Constelatii diamantine nr. 12 ( 52) / 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Semneaz :

LA MUL|I ANI !

2015

Courbet - Vulpea ĂŽn z pad

George Baciu Cristian Petru B lan Sorin Beiu Sandra Brojba Emil Bucure teanu Dumitru Buhai Ioan Bute Iulian Chivu Livia Ciuperc Eugen Deutsch Ligia Diaconescu Eleodor Dinu Gheorghe Dragomir Doina Dr gu George Filip Ananie Gagniuc Cornel Galben Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Mihai Horga Elena Andreea Ion Stej rel Ionescu Pauline Kirk Bilall Maliqi Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Rodica Moru an tefan Radu Mu at Elena Agiu-Neac u Janet Nic George Petrovai Andrei Potcoav Florentin Smarandache Veronica St nil Gheorghe A. Stroia Ion Pachia Tatomirescu Ioan Todera cu Al. Florin ene Titina Nica ene Leonard Ionu Voicu

Anul V, Nr. 12 (52) Decembrie 2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Dumitru Buhai, Vestea bucuriei ................pp.3,4 Titina Nica ene, Cr ciunul ...........................p.5 Constantin Miu, Doina Dr gu - Spiritul meditativ ..............................................................p.6 Janet Nic , Balad cu miori e ..........................p.7 Doina Dr gu , Despre suflet .............................p.8 George Filip, Remember cu i despre Nicolae Labi .....................................................................p.9 Iulian Chivu, Transgres ri conceptuale. De la Atman la Dasein .......................................pp.10-12 Livia Ciuperc , A fi Nins de cuvinte ........pp.13,14 Pauline Kirk,Poeme ......................................p.14 Daniel Marian, Aurelian Sârbu i demersul s u liric .....................................................................p.15 Ion Pachia Tatomirescu, Psalmii de la umbra plantei Moly i alte poeme anti-Thanatos ..pp.16-22 Gheorghe Dragomir, “Câteva spicuiri, sugestii i recomand ri” .........................pp.23,24 Andrei Potcoav , Florin Vasile Bratu: Drum închis ..........................................................pp.25,26 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Gustav Courbet ..............................................................p.27 Stelian Gombo , Despre revolu ia din Decembrie 1989, într-un dialog cu academicianul Florin Constantiniu ...................pp.28,29 Cristian Petru B lan, Treptele de lumin spre Cer ale Profesorului Dumitru Buhai ....pp.30,31 Rodica Moru an, Poeme ..................................p.31 George Petrovai, Poeme ...................................p.32 Boris Marian, Mesaje de dincolo .................p.33 Stej rel Ionescu, Poeme .................................p.33 Cornel Galben, Un deceniu f Ioana Postelnicu ..................................................pp.34,35 Bilall Maliqi, ut tor al Timpului alb ......p.36 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.37 Gheorghe A. Stroia, Poezia la Debut sau Dorul ...........................................................pp.38,39 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.39 Al. Florin ene, Ion i Ioan - în elep ii din Transalpina ...............................................pp.40,41 George Baciu, Poeme .....................................p.41 Petre Gigea-Gorun, Maria T nase, o regin a cântecului românesc ...............................pp.42-46 Ligia Diaconescu, Poeme ...............................p.47 Florentin Smarandache, Cu simpatie... olteneasc .........................................................p.48 Mihai Horga, Versuri .......................................p.49 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.49 Elena Agiu-Neac u, In memoriam Anton Pann ..............................................................................p.50 Eleodor Dinu, Versuri ......................................p.51 Veronica St nil , Poeme ................................p.52 Sandra Brojba, Poeme ....................................p.52 Ioan Bute, Poeme .............................................p.53 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ..........pp.54,55 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.55 Ioan Todera cu, Constela ii epigramatice ..p.56 Sorin Beiu, Constela ii epigramatice .........p.57 Ananie Gagniuc, Umor ...................................p.58 Emil Bucure teanu, Merigean ...............pp.59,60

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Jean Desire Gustave Courbet Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Dumitru BUHAI (SUA)

Vestea bucuriei „... Vi s-a n scut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul” Iisus a fost ca un brad ivit dintr-o stânc , El a fost ca o gr din -n divinul parfum de flori În ându- i statura verde spre soare i cer, i ca un munte maiestos ce se înal -nspre nori, Str lucind ca i apa din lacu-n lini te-adânc Ca i z pada imaculat i sfânt ce-acoper glia Ce-a eapt -n sfânt t cere o mi care-n mister... Cu albul curat al inocen ei ce-o are Pruncul-Mesia!

Dumitru Buhai Cr ciunul ne aminte te de o sear când un cor îngeresc a cântat o melodie cereasc de slav „lui Dumnezeu în locurile preaînalte i pace pe p mânt, între oamenii pl cu i Lui”, ca s spun lumii c Iisus Cristos S-a n scut, ca s aduc mântuirea pentru sufletele cu dorul dup Darul aduc tor de iertare i fericire: Fiul lui Dumnezeu, n dejdea i bucuria sufletului meu.

Cre tinii s rb toresc Darul cel mai minunat i mai sfânt pentru noi: Pruncul Iisus venit pe p mânt ca un „Sfânt Cr ciun”. Cuvântul „Cr ciun” este un cuvânt vechi dacic, neg sit în limba altor neamuri i are în elesul semantic de „N scutul Iisus”. S rb toarea Cr ciunului este „S rb toarea N scutului” (fr. Noel, de Natale).

Unii lingvi ti consider cuvântul „Cr ciun”, în limba român , provenind din limba trac , de la expresia „bela-gines”, care înseamn „na tere curat ” sau „eveniment miraculos”. De la aceast sintagm trac se crede c vine i substantivul „B gan”. Al i cercet tori iau în considera ie i posibilitatea ca substantivul „Cr ciun” s fi provenit i de la alte dou cuvinte trace: „kartum” = „n scu i” i cher-sones = „fiii cerului”.

Am dat explica ia de mai sus cu dorin a de a face pe cine cite te acest eseu s fie con tient i fericit s s rb toreasc pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel n scut, ca s fie Dar de mânuire pentru sufletele noastre, prin credin a c El a venit, a tr it ca un s rac pe p mânt, ne-a fost modelul de via i a murit, pl tind vina p catelor mele i ale tale, iubit cititor. dori, la 25 decembrie, s ne bucur m la S rb toarea Creatorului Cr ciunului: S rtoarea N scutului, Dumnezeu adev rat din Dumnezeu adev rat, Copilul cel mai frumos dintre to i copiii p mântului, Mântuirea

noastr , Lumina ce ne arat calea spre Cer: pe Iisus Mântuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi! i ce Dar minunat este S rb toarea N scutului!

Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat în chipul „Copilului ce S-a n scut i în Fiul ce ni s-a dat”, care a fost o fiin unic , care a uimit Cerul i P mântul! Numele Copila ului Sfânt era Joshua, nume ce în limba ebraic înseamn „Ajutorul lui Dumnezeu”, iar în limba greac , numele este Iisus. Oamenii auziser vorbindu-se despre El, dar când a ap rut viu în fa a lor, sub chipul unui Copila , au r mas cu to ii uimi i i transfigura i, c ci vedeau cel mai frumos Copil venit în lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede în El s aib parte de via ve nic . F ptura Lui de Copila ar ta ca un chip sfânt de Îngera , v zându-se c este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul S u!

Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare blând, cu p rul ca para focului, cu vocea plin de farmec, ca un cântec optit în adierea de vânt i cu notele bucuriei, aduc toare de speran i lumin în sufletele oamenilor...

Apari ia acestei fiin e angelice printre oameni ca un meteor, într-un moment al istoriei umane de r scruce, a însemnat cel mai important eveniment petrecut vreodat , în timp i în spa iu, pe obosita planet a p mântului nostru. Omenirea a r mas transfigurat !...

Dumnezeu S-a întrupat în chipul Acestui Copila minunat! i a fost cel mai binecuvântat Dar pe care cineva îl poate primi! El este Mântuitorul, care a venit din ve nicie, ca s ne fericeasc i s ne dea speran a, prin credin a în El. O, ce Dar sfânt i minunat, ne-a dat Dumnezeu!

Este un mister: o tain Dumnezeiasc , ca într-un Copila s -ncap chiar Dumnezeu i tr iasc pe glie, ca s ne-arate cum s tr im. Este i o enigm cum Dumnezeu S-a f cut om, a tr it printre noi i ne-a ar tat dragostea Sa. În El, s-a întruchipat tot ce este mai frumos i mai bun în Cer i pe P mânt. În ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor f speran , care pot g si farul c uzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpa ii împ duri i, când toamna popose te pe plaiurile Miori ei, iar vocea Lui era ca o adiere de vânt dup o ar ap toare i ca un pahar de ap rece i proasp pentru însetat... Acest Prunc Sfânt era bucuria noastr ! El trebuia s vorbeasc în locul nostru i s aud pentru noi, iar prin credin a în El, s avem intrarea slobod la Tat l Ceresc.

Istoria Domnului Iisus este istoria repetat în fiecare om pe p mânt. El S-a n scut, a tr it i a murit. Doar c Fiul lui Dumnezeu a tr it în sfin enie i a înviat, ca s ne fie Lumin în drumul spre Lumin . El este Lumina care ne arat calea spre fericirea etern în Rai: locul unde va fi i sufletul meu!

Da! Domnul Iisus S-a n scut i este Darul cel mai de pre trimis de Dumnezeu pentru mine i tine, cititorule.

Prin anii 1958-1963, pe când eram student, ap reau în ar , c i i articole, care negau existen a istoric a Domnului Iisus, scriindu-se despre El c este doar un mit! i ast zi este atacat Pruncul venit din Cer s ne mântuiasc , dar Adev rul a triumfat i a r sunat peste veacuri: Iisus, Darul des vâr it al Cerului pentru noi, a venit în lumea noastr , ca s Se nasc , s creasc i s ne mântuiasc , ca s tr im, în ve nicie, în fericire i în bucurie!

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Primul fapt dovedit de istorie este c Domnul Iisus S-a n scut i a tr it pe p mântul nostru. El n-a ap rut pe p mânt ca tân r, cum spune legenda c a ap rut Venus din apa m rii...

Domnul Iisus S-a supus disciplinei cre terii într-o familie modest i a cunoscut greut ile i agoniile adolescen ei. A înv at meseria grea a p rintelui Lui adoptiv, Iosif: tâmpl ria. A lucrat în atelierul acestui om blajin i harnic timp de peste dou zeci i cinci de ani, fiind cunoscut în Nazaret i în împrejurimi ca „fiul tâmplarului”. El a muncit cu bucuria ruirii de Sine într-un me te ug greu, dovedindu-ne ce înseamn „h nicie”. Via a Lui, ca i a noastr , a dezv luit pe parcursul ei personalitatea Sa în puterea i minun ia ei.

Prin na terea Domnului Iisus a ap rut o rb toare plin de lumini ce ne inund sufletele de bucurii i speran e într-o via etercu Dumnezeu. La început, aceast aniversare minunat s-a petrecut în intimitatea amintirilor celor ce-au avut fericirea s fie în contact direct cu cei ce cuno teau miracolul na terii Celui ce avea s schimbe istoria omenirii prin dragoste i sacrificiu... Cred c aniversarea de împlinire a unui an de la na tere: primul Cr ciun, prima s rb toare a N scutului, primul Noel a fost cea a p rin ilor adoptivi, a p storilor i a magilor din R rit, c rora - probabil - li s-au al turat cetele de îngeri

ce au intonat imnuri de slav ce nu au mai fost auzite pe acele meleaguri ale Palestinei.

Se petrecea aceast izbucnire de bucurie în s rb toarea luminilor. Din Ierusalim pân la Marea Galileii, micile lumân ri din lampadare au fost aprinse. În satul Betleem acele lumini e trebuie s se fi reflectat i în ochi orii blânzi i cura i ai Acelui B ie el care, în anii ce vor veni, va fi numit „Prin ul P cii”. a b nuiesc c a ap rut s rb toarea Cr ciunului, denumire ce poart amprenta exprim rii reveren ei i dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu” pentru fiecare p mântean.

Oricum, un lucru trebuie s fie subliniat: Cr ciunul este s rb toarea Celui mai Mare, Sfânt i Curat Împ rat!

De i unii cre tini dezaprob fastul s rtorii Cr ciunului, pentru c s-au ad ugat multe elemente din lumea p gân , iar ast zi s-a ajuns la comercializarea excesiv a acestei ocazii de Aniversare a tainei divine i de reînnoirea speran ei i a credin ei noastre, cred nu se pierde semnifica ia real a s rb toririi cu bucurie a Anivers rii unice i a reaminti c Iisus S-a n scut i tr ie te, a teptându-i pe credincio i la cap tul drumului pe acest p mânt. ne bucur m într-o atmosfer de fericire sufleteasc i s se oglindeasc aceast fericire pe fe ele i în via a noastr ! S cânt m de bucurie, ca i p storii i ca îngerii intonând „Slav lui Dumnezeu în locurile preaînalte i pace pe p mânt, între oamenii pl cu i Lui!”

Courbet - Valul

Anul V, nr. 12(52)/2014

C[r\i primite la redac\ie

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Titina Nica }ENE

Cr ciunul, pentru noi, copiii, însemna carne de porc, colinde i z pada cu bucuriile ei. Nu-i d deam o semnifica ie religioas . Nici nu tiam c de Cr ciun s-a n scut Iisus Hristos. Nu ne spunea nimeni. Mo Cr ciun nu exista. Exista numai Mo Geril , care, de fapt, nu ne aducea nimic, c nu avea de unde. a c îl ignoram. Nu împodobeam niciodat brad de Cr ciun. Nu aveam brad, nu aveam becuri, nu aveam globuri. Ar fi fost prea mult pentru imagina ia mea de copil s v d atâtea lumini. Eu m delectam cu pâlpâitul l mpii cu petrol i cu lumân rile pe care le aprindea mama când d dea de împ it.

Porcul se t ia întotdeauna în Ajunul Cr ciunului. Mama fierbea ap în oale mari. Veneau doi-trei oameni, îl t iau i îl pârleau cu paie. Era zarv mare, d deam i noi ajutor cu pl cere. Nu ne p rea r u de porc când îl t iau.

Tata ne spusese c a a e rânduit el de la Dumnezeu, s fie t iat de Cr ciun i el se bucur .

Din carnea aburind , mama pr jea în tigaie la foc de lemne o friptur nemaipomenit . Niciodat , în via a mea, nu am mai mâncat o carne a gustoas . Ne a eza la masa mic , rotund , pe sc unele mici, scotea o varz murat din

putina de lemn i ne îndemna s mânc m. De fapt, nu era nevoie s ne îndemne, c noi abia teptam. Aceasta era pomana porcului. Mama nu mânca. inea post. Când se întuneca, în Ajunul Cr ciunului, pe uli ele satului se auzeau colind torii. Mama nu ne l sa. Zicea oamenii sunt s raci i c nu au ce s ne dea. Avea dreptate. M-am dus i eu odat i oamenii ne-au alungat. Eu nu m-am sup rat. delectam cu z pada care scâr âia tare i sclipea în b taia lunii.

Unde sunt acum z pezile? În diminea a Cr ciunului, ne trezeam într-un miros pl cut de sarmale, caltabo i i friptur . Pentru prima dat geamurile nu mai aveau flori de ghea pe ele. Mama nu dormea în noaptea de Ajun.

Preg tea bucate alese. Mie îmi p rea r u c nu mai sunt pe geamuri florile de ghea cu care m jucam, topindu-le cu degetul. Ne sp lam pe fa . Urma cel mai frumos ritual. Pe turti e mici i rotunde din f in de m lai, scoase din cuptor chiar în diminea a Cr ciunului, mama punea o sarma, o bucat de caltabo i una de friptur . În mijloc înfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosul de mâie i pâlpâirea lumân rii m încântau

nespus. Parc mai mult decât miile de becule e puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turti ele. Mama zicea c asta e poman pentru cei mor i. Pe mine întotdeauna apostrofa: „tu s fii atent , c e ti cam cu capul în nori, nu tiu cu cine naiba oi sem na, nu cazi!”. Avea dreptate. Eu cu firea mea vis toare, urm ream scâr âitul z pezii, pi igoii, a a c de multe ori m împiedicam.

Când veneam acas , a ezam masa mare, cea de s rb toare i mâncam. Ne d dea voie chiar s bem pu in vin din via noastr , f ap i f chimicale. Apoi mergeam la s niu pân seara, când, cu ur uri de ghea la ochi, veneam acas .

Oare care Cr ciun era mai frumos, acela sau acesta de acum?

Pe aproape e Cr ciunul Parc -i prim var , Doamne, iar pe-aproape e Cr ciunul, caut anii tinere ii i nu mai g sesc niciunul.

Umed îmi e privirea, mângâi creanga de copac mi-o imaginez în floare înghit lacrima i tac. i e, totu i, iarn , Doamne, într-un decembrie rebel ce nu vrea s intre-n schema iernii acesteia, de fel.

Câte ierni i câte toamne au trecut, nici nu mai tiu, doar atâta simt eu, Doamne, mi s-a f cut târziu.

Am plecat în lume...

Courbet - Femeie s rac de la sat

Miroase a fum i l mpile-s aprinse Fumul se îndoaie pe co uri, în afar , Copacii par în floare cu crengile lor ninse i m cuprinde iar un dor de prim var . cuprinde un dor de satul de departe Gândurile, stol, alearg spre cei dragi am plecat în lume, ca s înv carte, sând copil ria lâng p duri de fagi.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constantin MIU

Doina Dr[gu\ – Spiritul meditativ

Poeziile ce alc tuiesc noul volum Timpul dintre valuri de lumin (Editura Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2014) -, semnat de scriitoarea Doina Dr gu , aduc în prim plan un spirit meditativ, care las cititorului pl cerea de a observa fluxurile i refluxurile apelor unui suflet însetat de lumin .

Bun oar , crea ia simplu ca adev rul dezvolt concep ia blagian cu privire la sporirea misterului, cu influen e din mistica Sfin ilor P rin i, potrivit c reia miezul luminii este taina întunericului, dup cum nucleul întunericului echivaleaz cu taina luminoas nedeslu it : „înveli de lumin / peste înveli de lumin / în interior - mister/ / întuneric înv luit/ de întuneric/ întindere nedeslu it ” (p. 42).

Din felul cum sunt dispuse în carte, poeziile val pierdut i valuri de lumin aduc în oglind dou ipostaze diametral opuse ale eului poetic.

Prima „oglinde te” latura profan a celei cite în lumea mare, pentru a supravie ui trebuind s fac fa unduirii descendente: „r cit ca un val/ pierdut în mare// într-o unduire/ descendent // m urmez/ la nesfâr it” (p. 51). A doua este centrat pe lumina spiritualizat , una în toare, care transcende timpul profan: „într-o lin unduire/ valuri de lumin m înal // timpul pare-a fi golit/ îns nu epuizat” (s.n., p. 50).

Existen a cotidian , cu zile care vin i care trec, este precum valurile m rii - mai lini tite sau mai zbuciumate - aidoma sufletului omului. Zilele pot fi mai zbuciumate, în func ie de valurile de dorin e, de gânduri, iar sufletul eului poetic poate fi sau nu cople it de vibra ia aerului. Atunci când vibreaz i aerul dimpreun cu dorin ele, totul devine ca o mare ce te poate mângâia ca un iubit. Aceasta este semnifica ia

poeziei o zi i-un val: „între un val i alt val/ cople it de dorin e/ vibrez în aer/ cu puterea unui gând// între o zi i alt zi/ m ata ez de mare/ ca de un iubit” (p. 54).

Calea luminii define te cel mai clar spiritul doamnei Doina Dr gu . E vorba aici de o introspec ie datorat alegerii c ii ilumin rii, prin întoarcerea la sine - noi am spune printr-o coborâre în sine, la s la ul eului ascuns: „calm i concentrat/ a ales calea/ luminii/ ca întoarcere spre sine” (p. 59). Timpul - spune poeta - „nu se mai soar ”, iar încremenirea lui produce o deta are de tot ce este profan. Prin coborârea în labirintul eului profund, descoperi un punct de unde pleac spiritul i unde se întoarce, „desenând” în felul acesta cercul ca simbol al perfec iunii universului interior: „iar un punct - deplin tatea/ unui cerc -/ devine totul” (p. 59).

Courbet - Plaj în Normandia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~

Balad[

- Dragii mei, visând departe, Voi pleca-n Literatur Un t râm cu totu-aparte, Sfer f de fisur !

Plânge mama f seam n, Plânge tata ap sat...

Eu, cu flori de lunc geam n, Dep rta-m -voi de sat.

Plânse tata o fântân , Plânse mama cât un râu i triste ea toamnei, spân , Ne ajunse pân’ la brâu...

Doamne, pruncii - calde verbe nuiesc un aspru zbor, Eu presimt, cu trupu-n jerbe, m nasc din plânsul lor!

Zise mama: - Crin tomnatic, Nu te pierde în icoane Cu credin de j ratic, sc toare de frisoane!

Tu nu vezi c febra dulce i-a s pat c ri pe chip, Gata-n vene s i inculce Piramide de nisip?

Tata zise, ars de ruguri: - Eu te las, de i n-a vrere, Dar tu ui i c ai doi muguri i-o frumoas preamuiere?

Parc-ai fi un ip t negru i de-aceea mult m tem te prinde-n ritm alegru O rafal de blestem!

- Dragii mei, v-am spus i zic: Voi pleca i nu m -ntorn!

Nu m-abate-al fricii spic, Nu m -ndoaie zvon de corn!

- Tati, tim c larg e plaiul, Ia-ne i pe noi acolo!

cu

miori\e

- V-a lua, dar greu e graiul Lui Emin i-al lui Apollo - i ce dac ! Ar i de plângeri, Vrem s fim i noi ca ei!

- Dragii mei, voi sunte i îngeri, Iar acolo-s numai zei!

Crede i voi c-alearg pa ii Spre o nunt cu mirese?

Vraja- i flutur urma ii Prin oculte interese.

Care-i gura s renun e La-nflorirea f sfad Când poe ii dau gr un e La principii de z pad ?

Buchisind vibr ri m runte, Te ag i de orice fir.

Lacrimile de pe frunte Te preschimb -n trandafir!

- Dac dur e n pasta, i o plato de lut i vei ti c -n lumea asta Relativu-i absolut!

- M i femeie tare-n smal , -mi i tu pe plac o dat !

Lumea unde eu m nal E durere-aristocrat .

- Ah, coco cu dou creste, Tu ales-ai cerul gazd ?

Ticluit-ai o poveste Unde nu-s nici plug, nici brazd .

De cele tii t i tovar i te bucuri, nu te las!

Ce-ai f cut vei face iar i, De-ai avea i miere-n glas!

- Dragii mei, prin zvon de trânt , Îmi voi pune steagu-n sânge!

Voi intra în Sfera sfânt , Chiar de pietrele m-or plânge!

Simfonie în eleapt , Contra clipelor, armur !

Asta-i Muza ce m-a teapt , Sfer f de fisur !

- Dac n-are u i, ferestre, Prea încondeiata sfer , Sim mintele- i terestre Cum p trund în dalba er ?

Toamna vine ca o lân , Despletindu-se-n cascade.

Parc -i cea f splin , Parc-ar fi apocalips!

Bate-un vânt de plastilin , sfoind copaci de ghips...

- Nu boci i atât! Z bav !

Eu m duc s m desmierd - Cum p trund? Prin zvon de-arome În a Duhului otrav , Contra ro ului desfrâu, Nu-n dulce uri s m pierd!

Pân pip i vii fantome Ne tiind de jug i frâu.

- C te duci la sânul Divei adulmeci, te asigur.

Doar târziu voi fi atletul Dar s tiu c ve nic fi-vei, Spre-ale cerului dactile De pe-acuma eu m -nfrigur!

Când ghici-voi alfabetul tept rii dintre file.

Nemurirea-n gând te plou ? i, m rog, la ce-i util ? În adânca alergare, Nu-s mai dulci un strop de rou Savura-voi pe-ndelete i un ghem de clorofil ?

Largi metafore-n frigare, Ostropel de epitete, - Dragii mei, m-am prins în hor , Voi juca, tocind opinca.

Caltabo i de rim macr Visu-acesta - veac în or ! În untur de vocale, E mai tare ca palinca!

Carne de litot sacr Pres rat în sarmale; Dinspre Cer spre ochii mei, Blând adie-o c prioar ...

Sinecdoci în saramur , Neamul care- i cre te zei Ironie la gr tar, Are soarele-n c mar ...

Epitrope mur -n gur , Metaplasme cu m rar; Pe c ri deloc distincte, Greu de sânge m dezb r!

Cozonaci de asonan e Peste sacul de instincte i hiperbole-n piper, Zboar-o leb -n r sp r...

Iambi adu i cu t boan e Pe j ratic de mister....

Voi s ti i c , plin de trucuri, Trupul nostru-i duh infim Peste-al norilor tezaur i, de-aceea, peste lucruri Deveni-voi f moarte, Curcubeici vreau s fim!

Un proverb cu corn de aur Str lucind pe-albastra carte! i, de-o fi i-o fi s fie ajung nemuritor, Plânge mama, tata-ngân , promit: cu bucurie Tata plânge, mama cade.

Voi veni la voi s ... mor!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul V, nr. 12(52)/2014

Doina DR~GU}

Despre s u f le t Conform defini iei din DEX, sufletul este „totalitatea proceselor afective, intelectuale i voli ionale ale omului”.

Dic ionarul de filosofie trateaz sufletul ca fiind „eul imaterial care posed experien a con tient , controleaz pasiunea, dorin a, ac iunea i î i men ine o identitate perfect începând din momentul na terii (sau înainte) i încheie cu cel al mor ii (sau dup )”.

Deschizând Dic ionarul religios, g sim: sufletul este „elementul de origine divin , imaterial, substan ial i ra ional care d forma individual , personal , liber i nemuritoare a fiin ei omene ti, prin care se distinge atât de Dumnezeu, cât i de celelalte creaturi”.

Con inutul nem rginit al acestei entit i, care d fiec rei st ri omene ti o înc rc tur emo ional aparte i care diferen iaz indivizii între ei, îl descoperim în expresii de genul: • A- i înc rca sufletul cu... = a s vâr i o fapt rea, a-i face cuiva r u...; • A avea (ceva) pe suflet = a fi chinuit

de ceva, a fi preocupat de comiterea unei fapte rele...; • A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu suporta pe cineva...; • A-i scoate (cuiva) sufletul = a sup ra pe cineva, a sâcâi...; • A-i ie i (cuiva) sufletul = a munci din greu, a muri...; • Cu sufletul la gur = în agonie, a respira foarte greu...; • fie de sufletul cuiva = a da de poman în amintirea unui mort...; • A- i vinde sufletul = a p tui foarte u...

Cercet torul i medicul suedez Nills Jakobsen a declarat c sufletul cânt re te nici mai mult nici mai pu in decât... 21 de grame. Cum a ajuns la aceast concluzie?

El a cânt rit o serie de muribunzi înainte de a- i da ob tescul sfâr it. Apoi, dup producerea momentului fatal, i-a cânt rit din nou. A constatat c indiferent de vârst sau de sex „trupul uman pierde invariabil 21 de grame în clipa mor ii”.

Deci, prin moartea fizic are loc

Courbet - Satul Maidens

separarea sufletului de trup, în timpul vie ii corpul servind sufletului drept l ca , închisoare sau mormânt.

Nemuritor i indestructibil, potrivit concep iei lui Platon, sufletul „p se te curat trupul (...), se duce spre ceea ce este asemenea cu el: spre nev zut, divin, nemuritor, în elept”.

Când frumoasa Theano s-a sim it atras de Pitagora, prin str lucirea aproape supranatural care emana din fiin a sa, de i împlinise vârsta de 60 de ani, ea i-a sim it „sufletul înflorind în adâncul ei ca lotusul mistic cu o mie de petale”. În eleptul s-a tulburat, de i tia s i înving sim urile, îns „fulgerarea acestui suflet îl p trunsese pe al s u”.

Orfeu, geniul însufle itor al Greciei sacre, a fost acela care i-a trezit sufletul divin. Lira sa cu apte coarde îmbr a universul, fiecare dintre ele corespunzând unei st ri a sufletului uman. Când ultima amintire a trupului viu al iubitei sale, Euridice, a disp rut, Orfeu a strigat: „unde este sufletul ei?”.

Faust, înv atul c ruia tiin a vremii nu-i mai era îndestul toare, animat de pasiunea cunoa terii, face în cele din urm un pact cu Mefistofel - spiritul r ului -, legându-se cu pre ul sufletului s u pentru a ob ine „fericirea ca voluptate, tiin i putere”.

Nefiind altceva decât înf area dramatic a unei vie i omene ti, Faust, sim ind c sose te clipa suprem , când sufletul se va desp i de corp, roste te pentru întâia oar : „Verweile doch, du bist so schön! - R mâi (clip ), e ti atât de frumoas !”.

Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dac va câ tiga lumea întreag , iar sufletul s u îl va pierde” - spune Evanghelia.

Succesul cel mai mare din toat istoria omenirii a fost moartea umil a lui Iisus pe cruce. Sacrificiul acesta suprem a rupt „pactul dintre diavol i umanitatea noastr ”, iar „sângele v rsat a scump rat sufletul lumii”.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

George FILIP (Canada)

Remember cu ]i despre Nicolae Labi] Chiar a a, cam foarte scurt , via a lui Nicolae Labi se reconstituie fragmentar, dezlânat i fragmentat . Fiindc nimeni nu tie, pân în prezent, despre copilul-poet, absolut nimic. Îns , gra ie Doamnei Ioana Zamfir poet i ex-redactor la Magazinul Femeilor - Radio Bucure ti -, vom întregi par ial Odiseea LABI cu câteva secven e inedite.

Dar cine este surpriza Ioana Zamfir? Este un zâmbet care ne-a mângâiat tinere ea, captiveaz înc i va d inui. Ca un vechi prieten, pe care n-am v zut-o de peste treizeci i cinci de ani, risipesc pe IOANA doar câteva vorbe, pe care le doresc metaforice: IOANA este un zâmbet etern. Ei bine, gra ie zâmbetului IOANEI scoatem acum din cuf rul cu amintiri câteva perle, pe care vi le d ruim.

- Alooo!... Ioana?... Am primit plicul cu surprizele promise, despre Labi .

- S i fie de bine! Scrie i d ruie te totul cititorilor.

- Ioana... mai e ti frumoas ?

- Dar tu, mai e ti poet n ios? ...Doamna Ioana Zamfir a fost coleg cu poetul Nicolae Labi la coala de literatur , care a func ionat ni te ani pe la Bucure ti.

Regimul comunist avea nevoie de cadre, de intelectuali, de poe i etc. i i-i crea în fabricile anume instalate printre destinele unor minuna i oameni debusola i, de fapt marginaliza i de regim. În contingentul lui LABI au fost încartiruia i i câ iva tineri, i mai pu in tineri, dintre care unii au devenit scriitori. Dar nu gra ie partidului, ci gra ie bunului Dumnezeu, care îi stropise cu har. Nu v vând acum totul pe (nici) doi lei, dar v spun c printre bravii locotenen i ai acelei caz rmi de tip Makarenko s-au num rat i poe i ca Ion Gheorghe, Gheorghe Tomozei i... cam atât!

Ioana aceasta Zamfir, cu zâmbetul ei contaminant, se pârguia printre ceilal i. Dar... ca o viitoare mireas a unuia dintre studen i, respectiv Toma Anastasiu, î i ascundea în cuf rul de zestre mici podoabe pe care ni lea ar tat mai târziu. Dori i surprize? Avem. Vil pun într-o prim imagine pe copilul acesta prematur... matur, pe poetul Labi , în depli-

tatea infantilit ii lui.

ECOU LA MOARTEA C PRIOAREI Confratelui Nicolae Labi Motto: ...ce mult a plâns atunci Nicul ie , dar pu ca tatei n-a vrut s dea gre . deci: pu ca tatei, totu i, a dat foc iar c prioara a c zut pe stânc i Labi s-a rugat - f noroc, iar umbra mor ii îl mai frige, înc . a plîns i a mîncat - copil fl mând i la iertat pl pânda c prioar dar nu se stinge uciga ul gând iscat prin crângul de odinioar .

Privi i-l... parc este o stea cu mai multe col uri, zugr vit pe cer. S-a imortalizart, nenuind c pentru vecie, pe balconul dormitorului caz rmii - la baraca de literatur , în care se mai i odihneau recru ii partidului...

Dar c priorul LAE n-avea odihn . El, minunea, cu spontaneitatea specific era prezent pe de-arândul. A a se face c la logodna blondei încazarmate Ioana Zamfir, cu camaradul de batalion Anastasiu Toma, poetul LABI a pus pe hârtie o LOGODN , scris cu mâna tremurând a unui inocent în materie.

...apoi poetul a plecat în cer. l-au împu cat cu clon ul de rubin. clon ul cel ro u... imn de lerui ler l-a dus pe LAE-n marele amin. poetul a p strat un petic mic dintre hârtie alb - imaculat cu un poem, din care-a scris nimic, sperînd c o s -l scrie-cer, vreodat . eu i-am furat hârtia din mormânt i v rostesc... ce nu vede oricine. citesc poemul lui postum i sfânt ce l-a zidit în marile destine. ...au fost odat ni te c priori ce merg la LAE i îi dau iertare el, fl ul, pe la cînt tori, s-a dus cu tat l s u - la vân toare.

Mai am i alte surprize, dar nu vi le ofer ast zi pe toate. in îns s precizez c marii arhivari ai sufletelor nu-i neglijeaz pe cei merito i. NICOLAE LABI este unul dintre copiii minune ai poeziei române ti. Mie îmi este dor de LAE i-i trimit din când în cînd câte-un poem.

poemu-acela a r mas sublim. cei doi iedu i nu s-au n scut vreodat . o tie ara, noi cu to ii o tim: numai foamea a fost vinovat ...

5 martie 2011, la Montreal Fiindc trupul poetului a plecat la cer, dar sufletul i numele lui au r mas în eternitate, iar eternitatea noastr este aici... pe MÂNT. Noiembrie 2014, la Montreal.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul V, nr. 12(52)/2014

Iulian CHIVU

Transgres[ri conceptuale De la Atman, la Dasein Motto: În vremea aceea era în tot p mântul o singur limb i un singur grai la to i (Geneza,11.1) Cu celebra lucrare a lui Wilhelm von Humboldt Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss aufdie geistige Entwicklung des Menschensgeschlechts1, avem suficiente argumente c limba nu este exterioar specificit ii spirituale, iar aceast specificitate se întemeiaz pe determina ii complexe, de la evenimentele istorice marcante i pân la configura ia geografic în care se statornicesc popoarele. „Nimic nu poate fi exclus din limb spune Humboldt (§6.34) - pentru c ea con ine totul” i subliniaz mai apoi spiritul limbii f când trimitere la idiomul kavi „care, oricât de multe cuvinte ar fi preluat din sanskrit , nu înceteaz s fie totu i o limb malaezian ”(§8.47). Planul lingvistic humboldtian se cere dep it îns pe direc ia spiritului limbii pornind îns de la o apreciere: „Limbile derivate din sanskrit se apropie totu i cel mai mult de aceast form perfect i sunt deopotriv acele limbi în care formarea spiritual a speciei umane s-a realizat în modul cel mai fericit” (§ 22.301). Humboldt, f s insiste pe alte interpret ri în afara intereselor stricte ale lucr rii sale, eviden iaz factorul intelectual în raport de reciprocitate cu profunzimile semantice de care dispune o limb . Acestui factor i se datoreaz reprezent rile metafizice i religia pe care ele o instituie. Astfel, concepte fundamentale, fie c se refer la obiecte, la însu iri, la st ri i ac iuni, cunosc transgresiuni ale atributelor tocmai din aceast cauz . A adar, dinspre translare spre transgresiune nu într-un turn al Babilonului, ci într-o justificat diversificare a limbilor postadamice. Mai evidente în cazul no iunilor abstracte (concretizate doar prin cuvânt), transgres rile semantice se observ predilect în referen ialul conceptelor (sensuri), în extensiune (sfer ), cât i în intensiune (propriet i). Se ie c pentru un denotat (referent) corespunde o singur extensiune, îns intensiunile pot fi numeroase. în acest orizont, se pot eviden ia în intensiunea conceptelor întemeieri de ansamblu în planul atributelor ce definesc referen ialul vedantinului Atman în opozi ie cu heideggerianul Dasein. Desigur, o detaliere larg a oric ror apropieri i respingeri ar presupune antrenarea mai tuturor ideilor filosofice din antichitate i pân ast zi, ori la fel de relevant ni se pare raportul dintre argumentele semnific rii cu semnificarea argumentelor; flexiunea semantic , nu paradigma formelor. Cu alte cuvinte, perspectiva lui Boethius (species voces res exprimate în note ale rela iei denotant denotare similitudine) este în definitiv aceea i rela ie exprimat la Abelard în vox definitio; vox res, iar de Bacon în concept semn res. Un impas (absolut teoretic), deci nu un impediment, îl reprezint i ast zi echivocul din r spunsul lingvisticii privind preexistenta sensului în verb sau în substantiv, adic dac designa ia s-a f cut mai întâi în plan nominal sau în plan verbal (ceea ce la greci contra-

pune ousia i poein) - certitudinea unui r spuns ar fi dep it pragmatismul lingvistic i ar fi ajutat la cunoa terea resurselor abstractiz rii.

Humboldt evit i el un r spuns ferm, îns e sigur c ulterior s-a ajuns la concept prin abstractizare, iar în cazul limbii sanskrite lingvi tii identificau mecanismul abstractiz rii nu atât în forma activ a verbelor (un cuvânt pentru altul), cât mai ales în forma medie (un cuvânt pentru sine), ca s prelu m termenii lui Cassirer2, sau ca în limbile melanesiene (lb. hupa) care au uzat, de pild , de forme pronominale diferite la persoana a III-a pentru membrii adul i de sex masculin din acela i trib i altele pentru membrii altor triburi. În limba greac , pasivul s-a dezvoltat treptat i confuz numai par ial din diateza activ i par ial din cea medie - lucruri care oblig cugetarea s se conformeze rigorilor paradigmatice. i tot Cassirer g se te în limba copt (limb afro-asiatic anterioar sec. al XVII-lea) c sinele e derivat din substantivul corp ruia i se adaug sufixe posesive. O înrâurire probabil cu sanskrita, unde sinele e totuna cu sufletul (atman), dar i cu trupul (tanu), de la care se define te ca o dublare a acestuia. Toate acestea conduc la premisa c „nu exist nimic care -i premearg gândirii decât îns i gândirea”, cum stabile te Cassirer3, cu limba fiind deci atât în planul intui iei, cât i în senzorial, în reflec ie, în conceptualizare i nu mai apoi în comunicare. Ca premis admis i de gândirea vedantin , dar i de cea occidental mult mai târzie, Fiin a este perceput ca Fiin a devenirii i prin asta se situeaz dincolo de devenire (J. Paul-Sartre4), atins de pasivitate, fiind causa sui; în definitiv, este sine. Gustul definirii, fie i alegoric exprimat, l-au avut i mitologiile ca mai apoi filosofiile s -l abstractizeze îmbinând în fond i ele genul cu diferen a; specia se legitimeaz în gen, iar genul î i recunoa te diferen ele. Definirea Fiin ei va proba aceasta i la Hegel ca i la Sartre („Fiin a i se d ruie te întreag Pentru-sinelui ca sine, ceea ce vrea s spun c iluminarea în loc s risipeasc întunericul Fiin ei, îl lumineaz ca întuneric”5), fiindc a defini presupune a cuprinde cu exactitate definitul în timp ce definirea îi cere s nu se extind , s nu evolueze cu toate c propriet ile apar in unei specii f a face parte din defini ia acesteia, cum nota undeva i Umberto Eco6. Edmund Husserl, cum vom vedea, trimite la sfera eidetic a esen elor ce nu reprezint diferen e, sfer de specificit i care se dovedesc în cele din urm singularit i eidetice i re inem c esen ele înse i apar in unei ierarhii a generalit ii i a specificit ii. Atman, în metafizica i cosmologiile Orientului, se proiectez între Spiritus i Corpus, mai aproape de Anima. Ved nta, la care vom face referiri ca final al Vedelor, se define te ca o translare a gnoseologiei spre ontologie i a existen ei spre cunoa tere. Aici

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu întâlnim credin a (ca glauben, ci ca schlechthein), iar metafizica este, remarcabil, cunoa tere efectiv ; Ganesa era la indieni st pânul cunoa terii, simbolizat printr-o svastic - simbol al axei în jurul c reia se învârte lumea. i tot cunoa terea tipic hindus se orienta doar în afara materiei, a a cum este ea acceptat de fizica modern . De fapt, se pare c în sanskrit nici nu exist un cuvânt care s numeasc conceptul de materie, cu toate c în pentada principiilor cuprinse în butha (bhu = a fi), alchimia hindus include pe lâng akasa (eterul), vayu (aerul), tejas (focul), ap (apa), chiar i prithri (p mântul) - dup Brahma sutra, pâmântul, denumit i annam, asigur hrana (materia). Celor cinci principii le-ar corespunde tot atâtea sim uri prin care se manifest : auzul, pip itul, v zul, gustul, mirosul7. Atman, ca des vâr ire brahmanic , este reprezentat prin Siva, i aceast ipostaz se atinge dup parcurgerea celor patru asrame (stadii): brahmacarin (ini ierea), grhastha (vârsta sacrificiilor), vanaprastha (retragerea în ascez ) i parivrajaka (c tor, r citor). Brahmanul ajunge Atman dup ce se at pânesc bine cele cinci virtu i, respectiv pacea sufleteasc , înfrânarea, renun area, r bdarea i reculegerea. Aceast înv tur este cultivat prin sistemul vedantin (cele patru vede: Rgveda, Samadeva, Yajurveda i Atharvaveda). Vedanta (sfâr itul Vedelor, încununarea cunoa terii), sau Upani adele (acestea din urm , unsprezece la num r, sunt apreciate de Paul Deussen 8 a însemna pentru sistemul vedic cam tot ce înseamn Noul Testament pentru Biblia cre tin ), îl înva pe brahman Teologia, Cosmologia, Psihologia i Eshatologia cu tot ce este necesar pentru a se eliebra de etapa existen ei mundane într-o samsara ce inte te fericirea etern . „Nu exist cunoa tere pentru cel f yoga, pentru cel fara yoga nu exist contempla ie, pentru cel f contempla ie nu exist pace; de unde s vin fericirea pentru cel f pace?” (BhagavadGita, II-66). Atman este, pe de o parte, asimilat cu principiul, dar presupune simultan sinele corporal (trupul), sufletul independent de trup i sufletul suprem. Ca fiin , aspir de-a lungul vie ii la gândirea i beatitudinea lui Brahma (Saccidananda), iar prin autodisciplinare (Niama) atinge acea func ia a manasului asimilabil con tiin ei (buddhi), îns o con tiin a eului, func ie a sufletului (ahamkara). Brahmanul are cuno tiin a (vidia) adev rului (satyam) i o urmeaz cu în elepciune (sattva). Dup Yajnovalkya, renumit înv tor vedic, Brahman î i are sediul în ase locuri din om: vac,

Courbet - Hamacul

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

prana, caksus, srotram, manas, hrdajam în care se manifest tot atâtea determin ri ale esen ei divine: prajna, priyam, satyam, anata, ananda, stihi -toate împreun alc tuind corporal pratistha. Mai târziu, în Vedanta, „Brahman este caracterizat prin concentrarea celor trei determina ii esen iale ale sale ca saccidananta, respectiv, ca fiin (sat), spirit (cit) i beatitudine (anada)”9, prin aceasta Brahman putând fi în egal m sur creator, sus in tor i distrug tor al lumii. El p trunde în oameni ca Atman pe la baza craniului, ca urmare a func iei sale androgine: se dedubleaz , se procreeaz , apoi principiul feminin se ascunde în speciile vii unde este urm rit de principiul masculin al lui Atman ca s procreeze în continuare i s z misleasc indivizii fiec rei specii, de unde deducem natura comun a lumii vii i atunci avem un Mahan Atman ca suflet al lumii, un Hiranyagarbha con tient în orice eu, în orice existen din infinita transmigra ie a sufletelor (samsara). Diferen ele de reprezent ri, cum vom vedea, sunt evidente în spa iu i timp. În filosofia upani adelor, ele sunt exprimate prin ceea ce îl define te pe om în general: „Omul este cu totul i cu totul format din dorin (kama); dup cum îi este dorin a, a îi este i priceperea (kratu); dup cum îi este priceperea, a a î i face i lucrarea (karma)”10. adar, omul este în chip esen ial Purusa, dat fiind c locuie te în mijlocul trupului, ca Sine al fiec rei existen e.

Atunci, dac Purusa ar fi s la ul exclusiv al lui Brahman, înseamn manas (memoria) e un lucru secundar i vulnerabil prin abstinen e: „Se spune c , atunci când cineva se ab ine de la mâncare, dar bea ap , via a (prana) se men ine, dar memoria (manas) dispare”11. Eshatologia i Psihologia sistemului vedic mizeaz adesea pe cauzalit i greu verificabile, unele dintre ele contrazise categoric de cercet rile occidentale de genul celor ale lui Freud sau ale lui Jung. Iat un scurt pasaj din Chandogya (6.8.1.): „Când se spune c omul ar dormi, atunci acesta a ajuns la starea de unire cu cel ce fiin eaz , o dragule, în sine însu i a intrat el, de aceea se spune despre acesta c doarme (svapiti), ci el a intrat în sine însu i (svam apita)”, de unde se înelege c în stare de veghe sufletul se manifest într-o lume comun , pe când în somn, Atman se întoarce la propria sa identitate, la propria sa natur c tre care tinde ca recuren . De aici îns i observa ia lui René Guénon12: „Fiin a este una în sine [...], Existen a universal , care este manifestarea integral a posibilit ilor sale, e unic în esen a i în natura sa intim ; îns nici unitatea Fiin ei, nici unicitatea Existen ei nu exclud multiplicitatea modurilor de manifestare, de unde indefinitatea treptelor existen î ei”. Astfel, planul logic nu intr în contradic ie cu cel metafizic, multiplicitatea manifestându-se în îns i unitatea primordial , iar Fiin a este în eleas ca principiu al manifest rii. Dac lu m ca premis universal valabil teoria no iunilor, vom descoperi în cele din urm argumentele transgres rii conceptuale pe de o parte în mecanismul definirii, în extensiunea (sfera) i intensiunea (proprietatea) definitului, pe de alt parte în îns i viziunea asupra lumii i a sensului ei. De pild , în Bhagavad-Gita (II-16) se spune: „Nu exist Existen pentru Nefiin i nici Nonexisten pentru Fiin ”, ceea ce pentru un occidental este un simplu truism, iar pentru un hindus este un mare adev r. Acela i lucru îns , dup René Guénon, presupune c „în NeFiin nu exist multiplicitate i, la rigoare, nici unitate, ci NeFiin a este Zero-ul metafizic”13. S nu uit m totu i c NeFiin a e, din perspectiv cre tin cel pu in, parte a Totului i este deci condi ionat prin asta; inexistentul este în

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Heidegger mai degrab acea „interpretare temporal a fiin ei fiin rii afara poten ialit ii i este, ca atare, necondi ionat pentru c este ce este simplu-prezent în prim instan (Brahman, n.n.), adic a lipsit de multiplicitate, ori i NeFiin a este lipsit de multiplicitate, calit ii-de-a-fi-la îndemân ”15, o praesentia schematic de orizont de i este statuat în nemanifestare. A a ne întoarcem cu Husserl la ecstatic, ceea ce nu dep te modelul kantian (Fiin a ca percep ie a Fiin a strict fenomenal , a transcendentului, i la Fiin a absolut , a Fiin ei) i nici modelul aristotelic al Fiin ei ca prezen . Fiin a ca ima-nentului de la începuturile fenomenologiei, ca tiin a originilor ajungere la prezen (modelul heideggerian) nu se îndep rteaz de prin esen a ei specific . „Orice esen - spunea el - se înscrie într-o Atman decât printr-un alt tip de raportare la timp; timpul neutru ierarhie a esen elor, a adar într-o ierarhie a generalit ilor i a spe- (etern), timpul secven ial (existen a) i timpul transcenden ei (timpul cificit ii”14 i admitem astfel c num rul unu este un gen suprem isp irii intersectat cu timpul brahmanic, adic o transgresare a (celelalte sunt doar diferen e), pentru c este o esen ce nu reprezint timpului fizic în Vedanta vs. temporali zarea temporal it ii în Fiin a o diferen ultim , ci doar o sfer de note i singularit i de esen filosofiilor occidentale). De la Sinele-Atman (scop, orizont) la Dasein (eidetice). i tot de la Husserl, Fiin a poate fi în eleas fie ca realitate (comprehensiune de sine factic-cotidian ), „diferen a dintre Fiin vs. con tiin , fie ca tr ire vs. lucru. El vedea în fenomenologie o i Fiin are este temporalizat în temporalizarea temporalit ii”16, zuin secret a filosofiei moderne în direc ia c reia erau mânate transgresarea urmând a se rezuma la punerea în ecua ie a Eu-lui cu considera iile profunde ale lui Descartes, psihologismul lui Locke i temporalizarea; pozi ie a devenirii fa de rela ie, ceea ce duce la o numai Hume a reu it s -i treac pragul, dar i el a f cut-o legat la diferen de esen ializare. Dasein este altfel decât Atman prin moochi. Cu Heidegger îns se face o critic a celor patru teze despre dalit i de tipul das Insichruhen (tihna Sinelui) i das Insichstehen Fiin ale filosofiei occidentale, respectiv teza kantian (1) - a Fiin ei (statornicirea Sinelui în sine) - o diferen iere de subsistare în sine ca predicat real; teza ontologiei scolastice saumedievale(2) - a Fiin ei (das Insischselbstehen), modalit i în care se fac i esen ializ rile de ca fiin are în essentia i existentia; teza ontologiei moderne(3) - a diferen ale întemeierilor religioase; în definitiv, recuren e ale restaFiin ei naturii (res extensa) i a Fiin ei spiritului (res cogitans); i ur rii aceluia i Babel. teza logicist (4) - a Fiin ei copulei (a este-lui), ca mai apoi s se articuleze Fiin a prin diferen a ontologic i s se fac recursul la deter- 1 A se vedea trad. Despre diversitatea structural a limbilor i influen a mina iile comprehensive implicite ale Dasein-ului fa de fiin are. ei asupra dezvolt rii spirituale a umanit ii, Ed. Humanitas, Buc, 2008 2 Cassirer, Ern.; Filosofia formelor simbolice. Limbajul, Ed. Paralela 45, a vom putea observa transgresarea conceptului de Fiin cu suPite ti, 2008, p. 236 ficiente detalii de extensiune i de intensiune, la filosoful german 3 Op. cit., p. 198 identificând diferen ieri esen iale fa de op iunea vedantin nu atât 4 Vezi Fiin a i neantul, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2004, p. 35 prin Fiin i fiin are, cât mai ales prin temporalitate i obiectualizare 5 J. Paul-Sartre, Existen i adev r, Ed. Polirom, Iasi, 2000, p. 117 a fiin rii. Filosofia german , cu predilec ie cea heideggerian , are ca 6 Vezi De la arbore la labirint, Ed. Polirom, Ia i, p. 11 infra i filosofia vedantin avantajul de a fi conceptualizat în interiorul 7 Pousin, Valle; Brahmanismul, cu o sintez asupra filosofiei vedanta, Ed. Buc., 2001. unei limbi naturale nealterate, cum remarca i Humboldt; s nu uit m Herald, 8 Filosofia Upani adelor, Ed. Herald, Buc, 2007, p. 55 totu i c tot ceea ce exprim limba se exprim mai înainte în gândire. 9 Deussen, Paul; op. cit., p. 129.

Deschis compunerilor lexicale, spre deosebire de limbile semitice, 1 0 Deussen, P.: Op. cit., p. 205 11 germana a putut s exprime concepte ca: das An-wesen (fiin a ajuns Idem, p. 281 la propria ei prezen ), das Aufsichberunhen (st ruirea întru sine), 1 2 Guénon, René; St rile multiple ale fiin ei, Ed. Herald, Buc, 2012, p. 53 das Rechnende (gândire calculatoare), das Nachdenken (gândirea 1 3 Idem, p. 49 14 Husserl, Edm.; Idei privitoare la o fenomenologie pur i la o filosofie care merge pe urmele a ceva), das Bedenkliste (ceea ce nu este înc fenomenologic , Ed. Humnaitas, Buc., 2011, p. 68 gândit) etc. Evident c în contextul gândire-limbaj sugerat aici, Fiin a, 15 Heidegger, M.; Problemele fundamentale ale fenomenologiei, mai mult decât alte concepte, cunoa te o pardigm de tipul das Ed. Humanitas, Buc, 2006, p. 487 Nachdenken, în orizontul das Bedenkliste. În aceast virtute lucrurile 16 Idem, p. 513. sunt simple prezen e, iar Sinele se define te ca existen . Heidegger define te Dasein-ul ca modalitate a temporalit ii ce faciliteaz comprehensiunea Fiin ei spre întemeierea trasnscenden ei Sinelui; Fiin a privit ca fapt-de-a-fi-simplu-prezent în sensul cel mai larg cu putin . Transcendena Dasein-ului, din perspectiv fenomenologic este înr cinat în factura ecstatic de orizont a temporalit ii lui i atunci fenomenologia nu mai este o psihologie descriptiv , cum credea Husserl.

Lui Atman îi corespunde Courbet - Atelierul artistului în fenomenologia lui

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Livia CIUPERC~

A fi Nins de Cuvinte Prea bine se tie, crea ia este o perpetu înl uire întru modelare a ml di elor cuvinte, rostuite cu luciditatea z mislitorului, din prea plinul fiin ei sale. Poetul nu rateaz nicio tem i motiv cunoscut sau care-l fr mânt . Dansul u liric (cu vibr ri epice sau/ i chiar dramatice) se dore te sau nu „lep dare de cuvinte”, dup cum gl suie te Nichita St nescu, de altfel, form ideal de a supune verbul inspira iei, doar propriei viziuni i propriilor pl ceri, într-o abordare care (ideal ar fi) s -l particularizeze. Acesta ar fi împlinirea spre care, b nuim, orice poet viseaz .

Nu cunoa tem visurile poetului Traian Vasilc u, dar cu recenta plachet de versuri, Sfe nic în rug ciune (Ed. PIM, Ia i, 2012, 56 de pagini), promite a ni le dezv lui. i nu sunt pu ine. Sinceritatea sa este debordant : „«Hai la secerat t ceri!...»” E adev rat, t cerea ajut s i limpeze ti gândurile, s i mângâi sufletul, s i modelezi condeiul - îmbr ând straiele psalmistului, cu vibra ii nostalgice i nelini titoare.

Frapant este predilec ia poetului Traian Vasilc u de a prelua de la maestrul s u, Grigore Vieru, acea aur de românism, din vremea în care - în juru-i - cu ascultare, tinere ea înflorea cu aripi înspre stele: „M-am stins în

cer / Ca s fiu în p mânt / i de atunce / Nam mai fost cuvânt. // Pân -ntr-o zi, / Ca s nu mai disper, / M-am ars în voi / i m-am nestins în cer”. Un vulcanism care, prin modestia discipolului Traian Vasilc u, se reaprinde, cu un promi tor imbold tineresc, prin voin cre tin : „s fiu de raiuri nins...”, „ve nicind” în „cuvânt” i - luminând. i dac „lumina” s-a „profe it”, e firesc „s tr im în Christ...”, dar nu „secerând t ceri”, ci clocotind, ca un „baci al humii...” E bine a re ine, clopotul se cere „doinit de ve nicie...”

Pre ioase gânduri par a str punge firea: „Î i face cas -n mine infinirea / S -i vorovesc t cerea cu nesa , / Trompe ii poart îngerii la bra , / Talan ii mei culeag -mi-i iubirea...” Da, „talan ii” se cer rostui i. i de aceea, poetului Traian Vasilc u nu-i dorim i se încuibe în suflet un „fagure” al t cerii, ci un „fagure” care s înmiresmeze „daurita scar ” a timpului acesta. Se cuvine-o dezmor ire de of-ul preromantismului românesc ( i eu, ajuns o candel uitat ...”) i o reîmprosp tare a mesajului gâlgâind de dorin e („înv t cerile s spun ...”, „înv garoafele s spun ...”, „în mine-aud cum se adun / M rile logosului sfânt...”).

Nu-l dorim pe tân rul poet Traian Vasilc u un „trubadur al t cerii”, ci zmeire de mileniu cu num rul trei, înfl rare, zbor întraripat.

De ce „eternul Ieri”? Nu, s-ar cuveni eternul Azi sau mai bine, eternul Mâine. Dar un promi tor imbold se-ntrez re te îns : „Sunt buciuma ul propriei sentin e, / Vuind, spre mine niagare cresc...” i cum suntem vi traco-daco-getic , rena tem, precum pas rea Phoenix. „Dau în leag n România ca peun unic Dumnezeu...” i-avem a-l crede, pe cuvânt: „Vai de ara ce nu- i are dacii ei nemuritori!...” (Cântec pentru dacii no tri) Pe-o „daurit scar ”, poetul ne surprinde, pl cut, cu-ale sale „simfopoeme” (Bradul interzis, Revolverul înflorit, Fuga de cerber), epicul fiind strunit de-o incisiv îmls mare în salbe de mister, gândind la vreun „brad împ rat” sau la vreun „Vahtang f pereche”, cu „veleit i de post-irod”, care „râvnea s moar ca un voievod...”

Re inem, poetul se las (ori se dore te) înv luit de tres lt ri îndurerate: „La u a care

spre Dumnezeu / Înfrigurat st plâns numele meu...”, în perpetu c utare i reg sire.

E timpul (am zice) unui nou impuls, zvâcnire încoronat de voin i-avânt crestat, ca un salt înspre alte însorite zori. Lâncezirea-n pas de-alean întristeaz : „Lin viscolire peste ochii mei, / Odihnesc cetind-o, nemurindo-n ei / i de-atâta bolt sun a cer i cânt / Ca o turl -albastr peste-un dom ce sunt...”

E adev rat, poetul este înc într-o lin utare de sine - i crede, se-ncrede, i eu, splânsul / Înstr inat, / Surâd, învinsul / De-orice p cat...” „N me i” de idei tresalt n adâncuri de fire, avântat, ceva mai des „stropit” (dorindu-se înduhovnicit, de i cu întret ieri), preg tit a bea „lacrima lumii”.

Cu v dit sinceritate, ni se confeseaz „De dinainte de-a m fi n scut / Inima Domnului m-a cunoscut...” E timpul s „bat vulturun fereastr ...” Suntem în a teptare. Cuvântul se cere „îmblânzit” i astfel modelat, pentru a deveni „spic în rug ciune-ngenuncheate”, zburând cu „aripi de m tase”, încât rostirea s-ating frumuse ea, precum în promitoarele „trepte” ale ilumin rii: „Uitatu-ma orice cuvânt / i exilat într-o t cere, / Când vreau s dor pruncia-mi cât / i nu am alt mângâiere...”

Da, cuvântul se cere înc run ire-a clipei ce arde fiin a, precum acel „ram de cruce”, întrist tor, al „bradului interzis”, „într-un veac al nim ruie”, amintitor al unui alt «brad trân», din prea-ndep rtate vultuiri istorice..., «t iat», pentru c «f cea prea mult umbr ...», spre care, posibil, gândul poetului i-a curbat condeiul. [într-un anume moment al anului 2008, ce s-a i dorit consemnat.]

Doar a a devine poezia „tain i cântec”, întru fireasc doinire: „Duce-m-a sub flori - totuna! / Nu-s ferice precum luna, // Nici curat ca steaua nu-s, / Nici n scut i nici apus...” În diversitatea sa tematic , surprindem lirismului s u: un filon satiric, cu trimitere la visul de „ienicer” al unui „satrap” (Ultimul vis al ultimului cneaz); antinomia dintre un „trandafir sfielnic” - cu sufletul „altar i mir” i un înr it „cerber”; pl cerea unor canta ii cu adâncimi, vizibil, romantice, „ochii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul V, nr. 12(52)/2014

Pauline KIRK nop ii” (Poem cu ar ), c utând, cu nesa iu „t zuiri de harpe”, „bucium mirare...”, „flaut divin” etc.; o oarece înve mântare arhaicizant („mahn ”, a „irumpe” sau a „rumpe”); preferin a pentru epitetul apreciativ sau cromatic i pentru un ritm b torit, baladesc, de str vechime („Bate-m nevina / De a- i ti senina / Ochilor privire / Peste monastire, / Unde, R nii mire, / L crimez psaltire...”). i totu i, ceea ce domin , este acea und de triste e ce înv luie st re ia inimii, producând „cicatrici de iubire...”

Apreciem preferin a poetului de a se l sa cucerit i-n acest mileniu al prefacerilor, de sublima ritmicitate clasic : „Inciner ri de taine în gr dini, / Prin iarba ars melcii mor de vii. / Cel mai str in fiindu- i din str ini, / De tine numai n-ai s po i fugi...” Un exerci iu prozodic ce- i va face loc, u or-u or, i-n poezia dou miist , pe care o dorim rea ezat pe treapta marii poezii clasice. Timpul nu este înc pierdut. În fine, e bine a te ti „frate cu oftatul”, dar neuitând c asceza se impune a fi a sinelui (cu prec dere gândind la sublimul exerci iu al crea iei). S nu uit m, propriile tr iri î i au dulcea a lor. Doar a lor. C ruia împlinirilor i relev unicitatea. Subscriem voin ei („lacrim clipa”), dar agil i abil la tot i la toate!

Plecarea

Diminea de noiembrie Pe când ro ile trenului nostru alunec i scâr âie, ne uit m afar la copacii sculpta i din ghea , i la stuful asemenea penelor înghe ate.

Departe de c ldura ma inilor i c minelor, orizontul i lunca râului se înce eaz într-un tablou chinezesc de negur i ger.

Totul devine altceva: acel mesteac n o lumânare aprins , acest iaz o sticl spart . Încetinim, i lâng ine b ile se cristalizeaz în fisuri de pânz de p ianjen.

Cerul este desf tare de fri , mântul palid erbet de l mâie, i eu - în drum spre înmormântarea ta sunt tot atât de lacom precum un copil savurez desf tarea unei alte zi pe care tu o vei pierde.

Baia este mai curat acum, telefonul nu mai este ocupat; patul t u st aranjat îngrijit.

Dresuri i e arfe i juc rii de plu au încetat s i ocupe podeaua. i c ut m scrisorile i nu g sim nimic la u a noastr , exceptând promisiunile unor vacan e în Capri cu probabilit i de una la un milion.

Ai plecat, i casa este mai t cut , facturile mai mici, iar vie ile noastre mai de arte cu o copil rie.

Portret

Courbet - Râul

Antebra ele înc acoperite de albul f inei de copt, prive ti int c tre artistul t u, i jos la conversa ia noastr din ceain rie. aisprezece? aptesprezece cel mult, ochii t i sunt a unei femei, obi nuit s mânuiasc muncitori, vite, via a.

Rochia i e arfa cuviincioas sugereaz pietate nordic , dar ochii t i nu. Cine ai fost?

Pân i descenden ii t i tiu doar ai devenit Bunica cuiva.

Dincolo de figurine i fe e de mas dantelate, ne stârne ti, dintr-un trecut mai str in decât adâncul oceanului.

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan Universitatea Bucure ti, http://mttlc.ro Traducere de Ana Vartolomei

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Daniel MARIAN

Aurelian S`rbu ]i demersul s[u liric

Navigator captiv î @n Labirint , cuprinzând o Icoan[ cu Glas de Elegie

fii întotdeauna preg tit s i recuno ti începuturile, impulsurile puternice care î i determin existen a. Cât de a fi definit ca poet în priveli tea oferit de sublimul poeziei i cât de a fi cum o comet secerând orizontul, ducând cu sine întregul cuprins cosmic, adunat pe rând în mii de ani lumin ... A a se întâmpl atunci când te reg se ti doar dup fotografia unei lumi de din untru, care prea pu in seam , rareori, cu ceea ce e pe afar ...

Se începe ca de obicei cu o învolburare care te cite te ca i cum altceva prea pu in ar mai conta dincolo de slova dintâi. Singularitatea, unicitatea î i stau sprijinite într-o stranie înaripare care poate fi pân i terestr , atâta vreme cât se sus ine ideea de fluiditate, de curgere f opreli ti, f m rginiri...

Aurelian Sârbu î i concepe de ast dat demersul s u liric adaptând în noi formule tr irile de referin ... „nu p storesc/ turmele altora/ turmele mele urc / s pându- i poteci/ pe sub piscuri// fiecare ap / curge în felul ei/ nu-mi vreau veacul/ la malul fluviului/ lent / sfid tor/ eu am fire de izvor/ cu glas împietrit” (Bucolic ).

Temporalitatea poate prinde diferite forme, de la „Ceas”: „când ploile plutesc în cer/

când ploile ajung pe p mânt// numai ochii închi i/ numai gura uscat / numai mâinile pr bu ite/ te mai in minte”... Trecând printrun moment „Rar”: „n-am nicio întoarcere la îndemân / drumurile mele sunt întortocheate/ v d -/ v d i nu mai v d/ i-mi cade ziua/ / m clatin în lumin / i-mi tremur glasul/ când m strâng sub pleoape/ s -mi strâng chinuit numele/ de departe”... Ajungând la un „Pasaj”: „am tr it toate anotimpurile -/ cad acum/ cu fiecare pas/ i-mi abandonez amintirile/ dintr-un timp netr it”. Istovinduse undeva unde „ne scurgem/ ca o clepsidr întoars / înainte de ultimul fir de nisip// numai o singur rotire/ peste toate/ de la un punct la altul// stau sechestrat într-o grot / înl uit pe-o roat / oprit / dup ce mi-am isp it/ toate osândele” (Navigator captiv).

Simt cât se poate de clar, o nostalgie, o piedic existen ial suficient de explicit , întocmai într-o „Elegie” care vine s întregeasc un tablou deja transfigurat; bine c sentimentul suprem al iubirii rezist ... „sunt înc pe punte/ i te v d/ în siajul b -trânei noastre iubiri// nu-mi deschide cartea/ ar fi ca i cum mi-ai aduna/ peste vocala mea vie/ o mân de p mânt”. Timp în care f t gad ,

se petrec neb nuitele (sau b nuitele?) ironii ale sor ii, ce in de o insuficien a vie ii în fa a plenitudinii acesteia... „nu- i mai simt catedrala/ / las acum/ r nile drumului/ gravate în ruciune/ lâng fântâna ochilor t i// eu nu m pot repeta/ nu m pot întregi” ( tiu).

Sunt elemente ce in dimpreun de firescul logicii, dar i de sublimul care transcende voit-nevoit, dincolo de paleta omologat a sim urilor; fie chiar i antiteze dar care în mod fericit vin s completeze de-a dreptul normalitatea... „nu mi-e lumina/ cum mi-e flara - / printr-una v d/ într-alta ard// i-am ezat în palme/ globul de foc -/ secunda mea zvârcolit ” (Icoan ).

Simt nevoia s -mi închei periplul, cam în felul în care l-am pornit de l-am îndr znit; despre acest complex „Labirint” al lui Aurelian Sârbu, îmi pare potrivit un „Glas” ce nu tiu precis dac e oapt , e expresia f echivoc, absolut natural , sau e strigare... „slovele mele/ au pornit târziu// înc m spun/ de la început/ în felul ascuns al acestei limbi”. S fie vorba despre parcursul f sfâr it, sau oare chiar de „Evrika” în sine: „îmi vei deslu i lumina/ dup ce m întorc cernit/ cu fa a spre noapte -// drum lung/ râu învolburat”...

Arhipelagul fiind; stingher doar omul; dar poezia erupe!

Din când în când, ca i cum dintr-un gând într-o urm a lui, ne ducem dup esen ele tr irii. Încerc m a ne individualiza pe cât putem, dincolo cel pu in la margine de turma sat de Dumnezeu. F de voie poate, oarecum gr bit de na tere, dar având Cuvântul dintre sâmbure i trunchi, putem a izbucni pân i-ntr-o lume care poate fi oricând în aceea i m sur înt rit ori contestat de hrisoave... „nu mi-ai dat niciodat vreo veste/ / între timp m-am n scut/ în somnul meu sturnat/ la r cini de cuvânt” (Psalm).

Ce-i drept, fiind într-un „Mal surpat”, se îngr desc i se confund toate, astfel încât se poate prevede periculozitatea de o suficien legat direct de sinele neacordat la vreun a teptat fenomen, par example: „nu mi-ai îng duit/ decât cuvintele/ pe aproape/ / (cele care/ mor i renasc/ din trupul meu/ de demult)”.

Tot despre cuvinte, dar ca i când ar fi fost însele c lcate peste b turi...; undeva se întâmpl ceva, un imperiu, poate fi el i

zeiesc, - cade, oarecum înv at minte c e fizic deci ve nic n-are cum. Poetul, absolut justificat se reinventeaz în geometria faptului, admi ând cum: „pe-afar / abia se aude fâ âitul prafului/ ce se strecoar pe furi / în anotimpurile mele confuze// un tron de nisip/ bântuit de insomnii// eu m-am apucat/ ca de fiecare dat / s înv cuvintele/ de lanceput” (Faun). Într-un conflict doar conjunctural sau poate sau idiomatic cu realul, Aurelian Sârbu zice c se izoleaz de o lume preponderent gân , unde nu e anotimp pe m sura lui...: „nu m r sfoi/ i nu m cerceta/ cu grab // în livada mea/ doar eu v d vârstele frunzei// (s -mi spui doar/ când picur / i când ninge)/ acum/ nu e nimeni pe-aproape/ s n scocim alt/ Dumnezeu” (Sub pleoape).

Pierdut prin toat încreng tura de forme, de cuprinsuri, dar mai ales de idei, poetul aduce cu el o „Umbr ” care nu e nevoie nici m car fie a lui; e, poate, o bântuire zdrav între con inut i p rere... „numai ochii închi ii/

numai gura uscat / numai mâinile pr bu ite/ te mai in minte/ ca-ntr-o durere gr bit // cantr-o fântân ce setea/ nu-mi potole te/ în care/ nu m mai z resc/ form de cer”.

Exist o libertate total , una indefinit decât greu fizic, e vorba de libertatea poetului.

Se poate întâmpla vreo deziluzie? Bineîn eles da, ca i de altfel în oricare alte p i... „în livada mea/ trec/ dintr-o t cere/ în alt t cere/ / fuga/ mi-e frânt ” (Fug ).

O singur colind îi trebuie poetului, dar aceea e parc din alt lume - una simpl , sincer , limpede… „t cerea mea -/ ce contur orbitor// m-am trezit de unul singur/ cruce/ pe deal” (Colind ).

Undeva, în al s u „Arhipelag stingher”, pe poetul pe care îl cunosc, nu prea voiam -l v d într-o „Ofilire” de nici un fel, dar citind ce urmeaz dup asta, sunt, din spiritul meu uman i poetic, al turi - al turi - al turi de el: „Te-am a teptat/ în cuib// am s tac/ pân la cap tul aripilor”. Dac e s spun cum se nume te: rezonan !

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Ion PACHIA TATOMIRESCU

Psalmii de la umbra plantei Moly ]i alte poeme anti-Thanatos Un reprezentativ galaxiedric al „valului refluxgenera ionist” (the Generation of Deep Clearness), „val” de retragere la matc i de cristalizare în profunzime a esteticii paradoxismului, afirmat vertiginos dincoace de orizontul anului 1965, „an al marii explozii lirice, antiproletcultiste”, din România, este i Dumitru Velea (n scut în zodia V rs torului, la 29 ianuarie în 1948, în localitatea Cioflan-D neasa, jude ul Olt, absolvent / licen iat - în 1973 - al Facult ii de Filologie de la Universitatea din Craiova), un mare poet „[în]n scut, nu f cut” -, dup cum ni-l arat cele dou excep ionale volume publicate cu deosebit parcimonie pân în prezentul anotimp al cronicii noastre, Lucifera (Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1973) i Cuvinte orizont - cartea fragmentelor I - psalmi (Petro ani, Editura Funda iei Culturale „Ion D. Sârbu” [ISBN 973-96391-6-X], 1995; pagini A-5: 96), volum ce trece (infra) sub „lupa noastr radiografiatoare”.

Dumitru Velea „fixeaz ” orizontul unui cuvânt de nou psalm.

Dumitru Velea mai este i autor al volumului de eseuri Banchetul (Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1984, nu vreo tra-

ducere a celebrei c i a lui Platon, ci inconfundabil-originalul Banchet „develean” < D[e]- + -Velea- + -an), lucrare profund-ancorat în perimetrele esteticii i filosofiei, dup care s-a ivit în corola operei sale i un excelent volum de piese de teatru, Zilele de pe urm (Petro ani, Editura Funda iei „Ion D. Sârbu”, 1994)*. Piesa-i de teatru, Baboiul, a avut „premiera absolut ” în anul 1995, la Teatrul Dramatic Ion D. Sârbu din Petro ani.

Psalmii i planta Moly dintre Homer i Hegel. Dup un excep ional debut editorial în poezie - gra ie atât lui Marin Preda, directorul Editurii Cartea Româneasc din Bucure ti, cât i poetului-redactor Mircea Ciobanu - cu Lucifera (1973), Dumitru Velea, poet al „lacrimii sub iri“, surprinde Distinsul Receptor de Poezie, dup 22 de ani, cu monumental-secundul volum de 24 de carate, Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I psalmi (Petro ani, Editura Funda iei Culturale Ion D. Sârbu [ISBN 973-96391-6-X], 1995; pagini A-5: 96), nou volum despre care se poate spune (chiar i cu peni a stiloului muiat în „c limara-auricul-stâng“) c îi a az eroul poematic în certa arie a str mo ilor nemuritori-sarmisegetusani, la umbra d ruit de vestita plant Moly, unde autorul (din Petroani) i-a salvat inima, punându- i neuronii în avangard , ca pe „cre tet” de potcoav „norocoas ” - i, apoi, „jur-împrejuruinduse” (s-ar putea s v plac i acest nou verb al meu ivit în aceast diminea de sub coaja de ou, chiar sub clo ca de aur a Sfintei Limbi Pelasge > Valahe), a adar, cu s bii încovoiatdacice jur-împrejuruindu-se - ca de ni te „sectoare de cerc” desprinse din margini de Soare-Tânâr-R zboinic (nu de-altundeva, ci din panoul central al Zalmoxianismului, singura tiin de a produce nemuritori din istoria universal ).

Este bine ca orice ens > ins contemporan nou - fie el dintre „migratori” i dintre scursorile imperiilor în Dacia / „Gr dina Maicii Domnului”, fie el din Pelasgime > Valahime

-, ca i în antichitate, s se team de „lucrarea” baghetei din mâna vreunei puteri de zeitateCirce i s se ab in de la „b utura“ din cupa întins de astfel de puteri circean-antic-moderne, spre a nu fi transformat în animal / porc-mistre , înmul ind „tâlvura de porci planetari”, c ci mul i sunt printre noi viclenii „str ini” / „invadatori” cu gândul de a ne jefui aurul dintr-a noastr Dacie (pe care-am ap rat-o ca r zboinici-nemuritori, sute de ani, chiar i-n fa a celui mai mare / lung imperiu al lumii, Imperiul Roman - a c rui capital , Roma, din vremea împ ratului Traian, a pl tit bir patru ani - din anul 98 d. H. i pân în anul 101 / 102 - capitalei Daciei conduse de regele Decebal, Sarmisegetusa), c ci mul i sunt printre Pelasgii > Valahii de azi indivizii ce alc tuiesc a a-zisele „scursori ale imperiilor”, dar tot mai mul i, alarmant de mul i sunt i cei ce, dintre noi, Pelasgii > Valahii, au devenit mancur i. Legenda antic nu ne spune „cu exactitate” decât numele misterioasei insule în care se înst pânise Circe, zei a helladic / greac , Ae[h]aea, f a se preciza vreo vecitate a acesteia. De aceea „legendologii” din zilele noastre o plaseaz fie în Marea Mediterano-egeean , dincolo de antic-str mo easca-ne Mare Thracic , fie „în r ritul” extrem al m rilor Europei Antice, adic în Marea Getic / Neagr ; „nemuritorul sâmbure” al legendei - fie el i simbolic-develeanul din volumul de fa - (pentru c Ulysse, cel ca uliul de inteligent, î i procurase planta Moly de la un „medic-autohton-insular”, specialist în plantele medicinale ale Cavalerilor Zalmoxianismului, adic ale Cogaionului / Sarmisegetusei, cele mai vestit-t duitoare din / în lumea antic-homeric ) duce gândul chiar la Aeaea / Ae[h]aea lui Achile, din Marea Getic / Neagr , adic Insula erpilor de la Gurile Dun rii-România, insul cut plocon lui Stalin, în 1948, de Ana Pauker i dr. Petru Groza, conduc torii stalini ti ai României de-atunci).

Ori puterea b uturii de a metamorfoza o

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiin uman în animal din cupa întins lui Ulysse de zei a Circe (a adar, nu „bagheta“), „în spe a-Odisseea”, a fost anihilat (adic l-a salvat pe Ulysse de pericolul de a fi metamorfozat în porc mistre ca pe „cerceta ii” trimi i de el, anterior, pe insula Aeaea / Ae[h]aea), punând în cup , cu câteva secunde înainte de prima sorbitur , „o-frunz dou “ din miraculos-cogaionica plant Moly.

Cogaionic-sarmisegetusana plantaMoly - pus la timp potrivit în paharul cu ap / vin-dacic, ori cu oricare alt b utur te salveaz ca ens > ins de la metamorfozarea în „porc” (a a cum ne-a ferit i pe mul i dintre noi, inclusiv pe mine i pe Dumitru Velea) în fa a oric ror zeit i / oameni în care-i ascuns cutia Pandorei („cutie” din care, mai întâi r sare - scuza i rima „spontan ”, dar, de vre i, substitui i verbul cu „iese” -, ca o timi orean-bucure tean manifesta ie postrevolu ionar-decembrist -’89, prin polimorf corup ie, transformarea în porc a individului uman, dup cum spusumi-a i mie, nu numai lui Dumitru Velea, unchistr mo ul Homer - c ci despre el e vorba în legenda plantei Moly, el este Pelasgul > Valahul „thrac” de l-a înzestrat pe Ulisse cu miraculoasa plant -antidot, nu vreun Hermes, cum zic azi cei cu memoria deraiat ).

Mai departe, constela ia simbologic a Moly-plantei (întâlnit , deci, i-n volumul de fa , Cuvinte f orizont..., de Dumitru Velea) se amplific : «Dup Eustatius [...] reprezint educa ia (paideia) pentru c ea provine din trud (molos), adic din suferin ; dup Heraclit retorul [...], ea este simbolul în elepciunii [...], iar dup stoicul Cleanthes [...] i Porfir [...] drept simbol al ra iunii.» (p. 92).

Înainte de-a trece la „radiografierea” / „structurarea” volumului Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I - psalmi (1995), trebuie s subliniem faptul c , „ultram iestrit” i f a c dea în „poeseu”, Dumitru Velea, dup modelul comentatei Biblii, pune în final i 21 de note (pp. 91 sqq.) - evident, pentru a fi totul clar, în primul rând, în fa a cenzurii ceau ite, c ci psalmii develeani s-au z mislit între Craiova / Dacia-Nord-Dun rean , 17 septembrie 1975 i 4 octombrie 1983, Petroani / Dacia-Cogaionic , adic MeridonalCarpatic , apoi, spre a nu fi „r st lm cit”, „gre it în eles”, de vreun Distins Receptor (al Cuvintelor f orizont...), note care fac trimiteri necesare (f a obosi „recep ia”) la urm toarele personalit i, din antichitate i pân foarte aproape de fâr itul secolului al XX-lea (ordinea este alfabetic , nu a „intr rilor” / „citatelor” în psalmi): Apollonis (sofistul), Maurice Blanchot (1907-2003), Hedwig Born, Max Born (1882-1970), Cervantes (1547-1616), Cleanthes (stoic, în orizontul anului 450 î. H.), Albert Einstein (1879-1955), Mihai Eminescu (1850-1889), Eustathius, Georg Wilhelm Hegel (17701831), Heraclit (retorul, aprox. 535-475 î. H.), Homer (sec. al XII-lea î. H.), Franz Kafka (1883 -1924), Friedrich Wilhelm Nietzsche (18441900), Pascal (1623-1662), Heinz Politzer (1910 -1978), Porfir (Porfirius, în orizontul anului 333 d. H.), Ezra Pound (1885-1972), Miguel de Unamuno (1864-1936), Simone Weil (19091943), William Watson (1858 – 1935), Virginia Woolf (1882-1941), Zina (din B biciu, vr jitoare), Ilie Dumitru Zisu (bunicul poetului), Zaharia Dumitru Zisu (unchiul poetului, «c zut în 1945, în luptele antifasciste din mun ii Tatra») . a.

Din punct de vedere strict structural, volumul Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I..., de Dumitru Velea, volum dedicat Daimonului, «magicei i divinei Odette», volum pus sub dou motto-uri ce vectorizeaz / conecteaz erou-i liric la partea nemuritor-cogaionic , „olimpic-zeiasc ”, din În elepciune, prin raportul dialectic Lirosofie (Eminescu) - Filosofie (Hegel), de vreme ce primul motto este extras din poema O,-n elepciune, ai aripi de cear , de Mihai Eminescu («[...] / Cu-a tale lumi, cu mii i mii de stele, / O, cer, tu ast zi cifre m înve i; / Puterea oarb le-arunc pe ele, / Lipse te via a acestei vie i...»), i, al doilea, din Prelegeri de estetic , de Hegel («Cugetarea i reflexia au dep it artele frumoase»), încoroleaz 41 de psalmi numerota i cu cifre romane, I XLI, fiecare psalm având între dou versete („cel mai scurt”) - cf. XXIX. (piatra vie), p.

57 - i 34 de versete („cel mai lung”) - cf.

XXXIV. (prin pânza sitei), pp. 67-71 (cu „nucleiz ri” poematic-psalmice în «spa iul curbat

17

al ra iunii» spre a nu fi „prizonier” erou-i liric în ipostaza de În elept / Lirosof, în „r cina desp it , cre tin-divizat a Lumii“ / „fragmentare... «de antitetic atitudine»”, în „fiul faptei visate”, gra ie, desigur, puterii dintâi din Cuvânt, în „ochiul ce- i substiuie lacrima cu ambra”, în „unamunic donchijotism: Vida de Don Quijote y Sancho, „«în fa a morilor abstracte [...] m cinând puterile min ii i schimbând peisajul...», «în comedia lbatic », în «capete goale ce stau împotriva capetelor goale», în „obturarea ombilicului dintre ens i realitate spre a fi operaional substituirea «cu tr iri fantasticde[re]iste i onirice», ori «înlocuirea structurilor logice cu altele simbolice»” etc.).

Este arhicunoscut c psalmul este o specie liric-religioas prin excelen , unde eul / eroul poematic „intr în dialog” cu Dumnezeu, ori, mai exact spus, „monologheaz ” ca „parte” din / cu „Întregul-Logos”, fie în formula unei cereri / rugi (rug ciuni), fie în formula elogiului / mul umirii, drept urmare a împlinirii cererilor / rug ciunilor anterioare (cf. PTDelrc, 340 sq.). Îns psalmii lui Dumitru Velea -circumscriindu-se tematic / prozodic celor f ptuite pân la el în orizontul cunoa terii metaforice - extind sfera, cel pu in, „dedicativ ” a speciei, de la Divinitatea din panoul central-religios al Cre tinismului, la semenii-personalit i în curs de „zeificare”, ori deja „zeificate”, din panoul central al cunoa terii Valahimii / Umanit ii.

Psalmul IV. („taina B trânului”?) este închinat distinsului om de cultur , brâncuolog de seam , V. G. Paleolog (1890-1979), voltaicizarea textului psalmic având drept „prim-electrod declarat” cele dou vocabule taina b trânului, dintr-o fraz epistolar a lui Einstein - datând din 4 decembrie 1926 tre fra ii Max i Hedwig Born, «Teoria d multe, dar nu ne apropie de taina B trânului», i electrod secund o fraz din Nietzsche ca revela ie de catedral : «Numai înv luirea în gre eli d ca iluzie ceea ce ochii r citului au întâlnit la Sils Maria».

Medita ia psalmic de-aici vizeaz «singur tatea i locul pentru îmbunarea / fe ei reci, râvnit cum cerul de sub ape» (IV, 2, p.

10) i «separarea între suflet / i trup; / [...] / când ochiul înro it se deschide din piatr » (IV, 5).

Psalmul V. (slujb ) este dedicat lui Lech Wallesa (om politic din Polonia, vestit lider sindical i militant pentru drepturile omului): «Convoiul de sicrie al celor jum tate în p mânt, / jum tate afar , prin costumata trup , trece i / condamn ce este la cap tul funiilor: ging ia / împletit moloh cu zidurile fiec rei clipe» (V, 8, p. 12).

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Psalmul XIV. (lumina de deasupra cre tetului) este consacrat poetului american Ezra Pound (1885-1972); eroul liric develean se arat ocat de alterarea personalit ii lui Ezra Pound pân la «starea paranoid care îl face din punct de / vedere mental incapabil consulte util un / avocat sau s participe cu comprehensiune i ra iune / la propria sa ap rare» (potrivit citatului integrat în psalmul al XIV-lea de D. Velea dintr-un Raport al comisiei medicale privitor la starea poetului Ezra Pound ): «2. nici unul nu-i ia înf area, ca s asculte cum / în gur cre te cenu a, pân cade cuvântul cu miros / de pucioas [...]; // 3. mâna nici unul n-o întinde s -i pip ie tâmpla ori / lan ul strâns pe v zduhurile sale sub iri ca absen a...» (p. 26).

Psalmul XVIII. (între voi) - un impresionant elogiu al lui Eminescu, Geniu al Valahimii, «ultimul poet al lumii» - este destinat bunicului Lie / Ilie Dumitru Zisu, dintotdeauna eternizat de Zeul-Copil în edenicul spa iu marcat de casa / ograda p rinteasc : «1. Zvârcolirea rânei în sânge d ruie min ii / r spunsul ce se preface în imagine, sub marele / refuz; o reîmp care în pustietate, imposibil - o / spune timpul rezum rii. // 2. i imagina ia final , o înfruntare - afirm spa iul / întreruperii. Cre te p mântul în metafor ; spore te / golul în alc tuirea ideii i perceput -i str lucitoarea / coroan pe fruntea semea . // [...] // 11. Ultimul poet al lumii s-a pr bu it în pr pastia / absen ei; / [...] /. Dar / vorbele actuale îi stau pe fa ca giulgiu. // Ce ochi s p trund câmpurile din spatele / pânzei ? / [...] / Ce ureche saud scrâ netul din înapoia melodioaselor guri ? T cerea-i aprins .» (p. 34 sq.).

Psalmul XXII. (de sub lespede capul disrut) se relev drept ofrand marelui pictor romantic, Francisco de Goya (1746-1828): «3. oasele mi s-au îndep rtat unul de altul / transparent, cu sclipiri de ghea , e numai atingere, / pânde te sub multiple forme i tr ie te într-alta; // 4. când se retrage, firmamentul e spart: prin el / nesc fulgere i capete de fl ri se întorc în jos...» (p. 41).

Psalmul XXIX. (piatra vie) este semn de respect etern lui Mircea Ciobanu (1940-1996), poet, prozator, eseist, editor (al «Luciferei», volumul de debut develean de la Cartea Româneasc , pe când Marin Preda era director), fiind înf at drept un Laz r-Învietor-întruZidire, ori sisificul caligrafiind piatra prin interioru-i: «1. Cu lespedea în spate pentru unghiul zidirii; conturul umerilor scrie pe din l untrul pietrei...» (p. 57).

i amplul psalm XXXVIII. (neutrul) se terne sub numele ilustrului s u profesor univ. dr. Nicolae Novac, de la catedra de filosofie a Universit ii din Craiova, în 33 de versete (pp. 79-83) cu înr riri în 33 de-alese „nuclee” poematice: „degetul Cuget torului” (1), „scrisul cucutei în carne i-n oase” (2), „râsul - tez fals ” (3), „durerea determina iei ascunse-n nega ie” (4), „curbura-ntreb rii ca orizont” (5), „muzica înaltului jug” (6), „scrierea mâinii ca respirare a persoanei” (7), „comisionul celuilalt” (8), „capcana din fiecare treapt ” (9), „putrezirea de os / lemn i trecerea pragului” (10), „umbra lumii c zut -n sine” (11), „abunden a de sofisme” (12), „testamentul celui ce trebuie s -ntâmpine bel ugul de fl ri” (13), „jocul slobod în paradis” (14), „r zboiul cuvintelor” (15), „argheziana” mân care caligrafiaz zidul, sau tergerea prafului ro u de pe cealalt mân ” (16), „mene techel upfarsin” / „Mene, Thekel, Fares” (17), „mene / num rat / num ra i” (18), „techel / thekel / cânt rit / balan ” (19), „upfarsin / fares / împ it” (20), „înclinarea formei cu tocita unealt ” (21), „v direa unicei fe e i confuzia dintre giulgiu i na tere” (22), „la ceasul suli ei” (23), „ideograma sfâr itului de ras ” (24), „cei ase” / „trei contra trei” (25), „c derea ultimului scrib în zorii faptelor puternice” (26), „fantezia cârti ei leg toare de peisaj cu ziua trecut ” (27), „gura înverzit de cucut , sub ape f limb ” (28), „a teptarea epifaniei din piatra indiferentei ecua ii” (29), „sabia de foc i cel ce face suma m tilor” (30), „absen a orizontului din curburantreb rii” (31), „b trânul cu un r spuns pe buze, asurzit de desimea t cerii” (32) i „singur i gol cu cupa [Graal] în mân ” (33). „Cheia de bolt ” (id est crux Christi’) i cheia „voltaiciz rii întregului” volum se las la vedere pentru epopt, deopotriv , în versetul prim, al „deschiderii” - «1. În curbur , piatra c lcat las ecoul nedeslipit de ea s caute spa iul matern, orbita întoars ca eliberre de sine» (p. 7) -, i în versetul ultim, al „închiderii” - «În zorii fiec rei zile, o urm alungit între templu i funie num dalele infinite dintre via i moarte; pe când ultimii argin i se izbesc de tot atâtea praguri: nev zutele salturi în tenebrele vie ii !» (p. 90).

Aborda i din zari tea cunoa terii metaforice ca „stare liric-epop ial ”, psalmii din Cuvinte f orizont... (1995), impun / statueaz un ireversibil „salt”, de la pelasgul > valahul-dac, Niceta Remesianu, autor, din orizontul anului 370 d. H., al imnului întregii Cre tin i - cu catren-versete psalmice -, Te, Deum, laudamus... / Laud , ie, Doamne..., i de la marele poet valah, Dumitru B ril / Dosoftei (1624-1693, mai exact spus, de la al s u Psalm 132-A: Cine- i face zid de pace, / turnuri de fr ie..., din 1673), ori de

Anul V, nr. 12(52)/2014

la profund-romantic-eminescianul «fulger neîntrerupt» (Luceaf rul, 1883) i de la a sa romantic-medita ie, Od în metru antic (tot din 1883), la medita ia psalmic-paradoxist de dincoace de Ioan Alexandru (1941-2000), deopotriv , cel din Infernul discutabil (1967) i cel din Imne (1973, Imnele bucuriei ; 1983, Imnele iubirii ; etc.).

Medita ia psalmic-paradoxist a lui Dumitru Velea „decoleaz ” vertiginos chiar din întâiul rând / stih al psalmului I. (orbit ) : de „bolta piciorului” / „curbura t lpii” nu se poate dezlipi ecoul în c utarea „spa iului matern”, astfel fiind «orbita întoars ca eliberare de sine». „Neîntoarsa orbit ” e lipsit de miezul „privit” / „contemplat”; „ordinea umbletului”, întregul - c ci e (între)z rit de parte (deci din interior / „miez”) -, dinamica orbital a lumii / lumilor se relev drept „ochi de ciclop” «cu orbirea fixat în frunte».

Din „clipa” / timpul r sturnat( ) în spa iu ia na tere „c toria” / „mi carea” «eliberat de ordinea evenimentelor» - ars poetica „asaltatului de incertitudini” c ruia i se retrage «dreptul la cer» i odat cu acesta, „dorul de cer” (v zut în mileniul trecut, prin 1988, i de dr. C. Michael-Titus la Eminescu, la Arghezi . a.); «e la mijloc semnul alegerii: absen a operei i cupa îndoielii» („cupa”, de data asta-i f „transsimbolizare”, ori „conectare la vreo raz de certitudine de Graal”).

Eroul poematic develean, p relnic, ori nu, are - în cei 41 de psalmi, întru catharsisnuntire, din interiorul profund al esteticii paradoxismului antiproletcultist, evident, dup modelul nemuritorului erou polimorf din basmele Valahimii Zalmoxianismului - nu „sfer -craniu-trup” cu dou fe e ca Androginul (înzestrat cu dou frun i, cu dou guri, cu patru urechi, cu patru ochi etc., dup cum îl descrie i Platon) -, evident, în func ie de „împrejur ri meditativ-psalmice”, trei capete / cranii (cu „trei voci” - interogativ , neutral / enun iativ i negativ , putând angaja un monolog-trident / trifurcat, în 29 de psalmi din cei 41), ori dou capete / cranii (cu „dou voci” ca pentru „dialog”, sau „monolog bifurcat” - aidoma celor din zestrea eroului din drama de întemeiere a paradoxismului, Iona, creat de Marin Sorescu în anul 1968 -, în opt psalmi din cei 41), sau un „obi nuit” cap / craniu (voce „pur monologal ”, „de marc liric ”, „auctorial ” etc., în patru psalmi din cei 41).

Aceste „voci” / „rostiri” („rostuiri”) ale poten ialit ii din orizontul cunoa terii metaforice, ca „lasere-bisturie” pentru „disec ia” realit ii / adev rului, sunt marcate i grafic (de regul , pentru „dramatologice” intr ri / ie iri în „meditativ-psalmicul panou central”,

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

inând ori nu cont de „facerea rostirii” la persoana I-singular, Eu , la a doua, Tu, la a treia, El / Ea) în textele celor 41 de psalmi din Cuvinte f orizont... (volum al c rui manuscris a fost „gata de tipar” din 4 octombrie 1983, pe-atunci, cules cu posibilit ile ma inii de scris / dactilografiat, dar publicat abia în 1995, de data asta „recules” cu computerizate posibilit i de diferen iere a „versetelor”).

(1) Având în vedere c în patru psalmi (XI. - belciuge; XII - epistol [în volum, „din gre eal ”, XII neexistând, i doi psalmi fiind numerota i cu XIII, pe primul dintre cei doi psalmi-XIII l-am numerotat-corijat XII] ; XXI - singur, cu ultima piatr ; i XXIX - piatra vie) versetele sunt culese numai cu litere oblice / italice, consider m c toate versetele din volum cu astfel de litere („normal + italice”) apar in aceleia i „voci”, vociea întâi, sau vocea persoanei I-singular, vocea Eului / Eroului liric-meditativ-psalmic, identificându-se i în vocea auctorial , sau vocea poetului, a lirismului intens. În acest sens giratoriu al aser iunii de mai sus, în aceast „categorie” de versete, eroul poematic develean surprinde în obiectivul / radarul s u «clipa [de] se r stoarn în spa iu» drept «c torie eliberat de ordinea evenimentelor, totdeauna amânat , niciodat sustras i Eu» (s. n.; Eul liric / poematic este, a adar, timp „întors”, „clip sturnat -n spa iu” - I, 5), r mâne «Eu aprins spre vindecare, de jos în sus, f lumin » (II, 2), nu iube te «nimic mai mult decât curgerea i sfera de pe mormântul lui Arhimede...» (III, 3), se revendic drept «litigiu, o insurec ie împotriva modernului idol, ce nu- i dore te cântarea» (V, 1), constat gradata-i înecare «pân la glezn , pân la brâu, pân la umeri, pân în b rbie» (VI, 5), aidoma unui F t-Frumos, dar care- i „m soar din ochi” lupta cu zmeimea, observ sustragerea semnului «defunct de pe pânz » i cum «urma ii lui Cain, amesteca i în cor, ridic dirijor i paia sub copertin , despoaie moartea de pe profilul uman f s vad cum vechea familie se clatin » (VII, 3), vede «cuvântul pr bu it în pr pastie» (IX, 7), se crede „mort de trei ori, «luând culoarea fosforului» (X, 6), st « apte ani în subteranele cet ii, slujind setei i mor ii», f a g si «o justificare profe iei sau un r spuns întoarcerii» (XI, 3), alearg «spre cele patru case ale scenei i în por ile lor se v d femeile n scând copil dup copil» (XIII, 1), simte «c lu ul, plin de voma celorlal i» care i «se împinge în gur , înainte ca pironul s ias prin frunte» (XVI, 7), are «prea vechi c ile din care acest poem s-a rupt» (XXI, 12), aude «simfonia

sub floarea de aur» (XXIV, 10).

Pentru acest erou, «str fundul pe terii conteaz , nu huhurezii ce cânt deasupra», pentru c «viziunea sfarm pere ii acesteia [spre] a ne umple de lumin » (XXXIV, 16).

(2) Luând în considera ie faptul c versetele cu litere „normal + bold” / bolduite (aldine / îngro ate) stau sub pecetea neutrului / neutralit ii, obiectivit ii, rostirii în elepte, filosofice, sau lirosofice («neutrul soar aceste câmpuri f întinderi, f atingeri, unde golul înlocuie te copacul...» II, 4; «XXXVIII - neutrul - [...] durerea determina iei scuns în nega ie ia chip dentrebare...» - 4, p. 79) socotim c toate aceste texte sunt ale vocii înalt-obiective / neutre, sau vocea poemului „parnasianizat” (mai ales, pentru c psalmul XXXVIII. - neutrul este dedicat de Dumitru Velea maestrului s u, prof. univ. dr. Nicolae Novac; aici majoritatea enun urilor / aser iunilor meditativ-psalmice inând de persoana a III-a singular / plural i cându-se „realist”, „în deta are” parnasiansavant , de În elept / Gânditor / Filosof); dar poate fi, ca în psalmul XIII. - plânsul lui Nagg, i vocea-r spuns a bufonului «ridicându- i ochii de pe filele c ii Deus absconditus», adic tomul Dumnezeului ascuns, ori incertus / nev zut, otiosus / neutru, remotus / îndep rtat etc.

Textele „bolduite” ale versetelor / frazelor care, în Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I - psalmi, de Dumitru Velea, in de vocea înalt-obiectivit ii lirosofice / filosofice, se vectorizeaz cu farmec indiscutabil-n sc tor de catharsis la cei cu ogoarele literelor neîmburuienate ca pelasga > valaha din Macedonia, din toat Dacia Sud-Dun reano-Anatolian (unde nici m car nu se mai aude de Capadochia - „capul Daciei / Dochiei”) în paradoxist-simbologia neutrului.

Eroul poematic relev drept coordonate ale acestui simbol lirosofic: (a) paradoxista capacitate a neutrului de a m sura „câmpurile f întinderi”, „utopice” / „a-spa iale”, ale golului, unde «nu pariul reprezint unica stare a umbrei sau a luminii» (II, 4) / «strâmta poart a neutrului dintre originea operei i lumea sa spectral » (XXXI, 5); (b) „în elarea universal prin con inutul vorbirii spiritului despre el însu i - «perversiunea tuturor conceptelor i realit ilor» (V, 9, 10), cu vedere, evident, dinspre Fenomenologia spiritului, de Hegel, «zidurile înscrise în text» (VII, 2) - oglinzi revelatoare de declin al autorului / «absen a cuvântului [ce] se vâr între semantic i sintax ca un reflex al pierderii mor ii» (VIII, 2), nonidentitatea / nondialectica (cf. X, 4 / XV, 5), „secretul Operei” («cum se manifest absen a i prezen a ei, cum indeterminarea i determinarea [...],

19

cum p trunde nega ia în ea, cum se structureaz i destructureaz » - XVII, 1), irul fragmentelor care «vor s cuprind totul» / «ap toarea indeterminare a Operei [ce] ridic în fa neantul determin rii ei» (XXII, 7 / 25), „inelul lumii materiale” (cf. Mihai Dr nescu, DILM, 179 - 181 / PTIR, I, 11 14), «inelul începutului [care] pare s fie imaginea tristei experien e a limbajului ajuns în exil, unde enigma realului ia chipul curburii semantice» (XXV, 12) etc.; (c) neputin a de a merge «în afar din pricina absen ei celuilalt [...] care apar ine omului ca afirmare sub privirea limitei» (XXIII, 9); (d) nemurire i moarte : obturarea vocilor - ceea ce face golul s fo neasc datorit «pr bu irilor din el: i eul c zând, începe devenirea...» (XXXIII, 11), ori, dup cum, se înr re te i mai intens, gra ie lui Miguel de Unamuno: «...via a f moarte într-însa, f desfacere în necontenita sa facere, n-ar fi decât o continu moarte, un repaus de piatr ...» (p. 93); «fragmentarea întregului i disolu ia eului» (XXXV, 17).

(3) inând cont de faptul c versetele tip rite cu litere verticale / roman, sau normale / standard oglindesc aproape întregul nostru cosmos „cotidian”, de la „realitatea imediat-comun ” cu fidelitate „descriptiv ca de pastel” (rareori trimi ând la vreo „ecua ie apocaliptic ”), în focalizare la „roza din sâmburele neîntrerupt”, dar i la „sâmbure”, frategeam n fulgerului eminescian, tot „neîntrerupt“, la «ultima ap », unde «gura desf cut , sub unde, nu las nici o silab » (III, 1, 2, p. 9) etc., pân la surprinderea b ilor «unei inimi pe treptele neutrului, tergând proba de sânge» (XXXIX, 3), pân la «c derea sub flac », pân la «fragmentarea cânt rii» (XL, 3), sau «pân în zorii fiec rei zile», când «o urm alungit între templu i funie num dalele infinite dintre via i moarte» i «pe când ultimii argin i se izbesc de tot atâtea praguri...» (XLI, 9), atribuim aceste alineate teluric-celestei voci comun-obiective, ori vocii-blitz.

Volumul lui Dumitru Velea, Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I - psalmi (1995), r mâne pentru suta de anotimpuri care ne înconjoar , inclusiv pentru cele care „î i caut spa iul matern” i „orbita întoars ca eliberare de sine”, una dintre cele mai interesant-profunde c i de „medita ie psalmic ” din literatura valah .

(Cronica Psalmii i planta Moly dintre Homer i Hegel, de I. P.-T., are drept „nucleu” semnalul editorial Vitralii dacoromâne ti: Post-„Lucifera”..., publicat în revista Caietele Dacoromâniei - Timi oara, ISSN 1224-2969, redactor- ef: Ion Pachia-Tato-

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii mirescu -, anul I, nr. 1 / 22 iunie - 22 decembrie 1996, p. 12 sq. „Nucleul” i-a sporit „înveli ul electronic”, de la semnal la cronic , mai la vale de 15 f urar 2014, ajun al zilei de na tere a Cronicar-Paginatorului Istoriei literaturii valahe de mâine, „ajun” în care po ta ul i-a adus un plic de la Dumitru Velea, plic la a c rui deschidere a avut surpriza de a fi pus în posesia unui exemplar din Cuvinte potrivite..., cu autograful psalmistului : «Scriitorului / Ion Pachia-Tatomirescu, / cu bucurie, / aduceri-aminte / i neuitare / ace ti psalmi / de vreo trei decenii / i mereu nelua i în / seam , / Dumitru Velea, / 15.02.2014 / Petro ani» - infra.)

Vocea poemului împotriva terorismului.

La Petro ani, între 13 septembrie i 15 octombrie 2004, Dumitru Velea scrie sfâ ietoarele poeme-clamor împotriva barbariei contemporane a terorismului - care ia propor ii planetare -, poeme-strig t-de-alarm din volumul Recviem pentru inocen i (Craiova, Editura Sitech, 2004), volum dedicat memoriei tuturor victimelor, începând cu cele de la Olimpiada din München - 5 septembrie 1972, când opt membri ai grup rii palestiniene Septembrie Negru au luat 11 ostatici, sportivi israelieni, deschizând foc împotriva for elor germane de ordine de pe aeroport i „transformând totul într-o baie de sânge“, i oprindu-se la 3 septembrie 2004, când, în coala din Beslan - Osetia de Nord, 1300 de persoane - majoritatea copii - au devenit ostatici ai unui grup de terori ti ceceni, eliberarea lor de c tre for ele antiteroriste din Rusia soldându-se cu 329 de mor i i peste 200 de disp ru i (în intervalul celor trei decenii petrecându-se i alte zguduitoare crime, precizate de autor în deschidere - pp. 5 sq.: 21 decembrie 1988 - teroristul libian, Abdelbaset ali Mohamed al-Megradi, ucide

258 de pasageri dintr-un Boeing 747, decolat de la Londra spre New York, prin detonarea unei bombe amplasate în compartimentul pentru bagaje; 11 septembrie 2001 - organiza ia terorist Al-Qaeda - condus de Ossama ben Laden - deturneaz dou avioane de pasageri, cu care sunt izbite „Turnurile Gemene” ale World Trade Center din New York, fiind omorâ i 2749 de oameni i fiind r nite alte câteva mii de persoane; 12 octombrie 2002 - organiza ia terorist musulman Jemaah Islamiah omoar 202 turi ti, f când s explodeze o bomb de mare putere într-un club de noapte din insula indonezian Bali; 11 martie 2004 - terori ti marocani din re eaua Al-Qaeda ucid 191 de c tori - între care i 16 români - i r nesc peste 600, f când explodeze bombe în trei trenuri de persoane din trei g ri ale Madridului; etc.).

O astfel de sincer voce de clopot ca a lui Dumitru Velea, angajat împotriva mondialelor cataclisme belicoase, v rs toare de sânge inocent, nu se mai întâlne te în lirica valah de la Eugen Jebeleanu, autorul celebrelor Lidice (poem antifascist, scris în 1950) i Surâsul Hiroshimei (poem care dateaz din 1958, inspirat de „cele v zute la fa a locului” ca turist, a adar „mai târziu cu un deceniu i ceva” de la masacrul provocat în august 1945, în Japonia - când au fost aruncate primele „bombe atomice” asupra oraelor Hiroshima i Nagasaki -, de c tre Statele Unite ale Americii): - De ce zgomotul sta atât de dens, ca o stea alunecat în gaura neagr !?

- Este t cerea care ne înghite cu Turnurile din World Trade Center în pr bu ire.

Cei de dincolo ne fac semne, dintr-o diminea de mar i; pe cei de jos nu-i mai vedem.

Ochii mamei au umplut cerul de atunci ne plou cu lacrimi, ca s cre tem cu iarba în zori. («Dup 11 septembrie 2001»).

Teluric-celestul „Fiu” / „Jertfit” se relev la antipozi, mai întâi („u or”), «în carul de foc», adic apar ine dinamic-sferei elementului din fundamentele lumii, Focul, apoi („greu”), «în carul de ap », semn clar al apartenen ei („Fiului“) la dinamic-sfera elementului din fundamentele lumii, Apa : - Ce u or este fiul meu, în carul de foc, printre norii cei grei!

- Ce greu este fiul meu, în carul de ap , printre norii de fl ri!

- Ve mântul de pene-i jum tate plin de

Anul V, nr. 12(52)/2014 sânge, jum tate negru!

- Printre pene îi str lucesc oasele, clavicula îi lumineaz Calea Lactee, s zboare ca-n prima zi. / / [...] // - Fiul meu, culc -te în alt fiu i intr în clas , a sunat clopo elul, e ora de citire ! («Invocarea mamelor din Beslan»).

Copilul / colarul din Beslan, înger al Luminii, nepresim ind „îngerii mor ii”, mai exact spus, demonii infernului, p trun i în coal , i caut , „printre c i i caiete”, penarul „uitat acas ”, cuprins de grij c n-are cu ce «s deseneze soarele din freastr », soare în care au n lit hienele beznei : Copilul i-a uitat penarul acas , chiar în prima zi de coal nu tia de îngerii mor ii o s intre în clas , chiar în clipa când el î i c uta penarul printre c i i caiete vroia s deseneze soarele din fereastr .

A venit eclipsa.

Penarul acas a teapt s fie deschis de mâna copilului, creioanele, s se toceasc pe alba hârtie, precum cuvintele lui Dumnezeu la facerea lumii... («Penarul»).

Eroul liric develean cunoa te un anotimp de apocalips i în zadar încearc s adune / recupereze sângele pur / divin al copiilor uci i în Beslan de terori ti spre a-l „întoarce în inima lui Dumnezeu”, astfel redându-l circuitului / vie ii : Sângele meu nu se mai întoarce în inima Ta, Doamne !

Alerg prin el ca s i-l înapoiez, dar el îmi curge printre degete i cuvinte.

Ca s scriu pe tabla din coal , ridic mâna din mormânt, dar nimeresc cu degetele pline de sânge pe talpa Ta, Doamne ! / [...] // O lumânare s-a aprins în mijlocul m rii ca o silab din numele T u, Doamne, gângurit de copilul din bra ele mamei înainte de-a fi ucis.

Nu se mai tie încotro este cerul: lumânarea st nemi cat deasupra apelor

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i tremur toare sub spuma lor. («O mie trei sute de ipete») etc.

Volumul Recviem pentru inocen i (2004), de dincolo de ocantele imagini ale thanaticului, invit umanitatea la realizarea veridic a solidarit ii antiteroriste, la ob inerea, „odai pentru totdeauna”, a mult-a teptatei biruin e a ra iunii în fa a violen ei, în fa a pericolelor reale de autodistrugere a speciei umane, ivite din a doua jum tate a secolului al XX-lea încoace, dar i la medita ie profund asupra „limitelor” izvorâtoare de raporturi tragic-existen iale ale acelui ens sapiens în care avem preten ia c ne reflect m de câteva milenii: alteritate - comunicativitate, fiin - neant, individ / persoan societate / istorie, libertate - necesitate (cunoa tere / ac iune), parte-individ - întregdivinitate, rai - iad, r zboi - pace, real imaginar, realitate - utopie, sacru - profan, subiectivitate - obiectivitate etc.

(Cronica Vocea poemului împotriva terorismului, de I. P.-T., a fost publicat în revista Rostirea româneasc - Timi oara, ISBN 1224-0478, redactor- ef: Anghel Dumbr veanu -, anul al XI-lea, nr. 1-3 / ianuarie-martie, 2005, p. 66 sq.)

Mama B la a pe calea Dalbului-de-Pribeag. În recentul volum semnat de Dumitru Velea, mâie, mam , t mâie - plângerile preaîndur toarei mame, B la a (Craiova, Editura Sitech, 2005), întâlnim - dincolo de drama / tragedia de familie - zguduitoare po-

eme ale Mamei / Mumei luând calea Dalbului-de-Pribeag, poeme înmonumentate în Logos, de veritabilul fiu-poet i, totodat , „firesc ens” tangent la sfera thanaticului, într-o puternic tradi ie a motivului (Mamei / Mumei), ilustrându-se impresionant în literatura român , de la Neagoe Basarab, la Mihai Eminescu, George Co buc, Grigore Vieru . a. „Deschiderea” volumului se face printrun poem în proz , Ochii de sub solzi, în care se valorific un anume fabulos înc rcat lirico-semantic-sincretic de miteme ale balaurilor (dragonilor) ancestrali, simboluri ale dublei spirale cosmice „în etern reîntoarcere”, F rtatul i Nef rtatul. În fa a lor, Fiul-cu-Trident („furc de o el topinduse”) nu- i poate salva Mama / Muma de mu tura cu otrava ucig toare a unuia dintre ge-menii ofidieni turcoaz, chiar lâng fântâna din mijlocul cur ii: Ea se întoarce spre mine i-mi face semn -i las în pace. Iau seama furcii: cele trei bra e se apropie, se unesc, se înmoaie i curg ca o cear . Nu aveam cum s lovesc mortal erpii. Îi caut cu privirea: nu se mai d. S-au pierdut prin ierburile din gr din . R mân mâhnit. Chiar cu team c nu a fi reu it s -i ucid cu o astfel de furc .

M-ar fi mu cat i totul ar fi fost definitiv.

Mama alunec pe lâng mine, cu piciorul drept sl bit din coaps . Unul din erpi o mu case. (p. 7).

Calea cea mare are prima înr murare la „via t iat ”, „b tut de piatr ”: ...fiecare r cin plângea ca Maica Domnului,

21 când Fiul i-a fost l sat în mormânt, ca mine, pe drumul ce duce la vie... («28 februarie 2005»).

Aici pare a fi o vam , o „gur de rai”, de vreme ce eroul liric m rturise te: ...pe sub un cer închis, pân ieri, mergeam eu, de azi, alearg i ip mama mea, ca i cum m-ar fi pierdut la na tere, mâine trece obosit mama mamei mele în mâna dreapt cu o oglind în care încearc s se priveasc i nu o vede decât pe mama mea cum ip cu gura deschis cât cerul («Între gur i cer»).

Courbet -

Mai departe, „marele traseu” nu scoate halta Muntelui de Glaj , ci o Gogor cu „stejarii usca i” sub potopul de ghea , încât «pe arterele inimii se-nghesuie gr un e / de ghea» i ambii p rin i, reîntâlni i în postexisten , «privesc de sub ghea / cum sloiul poart . // Ar vrea s -mi spun / c trei zile i trei nop i dureaz pr dul, / c dac nu in bine, s nu alunec, / pot s ajung la stejarii usca i de la Gogora, / s m urc întrunul i s a tept / pân soarele iese i-i las pomului / iar i umbr . // Dar ei nu pot s -mi vorbeasc . Sunt / dou inuturi. Zadarnic eu am ajuns pe muchia / dintre ele [...] // Sunt unde ip întunericul, / sunt unde i capetele mor ilor sunt prinse / în fiare pentru a nu fi desp ite de corpuri, / de marginile ascu ite ca sticla / ale sloiurilor de ghea » (Plou cu ghea !).

Tangent la aceast limit tragic , eroul liric constat gradata-i „doborâre”: doboar ochiul, doboar norul. t mâieze fata cu oala plin de c rbuni.

O sparge de capul meu, de stâlpul în fl ri.

rci pesc re ti

doboar focul, doboar apa.

Fumul duce cu el miros de carne vie.

Pune-mi, maic , pe umeri, pânza plin de ploaie! («Vaiet»).

Tot aici i se „doboar ” numele, dac nu ti prudent, i se iau cuvintele, graiul - i dac nu i le legi bine de mân , nici m car cu mâinile nu mai po i gl sui: Lega i-mi cuvintele de mân ,

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ca pe ni te pene, pot vorbi cu p rile / [...] // Lega i-mi numele de mân ... («Lega i-mi cuvintele !»). În marea-i trecere, cu luciditate, eroul liric devine tangent chiar i la limita tragic a increatului, clopo ind coaja „dogmaticului ou” barbian: Soarele îmi trimite un ou i cânt ca o pas re - / [...] / oul e o pânz de m tase care se de ir de pe mine. // [...] // A sosit rândul meu m întorc pe dos, în oul ce-l in în mân când privesc la soare. («Oul»).

Dar destul de iute limitele („tragice”) devin „pere i”, „pere ii” se transform în lupi: Cu sânge din mielul pe care mi l-au t iat pe gr mada de piatr din fa a ferestrei maic , ho ii îmi mânjesc pere ii i stâlpii casei. Ca ni te lupi, pere ii mi se uit în ochi parc a fi înf at în pielea mielului cu pumnii strân i ca la ie irea din pântece. («Pere ii, ca ni te lupi»).

Infinitul drum, cu lumân ri „din stea în stea“ pe borduri, î i desf oar spirala-i balaureasc , galactic , sub pa ii cere ti ai Dalbului-de-Pribeag: Noapte de noapte un copil înfige în cer lumân ri aprinse cu capul în jos îmi arat Calea Robilor, dar eu înc nu am înv at mersul pe cer, p esc din lumin în lumin i s aprind câte-o lumânare din stea în stea. («Drumul»).

Prin analogie cu marea spiral a C ii Lactee (Drumul Robilor lui Dumnezeu) se înr re te i lumânarea-spiral cât „statul” - m sura de la cre tetul pân la c lcâiele mortului -, lumânare din cear de albine, care trebuie nutreasc flac pentru „marele drum” pentru patruzeci i patru de dienocuri:

Cine v-a trimis -mi lua i m sura când dorm cu sfoara r sucit i s-o îngropa i în cear ?

Cine v-a pus s face i o lumânare atât de mare, s-o încol ci i ca pe un melc, cu cornul ie it din ochiul deschis? («Statul omului»).

Anul V, nr. 12(52)/2014

PTDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dic ionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunica iei..., Timi oara, Editura Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003 (pagini A-5: 504).

PTIR, I = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, pân în Cre tinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timi oara, Editura Aethicus, 2001.

NOTE (*) :

În centrul spiralei cosmice - un cap t de nemuritor drum cogaionic -, Dalbului-dePribeag îi încol te acela i lucid gând al puterii de a nimici for ele malefice pân la ultima pic tur a ens-ului: mâie, mam , t mâie, un bob de t mâie mai sunt pe jarul din oal , mâie, mam , t mâie. («Pragul de fum»).

Volumul lui Dumitru Velea „se închide” cu una dintre cele mai înr rite ode ale Mamei / Mumei ca zeitate a germina iilor cosmice, din panoul central al omenirii, din imediata vecin tate a lui Dumnezeu: Sub umbra mâinii ei, încol esc semin ele; prin golul l sat de forma mâinii ei lumina cade pe pomi i înfloresc; prin golul l sat de forma mâinii ei, norii se strâng i-ncep s plou ; prin golul l sat de forma mâinii ei, picur coriandru pentru cei înseta i; prin golul l sat de forma mâinii ei, ne vede ochiul lui Dumnezeu – altfel am c dea la p mânt cu fa a pârlit i ars , ca o aram .

Sub umbra mâinii ei se odihne te Dumnezeu. («Mâna mamei»).

(Cronica Mama B la a pe calea Dal-bului-dePribeag, de I. P.-T., a fost publicat în revista Rostirea româneasc - Timi oara, ISBN 12240478, redactor- ef: Anghel Dumbr veanu -, anul al XII-lea, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie, 2006, paginile 19-21.)

SIGLE : DILM = Mihai Dr nescu, Inelul lumii materiale, Bucure ti, Editura tiin ific i Enciclopedic , 1989.

* Cronicar-Paginatorul din acest anotimp al Istoriei literaturii valahe de mâine informeaz Distinsul Receptor opera de galaxiedric a lui Dumitru Velea s-a îmbog it / înr rit în urm toarele perimetre de crea ie beletristic i tiin ific : poezie (reliefurile teritoriului s u poetic se armonizeaz în volumele): Lucifera (1973), Cuvinte f orizont - cartea fragmentelor I - psalmi (1995; cu o versiune în limba englez , de M. Zavati-Gardner, publicat în 2008), Odette (1995; cu o versiune în englez , de M. Zavati-Gardner, publicat în 2008, i cu o versiune în limba albanez , de Baki Ymeri, publicat în 2014), A doua naviga ie (1997), Simplu (1998), Pânza de in (1999), Nisipul cu oase (1999), râme de piatr (2000), Locul gol - imagini trezite (2002), Din ara c pu elor (egloge, 2002), Vi a de vie (1001 haiku, 2003), Recviem pentru inocen i (2004), Vântul de sus, vântul de jos (2005; cu o versiune în englez , de M. ZavatiGardner, publicat în 2008), mâie, Mam , mâie - plângerile preaîndur torei mame, la a (2005), Xerses la Hellespont (2006) etc.; dramaturgie (a publicat urm toarele volume de piese de teatru): Zilele de pe urm (1994), Muntele de sticl - piese pentru dispera i i copii (1997), Metronomul de ap / The Water Metronome (1998), U b tut în cuie (2000), Podul umbl tor (2003), Xerses (2004), Femeia cu lun (2004) etc.; eseistic - în perimetrul esteticii, filosofiei, teatrologiei, criticii literare etc. (a publicat urm toarele volume): Banchetul (1984), Taurul lui Phalaris (1998), Du-te i la fel ! (vol. I, 2001), Scrieri despre Gary (vol I, 2005), Camera cu pere i de oglinzi (vol. I, 2006), Forme vii, 60 dramatis personae (vol. I, 2007), Pragul de sus („eseuri I”, 2010), Pragul de jos, trepte i c i („însemn ri provinciale, I”, 2011), Pragul de jos, urme i p iri („însemn ri provinciale, II”, 2013) etc.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Gheorghe DRAGOMIR

“Câteva spicuiri, sugestii ]i recomand[ri…”

Editura „România în Lume” din Bucure ti este onorat s g zduiasc , sub sigla sa, o nou lucrare, de ast dat una scris în întregime, de un tân r doctor în teologie. Este vorba de un erudit sensibil i apologet al înturilor autentic cre tine - domnul Stelian Gombo -, care ne propune o carte ce con ine în paginile ei alte c i, adev rate perle ale gândirii unor apologe i, propov duitori i rturisitori cre tini, dar i de iubitori ai Cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos, afla i într-o continu c utare i decriptare a în elesurilor tainice ale Sfintelor Scripturi i înv torilor Sfin ilor P rin i ai Bisericii Ortodoxe, tr itor i ap tori ai credin ei str bune.

Pentru noi este un demers editorial inedit la care ne cheam domnul Stelian Gombo , de fapt este o invita ie la o c torie ini iatic , pentru a redescoperi i activa gena credin ei, înscris în ADN-ul nostru de c tre Marele Creator la începuturi, c torie la cap tul reia vom avea imensa bucurie de a ne apropia de Preasfânta Treime, de Maica Domnului - N sc toarea de Dumnezeu - i de sfin ii îngeri - p zitorii cere ti.

Am parcurs cu mult pl cere i viu interes recenziile i consemn rile inserate în Cuprinsul lucr rii „Câteva spicuiri, consemn ri i recomand ri”... de distinsul doctor în teologie i pot afirma c acestea fac parte din acea comoar ascuns privirilor profanului.

Autorul aduce în aten ia cititorului teme de mare actualitate, cum ar fi: Unitatea Bisericii în Dumnezeiasca Euharistie în primele secole ale Cre tinismului timpuriu; Fiin a i credin a, dou zeci i una de trepte spre rai; Adev rul ca poveste - Parabolele lui Iisus; Omul subiect al dragostei lui Dumnezeu; Ortodoxia i Apusul în tradi ia spiritual a românilor i lupta împotriva propagandei protestante din secolul al XVII-lea; Via a i opera eruditului teolog i om de litere - Mitropolitul Ardealului Antonie Pl deal ; Despre dimensiunea cre tin a gândirii marelui filosof i patriot român Nae Ionescu; Un pios omagiu adus operei marelui teolog ortodox al secolului XX rintele Profesor Dumitru St niloae; Momente dramatice dar pline de lumin haric a luptei fra ilor basarabeni pentru ap rarea tradi iilor i dreptei credin e ortodoxe române sub dictatura bol evic , i, nu în ultimul rând, via a de apostol a credin ei în Dumnezeu, a domnului Nicolae Purc rea, în închisorile antonesciene, iar apoi comuniste, umilin ele i torturile la care a fost supus în „Programul de reeducare Pite ti” pentru a renun a la convingerile sale religioase; Strig tul sfâ ietor al sufletelor r cite pe Terra, avertizând c actuala civiliza ie uman prin lipsa credin ei fa de Dumnezeu i crea ie, prin gândurile i ac iunile negative, avertizând, somând i amenin ând îns i existent vie ii pe p mânt.

Distinsul autor ne recomand s ne aplec m cu mândrie i respect asupra istoriei, culturii, suferin elor tr ite de clerul i credincio ii ortodoc i din zona Oradei i Timioarei, i rezisten a lor ferm în fa a ac iunilor oculte care vizau distrugerea l ca elor de cult, ctitorite cu trud i dragoste de credincio ii români din aceste zone. În alt ordine de idei, parcurgând aceste

materiale, mi-a re inut imediat aten ia lucrarea IPS Ioannis Zizioulas - Mitropolitul Pergamului -, „Euharistie, Episcop, Biseric ”, în care distinsul p rinte - o personalitate de prim rime a Ortodoxiei universale -, trage un semnal de alarm subliniind pericolul ca „Ortodoxia s fie etichetat drept ideologie, uitându-se faptul c Biserica este o comuniune (ekklesia) centrat în jurul episcopului, înc din primele secole ale Cre tinismului.

Aceast tem m-a preocupat din pozi ia unui cre tin practicant care am fost interesat s studiez i s am contacte cu personalit i de seam ale Bisericilor Cre tine din Orient, dar i cu mul i prela i catolici i evangheli ti din ar i str in tate”. În acest context, în lucrarea „Terra - planeta sufletelor r cite” subliniez faptul c în cre tinismul timpuriu Biserica era numit „Biserica din cas ”, simbolizând situa ia Bisericii Cre tine aflat în plin epoc a persecu iilor, în tot arealul Imperiului Roman, dar i de c tre iudei. Aceast perioad din istoria Cre tinismului o putem caracteriza ca fiind cea mai reprezentativ , întrucât adunarea cre tinilor i Dumnezeiasca Euharistie se s vâr eau în diferite case de rug ciune, în locuri ascunse (catacombe) iar accesul la aceste întruniri se f cea pe baza recunoa terii fizice, cuvinte de trecere sau simboluri. Biserica Cre tin îmbrac forma unei organiza ii secrete, ini iatice, protejându-se astfel de infiltrarea p gânilor i agen ilor autorit ilor imperial romane. În epoca respectiv , unitatea comunit ii cre tine prin Sfânta Euharistie se identific cu Iisus Hristos, iar succesiunea apostolic î i avea originea în institu ia episcopului ca urma al apostolilor.

Autorul precizeaz îns c , „prin sporirea num rului cre tinilor în ora e i sate, s-a sim it nevoia structur rii administrative a Bisericii cre tine, prin constituirea parohiilor conduse de presbiter, care s vâr ea Sfânta Euharistie în numele episcopului”. Am z bovit mai mult asupra acestei lucr ri i in

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-l felicit în mod deosebit pe domnul Stelian Gombo , pentru c ne ofer cu generozitate pre ioase informa ii despre autor i con inutul lucr rii.

O alt carte extrem de interesant , recomandat de domnul Stelian Gombo , are drept autor pe P rintele Profesor George Remete de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, care aduce în aten ia noastr un subiect incitant: Fiin a i Credin a, ce preocup i fr mânt pe fiecare credincios, în aceast perioad , marcat de cruciada laicit ii împotriva Bisericii Cre tine, când organiza ii oculte, în cadrul „marelui proiect de creare a Noii Ordini Mondiale”, urzesc la preg tirea, în vaste laboratoare, a apari iei unei noi religii universale.

Autorul subliniaz c „Iisus Hristos r mâne întrebarea i reflec ia inevitabil , oricât ar vrea omul s fug de ea nu reu te s scape.

El este întrebarea sinelui omului. Fugind de El fugi de tine; pentru c El este Cel mai profund Adev r, Adev rul lumii i al t u, primul i ultimul Adev r, Adev rul în persoan , unicul necesar i imperativ”. Prin urmare, domnul Stelian Gombo prezint aceast lucrare ca f când parte dintr-un proiect tiin ific în patru volume, care „nu doar reactualizeaz idei i teze revelatoare i irefutabile, ci i recompune în mod vizionar reprezentarea teologic a filosofiei”. În alt ordine de idei, P rintele Prof. Univ.

Dr. Cristnel Ioja ne îmbog te orizontul spiritual cu lucrarea; „O istorie a Dogmaticii în Teologia Ortodox Român ”, care se refer la problematica unei perioade complexe, cu diverse muta ii i variate evolu ii în gândirea teologic româneasc , într-un timp al disputelor, al construc iilor teologice, al delimirilor i repozi ion rilor direc iei contribuiilor dogmatice ale teologilor români, în perioada secolelor XIX-XX. În lucrarea P rintelui Protopop, Gheoghe Col ea, „Poteci de lumin . Dou zeci i una de trepte spre rai” care cuprinde peste dou zeci de dialoguri purtate în cadrul emisiunilor Radio i TV Trinitas, reg sim o problem care preocup Biserica Cre tin i anume; contiin a demnit ii i responsabilit ii preotului în fa a lui Dumnezeu i a lumii. Aceste sublinieri mi-au amintit de cuvintele pline de înelepciune ale regretatului P rinte Arhimandrit Teofil P ian care vorbea despre voin a lui Dumnezeu, ce a teapt Dumnezeu de la noi, întrebare obsedant , c reia mul i teologi i mistici cre tini i-au oferit o serie de spunsuri, care duc la sensul vie ii i al crea iei lui Dumnezeu. Dar s d m cuvântul regretatului duhovnic al poporului român; „Raportându-ne la ceea ce vrea Dumnezeu cu omul afl m c vrea s devin m rturisitor i propov duitor al credin ei în Dumnezeu,

iar m rturisirea nu se face dup un program, ci tot timpul. Cine se sfie te, acela nu face voia lui Dumnezeu... Ce trebuie s fac ca s rturisesc? Oriunde vei merge s ii seama de Dumnezeu. El ne cere s iert m, iar noi avem ezit ri... Acum tim i (re)cunoa tem voia lui Dumnezeu, dar nu inem s o îndeplinim...”

De pild , Biserica Catolic este foarte preocupat în prezent, de formarea de tineri preo i misionari, care s fac voia lui Dumnezeu, s i dedice via a slujirii lui Iisus Hristos, s respecte jur mintele de castitate, supunere sau ascultare i s cie, depuse cu ocazia primirii în marea familie a m rturisitorilor i propov duitorilor lui Dumnezeu.

Drept urmare, Papa Francisc I a transmis instruc iuni ferme ordinului iezuit s preia, cu toat r spunderea, sarcina preg tirii temeinice, din punct de vedere teologic i de cultur general , a noii genera ii de prela i, punând accentul i pe profilul moral al slujitorului lui Iisus Hristos, pentru a se evita, pe viitor, scandaluri de pedofilie, homosexualitate ori încurc turi de ordin financiar cu persoane dubioase.

Evocând personalitatea teologului, monahului, c rturarului dar i a abilului diplomat, ap tor ferm a credin ei str bune, cel care a fost Mitropolitul Ardealului peste dou decenii Dr. Antonie Pl deal , atât P rintele Arhimandrit Timotei Aioanei cât i Nicholas i Anastasia Buda, s-au str duit s ofere cititorilor un bogat material despre via a i opera celui considerat pe bun dreptate „rugul aprins al credin ei neamului”, lupt tor neobosit pentru înt rirea credin ei str mo ti, ortodoxe, în Transilvania, lucru bine f cut i cu ocazia dezbaterilor prilejuite de particirile sale la lucr rile Conferin ei Bisericilor Europene. Personal am avut onoarea, pl cerea i privilegiul de a discuta în numeroase rânduri cu aceast uria i cople itoare per-sonalitate a spiritualit ii ortodoxe, prilejuri care mi-au limpezit sufletul i m-a ajutat s -mi înt resc credin a i n dejdea în Dumnezeu.

Ini iativa domnului Stelian Gombo de a ne aduce în aten ie aceast personalitate a Bisericii Ortodoxe Române, cât i a altor propov duitori i m rturisitori întru Iisus Hristos este foarte benefic , acum când tân ra genera ie este chemat s se apropie de literatura teologic , pentru a în elege mai bine sensul înv turilor din Vechiul i Noul Testament, cât i istoria i tradi ia Ortodoxiei în i din România.

Amintind de figuri luminoase ale ortodoxiei române ti, domnul Stelian Gombo , al turi de Profesorul Cristian erban, dezluie cititorului taina operei monumentale care ne-a r mas mo tenire de la P rintele Profesor Dumitru St niloae, pe care cei doi

Anul V, nr. 12(52)/2014

autori o apreciaz ca fiind „hristologica i triadologia”, care abordeaz teme precum: Sfânta Treime - structura suprem a autenticei iubiri; Dumnezeu Tat l - temei al unit ii; Omul - minune dumnezeiasc , omul ascuns în inim care este Duhul, ce se na te i cre te în el.

Concluzia autorilor este c opera P rintelui Profesor Dumitru St niloae este „Teologie m rturisitoare i filocalic , fiind o teologie tr it , experimentat în via a proprie”... „Parabolele lui Iisus. Adev rul ca poveste” i „Terra - planeta sufletelor r cite” sunt dou lucr ri care invit cititorul la o me-dita ie i adânc reflec ie asupra în elesurilor tainice ale Mântuitorului nostru Iisus Hris-tos, înv turi îmbr cate în parabole, pentru a fi protejate de ochii iscoditori ai sacerdotului iudaic i ai autorit ilor imperiale de atunci, care urm reau cu aten ie evolu ia doctrinei hristice ce revolu iona gândirea teologic , moral i spiritual a vremii, dar i în leg tur cu via a teluric a sufletelor noastre i nostalgia lor fa de adev rata cas , de Împ ia cea ve nic a Cerurilor, unde sunt a teptate, cu mult dragoste, de Marele Creator, Domn i St pân, al Cerului i al P mântului.

Cele dou lucr ri sunt prezentate cu mult generozitate de domnul Stelian Gombo , care le-a alocat o parte important din spa iul i economia c ii, a a c nu voi insista mai mult.

Dou alte lucr ri, extrem de interesante, prin simplitatea i franche ea abord rilor, sunt semnate de Dan C. Mih ilescu, „Oare m-am întors de la Athos?”, i de Ciprian Voicil , „Sfin ii de lâng noi”, care, din planuri i unghiuri diferite, prezint via a plin de smerenie i de iubire de Dumnezeu, a unor tr itori în credin a str bun , autentic , izola i de „lumea nebun a ora elor, adev ra i eremi i, întâlni i de autori în pelerinajul lor în locuri înc rcate de abundent i îmbel ugat sacralitate, din ara noastr i din Sfântul Munte Athos - Gr dina Maicii Domnului.

Lucr rile prezentate de domnul doctor în teologie Stelian Gombo , domnia sa fiind un prolific publicist, vin în întâmpinarea cititorilor, ca o mare binecuvântare, fiind, pân la urm , câteva pilde demne de urmat, pentru a tr i în comuniune i iubire permanent cu Sfânta Treime i a ne preg ti de urcu ul anevoios, care duce spre mântuire, des vâr ire i îndumnezeire. În încheierea acestor rânduri, felicitândul pe distinsul autor pentru aceast ini iativ , îi dorim s aib parte de inspira ie divin în scrierile sale viitoare, spre Slava lui Dumnezeu i spre folosul sufletelor noastre!...

Dumnezeu s -i binecuvânteze lucr rile i -l aib în paza Lui cea sfânt !...

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Andrei POTCOAV~

Florin Vasile Bratu: Drum @închis Când am primit solicitarea redac iei periodicului na ional „Ra iunea” de a realiza recenzia romanului d-lui Florin Vasile Bratu, cu titlul „Drum închis”, am fost foarte circumspect în raport de utilitatea acestui demers, în primul rând datorit lipsei în totalitate a unor informa ii referitoare la prezen a acestui autor în peisajul literar românesc contemporan... autor ce se manifestase cu predilec ie în zona Moldovei i a Bucure tiului, zon cu care eu nu am avut posibilitate de a afla în rela ie de cunoa tere, dar, loca ii cu care autorul este i în conexiune (prin na tere provine din Moldova, din „târgul Romanuilui”, unde copil re te i urmeaz cursurile gimnaziale la liceul „Roman Vod ”, dup care i des vâr te preg tirea profesional absolvind prestigioasa Academie Economic din Bucure ti)... acum constat c autorul este un membru al genera iei mele care a tr it i cunoscut multe ca urmare a odiseei sale...

Dup un debut publicistic literar, în anul 1061, la revista umoristic „Urzica”, cu un grupaj de fabule, se remarc , în calitate de romancier, publicând în anii urm tori la Editura Junimea din Ia i o suit de romane, în principal cu caracter „policer”, între care se pot enumera „O leg tur ciudat ” (1982) i „Un manuscris de ocazie” (1985) pentru ca ulterior s -i fie publicat prima edi ie a actualului volum „Drum închis”, purtând atunci

Florin Vasile Bratu

titlul „Povara drumului închis” (2011).

Tot în acest interval realizeaz volume de poezie - pentru care va fi gratulat cu premiul „Clepsidra irizat - Max Blecher” -, dar trebuie s remarc m i aprecierea ce i se realizeaz pentru proza publicat , când i este acordat trofeul „Nisiparni a (în conexiune cu apari ia în 2013 a volumului „Sine ira. Convorbiri”), de c tre Societatea cultural Clepsidra i coala gimnazial „Mihai Eminescu” din Roman, în 13 ianuarie 2014.

Scriitor prolific, cu produc ii remarcabile în toate segmentele literaturii (poezie, proz , dramaturgie, literatur umoristic ), este „înregimentat” în „Societatea scriitorilor din jude ul Neam ”, zon din care provine i pe care cu mult pertinen a cunoa terii evolu iei societ ii acesteia, o prezint în lucr rile sale... opera sa con ine o multitudine de mesaje, cu un rol modelator pentru tân ra genera ie contemporan , variant ce nu o întâlnim des în produc iile confra ilor s i mânuitori ai condeiului...

Dac în volumul de versuri „Durerea ve nic a neîmplinirii” (2012) remarc m medita iile autorului, exprimate într-o aleas limb româneasc , referitor la adev rurile istorice, a existen ei noastre ca popor tr itor pe arealul carpato-danubiano-pontic, în proza sa este identificabil „arta sa poetic ” mai mult cerebral decât emo ional , ce rezult cu claritate din parcurgerea unor texte realizate cu spontaneitate i sinceritate, similar unor pagini de jurnal, când se apeleaz la o prezentare printr-un discurs omogen ce are drept caracteristic o direc ie transparent i ingeniozitate; autorul se dovede te atât sentimental, patetic, pasional dar i nostalgic, amar cu dovezi clare de sarcasm i încrâncenare ce rezult din textele sale realizate cu o bogat imagina ie ce provine dintr-o emo ie atent controlat i utilizat ca urmare a posibilei identific ri a unei deosebite contiin e etice ce-l caracterizeaz , con tiin ce a fost posibil s se formeze ca urmare a filonului pozitiv na ional i familial al provenien ei sale, dintr-o zon cu ancestrale r cini

în vatra noastr , dar i al educa iei societ ii cu puternice valen e de utilitate a unei convie uiri în pace i armonie, utilizându-se cât mai mult posibil poten ialul existent pentru progresul societ ii în condi ii de adev rat i corect emula ie concuren ial . În postfa a edi iei rev zute a volumului „Drum închis” Gheorghe A. M. Ciobanu apreciaz c scriitorul Florin Vasile Bratu, apar in tor în totalitate al a ez rii mu atine Roman, reu te cu m iestria ce nu este caracteristic multora s ne deschid ochii asupra „fe ei nev zute” a istoriei, prin „scrierea” romanului ce ne cutremur prin segmentele „de istorie” recent , cu curaj relatate care, „Vue Omenire” se pot aprecia ca „un ecou al celor spuse de Eminescu i parafrazat de noi: «Nu cerceta aceste legi / C nu i-e bine de-n elegi!»”.

Postând „pe rol de motto” al lucr rii sale afirma ia „Judec ile generalizatoare sunt nedrepte pentru c împart lumea în neferici i i nedrept i”... autorul relev c „ceea tim azi” se constituie un „ieri” i prefigureaz un „mâine”, dovedindu-ne nou c „românul e scut nu numai ca bun poet” ci i ca un necesar prozator de istorii tr ite.

Azi, ca urmare a parcurgerii cu aten ie a textului realizat de F. V. Bratu constat m c acesta prin intriga romanului s u ne plaseaz la o încruci are de evenimente cu repercusiuni amare, inedite, contradictorii i absolutiste, dominate de cunoscuta expresie a multor personalit i din istoria trecut a românilor, „dac voi nu m vre i, eu v vreau”, expresie a unui totalitarism f t gad de negat, care la noi s-a remarcat prin afirma ia unor personaje contemporane care în calitate de „produse de bloc” afirm cu non alan c „cea mai frumoas mi care e mi carea înainte”. În aceste condi ii „legea atrac iei universale i cea a devenirii lumii” au fost eclipsate de „legile modelelor politice” considerate imuabile în istorie, o r scruce complex de drumuri ce va constitui prin ulterioarele ana-

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lize ale exege ilor izvor de inspira ie pentru literatura contemporan în care triumf epicul. În contextul noii societ i ce se instaura i în România dup încheierea ostilit ilor din cea de a doua conflagra ie mondial a secolului XX a devenit dominant „dura lex” în virtutea c reia sistemul judiciar prin suita sa de ac iuni ce au fost instrumentate în lipsa unei noi legisla ii „cu precise caracteristici, pentru unii mum , pentru al ii cium ”, reute s aduc în deplin „corectitudine” afirma ia: „ai o carte, ai o parte, restul, e pentru analfabe i...” i constituind o modalitate „legal ” de epurare a societ ii”, a reu it s elimine „valorile” create anterior care ar fi putut deranja dorita evolu ie a societ ii... în acest context, prin procese, urmate de condamn ri, executate sau metamorfozate, se asigur în societate pozi ia omului, obedien a-statal pentru c , în rândul c reia nu se integreaz , prin ac iuni sistematice, caracteristice, în timp este fie transformat, fie eliminat.

Volumul are în componen trei p i distincte, intitulate sugestiv: „A murit un pensionar”, „Manuscrisul” i „Recursul”, a c ror ac iuni acoper cu mult pertinen trei perioade istorice distincte: - perioada de tranzi ie de la societatea româneasc interbelic ; - perioada de cristalizare i derulare a vie ii în România socialist ; - perioada post decembrie 1989, a noii societ i române ti contemporane.

Prin episoadele în succesiune prezentate, în care varii personaje - principal sau secundare - se mi cu dezinvoltur , autorul demonstreaz o perfect cunoa tere a adev rurilor istorice, a faptelor i ac iunilor unor indivizi, prin care în timp, pot fi eviden iate fa ete ale perioadei istorice la care se refer , sco ându-se în eviden caracteristici comportamentale ce sunt de necontestat în conexiune cu eleva ia lor i pozi ia în societate la momentul considerat.

Secven a „A murit un pensionar”, este prima parte a lucr rii în care Alexandru Voine ti, un pensionar, locatar la etajul nou al unui bloc de garsoniere din Bucure ti este sit mort în locuin a sa, constituind obiectul unei cercet ri a echipei de criminali ti din organele de cercetare pendinte de Ministerul de interne, o echip de ofi eri animat de dorin a de a identifica atât cauza cât i modalitatea prin care a trecut în eternitate b trânul ce- i ducea via a în condi ii de „lucie s cie”, utilizând resurse materiale precare...

Corectitudinea ac iunilor întreprinse de echipa operativ de cercetare a poli iei, rigurozitatea i acribia de care dau dovad

poli tii permit s se stabileasc adev rul; trecerea în nefiin a lui Al. Voine ti nu a fost determinat de cauze naturale ci de ac iunea criminal a unei persoane pentru a c rei identificare se utilizeaz mult munc , dar i necesitatea de a fi surmontate barierele interpuse de anumi i reprezentan i ai sistemului judiciar în func iune în societatea contemporan ... În final, se identific faptul c decesul sa produs ca urmare a comiterii unei crime, generat de un personaj ce utilizeaz ca variant a ac iunii sale „metoda otr virii” folosind o substan dificil de identificat, dar i o modalitate de administrare caracteristic , procedur ce se va repeta în timp, în cazul ac iunii asupra altor subiec i ce se dorea s fie elimina i din „scen ”...

Printr-o intrig abil condus , autorul ne demonstreaz c în anii no tri a fost posibil ac iunea criminalului cu scopul de a elimina din „decor” pe fostul procuror care în anii de început a tranzi iei spre societatea româneasdemocrat a anilor „50” a fost elementul determinant al cercet rii ac iunii criminale a unui individ, exponent local al noii orânduiri, în agresiunea i omorârea unui p durar ce nu a permis s -i fie luat din ograd un cal, „pe care-l iubea ca pe lumina ochilor”... datorit intransigen ei sale procurorul e demis i urmeaz în continuare un drum anevoios în via ...iar echipa operativ ce încerca s elucideze decesul pensionarului va suporta rigorile impuse de criminalul ajuns „om” cu func ie important , influent , dar i fost revolu ionar strecurat în administra ia central ; întreaga echip operativ de criminali ti este înl turat din sistemul ministerului de interne, de i reu ise s adune suficiente probe referitoare la „crima” produs în garsoniera bucure tean , inclusiv un „manuscris” al fostului procuror Al. Voine ti, prin care avem posibilitatea s afl m parcursul în via al acestuia... În a doua parte a volumului parcurgem textul „manuscrisului”, care nu este altceva decât redarea odiseei - parcursul lung al vie ii familiei procurorului Al. Voine ti, în care identific m o suit de evenimente succesive, „neprev zute într-o societate normal ”, care au determinat ca eroul nostru s se metamorfozeze dintr-un „slujba ” onest, cinstit al sistemului judiciar ce se instaureaz în societatea româneasc dup 23 august 1944, întrun paria al acesteia, care cu dificult ile ce i se creeaz ajunge s i piard libertatea, s i fie distrus familia, i datorit ac iunilor unui potentat al noilor vremuri, în final s i piard chiar via a...

O proz deosebit de bine construit , cu descrieri i dialoguri ce „ in cititorul în priz permanent ”, autorul, despov rat de rigorile societ ii în care tr ie te i- i realizeaz ope-

Anul V, nr. 12(52)/2014

ra, î i impune un stil aspru, rigid, similar textelor caracteristice anchetelor penale, prin care se dezv luie tot ceea ce este propriu „de-mocra iei socialiste” i ulterior evenimentelor din decembrie 1989, ca o remanen se manifest în continuare în societatea româneasc actual datorit ac iunilor celor care tranziteaz evenimentele i se men in în continuare în pozi ii decizionale importante.

Este o situa ie dureroas , total în afara normalit ii, pe care scriitorul o reconstituie cu mult acurate e decodând punct cu punct un subiect juridic, cu personaje aflate la diverse vârste i etape de elevare, insistânduse asupra aspectelor sociale i psihologice în care acestea sunt implicate, i se realizeaz datorit unor ac iuni ale potenta ilor zilei implicarea în ac iuni ce au ca urmare chiar suprimarea lor prin „crime f termen de prescrip ie”.

De altfel, semnificativ i demonstrativ în acest sens, este i ultimul capitol al lucr rii, „Recursul”, a c rui parcurgere ne las un gust amar... deoarece autorul, nu tim din ce motive, din melanjul juridicului cu politicul, reu te s ne creeze impresia c i în actualitate, via a personal a diverselor persoane ostracizate în trecut se deruleaz sub influen a ac iunilor unor „fo ti” care „nu se doresc elimina i de la volanul automobilului”, care este identificabil de noi cu „societatea româneasc contemporan ...”

Ca epilog al volumului, mesajul scriitorului este negativ, precizând c nici în prezent, în situa ii punctuale de pierderi de vie i omene ti, ale celor care se implic în dezavuarea nedrept ilor, „nu se caut vinova i”, ci se afirm c „vinovatul nu este printre noi” dar el „se ascunde sau este ascuns de complici aservi i unui criminal”...având posibilitatea ca unul din echipa de anchetatori prezen i în capitolul „Recurs” s afirme c ara e f onoare, pân când va accepta ca fii s i cei mai buni s fie uci i în exerci iul func iei lor, la comand , de un criminal venetic!”

Se ajunge în final la concluzia , decent apreciem noi, c „dac un lucru nu se face când trebuie... s nu-l mai faci deloc...”, iar nou nu ne mai r mân decât înjur turile!”

De ce oare în toate cazurile similare celui care face obiectul reconstituirii realizate, e posibil ca urmare a unui parcurs cunoscut al vie ii unui concitadin al s u, sau identificat ca urmare a unui minu ioase document ri, în final trebuie s identific m un „drum închis”?... cred c drama fostului procuror Al. Voine ti este necesar s constituie un avertisment al autorului adresat societ ii contemporane pentru a se mobiliza în scopul eradic rii nedrept ilor i instituirii suprema iei adev rului i corectitudinii aplic rii legilor...

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Florin M~CE{ANU

GUSTAVE GUSTAVE COURBET COURBET Jean Desire Gustave Courbet s-a n scut într-o familie prosper din Ornans, un or el mic în Mun ii Jura, nu departe de grani a cu Elve ia, la data de 10 iunie 1819. A f cut coala în localitate unde era cunoscut ca un elev zgomotos i agitat. La doisprezece ani urmeamicul seminar din Ornans, unde înva tehnica desenului de la un fost elev al pictorului Jean Antoin Gros. La îndemnul familiei, Courbet se înscrie în 1837 la drept, la Colegiul Regal din Besancon. Urmeaz în acela i timp cursurile de pictur la sediul Academiei luând lec ii de la pictorul Flajoulot. În 1839 Courbet p se te studiile de drept i se mut la Paris unde g se te de lucru în studioul Steuben i Hesse. La începutul ederii sale la Paris, era dezam git de pictura francez . Spunea c dac aceasta este pictur , atunci el nu va fi niciodat pictor. Când îns cunoa te arti ti ca Delacroix i Ingres, Courbet î i schimb p rerea. Începe s se intereseze i de crea ia lui Gericault. Se decide repede i irevocabil: va deveni pictor! i nimeni i nimic nu-i vor putea determina s i schimbe hot rârea. Frecventeaz i câteva academii a a-zis independente, pentru a putea lucra dup model. Studiaz cu admira ie la Louvre mae trii picturii spaniole, vene iene i olandeze. Comportamentul lui Courbet atest deja o mare încredere în sine. Înva de la to i, dar nu este elevul nim nui. Vrea s i formeze, prin munca sa, propria personalitate, evitând diversele influen e. Mai târziu, avea declare adesea c întotdeauna a înv at maestru. Aceasta nu înseamn c i-ar fi dispre uit pe marii înainta i, ba dimpotriv .

Gustul s u în pictur s-a format deja. Îi admir pe olandezi - pe Rembrandt (1606-1669) i Hals (1580-1666), iar în 1847 face chiar i o c torie în Olanda pentru a cunoa te mai bine pictura olandez . E fascinat de pictura lui Zurbaran (1598-1664), Ribera (1591-1662), Ti ian (14881576) i Caravaggio (1571-1610).

Pentru a deveni cunoscut, Courbet trebuie s expun la Salon (expozi ia parizian

oficial , anual ). Î i ofer pentru prima oar lucr rile în 1841 dar juriul îi accept prima lucrare abia în 1844. Particip în 1845 i 1846 cu câte o lucrare iar în 1847, toate picturile pe care le-a trimis i-au fost refuzate. Este anul în care i-a cunoscut pe filozoful socialist Proudhon, pe poetul Baudelaire, pe scriitorul Champfleury, teoreticianul noului curent în art i literatur , denumit realism. Acesta îl nume te pe Courbet cel mai remarcabil reprezentant al curentului realist în pictur .

Courbet este adept al revolu iei din februarie 1848, dar nu ia parte la ea prea activ.

Se folose te îns de prilejul oferit de desfiin area, în 1848, a comisiei de acceptare a Salonului, i expune peste zece tablouri. În anul urm tor, pictorul repurteaz primul s u succes adev rat la Salon, când juriul, reînfiin at, îi accept apte lucr ri trimise.

Este distins cu o medalie de aur. O astfel de medalie îi ofer posibilitatea lui Corbet s expun la Salon, f a mai trece prin controlul juriului.

Toamna i apoi iarna anilor 1849-1850 artistul lucreaz la Ornans, la uria a sa compozi ie O înmormântare la Ornans, dedicat amintirii bunicului s u, decedat cu un an în urm . Tabloul expus la Salon provoac scandal, Courbet este declarat pictor socialist c ruia îi place urâ enia. Artistul este de acord cu acuza ia, vrea doar s aduc preciz ri defini iei: „Nu sunt numai socialist, ci i democrat i republican, într-un cuvânt, adept al tuturor revolu iilor, dar înainte de toate sunt realist (...), ceea ce înseamn : prieten sincer al adev rului real”. În 1855, la Expozi ia Universal , Courbet prezint unsprezece tablouri în grupul pictorilor, reprezentând Fran a. Juriul nu a acceptat îns tabloul O înmormântare la Ornans i nici cea mai recent crea ie a sa, Atelierul. În apropierea Expozi iei, Courbet ridic propriul s u pavilion, denumit „Le Realisme”, unde expune circa patruzeci de tablouri. Publicul îl întâmpin cu entuziasm ponderat,

dar în lumea artistic acest act de independen stârne te un ecou deosebit. În 1856 începe o c torie în Belgia i Olanda pentru a studia operele pictorilor foarte importan i pentru el.

Particip , cu succes, la numeroase expozi ii în Germania, Fran a, Belgia, Olanda. În 1870, prusacii înfrâng Fran a, i Napoleon al III-lea ajunge la închisoare. În timpul Comunei, Courbet este ales deputat al poporului. Tocmai atunci comunarzii d râcoloana Vendome care simboliza, în ochii lor, bonapartismul. Artistul apreciaz mult atmosfera libert ii care domin capitala francez : „Parisul este ast zi un adev rat paradis: nu po i vedea nici poli ti, nici cea mai mic prostie în comportarea cet enilor, nici specul , nici certuri.(...) A a ar trebui s fie pe vecie”. Dup paradis vine îns infernul. Comuna este în bu it sângeros. Courbet este închis. Este acuzat, înainte de toate c ar fi ini iat d râmarea coloanei Vendome. Este condamnat la ase luni de închisoare pentru participarea la Comun i „contribu ia la distrugerea unui monument istoric”.

La 2 martie 1872 este eliberat i pleac imediat la Ornans. În 1873 se începe reconstruc ia coloanei, pictorul fiind obligat la acoperirea cheltuielilor acestei ac iuni. Sunt puse sub sechestru bunurile artistului, între care i câteva tablouri. Emigreaz în Elve ia, stabilindu-se în localitatea Tour-de-Peilz de pe malul lacului Geneva, de team s nu fie din nou închis. Nu se mai întoarce în Fran a niciodat .

Courbet picteaz în continuare, în special peisaje, prin vânzarea c rora dorea s ajute la restaurarea coloanei. Starea s ii se deterioreaz continuu. Cândva spusese: „De voi muri, trebuie s spune i: omul acesta n-a apar inut nici unei coli de pictur , nici unei biserici, institu ii, nici unei academii, dar înainte de toate, nu a fost adeptul nici unui regim politic, afar de regimul libert ii”. Moare la 31 decembrie 1873 de sindrom edematos.

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Stelian GOMBO{

Despre revolu\ia din Decembrie 1989, @într-un dialog cu academicianul Florin Constantiniu La cei 22 (25) de ani de la marea v rsare de sânge din luna decembrie anul 1989, România arat ca un animal bolnav i h ituit. Ne uit m în urm i nu ne vine s credem c au trecut dou decenii de speran e zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea i deziluzia, începuturile neterminate, politica murdar , cu degetul pe tr gaci, manipularea televizat . Lipsesc o viziune, un proiect na ional de salvare. Lipse te harta viitorului.

Trista priveli te n-a c zut din cer. Au creat-o politicienii i românii în i. Cum a fost turcul, a a a fost i pistolul. Nu mai putem s ne ascundem dup deget. Ca o confirmare, Academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune în fa o oglind necru toare în care, dac avem curajul s privim, ne vom afla poate izb virea...

- Stimate Domnule Profesor, v rog s îmi spune i cum evalua i, menajamente, cele dou decenii de libertate din via a noastr ?

- Ca pe un inaugural ratat. În istoria fiec rui popor exist evenimente cruciale, care inaugureaz o nou etap în evolu ia societ ii. Decembrie ’89 a fost un astfel de eveniment: crucial, înnoitor, fondator.

Din nefericire, ansele imense care se ofereau rii noastre au fost ratate i, astfel, România împarte cu Bulgaria i Albania ultimele locuri din clasamentul rilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 22 (25) de ani înseamn mult, aproape o treime din via . Ce reprezint pentru istorici aceea i perioad ?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, într-un astfel de moment, compara iile cu alte intervale de timp ale istoriei na ionale. Iau dou exemple de perioade cu o întindere de dou decenii, ca aceea scurs de la c derea regimului comunist. Prima: anii 1859-1878; a doua: anii 1918-1938. În primul caz, perioada a fost marcat de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului român modern, la câ tigarea independen ei (1877/1878). Politica de reforme a lui Alexandru Ioan Cuza, în primul rând reforma agrar din anul 1864, i politica de modernizare promovat dup aceea de Carol I au f cut ca statul român s se smulg din înapoierea determinat în principal - de domina ia otoman i s se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. S nu uit m c , în acest interval, apar „Junimea” i Eminescu!

A doua perioad : anii 1919-1938. Ie it dintr-un r zboi pustiitor i lovit de o criz economic de o duritate nemiloas (1929-1933), România a izbutit, totu i, s înregistreze un remarcabil progres în toate direc iile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice.

- Vorbi i de dou perioade excep ionale, Domnule Profesor! Ce se întâmpl ast zi în România se afl la polul opus!

- Într-adev r. Am ales aceste dou perioade tocmai pentru c ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. În toate cele trei cazuri avem de-a face cu inaugurale: în anul 1859, a a cum am spus, se

eaz temelia statului român modern; în anul 1918 se des vâr te unitatea na ional a românilor; la 22 decembrie anul 1989 se închide „paranteza” comunist , deschis în anul 1945 de ocupantul sovietic, i se reintr pe f ga ul dezvolt rii fire ti a societ ii române ti. Ve i fi de acord - sper - c , la cea mai sumar compara ie, perioada postdecembrist apare cu o întrist toare s cie de rezultate. Suntem liberi, este adev rat, dar a progresat în vreo direc ie România? Sunt, ast zi, românii mai ferici i? Exist un mare ideal na ional care s -i mobilizeze pe români? În raport cu perioada anilor 1859-1878 i 19181938, ultimii 22 (25) de ani nu ne dau decât infime temeiuri de satisfac ie i deloc de mândrie.

- De ce, în ultimii 22 (25) de ani, românii nu au mai fost în stare s repete performan ele din perioadele pe care le-a i amintit?

- P rerea mea este c perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice i intelectuale cu angajarea plenar a maselor într-un proiect na ional, mobilizator i stimulator. În anul 1859, genera ia pa optist (Mihail Kog lniceanu, Ion C. Br tianu), cea mai creatoare genera ie a istoriei române ti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-muntean , care voia unirea i independen a. În anul 1918, genera ia Marii Uniri (Ion I. C. Br tianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia „România Mare” i afirmarea ei pe plan european. Din anul 1989, societatea româneasc a fost profund divizat (vezi „Pia a Universit ii”), lipsit de un proiect na ional i incapabil s i mobilizeze resursele pentru a valorifica ansele ce i se ofereau: în primul rând, unirea Republicii Moldova cu România. Pe scurt, nici clasa politic , nici societatea româneasc nu au fost în m sur s asigure inauguralului din luna decembrie anul 1989 justificarea imenselor posibilit i oferite de derea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o „ratare” postcomunist a României?

- Vorbim de clasa politic i de societatea româneasc . Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetent , cea mai lacom i cea mai arogant din istoria României. Lipsit de expertiz , avid de tuial i sigur de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: s se îmbog easc . A jefuit cum nici huli ii fanario i n-au f cut-o. Responsabilitatea ei fa de situa ia catastrofal a României este imens . Ast zi constat m c industria este lichidat , agricultura este la p mânt, sistemul de s tate în colaps, înv mântul în criz , individualitatea României pe plan interna ional, disp rut . Criza economic nu a f cut decât s agraveze relele care au precedat-o. Incompeten i, guvernan ii nu au tiut s atenueze ocul crizei ce ne-a lovit. Dac România profund se zbate în dificult i i dezn dejde, clasa politic prosper . Case peste case (oa-

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

mente de valoare, ele fie au plecat în str in tate, fie au disp rut în mediocritatea din ar . Aveam ansele s fim Bizan ul Europei de Sud-Est. Am r mas îns la periferia Europei.

- Mondializarea amenin structura fiin ei na ionale. Se poate sustrage România acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces c ruia România nu i se poate sustrage, dar c ruia îi poate rezista. Nu o rezisten , a spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identit ii na ionale. În Fran a, ar cu o atât de veche i str lucit cultur , guvernul a ini iat o dezbatere despre identitatea na ional . La noi, când cineva abordeaz aceast problem , se aud imediat voci care îl acuz c este na ionalist, nostalgic etc. Patriotismul este privit, în anumite cercuri ale intelectualit ii noastre i ale societ ii civile, ca o boal ru inoas Americanii - îi am în vedere pe cet enii SUA - ne ofer cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care îi copiem în atâtea privin e, r mânem indiferen i la minunata lor pild .

- Cu alte cuvinte, Domnule Profesor, mai poate fi patriotismul o valoare în zilele noastre?

- Dac vorbim de un patriotism lucid, da, f îndoial . Eu unul am aderat la principiul atât de s tos al „Junimii”: „Patriotism în limitele adev rului”. S -mi iubesc ara i poporul, dar s nu le ascund niciodat defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred c identitatea na ional are o component esen ial : memoria istoric . Tradi ia se cultiv , în primul rând, prin cunoa terea istoriei. Când monumentele istorice se p ginesc i se ruineaz , memoria istoric este pe cale de dispari ie.

- Acum, în încheierea acestui dialog, spune i-mi, v rog, cum crede i vor judeca perioada postdecembrist urma ii no tri de peste o sut de ani?

- Peste o sut de ani, cred c judecata urma ilor i, între ei, a istoricilor, va fi foarte sever . Anii 1989-2011 vor fi considera i o perioad de declin, clasa politic i poporul român împ ind, în egal m sur , responsabilitatea pentru aceast trist realitate. S dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, România s aib situa ia fericit pe care a ratat-o ast zi...

- Stimate Domnule Profesor, v mul umesc foarte mult pentru acest dialog sincer, constructiv i absolut necesar!...

- Cu mult pl cere!...

P.S. Între timp, la începutul anului 2012, Domnul Profesor i Academician Florin Constantiniu a trecut la cele ve nice, motiv pentru care ne rug m ca Dumnezeu s -l ierte i s -l numere cu drep ii i ale ii S i. Amin!

meni politici cu patru, cinci, ase locuin e; te întrebi ce vor fi f când în ele), vile în ar i str in tate, ma ini de lux etc. s-au strâns în proprietatea clasei politice. tiam c avu ia este rezultatul unei activit i economice. Acum vedem c politica este mijlocul cel mai sigur de îmbog ire.

- Domnule Academician, cine este vinovat de aceast situa ie?

- Cred c principalul vinovat de aceast situa ie este însu i poporul român! El ilustreaz perfect observa ia c „un popor de oi na te un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice s i bat joc, nepedepsit , de ar . Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în ace ti 22 de ani, s trag la r spundere clasa politic sau s „tempereze” setea ei de înavu ire. Pe român nu-l intereseaz situa ia general . Dac prin fin, na , cumnat, amic etc. i-a rezolvat p sul lui, restul duc -se tim noi unde! Mo tenirea multisecular a lui hatâr i bac a r mas tot puternic . Cum s îndrep i o ar când cet enii ei se gândesc fiecare la sine, i nu la binele comun?! Ast zi asist m la situa ii i mai dramatice. Românii pleac - din nevoia de câ tig - s lucreze în Spania sau Italia, unde sunt trata i, tim cu to ii în ce fel i în ce mod, lupte în Afganistan. Energii i vie i se irosesc astfel în beneficii str ine. Nu po i s -i condamni: mai bine s lucreze pentru str ini decât pentru noii ciocoi postdecembri ti, care îi trateaz cu un dispre suveran.

- Intrarea României în NATO i UE a fost, totu i, o biruin postdecembrist ...

- S fim serio i! Am intrat în NATO pentru c SUA, factorul decisiv al Alian ei, au vrut-o. Aduce i-v aminte c , în anul 1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomotoas , pe atât de inutil , SUA ne-au închis u a la Summitul de la Madrid. În dorin a de a câ tiga bun voin a Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, f a ob ine nici un folos. Dup 11 septembrie anul 2001, evaluarea american s-a schimbat radical. În lupta împotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi alia i; în acest context, România a devenit membr a NATO. A fost o decizie american , nu un merit al guvernan ilor români. O situa ie similar i în cazul intr rii în Uniunea European . Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei în Est. Dac avem un dram de sinceritate, trebuie recunoa tem c suntem înc departe de a fi o ar la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat îns c este în interesul s u aceast extindere, i atunci, la gr mad - ierta i-mi expresia! - am intrat i noi.

- Stimate Domnule Academician, ce-i lipse te României pentru a fi din nou ceea ce a fost cândva?

- O „mare idee”, un mare proiect na ional. Înainte de anul 1859 a fost Unirea; înainte de anul 1918 a fost devâr irea Unirii. Ast zi nu ne mai însufle te nici un ideal mobilizator. În perioada interbelic , Cioran ar fi vrut ca Bucure tiul s devin Bizan ul sud-estului Europei. i, f nici o exagerare patriotard , ar fi putut deveni. Ast zi nici nu vrem, nici nu putem s ne afirmam.

Economic, România a devenit o pia de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica extern , am disp rut de pe harta diplomatic a Europei. În plan cultural, scriitorii români a teapt , în continuare, Nobelul... În stadiul actual, cred c sectorul în care România ar fi putut s se manifeste cu anse de succes era cel cultural- tiin ific. Din nefericire, guvernan ii postdecembri ti i-au b tut joc de înv mântul românesc, supus la tot felul de „reforme” i „programe” inepte i distructive.

Courbet Dac , din rândul elevilor sau studen ilor, au ie it ele-

-

rani întorcându-se de la târg

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Cristian Petru B~LAN (SUA)

Treptele de lumin[ spre Cer ale Profesorului Dumitru Buhai Cred c acesta este titlul cel mai potrivit pentru prefa a c ii „Bucuria mântuirii”, un volum, con inând numeroase poezii cre tine, scrise de talentatul i ve nicul însetat de puritatea cuvintelor biblice, laboriosul profesor i p stor de suflete, Dumitru Buhai. Dragostea lui pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul sfânt i pentru o limb româneasc neao , simpl , pe în elesul tuturor este real i str bate în mod vizibil cartea de la un cap t pân la altul. În paginile ei, autorul i-a rev rsat preaplinul sufletesc în peste 200 de titluri scrise uneori cu mult zor, datorit faptului c ceasurile finale ale vie ii noastre se precipit ele însele, fiind prea scurte, alteori scris cu excesiv migal i totdeauna cu dragoste pentru cititorii s i. Necesitatea de a dialoga în scris, aproape zilnic, cu Dumnezeu, de a I se confesa deschis, prin slove sem nate spontan pe hârtia alb dinaintea lui, dorin a imperativ de a-I cere iertare, de a-I mul umi, de a se înf a curat la judecata Lui i de aL pream ri în rime lejere, nec utate, s-a împletit cu dorin a nest vilit de a materializa toate aceste gânduri interioare în versuri, în proz ori doar în cuvinte simple, ritmate, pe care le-a a ternut cu evident râvn i respect pentru cei ce iubesc Evanghelia lui Cristos, f preten ia de a epata în fa a cititorului cu o capodoper liric excesiv elaborat . Nicidecum nu a urm rit acest lucru. În fapt, este o colec ie de gânduri curate, de frumoase medita ii intime i confesiuni spirituale originale, dar de o sinceritate imposibil de a fi strate numai pentru sine. sând conven ionalul i regulile rigide ale prozodiei la o parte, pe primul plan a trecut m rturia deschis de profund admira ie pentru crea ia mirific a lui Isus Pantocrator, rturisind iubirea profund pentru jertfa la Golgota a Salvatorului universal, Domnul i Mântuitorul nostru Isus Cristos. Tot pe acest prim-plan a fost accentuat urgen a i obligativitatea mântuirii fiec ruia din noi. În viziunea poetului, Isus a fost „ca un brad ivit

dintr-o stânc ,/ În ându- i statura regal spre soare i cer,/ Str lucind ca i apa din lacul cu ap adânc / Ce-a teapt -n t cere o mi care-n mister.../ El a fost ca o gr din -n parfumul de flori/ i ca un munte frumos în lat înspre nori,/ Ca i z pada curat i sfânt ce-acoper glia/ Cu albul inocen ei curat, ceo d doar Mesia!” („Isus a fost”, pagina 13).

Citind cu aten ie fiecare pagin , descoperi regretul dezr cin rii de patria iubit sat în urm i-i în eleg nostalgia copil riei, chiar dac a avut destule umbre de triste e i de ap toare singur tate (pentru cei care nu tiu, deoarece în notele biografice anexate volumului de poezii nu se precizeaz cu claritate acest lucru, îi informez c autorul ia tr it copil ria în orfelinat), citindu-i degajat toate paginile ce urmeaz , descoperi dorul lui ap tor de cas , dar i n zuin a de a ajunge la „Casa etern de Sus” unde, în permanen , „din Cer se revars acolo mai mult lumin ”. Poetul se teme nu de moarte, fiindc este sigur c va fi cu Mântuitorul lui, dar ar fi vrut s nu se sting pe meleagurile str ine: „O, Doamne-al meu Tat , în suflet port mereu dorul,/ De ara mea frumoas de dincolo deoceane i de m ri;/ i simt acum, când scriu poemul meu, mai dur fiorul,/ C -mi voi sfâr i via a de chiria de timp prin dep rt ri!...”

Poetul, de curând devenit septuagenar, mul ume te Creatorului c a atins aceast vârst care i se pare privilegiat , dar crede a vie ii corabie se apropie, totu i, inevitabil de ultimul rm i, pentru acest motiv, tema apropierii „clipei de decolare” se repet oarecum obsesiv: „Mi-e dor de Cerul T u, Isuse,/ De sfânta lini te din Paradis;/ Mi-e dor de bucurii nespuse,/ pe care Tu mi le-ai promis!...” („Mi-e dor!...”, pag.30). Sau: „Isuse, vreau pe-acest p mânt,/ S simt mereu sfin irea-n mine cum se face;/ i ca un cosmonaut al Cerului s -mi iau avânt,/ Când clipa va sosi, s zbor/ Spre Raiul T u de pace!”( Iehova nisi!... Dumnezeu e steagul meu!, pag. 59). Sau: „M opresc, uneori, i

privesc/ i a tept o schimbare.../ Lumina topit s-o-nghit ceresc// Lumea ce-a tept.../ Gata de decolare!.../ A tept preg tit Ziua cea mare!...” („Zbor de zi”, pagina 63).

Imaginile din transcendent apar ner btoare a se produce, împletitura cuceririlor ocole te luxurian a metaforic i arabescurile sufocante din poezia modern ; impresia general fiind de accentuat simplitate concret , de o c utat integrare brut în contingentul transcenderii în puritate a dimensiunii dincolo, unde sunt numai „raze albe de sfânt lumin ”. Odat sosit acolo, „Mun ii i dealurile au izbucnit în cântare,/ Când îngerii i-au închinat o sfânt urare,/ Iar copacii-nverzi i i florile-n sfânt cunun / iau strigat cu un glas: «Sosire bun !»” („Ai ap rut în raze de lumin !”, pagina 55).

Angajat în pluralismul datoriilor religioase de poet i pastor, Dumitru Buhai se simte solidar cu universul din jur, utilizând reziduurile unor declara ii reduse la maxim simplitate: „Omul pe p mânt poate tr i dac are/ Ap de b ut, mâncare, aer, lumin i soare./ Chiar poate tr i zile-ntregi f de mâncare,/ Dar f hrana etern sufleteasc ,/ Sufletul nostru devine totdeauna iasc !” („Omul pe p mânt...”, pagina 54). C utând a epuiza lumea material în cât mai multe registre, poetul o sugereaz cu un fior al încrederii în Adev r, c utând abstrac iunea spiritului pur: „O via -ntreag am crezut în Adev r,/ Cum florile cred în soarele str lucitor,/ Cum ziua revine în culcu ul ei de sear ;/ |i iarna dispare sub razele de prim var .” („Am crezut în Ader!”, pagina 52).

Pe alocuri, în amintirea autorului r bufnesc scenele triste tr ite de copilul orfan, cu lacrimi în ochi, surghiunit la un orfelinat, unde era lipsit de mam , de tat , de pâinea p rinteasc : „De unde s ti tu ce este în sufletul meu, str ine,/ Când tu nu cuno ti ce-i lipsa de mam , de tat , de pâine,/ Când nu cuno ti ce-i dorul dup c ldura de suflet din casa

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rinteasc !/ Tu nu tii, str ine, cum soarta poate pe om s -l loveasc !...” („De unde s tii?...”, pagina 52).

Evitând abstrac iunea spiritului pur, gândirea poetului care a suferit de-a lungul vie ii, se complace în alc tuirea unui decor românesc, echivoc prin faptul c oglinde te peisajul obiectual din locul copil riei, dar i pe cel l untric, lucrat cu datele unor imagini filtrate de trecerea cronologic : „Vino, gândule, i fii-mi aparat de imagini,/ Re inând pe pelicula creierului amintiri!.../ Nu l sa timpul tearg ochii de lumini,/ Cum apele terg vechile urme de zidiri!.../ Memorie, ajut -m nu-mi uit ara,/ Cum anotimpul nu uit saduc i prim vara,/ Ca s r mân -n armonia ciclului de vreme/ În via a mea i-n ritmul scris în ale mele poeme!”( „Vino, gândule!” pagina 48).

Cu cât navigheaz prin timp, ideii religioase i se asociaz imaginea luminoas a soiei, a copiilor i mai târziu a nepo ilor, care- i sesc frumoase descrieri în câteva titluri.

Dar personajul-cheie al întregului volum este în primul rând Mântuitorul nostru Isus Cristos, totdeauna al turi de noi, la bine i la r u: „Domnul Isus e cu tine-n clipe de-ncercare,/ El te va conduce-n via s i d ruiasc bucurii.../ Tot El te va conduce-n Cerul Lui cu slava mare,/ Vei fi cu Mântuitorul t u, fericit, în ve nicii!... („Când furtuna vine...”, pagina 65).

Lumea material este abandonat ca o vanitate perisabil , în numele principiului eternit ii divine, printr-o patetic i senin întoarcere c tre esen , iar esen a este renunarea la orgoliul personal generator al suferin ei: „Mândria orgolioas din tine/ Te face suferi mult, vecine,/ i-ai vrea prin orice mi care/ S-ar i c i tu po i fi tare i mare!/ Nu-i oare un loc i-un timp potrivit,/ Un secol în istoria zbuciumat a lumii,/ În care s nu se mai bat nebunii/ i fiecare om s poat tr i fericit? („Paradox uman”, pagina 64).

De-a lungul strofelor dense sunt intens cântate complexul fenomenelor transform rii spiritului uman, prin integrala lui predare lui Dumnezeu i a t duirii prin Duh i botez, acestea fiind c ile unice, dar întru totul sigure, ale „na terii din nou”.

Concluzia noastr este c întregul volum „Bucuria mântuirii” r mâne str tut de optimismul luminos al acestei „na teri din nou” care ne poate conferi cu certitudine o mare i pur bucurie p mântean . Ea r mâne dublu validat în fa a oamenilor, dar mai cu seam în fa a eternit ii spre care aspir pân în ultima clip încercatul poet, chemându-ne s fim cât mai mul i al turi de el i de ideile versurilor sale binecuvântate.

31

Rodica MORU}AN

Nuan

Sunt copacul vie ii mele...

Toamna, frunzele urmeaz drumul sufletelor; Sunt adâncul neputincios în fa a luminii, Cerul numai lacrima deschide tine r mân glasul neauzit în tumultul i orizontul gri st s cad efemerului. În spa iul lui Dumnezeu.

Lumea are gust de învins, f cuceritor; frunzele îmbrac lumina palid cu miros Totul are aceea i form , de cear în nuan de iubire i t cere... i p esc pe toamn , acea sentimental tept pentru c sunt iubire, sunt t cere: singur tate cu bra ele moi Ap , aer, via , senin uitat la post-restant... unde nu simt nicio îmbr are.

As vrea sa vezi Adev rul Din sufletul care nu mai e liber; Atât necunoscut unde noi am fi o singur putere...

Totul umbl prin nimicuri i pasiunile mor, c utându- i golul în scoar a p mântului; mi-am pus gândurile în fiecare frunz i p esc pe toamn ;

Îmi ard gândurile...

E toamn , e a teptare.

Sunt o frunz , pierd, m reg sesc în orice amintire, În sufletul t u.

Sunt copacul vie ii mele, dar nu tii în jocul t u, iubirea mea î i lumineaz lumea i potole te plânsul pruncului; zâmbet de înger în pic tur de via din adev rul meu, din sufletul meu al t u...

Te a tept în intensitatea clipei, Frumuse e neb nuit , imaculat , Departe de orice Nuan ...

Am pus un gând în fiecare zi cu tine pentru c între noi a r mas un anotimp dorit, neînceput...

Courbet - Domni oare pe malul Senei

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul V, nr. 12(52)/2014

George PETROVAI

Procletul

Profetul (Balada timpului din urm )

Prolog „Un prooroc nu este dispre uit decât în patria Lui, între rudele Lui i în casa Lui.” (Marcu 6/4) În tinere ea-mi f pat când spiritului rob eram, s-ajung profet în ara mea eu visu-n gând nu-l rumegam.

(N-o faci când e ti convins c lumea i se a terne la picioare aveam pe-atunci mii de proiecte pentru a Terrei transformare...)

Dar timpul zelul mi-a tocit i m-am convins de-un adev r: În jurul nostru tot se mi i-absoarbe sensul în r sp r! ci nev zutul i v zutul - fluviu cosmic necuprins - nui tiu nici vârsta, nici sfâr itul în goana pe-al eternului întins.

Nu tim ce suntem i ce-om fi - nevrând s tim de Cel ce este i omenirea se gr be te spre-al mor ii univers de-aci...

Apoi, când anii se-nmul ir i renun rile la fel, în elepciunea mi-a servit -l osebesc pe vrednic de mi el. i nu-i u or în aste vremuri doldora de tic lo ie, pe oi de capre s separi în Noul Testament cum scrie!

Democra ia - bat-o vina! atunci când e original , la anc pe ho i îi face tabi

cu diplome i f

coal ,

ca s sus in un regim cum n-a f cut Fanaru-n veac atâta de corupt, încât chiar i tr darea-i doar un fleac.

(Balada demnitarului nedemn)

Invoca ie

De i nu cred în Tine nici de leac, eu - iat - Te invoc ca un estet ce sunt, nu ca s i cer cum i-am cerut Cu toate astea-i axiom cândva dup ploaie vine soare (un biet naiv eram pe-atunci) i c un r u oricât de mare i neprimind ajunge-n timp lipsit de noim . m conving -i lesne s exi ti când toate omului îi merg din plin, Istoria le-a f cut vânt ci ca aminte s i aduc la to i tiranii câ i au fost, eu exist i nu oricum, ca jertfa viului Mesia pe când Tu e ti Acel ce e ti fie-al omului prim rost. un tat cu atâtea chipuri, Cu-atât mai mult pentru români încât lipsit de chip e ti pentru unii mum i ara lor ca o Gr din i pentru omenirea-n suferin de Maica Domnului vegheat cium . prin tot ce iese la lumin , ea merit s redevin la starea ei de alt dat .

Adora ie Da, sunt ast zi cineva-ntre semeni prin tot ce-n Decalog pe veci ai interzis!

Epilog Chiar crezi c mila-nal i-n ea e fericirea De i Scripturile sus in din raiul dup moarte pe care -i imposibil ca deodat l-ai promis? slug re ti la doi st pâni, ai no tri politruci de paie - ipochimeni i i haini in s ne-arate c se poate.

Dup ce-n vârf s-au c rat min ind, tr dând i-amarnic dând din coate, ei nu-s doar servi, ci chiar se-nchin la banul-zeu, ca mai apoi - jurând i promi ând de toate i-oribili în a lor rutin martor s -L ia pe Dumnezeu prin cruci din interes schi ate n-au alt crez afar de minciun .

Dar via a dovede te c mila-i sl biciune i locul nu i-l afl pe al mântului cuprins, unde cruzimea-i lege, iar legile sunt crude pentru nevolnicul ce-n cursa catului e prins. „Tu clipa i-o tr ie te!” e pentru mine crezul prin care ai de toate putere, bani, pl cere; bdarea nu-i virtute, izbânda este totul i-atunci a ta via nu va mai fi p rere.

Teleobalad La Stagirit avem dovada Universul are-un scop, dar care nu e necesar, altminteri moartea-i în eleas ca al vie ii scop hilar!

Iar Biblia ne-ncredin eaz prin al Genesei plan divin, toate-n lume-au fost f cute din al P rintelui preaplin.

Iat motivul pentru care în veci de veci El este totul pe palm ine nesfâr itul într-un prezent f -ncetare...

Când toate î i urmeaz rostul în Universul infinit i numai omul firoscos se n ve te la cârtit, e limpede c Dumnezeu - un Genitor des vâr it crea ia i-o guverneaz pân’ va decide-al ei sfâr it.

El singur tie ziua mare a Judec ii din final; va fi o cosmic schimbare, ori doar pe Terra-n plan moral întru r splata drep ilor i-a r ului promis plat ?

De-aceea omul tem tor i responsabil totodat , nu se-am ge te cu-ndoiala -i scris, dar poate n-o s fie, ci ceas de ceas se preg te te intre-n noua-mp ie, acel Eden atemporal al fericirii necuprinse, unde-nfr irea va fi fapt i faptele iubiri nestinse.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Boris MARIAN

Mesaje de dincolo Dincolo poate fi i alt camer , alt ar , alt continent. Dar noi vrem alte rmuri, în cea a eternei Mor i. Cred, dar nu sunt convins. Preferi inexisten a, somnul, insensibilitatea, starea de nesim ire total , sub aspect psihic, mine m jigne ti, te înjose ti a ti chiar pe tine, devii un obiect neînsufle it, o fiin acefal , neanimat , letargic , îmi este mil de asemenea oameni care se sinucid virtual prin t cere, am mai avut dou -trei experien e, a spune tragice, unii mor înainte de a muri. Vei fi ve nic precum statuile telui. Te pedepse ti pentru nimic, o, vanitas vanitatum, un Infern dantesc. Suspendat ca un albatros, deasupra abisului, d sfâr itul lumii în alb/negru, primul film, întuneric, gayii se plimb printre rânduri, nu-i condamn, nici nu-i iubesc, sunt obi nuit cu fetele, filmul pare o cript deschis , actori sunt mor ii ce- i fac num rul, a vrea s reintru în uterul mamei, Iisus nu a avut aceast ans , mister hr re , excremente de obolani în toate col urile, annus mirabilis 1939, se na te Hollywoodul, Polonia este sfârtecat , înjunghiat , iar eu iubesc polonezele, blonde, vesele, parfumate, una îmi arat Auschwitzul în 1972, nu sunt prea atent, privesc profilul fetei, ochii alba tri, nasul fin, drept, buzele pline, iar mor ii striga în urma mea, l zi cu ochelari, cu oli e de noapte, unii mi-au fost rude, nu eram n scut, suspans, nu crede ce nu ai v zut, dar v d, asta este, cade un imperiu, se deschide o pr lie, de multe ori lumea seam cu Samsagândacul, era Cain fiul Domnului? Voi, ce mânca i ou de prepeli umplute cu caviar, gurmanzilor, doctoranzilor într-ale Genezei, omul este doar o pat pe pagina de istorie, nimic nu pare important, doar preten ios, m celarul î i îngroap victimele la lumina chibritului. Dumnezeu i chibritul. Suspans. În t ietur cade o pas re. Iubesc p rile i copiii, zice m celarul. T cere. Ce s faci cu un om de 90 de ani? Nu tie nici cum îl cheam . Dar ce nu fac mâinile? Ele sunt mai rapide decât gândul. Naivitatea zdrobe te capele multora. A exista i a nu fi, aceasta este întrebarea. Acesta este i r spunsul. Cu umbra m mai descurc, dar ce faci cu omul viu? Idolii au fost ar i în pia . S-a r spândit un miros de piele încins , cu gr sime de pas re. Dar despre sex de o el a i auzit?

Ridica i sângele ca pe stindarde, omagiul este pa nic, Johnny Walker s tr iasc , orb sunt doar eu pentru mine. Ne doare inima, dar ne plângem de dreapta. Nimic nu se uit . Sunt chiar deprimat.

Adic vreau s mor i nu pot. Adic sunt o javr , ca i tine. Te ascunzi ca mortu-n p pu oi. Ai închis canalul de conexiuni i comunic ri. Liberi trec obolanii. Au i papion sau papilom? Astfel am ratat cel mai frumos roman de dragoste pe care l-a fi scris în alt secol. Ce s adaug, am pistolul la mine. Pentru orice eventualitate. Nu pentru autoap rare, luna este obiectivul meu.

Ast zi chiar de te-ai întoarce, a-n elege nu mai pot, unde e ti, copil pur , cu tr darea ta cu tot?

33

Stej#rel IONESCU

stignirea na iei racii nu mai au cimitir peste tot r ni i proaspete dureri, parcurile au fost devastate lbatica revolu ie a nimicirii poporului român a început, p rintele Daniel vrea Catedrala Neamului, somptuozitatea imbecilit ii peste cimitirul s racilor, osemintele lor sunt purtate de ape i vânturi în de ert, uit m s ne închin m la sfin i i le vindem moa tele pe sufletul satanei din mediocra clas politic , copii înc nen scu i ne deseneaz sufletele pe altarele goale i ne stropesc întru trezire cu ap sfin it , trânul ceas înc mai bate în turla p sit a bisericii, preo ii fiind pleca i la o nou edin de partid pentru r stignirea na iei. jocul nu sunt r citorul nim nui dar in aripa mor ii ca pe un stindard la strea ina casei când doar alcoolul i femeia înso esc în jocul meu cu singur tatea. picturi pe pere i în fiecare zi spre nem rginire trece un convoi de moarte, la poarta cimitirului tehnicienii fac normarea gropilor, eternitatea vine odat cu fiul adus pe lume, nimeni nu vrea s plâng nici la na tere, nici la moarte înainte s î i cear iertarea de la via , diminea a î i beau cafeaua i seara ceaiul, iar la miezul nop ii î i picteaz pe pere i, umbrele.

moarte inghinal crucea c zuse de pe cas când am intrat în sanctuarul mor ii încercând s dau s rutul de bun venit, pe câmp îi g sisem banana i dou prune, ce catifelate erau, murise atât de inghinal încât s-a degustat felie cu felie mânând deschis într-un desen de arabescuri sexuale, era deja putred îi c zuse o ureche, îmi era a a de foame, nu tiu dac r citurile se vor prinde, le-am ad ugat i gelatin , ghearele, urechile i unghiile ce crescuser dup darea duhului, doamne, dar sicriul era gol ldura îl scursese prin podea îngropându-l în putoarea mântului. constatare sunt singur în east mi s-au anulat creierii coordonate 1 : 1000 am fost decuplat, fi ele sunt scoase, coordonate 1 :10000, mi s-a dat o sugestie, finalul: negur , durere, r ceal , o speran , nici un r spuns s-a ters totul calota capilar e deschis , cenu i vânt, coordonate 1 : 100000 cât inteligen respect pentru scrâ netul mor ii într-o nou via .

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Cornel GALBEN

Un deceniu f[r[ Ioana Postelnicu Pe 28 noiembrie s-au rotunjit 10 ani de la dispari ia uneia dintre cele mai iubite prozatoare contemporane. N scut pe 18 martie 1910, în Poiana Sibiului, jude ul Sibiu, fiica lui Constantin Banu al Lesii de pe Vla ini i a Evei (n. Albu), rani, s-a mutat cu p rin ii la Sibiu, pe când nu împlinise înc un an, unde tat l s u, cunoscut i ca un bun curelar, a devenit în scurt vreme starostele acestei bresle, iar apoi i comerciant. La patru ani a fost dat la gr dini a german , limb pe care i-a însu it-o la perfec ie, râvnind s ajung în ora ele Europei i, mai ales, la Budapesta, unde tocmai fusese mama ei. Între 1916 i 1919 a urmat primele trei clase primare la Closterul Ursulinelor, cu predare în limba maghiar , înv at cu aceea i u urin . Pân la nou ani a trecut prin vâltoarea primului zboi mondial, ascunzându-se în pivni de frica Zepelinelor i înv ând în tain Mar ul lui Iancu, De teapt -te române i Hora Unirii, iar pân la 12, nu s-a putut bucura de prezen a juc riilor. Dup înf ptuirea Marii Uniri urmeaz , în anul colar 1919-1920, clasa a patra la coala româneasc , pân în 1928 continuându- i studiile la Liceul „Domni a Ileana” din Sibiu. La 14 ani a început s in un jurnal, în clasa I de liceu descoperind Luceaf rul eminescian, poeziile lui George Co buc, cal , dar i Don Quijote i Halima.

Visul de a deveni scriitoare începe s prind contur pe la 16 ani, când trimite în tain un spuns la rubrica ini iat de ziarul Rampa, pe tema Dac s-a schimbat amorul?. Tot în

acea perioad a fost la conferin ele lui Iorga, Tzigara-Samurca , I. D. tef nescu i I. Teodoreanu, ale „c rui romane z ciser elevele”. Dup moda sa ilor i ungurilor a avut înc din copil rie profesor de dans, studiind doi ani vioara i al i cinci pianul, cl dinduse, dup propria expresie, în cele trei limbi, la care a ad ugat apoi franceza. Crescut ca o „domni oar de familie”, a ajuns student voia ei, intrând la faimosul Institut de lug ri e Marianum din Cluj i urmând, din 1928, Facultatea de Litere i Filosofie a Universit ii clujene. În 1930 devine „doamna inginer”, c torindu-se cu Felix Pop, pe care îl urmeaz în Capital , transferându-se la facultatea cu acela i profil a Universit ii Bucure ti, unde mai studiaz un an, f a- i lua îns licen a. Intr , în schimb, în vârtejul vie ii culturale, participând la conferin e, expozi ii, simpozioane etc. Mereu tot mai singur , viseaz în continuare la societatea arti tilor, merge vara la Balcic, acolo unde v zduhul zbârnia de senzualitate, i, inspirat de aceste incursiuni balcanice, începe s a tearn pe hârtie romanul Bogdana. În iulie 1937, dup ce a deschis întâmpl tor ziarul Diminea a, în paginile c ruia a dat peste m rturiile unor scriitori ce evocau momentele esen iale ale întâlnirii lor cu cenaclul condus de Eugen Lovinescu, s-a decis brusc s -l sune pe marele critic i s -i solicite opinia în leg tur cu manuscrisul. A fost un act de temeritate, dar cu efecte benefice, întrucât mentorul Sbur torului i-a apreciat de la primele pagini talentul, deschizându-i nu numai ile casei sale, ci i calea spre o carier literar ce avea s fie încununat de prestigioase premii. Invitat s citeasc în celebrul cenaclu, a debutat editorial cu aceast carte de o „puritate des vâr it ” la Editura Socec, în 1939, an în care a fost primit i în Societatea Scriitorilor Români. A trebuit s treac înc un an pân s reînceap s scrie, în 1940 Via a româneasc publicându-i nuvela Drame mici, iar Revista Funda iilor Regale, nuvela Eroarea. Alte dou nuvele - Mona (1941) i Fuga (1942) - v d lumina tiparului în paginile aceleia i publica ii, în timp ce Vremea ofer cititorilor s i Acord sentimental (1941), fragmente din noul roman Bezn

i Dou vie i (ambele în 1942). Tot din 1940 devine, pân în 1944, sub directoratul lui Liviu Rebreanu, secretar literar i de pres la Teatrul Na ional, experien a c tat aici fiind fructificat peste ani, când, împreun cu Tiberiu Vornic, scrie i public Împ ia lui Machidon (1955), pies jucat pe scenele a cinci teatre din ar . În 1943 apare Bezn (Editura Socec), distins cu Premiul „Udri te N sturel” al Academiei Române, apreciat elogios în Adev rul literar i artistic i în alte publica ii ale vremii. Dispari ia celui ce îi d duse pseudonimul literar o marcheaz profund, ca i evenimentele ce aveau s urmeze. G se te, totu i, resurse s se al ture fondatorilor Asocia iei „Prietenii lui E. Lovinescu”, înfiin at în acela i an, i s pun la cale, tot în 1943, manifestul „Cercului literar” din Sibiu. Dup primul bombardament asupra Bucure tilor, din 4 aprilie 1944, se retrage cu so ul la Poiana Sibiului, în care nu mai fusese decât o singur dat , la 14 ani, când îi murise o veri oar . În cele ase luni cât a r mas în satul natal a aflat o mul ime de lucruri despre oamenii i obiceiurile locului, având revela ia c poate scrie o carte consacrat str mo ilor. Gestaia acesteia avea s dureze îns dou decenii, timp în care a mai fost inspector de teatru la Departamentul Artelor (1946-1948), s-a ocupat de pagina cultural a ziarului Na iunea (1947), a activat la Casa Crea iei din Bucure ti, a condus cenaclul Casei Corpului Didactic „Mihail Sadoveanu”, i-a pus la dispozi ia scriitorilor propria cas pentru a continua, între 1945 i 1947, edin ele Sbur torului, la care veneau, între al ii, Felix Aderca, Dan Petra incu, Eusebiu Camilar, Ticu Arhip, Sanda Movil , Ieronim erbu, Eugen Barbu, Lauren iu Fulga, Vladimir Streinu, erban Cioculescu. Dup 19 ani de „c torie virgin ”, pres rat cu numeroase c torii în str in tate i cu un trai îndestul tor, dar în solitudine, pus parc sub un clopot, se desparte de primul so , fascinat fiind de Tiberiu Vornic, fost director general la Malaxa, devenit la rândul s u „c ul meu inteligent, fermec tor, vr jitor”. De i scrie în continuare, a str tut un deceniu de incertitudini, revenind abia în 1952, când a v zut lumina tipa-

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rului Povestea lui Toma Ferig , o scriere de tranzi ie spre literatura dedicat copiilor i tineretului. Aceasta a fost precedat de nuvela Orizonturi (1945), povestirea 900 Steri (1951), ambele publicate de Via a româneasc , i urmat de romanele durea Poenari (Editura de Stat pentru Literatur i Art , Bucure ti, 1953), Ora ul minunilor (Editura tineretului, Bucure ti, 1957) i Adolescen ii (idem, 1962). Între cele dou din urm au fost intercalate „ ase povestiri pentru copii cumin i i mai pu in cumin i“, ap rute în 1958, la aceea i editur bucure tean , dup ce mai întâi tefi, care a dat numele ii, î i g sise loc în paginile revistei Ia ul literar. Încrez toare c va r sturna lumea cu subiectul c ii despre vla ini, timp de patru ani scrie „în cap, în cuget, în somn”, trudind câte zece ore i chiar mai mult în fiecare zi, trezindu-se limpede i plin de vigoare la „trei noaptea fix” i a ternând dintr-o suflare secven ele gândite pe parcursul celor dou decenii de fr mânt ri. Munca de sisif - a „lucrat ca în min ” - s-a finalizat în 1964, odat cu apari ia romanului Plecarea Vla inilor (Editura tineretului), dar zbaterile s-au accentuat i mai mult, întrucât timp de opt luni cronicarii nu au dat nici m car un semnal, îmboln vind-o „de t cere, de anonimat... de neluare în seam ”. A trebuit ca Gh. Achi ei publice un studiu serios în Lupta de clas , pentru ca bariera s fie ridicat i revistele înceap comentarea c ii, numai c , datorit stresului, glanda hipofiz nu a mai vrut lucreze i ani de zile a sim it c ia foc, fiind silit s bea zilnic zeci de litri de ap . Considerat f leac, poliuria i polidipsia insipide care suferea îi provoca, în plus, dureri musculare insuportabile, ce o f cea s nu poat dormi mai mult de dou ore pe noapte.

Prin 1966, i-a povestit necazul lui Pop Simion, care a sprijinit-o s ob in de la Ministerul ii aprobarea pentru a se trata o lun la Paris. Înainte îns de a pleca în c torie, la începutul lui 1967, a anchilozat, fiind internat în spital, iar la dou zile de la externare a f cut, în plus, o congestie pulmonar . Încins într-un corset cu balene de fier a pornit, totu i, la drum prin februarie, ne tiind nici car adresa profesorului Delay, cel ce urma o trateze, acuzând „Dureri atroce în mu chi, sete uria , îngurcitare nem surat , eliminare anarhic , gust i sim iri încâlcite...” În pofida acestei st ri, pân s descopere Spitalul Sainte-Anne, unde va avea o prim internare, a vizitat principalele obiective turistice ale Parisului, în care mai fusese în martie 1932, înso it de so i de MilenaDemetra, feti a ei de numai 5 luni, viitoarea actri a Teatrului Bacovia. Aventura haluci-

nant ce a debutat aici a continuat la Spitalul Pitié, la Sec ia de endocrinologie a Spitalului Dreyfuss, sfâr ind la 24 aprilie 1967, dup ce a ie it miraculos din moartea clinic în care intrase i a solicitat s fie repatriat . Abia la 72 de zile de spitalizare a în eles c , de fapt, fusese un cobai, medicii francezi posedând înc de la început medicamentul Diabinese, care i-a curmat brusc setea i potomania de care suferea. Ren scut , se întoarce la masa de scris, documentându-se riguros în Delt patru ani i, dup al i trei, finalizând romanul Toate au pornit de la o p pu , încredin at Editurii Eminescu, publicat de aceasta în 1972 i distins cu Premiul Asocia iei Scriitorilor din Bra ov. În intervalul scurs, Plecarea Vlainilor a cunoscut o nou edi ie (Editura tineretului, 1969), urmat peste cinci ani de alta, oferit cititorului de Editura Minerva (1974, cu o prefa de Dan Zamfirescu) i, la sfâr itul mileniului de înc una (Editura 100+1 Gramar, Bucure ti, 1998, cu o prefa i un curriculum vitae de Teodor Vârgolici). Înainte de a se decide, la sugestia celui de-al treilea so , Mircea Ionescu, „pilonul statornic, onest, plin de afec iune”, s continue epopeea Vlainilor, a mai scris Roat gândului, roat mântului, un „roman” al aventurii sale pariziene, dar i al altor c torii prin Europa i America de Nord (Canada i Statele Unite), ap rut în 1977 la Editura Eminescu. Declicul s-a produs la B ile Felix, unde se afla la tratament, în 15 zile scriind 90 de pagini din Întoarcerea Vla inilor, iar în urm toarele patru luni încheindu-l, la Bucure ti i Coman. uiala cu aceea i editur , care a publicat în cele din urm romanul, în 1979, i-a provocat al i doi ani de suferin e fizice, dar efortul s u s-a v zut de data aceasta încununat cu Premiul „Ion Creang ”, al doilea oferit crea iei sale de Academia Român . Au urmat apoi, în ordine cronologic , romanele Frank and Smith Company (Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1981), Seva din adâncuri (idem, 1985) i Remember (Editura Albatros, Bucure ti, 1995), volumul de povestiri Milena i Crina povestesc (Editura Ion Creang , Bucure ti, 1982) i cel de nuvele, Eternele iubiri (Editura Cartea Româneasc , 1986, cu o prefa de I. D. B lan). Cele câteva mii de pagini ale amplei epopei ardelene a prins contur definitiv în 1999, când Editura Albatros a dat tiparului Urma ii Vla inilor, roman care a z cut în sertarele redac iei vreo 12 ani i de care nonagenara prozatoare aproape uitase. Lucru explicabil dac inem seama c , în urma dispari iei so ului, scriitoarea a f cut como ie cerebral , urmat de o afazie ce a durat aproape patru ani. Stabilit în 1997 la Bac u, distinsa doamn a literelor române a fost bine primit de intelectualitatea uan , revista Ateneu invitând-o s co-

35

laboreze i acordându-i, în 1997, Premiul „Opera omnia”, iar revista Cartea consacrândui aproape în întregime primul num r din martie 2001. Chiar dac în acela i an consilierii locali i-au acordat Titlul de „Cet ean de onoare al Municipiului Bac u” i to i au înconjurat-o cu c ldura cuvenit unei mari personalit i, traiul s u a fost tot mai grevat de priva iuni, pensia de mizerie neajungându-i nici pentru procurarea medicamentelor i plata obliga iilor legate de între inerea apartamentului. Criza aceasta existen ial a început imediat dup 1990, la 85 de ani, îndurerat i ofensat , publicând chiar, în Literatorul, o Scrisoare deschis , prin care î i exprima nemul umirea c a primit ca recompens pentru mai bine de jum tate de secol de munc i 20 de volume de literatur , teatru, scenarii pentru filme, publicistic , doar 100.000 lei, adic „cinci kg. Salam”. Acest Premiu pentru întreaga activitate literar îi fusese atribuit, în 1995, de Uniunea Scriitorilor, a c rei revist , România literar , în paginile c reia, de altfel, mai publicase, nu consemnase evenimentul legat de aniversare nici m car la rubrica intitulat Calendar. N-a mai înc lzit-o cu nimic nici Premiul Editurii Vinea (1995), nici Titlul de „Cet ean de Onoare al Municipiului Sibiu” (2000), nici Diplomele de Excelen oferite de Biblioteca Jude ean „C. Sturdza” Bac u (2001) i Direc ia Jude ean pentru Cultur , Culte i Patrimoniul Na ional Bac u (2003), nici chiar Ordinele Na ionale oferite de pre edintele rii la împlinirea a 90 de ani. Într-un traumatizant final de via , bogat doar în priva iuni continue, sigura bucurie a constat doar în aceea c a l sat urma ilor câteva lucr ri fundamentale pentru literatura român contemporan , la volumele deja amintite ad ugânduse scenariile pentru cele dou serii ale filmului cut dup Plecarea Vla inilor (1982) i Întoarcerea Vla inilor (1983, în ambele, coscenarist i regizor fiind Mircea Dr gan), pentru serialul TV Vla inii, traducerile dramei Familia de I. Popov (1950, cu Xenia Stroe) i a romanelor Frontul din umbr de Alexandr Lukin i D. Poljenovki (1964, cu I. Va cenko) i Mla tina de Jakub Kolas (1967, cu Maria Roth), precum i publicistica risipit în presa vremii, de la foiletoanele cu care a debutat în 1938, în Adev rul literar i artistic (cu pseudonimul Sergiu Du escu), i pâla ultimele evoc ri din România literar , Transilvania, Vitraliu i Ateneu. Cum interpelarea f cut în Parlament de senatorul Aron Bela cu i demersurile Direc iei Jude ene pentru Cultur , Culte i Patrimoniul Cultural Na ional Bac u n-au izbutit s contribuie la ie irea din aceast situa ie umilitoare, prodigioasa prozatoare s-a stins cu amarul în suflet.

Fie-i amintirea ve nic !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul V, nr. 12(52)/2014

Bilall MALIQI (Albania)

C[ut[tor al Timpului Alb (Dumitru Ichim: „Heshtjet e pafejuara/Nelogoditele t ceri”) Traducerile poetului Baki Ymeri, pentru cititorul albanez aduc o noutate în limba albanez i în cea român , servind valorile literaturii i poeziei albaneze i cititorilor români. De aceast dat ne vom opri la cartea unui poet român din Canada, carte în care sim motive, poeme construite cu putere de exprimare, cu cert originalitate i cu oglindire real a însufle irilor ideatice. Sunt versuri de larg inspira ie, care merg adânc pân în fibra nerval a cititorilor, în acest caz fiind vorba despre cititorii albanezi. Avem de-a face cu un poet veritabil, dovedit atât în critica român , cât i în cea albanez .

Poeziile din cuprinsul acestei c i bilingve (român -albanez ) sunt/pot fi sim ite într-un spirit filozofic i psihologic care d caracterul a teptat de c tre cei care tiu ce înseamn poezia. Putem începe a realiza înc din primele versuri ale poeziei „Evolu ie”, unde transpare o „plimbare” complex , adus în largul lyric în mod m iastru, de poetul care tie ceea ce caut . Un poem îmbr cat cu o piele a metaforei fine, folosind i alte figuri stilistice, evitând cuvintele în plus sau reperile care nu sunt necesare.

Precum se vede, poetul are ego bine de-

finit. Poetul cite te dragostea în ochi, fie c prin culorile ro u adânc, fie c prin culoarea cerului, buzele gata pentru s rut în mijlocul frunzelor, i printre acestea se ese frumos i respir liber poezia. Între figurile stilistice pe care le întâlnim în poezie sunt cele ale repeti iei aflate în func ia de regularizare i de înt rire a versului: „Deasupra mormântului au ridicat o biseric , deasupra bisericii au ridicat o sinagog , deasupra sinagogii au ridicat o geamie, deasupra geamiei au ridicat un spital, deasupra spitalului au ridicat un zid, deasupra zidului au ridicat un drum... În afara motivului dragostei care este ramificat în toate câmpurile sale, observ m i o expresie moralizatoare religioas care nu încarc poezia, ci înt re te mesajul c tre cititori.

Culorile mele…

Universul este versificat prin figura compara iei, drept o culoare, precum ar fi obiectualizarea m rului, i timpul este o culoare, ca i dorul i frica. E un drum c tre izvor cu toate culorile, întrebarea poetului fiind ra ional : „Mai este albea a culoare sau fric de moarte?…”

Despre ceea ce vorbim este chiar func io-

nal, aratând c poetul este întotdeauna pe urma însufle irilor, regularizând i gravând bine, dând respira ie i for de exprimare.

Lumina nu este lumin Ci numai o limb uitat sau Lumina nu este lumin Ci numai o vorb uitat Încet Invitându-te pentru a fi („Timp alb”) Aceasta este albea a luminii care câteodat nu este zi, nici lumin , ci este o limb uitat ... i o vorb uitat . Transpunerea poetic este plin , are un mesaj puternic, pentru lumina, limba i vorbirea dau sensul existen ei unui popor sau etnii i în interiorul poeziei exist un optimism c limba uitat începe s fie vorbit pentru a supravie ui.

Singur

ile pietrei

Singur ilor pietrei Numai golul le Suge pr pastia Care anume în elesuri biblice sunt, se observ i se simt în prea-plinul materiei poetice ca i pietrele albe prin apele r pitoare ale unui râu care ia totul cu sine, în timp ce r mân pietrele albe la malul s u.

Poemul pentru Flory Am realizat p catul mortal Dar nu atât de mult încât sa fiu mort.

Este o tr ire filozofic a poetului fa de catul generic, pentru cur area sufletelor în lumea vie, pentru a fi curat înspre lumea cealalt . „Vezi, anii no tri au plecat?/ O via întreag ne-am iubit,/ i ast zi la fel,/ Dar cu un sonet mai mult.”

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Nicolae M~TCA{

Contemporary Literature Press, sub auspiciile urm toarelor foruri: Universitatea din Bucure ti, The British Council, Institutul Cultural Român i Ambasada Irlandei, Anun publicarea volumului

My Cup of Light Antologie de poezie româneasc 2014 Texte paralele Tradus în limba englez de Lidia Vianu i Anne Stewart Editat de Lidia Vianu ISBN 978-606-8592-57-2 Contemporary Literature Press public o antologie de poezie româneasc a secolului XXI tradus în limba englez . Poe ii publica i în ea sunt n scu i între anii 1941 i 1983. De i ei locuiesc to i în România, lumile lor difer . Sunt de fapt, în aceast carte, dou genera ii: cei scu i sub comunism i cei n scu i în postcomunism. Un lucru îi leag : con tiin a c vorbesc o limb mic , sau, mai bine zis, complexul limbii române.

Mul i scriitori români au migrat înspre limba francez i capitala ei. De la al doilea r zboi mondial încoace, a devenit i engleza o limb de destina ie. Dar, desigur, una este s scrii direct într-o limb de mare circula ie i alta este s fii tradus în limba aceea dup ce ai scris poemul în limba ta. Este oare poezia traductibil ?

Poe ii antologa i de noi în acest an 2014 sunt, din fericire, mai parafrazabili decât confra ii lor din secolele anterioare. Rigoarea poetic a suferit o muta ie. Paul Valéry venera forma fix în poezie. El scria: Une difficulté est une lumie`re. Une difficulté insurmontable est un soleil.

Por ia de "lumin " a poe ilor de ast zi este simplitatea, iar simplitatea lor se poate traduce.

Ce se ascunde în spatele acestei Cup of Light, ce se afl în ce cu a de lumin a fiec rui poet, îl l m pe cititor s descopere i s cânt reasc . Traduc toarele acestei antologii s-au str duit s nu se îndep rteze de text. Ca întotdeauna, formula cea mai bun pentru a ajunge la o variant cu sens pentru cititorul de limb englez a fost colaborarea dintre un traduc tor român i unul englez.

Ne propunem s continu m seria de antologii de poezie româneasc traduse în limba englez , în speran a c cititorii no tri sunt la fel de interesa i ca i Contemporary Literature Press s afle r spunsul la o întrebare simpl : ce înseamn "poezie" în ziua de azi?

Lidia Vianu Antologia My Cup of Light, editat de Lidia Vianu, a fost lansaat oficial pe 1 decembrie 2014, dar ea poate fi consultat i desc rcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/my-cup-of-light-vianu.html Editura pentru Literatur Contemporan v invit s accesa i website-ul www.editura.mttlc.ro.

Editura public lucr ri atât în limba englez cât i în limba român . Pentru sugestii sau comentarii, v rug m s v adresa i Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro.

Îndarn bate toaca a sec, ghionoaie?

Cad frunzele stoluri sub seceri de vânt.

Penelurile toamnei dau lúciu de-opal Lugubrei t ceri din salon de spital.

Burghiu i se-nfige un sfredel de gând.

Un vas obturat cu efect sincopal, Un altul, stenoza îl d la p mânt. „La u - stentarea. Bypass-ul la rând”, Te-alin din glastr un fir de nopal. Îndarn bate toaca a sec, ghionoaie?

Pescarul deja a pus mreaja la jamn ? i-nvolbur inima-n aprigi puhoaie, i rântuie porii, n silnica doamn , Apoi se retrage tiptil din odaie. cere. E ultima lun de toamn ?

De parc-ar fi acum chiar începutul Dlui dr. Pavel Platon, medic primar cardiolog, Institutul de urgen de boli cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu” din cadrul Institutului Clinic Fundeni, cu profund recuno tin

Un rubiniu îndarn bate-n bismútul Ce-a obturat arterele balere.

De-atac sunt gata cârti i-catetére i s se-ntoarc mínten doar cu scutul.

O ultim , la start, consiliere.

Urmându- i drumul lent, neab tutul, Catéterul sf râm roca, lutul i absolve te cordul de durere.

Dând cep la cula inimii, vermútul Iar a pornit s gâlgâie-n artere, De parc-ar fi acum chiar începutul Al unei noi i-mb toare ere.

Iar domnul doctor? Stropi îi curg pe fa : În pârg de toamn -a mai salvat o via .

Bucure ti, Institutul Clinic Fundeni, 20-21.11. 2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul V, nr. 12(52)/2014

Gheorghe A. STROIA

Poezia la Debut sau Dorul Motto: Po i s ai orice vrei, dac renun i la convingerea c nu po i s ai (Robert Anthony) Dintotdeauna, poezia i-a g sit izvoarele în sufletele nobile, pline de credin , generoase i altruiste, care au cuprins în ele cerurile albastre colindate de vânt, clorofila p durilor de pe cre tete împ durite, razele pline de c ldur ale soarelui, poienele înluminate de a trii nop ii, puterea vie a satului copil riei, acolo unde ve nicia st la sfat cu ranul.

Genera ii întregi de poe i - culminând cu marii clasici ai literaturii - i-au c utat, prin poezie, rostul firesc, neumbrit de absolut nimic, ci mereu iluminat de ceva dincolo de puterea de în elegere a omului obi nuit. Poetul este mereu altul, întotdeauna alt „fa ”, pe corzile lui de menestrel curgând ode ale bucuriei ori veritabile recviemuri, doine ori balade, satire ori pamflete, reu ind s surprind , s bucure sau s întristeze, s ofere pilde sau s atenioneze, s fie acel „altceva” necesar supravie uirii într-o acerb lume a hienelor. Poezia este, pentru cei mai mul i, un spa iu f de limite, un timp f de sfâr it, este rana i balsamul potrivit acesteia, este o întreag lume în care scânteia aprinderii este comandat telepatic, în acord cu sine i în deplin acord cu divinitatea.

O dat ajuns în „libertatea” ce-i garan-

teaz , doar prin munc asidu , un confort pe care altfel nu l-ar fi putut ob ine, la nivelul de \bun stare mult-visat , românului începe s i lipseasc elementele ce-l definesc pe sine ca individualitate, om i ca apartenen la un neam. Devine tot mai acut nevoia de casa rinteasc , de sprijinul sau amintirea duioas a p rin ilor, de vatra aburind de cozonaci, de bucuriile împ rt ite al turi de prietenii dragi, de minunile tr ite la sfânta biseric în prag de luminate s rb tori. Cel mai adesea, indiferent dac românul „înstr inat” este mai mult sau mai pu in fericit, se aga cu mâinile de por ile cerului (fiind, astfel, cel mai înalt om de pe p mânt, a a cum bine spunea Sfântul Ioan Gur de Aur), invitându-l pe Dumnezeu la masa t cerii sau ruciunii sale, cerându-i sprijinul i binecuvântarea celest . În acest „miniportret” al românului plecat departe, se reg se te i Licu a Pântia din Moldova lui tefan, pornit în lume spre a- i împlini visele, împreun cu fiul - Constantin - i cu fiica - Andreea -, doi copii minuna i, de care mama Licu a se simte foarte mândr i are reale motive s o fac . Numele s u se al tur i altor moldoveni, pleca i departe în lume i care, prin scris, au reu it s adauge un plus de valoare literaturii române a diasporei contemporane: Mariana Zavati Gardner (Bac u - Norfolk), Margareta Chiurlea (Ia i - Wolverhampton) sau Dumitru Ichim (D rm ne ti, Bac u - Ontario, Canada) i mul i, mul i al ii. Din acest moment, prin NCU A DE LA LONDRA se deruleaz secven e memorabile de dor, de râs sau de plâns, de „inim albastr ” sau de îndoit bucurie, de rug ciune smerit , toate împletite armonios în sim irea omului de rând, a omului de la ar , din sufletul c ruia curg apele limpezi din fântânile dorului.

Cartea este alc tuit din patru p i, cu structur i registre lirice diferite, un creuzet alchimic în care se amestec varii specii ale genului liric: od , elegie, pastel, (pseudo)fabul , balad , doin , sau poezia cu accente ironice - pamfletul.

Partea I NCU A... - descrie

aventurile pe care Licu a le traverseaz pân ajung s se stabileasc în Anglia, dup care, în fa a greut ilor ce par insurmontabile, apare ca reper de net duit... dorul pentru rin i sau bunici, de casa copil riei, din care se z mislesc duioase cântece de mul umire adresate celor doi minuna i copii ai s i. De fiecare dat , schimbarea registrelor se deruleaz rapid, starea fiind aceea în care „un ochi râde i unul plânge”. De i trecut prin încerc ri i greut i mari, moldoveanca î i se te întotdeauna puterea de a merge mai departe, de a se ridica din propria-i cenu .

Miraculosul „panaceu” - care-i astâmp dorul - este versul, un joc de cuvinte ce transmite, emo ioneaz i care are for a de a p trunde adânc în suflete. Pentru Licu a, poezia este durere, dar i balsam, energiile interne, rev rsate în ape limpezi, spal nisipul sau noroiul suferin ei i dezv luie sclipirile luminii. O men iune special pentru poezia care titlul volumului, ncu a de la Londra, un îndemn la autodep ire, o frumoas motivare de a continua, a spera i, de ce nu, a împlini. Cu for i perseveren , orice este posibil, a a dup cum autoarea îns i m rturise te. De asemenea, oda c tre Eminescu, precum i poeziile dedicate limbii române, sunt alte note de inedit ale volumului.

Partea a II-a - C TRE TINE, DOAMNE...

- reprezint o suit de poezii cu tematic preponderent religioas , în care poeta aduce divinit ii ofranda sa de gând bun i de mulumire. Pe un ton calm, cu raza de lumin a ternut în suflet, poeta se roag . Ruga îi este fierbinte, precum lava unui vulcan, împr tiind asupra celor dragi: c ldur , ajutor i binecuvântare. Spre finalul p ii a doua, exist câteva pasteluri dedicate naturii, deci, frumuse ii crea iei divine, în ultim instan . O men iune special pentru poezia De sezon... care se apropie foarte mult, prin ton i stil, de Rapsodii de toamn a marelui George Topârceanu, pornind de la un acela i zvon împr tiat în eter... sosirea Toamnei.

Partea a III-a - SUNT... - echilibrat din punct de vedere al mesajului incumbat, con-

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ine poezii de dragoste, unele cu tent profund meditativ , altele cu un ton u or ludic.

Reflec iile asupra condi iei omului în lume i în univers se face pertinent, în elept i cu o extraordinar doz de modestie - aceasta fiind, de fapt, axa fundamental a c ii. Remarcabil în acest sens este poezia Sunt..., ce merit a fi re inut integral, pentru îndemnul suprem la modestie, la bucuria tr irii, la recunoa terea identit ii proprii. De fapt, mesajul este limpede: adev ratele motive de mândrie din via a omului sunt simplitatea tr irii i sinceritatea dragostei.

Partea a IV-a - PAMFLETE I NU NUMAI... - dezv luie o alt Licu a, o fire vesel , optimist , pus pe ghidu ii, prin tonul cald i întâmpl rile me te ugit în iruite, putând crea o stare de bine i aduce câteva raze de lumin peste griul cotidian. Fie c este doar aluziv sau, uneori, acid , mai mult sau mai pu in feminist , fie c este mam sau soacr , Licu a Pântia dovede te inteligen i versatilitate liric , dublat de o îndemânare special de a face din fiecare vers ceva incitant, irezistibil. În acest sens, poeziile „rescrise” în „graiul” moldovean aduc un surplus de culoare i optimism. A se vedea parodia Florinel i Verjinica sau notele umoristice din monologul Soacra revoltat .

Poeziile Licu ei Pântia sunt o dovad în plus c sufletul românului este nesecat izvor de poezie i c doar românul se pricepe s i aclame bucuria, s i plâng dorurile, neputin ele, soarta crud , dar nu ca pe un vaiet continuu, ci ca pe o dorin de a- i g si for a i curajul prop irii. Cuceritoare prin simplitate - tonul neao , uneori vesel, alteori trist, dragostea cu care vorbe te despre ar , despre România, despre limba i plaiurile ei mirifice - cartea va fi cu certitudine un succes al unui debut în for .

Cu siguran , ochii au l crimat de fiecare dat , la amintirea p rin ilor dragi, deveni i icoane într-o cas uitat undeva între cer i mânt sau la citirea tristei pove ti a iatului vânz tor de flori. Versurile c ii au ceva care atrag, ceva misterios i curat, în acela i timp. Cu atât mai mult cu cât muritorul î i aduce aminte de Ziditor, cade în genunchi i se roag , cu umilin i profund respect, dar mai ales cu speran . O carte pl cut , un premiu special în acest sens se poate acorda atât fiului autoarei, CONSTANTIN, care a cut posibil tehnoredactare c ii, cât i artistei plastice ABU AMAR MONALISA, din Beer-Sheva, Israel, care ilustreaz coperta I a c ii. Tocmai de aceea, poeta din Târgu-Neam trebuie s continue s scrie, iar dac i s-ar potrivi mai bine un adev r, acela ar suna cam a a: Pentru a realiza lucruri mari nu trebuie doar s ac ion m, ci i vis m; nu doar s pl nuim, ci s i credem (Anatole France).

Eugen DEUTSCH

39 Janet NIC~

SONET… POST-COAD

SONET CODA

intind sonetul ca o prad Am prins cuvintele-n lasouri De poante i, jonglând cu nouri, Le-am cucerit c-o ambuscad …

i-am citit celebrul COD i-am r mas, pe loc, n uc.

Brusc, orgoliul meu de cuc Nu mai are-n ramuri rod,

Le-am prelucrat în cubilouri Tentându-le mereu c-o nad i, atr gându-le-n tornad , Le-am ame it prin mici tonouri…

Verbul mi-e orfan de mod.

Iar sonetele- i, buluc, Te b gar în Booklook…

Adorabil episod!

Ocolu-a oferit cadouri i-a… ocolit oricare sfad Mizând cu sârg pe apropouri…

Versurile mele-nguste, Stând cu ochii dup fuste, Isc mare t boi.

Oricine poate deci s vad , Prin urm ritele ecouri, , la ce-am scris, se face… coad !!

În sonetele- i de piatr , Parc -aud, zglobiu, cum latr Un c el… de usturoi.

Eugen Deutsch, 27 martie 2013

Janet Nic 10 aprilie 2013,

SONET POST… CARD

SONET POSTCODA

Am rotit sonete-n zbor Ilustrând un fast decor, Rotofei precum un tor, Cu preten ii de umor;

Noi n-o s fim acum n rozi scoatem infanterie, scoatem artilerie i s ne batem i în „cozi!”

Nu a fost deloc u or r-un… card bancar, cu spor, Dar… nu ne-am uitat la scor, Chiar de-am dat, pe-alocuri, zor;

Destul c draci - puzderie! Ne-au tot împins la antipozi. i noi avem instinct de plozi Prolifera i în serie?

N-am pozat în franc-tiror, N-am avut vreun cascador, N-am recurs la un masor,

De i - copii - fugeam prin bozi, Doar stelele ne perie Pe coamele de voievozi

N-am cerut vreun picador Sau un stra nic vr jitor Dar… a fost ame itor!

i-un gând colos ne sperie: , zi de zi, miriapozi, Ne vom trezi… materie!

Eugen Deutsch 1 aprilie 2013,

Janet Nic 11 aprilie 2013

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Al. Florin }ENE

Ion î]i Ioan – @în\elep\ii din Transalpina În prim var , când muntele mai purta pecetea z pezii i firicele de ap se rev rsau în v ile unde iarba mijea a verde, Ion, fiul lui Ionescu din Ione ti, cioban cunoscut de pe valea Oltului, a luat hot rârea s treac dincolo, în Ardeal, cu cele zece oi e urcane gestante. Atâtea îi mai r seser dup inunda ii. Pleca s i caute o nevast harnic i bun de f cut copii. „Numai bine, pân trec muntele, oile mele vor f ta i cu banii lua i pe jum tatea de miei voi putea face nunt ”, gândea Ion, luând drumul Brezoiului, mergând agale în urma oilor. „Am s-o înv s mi fac fasole b tut , frecat cu usturoi!”, medita b rbatul lovind cu m ciuca câte o piatr ce-i r rea în fa a opincilor, legate pân sub genunchi cu noji e din piele de porc...

Din când în când fluiera printre din i la oi ele ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului.

Dup atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comand , privind la st pânul a ezat pe marginea unei stâci, n dit de gânduri. „Puterea unui cioban se m soar în greut ile biruite!”

- Bârrr! Duce i-v s be i ap ! A strigat, aruncând spre ele cu un omoiog de iarb uscat .

Dup o odihn de mai bine de o or , în timp ce autoturisme i basculante treceau cu vitez pe lâng micul grup de oi, Ion s-a hot rât s treac în fa a turmei, ca mioarele -l urmeze docile pe poteca ce erpuia pe lâng drumul asfaltat ce ducea spre Voineasa. „Frumoase locuri. Sunt clipele ce le tr iesc din plin, salvându-mi trecutul, astfel m fac cuceresc viitorul...” gândea Ion urcând spre pisc. Astfel, au trecut trei zile i dou nop i dormind în mijlocul oilor, învelit cu uba f cut tot din blan de oaie, cu c ciula neagr de lân tras pe frunte. * Ioan al lui Ioan din Ioanc u, c tun de pe lâng Sebe Alba, s-a hot rât s se însoare cu o olteanc de prin zona Munteniei. Nici nu se topiser bine petecele de z pad de pe Transalpina, c ciobanul, adunând cele zece oi gestante, ce-i mai r seser în urma inunrii satului de c tre râul Sebe , devenit una

cu Mure ul, a început s urce pe Transalpina, mânând oile cu fluieratul s u caracteristic, printre din ii rari din fa . „Am s -mi g sesc o fomeie, iute i harnic . Am s o înv s mi fac balmo i mul i copii!” , gândea Ioan din Ioanc u, fluierând la oile sale, ori de câte ori trecea pe lâng ele câte o ma in .

Luase hot râre asta, s plece din satul natal, dup ce din gospod ria sa nu mai r sese nimic. „Dac trebuie s aleg între dou rele, gândea Ioan din Ioanc u, am ales pe cel care nu l-am încercat pân acum!”

Urca alene i cu r bdare pe drumul ce ducea c tre vârful Urdele. Abandonase de mult oseaua asfaltat i î i conducea oile pe o potec de munte, folosit de ciobani.

Cizmele din piele de bou l sau în urm adânciturile tocurilor ce se umpleau imediat cu apa mustind în iarba de pe potec . Se sim ea liber, el cu cerul i oile lui. „M simt slobod, eu i Dumnezeu, dar acest cost este c am acceptat responsabilitatea destinului!”

Prin minte îi treceau tot felul de gânduri, unele mai n stru nice decât altele. „Dac nu-mi sesc soa , cum îmi doresc?! Sunt bucurii, în via care pot s m înjoseasc , dar i înfrângeri care m pot împlini!” ... i astfel au trecut trei zile i dou nop i dormind, înurat în ub i cu clopul tras pe frunte, în mijlocul oilor. * Cu cât urcau, cu atât cerul era mai albastru i aerul mai curat. Ion i oile lui au ajuns pe platforma de pe vârful Urdele. i-a f cut palmele stra in la ochi s vad mai bine cine vine dinspre sensul spre care dorea s mear. „Poate este unul ca mine. S-o fi s turat i el de satul s u i acum î i caut norocul.

A ajuns, fir-ar s fie, la concluzia c via a poate fi în eleas privind înapoi, dar tr it privind înainte. C ci de-aia i el i eu mergem spre înaintele nostru!”

Ioan, mai având câteva minute pân s ajung pe platforma mult visat , s-a oprit din urcare i, cu oile strânse în jurul s u, i-a pus palmele stra in la ochi, pentru alungarea razelor de soare ce-l orbeau, s disting omul ajuns sus. Acesta p rea o statuie ciopli-

în bazalt. „O fi om bun? O fi om r u? Sau o fi unul ca fostul meu vecin care p rea pâinea lui Dumnezeu. Vorba aceea, î i împrumuta umbrela pe timp de soare, dar o cerea înapoi în momentul în care începea plou !”

Soarele îi înv luia cu blândele sale raze de prim var din preajma Pa telui.

- Ziua bun la dumneata, om cinstit!

- Bun s i fie inima! I-a r spuns Ion tergându- i obrazul cu dosul palmei. Dar ce vânt te aduce pe ‘mneata în aceste locuri?

- La fel ca pe dumitale!

- Adic ?!

- Nu e z bav s vorovim f s spunem nimic. Musai e s i spun...?!

- Dac dore ti...

- Iac ... m duc în Oltenia s -mi g sesc norocul!

- Dar dumneata?

- M duc în Ardeal s -mi caut sorocul!

- Spune a a, omule. ...Hai s ne hodinim oleac pe stânca asta c timp avem...

- Se spune c vremurile schimb lucrurile.

Dar... realit ile ne spun c noi trebuie s-o facem!

- Musai, este cum zici... Dar... drume ule, vorovim, vorovim, cum îi st bine drume ului, dar nu ne-am cunoscut! Pe mine m chiam Ioan din Ioanc ul de lâng Sebe .

- Bine zici Ioane! Mie îmi zice Ion din Ione ti de Vâlcea!

- M i, Ion, când te-am z rit aici, sus cu oile lân tine, mi-am zis: aista îi un ho de animale care vrea s treac dincoace.

- Hei, Ioane... s-a dus cu haiducia! A ezându- i mâ oasa de lân alb mai bine pe umeri, a continuat. M gândesc c un minut de îndoial face cât o ve nicie de suferin .

- Ai dreptate! Dar prin pustiet ile aistea te po i a tepta la orice! Îns , o vorb în eleapt spune c e ecul nu ne va doborî atâta timp cât hot rârea mea de a reu i e de-ajuns de puternic .

- A a e, cum zici!

- Nea, oi !... A strigat Ioan la oile sale care încercau s se amestece cu ale lui Ion.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Las -le! Se cunosc i ele cum o f cui eu cu ‘mneata. Numai a a se cunosc oamenii i animalele. Fiindc taina existen ei umane nu const în a tr i, ci i în a ti pentru ce tr ie ti.

- Ai dreptate! Dup cum am aflat unul de la altul, fiecare avem drumul nostru în c utarea unei soa e.

- Cum î i este nevasta, a a î i este i cinstea casei. Trebuie s tii s i-o alegi. S-o cuno ti. Fiindc cunoa terea vorbe te. Iar în elepciunea ascult .

- i, ziceai c treci la noi în Ardeal?

- Musai s trec! Vreau s -mi fac o familie, cu o nevast harnic , s tie s -mi fac m lig i fasole frecat .

- S te duci în satul meu, Ioanc u, de lânSebe , e o v duv cu cas , lâng beseric , are de toate, harnic i strâng toare...

- P i... de ce e a p sit-o b rbatul!?

- A trecut la Domnul! S-a r sturnat cu tractorul... Dac te duci la ea s -i vorove ti eu te-am trimis. Ioan din Ianc u. Nu e departe. Cum cobori, ajungi în Sebe , o iei la dreapta, mergi vreo patru kilometri i ajungi în sat.

- A a am s fac!... Am i eu o femeie în comuna mea. Pe cinste, pentru ‘mneata!

- Amu a tept s -mi spui ‘mneata!

- Coborând, ajungi în Brezoi, apoi o iei la dreapta spre C ciulata, C lim ne ti, Râmnicul Vâlcea, i mai mergi, timp de a mânca o pâine, spre Dr ani, i ajungi la Ione ti.

Comun mare. S ai grije s nu- i calce mioarele careva cu ma ina. E circula ie mare pân la Govora.

- Grijesc! i pe la noi se circul bog t...

- Când ajungi întrebi de Maria lui Mecherel. St lâng coal . Îi spui de Ion al lui Ionescu, ciobanul.

- A fost m ritat ?

- Da! E femeia înecatului de la baraj. Î i uta i ea jum tatea. i din sat ziceau c e rea de musc ... Dar nu e adev rat. tii cum e... gura satului-i slobod .

- Am s-o caut... Amu zic i eu ca omul. Voi încerca. Încercarea moarte n-are! Zise Ioan cându- i o igar dintr-o bucat de ziar mototolit în jeb i tutun scos dintr-o tabacher veche, inut în i ari.

Dup ce a tras un fum în piept, dup care îl expir afar , Ioan a spart lini tea a ternut între ei.

- Voi c uta s-o fac fericit , deoarece fericirea este armonia dintre ceea ce gânde te omul, ceea ce spune i ceea ce face... E bun de munc ?

- E haito e! Are acareturi, ceva animale...

- Înseamn c -i faino e! Nu e ca Leana din capul satului care are chef s fac ceva, dar începând de mâine...

- Foarte bine! C rui b rbat nu-i plac muierile? În primul rând le iubim pentru frumu ea lor i în al doilea rând pentru c fac copii.

- Adic oameni!

Ion i-a pus mâinile strea in la ochi i-a privit la pozi ia soarelui pe cer.

- Bade! E trecut de amiaz . E timpul s ne desp im.

- C torului îi st bine cu drumul...

- Brrr!

Dup care Ion a fluierat printre din i. Oile s-au luat dup el, coborând agale spre Ardeal.

- No! Amu veni i dup mine, mioarelor...

Gr i Ioan, sculând oile culcate pe ni te smocuri de iarb , cu bota ce o avea în mân . Încet, cu mica turm dup el, a luat drumul Munteniei.

Amândoi coborau pe c i diferite, având în suflet speran a. În urma lor, tricolorul arborat pe cea mai înalt stânc flutura pe cerul înalb strit de senin.

Courbet - Întâlnirea

41

George BACIU

DE MÂN CU MINE Fugise din mine pe maidanul cu zâmbet trist. Sta proptit -n marginea vântului ca o umbr a lunii zut pe um rul umed al toamnei. * Tu semeni cu un rid al dimine ii ezat de-a curmezi ul tâmplei toamnei ce-mi cre te în trup. * Când treci, iubito, pârleazul dimine ii, roua tresare din somn i alearg cu capul în jos pe sub emo ia c lcâiului t u. * durea sfor ie sub cotul lunii.

Tu stai pe o frântur de vis, teptând diminea a i fac rug ciunea înainte de culcare. * Diminea a cade în somn.

Tu bei cafeaua pe balconul gândului ce te ine pe um r. E înc devreme de tine. * Dac o s pleci mai spre amurgul dimine ii am s i fur din privire toat t cerea cu care m cer i când te s rut pe marginea gândului cu care te adaug pove tilor inimii. * Ora ul seam cu tine când te ciupesc de obraz. Pe strada dinspre coapse trece vântul cu cerul în privire.

La fereastr zorile se vars . * Dac ar fi s plec în zori de zi când tace luna cu cerul pe genunchi am s i iau umbra de mân i-am s-o plimb prin mine mirându-m la fiecare vecernie a inimii. * Poate mâine vom trece amândoi dinspre amurg înspre noapte. i când se va cr pa de ziu nu va mai fi decât un pas pân ce moartea ne va prinde într-o pleoap .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul V, nr. 12(52)/2014

Petre GIGEA-GORUN

Maria T[nase, o regin[ a cântecului românesc Motto: „Maria este din toate satele.” (Tudor Arghezi) (continuare din num rul anterior) b) Cântece de lume Al turi de cântecele de dragoste, cele mai r spândite în muzica popular , ca i în cea cult , cântecul popular este bazat în ceea ce prive te aspectele cotidiene ale vie ii. Rapsodul popular se inspir permanent din cotidian, fie c este vorba de petrecere, de sup rare, de întristare, de bucurie, de lipsa de noroc, de dulcea a vinului i alte sentimente i fapte ale oamenilor. Versurile sunt sincere, calde, izvorâte din trecerea timpului i a vie ii. Ele sunt directe, niciodat abstracte i spuse cu sinceritate, cu dor, cu alean sau cu suspin. Nu se ascunde nimic din ceea ce omul simte i este omenesc.

Maria T nase a acceptat numai acele cântece i melodii care i-au pl cut mai întâi ei, tiind c vor place i ascult torilor s i.

Maria T nase, în costum na ional

Unul din favorurile vie ii este i „norocul”, pe care îl are omul în via . Ori el nu putea lipsi din cântecul popular i bineîn eles din repertoriul Mariei T nase. „Hai, maic , la iarmaroc / Hai, de-mi cump noroc. / Dragu’ maichii, fii cuminte / C norocu’ nu se vinde / C de s-ar vinde norocu’ / Nu l-ar avea tot omu’ / L-ar cump ra bog tani / N-ar ajunge la s rmani. / i l-ar plimba cu tr sura / i l-ar vinde cu sura. / Dragu’ maichii, fii cuminte / C norocu’ nu se vinde.”

Din cântecele populare se afl i blestemul fa de un lucru r u sau care tr deaz în prietenie sau dragoste. Iat unul din cântecele sale, „Cine iube te i las ”, cules de folcloristul Hary Brauner din satul Dr gu , în anul 1929, i care i-a adus mare popularitate cânt re ei noastre, ducând-o în celebritate: „P i, cine iube te i las / Dumnez u s -i dea pedeaps / Târâi ul arpelui / i pasu’ gândacului, / Vâjâitul vântului, / Pulberea p mântului. / C furnica de-i furnic / La trup mare, la cap mic / i la mijloc sub iric / De umbl pe sub p mânt / Tot se âne de cuvânt. / Dar noi oameni boteza i / De cuvânt suntem sa i.”

Se observ duritatea blestemului, în cazul celui ce las fata s sufere, de i a iubit-o cândva, precum i compara ia cu furnica, pe care în cinci rânduri o caracterizeaz atât de simplu, de frumos i de complet.

Filosofia lumii în care tr im este sintetizat simplu într-un cântec cu melodie de jale, ca i mesajul pe care îl transmite: „Lume, lume, sor lume / Când s m satur de tine? / Când s-o sa sec de pâine / i p ru ul de mine / Poate-atunci m-oi s tura / Când o suna scândura / Când m-or b ga în mormânt / i n-oi mai fi pe p mânt. / A a-i lumea trec toare / Unul na te, alta moare / l de na te nec je te / l de moare putreze te / Lume, lume, sor lume!” Îndemnul pentru jocul „Ciuleandra”, devenit arhicunoscut genera iilor de aproape un secol, ca i ritmul melodic vioi i cu strig turi, î i g se te locul în versurile cântecului: „Foaie verde siminoc / ine i Ciuleandra pe loc / i-nc -odat , i, b ie i / Hop -a a, -a a. / ine i-o, fl i a a / Pân-o ajunge Puica. / Înt ri i-o ni elu / C ajunge acu -acu / Mai înt ri i-o de-un pas / C-a ajuns i n-a r mas. / Dou fire, dou paie / Lua i Ciuleandra la b taie / Tot a a, c nu m las / C sunt cu Puica pe-

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un pas / i-înc -odat , m i b ie i, / Hop -a a, -a a.”

Una dintre cele mai frumoase melodii, cunoscute în ultimele ase decenii, pe care Maria T nase o cânta cu farmec i intona ie, este i „Trenule, ma in mic ”. Odat ce se aude, ea se fredoneaz înc mult vreme de cei care au ascultat-o: „Foaie verde i-o sipic / Trenule, ma in mic / Unde-l duci pe Ionic / M rioara lui nenicu’, m i. / Tu mi-l duci i-l ocole ti / Din Craiova la Pite ti / i-l dai jos la Bucure ti.”

Desp irea fiind dureroas , trenul nu poate fi decât blestemat, a cum o face în continuare: „Trenule, n-ai avea parte / De uruburile toate / i de ina de sub roate / C-ai dus pe neica departe, / Trenule, de când l-ai dus / Eu într-una am tot plâns. / Trenule, de când l-ai luat / Eu într-una am oftat. / M rioara lui nenicu’, m i, m i.”

Sentimentul desp irii se vede i în cântecul t nat numit „Se tergea mândra pe frunte”: „Foaie verde trei cucute / Frunz , flori m runte, / Se tergea mândra pe frunte. / Nu se tergea de-asudat , / Se tergea de sup rat / C-a plecat Ghi -n armat / Frunz , foaie lat . / i cu rani a pe spate / C -a a-l v d fetele toate / M i, Ghi , când ai plecat / Frunz i-o lalea / Of, s te ui i de-a dreapta ta / Acolo-i i mândra ta / i te plânge, te jele te, / Frunz , solz de pe te / i la tin’ trage n dejde.”

Feciorul voinic i puternic se crede st pân pe el, gata de a întâmpina pe oricine, l udându-se i cu farmecul s u asupra fetelor din sat, a a cum reiese din cântecul i-o ceat de buciumari”: i-o ceat de buciumari / Mi-o ie it în drum cu pari / Eu cu peana de la clop / Pe to i i-am f cut poloc! / i-o ru in de cu it / tot n-a f cut nimic! / i nici acela nu-i ficior / Care n-are la picior / Cinci cu ite i-un pistol / i-apoi drag i fetelor / C eu nu tr iesc pe-al lor. / Câte fete le-am iubit / S le strâng a face-un cârd / Un cârd mic i frumu el / i m-a tot plimba prin el. / Câte fete-am s rutat / S le strâng a face-un sat. / Un sat mic i frumu el / i m-a tot plimba prin el.”

Un cântec arhicunoscut este i „M -nsurai di-ntâia oar ”, în care reînsurându-se, d tot peste M rioara: „Foaie verde s lcioar , / M -nsurai di-ntâia oar , / i mi-am luat o rioar / Frumu ic foc i par . / Cu ochi orii ca mura / Inima ca m tr guna! / rioar , via a-amar ! / L crimioar bob ca roua, / O l sai i luai pe-a doua, / Cum d dui, cum m sucii / Tot rie nimerii, / N-avusei timp de iubit / C s-a smintit i-a fugit! / rioar , via -amar ! / Foicic , foi ca vi a, / Vara, când dete ar a / M iubii cu una Ri a / C -mi da vinul cu cofi a, / M mbatai i m -nsurai! / i-a doua zi ce aflai? / C Ri a era Mari a! / i Mari a M rioar . / Dar la var m -nsor iar , / i-am zis vorba rea, b die, / Fetele toate s tie: / Tot al dracului sa fie! / l de-o mai pupa rie! / rioar , via -amar !”

Regretul c omul îmb trâne te i c nu mai este dorit de fetele tinere, se afl în mai multe cântece populare, printre care i cel cântat de Maria T nase i cunoscut sub numele „Todorel”: „H i, h i, h i, lume, h i, / Lume, pân-a fost de tine / Nu i-a fost urât de mine. / Dar de când am îmb trânit / V d bine c i-s urât. / Vai, s racu’ om b trân, / Nu-i de sap nicidecum. / C se duce, câtileii, / Lume, h i, / Cât eram la tinere e / Nu gândeam la b trâne e. / Când mergeam sara prin sat / i gândeam la s rutat / Când eram mai tinerel / Lumea-mi zicea Todorel / Mâncam pecie de miel / i s rutam frumu el. / Dar de când am îmb trânit / Toader cel burzuluit, / Mânc pecie de capr / S rut gur de bab .”

Problema c toriei este des întâlnit în cântecele populare. De regul , ranii vor s i întemeieze o familie, s aib copii i nepo i,

43

fie exemplu în sat, ca buni gospodari. B ie ii caut fetele frumoase i vrednice, iar acestea b ie i frumo i i voinici. Dar, în unele cazuri, realitatea poate s fie alta, a a cum reiese i din cântecul „Zise muma tre mine”, cu multe nuan e de umor nesc. „Zise muma c tre mine / Însoar’te, m i, copchile. / i m-o dus la însurat / S v spun peste ce-am dat. / Ap i, când m-am dus la însurat / N mini n-o fostu’n sat / C-o fost dus la sap -n vie / i mi-o dat pe toant mie / i mi-o dat-o cu doi boi / Mânce-i câinii peamândoi / i pe toant lâng ei. / Hai, hai, c de mine nu mai dai. / P i i a a, c tre prânzu’ mare / Vine toanta cu mâncare. / Du-te, toant , c -am mâncat / Când te v d, m-am s turat / Când o v d în a urii / Parc -i m icu a p durii / i când o v d intrând în cas / Ies afar pe fereastr / -ap i i când ed cu ea la mas / Pe unde bag, pe-acolo ias / i-am avut i trei purcei / -au murit de frica ei.”

Dup cum se observ , femeia era i urât i lene , fapt neadmis în concep ia tân rului ran.

3. Alte amintiri despre Maria T nase La Craiova, marea artist a fost o colaboratoare activ a minunatului Ansamblu de Cântece i Dansuri „Nicolae B lcescu”, unde a cooperat în cele mai bune condi iuni cu membrii ansamblului, precum i cu Ariston Rogneanu, directorul ansamblului, i cu Leon Ovanesian, un impresar activ, cu o minunat voce de tenor. *** Un episod interesant este legat de colaborarea cu marea noastr cânt rea i artist , Maria T nase.

Directorul ansamblului craiovean, Ariton Rogneanu, i Leon Ovanesian se aflau la ministrul Ilie Murgulescu, care îndeplinea func ia de ministru la Ministerul Înv mântului i Culturii.

Discu ia a fost scurt i la obiect.

- Voi, dup cum ti i, marea noastr artist Maria T nase trebuie aib un loc de munc , cu carte de munc , care s -i consemneze vechimea necesar la pensionare. Pân în prezent, Maria T nase, de i a fost colaboratoare la mai multe institu ii artistice, neavând o încadrare permanent , nu are nici o vechime în munc ... Ori la trâne e, e nevoie i de o pensie... De aceea, v rog pe voi, olteni de-ai mei, s o angaja i permanent, cu contract de munc . Ei, ce zice i? Se poate? i-a întrebat la urm ministrul Ilie Murgulescu.

Ariton Rogneanu i Leon Ovanesian s-au în eles din ochi.

- Desigur, se poate. O putem angaja la „Doina Gorjului”, o sec ie a noastr care lucreaz la Târgu Jiu, a intervenit directorul Rogneanu.

- Bine, dragii mei, v d c sunte i oameni de suflet... Uite, ave i aici telefonul i adresa ei... V rog s v purta i bine cu ea. V mulumesc.

Apoi le-a strâns mâna cu c ldur .

Leon Ovanesian a r mas s stea de vorb cu marea artist . A dat un telefon acas . A r spuns Clery Sachelarie, so ul Mariei T nase.

Acesta i-a spus: - Drag Ovanesian, Maria nu este acas . Se afl la repeti ii la Teatrul „T nase”. Caut-o acolo.

Leon Ovanesian s-a deplasat aici, unde a g sit-o i spunându-i despre ce este vorba, aceasta i-a replicat: - A teapt -m pân termin repeti ia.

Dup circa o or , Maria T nase i-a spus: - Leon, te invit la mine acas , unde s discut m pe larg.

Se în elege c nu putea s-o refuze.

Au traversat strada i au intrat la restaurantul Cap a, comandându-i bufetierei:

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Pune-mi, te rog, patru fripturi la pachet, apoi se adreseaz lui Ovanesian: Leon, ia fripturile i pl te te i d -i i-un bac .

Au oprit un taxi, i la un debit de tutun, unde i-a luat ig ri, unde, dup ce a spus: „Leon, pl te te” a mai ad ugat i „Opre te restul”.

Acas , au servit fripturile cump rate i au stabilit ca Maria T nase dea câte un spectacol s pt mânal în calitate de angajat permanent, iar celelalte spectacole în calitate de colaboratoare, pentru a putea fi pl tit separat.

Deci, acum avea angajare permanent , cu carte de munc , cu salariu i cu drepturi de colaborare. Era mul umit , dar i noi, oltenii, o primeam cu dragoste i simpatie.

Era disciplinat la repeti iile pe care le f cea cu „Doina Gorjului”, dirijat de Nicu Novac.

Spectacolele la care cânta Maria T nase, fie c se d deau în ora e, fie la sate, aveau loc în s li pline cu spectatori entuzia ti.

Prin decret al Consiliului de Stat, a fost distins cu titlul de „Artist emerit” i decorat cu ordine i medalii ale rii.

Nu inea la bani. Împrumuta f a-i primi înapoi - de la instrumenti tii cu familii numeroase. În ora ul Segarcea, într-un magazin, a v zut o femeie cu un copil în bra e i altul de mân , prost îmbr ca i.

Se adreseaz vânz toarei: - Ia d -le îmbr minte la amândoi copiii, d -le dulciuri i femeii d -i o basma.

Apoi, Maria T nase a pl tit comanda ce-o f cuse. *** La m rturisirile lui Leon Ovanesian, a ad uga eu una. În anul 1956, în calitatea mea de ef al Sec iunii Financiare regionale Oltenia, am primit vizita marei noastre artiste Maria T nase, înso it de directorul Ariton Rogneanu, care se anun aser cu o zi înainte.

Amândoi mi-au solicitat s le aprob o sum de câteva milioane de lei (era o sum mare atunci), pentru a cump ra unele instrumente de import, fabricate în Anglia i mai ales cornul englez.

- Mi-a promis Gogu R dulescu c m ajut s le import i avem nevoie la „Taraful Gorjului”.

I-am r spuns c „n-o pot refuza pe Doamna Cântecului românesc”, a a c am aprobat cererea scris ce mi-a fost înmânat , bugetul având posibilit i.

La îndemnul lui Ariton Rogneanu, cum s -mi mul umeasc marea artist , aceasta a spus: «I-a da o s rutare, dar am mâncat „un jur” de usturoi i îmi miroase gura. R mâne ca alt dat s m in pe genunchi i s -i cânt la ureche».

Ne-am amuzat.

De atunci ne-am vizitat de mai multe ori. A devenit colaboratoare i a Filarmonicii de Stat „Oltenia” din Craiova, unde a cântat cu orchestra popular , având posibilitatea de a mai câ tiga unele sume de bani, aici so ia mea Marieta fiind contabilul ef al institu iei. *** Dar s revin la Leon Ovanesian, care m rturise te despre ultima întâlnire cu Maria T nase.

Era în turneu la Herculane, în anul 1963, când Maria T nase a acuzat o tuse puternic . P rea c este r cit . A fost internat la spitalul din localitate pentru îngrijire medical . Dar n-a stat acolo. A „fugit” tiptil i s-a dus în vagonul de dormit care era garat în gara localit ii, pe o linie secundar .

L-a chemat pe Leon Ovanesian. Acesta a venit la patul artistei, unde st tea palid i nelini tit . I-a spus: - Ia loc. D -mi mâna ta. S tii, Leon, c eu am s mor. Nu mai am via în mine.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Apoi i se adreseaz : - D -mi i mie ni te bani din drepturile mele.

Maria T nase se stingea încet. S-a hot rât s fie trimis la Bucure ti, la spital, fiind îmbarcat într-o ma in i înso it de doi instrumenti ti de la „Doina Gorjului”.

La spital, Maria T nase a decedat, plecând în Paradis, acolo unde se afl p rile m iastre.

Cortegiul funerar a înso it sicriul de brad ce ad postea trupul Mariei T nase din Calea Victoriei pân în Dealul de la erban Vod , în vechiul cimitir Bellu. „De pe terasele i balcoanele în esate, de la ferestrele deschise c deau f întrerupere buchetele supremului bun-r mas. Era în aceast mi care mut i îndoliat o jale atât de mare i de unanim , încât ai fi zis c posomorâtul i funebrul alai î i petrece chiar propriul suflet la mormânt” (Ion Vinea) La Bucure ti, pe ultimul drum, pân la cimitirul Bellu, marea artist a fost condus de peste 500.000 de bucure teni i de oameni din alte i ale rii, dus într-un car cu boi, unde, al turi, vocea ei, înregistrat pe benzi de magnetofon, se în a spre ceruri. Lumea plângea dispari ia ei.

Nici o alt persoan în istoria României nu a fost înso it de un num r atât de mare, de o jum tate de milion de oameni.

Dumnezeu s-o aib în paz i somnul s -i fie lini tit, acolo în ceruri, în Paradisul cel ve nic. *** Leon Ovanesian î i aduce aminte c Dumitru Simulescu, pe atunci ministru al Transporturilor, oltean de la B lce ti, a oferit o list cu ma ini i utilaje, spunându-i lui Leon Ovanesian: „Uit -te pe list i alege tot ce v trebuie. Vi le dau, gratuit, prin transfer.” *** În luna octombrie 1988, la biblioteca Ambasadei Române din Paris, am primit, în calitate de ambasador al României, pe Maria Ro ca,

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un muzicolog reputat, unde aceasta, în prezen a unui public select, format din francezi i români, a lansat cartea sa „Maria T nase”.

Cartea s-a bucurat de aten ie deosebit din partea participan ilor, în cinstea c rora am dat i o mic recep ie, în onoarea lor. În timpul ederii sale la Paris, am avut discu ii amiabile, amintindune de Maria T nase i de anumite fapte ale sale.

Amintesc din nou c o cunoscusem pe marea interpret i artist la Craiova, la mine în birou, unde îmi promisese, dup ce îi d dusem, la cererea sa, o important sum de bani de la buget pentru a procura instrumente din import pentru „Taraful Gorjului”, c alt dat îmi va cânta la ureche, dac o voi ine pe genunchi, întâlnire despre care am amintit în acest capitol. De asemenea, so ia mea, care lucra la Filarmonica de Stat „Oltenia” din Craiova, în conducerea institu iei, fusese în rela ii apropiate cu Maria T nase, împreun cu care fusese i în turneu cu „Doina Olteniei”. În anul 1969, ca primvicepre edinte al Consiliului Popular al jude ului Dolj, am organizat împreun cu Florea Firan, pre edinte al Comitetului jude ean pentru cultur i art , Festivalul i Concursul „Maria T nase”, intrat în tradi ie, al c rui pre edinte de onoare am fost.

Maria T nase a fost încadrat ca solist la „Doina Olteniei”, la Ansamblul de Cântece i Dansuri „Nicolae B lcescu” din Craiova, cât i la „Taraful Gorjului” din ora ul Târgu Jiu. Maria T nase era legat de Craiova i prin faptul c în timpul zboiului, a sus inut aici mai multe spectacole cu vesti i l utari din nie. În anul 1984, muzeul „Olteniei” din Craiova a achizi ionat de la so ul Mariei T nase, Clery Sachelarie, peste 1300 de piese, printre care fotografii (peste 150), obiecte vestimentare, podoabe, documente i acte personale ale marei artiste, pentru care s-a organizat un mic muzeu personal al acesteia.

La Paris, în anul 1988, la Ambasada României, îi aduceam un sentimental omagiu.

Cu acest prilej, Maria Ro ca mi-a povestit multe lucruri depre artista Maria T nase, pe care le-a surprins i în cartea sa, lansat în „Ora ul Luminii”. Am re inut c sculptorul de talent Gheorghe Anghel o considera „muza sa inspiratoare”, c reia i-a sculptat un bust, pe care nu l-a p strat.

Pe cartea sa „Maria T nase”, oferit mie, autoarea a scris: Petre Gigea-Gorun: Dansuri i evenimente craiovene. A a a fost la .......... inaugural al Festivalului „Maria T nase”, Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2001, pg.

«Domnului Ambasador Petre Gigea, respectuos omagiu pentru strarea în nemurire a celei ce a fost „Ciocârlia cântecului românesc”, Maria T nase, al c rei glas s-a f cut auzit i în „Ora ul Luminii”, Paris.

Paris, 11 octombrie 1988 Maria Ro ca»

men iona c în prezent, din anul 2006, pe „Aleea Marilor Personalit i” din Parcul Teatrului Na ional din Craiova, unde sunt ezate 24 de busturi în bronz, împreun cu Maria T nase, se mai afl i al i admiratori ai s i, precum Gheorghe Anghel, Constantin Brâncu i, Tudor Arghezi, Amza Pellea, Marin Sorescu, I. D. Sârbu, .a. În anul 1997, graficianul craiovean Gabriel Bratu, având în vedere faptul c , în testamentul s u, Maria T nase scrisese c „Dac se va putea i nu va fi greu, a vrea ca pe un drum secetos i dornic de ap s se fac o fântân ”, a convins pe primarul comunei C ra i din jude ul Dolj, pe malul Dun rii, unde e „Sahara Olteniei”, s construiasc o fântân care s poarte numele marei noastre cânt re e,

45

pat la 15 metri adâncime, unde apa e mai bun .

Aici, la Craiova, începând cu anul 1969, din doi în doi ani, în cadrul Festivalului „Maria T nase”, noi interpre i se lanseaz pe scena afirm rii, iar arti ti cunoscu i vin s-o cinsteasc pe marea artist .

4. Testamentul Mariei T nase Artista, aflat la spitalul „Vasile Roait ” din Bucure ti, fiind bolnav i netransportabil , a chemat în ziua de 3 iunie 1963 pe notarul Dumitru Moldoveanu, c ruia i-a dictat testamentul s u.

Acest testament trebuie citit cu aten ie i respect, întrucât se va vedea în el sufletul s u mare de artist , generozitatea i marea ei personalitate.

Bruma de lucruri pe care le are le las , cu limb de moarte, so ului u, Clery Sachelarie, surorii sale, fratelui s u, nepo ilor s i, preotului Vasile, mamei sale, adic membrilor familiei sale. În plus, dore te s se construiasc o fântân „pe un drum secetos i dornic de ap , în loc de pustietate” i sprijinirea unei studente sau student cu plata cantinei, ca „s nu fie nimeni trist”.

Testamentul nu are termeni juridici, ci mai mult literari, plini de umanism, pornit din sufletul unei mari femei i artiste.

Dar cel mai bine e s -l citim, fapt pentru care îl redau în continuare: „TESTAMENT Subsemnata Maria T nase Pappadopulo Sachelarie, domiciliat în Bucure ti, str. Popa Nan nr. 32, raion 23 August, c torit cu Clearh Pappadopulo Sachelarie, mama, un frate i o sor fiind în via , f descenden i, dispun pentru cazul încet rii mele din via urm toarele: Las toat averea mea mobil , ce se va g si în patrimoniul meu la data decesului meu, sorei mele Aurelia T nase, domiciliat în Bucure ti, Intrarea Livada cu Duzi nr. 21, raion Nicolae B lcescu, i so ului meu Clearh Pappadopulo Sachelarie, cu acela i domiciliu cu subsemnata, pe care-i rog s ia numai împreun hot râri privind averea r mas .

Dac fratelui meu François tefan T nase îi va face pl cere vreun obiect, indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea i pe so ul meu s i-l d ruiasc spre duioas amintire.

Nepo ilor mei, celor trei copii ai fratelui meu i celor trei copii ai sorei mele, le las toat dragostea mea de mam i îi rog s o iubeasc pe Minodora ca pe sora lor i s nu se supere dac îi rog s-o ocroteasc de va avea nevoie. Pe b ie ii fratelui meu i sorei mele, precum i pe so ul tefaniei îi implor cu cuvânt de moarte s nu fumeze de aici încolo i s -l iubeasc pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine i cum eu i-am iubit pe ei.

Las ca cea mai aprig dorin a mea ca ritualul înmormânt rii mele s nu formeze obiectul vreunei vulgare ac iuni i s fie sobru.

Dup moarte, corpul nesc ldat, ci numai ters cu alcool, s fie pus la dispozi ie medicilor, dac vor considera c este cazul a se folosi de el la autopsie.

Una din cele dou c i albe de m tase natural , pe care le am în dulap, s fie pus pe sub rochia de pichet allb ce se g se te la spital i care se botoneaz în spate.

Pe cap s -mi pun col arul de pichet alb, iar în picioare ciorapi albi scur i.

Cu limb de moarte îi rog s nu aduc nim nui la cuno tin moartea mea, cu excep ia oficialit ilor i în orice caz înmormântarea s fie anun at cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut.

Nu vreau mascarad i panoram . S nu mi se fac parastas decât la ase s pt mâni. S -mi care ap cu cofa i s se închine cineva

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la cimitir în fiecare zi timp de ase s pt mâni. nu vin la slujba religioas nici un pop , afar de preotul i p rintele Bejenaru Vasile, din suburbia C midarii de Jos, raion Nicolae B lcescu, c ruia îi s rut mâinile pentru ultima dat , atunci când mamei i tat lui meu le era greu s-a oferit s -mi fie mam i tat . Îi mul umesc în veci pentru inuta lui curat i pentru omenia de care a dat dovad , cum se cuvenea tot timpul vie ii sale.

Se va g si cineva s -i r spund la ritualul slujbei. vrea din str fund ca mama s nu afle de moartea mea, s i se spun c sunt plecat undeva în str in tate pentru tratament i din când în când s i se citeasc o a a-zis carte po tal de la mine. Nu va fi greu, c ea nu vede. Tot ce am, hârtii, scrisori, culegeri, absolut tot, precum i scrisorile ce sunt în sacul de pânz alb , s -mi fie puse în sicriu - a a a vrea dac s-ar putea i nu jignesc pe nimeni din familie sau din conducerea rii, c reia îi port recuno tin pentru blânda comportare fa de mine.

Dac se va putea i nu va fi greu, a vrea ca pe un drum secetos i dornic de ap s se fac o fântân i în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când s fie ajutat câte un student i o student cu plata cantinei sau a posibilit ilor de mas i s nu fie nimeni trist.

Le doresc via lung i s tate tuturor celor pe care i-am cunoscut, chiar dac unora le-am stat greu în drum i au considerat m cunoasc dup placul lor i nu dup caracterul i firea mea. Îmbr ez pe to i i doresc s le fie via a îmbel ugat , lini tit , toas i în voie bun .”

Dup ce am citit testamentul, dragostea mea fa de amintirea ei a fost i mai mare. Doamne, ce suflet mare! Ce femeie! Ce artist !

Cred c sunte i de aici cu mine, prea iubi ii mei cititori.

5. Festivalul i Concursul Na ional de muzic popular „Maria T nase” de la Craiova i permanen a marii artiste Acest eveniment cultural închinat Mariei T nase s-a legiferat ca o permanen în via a muzical a României, a avut gongul inaugural la 28 mai 1969, orele 20.

Din ini iativa Comitetului pentru Cultur i Art i a Consiliului Popular jude ean Dolj i cu aprobarea forurilor centrale de resort, acest Festival i concurs a intrat din 1969 în con tiin a na ional .

Pre edintele Comitetului de organizare a fost numit profesorul Florea Firan, care îndeplinea func ia de pre edinte al Comitetului pentru Cultur i Art al jude ului Dolj, iar func ia de pre edinte de onoare al Festivalului a fost îndeplinit de subsemnatul, pentru prima i a doua edi ie a acestuia.

Juriul primei edin e a avut ca pre edinte de onoare pe Ion Dumitrescu, pre edinte al Uniunii Compozitorilor din România, maestru Emerit al Artei, prof. univ. D.D. Botez, maestru Emerit al Artei, compozitor Mihai Bârc , Constantin Palade, Ion Cri an, Ludovic Paceag, Constantin Ungureanu, Hary Brauner, folclorist, Gheorghe Ciobanu, profesor.

Au participat 78 de concuren i, din toate jude ele rii.

Acompaniamentul a fost asigurat de dou orchestre populare, apar inând Filarmonicii de Stat „Oltenia” din Craiova, dirijat de Constantin Busuioc i Dumitru Botezatu, precum i alte dou orchestre, respectiv orchestra Casei de Cultur a municipiului Craiova i orchestra uzinelor „Electroputere”. Acestea au organizat înainte de concurs repeti ii generale, cu to i concuren ii veni i de pe toate meleagurile României.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Prezentarea programului a fost f cut de Sanda ranu, cunoscut crainic a Televiziunii Române, atât de popular în epoc , în rândul telespectatorilor români. În afara concursului, la aceast prim edi ie inaugural , au sus inut recitaluri Maria L re u, Artist Emerit , Maria Cornescu, Mariana doiu, Matei Constantin, Mariana Baciu, Petre L deanu, Maria Stoica, Sofia Vicoveanca, Ana Pacatiu , Gigi Bouleanu, Petre Barbu, Maria Pietraru, Szocs Ibolya, Ioana Cr ciun, Gabriela B lte...., Zdârbea Ion, Angela Buciu, Ion Dol nescu, Doina Badea, Dumitru Zanfira. În perioada Festivalului a fost prezent i Marcel Collier, un cunoscut culeg tor de folclor elve ian, care i-a înregistrat pe to i concuren ii i popularizându-i în str in tate, care a declarat, printre altele: „Încerc i sentimentul c primi i aceste declara ii de circumstan .

Gre i! Am tr it câteva zile de satisfac ii inegalabile, 80 dintre cele mai valoroase talente ale rii dumneavoastr au demonstrat o înalt art .” i mai departe: „Festivalul a fost extraordinar de bine organizat, cum rar mi-a fost dat s remarc vreodat o atare organizare în materie de valorificare a folclorului.” men iona c în afara acestei manifest ri, s-a desf urat i o sesiune de comunic ri tiin ifice, pe teme de folclor, la care au participat specili ti în domeniu, cât i un public interesat i avizat.

Totodat , în centrul ora ului Craiova, pe strada Unirii, s-a desf urat parada portului popular, la care au participat to i concuren ii, în frumoase costume populare na ionale specifice tuturor jude elor din ar , au defilat, unde, de o parte i de alta a sa o mul ime de craioveni, care i-au r spl tit cu puternice aplauze, precum i autorit ile locale jude ene i municipale, care i-au felicitat c lduros. a a fost începutul, cu impact pe plan local i na ional.

Dintre concurten i, juriul a premiat pe locul I pe Ana Munteanu i pe locul II pe Filofteia L tu u, iar Gheorghe Ro oga pe locul III. Din anul 1969 i pân în prezent i desigur i în viitor, Festivalul s-a desf urat din doi în doi ani, cu succes i interes.

El a rezistat timpului i a constituit o ramp de lansare pentru anumi i interpre i, care au devenit cânt re i de prestigiu, precum Gheorghe Ro oga, Angelica Stoican, Ionela Prodan, Vasilica Dinu, Maria Dragomiroiu, Florea Calot , Ileana Jurjescu, Ioan Boc a, Constantin Enceanu, George Le e, Liviu Vasilic , Dr gan Muntean, Maria Apostol, Mariana Ionescu, etc.

Manifest rile Festivalului au avut loc din anul 1969, în anii impari, edi ia a nou sprezecea având loc între 30 mai i 1 iunie 2007.

Prin acest Festival, craiovenii i nu numai, aduc un omagiu permanent uneia dintre cele mai celebre interprete a cântecului popular românesc, Maria T nase.

Sunt bucuros c i eu am avut o anumit contribu ie în crearea i permanentizarea acestuia.

Fragment din celebrul i originalul testament al Mariei T nase

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Ligia DIACONESCU (Canada)

Iarna Alb Domni i-ai prins viscolul-n p r i ochii t i adânci cern din priviri Fulgi albi de nea ce juc i aprind Lumini care se pierd în str luciri.

Cu fa a ta fardat de om t i râsul cald ce clocote te lin Înghe i ce-i p mântesc, doar c-un s rut i-a terni în geam cristale de rubin.

Copiii mei trezi i de diminea Te-mbr eaz , î i spun ,,Bine-ai venit!” Îi por i pe bra e leg na i de s nii; Sunt zmei viteji, pe arm sari de-argint. În noaptea Sfânt de Cr ciun În noaptea Sfânt de Cr ciun Prin ger curat i lun Îmi amintesc cum cei trei magi Speran a î i alin De unde vin, unde se duc Ce oare îi fr mânt Prin c utari de nedescris Când steaua îi alint Pe domnul drag, Iisus cel Bun, Cu daruri îi r sfa , Îngenunchind far -a privi Lumina, a sa fa Ce str lucind le d puteri i na terii se-nchin Când Ziditorul Noii Lumi S-a ar tat, prin lun icu ei, plin de dureri Smeri i se plec -n tain Când Maica Sfânt le zâmbea tiind de bun seam Tat l, Bunul Dumnezeu Ne-a d ruit Mesia Ca-n orice lucru bun sau r u S-aduc veselia În noaptea Sfânt de Cr ciun Îl simt din nou aproape Prin pure, calde rug ciuni Iisus se-aude-n toate Îl simt în albul din om t În bradul verde-n cas ,

Iubiri de iarn

Prin feeria de lumini Din Bradul de Cr ciun Miros de cozonaci i vin Colindatori în drum

Am r mas doar noi doi în ve nicia iubirii Se frânge timpul în palmele iernii Îmi cerni amintirile tandre prin nemuriri rutându-m în mângaierea lunii

Na terea pruncului IISUS S-o sim im prin tr iri i s rbatoarea s-o p str m Cu noi în nemuriri

Alung gerul - îmbr arile- i parfumate Îmi d ruie ti cheile inimii tale, u or Arunc z vorul triste ii aromate O lacrim a obrazului strig “mi-e dor”

Amintiri în iarn

i -n casa Domnului a tept Credin a ...s mi-o eas !

Când fulgii se-a eaz pe privirea- i suav Om tul lumineaz sufletu- i cald Hai s p im în vârful gândurilor nu distrugem clipa ...de azi

În amintirile din dor Prin lacrimi prinse-n nea latoresc printre troieni i-o v d pe maica mea

Cr ciunul

Alerg prin amintiri ce-s mii i-o-mbr ez în gând, O mângâi cu privirea, sus i-ngenunchez plângând

Ascult povestea de demult Aceea i ca i-acuma Bunica blând ne povestea Când ap rea calm, luna

Prin ochii sufletului meu Mi-apare lânga sob “S nu r ce ti, bea ceaiul cald!” i eu- ie eam din vorb

În noaptea Sfânt de Cr ciun În ieslea cea sarac Când boul tainic respira ldur s îi fac

Ce lin îmi curge pe obraz O lacrim i-acuma Ce dor îmi e de casa mea i când r sare luna

Pruncu ului iubit, Iisus scut în chinuri grele Din teama de a fi r pit De fiin ele rele

Ce mult doresc în ara mea mai privesc o dat Pe geamul aburit, sculptat Din miide flori de ghea

Dar iat c-au venit p stori uzi i de stele Sunt magii care daruri au Mâna i de doruri grele

Pe maica, ce leme c ra În cas -n miez de iarn stau sub bradul de Cr ciun i s colind în sear

i îngeri calzi, dansând prin duh Când magii d ruiesc Un miel dragu i bun i bland, Pruncu ului ceresc

Când magii iar c toresc uzi i de-o stea i Pruncul Sfânt, Domnul IISUS Se na te-n ieslea Sa

În Betleem, ascuns cu drag În ieslea cea divin uzi i de stea, trei magi Pruncu ului se-nchin

Mi-e dor de Buna, tat l meu, i preotul din sat Care-l chema pe Dumnezeu Cu glasu-i minunat

ne-nchinam i noi acum, În noaptea minunat Rugând M icu a lui Hristos ne ajute-ndat

O, Doamne, d ruie te-n vis -i întalnesc pe-ai mei i s -i g sesc în ve nicie Când voi pleca, la ei!

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Cu simpatie... olteneasc[ Am primit din ar , cu dedica ie olograf („cu simpatie... olteneasc ”), volumul de interviuri „Strig turi peste ocean de la Washington la Craiova / Dialoguri despre literatur i art ”, de Ion Jianu, cu o prefa de Adrian Cioroianu, ap rut la editura Eikon din Cluj-Napoca în anul 2014.

Treizeci i ase de personalit i române ti din ar i din exil: scriitori, critici literari, oameni de tiin , actori vesti i, preo i, dramaturgi, cânt re i celebri, anali ti politici, jurnali ti. S -i list m pe to i ferici ii intervieva i, prezenta i în ordine alfabetic : Mihaela Albu, George Banu, Ionel Bu e, Adrian Buz, Nina Cassian, Gabriel Chifu, Andrei Codrescu, Radu Cosa u, Gabriel Co oveanu, Ion Cristoiu, Carmen Firan, Florea Firan, Tudor Gheorghe, Sorana Georgescu-Gorjan, Peter Gross, Stere Gulea, Marcel Iure , Hora iu M ele, P rintele Mihalache Tudoric , Ion Munteanu, Horia Muntenu , Tudor Nedelcea, tefan Odo-

bleja Jr., Oana Pellea, Nicolae Petre-Vrânceanu, D. R. Popescu, Dan Pi a, R svan Popescu, Nicolae Prelipceanu, Dan Puric, Monica S vulescu-Voudouri, Eugen Simion, Florentin Smarandache, Vladimir Tism neanu, Ileana Vulpescu i Florin Zamfirescu.

Dialoguri scurte, concise. În 210 pagini 36 de interviuri.

Prefa ând aceste convorbiri, Adrian Cioroianu a inut s sublinieze: „Indiferent de momentul discu iilor i indiferent de miza lor din prezentul care le-a g zduit, toate aceste interviuri se vor decanta în timp i vor deveni piese din bibliografia extins a celor care vor dori, în viitor, s în eleag mai bine ce s-a întâmplat în aceast ar i cu oamenii s i”.

Publicistul Ion Jianu este un „oltean” scut în Caransebe i absolvent al Faculii de Construc ii din Timi oara, dar s-a stabilit în capitala B niei din anul 1973. Este i un pasionat chibi al iubitei echipe de fotbal Universitatea Craiova, dedicând c i (între anii 2004-2008) celebrilor fotbali ti craioveni Oblemenco („Meciul cu via a”) i Cri an („Patimile lui...”), antrenorului „unei echipe de legend ”, Constantin O et, dar i întregii echipe oltene („Fenomenul Universitatea ’91”, i „Frumo ii nebuni ai Craiovei Maxima”).

A mai publicat dou volume de „Interviuri pentru eternitate” (prefa de F nu Neagu, 2002) i „Interviuri cu actori, regizori i arti ti în slujba artei” (prefa de Tudor Gheorghe, 2014), plus una cu iz politic: „Gheorghe Apostol i Scrisoarea celor ase” (prefa de Vladimir Tism neanu, Curtea Veche, 2008).

Domnul Jianu a lucrat ca ziarist la „Cuvântul Libert ii” Craiova (1991-1995), iar din 1995 i pân în prezent (2014) la „Gazeta de Sud” Craiova - cel mai citit cotidian regional din România.

Este membru al Asocia iei Presei Sportive i al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti.

Anul V, nr. 12(52)/2014

C[r\i primite la redac\ie

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

{tefan Radu MU{AT

Mihai HORGA

TO BE OR NOT TO BE Nu socotesc-calculez Motto: „Omul este extraterestru” (Chandra Wickramasinghe, astrobiolog - Universitatea Cardiff) Puteam s nu fim...

Dar am fost! i al ii puteau...

Dar n-au fost!

Pu in a lipsit s nu fim...

Pu in n-a lipsit ca s fim!

Extrem de pu in - chiar infim...

(Mai mult nu putem s gândim) .................................................

Din neant venim În neant plec m Prea pu in tr im i prea mult vis m...

Pseudo-sinonime (Monorim ) Eu nu cuget-meditez Nu m mir-m minunez Nu m sup r-protestez Nu resping-îndep rtez Eu nu merg-m deplasez Nu alerg-accelerez Nu v d-fotografiez Nu ascult-audiez Eu nu cânt-interpretez Nu compun-improvizez Nu admir-simpatizez Nu iubesc-divinizez Eu nu dorm-m relaxez Nu m culc-în pat parchez Nu-mi fac iluzii-visez Nu sânt calm-m enervez Eu nu risc-m hazardez Nu discut-dialoghez Nu citesc-eu lecturez Nu întreb-m informez Eu nu scad-doar mic orez Nu adun-acumulez Nu împart-repartizez

Eu nu stau-doar voiajez Nu fac ciclism-pedalez Nu alunec-patinez Nu fac plaj -m bronzez Eu nu beau-m hidratez Nu m nânc-îngurgitez Nu degust-doar savurez Nu termin-finalizez!

Scandal în Olimp (pamflet) Frumoasa Cleopatra Elev -n clasa patra zu pe Prometeu Pe holul din liceu S-aprind o igar , Un foc, gândi s -i cear Dar, ghinion avu , iat -ap ru Zeus, directorul...

O, neatent Cleo!

De vrei s fumezi vreo igar , cu un boss Mergi la Hefaistos El e fierar faimos i-i tare în baros Da-i chiop- i-i furios nu e prea frumos... Îns , o scânteiu i chiar o cafelu , i-ar da, pentru o guri St -n fier ria lui, La vatra focului Cu care, fier îndoiaie i inimi poate-nmoaie Pe a sa nicoval Dar, vezi, c ai rival Pe soa a lui frumoas i mai ales-geloas (Zei a Afrodita...) i-a spune, deci, atâta: ''Tenul t u, minunat Ar suferi-p cat!

Mai las -te de fumuri Ai farduri, ai parfumuri...

De mai pupi o igare Iei-patru-la purtare!''

Poveste de iarn Iarna toarce din fuioare, Om t alb peste ogoare.

Noaptea ese o poveste Între mun i c run i pe creste flori de ghea .

Pe sub arc de clopo ei Stau de straj patru zmei.

Doarme fata de împ rat În cet i de iarn alb , pe-nserat.

Sus pe deal, lâng fântân , Trei fantasme se adun , lcii de argint cârpite Pe la crengile îndoite ostenite.

Statu-ntreg e troienit, Câinii to i au amu it. În z voiul din colin Url lupul singuratic lun plin .

În cet i de iarn alb ...

Albe pânze de cor bii vin în z ri la asfin it, pribegite ni te vr bii s-au îngr dit pe gard, în tufi ul n me it .

Zac z voaiele -n troiene pustiite, singurele, goi copaci cu albe gene, înghe i, dar alina i de vreo dou turturele.

Undeva în lumini , unde nimfele se -arat , un fazan mai pe furi se agit la m ce , murd rind neaua curat .

Peste satul de sub nori

cu c su ele pufoase, trec tor un cârd de ciori vine -n zbor cu h rm laie, anun ând zile geroase …

Un c tel mai pr dit, cit din b tur , bate drumu –nz pezit la o cas s g seasc col de pâine i c ldur .

O feti

nec jit

Într-un cap t de c rare, Domicilii înc toare.

Bradul este împodobit, Mo ul pare c-a venit...

La c su a cenu ie, St feti a c-o hârtie În galo ii mari i grei, Parc-ar fi pe t lpi de zmei...

- Mo ule, a vrea s i scriu, Am stat pân mai târziu...

Dar eu cred c-am adormit i tu înc n-ai venit...

Din obrajii tri ti i goi, De necazuri i nevoi, Dou lacrimi stau s cad Pe o frunz din ograd .

Mo ul sta nu mai vine, Doar pe drum ade un câine i se uit lung în zare, La un col beteag de soare...

- Doamne! A veni la tine Pentr-un col uscat de pâine. elu ul meu pitic Înc n-a primit nimic.

Eu nu vreau nimic s i cer, Doar un petic mic de cer...

Poate vine un Cr ciun De la omul cel mai bun...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul V, nr. 12(52)/2014

Elena AGIU-NEAC{U

In memoriam

Anton Pann

(La 160 de ani de la trecerea sa la cele ve nice) „Scriind îmi petrec vremea foarte dulce” - m rturise te Anton Pann. i într-adev r a versificat savuros anecdote, proverbe i fabule sintetizând tr turi identitare ale umanit ii pe care o reprezenta, cultivând i m iestrind literatura popular pa optist .

George Calinescu a scris în «Istoria literaturii române de la origini pân în prezent»: «Lui Anton Pann i se rezerv un loc de folclorist, ceea ce e cu mult prea pu in.

Erudi ia lui în materie de tradi ie oral si popular este enorm .» Incontestabil ader.

«POVESTEA VORBII», de exemplu, ( i nu numai, bineîn eles!) cuprinde între coper i în elepciune popular , caracteristici, mentalit i, apuc turi cu scopul «de a deschide min i». Cu umor i ironie ne înf eaz via a ca spectacol pentru a o în elege, pentru a ne împ ca cu noi în ine, pentru a înv a din p aniile altora.

Cum ne-afl m în prag de iarn i e cald la gura sobii, Haide s ne-ntoarcem, unde? i ghicit-a i, desigur, La... POVESTEA VORBII!

Iat am închipuit dup priceperea-mi, se în elege (c ci la vorbe cine ne întrece!), o PARODIE dup fabula «LUPUL POC IT» .

Nu tiu de-a fi la-n imea «finului Pepelei», îns cu îng duin a dumneavoastr zic a a: LUPUL POC IT (Parodie dup fabula „Lupul poc it”, de Anton Pann) Lupul mi s-a poc it... i umbla pe drum cernit, Jig rit mai s -l crezi, z u, ajuns-a de-un... p u.

Grea este i b trâne e, dea tuturor bine e, ci de-o vreme tot chirnav Schimbase vechiu-i n rav i- i pusese-n gând, vezi bine, Straj s fie la... stâne.

Nu mai da iama-n jivine, Ba f r’ de solomonie A tr i vrea-n armonie Cu ori ice lighioan ...

(S fie pove ti, cucoan ...!?)

Se tocmi dar’ cu simbrie Pentr-un an... (Ce neghiobie!)

(Ascult -m-aici, b die!)

La o târl -n... s rie, Paznic oilor boghete, r-a sc pa vreun coclete Despre-a sa grozav tain i precum schimbase hain , Jur s i schimbe i-obicei, i mai c i-am da temei De n-ar fi de un lup vorb ...

Ce s mai lungim cociorv , N-apuc s sufle-n ciorb , Nici trecur trei conace, Cum p zea în bun pace, (Ucig -te cruce drace!)

Nu tiu, vai, cum mi se face O oaie c îndr zni Când dormea a-l mirosi i cum era somnoros Se trezi... lup fioros, Uitând c -n câine-i schimbat, Ba... de oaie speriat, C-o fi fost laie, b laie, N-apuc a beh i ci îndat-o h ti Crezând c ar fi de-un ho ... (Îl ascul i, dar s -l crezi, po i...?)

(Asta chiar c e cu mo ...) În zadar se str dui Când mi se dezmetici se apere, minciun Aprinse-n s la furtun ... ci ciobanul, f r’ de-o leoarb , Suduind într-a sa barb Nu-i ascult sucitur i-o rât peste m sur Pe dat -l mirui... în cap Încât pe veci a r posat.

Courbet - Cioplitori în piatr

Morala... Haide i-o spune!

- Dar o tie ori icine!

- S-o aud! Ei atunci, sun a a: „Lupu- i schimb p r, dar n ravul... ba!”

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Eleodor DINU

Ce-o fi v zând via a de-aici la nepricopsitul de mine?!

Nu meritam s fiu afumat de atâtea vâsle arzând cu chirie în candela bucuriilor de cear .

De unde curajul matusalemic care m-a pedepsit scutur aerul de iluzii?!

Locuiesc într-o fotografie a fragilit ii oarb icoan pentru boschetari dârdâind în zdren ele pio eniei. * Luarea etajelor de nebunie în râs contorsionat de picioarele mersului pe fire din genele apocalipsei, rit negru.

Pentru nevoia de extindere a suprema iei semnelor de praf i pulbere, stârvul sui ului babilonic rumeg licheni de leucemie în oasele fericirii urbane.

Cutremurele fac apelul lipitorilor vulcanice disponibile s bea durerile viitorului intrat în coliziune cu bun starea mor ii pe p mânt.

Din haos curge saliv de traiectorii visând ca pâinea i vinul vremurilor nu se mai împart la goluri. * Pr bu indu-m chip al sideralei inere de minte, iau forma timpului când la coala de traiectorii antimurire defilam pe unghii de nesfâr ire amar .

Fusesem înghesuit în plutonul dep rt rilor z mislitoare de frunze pigmentate cu fream tul unui punct cardinal anonim.

-ntorc particul rezonant în acel atunci incomensurabil, când ritmuri de verde nerodit îmi ating nervurile spa iului intim refugiu agonic pentru solitudinea-mi bogat în fructe de incertitudini. * De i nu plou , eu îmi port cu amar supunere aceast glug de timp întors pe dos.

Pe unde trec, m feresc s las umbre la care s-ar putea s latre

câinii neîncrederii.

Noaptea m ine treaz un fel de compasiune pentru puzderia de ciuperci cu otr vuri vulgar strecurate în cochet ria formelor... * N-am aflat de ce în ochii pietrelor lumina se ru ineaz asemenea unei oglinzi lingu ite de închipuiri.

De când am fost injectat cu esen de fl ri opuse funinginii simt c -mi izvor sc din genunchi fluvii de ap a mistuirii cu p str vi str fulgerând înotul de-a curmezi ul lespezilor de pref torie.

Prefer dreptatea moroc noaselor statui de jurispruden divin .

Poate de la sentimentalismul lor neîngenuncheat pe nisipul compromiterii înv solfegiul punerii acestui început de oarb înseninare pe muzica vremuirii... * Cum groh ie (cu cl buci negri) dezm ul poftelor sodomice în borhot de apocalips !

De sil , cum se r sucesc oasele facerii în morminte. Îngerii se spânzur de vid cu p rul surzeniei glaciale.

Oriunde se scarpin viitorul pe spinarea v zului sau pe t lpile auzului, întâlne te g gie de p duchi. * Orb fiind i neb gat în vorbe cu schimb rile de ton din glasul înfumuratelor direc ii, drumul meu merge anevoie.

Se ine de mân cu surzenia unor puncte pe umerii c rora cânt fanfara gropilor dirijate de tot mai nervoasa scaden divin . Îmi cer iertare c nu pot s -i fiu mai mult decât cuget întunecat de aceste zbateri triviale.

Când mun ilor de lehamite pe care îi colind m le paralizeaz setea, bem stropi de amurg zbur tor din c limara luminii. * chinui s nu uit c satisfac ia pietrelor bea lacrimi de liberalizare de cearc nele z rilor.

Am fost declarat poet non grata

în capul moleculelor de schizofrenie.

Despre s rb torile din iad nu se cade s v spun mai mult decât îmi îng duie sila.

Sunt pedepsit s amplific laudele spinilor ascun i în duhul vremurilor astea toare de pr stii. * Poate cântecul cestui stol de pietre va fi mormântul cerului otr vit cu m tr guna-nstel rii atee.

Se apropie vremea când credin a va arunca pe fereastra t cerii îngeri cu aripi de z pad în fl ri.

Albul ascu al plânsului lipsei de sens înfipt între coastele c rilor irascibile este zborul dator unui miaz noapte ostenindu-se foreze banchizele propriei memorii cu jeturi de aer îngrijorat haosul respir neguri f cute s doar nem rginitul gol în care plonjeaz scafandrii neantului.

Poate steaua cu nervii deveni i spânzur tori de perle împotriva congreselor inute de intemperii prospere îmi va fi lini te împl to at cu mireasma dep rtatei în elegeri.

Pân acolo înv s v d în ciripitul orb al cuiburilor de rugin aur rimea trist a verighetelor pentru cununia fiicelor haosului cu verbele-mi torturate de furtuni. * Îmi era team s nu dilat prea mult pântecul acelei duminici (5 februarie) cu lehamitea de a deveni salahor pe antierul mor ii. fi nit ca un urlet de sânge imponderabil dintre durerile glaciale gr bite s -mi sugrume numele care se juca de-a-ngândurarea pe buzele mamei.

Afar , aerul se pref cuse în haos sc rpinat pe ira spin rii cu degete de z pad neagr .

Veniser ni te zori -mi arate drumul pe care urma -l ini iez în arta de a supravie ui suspinelor luminii în elate de noroiul din surâsul existen ei..

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul V, nr. 12(52)/2014

Veronica ST~NIL~ Mai departe merg

Despre amintiri Seara se-ntorc amintirile cu trupuri greoaie stau odihnite-n memorie ca ni te sfinc i plictisi i de atâta materie vin rând pe rând dinspre c i lactee ri aninate de vânt, sidefuri îmblânzind materia de la-nceput, vin nechemate ca turmele cu o nedemnitate neb nuit , embleme m surând abisul fiin ei zac palide precum cenu a unor imperii disp rute pe care f sfial le reinvent m pe geana acestui timp de-acum...

Pereche astral Ziua aceea în care-ai ap rut S-au aprins stele dinspre zenit pescarii ora elor au schimbat albiile dinspre dep rt ri s-au bucurat ierburile

Ziua-n care-ai ap rut salcâmii aveau iri i albi spre asfin it vara- i leg na aerele lene e dinspre paradis veneau doar mesaje În clipa-n care ai venit erai în mine mai demult Nu te-am c utat, te-am recunoscut perechea mea astral din Infinit.

Cuvinte Cuvinte prelinse aidoma cifrelor aleatorii în plasa norocului-nenorocului.

Incanta ii sumbre cu care traversez nimicul prin anotimpurile din v mi în care sunt ostatic.

Acest vacarm semantic va f uri în mine gânduri pe triste i îngropate care vor înflori pe rostirea ce-mi va duce poezia mai departe cal ce poart -n coama lui abisurile narcotice ale tr irii.

Fragmente de trecut recheam f cuvinte doar imagini plutesc pe-o mare de imagini albatro i sidefii m -ntâmpin spre sitele diforme ale destinului cu vârstele lui cor bii pe care nu le mai recunosc ubrede, f direc ie zodii inutile spre nic ieri i mai departe merg inându-m de ziduri ca de firele luminoase ale unui candelabru de cristal.

Spre inutul prin esei NIMICULUI Îngeri cânt resc cerul i biciuie formele ciudate ale norilor devenite ar ri în permanent transformare ce uri catastrofale ne-nv luie i ne-amintesc orizontul mor ii gata, gata s ne-nha e eonic spre inutul prin esei NIMICULUI spre locul în care NEANTUL este leag nul ei permanent.

Sandra BROJBA clasa a IX-a D, Liceul teoretic „Nicolae B lcescu” - Medgidia

De-ai fi

Dorin a

Jocul nostru

Fii a mea lumin vie Când visul nu vrea s vie.

Fii a mea umbra curat Când mi-e lacrima p tat !

Vreau s i fiu singura muz i, implor -te, nu m refuz : Al meu gând prea otr vit Ce-a mea lacrim’-a-mpietrit.

Chipul t u - tablou s -mi fie, -mi zâmbeasc numai mie.

Printre doruri de cristal Tu e ti actor principal.

Fii al meu îndrum tor, Când gre elile m dor.

Fii al meu drog parfumat Când gândul mi-e dezlegat!

De-ar mai trece-un r rit, Noaptea ta m-a pustiit.

De cerneala ta-am r mas Însetat , pas cu pas…

Ne ascundem printre versuri, Sa g sim a noastre mersuri, -o luam pe-acela i drum, Cel b torit de fum.

Fii tu jocul meu nebun, Când m -nec în val de fum.

Fii tu versul meu pierdut Printre stelele de lut!

Vreau s -mi împlete ti cuvinte i-n cathars s le in minte, opte ti într-un catren Despre albu-mi de pe ten.

vrea s te pierzi în cea , v d doar eu blânda- i fa , i simt suflarea de ghea Ce doar strofa-mi i-o dezghea .

Darul T u Dac -n zori eu m trezesc, Gândul vreau s î i citesc.

De r sar pe la amiaz , Doamne, inima-mi vegheaz Cu a Ta Lumin dulce Ce din ochiu- i nu se duce…

C-am fost binecuvântat Chiar de Maica Preacurat , Te v d i-n clar de lun , ci pe cre tet port cunun Împletit doar din raze Care-mi pun aur în fraze.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Ioan BUTE

Surâsul T u alb Toate v zutele poart în fiin nu doar cuvântul lui Dumnezeu care este chemare ci i zâmbetul Lui. În multe chipuri Dumnezeu zâmbe te lumii întinzându-i punte de lumin .

Când a tr it acestea, dup ani în pe ter , în frig i singur tate, pustnicul s-a rev rsat în cântec:

Unde-i toamna tinere ii mele? În toamna asta îmbr cat -n curcubeie i noble e suflul mi-e t iat de frumuse e.

Curg în mine frunzele pl pânde din alte toamne blânde i dep rtate ale tinere ii mele când toamna nu era duioas nostalgie ce-neac inim în rece adiere, în zgribuliri de brum argintie

E toamn pe p mânt i-n cer.

ci pas re u oar cu sânge cald în vine, privire de mioar , ciorchine de lumine, cântec de feerie i-aripi de poezie.

Amurgul sânger în mine o zare-mpuns cu l ncii de rubine.

Dulce tain era toamna, zbor plin de sens, i-n farmecu-i cuceritor, imens, am scris uimit primul meu vers.

Unde-i aurul luminii, cerul doldora de stele i unde-s ciorchinii din toamna tinere ii mele?

Mai dulci decât strugurii sunt stafidele, mai tare ca mustul e vinul.

Nici ipenie.

Lini te dezolant ca un gol de aer suspendat.

Lini te.

Ofilire.

Un ip t scurt de corb sfâ ie deodat ca o s geat de amintire dureroas zduhul încremenit în seara sur .

Apoi tace.

Toamna vârstei

De ce toamna te face s te sim i singur, atât de singur? fie ofilirea?

O lene boare de r coare clatin ov itoare frunze moarte i ruginii despletiri de copaci tremur toare linse lent de limba sângerie a amurgului stingher.

Dar mâine, chiar mâine în zori, plini de prospe ime, cu bucuria culesului în ochi i inima cântând vom umple hambarele.

Courbet - Furtun pe mare

„Surâsul T u alb lumin m-a adumbrit deodat . i oasele mi-a înt rit.

Cu str lucire lin de înger de z pad delicat el m-a purtat pe aripi de leb mai sus de ciocârlii i m-a umplut cu zarea zorilor de-april când miru-i rev rsat din floarea alb de cire .

Surâsul T u alb, soare blând pe cerul curat din sufletele calde.

Surâsul T u alb - fulger în noapte inund cu lumin . ti prim var etern diminea înviere.”

i-n gânduri ve tede cu fo net de durere ca ne tiute dezol ri f de nume,

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 12(52)/2014

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) - Dane! Vrei s mergi cu c ru a la Licurici ? - îl întreb tanti Marioara. Aceasta era mustrarea pe care o primea i felul ei de a-i spune s o lase pe Laura în pace.

Orice n zbâtii ar fi f cut Dan Vardan, C lug reasa în elesese repede ce metode trebuie s foloseasc pentru a-l determina s fie cuminte. Îi d dea mereu câte ceva de f cut, dar toate legate de animalele din curte: s dea fân la cai, s cure e porumb i s dea gr un e la ini i la porc, s râneasc în grajd, s esale vi eaua i apoi caii. În fine, câte nu erau de f cut într-o gospod rie la ar . Iar apoi, lug reasa avea grij s recompenseze munca lui Dan. - Da ! Merg! - când era vorba de plecat cu c ru a cu cai, nimic nu mai conta pentru Dan. Puteai s -l îmbii cu cele mai alese dulciuri, ori mai tiu eu cu ce lucruri ademenitoare, nimic nu avea efect asupra lui.

- Atunci... înham caii i vino cu c ru a în fa la poart , c trebuie s plec m, zise tanti Marioara. Eu merg în cas s -l v d pe unchi-tu Marin i vin îndat .

Cu ani în urm , când Dan Vardan pleca la drum cu unchiul Marin, tanti Marioara vedea de treburile casei, ori se ducea la colectiv cu celelalte femei. Dar de vreo doi ani unchiul Marin c zuse bolnav la pat i s tatea sa nu se mai ameliora. Tu ea mereu, sl bise, cu toate acestea, nu înceta s fumeze Na ionale, printre cele mai ieftine i mai proaste ig ri ce se g seau de cump rat pe acele timpuri. Când era în putere, numai unchiul Marin înh ma caii la c ru , pe atunci Dan Vardan era prea mic i sigurul lucru ce putea s -l fac era s priveasc cu aviditate fiecare gest, s asimileze fiecare mi care pentru a fi gata mai târziu, când îi va veni i lui rândul. Anii au trecut, unchiul Marin lug ru a sl bit, Dan a crescut, iar tanti Marioara avea nevoie de orice ajutor ce i se oferea. Pe lâng treburile casei, f cea i munca so ului la colectiv - mergea s ia laptele muls diminea a i seara de la vacile fermei din sat i îl ducea la l pt rie la Licurici, de unde laptele, pleca mai departe spre Alexandria transportat de un camion cistern . i aceasta în fiecare zi, indiferent dac era duminic , Pa te, Cr ciun, ploaie ori ninsoare. Vacile se mulgeau zilnic, iar laptele trebuia transportat la destina ie.

Suru i Mi u mâncau lini ti i iarba proasp t cosit , pe care Dan Vardan le-o d duse mai devreme. Pentru c era var i cald, caii nu erau inu i în grajd, erau afar , lega i de c ru unul lâng cel lalt, ap rându-se astfel reciproc de mu te, în timp ce mâncau. Lui Mi u îi puneau hamul primul, era cel mai docil dintre ei. Un roib nu prea înalt cu o stea alb în frunte, cu ochi mari, negri, catifela i, i cu buze acoperite de o piele sub ire cu care îi pl cea câteodat s ating mâinile lui Dan Vardan de parc ar fi vrut s i le s rute. Cu gura înc plin de iarb , întorcea capul supus pentru a i se pune mai u or hamul. Apoi sprijinea fruntea sa larg de pieptul tân rului, în timp ce acesta îi mângâia gâtul i coama.

Suru, era fratele mai tân r. De aceea i talie, dar cu o rob diferit în care firele de p r negru i alb se amestecau cu fire ro ietice mai ales pe crupe, coapse i pe cap, era mai ager i mai n va . D dea uneori cu piciorul, de aceea fiecare evita s treac prin spatele lui. O

dat de mult, Dan, Laura i Doina tiindu-i prostul obicei se amuzau, dând cu pietre în el de la distan , iar Suru r spundea ciulind urechile, scuturând nervos din cap i lovind puternic în aer cu copitele sale.

Aceasta se întâmpla în anii când Dan Vardan era mai mic i nu în elegea gravitatea ac iunii sale. Pân într-o zi când unchiul Marin i-a prins asupra faptului, i-a privit sup rat i a întrebat: - Vre i s v leg de c ru i s dau eu cu pietre în voi?

Dan Vardan nu a uitat aceast p anie i de atunci, nu l-a mai enervat pe Suru i nici nu a mai f cut r u în mod gratuit nici unui animal.

Pentru c Mi u, fratele s u mai mare era deja înh mat, dorin a lui Suru de a fi al turi era mai puternic decât dorin a de a fi liber. Caii sunt animale cu spirit gregar, de aceea se simt stresa i dac se separ de grup, ori de cei cu care s-au obi nuit s stea împreun . Suru nu cea excep ie, venea singur lâng fratele s u, de cealalt parte a oi tii i acolo, se l sa înh mat f s fac nazuri. Cu c ru a preg tit , Dan Vardan trecea pe lâng cas i se apropia de poart . Tanti Marioara sosea i ea curând i pe-aci i-e drumul. Mergeau spre ferm inând caii la trap domol. Dan Vardan avea h urile i conducea c ru a pe uli ele satului, nici nu ar fi conceput altfel, acum era un tân r în toat puterea i obi nuit s mâne caii. Se încruci au cu alte c ru e, luau curbe strânse uneori, traversau poduri înguste, Dan conducea cu abilitatea unui c ru experimentat. Niciodat nu a intrat în vreun an , iar când trecea printr-un spa iu strâmt nu ag a niciodat nimic cu ro ile c ru ei. , da’ când ai înv at s conduci tu a a bine?- l-a întrebat pe Dan unchiul Minu , o rud de-a lor, ce avea casa în capul uli ei pe care locuiau ai lui Vardan, tocmai dup ce tân rul d duse cu spatele, pentru a trage c ru a lâng bidoanele cu lapte care îi a teptau. Unchiul Minu lucra i el la colectiv conducând o c ru cu doi cai înal i i zdraveni, B lanul i Corbul. Într-o bun zi Dan l-a întrebat cum se face c are cai a a mari i frumo i, iar unchiul Minu i-a dat drumul la gur , spunând c îi avea de la un chiabur de la C line ti care i-a crescut i îi iubea foarte mult, iar când au venit comuni tii s îi ia cu for a i s -i duc la abator, i-a ascuns într-o p durice i i-a f cut cadou primului trec tor, cu condi ia s -i in în via i s aib grij de ei. S-a nimerit ca acel om s fie unchiul Minu , care tocmai se întorcea pe jos de la Alexandria. S-a bucurat de a a dar de la Dumnezeu, a rit pe spatele lui B lan i a venit fuga acas minunându-se de norocul care a dat peste el. A ascuns caii în grajd, nimeni nu a venit -l întrebe nimic, pentru c cei de la sfat tiau c nu are cai i nici boi. Iar când nebunia a trecut, s-a înscris cu ei la colectiv spunând i-a cump rat la târg, i uite a a au sc pat cu via .

- Dar aceasta a fost cu mul i ani în urm , acum au îmb trânit i ei... i eu, spunea unchiul Minu oftând adânc. Atunci l-o împu cat pe alde...

- Taci m i omule! Ce i-a venit? Las copilul în pace! - îl repezi tanti Marioara care ascultase frânturi din poveste cu un aer de parc ar fi auzit-o de nenum rate ori, dar devenise foarte agitat când

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

auzise cuvântul „împu cat”.

-Nu-l asculta pe nebunul sta!, spuse tanti Marioara. În ir verzi i uscate. i mai ales, s nu spui la nimeni ce-ai auzit c vine i-l aresteaz . Doamne iart -m . Ai auzit?

- Da tanti Marioara! spundea Dan Vardan surprins de îngrijorarea femeii.

- Hai! Urc în c ru c trebuie s plec m!

Iar Dan urc ascult tor, f s în eleag ce o sup rase a a tare.

Minute în ir au trecut atunci, f ca tanti Marioara s spun vreun cuvânt, tocmai ea, c reia îi mergea gura ca o moar stricat , de se întreba uneori Dan: „M ... dar când o mai tace din gur ? C mia f cut capul calendar.” i de data aceasta bidoanele cu lapte erau în întârziere, ori poate ajunseser ei prea devreme... tiind c nu vor pleca imediat, Dan Vardan a luat iute un bra de lucern proasp t cosit i l-a pus în fa a cailor s i mai treac timpul ron ind ceva verdea , sco ându-le în acela i timp c pestrele de pe cap, s se simt mai liberi. Mi u i-a mulumit cu un forn it recunosc tor. Apoi, Dan a intrat în grajdul unde era maternitatea. Îi pl cea s vad boxele cu vi eii nou n scu i i de câteva ori asistase chiar la f ri. Întotdeauna l-a impresionat cum dup ce avusese contrac ii puternice i dureroase, de multe ori i pentru mai multe minute în ir, odat ce vi elul ie ea, vaca-mam , se ridica imediat de parc toate chinurile i gemetele de durere din timpul f rii nici nu ar fi existat, se apropia de noul n scut i cu o dorin aprig , nest vilit , î i mirosea zgomotos odrasla începând o ling . Un fel de masaj energic ce avea efect în scurt timp - vi elul era aproape for at s se ridice. În timp ce se inea eap n pe picioare, pentru prima dat în via a lui, i în timp ce ezitant privea în jur f când cuno tin cu lumea înconjur toare, vaca-mam , se întorcea prezentându-i partea sa lateral , aproape de pliul iei. Instinctiv, vi elul apleca capul i îl întindea spre înainte. Ca doi poli magnetici, botul vi elului i a vacii se atr geau i se lipeau unul de cel lalt. Apoi începea primul supt. A a înv ase Dan Vardan despre colostru, colastr cum îi mai spun unii, i importan a primului scaun - meconiu, în termeni tiin ifici.

- Trebuie s bea colastr cât mai repede dup na tere! îi spunea tanti Ina, cunosc toare. Apoi se balege. Numai a tim c e s tos i se va face mare. Tanti Ina, Niculina dup numele ei întreg, lucra de când o tia Dan la maternitatea fermei i v zuse multe, uneori mo ea i femeile din sat.

Ast zi nu vreun vi el era punctul de atrac ie, ci doi purcei ce au fost f ta i lipi i unul de cel lalt precum doi fra i siamezi. Nimeni nu zuse a a ceva pân atunci. Purceii erau inu i într-un lighean, st teau culca i i toat lumea venea s -i vad i s se minuneze de n zbâtie.

- Mare-i puterea lui Dumnezeu! se închinau babele i scuipau alunge r ul.

- sta-i diavolul curat! mai auzeai câte un s tean.

- Curat murdar, zise un altul mai hâtru.

Când mai târziu, la cursuri, se discuta despre malforma ii congenitale, Dan putea spune c avea o oarecare experien , de altfel mai zuse distocii i vi ei emfizemato i, mamite i opera ii cezariene. În timp ce oamenii din ferm se perindau curio i s priveasc ciud enia, i pe când erau discu iile mai în toi în vederea lu rii unei decizii privind viitorul lor, tanti Marioara î i chem ajutorul: - Dane... Hai c e timpul s mergem! Aceasta însemna c Dan Vardan trebuia s lase toate preocup rile la o parte, s preg teasc caii i s fie gata de drum cât mai repede. Aveau de mers la Licurici, camionul ce transporta laptele spre Alexandria a tepta i nu avea timp de pierdut.

(va urma)

55

Elena Andreea ION

Cântec de iarn Fluturi de ghea alearg s lbatici între noapte i zi, alunec pe visuri cu polei i sper m ridic când ninsoarea îmi bate în fa ca o hoa .

Oamenii nu a teapt le spun ce simt, asfaltul e umed i nu pot s ating cu pasul împiedicat cuvântul care a sperat nu fie oprit. cerea r sun din împrejurimi i-mi arunc în ochi o cea se a teptare deas ce st ca o paia lâng sufletul meu.

Adorm cu acela i cântec de iarn în vene, lacrimile-mi îngea pe gene, alunec pe visuri cu polei i sper m ridic când ninsoarea îmi bate în fa ca o hoa .

De când n-ai mai venit... cerea plute te peste cerul de vat ca o f ptur s lbatic , abstract . teptarea pulseaz în cântec de ploi peste sufletul meu s rman, înc vioi. Îngerul cu aripi de ghea iese din mine greoi, se-nal i-mi fur visul

dintre sudori.

Ochii-mi sunt goi i tu departe, pierdut între atâtea oapte ce-mi freac timpanul obosit de când n-ai mai venit...

Drumul închis Cad fulgii de nea din cerul spintecat de ochii mei deschi i ce a teapt aceea i minune.

O oapt , un cuvânt menit -mi desfac drumul îngust s-a gârbovit de atâtea ploi cute, s-a în epenit undeva, într-un asfalt uscat de seceta z pezii r cite printre oameni i a uitat de sufletul meu.

Se vars iarna din gândul meu beteag, mi-arunc pumnii cu lacrimi peste mun i cer indu-mi norocul dintr-un bob de mu tar.

Mi-a însu i soarta dac a ti c nu mai am nimic de spus când iarna-mi bate în vene, sufletul îmi geme drumul e închis.

Troienit cu ani de a teptare sufletul îmi plânge, strig , doare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 12(52)/2014

Ioan TODERA{CU (n.06.12.1959) scut în loc. Coste ti, jud. Vaslui. A absolvit Liceul Industrial de Construc ii (nr. 7) Ia i i a lucrat la Întreprinderea de Materiale de Construc ii Ia i i Fabrica de Zah r F lciu, jude ul Vaslui.

Este membru al Academiei Libere „P storel”, din Ia i (1988), al Cenaclului Umori tilor „Valentin Silvestru”, din Vaslui (1994), al Uniunii Epigrami tilor din România (1999) i al Cenaclului Literar „Ion Iancu Lefter”, din Vaslui (2001). Membru fondator i vicepre edinte, al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Scrie epigrame, fabule, rondeluri i sonete umoristice, cu care este prezent în peste 100 de publica ii din ar i din str in tate i pentru care a primit 109 premii na ionale la concursurile de gen. A publicat volumele: „Pe drumul de costi e...” (epigrame, 2001), „Submarin pe patru ro i” (epigrame i catrene epigramatice, 2010), „Ariciul cu epi de alint” (epigrame, 2012). Este inclus în peste 110 volume colective de epigram .

Peisaj stradal Cu ochii int dup-o fat , Având un trup fenomenal, N-am mai v zut-o dintr-o dat ...

Lua-l-ar dracu’ de canal!

Ostilitate la micu’, ieri, mi-a pus O-ntrebare cam ciudat : Dac barza m-a adus, Pentru ce s i spun eu „tat ”?!

Telegram de Cr ciun M-au trecut, subit, fiorii, MAMA-SOACR DECEDAT ... i-au intrat colind torii: „O, ce veste minunat !”

Munc la negru i-a g sit i ea, în fine, Slujb dup cum a vrut… i câ tig foarte bine: Negrul e satisf cut.

Unor viitori ale i Sigur, f doar i poate, , pe listele de vot, Sunt destui ce dau din coate, Ca, apoi, s -i doar -n cot!

Precizare Chiar dac traiul meu e tern, dau cuvântul c eu, unul, N-a da cu piatra în guvern, Ci mai curând, a da cu tunul!

Dup schimbarea premierului Cum v d, nu s-a schimbat nimic i n-o spun s m aflu-n vorb : Degeaba schimbi un polonic, Servind mereu aceea i ciorb !

Mini tri acuza i de corup ie Cum scandalul, prin ziare, A f cut deja furori, Li s-au întocmit dosare…

Ca s plece-ambasadori!

Gospodarul comunei În comuna Y, este un primar Ce se dovede te mare gospodar, Cine nu m crede, s mearg s vad Câte se schimbar … la el în ograd !

Generalul i noua consoart Cu so ia în iatac, Sunt ceva nel muriri: Ea-l îndeamn la atac, El a teapt înt riri!

Iarna, în apartament Seara, dup ce mânc m, Soa a mea m bag -n draci: „Dragul meu, s ne culc m…

Hai, de ce nu te îmbraci?!”

Performan Chit c – lucru evident – N-am o pensie prea bun , Eu din ea tr iesc decent…

Cel pu in un sfert de lun !

Remu ri Gândeam la v rul meu, Ion: Ce mult vreme a trecut De când i-am dat un telefon…

Cu împrumut!

Revedere C-un prieten ardelean, Nu s-au mai v zut de-un an, i de-aceea au b ut, Pân … nu s-au mai v zut!

Dup opera ia la ureche Mi-a optit cât îi revine i-adev rul foarte crud E c-aud destul de bine, Îns ce mi-e dat s-aud!...

Unde-s doi…

De când cu-aceste vremuri noi Ce-atât de mult au fost râvnite, Am constatat c unde-s doi… rerile sunt împ ite.

Priorit i la început de an Greut ile m -ndoaie i, la fel ca-ntotdeauna, Am priorit i o droaie, De-aia nu rezolv niciuna!

Matrimonial Tipul, care de vreo lun anun uri prin ziare, Are-o stare foarte bun , Îns nu mai e în stare…

Idil Mo Vasile, crai vestit, i-o v dan din alt sat Se-ntâlnesc pe înserat i se pun pe… povestit!

Meteorologii anun vreme bun Tot încearc s ne spun e cald pe-ntinderi vaste, Dar degeaba-i vreme bun , Dac vremurile-s proaste!

Concluzie Dup mintea mea, socot , în spa iul carpatin, Adev rul e în vin, Iar minciuna peste tot!

Epitaf unui electrician Jos, în bezn , la r coare, Zace me terul fudul, faz , f nul, Numai cu împ mântare…

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Ezit ri pe drumul integr rii europene Europa, în eleapt , Ne întinde mâna dreapt , Îns nou ti i prea bine, Mai mult stânga ne convine!

nu m în elege i gre it Mafia, la noi, în România, S-ar p rea c merge, din p cate, Mân -n mân cu democra ia…

Nu am spus c sunt înc tu ate!

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Sorin BEIU (24.09.1915 - 17.12.1988) scut în loc. Constan a. A absolvit ciclul primar i cel secundar în localitatea natal , apoi Facultatea de Farmacie, la Bucure ti, i a lucrat ca farmacist la Constan a, pân la pensionare (1975). În timpul cât s-a aflat la Bucure ti a editat mai multe numere are revistei umoristice „ oapte de laborator”, iar dup revenirea la Constan a a colaborat la „Gluma”, promovând duelul epigramatic. Ulterior a colaborat cu epigrame i la alte publica ii, locale sau na ionale. Dup 1944 a scris texte pentru brigada artistic a „Centrofarm”, unele dintre ele fiind premiate de tre Uniunea Sindicatelor Sanitare din România. Începând din anul 1975 a activat în acel „Salon al umori tilor” din cadrul Cenaclului „Ovidius”, de pe lâng revista „Tomis” din Constan a. A activat i în cadrul Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, fiind publicat în toate culegerile editate de club. A fost un epigramist deosebit de prolific: se spune c ar fi scris peste 14.000 de epigrame! Apari ie editorial : „Epigrame” (1980). Este inclus în circa 40 de volume colective de epigram .

Epigrama În gr dina poeziei, Epigrama-i trandafirul Care î i înal firul Plin cu ghimpii ironiei.

Unui calomniator Mi-ai trimis o anonim , Cu aspect de epigram …

Poanta ei era infim , Comportarea ta infam !

Frumuse ea Este atributul care Pune fizicu-n valoare, Dar pe care eu prefer -l admir la caracter.

Dragoste scump Cu preten ii, draga mea, cam pune în derut : Vrea s -i scriu cât in la ea Numai pe hârtii de-o sut !

So ia b nuit So ul o tot spioneaz , Dar i ea se revan eaz ; C-un vecin de la etaj Face… contraspionaj.

Metode de convingere Când î i place mult femeia i ai tact, „Dacia”- i ofer cheia…

De contact. trânul cu so ie tân E c minul lor ca-n basme! În aten ii se întrec: Ea îi pune cataplasme, El îi pune bani… pe CEC!

Vecinii ar go i Se insult bine, Vorbe grele- i spun…

Au g sit, în fine, Un limbaj comun!

La medic În anticamer , pe sor Informativ o întrebai: „Prime te la aceast or ?” „Prime te… ori icând îi dai!”

Asem nare Nevasta lui a-mb trânit Întocmai ca televizorul: Imaginea s-a urâ it, Dar i-a r mas intact – sonorul!

Nemul umire Actorul foarte nec jit Se-ntoarse de la teatru, trei buchete a primit…

De i pl tise… patru!

Unui inginer- ef La dânsul n-au ce c uta Inovatorii cu preten ii.

Doar criticile contra sa El le consider „inven ii”!

Necazul gospodinei Îndr znea a mea vecin Umbl cu împrumutatul… În eleg s -i dau f in Sau orez, dar i b rbatul?

For major Când profesezi avocatura i via a i se pare grea, ti nevoit s dai cu gura, De vrei s pui ceva în ea!

Remarc Olteanu e zgârcit – se tie – Din care cauz sus in termenul „m rinimie” Nu vine de la… Nea M rin!

Colegul cumsecade Pus pe sacrificii Nu e hr re ! i-a vândut amicii suprapre !

Prietenii Ei se simt datori Ajutor s i dea, Ori de câte ori N-ai cu cine bea!

Ajutor total Prietenul, ca s te-ajute, Nu-i de ajuns s te-mprumute, Ci – ca amic adev rat – uite c te-a-mprumutat!

Subalternii timora i De-al lor ef lipsit de p r To i se tem într-adev r Doar la gândul: „Cine tie Ce-i mai vine… pe chelie?”

Cei „ apte ani de-acas ” Viticultorul are-un fiu Ce îi ridic mari probleme: E huligan i zurbagiu, nu l-a… „altoit la vreme”.

Conduc toarele auto Femeia la volan e tacticoas , Conduce totdeauna moderat tiind c la întoarcerea acas Îl bag în „vitez ” pe b rbat!

Nepotrivire istoric Întâmpl tor aflai to i îi spun MIHAI, De ce atunci nevasta Mereu îi spune: „BASTA!”?

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

catul biblic Adam, nu Newton, se-n elege, Mu când din m rul raiului, Descoperi faimoasa lege A gravit ii… faptei lui!

Vecinii de bloc Cu-ai mei vecini nu m împac!

El are-un caracter de drac; Pe ea o mai suport, parol! Îmi place c e… dracul gol!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul V, nr. 12(52)/2014

Ananie GAGNIUC

RB TORI CU BINE! Dragi prieteni, Vine 2015! Abia în al 12-lea ceas al nop ii, dar... vine! Nu v fac ur ri de bine. An de an, toate ur rile pe care le-am rostit-primit, nu s-au împlinit! E clar, anul 2015 va fi mai bun. Mai bun ca 2016! i tot a a... Aceast „carte po tal ” se vrea o arj amical , spre delectare, la final de an, de la al umorului „amiral”.

Iat revelionul trecut (de mine „petrecut”): Febr mare, ceaiuri, dou pahare; injec ii, frec ii, cât încape (trei prosoape); de b gat în gur ... doar termometru. Temperatur ! Friptur ?

Ce fripturi? Pic turi. B utur ? Clorur . În loc de cozonac, diclofenac; în loc de pr jituri, hidrocarburi; pe post de piftie, alifie; în loc de sarmale, fasconale; pe post de vin, ceai de pelin. Plus invocarea spiritului divin: „Doamne, dac i pas , las -m i nu m las ! An , zorile se las ” Final dup asemenea „potol”, tramadol i dou borcane de carmol. În loc de tort, la baie efort i total disconfort. Am fost aproape mort! Anul acesta, fra ilor, nu mai suport! Nu m las, nici mort! Dac nu fac aprovizionarea de la farmacie, o s fac revelionul în... contumacie! i-mi va suna la poart sirena, „Farmacia inimii Catena!” Dar iat , pentru rb tori, câteva...

Reguli de impolite e Nu numai de s rb tori sunt necesare aceste reguli, pentru c via a ne ofer cele mai variate ocazii de în-c lcare a regulilor de polite e. De-aici „urgen a” de a ti câteva reguli de impolite e: - Vizitele neanun ate sunt cele mai pl cute, pentru c elimin calvarul a tept rii i-al pretirilor!; - Înaintea a ez rii la mas , gazda va citi câteva paragrafe din Codul bunelor maniere.; - La mas , pentru a confirma cât de bune sunt bucatele, se va umple bine gura i se va rosti „Excelente, excelente!” Eventualele buc ele care sar pe rochia vecinei, se vor servi tot cu furculi a.; - Feliile se vor unge cu icre, miere sau unt i pe o parte i pe cealalt , pentru a evita consumul excesiv de pâine.; - Din pâinea care nu-i bine coapt , se vor face statuete, ca amintiri de neuitat pt gazd .; - Sarmalele care nu încap complet în gur , se vor pune înapoi în farfurie, cu furie.; - Când sufla i în ciorb , pune i mâna la gur .; - L mâile se servesc f strâmb turi, mai ales dac privi i atunci la vreun superior.; - Stoarcerea lor (a mâilor) se va face cu ambele mâini, icnind stil jiu-jitzu.; - Vinurile se vor turna la un deget de marginea paharului, cu m surare prin interior.; - Final, pentru gazde, rosti i „A fost o mas , jos p ria!” i scoate i p ria de pe cap.; - Cât gazda spal vasele, dumneavoastr sp la i putina. - O ultim regul : în restaurant primul intr b rbatul. So ia intr dup el, cu pu in timp înainte de închidere, pentru a-l aduce acas .

PLUGULE GLUME Aho, aho, / Guvernan ilor, alo! / Sta i pu in i nu pleca i / Plugule ul ne-asculta i! / Dar voi nu v da i pleca i / i nici nu ne asculta i! / Iarna-i grea, om tul mare / Ciuciu cald, cucu mâncare / Bate vântu-n buzunare / Semne bune anul... n-are! / Semne bune de belciug / B ga-migâtul sub plug! / Iar strica i i v -mp ia i / Când pe-aiurea colinda i / Apoi ne impozita i / i din pensii ne t ia i / Mâna i (sunte i), m i! / H i! / De Cr ciun, porci, domnilor / Vedem la televizor / În ograda dumnealor / Porcii lor! Trage i roat i-ntreba i: / Cu cât ne mai indexa i? De prin lunci i de prin v i / Îmbuiba i-v , c i / H i! // S-a sculat, mai an / Bietul nostru cet ean / i s-a uitat pe fereastr / i-a zis „Vai de via a noastr !” // Situa iai albastr / Asta-i politica voastr ! / De nu ie im la liman / Punem mâna-n noul an / Pe secer i ciocan! / Ia striga i i-i înjura i / Mama voastr de geala i! / Mâna i (de-aici), h ndr i / C ia cu n i / i d i! i d i! / H i, h i! / În final de plugu or / V facem ur ri de spor / La c dere, domnilor! / Ce domni, vite, porci i boi / Ce-a i furat, s da i ‘napoi / La anul, sc m de voi! / La anul i la mul i ani!

(Du i cu)... SORCOVA Sorcova, vesela / La anul iar vom vota / Pentru-un m r / Pentru-un v r / Ne iese votul prin p r! ( sta-i purul adev r) / S tr i, s ne min i / C-a a fac cei nesim i / Tare ca piatra (nu vom fi) / Iute ca s geata (vom fugi) / În Schengen de ne-or primi! / Tare... ne vor am gi / Iute... s-or îmbog i / i treaba se va-mpu i... / Sorcova, vesela / În Noul An noi vom sta / i adânc vom cugeta Apoi a a vom ura: / Bine s tr i, s întineri i / S mânca i, s chefui i / Îns ... s mai i munci i / S se termine calvarul // S nu mai creasc dolarul / S nu se umple paharul / În care-neca i amarul / S v fie precum parul // M du... va oaselor! / S fi i mari i fi i tari / S-ajunge i miliardari / Tari s fi i precum e piatra // Iu i în gând, precum s geata / Tari s fi i, a a, ca fierul / O eli i, cum e... o elul! / S tate, pace, bani // La anul i... LA MUL I ANI ! (respectiv... 2015!)

REVELIONUL CU TOT FAMILIONUL Vai, a mai trecut un an! Aveam în plan s facem revelionul la iubita mea soacr . Acr .

Dac tot mi-a mers r u tot anul, de ce s -mi fie bine tocmai în ultima noapte din 2014?

Recte (ce cuvânt!), la cump na dintre ani.

Ce, mama so iei mele (c nu-i place apelativul de soacr ) n-a venit, tot anul, la noi? i când urma s m odihnesc i când trebuia s intru la baie i când aveam prieteni la o bere, întrun cuvânt, când mi-era lumea mai drag !...

Brag .

Pân la urm am f cut ce trebuia s fac: am ascultat-o pe so ie i-am organizat revelionul la noi acas . Cu tot familionul! Iat cum s-au desf urat „ostilit ile”, pân -n al 12-lea ceas (din noapte): Ora 19.00 - mi-am utat costumul. Ora 20.00 - Am renun at.

Ora 20.10 - am încercat, de opt ori, s intru s fac un du . Strig la nevast . Sonerie, b i la , „Termina i cu urlatul! Primi i cu uratul?” i da i nu. „Ne da i ori nu ne da i?” D m. m din cap c nu. Ora 20.30 - vin primele rude, primii musafiri. „Ne pofti i?” Le-am confirmat c -s nepofti i i d -i cu îmbr ri, pup turi, polite uri, ur ri i ur turi, din care am re inut pe cea mai cea: „S-a sculat, mai an / Bietul nostru cet ean / i s-a uitat pe fereastr / i-a zis <Vai de ...mama noastr !> Cadouri, o groaz ! Groaza, numai de-a le enumera: o vaz , un or de buc rie, un plici, un Mo Cr ciun din mucava, andrele, o ce cu cu „La mul i (b)ani!” i trei sticle de bere. Ca între rude, de! Soacra mi-a dat, din u , o bezea. i pa! N-a mai vorbit cu mine decât la... Ora 24.00 - „Ginere, pe tine nu te pup, c am tot timpul pân -n martie, când plec de la voi!” Ei, i dup miezul nopii... dou ore de conversa ii. Pe telefoane. „Alo, la mul i ani!, soro, cumnate, copile, cutre, finu o, nepoate, frate, n icule, bunicule, vecino, colega, efule, domn director, i drag , b i omule!” A a c , la Ora 02.00 eram mang . M-am trezit spre diminea , cea , ghea , grea , nevast -mea... ce fa !

Anul V, nr. 12(52)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Emil BUCURE{TEANU

MERIGEAN A fost odat , o singur dat , o întâmplare, pe cuvântul meu, aderat . Eu scriu numai despre fapte, bune-rele, ce se petrec în lume, iar lumea este pentru mine satul natal Sloboda. * Locuiau i locuiesc la Sloboda mul i oameni din cei care se scoal diminea a devreme, iar vara, când soarele se învrednice te s dea mai mult c ldur , ei sunt s tui de munc : mulg vacile i le duc la scut, pleac la pr it, la cosit fân i trifoi cu patru foi care le aduce noroc, la recoltat, în func ie de timp i anotimp.

Nu de mult, în timpul dintre cele dou r zboaie mondiale la care au participat i românii, altfel nu se putea fiindc suntem un popor de patrio i, adic ne iubim ara, tr ia la Sloboda un b ie el, fiul Mariei lui Bucur, harnic, cuminte i cu minte, cum nu exista altul în satul lui; ba i în împrejurimi, pe zeci de leghe. În vara în care a împlinit apte ani, ziua a aptea din luna a aptea, ie elul se culc afar pe prisp , obicei rural s tos, î i îndreapt oasele i respiri i aer curat. Era cald, cerul se ar ta în toat splendoarea lui cu o Cale a Robilor clar i plin de stele i mister. B iatul adormi uimit de aceast m re ie a lumii. N-avea de unde ti c , din urile f de sfâr it, una din stele îl privea cu dragoste. În noaptea aceea ea coborî lâng el, sub form de zân , se a ez pe prisp i, dup ce îl mângâie cu privirea, îi zise: - Merigean, diminea când te vei trezi trebuie s porne ti la un drum lung i anevoios. S te speli, s te îmbraci cu haine curate i, dup ce ai s m nânci, ai s porne ti pe calea h zit de mine la na terea ta.

- i unde ar trebui s merg? întreb b ie elul.

- N-ai s pleci nic ieri. Ai s r mâi lâng mama ta, ai s -i fi de ajutor în continuare, e ti doar b iat mare. Calea ta stabilit de mine este una aleas , de frumuse e, dar i plin de greut i.

Zâna scoase dintr-o tr istu o carte pe care scria Abecedar i-i spuse în continuare: Deslu ind ce este în aceast carte i în multe altele î i vei construi propriul drum. Nu va fi u or, vei avea multe piedici de trecut.

Succes i-a spus zâna i a plecat, devenind din nou una din stelele care sclipeau pe cer. *** - Mih , ce cau i? îl întreb Maria pe b ie el.

- Eu nu sunt Mih . Ast noapte zâna mi-a zis Merigean. A a m strigi de acum. Îmi place acest nume.

- Bine! Merigean î i voi spune de azi, dar spune-mi ce cau i.

- O carte, drumul meu.

Pân la urm , Maria se l muri ce vrea b ie elul i se duse la megiul din fa a casei ei, înv torul Trandafir, i-i povesti despre Merigean.

- Cine-i Merigean? o întreb domnul Trandafir.

- B iatul meu mi-a spus c ast noapte a venit la el o zân i c la dezmierdat cu numele de Merigean.

Marie, tu spui pove ti, dar numele de Merigean îmi place, e nume de erou de basm. A a am s -i zic. Trimite-l la mine s -i ar t drumul despre care i-a vorbit zâna. or nu i-a fost lui Merigean. Ceilal i copii se jucau cu cercul, el a trebuit s înve e ce este cercul. i azi a a, mâine altfel, drumul lui Merigean începu s prind contur. Merigean f cea zilnic expedi ii iar domnul Trandafir v zând c nu se poate ine de el l-a încredin at altor domni.

Via a unui om este un drum mai lung sau mai scurt dup cum vrea Dumnezeu, dar i cum i-l construie ti. La un moment dat, tot mergând, mai e nevoie i de o pauz .

Merigean, dup terminarea clasei a patra avea s se odihneasc muncind. Cu ajutorul zânei, dar mai ales dup o var întreag a tot socotit, a adunat, a sc zut, înmul it i împ it, a rezolvat fel de fel de probleme dintr-o carte care cuprindea nici mai multe, nici mai pu ine de 1001 de asemenea minun ii pentru gândire, dup cum îl îndruma o zân real , c reia el îi zicea Doamn , a f cut un pas mare, a intrat la liceu. Zâna l-a aplaudat i i-a spus succes pe mai departe.

Merigean nu se uita în urm . Mergea tot înainte i mergea repede.

Râul lui Heraclit curgea, curgea limpede, cu susur ca un clinchet de clopo el de argint.

- Te-ai f cut mare i frumos cum nu este altul, i-a zis zâna într-o zi.

Dac n-a face parte din alt lume m-a îndr gosti de tine, glumi ea.

Merigean lu în serios cele spuse de zân , se uit în oglind , se mir c timpul a trecut a a de repede, dar nu se îndr gosti de el însu i ca Narcis când se uitase în fântân . Î i zise c pentru amor mai este timp, c drumul înc nu este terminat. Mai trecu un hop, mai urc pe o spi , c ci via a omului este un fel de scar pe care urci spi cu spi spre tine însu i. Merigean era mul umit de sine i Maria era mul umit de fiul ei. i domnul Trandafir era mul umit de elevul lui. Într-o var , dup ce mai urc o treapt , Merigean veni acas obosit, pu in sl bit, atins de o mic r ceal i o tuse sup toare.

- Mai colind p durile, i-a recomandat domnul Trandafir, ca s prinzi ro u în obraji.

Merigean îl ascult , c , de i avea mai mult coal decât domnul Trandafir, sfatul lui era întotdeauna în elept i ascultat. Mergând prin p dure, auzi într-o zi un sunet pl cut, un susur de izvor, imperceptibil, i care curgea dintr-o anumit direc ie i merse s vad de unde vine. i merse o zi întreag i nu afl locul. Dormi în Poiana cu Flori pe pat de cetin i se înveli cu frunze de brusture. Diminea în zori auzi din nou sunetul fermecat. Se sp pe fa cu rou de pe flori, culese zmeur i î i potoli foamea i porni la drum din nou. O alt zân îi ap ru în fa i îl îndemna s o urmeze. În a treia zi, spre sear ajunse la marginea unei alte poieni. Ce vedea nu-i venea a

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

crede. Se ascunse în spatele un tufi pentru a avea tip de observa ie. Încerc s i cure e urechile ca s aud mai bine, dar cântecul avea acela i ton, aceea i în ime. C prioare, tol nite în iarb , veveri e ag ate într-un fag, i chiar o privighetoare ce poposea pe coarnele unui cerb, ascultau cântecul. Merigea st tea locului fascinat de ce vedea i auzea. Noua zân îi zise: - Înainteaz ! prioarele, cerbul, veveri ele, purcelu ii fugir în desi . În fa , lui Merigean îi ap ru o dihanie cu ochi aprin i i gura c scat , ar tându- i col i mari i ascu i.

- Fii cuminte, oiman, ordon fata. i chipul de lup se a ez cu botul pe labe. Merigean nu tia ce s zic . Fata sufl din nou în obiectul ei i cântecul porni lin. Din p dure revenir s lb ticiunile i se culcar în iarb lâng ea.

- Cine e ti minunea minunilor? o întreb Merigean. Nici zânele care-mi apar în somn nu sânt a a de frumoase i nu au un asemenea glas ca tine.

- Nu sunt zân , r spunse fata. Sunt om ca i tine.

- i de unde e ti, dac nu-i cu sup rare? Continu Merigean.

- De aici, din Poiana Dorului.

- i cum te cheam ?

Fata îi ar instrumentul din care cânta, un nai din lemn de tis , lustruit de vreme.

- tii ce este?

- Un nai, r spunse Merigean.

- Eu sunt Naiana, se recomand fata, f urm de timiditate.

Naiana venise acolo de peste mun i, din ara lui Drago . Tat l ei avea un nai i cânta dorurile i suferin ele neamului. R zboiul o l orfan de ambii p rin i. Cu bunica ei trecu mun ii i î i f cur un bordei într-o poian de la poalele Ceahl ului. O denumir Poiana Dorului, poiana dorului de acas . Naiana tr ia în tov ia s lb ticiunilor pe care le iubea i la rândul lor o iubeau. Singurii du mani ai fetei erau vân torii. Într-o diminea auzi împu turi în p durea de fagi. Alerg nu-i împu te c prioarele. G si un pui de lup plângând. R sese singur. Îl hr ni cu lapte de la o cerboaic . Lupul f cea deosebirea dintre oamenii buni i cei r i. Când deveni mare îi p zea bordeiul. Se împrieteni repede cu noul venit.

Merigean st tu o s pt mân la Naiana. Într-o noapte îi veni în vis zâna. Mai ai de lucrat la drum îi spuse ea. Nu-l abandona. Numai a vei putea s o iei pe Naiana de so ie. A doua zi, Merigean se horî s plece.

- De ce nu r mâi? Sunt a a de singur , se plânse Naiana.

- Ai animalele, încerc Merigean s-o lini teasc .

- Animalele au graiul lor. Glasul t u este altceva, îl simt. N-am s pot tr i f el.

Cu greu se desp ir . Cântecul naiului îl înso ea pe Merigean.

Deodat se auzi glasul Naianei. Venea din ceruri i reverbera în ecouri peste v i pân h t departe unde urechea omului nu mai poate p trunde: - Merigeaaan, te iubesc!... Merigeaaan te iubesc!... Norii se r sfirau, p durea se leg na, p rile se ridicar în aer s vad ce este.

Merigean i-a r spuns cu un glas de tunet ce începu s se cutremure stâncile i se despice cerul în dou .

- Naianaaa! A teapt -m c vin! i d du s fac pa i înapoi.

Zâna veni lâng el, îl lu de mân .

- Drumul nu este înc terminat. Mai ai de f cut pa i. Cei mai importan i. Cu gândul la Naiana, Merigean urc o nou treapt f s simt . În pauze, sau la greu, striga: Naiana, te iubesc! i cuvintele lui‚ se amplificau în mii i mii de sunete umplând v zduhul.

Anul V, nr. 12(52)/2014

Cu aceea i t rie îi venea i r spunsul: - Merigean!... Merigean, te iubesc!

Când Merigean se întorcea acas , mergea la malul râului care unea cele dou localit i i asculta susurul apei. Era cântec de nai, semn c Naiana îl a tepta. Atunci, împrumuta calul de la Domnul Trandafir i, într-o goan nebun de rupea p mântul, urca pe malul râului pân la Poiana Dorului. i p rile cântau, i veveri ele s reau din creang -n creang , cerbul b tea cu copita în pragul bordeiului.

Naiana tia c vine Merigean i ie ea îmbr cat în rochie de flori cusut anume pentru el. A a a fost în vara de dup cuno tin a f cut .

Zânele îi admirau dar devenir i invidioase pe dragostea lor.

Merigean mai avea de trecut o încercare, când oamenii c ilor aveau s -i aprecieze drumul. În anul acela a fost o iarn cum nu mai zuser b trânii cei mai b trâni i nici de la bunicii lor nu tiau de a ceva. Om tul era în ora e cât dou , trei caturi, la sate era cât casele, iar p durile se împodobiser în rochii de mireas din m tase alb , grea. Naiana î i hr nea animalele cu ce strânsese vara în jurul bordeiului. Spre sear , o c prioar înota din greu prin z pad , urm rit de un lup.

Naiana strig . oiman înapoi, dar nu fu ascultat . Ie i în calea lui, dar dihania î i înfipse col ii în gâtul ei. Când oiman auzi strig tul de durere al Naianei, ap ru i el din p dure dar era prea târziu. Dumnezeu lu la el pe fiin a cea mai drag lui. La marginea p durii, m icu ele de la schitul Credin a în Iisus îi f cur mormânt iar de crucea din fag prinser naiul, ca vântul s sufle în el i cântecul s fie ve nic. În luna lui mai, Merigean urc pe ultima treapt a sc rii lui i de acolo strig cât îl inur puterile iubirii: Naianaaa!... Nu veni nici un ecou, nici un r spuns. Plec acas , merse la râu i apa plângea. Merigean urc în grab în Poiana Dorului, merse la Bordei. C prioarele st teau împrejur. Când îl v zur ridicar capetele, pline de triste e.

- Unde-i Naiana? le întreb el.

Toate îi r spunser , dar el nu le în elese graiul. Cerbul îl scoase din impas. Porni prin desi , f cu cale cu coarnele, iar Merigean se lu dup el. Lâng un fag înalt se afla un mormânt plin de flori de prim var , crescute acolo ca de când este lumea. De lâng cruce abia se ridic oiman, cu capul plecat, cerând parc iertare.

La ultima desp ire, Naiana îi spuse lui Merigean s nu fie îngrijorat c locuie te în p dure fiindc o p ze te oiman de to i du manii.

Merigean î i strig durerea: Naianaaa!... Glasul lui se izbi de stâncile Ceahl ului i pornir în ecouri f sfâr it peste toate crestele Carpa ilor. Vocea lui se auzi i în palatul zânelor. Mama lor se înduio a de Merigean i trimise la el pe cea care-i ar tase drumul în vi pentru a-l conduce mai departe.

- Abia i-ai croit drumul, mai ai multe de aflat îi spuse zâna. Cu mine po i cuceri lumea Merigean se uit lung la ea. Zâna sem na leit cu Naiana. Se frec la ochi, parc pentru a se trezi i zise: - Ce s fac cu drumul dac nu este iubire? Eu r mân aici lâng Naiana.

Lu naiul i sufl în el. Naiul prinse via i scoase un sunet trist.

Când îl auzir , veveri ele pornir din copac în copac spre mormânt, De pe toate potecile venir c prioare, porci mistre i, cerbi, vulpi.

Brazii, fagii, paltinii î i aplecar vârfurile.

Merigean se stabili pentru totdeauna în bordeiul din Poiana Dorului pentru a merge la mormântul Naianei s -i spun c o iube te.

Dar cum Merigean era om, nu trecur mul i ani i la chemarea Naianei se duse lâng ea. C ci via a este trec toare. A r mas îns povestea prieteniei lor care va fi ve nic ca toate pove tile de iubire.

Dac merge i prin p durile Ceahl ului, i când printre copaci trece o boare i se aude glasul tânguitor al p durii, s ti i c acesta este vocea lui Merigean pentru Naiana.