea muzicalit ii exterioare, fie prin utilizarea versului alb.

Simbolismul se mândre te cu poe i de mare anvergur , precum: Paul Verlaine, considerat un ef al simboli tilor, Stéphane Mallarmé, un alt maestru recunoscut al colii simboliste, i Arthur Rimbaud.

C7. Futurismul. Expresionismul.

Suprarealismul Deoarece tema acestui studiu vizeaz poezia, voi trece în grab peste proza lui Anatole France, Ernst Hemingway i Liviu Rebreanu, de asemenea voi trece peste romanul familiilor realizat de Thomas Mann i John Galsworthy, precum i peste romanul de analiz psihologic (Marcel Proust, James Joyce) i cel existen ialist (Franz Kafka, Albert Camus). i astfel voi ajunge la ceea ce mi-am propus, adic la curentele artistice de la începutul secolului 20 i la poezia sa.

Futurismul a ap rut în teoretizarea poetului italian Marinetti în primul deceniu al secolului 20, i prin el se urm rea punerea bazelor unei poezii a viitorului (futuro în italian înseamn viitor), pe de o parte prin exaltarea epocii ma inismului, pe de alt parte prin ruperea total de orice tradi ie, abrogarea total a sintaxei i întrebuin area verbelor numai la infinitiv. Altfel spus printr-un protest violent împotriva romantismului, academismului i iner ie, care îns preconiza forme anarhice.

Expresionismul, ap rut în Germania prusac a lui Wilhelm al IIlea un deceniu mai târziu ca futurismul, exprim în esen revolta contra formelor de via politico-burgheze din aceast ar . De unde aten ia acordat problemelor sociale i tendin elor democratice.

Reprezentantul principal al acestui curent a fost Georg Trakl, un poet nefericit i cu un sfâr it tragic. Afinit i structurale cu expresionismul au avut i simboli tii epocii, printre care R. M. Rilke.

Suprarealismul este un curent mai echilibrat i mai metodic. A ap rut în Fran a deceniului al treilea, fiind teoretizat în manifestul poetului André Breton. Suprarealismul urm rea l rgirea domeniului de inspira ie, îndreptând aten ia spre acea suprarealitate care se consider a fi lumea subcon tientului.

C8. Poezia secolului XX Cu toate c ap ruser curentele literare despre care aminteam mai sus, totu i, extrem de diversificata poezie a secolului 20 refuz o clasificare categoric dup asemenea criterii de încadrare, de cele mai multe ori ea mul umindu-se cu o etichet de genul: poezie personal , poezie intelectual etc.

Dintre marii poe i ai secolului trecut merit men iona i urm torii: Serghei Esenin, prin excelen un poet al satului, Guillaume Apollinaire, poet al ora ului, Rainer Maria Rilke, un mare nelini tit sub faldurile simbolismului i expresionismului, Paul Valéry, tipul poetului intelectual care în poezia sa nu face loc afectivit ii, Giuseppe Ungaretti, tot un reprezentant al poeziei intelectualiste, T. S. Eliot cu medita iile sale asupra destinului omului devastat de sentimentul golului i anxiet ii, Rabindranath Tagore, celebrul “gr dinar” al dragostei indiene ( i nu numai), Federico Garcia Lorca, unul dintre cei mai importan i reprezentan i ai poeziei spaniole din veacul trecut, Pablo Neruda, corifeul poeziei contemporane din America Latin .

Poezia român a secolului 20 este la loc de cinste în literatura universal prin Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga i Ion Barbu, iar mai aproape de vremea noastr prin Marin Sorescu i Nichita St nescu.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Ionu] CARAGEA Concluzii Am tot vorbit de literatura universal i poezie. Cred c a cam venit vremea s vedem ce-i cu ele, adic ce semnific ele.

Deci, ce trebuie s în elegem prin sintagma literatura universal ? Goethe, creatorul acestui concept, era de p rere c literatura universal este aceea care, mijlocind între diferitele literaturi na ionale i - prin aceasta - între diferite na iuni, produce schimbul dintre bunurile sale ideale. Ea cuprinde tot ce ajut popoarele s se cunoasc reciproc pe cale literar , s se judece, s se pre uiasc i s se tolereze, tot ceea ce prin literatur le apropie i le leag . i înc ceva. Literatura universal nu cuprinde totalitatea produc iilor literare ale tuturor popoarelor din toate timpurile. Tudor Vianu preciza c obiectul disciplinei Istoria literaturii universale îl formeaz numai acele opere literare “care prin însemn tatea lor în dezvoltarea social a omenirii, prin perfec iunea lor artistic , prin larga lor difuziune, i - când este vorba de opere scrise în epoci anterioare - prin lunga durat a influen ei i reputa iei lor, au ajuns s fie considerate un bun comun al tuturor popoarelor i de in un loc în formula de cultur general a tuturor oamenilor cultiva i de ast zi”.

Dar poezia? Parte esen ial a literaturii i culturii, poezia a c utat i în continuare caut ca prin varietatea mijloacelor artistice întrebuin ate, s i ating cele dou obiective prioritare: 1) Redarea cât mai profund i mai nuan at a tr irilor poetului, i prin aceasta stabilirea unui r scolitor canal de leg tur între sufletul artistului emi tor i cel al cititorului receptor; 2) Stârnirea i între inerea emo iilor artistice la cele dou capete ale canalului de leg tur , fapt din care rezult angajarea i mai hot rât pe calea Binelui, Frumosului i Adev rului.

Iar acum, dup aceast încercare temerar de trecere în revist a poeziei lumii sub multiplele ei înf ri i cu misiunea-i îndreptat spre cele dou obiective, merit s ne întreb m: Totu i, ce este poezia?

Dac avem în vedere capriciile inspira iei i chinurile z mislirii, ni se impune urm torul r spuns: Poezia este produsul gra iei i al favorii divine!

S-ar putea ca acest r spuns s nu-i mul umeasc în totalitate pe unii cusurgii, ei considerându-l nu doar evaziv, ci i cam nebulos. Ei bine, pentru unii ca ace tia nu este leac mai bun decât opiniile formulate în leg tur cu poezia de în i marii poe i. Astfel, pentru Alfred de Musset, secretul poeziei st în sim irea inimii, punct de vedere explicitat în Poetica: “Afla i, inima este aceea care vorbe te i suspin ,/ Când mâna scrie, inima este aceea care cap contur”.

Opiniile lui Edgar Allan Poe la acest capitol sunt mai elaborate decât cele ale lui Musset, întrucât eseurile: Principiul practic, Ra iunea versului i Filosofia compozi iei, expun pe larg p rerile unui artist care merge mai departe de viziunea romanticului, dornic s sondeze în interioritatea sa. i astfel afl m c poezia d senza ii nedefinite i c scopul ei fiind pl cerea, “ea nu trebuie s fie util , didactic ”. „Frumosul constituie sfera unei poezii”, precizeaz Poe în Principiul poetic.

Pentru a scoate în eviden frumosul etern, poetul trebuie s trezeasc indirect acest sentiment, adoptând o expresie sugestiv i simbolic . Cuvintele i sunetele trebuie îmbinate în a a fel încât s dea sensuri noi. Este o idee esen ial a lui Poe, care prefigureaz direc iile ulterioare ale poeziei. Adic o poezie a expresiei indirecte, bazat pe sugestie, a a cum va fi reprezentat în Fran a de Baudelaire, Mallarmé i simboli ti.

Tocmai de aceea, la moartea lui Poe, Mallarmé i-a dedicat un poem, iar Baudelaire a celebrat în Poe un spirit frate: l-a tradus i sa inspirat din estetica sa!

POEZIA * Poezia - crucea de pe linia destinului unde s-a s vâr it o iubire de la care au fugit to i martorii cu excep ia poetului. * Nu în biblioteci trebuie c utat istoria poeziei ci în arhivele sufletului. * Poezia - trecerea de pietoni dintre via i moarte. * Fiecare poem este o biseric în care se-nchin copiii mei nen scu i. * Prin poezie îmi caut elixirul vie ii ve nice. * Poezia - cea mai bun por ie de fericire pe stomacul gol. * Poezia - îngerul care î i caut aripile printre cuvintele mele! * În clipa în care ve i fi aproape de moarte i ve i privi în urm , toat via vi se va p rea o poezie. * Poezia vine de la sine, este darul lui Dumnezeu, este mâna lui care scrie. * Dac vrei s împaci via a cu moartea, d -le amândurora întâlnire într-un poem de dragoste. * Începutul poemului este întocmai ca r ritul, iar pagina alb o mare misterioas care m cheam -n adâncuri. * Poezia - eterna declara ie de dragoste i testamentul inspira iei de moment. * Singura cas în care pot tr i f s pl tesc chirie este poezia mea.

Specialitatea casei mele, metafore la focul inimii. * Chiar nu tia i c poemele se iubesc între ele când se lipesc dou pagini? * S scrii poezie înseamn s -i trimi i scrisori lui Dumnezeu, iar acesta, cunoscându-le dinainte mesajul, alege oamenii care au în inima lor aceea i adres de destina ie. * Sunt poet, am ucis animalul din mine i-ndr znesc s scriu despre primul arbore plantat în paradis: îmi cresc muguri pe ira spin rii. * Poemele mele - herghelia de fluturi s lbateci cu aripile întinse peste lume, lovind din copite. * Poezia este un spa iu în care orice adev r poate fi utopie i orice utopie poate deveni adev r i realitate. Poezia poate fi un paralelism utopic, un paradis al neîmplinirilor împlinite utopic, într-un timp din afara timpului. Totu i, în aceast lume iluzorie, sentimentul este autentic i în at la cote extreme. Poezia este un sentiment nemuritor prin hiperbolizare. * Norocul i-l faci cu mâna ta, poezia cu inima… * Poemul meu este ca un tren fl mând de timp i distan e, accelerând neobosit. * Poezia este sculptura. Zace într-un munte de cuvinte. * Poezia este pictura. O lacrim într-o mare de culori. * Poezia este muzica. O not pe registrul inimii. * Vrei s g se ti poezia? Strig-o tare pe nume. Bate neobosit într-o mar anume. D cu pumnul în coaste i n le te prin vine. Nu întreba poezia unde-i ade mai bine. Las-o s i fie st pân , tu ascult i doar glasul. Te va-nv a cu r bdare cum s ii cu ea pasul... * Poezia nu este nici o psihodram i nici o demonstra ie de for .

Oglind sunt cuvintele peste a tept rile lungi i chinuitoare... * Exist poeme a c ror via este mai intens decât a unei metropole, exist poeme a c ror moarte este mai odihnitoare decât a unui cimitir, exist poeme a c ror dragoste dep te orice promisiune. Dac scrii aceste poeme, e ti blestemat s nu po i r mâne niciodat în ele, dar dac al ii le citesc ai ansa s te îmbe i cu gemetele lor de fericire.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul V, nr. 8(48)/2014

George POPA

Sensul î @n poezie Când omul a trecut de la homo faber la homo sapiens, aflat în fa a marilor dimensiuni ale unui univers necunoscut - singur tatea, suferin a i spectrul mor ii au deschis în mintea sa cele trei întreb ri capitale: de unde venim, ce suntem, unde plec m. i, peste toate, marea nedumerire: care este sensul? i dac oamenii i-au construit un dincolo unde s-ar afla r spunsurile, misterul i întreb rile au r mas sub o form mai mult sau mai pu in tragic . Dar invocând ajutorul cerului, omul a creat rug ciunea, din care a luat na tere poezia tuturor timpurilor. Prin sortilegiul cântului, el întemeiaz o neo-lume pe care o poat locui: o „Cas a Fiin ei”, o Cas a Omului.

Poezia sublim a arhaicului (Benedetto Croce) - ritm i melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii i stihiile, iar pe de alt parte, de a se insera în ritmurile cosmice, adresându-se esen ialelor necunoscute: moartea (Ghilgame , Miori a), na terea lumilor (Rigveda), sensul faptei umane (Bhagavad Gita) etc. Astfel poezia era sacr , sens care se va reg si la poe i precum Pindar, Hölderlin, Eminescu. Iar sacrul însemneaz elanul ascensional c tre divinitate, c tre o patrie cereasc - a preacuratului i a ve niciei. O patrie i o divinitate care se afl în cerul inimii noastre. Acesta este sensul marii poezii.

Un periplu al sensurilor Sumerienii, popor misterios, risipit finalmente pe o mare arie geografic , au avut o viziune profund pesimist despre sensul vie ii omene ti. M rturie st epopeea Ghilgame , care întrune te ideea rat rii de c tre erou a nemurii printr-o eroare minor , prezen a arpelui ca simbol al a cestei erori, cruzimea unei zei e, care se r zbun pe Ghilgame pentru faptul c i-a respins dragostea, i mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfrunt destinul fatal al omului trecând peste pragul mor ii, de unde Enkidu vorbe te cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea uman i moartea ca destin ineluctabil, cu r utatea cerului, cu interven ia nefast a arpelui (va interveni i în legenda adamic ), iar pe de alt parte, sacralitatea prieteniei i catharsisul cântului, epopeea sumerobabilonian întrune te parametrii esen iali ai r spunsului omului de a fi destinat mor ii - Sein zum Tode, cum se va exprima dup ase milenii Heidegger.

Considerându-se de aceea i natur cu zeii, pentru egiptean, precum scrie în poemul Cartea mor ilor, sensul vie ii pe p mânt era preg tirea în vederea întoarcerii în divinitate prin cultivarea infinitudinii marilor valori: adev r, bine, frumos, dreptate, sim ire superioar , m iestrie, adic a lucrului bine f cut -, devenind astfel curat în fa a zeilor i dobândind privilegiul de a i se dezv lui taina suprem , „aflat înapoia tuturor tainelor”, misterul ascuns dup v luri a zei ei

Isis, exemplu de sublim pentru Kant. Poemul-rug ciune al faraonului vizionar Akhnaton închinat discului solar este un rezumat al sublimit ii viziunii vechiului Egipt.

Pindar afirma c sensul omului nu este de a încerca z darnic s ajung un zeu, ci prin frumoase înf ptuiri s se afle mereu în acord cu natura. S sfin im via a uman prin instituirea de prezenturi eterne poetice, pentru c exist o „vecie a vremii”. Sensul cuvintelor în poezie este de a rosti adev rul uman, de a îns mân a str lucire i astfel „bucuria i slava dau în fl ri”. Sensul suprem al omului : „Cre te asemenea pomului tân r, liber , virtutea,/ În cur ia pic turilor de rou , prin dreapta/ În elepciune i se ridic /Spre umedul Eter.../ În preajma încerc rii trudnice se dovedesc cele înalte...” Scopul oric rui în eles trebuie „s dea în floare pe în imile în elepciunii”.

Gândurile trebuie s fie superioare cuvintelor: „O, de-ar g si luntrea gândurilor un avânt nai puternic decât harul vorbelor” (trad. Ioan Alexandru). Pentru vechii eleni, dat fiind c zeii erau considera i nedrep i, p rtinitori, iar moira capricioas - prin art omul instituie o lume a sa dominat de ra iune i m sur , de „propor iile divine”; au adoptat o via gândit i petrecut în în elepciune. Filozofia nu a mas exclusivitatea unor pagini, a a cum a avut loc mai târziu, ci era reflexul vie ii de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vie i, poietizarea, catharsisul tragicului existen ial - acesta era sensul.

Pentru Omar Khayyam - juc rie a timpului, fum i cenu este sensul vie ii i a lucrurilor omene ti; i totu i, pentru cei ale i ar exista un sens ascuns, numai de ei tiut. Pentru Petrarca, Goethe sensul vie ii este iubirea transfigurat de poezie; pentru Lala Lal Ded, dansul care ne unific , ne confund cu Brahman, cu Unul primordial; pentru Boethius atingerea perfec iunii morale; pentru Giordano Bruno tensiunea suitoare a intelectului „eroic”, dincolo de stele i cer, în eliberarea radical prin mistuirea în focul sacru al poeziei.

Shakespeare, dup ce, în piesele sale negre, demasc i r scole te cele mai crude nonsensuri în firea uman , - în Furtuna redescoper i exalt ideea frumse ii omului i a naturii (Miranda).

Leopardi demasc nonsensul absolut al vie ii de model uman, exorcizat prin dizolvarea în pacea anonim a nem rginirii. Goethe consider c sensul omului este de a se mistui în flac ra vie ii, tr ind pasionat cu ajutorul celor cinci sim uri darurile naturii, ale prieteniei i ale dragostei i, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face s ne confund m, s ne absorbim în Iubirea Etern .

Hölderlin afl catharsisul tragismului existen ei prin lauda vie ii transfigurat poetic, a vie ii care este o moarte con tient de sine, a cum afirm în finalul poemului În albastru adorabil, referinduse la cumplitele suferin e îndurate - prin ce nedrept destin? - de Oedip: „A tr i este o moarte, iar moartea este ea îns i o via ”.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia, este sensul poeziei vie ii. Pentru Novalis, cufundarea mistic în misterul infinit al nop ii, în bu it de lumina zilei.

Baudelaire consider c sensul vie ii este confundarea cu natura prin multiplele corespunderi ale senza iilor - culori, cânt, parfumuri, voci tainice. Poezia purific o lume de noroi precum cea a Parisului - Tu m’a donné ta boue et j’en ai fait de l’or. Într-o prim perioad , Arthur Rimbaud afl sensul în a locui în turnul cel mai înalt al poeziei, transfigurat de toate ilumin rile, pentru ca apoi s considere c , dat fiind infernul vie ii, este un nonsens s mai scrie.

Pentru Nietzsche sensul este s fii pur, s fii poet - „numai poet, numai nebun”, i s te înal i mai sus de tine cu preceptul moral de a te situa dincolo de bine i r u. Rilke consider c sensul suprem al omului este de a crea opere grandioase care s uimeasc îngerul.

Pentru Tagore sensul poeziei este de a celebra nenum ratele lumi create de Dumnezeu, pentru a se întoarce apoi în Unul, de unde a fost desp it în prima zi a crea iei, din ne tiute motive. Heidegger crede c Fiin a s-a desp it de om i l-a trimis într-o lume pentru da rturie despre Fiin , de a o p stori - mai mult - Fiin a se realizeaz abia în om cu ajutorul Poeziei, incluzând în sfera poeticului toate artele. Pentru Lucian Blaga, sensul cântului este ap rarea mistic a tainei, bucuria vie ii revenind iubirii transfigurat poetic i mitic.

Pentru Eminescu nonsensul suprem este moartea, întrebându-se în Mortua est!: „Tu chip zâmbitor tr it-ai anume/ Ca astfel s mori?” Via a este un joc al mor ii cu ea îns i, un joc al cunoa terii propriei puteri, al propriului absurd? Este moartea demonstra ia unei legi supreme ne tiut c existen a este un nonsens? Moartea este un e ec tragic al Crea iei, sau pur i simplu jocul gratuit (al cui?) dea nonsensul?

Dar are cumva vreun sens s c ut m sensuri? Nu trebuie doar s accept m totul a a cum este i s serb m ansa c exist m? C utarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existen ial? Dup ce se întreab dac nu cumva „junghiem fiin a pe-altarul omenirii”, Eminescu opune pesimismului i revoltei din Mortua est întrebarea fundamental : dar dac via a omeneasc o solie pe care noi nu o cunoa tem? Din acest motiv nu suntem datori s binecuvânt m poetic via a ?

Ca atare, solu ia cea mai „în eleapt ”, formulat dup îndelungul periplu prin civiliza iile lumii, rând pe rând prad mor ii, din postuma Memento mori, este poezia, de i ea constituie numai o pic tur de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchin nemuririi, E o pic tur -n vinul poeziei -a gândirii: Dar pic tur numai. Decât altele ce mor Ele in mai mult. Umane, vor pieri i el toate. În zadar le scrii în piatr i le crezi eternizate, ci etern -i numai moartea, ce-i via -i trec tor. i de-aceea beau p harul poeziei înfocate.

Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntreb ri nedezlegate citesc din cartea lumii semne, ce mai nu le-am scris.

La nimic reduce moartea cifra vie ii cea obscur În zadar o m sur m noi cu-a gândirilor m sur ci gândirile-s fantome când via a este vis.

Poezia, scrie Hölderlin, este „clipa divin ”. Ca atare, dac Geneza a e uat, poemul este al doilea cuvânt al Crea iei. Aruncat într-o lume disontologic , omul, cu ajutorul cuvântului poetic, tenteaz o alternativ superioar onticit ii date, în care fiin area uman se autoîmpline te apoteotic. Un antidestin aflat mai sus de impusul destin.

15

Poemul este o cheie pentru deschis por ile metafizice c tre o neo existen vindec toare de o lume care, scrie Eminescu, este „nimicnicie, umbr , mizerie, peire”. Poezia este r spunsul omului la drama crea iei, la antisensul, cel pu in aparent al vie ii, sau la sensul ne tiut, la misterul existen ei. Dac Eminescu se întreab : „Au sens e în lume?”, dar nu-l g se te, atunci poetul este cel ce confer existen ei sensul care dureaz , a a cum afirm Hölderlin, pentru c , adaug acesta, vie uirea poetic este sensul însu i al omului pe p mânt.

Omul este sie i un necunoscut, afirm Kant. Prin poezie î i creeaz sinele, o identitate i un s la al sinelui.

Descifrarea sensului Sensul unei poezii nu este receptat de cititor în mod analitic, discursiv, idee cu idee, imagine cu imagine, ci intuitiv - „intui ia metafizic ” de care vorbe te Eminescu. Aceasta recepteaz poemul spontan în func ie de existen a logicii interne, a armoniei întregului.

Pentru c sim ul armoniei ne este înn scut, este aprioric, astfel c ac ioneaz nemijlocit, armonia fiind condi ia ontologic a vie ii, a lumii umane. Ca atare, în prezen a acestei coeren e cititorul tr ie te bucuria certitudinii sale existen iale. Pentru el dizarmonicul are la cap tul s u destr marea, pieirea. O versificare inform , f desf urare logic integratoare risc s fie respins - r mâne în afara recept rii. În ce prive te poezia ermetic - precum Gongora, Stéphane Mallarmé, Ion Barbu - travaliul de decriptare a rebusului întârzie receptarea, astfel c la prima lectur nu mai are loc fulgerul intui iei nemijlocite. Dar, odat descifrarea împlinit , la reluarea lecturii sensurile str lucesc în splendoarea purit ii lor.

De f cut îns distinc ie între o poezie al c rei sens a suferit un intens proces de obscurizare, dar care poate fi de ordin pur sentimental, i o poezie al c rei sens dezvolt o profund rezonan metafizic . Se afl fa în fa un mister construit i un mister cosmic.

Primul poate fi decriptat, un joc de decantare metaforic rezolvat, al doilea r mâne o constant tulbur toare a spiritului omenesc. Iat un asemenea poem al lui Hölderlin - Figur i spirit - în care fiecare vers deschide intelectului un infinit al medit rii, fiind vorba de destinul poetului de a fi o singur tate absolut în raport cu restul, iar privindui spiritul, care este mistuire pur , se absoarbe în sine însu i: „Totul este intim/ Aceasta separ / Astfel este ocrotit poetul// Temerarule/ Ai voi fa în fa / S -i vezi sufletul/ Te-ai n rui în fl ri.”

Poezia eminescian este paradigmatic în privin a unei perfecte i subtile logici interne. A a are loc, de pild , în Somnoroase p rele care, la prima vedere, pare o simpl dedica ie romantic dar, în realitate, se desf oar aici o ingenioas fenomenologie foarte coerent , cea a instal rii progresive a p cii nocturne, ritual preg tind somnul iubitei c reia i se adreseaz . Instalarea lini tii are mers suitor în patru trepte, i anume: se lini te te mai întâi fauna, elementul cel mai g gios al naturii, urmeaz flora, apoi simbolul t cerii pe p mânt, leb da, pentru ca finalmente s aib loc în area spre astrul selenar, simbol al lini tii cere ti. Are loc o ampl dialectic intern a ritualului având scopul de a induce intrarea iubitei în lumea de dincolo, a visului: acest lucru se petrece cu atât mai lesne, cu cât totu-i vis i armonie, adic întregul univers devine un vis despre el însu i, gean cu viitorul vis al iubitei, precum exist i înalt armonie cosmic simpatetic , inducând armonia l untric , sufleteasc . Lumea din afar face loc celuilalt t râm, iar melodicitatea de excep ie a versurilor perfecteaz armonizarea lor.

Pentru a în elege poemul unui poet-gânditor (denkender Dichter, dup expresia lui Heidegger) sunt necesare, pe de o parte, sensibilitate

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la frumos, la armonie i sensibilitate metafizic , iar pe de alt parte, cunoa terea culturii artistice i filozofice a poetului. De pild , pentru a în elege poeziile Venere i Madon , Apari s dai lumina (denumit i Pygmalion), pentru a descifra semnifica ia celor trei personaje filozoful, sculptorul i Orfeu - din episodul „Grecia” al poemului Memento mori - trebuie s tim simbolica miturilor respective. Cunoa terea vechilor civiliza ii creionate i caracterizate de Eminescu în aceast vast „panoram a de ert ciunilor”, parcurgerea sensurilor convergente, explic profe ia eminescian din final: apusul zeilor i al marilor sisteme filozofice: mai mult - pr bu irea în haos a lumii umane. Filozofia indian are prin excelen corezonan e cu opera eminescian . Astfel, poezia Lacul, în aparen simplu episod elegiac, ascunde o dram cosmic : faptul c fiin a iubit nu a venit, face imposibil confundarea lui tu cu eu - cei doi devenind „Dumnezeu din Dumnezeu” - anulându-se în acest mod geneza care a dus la dehiscen a Unului, la multiplul menit unei vie i a durerii i a stingerii.

Scoaterea în eviden i sublinierea sensului unei poezii beneficiaz în mod deosebit utilizând comparatismul complex, adic identificarea de consonan e, corespunderi, tangen e sau raporturi antitetice între opere, atât din domeniul literaturii, precum i al artelor.

Ca atare, este deosebit de relevant s punem fa în fa viziunea unor teme lirice de-a lungul a diverselor epoci i la diver i autori. În elegerea sensurilor unor concep ii se poten eaz revelator în dublu curent, fiind vorba de veritabile metafore - nu doar între cuvinte, ci între crea ii. În elegem mai bine nop ile din lirica lui Eminescu în raport cu cele ale lui Musset, Novalis, Rilke, Arghezi. Apare mai distinct sensul sublimului la autorul Luceaf rului pus al turi de sublimul din lirica lui Pindar, Hölderlin, sau Rabindranath Tagore.

La fel de relevant i bogat în reciproc valorizare, apare corezonan a dintre crea iile diverselor arte, eventual, implicarea i a unor sisteme filozofice.

Un asemenea comparatism presupune din partea hermeneutului dou condi ii: semnificativ experien spiritual în domeniul culturii - literatur , muzic , artele plastice, gândire filozofic - precum i, lucru hot râtor, capacitatea de a intui înrudiri între operele care sunt puse s se întâlneasc , iluminându- i unele altora sensurile.

Preciz m c noi vorbim aici nu de al tur ri fortuite între diverse crea ii, ci de acele asocieri care se invoc între ele, trezesc nemijlocit deschideri reciproce, ini iind în felul acesta tr irea efectiv , intimizat a acelor poeme, tablouri, sculpturi, piese muzicale - chemate de crea ia care constituie punctul de plecare.

Anul V, nr. 8(48)/2014

a cum notam în alt parte, faptul c Eminescu a considerat la un moment dat Luceaf rul neterminat, poate intra în covibra ie de sens cu Simfonia neterminat a lui Schubert, poezia Desp ire cu tabloul ultim al lui Van Gogh - Lan de grâu str tut de un stol de corbi, Venere i Madon cu Afrodita din Cnide a lui Praxiteles i tabloul lui Rafael, În area Fecioarei.

Sensuri multiple – opera aperta Cu cât tema poeziei se afl la o mai înalt deschidere a gândirii, cu atât este mai susceptibil de variate interpret ri, în func ie de deschiderile sensibilit ii i gândirii cititorului i ale exegetului, de cultura i experien a lor de via - sufleteasc i spiritual .

Receptarea i interpretarea variaz cu atât mai mult cu cât, afirm Kant, opera de art fiind un dicteu, un poem poate con ine sensuri care îi scap poetului însu i. Paul Valéry r spundea unui tân r care afirma c îi în elesese poezia Cimitirul marin: „M bucur, pentru c , personal, eu nu-i tiu bine în elesul”. Un poem precum Luceaf rul, pare a fugi de vreo interpretare „ultim ”. Fiecare comentator creeaz un Luceaf r al s u. De altfel, acest poem constituie un exemplu aparte de dificultate în a i se conferi un ultimatum exegetic, pentru c Eminescu a fost nemul umit de forma publicat i inten iona s -l modifice.

Pentru cititor, sensul operei aperta este rezultanta algebric dintre în elesul acelei opere i aparatul s u receptor, care dispune de o matrice modelatoare alc tuit din simbioza dintre o structur aprioric specific fiec ruia dintre noi i cultura artistic i, eventual, filozofic acumulat . Acest fond filtreaz i conlucreaz cu iradierile sensice ale operei. Este o fenomenologie care duce la re-crearea operei. În receptarea noastr ia na tere un alter ego al ei pentru c nimeni nu poate reface drumul împlinirii unei crea ii. i nici autorul însu i nu poate reface acel moment originar; din acest motiv, se întâmpl ca, recitându-se, rev zându- i opera, s i se par str in , descoper ceva inedit.

Pe de alt parte, cu cât este mai deschis , o oper este mai fecundat , astfel încât cu fiecare lectur devii un altul, în sensul deschiderii a înc unui drum spre tine însu i în forma ta ideal . Are loc o nou schimbare la fa în elanul ascensional spre propria ipseitate.

Poezia este un nou mod de a fi al poetului, al lumii i al cititorului.

În c utarea sensului de c tre autor

Turner - Apus de soare

Se întâmpl , nu rareori, ca sensul pe care autorul îl urm re te într-o oper s nu-l poat atinge imediat. El se afl undeva în profunzimea inten ional l untric , i ajunge s fie întruchipat dup o serie de etape intermediare.

Ca atare, c utând s în eleag raportul divinit ii cu omul, pentru a afla a cui este vinov ia destinului nostru tragic, Euripide - în piese precum Medeea, vina mai întâi pe om, pe pasiunile sale neînfrânate; apoi, în Ifigenia în Aulida, pune în cauz lipsa de în elepciune a omului, inconsecven a fiec rui personaj cu el însu i în a lua o decizie, i lipsa unei gândiri ra ionale unitare între personaje pentru a înfrunta capriciul sângeros al unui zeu; dar în ultima pies , Bacantele, izbucne te sensul c utat: nebunia, dezm ul sim urilor i al min ii provocate de un zeu c ruia îi place haosul, bunul plac al dezordinii, minunile absurde. Omul a fost aruncat în lume pentru a tr i contradic iile i loviturile fizice i suflete ti din partea unei for e oarbe. Euripide a crezut în om, a încercat s îl apere de destin i din acest motiv, demasc cruzimea unui zeu care îl chinuie te i îl ucide. Dionysos, care

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în Tracia, de unde a fost importat de greci, era un zeu al bucuriei, al exuberan ei vie ii luminoase, devine la Euripide simbolul ira ionalului distructiv venit de dincolo de om. Nietzsche avea s confirme c tragedia greac are la origine mitul dionysiac. Dar, de la m re ia eschilian din Prometeu, unde divinitatea este înfruntat i învins axiologic, cu Bacantele se ajunge la o pies a absurdului, în care personajul principal este divinitatea. C ci, se indigneaz Euripide: „Nu trebuie ca zeii, în furia lor, s semene cu muritorii”. Iat un gând definitiv care ar trebui în eles de toate religiile.

Leonardo da Vinci a lucrat toat via a la tabloul Giocondei, a refuzat s -l mai dea celui care îl comandase, l-a luat în exil în Fran a, la curtea regelui Francisc I, lucrând la el pân la sfâr itul vie ii, f -l termine: o curs extraordinar în a afla într-un zâmbet expresia cea mai potrivit a con tiin ei misterului insondabil al vie ii, al lumii, faptul c omul este o tain într-o tain mai mare.

Michelangelo, urm rind forma cea mai expresiv , a pictat trei Pietà; dac în cea dintâi, din catedrala Sf. Petru, Maria i Iisus îmbrac frumuse ea clasic , apoi în varianta din domul de la Floren a, compozi ia devine greoaie, baroc (Vasari relata c artistul inten iona so distrug ), în Pietà de la palatul Rondanini din Milano, artistul decanteaz progresiv formele pân ce cele dou fiin e se dizolv în marmur , pentru a r mâne doar expresia durerii pure. a cum se poate vedea în manuscrisele de la muzeul din Berlin, Beethoven a încercat pe pagini întregi diverse formule melodice pân a ajuns la cea pe care a considerat-o cea mai adecvat pentru a exprima, în Simfonia a V-a „so pocht das Schicksal an die Pforte a bate destinul la u : sol-sol-sol mi. În Faust, Goethe a c utat înc din tinere e sensul omului în lume. Dup ce, ajutat de spiritul ului, personajul experimenteaz teluricul prin diverse implica ii, între care cele dou aventuri erotice - Margareta i Elena - i, direct sau indirect, comite câteva crime (Valentin, Baucis i Filomena), autorul consider a fi aflat sensul mântuitor, c utat de-a lungul întregii vie i, în actul binefacerii materiale în folosul social, pentru ca, în final, s izb veasc pe Faust prin licen poetic , urcându-l în Paradis.

Manuscrisele eminesciene sunt un tezaur pre ios pentru a urm ri traseul pe care l-a parcurs un poem, prin diverse variante, c tre înelesul urm rit. Astfel, de la Od c tre Napoleon, Eminescu transcende la Od în metru antic. Aparent nu ar fi nicio leg tur , ci o brusc ruptur , escaladarea fulgurant de la un poem cu dedica ie la un poem atingând punctul extrem al desprinderii metafizice eliberatoare. Dar logica exist . De la evocarea unui geniu al istoriei, aruncat în solitudine, poetul suie vertical la un sens ultim: geniul, un str in într-o lume str in , cum scrie în Magul c tor în stele (nume mai adecvat - Lume i geniu) -, absent din planul crea iei i aruncat de nu se tie unde „în corpul cel urât”, reface drumul c tre condi ia sa primordial , este redat sie însu i: o con tiin a pur extramundan .

Diversele variante ale Luceaf rului sunt de asemenea semnificative ale traiectului parcurs pân la în elesul urm rit: incompatibilitatea dintre teluric i ceresc, dintre creat i increat. Numai c lec ie extraordinar de urm rire de c tre „intelectul eroic” a unui sens ultim - Eminescu voia s -l modifice i mai cu seam s -i înal e radical sfâr itul, în sensul atingerii unei libert i metafizice într-un dincolo unde poetul r mâne „solitar, neatins i neatingând”, adic ie it din orice condi ie i determinare, în zbor durând infinit.

Ca atare, este o mare ans faptul c manuscrisele eminesciene au fost p strate. Poetul le purta tot timpul cu el tiind bine valoarea lor inestimabil : ele constituiau universul peregrin rilor metafizice în c utarea supremelor în elesuri ce se deschid în fa a spiritului. ci în opera de art sensul este un dicteu care nu însemneaz îns o formulare venit de-a gata, ci pune creatorul în curs pentru a-i

17

afla expresia cea mai adecvat .

Vom urm ri un exemplu semnificativ privind, pe de o parte, reliefarea comparativ a sensului, iar pe de alt parte, drumul urmat de Eminescu pân la întruchiparea ideii, a în elesului. Este vorba de poezia postum În fereastra despre mare, reprodus în forma cea mai expresiv dintr-o suit de variante: La fereastra despre mare St copila cea de crai Fundul m rii, fundul m rii Fur chipul ei b lai.

Iar pescarul trece-n luntre i în ape vecinic cat Fundul m rii, fundul m rii Ah! de mult un chip i-arat . „...Spre castel vr’odat ochii N-am întors i totu i plâng Fundul m rii, fundul m rii atrage în adânc.”

Rudele acestei poezii sunt poezia lui Clemens Brentano, Zu Bacharah am Rhein, publicat în 1800 i poezia lui Heinrich Heine, Loreley, publicat în 1835. În poemul lui Heine este vorba de zâna Loreley care cânt la fereastra unui castel de pe valea Rinului. Un luntra , fermecat de cântec, este cuprins de un „dor s lbatec” i, în timp ce prive te la înaltul castel, luntrea se sfarm de stânci. i Heine încheie: „Ich glaube, die Wellen verschlingen / Am Ende noch Schiffer und Kahn. / Und das hat mit ihren Singen / Die Loreley getan” - (La sfâr it luntra ul i luntrea / Se-neac în al undelor h u / i aceasta a f cut-o / Loreley cu cântecul s u).

Dac în poezia lui Brentano puterea magic apar ine cântului îngânat de luntra , iar sfâr itul tragic este al fetei, în poezia lui Heine sfâr itul tragic este al luntra ului datorit cântecului zânei. El se îneac în undele cântului metaforizat de apele Rinului.

Simbolica r sfrângerii idealului în apele m rii l-a preocupat pe Eminescu înc de la primele poezii. Astfel, în poezia Unda spum ..., poetul ar dori s fie vântul care alearg pe oglinda m rii sub care, în adânc, se afl ascuns o lume de mistere unde se reflect cerul i „visele amare / A copilei care / O ador, o cânt cum cânt / Harfa pe o sânt .” În postuma Când marea..., este relatat o iubire cereasc tragic : în valurile m rii „care turbeaz ”, raza unei stele î i caut astrul iubit c zut de pe bolt i schimbat în m rg ritar. Într-o alt postum , Lida, este vorba de o idil cu final fericit. Pe un fond melancolic, în adâncul m rii se oglindesc ruinele unui castel, unde o fat tânje te dup dragoste. Înduio at , marea înf ptuie te un miracol: construie te fetei o icoan ideal : „Marea vede chipu-i pal / i‘n adâncu-i zugr ve te / Prin ruini un ideal”. Un pescar vede imaginea zânei triste r cind printre risipele de valuri i zidiri sf râmate. În final, afl m c peste un an, pe „luciul vagabond” al m rii, pescarul „zboar ”, în luntrea sa. „cu-al ruinei geniu blond”. Astfel, idealitatea atins este cea care vindec r nile fizice (ruinele castelului, metafor a durerii personajului feminin) i rana sufleteasc a fetei.

Dintru început se observ c în poezia La fereastra despre mare este dezvoltat o idee poetic având alt semnifica ie decât în poemele germane. În poezia lui Heine, Loreley se oglinde te în apa lini tit a Rinului (Und ruhig fliesst der Rhein), pe când la Eminescu r sfrângerea are loc în adâncul misterios i zbuciumat al m rii. În raport cu aceea i poezie, originalitatea viziunii eminesciene const în faptul aici privirea fascinat a pescarului nu se îndreapt spre fiin a cea vie, real , ci el este atras de imaginea r sfrânt a frumoasei fiice de crai, adic de o idealitate -, sfrângere care se pierde în noianul

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

valurilor m rii; prin urmare, este inaccesibil - atât prin adâncurile de neatins, precum i prin aflarea icoanei într-un mediu inconsistent: se sfarm de la o clip la alta. Înseilat doar de undele nelini tite, idealul nu se poate întrupa, a a cum, f cut din lumin pur , nici fata din Frumoasa - f corp nu a putut fi cuprins , îmbr at . Ne amintim , n scut din apele m rii, idealitatea fetei de împ rat, luceaf rul, mâne i el inaccesibil. Dar acolo era vorba de incompatibilitatea dintre dou firi. În fereastra despre mare neatingerea n zuin ei r mâne pe seama idealului însu i care scap aspira iilor noastre. În postuma eminescian soarta pescarului nu mai este pecetluit cu moarte, ca în poezia lui Heine, ci r mâne o durere f cap t semnând neputin a uman de a se în a mai sus de sine.

Este semnificativ evolu ia ideii poetice din aceast postum în diversele variante, desf urate între 1876-1879. În varianta cea mai complet se spune c marea este cea care mai întâi viseaz atât „castelul de pe stânci”, cât i „un chip b lai” - Acest chip visat de apele rii, deci preexistent, este v zut i de pescar i devine propriul s u vis, dar dup ce privise - o unic oar - chipul fetei: „Spre castel odat ’n via -mi/ Am privit, de-atuncea plâng./ Fundul m rii, fundul m rii/ atrage în adânc.” Se observ astfel c în varianta publicat mai întâi de N. Hodo i reluat apoi, între al ii, i de Perpessicius, ideea poetic devine mai profund : aceea a n zuin ei dup un ideal r sfrânt dintr-un real refuzat a fi v zut, pentru ca idealitatea s r mân în forma sa pur , „intrat prin oglind în mântuit azur” (Ion Barbu). Astfel, tensiunea dureroas f rezolvare provocat de acea magic atrac ie pune timpul în curs de durat cap t, marea metaforizând h ul în pururea zbucium care alung mereu i mereu în imposibil orice întruchipare a idealului.

Relief m faptul c în interpretarea sensului unui opere trebuie avut în vedere acest adev r: când opera este unic i unitar , adic are viziune original asupra lumii i vie ii, iar pe de alt parte, se bucur de o armonioas logic intern - atunci sensul acelei opere este arheul, quidditatea, ADN-ul spiritual al poetului. Hermeneutul care intuie te acest arheu cap aripi i devine co-creator, criticul cu gril premeditat r mâne un tr tor.

7

Anul V, nr. 8(48)/2014

Dominic DIAMANT

STIHURI A(I)URITE COROLAR M publicau reviste literare De pe cuprinsul patriei, eram i eu un nume-n plin afirmare Visând s onorez întregul neam Aveam deja vreo apte pe plachete Printre prieteni i-n biblioteci Contribuind astfel s se repete Istoria cu prin i i cu meteci Tr iam cu sentimentul de-n are Sublim c -l apucasem de picior Pe Însu i Creatorul, cel mai mare, Eternul suveran al tuturor i nu eram departe de a crede În steaua ce apare-atât de rar i d savoare speciei bipede Prin bravul Conte de Dejagaskar.

UN VIS TULBUR TOR Eram prezen i în unanimitate Creatorii tuturor genurilor i speciilor Literare, tiin ifice, tehnice, medicale. inându-ne strâns de mâini Compuneam o spiral imens În jurul celui mai impun tor monument Al limbii i neamului nostru Vibra ia era atât de intens Energia atât de clocotitoare Încât, transmi ându-se, ne-n am i luminam întregul nostru t râm Conferindu-i grandoare i str lucire.

Raiul cobora pe p mânt.

DEZASTRE

Turner - Marele canal

Dezastrele din lume se produc Indiferent c vrei sau c nu vrei Le-ntâmpini consternat, distrus, n uc i- i pare c -s lipsite de temei Tu te cruce ti de vitregia lor Dac ai timp i-n via te mai las i nu mai tii cu ce mijloace vor Recupera din pierderi cei de-acas Dar eu r mân perplex i-nm rmurit Când se petrec dezastrele intime Cu-acel impact ce nu s-a pomenit i e în stare chiar s te suprime tiam c moartea noastr e un dat i ceasul ei fatidic va s vin Dar nu m a teptam s fiu pr dat De eminen a (excelen a) mea consanguin

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Dan LUPESCU

Primul spectacol Robert Wilson î@n România:

RINOCERII, dup[ Eugen Ionescu Celebrul regizor nord-american Robert (Bob) Wilson monteaz pentru prima oar în România. El reu te, la Craiova, un spectacol ocant - ca un desant aerian necru tor - pornind de la capodopera Rinocerii, care l-a catapultat, în deceniul al aptelea, pe dramaturgul francez de origine român , Eugen Ionescu, în elita creatorilor de gen, um r la um r cu Brecht, Beckett, Genet.

continuare din nr. trecut

8. Rinocerii au ÎNFLORIT pe la noi...

Ipoteza lui Botard (Constantin Cicort, cu aceea i prospe ime, dezinvoltur i naturale e ca în debutul s u de acum 24 de ani din Cui i-e fric de Virginia Woolf?) e de-a dreptul demen ial de dulce în naivitatea replicii sale: „Poate c-a fost vorba de-un purice strivit de un oricel. i din chestia asta se face un cap t de lume!”

Totul, repet m, în atmosfer de cabaret - saxofon, jazz, dixilen..., supapa la prohibi ia din acei ani i la ispita unei lumi onirice, în care personajele se zbat într-un labirint de cristal, cad cu viteza de 140 km/h dintr-un Munte rusesc/ Montagne russe înv luit în nori himerici de LSD. Aici, trimiterea dramaturgului i a celui mai mare regizor american - dup cum îl aprecia Eugen Ionescu pe Robert Wilson înc din 1971, pe când acesta avea doar vârsta de 30 de ani! - este, nu ne îndoim, la faptul c , în perioada interbelic , nazi tii interziseser spectacolele de cabaret (în care, desigur, se reg seau). Dealtfel, în romanul de notorietate în epoc Good bye to Berlin, scris de aventurosul Christopher Sherwood, protagonista Sally Bowles f cea furori cu cântecul ei Via a e un cabaret, satirizând decaden a vie ii de noapte din Berlinul anilor ’30. Robert Wilson nu avea cum s nu valorifice, ca pat de culoare în reprezenta ia sa, ecouri din filmul Cabaret (dup romanul amintit), în care actri a Liza Minelli, cu un arm r pitor, a avut un succes de prim div . Acest film a intrat pe pia în 1972, la un an dup ce Bob Wilson îl cunoscuse pe Eugen Ionescu. În tabloul urm tor, Daisy (Secretara) danseaz , strâns îmbr at de ursitul ei...

De sus, de foarte sus, de pe scaunul s u de ef, cu o voce tun toare, Ilie Gheorghe spulber momentul idilic, cerându-i de urgen , lui Daisy, condica de prezen . Fundalul scenei este de un alb imaculat. Din p mânt, din iarb verde, izbucne te un chir it asurzitor: „Rinoceri în ara noastr ... a a ceva nu s-a pomenit niciodat ” Replica „Rinocerii dv. n-au putut înflori decât în creierele gospodinelor” este reformulat , inteligent i f discrimin ri astfel: „Rinocerii AU ÎNFLORIT (s.n.) pe la noi”.

Fulger tor, fundalul alb devine gri-alb, un perete de litere ce par în debandad , dar pe care se deruleaz , într-un amalgam ame itor, nume de personaje i replici aruncându-se unele peste altele, ca viperele dintr-o erp raie intrat în alert la presim irea unui seism puternic. „Cuvântul A ÎNFLORIT mi se pare cam deplasat, în cazul rinocerilor. Rinocerul dumitale e un mit. Un mit? Un mit, a a ca farfuriile zbur toare! Dar e vorba totu i de-o pisic omorât , asta nu se poate nega! Sunt martor. Exist i martori! (...) Psihoz colectiv , domnule Dudard, psihoz colectiv ! Ca i religia, care-i opiumul popoarelor!

Ei bine, eu cred în existen a farfuriilor zbur toare! Poftim! (...) M-a urm rit tot drumul un... rinocer... de-acas i pân aici... E-acolo, acolo, jos, la intrare. Are aerul c vrea s urce încoace.”

Zgomot, trepte n ruindu-se, r gete furioase, nor mare de praf orbitor... „Uite-l. E-acolo! Da tiu c -i uria ! Se-nvârte-n cerc. Hai, vino s -ti vezi rinocerul. Biata fiar , tot muge te i se-nvârte de colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l c se uit la noi! Pisu, pisu, pisu...” Doamna Boeuf se al tur grupului de pe palier. Prive te îndelung, atent, foarte încordat mersul rinocerului, are o clarviziune i scoate, instantaneu, un strig t teribil: „Doamne! S fie oare cu putin ?... E so ul meu! E Boeuf, s rmanul meu Boeuf, ce i s-antâmplat?” Rinocerul îi r spunde printr-un muget violent, dar tandru. „Rinoceri în tot ora ul! (...) Chema i pompierii!” Doamna Boeuf sare pe spinarea Domnului Boeuf metamorfozat în rinocer. Botard observ imediat: „Ca o amazoan !” „Pompierii sunt pe drum... Rinocerii exist - asta-i totul i nimic altceva.” Primul tablou din actul II al spectacolului se încheie ca în piesa lui Eugen Ionescu: urca i spre fereastr , eroii acestei absurde anii tragi-comice se invit unul pe altul s coboare: „Dup dumneata. Dup dumneata. Dup dumneata... - repetat de fiecare în parte, în total de nou ori.

Artistul vizual Robert Wilson - care a renun at la toate pauzele dintre actele piesei - creeaz un nou moment de interludiu. Deasupra mla tinei, dou c âni de rinoceri femele vorbesc la telefon, în limba englez . G selni a e binevenit , mai ales pentru spectacolele

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce vor fi prezentate în cadrul viitoarelor festivaluri interna ionale i în turneele din str in tate. Dialogul este savuros - dou meli e care vorbesc, aproape simultan, fiecare pre limba ei. Un soi de dialog al surzilor. Comunicarea incomunic rii... Este secven a la care l-am v zut pe Robert Wilson, aflat pe rândul din fa a mea, râzând discret, savurându- i cu evident satisfac ie reu ita profesional .

9. Eugen Ionescu este readus în spa iul matrice Cortina ro ie se ridic din nou. Iar i, o inven ie 100% a regizorului: pe un fundal muzical de sârb olteneasc interpretat la fluier, apoi la drâmb , în ritm din ce în ce mai înfocat, agrementat cu glazura insolit a câte unui ignal de poli ist i a unui claxon isterizant -, Valentin Mihali (Berenger) se lanseaz într-o pantomim foarte gr itoare.

Robert Wilson simte nevoia aducerii acas a lui Eugen Ionescu, a identific rii dramaturgului cu spa iul cultural matrice. Din acest motiv, regizorul include în spectacol dansul popular românesc cel mai electrizant - lu ul oltenesc, joc apotropaic, comparabil ca virtuozitate i caden a tr irii doar cu magica melodie Ciocârlia.

Scenele anterioare, cu pecete american , luminate de dixilen, par o anticipare a celor incendiare, de toren ial dezl uire a vitalit ii ancestrale prin care lu ul oltenesc este dinamul de maxim focalizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen Ionescu.

Al turi de genul liric al Doinei -, lu ul este înscris în Patrimoniul Cultural Imaterial Mondial/ UNESCO. Din off, se aude vocea cu inflexiuni oraculare a lui Ilie Gheorghe (Logicianul/ Eugen Ionescu): „Pesemne c e cel lalt.. E pentru cel lalt... E ti bolnav? Îmi pare r u pentru tine. Ai febr ?... Eu nu visez niciodat ... Uite, aicrescut... Te-ai înverzit la fa ...”.

Vocea lui Jean (interpretat de Claudiu Bleon cu siguran , înfrigurare i capacitate de transmitere a vibra iilor l untrice) devine din ce în ce mai groas . Din dialogul cu prietenul s u Berenger (Valentin Mihali) - purtat de cei doi actori în registrul clarobscurului jucat cu subtilitate -, dar i din comportamentul s u ezitant (al lui Jean) reiese, încet-încet, c transformarea sa în rinocer, lent , foarte lent , dar sigur , nu mai poate avea leac.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Lui Robert Wilson îi revine, pe de o parte, meritul de a fi comprimat aceast parte a actului al II-lea, iar, pe de alt parte, de a fi optat nu pentru varianta facil , „realist ”, de a ne înf a, fie i cu mijloace scenice, rinocerizarea lui Jean, cre terea cornului, înverzirea tot mai puternic a pielii, ci de a fi ales varianta cea mai dificil : aceea de a sugera rinocerizarea l untric . Claudiu Bleon se achit cu brio de aceast misiune scenic de o dificultate comparabil cu ascensiunea pe vârfurile Vi tea Mare, Moldoveanul i Negoiul din Mun ii F ra ului ori pe Brâna caprelor i piscul La Om din Piatra Craiului.

Fondul capodoperei lui Eugen Ionescu, scos în eviden cu m iestrie de Robert Wilson, cu discre ia specific Ini ia ilor (care dau doar indicii, din când în când, nu reliefeaz cheile, nu dau, mur -n gur , codurile celor neaveni i), este acela c în fiecare dintre noi zace, ne tiut, un rinocer. Rinocer pot fi eu, rinocer po i fi tu, rinoceri putem fi cu to ii.

Dac nu suntem aten i la capcanele vie ii i ale istoriei, la capcanele pe care, adesea, ni le întindem noi în ine, fie i numai în plan moral, trecem imediat la condi ia de rinocer, Metamorfoza fiind similar cu aceea a protagonistului din proza omonim a lui Franz Kafka, personaj care, nemaiputându-se ridica de pe pat, tr ie te cu groaz avatarurile trecerii din om în gândac. Devenit rinocer, de i prietenul s u Berenger nu- i d seama, Jean pledeaz pentru înlocuirea legii morale cu legea junglei. „Acolo-i de mine, acolo-i via a. Trebuie s ne reconstruim via a din temelii. Trebuie s ne întoarcem la integritatea primordial ” - sus ine ferm Jean, spre stupefac ia lui Berenger, carei i spune c nu este deloc de acord cu a a ceva. R suflând cu zgomot, Jean este neînduplecat: „Eu vreau s respir”, dup care cere râmarea sistemului de valori al oamenilor, muge te din ce în ce mai tare: „Brrr... Brrr... Omul... S nu mai pronun i cuvântul sta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. (...) De ce s nu fii rinocer? (n.n.: De ce s nu fii nazist? / vrea s spun , sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimb rile.(...) Totul trebuie dat jos, hainele m zgârie, totul zgârie.

Mla tina! Mla tina!”

Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperat a strig tului de ajutor: „Chema i poli ia! Chema i poli ia! (...) Turme de rinoceri...

Rinocerii! Rinocerii!”.

Interludiul care face tranzi ia la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De ast -dat , din mla tin r sare o singur c ân hidoas , care peroreaz despre felurile de rinoceri: „...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Rinocerul african sau cu buz spart ... Rinocerul cu armur din Orientul Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... alearg cu o vitez de 45,63 km/ or , adic 12,4 m/secund ...”

10. Psihoz . Rinocerii cânt Sunt frumo i. Sunt zei!

i danseaz ...

Actul III. Scena e dominat de fereastra imens , de pe fundal, i de vocea tun toare cu care Ilie Gheorghe roste te (în numele Autorului) strig tele solitarului Berenger: „Nu!... Coarnele, fi i aten i la coarne!... Nu !... Voin , s am voin !... Nu. Nu-i la fel!” Apare în scen (acas la Berenger) Dudard, în al c rui rol Valer Dellakeza se te mijloacele de fine e redutabil pentru a demonstra - în pofida rolului condensat masiv de regizor - c premiile cu care a fost încununat de UNITER, trei în total, sunt pe deplin justificate i c , nu se tie, l-ar putea adjudeca i pe al patrulea.

Prima jum tate a partiturii dramatice din actul III - scris de Eugen Ionescu special pentru Berenger i Dudard - este comprimat de autorul spectacolului, Robert Wilson, replicilor dându-le glas, în cea

Turner - Panteonul dup incendiu

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

din psihoza ei: E ti nebun, cânt ... Danseaz în felul lor. Sunt frumo i.

Sunt ni te zei”. mai mare parte, Ilie Gheorghe, proasp t încoronat - um r la um r cu Peter Brook i al i colosali oameni de teatru din lume! - cu una dintre cele mai însemnate distinc ii acordate la Festivalul Interna ional de Teatru de la Sibiu. Palmaresul laureatului Academiei Române, Ilie Gheorghe, include inegalabila interpretare din monumentalul spectacol Faust de Silviu Purc rete, jucat de apte ani cu casele închise, la Sibiu i peste tot în lume unde a fost prezentat.

Piloni ai produc iei teatrale interna ionale de la Craiova a lui Robert Wilson -, Valer Dellakeza i Valentin Mihali î i pun în valoare talentul de excep ie i experien a (demn de un Corn al Abunden ei) pentru a face t cerile s gr iasc ...asurzitor, necontenit, cei doi uzitând, desigur, de toate celelalte modalit i scenice de expresie r mase la dispozi ie.

Dellakeza/ Dudard joac foarte bine nedumerirea, apoi îngrijorarea pentru starea de s tate a prietenului s u gata-gata s lunece pe panta ipohondriei (obsedat s nu devin altcineva, adic s nu se transforme în rinocer), în timp ceMihali/ Berenger - baricadat în cas , ocat de metamorfozarea lui Jean, sub ochii lui - analizeaz , pe toate fe ele, fenomenul rinoceriz rii, care l-a r it profund. Încercând -l încurajeze, Dudard se întreab dac nu cumva e vorba doar de o curiozitate a naturii, o bizarerie, o extravagan , un joc... Disec ia sursei rinoceritei pleac de la compararea ei cu gripa („Dar dac vine din colonii? - se întreab Berenger... Sunt într-adev r imun?”) i ajunge, în opinia lui Dudard, pân la prezum ia c „Exist i boli toase”, sintagm la fel de absurd precum „curat murdar” din Scrisoarea pierdut a lui I. L. Caragiale.

Zgomotele rinocerilor, care trec chiar pe sub fereastra casei lui Berenger, sunt contrabalansate de Robert Wilson prin geana de lumin , tot mai generatoare de speran e, adus , în plan sonor, prin glasul albatro ilor, de scâncetele argintii ale acestora i de t zuirea încurajatoare a valurilor m rii.

Dup ce pedaleaz cu încrâncenare, ca un ciclist solitar în proba de c rare contra cronometru, în a-i spulbera îndoiala irepresibil , ajuns pe culmile nelini tii, a lui Berenger: „N-ai s devii niciodat rinocer... N-ai voca ie de rinocer!” -, lui Dudard îi scap verdictul: „E ti un Don Quijote! O spun pentru binele dumitale, tii asta. Pentru -i timpul s te lini te ti”. Câteva clipe mai la vale, cade un prim tr snet: „Papillon a devenit rinocer... Logicianul a devenit rinocer”.

Reac ia lui Berenger e violent : îi amenin cu pumnul, de la fereastr , pe rinoceri, strigând: „N-am s vin cu voi, nu, nu! Ru ine s v fie!”.

Zgomotul fo tilor colegi i prieteni, ajun i animale cu corn în frunte, atinge parametri apocaliptici. Apoi, ca printr-o minune dumnenezeiasc , apare Daisy i r getele sunt anihilate de vocile cristaline ale unui cor de copii.

Vestea pe care le-o aduce Daisy este în nota celor anterioare: „Botard s-a f cut rinocer (...) Trebuie s fii în pas cu timpul. Astea au fost ultimele lui cuvinte de om (...) i v rul meu s-a f cut rinocer, i so ia lui... Cardinalul de Retz... Mazarin... Ducele de Saint-Simon...

Clasicii no tri... Un sfert din locuitorii ora ului (...) Magazinele sunt devastate, au ras tot... To i pompierii - un regiment de rinoceri cu tobo arul în frunte. Invadeaz bulevardul! Ies i al i rinoceri de prin cur i! Ies i din case... Ies i pe ferestre! Se vor reuni cu ceilal i”. Lovitura de teatru, nu ultima, vine de la Dudard, care o zbughe te pe sc ri spre a se al tura cirezii de rinoceri. El crede c i va p stra luciditatea: „Toat luciditatea. Dac e de criticat, atunci s critic m din untru, nu din afar ”. Bomboana pe coliv o va pune îns i Daisy, care - dup ce-l l sase pe Berenger s cread c vor întemeia o familie, c vor avea copii, c vor regenera omenirea, din postura de Adam i Eva - îl p se te vijelios, fascinat de faptul c rinocerii cânt . „Nu cânt , rag - îi replic Berenger. Dar Daisy nu poate ie i

11. Gesamtkunst Efecte de transparen , armonie a coresponden elor…

Artistul vizual Robert Wilson nu diminueaz mesajul extrem de puternic pe care îl roste te Berenger în finalul piesei, destinul salvator pe care i-l asum , împotriva tuturor n ruirilor din jurul s u: „Am s ap r împotriva tuturor, am s m ap r! Pu ca, unde mi-e pu ca?

Am s m ap r împotriva lumii întregi, m voi ap ra, m voi ap ra!

Sunt ultimul om i voi r mâne a a pân la cea din urm suflare!

Nu m dau b tut!”. Scena aceasta - transcris admirabil de actorul Valentin Mihali, aflat la apogeul carierei sale artistice - atinge, ca vitalitate, for l untric , rectitudine dus pân la vehemen neiert toare, piscul vibra iilor din finalul unui celebru roman al lui Balzac, în care protagonistul, privind de pe un promontoriu Parisul, î i încruci eaz bra ele (semn al autoap rii) i roste te sec, amenin tor: „Între noi doi, acum!” - aruncând simbolic m nu a Ora ului Luminilor. În secven ele finale ale reprezenta iei de la Craiova, Valentin Mihali - a c rui mobilitate l untric este atât devast i dinamic încât frizeaz absolutul ca exprimare prin toate mijloacele de transfigurare pe care un Actor (de film mut) le are la dispozi ie - ne transmite pân i aura unui soi mistic i mitic de a fi a lui Berenger, acest Abel, Alesul care î i asum misiunea de a întemeia o nou lume.

Poate c Valentin Mihali nu va fi fost str in de momentul împ rii istorice dintre Constantin Noica - filosoful fiin ei i devenirii, convins teatrul nu trebuie s lase omul cum îl g se te -, care, dup decenii de re ineri, în care i-a repro at prietenului din tinere e, Eugen Ionescu: „Nu vezi ce Don Quijote r sturnat ai devenit?”, descoper , în sfâr it, o „pies cu mesaj”, Rinocerii. Referindu-se la acest moment, Eugen Simion reliefeaz , parc pe aceea i linie cu artistul vizual Robert Wilson: „Aici, da, filosoful a descoperit ceea ce c uta de mult în scrisul omului tare de tept i tare t duitor: a descoperit c are ceva de spus despre om i c , prin arta lui, nu-l las pe om cum l-a sit...”.

Robert Wilson izbute te, la Craiova - unde monteaz pentru prima oar în România - s i surclaseze toate barierele regizorului, fie el clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist. În transcrierea scenic a Rinocerilor, Robert Wilson realizeaz o grandioas hermeneutic a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual i a unui critic/istoric al teatrului de autoritate irefragabil , descins dintr-un regizor/ om de cultur ale rui anvergur , altitudine ideatic i ras sfideaz orizonturile unicit ii, intind, direct i cu seme ie deloc trufa , Absolutul.

Limbajele specifice TUTUROR artelor sunt convocate în spectacolul acesta grandios, ponderea revenind acelora de sorginte cinematografic i poate chiar dodecafonic .

Asemenea simboli tilor wagnerieni, Robert Wilson a realizat, aici, la Craiova, o oper de art total (Gesamtkunst), asociind în Rinocerii toate expresiile artistice valorificate din perspectiva armoniz rii coresponden elor dintre culori, sunete, linii i volume. Spectacolul titanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparen , conjugate cu un fel de chemare spre difuz, vag i mister, cu izvoare în arta cinetic .

Mesajul piesei lui Eugen Ionescu i al spectacolului lui Robert Wilson este acesta: rinocerizarea poate fi preîntâmpinat / evitat numai i numai prin cultivarea caracterului integru, prin autocontrol riguros, prin respectarea strict a cutumelor i a tablei de valori ale

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

umanit ii, verificate de-a lungul secolelor, prin educa ie, cultur i tr ire spiritual profund . Împreuna cu Eugen Ionescu, Robert Wilson i ...Petru Dumitriu (cel din cartea testamentar , scris în englez , spre finalul vie ii, Non credo, oro/ Nu cred, m rog) -,Valentin Mihali transmite mesajul clar Berenger în elege s i asume rapid obiectivul suprem de salvare a omului ca specie amenin at / terorizat , simultan cu prezervarea propriului suflet, a lamurei fiin ei sale cu altoi divin i caracter de unicat in Univers.

Inscrip ia de pe frontonul Templului lui Apollo din Delphi - Nosce te ipsum!/ Cunoa te-te pe tine însu i! - se impune a fi aplicat sub forma canonic , strict: Cunoa te-te i fii st pân pe tine însu i! Înfrâneaz i pornirile agresive, de fiar a p durilor!

Sub invizibila baghet a lui Robert Wilson, actorii craioveni fac, în plan metafizic, acroba ii comparabile cu acelea, în plan fizic, realizate de zbur torii la trapez ai colii Chineze de Circ de la Shanghai - care execut , în sincronizare perfect , acroba ii la mare în ime, de o dificultate ...inuman , unice în lume, parc dincolo de bariera terestr .

Aidoma exper ilor care au comentat evolu iile magistrale ale acroba ilor chinezi la Festivalul Interna ional de la Monte Carlo, putem exclama i noi despre RINOCEROS, produc ia audio-vizual total a lui Robert Wilson la Craiova, c este, indiscutabil, una dintre acele Fapte cultural-artistice pe care, chiar dac le prive ti cu o anume doz de uluire, neîncredere i re inere, nu ai cum s nu recuno ti, finalmente, c inima î i bate din ce în ce mai tare, sp rgându- i pieptul, pompând adrenalina pân în cele mai ascunse pliuri ale sufletului.

Este obligatorie men iunea c diamantul de 200 de carate izbutit de Robert Wilson la Craiova nu ar fi fost posibil f Echipa colaboratorilor din apte ri cu care d via spectacolelor sale: Regizorii asocia i Tilman Haecker (Germania) i Charles Chemin (Fran a),Creatorul de costume Jacques Reynaud (Fran a), Mae trii de lumini John Torres i A.J. Weissbard (Italia),Video Artistul Tomek Jeriorski (Polonia), Compozitorul Adam Lenz (SUA), Dramaturgul Konrad Kuhn (Austria), la care s-au al turat românii Bobi Pricop asistent de regie, Adrian Damian - asistent decor, Adriana Dinulescu - asistent costume, Daniel Dr goescu - designer sunet, Tom Brându - coordonare audio, George Dul mea - regizor tehnic, Dodu Ispas operator lumini, Valentin Pârlogea - operator sunet, Gina linoiu i Lauren iu Tudor - coordonatori scen , Crista Bilciu - asistent scen , Rui Monteiro - asistent lumini, Luiza Mitu asistentdramaturgie.

12. Comunicând incomunicabilul Robert Wilson induce convingerea c a întors pe dos partitura lui Eugen Ionescu, a a cum ar fi întors o hain care a stat prea mult în garderob , i-a scuturat lung, îndelung mânecile i poalele (pentru a alunga eventualele molii), a pus-o, apoi, la aerisit pe sârma de rufe, în plin soare, dup care a adus-o nu neap rat la fa a ini ial , ci la aceea de comedie amar , tragicomedie cu intarsii metafizice, din sidef orbitor.

Directorul de scen pare a întoarce pe dos spiritul ionescian, dar, de fapt, el duce procesul de aprofundare pân dincolo de urzeala începuturilor. Chiar dac , la revenire, vestmintele nu mai au aparen a de smoking, ci pe aceea de sacou policolor în dungi cu p tr ele acesta vine fest, bine cambrat pe setea de autarhie, totalitarism/dictatur a fiec rei epoci. În prelungirea crea iei celui mai mare sculptor al omenirii, Constantin Brâncu i - care, acum un secol, a întors sculptura lumii la vârsta de aur, Copil ria, la obâr iile ancestrale i a lansat cioplirea direct în piatr , l sând materia s i lepede, sub dalta lui vr jit ,

Anul V, nr. 8(48)/2014

lurile, maramele misterioase, succesive -, Robert Wilson sculpteaz direct, energic, în fluidul vital al personalit ii fiec rui actor, pe care o demoleaz , numai aparent, o face una cu p mântul (P mântul care duce cu sine o pecingine ne tiut - culoarea rinocerilor), pentru a o reconstrui/remodela apoi, nu ca individualitate, ci în spirit gregar, ca pluton de marionete în cabaretul (social, politic...) care-i lumea întreag .

Spectacolul artistului mondo-vizual Robert Wilson ne-a dus, prin dinamismul lui nepereche, cu gândul la Semin ele vie ii (care este i genericul primului tablou, urmat de Tobe de prim var , Invocarea ploii, Tobele vântului, Dansul s biilor albastre, Dansul Dragonului, Joc de copii, Locomotiva, Tobele m rii), reprezenta ie cu care Trupa japoneza de taiko i teatru Tammakko-za a cucerit laurii în toat lumea.

Este limpede c Wilson a l sat pe ultimul plan fondul (textul) Rinocerilor, dând credit prioritar formei, bogatul pachet de semnifica ii fiind sugerat, într-o atmosfer de ritual, de ini iere tainic - prin mimic , limbaj corporal i dans, sunete viscerale i pantomim , prin mi ri ritmate adesea dup respira ia, gemetele i t cerile rinocerilor din l untrul fiec rui personaj.

Ritualic i apotropaic este lu ul oltenesc -, ritualic i apotropaic se dovede te, finalmente, spectacolul Rinocerii visat, creat i montat la Craiova de celestul regizor american.

Aidoma pictorilor japonezi, Robert Wilson creeaz la Craiova aici, unde Eugen Ionescu a absolvit Colegiul Na ional Carol I i unde i-a sus inut examenul de bacalaureat - o succesiune delirant de tablouri conturate rapid, dintr-o singur , neîntrerupt i sigur mi care a mâinii, smerit unealt ghidat de Divinitate.

Dialog al tuturor artelor, fuziune a acestora într-un tot unitar de o originalitate cutremur toare – reprezenta ia Rinocerii concentreaz chintesen a Spiritului Românesc i European, Oltenesc i American.

Luminile de contur ale spectacolului monstruos de frumos de la Teatrul Na ional din Craiova probeaz c în Robert Wilson pulseaz cu vigoare, din str fundurile subcon tientului, idealul lui Confucius conform c ruia om adev rat, om împlinit nu este decât acela care st pâne te perfect toate artele, începând de la caligrafie, pictur , poezie, dans pân la artele mar iale. În alte vie i, Bob Wilson s-ar putea s le fi fost ucenic lui Zamolxe i Confucius, lui Pitagora, Homer, Shakespeare i Goethe... Iar acum duie te, des vâr indu- i Calea, ca un versat Dalai-Lama prin lumea teatrului de pe Terra.

Comunicându-ne incomunicabilul, Robert Wilson, hermeneutul audio-vizual, îl examineaz cu severitate nipon pe Eugen Ionescu la el acas , conferindu-i Diplom de Excelen i Pa aport Diplomatic de liber circula ie în secolul XXI i, poate, în tot mileniul al treilea.

Arigato gaziemashita, Mister Wilson.

Merci beaucoup, Monsieur Mircea Corni teanu!

DAN LUPESCU P.S. Vrem-nu-vrem, piesa Rinocerii a lui Eugen Ionescu si spectacolul bulversant de la Craiova al lui Robert Wilson constituie un manifest categoric, cu mijloace artistice, contra politicianismului desantat de aici si de aiurea, dintotdeauna i de acum.

P.P.S. Apreciat în lume drept cel mai avangardist regizor al începutului de mileniu, Robert Wilson - propus pentru Premiul Pulitzer - continu , la Craiova, seria mont rilor epocale semnate de Vlad Mugur, Silviu Purc rete, Tom Caroll, Tompa Gabor, Mircea Corni teanu, C lina Buzoianu i mul i al ii.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Adrian BOTEZ

DOINA COPACIULUI-VERB foaie verde-n rugi de coast înflorit-a-n rai fereastr : copaciul din ara noastr zburatu-s-a pe-o m iastr pân în povestea voastr : Copaciul Hristos de Munte coaroana-i sânger -n frunte... ...sc m i sc m la miez de v zduh intr m la miezul de Dumnezeu unde doarme Duhul greu în valea fântânilor pe vara p unilor i cânt m din stea în stea bulg ra din soartea mea i cânt m din brad în a tri dim nimburi de siha tri: câtu-i lumea de ierboas preface gândul în coas câtu-i valea de sulfin tocma-n munte e lumin unde Maica tot suspin ... „- de ce suspini - Maic Sfânt de ce-n pisc i-e vorba frânt ?” ...a r spuns un glas u ure din volbura de p dure lacrim de lacrim pref cute-n patim :

...a r mas doar o scânteie fagure de sfânt’ femeie: „...fiul meu - copaciul meu fiul meu i stihul meu cheam i maica - cheam i fra ii

„- nu mai plânge - Maic -a Lumii: arde-n pisc Stihia Strunii i pogoar drept din Lun Rege Verb i Zâna Bun ...!”

ATÂT DE TRUDIT atât de trudit - atât de trudit - peste orice întruchipare i sur a trudei: a vrea s dorm - dimpreun cu stâncile - a vrea s mor - dimpreun cu copacii i florile... ...atât de trudit - atât de cosmic trudit... ***

AIURITA DIN POVESTE - comèdie neagrã -

...din plugari stihuitori ard heruvii peste nori brazii to i i-au pus cunun ...nu se plânge-n zbor de strun ... ***

mar i vin mor ii din vecini joi doar doi strigoi cretini vineri - zi de s rb toare pentru stafiile-n floare

SCURT CÂNTEC PENTRU ZEI I FIIN

sâmb ta duminica mortul meu la moarta ta... luni i miercuri încerc m cu candele ne-mb m

lui Charlie Chaplin i o f rid c ut m drumul înapoi s-afl m: to i strigoii-s chercheli i numai beau - c n-au i din i

zei c run i - milogi de flori cui mai da i ast zi fiori? peste vremi - printre ninsori nu sunt oameni - nu sunt zori

strigoaica i cu strigoiul joac -n voie tontoroiul ...s pt mân de nebuni: alunga ii din aluni

cini i c tori voi sunte i arti ti - splendori dar eu nu-s decât fiin foame f con tiin ***

Turner - Zori de zi

„- ...un copaci s-a-nluminat rile au zburat corbii s-au încruci at craca i s-a-ncenu at cenu a s-a spulberat: vorbele pe râu s-au dus tre-apus - tot c tre-apus...”

-nlumine iar Cura ii cheam Duh de M tr gun cuvintele se r zbun : se r zbun în izvoare ard mierea în floare se r zbun -n cruci de vânturi sare foc din miez de scânduri se r zbun -n frun i de mun i de se-arat zei c run i...”

trep deaz prin chilie incendiind anarhie ...sfânt sihastrul se cruce te ma u-ntr-una-i ghior ie te: de atâta s rb toare i-a uitat rândul la soare! ...murmurat-a murmura dar mi-e c gaia m-a lu ! floricel de râncegai trece-al beznelor alai trece i-n argint se-opre te aiurita din poveste! ***

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Despre „dogma” olimpismului

O interesant i binevenit carte în perimetrul culturii noastre public Doina Mo , Valorile Olimpismului (2013)*, cu „ariadnica” prefa , O profesoar de olimpism, de Adrian Dinu Rachieru, prefa -„radiografie” din care - pentru Distinsul Nostru Receptor - spicuim: «Incursiune documentar , „de mare suflet”, în istoria olimpismului, cartea d-nei Doina Mo este, de fapt, o cald pledoarie pentru ceea ce autoarea îns i nume te filosofia olimpismului. Adic o filosofie a vie ii, de vreme ce sportul, ca bun al tuturor, propune un limbaj universal i are un uria rol social. Mai mult, olimpismul ca „for sociologic mondial ”, prin valorile sale, ar putea impune un stil de via [...]

Volumul dedicat valorilor olimpismului trece în revist , inevitabil, olimpismul antic [...] Excursul istoric aduce în prim-plan figuri legendare, de la Thomas Arnold, Jahn i Evanghelie Zappa (ca precursori ai rena terii olimpismului), la amintitul baron de Coubertin, cel care, surprinz tor, era potrivnic particip rii femeilor. Afl m lucruri surprintoare despre Carta i simbolistica Olimpic , despre Comitetul Interna ional Olimpic (CIO) i Academia Interna ional Olimpic (AIO)

[...] Amintim proiectul Valorile olimpice punte între genera ii (dezvoltat într-un capitol distinct), pledoaria pentru fairplay, înmântul sinergic, transdisciplinaritatea, pentru I.O. (inteligen a olimpic ) i educarea inteligen ei emo ionale [...] Poate s-ar fi cuvenit i o privire ap sat-critic , printr-o percep ie contextual , asupra situa iei sportului în lumea de azi (degradat , concuren ial , „sportivofil ”, în sensul goanei dup rezultate). Sau a refuzului, dispre uind mi carea fizic în societatea mediatic [...] În acest context, soarta ideii olimpice, amenin at , deturnat de fapt într-o societate „dopant ” (cf. Gilles Lipovetsky), interesat degradant de ceremonialitate, ritualizeaz chiar comportamentul de consum. Iar Olimpiadele, conectând Planeta, se vor bucura, negre it, deo acaparant „cuvertur mediatic ” într-o societate care ne „condamn ” la divertisment» (p. 5 sqq.).

Subscriind acestor aser iuni „prefa atorradiografice” ale lui Adrian Dinu Rachieru, îng duie-ni-se a releva „în am nunt” i structura „triadic ” a lucr rii Doinei Mo : (I) Olimpismul antic, o str lucitoare istorie a umanit ii (sec iune în patru „cardinale” capitole: «Olympia, focarul civiliza iei grece ti», «Jocurile olimpice antice», «Declinul jocurilor olimpice», «Po i fi erou f s pus-

tie ti p mântul»); (II) Olimpismul modern (cu 12 capitole: «Precursorii rena terii olimpismului», «Jocurile olimpice moderne», «Valorile olimpice i olimpismul», «Femeia i olimpismul modern» etc.); (III) Valorice olimpice, punte între genera ii (cu cinci capitole: «Educa ia în spirit olimpic», «Integrarea olimpismului în coli prin înv mântul sinergic», „Olimpism i transdisciplinaritate” etc.).

Se poate spune - „la sfâr itul lecturii” Valorile Olimpismului, de Doina Mo (evident, respectând majuscula din titlu), este nu numai o lucrare imperios-actual-documentat , scris cu farmec olimpic, ci i o binevenit „ancorare” în pillatiana „eternitate a clipei”, dând ens-ului receptor (nu neap rat „ini iat” / „epopt” în olimpism) sentimentul de-a fi participant la o ordine „s tos-planetar-sportiv ” i, totodat , de-a fi având „cheia-gerovitalit ii”, „cheia ve nicei tinere i”, cogaionice mai întâi, olimpic , mai apoi (c ci Olimpul, permanent a avut „drept model” Cogaionul Pelasgimii > Valahimii, astfel „cuib rindu- i perenitatea” planetar )... ____________________ * Doina Mo , Valorile Olimpismului, eseuri, Timi oara, Editua Brumar (ISBN 978– 973–602–904–2), 2013 (pagini B-5: 136).

Turner - Zi cu vânt

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARIAN

25 Nicolae M~TCA{

Un RAS/putin Peste Prut, ne atingem palmele prin sticl , con tien i c încle tarea asta nu e îmbr are Dac sunt doar lacrimi i durere, nu e bine pentru noi, nici pentru Basarabia, nici pentru România ciuntit . Cu o frond legat cu fund de ironie subtil , delicat , nu zic c reîntregim ara, dar putem p rea mai puternici i, deloc de neglijat, mai în elep i decât am fost în ultimii vreo aptezeci de ani. Iar poezia e acel spa iu frumos alc tuit din gânduri treierate, strecurate prin cuvinte; i de unde excludem grani ele de orice fel!

E un Putin la R rit de românitate; iar cum-necum r rit poetic printre ciud eniile Historiei, un „RAS/putin”; un fel de Rasputin mai pu in groaznic decât Ivan cel Groaznic, dar la fel de Ivan. De fapt, e substratul ales de Moni St nil pentru o ecua ie poetic pl cut i deopotriv îndr znea , pe alocuri intimidant . Dup cum se poate vedea: „RAS/ putin scurm prin buc rie/ dup cafea i ig ri// - alteori se love te cu fruntea de ziduri i râde -// se admir în oglind i se felicit / negre it/ ... / apoi rasputin/ iese din bloc cu mai multe sticle/ de plastic sub bra / i se îndreapt spre autobuz// - alteori se love te cu fruntea de ma ini i râde -// ia autobusul/ oamenii se dau la o parte// - alteori// rasputinul/ ie it din dulapul meu/ îmbr cat cu hainele mele/ aranjat cu ochii mei// se love te cu fruntea de inima lor i plânge -” (alteori RAS putin).

Avem deci, rasputinul suficient de caraghios înspre imbecilizare, astfel c odat f cut sperietoare de cârp , putem merge mai departe… ...Nu f unda de triste e inerent , pentru oameni fiind avem a a ceva uneori chiar pe post de pilon existen ial; dar e cazul unei triste i filtrate prin prisma poetei care întâi de toate e femeie, neîmp cat la gândul rusific rii / rusofoniz rii pe care din jur o transcende într-o eventualitate a propriei fiin e: „ast zi am s dansez cu tine în pia a unirii/ o

strivim terasele/ i o s umplem lumea de copii/ într-o singur noapte// o s nasc prin fiecare por al pielii/ copiii care mâine vor refuza intrarea în europa/ i vor fraterniza cu ru ii// o s fiu o femeie împlinit / când fiii mei îmi vor rosti numele în limba/ lui Stavroghin/ când tu vl guit nu vei mai fi decât imaginea/ mamei lor str in i moart ” ( i nu o i vin s crezi c ). Iar imaginea unei Rusii cam a a cum e, extrapolat doar prin pura compara ie intuit ca nivel al percep iei intrinseci, î i g se te locul fix: „undeva în moscova ni te feti e cu cordelu / pe scen / entuziasmul lor m zdruncin / … / îmi strâng tâmplele cu genunchii/ simt în strânsoarea lor/ un obiect str in.// acum mi se pare c sunt în unirii/ lâng ecranul uria / instalat pentru spectacol” (ro u).

Toat , dar toat vraja podului de flori se ofile te o dat i bine, atunci când „ne atingem palmele prin sticl / o spargem/ ne urc m pe case/ i de acolo s rutul se transform / în alt fereastr / ... / încle tarea asta nu e îmbr are/ e un gest sinuciga calm calculat/ de parc / ne-ar toarce cu nep sare/ o mâ neagr i oarb în poal ”.

Ajungem undeva, foarte probabil într-o fibr a esen ei pe care o percepem fie i doar pentru c o a tept m; sensibilitatea poetei Moni St nil se decanteaz clar vizibil i nedisimulat: „via a mea e un tren în vitez / care î i traverseaz cu ur antebra ul/ m aduni în c ul palmei i-mi spui gând cel// dar soarele casei mele e cu din i/ te prinde de palm înainte s moar / înainte s i intre în piele cu secera în mân / ... / un soare cu din i mi-am construit lâng cas ...” (de dou ori mai în spate). E sensibilitatea care ine atât de suflul personal, cât i de habitatul personal pe care îl numim ar . De dincolo i de dincoace de Prut.

Cea mai aprig lupt Cea mai aprig lupt în curând se va da nu pe Câmpul lui Marte, pe Rhin sau Nevá, sub baia de soare, sub clarul de lun , sub scrâ net de s bii, în goan nebun , ci tainic, ca smoala pe fundul cazanului, în miezul tenebrelor lavei vulcanului din inima mea. În lupta aceea înving tori nu vor fi.

Doar eul din mine i steaua-mi vor ti durerea ce sufletul mi-l va r i.

Enigm Surâsul Giocondei ascunde-n gropi ele abia schi ate ale obrajilor umbrele terne ale b rba ilor ce s-au perindat - trenuri prin gar prin via a ei rând pe rând sau durute regrete pentru b rba ii pe care nu-i va cunoa te nicicând?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constantin STANCU

DOSOFTEI: CA ROUA CE CURGE PE MUNTE... Într-o vreme în care Biserica este în criz , un ev în care criza a marcat sisteme sociale, politice sau culturale, Adrian Botez ne prezint , în cartea sa Dosoftei - vestitorul lui Eminescu, carte ap rut la Editura Rafet, Râmnicu S rat - 2014 (Director Constantin Marafet) - o parte a miracolului românesc, cumva uitat, cumva discret.

Dou nume: Dosoftei i Eminescu.

Eseul este unul la coliziunea dintre domenii, penduleaz între literatur i teologie, sub for ele istoriei.

Adrian Botez este un curajos...

Mul i intelectuali iau în derâdere ritualul cre tin, uit de valorile eterne, sunt interesa i de nihilism, absurd, cinism, postmodernism, realitatea f de realitate etc. Al ii se afund în formalism sau în ritualul cel de toate zilele.

Autorul nu este un desuet, este un pasionat care deranjeaz ierarhii i restabile te regulile normalului în literatura român . El consider aceast carte dens este o prim abordare stilistico-poetico-hermeneutic a operei Sfântului Mitropolit Dosoftei.

Dosoftei, un nume în epoc , a luat în serios sarcina care îi revenea i a tradus Psalmii (Davidieni), din Sfânta Scriptur în limba ro-

mân . Traducerea unui text biblic este o îndeletnicire foarte grea, o piatr de încercare pentru orice traduc tor, pentru orice popor: limba ebraic veche are multe meandre, este uneori dificil de abordat, nu sunt puse în lumin toate secretele ei, are o logic lingvistic rar , ne-uzual pentru un european. Ceva este totdea-una altfel (sucit) la evrei, o limb care preg -te te capcane, pentru un literat autentic.

Traducând psalmii, Dosoftei (1624-1693) a reformat, din interior, limba român , a propus teme noi, a pus bazele unui edificiu poetic i a descoperit geniul românesc. Dosoftei îl anun , astfel, pe Eminescu. El a fost primul mare poet român, el a fost i un teolog deosebit, a adus nout i, a propus direc ii i a avut curajul s dea o variant româneasc a psalmilor. În psalmii lui Dosoftei se simte Hristos cel Înviat, Cel care ne-a l sat Evanghelia. Exist un spirit cre tin în aceast traducere. Privind în contextul european care a respectat regulile logicii ebraice, un context marcat de ra ionalismul lui Aristotel, promovat de linia catolic sau reformat , uneori, demersului poetului român este original, propune solu ii noi. El se deta eaz de Jan Kochanowscki (Polonia), sau de Clément Marot (Fran a) - un duh special pune în mi care materia fin a psalmilor. De asemenea, Adrian Botez declan eaz un demers special: Dosoftei a fost un geniu, din perspectiva timpului în care a tr it, el a preg tit calea pentru Eminescu, un cap t de drum în literatura român (Aminul).

Sunt scoase, în peisajul teologic i literar - viziunea, mistica, fantezia românului pasionat dup adev rul lumii. Mentalul românesc cap o dimensiune superioar , cuvinte intr în Templul sufletului românesc, devenind universale... Autorul c ii este un curajos, face o reveren pentru cultura noastr , are o mare recuno tin pentru înainta ii care au marcat istoria Moldovei i a românilor. El arat limitele criticii literare române ti, privind analiza Psaltirii în versuri, se delimiteaz de linescu, preia, sub o aspr cenzur , scrierile lui Nicolae Cartojan, sau ale altor critici.

Deficitul de cultur teologic la criticii români

este pus în eviden - astfel, unele considera ii, considerate certe, sunt spulberate.

Adrian Botez, îns , for eaz nota, intr în mecanismele istoriei, trateaz subiectul sub raport politico-istoric, înfrunt h ul noilor no iuni de popor, na iune - termeni care se cristalizau într-o Europ în fierbere, catolicismul i protestantismul se duelau, evreii i impuneau doctrina în via a public . Analiza sa este pasional i dedicat , nu se delimiteaz prea clar de curentul ortodox (teologic) i Biserica Ortodox - între calea dreapt i biseric (fie ea i majoritar ), exist câteva diferen e, diferen e care au marcat istoria lumii, chiar prin r zboaie... Or, Duhul tutelar al lui Hristos nu duce la r zboaie, duce spre iubire, iar psalmul este expresia unei iubiri. Psalmii Davidieni îl înva pe credincios cum s se adreseze lui Dumnezeu, în aura Duhului Sfânt. Dosoftei, sus ine Adrian Botez ( i are dreptate), a poetizat i a încre tinat psalmii, d ruindu-i poporului român. Misiunea sa a fost realizat într-o form nou , demn de geneza unui fenomen unic. S-a deschis cale dosofteian spre Paradis!

Misterul credin ei se relev în textul vechi românesc, o „mireasm ” nou adia în aceast scriere.

Adrian Botez are o mare pasiune pentru cuvintele vechi, cuvinte-izvor. Se pun fa în fa lumea lui Dumnezeu i limba român vie, o recreare a psalmilor din Vechiul Testament!

Pentru cititor, Adrian Botez are câteva concluzii ferme, Dosoftei este actual! Folosind un principiu teologic solid - pentru autorul c ii, Dosoftei este Ioan Botez torul, el anun venirea lui Eminescu, el preg te te limba, viziunea, starea, principiile.

Dosoftei a fost printre pu inii c rturari care au tr it în acel ev mediu complicat în România, deschizându-se spre Europa. El avea substan , avea putere. A creat un arhetip românesc al poeziei! Noi teme: universul în expansiune, cuvântul transformându-se în Logos în limba român , observ frumuse ea vie ii, lumea este dinamic , are fapte m re e, în spatele a toate este Dum-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nezeu, verbul divin are putere de crea ie, îndeamn la sl vire (laud ), psalmii pot vindeca spiritual, omul evit orbirea spiritual , se leade boal , cunoa terea este una vie, de via , pe vertical i pe orizontal , este pus în lumin elementul acvatic - uterul cosmic...

Adâncul m rii pare locul unde se pl de te via a, chitul din adâncuri ca agent al lucr rii divine. Leul lui David devine Lupul Valahic! Puterea lui Dumnezeu se manifest vizibil, metafora i dinamica crea iei sunt prinse, de Dosoftei, în versuri f egal, în acea vreme - i actuale! Analiza lui Adrian Botez este aici profund i d m re ie literaturii române. Criza uman este pus bine în lumin , drama omului limitat r zbate din versurile vechi, în forme proaspete, noi chiar i pentru cititorul modern.

Putem re ine câteva cuvinte din cartea dedicat b trânului poet nou: „Psaltirea Sfântului Dosoftei nu este una eminamente extatic , prin atitudinea spiritului i a sufletului i prin înm nuncherile de cuvinte - ci este o carte spiritualist-vitalist , oferind un Model de Credin Cre tin-Ortodox , deplin-dinamic , întru sl virea lui Dumnezeu, în chip de c utare a Sinei Cosmice, ca identitate Divin /ORIGINAR a omului”. Adrian Botez sintetizeaz i îl încadreaz pe Dosoftei în panteonul ortodox românesc, dar în pasiunea sa nu observ c i unele manuale teologice ale altor culte fac trimitere la traducerea psalmilor, realizat de marele român, în secolul al XVII-lea, ca o etap necesar în traducerea corect a Bibliei.

Cultura român este una a românilor, dincolo de diferen ele de viziune ale teologilor.

Iat mesajul unui psalm: „1-Cât e de bine e i de frumos, s locuiasc fra ii în unire!

2-Aceasta-i ca o mireasm frumoas pe cap, ca mirul ce s-a turnat pe barba lui Aaron, ce s-a coborât pe marginea vestmintelor lui.

3-Aceasta-i ca roua Ermonului, ca roua ce se coboar pe mun ii Sionului. C , undei unire, Domnul trimite: via i binecuvânt ri nesfâr ite” (Psalmul 132, citat de Adrian Botez).

Mai men ion m c la baza analizei lui Adrian Botez au stat: 1. Dosoftei, Psaltirea în versuri, Editura 100 + 1, GRAMAR, Bucure ti, 1998, edi ie realizat de AUREL GOCI. 2. Biblia sau Sfânta Scriptur , dup textul grecesc al Spetuagintei, Institutul Român i de Misiune al B.O.R., Bucure ti, 1940 (Biblia Canonic ).

De re inut i bibliografia care a stat la baza c ii, peste 178 de trimiteri i documente: o carte în carte, dominate, ambele, de Biblie!

27

Florin M~CE{ANU

WILLIAM TURNER TURNER WILLIAM La 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Coven Garder, strada Maiden Lane, se na te Joseph Mallord William Turner, fiul unui frizer i al unei mame care a murit nebun . La zece ani deseneaz cu u urin p rile, florile i copacii v zu i pe fereastr . Perseveren a i dragostea de pictur îl impresioneaz pe tat l u care vede în el un viitor pictor. Îi expune lucr rile în vitrina frizeriei sale f cându-l, astfel, public. Precocitatea se manifest elocvent la doisprezece ani, când începe s picteze din memorie sau dup gravuri. Primele lec ii de pictur le ia în atelierul lui Thomas Malton, autor de acuarele cu subiecte topografice i arhitecturale. În 1789, Turner este primit ca elev al colii

Turner - Autoportret

Royal Academy, apoi petrece o perioad întrun sat, la un prieten al tat lui s u, pictor peisagist. Are cinsprezece ani când expune pentru prima dat la Salonul Academiei Regale. Din acel moment, î i va expune cu regularitate lucr rile la sesiunea anual . tore te la Bristol, viziteaz Oxford i Kent, Peark District i Midlands dar i în Europa. De fiecare dat scopul c toriilor este în strâns leg tur cu munca lui creatoare. În anul 1802, în Elve ia, se afl sub puternica impresie a Alpilor, îl fascineaz for a masivelor muntoase i fine ea contururilor piscurilor. În acela i an, Turner sose te la Paris, unde va reveni în 1821 i 1832. În capitala francez viziteaz muzeul Louvre i studiaz cu entuziasm pictura lui Poussin, precum i cea a lui Lorrain. Execut numeroase desene i gravuri.

Turner repurteaz succese dup succese i munce te tot mai mult. În 1804 deschide o galerie particular , unde î i va prezenta lucr rile. Pictura îl absoarbe pân -ntr-atât, încât via a sa particular trece pe plan secundar. La 27 de ani este numit membru al Academiei Regale. În 1817 i 1825, c tore te în Olanda, Germania i Belgia. Între timp, în anul 1819, Roma i Vene ia sunt pentru el un adev rat oc artistic: cerul de cristal i magica lumin italian îl fascineaz i îl inspir .

Dup numeroase c torii în Europa, în anii 1820-1830, pictorul se stabile te la Londra, în cartierul muncitoresc Chelsea, pe malurile Tamisei. Locuie te într-o c su modest a c rei pivni o transform în atelier.

Ritmul criminal de munc pe care i l-a impus îl obose te din ce în ce mai mult. La aptezeci i cinci de ani începe s se simt foarte r u. Pe 19 decembrie 1851, Turner moare i este înmormântat la catedrala Sf. Pavel din Londra.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul V, nr. 8(48)/2014

Livia CIUPERC~

ÎNLÃN|UIRI EPICE Semne de întrebare Sunt con tient de limitele care m -ncocesc, de acea zbatere continu în mrejele nisipoase, oglindire putreg ioas a nevoinelor f putin de num rare.

Voin e i nevoin e, ce se intersecteaz , a spori-n mine, a a cum primim mereu sfaturi de la cei dispu i s-o fac . Sem n maleficul, scobor umbra în jur, respir minusuri.

Sunt fl mând dup un zâmbet împlinitor de succes, pentru o sincer prietenie.

De ce tot evit plusul i m scald în necuie?

Crezi c-a putea r spunde? Fl mânzesc în incon tien .

Ideal ar fi s m descotorosesc de falsuri, de acele deprinderi p guboase, de golurile sinelui i ale acelora din juru-mi.

Dar i-ai g sit?! Tot a tept s -mi vin mintea la cap... În van!

- Nu vrei s re ii cel sfat în elept. S -l mai repet?

Pentru tine sau pentru alte urechi?

- Ce importan mai are? Dac tot mi-ai întrerupt gândurile, d -i drumul!

- Nu-i nimic de la mine, ci de la Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina. Ascult , merit : „Ca s ai pace, nu c uta prietenia ninui! ezi în chilia ta i chilia ta te va înv a toate (adic tot ce-i bun)! Chilia altora întotdeauna te înva ce e r u (sau i tulbur lini tea)!”

- Mda! În „chilia” mea, în intimitatea mea, g si-voi r spunsuri, împlinire, pace.

Dinspre a altuia, în adev r, rev rsatu-sau ispite, învârto eli seismice, prietenie p guboas - adic , nepace.

- Cam a a ceva.

Apa cea vie a purific rii Nu tiu cât de preg tit sunt a dezlega misterul unei rostiri în elepte care tot îmi fr mânt easta, dar tii tu vorba b trâneas... încercarea moarte n-are. A adar, ce-a vrut s spun bunul nostru Lascarov?

A, nu tii cine este bunul Lascarov? Da,

da, promit s i-l prezint. Da, da! Promit! Dar acum, hai s ne dumirim ce vrea a ne spune el, prin: „Lep darea de sine e ca o scar la cer. Cu cât mai mult ne lep m de noi, cu atâta urc m mai multe trepte spre cer...”

Recunosc, asta-i voroav bine ticluit ... ce mai!...

Un adev r relevat de cei cura i la suflet, negre it!

Doar câte un anahoret (pe ici, pe colo!) a reu it - în toat via a lui - dezlegarea „de sine”, adic de cele lume ti, pârdalnicele, juele gânduri coborâtoare în de ert ciunile de ert ciunilor?!... i mie îmi este imposibil?... „Lep dare de sine...” - „scar la cer...”

Hmmm!... i-aceast lep dare, dezbr care, dezîncercuire sau dezlegare de r ul din mine nu-i a a un joc de-a ... hai s m cumin esc...

Hei, hei!...

Cur irea (cea interioar ) este un exerci iu de lep dare prin acumulare. M sp l de r u, uitând de ale mele (vrute i nevrute), pentru a m îmbog i i înnobila suflete te.

Cum adic „a uita de mine”? Dar în adâncul fiin ei mele s luie te viermele ispitei.

Ei, dac reu esc a-l îndep rta ( i nu-i u or, defel!), pentru c mul i viermi ori viermuiesc în adânc de adânc, Doamne! Pentru fiecare viermi or, am a lucra, nu glum ! Post, rug ciune, iertare, iubire, smerenie.

Da, da, smerenie!... i mai presus de toate - voin ! Îndep rtarea fiec rui viermi or ce viermuie te în adânc, tot mai adânc...

Ei, nu-i treab u uric ... Nu-i, deloc. Sunt pus la subtil încercare.

Arunc un viermi or, urc o treapt , nu?! i dac vreau s mai urc... una câte una (uf! e greu, nu glum ! încearc ... i vei vedea!...), atunci bine-i, pentru tine, suflete bicisnic! Doar ie- i fi-va bine. Doar ie!

De vei a pregusta din apa cea vie a biruin ei, te pleac ! Izvorul te-a teapt , nu- i mâne decât s -l g se ti. R coarea lui - o binecuvântare! Îmb iere întru în are.

Un exerci iu tainic, doar pentru tine, cel înarmat cu voin a i iubirea de reu it . „Lep darea de sine” este ca o lep dare a r ului din tine. i merit acest efort. Merit

a pregusta din aromele bunului rod al faptelor noastre.

Doar a a voi îndep rta cu ceva mai mult urin acele miasme d ltuitoare, scrijelitoare, surp toare, care-mi r nesc delicata mea fiin . i-acum cred, numai de mine depinde îmb ierea în râul cel viu al credin ei purificatoare. Numai i numai de mine. Ajutorul de la Tine, r mâne, Doamne! De la Tine, spre mine - înspre Tine, Doamne!

simt înl uit de-un vis...

Un vis cretacic, str puns de mezozoice ti fantomatice creaturi lugubre. i-n adev r, z resc în umbr de tufi alpin, un humanoid... sau cam a a ceva... Scheletic trup cu mu chi solzo i i ochii... o! ochii... afunda i mult în orbite. Mi-e fric ! Sunt în pericol? i ce m fac? Cum s-ac ionez? Unde -mi g sesc sc parea? M iart Doamne, nu m p si tocmai acum!... i crede i?! Ca într-o str fulgerare, ar tarea humoiform era în stânga mea.

Ce bra e, sfinte i ce gheare - proeminene p ros-solzoase, vine i-verzulii... - ce mai urâciunea-ntruchipat ... i s fugi, s fugi... r’a-te-opri...

O, Doamne! Adev rul adev rat v spun!

- Nu te sfii! opte te ar tarea. Nu- i fac nimic. Aici nu e ti în pericol. Te ap r eu. Cel Ata, fiorosul, nu v-a-ndr zni s te atace. Aici, eu sunt st pân. Vedea-vom cât i cum voi redobândi puterea triumfal alor mei humbolzii, str bunii mei. Vrei poate, a- i povesti cine-s i de ce-am ajuns astfel?

O, nu... ar i, cumva - încerc a murmura cuvinte f sens. i-mi zic în gând: Oare s fie-adev rat? S fie cineva?... S poat a m ocroti de cele jivine fioroase? Ce am a pierde, juca-vei cartea vie ii... îl lingu esc pu in... iapoi... o terg!...

- Nu cred s po i a a u or!...

Hait! Lepra-mi tie gândurile!...

- Nici chiar a a, eu vreau a te-ajuta. Nu îmi privi scheleticul meu trup. Ai îng duin .

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Am fost i eu... cândva... am fost... Frumos?!...

O spune cam pentru sine. Iar eu, sfios, se poate a fi, da... i de ce nu?! În fond, cu to ii, la-nceput, p rem pl pânzi i diafani, dar anii...

- De-ar fi doar anii..., opte te humo... ... î i pun amprenta: înc run im...

- i chiop m...

Chelim i ne tirbim...

- Dar tii c ai dreptate?!... Mai i sl bim..

Nu chiar... întotdeauna... Prin lumea mea, vezi, ce bur i i olduri prea concave lempodobesc sl ninic trupul buh vit...

- Mie nu mi-ar pl cea, z u, pe credin a mea.

Fire te, dar nici cum e ti acum... nu e solu ia cea fericit , cu solzi pe scheleticu- i trup încovoiat i ochi ascun i între orbite... Tu te-ai privit vreodat în vreo oglind ?...

- Da ce... sunt cea împ teas care...

Las-o-n plata... Nici nu ai cum te compara... Era ea urâ ic , rea i-afurisit , dar nici cu tine nu pot îndr zni a compara...

- Î i cer iertare, nu m mai privi, de nu- i este pe plac, dar te-a ruga s ai încredere, cuvântul i l-am dat, eu te voi ap ra... orice primejdie... te va-nconjura... î i sunt al turi, po i crede, te-a ruga! În fond, ce am a pierde? Ba, dimpotriv ... i cât rote ti un zmeu spre zare, cin’ crezi c ap ru? Schelete-nve mântate în purpur argintie. Brumatice-ar ri solzoase, r noase i zoioase. Z u! Voi de pe unde-a i ap rut?

Prin ce coclauri puturoase v-a i sc ldat? Sau cine i-a b tut a a joc de voi?

- Noi suntem fiii scoborâtori din pântecul adâncurilor, din Hadesul str puns de horiturile l osului Nessie... Îi întrerup, uimit, înfrico at, înfiorat... Dar eu parc -l tiam, ba nu, citit-am eu cândva, ba... undeva, prin Sco ia... M st pânesc, a vrea s fug, dar unde?!... O, Doamne, visez... i dac nu...

- Ba nu visezi. E-adev rat. Pân aici i-a fost!

Nu mi-a r mas decât o rug s mai spun...

- O, nu!... Nu, f nicio rug ... Ce crezi i merge-a a u or? rog!...

- Am spus, f r-niciun rog!...

Ciupe te-te! Treze te-te! Ie i de sub mantia lugubrului. Elibereaz -te!

- S-o crezi tu, nu vei putea!

Ba pot. Tu n-ai de unde ti: Crede i te vei...

- Elibera?

Mântui!... Simt patul cum se zguduie...

Sau poate... trupul meu... Recta ratio! O, Doamne! Ce minune! M simt eliberat... Ce straniu vis! Unde e cafeaua? Ba, nu coniacul... Unde e coniacul? i-am rostogolit pe gât, n valnic, eliberator, unul mare... triumfal,

a spre a uita de cest calvar. i ce calvar! Ia m v d în oglinjoar ... Vai! ce urât... oaream sl bit?

- Te rog re ine, frica nu te-ngra , dar nici nu te sl be te, ci doar... i râzi un pic de mine, oglind oglinjoar ... i n-ar fi întâia oar ... oar ...

- Eu vrea s ui i c frica te cuprinse r u, dar r u de tot...

Ce vrei a spune, c-am fost la ?

- Mhhh! eu n-a îndr zni a a o vorb mare... Mai bine caut i borseta, portmoneul, chiar seiful. Investigheaz ... cât ai fost plecat... totu-i în ordine, pe-aici?!

Eh, i tu!... Sunt printre-ai mei, asta conteaz . Ce senza ie ciudat ... aceast imersie lent în magma timpului-timp! Visul, înc rtur spasmodic , nu de pu ine ori, tenl uie i te-nrobe te!... i a teptând!... Oare ce?!... gându-mi zbur ... spre... tii tu ce...

Dar dintr-odat’, cel gând curbat fu încurbat de-un vizual. i ce vizual... Prin fereastra larg deschis - e-o c ldur toropitoare, i-n miez de noapte - p trunde-alene - de ce s-ar gr bi?! - o r cit raz ... C-a vrea o mângâiere din parte-i, e lesne, dar ea, scumpa, de ce sar i gr bi... Ea are timp - abia e miez de noapte - mai are ceva ore pân-se-va disipi-n lumina binef toare, spre care se las -mb iat de roua dimine ii... Dar eu, speriat dup-acel vis însp imânt tor, a vrea m car o blând adiere, pe care-a putea-o socoti... o diafan mbr are, spre care tot aspir... h t-h t... de când?! A tept, i-a tept, în van e totul. Speran a, ti i, domniilor-voastre, nu moare ea,

29

dar nici cu tine nu-i prea moale. Te zvârcole ti, te zvârcole ti... O, Doamne, e cumplit!

- i raza? se-aude-o voce de dincolo de timp, dar mie-mi este cunoscut , prea bine cunoscut . Sau poate mi se pare... Cât mi-o doresc de mult!...

Ea, raza, diafana, prea blânda, juc a, danseaz -n ritmu-i cunoscut. Plute te-n ritm celest, rotiri unduitoare, peste birou, i peste i, i spre un dulap... Da, în sfâr it, iasupr -mi. Închid ochii. Vreau s -i simt atingerea i s-adorm, precum un prunc, în sfântul balansoar, gândind la tine, dulce dep rtare, cumplit de-nc inat prin golul ce-ai croit.

- E ti slab, a tep i mereu un sfat, o mângâiere... Nu e ti b rbat, nu, nu! E ti sl biciunea-ntruchipat . Nu e ti os din DomnulTat l. O, nu, deloc! Te roag , ai credin , deschide- i mintea, fii puternic! „Al îngerilor f tor i Domn al puterilor...”

- E bine-a a! E bine... continu . simt orfan în chilia mea prealini tit ...

- Nu, nu-i bine-a a!...

Ginga i trist m-ating de-aceast a teptare, care nu- i cunoa te împlinirea-n imaginarul meu duhovnicesc, prealuminat i roditor. Nu simt p cat în sentimentul ce mi-ancol cit fiin a. Te rog, m crede, tu, vecin al gândurilor mele arse de un dor nestins, neostoit.

- Dac-a putea, te-a mângâia, dar nu eu am puterea, ea doar în tine st , i coaceacolo... neputincios. Doar credin a e salvarea. Doar credin a. Po i crede!

Turner - Castelul din San Angelo

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul V, nr. 8(48)/2014

Daniel DEJANU

Apus î@n derivã, roman de George Baciu Cunoscutul poet i prozator, profesorul dr. George Baciu, î i face din nou apari ia în mediul cultural românesc, cu o nou carte surpriz , de i n-ar trebui s constituie o surpriz pentru cine s-a mai întâlnit cu autorul în ipostaza de prozator. Este vorba de cartea „Apus în deriv ” (Editura Bibliostar, Râmnicu Vâlcea, 2014), un roman „dup o poveste a bunicului”, cum afirm însu i autorul. O carte-document pe care George Baciu o a eaz „sub noi orizonturi scriitorice ti”, pentru a descoperi, a a cum afirm editorul pe copert , „sensul unei lumi care a fost, este i fi-va un nou r rit dup orice apus”...

Apari ia acestei c i reprezint , f ndoial , un eveniment editorial deosebit i trebuie luat în seam de amatorii de literatur i mai ales de critica i istoria de specialitate.

Romanul „Apus în deriv ” evoc oameni i locuri, dintr-o epoc istoric deosebit de controversat , înc rcat de evenimente politice i sociale tulbur toare. Este perioada interbelic , în care capitalismul românesc se manifest cu vigoare în societate, prin crize

economice, curbe de sacrificiu, fenomene de supraproduc ie, toate sporind, prin corup ie, profiturile celor boga i i adâncind s cia în rândul clasei muncitoare. Facem cuno tinîn roman cu diverse personaje de epoc : baroni i ac ionari din Societatea Forestier Anonim ; cu muncitori veni i din zone rurale, angaja i într-o fabric de cherestea; cu îndr gosti i „f prejudec i”, între tineri de na ionalit i diferite (români i maghiari), care stârnesc îngrijorarea p rin ilor i bârfa comunit ii i, în sfâr it, cu juri ti, ingineri, în devenire, veni i pe antierul forestier cu noi mentalit i. Este vorba de o perioad în care se formeaz timid o clas muncitoare, prin emigrarea ranilor, din zone rurale, spre cele industriale, formând colonii de muncitori care tr iesc în s cie, în ni te bar ci ale fabricii, cu salarii de mizerie, depinzând de bun voin a baronului i ac ionarilor capitali ti.

Romanul începe cu descrierea unor scene de via , dintr-un cartier bucure tean, în care „lini tea dimine ilor este tulburat de stritele oltenilor” gr bi i s i vând „trufandalele” aduse cu trud din gospod riile ne ti. Tân rul Fane i-a l sat iubita acas i a venit cu marf în Capital , s fac rost de bani pentru a-i cump ra Victori ei o nou rochi , a a cum v zuse el la „cucoanele de ora ”. Cu cobili a în spinare i greutatea co urilor cu pe te, el mergea, sub ap sarea gândurilor triste, strigându- i marfa pe traseu, pân la Hala lui Traian. Preten ioasele cucoane „se tocmeau cu negustorul” de pe te pentru un pre convenabil. Prin astfel de scene, autorul î i introduce cititorul în aderatul subiect al romanului: via a i activitatea trepidant , din Fabrica de Cherestea din zona intramontan , sc ldat de apele Lotrului, o fabric din cadrul Socieii Forestiere Anonime. În luxoasa cl dire din Bucure ti, cu „firm de marmur neagr i litere de bronz”, se afl doar sediul central, de unde „Directorul Generalul” i ac ionarii coordoneaz activitatea întregii sociei forestiere. Baronul, care de inea 51% din

capitalul societ ii, tr ie te pe picior mare doar la Viena sau la Budapesta i î i încaseaz „redeven ele” de la societate. El nu face altceva decât c „se obose te” o dat , de dou ori pe an, s viziteze fabrica de cherestea. Dar fabrica trece prin mari probleme de supraproduc ie. Se simte lipsa pie elor de desfacere. De i apar oameni de afaceri greci interesa i s cumpere cherestea, tranzac ia nu se realizeaz , considerându-se c nu este destul de profitabil pentru ac ionarii societ ii. Atât baronul, cât i ceilal i ac ionari urm resc doar profitul lor, neglijând interesele angaja ilor din fabric . Baronul cere chiar restrângerea activit ii de produc ie, prin reducerea efectivului de muncitori. În acest sens, directorul fabricii a teapt ordinele celor puternici de la centru, pentru a lua m surile profitabile pentru ac ionari. Se poart foarte aspru cu muncitorii, dar abandoneaz „prerogativele directoriale”, în fa a secretarei, manifestând „cele mai subtile ging ii i aten ii”: „Fac din el ce vreau i nu-mi refuz nimic”, gândea secretara Ily când îl auzea ipând la muncitori (p.

19). Secretara era „o tân unguroaic plin de farmec, cu o înf are angelic i priviri languroase, dup cum îi dicteaz interesele”, comenteaz metaforic autorul.

Profitând de sl biciunile efului s u, pentru „un serviciu u or, un concediu cât mai pl cut, plimb ri peste grani , o garderop asortat , cadouri...” i multe altele, secretara p trunde cu intimitate în gra iile efului u i chiar în a ternutu-i conjugal, când so ia directorului se afl în diverse deplas ri.

Tân ra unguroaic avea un efect tonic asupra efului s u. Îl viziteaz chiar i noaptea la Castel, unde directorul „o r sf a cu subtile amabilit i”, aranjându-i „pe spezele fabricii” i o plimbare la Ema, prietena ei din Budapesta. Cu talentul s u poetic, autorul chiar sugereaz , prin descrieri lirice, scene intime, ginga e, de amor între fidela secretar i protectorul s u, directorul Sieg, cu toate diferen a de vârst între ei era de peste 20

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de ani: „...c ldura trupului ei tân r lipit de al lui, respira ia ei tot mai accelerat , l-au tulburat peste m sur . Femeia se aprinsese toat , în ciuda hot rârii s -i reziste... Reflexele luminii, modificate de vi iniul draperiilor, armonizau cu rozul trandafiriu al furoului, ridicat deasupra genunchiului pân la jum tatea pulpei i contrastau cu albul imaculat al lenjeriei. Deasupra lor, tic-tacul pendulului marca ritmic, monoton i lini tit, curgerea timpului” (p. 24-25).

Dup astfel de escapade nocturne, sigur c se dezl uie bârfa în colonia de muncitori.

Paznicul de la Castel „nu e surd i mut”, iar „must ciosul la de vizitiu tie tot ce mi la Castel i în jurul Castelului” (p. 31). P rin ii secretarei sunt îngrijora i c feti a lor nu s-a întors nici noaptea acas . La fabric se anun ase vizita directorului general din Central , eveniment care îl determin pe Sieg i trimit secretara în concediu. Dorea s mân singur cu Generalul, pentru a pune în aplicare „planul secret” venit de la Centru, de incendiere a depozitelor de cherestea. Baronul fusese convins c incendierea fabricii, ca în urm cu zece ani, r mâne planul cel mai profitabil, pentru a ie i din criz . Fabrica era asigurat pentru o sum important : „pagubele vor fi mari, dar i încas rile de la Asigur ri vor fi pe m sura pierderilor.

De fapt, suma asigurat va compensa totul” (p. 53). Trebuia g sit persoana de încredere i aceasta nu putea fi decât chiar directorul fabricii. „Eu voi fi acela care va provoca incendiul”, îi comunic Sieg directorului general, gândindu-se la „importan a problemei”(p. 51). Cei doi directori, Generalul i Sieg, inspecteaz sec iile din fabric , într-o zi de duminic , pentru a nu fi deranja i de forfota muncitorilor. În secret, ei pun la cale incendierea fabricii, la „presa de briche i, unde focul poate mocni neobservat pân va izbucni”... Paznicul observ c „un nor de fum albicios i dens se ridica din hala de ambalaje” Focul mocnise în rumegu ul presat din hala presei de briche i i se întinsese pân -n hala de ambalaje... Urmeaz un adev rat dezastru, pe care autorul îl înf ieaz cititorului printr-o descriere metaforic expresiv : „jerbe de fl ri începur s se ridice drept spre acoperi ul de scândur ”; „fumul albicios i dens se transformase în nori rozalii, cuprinzând întreaga hal ”; „se auzeau plesnete înso ite de limbi de foc”; „valuri, valuri de aer fierbinte se r spândeau în jur”; „bradul uscat ardea cu rezonan e lugubre”; buc i de scândur aprinpluteau ca ni te zmeie deasupra stivelor de cherestea din depozitul central”; „stivele se aprindeau, luând înf area unui fabulos templu antic, în care focuri sacre ard în cinstea zeilor” (p. 57). Din sala unde rula filmul s pt mânii, operatorul d i el

alarma: „Arde fabrica ! Arde depoul mare!”.

Cu întreruperi scurte i relu ri prelungite, se aude i chemarea trist i sinistr a sirenei fabricii. Locomotivele dau i ele alarma prin fluiere stridente... Se produce un vacarm înfior tor. To i locuitorii din colonie într în panic i alearg dezorienta i în toate direciile. Intervin pompierii, dar nu reu esc s sting incendiul. Depozite întregi de scândur sunt f cute scrum. Vine noaptea trist , sumbr ... adar, punctul culminant al romanului „Apus în deriv ” este, f -ndoial , marele incendiu de la Fabrica de Cherestea din zona intramontan a Lotrului, pe care autorul îl descrie ca pe „un înfior tor spectacol nocturn de dimensiuni apocaliptice”. Focul, care arde totul poate avea i un rol simbolic: sfâr itul unei lumi, care se stinge... Dup incendiu, urmeaz ca jandarmii s „deznoade firele” încurcate ale tragicului eveniment.

Sunt cerceta i cei doi paznici, prin vechi metode brutale, b i i schingiuiri inumane.

Juristul îi convinge îns pe cei din conducerea fabricii c incendiul trebuie pus pe seama unei „întâmpl ri necunoscute”, deoarece numai a a vor intra în posesia primelor de asigurare. Cei doi „castelani”, Sieg i Generalul, comenteaz evenimentul relaxa i, în fa a unor cafele aburinde. Au încredere c juristul fabricii se va ocupa de întreaga documenta ie pentru desp gubiri. Maramureenii Sâle i Puiu (având b nuiala c „boierii au avut tiin , de n-o alergat niciunul i-o stat a e cu mânurile-n bozonare”) comenteaz i ei evenimentul, cu am ciunea c s-a ales praful de munca lor... Urmeaz o perioad de calm, de relaxare în întreaga fabric . În gr dina cazinoului se organizeaz „Seri albastre” pentru elita boiereasc . La asemenea manifest ri, ca i la trand, accesul muncitorilor este interzis. În timp ce b rba ii din „elita fabricii” comentau separat evenimentele politice, doamnele se implicau în „divertismente erotice”: „Inginereasa” î i urm re te rivala la dans; doamna Dora, so ia Zbirului, danseaz „la sentiment” cu amantul Marcel, c ruia îi propune întâlniri de tain , pentru perioada când eful este plecat la Central ; Nora, so ia efului de la gatere, este amanta vecinului Don Juan c ruia „savuroasa Berthy” i-a „cam sucit capul” într-o excursie; Magda, so ia lui Don Juan tr ie te cu gateristul; într-un dialog savuros, Fred i Mety î i fac complimente ginga e, în stil romantic; numai dragostea dintre Emil i Rely se sfâr te tragic - Rely tr deaz , fugind la Timi oara pentru un alt b rbat, iar Emil se sinucide din disperare i gelozie. A adar, între cucoane se stârnesc tot felul de rivalit i i bârfe reprobabile, în timp ce „b rba ii responsabili” cu produc ia din fabric constat cu îngrijorare c în ar se intensific activitatea P.C.R. prin Liga Muncii (1933) sau

31

prin organiza ia de mas „Amicii U.R.S.S” (1934), instigând muncitorii prin întreprinderi.

Din p cate, în Fabrica de Cherestea condus de Sieg se produc i accidente de munc tragice. De i informa i de pericolul d râm rii podului de la Ruginoasa, efii dau totu i ordin mecanicului i fochistului de la locomotiva trei s porneasc în curs . Amândoi î i pierd via a la podul care n-a mai rezistat la trecerea locomotivei. Indignat de tragedie, mul imea din centrul forestier particip la înmormântarea celor disp ru i. „Castelanii” se tem de revolta muncitorilor, dar nu fac nimic pentru rezolvarea problemelor. Î i fac doar planuri pentru îmbun irea condi iilor de munc , dar tr iesc cu speran a c , dup înmormântare, munca i „grija zilei de mâine îi vor face s uite totul”... În ambian a politic foarte schimb toare, autorul introduce în ac iune i dou personaje cu roluri semnificative, speciali ti pentru viitorul societ ii române ti: normalistul Sergiu, fiu de apinari”, care ajunge înv tor într-un sat izolat din Dobrogea i studentul Mihai, fiu de mare ac ionar, care lucreaz la proiectul de diplom , pentru a deveni inginer în fabrica de cherestea. Sergiu era îndr gostit de Anny, fiica unui ac ionar foarte bogat, iar Mihai de Erika, fiica unor muncitori raci, de origine maghiar . Cele dou cupluri de îndr gosti i stârnesc aprinse discu ii în familiile lor, pe tema diferen elor de mentalitate, de st ri sociale i de na ionalitate. Tat l Erik i, muncitor maghiar, cu studii liceale în Sibiu, încearc s -i explice fetei c „deosebirile sociale i na ionale sunt destul de pronun ate” în zona Ardealului i încearc s-o protejeze. Dar tinerii „f prejudec i” nu- i puneau problema discrimin rii na ionale sau sociale... Aflând c Mihai face parte dintr-o „celul comunist din Timi oara”, unde î i f cea studiile, tat l Eriy i î i exprim îngrijorarea privind „încolirea ideilor propagandei comuniste”, în rândul tinerilor. Comunismul este „o boal contagioas i periculoas ”, spunea el, deoarece „totul este cl dit pe minciun ”. „Comuni tii sunt permanent în obiectivul poli iei, fiindc sunt oameni periculo i”...

Pe de alt parte, Sergiu discut cu Anny despre „condi ia muncitorului” cu salariu de mizerie i este indignat c „Garda de Fier”, care a comis asasinate (se refer la asasinarea lui I. G. Duca, prim-ministru), este aceptat în legalitate sub un alt nume: „Totul pentru ar ”. Tinerii sunt îngrijora i de ofensiva Mi rii Legionare. În vizit la Fabrica de cherestea, Baronul recomand conducerii s i sustrag pe muncitori de la ac iuni care ar putea genera unele ac iuni refractare. Cum în fabric muncesc oameni din diverse p i ale rii, baronul sugereaz efilor s -i pun indirect în conflict între ei: „Românul s nu

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fie prieten cu maghearul, italianul cu sasul, neam ul cu polonezul, cehul cu rusul. În felul acesta vor fi evitate mi rile revendicative, fric iunile consumându-se între ei” (p. 174). Între timp, r sf ata fiic a baronului, sat singur de guvernant , se ascunde de p rin i pentru a atrage aten ia asupra ei...

Se d alarma la castel, sun sirena, i pornesc cu to ii, chiar i cu forma ia de pompieri, în utarea r sf atei feti e a baronului... Se produce o „mare procesiune nocturn ”, de c utare cu tor ele aprinse prin Valea Cascadelor, prin parcul i v ile din jurul Castelului. Se produce, vorba autorului, „un spectacol can basme”... Baronul îngrijorat promite chiar o mare recompens pentru cel care o va descoperi pe prin es ... Dup lungi c ut ri i agita ii, „mogâldea a” ascuns este identificat de un om insistent, cu tor a aprins .

Ea se izolase inten ionat „ca s -i creeze tatlui un puternic proces de con tiin ” (p.

178). Sear de sear , la Castelul „sc ldat în lumini” se strâng cei boga i pentru discu ii i pentru distrac ii. Ca de obicei, b rba ii comenteaz separat evenimentele politice din ar i din lume, precum i problemele fabricii.

Doamnele se plimb prin parc, discut despre mod sau bârfesc la adresa muncitorilor îmbr ca i prost, care trec, în pauza de prânz, prin fa a Castelului, „nesp la i, aducând cu ei mirosul de ulei, de rumegu muceg it” (p. 180). Amfitrioana îl comp time te pe „bietul Sieg” c e „condamnat” stea tot timpul „în acest furnicar g gios, cu voci sparte, r gu ite i r stite” (p. 180). Persoane „importante” din conducere î i dau întâlnire în salonul Castelului: Baronul, Generalul, directorul comercial, financiarul Auster, Sieg, directorul fabricii, juristul fabricii, Zbirul, inginerul silvic, medicul întreprinderii etc. Baronul se ar ta interesat s cunoasc starea de spirit a muncitorilor din întreprindere: „Pentru scurtul timp cât voi mai de ine ac iuni în fabricile din România, gândea el, trebuie s cunosc tot ceea ce ar putea pune în pericol capitalul investit” (p. 181). Baronul este informat c în fabric e lini te i n-au fost accidente de munc , dar interven ia doctorului, care aminte te de „cazul mecanicului strivit mortal de locomotiva r sturnat ” la podul de la Ruginoasa, îi surprinde pe to i.

Naratorul desface firul evenimentelor pân în anul de vârf al capitalismului românesc, când la Castel se fac preg tiri pentru „Revelionul 1938”. Mul umi i c i Fabrica de Cherestea a înregistrat noi profituri i cre terea valorii ac iunilor, beneficiarii se preg tesc de petrecerea dintre ani. În timp ce doamnele din elita boiereasc î i preg teau elegante toalete pentru Revelion, soiile muncitorilor erau îngrijorate c s-a scum-

pit zah rul la cantin i n-au bani pentru h inu ele copiilor. Juristul fabricii întâmpin musafirii la gar i, în convoi cu s nii i clinchete de zurg i, îi conduce spre Castel. Dar Baronul î i contramendeaz prin telefon participarea la Castel, deoarece face revelionul la Monte-Carlo. La Castel se deschide petrecerea cu valsul vienez. Cu gândul la Ily, pe care o tia plecat s fac revelionul la ni te rude, Sieg î i invit so ia la dans, cându-i false declara ii de dragoste. Se fac modeste preg tiri de revelion i în casele muncitorilor. Dup obiceiul locului, copiii colind cu plugu orul prin centrul forestier.

Vestea c baronul i-a vândut ac iunile unui trust din Monaco îi îngrijoreaz pe ac ionari. Evenimentele politice din ar i mai ales cele din Germania influen eaz i mi rile muncitore ti. Se organizeaz în fabric „Breasla muncitorilor meseria i” condus de mecanicul de la exploatare. Discursurile furibunde ale lui Hitler i înarmarea Germaniei l-au determinat pe Baron s i vând ac iunile în str in tate (b nuie te Sieg). Juristul îi informeaz pe cei din conducere despre principalele evenimente politice i sociale: întâlnirea Regelui Carol al II-lea cu Hitler (24 noiembrie 1938); execu ia celor 14 legionari, din noaptea de 29/30 noiembrie 1938; înfiin area Frontului Rena terii Na ionale (16 decembrie 1938); organiza ia „Straja rii” (Decretul din 15 decembrie 1938) etc. Prin invadarea Poloniei (1 septembrie 1939) se declan eaz Al Doilea R zboi Mondial iar prin Dictatul de la Viena, cu ajutorul lui Hitler i Mussolini, ni se r pe te nordul Transilvaniei. În septembrie 1940, armata ungar pune st pânire pe teritoriul din nordul Ardealului. La radio se transmite ordinul generalului Antonescu: „V ordon, trece i Prutul !” (Ordinul oficial prin care România a intrat în r zboi al turi de Germania hitlerist ). Fabrica de Cherestea trece i ea în regim de munc pe timp de r zboi. Directorul Sieg este înlocuit cu un nou director, instalat de legionari, care constat c în fabric exist muncitori care saboteaz produc ia de zboi. Ing. Mihai militeaz pentru „cre terea salariilor muncitorilor i, îmbun irea condi iilor de lucru”. Se continu ac iunile de sabotaj i manifest ri antifasciste, coordonate de Uniunea Patrio ilor i de gazeta ilegal „România liber ”. Apare i prima gazet comunist : „Buletinul C.C. al P.C.R.” Directorul vine i cu ziarul „Informa ia zilei”, în care Tudor Arghezi public celebrul pamflet „Baroane !”, adresat ambasadorului Germaniei la Bucure ti. Dup asemenea semnale alarmante, juristul anun c inten ioneaz s i retrag i el ac iunile, deoarece mâne pesimist în ce prive te perspectiva fabricii. Atât în Fabrica de Cherestea, cât i în Centrala de la Bucure ti se simte tot mai

Anul V, nr. 8(48)/2014

intens un „curent filorus”, ceea ce produce mari tensiuni în rândul ac ionarilor. Ei simt ac iunile lor devin vulnerabile. Generalul nume te un „director personal” în Central , pentru a prelua ac iunile de la Casa Autonom de Finan are i Amortizare (CAFA). Dar ve tile de pe front sunt îngrijotoare. Victoria de la Stalingrad declan eaz începutul eliber rii URSS i lupta pân la Victoria final asupra Germaniei naziste. Îngrijor tor este faptul c i în România firul istoriei este urmat cu fidelitate. Se arat la orizont „un nou r rit”, dar dup modelul aplicat de Stalin. Proclama ia Regelui Mihai I (difuzat la radio în seara zilei de 23 august 1944) îndeamn la întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste. „De-a dreptul zdruncinat” de evenimentele tragice prin care trece România, Generalul Societ ii Forestiere î i d seama de falimentul Fabricii de Cherestea din depresiunea Lovi tei, dar i de „iminentul pericol comunist”. Astfel, el tr ie te sfâr itul epocii interbelice, sub co marul unui bombardament furibund asupra Capitalei, f cându- i în minte bilan ul „unui apus în deriv ”... Dar, vorba autorului, „dup orice apus se ive te i-un nou rit”...

Structura romanului „Apus în deriv ” Romanul „Apus în deriv ” de George Baciu este structurat în dou sprezece capitole (250 de pagini), fiecare capitol fiind alc tuit din mai multe tablouri în proz , ca unit i logice, delimitate prin asterisc. St pân pe mijloacele de exprimare clasice, autorul îmbin cu deosebit talent toate modurile de expunere ( nara iunea, dialogul, monologul, descrierea), realizând în ansamblu o oper bine închegat , atractiv i provocatoare pentru cititorul de orice vârst . Apreciez, în mod deosebit, felul cum st pâne te arta portretirii i a descrierii poetice, mergând, ca stil, pe urmele marelui prozator Sadoveanu. Este surprinz tor, de asemenea, cât de u or î i manevreaz condeiul prin epoca interbelic , încât ai impresia c a tr it-o cu adev rat i poveste te din propria experien . Noutatea ii const i în faptul c scriitorul, ca un adev rat dasc l de istorie, vine cu explica ii de factur c rtur reasc , cititorul descoperind, la subsolul multor pagini, extrase din presa i din istoria adev rat a vremii interbelice: comunicate, evenimente politice, culturale, sociale, informa ii din pres privind schimb rile de guvern i de mini trii, apari ia unor legi, decrete, organiza ii, apari ii de ziare, de c i, premiere teatrale etc.

Toate având menirea de a explica faptele i întâmpl rile prezentate în roman. Sunt doar câteva modalit i didactice prin care profesorul cu harul s u, poetul i prozatorul Geor-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ge Baciu reu te contureze o realitate istoric prin mijloacele literaturii, reconstruind destine, oameni obi nui i cu gesturi i atitudini din cotidian sau punând în lumin firele de tain din urzeala ascuns a vie ii interbelice. Ca un fin analist de caractere i portretist, iat , de pild , cum ni te muncitori maramure eni „cu mânurile aspre i cr pate, b torite i noduroase”, comenteaz evenimentele tr ite, în fabric i în colonie, într-un grai u or arhaizat, specific zonei din care provin: „Ia, dup mintea me, io cred c boierii o avut tiin , de n-o alergat nice unu -o stat a e, cu mânurile-n bozonare i s-o uitat cum arde fabreca” (comenteaz Sâle)...„N-ai gr it r u, m i Sâle ! O mai fos aice un foc, cu zece ani în urm , un foc de-o ars t t, t t, i boierii n-au perdut nimic . -or luat banu-napoi cu vârf i-ndesat”(completeaz colegul Puiu; p. 62).

De asemenea, forfota muncii din Fabric este descris cu am nunte semnificative, veridice, de parc ar fi lucrat ani de zile într-o fabric de cherestea: „huruitul insistent i aproape uniform al motoarelor electrice, ip tul gu it i prelung al gaterelor, vâjâitul strident al polizoarelor, zgomotul înfundat al curelelor de transmisie, toate m runtaiele fabricii care se zvârcolesc parc într-o permanent fr mântare, agonizând uneori, dar reluând ritmul cu mai mult intensitate, î i senza ia surdit ii” (p. 18). Sau, un ef de la stive, numit în roman Zbiru, sup rat pe Sâle c „nu-mpinge mai cu sâm ire”, îl amenin cu reducerea salariului: „Las c te ard eu la plat ! A i venit aici la poman ? Pa tele mamei voastre de rani! V-ar t eu vou !”... „Apoi, încruntat i cu mâna tremurând , Zbiru scoase un carnet gros, cu scoar e de piele, roas de purtat, caut fil dup fil , î i moaie mai întâi creionul în gur i noteaz încre indu- i fruntea, cu buzele uguiate i sco ând pu in limba” (p.

35).... A adar, romanul „Apus în deriv ” este o carte de excep ie, care vine s îmbog easc zestrea apari iilor editoriale ale Baciului din Domne ti. Amintesc pe cele mai importante: „Domne ti. Oameni de ieri i de azi” (coautor, 2004); „Dic ionar. Agresiuni, B lii, Campanii, R zboaie din istoria lumii” (mileniul al III-lea î.Hr. - 2 septembrie 1945); „Cu muza Cleo pe drumuri de istorie” (coautor, 2008); „Triste ea unei iubiri” (roman de dragoste, 2009); „Domne ti. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie” (coautor, 2010); „Istoria mai aproape de tine” (2010); „Ob tile s te ti, leag nul neamului românesc” (2010), la care se adaug zestrea de suflet, cu inima b tând în metafore: „Gânduri de la marginea lumii” (Poeme, 2010); „În vestiarul inimii” (Poezii, 2011), „Cu gându-n buzunar” (Poezii, 2012) i altele, în curs de apari ie. Sigur, profesorul, eseistul,

publicistul, poetul i prozatorul George Baciu se afl la apogeul maturit ii artistice, în plin ascensiune creatoare, iar munca i-a fost r spl tit cu numeroase premii na ionale i interna ionale, la concursurile la care a participat, precum i cu diplome i distinc ii care îl onoreaz . Operele sale îl reprezint , prin originalitate, ca o emblem domneasc , legat de satul de ba tin , dar i o m rturie c tie s i aleag sursele expresive cele mai potrivite structurii sale suflete ti. Îi dorim mult succes în continuare!

Apus în deriv , de George Baciu – geneza romanului N-am vorbit cu dl George Baciu despre geneza romanului „Apus în deriv ”. Fac doar ni te presupuneri. Am citit cu mare pl cere aceast carte nu numai pentru faptul c este scris de un bun prieten al nostru, un cunoscut om de cultur arge ean, cu o bogat bibliografie, un om sensibil care ne atrage prin stil i prin subiectele abordate. Am citit-o cu deosebit interes, întrucât poveste te despre oameni i fapte dintr-o fabric de cherestea, pe care cred c am cunoscut-o i eu, personal, pentru care am lucrat, în dou vacan e liceale, în calitate de apinar la corh nit bu teni” de brad, pe Valea Rea i apoi pe firul Râului Doamnei pân în apropiere de satul Corb ori. Sigur, imagina ia prozatorului este bogat , a localizat ac iunea romanului în alt zon ; în ara Lovi tei, pe valea Lotrului. Dar eu, ca cititor, m-am dus cu gândul imediat la Fabrica din Domne ti, unde a lucrat tat l autorului i, probabil, bunicul din Corori, acel „om de aleas cultur , autodidact de ras ”, care i-a povestit multe fapte i întâmpl ri din perioada interbelic . Ca s identific m geneza romanului, trebuie s amintim i câteva date biografice, din copil ria i adolescen a autorului, perioad care a avut o influen important asupra form rii personalit ii viitorului prozator. S-a n scut în miezul toamnei anului 1962, în Domne tiul Arge ului, în familia so ilor Viorica i Ghi Condrea, dar primii 14 ani i-a tr it în casa bunicului Baciu din Corb ori-St ne ti, c ruia i-a preluat i numele în semn de respect i recuno tin . A fost o perioad în care micu ul Gigi Baciu i-a „împodobit destinul cu picurul râului ce poart în albie urma rutului domnesc”, dup propria-i confesiune. A tr it printre oameni de munte, forestieri i apinari, pe care îi evoc în roman, cu îndeletnicirile i tradi iile lor, cu mentalit ile i problemele lor de via . De aceea, cred c romanul este scris „dup o povestire a bunicului”, a a cum precizeaz la începutul c ii, dar i dup o cercetare i o documentare foarte serioas . Putem spune, adar, c romanul „Apus în deriv ” este o carte de suflet, „dinspre inima autorului”,

33

scris din suflet în semn de omagiu adus talui s u, Ghi Condrea (venit în Domne tii Arge ului, tocmai din Vasluii lui tefan, pentru a lucra în Fabrica de Cherstea) i bunicului Baciu din Corb ori-St ne ti, care i-a povestit multe întâmpl ri din epoca interbelic . Trebuie amintit c , în perioada interbelic , pe firul Râului Doamnei, func ionau mai multe f bricu e, gatere i fier straie de prelucrare a lemnului, cele mai cunoscute fiind ale boierului Vic Poin reanu, ale tâmplarului Nae Dogaru, iar la Domne ti, cele ale proprietarilor Ghica Anastase, Gh. a i Petre Preda. În zona montan , muncitorii forestieri tr iau în mici colonii, în a a-zise bar ci, formau echipe de apinari, care aduceau bu teni, bile de brad, prin mari platforme plutitoare pe firul învolburat al Râului Doamnei. Cu astfel de imagini î i încarc autorul leg tura de suflet cu meleagurile copil riei i adolescen ei sc ldate de apele cristaline ale Râului Doamnei. F -ndoial c a cunoscut din tinere e activitatea din Fabrica de cherestea din Domne ti, a vizitat sec iile, în care au lucrat p rin ii, bunicul i al i oameni apropia i din Corb ori i din Domne ti. Din povestirile bunicului a aflat despre vremurile când pe valea Râului Doamnei, echipe de apinari aduceau din vârf de munte bile sau bu teni de brad, plutind pe albia râului Valea Rea, apoi pe valea Râului Doamnei, pân la gaterul lui Vic Poin reanu i mai jos, pân la Fabrica din Domne ti. În perioada interbelic , în incinta localit ii Domne ti, se aflau dou f bricu e de prelucrare a lemnului (proprietari Ghica Anastase, Gh. a i Petre Preda), iar dup na ionalizarea din 1948, cele dou fabrici trec în proprietatea statului, prin contopire, sub conducerea lui apira, apoi, din anul 1949, sub conducerea lui Ion Mencinicopschi, tat l cunoscutului om de tiin i cercet tor prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi. Fiul chiar aminte te în biografia sa c „în prima zi de cire ar a anului 1949, în odaia efului fabricii de cherestea din Domne ti r zb tea suspinul primului copil „n scut, iar nu f cut” pentru a cinsti memoria neamului domni an” (G. Baciu, Ion C. Hiru, Domne ti. Oameni de ieri i de azi, p.

170). Considerat „ceasornicul zonei”, sirena Fabricii din Domne ti, suna la ore fixe, în func ie de programul muncitorilor, i se auzea nu numai în tot satul Domne ti, ci i prin satele învecinate, St ne ti, Poduri, Pârâie ti, Corb ori, de unde cete-cete de forestieri se gr beau spre fabric . Într-un fel regret c dl George Baciu n-a localizat ac iunea romanului chiar în zona localt ii Domne ti. Dar, oricum, cartea „Baciului Domni an” r mâne o m rturie de suflet peste timp, ce-l poart pe cititor, cu emo ie, pe firul istoriei interbelice, sfin ind sufletul celor dragi, cu un nou rit de lumini i umbre, dar i ca o rug de suflet pentru satul natal i oamenii apropia i...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul V, nr. 8(48)/2014

Mircea GHEORGHE (Canada)

Neobositul poet George Filip La 75 de ani, George Filip îsi surprinde cititorii cu un nou volum de poezii, Top secret 2013, subintitulat Satire. Nu faptul de a scrie satire este original - c ci satire au scris, înaintea lui, printre multi al ii, Eminescu i emulul s u Vlahu , Bogdan-Petriceicu Ha deu, minorul Constantin Mille i marele Arghezi - ci consecven a. Ne afl m pentru prima dat în fa a unui volum cu un asemenea subtitlu care sugereaz o atitudine polemic sistematic .

Dar pentru cine ar fi înclinat s cread c satira este sinonim cu poezia satiric mustind de umor i de voie bun , ca aceea a lui George Topârceanu, trebuie precizat c poemele lui George Filip sunt în general extrem de grave i, uneori, agresive. Multe sunt de fapt medita ii amare i termenul de satire li se potrive te doar pentru faptul c poetul refuz , uneori ironic alteori violent, sentimentalismul ieftin i melodramatic. Exist desigur i excep ii - poeme ludice ca, de exemplu, Reclam na ional sau Nunta cu un cal dar nota dominant este dat de poemele

care trec dincolo de suprafa a i aparen ele derizorii ale realit ii i care sunt de la caz la caz, vituperante, reflexive, nostalgice. Putem uta pentru satirele lui George Filip un punct de referin în satirele anticilor Juvenal i Hora ius ca amplitudine i varietate a subiectelor, dar tonul lor ine de romantismul universal, acela care nu se reduce la o coal sau la un curent literar ci exprim dispozi ia organic a firilor sensibile c tre st ri suflete ti complexe, cocteiluri de energie pozitiv i negativ , de entuziasm i de impreca ii, de cinism i de revolt .

Ne întâlnim în poemele din Top secret 2013 cu însu irile celorlalte bune volume ale lui George Filip - expresivitate, muzicalitate, originalitate metaforic , sim ul baladesc i darul de a construi percutant, din pu ine elemente, un personaj, o stare de suflet, o situaie, o istorie. Titlurile sunt de multe ori edificatoare pentru ceea ce vom gasi dincolo de ele: Mileniu trist, Tevatura total , Inima preziden ial , Reclam na ional , Cântec emigrant, Scrisoare tinere ii mele, Democra ie pe plaj , Haide i la parad , Intelectual de ocazie. Exist în toate o retoric specific în care sonorit ile ce ar trimite uneori la Labi , alteori la Beniuc cel tânar, înainte de a deveni poetul comunist detestabil al anilor ‘50 sau la rusul Esenin, sunt ruinate cu bun tiin de schimbarea de registre. Iat , de exemplu, Cântec emigrant, care începe festiv, într-o ambian de petrecere, cu vinul, personaj principal ca în catrenele lui Omar Khayam: Hai s bem convivii mei - cu Bachus curg vinul de din mâna stâng nu-s b rba i acei ce-njur vinul pogorâ i din rasa n râmb .

Dar atmosfera aceasta de chef se sparge repede, poetul trece la o retoric patriotic , un ecou îndep rtat poate de la str bunul s u pe linie matern , Octavian Goga: Îi mai ti i pe Doja i pe Clo ca? unde e bitangul de la Floci? i sculptat pe mun i de nemurire

doar lep daturi i dobitoci hei... de-ar fi i Cuza la-Înviere sau domnul Brâncu i s v cuvânte ce-ar sta ea-n genunchi - toat suflarea asculte vorbele lor sfinte hai s plângem obidit ar i s-au dus b rba ii la r zboaie i-au venit r ni i i mor i acas dintre gloan e. geruri i din ploaie Dou sunt temele predilecte ale poetului: prezentul detestabil i istoria personal , aventuroas i animat de o revolt perpetu , intersectat cu istoria ultimilor zeci de ani lamentabili ai rii.

George Filip are uneori discursul unui poeta vates - poet profet - i viziunile lui, când nu se las dominat de cealalt înclina ie care i ea îi este natural , histrionic , au o fort ie it din comun. În Mileniu trist, poem cu unele aluzii politice, versurile cad ca ni te ciuci: Pa ii no tri calc pe planet duri pe sub ei chiar iarba se usuc nu avem r gazuri nici s ne murim precum lupii - obosi i de duc rti imaginare ne absorb spre z ri nu avem busole dar pornim la drum rile i mun ii - timpul melancolic toate-n urma noastr se prefac în scrum idealul turmei e un scop incest de-a strivi s mân a verde sub picior bustul ra iunii îl zdrobim cu ranga i ne ducem singuri - vii - la abator.

Un poem frumos, cu accente puternice este Începutul sfâr itului, care, spre deosebire de altele, mai pu in tulbur toare, ar merita fie citat în întregime: S-au r sculat stejarii prin p duri i n-au dat frunze verzi i n-au dat muguri o mantie de doliu era cerul

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iar Bachus a uscat seva din struguri copacii i-au proptit bra ele-n cer i-l scuturau frenetic s dea ploaie mioarele f ceau n duf de sete arar mai r suna vreo acioaie ur ii dormeau pe luna lui cuptor nici lacrimi nu curgeau în l crimarii ni te securi mari ca tingirea Lunii loveau cumplit i-ngenuncheau ar arii. În Fuga din cetate trecerea de la viziunea de co mar la teluricul prozaic se face fulger tor în cuprinsul aceleia i strofe: ... i mercenarii au ucis copiii iar str jile pe zid erau drogate locotenen ii no tri cei mai teferi sorbeau în tihn ce ti cu surogate parc era pelagra mondial din Lun - luna ne stropea cu coma to i vârcolacii lumii scriau versuri i-a dezertat chiar papa de la Roma Dar finalul poemului este cu totul imprevizibil. Fuga din cetatea asediat i c zut prad focului este în cer spre a-i cere socoteal ultimului vinovat, Dumnezeu: hai s -i l m uit rii cimitirul i documentul Terrei cel mai fals privi i în urm - e cetatea - fl ri i tot trecutul nostru a fost ars emigr m în cer spre Dumnezeu -i ducem tina noastr înapoi i la opai ul lui de-n elepciune -l întreb m de ce i-a râs de noi?

Lista însa a vinova ilor i a oportuni tilor istoriei, pân la Dumnezeu e lung . Îl g sim în ea i pe autorul celebrelor piese Scaunele i Rinocerii - adic pe Eugen Ionescu, ar tat cu degetul pentru nep sarea cu care i-a cl dit celebritatea francez uitându- i ara de origine i soarta ei trist dup al doilea r zboi mondial.

Nu e în discu ie corectitudinea percep iei lui George Filip fa de un dramaturg cu origine mixt - român i francez - care i-a ales în mod legitim Fran a ca patrie spiritual , ci semnifica ia acestei percep ii pentru exigen a i elanul patriotic al poetului care se simte sfidat: Îl doare în fund pe Domnul dramaturg i-a dus scaunele lui cu f speteaz prin toate teatrele de pe mapamond i ne sfideaz pe to i în limba francez Al turi de el se afl i liderii înving tori ai celui de-al doilea r zboi mondial, Stalin „fostul ho de cai”, Roosevelt pe care „îl rodea poliomelita” i Churchill „devenit i mai obez”

Uneori obiectul satirei face parte din actualitatea zilei, ca de exemplu în poemul Imna preziden ial . Elementele prin care îl portretizeaza pe Domnul Pre edinte - un slogan politic, o iubit , utilizarea limbii engleze, aplecarea spre b utur etc. - îl fac recognoscibil.

Tonul poeziei este ironic i demolator: Îl iube te ara ca o mam El evit s-o priveasc -n ochi este mândru coz - precum se vede o s -l scuip cu drag - s nu-l deochi.

Când vorbe te despre sine, poetul ne sugereaz imaginea, bine cunoscut din celelalte volume, a unui rebel impenitent care ia tr it via a din plin. Revine obsesiv represiunea (proces, închisoare, tortur ) pentru o vin absurd într-o societate democratic dar des întâlnit într-un regim totalitar - aceea de a scrie versuri nonconformiste cu gândirea unic . O ipostaz consecvent cu cea din alte volume este cea a orgoliosului care i-a dominat persecutorii. Ca, de exemplu, în Dialog cu via a: nu c lcasem legea niciodat dar scriam poeme despre lume tentativa asta e o crim i b gam to i mah rii în spume la mi to vorbeam cu poli tii aveam ga peri grei la mititica iar de c deam mesa câteodat , scotea de printre legi - gagic Dar în acest volum apare un element nou - fragilitatea. În Scrisoare tatei, ultima strofa este un strig t de ajutor adresat p rin ilor: Spune-mi Taic : ce vor de la mine?

Maica mea b trân , cui m dai? o s plec pe c i diamantine i-o s mint c am ajuns în rai.

Nu avea cum s lipseasc din acest volum o alt tem predilect a lui George Filip condi ia sufleteasc a emigrantului aflat departe de locurile natale. În Dor rotund cinile celui care i-a l sat ara îl urmeaz n-a i tiut - r cinile zboar duc mereu ale noastre tulpini tre patru luminile-albastre rodeasc i printre str ini îndoial , s-ar putea spune mult mai multe despre acest volum substan tial al neobositului nostru contemporan George Filip.

E un volum valoros i, cum este i normal, totodat i inegal.

Dar momentele în care poetul adoarme, aidoma lui Homer, nu sunt importante. Îi iubim pe poe i nu pentru asemenea momente, ci pentru cele de gra ie când se nasc poemele frumoase i adânci în care ei i dau m sura pe deplin i reu esc s vad altceva i altfel decât ce i cum vedem noi ceilal i. i George Filip este un astfel de poet care vede multe.

35

Mariana ZAVATI GARDNER

(Anglia)

În Pia a Florescu Atunci m-ai strâns în bra e în labirintul cu biciclete la coala cu flori i fantome cu frunze uscate de Ziua Recoltei M-ai s rutat lâng tractorul din câmpul cu usturoi eram ascun i în cea între minul cultural i liceu Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strig tul profei de la fereastra clasei noastre de la primul etaj Nu m-ai s rutat în Pia a Florescu din Bac ul bacovian - furtuna se balansa în scrânciob, ploaia b tea sacadat în tufe muribunde Târziu, erai pe-un tandem la oseaua cu trafic nebun - eram într-o c torie spre nic ieri, la col - confuz ! Str fulgera i cocorii plecau în toamn .

Fluturi i vise Erai un alt vis cu buze fantom în parcul cu havuz i colivii solare cu ascunse locuri de vân toare i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu ochii alba tri în alte lumi cu preeri fragmentate ti i totem, cioplituri senzuale i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu trupul atletic la distan m-ai iubit la Podul cu Lan uri vedenii de nop i i zile trecute pe web i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu haine de marc stingherit în patul din lemn ecologic amintiri colare cu m ti de v paie i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu maniere rebele bani, muzici, arcu uri, naiuri, l ute, ge i, himere, alaiuri din pene i b tute de fluturi, c i b tute de vise

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

George FILIP (Canada)

SOLIE DE TOAMN

VERSURI PENTRU COPII TOAMNA BUNICULUI

În oceanul trupului meu Pesc ru ii se-adap mereu FILA DE ALBUM i-o frunz beat de culoare Veste te-a toamnei s rb toare Când Luna plou cu argin i Pe fruntea holdelor cumin i tind o toamn dobrogean Cu ie de domni -An Iar fetele cu flori pe frun i i cânt zestrea c tre nun i i trec poe ii - sorbind har Prin viile din Murfatlar...

Orizontul toamnei e aproape, Sau, e poate numai o p rere, Dar de ce triunghiuri de cocoare Duc spre nord a dorului durere? rmul st sub pânzele mâhnirii Fr mântând pe-a zorilor clavire Ce descânt clipa desp irii Pentru veci - în lan uri de iubire.

Mare bun ce ne-ai dus în bra e, Te-am s dit cu flori NU NE UITA i respire rmul dorul nostru Când o bate iarna-n coasta ta.

VIS AUTUMNAL micu ul Sebastian azi prive te prin ochean i pe-ntinderea de ape mult îi pare mai aproape tot ce el visa c va vede - când va naviga.

...Dun rea i Dun rea cu copil ria mea, se de ir ca o a i de vârst mi se-aga înflorindu-mi, prin str ini, pân -n ar - r cini. de la Tuzla la Paris po i c tori pe-un vis când ai harta în port-hart i e ti liber de la cart, navigând pe-a lumii fluvii cu o nav de iluzii

LACRIMA ZERILOR Târziu, toamna, la un timp, Zeii pleac din Olimp i-alergând din rug în ruguri Lacrima o storc din struguri.

Lacrim de zeu e mustul. i culoarea lui i gustul i poemele pe care Le strecoar în pahare i toate le sim i când bei Daruri scumpe - de la zei.

Zeii cine-s? Cin-s fie, Oamenii de omenie Ce-altoiesc pe v i i dealuri Visele în idealuri ... i tot zei, ce-n timp i-avânt , Sunt poe ii care-i cânt !

...M-am trezit cu buza supt Dar dormea bunicul - dus.

Ce înseamn pu ca rupt Niciodat - nu mi-a spus.

Decembrie, 1965, la Tuzla

Turner - Lacul Lucerna

Polul ploii - Terra-Pungi, întinzi bra ul i-l ajungi. din Mamaia sau din Ia i, Himalaia-i la doi pa i. dup-o curs pe Selena faci escal la... Viena.

O... dar nu exist desp ire i cu roua clipei de acum Voi stropi poemul revederii Scris în al veciilor album...

se f cea c trag cu pu ca. pu ca - nou , cum s spun. pân i bea bunicul du ca împu cam ca un nebun tot ce-mi ap rea-n c rare, lupi alba tri, p ri gri, pân explodau pe zare zorile de-a doua zi. Îmi zicea bunicul: - bine, Vân tor de te-ai visat Azi, ascult -m pe mine, Prime ti ve ti, neap rat. i venea la noi po ta ul Cu o veste în scrisoare.

Mi-mplinea visul - pozna ul i cre team, cre team mai mare Pân într-un vis aiurea Când f cea bunicul trânt Cu un urs - vuia p durea i-am visat o pu frânt .

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Emil BUCURE{TEANU

De la Zenit la Nadir Se împlinesc anul acesta 70 de ani de la 23 august 1944, moment crucial în istoria românilor, schimbarea cu 180 de grade a atitudinii rii noastre în conflagra ia anilor patruzeci. Despre participarea României în Al Doilea R zboi Mondial s-a scris mult i se va scrie, autorii aflându-se de o parte i de alta a baricadei.

Cum adev rul este de partea celor puternici, cât timp am circulat pe orbita din jurul Uniunii Sovietice, actul de la 23 august a fost opera însemnat a comuni tilor, eliberarea de sub influen a fascist devenind i rb toarea na ional a României. Cum roata istoriei i-a schimbat sensul învârtirii, destr mându-se Uniunea Sovietic , românii trecând de la comunism la capitalism în mai pu in de o zi, actul de la 23 august este opera regelui Mihai, comuni tii având un rol minor.

Opiniile despre acest moment important din istoria României sunt contradictorii.

Sub semn tura lui Gheorghe Buzatu, la Editura Tipo Moldova, au ap rut, în 2010, dou mari volume Mare alul Antonescu, peste o mie de pagini. Scopul autorului a

fost - Gheorghe Buzatu trecând în lumea umbrelor, unii considerându-i moartea cam suspect - de a demonstra c Ion Antonescu a fost un erou, nu poate fi considerat criminal de r zboi i vine cu o multitudine de argumente pentru a- i sus ine teza.

Pentru aceasta, Gheorghe Buzatu nu realizeaz o lucrare proprie, în sensul c î i exprim p rerea prin ceea ce scrie el efectiv, ci realizeaz antologie de documente, însemn ri, p reri ale unor contemporani lui Antonescu, l sând pe cititor s i formeze propriile convingeri despre via a, comportarea, gândirea, în special militar , ale lui Antonescu. Documentele sunt alese, ordonate i prezentate cu grij pentru a- i realiza scopul propus, a face din Antonescu un erou na ional. În parte i realizeaz acest lucru, numai c adversarii lui Antonescu, i ai lui Gheorghe Buzatu, vin cu contraargumente, Antonescu i-a adus pe legionari la putere, armata a f cut crime la Odessa, iar ordinele au fost date de Antonescu. Mare alul se a, amintind de cedarea Basarabiei f a se trage un foc de arm , c Armata Român a fost înjosit , a fost insultat de comuni ti în timpul retragerii dincoace de Prut. El nu a cut decât s -i dea demnitatea pierdut , i nu din cauza ei.

Câteva date din biografia lui Antonescu: Preg tirea militar superioar i-a f cuto în Fran a, a fost pe front i în Primul R zboi Mondial, era un elev al renumitului mare al Prezan,. De fapt nu el a vrut puterea, ci a fost adus de Carol al II-lea, care, cu calit ile lui de afemeiat (un eufemism pentru curvar), a adus ara în pragul disolu iei. În acea perioad critic , politicienii de frunte ai rii, Maniu i Br tianu, au refuzat s guverneze, au fugit de r spundere.

Iat ce scrie Pamfil eicaru, la doi ani de putere antonescian , în articolul Misiunea istoric a Mare alului Antonescu. […] La 6 septembrie 1940, în momentul când omul providen ial, Mare alul Antonescu, lua în mâini destinele României, pe al c rui tron se urca tân rul nostru rege

Mihai I, ara se p rea cu hotarele sfâ iate, neîncrederea, teama, descurajarea str teau sufletele tuturor i to i ne întrebam ce alt nenorocire vor aduce zilele urm toare.

Cu mul imea refugia ilor t zuindu-se pe drumuri, cu autorit ile evacuate, cu tiri îngrijor toare venite din locurile pierdute, popula ia i p mântul rii era imaginea unui stat tr indu- i ultimele zile. a era la 6 septembrie 1940, când Mare alul Antonescu a luat conducerea acestei nave b tut de furtuni. Ultimul român a sim it atunci c , odat cu schimbarea f cut în conducerea rii, o schimbare se va face i în destinul ei. i, într-adev r, schimbarea s-a f cut. Principal era faptul na iunea î i recâ tiga încrederea în viitorul ei.

Zece luni au urmat, cu care ne-am oblojit r nile, ne-am m surat pierderile i durerile i am strâns în suflet speran e pentru o zi care tiam c va veni.

La 22 iunie 1941 Armata rii, batjocorit f vina ei, cu un an înainte, a fost chemat s repare onoarea. Cum a f cut-o, nu mai trebuie s spunem. Nu ne-am precupe it sângele; i dac a a au r mas în urm multe case îndoliate, în schimb o lume întreag s-a închinat în fa a soldatului nostru.

Acest soldat avea s ne dea, în mar ul lui însângerat i eroic spre r rit, tot ceea ce nechibzuiala unora din înainta i ne f cuse se pierdem.

Sacrificiile pentru eliberarea Basarabiei au fost imense, în special în Sud, în b lia de la iganca. Iat m rturia unui participant.

7 iulie 1941. Sergentul Pantelimon Nedelescu, medic, Regimentul 6 doroban i gard „Mihai Viteazul” noteaz : […] Se împliniser dou s pt mâni de când izbucnise r zboiul i nu în elegeam de ce r mâneam în aceste locuri de unde în prima noapte gândisem c în câteva zile vom izgoni cotropitorii din Basarabia! i deodat firul acestor gânduri a fost între-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rupt de ordinul ce se transmitea fulger: pretirea de atac! Dup câteva minute, am pornit în iure spre Prut […] Dup trecerea Prutului, am i devenit intele inamicului, care continua s ocupe linii succesive pe dealul iganca - Gheltosu, perpendicular pe direc ia noastr de atac. Atacam pe un front larg de-a lungul Prutului, în salturi om cu om, pe grupe, plutoane etc. Pe m sura înaint rii noastre, focul inamic devenea tot mai nimicitor, cu toate armele din dotare. uieratul gloan elor, asociat cu cel al schijelor, ne sugera ideea c eram în iad, din care nu mai aveam sc pare.

Am ajuns la nivelul unui pod (pe partea stâng a atacului nostru) peste un pârâu care t ia oseaua care lega localit ile iganca i Hârtoape. Am fost nevoi i s ne oprim pentru un timp, pentru ca artileria intervin asupra ap rii inamice.

Pierderile noastre erau foarte mari: peste 50% din efective numai în câteva ore de atac. Lacul iganca era plin de cadavre ca i râule ul în care se zb teau i cereau ajutor cei r ni i. [...] În acest vacarm, peste care plutea coasa mor ii, am continuat s respingem prima linie a inamicului situat în dealul din fa a noastr , astfel încât, la c derea serii, ocupam tran eea inamic . Din efectivul companiei mele r sesem 17 oameni în via ! […]

Soldatul român merge îns mai departe, înfrunt moartea i pe 27 iulie este eliberat mântul de inut de tefan cel Mare i cotropit de ru i i turci, austrieci, împ it între ei dup bunul lor plac, revenit prin voin a locuitorilor la patria mam dup Primul R zboi Mondial i acaparat cu for a în 1940, revine la România. Se p rea c Dumnezeu f cea dreptate, mai ales c românii declarar c lupt împotriva ateismul, c duc un r zboi sfânt, pentru a-l pune pe Dumnezeu în drepturi.

Vestea eliber rii Basarabiei i Bucovinei de Nord face s tresalte de bucurie inimile românilor. În ar se v rsau îns multe lacrimi.

Evenimentul este îns s rb torit cu turle i trâmbi e. Trompeta lui Hitler se face i ea auzit : […] Da i-mi voie deci, domnule general Antonescu, s v mul umesc înc o dat pentru ajutorul pe care ni-l da i în acest zboi domnia voastr personal, cât i bravii domniei voastre solda i, i îng dui i-mi v felicit pe domnia voastr i pe poporul domniei voastre în mod deosebit i din toat inima pentru recâ tigarea unei provincii, a c rei pierdere în împrejur rile din 1940 era inevitabil i care, mai cu seam în acel moment, nu putea fi împiedicat prin m suri militare.

rog, totodat , s bine voi i a transmite Majest ii Sale tân rul rege, aceste sincere felicit ri ale mele. În credincioas camaraderie i cu cele mai cordiale salut ri al domniei voastre, Adolf Hitler Cât de pervers este aceast felicitare!

Parc nu el împreun cu cel lalt casap al acelor timpuri, I.V. Stalin, au jucat ca la poker teritoriul României.

Antonescu îi r spunde i îi aminte te, elegant: […] i eu am încredere în justi ia pe care Führerul Cancelar Adolf Hitler o va face Poporului Român i drepturilor sale statornice i seculare. misiunei sale din Carpa i, din Dun re i din Marea Neagr .

Aluzie fin la Ardealul de Nord ocupat cu aprobarea Germaniei de c tre unguri. S cit m mai departe acest r spuns al generalului Antonescu, pentru a în elege care era rela ia conduc torului statului român, a a cum era considerat, i a regelui cu satrapul de la Berlin.

De aceia mul umindu-v pentru toate informa iile pe care mi le da i cu privire la rea a campanie ce duce i în Rusia i felicitîndu-v din toat inima pe D-Voastr Excelen i glorioasa armat german pentru darul de sânge civilizator, pe care-l face i lumii i Europei i pentru neîntrecuta victorie militar ce a i repurtat, v rog s primi i încredin area sentimentele mele credincioase de admira ie.

Majestatea Sa regele v mul ume te de asemenea pentru felicit rile ce i-a i trimis i v roag s primi i m rturia admira iei Sale. (Sublinierea - E.B.) Al D-Voastr General Antonescu În mesaj, Hitler i-a cerut lui Antonescu continue lupta i dincolo de Nistru, propunându-i s administreze teritoriul dintre Nistru i Bug. Osta ul Antonescu, urma al marilor voievozi români, credincios în cuvântul dat, loial camaraderiei, merge mai departe, de i Maria Britanie îl avertizeaz i declar r zboi României, Maniu îi spune s se opreasc la Nistru c noi nu facem cuceriri.

- Trecem dincolo s ne ap m grani ele.

Antonescu credea în victoria final , avea încredere în armata sa, format mai mult din rani condu i de înv tori. i voia s dovedeasc lumii de ce sunt în stare românii. Prilejul ap ru: cucerirea Odessei. Ora ul de la Malul M rii Negre fusese organizat pentru ap rare. Armata a 4-a lupt eroic, dar pierderile au fost enorme, câteva zeci de mii de osta i. Despre Dalnic, un sat din apropiere de Odessa, ofi erul i poetul Nichita Bistriceanu, participant la r zboi, avea s scrie: DALNIC, COTA 66,8

Anul V, nr. 8(48)/2014

rea o r scolire de furtun .

Obuzele plângeau, plesneau, oftau...

Ca demonii ai no tri alergau i se târau... Cu arma’n mân , Cu zecile ca îngerii c deau.

Dup cucerirea Odessei, Armata a 4-a a fost adus în ar pentru refacere, pe front mânând doar câteva divizii În Odessa, generalul Gologojan î i instal cartierul general în cl direa în care fusese sediul NKVD, securitatea rus , de pe strada Engels nr. 40. A fost aruncat în aer i au murit peste 40 de osta i, majoritate ofi eri superiori. Se zice c , sosind la Odessa, Antonescu a fost i la mormântul generalului i sar fi exprimat: Ai luptat ca un erou i ai murit ca un câine. Aruncarea în aer a cl dirii NKVD cu osta i români în ea a avut urm ri tragice.

Mii de evrei au fost uci i, ei fiind acuza i de dezastru. În felul acesta unit ile civilizatoare de germani i români au transformat pe atei în sfin i. Repercusiunile acelor acte de barbarie se simt i acum, Antonescu i românii fiind acuza i de Holocaust. De aici a început se sting steaua lui Antonescu. Porni coborârea spre Nadir.

Ce a urmat dup Odessa, în general se tie. Alte sute de mii de români au c zut pe front, la Cotul Donului, Stepa Calmuc , Caucaz, Stalingrad. Hitler abia târziu avea s în eleag c r zboiul e pierdut. De Anul Nou 1944, când frontul era la grani ele rii, întrun mesaj adresat na iunii, Antonescu mai era încrez tor în victoria Germaniei. Se vehicula ideea unei arme secrete cu care nem ii vor întoarce soarta r zboiului. În curând ru ii ajung la Oglinzi, localitate nu departe de invincibila Cetate Neam Toat vara aveam s d de pe dealurile din împrejurimile satului natal cum ardea cerul spre apus ca, apoi dup 23 august s v d cum se retr geau în dezordine armatele române, cum l sau pe câmp tot ce îngreuna fuga, cum erau lua i prizonieri solda ii ajun i din urm sau orice b rbat în putere ap rut în calea armatelor eliberatoare, cum se spunea în proclama ia citit de rege la radio în seara zilei de 23 august.

Dup arestare, Antonescu a fost predat comuni tilor, Lucre iu P tr canu i Emil Bodn ra . Ace tia, cum au intrat ru ii în Bucure ti, l-au i predat acestora. A fost dus la Moscova i, dup doi ani, a fost readus în ar i condamnat de români, la ordinul Moscovei. Antonescu era prea mic pentru a fi judecat la Nürenberg. Acolo, poate americanii, englezii ar fi aflat c noi n-am vrut s cucerim Uniunea Sovietic , ci s ne cucerim drepturile asupra Basarabiei i Bucovinei de Nord.

La proces i în momentul execu iei pedepsei, condamnarea la moarte prin împu care, Antonescu s-a comportat demn, n-a ce-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rut gra ierea. (I-a cerut-o maic -sa, doamna Baranga, dar i-a fost refuzat ). Ultimul cuvânt în fa a cupletului de judecat a fost zguduitor.

E poate cel mai emo ionant document din întreaga carte a lui Gheorghe Buzatu. Citindu-l, î i dai seama de personalitatea lui Antonescu f s apelezi la alte materiale. […] Scump popor român, sunt mândru am f cut parte dintr-o na iune cu dubl ascenden , roman i dac , a c rei istorie a fost luminat de str lucitoarea figur a lui Traian i de jertfa marelui Decebal!

Sunt fericit s cobor cu câteva clipe mai devreme lâng martirii t i. To i au luptat pentru dreptatea ta!

Fo tii mei colaboratori au c utat s se desolidarizeze de mine. Eu nu m desolidarizez de gre eli lor.

Las rii tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost r u iau asupra mea, în afar de crim . […] Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vie ii mele, f s m gândesc a putea fi comparat cu ilustrul general roman ( Este vorba despre Scipio Africanul,

înving torul lui Hanibal i distrugerea Cartaginei), cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat poporului s u: « ie, popor ingrat nu- i va r mâne nici cenu a mea!»

Tribunalul poporului r mase îns impasibil i îl condamn la moarte.

Pe 1 iunie 1946, Antonescu, cu al i trei inculpa i, fu dus în fa a plutonul de execu ie.

Dori s fie împu cat de solda i, fu executat de gardieni, c rora le tremurar mâinile i îl chinuir prin imprecizia gloan elor. Trupul ia fost ars iar cenu a împr tiat . A a s-a terminat cu Mare alul. * A fost poporul român ingrat? Unii zic c nu. Oare popoarelor nu le revine nicio responsabilitate în istorie? Or fi numai turme?

Dup cum exist oameni i oameni, la fel sunt popoare i popoare. În România prea des sau înl turat conduc torii, iar poporul a asistat indiferent, trecând u or de la unul la altul, de la orientare politic la alta. Alexandru Ioan Cuza a fost nevoit s plece, Carol al II-lea a fost alungat, Antonescu a fost împu cat, Regele Mihai a fost for at s abdice iar Ceauescu a fost împu cat dup o parodie de judecat , aducându-i-se acuza ii neîntemeiate.

S\nziana Theodora MATEI (elev#, Urziceni)ã

39

S-a înv at ceva din dictatura lui Antonescu? Nimic. A a cu nu s-a înv at nimic din dictatura comunist . Totul a fost r u, numai noi, cei de la putere, facem bine. E binele de azi. Cu români slugi în str in tate, cu copii vagabonzi, cu corup ie la nivel înalt, cu cer etori câ i încap, cu institu ii în derapaj.

Cine este curios s observe care era situa ia de dinaintea venirii lui Antonescu la putere i va analiza i situa ia politic i economic de azi va constata c exist multe similitudini, în primul rând lipsa de unitate la vârful societ ii i nivelul înalt de corup ie. Situa ia politic interna ional de azi este alta, dar dac oamenii politici de acum ar fi fost în fruntea rii în 1940, ungurii ar fi ocupat tot Ardealul, ru ii veneau pân la Carpa i, de altfel cum era dorin a lui Stalin, iar bulgarii ocupau toat Dobrogea. În noile condi ii nu mai este nevoie de ocuparea teritorial . Este suficient subordonarea financiar , românilor l sându-le impresia formal c sunt un stat independent i suveran.

Not : Citatele sunt luate din „Mare alul Antonescu”, de Gheorghe Buzatu, Editura Tipo Moldova, Ia i, 2010.

Debu

t

Cartea ]i biblioteca, prietenii mei De mic îmi doream s -mi cunosc bunicul. Matei Nicolae, un rbat mic de statur , cu ni te ochi negri i mari, un b rbat foarte de tept de care toat lumea îmi vorbea cu foarte mult noble e.

Profesor de limba român , rus i latin . Într-o zi frumoas de prim var , bunica mea m-a luat de mân i mi-a spus c vrea s m duc într-un loc unde bunicului meu îi pl cea s i petreac multe ore din zi.

Mergând cu pa i mici i tem tori, am ajuns în fa a unei case mari, cu o arhitectur veche, cu ferestre mari i înconjurate de multe desene care î i captau privirea.

Strângând-o de mân pe bunica, îmi spuneam cu un glas timid „De ce îi pl cea bunicului meu aici?”, iar ea mi-a zâmbit. Mi-au ap rut în fa rafturi cu mii de c i, de toate m rimile i cu fel de fel de modele i imprimeuri pe ele. Era un vis. ile m a teptau cumin i într-un raft, ner bd toare s m întâlneasc i s -mi opteasc secretele lor. Nici o copil rie n-a început „A fost odat ca niciodat ...”. În acel moment, a venit bunica la urechea mea i mi-a optit: „Aceasta este biblioteca pe care îmi doream s o vezi...”

Cu pa i mari, m-am îndep rtat de ea, am luat de pe un raft mai multe c i pe care le citisem deja: „Micul Prin ”, „Alice în ara minunilor”, „Cuore inim de copil”, „Prin i cer etor”, „Morcovea ” i multe altele.

Aruncându-mi privirea spre alte c i, mi-a s rit în ochi una veche,

înclinat spre dreapta, cu o copert maro, pe care scria „Po i poposi în epoci de mult apuse...” - era cartea preferat a bunicului meu .Am deschis-o i am început s citesc din ea câteva rânduri i dintr-o dat am r mas cu ochii privind spre fereastr i îmi spuneam: „Acum am în eles ce vroia s spun bunica”. Pove tile au fost cele care miau dat gustul lecturii. Prin diversitatea lor i prin ac iunile absolut fantastice ale personajelor înzestrate cu tot soiul de calit i sau chiar defecte, am ajuns pe t râmuri fermecate, ri îndep rtate, în lumea celor care nu cuvânt , pe care nu le întâlnim în via a noastr . Cu ajutorul c ilor mintea noastr poate dep i orice grani e. În acel moment am sim it cum o mân fin îmi atingea um rul încet, inima a început s îmi bat tare, eram surprins de cine ar putea s fie lâng mine.

O lacrim mi-a curs pe obraz, m-am ridicat în picioare i am vrut -l strâng în bra e...

Nu puteam face treaba aceasta, totul fusese un VIS. M-am trezit, mi-am ters lacrimile, m-am dus în buc rie la mama si i-am zis: „A citi o carte presupune s treze ti în sufletele fragile ale copiilor dorin a de a citi, dorin a de a p trunde înc de mici în universul lini tit al unei biblioteci, RESPECTUL fa de carte i de cel care a scris aceast carte...” „O carte bine scris este asemenea unui covor fermecat care te poart într-o lume în care nu ai putea avea acces altfel” (Caroline Gordon).

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Rodica MORU}AN

Anul V, nr. 8(48)/2014

{tefan Radu MU{AT

Chimia vie ii Via a este o reac ie chimic , fenomen ce se petrece în timp.

Fericirea, produsul principal de reac ie; Nu poate fi dobândit dac Reactan ii (tu si eu) nu sunt ajuta i de un catalizator Care m re te viteza de reac ie, exprimat prin num rul de ispite, dorin e în bu ite, piedici ce reac ioneaz în unitatea de timp pe unitatea de suflet.

Catalizatorul se dezactiveaz în perioada de induc ie; E nevoie de tine, de soare s -l reactiv m În credin i iubire...

Dragul meu promotor, vei m ri considerabil activitatea catalizatorului, partea mea de noroc; Dragostea (promotorul vie ii), f d ruire nu modific viteza reac iei chimice; via a r mâne searb , tr ind în întuneric e ti doar o umbr goal pe p mânt.

Destinul este întors cu 180 grade dac otr vurile (substan e f suflet) urm resc fatalitatea, sorbindu- i i ultimele f râme de oxigen, ultimele raze de soare.

Împ rt ire (când nu te visez, când nu te simt, te tr iesc prin moarte...)

Prea mult de împ rt it n-a mai r mas în prima noapte f mine; mi-a trântit p mântul inima din piept i bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas, râna m apas în ne tire; un elan izbit de preten ia s rman de a fi cu tine întoarse în nop ile în care nu visam, pot deveni p mânt însufle it în lumina ta, dar nicio îmbr are nu-i etern ; mi se stinge sângele-n mormânt, pl tind tributul cel dintâi, i anotimpul împrosp teaz florile sub care m descompun; eu m-am iertat i te-am iertat demult, tu care niciodat n-ai plecat din mine; adie trist a prim var în cimitirul b tut de clopote i liturghii i nimeni nu prive te în urm , spre lumea f c tâi.

Inhibitorii mic oreaz viteza reac iilor chimice, ac ionând asupra reactan ilor, tu, prietena mea cea mai bun care te-ai a ezat nerugat , nedorit , ca un zid între mine i cel lalt reactant, ai rupt firul iubirii, ai udat scânteia în motorul inimii.

iubire, f speran , în b taia vântului i în bu it de lacrimi, Via a trece pe lâng mine, l sând loc altor reactan i reac ioneze ferici i...

Eu r mân observator, un învins f înving tor, O clip în a teptarea somnului, i ceasul s-a oprit...

Turner - Catedrala Caen

Te-ai erijat în ap torul drept ii, ac ionând asupra noastr , a reactan ilor, „iubi i pe veci, so i-niciodat ”. i nu asupra catalizatorului, destinul care curge...

Nici via , nici moarte nu r mân, mântul stinge orice împ rt ire; mi-a mai r mas iubirea i parc sunt mai demn, acum la m rturisire i spun cât te iubesc i te tr iesc în moarte sub crucea mea de lemn; tr iesc îmbr area ta preaplin de tine, prea gol de mine, chiar dac râna mi-a zdrobit lumina de sub pleoape De m-ai reg si undeva, cândva, în groapa cerului, ren scut din ape, atunci ai s tii po i respira din mine dorin a i durerea cuvântului, tu care n-ai plecat din moartea mea, ne întrup m din ve nicie i abis...

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Elena Andreea ION

Se scald azi în ieri * Tr im, vrând-nevrând, într-un prezent permanent... * Personalit ile controversate sunt mai interesante i deseori reinterpretate. Pe când personalit ile plate (fie numai negative, fie numai pozitive) devin monotone. Totu i, reinterpretarea pozitiv a celor negative, i negativ a celor pozitive a curiozitatea publicului. * nu- i spun ce tiu, i s -mi spui ce nu tii... * torind înve i. * A fi mereu preocupat i pasionat, î i încetine te procesul de îmb trânire. * E mare lucru s ai prieteni devota i prin lume. * Ca poet e aproape genial, dar ca om e un porc! * Cea mai sigur , în aceast societate super-cibernetizat i electronizat , este nesiguran a. De unde i studiul acestor neutrosofice... * Întotdeauna legile au favorizat pe unii, i defavorizat pe al ii... * Nu mai ajut nimeni ast zi. To i sunt pu i pe c tuial . * Oamenilor li se pare c ceea ce au nu e bun, dar mai bun este ce nu au! * M-am trezit dizident f s vreau... * Câmpul biofizic individual al t u s rezoneze cu câmpul biofizic colectiv. * Independen , dependen , i interdependen ... * O femeie de cas e un univers întreg pentru un b rbat. * Trei lucruri conteaz : banul, sexul, i puterea. * Dup o pierdere mareee, ce mai conteaz o pierdere mic ?! * Via a e o curv [folclor]. * Lumea a devenit atât de materialist , f neru inare... c nu mai tie i altceva. * Pozi ia schimb omul [folclor]. * Singurul Dumnezeu care exist pe lume... este banul! * Începutul nu e u or pentru nimeni. * Când beau ap rece... parc renasc... * Te-ai n scut singur, mori singur. * Omul de tept doarme într-o or cât un om prost în opt! * De ce divor eaz lumea: pentru o p( ) mai mare, sau pentru o p(ist ) mai mic . * Plimbarea în aer rece este un sfetnic bun. * Mai bine mor ca mine, decât s tr iesc ca tine. * Un bine mare se uit , dar un r u cât de mic... nu! * uta i s calma i min ile încinse, f îns a le stinge. * S-o inem tot a a: de la foarte bine... în sus! * a tr im to i... Fiecare cum poate i, mai ales, cum... nu poate. * Exist doar adev ruri relative. Nimic absolut în realitate. * folose ti r ul în slujba binelui. * E anormal s pretinzi c nu vei avea e ecuri.

41

În susur de izvoare- i aud glasul armonic, în suspinul curat al cerului i v d ochii deschi i larg, cât s cuprind zarea, infinitul t cerii din gândurile mele înflorite din culorile verii.

Se scald azi în ieri i aceea i teptare doarme în ar a alb cuvinte, pa i înainte, sând timpul s conduc din umbr mar ul zilei de mâine.

Aceea i dragoste nebun ne alearg prin vene, ni se las în gene i ochii ne curg în miez de var ca o povar când se scald azi în ieri.

Ultimul pas Ultimul pas, greoi i trist, se-neac în asfaltul umed, pantofu-i încol it de timp i-mi tremur piciorul privind la ultimul pas nedumerit. aduna cu degetele cioburi de cuvinte i a pune pe acela i trecut

acelea i ve minte, dar timpul bate-n limbi de ceas i m ascund plângând sub ultimul pas.

Noaptea coboar ca o sfânt i- i las n frama pe ochii mei convins ca- i aud în surdin dulcele glas.

Mi-e somnul prins de un vis fierbinte în care facem împreun un nou pas.

Gânduri înfometate Curge zenit din lacrima verii, timpul î i fierbe fiecare ceas în a tept ri ciudate, mestecând gândurile înfometate din sufletul ce-mi r ce te rman, utând ce are i nu vede, ce simte i nu atinge, ce vrea i nu mai poate crede.

-mi tu a soarelui c ldur , Zeu n scut din rugile-mi fierbin i i las -n urm o dâr de lumin nu uit m c-am fost uni i de t cerea mut în a tept ri ciudate mestecând gândurile înfometate.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

Petre GIGEA-GORUN

AMINTIRI DIN PARADISUL COPILÃRIEI De curând, am avut marea bucurie de a afla c pe meleagurile în care m-am n scut, are, ca i mine, r cini Ioana Heidel, o scriitoare de talent, stabilit , de peste trei decenii, în Germania. În plus, am fost încântat s -i citesc romanul „Dincolo de orizont”, pe care mi l-a trimis.1 Autoarea este n scut în comuna Popoviceni, jude ul Dolj, iar eu în comuna Goicea Mic , ast zi amândou fiind contopite cu comuna Goicea Mare. Actualmente, toate acestea alc tuiesc în prezent o singur localitate care poart numele de Comuna Goicea.

Amândoi, venind pe lume în genera ii diferite, f mare diferen în timp, nu ne-am cunoscut în decursul vie ii noastre, decât acum, printr-o întâlnire târzie i cu ajutorul scrisului. Ne-am format primele impresii i am r scolit amintirile prin sistemul modern de ast zi al comunica iilor dintre oameni, trimi ându-ne, unul altuia, i c i proprii, tip rite.

A fost o descoperire epocal de amintiri i sentimente omene ti.

Ioana din Popoviceni i-a intitulat cartea sa, de altfel primul roman, „Dincolo de orizont”.

Pentru prima oar , copil fiind, am luat cuno tin de cuvântul orizont de la înv toarea mea. Ne-a spus, atunci, la coal c „orizontul este locul unde ni se pare c cerul se împreun cu p mântul”. Era o defini ie, spus simplu, ca s în elegem noi, copiii, la vârsta curiozit ii i a dorin ei de cunoa tere. În „Dic ionarul limbii române literare contemporane”, se d o prim explica ie cum c orizontul este o „linie care reprezint intersec ia aparent a suprafe ei mântului cu bolta cereasc ; partea cerului sau a p mântului pe care o m rgine te aceast linie”.2 Orizontul mai este definit, pe scurt, într-un singur cuvânt: „zare”.

Pentru autoare (de altfel i pentru mine), locul na terii i al copil riei reprezint Paradisul cel înc rcat cu armonie i frumuse e. În cazul comunei noastre, legenda spune în urm cu ase secole, un cioban a venit

de la munte, pe aceste locuri, cu o mare turm de oi i cu trei fiice ale sale pe care le chema Ciuta, Goicea i Dulgeana.

De la numele fetelor a r mas numele p mânturilor muncite de oamenii din satul meu care se aflau, dup câte îmi amintesc eu din copil rie, la Ciuta sau la Dâlgeana.

Dar s revenim la destinul Ioanei, descris cu atâta farmec i frumuse e spre încântarea cititorului s afle un drum omenesc.

Venirea pe lume a Ioanei este povestit de mama ei, cu sentiment i emo ie, amintind venirea celor trei ursitoare care i-au hot rât destinul vie ii. Dou dintre acestea erau cu daruri bune i generoase iar alta prevestea ul noului n scut.

Legenda ursitoarelor este adânc înr cinat în con tiin a oamenilor din sat. Mama lehuz , tr ie te emo ii neb nuite. Ea roag pe Bunul Dumnezeu ca noul venit pe lume fie s tos i fericit în via .

Mama Ioanei are un vis ciudat. Trei c re i pe cai puternici au venit pentru Ioana i apoi au disp rut înv lui i în pulberea p mântului, dincolo de orizont.

Unde va pleca Ioana se întreba mama îngrijorat ?! În ce col uri ale lumii?! Atunci, nu avea r spuns, ci doar îngrijor ri. Timpul avea dea sens i realitate... Peste ani...

Ioana era dornic de cunoa tere a lumii în care venise. Era gr bit . La 7 luni mergea în picioare, spre bucuria bunicilor i a p rin ilor, când, curajoas , a f cut primii pa i prin cas .

Necazurile aveau s vin în via a familiei.

Mai întâi, mama Ioanei, îmboln vindu-se, a avut opera ii grele i a stat o lung perioad la spitalul d tor de speran e.

Apoi, Ioana, fiind în carul înc rcat ce aducea bucatele acas , s-a dezechilibrat i, sc pând de sub observa ia bunicilor, cade i este c lcat de ro ile carului... Corpul era inert, aproape f suflare.

Acas , a stat în com aproape o s pt mân . Toat speran a r sese în grija lui Dumnezeu. Au urmat rug ciuni c tre Dom-

nul, zile i nop i sub supraveghere, precum i rug ciuni ale preotului de la biserica Izvorul T duirii din Goicea Mic , satul meu i al familiei mele. În sim iri, în priviri i în rug ciuni era numai dragoste fa de tân ra fat i Domnul s-a aplecat cu dragoste i Ioana s-a îns to it. În timp, a revenit la Biserica Izvorul T duirii pentru a reînnoi mul umirile fa de Divinitate. Aci, constat c biserica este pictat de vestitul Corneliu Baba, celebrul pictor de mai târziu al României.

Puterea mor ii fusese învins ... * Îns to it , fata trece la o nou faz a vie ii sale. Intr în Paradisul copil riei.

Am tr it i eu în acest Paradis. Poate c a mas cea mai frumoas perioad a vie ii noastre. Aceast perioad se simte mai bine, mai puternic i mai emotiv în via a tr it la sate, cu bunici buni i dragi. Sunt bucuros i destinul meu a fost h zit s v d lumina zilei într-un sat cu rani, de care sunt mândru, iar aceste locuri, ca i uli a copil riei, sunt cele mai scumpe locuri din lume. Am trecut prin p mânturile a 55 de ri ale lumii, unde am v zut frumuse i neb nuite. Dar, pentru mine, tot satul natal i ara mea sunt cele mai scumpe, fiind o alt mam al turi de cea biologic . Dac ar fi s m pot na te a doua oar , tot aci a vrea s v d prima oar lumina soarelui. În acela i fel simte Ioana, când, în romanul u autobiografic, vorbe te despre satul ei Popoviceni, r mânându-i de-a pururi în suflet. asem na descrierea p mântului natal al Ioanei, pe care îl nume te „Paradis”, cu versurile poetului antic Hora iu, care, întruna din odele sale spune: „Angulus ridet”, adic „acest col de p mânt îmi surâde”.

De altfel, versul complet este „Ille terrarum mihi praeter omnes angulus ridet”, care, în traducere, înseamn : „Acel loc or îmi su-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

râde mai mult decât oricare pe p mânt” i a fost inspirat de peisajul sudic din Tarent, care l-a încântat pe Hora iu cu frumuse ile sale neasemuite. * Pe copiii satului s u îi cunoa te mai întâi pe uli a copil riei i apoi la gr dini a de copii, nou construit , a satului. Î i face noi prieteni.

Se apropie mai mult, atunci la cinci ani, de Costic , un b iat cu ochi alba tri i p r blond, cu privire blând , cu care f cea diferite forme constructive din pietricele rotunde i frumoase. Figura lui va r mâne mult vreme în con tiin a Ioanei.

Plimb rile pe valea din apropierea casei erau zilnice, pline de farmec, revenind acas numai când foamea o obliga la întoarcere.

Toate anotimpurile sunt frumoase pentru copila din Popoviceni. Prim vara i vara o atr geau cu mireasma câmpului, cu bâzâitul bu ilor. Covorul de iarb , verde i m sos, era îmbietor, atr gând-o la plimb ri lungi de încântare în care concertul p rilor crea o atmosfer de poezie. Zilele erau prea mici, prea scurte pentru timpul rezervat jocurilor copil riei, venirea întunericului fiind ca o pedeaps . i totu i, dup o zi de alerg ri pân la oboseal , noaptea era bine venit , ca o binefacere. * coala primar îi aduce al i colegi i prieteni i îi deschide ochii asupra lumii cu o alt în elegere asupra universului înconjutor. Un alt orizont se deschide în fa a ochilor s i. La început, mai frumos, mai atractiv i încânt tor, plin de fantezii i frumuse e.

Aci, avea s cunoasc farmecul c ii, al pove tilor, al cunoa terii. Dar nici farmecul copil riei, din afara colii, nu avea s lipseasc din via a tinerei col ri e.

Natura înconjur toare era atrac ia zilnic a ochilor i a gândurilor. Dup ie irea din curtea gr dini ei, Ioana, alergând c tre cas în ritm de vals, înainte s ajung acas , ner bd toare, începea s dezbrace uniforma din pânz bleu, legat cu cordon peste mijloc. Urma satisfacerea foamei cât mai în grab i din nou în natur pentru a se ad pa ca de la un izvor viu, nesecat de secrete ascunse i de frumuse i, o minun ie vie, fascinant .

Se sim ea bine sub cire ul din gr din , unde i aducea cu bucurie i grij p pu ile confec ionate de ea din peticele procurate de la tanti M rioara, croitoreasa satului, legate cu firele colorate r mase de la mama ei din esutul covoarelor. Desigur, nu lipsea patul în care p pu ile trebuiau s se odihneasc .

Atrac ia verii era apa D sn ului, un râu curg tor, cu ap limpede, ce putea fi trecut

cu picioarele, iar la anumite distan e aduna apele în gropane tocmai bine de sc ldat pentru copii. În unele locuri apa, ajungea pân la doi metri. Aici, era vraja sc ldatului care-i atr gea pe copiii satului, a a cum apa Ozanei îl ispitea pe marele povestitor Ion Creang , în copil ria sa.

Pe apa D sn uiului se perindau pâlcuri de copii, voio i i frenetici, pe de-o parte iar la mic distan pâlcuri de gâ te, pe de alt parte. Atât copiii cât i gâ tele alergau cu pl cere pentru prinderea pe ti orilor dezl ui i, c rora oamenii le-au pus numele de „fâ e” sau „juve i”. i Ioana a alergat prin apa curg toare s poat prinde fâ e, a a cum f ceau i al i copii. i pentru mine, apa D sn uiului a fost fascina ia vremii i a sc ldatului.

O ap curg toare, pentru un sat i cet enii s i, este o binefacere de neuitat.

Eu cred c a fi fost mai pu in fericit în copil ria mea, dac nu a fi avut apa acestui râu i a z voaielor sale. Pentru aceasta sunt recunosc tor lui Dumnezeu pentru aceast ap i pentru bunicii mei grijulii i îng duitori. a c o în eleg pe deplin pe Ioana, care a tr it acelea i clipe, care i-au f cut copil ria fericit .

Dar anii trec i curg ca i apa.

Din coala primar , chipul înv toarei Stela, o d sc li sever i eficient a r mas în mintea elevilor, pe care o priveau cu mult respect dar i mai mult cu spaim . Era neiert toare.

Perioada studiilor din coala general sa întip rit ca una bogat în acumularea de cuno tin e noi i interesante, iar via a din afara colii r mâne ca o parte a copil riei fericite i lipsite de griji.

A cunoscut i perioada colectiviz rii, privind neputincioas cum ranii se desp reau cu greu i durere de p mânturile mo tenite din mo i i din str mo i ca i de animalele crescute cu grij i afec iune în gospod riile ne ti.

La vârsta maturit ii, când Ioana scrie acest roman autobiografic, atr tor, cu tandre e i talent, nu uit s aminteasc i crâmpeie din via a petrecut la Liceul Elena Cuza din Craiova, la Facultatea din Bucure ti i s se opreasc asupra obiceiurilor i al tradi iilor din satul ei, pe care nu le va uita niciodat .

Revine i asupra D sn uiului, consacrându-i câteva pagini, aceast ap ce str bate satul i care printre binefacerile aduse a fascinat genera ii de copii. În Bucure ti, cunoa te un student de la Politehnic , un sas din Sighi oara, care îi va deveni so i cu care întemeiaz o familie.

Intrând în familia i neamul so ului, se adapteaz obiceiurilor sa ilor din Transilvania i,

43

înainte de 1989, pleac cu copilul grav bolnav în Germania, iar întregirea familiei are loc dup evenimentele din Decembrie 1989. i astfel, autoarea descrie cu sinceritate drumul ei prin via a dat de Cel de Sus, dovedindu-se, a a cum o spune în eleptul grec Democrit, prin afirma ia „Cuvântul este umbra faptei”. Totodat , se înf ptuie te astfel visul mamei sale, descris atât de frumos în carte. M simt obligat dar i pl cut impresionat s -l redau în continuare: „Multe scene mi se perind i acum prin fa a ochilor, dar sunt neconturate, neclare, îns din aceast nebuloas s-au desprins trei c re i, ce galopau pe ni te cai de o frumuse e cum nu mai v zusem pân atunci.

Eu te ineam strâns la pieptul meu, încercând s te protejez de râna spulberat de un vânt n prasnic, specific zilelor toride de var aici, la noi, în Lunca Dun rii.

Ne aflam la o r scruce de drumuri i nu mai tiam pe care drum s o apuc înapoi spre cas . Cei trei c re i s-au apropiat într-o goan nebun spre noi. Ne-au înconjurat i s-au rotit de câteva ori în jurul nostru, în timp ce praful spulberat mi-a t iat vederea i orientarea. Nu am avut timp s deslu esc ce se întâmplase, îns mi-am simit inima înjunghiat , în timp ce mâinile mele întinse te c utau în necunoscut. Abia când râna se mai a ezase, mi s-a luminat calea. Am str puns orizontul cu r cnetul i cu privirea neputincioas . Disp ruse i dincolo de orizont”.

Ultimele capitole ale c ii sunt dedicate vie ii ei, petrecute în Germania, deci „Dincolo de orizont”, cu via a familiar , social din Germania, f a uita de r cinile ei din Popovicenii Doljului.

Aci, în satul natal, Ioana revine de fiecare dat cu emo ie i dragoste, cu lacrimi de bucurie i recuno tin pentru p mântul str bun.

Aceast carte scris este înc un dar preios oferit oamenilor, devenindu-se vorbele cronicarului Miron Costin (1630-1691), care cu adev r spune: „Nu e o alt i mai frumoas i de folos z bav în toat via a oamenilor, decât cetitul c ilor”.

Sunt încântat s citesc aceast carte autobiografic , pe care o recomand cu c ldur cititorilor c rora le vor trezi emo ii, duio ie i dragoste de locuri i de oameni.

1 Ioana Heidel: Dincolo de Orizont, roman, 368 pagini. Editura NICO, Edi ia II, revizuit i adaugit .

2 Academia Român : Dic ionarul limbii române literare contemporane - vol. III, Literele M-R, Ed. Academiei Române, 1957, p.285.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

Janet NIC~

O MONOGRAFIE UNICAT Monografia „Turburea- Gorj, vatr multisecular de civiliza ie româneasc ”, de Nelu Vasile, ap rut la Editura „M iastra”, Târgu-Jiu, 2014, este, de-a lungul a 422 de pagini, un bun prilej de tr ire intens i de reflec ii asupra istoriei oamenilor din acest areal românesc. Masiva lucrare uime te prin metoda de organizare i prin exacerbata pasiune cu care autorul se apropie de documentele vremii. Istoria comunei Turburea, de la primele atest ri documentare, pân în prezent, este turnat în apte tipare d toare de sens: cadrul natural, cadrul istoric, cadrul administrativ, cadrul socio-demografic, cadrul economic, cadrul spiritual i comuna de azi, v zut în perspectiv . Dup trasarea fundalului spa io-temporal, autorul î i începe activitatea de scafandru, în c utarea relicvelor unui imaginar „Titanic” scufundat, aducerea „probelor” la suprafa , cânt rirea i clasificarea lor. De i „aterizat”, prin c torie, în comuna Turburea, Nelu Vasile, din dragoste fa de oamenii deosebi i ai plaiului gorjenesc, a p timit mai mult de un deceniu

la pl direa acestei monografii. Dup ce aminte te semnifica ia toponimului „Turburea”, printr-o legend cunoscut de oamenii locului, autorul se înham i purcede la împletirea istoriei celor patru sate componente ale comunei: Turburea, ipotu, Poiana de Sus i Cocorova. Plecând de la ezarea geografic , de la c i de acces, relief, clim i hidrografie, flor , faun , sol, resursele subsolului, se ajunge la o ploaie de toponime, toponime transmise, de la o genera ie la alta, fie prin legende i cântece, fie prin acte i documente, atest ri documentare, acte de vânzare sau de schimb terenuri, hot râri judetore ti, descoperiri arheologice, sau obiective economice noi. Lumea toponimelor se eviden iaz printr-o suculent „expresivitate involuntar ”, mereu sub stre ina unei curiozit i debordante. Cadrul istoric uime te prin bog ia de acte doveditoare, în irate cronologic, privind fiecare localitate component a comunei, începând din 1480 pân în zilele noastre, incluzând revolu ia de la 1821, r zboiul ruso-turc din 1828-1829, perioada Regulamentului Organic, Reforma agrar din 1864 i urm rile ei, R zboiul de Independen din 1877-1878, mi rile ne ti din 1902 i 1907, R zboiul Balcanic din 1913, primul r zboi mondial, al doilea zboi mondial. Cadrul istoric se încheie cu o emo ionant trecere în revist a sutelor de eroi ai comunei, care i-au jertfit via a pentru ap rarea p mântului românesc, i prezentarea monumentelor ridicate, în timp, în amintirea acestora, pe fiecare localitate, în parte. Dac omul se afl sub puterea spa iului i a timpului, administra ia este lucrarea oamenilor. Aici se vede priceperea localnicilor de a se autoorganiza, de a se gospod ri, de a face reguli i a consolida cutume. Nu e de mirare c istoria multisecular a comunei Turburea umple zeci de pagini cu sute de primari care s-au perindat în fruntea ob tei i care au direc ionat un destin sau altul, prin organizarea fiscal , paza ob teasc , poli ia

local , organe judec tore ti, institu ii sanitar-veterinare. Cro etat cu igla pasiunii, cadrul socio-demografic este o bijuterie a aten iei i a concentr rii. Sunt urm rite, cu o lup de mare putere, mi carea natural a popula iei, natalitatea i mortalitatea, migra ia popula iei, reparti ia popula iei în teritoriu, pe sexe, pe grupe de vârst , structura etno-cultural a popula iei, structura socioeconomic , nivelul de instruire. Capitolul se încheie cu un emo ionant pomelnic de antroponime care încânt prin frumuse ea detaliului. Cadrul economic, de i rece, prin informa ii, e o lec ie de savant observa ie, ca peste tot, cu documentele pe mas . Cadrul spiritual este o lume în sine, o poveste care instruie te, dar care i încânt . Pe un fir imaginar, se în ir bisericile vremilor, preo i, parohi, colile cu înv tori i profesori, activit i culturale i sportive, biblioteci, cenacluri, cercet tori, publici ti, scriitori, amenajarea locuin elor, gospod riile ne ti, industria casnic , alimenta ia, me te ugurile, portul popular, muzeele, jocurile populare, obiceiuri, tradi ii privind na terea, nunta i moartea, s rb torile calendaristice, credin e i supersti ii, folclorul local. Dup bogata ochire retrospectiv , impresionanta lucrare se încheie cu o privire „la zi” a comunei,, f documente i manuscrise, ci în act, în fapt, preg tit s ia viitorul în piept, spre o modernizare rapid , eficient i trainic .

Amintim c monografia este ingenios dozat cu h i, tabele i fotografii care probeaz textul i conving prin autenticitate. Minu iozitatea cu care sunt num rate obiectele din cas , vitele din grajduri, exponatele din muzee, primarii, preo ii, înv torii i mo ierii, i care d farmec lucr rii, unic , în felul ei, nu ne împiedic a semnala un minus al monografiei i, în acest sens, s -i repro m autorului c nu a num rat, de dragul preciziei, inile, mu tele, ân arii, fluturii i privighetorile din împrejurimile secularei sale comune!

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Boris MARIAN

45

Mihai BATOG-BUJENI}~

Staliniana 2014 Cânt 1 Tovar ul Stalin tr ie te în noi, Habar nu avem ce este un moroi, Era el, tovar ul bun specialist, Numai pu ini îl tiu ca lingvist, Nu era el un oarecare, A sugrumat cuvinte, popoare, Eu îi mai scriu uneori, în pustiu, El nu cite te, îmi plac cei ce tiu, Cei ce nu dau nim nui socoteal , În iad ei au du mani de clas , de coal , La fel i urma ii urma ilor s i, i vine s strigi la Dumnezei, Intr un varan, iese un pui, Portretul lui Stalin fixat e în cui.

Cânt 2 lina, calina, M lina, m lini, Câ i ai sf rmat între canini?

Outsideri, buldogi de pe Vega m latr , Ei sunt genialii din era de piatr , simt dep it, sunt poate senil, Dar râd de prostanul trufa , infantil, În art , de-i art , atuul nu-i scris În ani, sex, etnie. E doar Paradis.

Dar ce în elege bostanul citit?

El tie s -njure scuipând cu acid, Br ila cu mila, în Bucure ti Cresc doar bure i, se bea f ce ti, Margento? Ce-i asta? Întreab un ins Fost grangur, acum un cinstit securist, Epitalamul, may Lord never put,

Eu cred c -n zadar unii in i s-au n scut. iert, cum v iart i Domnul din cer, Scrie i b ie i, cum spunea Boris Mehr.

Cânt 3 Apoi veni aporia i spuse, Las -ne, Doamne, opinii opuse, Locomotiva prinde vitez i va lovi în mers o cintez , au i apele ironiile lor, voi nu ve i ti, onora i veri ori, nu v rata i timpul, talentul, eu nu accept, glume , argumentul, scriu i tr iesc serios i seros, doar cu perfuzii de sânge câinos, las lini tit în urm istoria, Homer, Vergiliu i Muntele Moria, Trec pe la po , iau un pachet, E cioclopedia unui b iat Ce m admir de peste ocean, Lacom admir po ri a, n-o am.

Cânt 4 Reversul unui zbor, O amintire de cocor, Din cormoran nu sco i un ban, Sunt cel ce spal umbrele pe ap , Doar albul ne înva i ne scald , Din scorburi vin ciclopii mult prea hâtrii, Se-nvârte moara vie ii, se învârte, Când se cose te iarba f voie, Po i s -l decapitezi pe zeul Joe.

SONETUL VISCOLULUI În geamuri bat cu degete din neaua Cu care-acop r spa ii necuprinse, Iar pe culmile ce par ne’nvinse Troiene-a ez precum drume ul aua.

Pe buz v înghea zeflemeaua Când alarmate tiri, anun prinse: Tractoare, pluguri sau ma ini deprinse Cu lupte doar prin fulgi ca floriceaua.

Nu-s case-n care focul s trosneasc Pe priciuri reci zac babe degerate Tr gând de-o uic s se înc lzeasc i-n crâ me stau rani cu chip de iasc Ce-a teapt -n lungi t ceri înfiorate vin-armata s -i dez pezeasc !

SONETUL LEULUI LA PÂND Perfid ca leul stând sub sicomor Pândesc atent la dulcea-mi c prioar i sim urile mi-s întinse, sfoar , De trupul tân r, frumos aromitor...

Zglobie-i, cu ochi blânzi ca de mioar , Iar eu ce-n Kama-Sutra-s profesor, Fierbinte sunt acum i totu-i fior Iar gândurile parc -n ceruri zboar .

Mental transmit idei de ac iune Filtrez priviri adânci i reci, d-agat Ea vine-ncet i toat -i pasiune...

Turner - Avalan a

Surâsu-i este o promisiune, Iar vorba-i cald inima-mi desfat ...

- Bunelu’, ast zi iar ai tensiune!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

Anul V, nr. 8(48)/2014

Alensis De Nobilis

În numele crucii SONET FONDANT

SONET CU CUI

Fondul t u e cu probleme?

Are forme cam ocante, terse, abracadabrante, Dup -alambicate scheme.

Eu vorbeam de FOND, maestre, Iar matale pricepu i -s o cas f u i, sc ri, f r’de ferestre.

Unele-s extravagante, Altele- i propun noi teme Ce se-n ir -n mici sisteme Neputând a fi savante.

Pui tampile i sechestre Peste flori i c bu i, Râzi de mine cu m nu i De ideile-mi campestre.

Dar crocantul t u sonet Nu e chiar un croc-odil, Nici o ciorn de pamflet

Eu vorbeam de-un FOND de aur Al petalelor de-april Ce se-apropie încet…

Iar, cum pare fistichiu, i un pic prea versatil Cred c -i numai un crochiu!!

Rezumând, al meu sonet Nu-i exotic CROCO-DIL, Ci un dacic CROCO-ZAUR!

stignit în t cere la cap tul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâ nesc ruginit…

Trec pesc ru i cu ip t lugubru, Clipa cu via a odat s-a scurs, Chinul m re te retina i urlu Mirarea în mine c eu nu-s Isus…

Fanatic -i lumea ce crede-n religii i arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcne te la atingerea fricii, Omul-reptil umil i învins.

Sfâr it, îmi v d umbra c zut pe mal, Vine un câine-nfiorat i gr bit i sângele-mi linge-n delirul carnal, Mu din mine fl mând i scârbit.

Zbor agonic Eugen Deutsch, 5 martie 2013

Janet Nic 5 martie 2013

SONET CUCUIET

SONET COLERESC

Deci m-ai citit, dar mi se pare, te-ai ales cu un cucui Sau poate i-ai b tut un cui În talp (unul f floare!)…

Eu înc , Doamne, sunt coler, duc la coal , am orar i mari iluzii în penar…

Am i compas, am i echer

Umblând prin versul meu, hai-hui, Cazi câte-odat în eroare i sorbi de prin borcane... „moare” (Precum se zice la Vaslui!)...

i, mai presus de toate, fler!

- a îndr zni s spun: chiar HAR! Îmi pun pove tile-n ierbar Cu toate stelele din cer.

d c mai ai i-acum ghiozdan Ca un coler de gr dini Ce n-a-nv at dup un plan

Am mintea-ntreag în ghiozdan, Dar sunt, parol, coler iste i, de-a avea pu in noroc,

Dar, ca s scapi cumva de nervi, a ca pe-un produs de vi , Dore ti setos s m ... conservi!

vrea, urmând un tainic plan, mi te am ca ursule De plu , cu tine s m joc!

Eugen Deutsch, 5 martie 2013

Janet Nic 5 martie 2013

Agonic este sensul fiin rii în magia scut din teluric. Balan a m înclin nu mai cer iertarea, ci s tr iesc orgia Când via a i cu moartea în mine aglutin .

Voi a tepta i ast zi minunea, ca s vin , În r stigniri de raze, pe ochi întors de mort, Iar când, t cut ca piatra, m vei g si la cin , O s i ar t cum steaua se stinge în avort; Tu vei p i pe ape, la fel ca i cum mina Ascunde fl ri albe. Atras de-al ei focos, i se-ncle teaz din ii i tremurându- i, mâna O duci spre tâmpl palid i f de folos.

Cu oapte-or s te cheme divinele miraje În pârguirea sacr , creând implozii, iar , Str fulger ri în noapte ca-n tragice melanje i vor str punge trupul, fiin a s î i cear i, r sucit de zborul ce-o clip te ridic , Tr ie ti dumnezeirea în vis ca pe-o durere, Tu vei sim i în haos c , dac-ai fi furnic , Nu ai cunoa te visu-n delir, ci în t cere…

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Ion N. OPREA

Declinul istoric al Basarabiei ]i Bucovinei - m[rturii ]i imagini, recurs la memorie Dramaticul destin al Basarabiei i al Bucovinei, mereu aflate sub ochiul lacom i nedrept a doi vecini, a expansionismului nazist i a celui sovietic-stalinist, Hitler i Stalin, se acutizase, astfel c , în urma semn rii în secret a protocolului din 1939, la 28 iunie 1940 - iat sunt 74 de ani de atunci, o via de om -, Uniunea Sovietic , ara cu principiile cele mai umaniste din lume, cum î i promova existen a propaganda, a transmis României vecine ultimatumul ca în 48 de ore s evacueze cele dou provincii - Basarabia i nordul Bucovinei. Contrar, trupele sovietice ocup teritoriile pretinse. Ceea ce s-a i întâmplat dup doar 40 de ore - nu numai cu ele, ci i cu inutul Her a i Insula erpilor, nemen ionate în ultimatumum… În timpul retragerii, popula ia civil a fost supus de n litori la jafuri, torturi i asasinate, pe care nimeni nu le poate descrie pe deplin. Ultimatumul Moscovei din 25-27 iunie 1940 este continuat de alte i alte orori, Katynul românesc de la Fântâna Alb este doar un exemplu. Aici, chiar în ziua de Pa ti, 1 aprilie 1941, au fost masacra i 3.000 de români, popula ie civil , dar m rturiile ridic cifra la 7.000 de suflete… „...La 1 aprilie 1941, în ziua de Pa ti, în jur de 15 mii de români din inutul Hliboca, femei cu copii în bra e, gravide, b trâni, copii din satele Suceveni, P tr ii de sus, P tr ii de jos, Carapciuc, Cupca, Pris reni, Iord ne ti, au pornit c tre ar cu icoane, cruci din cetin de brad, trecând prin p durea Camencii spre satul Fântâna Alb , aproape de Varni a. Anterior li se promisese c vor putea trece liber în România. Potrivit martorilor oculari, r ni ii au fost h cui i cu s biile i apoi îngropa i, inclusiv de vii, în gropi comune, p mântul mi cându-se sub ei dou zile pân au murit cu to ii”, scriu Diana Vrabie i Constantin Chiril , în cartea lor, „Declinul istoric al Basarabiei i Bucovinei - m rturii i imagini”, Editura PIM, Ia i, 2014, 173 p, despre lansarea c reia, chiar în ziua de 28

iunie 2014, în cadrul Festivalului Internaional al Educa iei, organizat de Prim ria Ia ului, ne vom referi în continuare.

Organizat de Asocia ia Universul Prieteniei Ia i, sub egida c reia a ap rut cartea, de Funda ia „Ginta Latin ”, Complexul Muzeal „Moldova” - Muzeul Unirii Ia i Asocia ia „Alexandru L pu neanu” Ia i i desf urat începând de la ora 11, 28 iunie a. c., la Muzeul Unirii Ia i, lansarea de carte a fost un succes care a impresionat, sala fiind arhiplin , iar punctualitatea participan ilor i organizatorilor des vâr ite, cum rar se întâmpl la alte ac iuni de acest fel. Mai ales c în sal , ca vorbitori sau participan i, în afara localnicilor, au fost i oaspe i scumpi de la Chi in u i Cern i, dar i din alte localit i ale Basarabiei i Bucovinei.

Structurat în mai multe capitole, care de care mai incitant i interesant - Unitate de neam i unitate de limb ; Deten ii i masacre politice: mesaje pentru posteritate; Figuri de valoare ale culturii române ti din Basarabia, dintre care nu lipsesc ve nicul regretat poetul Grigore Vieru, Paul Goma, atât de apreciat de noi românii de rând, Andrei Vartic, patriot care i el ne-a p sit, dr. Vlad Bejan, fondatorul Societ ii Culturale „Ginta Latin ”, la cei 92 de ani ai s i, s ne tr iasc , Eugeniu Co eriu, lingvist de mare renume, cu un an mai în vârst decât doctorul Bejan, acelea i ur ri - cartea cu foarte multe semn turi de Diana Vrabie, critic i istoric literar, cu coal cut la Ia i, Doctor în filologie (2004), profesoar la Universitatea „Alecu Russo” de i, membr a Uniunii Scriitorilor din R. Moldova i România, n scut în 1976, Constantin Chiril , n scut în 1938, un cunosc tor pân la subtilitatea pulsului istoriei mai ales al Basarabiei i Bucovinei, dar i a ceea ce se întâmpl în Palatele administra iei i politicii din Bucure ti, Chi in u i nu numai, de la Cern i, un foto-reporter care tie s ia i foloseasc imaginile vie ii.

Colocviul desf urat, cu momente muzi-

cale ( tefania Turcu, vioar , Rodica Ioni Grosu i Vasilic Iftimie) i o expozi ie cu lucr ri de art plastic - Daniela Vrabie, moderatori dr. Aurica Ichim i Rodica Rodean, a fost sus inut i de alte nume care înseamn profesionism: dr. Vasile Diacon, Ia i, scriitor i conduc tor de publicistic literar , autor de volume în domeniul pe care îl onoreaz , prof. univ. dr. tefan Urâtu, pre edintele „Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului” din Republica Moldova.

Prezen i în sal , dar i printre vorbitorii înscri i în programul de sal al manifest rii, înc o dovad a bunei organiz ri, am fost i la expozi ii de art unde atât de necesarul program al ac iunii lipsea: Vasile Bâcu, preedintele Societ ii pentru Cultura Româneasc „M. Eminescu”, Cern i, Doina Boghian, jurnalist , scriitorii Nicolae Busuioc, Daniel Corbu, Emilian Marcu, Constantin Parascan, Constantin M nu , Liviu Papuc, Ioan Muscalu, tefan Boboc-Punge teanu, poetul Horia Zilieru, oameni de art , actori, muzicieni, graficieni, muzeografi, editori de carte, conduc tori de reviste.

Bun ini iativa existen ei standului de i cu Declinul Istoric al Basarabiei i Bucovinei - m turii i imagini de Diana Vrabie i Constantin Chiril , de vânzare la sal .

Ar fi fost util i o expozi ie de carte cu lucr ri pe aceea i tem , spre informarea sau aducerea aminte a participan ilor, mai ales a oaspe ilor. Speram s g sesc la standul expozi ional i volumele de interes, zic eu, „Bucovina în presa vremii. Cern i în presa vremii 1811-2008”, Edi ia a II-a aniversar , cu o postfa de prof. univ. dr. ing. Mandache Leucov i „Bucovina p mânt românesc. Presa din zona R i-Siret, 1893-2008”, Edi ia a II-a aniversar , cu o postfa de prof. Petru Bejinariu, autor la ambele Ion N. Oprea, Ed. PIM, Ia i, 2008, „închinate românilor din Cern i, Her a, din Lunca, Fântâna Alb .

Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani când,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul V, nr. 8(48)/2014

Stej#rel IONESCU

În vizit la Dumnezeu Într-o diminea , Dumnezeu a coborât pe p mânt. Cu toiagul în mân i îmbr cat ca un zdren ros, a pornit înspre un sat din mun i, vad ce mai fac oamenii de acolo i cât îl iubesc ace tia pe Domnul.

Câinii de prin cur ile oamenilor au început s fac zarv , iar oamenii îl fug reau de pe la por i aruncând spre el cu bâte i pietre, unii chiar as-mu eau câinii prin gard. La un moment dat a întâlnit un copil ce se juca pe o movil de nisip i s-a apropiat de el. Copilul s-a uitat lung spre cer etor, m surându-l din cap pân în picioare i a disp rut în curte. Dup câteva minute s-a întors cu un pahar cu lapte i o bucat de m lig i f s zic nimic i le-a întins acestuia. B trânul i-a mul umit, le-a luat i s-a a ezat pe movila de nisip începând s m nânce. Copilul s-a apropiat de el i l-a mângâiat pe pletele-i albe i lungi, parc cu mil .- Cum te cheam , m i copile - Mihai - Câ i ani ai tu? - ase ani - i nu mergi la coal ? - Eu stau numai cu bunica, c mama i tata au plecat de mult de acas , i eu nu îi cunosc, iar coala e dincolo de deal i nu am cum ajunge acolo, iar bunica n-are bani s dea la coal .

Dumnezeu a dat din cap, a mul umit i a plecat mai departe. Prin sat a întâlnit tot felul de oameni, i cu stare, dar cei mai mul i sura i pe via i nec ji i. A b tut uli ele satului în lung i în lat i a zut necazurile i durerile oamenilor. Satul nu avea nici preot, nici biseric , slujbele se ineau la un fost cânt re acas , acolo se închinau, se rugau i se apropiau de Dumnezeu. În rest fiecare avea rug ciunea lui sub un col de perin , iar pe perete icoane cu Maica Precist sau cu Iisus. Acas la om era biserica, iar rug ciunile în suflet. Spre sear s-a întors înapoi, iar la poarta Raiului îl a tepta Sf. Petru cu Mihai de mân , iar acesta i-a spus: Doamne, de cum te-am zut am tiut c numai tu po i fi, deoarece la noi în sat nu ajung niciodat cer etorii, fiindc mai cer etori decât noi nu mai exist , de aceea am venit pân aici s î i v d casa, i s mai v d de cumva mama i tat l meu nu se afl la tine. Dumnezeu l-a luat de mân i la purtat prin toat împ ia, ar tându-i frumuse ile raiului, locul de odihn al sufletelor plecate de pe p mânt. P rile ciripeau, vântul adia u or, pe câte un nor în-gerii cântau la lir sau harf , iar lacurile erau pline de pe ti multicolori, în timp ce izvoarele oteau sub codrii de argint. Mihai a fost atât de încântat de ceea ce v zuse încât nu a mai vrut s se întoarc . A-tunci Dumnezeu a chemat la el un înger i i-a spus acestuia s îl duc pe b iat înapoi pe P mânt i s se asi-gure c acesta a ajuns acas .

Era într-o zi de noiembrie, la început de lun , iar Dumnezeu a decis ca acea zi s devin sfânt , i a a a ap rut în calendar: Sf. Mihail i Gavril.

la 28 noiembrie 1918, Consiliul Na ional al Bucovinei hot ra revenirea la România furat la 1775, dup cum avea s se întâmple cu Basarabia la 1812”... Expozi ia de profil ar fi dat i o not de optimism...

Poate pe alt dat propunerea visat ... * Duminic , 29 iunie 2014, la ora 11, în sala

Recitalul din neant Am urcat pe acoperi ul lunii s sus in o sear de poezie. Timpul nu-mi era chiar prielnic, fiindc dinspre r rit b tea boare de vânt cu arome de toamn , dinspre apus stropi de ploaie încununau orizontul, dinspre est venea miros de moarte cu pâcle de fum, iar tu la vest îmi f ceai cu mâna. Toate aceste st ri s-au întâlnit în apropierea mea, dup care s-au a ezat t cute la mas . Pe stinghia cerului erau ezate vinuri multicolore în di-ferite gusturi de fructe dar i de frunze, cu arome ce te îmb tau doar cu mirosurile lor, adormindu-te i apoi purtându-te prin catacombele i abisurile necunoscute ale sor ii, ca în cele din urm s te abandoneze într-un alt ciclu stelar ce venise la masa mea pentru a-mi lumina rimele, fiindc din senin peste to i zuse noaptea. B teau culori în ro u-violet, în negru-carmin, verdemarin i într-un albastru de Vorone peste orizontul înc neînchegat cu noaptea. Am aruncat pe furi o privire spre haoticul P mânt i undeva într-un stingher col dintr-un codru nedefri at Eminescu se întâlnea cu Veronica Micle pe malul unui lac înc rcat de m tasea broa tei i de or ituri de pe frunze de nuf r ofilite. El o purta pe bra e, iar p rul ei precum vântul înconjura p durea, acoperea izvorul în i-potul lui, în timp ce p rile orizontului s-au format în triluri de cor lâng orga de bazalt a codrului. Începusem recitalul în timp ce gustam din nurii invitatelor, seara devenind din ce în ce mai apocaliptic , sânii acestora rev rsându-se peste orgile dezacordate ale mun ilor ple uvi, peste care norii a ezaser c ciuli de fum. Gongul tuse demult ora ze-ro, h uiau la lun câinii p mântului, iar cucuvelele umpluser nucii spre descojire. O lir din cer îmi purta pe coardele ei strofe din poemul meu, rostit acum de îngerii de lumin ce traversau universul. Se aplauda, se aplauda tot mai tare, s-au ridicat cu to ii în picioare cu paharele multicolore în mâini aclamândumi reu ita, în timp ce con inutul se rev rsa peste P mânt într-o Auror Boreal plin de lumin i culoare. Începuse s adie vântul când Dumnezeu a deschis cartea vie ii i a mor ii, se f cuse lumin , i era lumin peste tot, iar îngerii erau îmbr ca i în alb i purtau lumân ri în mâini . Dumnezeu striga catalogul în cele dou limbi, a vie ii i a mor ii, vorbit i nevorbit iar când î i auzeai numele treceai spre zona de lumin sau spre cea de neguri. Mi-am auzit i eu numele, PREZENT, i am pornit spre neant.

„B.P. Ha deu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, în organizarea Societ ii pentru Cultura i Literatura Român în Bucovina - Filiala Ia i în colaborare cu Biblioteca Central Universitar Ia i, s-au desf urat lucr rile celei de-a LIX-a edi ie AMIAZ CULTURAL BUCOVINEAN .

Conferin a „Bucovineanul Gheorghe Tofan - educator”, a fost sus inut de pro-

fesorul Gh. Giurc , autor de c i literare, bibliografii i antologii referitoare la zon .

Au fost lansate c ile: Gheorghe Tofan, Înv mântul în Bucovina; Gheorghe Patza, Din Bucovina; Gheorghe Patza, Glasuri bucovinene. Prezentator, dr. Vasile Diacon. Moderatorul manifest rii: Liviu Papuc.

Desf urat cu participarea grupului vocal SENIOR.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Dorina MAGARIN

Braconierii La pu in timp dup ce s-a c torit, în minul conjugal a venit mama-soacr . În farmacii înc nu erau absorbante, pachetele de vat se d deau pe sub mân i ea avea un scop, s mearg la Sofi-farmacista ca s-o scoat din impas. Numai c din pachetele ce le-a adus acas , îndesate într-o plas de deun albastru criant, cro etat cu igli a, Despinei nu i-a dat nici unul.

- Toate le-am luat pentru Nastasia, ea are copii, îi trebuie mai multe, tu... ai s i cumperi!

Gestul acesta nu a putut s treac f s fie disecat, f s despice firul în patru. Târa nor a în eles c nu e dorit . C inânduse la Emil, acela a aten ionat-o c a intrat într-o familie de vi nobil ...

- Din care a r mas doar vi a, a concluzionat Despina, r sucindu- i cu degetul ar tor o uvi din p ru-i ro cat, în timp ce î i imagina cum aburc cârceii pe o loz i cum arat vi a-de-vie seac , lipsit de zulufi.

Pe Emil nu l-a deranjat apostrofarea nevestei i f cându-se c nu a auzit un cuvin el, a continuat nestingherit logosul, în timp ce scormonea printre discurile cu muzic : - Când s-a luat bunu cu Iconia, în biseric , i-a pus coroana pe cap cu vârful pistolului ca s -n eleag c -i este vasal , nu egal .

Chiar dac buna Iconia a venit cu dou salbe de coco ei, cazan de f cut r chie, zeci de marve, batoz i treizeci de iug re de p mânt, ciompu nostru nu a v zut-o niciodat ca peo boboan c ci mo u a vrut s primeasc i bucata de p mânt de la Cuci, iar ai ei nu i-au dat-o nici în ruptul capului.

Uica, fratele geam n al bunicului, tia treisprezece limbi, a înv at la Sorbona, a fost ministrul justi iei pe vremea guvernului... A murit dup revolu ie, stând la coad s primeasc verzi ori ca s poat pleca în Turcia. Îl a tepta o amant tân , frumoas foc, ce a emigrat cu familia la Stambul, tot dup ...

Pe Despina n-o interesau balivernele soului. A g sit în c mar dou zeci de cutii cu gloan e i o sticl baban , utit din cine tie ce laborator de chimie, plin ochi cu mercur. Astea au f cut-o s i aminteasc vorbele exasperante ale doctori ei de la dispensarul comunal:

de vise

- Ai intrat într-o familie de oameni ai dracului, ai grij ! V ru so ului t u mi-a fost profesor la medicin . Studen ii l-au poreclit Statu-Palm -Barb -Cot. Odat , a tras de p r o student baptist ce i-a permis s -l înfrunte. Au ajuns pân la rector.

Pitia, secretara, avea dreptate când i-a spus tinerei: „corb la corb nu- i scoate ochii“.

Rectorul era la unison cu zbirul ce-i p storea oi ele i proasp ta medicinist s-a l sat p guba .

Despina umbla, vedea i t cea. Nu tia dac putea s aib încredere în Emil. Nu era apropiat de haita lui i era sigur c antipatia reciproc va genera conflicte serioase mai târziu. În seara aceea au cinat împreun spionându-se unul pe cel lalt, apoi au dormit în acela i pat, un pat din lemn de nuc, înc rcat de amintiri aventuroase cu nimfele ce s-au perindat prin casa cu molii. A doua zi urma vin D nu , Don Juanul familiei, vulpoi trân, uns cu toate alifiile. Chermeza ce s-a dat în cinstea peregrinului, a f cut-o pe Despina s în eleag care sunt regulile jocului în familia în care tocmai a fost hirotonisit . Emil era un fel de inelu -învârtecu pentru ai s i, adesea sfios, descump nit. Ai lui îi luau piuitul cu o st ruin neiert toare i ea a tras iv rul discu iilor cu babuinii. Prefera s fac cât mai multe g rzi pentru a asculta istorisirile pacientelor din salonul orfelinelor. Cel mai mult au impresionat-o amintirile doamnei Isis, o inginer de la centru de calcul din Valea Domanului. tia c nu mai avea mult de tr it i tot ceea ce regreta era faptul c nu va mai apuca s mearg cu ai ei la o alt s rb toare a narciselor, la Z rve ti. Acolo l-a cunoscut pe Filip, vab b ean ce lucra la Serviciul Român de Informa ii. S-au pl cut de cum sau v zut, a fugit de-acas pentru el, au stat pe la V liug, la bunicii lui, câteva s pt mâni, pân s-a potolit p laia sup rii p rin ilor din cele dou tabere. Când s-au convins c nu e chip s le curme hot rârea tinerilor, s-au întâlnit pentru a stabili cum i unde vor face nunta. Au f cut-o, bineîn eles, ai ei, la Vrani. rin ii lui Filip au acceptat, resemna i: dac i musai, bucuros! Nu au v zut vr nen ii de-

mult un a a alai de nunt i a a bairam. Fanfara din sat a cântat ca niciodat de frumos.

Cecea Nina a venit val-vârtej la biseric , cu oalele ce le punea doar la nedeie, cu trimfi de nailon, cu papuci din piele de antilop , cu rul pus pe moa e. Cipca alb a combinezonului ie ea de-un lat de palm de sub fusta neagr de catifea i Ccecea se rotea ca un curcan ce se buzurluia, înfoiat, s fie admirat , mai-mai decât mirii.

- Of, of, i-un pantof i-o rochi mov!

Ce cin -i mireasa, ucu-i ochii ei! i golumbul ce i l-a ales, parc -i leit mo u-s u, fain, paur d-al nostru. M-am z uitat c trebuie s vin, era s pic pe primus, dar iacat -m -s!...

La pu in timp dup nunt , Filip a fost trimis în misiune, în Anglia. Tot ceea ce tia Isis era faptul c Filip a primit ca arm letal un stilou chinezesc cu peni de aur, otr vit .

O ig ncu , cu fuste cre e i-nflorate, care avea p rul împletit cu funde ro ii i b nu i de argint, ce se inea scai de dânsa, i-a dat cu ghiocul pe una din str zile înfundate ale Oravi ei, sub un m r sântilesc: - Ve i avea multe necazuri, dar îndr zni i c-o s le birui i, s fi i milostiv !

Dup trei s pt mâni de la plecarea lui, o vedere cu turnul Londrei pe care a recunoscut hieroglifele so ului o încuno tin au c e bine i-atât! apte ani nu a tiut nimic de sufletul pereche. A f cut parastase... Când a început puiul lor clasa-ntâi, în prima zi de coal a lui Tudor, Filip a ap rut din mormin i.

Isis a le inat. Cu greu a putut s i revin ...

Atunci, când au intrat i pentru ei lucrurile în normalitate, s-a îmboln vit. Era sigur c nu au reu it s -l lichideze pe el, a a cum au cut-o cu prietenul s u, care s-a evaporat în zborul A779 i au recurs la un vicle ug radiând-o pe ea. Doamne, cât era de sfrijit i ce zdrahoan a fost! La capul patului, îmbr cat cu lenjerie apretat , adus de-acas , avea înr mat o fotografie alb-negru. Era ea, Tudorel i Filip. B ie ii veneau zilnic la spital.

St teau ore în ir la pove ti. Ochii cu lumini stinse erau ca un telescop ce- i observ astrii. Zi de zi r mânea cu privirea pierdut la a ce se închidea în urma lor. Doar când nu

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

le mai auzea pa ii pe coridor, lacrimi t cute îi sp lau suferin a. Întindea mâna fle it s primeasc Arnetin, No-Spa, sânge...

Ta-ca, ta-ca, ta-ca, taaa-caaa, taaaaaacaaaaaaa! Sunetul lin al toac i a f cut-o s se ridice din pat i s se preling la fereastra larg deschis . i-a umflat pieptul ca un burduf, tr gând avid aer cu miros de tulipani, rg ritare, panselu e i liliac. A privit parc pentru întâia oar valsul florilor din gr dina botanic , r dite în duct continuu.

- Vreau acas ! A a sfrijit cum sunt, vreau merg la biseric s bat toaca, s vopsesc ou cu frunze de ceap i r cini de p die, s le încondeiez cu cear de albine, a a cum am înv at de la maica, s fac colaci aurii i drob ce i se tope te în gur , s merg la slujba de Înviere, s -mi t mâiez mor ii, s le dau de poman . În curând am s fiu cu ei i de sufletul meu cine tie cine s-o mai îngriji?

Cre tinul, atunci când love te lemnul toac i cu cioc nelul, e dator s spun în sine rug ciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine, p tosul.”

- Î i lipse te o doag , m i femeie, i-a spus infirmiera ce tocmai s-a înfipt în pragul u ii, cu mopul. Crezi c doctorul a bolânzit ca s i dea drumul acas la o hârghie?

Isis era departe, tare departe, departe în lumea ei. I-a dat mar doctorului când i-a expus cu hot re motivele i a semnat f ov ial externarea.

Peste ani, într-o diminea , în timp ce dormita pe un ezlong decolorat din fa a hotelului Tahiti din Lido di Jesolo, cineva îi umbri fa a.

- Doamna Despina? A deschis ochii ca un codobelc, prim vara. În fa a ei era Hathor, zei a feminit ii, cu un ibis pe um r.

- Cred c visez... doamna Isis?! B trânica cu priviri de jad, înv luit în danteluri de Burano i podoabe de Murano, a surâs.

- „Connais-toi toi-m me” disait Socrate dans l’ancienne Athènes. V aminti i?

- Cum s nu, doamn Isis!

- „Hristos a Înviat din mor i/ Cu moartea pe moarte c lcând/ i celor din morminte/ Via d ruindu-le...” Atunci, am înviat i eu i tot atunci destinul familiei mele a luat o alt întors tur . Acum tr im în Val-David.

Veni i s vede i s rb torile ce se in pe Câmpul Românesc!

Era semea precum arborele mamut, sequoia. Despina s-a ridicat s -i întind mâna, s-o îmbr eze, dar Isis a disp rut ca i gondola ce- i poart iubi ii pe sub Puntea Suspinelor. Valurile calde o îmbiau în largul fosforescent al m rii. Un brotac ce se juca cu lop ele în nisip, o stropi cu ap , strigând repede, cristalin: - Mami, mami, vreau cocola!

A fost un vis?

Anul V, nr. 8(48)/2014

Józef CZECHOWICZ (Polonia)

MOARTEA Dincolo de perete plâng copiii Ea îmi spune ceva Respir floarea de ghea din câmpii necunoscute Iar acolo ascul i cântece de leag n aici fo nesc baticurile nu se afl nimic mai amar mai t cut decât vocea ei În zadar tr iesc gândesc p esc numai dinaintea Pragului iar când plutesc prin ora prin sate fo nesc a p dure cafenea fund turile teatrului ea este mereu undeva departe dincolo de suflarea t cut a vântului Nu pot asurzi amurgurile nemi cate peste str zi de aram ca gro ii no tri automobile cu sirenele ip toare ziduri de fabric în ve nic bubuial fuga de teapt a trenului strig dinadins despre vie uire nu vor s cread c este i un rm Eu vreau s nu cred i nu vreau s cred corbul mic mutilat rupt în buc i de dul ii str zii moartea vine la mine i-mi vorbe te cu oapte fierbin i se pare c de pe chipul reversului de aur iese Domnul se-apleac asupra mea pe moarte corb suflat Pe pleoape se scurge ru inoas lacrima d prin ea lumea lutoas ca o pu culi goal peste mine n val lunca de ghea acesta nu mai sunt eu Nici tu corbule nu mai e ti (poate nimeni nu mai este dincolo de fundalul de aur) schema ofilit

DISTRAC IE FULGER TOARE Nu erau stele nu se tia dac au fost ori dac noaptea pleca deja între patru pere i de m tase nu se afla pe str zile ora ului nimeni nu trecea Voci be ive se stingeau mângâiau tot mai departe un domn zvelt s ruta papucei ajura i o pereche dansa deau comenzi bea toarn de pe buzele unei domni oare în rochi lila sticlele gâlgâiau pe deasupra de pahare Deodat au început s se mi te pere ii cabinetului trebuiau s se a eze ca s nu cad fereastra neagr nocturn r cea de pe un perete pe altul tratele de pardoseal goneau dincolo de linia de sosire damigenele umflate dincolo de perdele vârtejeau deasupra meselor ca oceanul S-au a ezat au adormit cabinetul ca un vagon alerga spre zori capetele bete le-arunca-nd t venele zvâcneau de sânge i alcool iar din neputin a capetelor i febra venelor se cl dea o fantom - Golem De a fi fost acolo poate-a fi zdrobit acea gr mad dar iat cum în lirismul unui tangou dep rtat a-nceput s urle motorul zilnic cerul palid s-a schimbat într-un strident i prealuminat hangar

Traducere de Al. {ERBAN-IA{I

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Constantin MIU

FE}TANIA Ratase un sejur de zece zile all inclusiv în Tenerife. Ghinion! La aeroport, când s se îmbarce în avion, a constatat cu stupoare c a r mas f bilete. Le pierduse sau îi fuseser furate. Nici nu mai avea importan , c ci nu numai biletele de avion se evaporaser , ci i cele de edere la hotel. a c se v zu nevoit s se-ntoarc acas . Murea de ciud , la gândul c la începerea noului an colar, colegele aveau cu ce se laude, pe unde au c torit i ce oale i-au mai cump rat. O i vedea pe nesuferitaaia de Marina Cochilescu povestind cu lux de am nunte ce col de lume mai vizitase cu Cipinel al ei, care o urma peste tot, ca un câine credincios. Apoi, cum î i invit colegele la ea în cabinetul de informatic , la un suc, un fursec i-o cafea f cut la cine tie ce alt filtru sofisticat, cump rat ca amintire de voiaj. De fapt, Marina nu cump ra a a ceva din str in tate. Aflase de la Delma Avram, la care Marina se sc pa de fiecare dat , l udându-se, c f cea cump turi on line, de la e-mag. În preajma s rb torilor de iarn , de Pa ti, dar mai ales când erau oferte la resigilate, Marina Cochilescu îl exasperase pe bietul b rbatu-s u cu zecile de comenzi de po ete, asortate la rochii i pantofi, etalândule apoi, ostentativ, în cancelarie i la clasele la care preda.

Gina Cotor i-a spus c tot r ul va fi spre bine. Cu gândul sta optimist s-a dus la coal . Vorbise la telefon, cu o sear în urm , cu amica ei, Ani oara Cior nescu, directoarea adjunct, i-i ceruse o întrevedere oficial .

- Dac tot te ai cu efu’ ca oarecele cu pisica, spuse Gina, a ezându-se pe fotoliul de lâng biroul directorial, m-am gândit s -i dau amicii mele o mân de ajutor…

- S nu-mi spui c te-ai gândit la otrav ! se sperie directoarea, - Nici vorb ! Doar suntem membre în Comisia pentru protec ia animalelor pe ora , o lini ti Gina.

- Ce mân -mi dai, stânga sau dreapta?...

Nu cred c -n alt via s fi fost b rbat, ca s am astfel de apuc turi i s i cer mâna, încerc s glumeasc Ani oara Cior nescu.

- S râzi, dup ce ia de la inspectorat ior zice c ai stof de manager principal i ior da i patalama la mân !... Acu’ suntem serioase!...

- Tre’ s te fi gândit tu la ceva, de-ai a a aspira ii pentru efa ta.

- Tot e coala-asta antier în vara asta i n-ar strica s mai facem ni te s turi...

Vorbesc eu cu R ducu, veni oferta Ginei Cotor.

- Schimb m toate evile la stoare, de sus, pân jos i e deranj mare, nu mai avem bani pentru alt ceva, explic efa. Prim ria abia ni i-a dat i p- tia...

- Vine R ducu meu cu echipa i nu v cost nimic! Numai tu s fii de acord…

- ‘Ai, c m-ai f cut curioas !

- Cabinetu’ meu e lipit de cel al lu’ madam ibanu, începu Gina, desenând cu mâinile în aer perimetrul imaginar al celor dou loca ii.

- i ce dac …

- Pentru c madam a plecat i n-o s mai

Turner - Foc la mare

avem titular la geografie, m-am gândit s spargem peretele desp itor dintre cele dou cabinete i s facem o sal multifunc ional . str m doar tabla pe care madama a transformat-o în paravan pentru proiec ia filmelor din c toriile ei în jurul lumii.

- tii c ne-a l sat toat filmoteca?

- Eu a da-o de poman , c n-are licen !

- Nici ministeru’ nu are a a filme didactice!

- Mai bine le d m luia de se ocup cu organizarea carnavalului de la Mamaia... I-o veni lui vreo idee...

- Tu apuc -te de renovare i vedem noi ce facem cu filmoteca! Îndemn directoarea. * Venise ziua cea mare. Invitaser i primarul, care fusese rugat s taie el panglica la inaugurarea noii s li multifunc ionale din coal . Gina Cotor avea emo ii mari. Nu dormise toat noaptea i se gândise la ce-o s spun ea în fa a mul imii curioase, invitate la un asemenea eveniment. Chemase i cele dou televiziuni locale, iar amica ei, directoarea, îi f cuse surpriza s invite o televiziune de la jude i înc trei posturi de radio, ca s afle tot jude u’.

Primarul se preg tea s taie panglica.

Toat asisten a r mase consternat , când ap ru nimeni alta decât Carmen ibanu. Primarul în epeni cu foarfecele întredeschis, iar Gina Cotor r mase gur -casc la o a a apari ie intempestiv . Persoana nou venit era urmat îndeaproape de preotul Demirel. Gina nici nu avu timp s se dezmeticeasc din uluial , c se v zu luat de mân i tras cu putere la o parte.

- În clipa-asta, î i iei catrafusele i dispari din ochii mei! porunci Carmen ibanu. N-ai ce c uta aici, intruso! Eu sunt titular aici! tun Carmen.

- M car primaru’ s taie panglica, dac tot a venit, îndr zni Gina.

- P rinte, chem Carmen ibanu, ia vinoncoace! Ai adus tot ce- i trebuie?

Acesta d du aprobativ din cap.

- Facem fe tanie, p rinte!... D -i mai repede cu t mâie, c dac n-alungi piaza rea care mi-a subminat notorietatea, se-mpute totu’ aicea... Dom’ primar n-are bani s-o dezinfecteze pe intrusa care s-a mutat în locu’ meu!

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din nr. trecut) În cele din urm , în acea diminea de iunie, s-a sunat de teptarea. Dan Vardan întrerupse exerci iul imaginativ i se ridic din pat, în timp ce i ceilal i colegi de camer au rit gr bi i s se îmbrace i s preg teasc bagajele pentru plecarea acas pe timpul mult teptatei vacan e de var . Noul pedagog tia c nu avea nevoie s vin , s deschid ile dormitoarelor i s -i îndemne pe copii mearg la sp tor, de aceea, f s -i pese, i de la geam oricine a putut s -l vad , mergea în pas gr bit spre cantin s i bea cafeaua i s serveasc micul dejun - una din activit ile sale favorite. Nu dup mult timp ajungeau i elevii la sala de mese, numai c trebuia s intre fiecare în mod disciplinat, s alerge i f g gie. Ceai, pesme i, pâine cu unt i gem ori marmelad erau la ordinea zilei, salam ieftin câteodat , în zilele mai norocoase. Fiecare mânca în fug , gr bindu-se apoi spre clasa lui, convins fiind c aceast grab obliga i timpul s treac mai repede. Asemenea celorlal i, i Dan Vardan num ra minutele i abia a tepta s plece acas .

Orice încercare de a capta aten ia elevilor la cursuri în aceast ultim zi de coal era zadarnic . De aceea profesorii preferau s soseasc cu întârziere ori de loc. Aceast situa ie era cea mai fericit pentru elevii din clasa lui Dan. Dac vreun profesor întârzia mai mult de cincisprezece minute, se considera c nu mai are loc cursul i în mare grab elevii p seau clasa. B ie ii, în frunte cu Dan Vardan, se îndreptau spre terenurile de sport.

Acolo, încingeau un fotbal i cu mare greutate îi mai recupera cineva de acolo. Le trebuiau cinci minute s ajung i s înceap jocul i peste treizeci s fie adu i înapoi. A a se pierdeau în mod sigur dou ore de curs.

Cea la care lipsea profesorul i a doua la care ar fi venit cineva, dar îi trebuia prea mult timp aduc elevii înapoi în clas . Scuzele era mereu acelea i - nu tiau cât e ceasul, nu i-a chemat nimeni, nu le-a spus nimeni i bineeles favorita tuturor genera iilor de oriunde de pe planet - nu am tiut. Ori alte inep ii de acest gen. Toate, motive valabile dup p rerea tinerilor, abera ii exasperante i f valoare pentru profesori.

La sosirea prânzului, copiii plecau în fug spre dormitoare, puneau în saco e ori valize claie peste gr mad haine i c i, i p seau în grab c minul. O mare înghesuial se forma pe sc ri i pe coridoare, dar nici un profesor nu- i asuma riscul s le spun s mearg în ordine, s nu se gr beasc , ar fi fost inutil.

Hrana rece preg tit la cantin pentru drumul spre cas , rar î i g sea clien i, majoritatea uita de ea, to i dorind s plece cât mai repede.

Tudor Vardan, unchiul lui Dan, î i a tepta nepotul întotdeauna mai retras, a ezat pe o banc , la umbr . Nu se înghesuia, cum f ceau mul i p rin i la poarta liceului abia a teptând i revad odraslele. tiind unde îl va g si, Dan Vardan se sim ea în siguran iar când sea curtea colii i îl z rea, uita în acela i moment toate lunile petrecute departe de cas . Unchiul Tudor îl privea cu ochii s i p trunz tori, ascun i sub sprâncene negre i stufoase. Mâinile sale, de o cur enie exemplar i albe de parc ar fi tr it la ora i nu la ar , erau a ezate pe genunchi într-o pozi ie ce sugera c este preg tit în orice moment se ridice. Nu zâmbea în mod deschis, i Dan Vardan nu- i amintea s -l fi auzit vreodat râzând, dar pe fa a sa col uroas se citea satisfac ia revederii. Îngrijorarea îns , normal fiec rui p rinte, era un sentiment ce nu sa s se întrevad , dar la întâmpinare, unchiul Tudor, punea an de an aceea i întrebare: - Ei... e ti bine ?

Dan Vardan ar fi preferat s fie luat în bra e, pupat, dar nu era în firea unchiului u s treac la asemenea gesturi femeie ti cum le spunea el.

- Da sunt bine! r spundea tân rul elev, cu sentimentul de apartenen la eptelul familiei, ce trebuia s fie bine s tos i bun de munc în orice moment.

Tudor Vardan lua repede din mâna nepotului s u bagajele, de parc ar fi fost prea pl pând s le care, apoi cu pa i fermi i repezi pleca spre sta ia de autobuz. Umerii s i largi i puternici acopereau câmpul vizual al lui Dan, care se mul umea s -l urmeze gr binduse s in pasul cu el. Unchiul lui Dan nu era prea înalt, dar era vânjos i mergea repede, rând gen ile cu haine i c i, f s fac

aparent, nici un efort. Poteca de pe lâng gardurile caselor nu era prea larg , nu se puteau plasa unul al turi de cel lalt, de aceea Dan Vardan prefera s r mân în spate, dar cât mai aproape, c utând subiect de discu ie: - Ce mai e pe acas ? încerc el o prima întrebare la care ar fi dorit o list complet a tuturor evenimentelor din ultimele luni, plus ve ti despre fiecare în parte.

- E bine ! r spunse scurt unchiul Tudor.

Trebuiau puse întreb ri mai precise pentru a-i deschide apetitul de a vorbi i cum Dan tia c unchiului s u îi place s se ocupe de gr din ...

- Ce r saduri ai pus în prim var ?

- i... am pus ardei, dar nu numai d- ia verzi, am pus i ardei iu i. Am pus i Capia, salat , vinete, ro ii... vreo patru soiuri. Anul acesta am g sit ni te ro ii bune pentru bulion, foarte dulci, sigur are s -i plac Tan ei.

Abia a teapt s te vad . i uite a a, de la saduri ajungeau apoi la ve ti despre to i membrii familiei, despre câ i iezi le-au f tat caprele, câ i c ei are c eaua, despre puii de la clo , ra e, gâ te, aproape fiecare om din sat ce a mai f cut, ce s-a mai întâmplat. Dac a fost vreo nunt , botez ori înmormântare.

Partea cu înmormânt rile îl preocupa pe Dan cel mai pu in, dar p rea interesat ca s nu- i opreasc unchiul din povestit. Apoi, când sim ea c nu mai are ce s spun , îl întreba s -i lase timp s r sufle: - Dar Laura i Doina s-au întors de la coal ?

- Ajung i ele ast zi, or s fie acas înaintea noastr , mâine po i s te duci s te joci cu ele.

Mâine? Se întreba Dan Vardan în gând.

Ce spui unchiule? Dar în seara aceasta ce are? Las s ajungem noi c tiu eu ce am de cut. Lui Dan îi sfârâiau c lcâiele de ner bdare, dar nu putea s fug dup cum ar fi vrut. Trebuia s a tepte i pentru moment, mearg în spatele unchiului s u r bd tor.

- Tanti-ta Tan a i-a preg tit gogo i cum i plac ie, încerca s -l îmbie unchiul Tudor.

Dan tia c de partea cu mâncarea nu putea scape, n-avea încotro, dar apoi... tot satul era al lui. (va urma)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

53

Gheorghe A. STROIA

SECVEN|IAL/ SEQUENTIAL PLOU …

Calc peste umbrele de rou , ce m ard ca un jar...

Din când, în când, m-aplec s culeg cenu a gândurilor arse, stinse în iarba plâns ...

Copaci mi se nasc din t lpi.

Au trunchiurile arse din dor de rou ...

Calc peste umbrele ce m îngroap .

A început, deja, ... plou .

RAIN… I’m stepping over the dew shadows, which are burning me like an ember…

From time to time, I lean to pick up the burnt ashes’ thoughts, extinguished in the weeping grass…

The trees are born from my feet.

They have the trunks burnt by thirst of dew…

I’m stepping over the shadows which are burying me.

It’s, already, started to… rain.

DURE...

Calc peste ruguri, îmbr cate în lumin .

Din când în când, îmi ard în vene

fo nete de vl stare. râna mea ud misle te ml di e în cânt suav.

Calc peste cetinile vuind, din p durea ascuns în palme...

FOREST… I’m stepping over branches, covered of light.

From time to time, in my veins burns sprouts’ whirs.

My wet dust gives birth to offsprings in sweet song harmonies.

I’m stepping over the rumbling savins, from the forest hidden in my palms…

ARIPI...

Calc peste cea a deas înv luind orizontul.

Din când în când, respir în ile aripilor de fluturi.

Din povara umerilor cresc mugurii durerii vii, tot mai vii.

Calc peste zborul cro etat în fo?net de aripi sângerii...

WINGS… I’m stepping over the thick fog

covering the horizon.

From time to time, I breathe in the butterflies’ wing waves.

From my shoulders’ heaviness are growing the living pain’s buds, alive, much more alive.

I’m stepping over the flight tatted in bleeding wings’ whir…

DIMINE I… Calc peste siluetele dese ale norilor.

Din când în când, gânduri roiesc în a ternuturile cu miros de stele.

Visul desplete te lungi trombe de jar peste cerul însângerat.

Calc peste arome rubinii în pa ii culorilor dimine ii.

MORNINGS… I’m stepping over thick clouds’ shadows.

From time to time, thoughts are pervading in the silks with stars’ scent.

The dream unplaits long ember twirls over the bleeding sky.

Traducere \n limba englez# de GEORGE-NICOLAE STROIA, clasa a VII-a, Liceul Emil Bota din Aiud

I’m stepping over ruby flavours in the morning colours’ steps.

CORALE… Calc peste ipetele îmbr cate în borangic.

Din când în când, ul palmelor ascunde glasuri acute.

Auzul desparte rile nesomnului în acorduri de lir vibrânde.

Calc peste sonuri albastre de vânt, clipocind în corale…

HARMONIES… I’m stepping over The screams covered in gossamer.

From time to time, the palms’ cup hides high voices.

The hearing separates insomnia’s seas in the lira’s trembling notes.

I’m stepping over blue wind tones, flowing in harmonies…

Din volumul bilingv, în curs de apari ie, (C)RUG de Gheorghe A. STROIA

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 8(48)/2014

Nazaria BUGA

„Pe unde-a umblat Dumnezeu”, cre]te un Înger La începuturile literare, „în noaptea sfânt din gr unte”, a scris haiku, a evoluat spre tanka - forme ale poeziei extrem orientale, în care tr irea e sugerat doar în câteva exemplare silabe (Pas rea cu apte aripi aminte te de motivul heraldic al rii cu trei picioare din inuturile - arhipelag i peninsule - Soarelui-R sare). i ce este mai subtil, mai pl pând i mai aproape de simplitatea dumnezeaiasc decât un haiku de Bashô engravat pe o piatr , într-o gr din japonez , strat în feeria lampioanelor!

Aici, totul este esen ializat, pân la linia continu - cea care era c utat i de Brâncu i: „Am lefuit materia pentru a afla linia continu . i când am constatat c n-o pot afla, m-am oprit. Parc cineva nev zut mi-a dat peste mâini”1 . Transfer m aceast importanm rturisire a sculptorului pentru c ea î i revars rostul i în scrierea unui poem, în a rui structurare, poetul trebuie s tr iasc asceza des vâr it a textului. Dup toate canoanele.

Este ceea ce arta poetic occidental a fixat: „Prinde elocven a i rupe-i gâtul”. Amintit de orice introducere în poetic , acest vers al unui poet francez a f cut carier .

Dar, prin aceast reducere la esen ial, la diafaneitate, la haiku, p im în „p mântul transfigurat”2 care are, printre avatarurile sale, i „frumuse ea care va salva lumea”.

Acest t râm al diafaneit ii e un t râm în care poetul î i spune: „Aici nu sunt decât eu!” Dar el este generos i smerit foarte i împr tie viziunea sa, într-un joc de artificii interminabil. Tot ce atinge, tot ce prive te are ansa de a deveni poem, în alchimia tainic a proceselor i transferurilor în crea ie.

De i, „tot ce-am strâns e pleav ”. Cu toate acestea, în jocul cu îngerii „de-a v-a i ascunselea”, „cu poemul meu / L-am osp tat pân n amurg pe Dumnezeu”. Iat de unde plec m. i, peste toate, începutul de lume, „clipa însp imântat ” în vortexul cosmic. Dar i bucuria de a tr i în Urania, în lumina corpuscular - cea „urzit ”, „f de stative, fuscei, hemoglobin ”.

Câteva poeme mi-au amintit o întâmplare cu un copil c ruia i-am spus: „Ai 4 ani i tu ai un Înger. Roag -te, cu îngerul t u, pentru mine!” Dup o c ruie i o colin , el m-a întrebat: „Spune-mi: îngerul meu cre te odat cu mine?” În poezia lui Dumitru Ichim, cre te un Înger, care ap spa iul, p diile, narcisa, orhideea, trifoiul, bujorul, ofranul, trandafirul, trandafirul s lbatic, trestia, o albin , crinul plecat dintr-o icoan , crinul „cu patru aripi gata pentru zbor”, „un cire ce peste noapte înflorise”, magnolia, salcâmul care înflore te „pe limba sa”; ap copilul de „stintorul de lumân ri”, a c rui „vorb / întotdeauna a fost veche / ca iarna putrezind”; dar iat , în preajma copilului, i un „înger mai mic / o fi adormit pe jos / i trebuie s -l care pe um r / pân -n p tu ul lui / din norul curat de culcare”. C ci, „prin ochii copilului / trece o umbr / mult mai sub ire / ca borangicul serii / în ecou...” Afl m c „împ ia-i dat / celor ce-nfloresc / s zboare / cu toate patru aripi deodat ”. Universul floral nu are, în el, nimic exotic, nimic str in pentru c este nevedit din „flori / din neamul celor ce se aduc / în Vinerea Mare pe epitaf”. Copilul, mereu prin preajm cu „firul sub ire de raz ”, anun : „Am aflat cine lucreaz / în spatele somnului Meu / i M trezesc prin livada de vis / pe unde-a umblat Dumnezeu”.

Este „copilul universal” care atinge pânza de miracole a lumii: el spune mereu: „ tiu!”

Scoas din „ascunzi ul hainei” sale, copilul atinge universul, cu o narcis . Copilul, el însu i „mai înalt decât crinul”, îl ceart pe Archange Gavriil, dintr-un trefond u or suprarealist, c i-a pierdut crinul s u, ca pe un fiu: „Te-ai r cit / de îngerul t u p zitor? / Nu- i fie team , am s te ajut”.

Discursul vesperal al Îngerului (care î i desf oar peste tot filologiile sale), fie i ca „semn al dep rt rii”, apare în contrast cu „sting torul de lumân ri” - „demonul din a XXI-a vale”3 care sparge i amenin simetria lumii, iar lezarea simetriei pune accente pe via a copilului - le Petit Prince - care, prin

narcisa lui, restaureaz teritoriile: ale sale i ale altora.

Fiecare poem are o epic („vântul care ridic stuhul”). „Pe scurt tura drumului de ap ”, „drumul apei” desf oar i el tensiuni epice: „d -mi mo tenire pustiul / a a / cum numai dunele / tiu-l!” dar „pleiadele / treceau pe lâng ei înflorind / cu lumina în oapte”. Un alt înger „desena pe unda apei / precum un inel / t duitoarea trecere”. Rezolvarea poemului e dureroas : „Ia patul t u... / c se cuvine ca îngerul mor ii / în patul t u s moar ”. E posibil ca Îngerul, în cele din urm , s spun : „Eu sunt Raphael îngerul. i, de am b ut i de am mâncat la masa aceasta, doar ochilor vo tri li s-a p rut aceasta”4 . Coborâm în anghelologie.

Textul trimite la o proz (foarte scurt ) a „ultimului val” românesc: „ploile care se întorc în cer”5 - cu umbra lui Dumnezeu peste oameni, în „jocul secund” pe care numai Dumnezeu îl îng duie ca atare.

Poezia caut , precum Pilat din Pont, „Adev rul / umbra lui / în numele tuturor urmelor”. În „Vinerea Mare”, „copilul universal”6 vede în albin un înger. „Omoar-o nu te în epe!”, îi spuse, din lume, mama. „Mam , dar oare / nu mi-ai spus / c la moartea lui Doamne-Doamne / nu se lucreaz / -i Vinerea Mare?”

Poetul este arghezian, în c ut rile i suiurile sale: „Las -m s Te sorb din lumin / pân se va face întuneric / peste tot p mântul” sau „Cuprinde-m / i arde-m de-i cu putin / în învierea Ta ca s m strâng”. Îl descoperim pe Arghezi (din Duhovniceasc , Heruvic, Psalmi, Între dou nop i), cu al s u „Vreau s te pip i i s urlu: Este!” ori în „Sufletul meu deschis ca apte cupe / A teapt o ivire din cristal”. Întrebarea este („când unul dintre noi / deja se pierduse / celuilalt în oglind ”): ce sar fi ales de aceast Poezie - cu motivele, temele i subtemele ei - dac autorul ar fi mas în aceast Românie profund , an-

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

corat , cu dramele ei, în Dragonul Carpatic; România - generatoare, la nesfâr it, de polisemie i metafor ? Consider c autorul, în ceea ce-l prive te - esen ial -, a înf ptuit raptul cel mai dureros: i-a smuls r cinile „adânc înfipte în p mântul neamului”7 s u: „t cere sub ire i alb / din miresmele pâinii”.

Pentru c poezia sa, „ca-n stema-mp teasc -a unui spic”, este scris - cu toat universalitatea teologal a motivelor - de parc ar fi înc aici, în România, patria durerilor-fantom dar i a epifaniilor cotidiene: aici unde „transcendentul coboar ”8 i „doar numai ie i-a fost h zit / ca s bei / din primul potir de lumin ”. Dar poetul, în pofida tuturor distan elor, se face o „scar plin de îngeri / corcodu înflorit în noaptea de denii”.

Elementele predicative suplimentare (din mica „filocalie vorbit ”), dubla determinare sintactic , evalu rile de sintax , fenomenul de dizlocare - atât de drag achizi iilor postmoderne, toate, i multe altele, creeaz acele fericite „sfere lexicale”, prin care arpele de aram î i dobânde te autonomia. Fiind „o piatr ” pentru „templul s u”, e timpul s i aib definit acel teritoriu, numai i numai al u, în „pustiul” i-n metafizica acestei lumi.

Arsenalul poetic provine din registre diferite ale românei vorbite, din „polenul de in ” (fluierul stânii, pit , c ul palmelor, rm tura de pâine, h ciuga, scrin, hultani, hârb ...), pe care autorul le transfigureaz , în rostul lor, uneori, „cu totul i cu totul de aur”, ci „era c ul palmelor de înger / plin de minune i ap ”. Tr im, prin poezie, într-un univers transfigurator: „vârful lui de toiag / dup lovirea în piatr / precum un migdal înflorise”. „Înv i de la s mân întâi.../ iar toate celelalte le voi întoarce vou ”. i, pornind de la o formul ca aceasta, sar putea scrie un Acatist: „Marie / i pururea Fecioar / a tept rilor mele-mprumut / Pruncul t u i-al Duhului Sfânt”. O împrumut m noi în ine ca pe o rug ciune, cea mai scurt .

Unul din marii duhovnici ai Ortodoxiei9 spunea: „Împr tia i chipul Maicii Domnului”. când abstrac ie de titlurile care secveneaz ansamblurile, aceast carte are traseul unui poem de amploare, este recursul la Genez i la frumuse ea de neegalat a tr irii în lumina f asfin it a Evangheliei. Este o „împr tiere”, un elogiu adus Mariei, „loc de întâlnire între Dumnezeu i om”10 . Arhetipul feminin, acoper mântul fragilit ii omene ti, „cu Pruncul înf at în axion”. Este o sesizare (cu mijloacele prozodiei) a ontologiei femininului: univers în care „singurul lucru nou sub soare” este Întruparea Fiului lumii: chemarea de a-L întrupa. Arhetipul Teotokos este suveran, dincolo de sacerdo iu i de ierarhie.

Iar „cea mai frumoas mam din lume” î i desf oar , cu egalitate des vâr it , lec ia ei de pedagogie sacr : mereu ea „prive te spre Copil / din spatele lui Dumnezeu”. Iat poemul care edific : „Pentru c tu e ti mama, ti la fel de frumoas ca aceast piatr ce i-am adus” gr i c tre Fecioar Copilul Iisus. „E rotunjit de ape i vise pe dinafar ”.

Are pleoapele-nchise, dar nu doarme somnul rotundului greu ca Iacob la cap t de scar .

Piatra aceasta î i aminte te ceea ce nimeni nu tie cum îngerii cântau lui Dumnezeu, pentru prima dat lumina rostind-o cu numele ei de Marie, din raz în raz ecoul suind.

Piatra aceasta nu doarme.

Ascult-o!

Perdeaua e tras . cerea-i întreag , Cu pleoapele închise, se roag ca tine, la fel de frumoas , Lumino!

Cum ar putea s doarm când Dumnezeu de departe s-a întors acas !

Iat i o definire a oglinzii: „o ap / în care ai putea s te vezi / ca i cum ai fi înc o dat ”. Era pe când „înflorise luna”.

Oricum, poetul î i are „jum tatea” sa „de inel deasupra oceanului”.

Poemul navighez peste acel t râm „al salv rii”, soteriologie pe care o reg sim, pân târziu, în exegeza teologilor care p zesc pragurile: Georges Barrois, Thomas Hopko, J. Meyendorff: „La chute inaugure l’histoire du salut.

La femme personnifie une énergie immanente à l’humanité qui s’oppose à la puissance du Mal, personnifiée dans le Serpent.

Il y aura hostilité entre sa descendence et celle de la femme. Il la blessera au talon.

Mais le Fils né de la femme lui ecrassera la tête”11 .

Dar iat , afl m c „pe ascuns / plânse însu i Dumnezeu” - imagine care r mâne prin paradoxul ei. Asta, de-ar fi s ne referim la „pustiul” acestei lumi: „Am fost pân la soare, / b tându-i în poart , / dar nu era acas ”. De fapt, poezia lui Dumitru Ichim e o sturnare de canoane, e un tumult în care limba român se refract , din nenum ratele fa ete ale prismei. Se primene te, se schimb la fa („D -mi r nile Tale c tare mi-e frig”), arondat de multitudinea de sintagme care

55

iau cu asalt fiin a poetului - transferul de durat ( i imperceptibil) de la „chip la asem nare”, c tre un apex des vâr it. Versul liber, departe de constrângerile formale, îng duie limpezimi în apele sensului, defri ându-se i tulburându-se acele mâluri în care cresc neap rat r cinile crinilor.

Neologisme precum hemoglobina, algebra, paradoxal intr i ele în planul „atoate es torului” ce-a „întrupat / din lumin primul trandafir”. Dar neologismele stau cuminte pe lâng alte forme de tezaur: porfira, vizon, firet de aur, i a, ghemul, spata, stative, fuscei, mosor, borangic, (ne)n dit, „vorba proast ” (cu sensul de „simplu”), tiubeiu, chiler, harang, „turta sfânt coapt pentru Cin ”...

Poetul („ i-n slav i-n osând ”), cel din alternativa kierkegaardian , este fiul pic turii de ap , în chiar miracolul de a avea apa adus din adâncuri de incanta ii colective i de solomonarii de alt dat ; el îi contempl „metamorfozele” „de rou , promoroac i boare, / stihie trec toare / de curcubeu i mla tin ”. i trebuie s descoperim „cum scria cerul pe lut / cu litere în form de cuie”. Poetul se „îmbrac -n stihar de s rb toare / ce-o via-ntreag l-am esut cu calm”. Poetul e locuit de Ierusalim, când „a doua oar se arat Dumnezeu”. E momentul epiclezei! Tr im într-un univers floral, ca-ntr-un desen executat pe o tase foarte fin : „la Cina de Tain / înfloresc din psalmi... cire ii”. „Lacrimii mele îi este de-ajuns chiar i o oapt de înger”. Aceste ultime sentin e enun c poetul e familiarizat cu constrângerile diafane ale haiku-ului.

Dintr-o „apocrif ” - au ap rut atâtea - afl m „pe iazul somnului, / c de pe patul de crini / plecase Maica Domnului”, iar în locul ei imagine de avangard - „înflorise Coroana de Spini”. „Cum numai o mam poate s fie colind”, într-un sat atemporal din Valea Uzului, „s-au dus / cu colindatul, ca melcii-ncet urcând spre cer, cu casele în spate, cu tot satul...”

Apoi, supra-spiritual, totul este jur-împrejurul „mesei de sear în Nazaret”: „Ca în orice cas de la ar / e mai mult pace decât mâncare / dar destul pentru prânzul de sear ”.

Pe uli ele satului ancestral, „miroase a colaci, a pâine coapt / i-a amintire veche / uscat n busuioc”. „Gândurile”, „vorbele”, „zborurile”, „visurile”, „p catele” fac, i ele, parte din via a complex a poetului. Totul e Frângere.

Cartea este o apologie a bobului de grâu, într-un univers înmiresmat, agrest, familiar, ci „miroase a lumin / din pâinea aburind de la Cin ”. Chiar „alfabetul luminii” e „aprins în s mân ”, iar „Duhul e scris în gr unte”.

Via a e concentrat în universul mic, mereu

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe miracolul posibilei germina ii. Al Încol irii fundamentale. Gr un , gr unte, s mân , dar i Spicul, „cu pecetea Duhului” sunt un elogiu al pâinii „cea spre o fiin ”, „Pâine / din fecioara-f in ”. Prefacerile Pâinii, în acest efort al transsubstan ierii, vin dinspre mân , semin uri, clipa încol irii din „ arini”, pân „la saci de grâu în col ul de hambar”. E pre ul rodirii i al ritmurilor sempiterne. Poetul e fericit pentru c i s-a spus: „Doar numai ie i-a fost îng duit / ca s bei / din primul potir de lumin ”. Peste roua gr dinii arhetipale, peste roua trandafirului, poetul „macin stelele toate / pân la ziu ”. Mereu e tangent la eforturile „atoatecreatorului” i î i are rostul bine definit, între alte elemente de fizic a mântului, c ci i s-a spus: „din toate ale Tale, Te-adun cum pot, gr din ! / De eu nu i-a fi umbra, cum po i s fii Lumin ?” „Florile au fugit din flori / i au r mas fructele. / Fructele au fugit din fructe / i au mas semin ele. / Semin ele au fugit din semin e / i s-au ascuns în p mânt. / P mântul a fugit din p mânt / i s-a ascuns dup frunze”. Iat o evaluare evolutiv/involutiv a „lumii epifenomenale”.

Cum „nu poate pieri fiul atâtor lacrimi”, e vremea s se întoarc Fiul Risipitor (omul, în finit/infinitul problematicii sale), s se întoarc din ecoul angoaselor care spulber lumea, s se întoarc din secolul contradictoriu i atât de nefericit: „Tat , mi-e noapte, Tat , mi-e fric ! / Nu se mai vede drumul acas / Lumina-i rupt / Pun ile toate s-au frânt sub dorul / de mine însumi, risipitorul”; „Doare cerea, dar eu tot te strig / De Tine mi-e foame i tare mi-e frig!”. Este aici i acea „noapte groas ”, „noapte grea”, din recuzita arghezian .

Pentru c , în „transfigurarea paradisiac a infernului terestru”, tr im în rezonan i în lumea „coresponden elor”; imaginea lui Iisus „pe marea-nvolburat ” mi-a amintit de impresionanta partitur „Sfântul Francisc mergând pe valuri” - transpunere pianistic de c tre Franz Liszt a medita iei de dup „anii de pelerinaj”. Franz Liszt - abatele, în cele din urm .

Ne ax m pe simultaneitatea pe care o presupune arta tuturor timpurilor, în idee, intui ie, (im)permanen : Novalis fixa „calea ce duce în untru” („au dédans de soi même”), prin tulbur toarea afirma ie, „l’éternité et ses univers, le passé et l’avenir sont en nous ou nulle part”. În acest univers pnevmatofor, Iisus Hristos a sosit în ipostaza Mielului (A) care s-a adus pe Sine ca Jertf (W), Început i Sfâr it. Agnus Dei, la care se refer poetul: „în care Dumnezeu, / deodat , / se vedea pe sine însu i / pentru pri-

ma dat / ca Tat ”.

Nu în cele din urm , trebuie s amintim respira ia de prerie american a poeziei veacului XX: William Carlos William, Wallace Stevens, Carl Sandburg, Ezra Pound, Edgar Lee Masters, Langston Hughes, Emily Dikinson (descoperit , ca poet , în veacul amintit XX, de i tr ise în secolul XIX); iar, într-un profund ast zi, Tess Gallagher, precum i scriitorul (traduc torul de poezie româneasc ) Adam Sorkin...

Poetul român, e de presupus, a îndurat influen a „jurnalului” s u american, la nivelul versului liber - tehnic ce i-a îng duit aib - in excelsior - spa iul fulgur rilor poetice, sugerate mai înainte. În „... drumurile care se despart i se afund în lume”12 . arpele de aram e „jocul secund” barbilian, e „mântuitul azur”, e Timpul care, „în curata r coare”, se reflect pe sine, în alchimia dureroas a Crea iei, e iluzia dintre rit i Amurg, e vreascul care se face m r înflorit, sub puterea de nest vilit a metaforei.

Totul este metafor , este sens i harism care se transfer pân în lumina materializat a Cuvântului. În arpele de aram .

1

- Petre ea, O întâlnire cu Brâncu i, în Rev. Ra iunea Mistic , 2009.

2 - Ioan Alexandru, mânt transfigurat, B.P.T., Ed. Minerva, 1982.

3 - cum l-ar fi numit, la mijlocul veacului trecut, în Hiroshima sa, E. Jebeleanu.

4 - Cartea lui Tobit.

5 - Dan Stanca, în rev. Ra iunea Mistic , 1994.

6 - G. C linescu l-a b nuit pe Ion Creang , în Amintiri, ar reflecta universul “copilului universal”.

7 - cum ar fi spus Sadoveanu, într-un jurnal Anii de ucenicie.

8 - Lucian Blaga, Spa iul mioritic, Ed. Cartea Rom., 1936 9 - Ioan Negru iu, Accesul la memorial, Ed. Sfântul Gheorghe-Vechi, Buc., 1999.

10 Paul Evdokimov, Femeia i mântuirea lumii, traducere de Gabriela Moldoveanu, Ed. Christiana, Bucure ti 1995; Sacrement de l’amour (Le mystère conjugal à la lumière de la tradition ortodoxe), Éditions de l’Épi, Paris, 1962; Le sacerdoce royal: état charismatique du chrétien, în vol. Le Mystère de l’Esprit-Saint (autori: H. Cazelles, P. Evdokimov, A. Greiner), Maison Mame, Paris, 1968.

11 - L’alterité homme-femme, în Le ministère de la femme dans l’église, Les Editions du Cerf, 1987, Paris.

12 - Constantin Prut, rarea r cit , Funda ia InterArt Triade, Timi oara, 2012.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Puiu R~DUCAN

Zodia t cerii În gara sufletului trist, A poposit iar un tren. Îmi zguduie sacul cu amintiri, Nu tiu de-i veste, ori blestem.

Vorbesc copacilor în oapte nu m-aud iarba cea de lân .

O arip de ger îmi d târcoale, i-mi iau copacul meu de mân .

Mergem a a pe drum spre nic ieri, În aceea i credin , strân i, uni i, im u or în zodia t cerii, Eu i copacul meu blând, alipi i. oapta z pezii negre-mi d s rutul.

Sunt deja c re ul spre... v zduh, Mai stau un pic în bra ele de timp, i-apoi m culc... cu îngerul de puf.

Trenul Din gar -mi d s plece un alt tren.

Eu, tot ridic la umbre noi statui. in mereu lumina lâng tâmple, Când umblu peste tot hai hui. vrea s -mi vând dreptul la moarte! stau cu Domnul, cât mai am de scris.

Un pic mai e i trenu-mi pleac ... i-mi ia cu el un... manuscris... Îmi pleac -un tren în dou zile, Cum multe, multe, mi-au plecat. i ia elan cel cu aizeci i trei i cânt mereu cu oasele-n p cat.

Din z ri pustii alt tren sose te-n gar .

O! i- sta este tare obosit!

Poart pe bot num rul saizei partu, M-apuc iar de scris i de citit.

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Nelu VASILE (07.08.1949) S-a n scut în com. Tudor Vladimirescu, în prezent sat al com. Salcia, jud. Teleorman. A absolvit coala Medie Mixt Salcia, Facultatea de Electrotehnic a Univ. din Craiova (1972) i Cursurile Postuniversitare de Prelucrare Automat a Datelor (1976). A lucrat ca inginer la I.M.Sadu-Gorj, analist-programator la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Târgu-Jiu, ef oficiu calcul la MIRFO Târgu-Jiu, instructor de specialitate la comisiile economice ale municipiului Târgu-Jiu i jud. Gorj, inginer la Trustul Petrolului Târgu Jiu i Petromservice ( ef Sec ie Turburea), în prezent fiind pensionar, stabilit la Turburea, Gorj, comun a c rei monografie a publicat-o recent.

Scrie c i documentare, epigram , proz scurt umoristic i rondel. Este de in torul unor premii locale i na ionale ca epigramist i ca publicist, participant la reuniunile epigramatice na ionale, ale c ror cronici le-a publicat în revista Hohote (redactor- ef, între 19992009) i volumul Intelligenti pauca verba / Pentru omul inteligent sunt suficiente pu ine cuvinte (2009), iar mai recent în revista Turburele (director fondator, din 2010) i nu numai. Împreun cu Grigore Marian Dobreanu a publicat Catrene de... doi lei (epigrame, 2004), iar împreun cu Alexandru Doru erban a publicat patru c i documentare. A îngrijit volumele Antologie de umor rural, Antologie de umor politic-os (ambele al turi de Emil Ianu ) i Ingineri epigrami ti (împreun cu Viorel Martin). Este membru al Societ ii Umori tilor Gorjeni i al Uniunii Epigrami tilor din România, membru fondator al Cenaclului „Hohote”, din Târgu Jiu, al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, din Craiova i al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Este inclus în peste 35 de antologii sau volume colective de epigram ap rute dup anul 2000. Semneaz cu numeroase pseudonime: Lelia Venus, Vali Lene u, Evelin La u, Lis Veleanu (toate sunt anagram ri ale lui Nelu Vasile), NEVA, N. V. Teleorm neanu, N. tiutoru .a.

Eterna epigram În lumea asta trec toare C-o existen tot mai tern , În care i speran a moare, Doar epigrama e etern .

Precau ie Mi-e team de abis, de h u, La în ime îmi e r u, De-aceea nu-mi permit s risc urc pe-al epigramei pisc.

Modestie olteneasc Faima ne-a eaz , decent, Primii-n ar -n clasament…

Ceilal i sunt dup noi, Mult mai jos de locul doi!

Calvarul ranului ranu-i purt tor de vin : Nu-i d p mântului hodin , În timp ce iert toarea glie Îi d odihn pe vecie!

Cum mi-am cunoscut so ia Sunt zeci de ani, de când, la ghiol, Am împro cat-o cu n mol i tot de-atunci m -ntreb sp it: Nu puteam oare s-o evit?!...

Atenuant Ce-am comis în via a mea?

Serenade i roman e, Dar, fiind din Turburea...

Acorda i-mi circumstan e!

Cum ne-o fi norocul Mâine, când la urne mergem, fim bine în ele i: Una este s alegem Alta-i s -i vot m pe-ale i!

Unui candidat Cu-al t u program documentat Ce îl expui ca un robot Atât de mult m-ai îmb tat … nici s te mai v d nu pot!

Oferta guvernului român Ne-a mobilizat degrab , Ne-a ales pe cei mai buni i ne-a pus urgent la treab … (În Spania, la c uni!).

Ieri i azi Am fost regimului supus Dar s-a schimbat, în fine, treaba, ci ieri pl team o vorb -n plus, Iar azi vorbesc oricât… degeaba!

Taxa româneasc Taxa-i cât o zi de post Pe orice, pentru oricine, Fi’ndc taxa are-un rost: putem s-o ducem… bine!

Demnitate rebusist Între demn i demnitar Diferen a e-un „i ar”!

Sau, spus f protocol, ti demn doar… în fundul gol! „Graba stric treaba” La slujb mai mult trând vesc, n-am motiv s m gr besc.

M-a înv at cum s -mi fac treaba Chiar eful meu… (Când sta degeaba!) „Unde e minte e i prostie” Proverbului îi dau dreptate, i acum, ca-n alte d i, Una-i s fii în facultate, Alta-i s fii în „facult i”!

Hran pentru to(n) i La masa unui demnitar – Gr tare, vinuri, caviar – i boschetarii se r sfa : Ghenei cu resturi nu-i fac fa .

Interpretare Un african privatizat, Recunoscut drept om integru, În România-i acuzat C-a promovat… munca la negru!

Medicul internist ciubucar Prins în flagrant, foarte-afectat, Pe poli ti i-a implorat: Nu m-aresta i, rog a discerne: i eu lucrez tot la… INTERNE! La concursurile de epigram Oricine-ar fi la jurizat De rezultat se face caz: Când unul este premiat Un altul moare de necaz.

Prostul Tipologia-i vast : Sunt unii-ntr-o ureche, Sunt pro ti ce au nevast i pro ti f pereche.

Javra E permanent lingu itoare, Te laud în mod f i-a teapt calm clipa-n care O s te mu te pe furi .

Retoric de Ignat (vezi Legea sacrific rii animalelor) Cum în s cia-mi trist Eu tai porcul… de pe list , Invocând „Legea”, pot spune -l tai cu afec iune?!...

Epitaful unui longeviv Zace ve nic f trac, În l ca ul din z voi, Cel ce s-a sustras un veac Judec ii de apoi.

Grupaj realizat de Janet NICÃ

Cu ocazia pension rii Nepo ii mi-au urat prin ploaie, Rupându-mi inima în dou : Un secol s tr ie ti, tataie!... i pensia s ne-o dai nou .

Candidatul nostru Era un candidat smerit i ata at de cei calici.

To i l-au votat i-au nimerit Un veritabil… p lici!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul V, nr. 8(48)/2014

{tefan Al. SA{A (n. 02.06.1950) S-a n scut în localitatea Câmpina, jude ul Prahova, cu numele Alexandru TEFAN. A absolvit coala de Mai tri Mecanici la Câmpina (1987) i a lucrat la Întreprinderea „NEPTUN”, din Câmpina (1976-2006). Este membru al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, din Ploie ti i al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigrame, parodii, rondeluri, poeme, semnând cu pseudonimul tefan Al. Sa a, apare în numeroase publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile sale.

Apari ii editoriale: „Forme fixe i libertine” (rondeluri, parodii, epigrame, 2001), „Cuvinte de-alungat triste ea” (rondeluri, balade, epigrame, 2005), „Parodii” (2009) i 4 volume de versuri, dintre care, unul pentru copii. A îngrijit, în colaborare, apari ia antologiei „Dulce via a de la bloc” (epigrame, 2005).

Este inclus în peste 25 de volume colective de epigram .

Binefacerile înv turii De mic copil am mers la coal i iat -am reu it în via , C-o facultate triumfal : Vând zarzavat i fructe-n pia ! rerea criticilor Despre muza mult iubit Care îl inspir -n art , Unii spun c -i adormit , Al ii c -i de-a dreptul moart .

Unui volum de epigrame Volumul e o simfonie Cu epigrama ca artist Ce notele perfect le tie.

Doar melodia-i foarte trist .

Justificare Când i-am spus: nu ai cultur ! Ea cu mult aplomb îmi zice: „Cu-a a sâni i cu-a a gur Vrei s îl citesc pe Nietzsche?”

Electronic aplicat Neobosit tot mereu Vorbea precum televizorul, Când so ul, printr-un procedeu, C-o palm i-a t iat sonorul.

Reparti ii Gr dina Domnului e mare, Privind la ea r mâi n uc, Iar cine-ntrânsa loc nu are, Se consemneaz -n Guiness Book.

Unui medic ginecolog Când cizmarul n-are ghete i geamba ul n-are cai, Consultându-le pe fete Tu ce trebuie s n-ai?

Final fericit Sunt student i am un crez Preg tindu-m , c ci sper Ca apoi s -mbr ez „Meseria” de omer.

Avantaj Cu trupul ce din min i te scoate Îl subjug îndat fata. i mai avea o calitate: Era îns rcinat gata.

Propor ionalitate Gândind c sunt înc b rbat, M-am dezbr cat la o... amic .

De ce-ai venit, m-a întrebat, Când... pensia- i e-a a de mic ? „Munca înnobileaz omul” munca ne înnobileaz Sunt întru totul de acord.

Nedumerirea m-obsedeaz , De ce bunicul n-a fost lord?

Bucuriile b trâne ii Nu mai beau, nu mai fumez, Pe femei doar le visez, Trist, dar am un beneficiu: Nu pl tesc taxa pe viciu!

Fair play electoral lia a fost mare, Cu sloganuri, cu procente, Îns nu cu-nc ierare Ci cu vorbe... contondente!

Nudism la tribun E-un om politic pornograf -n toate spiciurile sale Auditoriu-l face praf Cu vorbe multe, toate... goale!

Ales pe via El vrea atât de insistent fie reales din nou, Încât acolo-n parlament Fotoliu-i pare un cavou!

rturisire vrea s fac din voi ciomag i curajos ca un b rbat În URN bucuros s -l bag Pentru alesul preferat.

Candidat artilerist El este un artilerist i-un ochitor atât de bun nu-i un alt specialist Mai mare... tr tor de tun!

Eu i oamenii politici E-un diferend cam curios Ce logica o s-o r stoarne; Când ei alearg dup os Eu fug dup un kil de carne!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Portret Se d poet i are barb Precum c lug rii din schit, Dar tie-ambrozia s-o soarb , Fiind adesea chiar cinstit!

Avantajele democra iei Îmi amintesc de vremi „oculte” Când blestemam doar un partid i-s fericit c azi, lucid, Pot înjura atât de multe.

Soacr -mea E-o poam acr , viper cu corn, Stând lâng ea sim i via a c se-ncheie, La suflet e mai neagr ca un horn, Dar unii spun c-a fost odat’ femeie.

Epitaf politic Iat , candidatul trece Într-un car cu patru boi, ci i-ales de sfin i s plece tre URNA de apoi!

La vârsta a treia trân, fac parte din elit , Valoarea-ntreag mi-a r mas, De-aceea mul i m tot invit Mereu la câte-un parastas!

Convorbire la cimitir „Câ i ani ai?”, întreab-o bab Pe colega ei, miloas . „Nou trei!”, r spunse-n grab . „Bun! i te mai duci acas ?”

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu continuare din nr. anterior Personaje: - Gary (profesor, 65 de ani) - Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; o voce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce” din culise.

- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateaz întâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu i secolul XX. Motto: To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie se întorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismului tic lo iei cotidiene.

Actul II Ac iunea se petrece în aceea i garsonier . Gary i Xantipa stau de vorb . Sunt relaxa i. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa î i face de lucru prin camer . terge praful, a eaz florile în glastr etc.

Se aude o muzic de Bach. (...)

Gary: Cea mai ru inoas replic pe care am auzit-o: un japonez, dup ce a lucrat într-o uzin româneasc , timp de un an, la plecare e întrebat ce cuvânt românesc a înv at el de-a lungul acestui stagiu într-o fabric electronic : „Merge i a a!” a spuns, zâmbind asiatic, respectivul nipon. Ieri, la FranceInter, s-a anun at moartea, la Chicago, a lui Mircea Eliade. Îl consider egal i asem tor cu Blaga în ceea ce prive te ori-

zontul, cuprinderea i m re ia metafizic a operei sale. Nu tiu dac vreunul dintre ei a aderat la vreo confesiune religioas ; tiu c amândoi i-au sacrificat via a c utându-l pe Dumnezeu, g sindu-l peste tot i nic ieri.

Xantipa: Ar trebui ca, în faza în care am ajuns, s consider m ca fiind membru de partid orice om n scut în ara noastr . Fiindc to i respir m acela i aer, ador m acela i st pân i credem în acela i ideal. To i suntem n scu i membri de partid. Astfel ar disp rea clasa aristocratic a activi tilor de profesie. Ei tot nu fac nimic decât s in edin e inutile, s dea ordine aiurea i s raporteze în sus minciuni i falsuri.

Gary: Se poate tr i f nici o speran ? Se poate! Noi încerc m.

Speran ele de lung b taie, pentru mine sunt de ert ciuni: pleav i vânt. Umbr i vis. În a doua împ ie a dinastiei Ming exista un c u-artist, unic în priceperea sa de a t ia un cap printr-o singur lovitur mar ial , perfect i frumoas .

Acest c u nutrea i el un vis al s u: s ajung s reteze un cap care s nu cad ; atât de perfect s fie t ietura, încât capul s r mân pe gât, a a cum unii scamatori pot s smulg o fa de mas f ca vasele de pe ea s cad . Avea 77 de ani, iase în ziua aceea 11 capete. El st tea cu sabia la spate i condamnatul, ras în cap, urca treptele e afodului. Pe la spate, îl uiera, capul c dea jos, în co , totul era de o perfec iune vecin cu arta i cu pl cerea. În sfâr it, urc cel de-al 12-lea condamnat. Se concentr . i reu i! Capul t iat nu c zu. Mai mult, condamnatul continua s urce pe trepte ca i când... De fapt, nici nu sim ise t ietura. Ajuns sus, se întoarse c tre c u i-i spuse: „Maestre, tu, care e ti cel mai mare artist în meseria ta, de ce îmi prelunge ti chinurile a tept rii? Puteai m tai când urcam treptele, nici nu a fi sim it...”. Încântat, maestrul-c u î i sim i inima plin de bucurie. Cu m rinimie îi spuse celui ce îi vorbea: „Rogu-te, salut !”.

Xantipa: Nu se mai pot aprinde ruguri, nici t ia capete. Chiar i epoca marilor procese a apus. Fiecare con tiin e izolat în celula sa, s rb torile nebuniei se in lan . Vorbim mult i tare

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(48)/2014

Actul III ca s nu se aud plânsul copiilor i ghior itul ma elor noastre fl mânde.

Gary: Nu po i lumina capete, t ind capete luminate; nu po i elibera con tiin e, închizând i izolând toate con tiin ele libere; minciuna poate înlocui adev rul, dar ea nu poate fi Adev rul.

Statistica e valabil pe hârtie, ea poate fi citit i urlat la microfon, dar realitatea r mâne indiferent ; ea vrea fapte i nu vorbe.

Xantipa: Ca s te scot din starea asta tensionat , î i spun o anecdot pe care am auzit-o ieri la coad la lapte. „Aglomera ie mare la poarta raiului. Sfântul Petru e disperat. Mul imea de afar sparge poarta i intr gr mad . E chemat Dumnezeu însu i. Acesta vine, face lini te i întreab mul imea de suflete.

«Voi, cine sunte i?»; «Noi suntem cei care au murit în accidentul termonuclear de la Cernobâl.» Dumnezeu se ia cu mâinile de cap. «Vai, vai, dac voi doi sunte i atâ ia, câ i vor fi cei ce vor muri în accidentul de la Cernavod ?!»”.

Gary: În „Provincia Omului”, Elias Canetti spune: „Din fiecare groap comun , la înviere va ie i un singur om”. Ca în „Ferma animalelor” a lui G. Orwel, sunt în situa ia bietului cal, ajuns la cap tul puterilor, care vede c porcii ies de la edin ... în dou picioare. Blaga a fost un martir, dar spa iul s u mioritic este ast zi o mâr oag înc lecat de to i protocroni tii-kitsch.

Nu am pierdut dragostea fa de oameni, cu toat scârba ce o simt pentru un anumit model de omenie, dar, se pare, c ea nu mai func ioneaz în afar . Anii mei de izolare i singur tate î i spun cuvântul, amu indu-m , idiotizându-m , înstr inându. Toat via a am visat s urc i eu o dat , o singur dat , pe o tribun a soartei mele spre a-mi rosti crezul i lozinca mea de baz . M tem c acum, dac a fi invitat, a urca, a deschide gura, nu a rosti nici un cuvânt: a geme, a plânge... i coborî penibil i ru inat de moarte.

(Xantipa iese din camer ) Nu am f cut nicio descoperire în via a mea, nici o idee sau schem original nu îmi poart numele; am spus câteva vorbe spirituale i am scris câteva c i, mediocre i pline de locuri comune. Dar, atât în aventurile mele amoroase din tinere e, în lunga experien alcoolic i chiar lâng ma ina mea de scris, mi-a devenit oarecum clar cum c fiin a mea e alc tuit din dou persoane separate i contradictorii. A zice: Un Ion D. Sîrbu (cet ean obscur, scriitor neutru, dasc l tr ind din ni te lauri banali i ridicol-învechi i) i EU, o con tiin chinuit , în criz permanent , o ran , o întrebare, un ip t re inut, o mare poten ialitate ratat , timpuriu i îngropat de mult sub mâl i cenu . Tot timpul, ace tia doi tr iesc i c toresc (spre aceea i moarte) separat: doar când reu esc s m rog curat, scriu cu adev rat curat, s iubesc curat, atunci ei doi se salut sau se îmbr eaz fr te. Tr iesc ca un anahoret.

Ascult muzic aproape religioas , scriu scrisori prin care rev rs asupra cuno tin elor mele o dragoste de care nu ei, ci eu am nevoie. Citesc enorm, la întâmplare. Seara ascult radio i încerc s in focul aprins în vatr . Îmi folosesc b trâne ea i libertatea la to ii indicii i parametrii spiritului i inimii. Ca apoi, noaptea, s am cele mai scabroase vise. Niciodat în via nu am fost un porc, în rela iile mele cu femeile am p strat sura, ferindu-m de excese, murd rii sau perversit i. i totu i... Noaptea visez c ... mi-e i ru ine s spun, urm resc m culc cu ea, m i culc, în pozi ii imposibile, sub ochii lumii. Groaznic. Am oroare de psihanaliz , cuvântul „libido” l-am pronun at totdeauna cu scârb . i totu i...

În aceea i garsonier . Gary i Candid (vocea). Xantipa intr sau iese în func ie de Candid. Nu trebuie s fie în camer când vorbe te Candid.

Gary: O eroare neoprit la timp se transform în gre eal ; o greeal neoprit se transform în catastrof i o catastrof neoprit se transform , obligatoriu, în dezastru... Din clipa în care poporul nu are puterea s st vileasc o eroare (de pild alegerea unui „succesor” în postul suprem) sau s curme o gre eal (de dictatur personal ) - catastrofa i dezastrul care urmeaz în mod logic i necesar primesc, ca fatalitate i simbol, însemnele nenorocirilor de tip inunda ie sau cutremur.

Candid: Din istorie i politic , r ul se mut în sufletele oamenilor i de-acolo în soart i natur . Omul devine total neputincios, e rândul apelor, uscatului, cerului s se revolte i s i arate mânia.

Gary: Omul e singura creatur care poate dispune, la un moment dat, de mai mult for decât i-a dat natura-mam . Tanchi tii, pilo ii, cosmonau ii - to i ace ti eroi ai tehnicii „în slujba omului i a tiin ei” - mi se par ni te subalterni slabi i iresponsabili ai ma inii pe care o încalec - spre a cuceri, spre a câ tiga, spre a ucide.

Candid: Micul favor, mica ciupeal , micul bac - iat re eta prin care se poate alc tui acel alai de lichele de care are nevoie orice tiran, despot sau dictator ca s poat st pâni masele largi.

Gary: S cia vie ii i a casei mele este ea o dovad de cinste? Nu tiu.

So ia mea alearg prin ora dup o rela ie prin care vom ob ine ou ; eu a tept un împrumut de la Bucure ti pe care mi-l aprob acolo un prieten apropiat; am f cut rost de 5 kg de mere „refuzate la export”, deci excelente, printr-un vecin ce are o rud la aeroport; a mitui pe redactorii ce ezit s m publice, dar nu am bani; caut o pil grea pentru un eventual pa aport; la cinema nu stau la coad s cump r bilet i trec prin spate cerând bilet „din locurile rezervate pentru protocol” etc.

Candid: (râzând) Iar pe Mitropolitul casei îl cultivi tot pentru o rela ie. Cu cerul. Cu transcendentul.

Gary: Îmi aduc aminte, am povestit mereu, i voi povesti pân la moarte, de acea zi din septembrie 1944, când, din balconul hotelului Bulevard, din Sibiu, generalul comandant al diviziei mele (18 Infanterie), a inut urm torul discurs: „Camarazi! Pân acum am avut ordin s lupt m împotriva hidrei comuniste.

Acum avem ordin s lupt m împotriva hidrei fasciste. A a c stânga-n prejur, înainte mar ...”.

Candid: Adev rul este c suntem singurii din întreaga Europ care ne-am b tut zdrav n cu dou hidre: am f cut dou r zboaie mondiale, unul dup altul, pierzându-le pe amândou . Dispre ul rasial al nem ilor, dispre ul ideologic al ru ilor... i printre aceste recife i cataracte, noi navigam i muream viteje te, optindu-ne: Basarabia, Ardealul...

Gary: Nu sunt un fricos sau un la . De pild , la cutremurul din 1977, m-am purtat ca un „viteaz”. Dup prima zdruncin tur , în panic , lumea din blocul nostru de 156 de apartamente, în pijamale, s-a adunat în mijlocul p rcule ului, din mijlocul „U”ului cl dirii. So ia mea tremura de frig, ca i celelalte cucoane.

Erau circa 7 colonei grei acolo, iar eu, sergentul vajnic, ca în Schiller, elegant, am urcat la etaj - sub ochii holba i ai colocatarilor - i i-am adus din dulap blana de iarn . Deci, nu a fi un fricos din na tere - i, totu i, mi-e din ce în ce mai team . M gândesc tot mai des la o sinucidere. Îmi vine s strig în gura mare: „Jos cu turn torii! Jos cu tic lo ii de la cadre! Jos cu aplaudatorii de profesie!”.

continuare în nr. urm tor