Constelaţii diamantine nr. 2 (54) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 2 (54) Februarie 2015

Semneaz :

Paul Gauguin - Idyll in Tahiti

Camelia Ardelean George Baciu Nicolae Bunduri Iulian Chivu Livia Ciuperc Daniel Dejanu Dominic Diamant Doina Dr gu George Filip Mariana Gheorghe Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Mihai Horga Marian Hotca Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Constantin Miu tefan Lucian Mure anu Tudor Nedelcea Georgeta Nedelcu Janet Nic Ion Pachia Tatomirescu George Petrovai Andrei Potcoav Beatrice Silvia Sorescu Virgil Stan Gheorghe Suciu Miron ic Leonard Ionu Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar George Popa, Frumos i sublim .................pp.3-5 George Petrovai, Heidegger i Jaspers - ultimii mohicani ai marii cuget ri într-o lume cu spiritul tot mai mic ......................................pp.6-9 Doina Dr gu , Imagini i chipuri ..................p.10 Const. Miu, Poetica st rii de mirare ....pp.11,12 Livia Ciuperc , “A tr i în uimire” .................p.13 Daniel Dejanu, O carte ca o rug ciune divin .......................................................................pp.14,15 Ion Pachia Tatomirescu, Între chiroptere de-atac p rul de pe bigudiuri i delta înr rit ...................................................pp.16-20 Boris Marian, Versuri .....................................p.20 George Baciu, O carte ce ne poate face mai în elep i ......................................................pp.21,22 Marian Hotca, Poeme ......................................p.22 tefan Lucian Mure anu, Antiunionismul i sensul românismului în cultura lui Gheorghe Asachi .........................................................pp.23-25 Andrei Potcoav , Un scriitor cu dotare nativ ..........................................................pp.26,27 Mariana Gheorghe, Pove tile Mirunei ........p.27 George Filip, Poeme ........................................p.28 Miron ic, Stej rel Ionescu - “pe drumul oaselor” .............................................................p.29 Daniel Marian, Dumitru Ichim - un poet al luminii ................................................................p.30 Janet Nic , Parodie ..................................pp.31,32 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.32 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Paul Gauguin .............................................................p.33 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.34 Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.35 Camelia Ardelean, Poeme ..............................p.36 Tudor Nedelcea, Monarhia salveaz România sau o jefuie te?! ........................................pp.37-39 Mihai Horga, Poeme ........................................p.39 Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ....................p.40 Petre Gigea-Gorun, Prea Fericitul P rinte Patriarh Teoctist Ar pa u, Cet ean de Onoare al conunei Goicea ....................................pp.41-44 Virgil Stan, stunul ..............................pp.45-47 Georgeta Nedelcu, Copil ria .................pp.48-50 Iulian Chivu, Ochii dasc lului Irimie .....p.51-52 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ..........pp.53,54 Gh. Suciu, Constela ii epigramatice ...........p.55 Nicolae Bunduri, Constela ii epigramatice ..p.56 Stelian Gombo , BOR - între identitate concret i autocefalie rodnic ...........pp.57-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Paul Gauguin

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George POPA

Frumos ]i sublim Forma este zeul unei buc i de materie (Eminescu) De la presocratici, trecând prin Aristotel i pân la Martin Heidegger, s-a recunoscut omul este fiin a finitudinii, a a încât, condi ia material uman este cea a formelor.

Iar pentru a nu fi dizolvat de c tre infinitul „cel r u”, forma este organizat dup legile armoniei, aceasta excluzând infinitudinea.

Organizarea perfect a finitului - armonia - instituie frumosul.

Astfel, frumosul are drept domeniu finitul i el determin un sentiment lini tit, senin, tocmai pentru c perfec iunea finitului ne induce certitudinea formelor care constituie condi ia noastr existen ial . „Frumosul apar ine ajungerii la sine a adev rului”, afirm Heidegger - a adev rului „fiindului” uman; exist , prin urmare, o concordan între adev rul fiin rii noastre i frumos.

Astfel, frumosul - organizarea armonioas a formelor, a finitudinii, a tiparelor este condi ia ontologic sine qua non a naturii umane, iar urâtul - condi ia disontologic .

Kant afirm c procesul intim prin care spiritul recunoa te intuitiv i se bucur de

aceast concordan i, în felul acesta, ia na tere certitudinea fiin rii noastre - constituind esen a recept rii frumosului - r mâne misterios. Noi consider m c acest sentiment al certitudinii fiin rii pe care ni-l induce organizarea perfect a finitudinii, sentimentul armoniei, este spunsul unor receptori apriorici, al unei predispozi ii transcendentale înn scut a sensibilit ii noastre existen iale, care recunoa te în mod nemijlocit armonia formelor contemplate i respinge diformul, dizarmonia ca fiind contrare i distructive pentru fiin area uman .

Infuzându-ne bucurie i echilibru sufletesc frumosul este ceea ce iubim, afirm Sappho, expresia ideal a acestui echilibru fiind kalokagathia care reune te frumosul cu binele - kalon însemnând ceea ce place, admir m, agathon - ceea ce ne protejeaz i ne d lini te. Sufletul bun a fost pl smuit dup ni te armonii muzicale, afirm celebra poet , a zecea muz a Greciei. Frumosul ne încânt , fiindc un lucru e armonios f cut i, în felul acesta, forma devine expresia ontic

Paul Gauguin -

iat la ap

a instituirii prezen ei noastre în fiin are. În contemplarea frumosului ne sim im „ca aca” - Einhausung, în expresie hegelian .

De observat îns c , dac armonia unei corole, a unui statui din vechea Grecie, precum Afrodita din Cnide a lui Praxiteles, ne sunt suficiente pentru a ne da senin tatea ontic a frumosului i astfel, certitudinea ontologic, un chip uman viu de o armonie formal perfect nu ne infuzeaz sentimentul frumosului decât dac se asociaz cu frumuse e sufleteasc . Este expresia uman a acelui agathon despre care vorbea Sappho. * În schimb, sublimul este spunsul spiritului de eliberare - nu numai din trupul care „ne ine prizonieri ca o stridie”, afirm Platon, i pe care Eminescu îl considera „urât”, o temni a geniului, ci din întregul sistem al limitelor care îl îngr desc. Este o stare tensional de dezm rginire având caracterul de a fi de nepotolit, f oprire. În sentimentul sublimului are loc un conflict între finitudine i voin a dezrobirii neîngr dite; dar absolutul eliber rii nu este de atins niciodat . Aceast tensiune conflictual irezolvabil constituie mi carea ascensional a sublimului.

Dac frumosul provoac pl cere, o emoie a sensibilit ii, sfera sa fiind lumea fenomenal , emo ia sublimului apar ine intelectului, spiritului; esen a acestei emo ii este eleva ia - „smulgere în beatitudine spre în imi” afirma Plotin. Nu ne mai sim im „ca acas ”, ci mergem din creast în creast , tot mai sus, cum cerea Empedocle.

Mi carea de eliberare a sublimului este o sfâ iere între finitudinea f de care nu am fi putut avea acces la fiin are, i infinitudinea prin care vrem s dep im modelul ontic sclavizant; unica noastr „mântuire” este acest raptus trans-figurator, este drumul parcurs între refuzul limitelor i str fulgerarea unui dincolo absolut, exprimat de versurile din Luceaf rul: „Nu e nimic, i totu i e / O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene / Uit rii celei oarbe”.

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Elanul de dezm rginire experimentat în starea sublim ne infuzeaz atât încântare cât i nelini te. Sentimentul fericirii apar ine eliber rii, sentimentul de nelini te este indus de imposibilitatea de a epuiza necuprinsul, de a atinge nelimitele libert ii metafizice.

Zborul fulger tor al lui Hyperion c tre Demiurg, impulsionat de for a irepresibil a dorului, este totodat beatitudine i nelini tit automistuire: „El zboar gând purtat de dor, / P’în piere totul, totul”.

Nu o judecat de gust intervine în sentimentul sublimului; i nici un criteriu apreciativ de ordin exclusiv moral; în emo ia intelectual a sublimului fiin area uman este angajat spre transmutare într-un model de existen superior; sublimul presupune deire radical , transcendere, ne poart întrun dincolo unde face s se nasc în noi o suprafiin , indefinisabil îns .

Natura produce emo ia sublimului prin simboluri care energizeaz în are, induc sui eliberator, începând cu mun ii i sfâr ind cu lumea astral ; pentru c în noi „este s dit ceva care dep te natura”, afirm Schiller.

Arta este i ea o natur , transfigurat îns , în care simbolurile eleva iei sunt suflete ti i spirituale, i prin urmare sunt mai active în aspira ia eului de dezrobire metafizic .

Astfel, în postuma eminescian Povestea magului c tor în stele, simbolurile sublimului material - muntele, furtuna n prasnic , cerul înstelat, sunt întrecute de sublimul spiritual: geniul, o entitate f înger i f stea, deci neapar inând nici cerului fizic, nici celui metafizic, constituie o lume proprie - „o lume în lume”, aflat în afara planului crea iei, a a încât Dumnezeu „se împiedic în cifrul s u”.

Iar, în final, el caut un ideal dincolo de lumea uman . În elesul poemului este, prin urmare, raportul între lume i geniu, acest titlu fiind cel adecvat.

Consider m c sentimentul indus de sp imosul distructiv nu apar ine sferei sublimit ii. Sublimul nu este înfrico tor, a a cum s-a afirmat; ceea ce produce groaz nu poate în a, nu poate spiritualiza, nu poate transfigura. Sublimul produce fior cosmic, trans , cutremur, dar nu amenin cu moarte; nu se adreseaz sim ului de autoconservare, alc tuirii carnale, ci spiritului, n zuin ei de eliberare trans-empiric ; nu este o reac ie biologico-psihic , ci „o mi care a min ii”, afirKant, capabil de muta ie axiologic a fiin rii.

Reamintind cuvintele din tratatul lui Longinus - „Sublimul când izbucne te sfarm totul ca un tr znet”, trebuie de relevat faptul sublimul „como ioneaz ” fulger tor, nu are r gaz pentru doi timpi: spaim i dep irea spaimei; i este o valoare absolut :

„sfarm ” tot ce nu este absolut. Sublimul este o criz existen ial radical , revela ia unor moduri superioare de onticitate; acestea r mân îns poten iale, indefinite, con inutul lor fiind doar transcenderea înaripat , încântarea pur a decondi ion rii, a a cum are loc cu zborul în mers continuu c tre transposibil Spre deosebire de frumos, nu oricine are sensibilitate pentru sublim; este nevoie de o anumit predispozi ie înn scut ; sublimul bulverseaz i transport „sufletele de elit ”, scrie Etienne Souriau (Le sublime, Revue d’esthétique, Paris, 3-4, 1966); în schimb, are repulsie pentru inimile lene e i fuge de spiritul meschin; nu oricine poate atinge „foarte înaltul voltaj” al sublimului. ci sublimul este voca ia omului experimentând mereu anse mai înalte i mai pure de fiin are. În fa a sublimului, receptarea are loc cu „sim ul intelectului” despre care vorbe te Grigore Palamas. Sensibilitatea la sublim m soar valoarea spiritual a omului; sublimul dintrodat te alege; dar pentru ca s te aleag , trebuie s te recunoasc : s recunoasc faptul c e ti un ales.

Plecând de la aser iunea lui Baudelaire, „imagina ia este regina facult ilor”, consider m c nu exist un conflict între puterea imagina iei i cea a ra iunii în receptarea sublimului, în sensul c prima nu ar fi capabil cuprind totalitatea m re iilor i for elor naturii pe care le poate concepe ra iunea.

Arthur Rimbaud afirm dimpotriv : „palida noastr ra iune ne ascunde infinitul”. Dac exist un conflict, acesta se afl mai curând între noi în ine i lucrul sublim, în sensul c acesta cere de la noi prea mult i de o manier prea presant , prea nemijlocit , ne cere intuie metafizic , „fulgura ia intelectual ”, de care vorbe Eminescu; or, tocmai acest conflict tensional constituie energia mutant a sublimului. * Sublimul este „o aventur personal , singular , profund ”, afirm Souriau, capabil uneori s produc transmutarea unui eu de o manier definitiv , a a cum este revela ia „transposibilului” amintit mai sus; din acest motiv, se pune întrebarea dac sublimul nu cere criterii noi de definire, fiind, de exemplu, capabil s dea na tere la anumite efecte spirituale care i-ar fi proprii, sau ar da m rturie pentru un anumit statut sau mod de existen proprii obiectului care face s izbucneasc sublimul în suflet. Gânditorul francez se întreab chiar dac sublimul nu se afl de partea miracolului sau a magiei; în timp ce frumosul manifest perfec iunea realizat a unui fiin e (în calitate de om), sublimul induce unei fiin e în mod enigmatic o perfeciune mai înalt , „care ar metamorfoza-o, ar face-o mai profund , mai magnific .”

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Dac , a a cum s-a afirmat înc de la Heraclit, nu exist fiin în sine, ci numai contingen încropind lucruri, f pturi, euri i evenimente la întâmplare, cu atât mai lesne poate avea loc ie irea din acest provizorat; cu alte cuvinte, tocmai în acest provizorat const ansa mutant a sublimului. Eliberarea de eul evanescent, crea ie a lumii fenomenale, i n zuin a spre totala disponibilizare existen ial constituie culmina ia sublimului. „Forma este zeul unei buc i de materie”, afirm Eminescu: ajuns la absolutul perfec iunii, forma devine dumnezeiasc . Prin urmare, grani a dintre frumos i sublim nu este de netrecut. Acest lucru în primul rând pentru c ambele valori in, în ultim instan, de ontologic.

Nucleul concep iei lui Heidegger relativ la Fiin const în dehiscen a dintre Fiin a inexprimabil lingvistic („Fiin a este ceea ce este „) i fiindul uman - care constituie o form de manifestare par ial , finit , imperfect , a Fiin ei, astfel c , nerealizat, fiindul evolueaz spre moarte. Sub influen a lui Hölderlin i Rilke, Heidegger pune pe seama operei de art posibilitatea dezv luirii aderului c fiindul este o component în sânul infinit i de necunoscut al Fiin ei: Înc de la Aristotel, „conformitatea (artei) cu fiindul este privit drept esen a adev rului. Opera de art deschide fiin a fiindului”.

Or, aceast deschidere a fiindului uman tre Fiin nu poate fi decât pe m sura Fiin ei, adic infinit . Acesta este adev rul uman necontrariat de moarte: dep irea prin ecstazia poetic , prin sublim a finitudinii condamnat în mod structural la pieire. Deschidere total a omului c tre Fiin are loc în experien a frumosului i a sublimului.

Fiind forme ale adev rului onticit ii umane, frumosul i sublimul nu sunt ireconciliabile, cum credea Edmond Burke.

Frumosul poate deveni sublim atât pe plan formal cât i spiritual. Pe plan formal, frumosul devine sublim când organizarea finitudinii realizeaz absolutul, cum este, de pild , cazul cu personajele lui Rafael a c ror frumuse e fizic se îmbin cu înalt distinc ie intelectual ; de asemenea, frumosul devine sublim când armonia fizic este transfigurat de expresia unei mari eleva ii spirituale, a a precum îngerul din tabloul lui Leonardo da Vinci Fecioara printre stânci, de la National Gallery din Londra, sau bustul reginei Nefertiti de la Muzeul din Berlin, ambele personaje privind într-un dincolo al unei supreme viziuni i eliber ri transfiguratoare.

Ca atare, cele dou planuri se pot intrica, poten ându-se reciproc. Schelling afirm : „Sublimul în absoluitatea sa cuprinde frumosul, la fel cum frumosul în absoluitatea

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sa cuprinde sublimul”. În arta Egiptului antic starea sublim tr it de personajele adorând o floare de lotus se datore te con tiin ei sacralit ii lotusului conceput ca n scând pe Amon-Re din apele primordiale. Frumosul material absolut al lotusului se întrep trunde cu sublimul frumuse ii spirituale a personajelor respective. În Luceaf rul, frumuse ea fizic absolut a fetei de împ rat - Cum e fecioara printre sfin i/ i luna printre stele face fireasc aspira ia sublim a iubirii sale astrale. Sublimitatea iubirii lui Arald din Strigoii este poten at de sublimitatea dezuirii nocturne a lumii fizice, sensibil la drama regelui i la miracolul rena terii prinesei dun rene, Maria. În versurile: „Femeia goal cufundat -n perne/ Frumuse ea ei privirilor a terne./ Nu crede tu c moare ea vreodat ./ ci e ca umbra unei vie i eterne” - tiparul fizic absolut devine idee, arhetip nemuritor. Desf urarea grandioas a naturii din Miori a poten eaz sublimitatea sufleteasc a eroului baladei.

Arta devine cu atât mai sublim cu cât „dincolo” c tre care are loc în area este mai departe, mai inaccesibil: „Tu trebuia s te cuprinzi/ De acel farmec sfânt/ i noaptea candel s’aprinzi/ Iubirii pe p mânt.” Dac frumosul în primul rând place, încânt , genereaz o emo ie senin , apolinic , iar sublimul înal , d na tere unei emo ii tensionale - figuri cum sunt cele ale reginei Nefertiti sau îngerii lui Leonardo da Vinci, de o des vâr it frumuse e fizic precum i spiritual , induc i sentimentul sublimului, emo ie intelectual . Se poate spune c frumosul intelectual, spiritualizat, ori moral este egal cu sublimul, a cum are loc cu Ana din legenda Me terului Manole. În leg tur cu raportul dintre frumos i sublim, reamintind ideea lui Schiller, conform ruia frumosul tinde s ne in prizonieri în lumea comun , pe când sublimul ne deschide calea spre eliberare, este de observat c majoritatea personajelor lui El Greco nu sunt armonioase, „pl cute” sentimentului frumosului; ele nu sunt întruchip ri minu ios lucrate ale finitudinii, ci apar dizolvate de experien a mistuitoare a sublimului. Torsionate i alungite anormal pe vertical i transformate astfel în adev rate fl ri suind extatic spre cer, aceste personaje exprim n zuin a de confundare cu divinitatea. De asemenea, personajele lui Rembrandt nu constituie modele de frumuse e fizic , ci apar pl smuite dintr-o substan aflat la limita dintre materie i spirit, f cute astfel s exprime sacralizarea prin suferin , prin intensitatea frumuse ii suflete ti.

La Eminescu, în poemul lin frumosul i iubirea devin sublime prin suferin , iar în

Strigoii, prin transcenderea mor ii. Postuma Miron i Frumoasa f corp dezvolt o fenomenologie frumos-sublim original : frumosul nu este suit la sublim prin absolutizarea sa, cum cere Schiller, ci este întrecut de sublim, prin faptul c perfecta statuie uman este transsubstan ializat în lumin . Fata îi spune lui Miron „Tot... Ce pip i,/ Num rul vie ii prip i,/ Trec tor, de unde-un opot/ i fiin a lor o clip -i...// Tot ce-i corp e ca o veste,/ Ca un val, o frunz , -un nume./ Fiin a mea etern este/ Nu-s ca fuga unei spume/ vâr it - o idee/ Ce-i menit-etern s stee.” Prin urmare, lumea uman fiind a limitelor, a finitudinii, este efemer . Dar când o form atinge absolutul, ideali-tatea suprem a frumosului, acesta iese din el însu i - forma devine idee pur . frumosul ine de domeniul finitudinii, al formelor materiale, iar sublimul apar ine spiritului, o confirm Eminescu într-o semnificativ not (ms. 2257), care poate s ne dea i dezlegarea misterului atingerii sublimului atunci când forma realizeaz perfec iunea absolut : „Ea era o cugetare frumoas în în elesul cuvântului. Capul ei cel frumos rea a fi sculptat nu de un sculptor, ci de un filozof.” Într-o însemnare, Eminescu afirm c misiunea omului const în înnobilarea formelor prin spiritualizarea lor. Spiritualizarea împac finitudinea tiparelor materiale, formula ontologic pentru om, cu zuin a nelimitatei eliber ri. Apropiat de ideea eminescian este concep ia lui Schelling, conform c reia frumosul este „infinitul f cut prezent de o manier finit .” * Lirica eminescian este structurat conform unui model de sublim pe care l-am numit spirit hyperionic, având, schematic, urm -

5

toarele caracteristici: - experien a metafizic a marilor sensuri care guverneaz existen a; - transvaluarea poetic a lumii, întemeierea cu ajutorul sacraliz rii i a sublimului, a unui univers dep ind axiologic via a comun ; - experien a idealit ilor ultime, a supremelor piscuri ale sim irii i gândirii; - tensiunea de transcendere într-un dincolo eliberator tentând absolutul spiritualit ii pure. (Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, 2004; Libertatea metafizic eminescian , 2006).

Spiritul hyperionic, voca ia unor mi ri tensionale de în are i dep ire a sistemului de m rginiri care ne îngr desc ontologic i axiologic, constituie aportul eminescian la îmbog irea no iunii de sublim pe plan universal.

Poten area spiritului hyperionic, acest arheu modelator originar, sunt crestele montane. Eminescu relev faptul c muntele domnind în inima rii - este matricea spiritual a sufletului i culturii române ti: „Este muntele tat al râurilor i al poporului nostru. Acesta e cump na lui, cântarul cu carei cânt re te patimile i faptele” (ms.2275b).

Nu unduirea ov itoare deal-vale, ci muntele, în area constituie sânul genezic al culturii române ti. Eminescu a avut intui ia vizionar deschiderea c tre sublim, românul a înv at-o de la mun ii s i: Dar nu-s culori destule în lume s nvesmânte A mun ilor Carpatici sublime idealuri.

Dovad peremptorie: ascensiunea apoteotic - montan i astral - din finalul Miori ei; dovad Coloana brâncu ian a nesfâririi.

Paul Gauguin - Flori din Fran a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VI, nr. 2(54)/2015

George PETROVAI

Heidegger ]i Jaspers – ultimii mohicani ai marii cuget[ri @î ntr-o lume cu spiritul tot mai mic I. Martin Heidegger, filosoful fiin ei în timp i întru moarte Din capul locului, ceea ce înseamn deodat limpezirea titlului i netezirea drumului în elegerii c tre miezul acestui text, m v d silit fac dou preciz ri: 1) În eleg prin marea cugetare acel soi de abordare sistemic i animat de tendin a cunoa terii totalizatoare, din care - potrivit diferen ierii lui R. Rorty - rezult fie o filosofie predominant sistematizatoare, fie una predominant edificatoare, altfel spus o filosofie constructiv i una critic , fapt care l-a determinat pe Lucian Blaga -i împart pe cuget torii însemna i ai lumii în vizionari-constructivi (Thales, Spinoza, Leibniz, Hegel) i analitici-critici (Socrate, David Hume, I. Kant, Edmund Husserl). Cu completarea c Platon i Aristotel reprezint asemenea piscuri ale cuget rii umane, încât este de la sine în eles c î i au locul lor de onoare în ambele categorii de filosofi. Spre exemplificare, iat p rerea avizat a str lucitului logician Alfred North Whitehead despre Platon: „Toat filosofia de dup Platon constituie simple note de subsol la dialogurile sale”...

2) Cu spiritul, lucrurile nu sunt chiar a a de simple cum par la prima vedere. Mai întâi c Biblia face o distinc ie net între suflet i spirit.

Pentru desemnarea sufletului se întrebuin eaz termenul grecesc psyché i ebraicul néphesh, iar pentru spirit se folose te grecescul pneúma, respectiv ebraicul rúach. Apoi c spiritul individual, colectiv i universal i-a dat mult b taie de cap lui Nikolai Berdiaev, acest adversar neîmp cat al gândirii sistematice („Sistemele filosofice nu sunt nici posibile i nici de dorit”, se ap ra el), dup unii filosof existen ialist, dup al ii un mistic i cam dup to i un romantic, dac nu cu totul indecent (sic!), atunci cu totul str in de discursul filosofic impersonal. ci în Spirit i Realitate el este de p rere c spiritul nu trebuie confundat cu sufletul, întrucât spiritul apar ine unui plan diferit, mai bine spus unei alte realit i. Spiritul nu doar c „se une te interior cu sufletul i-l transfigureaz ” (Spiritul i Libertatea), dar „În viziunea spiritualist a lui Berdiaev, lumea, spa iul i timpul sunt crea ii ale spiritului i nu desemneaz decât st ri ale lumii spirituale (Ilie Gyurcsik în Studiu introductiv la cartea Sensul istoriei, Editura Polirom, 1996). Spiritul fiind pentru Berdiaev „o mi care de îmbr are”, Dumnezeu Însu i este spirit, nicidecum substan . i totu i, se vor întreba unii, de unde graba de-a înghesui într-un singur text doi gânditori, când mult mai rezonabil i mai cuviincios era s fie trata i separat?

Iat de unde. Sunt întru totul de acord cu eminentul filosof i

rturar P. P. Negulescu cum c „Nu putem zice ast zi c avem o filosofie, cum putem zice c avem o matematic sau o astronomie, o fizic sau o chimie, ci trebuie s ne mul umim s constat m c avem atâtea filosofii diferite câ i cuget tori, dup vremuri, s-au îndeletnicit cu problemele generale ale naturii i ale vie ii, dezlegându-le fiecare, fire te, în felul s u”.

De unde adev rul nu prea pl cut al celor dou concluzii care se impun: a) Faptul c filosofia nu are un corp de principii admise de toat lumea (obiect bine determinat, metod riguros definit , legi clar stabilite), plus caracterul discutabil al absolut tuturor rezultatelor ei, duce cu necesitate la studiul fiec rui filosof în parte; b) Dac tiin ele particulare pot fi studiate în mod dogmatic, filosofia nu poate fi studiat decât în mod istoric.

Doar prin g zduirea celor doi gânditori în interiorul aceluia i text, c doar au tr it în aceea i perioad i au scris în aceea i limb (Heidegger ca profesor i, pentru aproximativ un an, rector al Universit ii din Freiburg, Jaspers profesor la Universitatea din Heidelberg i din 1948 la cea din Basel), aveam ansa s scot în eviden nu doar deosebirile asem torului concept Dasein (la Heidegger este aproape sinonim cu om, la Jaspers - subiectul vital) i asem narea abord rilor filosofice fundamentale (transcenden , timp, existen , iluminare, adev r, libertate etc.) tratate în mod distinct, inclusiv punctele de contact cu filosofia nonsistemic a lui Berdiaev (Dumnezeu, spirit, libertate, apofatism etc.), ci i faptul c prin ei amândoi se încheie un mod de filosofare, dup cum suntem în tiin i: Jaspers în textul Filosofia în viitor: „Totu i, în viitor nu va fi posibil o aderat dezvoltare a filosofiei f în elegerea acestor doi mari gânditori (Kirkegaard i Nietsche, nota mea, G.P.) pân în profunzimea originilor. C ci în destr marea propriei lor opere i în sacrificiul propriei lor vie i, ei ne-au dezv luit ceva de neînlocuit.”; Heidegger în Sfâr itul filosofiei i sarcina gândirii: „Filosofia a ajuns la sfâr itul ei. Orice tentativ de a mai gândi filosofic nu d na tere decât la rena teri epigonice cu diferite varia iuni”, respectiv: „Sarcina gândirii ar fi atunci aceasta: abandonarea gândirii de pân acum, în vederea determin rii lucrului ce trebuie gândit - a mizei pe care gândirea o poate avea”. În parantez fie spus, compatriotul nostru Emil Cioran, „acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin”, cum obi nuia s -l alinte prietenul s u Petre ea, nu acela i lucru îl avea în minte atunci când afirma c simte nevoia s se deparaziteze de filosofie?

De la Jeanne Hersch (cartea Mirarea filosofic , Editura Humanitas, 1994) afl m noua form în care trebuie s se pun mai departe

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

problemele ce in de philosophia perennis: „A adar, o sarcin fundamental a filosofiei în zilele noastre const în a reflecta asupra metodelor i conceptelor tiin elor care studiaz natura sau omul. Trebuie ca filosofia s ajung la o în elegere a lor suficient de avansat ca s exercite o influen clarificatoare asupra modului în care tiin ele se în eleg ele înse i, ca i asupra ideii pe care i-o fac despre ele nespeciali tii”.

Ori la acest capitol, Jaspers st mult mai bine decât Heidegger, ca unul care venea în filosofie din afar - la început câteva semestre de drept, apoi medicina i prin ea psihiatria.

Tocmai de aceea afirm tran ant în Filosofia în viitor: „ tiin a este o condi ie indispensabil pentru filosofare”. i pu in mai departe: „Filosofia se leag de tiin i gânde te în mediul tuturor tiin elor. puritatea adev rului tiin ific, propriul ei adev r este de fapt inaccesibil”. Pentru ca în scrierea Originea i sensul istoriei s -i acuze pe unii filosofi moderni c „vorbesc despre tiin ca i cum ar cunoa te-o” i s deplâng faptul c „Pân i filosofi de talia lui Hegel tiu prea pu in despre tiin ”.

Jeanne Hersch este de p rere c „fondul cel mai autentic i mai asiduu al gândirii lui Heidegger este mirarea filosofic : „De ce exist mai degrab ceva decât nimic?” se întrebau cam în acela i timp Parmenide i chinezii antici, o întrebare reluat care-l plaseaz pe filosoful german la polul opus celui în care se situeaz Henri Bergson, i asta deoarece ea (întrebarea) nu vizeaz neantul ci fiin a.

Plecând de la aceast întrebare, Heidegger ajunge la fiin a fiinrii, sintagm care are menirea s reveleze subtila distinc ie dintre fiin are i fiin : fiin area „ascunde” fiin a i ei î i datoreaz existen a, iar fiin a nu exist decât ca fiin are!

De precizat, ne avertizeaz J. Hersch, cea care timp de un semestru a audiat cursurile lui Heidegger, c „fiin a trebuie în eleas aici ca verb, nu ca substantiv”, fiin area dovedindu- i prezen a numai întrucât în fiin exist un fel de ac iune.

Dar, taman ca Sfântul Ioan al Crucii, care cerea s fie dat totul la o parte ca s poat vedea, Heidegger constat c obiectivitatea constituie întotdeauna un obstacol în c utarea fiin ei. Drept aceea,

Paul Gauguin - Alyscamps

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

problema cheie pentru gânditorul în discu ie era de-a ti ce se dezluie ca fiin dincolo de obiectivitate. Ori pentru asta avea mare i stringent nevoie de noi „unelte” care s vin în ajutorul ra iunii, tiut fiind faptul c din triada observa ie-experiment-ra ionament, filosoful întrebuin eaz doar ra ionamentul. Se sim ea cu atât mai îndemnat la a a ceva, cu cât un filosof de talia lui Henri Bergson resim ea fixitatea cuvintelor (el care gândea întregul într-o devenire fluid ) ca una din dificult ile majore ale exprim rii filosofice.

Iat de ce Heidegger, „dincolo de fiin area util care ascunde fiin a” (J. Hersch), descoper limba i noile sensuri atribuite cuvintelor cu ajutorul unor prefixe sau sufixe, cuvinte despre care cu îndrept ire se afirm c pân la el „p reau adormite în vocabularul grec sau german”.

Care este principala explica ie a raportului atât de special al lui Heidegger cu limbajul, încât cuget rile lui fundamentale nu pot fi reproduse fidel decât în termenii s i, acele cuvinte elaborate de el, respectiv acele cuvinte vechi altfel întrebuin ate decât în vorbirea curent sau potrivit tradi iei i care nu numai c „nu pot fi separate nicicum de mi carea filosofic ce se efectueaz în i prin ele” (J. Hersch), dar nici nu se las traduse prin altele? Ea (explica ia) const din influen ele venite pe de o parte dinspre presocratici, pe de alt parte dinspre doi compatrio i: poetul romantic Friedrich Hölderlin i gânditorul în manier artistic Friedrich Nietzsche, amândoi având o deosebit pre uire fa de presocratici. Înarmat cu acest set redutabil de „unelte” puse la dispozi ia raionamentului, fire te c Heidegger a putut purcede la explorarea în manier proprie a trei dintre categoriile nodale i mereu inepuizabile ale filosofiei: adev rul, existen a i timpul.

De ce adev rul? Pentru c , ne în tiin eaz aceea i J. Hersch, „Întrebarea fundamental cu privire la fiin a fiin rii este, în al i termeni, întrebarea cu privire la adev r, i ea este în fond singura pe care a vrut s-o pun Heidegger”. El formuleaz trei cerin e în leg tur cu adev rul: rigoarea gândirii, preocuparea pentru exprimare i economia de limbaj.

Dar ce este existen a, aceast categorie filosofic ce l-a preocupat pe Kirkegaard pân la obsesie i în leg tur cu care atât Heidegger, cât i Jaspers au elaborat (fiecare în stil personal) câte o filosofie, de i, în ceea ce-i prive te, au refuzat etichetele de existen iali ti?

Termenul existen este explicat de filosoful nostru prin r cina cuvântului existere, cu în elesul de „a ie i dincolo de...” Prin urmare, existen a heideggerian este o smulgere din obi nuit, adic din rela ia care camufleaz întrebarea primordial cu privire la fiin a fiin rii.

Totodat , prin smulgere existen a treze te posibilitatea, o categorie cu rol de prim rang în filosofia hideggerian . În concluzie, tot ce exist con ine în sine posibilit i, iar printre acestea esen ial este posibilitatea mor ii sale, posibilitate devenit în final certitudine. Cu alte cuvinte, cel ce exist î i descoper „fiin a întru moarte”, adic tocmai ceea ce-i d existentului posibilit ile sale. Altminteri, acesta ar apar ine în întregime fiin rii i pentru el nar mai fi nici posibilit i, nici existen .

De i scris în tinere e (anul 1927), opera principal a lui Martin Heidegger este Fiin i Timp (Sein und Zeit), lucrare în care cele dou categorii se raporteaz atât de strâns una la cealalt , încât formeaz o unitate îmbucat .

Explica ii suplimentare în leg tur cu acest concubinaj filosofic ne ofer însu i autorul în conferin a Timp i Fiin , conferin inut pe data de 31 ianuarie 1962 la Universitatea din Freiburg i care, tradus în române te, a ap rut la Editura Humanitas (împreun cu scrierile Sfâr itul filosofiei i sarcina gândirii i Drumul meu spre fenomenologie) în cartea intitulat Despre miza gândirii (miza gândirii experien a lucrului însu i pe care ea îl gânde te i care nu se las exprimat printr-un cuvânt sau altul, ci prin limba în întregul ei).

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

N.B. Despre fenomenologie doar atât: Este filosofia lui Edmund Husserl, fostul profesor al lui Heidegger, prin care nu trebuie vizate lucrurile în lume, ci modul în care ne sunt date lucrurile ca fenomene.

Fenomenologia, vas zic , avea ca scop analiza activit ii con tiin ei inten ionale.

Din conferin a Timp i Fiin se desprind urm toarele idei c uzitoare: a) „Fiin a înseamn , înc de la începuturile gândirii occidentaleuropene i pân ast zi, ajungere-la-prezen ”, care are rolul ontologic al liniu ei de unire dintre timp i fiin ; b) „Fiin a i timpul se determin reciproc, îns în a a fel încât nici fiin a nu poate fi numit drept ceva temporal, nici timpul drept ceva ce fiin eaz ”; c) „A l sa s ajung la prezen ” înseamn a scoate din ascundere, a aduce în deschis; d) „Timpul autentic este cel al oferirii luminatoare a ajungeriila-prezen din trei direc ii diferite - din prezent, trecut esen ial i viitor -, pe care apropierea vine s le unifice”. C ci timpul în eles ca o scurgere succesiv a „acum”-urilor (trecutul înseamn „acum-numai, prezentul este prezen , iar viitorul „acum-înc -nu”), timpul, deci, „nu e ceva f cut de om, omul nu e ceva f cut de timp. Nu exist , aici, un <a face>. Exist un <a da>, în sensul amintitei oferiri, care vine s lumineze deschiderea de spa iu-timp”.

(Not : La rândul lui Jaspers va vorbi de luminarea existen ei!)

Voi încheia aceast prim parte a eseului cu o constatare dac nu ocant , m car surprinz toare în leg tur cu p rerea Jeannei Hersch vizavi de omul i filosoful Heidegger. C ci, de i îl consider „un filosof veritabil”, ea îi repro eaz omului Heidegger „r cirea în mi carea na ional-socialist , când devine în 1933 rectorul noului regim, sub autoritatea c ruia maestrul s u Husserl este eliminat ca evreu din Universitate i bibliotec - Husserl, c ruia îi dedicase lucrarea Fiin i Timp în semn de respect i prietenie”.

Iar ca filosof, sus ine Hersch, în pofida unei lungi prietenii cu Heidegger, Jaspers „a perceput întotdeauna în gândirea sa un anumit vid, o inconsisten , o anemiere a responsabilit ii”.

II. Karl Jaspers, omul de tiin convertit în filosof Venind în filosofie dinspre psihiatrie (în anul 1913 a scris Psihopatologia general , iar în 1919 Psihologia concep iilor despre lume) i apoi r mânând fidel filosofiei pân la moarte (de i boln vicios, a tr it 86 de ani, l sând în urm o vast oper filosofic ), mai i vine s crezi c Bertrand Russell l-a avut pe Karl Jaspers model atunci când i-a ticluit celebra butad : „Omul de tiin tie la limit totul despre nimic, iar filosoful tie nimic despre totul”.

Cum în prima parte a prezentului eseu am f cut mai multe referiri la Jaspers (fie pentru a scoate în eviden asem rile cu gândirea lui Heidegger, fie deosebirile dintre cei doi), în aceasta a doua parte voi c uta s înf ez ceea ce a f cut din el un cuget tor referen ial în filosofia secolului XX i, totodat , unul distinct i de calibru în filosofia universal .

Trebuie spus c din cauza pozi iei filosofice adoptate i a c toriei cu o evreic , în anul 1937 guvernul na ional-socialist i-a retras lui Karl Jaspers dreptul de a mai preda în vreo universitate din Germania, fapt care îl va decide în 1948 s accepte invita ia Universit ii din Basel (universitate unde predase i Nietzsche), iar pe Jeanne Hersch o îndeamn s sublinieze în studiul închinat filosofului c „Opera i omul formeaz în cazul lui o unitate”.

Principala oper filosofic jasperian , scris în anul 1932, se intituleaz Filosofie, la drept vorbind o medita ie ra ional asupra limitelor

Anul VI, nr. 2(54)/2015

condi iei umane, c ci - ne în tiin eaz aceea i Hersch - „Jaspers î i conduce reflec ia pân la limitele ei, mai întâi pentru a explora situa ia în lume a subiectului gânditor, apoi pentru a în elege care este prezen a sa printre ceilal i oameni i, în sfâr it, posibila sa libertate în fa a transcenden ei”. Întâlnim în aceast fraz mai multe concepte: condi ie uman , lume, subiect gânditor, libertate i transcenden , care împreun cu existen a, adev rul, fiin a, timpul, limbajul i comunicarea ne dau îns i coloana vertebral a gândirii jasperiene.

Mai repede sau mai târziu, prin nefericita condi ie sau zbatere uman în elegem urm toarele: Omul cat neg sind în al vie ii cerc gonind! Cam asta-i i p rerea scriitorului suedez Pär Lagerkvist în celebrul roman Piticul: „La ce folosesc aripile dac nu avem voie s zbur m cu adev rat? Ne sunt povar în loc de slobozenie. Sunt grele, ne apas . Le tragem dup noi. În cele din urm ne devin nesuferite. i sim im ca un fel de u urare când îmblânzitorul de oimi, plictisit de joaca lui crud , ne trage scufia peste ochi i ne scute te cu totul de a mai vedea ceva”.

Omul lui Jaspers este subiectul a c rui con tiin se treze te atunci când el se descoper în mijlocul unei realit i numit lume sau fiin . De ce fiin ? Deoarece nu depinde de el, ci se constituie în obiect, adic se prezint subiectului a a cum este ea. a se face c subiectul gânditor, captiv pentru vecie în interiorul tensiunii kantiene subiect-obiect, inte te cu disperare s cunoasc o lume care pentru el nu va avea niciodat nici unitate i nici totalitate, ci - concluzioneaz filosoful - cunoa terea totalit ii îi este inaccesibil !

Este adev rat c prin efort i str duin putem merge dincolo de ceea ce deja tim, astfel m rind raza cercului în care ne mi m. Dar nu putem emite preten ia cunoa terii totalit ii, deoarece aceasta ne este refuzat prin îns i încercarea de a cunoa te.

Dar iat ce spune Jaspers despre condi ia uman în textul Originile filosofiei, dup ce câteva rânduri mai sus nume te situa iilimit „situa iile fundamentale ale fiin rii noastre factice (Dasein): trebuie s mor, s suf r, s lupt, sunt supus întâmpl rii, m încurc inevitabil în h ul vinei”: „Un alt mod de-a sesiza condi ia noastr uman este con tientizarea nesiguran ei pe care ne-o inspir tot ce fiin eaz în lume”.

Un alt concept nodal al filosofiei jasperiene este adev rul. În studiul Ideea de universitate din anul 1946 („Termenul de idee, opineaz J. Hersch, trebuie aici în eles în sens kantian, ba chiar platonician”), Jaspers nu are în vedere universitatea real , ci modelul care ar trebui s stimuleze necontenit spiritele profesorilor i studen ilor, adic acel loc unde se dezvolt sim ul filosofic al adev rului i sensul transcendent al adev rului vizat de credin a filosofic .

Prin urmare, universitatea în întregul ei fiind un refugiu al libert ii de gândire, nicidecum un instrument de propagand , ea trebuie s se dedice cercet rii f compromisuri, c ci nu are de dat socoteal decât în fa a ra iunii i a criteriilor adev rului.

De unde, ne asigur gânditorul, rolul important ce revine comunic rii autentice dintre dou fiin e omene ti, comunicarea dobândind în elesul de perspectiv comun înspre adev r pentru cei care vorbesc i cerceteaz împreun .

Iat de ce universitatea, acest loc deopotriv al libert ii ca i al cercet rii i înv mântului, trebuie s ofere „posibilitatea unei comunic ri autentice între profesori i studen i, ca i între studen i, i - dac se poate - între profesori”.

Dar suntem avertiza i s nu confund m comunicarea cu transmiterea. Transmiterea are loc atât în tiin la nivelul con tiin ei în genere, cum o nume te Jaspers, cât (asta în primul rând!) i la nivelul Dasein-ului, nivel al condi iei umane la care transmiterea le permite

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

oamenilor s i coordoneze activit ile în lumea în care- i desf oar experien a comun , în care pân la urm lupt pentru supravie uire.

Comunicarea, îns , se face de la existen la existen , ceea ce înseamn c existen a nu cunoa te decât convingeri, pe când con tiin a în genere se ocup de realit i obiective. Cu completarea c aceste convingeri au sens i sunt purt toare de adev r doar pentru existen a în total i deplin libertate, c ci impuse printr-o realitate constrâng toare, ele î i pierd de îndat adev rul existen ial.

Convingerile prin care existen a se leag pe via i pe moarte cu absolutul, nu pot fi comunicate decât în cadrul unui schimb în care libertatea, respectiv rezisten a celeilalte existen e constituie deodat un obstacol permanent i o condi ie indispensabil . Acest proces este numit de Jaspers lupt din iubire. De ce din iubire? Pentru c existen a nu urm re te victoria, ci adev rul pentru sine i pentru cel lalt.

La originea existen ei se afl transcenden a (Dumnezeu), la care noi, ca existen , ne raport m prin limbajul lucrurilor. Vas zic , de i transcenden a nu poate fi ar tat sau demonstrat , întrucât nimic nu poate fi spus despre ea în limbaj direct, totu i, existen a g se te în realitatea empiric , mai precis în situa iile ei limit , acele semne care-i vorbesc despre transcenden i pe care cuget torul nostru le nume te „cifruri” sau „scriere cifrat ” a transcenden ei.

Cu cifrurile, lucrurile stau cam a a: 1) Nimic nu este cifru, totul poate s fie cifru; 2) Cifrurile posibile sunt f de num r; 3) Cifrurile nu „vorbesc” despre transcenden decât pentru existen , mai bine spus pentru libertate, iar ea nu doar c elaboreaz cifruri ale transcenden ei, dar chiar le descifreaz ; 4) Pentru absolutul „lecturii” existen iale, caracterul ambiguu al cifrurilor este inevitabil i indispensabil în acela i timp.

Luptând împotriva idolatriei i supersti iei, Jaspers ne atrage aten ia c nici cifrul, nici chiar interpretarea acestuia nu reprezint transcenden a: „Pentru ca omul s pun mâna pe divinitate i pentru a fi el însu i cel care trebuie s fie, este necesar ca el s p streze puritatea transcendende ei, ascuns , dep rtat sau str in ”.

Not : În textul Cuprinz torul, Jaspers spune în leg tur cu acest concept: „Cuprinz torul este, a adar, ceea ce doar se anun în gândire. El însu i nu apare niciodat , ci tot ceea ce ne apare se ive te în untrul lui”. Pentru ca dou pagini mai departe s ni-l prezinte ca pe un Ianus al subtilit ii cuget rii existen ialiste: „Este suficient dac voi men iona c atunci când cuprinz torul este conceput ca fiin a îns i, el este numit transcenden (Dumnezeu) i lume; atunci când este gândit ca ceea ce suntem noi în ine, el ia numele de fiin are factic , con tiin în genere, spirit i existen ”. rerea lui Jaspers este c tocmai e ecul în lume constituie cifrul decisiv al transcenden ei i c în omul empiric exist acest senza ional cifru: condi ia lui este simultan natur i libertate! Cu precizarea c libertatea nu este posibil decât prin natur .

Deoarece transcenden a nu se afl numai în libertate, ci - prin intermediul acesteia - apare i în natur , iat c ajungem la antinomia libert ii: unindu-se cu natura, ea se distruge ca libertate; contrazicând natura, ea e ueaz ca Dasein empiric.

Dasein-ul sau subiectul vital vrea s dureze în natur , iar existen a dore te absolutul. Cum ambele tendin e se reflect în condi ia uman , iat cauza pentru care în lume exist dou forme de moral : una a surii, pentru care e ecul nu are nici un sens, ea cultivând pruden a i abilitatea, cealalt - marcat de absolutul libert ii, consider c totul e posibil i sfâr te prin a accepta cifrul e ecului.

Tot despre adev r se ocup Jaspers i în prima parte a Logicii filosofice, carte ap rut în anul 1947. Dup ce pune în eviden paradoxul fundamental al filosofiei (dac în tiin exist întotdeauna un obiect de cercetare, în filosofie, datorit faptului c ea studiaz îns i fiin a,

9

nu exist a a ceva!) i dup ce ilustreaz caracterul precar al filosofiei (poate fi oricând respins , pentru c nu este cu adev rat tiin ific i pentru c filosoful nu poate s demonstreze ceea ce afirm ), Jaspers recunoa te c pentru gândirea filosofic condi iile logice r mân indispensabile i, ca atare, se supune consecvent lor, îns prelunge te aceast gândire pân la limitele ei, adic pân acolo unde resursele intelectuale se epuizeaz i inevitabil e ueaz în „gre eli logice”, mai exact în erori de felul tautologiilor, contradic iilor i cercurilor vicioase.

Dar Dumitru Ghi e i George Purdea, semnatarii Prefe ei la Texte filosofice, carte ap rut în anul 1986 la Editura Politic , nu sunt de acord cu maniera lui Jaspers de-a scrie „doar aluziv, în nota tiut ”, a c , neimpresiona i de faima autorului, taxeaz Logica filosofic drept o agreabil mediocritate: „(...) <logica> sa constituie o tratare existen ial-filosofic a câtorva categorii gnoseologice (adev r, intelect, ra iune, judec i existen iale i evaluative etc.) prin raportarea lor continu la problematica accederii la fiin i la autenticitatea fiin rii proprii. Nu este, deci, de mirare c logica modern nu i-a reinut în niciun fel aportul i c numele s u nu figureaz la indicele de nume al lucr rilor de specialitate”.

Optimismul lui Karl Jaspers în viitorul omenirii r zbate din Originile i sensul istoriei, principala lucrare de filosofia istoriei, el descoperind în istoria omenirii perioada axial , intervalul dintre anii 800-200 î.e.n., când gânditori din China, India, Iran i Palestina au întemeiat, concomitent i independent, marile filosofii i religii, astfel punându-se bazele gândirii sistematice întru dobândirea primei forme a con tiin ei de sine.

Precedat de epoca preistoric i preg tit de epoca prometeic a unor progrese tehnico-materiale, Jaspers crede c urme ale acelei antice axe spirituale s-ar resim i pân în zilele noastre, în acest mod percepându-se semnele vagi i nesigure ale unei noi perioade axiale, ce poate culmina într-o nou comunitate spiritual a omenirii, caracterizat printr-un nivel superior al con tiin ei de sine i, evident, printr-o mai înalt conduit moral .

Prezentul pare a fi o cump a vremurilor, timp suspendat între „nu-mai” i „nu-înc ”, cu el închizându-se uria ul arc al civiliza iilor i de la el începând istoria propriu-zis a omenirii - istoria în elegerii i solidariz rii universale. Închei acest lung expozeu cu câteva cuvinte despre Psihopatologia general , care - ne asigur J. Hersch - „a r mas o oper clasic , folosit înc i ast zi”, lucrare în care K. Jaspers face o net distinc ie între psihologia explicativ (o stare psihic sau anumite tulbur ri psihice pot fi explicate atunci când se descoper cauzele psihice sau fiziologice) i psihologia comprehensiv (comportamentul unui subiect este în eles atunci când se stabile te o leg tur între procesele lui psihice i anumite motive).

Paul Gauguin - Peisaj tahitian

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Doina DR~GU}

Imagini ]i chipuri Iat -ne, în prim vara aceasta - obi nuit , capricioas i mereu alta -, cu zâmbete fermec toare, mângâiate de raze calde i lumini înalte sau cu strâmb turi prelungite dintr-un timp trecut i rece.

Iat -ne, deci, în luna aceasta, în a teptarea începutului de anotimp, împov ra i de greutatea iernii trecute i mai îmb trâni i cu un an, elibera i de o structur friguroas i cuprin i de o tensiune nou , cu privirea c tre un viitor de esen spiritual , în închipuirea unei muzici perlate i a unei atmosfere de mare eleva ie. În fa a naturii, cl dit cu farmec pe soclul prim verii, ne îmbog im universul spiritual i ne în m, în plin lumin , într-o în elegere a rosturilor i a tainelor ce proiecteaz , în universalitate,

dimensiuni noi, iar euforia calm se degaj în teptarea derul rii culorilor.

Sunt zile frumoase, cu cer înalt i limpezit de zbor de p ri rotite-n aer, sunt zile sc ldate într-o lumin de o real prospe ime, în care vibreaz o delicat sensibilitate pentru frumos.

Aerul tot este o muzic , o muzic diafan ce plute te, ca un gând leg nat, în somn, de vise.

Prim vara coboar triumfal în muguri, duce mai departe dorul nebun de-a fi rod i se întinde, într-o cuprindere luminoas a fiin ei noastre totale, prin clipe de tr ire emo ional , c tre viziuni transcendentale.

Arborii î i leag verdele, abia ghicit, i se mai înal cu un inel, într-o îmbr are tandr cu aripa lin a vântului sub ire, blocurile poart acelea i

siluete triste i obosite vrând, parc , s strice echilibrul universal, str zile î i prelungesc conturul, sub pa ii ap sa i i grei, ca ni te gânduri înc rcate de dureri adânci.

Totul se desf oar dup legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului; tablouri i imagini de neuitat, pe care le purt m cu noi, i constituie universul nostru interior, ne înal puritatea ra iunii, dincolo de obi nuit, i sensibilitatea sufleteasc , dincolo de necuprins, ne transport într-o lini te suprem , întronare a ordinii fire ti.

Spa iul devine o prelungire a ochiului deschis în unduiri de clipe spre orizont în închipuirea unei ape, simbol al curgerii eleatice. i peste toate aceste imagini apare omul, într-o c utare ve nic , mereu dominat

de neîncredere i speran , de dezn dejde i iubire, de îndoial i credin , în mersul lui spre împlinirea destinului.

El se caut pe sine, i se vrea curat i pur, se vrea deasupra lucrurilor, într-o dezlegare a tainelor universului, nu încurcat i r cit în calcule i griji banale, ap sat de nevoi materiale i încorsetat în legi contradictorii.

Imagini i chipuri încruci ri de bucurii runte i întrist ri adânci se împletesc într-o aceea i iluzie de speran îndep rtat i într-o aceea i a teptare dezolant , iar distan a dintre idealuri i realitate r mâne ca în aporia zenonian , unde Ahile „cel iute de picior” nu va ajunge niciodat broasca estoas ...

Paul Gauguin - De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndrept m?

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

Poetica st[rii de mirare Titlul acestui eseu ne-a fost inspirat de câteva aprecieri ale lui Eugen Simion despre poezia lui Nichita St nescu. În eseul Un poet care nu are complexul genialit ii: Nichita St nescu, criticul opina: „A sta locului (…) înseamn a rostui i a rosti (verbe noiciene) pe care Nichita St nescu le-a intuit i le-a folosit pentru a exprima starea lui de mirare.

Aceasta era emo ia lui: ca s te miri de tine i ceea ce este în afara ta. În limbajul poetului, aceasta este totuna cu starea de mirare.

Contrar prejudec ilor, starea de mirare este o form activ de medita ie. Ea presupune o mare nelini te interioar , dar i o mare dorin de gra ie, o bucurie a spiritului…”

- s.n. (în Fragmente critice, volumul I, Editura Grai i suflet - Cultura na ional , Bucure ti, 1998, p. 81).

1. Un prim aspect pe care îl ia starea de mirare ca form activ de medita ie îl putem sesiza din felul cum se manifest eul poetic aflat sub zodia erosului, în spe cum recepteaz el frumosul indicibil. Spre a ilustra acest aspect, ne-am oprit la trei crea ii st nesciene: Leoaic tân , iubirea (volumul O viziune a sentimentelor - 1964), În dulcele stil clasic (volumul cu acela i nume - 1970) i Evocare (volumul Opere imperfecte - 1979).

Sub aspect formal, prima poezie men ionat este „o roman cu ingenuit i calculate” (Eugen Simion). Metafora-simbol a primei strofe, ca de altfel a întregii poezii („leoaic tân ”), pune eul liric într-o postur inedit , aceea de victim a atacului f al

dragostei devoratoare. „Leoaic tân , iubirea/ mi-a s rit în fa .” Poetul nu urm re te na terea i evolu ia acestui sentiment, ci reac iile eu-lui într-un moment de maxim confruntare cu animalul vorace. Erosul pune în mi care atât natura, cât i componentele individului - privirea, auzul. Natura, intrând în reverbera ie, cap contur, al c rei simbol cercul - întruchipeaz perfec iunea: „ i deodat -n jurul meu, natura/ se f cu un cerc, de-a dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ ca o strângere de ape.” - s.n. Componentele individuale se pun, i ele, în mi care pe vertical , sugerând, prin prezen a melosului, aspira ia spre frumos i perfec iune: „ i privirea-n sus ni/ curcubeu t iat în dou ,/ i auzul o-ntâlni/ tocmai lâng ciocârlii”. Recreând lumea interioar , ca i cea exterioar dup legile proprii, iubirea instituie, prin puterea sa demiurgic , o alt lume, care are cu totul alte atribute, fiind - cum spune poetul „un de ert în str lucire”. Mirarea eu-lui poetic se v de te la nivelul gesticii, c ci sub puterea demiurgic a erosului, are loc o schimbare radical interioar i exterioar : „Mi-am dus mâna la sprâncean / la tâmpl i la b rbie,/ dar mâna nu le mai tie.”

Spre deosebire de Marin Sorescu în Singur printre poe i, care face parodie ad personam, Nichita St nescu mimeaz stilul unei epoci ori o specie literar . Din aceast perspectiv , poeziile erotice din volumul publicat în 1970 sunt „ni te cântece - cele mai multe - tânguitoare i pref cute” (Eugen Simion). Poezia În dulcele stil clasic este - în opinia lui Alex. tef nescu - „o crea ie liric galant - sintez între elegantul stil trubaduresc” i declara iile amoroase în maniera lui Ien chi V rescu. Fiecare din primele dou strofe se deschide cu o invoca ie a fiin ei iubite, repeti ia, refrenul i elipsa verbului l sând impresia unui descântec erotic.

Prin acest ritual, poetul dore te întruparea fiin ei iubite din patru elemente: bolovan, frunz verde, pal , înserare-n sear , pas re amar . A treia strof include un motiv, i el devenit clasic - cel al oglinzii -, aflat în corela ie cu planul imaginarului: „O secund , o secund / eu l-am fost z rit în und ./ El avea ro cat fund ./ Inima încet mi-afund .” Re-

petarea sintagmei temporale în primul vers mai sus citat relev regretul celui îndr gostit imaginea nu prinde corporalitate. Vom vedea ceva mai încolo c i aceasta e o modalitate de afirmare a st rii de miare. Prin intermediul jocului verbelor aparen / esen se ajunge la un paradox: realul gliseaz în imaginar, în timp ce imaginarul las impresia c ar fi devenit realitate. A a se motiveaz prezen a unei strofe intermediare între cele dou planuri - real i imaginar -, strof cu iz de rug , prin care se încearc prelungirea vrajei: „Mai r mâi cu mersul t u/ parc pe timpanul meu” - s.n. De re inut c starea de mirare, pe care abia o ascunde ruga, dezv luie teama poetului ca vraja s nu se rup , aceea a revenirii la realitatea crud a imposibilit ii de a da corporalitate unei Venus profane. În Evocare, contemplând frumosul ca „umbra unei idei”, starea de mirare îi prilejuie te poetului o adev rat poetic a indicibilului. Spre a în elege compara iile i metaforele acestei crea ii, trebuie s le judec m dincolo de grani ele logicului, s mergem, cu alte cuvinte, de la aparen la esen . Pe aceast dihotomie î i structureaz poetul discursul liric, acesta fiind, în fond, o „defini ie” perifrastic a f pturii pure, de a c rei frumuse e se mir poetul, care nu face decât s-o contemple. Neputând g si coresponden e palpabile, care s redea concrete ea unei asemenea f pturi („Ea era frumoas ca umbra unei idei”), Nichita St nescu face analogii de ordin senzorial cu „acele lucruri care, la rândul lor, nu pot fi exprimate în cuvânt decât vag” ( tefania Mincu): „a piele de copil mirosea spinarea ei,/ a piatr proasp t spart / a strig t dintr-o limb moart ”. Starea de mirare fa de frumosul indicibil, conceput în termeni superlativi, în accep ie androginic , transpare i din poezia Muiere (volumul Fiziologia poeziei Editura Eminescu, 1990): „Ea era frumoas foarte,/ amfor cu dou toarte,/ via lung moarte/ i întreg lipsit de parte.” Într-un singur loc - Cântec (volumul O viziune a sentimentelor) - existen a eu-lui poetic este nu numai o întâmplare a fiin ei, ci i o mirare, în timp ce aceea a fiin ei iubite este o certitudine. Aspectul acesta se poate

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

remarca la nivelul registrului verbal din ultima strof a poeziei: „Ce bine c e ti, ce mirare c sunt!/ Dou cântece diferite, lovinduse, amestecându-se,/ dou culori ce nu s-au zut niciodat ,/ una foarte de jos (...)/ una foarte de sus (...)/ în înfrigurata, neasemuita lupt / a minunii c e ti, a-ntâmpl rii c sunt.” - s.n.

2. Un alt aspect al manifest rii mir rii ine de teatralitatea gesticii i declara iilor eu-lui poetic. Con tient de cele dou ipostaze înger i demon -, pe care le incumb personalitatea oric rei femei, poetul adopt masca incertitudinii, care e o alt modalitate ingenioas de afirmare a mir rii fa de comportamentul acesteia. Registrul verbal este elocvent, în acest sens, în poezia Încins (volumul În dulcele stil clasic): „A sta încins la oldul t u/ sabie scurt , netocit / sau mult mai bine ar fi s -mi fie r u/ cu fruntea între sânii i, iubit .// (...) Mai bine sabie la oldul t u/ ca iute la mânie, doamn ,/ tu între bine i u/ la mijloc s m -nfigi sudalm .” - s.n.

Condi ionalul ipotetic ca i conjunctivul marcheaz o alt incertitudine, i anume neputin a prinderii în cuvinte a frumuse ii olimpiene a femeii, aceasta inând de aparen (închipuire) i nu de esen (realitate). În poezia Mult vechii de romantici (acela i volum), contemplând iubita care doarme, poetului îi pare c frumuse ea acesteia e rupt de realitate: „De ce nu m-a putea uita înfiorat/ la bra ul t u suav, când dormi,/ (...) // De ce n-a crede c vin zeii/ c ri pe lungi miresme/ ca s i depun umbra lor/ la tine peste glezne...// De ce n-a crede c exi ti/ tu ce respiri în unde,/ tu singur , v zuto doar cu ochiul/

triunghiular, din frunte.”

Spuneam c în poezia Leoaic tân , iubirea starea de mirare vine i din felul cum e receptat puterea de transfigurare pe care erosul o are atât asupra individualit ii, cât i asupra elementelor naturii. Acest aspect e detectabil i în alte poezii, ca de pild Euridice (volumul Dreptul la timp - 1965), Cântec (volumul Oul i sfera - 1967), cu precizarea c în preajma fiin ei iubite elementele naturii se umanizeaz , în timp ce în cea a eu-lui poetic acestea sunt lipsite de afect. „Aerul se mai emo iona înc / în jurul t u,/ tulburând vederea orelor acele,/ când înnoptarea venea alunecând/ pe roata inimii mele.” (Euridice); „Deodat , aerul a împietrit în jurul meu / i se izbesc de el cuvintele zvârlite/ i se-nroesc, i-a a r mân mereu,/ din ce în ce mai lungi i mai r rite.” (Cântec) - s.n. A se observa, din versurile mai sus citate, c prezen a sau lipsa afectului modific benefic sau malefic componentele celui aflat în starea de mirare contemplativ . În prima poezie este vorba de „vederea orelor acele”, care se tulbur , când aerul se mai emo ioneaz înc în jurul femeii; în cea de-a doua, cuvintele se-nro esc i se izbesc de aerul împietrit în jurul celui care se mir contemplând, încât acestea î i modific forma. În alt loc - poezia Clepsidra (volumul Opere impersonale - din periodicele ultimilor ani), lipsa afectului e sim it ca imposibilitate de comunicare, încât starea de mirare e una dureroas : „Timpul, ce zid insesizabil/ ce ferestre de piatr ! // (...) Timpul, ce zid de verbe/ cu o fereastr dintr-un bloc de piatr .”

Acestea sunt câteva aspecte ale st rii de mirare ale eul-ui poetic, pe care am încercat le eviden iem în lirica lui Nichita St nescu.

Paul Gauguin - Întâlnirea

Anul VI, nr. 2(54)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Livia CIUPERC~

„A tr[i @în uimire...”

Subtil m rturisire, pentru un om care sa numit Eugen Ionescu, de i fiica, MarieFrance, dore te doar caligrafierea „Eugène Ionesco”. În fond, are i dreptate. Fiecare il revendic în felul s u. Dar s revenim la expresia-punct cnut t al în elepciunii unui ilustru octogenar, adresat unei adolescente... ca un veritabil mentor. „Ruga i-v , ruga i-v lui Dumnezeu!” i l-a primit.

Cum altfel? Ionescu r mâne un Ion, ca patronim, nu un Ion care boteaz apele lumilor, ci un Ion de stirpe dacic , într-un cuvânt, un moral. F false vedetisme de... academician. Nu cred s fi r sunat în sufletul s u, vreodat , arogan ele semenilor no tri care nu- i mai încap în piele... c sunt cineva... uitând c -s doar ni te trec tori... printr-acest spa iu... i-atât!

Ei bine, Eugen Ionescu nu cred s fi uitat asta vreodat , prin educa ia primit , de icide colo-de dincolo... Mereu deschizând i ochii, i urechile, pentru a cuprinde cât mai mult... din ceea ce merit a cuprinde. În fond, tim prea bine... valurile, vânturile... au diferite nuan e... „Ruga i-v , ruga i-v lui Dumnezeu!”, sf tuie te maestrul pe-acea tân românc .

O voce p rinteasc , la vârsta senectu ii. Doar credin a lumineaz fiin a. Doar ea. Ba mai mult chiar, „Une te- i rug ciunea cu trevzia, c ci trevzia cur te rug ciunea...”, opte te

i-o alt voce binecuvântat , cea a Sfântului Filotei Sinaitul!

Dac trupul e supus trecerii, sufletul r mâne incoruptibil, pare convins Sfântul Augustin. Gândurile noastre pot primi multe vesminte, prin gesturi sau fapte. Ele pot înflori, înmiresmând, sau dimpotriv , otr vind. i-un pilduitor exemplu (dintre zecile i zecile, cunoscute ori nu), ni-l ofer Cardinalul Nicolas Wiseman (1802-1864), în al s u roman Fabiola (Biserica din catabombe), scris în 1854. Ne slujim (în exemplificare) de traducerea lui Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971), cea de la 1937. Antiteza st la baza ilustr rii celor dou maluri ale cunoa terii: „voim a înf a... pe-o alt persoan ,... singura mo tenitoare a bog iilor (lui Fabius, nobil roman), pe fiica sa care, dup obiceiul roman, poart numele tat lui...

Fabiola...” „E culcat pe un pat încrustat cu argint, dup moda atenian . Camera e ezat în felul cizecian, cu mari cristale prin care se vede terasa plin de flori...”

Mult fast în juru-i. Fabiola are 20 de ani, e „trufa , m rea , poruncitoare”, ea „st pânea pe cei ce-o înconjurau, cerându-le tributul de admira ie”. Înconjurat , mereu, de sclave, pentru a-i fi pe plac. În acel moment, în juru-i erau trei slave: Afra, o „negres ”, „îndemânatic în preg tirea cosmeticelor, a vr jilor, a otr vurilor”; Graia, o grecoaic , „aleas pentru

Paul Gauguin - Femeie breton

i gâsca în ap

gustul ei deosebit i pentru cur enia accentului ei”, i o a treia, Syra, „de prin p rile Asiei”, o cre tin care va g si momentul propice de a- i înfrunta st pâna: „«E drept c via a mea î i apar ine... via a mea, dimpreun cu tot ce se sfâr te cu ea: timpul, s tatea, puterea, trupul, respira ia. Toate acestea, cump rate de tine, ale tale sunt, dar îmi r mâne ceva pe care toate bog iile unui împ rat nu-l poate cump ra, ceva pe care lan urile lumii nu-l pot lega...» ” Acesta este sufletul, „chipul lui Dumnezeu în noi dup fire, dup har i dup sla”, preluând defini ia p rintelui arhimandrit Sofian Boghiu (1912-2002). Aceasta este frumuse ea sufletului. Sinceritatea, puritatea, smerenia. Doar în suflet „st toat puterea, toat valoarea fiin ei omene ti...”.

Fabiola nu poate în elege valoarea afirma iilor acestei micu e sclave cre tine, ci doar îndr zneala de a fi fost înfruntat . iatunci, mânioas , arunc stiletul care o va ni pe biata f ptur ... i totu i, pentru a- i scump ra gre eala, îi ofer un inel de aur, pe care fata îl va a eza c-un gest angelic în „cutia milei” de la „Biserica Bunului stor”.

Iat ce înseamn a fi un bun cre tin!

Simplitate i verticalitate. S tate i m re ie a sufletului. Nevoia de perfec iune. Îndr zneala de a înfrunta mediocritatea, la itatea, arogan a .a. i-o minte desferecat , pentru a d rui un sfat în elept, precum a f cut-o Eugen Ionescu (1909-1994)!... Mâini desf cute, nu pentru a primi, ci pentru a d rui, asemenea cre tinei Syra... A a-i pov uia i avva Chomai pe-ai s i ucenici întru Hristos!

Numai de noi depinde ce vesmânt rostitor alegem, floarea sau spinul gl suirii... i cât de a ezat, cât de sincer... i-atât de cre tinesc mesajul ionescian: „Tr iesc în uimire de când m-am n scut...” i „Dac a fi tiut mai devreme...” Era prea târziu?

Nicidecum. Niciodat nu este prea târziu a ne ruga. i mai presus de orice, de a m rturisi credin a i a îmbia i pe cei din jur (precum a cut-o Eugen Ionescu, adresându-se unei adolescente, Iuliana, la 8 iunie 1993) întru credin : singura cale întru iluminare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Daniel DEJANU

O carte ca o rug[ciune divin[ Poetul domni an George Baciu a editat, recent, o nou carte de versuri, o bijuterie cu titlu imperativ, ca o rug ciune de invocare a divinit ii supreme: „Domne te-m , Doamne!” (Colec ia „Galateea” a Ed. Tiparg, Geam na, 2014). Dup trei volume de versuri de succes „Gânduri de la marginea lumii” (2010), „În vestiarul inimii” (2011), „Cu gându-n buzunar” (2012), dar i dup alte valoroase c i (amintim doar ultimul roman „Apus în deriv ”, din 2013), talentatul poet i prozator domni an iese pe pia cu „Domne te-m , Doamne!”, un titlul preluat de la o poezie anterioar , celebr , a autorului, crea ie de suflet, cu care î i deschide i noul s u volum. Prima copert , frumos ilustrat , invit cu gesturi de „palme deschise” spre lumea mirific a c ii purtate pe aripi de vis, de porumbei albi, purt tori de mesaje cu rotocoale de lumini i umbre, spre universul cunoa terii. Dedicat special „dragei mele, Teea” (spune autorul), cartea con ine, în prima parte, 45 de poeme, pe teme diverse de via , destul de consistente, iar în partea a doua, 45 de strofe concentrate, grupate sugestiv sub genericul „Gânduri picurate”.

Urm rind armonia dintre fond i form , autorul î i redacteaz cartea, într-o compozi ie

original , sub forma unor poeme lirice i „gânduri picurate”, privind starea interioar de via i tr irile sale de mare înc rtur emo ional , în care descoperim motive serioase de încântare i seduc ie…

Poemul „Domne te-m , Doamne!” este, cum spuneam, o rug patetic adresat divinit ii supreme, în semn de binecuvântare cu o iubire pur , pentru „un suflet de fat ”.

Poetul ne cucere te prin gândirea sa metaforic , prezentându-ne mi rile de suflet i bog ia de evenimente interioare, care stârnesc emo ii puternice: „Domne te-m , Doamne, c-un suflet de fat , /Domne te-m , Doamne, cu iarba de m r, / Mai pune un cântec pe foaia de plat / i floarea albastr ascunde-i-o-n p r”. Sub semnul simbolic al „florii albastre” eminesciene, eroul liric e dispus la sacrificii pentru ac iuni artistice, nobile, care s -i mângâie via a cu dragoste sincer i curat . Mediteaz cu tandre e existen ial la sonorit i de vioar , pentru o deplin armonie sufleteasc : „Arunc pe mas din oasele mele / i cru vioara din sufletul ei”. Fire duioas prin sublimul metaforei, el aspir , de fapt, la puritatea i ging ia iubirii adev rate: „las -m singur în boaba de rou , / al turi de fat i floarea de m r”.

Multe dintre poemele c ii sunt construite pe tema iubirii. Dar nu e vorba de o iubire clasic „dureros de dulce”, cum spunea Eminescu, ci de iubire liber , cu tr iri diverse i cu efect terapeutic, atât de binetor, ast zi, asupra st rii emo ionale: „Dac te-a jefui / i-a fura mai întâi gropi a din obraz / cu care m prive ti în fiecare sear / când te mângâi pe coapsa s rutului. // Apoi, / vagabondul din mine / i-ar atârna sf ul sânilor / pe gardul dinspre ograda cu chip de pomi / i trup de toamn . // Dac te-a jefui / i-a fura t lpile cu care-mi strive ti / cearc nele visului din fiecare noapte / în care- i pip i sughi ul pântecului” (Dac te-a jefui, p. 32). Aici, cred c este vorba despre „misterul insolit al limbajului în libertate” (Andre Breton) sau, dup modelul arghezian, poetul domne tean „s-a jucat cu materialul vagabond al cuvintelor”, dând

drumul „limbajului în libertate”, într-un lan de idei aparent nelogice, de un „ermetism barbian”, dar cu subtilit i i ging ii emoionale deosebite: „gropi a din obraz”, „te mângâi pe coapsa s rutului”, „r sf ul sânilor”, ca s nu mai vorbim de ging ia verbelor: i-a fura”, „te mângâi”, „î i pip i” i altele. Aceste asocieri de cuvinte ne dezluie portretul acelui „suflet de fat ”, râvnit, în toat str lucirea sa, de „vagabondul” îndr gostit...

Se cuvine o men iune special pentru cele dou poeme dedicate p rin ilor: „Mama” i „Tata”. În poezia „Mama”, poetul impresioneaz , pân la lacrimi, pentru felul cum î i portretizeaz fiin a care l-a adus pe lume i l-a crescut: „St tea în genunchi pe marginea inimii mele, / frumoas ca o floare aplecat -n umbra toamnei / înc proasp . / Prin ochelarii atârna i sub pleoape / privea copilul din mine / r mas în pragul por ii din coasta dudului / de la drum. // St tea a, privindu- i pântecul, / singurul p mânt pe care-a vrea / s -l curg în lacrim ” (Mama, p. 30). Primul vers sugereaz strânsa leg tur dintre mam i fiu: „St tea în genunchi pe marginea inimii mele”... O imagine de mare înc rc tur sentimental , transfigurând parc toat dragostea din lume, care poate intra într-o inim omeneasc . Întreaga poezie poart o bogat hain de simboluri i îmbin ri de cuvinte metaforice, în armonie cu elemente ale naturii specifice „peisajului-cuib” al casei p rinte ti. Pe de o parte se sugereaz evlavia i cur enia din sufletul „m icu ei b trâne”, în armonie cu prinosul de recuno tin pe care eroul liric îl datoreaz celei mai iubite fiin e din via a sa.

Iar pe de alt parte transfigureaz amintirile copilului legate de micul col or de rai din incinta casei p rinte ti: „copilul din mine mas în pragul por ii din coasta dudului de la drum”. Prin epitete, compara ii i analogii sugestive, poetul îndulce te portretul de suflet al mamei, care î i prive te copilul „prin ochelarii atârna i sub pleoape”, imaginea ei r mânând „frumoas ca o floare

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aplecat -n umbra toamnei înc proasp ”.

Personajul din poezia „Tata” este asociat simbolic cu „dudul de la poarta casei”, iar bietul om „cu umbra bunicului de mân / urca dealul spre cimitir, / cu pas rar i trist”, pentru a îmbr ca haina ve niciei (Tata, p. 31).

Mesajul liric, dedicat tat lui, se încheie cu transfigurarea metaforic a vântului pustietor prin cimitire, imagine r scolitoare, asociat unei rug ciuni triste, asemenea unui bocet sfâ ietor: „În vreme ce vântul / bocea cerea dulce a crucilor / c zute în vecernia rug ciunii” (Tata, p. 31).

La poetul George Baciu, utilizator competent al re elelor de socializare moderne, se pare c , „bolnav de iubire, magna poetica în clocot!” (vorba poetei Nora Iuga, referitoare la creatorii tineri). Mai ales când navigheaz pe internet, cu deosebire pe facebook, poetul e un „instinct în erup ie” i cuvintele nu se sfiesc s i fac de cap i s sfideze ra iunea: „Ah, ce te s rut! / În tramvaiul de week-end / m luind spre depoul / din e-mailul gurii. // Ah, ce te s rut! / Ca pe-o emo ie de umbr / prelins pe tasta cu care scriu / pe messenger pove ti de post. / / Aah, ce te s rut ! Pe strig tul pozei a ezate / într-un clip pe facebook”. (Ah, ce te s rut! p. 33). Sigur, aceast poezie sun vetust i nu are nevoie de comentarii. Se explic prin ea îns i. Este vorba, probabil, de o îndr gostire virtual , de cine tie ce poz descoperit pe facebook. Poetul apare frecvent cu „gânduri picurate” pe facebook, unde post rile lui au mare audien . Simte nevoia de a-i cuceri, prin versurile sale, pe virtualii prieteni de pe re elele de socializare. În partea a doua a c ii sunt inserate 45

Paul Gauguin - Buchet de liliac

de strofe lirice, concentrate, sub genericul „Gânduri picurate”, prin care poetul stârne te fiorul liric, picurând treptat-treptet în sufletul cititorului emo ii adânci, în caden a unei simfonii lirice, marcate de momente solemne, în toare, dar i de momente relaxante, de inim i suflet: „Cântecul dimine ii picur / pe geana râului ce curge, / râm cu f râm ” (1, p. 49). Bardul domni an tie s i altoiasc inspira ia pe mari for e de inspira ie mistic , tradi ionale i sacre: „Dumnezeu are degetul la gur / i st în genunchi pe scândura de stejar / din biserica desenat în sufletul pârâului / ce picur din pleoapa Anei” (2, p. 50). Alteori, cocheteaz i cu „poezia-joc”, în maniera arghezian , împingând jocul verbal pân la absurd: „Hai s ne juc m ascunsa / prin silabele din de cu seara ochilor / i s ne prindem s rut rile la old / ca pe ni te s bii, / cu nasul înfipt în cruciada / îmbr rilor” (22, p. 70). În exprimarea unor sentimente de dragoste i senza ii interioare, puternice, eul liric se bazeaz pe for e instinctuale omene ti, nedefinite, dar sugerate prin metafore i cuvinte cheie: „Când treci pe dâra gândului / curcubeul inimii i înfige buzele / în s rutul visului de irat sub rochia nop ii / cu miros de dragoste” (13, p. 61). De altfel, poezia lui George Baciu tr ie te cu mare vigoare, fiind uneori bântuit de nelini ti puternice i de revolt : „Îmi vine te strig / cu diminea a serii, / cu amiaza trupului, / cu neîn elesul în elesului… / Îmi vine s te strig / ca pe-o s mân / abia încol it în palma vântului” (16, p. 64). În ultima strof din „Gânduri picurate” îl surprindem pe eroul liric într-o stare de singur tate contemplativ : „Într-o zi f dragoste, / floarea din glastr î i desena umbra / pe nasul perdelei, cu fereastra c tre schit, / privind surâsul nudului t u / abia ie it mofturos din îmbr area / visului” (45, p. 93). Nu tim dac în „gândurile” eroului se afla doar un vis efemer sau se manifest liric expresia unei convie uiri intime cu „floarea” iubirii adev rate. Oricum, rela ia dintre imaginarul poetic i puterea de transfigurare a cuvintelor i expresiilor metaforice folosite de autor, ofer cititorilor m sura sentimentelor umane, duioase, puternice i sensibile, v zute prin fereastra unui suflet bântuit de amintiri contradictorii înc aprinse.

Cu „nasul perdelei” prin fereastra sufletului tre schit, c tre rug ciune, sfin enie i sacru, pana poetic se manifest în versuri de mare sensibilitate, cu fapte de via , tr ite, sensibile, r scolitoare… Sigur c „surâsul nudului” abia ie it „mofturos din îmbr iarea visului” sugereaz i pentru noi, cititorii, emo ii i sentimente estetice, idei lirice armonioase, adesea tulbur toare...

15

C[r\i primite la redac\ie

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Ion PACHIA TATOMIRESCU

Între chiroptere de-atac[ p[rul de pe bigudiuri ]i delta @î nr[z[rit[ În hlamid de notabil prozator ivit în noua geografie literar-valah a Dun rii de Jos (mai exact spus, a provinciei Dynogaetia - cu tâlcirea de „cancelarie religios-slavizant ” a elementelor formante: Duno- / Dyno- „bun” + -gaetia < Gaia [Pajura, sau Baba-Gaia pelasg > valah , divinitatea psihopomp înaripat ], confundat cu Gea „p mânt” -, ast zi, Dobrogea, „p mânt bun”, din Dacia ZalmoxianismCre tinismului), spa iu unde chiropterele-s vestite i prin tiin a de a ataca, sau de a pune prompt lungul p r al lumii (magic-analogosimbologic, „apele”) pe bigudiuri, neîndoielnic, pe urmele br ilenilor Panait Istrati (1884-1935) i ale lui F nu Neagu (1932-2011), urme care duceau / duc drept în Marea Getic / Neagr , atât prin volumele de povestiri pe teme mitosofice, specifice Deltei (Povestiri din Delta Dun rii - Bucure ti, Editura Eminescu, 1997; Moartea în Delt , Constan a, Editura Ex Ponto [ISBN 973-644-073-7], 2002; Noaptea cailor s lbatici, Editura Ex Ponto, 2013; ori antologia tuturor povestirilor esen iale de pân azi, tot sub titlul Noaptea cailor s lbatici, Ia i, Tipo Moldova - colec ia Opera omnia - proza scurt contemporan [ISBN 978-606-676-554-1], 2014; pagini A-5: 470), cât i prin romanele, mai deloc în c utarea psiho-temporalit ii proustiene i mai degrab în c utarea pelicanului pierdut în Delta Sacrului Fluviu de Litere (Samka - Norcross, Criterion Publishing [ISBN 1-88730488-6], 2003, roman f leg turi cu indianul concept religios-filosofic, samkhya, dar în remarcabil ecritur de suflet / „purusha” i de natur / „prakrti”, din unghiuri epice de fug ale mitului autothonpelasg > valah, al Samc i, „R ul” / „R utatea Copiilor”; Dincolo de lume, Constan a, Ed. Ex Ponto, 2008; Vremea chiropterelor, Ed. Ex Ponto [ISBN 978-606-598-231-4], 2013, tustrele fiind antologate sub titlul Samka - Dincolo de lume - Vremea chiropterelor, Ia i, Tipo Moldova - colec ia Opera omnia - romanul de azi, 2014; pagini B5: 528), Paul Sârbu (n scut în zodia Racului, la 25 iunie 1957, în Caracal-Dacia Nord-Dun rean , absolvent / bacalaureat - din anul 1977 - al vestitului Liceu Pedagogic din Tulcea, apostol / înv tor de-aproape patru decenii al celor din c tunul Letea, comuna C. A. Rosetti / Tulcea, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Dobrogea, din anul 1999) î i relev „poliedricitatea alpin ” i în calitate de Poet-Cavaler-de-Cogaion (adic de poet cu tiin a dacic de a se face nemuritor), prin volumele de poeme care, armonic, reliefeaz un spa iu liric original: Poeme, debut sub un „cuvânt înainte” al marelui poet valah, Cezar Iv nescu (Târgovi te, Editura Macarie, 1994); Poeme alese, cu un cuvânt înainte de Gh. Tomozei (Ed. Macarie, 1996); 101 poeme (Bucure ti, Editura Biodova [ISBN 978-9731867-57-1], 2011); Raze postume (Constan a, Editura Ex Ponto [ISBN 978-606-598-317-5], 2014), volum pe care-l punem i noi „la raze” / „radiografiere” (infra), tuspatru reunite tot în „anul razelor”, dar ca antologie esen ial , sub titlul Poeme (Ia i, Tipo Moldova - colec ia

Opera omnia - poezie contemporan [ISBN 978-606-676-540-4], 2014 ; pagini 14 × 16: 488; sigl : SarP; cifra de dup sigl indic pagina de referin , infra).

1

2

Paul Sârbu: (1) în orizontul anului 1989, al c ut rii pelicanului pierdut între Bechet i Sulina; (2) în anul 2011, dup g buirea pelicanului de aur, lâng P durea Letea.

Despre opera de prozator / poet a lui Paul Sârbu au scris nenura i condeieri / critici, pentru al nostru Distins Receptor re inând numai câteva referin e esen iale, în ordine cronologic , nu esteticvaloric (infra).

Mircea Iorgulescu: «…sunte i poet, poet adev rat, din rara specie a celor care, cum spunea cineva, „tr gându- i realitatea pe piept ca o c ma ”, nu confund totu i poezia cu jurnalistica.

Trebuie s continua i cu orice pre ; a vrea s pot scrie cândva o prefa la volumul dv. de debut.[...]» (în Suplimentul literarartistic al „Scânteii tinereului”, Bucure ti, 15 aprilie 1989) / «Zbuciumat i gesti-culant , poezia lui Paul Sârbu ine de ceea ce un critic a numit „estetica strig tului” pentru a defini una din cele mai productive orient ri ale veacului nostru» (mai, 1989 / SarP, 449). nu Neagu: «Pe cât m pricep eu într-ale prozei, d-l Paul Sârbu va fi un mare prozator al veacului ce vine...» (apreciere din anul 1998, publicat ca prezentare pe coperta volumului de povestiri, Moartea în Delt , din anul 2002).

Constantin Novac: «Paul Sârbu are ansa i meritul de a- i fi sit i consolidat un topos al s u u or identificabil în spa iul literaturii noastre contemporane. [...] Povestirile în care exceleaz prin tu e viguroase cu accente dramatice precum i romanul de fa reliefeaz un spa iu care aduce pu in dac nu chiar aproape deloc cu familiara evocare a unei mirifice naturi pl dite într-o

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

genez permanent reluat . [...] Paul Sârbu mitizeaz , dar într-un fel care conserv adev rurile perene ale unui inut m rgina , greu accesibil legii i oamenilor acesteia. Pu ria i, evada i, caralii cruzi, pescari s rmani, b rbo i cu virtu i de aman, femei derea ne ofer o lec ie de supravie uire într-un climat ostil care- i adaug la vr jm ia lui un soi de damna iune materializat (?) într-un duh al apelor. Monstruos i perseverent...» (extras din prezentarea publicat pe coperta romanului Samka Norcross, 2003).

Nicolae Rotund: «...Lupta dramatic se d cu timpul necru tor ce se opune apropierii de idealul s u proiectat în propriul simbol.

El î i face din salcâm un mit individualizat, într-o posibil încercare de a se emancipa de precursor. i, de aici, mai evident ca în poemele anterioare, trece de la natura discursiv ,,epic ” a realului în plin imaginar. Dominat de nevoia c ut rii i sus inerii cvasipluralit ii tematice în raport cu miturile ce le guverneaz , poetul i regizeaz , într-o ampl expira ie, spectacolul unde d impresia se simte firesc. Fluxul poematic este când tumultuos, când calm, ca în final, f un aparent efort pentru o construc ie elaborat cu bun tiin , versul (versurile) s oficieze ca o sentin : ,,Florile c zute ale anilor trecu i nu se vor mai întoarce / niciodat / pe crengile uscate, / iar pentru noi, / prim vara / nu mai revine / niciodat .” [...] Treptele disolu iei erotice sunt urm rite în câteva poeme de mare tensiune liric . [...] Principiul de baz , ca la Empedocle, este dragostea, apt s echilibreze individual i cosmosul, generatoare de puritate. [...] Câteva mituri tuteleaz poeziile volumului...» (din prefa a volumului Raze postume, 2014).

Paul Sârbu (în dreapta, ultimul) i familia-i între cele trei culori valahe din steag, în anul 2010.

Poemul ca înr rire postum . Sunt câteva arte poetice temperat-paradoxiste în volumul lui Paul Sârbu, Raze postume (2014).

La ars poetica, la „poliedricitatea” acesteia, a a cum se relev în „raze postume”, Paul Sârbu ajunge nu prin „sinteza” anterioarelor, de la clasicism i pân dincoace de expresionism, dadaism etc., ci prin rodul tr irilor excep ionale ale eroului liric, în ultim instan , ale Poetului, tr iri în ecua ii ale c ror solu ii nu se ivesc decât în aria de tangen a inimii / frun ii la limita tragic-existen ial a ens-ului ivit / format sub pece i stilistic-umaniste / iluministe.

Pentru acest înzestrat poet, limita tragic-existen ial nu-i constituit ca la Arghezi, de mediul bubos-iovianic, ori de zidul temni ei cu „flori de mucigai”, ci de malefic-beneficul spa iu al Deltei, mocirlos, stihial-acvatic, p puros, cu sirene, time, rus lci, dar i cu edenice ochiuri de ap printre constela ii de nuferi care- i au r cinile iubirii de priveli te fiin ial înfipte adânc în mâlul anotimpurilor, dup cum s-a tot observat pe v ile veacurilor de la Mah bh rata încoace: i inima la masa de scris începe s fumege

17

mistuit de versuri pân la infarct, pân la carbonizare, i, ca dup o incinerare, cenu a îi e risipit în vânt peste apele Deltei.

Poate doar câteva poeme aprinse din lumina ochilor t i vor urca peste mla tinile cu stuf ri uri i papur i vor forma o constela ie asem toare unui nuf r singurul dar pe care i-l voi face vreodat ... («Unicul dar» / SarP, 292).

Poetul din Delt este înf at ca posibil erou mesianic în lupta cu tima ce-i prinde între f lci ca de crocodil imaginea din oglinda mla tinii i „o trage în adâncuri” vidro ite, unde-o sfâ ie - deoarece, potrivit unui mit pelasgo- > valaho-dun rean, Apa «î i cere ofrand / câte un chip / în fiecare zi !... / i ce erou / ar putea s se lupte cu monstrul acesta, / s -l r pun / i s te salveze ?!... / Poate doar / Poetul…» (Poate doar... / SarP, 294). Pentru Paul Sârbu, via a i moartea Poetului se afl „în c limara de pe masa de scris”, o c limar unde „se ad postesc i spiritele str mo ilor”, o c limar în care „fo nesc cuvintele prevestitoare de furtuni”: Dac-o ve i sparge, dac ve i c lca-n picioare cioburile, sufletul meu se va muta într-o alt c limar , departe – într-o stea din apropierea Luceaf rului !... («C limara» / SarP, 298).

Pornind de la mitul despre puterea genezic , dintâi, a Cuvântului, în c utarea satisfacerii polivalen ei lirico-semantic-sincretice, esteticparadoxiste, a principiului potrivit c ruia materia decurge din Cuvânt, principiu potrivit c ruia, „prin revolt ”, semnificantul devine sc tor de semnificat (pentru „exactitatea” admira iei principialestetice, a se cerceta, îndeosebi, Istoria religiilor, de Ion PachiaTatomirescu, vol. I, Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, pân în Cre tinismul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor, Timioara, Editura Aethicus, 2001, pp. 124-127), Paul Sârbu, într-o direc ie original - îns din vecin tatea lui Nichita St nescu, cel din arspoetica Evocare - vede în Poezie chiar Iubita-i ce-a avut, illo tempore, „puteri magice, guvernatoare de Univers”, Iubita / Poezia al c rei Cuvânt putea produce extinc ie, sau rena tere cosmic : Tu aveai puteri magice, draga mea, tu guvernai universul, numai cu un singur cuvânt al t u puteai face s cad stelele, puteai s usuci pomii înflori i, puteai s stingi soarele cu un singur cuvânt al t u!...

Dar, cu un singur cuvânt al t u puteai s gone ti norii întuneca i, reaprinzi soarele ce p rea c e stins pe vecie de un cuvânt al t u din trecut, puteai s opre ti talazurile i cutremurele i sfâr itul lumii din inima mea cu un singur cuvânt al t u,

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

readuci stelele la locurile lor din care c zuser , i s restabile ti lini tea i fericirea, i echilibrul întregului univers, cu un singur cuvânt al t u!... («Tu aveai puteri magice» / SarP, 346 sq.).

Intrarea / c derea în crepuscul a puterii dintâi a Poeziei / Iubitei cauza fiind chiar „puterea”, mai exact spus, incomunicarea dintre Poezie / Iubit i Poet / Erou (poematic) - duce la disjunc ie i apoi la „pietrificare” de Poet / Poezie (Iubit ), chiar dac a scris poeme doar la lumina fiin ei acesteia (cf. De când ai plecat), chiar în ciuda faptului „poetul este un electrician al neantului”: Dar , cu puterea ta suveran , imperial , nu-mi adresai niciun cuvânt, nicio privire, iar inima mea s-a stins încetul cu încetul, s-a pref cut într-o piatr rece din mijlocul drumului pe care calc to i, i nu mai poate crede-n nimic, nici m car în puterile tale magice, de odinioar …

Iar tu e ti acum, draga mea, o fiin obi nuit , trec toare, cu p rul c runt!... («Tu aveai puteri magice» / SarP, 347). În irepresibila „cântare a elementelor” din fundamentele lumilor - Ap , Aer, Foc, Lemn / Eter, P mânt -, în Raze postume (spre deosebire de celelalte, împetalate pân în prezent în opera-i liric ), Paul Sârbu d prioritate - parc „firesc-absolutdictat ” de spa iul-capcan al Deltei - Apei i Focului. Într-adev r, Apa, prin „trans-simbolizarea-trinom”, Ap - Iubit - Poezie, se relev drept „placent n sc toare de stele”, „matrice” a universului nostru cel de toate zilelele: ...Tu erai matricea universului, placenta din care se n teau stelele, p durile i apele în fiecare diminea !...

Cu un singur gest al mâinii, cu o privire ori un cuvânt al t u puteai provoca eclipse, cutremure, dezastre suflete ti, osuare – tigvele celor care te-au adorat stau martore, înfipte în parii din fa a inimii tale , trofee uitate în noapte i vânt în care înc mai pâlpâie visele i vie ile pierdute pentru tine... («Obsesie» / SarP, 428). În contrabalansare, cel lalt pol al infinitei lumi se arat în elementul Foc, invocat printr-o serie de sintagme / metafore-simbol de-aleas polivalen lirico-semantic-sincretic : „focul vie ii”, „soarele ro u al dimine ii”, „soarele aflat în moarte clinic ” (resuscitat de poet ca incontestabil participant la o odine cosmic : «Îmi extrag zilnic / câte o sering de sânge / din inim / i o injectez soarelui ro u al dimine ii / ca s prind via ...» / «Am trecut i de câteva eclipse, / dup ce am ag at o branul / pentru transfuzie / între aorta mea / i soarele aflat în moarte clinic ! / Dar, pân la urm am reu it s -l resuscitez, / s

Anul VI, nr. 2(54)/2015

reaprind focul vie ii!...» - Sursa de iluminat / SarP, 344 sq.), „foc viu”, „Soarele într-o catapult ”, „br ri de aur aprins”, „s ge ile aprinse” (ale versurilor-actant-ren sc toare de cosmos), „steaua toare i ridat ”, „floricele de porumb pr jit” (împodobitoare de crengi prin livezi cosmice), „focuri ceremoniale” etc.: Zadarnic aprind un foc viu cu noaptea-n cap, ca, de la el reaprind soarele, în fiecare diminea : flac ra lui e tot mai mic , palid , i se ridic tot mai pu in deasupra orizontului, / [...] / zadarnic am încercat s prind Soarele într-o catapult i s -l urc într-un cuib de vultur, / [...] / În curând va fi cât un muc de lumânare i nu-l voi mai putea reaprinde niciodat , zadarnic scap r pietrele de cremene din care sar stelele pe cer !... / [...] // Dup solsti iul de iarn nicio fecioar nu mai r mâne îns rcinat ca s nasc din nou Soarele, ca în trecut, / [...] / Zadarnic arunc în sus ge ile aprinse ale versurilor mele / [...] / totul va r mâne într-o eclips total !...

Nimic nu mai poate readuce steaua c toare i ridat în locul ei dinainte, oricât am unge-o cu alifii !...

Zadarnic împodobesc crengile dezgolite i reci cu floricele de porumb pr jit ca pomii s înfloreasc din nou, / [...] / Focurile ceremoniale î i pierd puterea în cel de al patrulea anotimp al vie ii, toat magia din lume nu mai poate face ca s înfloreasc din nou car un salcâm !... («Spaimele nop ii” / SarP, 335 – 338). În opera poetic a lui Paul Sârbu - i cu abordare special în Raze postume -, nu romantic este constela ia motivic-tematic a lunii, sau a nop ii, ori a umbrei (neîndoielnic, cu irepresibil „ombilicare” lirico-semantic-sincretic , „pastelat ”, la principiul energetic „Femina” / „Yin”) etc., ci paradoxist , p strând „realismul mitic-autohton-pelasg” potrivit c ruia sufletele mor ilor se înal i se încuibeaz pe fa a nev zut a Lunii.

Este „abandonat” / „respins” romanticul, ori expresionistul în cântec selenar-pastelat, atât la nivelul „prim sintagmatic“ («M-a mu cat un câine, / luna, / de picior, când m -ntorceam în tain , de la tine !... / [...] / Mâr av-a fost în noapte-aceea luna, / voind s ne despart !...» - Luna mâr av [SarP, 290]; cu vectorizarea lirico-semanticsincretic , bine-oximoronizat , de pe „brazdele albe ale colii de scris”, în antithanaticul „r rit” / „rod” de cuvinte-lan-de-stele «pentru un seceri bogat / al lunii noi, / postume...» - Ultimul p trar [SarP, 296]; etc.), cât i la nivelul secund-rafinat-paradoxist al „razelor de apoi”: barca romantic de pe lacul înc rcat cu nuferi (de la reeditarea eminescian a perechii edenice de dinaintea c derii în p cat i a izgonirii prim-cuplului omenesc) devine - la Paul Sârbu - «lotca / de înc te mai a teapt / sub Ursa Mare, / priponit de salcie...» (Un singur comutator / SarP, 305); „iubita indiferent ” calc ascu itsfârtec tor, „r ne te adânc” i „ucide” umbra-sânge de erou poematic din „razele postume” ale lui Paul Sârbu (cf. Umbra/ SarP, 306 sq.); sacra pereche din panoul central al Zalmoxianismului, Lun - Soare,

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu are atribute psihopompe, ci-i lumin toare de via („lumin torii”, Luna i Soarele, «au fost singurele f clii, / [...] / care ne-au luminat via a» - Pe ti orul de aur / SarP, 373); reflectarea în oglind -ap este semn al viului; oglindirea sacrei perechi Lun - Soare în telurica pereche Ea / Iubita - El / Poetul intr din gârl / mla tin în inim acvariu-intercostal, „inim de sacrificiu” («noapte de noapte», când spal «cuvintele / ca pe ni te semin e - / ca s rodeasc mai bine», s aib o bogat „recolt de versuri”, «c ci iat , / r sare deja / luna postum !...» - Vulturul / SarP, 310 - ca i sub „luna antum ”); etc.

Paul Sârbu i Vasile Andru, inspirând fragran a rozelor vecinului prin ochiurile umbrosului gard de fier vopsit cu-azur de Letea-Dacia, în orizontul anului 2011.

Pentru Pelasgimea > Valahimea de Câmpie / Matc (Delt ) Dun rean , salcâmul reprezint , mitico-simbolic, „veritabilul” axis mundi (iar acolo unde salcâmul, iubitul copac melifer, lipse te, mitologia locului îl substituie cu plopul, cu arinul, cu salcia etc., numai arbore falnic peste z voi / lunc s fie...), legând ens-ul din planul teluricuman de proiec ia-i-stea / luceaf r din planul celest, a a cum ni l-a eternizat în spirit romantic, Mihai Eminescu, în celebra-i poem cu elemente de pastel vesperal, Sara pe deal, sau cum l-a înve nicit, în spiritul esteticii realismului, romanul Morome ii, de Marin Preda, ori cum „ni l-a cosmic-învârtejit”, în spiritul estetic al paradoxismului bine temperat, o seam de poe i de marc : Arhip Cibotariu (cf. Au înnebunit salcâmii, în m iastra compozi ie / interpretare a rapsodului Tudor Gheorghe), Paul Sârbu . a. adar, salcâmul este axis mundi pentru geografia mitic-valah a Câmpiei / Deltei Dun rene, sau a M tcii - cu misterioasa p dure / localitate, Letea, unde domiciliaz de decenii i poetul Paul Sârbu -, tot a a cum se arat gorunul - ca în celebra elegie expresionist a lui Lucian Blaga (de sub titlul omonimic, Gorunul) - pentru geografia mitic-valah a zonei unduios-deluroase a Daciei, tot a a cum r mâne bradul, neîntrerupt, din orizontul anilor 10000 / 9000 î.H., orizont sacru al picturilor rupestre din Gaura Chindiei (de pe malul stâng al Dun rii, de la Pescari, jude ul Cara -Severin, Dacia Nord-Dun rean ) i pân în orizontul anului prezent, 2014 d.H., pentru geografia miticvalah a Muntelui.

Deopotriv fiind i axis mundi, i constela ie motivic-sinestezicparadoxist , salcâmul - din Raze postume, de Paul Sârbu - «detoneaz , încetul-cu-încetul, / dinamita molcom a florilor [...], / împr tiind o mireasm s lbatic , îmb toare...», determinând eroul liric s îngenuncheze ca în biseric / templu ca s -i s rute umbra cosmicteluric , fapt al autoproiect rii într-o dendrologic-mioritic nunt (cu „martor de cununie”, Steaua Polar , „în persoan ”), i f când ca Distinsul Receptor s devin „martor” i la un interesant „act narcisist”:

19

Alt dat m-am furi at i, s m vad nimeni, am s rutat doar umbra sat pe p mânt a crengilor de salcâm sub lun !... // [...] // ... i am privit , fermecat, oglindirea florilor de salcâm în apa tremurând !

Iar când vântul a început s bat am s rit în ghiol salvez reflectarea salcâmului înflorit care se zb tea în valuri, ca s nu fie devorat , de monstrul care o pândea din adâncuri !... // [...] // ... i am declarat dragoste, cu glas tare, florilor de salcâm... / [...] // În elegând fream tul afirmativ al florilor de salcâm am chemat preotul satului care-mi este prieten i care a a ezat diadema de mireas pe crengile b tute cu stele, iar coroni a mirelui mi-a a ezat-o pe frunte, i a-nceput s oficieze ceremonia, legându-ne prin cununie... / [...] // Am s rutat întâia oar mireasa, floarea de salcâm ... / [...] / ...mireasa îmbr cat în rochie cusut numai din flori de salcâm !... («Dragostea i moartea florilor de salcâm» / SarP, 283 – 287). z d r va n u l erou poematic al lui Paul Sârbu are excepionale preocup ri cinegetice, teluric-celeste, cu scopul - „secund i declarat” - de a face Timpul s stea în loc; i tocmai de aceea întinde capcane Lunii, de parc ar fi la vân toare de lupi-viscole, ori de vulpi auriu-ro cate, de prin z voaiele de la Letea < Leth[ea]: Ca timpul s stea pe loc în noaptea asta de-ntâlnire am întins între crengile salcâmului o capcan cu zim i i arc de o el, captureze luna, s-o intuiasc pe cer !... («Luna captiv » / SarP, 288).

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În „salcâmiada” cu peren „îmbumbire”, din Raze postume, de Paul Sârbu, eroul poematic umbl ca un nen scut, pentru c are inima «r spândit în florile de salcâm», „face ritualuri întru gr birea înfloririi” salcâmilor «ca ni te galaxii crescute din p mânt», „în spatele gr dinii”, se rec tore te «cu florile de salcâm / în fiecare an» (Flori de salcâm / SarP, 302), re ine (în proprietatea-i ap rat de „constitu ia” lui Platon) doar dou -trei fire de nisip «din toat clepsidra», fapt pentru care-i «lovit cu pietre / ca un ap isp itor» de parc ar fi luat asupr -i «toate p catele întregului c tun» (Letea, desigur), constat în clepsidr „i s-au scurs / ivit” «dou -trei flori de salcâm», nu de nisip, dar veghea etern a lunii, flori care s-au metamorfozat «în versuri / ce se scurg, încet, în continuare, / într-o clepsidr postum !...»

(Clepsidra / SarP, 309), tot la salcâm ria-i de sub lun nou , mai mult ca sigur, observ un Dumnezeu-cu it „împlântat în inim -i” ca «o desp ire - / sub florile de salcâm», ca «idol secret / în sarcofagul» propriei memorii, chip cioplit c ruia-i aude «b ile inimii / prin c ma a de beton i [de] plumb / pe care lumea a turnat-o între noi, / acolo unde nu mai exist oameni care cu pietre s ne loveasc », dar unde «nu mai exist nici stele, / nici porci care s groh ie la ele» (Taina / SarP, 317), r mâne primul martor «la moartea / i [la] învierea / din propriul lor mormânt / a florilor / de salcâm» (La Învierea de Apoi a florilor de salcâm / SarP, 321), pare convins c «sub un salcâm uscat, / durerea amintirilor / poate ucide» (Sub un salcâm uscat / SarP, 322), zdrobind între din i o floare de salcâm, afl în ea „stafidacarne a zeului vegeta iei” (cf. Ultima suflare / SarP, 325 sq.), «acest zeu vegetal, / neidentificat», ce tr ie te ca salcâm înflorit spre a nimici anual, în luna mai (pentru eroul liric, desigur), «lac tele i z voarele / din t râmul misterios / al mor ii» (Aventura florilor de salcâm / SarP, 348), particip , îndemnat de inim / frunte (dup gradul în care i-a însu it str mo easca-i tiin dacic de a deveni nemuritor, gra ie colii Oralit ii Culte a Zalmoxianismului, dar i dup cum a citit în biblio-Creanga de Aur, de James George Frazer, 1854-1941), la «ceremonia anual de sacrificare a salcâmului înflorit», de vreme ce «str mo ii no tri, / ai acestui c tun, / au fost salcâmi înflori i», de vreme ce spiritul salcâmului sacrificat aduce dacic-gebeleisian, sau „solomon re te”, «nori deasupra c tunului i ploaie», de vreme ce «spiritul / salcâmului sacrificat / duce în fiecare an mesaje zeilor, / cerând bel ug / i s fie ferit poporul de nenorociri, / iar oamenii invoc / întoarcerea / spiritului salcâmului / pentru a învia i anul viitor / i a se sacrifica / pentru abunden a c tunului...» (Ceremonia anuade sacrificare a salcâmului înflorit, SarP, 400 / 404) etc.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Boris MARIAN

Inocentul Inocentul, indecent, monument, Anun -m , spuse nebunul i trecu prin zid. i auzit o scar vorbind? Dar o u ?

Trage-m , spuse u a. Draw the long bow, Adaug prezidentul Mao. You, cow, uite scriu versuri, Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte, Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci, CANCI, zise l mai tare, difer subiectul, prea mult lumin stric , precum smântâna, reflectoarele acoper popoarele i ponoasele, prefer obscuritatea s lii de cinema, semin ele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred, sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoper cu citate, „ i tu, fiul meu, Brutus”, cuvinte - prieten, iubire, un l trat de câine uitat, bietul Hamlet, prad colarilor, Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric trece prin sânge, Spui c nu te cunosc, dar ce are rost? untrul devine afar , urc timid trepte-trepte, Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc, Ne-alearg un diplodoc.

Voi m respinge i Voi m respinge i ca pe un pol electric de acela i sens, Dar totul vine de la cap, o sincop , apoi scapi, Ceapa, crapul i ciorapul într-o geant la s racul care caut chi toace în co uri i tomberoane, iar bogatul Aleihap cânt Zorba sub dulap, Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu, splendoarea Ateh a poposit la Odesa la bra cu Odin, Cine scoate mai mul i din i cu ciocane de argint, Foc, foc, strig un orb, lini te, strig surdul, dragoste vrea i ornitorincul, omul are însu iri precum ochii la ba chiri, ce-i real pare un vis, nu fuma în paraclis, boii soarelui cu sârg Trag de astru-l duc la târg, m-au plecat prietenii, Scuturarea cetinii, ca un far r mas-am, v d, Caut pacea în pr d, rena tere, remoarte, relenti, Dar REIUBIREA tu n-o s-o mai tii, precum tac faraonii de milenii, De mult pierdut-am ritmurile vremii.

Indisciplin

Paul Gauguin - Copaci alba tri

trân , urât i rea, moartea mai vine pe sear , Ea opote te basme despre lumin , iubire, mincinoas , hain , Exist un burete cu care s tergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.

Copiii violen ei nasc violen . Întunericul urmeaz verii. Canopus.

Ne rotim pe acelea i cercuri, cercul scoate limba, unii râd.

Pacientul se nume te Jason. Iona habar nu are de ce.

Tryptizol, ce-i aia, maic ? Nimeni nu cunoa te cauzele crizei.

Crim perfect . Mâna mea e un trup de flori.

Nisip dureros m îngroap . P durile bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii uier . A tepta i un nou continent? Pentru ce? ri pe dune, caii pe rm, totul a secat pân la diamant.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

George BACIU

O carte ce ne poate face mai @î n\elep\i Despre personalitatea lui Marcus Tullius Cicero - filosof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul i constitu ionalist roman -, mul i au creionat un portret dup ce iau citit opera, f a c uta prin arhiva de valori a lumii romane informa ii i despre agitata sa via , care s-a de irat într-o vreme cu multe evenimente semnificative. Timpul în care se desf oar i se curm tragic via a lui Cicero este ultimul veac înainte de Hristos. Sfâr itul u precede i exprim simbolic pr bu irea regimului republican. Au urmat, implacabil, Principatul lui Octavian Augustus i Roma imperial .

Activitatea sa literar i politico-social s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. A fost autorul roman care a exercitat cea mai profund influen asupra literaturii latine i s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca i Augustin.

A studiat elocin a, legile, literatura greceasc , actoria, cu ilu trii înv i ai vremii, inclusiv Esop.

Referindu-se la talentul i cultura lui Cicero, unul dintre profesorii s i, Apollonius

Molon din Rhodos spunea: „Te felicit i te admir, tinere, dar plâng soarta Greciei v zând c tu vei duce la Roma singura avere care ne mai r mâne: elocin a si erudi ia”.

Ca om, Cicero avea o fire boln vicioas , dar o voce puternic i sonor ; era vanitos, îndr zne , înfumurat, bârfitor, omenos, schimtor, drept, l ud ros, avea curaj civic, era pacifist.

Istoricul Plutarh spunea c a marele orator era bogat precum Crassus i puternic precum Pompei.

De la în imea cuvântului s u, de o ascu it ironie, Cicero i-a poreclit marii contemporani atr gându- i du nia lor. De altfel, fire nestatornic , el a fost când prieten, când du man al acestora. În vremea de glorie a poporului roman, Cicero a fost întâmpinat cu dreapt pre uire.

Astfel, în predoslovia la Letopise ul rii Moldovei de la zidirea lumii pân la 1601, Nicolae Costin, fiu al marelui cronicar Miron Costin, scrie cu sinceritate, dar i cu emfaz retoric : „Nime mai bine i mai pre scurt toat desf tarea istoriei n-au cuprins, iubite cetitoriule, decât acela domnul voroavei râmlene ti, Cicero…”.

Pentru Dimitrie Cantemir, Cicero este „marele Demostene al romanilor”, model al frumoasei rostiri i pentru urma i. În 1846, Ion Heliade R dulescu, unul dintre ctitorii culturii române ti, r spândea chemarea pentru o „Bibliotec Universal ”.

Printr-un program editorial de 10 ani, „Biblioteca” avea misiunea s ofere în limba român „232 de capodopere ale tuturor timpurilor”. Între acestea, Cicero. Opere filozofice i morale. Pe primul plan al aten iei lui Heliade se afla De republica (Despre republic ), tratat al lui Cicero în care se dezbate problema alc tuirii constitu ionale a statului. În 1874, Societatea Academic Român premia pe Dimitrie August Laurian, fiul filologului i istoricului August Treboniu Laurian, pentru traducerea celebrelor Filipice ale lui Cicero, îndreptate împotriva lui Marcus Antonius.

În vremurile mai apropiate nou , celor de azi, numeroase personalit i ale literelor i istoriei au continuat s ofere culturii române ti versiuni tot mai ample, mai reu ite ale operelor lui Cicero, înso ite de cuprinz toare studii latine ti i istoricii romani care au scos în evident valoarea literar , precum i valoarea documentar a scrierilor sale - inclusiv a nepre uitelor lui scrisori - au evocat, uneori, asem ri de destin.

Opera sa însumeaz 58 de discursuri care reprezint o fericit armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultura vast (doctrina) i practica forului (usus forensis), opere filosofice i peste 800 de scrisori. Scris între anii 68 i 43 î.Hr., coresponden a este în acela i timp un dosar intim al scriitorului, dar i o adev rat fresc a vie ii Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descoper aici cu o surprinz toare sinceritate prin atitudinile politice i civice, prin via a zilnic din for sau din familie.

Am enun at câteva idei despre marele Marcus Tullius Cicero - un om pe m sura tuturor oamenilor - pentru a putea intra în povestea c ii profesorului Romel St ncioiu, tr itor în St ne tii Arge ului, un intelectual de ras , bine ancorat în seva culturii i istoriei antice, care de ir partea mai pu in cunoscut a vie ii lui Cicero, aceea tr ite al turi de oameni la fel de mari ca i el, împreun cu care a scris pagini m re e în istoria Romei: Caesar, Pompei, Crassus, Cato, Atticus, Antonius, Octavian Augustus.

Este o carte interesant ale c rei rânduri au înc rc tur emo ional . Scris pe balconul sufletului povestea vie ii lui Cicero este, în fapt, o lec ie de via pe care autorul o prezint am nun it, datorit talentului cu care intr în pielea m re ei personalit i despre care vorbe te.

Cu ceva vreme în urm , când a ie it la pensie, profesorul Romel St ncioiu s-a gândit pun pe hârtie, privindu- i nepo ii, câteva înv turi ale unora din oamenii mari ai lumii. a au ap rut primele dou c i - Stropi de în elepciune (2012) i Mari gânditori sau

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mari arhitec i ai în elepciunii (2013). Dragostea pentru în elepciune 1-a înso it toat via a, a citit mult, a reflectat, a „respirat prin cultur ” i a înv at elevii c o via tr it normal înseamn a citi în fiecare zi câteva pagini, suficiente încât mintea s nu fie abandonat în singur tatea rutinei.

E un „dasc l de mod veche”, cum îl caracterizeaz acad. Radu Munteanu, ce ne poart prin via a unui în elept al antichit ii, ale c rui rostiri dau o înc rc tur de profund realism estetic gândului.

Reflectând asupra trudei lui Romel St ncioiu, întoarcerea sa la antichitate pare a ne aten iona asupra indiferen ei cotidiene fa de valori, a lipsei de în elepciune pe care o manifest m în majoritatea actelor s vâr ite întru modelarea noastr ca oameni, ca fiin e alc tuite din pasiune i ra iune.

Citind manuscrisul acestei c i am constatat marea putere a autorului de a prinde într-un amplu portret una dintre personaliile puternice ale culturii universale, iar modul în care o face este simplu, într-un limbaj captivant, care se na te parc de la sine.

Via a lui Cicero, singurul spirit de m rimea imperiului roman, este povestit cu discre ie, a a cum i-a tr it via a i autorul, dar lectura ei instruie te, încânt , mângâie, uime te, modeleaz , stimuleaz reflexivitatea gândirii, releveaz multe semnifica ii...

Nimic mai important pentru o scriere ce poart în ea esteticul valorii.

Citi i aceast carte i ve i fi cu un sfert de inim mai în elep i ca ieri.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Marian HOTCA

cronomorfism din strea in plou cu sânge acrit, noaptea î i desface r nile grele în largul cerului intre în ele plânsul de piatr i puroiul p mântului germinator al mor ii atât de str in i-atât de pribeag timpul mi s-a topit între degete zidindu-mi sub c lcâie lipsit de speran vise, amintiri i suferin e

Psalm culinar Iubita mea pierdut în c mar , Printre condire i t vi de chihlimbar, Tu meditezi pentru a mia oar ...

Al turi de o ceap i ienibahar.

La rug ciunea ta gospod reasc Zacusca- i na te mirul în borcane ci vorba ta e-atât de îngereasc Ca o sfânt lipit -ntre icoane.

Iisus se-arat în chip de p stârnac, Blajin cu ochii de rân plini, Pios z re te i lung un cozonac Dar nu-l îmbuc , te las s suspini.

Paul Gauguin - Peisaj cu p uni

Suspinul sfânt ca un rânta în ciorb i-l la i s zboare cu aripi de m rar, nânc pu in i-apoi î i zic -o vorb ti sacr între oale, boreas ce ai har!

Presar peste mine miere de bondar i zah r spart în pleoapele de înger, Dar nu-mi vinde iubirea la col ca un samsar Nu-mi da pelinul, nici lan ul t u de híngher.

Mai bine m-ai l sa s m r cesc încet În psalmul t u ori în gura- i de t mâie, Tu vei medita precum un polonic ascet via a- i d i gratis tona de l mâie.

cronomorfism ca un ciorchine de struguri prea cop i ce dau în putrejune atârn pe vreascul unui trecut întâmpl tor alt anotimp prea firav s mai treac îmi scutur oasele grele de nostalgie prezentul oricum nu mai conteaz ploaia galactic îmi ine vii lacrimile între pleoapele vremelnice

psalm culinar au curs atâtea lacrimi sfinte în temple moi de ceap eu sfârâiam printre cuvinte ce ustur de ochii-mi crap

Psalm culinar

sublim oal ce na ti mâncare din pieptul t u ne urluit presimt c nu mai am r bdare de-o foame sunt prea n dit

Îmbrac -mi trupul în foaie de pl cint i-n suflet toarn -mi dulcea sau magiun, m ru inez ca o puhab coclint ...

Când se cocea în propriul s u parfum.

deschide-mi ochii în aburi de tocan când cole erul o va r scoli iar ma ele f r’ de prihan din dânsa s-or împ rt i

Înve mânteaz -m cu ou de aur moale Pe gene s rut -m încet c-o pan ... i mângâie-m livresc i-adânc pe foale Cu o pomu gras , culeas din poian .

atunci m lep d de p cate delni ez i sare i piper spovedesc blândei salate i m nutresc ca s nu pier

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

{tefan Lucian MURE{ANU

Antiunionismul ]i sensul românismului @în cultura lui Gheorghe Asachi Motto: O na ie care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabil , pentru c a frânt bastonul pe care se putea r zima. (Gheorghe Asachi)

1. Politica nu este un domeniu cultural Nu cred c s-ar putea aborda vreo lucrare de dimensiuni, cu o tem de cercetare în domeniul istoriei culturii române ti, f de care numele lui Gheorghe Asachi s nu fie a ezat la loc de frunte. În rândurile care vor urma spre încercarea de a încheia, dac se va putea vreodat spune c studiile privitoare la toat activitatea acestui om de cultur român se pot încheia, vom aborda o atent i obiectiv cercetare la ceea ce a însemnat românism i antiunionism în gândirea lui Gheorghe Asachi, oprindu-ne la activitatea lui, ca om de cultur , în ceea ce prive te istoria ca fapt al dezvolt rii artei i definirii conceptului de românism.

La 1 martie 1788, în plin înmugurire a plaiului bucovinean, viitorul om de cultur ,

creatorul de literatur român i universal , se n tea în inutul Her a, în familia lui Laz r (în alte documente Leon) i al Elenei Asachievici. Specula ii asupra provenien ei numelui familiei sale s-au tot f cut de c tre unii cercet tori r uvoitori în leg tur cu rudele sale, îns acest fapt nu ne-a putut face s ne dezicem de toat activitatea neobosit în slujba dezvolt rii culturii române ti.

For a de idei antiunioniste, pe care omul de cultur Gheorghe Asachi le-a s dit în multe dintre min ile timpului s u, au culminat cu dorin a fervent a emancip rii prin tot ceea ce au însemnat mijloacele de informare în rândurile intelectualilor acestui teritoriu al Marii Românii. De i a fost împotriva unirii, Gheorghe Asachi nu a promovat niciodat alt idee decât cea româneasc , el însu i definindu-se ca român. Con tient sau nu, el trezea tot mai mult în rândurile popula iei spiritul de românism. Faptul definirii sale, ca om de cultur , a fost gr itor prin tot ceea ce a însemnat dezvoltarea acesteia în limba român : monumentele ridicate din ini iativa i sub îndrumarea lui i-au definit spiritul patriotic, ziarele înfiin ate în limba român , în care niciodat nu a folosit numirea limbii, pe care o vorbea, ca moldoveneasc , ci doar aceea de limb român (a se vedea numele ziarului Albina Româneasc 1 , fiind excesiv dominant în sus inerea consemn rii de mai sus, ca prim publica ie în limba român , începând cu anul 1842), scrierile sale literare, însumate în paginile de poezie i piese de teatru în limba poporului din rândurile c ruia se ridicase, limb în care a vorbit, a creat, a scris i a publicat, reprezentau spiritul tuturor românilor cuprin i între grani ele de la Tisa la Dun re, de la Carpa i la Marea Neagr i Nistru. Omul de cultur Gheorghe Asachi a fost tor a vie a românismului prin îns i ideea

de a înfiin a presa ca mijloc de comunicare între români i de a trezi în inimile lor spiritul latin: Un viu dor m -naripeaz i m ndeamn din giunie / Ca s cerc pe al ut româneasc armonie. / Acest vers, ce sunaice, lui Apolo nu-i strein, / Fiind gemine cu rostul ce-i urzit din cel latin. / Armoni-a strâns pe oameni în pl cuta societate, / Adunând pre ii din codruri în statornica cetate… .2 Versul lui Asachi, f o curgere a cuvintelor în ritm, anun a subtil ceea ce, într-adev r, vedea scriitorul în conceptul de românism: Numai limba în care scrie e (...), mai veche decât a romanticilor, mai înspre limba lui Conachi.3 Mai mult, poezia lui se poate crede c este una de comand , care s separe sau s încerce s desprind Moldova de inuturile românilor, îns semnul de între-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

bare, privitor la tot ceea ce a însemnat în cultura româneasc Gheorghe Asachi, nu trebuie pus pe politica pe care a dus-o, ci pe tot ceea ce a f cut el pentru cultura tuturor românilor, cu care ast zi ne mândrim. În definirea ei, politica nu s-a caracterizat niciodat ca a fi un domeniu cultural, ci ca un concept general, duplicitar, chiar pervers. În acest sens, maturitatea gândirii noastre s nu o l m naivului s cad în p catul confund rii activit ii politice cu cea de iluminare cultural . S credem oare c aceast dere a omului Gheorghe Asachi a fost cauza pentru care marele poet Mihai Eminescu nu l-a amintit în crea ia sa Epigonii i nu l-a citat, ca pe unul dintre oamenii de cultur , de dinaintea form rii sale, care s îl fi inspirat? În ciuda acestui fapt, munca cultural a lui Gheorghe Asachi, în teritoriul românesc pe care l-a iubit, a fost una solemn i drept de a fi l udat i exprimat în toate istoriile de cultur i civiliza ie român .

2. Cultur i sens patriotic la Gheorghe Asachi Dac ar fi s prezent m numai activitatea sa din pres i ar fi de ajuns s îl numim deschiz tor de art a scrisului gazet resc, prin care s-a remarcat i a tr it prin paginile ziarelor sale marile evenimente. Tocmai datorit acestui fapt de a fi oarecum acceptat de autorit ile ariste, care se aflau în ar i dominau interesele politice i sociale ale românilor din aceast provincie valah , va avea autoritatea mai scoat înc un ziar în limba român , un supliment literar. Pe acesta din urm , Gheorghe Asachi îl va numi Al uta Româneasc , foaie literar - artistic la conducerea reia se va afla un alt mare erudit patriot, Mihail Kog lniceanu. C rturarul Gheorghe Asachi dorea s realizeze actul s u de emancipare a poporului i de trezire la lumina numelui de român. Nu suntem îndrept i, ca filologi i ca români, s punem la îndoial cu

nimic gândirea lui politic i nici ideile care lau f cut s nu cread într-o realizare bun a Unirii, în perioada istoric a României premerg toare acelui an 1859.

Gheorghe Asachi a fost un om de cultur i tot ceea ce a realizat prin munca sa a dat lumina care a solarizat4 lumea Europei, f când-o s nu se mai întrebe cine sunt românii. Am spus românii, pentru c în poezia În unire st t ria, face o prezentare a ceea ce ar însemna unirea între fra i i, poate nu întâmpl tor, personajele povestirii sale sunt în num r de trei tineri. Ar putea pune la îndoial vreun cercet tor în domeniu faptul c Asachi nu ar fi con tientizat leg turile de rudenie dintre popula ia celor trei provincii române ti, mai ales c mama sa se presupune , dup numele de fat , Ardelean, se tr gea dintr-o familie de dincolo de Carpa i, din minunatele silvae ale Ardealului. Înse i odele lui Asachi au în versul lor un dor comun valahilor, care netezesc un câmp de existen perpetu tr turilor lor de caracter. În timpul cât va studia arheologia i epigrafia la Roma, între anii 1808-1812, Gheorghe Asachi va p trunde în literatura italian , luând lec ii de poetic , dar i de pictur i sculptur în atelierele lui Michele Keck i Antonio Canova. Subliniem acest fapt pentru a prezenta una dintre marile realiz ri sculpturale, pe care omul de cultur Gheorghe Asachi le-a a ezat întru nemurire pe valea Copoului, tot ca o dorin de elevare în tot ceea ce putea face pentru cunoa terea istoriei i culturii românilor moldoveni. În realitate, a fost un început care a urmat cu ceea ce î i dorea s fiin eze pe dealul Galatei, un Pantheon în care domnitorii Moldovei s i reg seasc locurile pentru nemurire: „Un mormânt al b rba ilor ce am respectat i a celora ce am iubit, expus fiind ochilor nu este numai o parad de art , ci un îndemn de imitare pentru unii, iar pentru al ii un Paladium din care r sun un glas de mântuire în oara pericolului i a alunec rii noastre. Cump nind asemene adev ruri nu putem t dui îndatorirea c tre r posa ii este dictat de religie, de moral, i chiar de politic .”5 Aceast realizare arhitectonic , desenat i ridicat din ini iativa lui Gheorghe Asachi, a fost primul monument public în Moldova anului 1834, un statuar neoclasic, influen at în înf ptuirea lui de spiritul rusesc, de factur provincial , numit Monumentul de pe Copou6. Acesta a fost ridicat în cinstea constituirii Regulamentului Organic i a fost realizat de inginerul rus N. Sungurov. Cioplirea obeliscului, spun documentele timpului, a fost realizat de me teri adu i de la Lwow.

Este de subliniat faptul c sculptura reprezint un stâlp comemorativ, în form de trunchi de piramid , din nou blocuri de piatr a ezate

Anul VI, nr. 2(54)/2015

una peste alta, cu partea mai ascu it spre vârf, un obelisc precum epitafurile grece ti din pia a public . Se pare c acest sanctuar s-a dorit s simbolizeze a ezarea legii noi, asemenea celor din lumea de dinainte de Moise. Cultura imens a eruditului i diplomatului Gheorghe Asachi i-a luminat dorin a spre însemnele antice ale lumii civilizate i a dovedit c i în aceast parte a lumii gloria unui popor în istorie poate fi prezentat printr-un sanctuar. Monumentul este încadrat de patru lei care sus in obeliscul. Între labele acestora se poate vedea câte o spad , semn al ap rii a ez rii regulamentului. Regu-lamentul în sine semnific i gradul de civi-liza ie la care ajunsese, la momentul respectiv, partea românilor din inuturile Moldovei. În pozi ie ezând lei sunt gata oricând s atace pe to i aceia care ar fi dorit s profite de starea lor de repaos. Sabia, semn justi iar, poate fi i un simbol al noble ei, al generozit ii coninutului acestui act, care s-a dorit s guverneze peste trebuin ele publice ale Moldovei moderne i care s-a dovedit a fi o lege de mare valoare a acelui timp istoric. Dac aleea parcului este dominat de umbra copacilor înal i i arcui i, monumentul se afl într-o poieni luminat de razele soarelui, peste care natura se r sfa în toat splendoarea ei. Coamele leilor, maiestuos ondulate, precum o peruc a unui pre edinte de complet, cad peste lama spadei. Laba mare i grea se aseam cu o mân de r zboinic, viteji seculari care i-au dat via a pentru ap rarea hotarelor str mo ti. Leii sprijin obeliscul, asigurându-i tr inicia. Vegheaz cu ochii deschi i de pe blocul de piatr , scrutând zarea de la o în ime de peste doi metri. În lini tea nop ii, umbra care cade dinspre m re ul obelisc ascunde piezi siluetele leilor, îns luna i stelele îi re esc, monumentalizându-le datul. Putem spune c prin aceast realizare, Gheorghe Asachi ar putea fi socotit un deschiz tor al unui nou curent creativ în principatul românesc i, anume, neoclasicismul. În politic , Asachi poate fi privit ca un conservator îns , în toat crea ia lui artistic , s-a distins ca un inovator.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3. Conservator i iluminist

lucru str in i nou, ci în respectul aduceriiaminte a str mo ilor”.

1

În toat activitatea sa, ca om de cultur , Gheorghe Asachi a inclus, con tient, în programul s u, conceptul de românism, chiar dac vizibil s-a declarat un antiunionist. Înfiin ând coli cu predare în limba român , publicând crea ii literare cu subiecte istorice române ti, întemeind i dezvoltând teatrul în limba român el, ca erudit, s-a declarat român. Iar românii nu locuiau numai în teritoriul principatului Moldova, ci în tot spaiul carpato-danubiano-pontic, dincolo de Tisa i de Prut. Gheorghe Asachi i-a dat seama c prin tot ceea ce realiza trezea dorin a, aceast nou form de culturalizare a maselor, perceput mult mai activ de c tre cei care sim eau na ionalismul. Un exemplu elocvent de îndr zneal patriotic este i momentul la care, la ceremonia însc un rii lui Mihail Grigore Sturza, diletan ii au reprezentat, pe scena teatrului francez de variet i al fra ilor Fouraux, o dram eroic , la ini iativa lui Asachi, având titlul semnificativ: Drago , întîiul Domn suveran al Moldovii.

Din p cate, aceast crea ie literar nu s-a mai strat pân la noi. Este timpul, ca înainte de a cerceta evolu ia spiritului critic, ar fi de dorit i mult mai atractiv din partea unui cercet tor în domeniu s se opreasc atent asupra acestei figuri a românismului care reprezint , în istoria culturii i civiliza iei române ti, omul unei perioade în care a c utat, luminat de tiin , s deplaseze interesul na ional spre cel interna ional, desp ind prin aceasta lumea veche de cea nou , r scrucea unde mintea lui a rezistat str pungerilor a tot felul de curente contradictorii.

La vremea istoric , pe care succint am prezentat-o în rândurile de mai sus, marele erudit Gheorghe Asachi, una dintre figurile de seam ale culturii române ti antepa optiste, a luptat cu propria-i con tiin i a demonstrat c el gândea române te. În concluzie, pentru a eviden ia conceptele de român i românism la marele om de cultur moldovean, Gheorghe Asachi, am dori s mai amintim înc una dintre marile realiz ri ale acestuia, în acest domeniu, i anume, a ceea de a pune bazele, în anul 1836, a înfiin rii Conservatorului dramatic de la Ia i, institu ie de înv mânt superior, la care el însu i va preda, în limba român , cursul de declama ie. În lucrarea sa, „Spiritul critic în cultura româneasc ”, Garabet Ibr ileanu avea s spun : „Cultura i fericirea unui popor nu st în schimbarea portului, în mania de a se lep da de învechime i de a lua orice

Gazeta Albina Româneasc a fost primul ziar de limb român i a ap rut la Ia i, timp de 21 ani, între 1829-1850. Una dintre activit ile destul de importante a ziarului a fost traducerea i popularizarea scriitorilor ru i. Ziarul a fost creat dup modelul rus al gazetei Severnaia pcela („Albina de nord”), editat în Sankt Petersburg, între anii 1825-1864. Albina de nord era organul neoficial al Sec iei a III-a (Serviciul Special de Informa ie) a Cancelariei Imperiului Rus. Sec ia a III-a a guvernului rus, între altele, urm rea activitatea scriitorilor, sus inea scriitorii califica i de împ rat drept utili, îi folosea pe ace tia cu diverse ocazii i, în principal, pentru controlul min ilor, racola agen i etc. Cf. dr. Veaceslav Stavila, în „Jurnalul istoricului de veghe”, articolul Albina Româneasc i Gheorghe Asachi au fost cârti e ruse ti, 1 februarie 2011.

2 G h e o r g h e A s a c h i., Opere, Vol. I-II, edi ie îngrijit de N. A. Ursu, Editura Minerva, Bucure ti, 1973-1981.

3 Garabet Ibr ileanu, Amestec cu curente contradictorii: Gh. Asachi, în Spiritul critic în cultura româneasc , p. 60, Editura Junimea, Ia i, 1970.

4 Solariza, deriva ie de la lumina puternic a soarelui, în text a permite luminii s se vad .

5 Gazeta de Moldavia, (1853), p.272 i Remus Niculescu, (1954), Începuturile sculpturii statuare române ti, p.110, în Studii i Cercet ri de Istoria Artei, 1, nr. 3-4.

6 Icoana Lumei, (1846), p. 223 i Remus Niculescu, op. cit., p.110.

25

Referin e bibliografice: Aiftinc , Marin i Husar, Alexandru, (1992), Gheorghe Asachi, schi de portret, în Gheorghe Asachi. Studii, Editura Academiei Române, Bucure ti; A s a c h i, G h e o r g h e, (1973-1981), Opere, Vol. I-II, edi ie îngrijit de N. A. Ursu, Editura Minerva, Bucure ti; Bârs nescu, tefan, (1957), Gh. Asachi i studiile lui la Universitatea din Lvov, în Ia ul literar, nr. 7; Densu ianu, Ovid, (1985), Literatura româ-n modern , Editura Eminescu, Bucure ti; Enescu, N.C., (1962), Gheorghe Asachi organizatorul colilor din Moldova, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti; Enescu, N.C., (1957), Unde a inut Gheorghe Asachi cursul de inginerie, în Studii i articole de istorie, II; Grigoriu, Elena, (1978), Istoricul Academiei Domne ti de la Sf. Sava, Bucure ti; Ibr ileanu, Garabet, Amestec cu curente contradictorii: Gh. Asachi, în Spiritul critic în cultura româneasc , Editura Junimea, Ia i; Iorga, Nicolae, (1977), Istoria literaturii române ti. Introducere sintetic , Bucure ti; Iorga, Nicolae, (1907), Istoria literaturii române ti în veacul al XIX-lea, Bucure ti; Iorga, Nicolae, (1928), Istoria înv mântului românesc, Bucure ti; Levit, Gheorghe, (1959), (Gheorghe Asachi la Universitatea din Lvov, în Limba i literatura moldoveneasc , nr. 4, pp.10-13, Chi in u; Lovinescu, Eugen, (1921), Gh. Asachi. Via a i opera lui, Bucure ti; Popescu-Teiu an, (1971), Studiu introductiv la Nicolae Iorga, Istoria înv mântului românesc, Bucure ti; Xenopol, A., D., (1908), Despre na ionalism, în Arhiva, nr. 6, Ia i.

Paul Gauguin - La marginea p durii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Andrei POTCOAV~

Un scriitor cu dotare nativ[ Eu, care nu sunt un critic literar consacrat i nici nu-s pus pe har , domnule Maroga, i-am citit cartea, din scoar -n scoar , i cu mult decen încerc s precizez, poate spre nemul umirea multor cititori aviza i, c am posibilitatea s constat identificarea unui scriitor cu dotare nativ de invidiat care, de i s-a retras într-o localitate rural - la Ianca -, unde practic o activitate de multe ori hulit de contemporani, în timpul r mas la dispozi ie, dup efectuarea lucr rilor cotidiene pe parcela de p mânt mo tenit de la p rin ii i, g se te clipele necesare pentru a a terne pe alba coal de hârtie rânduri nenum rate din care r zbat idei ce au posibilitatea de a impresiona contemporanii, dar i pe cei ce ne vor urma...

Scriitorul vede lumina zilei la 3 mai 1950, în jude ul Olt, în pitoreasca localitate Ianca, amplasat în partea de sud a câmpiei Romana ilor, din lunca Dun rii, pe traseul sistemului de iriga ii Corabia-Grojdibodu-Ianca-D bulenitefan cel Mare, într-o familie de plugari, având ca p rin i pe Ion i Elena Maroga, familie în care, în vremuri de restri te, b rba ii au l sat temporar uneltele lor tradi ionale, au r spuns chem rii rii, i cu arma în mân au ap rat fruntariile acesteia, în prima i a doua conflagra ie mondial a secolului al XX-lea.

Parcurgând CV-ul scriitorului, avem posi-

bilitatea s constat m i s afirm m, cu mult obiectivitate, c realiz rile sale atât în domeniul profesiunii alese cât i în cel al activit ilor culturale anexe acesteia - jurnalism i literatur - constituie elemente definitorii ale traiectoriei parcurse în societatea româneasde la finele secolului XX i începutul celui de al XXI-lea. Pân în prezent îl reg sim pe Nicolae Maroga în calitate de autor a 16 volume publicate ( ase de versuri, trei de proz scurt , trei de eseuri i însemn ri, patru romane i în final unul de epigrame i aforisme). scut, crescut, educat i cu activitate în Oltenia, N. Maroga, similar tuturor celor proveni i din aceast zon , a c ror personalitate a constituit obiect de studiu pentru cercet tori, sociologi, antropologi i speciali ti în geografie urban i rural a României, este un ins complex. În acest context, Tudor Arghezi, referindu-se la olteni, afirma c în calitate de „meridionali ai românilor, oltenii nu sânt totu i nici gasconi, nici sumbri i luciferici ca latinii din Andaluzia... ei sunt o specie suis-generis care au tiut s ia limba român pe cobili i în r sp r m rea a r zmeri a lui Tudor din Vladimiri la îmbobocirea suav cu care gorjeanul se d în i ari”... ei folosesc o ramur a poeziei „cu care mul i au voit s i sub ieze un condei”... în aceast situa ie genialul poet afirm c „Oltul... m rgine te Oltenia i poporul oltenesc, mai teaf r i mai iute la minte decât al ii din fra ii lui”. În conexiune, trebuie s aducem în aten ie i „spusele” lui Petre Pandrea, celebrul mandarin valah de obâr ie olteneasc , cel care utilizând tr turile omului tr itor pe aceste meleaguri afirma c „acesta are limb ni el cam lat i p roas , volatilitate, simbol de odine, practicitatea pe un um r i pas rea iastr pe alt um r”.

Lui Petre Pandrea i se datore te i o alt „zicere”, aceea referitoare la epigram , „zicere” inclus într-o evocare a lui Al. O. Teodoreanu-P storel: „este ca un ofi er de tip vechi care a mânuit peni a i oralitatea be iv ca pe o spad . A fandat în via , în oameni, în evenimente. Toate glumele bune sunt puse pe seama lui. Genul epigramistic care este reprezentat de P storel, este vechiul gen al geniului eleno-latin; fronda, butada, epigra-

ma sunt epii ariciului valah descendent din Roma i ceva Bizan ”.

Pentru a avea posibilitatea de a analiza lucrarea lui N. Maroga trebuie în primul rând preciz m c „epigrama” este o poezie scur, un catren, cu caracter satiric, ce se finalizeaz de obicei printr-o ironie (batjocur fin ), context în care este obligatoriu s afirm m multe din multe din piesele incluse în volum nu pot fi încadrate în categoria epigramelor datorit lipsei ironiei din finalitatea catrenului... de i caracterul satiric, umoristic al produc iilor este evident. Epigrama este un produs al oamenilor cu anumit eleva ie, persoane generoase care nu pot fi lipsite de umor de o anumit factur . Toate profesiile pe care le poate practica omul au un dramatism al lor... profesia de medic, jurist, inginer, în care cei care le practic vin în contact cu o multitudine de persoane, fiecare având înrc tura mediului din care provin, cu manifest ri i limbaj uneori caracteristic... mul i dintre creatorii de epigrame au capacitatea de a sesiza fenomenele; ei înregistreaz cu ascu ul „proniei” i al umorului aspectele variate ale inculturii, personaje infatuate, situa ii ridicole, i puncte de vedere anormale... au dobândit abilitatea de a reda cu „cuvinte potrivite”, în „versuri scurte i în elept ordonate” atât prezentarea unor situa ii percepute ca negative - în societate sau comportamentul unui individ - în conexiune cu incriminarea acestora folosind „frumoasa limb româneasc ”, atât de bogat în vocabule i expresii utilizabile în scopul satiriz rii lor”. În aceast situa ie apreciem c epigrama este parte integrant a culturii na ionale, înflorirea acestui gen literar constituind un miracol al acesteia. România este singura ar în care aceast specie literar este abordat cu seriozitate, produc iile multor creatori devenind remarcabile constituind diamante ce str lucesc în lumea imens a spiritului.

Din multitudinea de epigrame incluse în volum vom reda câteva pe care le apreciem ca semnificative condi iilor momentului ce-l parcurge societatea româneasc contemporan : - Semnal de alarm : „ tiu c se preconizeaz , / A vrea s fie pove ti / Numai c se

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

avanseaz / Cu fapte ciudate, neomene ti” - Portretul lui Traian B sescu: „Uita i-v la el un pic / i... defini i-i figura / Nu ve i sesiza nimic / Pân nu deschide gura” - Visa numai la premii: (poetei Ioana Dinulescu): „Se l uda singur , se în elege, / Pe unde her iene tot visa / La diplome i premii ce-s pribege / Înecate pe Dun re i pe Tisa” - Unor afaceri ti descurc re i: „Zi i noapte voi lucra i la pre , / Schimb rile le face i tot cu plus, / Ce-ar fi s v hr ni i din m rul dure , / Vrednici s -l mânca i înfipt în fus.” În concep ia autorului, volumul este realizat prin plasarea pe fiecare pagin a unei epigrame, sau a unui catren umoristic, urmat de o reflexie (o reac ie imediat , prompt , la o situa ie neprev zut , sau o medita ie) ori un aforism (propozi ie sau fraz care red concis un adev r despre via ; maxim , cugetare, sentin ), cu care consider c se afl în complementaritate. Dintre acestea dorim aducem în aten ie câteva pe care le consider m c sunt demne de luat în seam de toat lumea în condi iile în care se deruleaz via a în societatea contemporan : - „Când românii în eleg c tr iesc prost vor fi bucuro i în somn c au descoperit ceva” - „În politic ar fi bine s ascul i pu in i faci mult. S mai deschizi u a cu capul c pân e ti în eles, vei pierde ce ai agonisit” - „În elegerea între om i natur nu are limite când însu irea omului s rac este curiozitatea. Trebuie s accept m c mul i oameni de rând pot deveni acei în elep i pe care tiin a se poate bizui pentru alte fapte bune” - „Dac ai ajuns pe treptele evenimentelor, trebuie s urci ca s z re ti aproapele pentru a intra în untrul unui sim umanitar ce reprezint întreaga construc ie a binelui”, care se conexeaz cu mult corectitudine cu catrenul ce-i urmeaz : „Mereu r mâne un circuit ascuns, / Doar imaginea fuge, fuge-n buzunare, / N-are frica judec ii domnului Iisus, / Electoratului greu s -i dai crezare” - „Orice om cult trebuie s aib sentimentul onoarei i al loialit ii în orice ipostaz s-ar afla. Trebuie s în eleag c în via a social i economic r mân dou c i experimentate: una este omenia i alta este neomenia” Exemplific rile ar fi posibil s le continu m, dar apreciem c sunt suficiente pentru a releva concep ia i modalitatea de abordare a realit ilor contemporane de c tre Nicolae Maroga Enceanu în lucrarea ce ne-am propus s-o analiz m i pe care o recomand m cu mult bun voin cititorului; ea are posibilitatea de a fi utilizat i ca un manual de „bune maniere” ce trebuie însu ite de fiecare dintre noi pentru a asigura derularea corect a rela iilor interumane în societatea româneasc ce parcurge o perioad de tranzi ie.

27

Mariana GHEORGHE (Canada)

POVESTIM ne strig m pe nume-n seara asta Când degetele cresc de sub z pezi Când fructele se coc sub ceara lunii i rotunjesc iubirea în livezi povestim de toate când vom ede În paji tea din pântecele ierbii Livada cu iubiri s ne întrebe Dac purt m coroane precum cerbii povestim, iar degetele noastre se ating , ca de obicei Tu s le frângi pe frun ile de astre Eu s sp l r nile în mii de ploi Un timp s st m de vorb doar cu tine Îngenunchea i sub cruci ce ne iubesc Livada s mai scuture destine Când toamna între noi vine firesc.

VALSUL NOP II Las -m s valsez printre maci Pe t lpi s -mi pun coroni e de soare i intru cu Luna în cet i i umbra mea s i-o pun la picioare.

De va fi anotimpul ploios Las -mi potec de vise în urm -mi un semn prin perdeaua de stropi Ca s mai vin cu macii mei în turm . m-a tep i sub firul lor verde Ca un copil la prima sc ld toare În ro ul gândului s te-nf Când marea de maci mi-o pui la picioare.

CAII S LBATICI teapt -m mam pe dealuri Ca în pove tile cu prin i Caii s lbatici s ne-aduc Pâine, i sare, i argin i Vom despica firul de iarb În viile de dup nori Când caii no tri î i vor pune Aripi de piatr -n subsuori Vom aduna livezi în poal

i le-om sp la cu anotimpuri Caii fl mânzi s vin -acas fie cald în a ternuturi teapt -m sub lun plin Umbra-mi trimit pe jum tate Iar cea care îmi e str in Copita calului o bate.

TIMPUL Doar timpul e meticulos i las capul pe genunchii mei Ca un copil b lai, frumos, Iubit de Toamn i de Dumnezei Nu tiu de ce în p r mi-a prins Umbre r mase f de copaci, i nici de ce-a l sat aprins Un foc ce-mi arde t lpile stângaci Mi-a-mprumutat un ciur de vis i-n prag a z bovit ca un vecin Pân ce floarea-mi de cais A înflorit pe bra u-i orfelin Când dup Lun m-am ascuns L-am întâlnit. Pândea un curcubeu. i cu timpanele luminii Cioplea t cut la argintiul meu Copilul cel frumos, b lai A supt lentoarea unui anotimp Mai cald ca laptele de mam Ca s m satur doar din timp în timp.

SPÂNZURAT DE-UN FIR Spânzurat de-un fir de cear Pasul Domnului atinge Gândul i mireasma rar Din chenarul ce ne strânge.

Frica florilor adoarme Când î i leap aroma Un desen ne cre te-n palme Conturându-ne fantoma.

Doar firul de iarb tie De i venim de departe, -n eter ni se înscrie Prima pagin din carte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul VI, nr. 2(54)/2015

George FILIP (Canada)

INFINIT nu exist dou infinituri. numai unu-l tiu - pe acel mic: care ne târ te printre mituri i î i este - sie i - inamic. debord m copii pe bulevarde. fiii cer i ai marelui consens, iar din ceruri Soarele ne arde i îi d caden ei noastre sens.

i c i va frînge coasa doamna moarte. spera s -nmugureasc prin femei ducîndu-i semin ia spre departe... tân r a fost CEZAR - la trup curat. hiena vremii sufletul i-a ros; i l-a r pit un vis înfiorat: pira ii au ucis un albatros...

DESTIN... replic destinului meu

hai s mergem... s ne ducem, unde? noi - în jurul nostru ne rotim. taina vie ii ne întrep trunde i pe culmi de v i... ne pribegim.

de unde vin?, eu vin de unde sunt str bunii mei... poate, cândva? sarma ii, ce au s pat hotare pe P mânt adânci i sfinte cum ne sunt Carpa ii.

timpul n-are timp s ne m soare. vremea- i pune stelele - cercei. unul na te - lume, i-altul moare emigrînd spre rmuri... pantha rei...

chiar Herodotul tie despre noi, românii altoi i din sci i i daci i scrisa în istoria d’apoi suntem ferici i - a a... s raci.

prea nebusola i prin grota vie ii. prin oglinzi - titanice furnici. ve niciei îi suntem drume ii i-am ajuns la infinit: AICI!

pe vatra rii aprindem jer gai i ne chivernisim cu bune... rele; a brod m pe-al vremurilor plai legendele cu taine-n menestrele.

ZBURA UN ALBATROS…

...ne pîrjolesc, adesea, antitracii, ne strîmb limba în consoane dure, li se sc lâmb -n boturi vârcolacii i-n limba mea... de mam m înjur !

poetului prieten Cezar Iv nescu zburda printre cuvinte ca un mânz i poposea arare - s ne cînte. el se zbura din via c tre prânz neb nuind ce-s aripile frânte. zbura... o pas re f aripi, un albatros prin cer - sau rândunea. în crezul lui puteai s te-nfiripi d ac -i vorbeai de via ... te credea. cînta precum o leb - t cînd i tot a a se poleia-n poeme. nu-i b nuia poetul grav nicicând pe braconierii dintre stratageme.

dar muicile - i voi, i to i vecinii ie im la poart i punem de-o clac . preo ii spun din tainele Treimii i gura lumii - musai e... s tac . ...dac-am zidi, v -ntreb, o alt ar , cum a i numia-o, bunii mei str buni?

- desigur... ROMÂNIA - floarea rar iscat dintre sfintele minuni. ...ne-njur prin milenii antitracii, de mam i de Sfântul Dumnezeu. eu nu m tem: m str juie Carpa ii i - române te? îi înjur i eu...

plîngea... plîngea cu lacr me uscate. el prevedea c norii-i dau târcol. pe vân tori i cursele truncate din goan le d dea de-a rostogol.

POEM CU MON TRI

visa mereu i-o invoca pe Maica -i r coreasc fruntea ars -n febr . când închina câte-un pahar, cu taica, zvîrleau ochiade triste spre tenebr .

somnul ra iunii na te mon tri. mon trii na iunii fac orori. ei sunt ca orbe ii care sap prin morminte c utînd comori.

spera... c înflori-vor ve nic - tei

...astfel meditam lâng-o statuie.

la statuia lui Mircea Vulc nescu

Mircea Vulc nescu nu dormea. el privea la timpul ars de vremuri, se cutremura adânc i nu credea. cârti ele îl rodeau sub soclu, soclul pe care gemea un zeu fiindc Iuda Iscorioteanul public - îl vindea pe Dumnezeu. monstrul avea gheare-târn coape i lovea în uzul ra iunii, d rîme verticalitatea cu care ne-au înzestrat str bunii. trist e istoria nescris . blânzi ne sunt prin legi legiuitorii. zvel i ne sunt poe ii prin cetate când se iau de piept cu vânz torii. ...c ut m m sur a iubirii? dragostea de veci e un r spuns. ea este mireasa devenirii care trupul Domnului L-a uns. viermii - mercenarii necredin ei, ur sc adev rul, crezul, via a.

Mircea Vulc nescu se întoarce printre oameni - BUN DIMINEA A!

POEM GRI într-o iarn t lit în gri dragostea a trecut pe partea cealalt sau poate doar mi s-a p rut era ca un plop de înalt i atunci... m-a durut.

Eu... devoram aerul verde i greu ca o duhoare din ele teu i Eu ducipalul b lan l-am fost prins i în hamuri de dor l-am încins i tot Eu am zvîrlit cu bolovani în ele teu i au r rit delfini imaginari ascun i în trudi ii pescari mai gânditori ca asce ii i mai profunzi decât poe ii care taie frunze la câini cu tu uri lenevoase pe mâini în eleag lumea pl pând , ve nic la ve nica pând , printre zdren e de seu cânt spre lun îngerul meu.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Miron }IC

Stej[rel Ionescu – „pe drumul oaselor” ploua cu nemiluita,/ am m turat oasele din fa a casei/ un câine ron ia o east desc rnat ,/ niciodat , da niciodat / nu au fost duse la groap cadavrele pe ploaie,/ era molim / i oamenii se mutilau pe str zi/ i str zile miroseau/ a împu iciune,/ o pisic strângea ochii ie i din orbite/ i îi împ ea cu un câine h mesit/ nimic nu mai avea miros de floare/ i ziua era zbârcit / de atâta împu iciune,/ nu se mai f ceau nici sicrie/ i nici cruci/ cadavrele erau duse la groapa de cadavre/ co ciugul murise i el/ i era deja un cadavru f cruce.

Ultimul ciclu al volumului este cel intitulat „zborul” i cuprinde poeme de reflec ie i atitudine de dragoste pentru tot ce ne înconjoar i ne intr în ochi. Este poezia sufletului deschis spre cititori, prin care se define te poetul cu pove tile sale lirice i de reale culori sintetice. În final, mai consemn m un poem intitulat „apele mele”: „apele mele sunt/ f maluri,/ ele curg continuu/ iar în nop ile cu lun / se adun în turm / i r zvr tesc universul,/ ele poart furia timpului/ i bag nebunia în nori,/ apele mele sunt ca cetera/ îmbrac hainele amintirilor/ i nasc obeliscuri,/ apele mele curg/ pe coama cometelor/ scuturând cerul/ peste de ert/ apele mele sunt/ maluri/ i ele curg prin interiorul meu/ ca o simfonie a sufletului”.

Apreciem darul scrisului poetului Stej rel Ionescu, a teptându-i cu interes volumele urm toare.

Paul Gauguin - Christ galben

Dup mai multe volume lirice, poetul, Stej rel Ionescu revine, în anul 2014, cu un volum de versuri ce poart sugestivul titlu „pe drumul oaselor”, carte ap rut la editura „M iastra” de la Târgu Jiu. Prin aceast carte, autorul ne propune interesante idei lirice, pline de interpret ri proprii, de gânduri curate i senine. Tot ce poart în suflet, este dorin , fream t, vis i tremur sincer, totul, pus sub semnul unor versuri libere sau albe, dup cum li se mai spune, adic , totul transformat sub semnul încrez tor al originalit ii.

Aceste versuri, adunate în cartea de fa , î i streaz unitatea, i acest lucru 1-a putut realiza poetul.

Stej rel Ionescu aduce mult har i m iestrie, în „poem filozofic” unde ne m rturise te „c te-am auzit cum strigai,/ se pare c tot încerci s filozofezi pe la icoane,/ soarele a izbucnit în mocirla lacului/ iganii, la cap tul satului, bat potcoave/pentru a potcovi r ritul dimine ii,/ î i fumeg chipul i vrei s alungi strigoii/ de pe pere i/ te îmbraci singur în mantia de smoal topit ,/ pe coaste umbl câmpia/ iganul i-a adus potcoavele,/ numai dou , i-a adus/ tu i-ai cerut patru,/ acum este târziu...” prin aceste versuri se creaz surse de medita ie, idei ce surprind prin frumuse ea imaginilor create, prin îmbinarea cuvintelor pline de valen e originale.

sim în versurile din acest volum, „pe drumul oaselor”, cuvinte ce str fulgereaz gândul cititorului, cu bucuria i vremea cea bun , cum este în poemul „alte destine”: „am adunat scânteile/ din focurile de artificii/ i iam dat fiec rei femei din lume/ câte o linguri de cenu / frecat cu dou linguri e de zah r/ pentru o noapte de dragoste,/ i am cules din interiorul lor/ câte un fulg de ghea ,/ mam întâlnit apoi/ cu b trânii satului/ ce au avut de a face/ cu aceste femei/ i ei mi-au spus c le ofereau/ pentru o partid de amor/ afine i zmeur s lbatic ,/ dar niciodat / nu au ajuns la final/ deoarece umbrele lor/ erau culese de alte destine” Referindu-ne la cel de-al doilea ciclu al volumului, întitulat „privighetorile nop ii”, observ m cum starea poetului, impresioneaîn mod direct, prin felul cum se apropie de universul mor ii, de „trupuri putreg ioase”, atr gându-ne aten ia c „moartea se plimb pe strad ” cum se întâmpl în poemul cu acela i titlu de la pag.46, pe care-l cit m în întregime: „un cadavru trece pârleazul/ i coboar în sat/ pâraiele s-au înro it/ s lb ticiunile/ se m nânc între ele,/ se aud zgomote ciudate,/ h uie p durea/ i miroase a pârleal ,/ tata m-a luat de mân / i m-a tras înspre uri,/ vroia s pr jeasc cerbul/ se pare c a stat destul la bai / pentru fr gezire,/ mai ales c toat luna plouase,/ pe drumuri oase împr tiate,/ descompuse cranii,/ moartea se plimba/în straie populare pe strad ,/ o feti can blond / cu codi e aurii,/ tata o invitase la mas ,/ p durea era în vâlv i,/ cadavrele tran aser cerbul/ i ne a teptau,/ carnea era înc fraged / i mustea în farfurii,/ numai mujdeiul de usturoi/ lipsea.” Înc odat vrem s spunem c , autorul vine în acest volum cu o mare for artistic , cu prospe imea cuvântului tr it de el, f cându-ne s sim im fiecare vibra ie, care d putere metaforei, prin imagini de colec ie i culori pierdute sub întinderile timpului.

Este un supliciu, peste care nu vrem s trecem, f a-l consemna i f a ne opri la poemul întitulat „scrisoarea”, care lumineaz crea ia lui Stej rel Ionescu i o a eaz pe rafturile înalte ale bibliotecilor. Iat farmecul acestei scrisori: „asear am primit o scrisoare,/ îmi scrisese Bacovia, / în plic am g sit o cheie / i îmi cerea/ s îi deschid mormântul/ afar

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Daniel MARIAN

Dumitru Ichim un poet al luminii Abecedarul luminii deschis pe Meridianele Atlantidei, dinspre Regele M rii Vie uind într-un permanent balans implicând dou lumi redate geografic de dou continente, gândind c undeva trebuie g sit acel punct de sprijin care se dovede te a fi expresia pur pentru curaj i sublim, îns i dragostea necondi ionat i nepieritoare, i ale c rei esen e îmbrac mantia de gal a poeziei. Cândva existând o realitate smuls din vis, mai apoi trecând în frumoas poveste i ajuns dorin dincolo de limitele aduse de umbriri i de mai grelele îns il ri ale luminii.

Dar iat cum tocmai se întâmpl ca „Abecedarul luminii” s fie asemeni primilor pa i ai con tientiz rii, pentru care înv tur nu trebuie, decât o întrupare de sim uri... „Deasupra e cerul./ Dedesubt - apele m rii./ Cine de la cine-a-nv at/ s rosteasc albastrul întâi?/ i-al cui e împrumutul?/ Nu cumva lanceput/ a fost s rutul?/ ... / Deasupra mea e somnul,/ dedesubtul meu - apele somnului./ Numai apusul meu/ este visul,/ împrumutat de la om./ Cum a putea decât omene te,/ cuvânt cu cuvânt,/ s es lumina/ cu care senve mânt Dumnezeu/ amintindu- i de cer,/ de p mânt/ i, mai ales, de gustul amar/ din fr mânt.”

Dincolo de facerile / desfacerile sor ii, exist o magie a unui t râm luat pentru a fi plantat aproape, dintr-o ran de basm, care

pe lâng c sângereaz -nl crimat, vorbe te cu de la sine dezlegare, despre exodul sufletului peste neputin a min ii. Trebuie îndr zneal , pentru a te aventura pe „Meridianele Atlantidei”... „Cu fiecare meridian,/ (o fi o desp ire în plus?)/ oare e ti mai aproape,/ oare e ti mai departe?/ Te-adun i te scad c-un apus./ Pentru c tu locuie ti/ de partea cealalt de fric ,/ acum prin cuvintele tale e noapte/ ca-n altarul primului cerc de gutui./ ... / Tu dormi/ când eu/ prin toate p durile Atlantidei/ te caut strigând/ printre copaci blestemându- i furi ul:/ - Spune visului c-a fost numai vis,/ i albul ucis tot prin alb,/ rut pe t ul/ fulgerat doar de gând!”

Ajungem în universul fluid, entropic, niciodat devenit definitiv, oricare defini ie i-ar fi dat , tocmai pentru c întotdeauna mai poate fi g sit o dimensiune în plus, mai generoas decât celelalte. Se întâmpl de apar entit i surprinz toare, care exced registrului, -i zicem omologat, al palpabilului real imediat. Astfel este cu „Regele m rii”: „Precum la ah,/ izvorul alb,/ izvorul negru.../ A cui o fie, în cele din urm / mutarea?/ Dar ce mai conteaz ,/ precum la ah,/ precum la coal / al cui va r mâne,/ pe tabla goal ,/ pestri ul uit rii...// Ah!,/ r spunsu-lea marea/ izvorului alb,/ izvorului negru,/ de ce-a i uitat cu-

Paul Gauguin - Mun i tahitieni

ntrebarea/ pe regele M rii?”

O nea teptat apropiere de r cinile algebrice ale geometriei, se reg se te la Dumitru Ichim, atunci când enun , în fapt transpunând valorile existen iale în planul cel mai potrivit unei percep ii ce duce dac nu spre complet, atunci m car spre rotund... „A a cum st m pe banca din parc/ discutând de algebr i valoarea lui pi,/ de Arhimede i/ Na-bu-co-do-no-sor,/ ce ar fi,/ dac u or,/ bra ul meu peste um rul ei,/ încet, încet ar ri/ ca luna peste m rile lui Grieg?...” ( a cum st m…).

Iar oarecum r zvr tit, în relativ aceea i inedit ipostaz liric for ând cu inten ie ordinea logicii care oricum duce spre diverse ipostaze ale infinitului, îl mai g sim pe poet în „Ne-euclidian ”: „M înv ai de Arhimede/ i mai nebun ca el, de Euclid/ (întotdeauna la geometrie am fost prost)/ i de al ii care neavând ce face/ ne chinuiau/ cu cercuri, linii, echere,/ tot felul de lucruri f de rost/ i alte vorbe goale…” „Jum tate de inel deasupra oceanului” poate fi o lec ie categoric de maturitate poetic , convingând prin nelini ti, adeseori izbucniri, alteori împ ri rare, cu fiecare pagin r sfoit ... „Tot ce-a vrea/ s spun despre tine,/ al ii au scris cu mult înainte/ cu mult prea izvor,/ de-aceea mi-e dor/ de un neam mai str in de cuvinte...” (Tot ce a vrea).

Versul lui Dumitru Ichim este de o acurate e mai greu de întâlnit... „Mult mai frumo i/ decât gr dina/ i to i merii lui Adam i Eva,/ erau castanii g rii/ cu fumul locomotivelor în ram...” (Roman cu breton).

Deoarece am început prin a încerca o transcriere ideatic a unei ipostaze printre cele mai frenetice ale luminii, a r mâne în aceea i formul binef toare... „Nu voi fi vânt/ ramurilor tale./ Î i voi l sa cuvintele/ a a cum sunt,/ a a cum merii le/ ntorc lin spre florile dintâi/ t cerile./ Ce bine-i st luminii/ când cu ochiul prin cuvânt!” (Ce bine-i st luminii...). Nu e deloc prea mult, zicând Dumitru Ichim este un poet al luminii, în timp ce poezia sa este o poezie a luminii!

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Janet NIC~

ARSE POETICA Domnule consemen, Te informez - puteam s zic, la fel de bine, „te dezinformez”, ar fi fost acela i lucru, - prin acest epistol, despre dorin a de a- i aporta la cogni ie câteva din opinioanele mele care m macin pân la f in i t ei. În premierul rând, î i ex-comunic constata iunea c m faulteaz un gând perpendicular pe capul meu din nori. În al secundulea rând, beat nu de bere cu guler, ci de cafea cu tiv, v d p reri bolnave de g lbinare, nepriponite de c tre erifii de serviciu în sistemurile de gândire. Una la mân , doi pe turla bisericii. Dar ce m îndoloreaz pân în Everestul micimii mele e faptul c vederea mea vede, pe lâng vederi, vedenii, c urechea mea aude urechelni e, mirosul miroase mironosi e, iar pip itul pip ie pipe.

Aridic aceste problemuri în vizaviul dintre noi, s ne pogodim o âri oar i s m conving pre mine m de anume cestiuni caremi furnic greierul. „A fi ori a nu fi, aista-i cestiunea!” a dzis marele, m ritul i m rinimosul ecspir, întrun ceas de rodnicie gândural , ce poate fi tradus ierbivor în limbarni a mioritico-danubian -carpato-pontoas prin: „A fi oricum, ori a fi în mod special, aceasta-i întrebarea!”.

Dup p relnica mea p rere, între ORI i ORI trebuie s fie un fantom, un sâmbure zburdalnic. Dar, de unde, bat -m lamura, s am l murirea de a presupune, când nu pot îmbr a ceea ce m coprinde, când înot ca un pe te aurit i aiurit în pâcla bazinal a unei piscine! Dup plebeeana mea tres rire, vorbind ca un filfizon sau filfizof, afectivitatea pohte te lucrurile reale, palpabile, mustoase, în timp ce inteligen a transform lucrurile în SEMNE, pentru a le înst pâni. Semne incolore, inodore i insipide. Când afectivitatea, dintr-un zvâc divin, pohte te SEMNELE, însufle indu-le, animându-le, înduhnindu-le cu duh i v zduh, începe împ ia Artei, de ert ciunea eliberatoare, gândul care ne ine departe de lucruri, pentru a fi „în mod special”, nu „a avea ceva de ros”. Niciodat nu m-a hr nit cuvântul „pâine”, ci pâinea-

pâine! în carne i oase. De ert ciunea mea este Gândul care m ine departe de lucrul mustos. Toat m re ia gândural a omului se opre te ca vi elul la poarta lucrului real.

Aici, vizavi de LUCRU se afl rigoarea f cord, dar i poezia încordat i cordial .

ADEV RUL - m nu cognitiv - i-a f cut un gloar de rumegu din adecvarea la lucru.

Fiasco total. Pentru c de ce? Din cauza motivului deoarece pentru c un hiatus abisalic s-a însc unat ca voievod între lucru i om.

La toate cur ile domne ti ale Gândului, abstrac iunea î i cloce te propria-i umbr , scând gânduri din gând, ordonându-le tiranic întru ascultare i evlavie. La curtea plebee a poetului se întâmpl alte întâmpl ri.

Apropitar de SEMNE, el e mo ierul umbrelor i st pânul imponderabilului, Semnul este mida unor structuri libertine, îns ilate ad libitum, eroul principal al ADN-ului semic, în care poetul, semiogog înr it, pompeaz combustibil afectiv cu nemiluita. Mare me ter în a crea tensiuni intrasemice, poetul nu-i decât un intrigant de lux, f p reche. În eleptul fuge de lucruri, ca, se tie cine, de t mâie, poetul nu poate f ecoul lor. Pentru numele lui Dumnezeu, poetul e singurul care vine dinspre Gând i d cu ciocul în ghioacea SEMNULUI, dinspre afar spre în untru.

Pentru c de ce? m întrebi. Iar eu î i r spund: D-aia!

Menirea - ru-menirea! - lui este dezv luirea, dac nu chiar dezv l-uluirea! Cu turbinca plin de figuri desfigurate de stil i pistil, poetul disloc SEMNUL din aurita sa mediocritate, unde ade cu din ii mir rii toci i, îl pune în alt înalt lumin prin r ciri pe alte planuri i lanuri improprii, îl scoate la tabl în fa a clasei s dea socoteal de praful de pu din sinea sa, îl face trufanda, prin sau cer etor. A a se nasc pohemele, bat -le senzul s le bat !

Preocupat nu de aparen a, nici de apari ia lucrului, pohetul injecteaz frisoane în oldul ierarhiilor sclerotice i scle-erotice. El nu se duce i nu se întoarce. El seduce, sim ind limbagiul nu ca pe un instrument, ci ca pe un elixir, ca pe o problem f ram . Fiind fictor

viator, balamaua care leag SEMNUL cu duhul, fic ionar viciat de mers i de demers, pohetul contest sensurile coagulate pe tarlalele dic ionarului i neag biblioteci. Toat lumea e bolnav de sens, vinovat de sens. i poetul a fost prins în pânza de p ianjen a acestei erori. Dar SENSUL, aten ie! întotdeauna SE , dac stai la rând la mila unuia care nu se crede om de rând. În sensul acesta, sensul vrea ceva, vrea un profit, vrea s oculteze lucrul sau persoana. „Ce vrea s spun poetul?” e întrebarea care pune apostila pe o tr dare. Tr darea INOCEN EI, lumea unde se închide robinetul semnifica iei dictatoriale, reverberând în gustul s u paradisiac. Tr tor de real, dar F t-Frumos al duhului, poetul întemeiaz semantica zborului, a eliberii, a transcenderii, a inocen ei, a efortului aristocrat numit JOAC . Violen a semnelor e blânde e desenat , orgoliu vegetal, f ghimpi, VACCIN SEMIC. Ce sens agresiv s aib un m r? Ce ideologie malefic promoveaz o portocal ? Ne îndeamn ea, portocala, s facem ur de banane? Pornir nucile cruciade împotriva prunelor? Arser smochinele, în agora, c une, pe motiv c n-au gust de smochine? S-au pomenit în istorie zboaie între gr dini i livezi? Uneori, gravita ia animalic ia Semnele drept lucruri.

Atunci, arta fuge de pe scen i se ascunde în culise, iar spectatorii se suie pe scen , luându-l pe regizor de guler. De i cea , se vede destul de bine. La început a fost lucrul.

Dup aceea a venit Cuvântul s pun lucrul în ordine. Dup aceea, a venit Gândul s pun Cuvântul în ordine. Dar uneori, Gândul e moartea lucrului i a cuvântului.

Aici, în întunericul abstrac iunii, ticluirea i tâlcuirea sunt arme. Dup fiecare pom se ascunde o pu . Dup fiecare gând se ascunde o pu . Dup fiecare pu se ascunde o pu . Poezia a fost i mai este, din p cate, izvor de p cate, sluga axiomei GÂNDULUI ASCUNS, a gândului capcan , unde chiar i jocul are reguli de a învinge. Dar, dar, dar! Trebuie instaurat o nou în elegere.

Arta este pl cerea stranie de a combina vita-

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

minele, proteinele i glucidele cuvântului, promovând un senz care nu trimite niciodat dincolo de coaja sa, având propriul s u acid ribonucleic. Poezia trebuie s fie citit a a cum se m nânc un m r. S p trund în sângele cititorului, nu în insectarele sale de gânduri sau în ierbarele instinctuale. Cine se înham la c ru a unui sens pomoste te inocen a cu subîn elesuri i nu se apropie de apropiere. Cine înjug metafora i o pune la plug, vrând s are ogorul, n-a în eles nimic.

Poezia iube te p pu i. Lumea Semnelor e cerdacul care te izb ve te de gropi, de piedici, de închideri i de închisori. E invita ie la dulcele frison al în imii, în sânul v zduhului, acolo unde e ti mai aproape de Dumnezeu.

Prin urmare, poezia cere nu gândire sensual , ci senzual , nu împietrire, ci anima ie. Poezia este personificarea inanimatului. Toate figurile de stil sunt ramuri i r murele ale Personific rii. Altfel, poezia tinde s devin stafid pe ramura lui Dumnezeu.

De aceea, istoriile literare nu sunt decât cimitire de vorbe, p duri de vreascuri. Pohetul adev rat nu este niciodat argatul unui sens îndep rtat i nu saliveaz la clopo elul unei glorii semantice. Ce ia te, prin urmare, pohetul în toat aceast poveste? Pohetul ia te un creier cu greier. A a gândiresc eu, domnule consemen, în ru-sinea mea, cu mâna be-at de nechezol, fugind de dogmele de cauciuc. Am ales vecin tatea Semnului cu vitamine i ar ag. Sunt ef de colac, taurul valah din pe-y-ul verbelor nem ritate i ve nic m mir, m m r, m mor. mân vizaviul t u de serviciu i, din p cate, de viciu, aspetând, dac nu O MÂN , car UN DEGET de ajutor, adic telea, un repons cu parfum de pansea la aist panseu.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Dominic DIAMANT

Spiritul Daciei Eterne - balad -

Paul Gauguin - Mandolin pe scaun

Din v uni i adâncimi profunde O voce se înal i se-a terne Pe-ntreg t râmul care îi r spunde.

E duhul viu al Daciei Eterne Pe obcinele plaiului în floare Cât vezi cu ochii-n lini tea deplin Se profileaz turme de mioare i sunete de fluiere-n surdin - Auzi, tu, bade, ce-n auz îmi vine Din profunzimi? un tân r î i întreab Vecinul ce prive te-n z ri senine.

- No, ia ascult , vezi- i tu de treab !

-Se vede treaba c e ti surd, b die, Cum s n-auzi o voce-atât de clar Ce vine din adâncuri i adie Discret, ca un zefir de prim var ?

- Mai tac i fleanca aia, m i b iete, e ti prea crud, s -mi dai tu lec ii mie i s-o p rut, cu gândul tot la fete !

- Nu, bade, z u, e-un glas ce te îmbie Te r scole te i te înfioar i, tulai, din merticul t u te scoate Cu cetina vibrând ca o vioar i râurile care cad pe spate.

De ce e ti, bade, o rât pe mine Tu îmi ascunzi ceva, de bun seam 1 - Ei, m i, copile, dac nu- i convine Te du, mai suge lapte de la mam !

- Dar, mo ule, mereu mi-ai spus, tii bine cre tem mândri, nal i i drep i ca brazii De ce ,acum, de parc nu i-e bine Te deranjeaz astfel de ocazii ?

- Sunt trist, b iete, sufletul m doare De câte rele o putut s fac Neispr vi ii rii mele care a bogat , e a a s rac De când e-aici suflare româneasc Sub voievozi, cu zimbri i mioare N-a încetat s supravie uiasc i s arate cât este de mare Din mo i-str mo i, fiind cu codrul frate, Ne-am ap rat de hoardele barbare i-am f urit pentru eternitate O ar cu splendori str lucitoare Unde ni-s zimbrii de odinioar , i brazii din p durile de munte Cu-atâtea bog ii? Nu te-nfioar Realitatea s ciei crunte ?

Nici veneticii, nici fanario ii Nu pârjolir Dacia Etern

Ca tic lo ii îndr ci i i ho ii Încârd i în mafia intern S-aude c ne calc zimbrii iar i c se zbate hidra amputat O, Doamne, lumineaz -aceast ar ias din mizerie odat !

- B die, bate vânt de prim var i vocea din adâncuri ce ne cheam Cu rezonan a ei atât de clar Ne spune s fim mândri, f team Ascult duhul Daciei Eterne i descre te- i fruntea-nnegurat Lumina care cre te i se-a terne N-o va mai stinge nimeni, niciodat !

Fiara pr

toare

O uria fiar pr toare Ce bag spaima-n ve nica p dure, Când are chef, preface-se c moare Nemaiputând destinul s i îndure Din când în când, t riile despic i largurile lâncede le sparge Cu r cnetele-i, inspirând o fric De moarte pe întinsurile large Din visurile sale carnivore Când se treze te, î i aduce-aminte Cu cât nesa putuse s devore O alt vietate mai cuminte Dar fiara nici nu tie ce-o a teapt Dac ar înc lca o frontier .

O turm de bizoni, în lupt dreapt , I-ar frânge gâtul de-aventurier .

Avertisment Doar trei minute-s pân la final Ne-avertizeaz a ii-n cercetare Dar lumea noastr alte treburi are ia de bun fatidicul semnal Doar trei minute i ne-am pref cut În pulbere i praf pe totdeauna Cine s mai g seasc v una Ce l-ar salva de propriul trecut ?

Ca s se vad unde am ajuns Ne-ar trebui un dram de-n elepciune Întreaga for lumea s i adune -i dea problemei unicul r spuns Dar team mi-i c nici m car de-acest Atu umanitatea nu dispune i vom sfâr i de propria minune Sinuciga . Alea iacta est.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Florin M~CE{ANU

PAUL PAUL GAUGUIN GAUGUIN Eugene Henri Paul Gauguin s-a n scut la Paris la 7 iunie 1848. Familia Gauguin, sim ind c în Fran a republica apune i c se apropie clipa întron rii lui Napoleon al IIIlea, s-a mutat în Peru, la 8 august 1849, în regim de exila i, pân în anul 1855, când se întorc în Orleans.

Amintirea primilor ani ai copil riei petrecu i în Peru, adolescen a aventuroas (se îmbarc pe diferite vase comerciale ca matelot, apoi ca locotenent, c torind în America de Sud, Danemarca i Norvegia), î i pun amprenta asupra temperamentului i spiritului s u fascinat de noi orizonturi, de noi drumuri. Esen ial este c toria care îl va duce în cele din urm spre descoperirea, în Tahiti, a valorilor str vechii civiliza ii, bazate pe raporturi armonice cu natura, pe primatul spiritualit ii, o lume înc neinventat de clieele i artificiile vie ii moderne.

Gauguin devine, în 1871, func ionar la o banc parizian , unde se împrietene te cu Claude Emile Schuffenecker, care îl ini iaz în tehnica desenului i a picturii. În decembrie 1872 o cunoa te pe Mette Sophie Gad, fiica unui înalt func ionar danez. Cununia are loc la 22 noiembrie 1873. În urm torii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor: Emile, Aline, Clovis, JeanRene i Paul. În familie, Gauguin întâlne te diferi i arti ti scandinavi, printre care pictorul suedez Ernst Josephson. În acest timp începe s expun la Ny Carlsburg Gliptotek din Copenhaga (1874). În 1875 expune primul u tablou în cadrul expozi iei anuale de la Salon. Se simte influen a impresionismului, cu deosebire a lui Pissarro, al c rui elev va deveni un an mai târziu.

Vrând s i aprofundeze cuno tin ele, studiaz crea ia mai multor arti ti (Corot, Courbet,

Delacroix, Cezanne, Degas) i se ini iaz în tainele picturii dup model i ale sculpturii. În 1879 î i petrece pentru prima oar vara la Pontoise, la Pissarro, care îl îndeamn s se apropie mai mult de natur . Gauguin îl cunoa te aici pe Cezanne, se în eleg perfect, între ei fiind multe asem ri. Câ iva ani în ir se întâlne te regulat cu arti tii impesioni ti în cafeneaua Nouvelle - Athenes din Place Pigalle. În anii 1880, 1881 i 1882 particip la expozi iile a cincea, a asea i a aptea ale impresioni tilor. În anul 1883, în ciuda onorabilei pozi ii sociale, Gauguin p se te banca pentru a se consacra artei. So ia sa pleac în Danemarca împreun cu cei cinci copii, Gauguin stabilindu-se o vreme la Rouen. În aceast perioad încep problemele financiare. Vinde o parte din piesele colec iei proprii dar nu- i rezolv situa ia financiar . Nu numai din cauza problemelor materiale, ci mai cu seam datorit setei sale nest vilite de independen , prim vara anului 1887 îl g se te pe puntea unui vas care se îndreapt spre Panama. Lucreaz câteva s pt mâni la construc ia Canalului Panama, apoi pleac pe

Paul Gauguin - Autoportret

insula Martinique, unde r mâne pân în septembrie. Nu picteaz mult, totu i experien ele tr ite acolo vor influen a în mod decisiv cariera sa de aici încolo. În octombrie se întoarce la Pont-Aven. La 21 octombrie 1888 Gauguin sose te la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urm . Rela ia de prietenie dintre ei, la început foarte profund , se deterioreaz repede. La 23 decembrie, dup o ceart , Van Gogh î i taie o ureche, iar Gauguin se întoarce la Paris.

Gauguin pleac pentru a treia oar în Bretagne. Va fi cel mai lung sejur dintre toate.

Exceptând câteva scurte escapade la Paris, va sta în Bretagne din aprilie 1889 pân în decembrie 1890. De aceast dat se instaleaz într-un mic port pesc resc, Pouldu, nu departe de Pont-Aven. Arta sa explodeaz .

Gauguin este convins c a g sit calea pe care a c utat-o. Î i dezvolt viziunea artistic i î i elaboreaz tehnica picturii, cea atât de personal .

Ad ugând o not nou înclina iei romantice spre epoci trecute, în 1891 pleac în Tahiti, unde „trecutul” are înc o dimensiune prezent . Se stabile te la Papeete, unde îmrt te modul de via al tina ilor. În septembrie 1901 se mut în Insulele Marchize, stabilindu-se pe insula Dominique, la Antuona, ultimul s u refugiu. Aici î i construie te celebra „Cas a pl cerilor”, unde se mut deja cu noua sa vahine, modelul preferat. Aceasta a marcat, în pictura sa, începutul unei perioade foarte active. Ca i în Tahiti, Gauguin ajunge în conflict permanent cu autorit ile.

Moare la 8 mai 1903, în anul în care Galeria Vollard organizeaz o expozi ie cu 50 de picturi i 20 de desene i când Salonul de Toamn dedic o întreag sal lucr rilor sale.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Nicolae M~TCA{

Cum tr nc nim de zor de sar surcele

Mo Stavru st la sfat c-un greieru :

Mobil perpetuu, a lucrat o via La C.A.P., la sere,-n Leordeni.

Azi i-a intrat în piept o helge, hoa , i-l sfâ ie. i iat -l la „Fundeni”,

„La geam te suie, frate-al meu ard u, i cânt -mi tot ce- i cere voia ta.

Ci doar de cord, te rogu, nu cânta, C ci iar m -mpinge, pacostea, la r u”.

Unde-n ir m m rgelele pe a : Embol, stenoz , valv , mu chi, licheni...

Elev docil, mo St rache-nva urce mun ii coronarieni.

„De ce n-ai sta, l-întreb, m car un pic...?”

Mai d -i în neamul lor (S am iertare): Doar n-am mâncat la boz i m selare.

De parc-ar fi, pe front, într-o iscoad : „Ce-i aia stent? Branul ? Embolie?

Greu s supor i o angiolastie?”

Nu st pe loc cât ade-un câine-n coad .

Ei, care ne promit marea i sarea, Sunt ho ii cei mai mari. i gugumani-s.

De-aceea am votat, s zic, schimbarea: v d ce-i poate mu chii lui Johannis”.

O sor -l întreba de glicemie, Când o lu , subit, prin ambuscad , n-are când degeaba s mai ad , îl a teapt -acas trebi o mie.

Din a ternut, în zori, din aua sare

Cum tr nc nim de zor de sar surcele De câte sunt în lun i în stele, Îl iau a a, prudent, cu dusa-ntoarsa, De i-ar p sa cumva de cea cu coasa. „De moarte mie? Mor ii m -sii, ciorm !

Dar are, vezi, i ea în lume-o noim ”.

La prânz, din ochi îmi face semnul gropii „D’aia-i spital - s’ te pun pe picioare!”

Se sume esc bolnavii la „Fundeni”.

Nu vor s tie bravii mei o teni , implicit, pe front se i mai moare.

Consaloninul meu din Leordeni, Convins c via are fiecare Doar cât în piept combústie mai are, Ne-arunc -n vatr vreascuri i bu teni.

La prânz, din ochi îmi face semnul gropii: tii, cel din box -a dat azi ortul popii”. În loc de s rindar, mo St rache i face cruce: „Dumnezeu s -l ierte, Dar i pe noi, c nu-l cinstim cu plache, ne-a dat Domnul doar fasole fierte”.

Din ceasu-n care fuse internat Din ceasu-n care fuse internat Se vântur ca apa prin sâti , Îi umbl meli a ca o mori i locului nu st - s -l legi de pat.

Când s dea sânge, vai, c acu-l pi i-i slab de înger r u la gâdilat.

La punc ii, simulând c -i le inat, Îl ine sora-n palm ca pe-o tri .

Când tot spitalul doarme, alt giumbu :

„De ce n-ai sta, l-întreb, m car un pic Pân-se r coare coada la ibric, i stâmpe sora fierea la ficat Ori mândra s te ia la secerat?” „Se duc -n mor ii ei cu tot cu coas !

Eu nici acas nu-s nicicând acas ”.

„Dar ai votat, normal, cu PSD-eu?”

Mo neagu- i iese glon din balamale: „Cu arogan i i cinici, cutre, eu?!!

Cu neocomuni ti de trei parale?

Cu „Doamne,-ajut !”, „Doamne, miluie te!” i c-un „Curaj, g in , c te tai!”, Nainte mult s nimereasc -n rai, Pe pat operatoriu se treze te.

I se desfund g urile la nai, Un stent i se monteaz , solz de pe te, i sângele a fluviu n boie te Când se deschid ecluzele assai.

Conchid c precizarea-i are stof

Mo Stavru- i face cruce, murmurând, i-adoarme lin, cu Dumnezeu în gând.

-„Mi-ai pomenit de plache i iahnie”, Pe ocolite c i m ia mo neagul. Îl tolerez, tiindu-i fele agul, Accept, tacit, c -i doct i la cuhníe.

Din a ternut, în zori, din aua sare dit dispus, voios nevoie mare: Nu-l mai resimte nici conturb , stentul, Semn c -i lucreaz splendid instrumentul.

-„Dar ia s -mi spui ce-i aia faino agul?

I-i rostul care în androgenie?” Îmi stinge umbra mea de astenie, Zâmbind pe sub musta , oco agul.

A doua zi, în ochi sclipindu-i roua...

-„Vreo past -o fi din slan i ficat...”

-„Da, condiment cu ierburi, nuc , miere, Leac de t rie, ip t de muiere, i fain, bre, c sari i mort din pat”.

Conchid c precizarea-i are stof .

Curcanu-i an c m-a pus în cof .

O zi mai are-a coase i descoase.

Ne-ntreab câte-n Soare sunt i-n Lun . În piept se zbate-o pas re nebun i-atât de-aprins a ar mai miroase!

La miezul nop ii, stingerea când sun , Când sarea prinde-a iroi prin oase, Iar greierii se-ntrec la aghioase, Convivul ne ureaz „Noapte bun !”

Când vine vorba de politicale

Ne-apár -n vise pas rea m iastr De foc, de dor i inim albastr .

Toc m pe est gogo i i baclavale: Vigoare, boal , lest, flot ri, fuleu.

Când vine vorba de politicale, Ridic,ascolnic, mingea la fileu:

A doua zi, în ochi sticlindu-i roua, Din prag mo St rache ne salut : „S ne-ntâlnim, dea Domnul, la o sut , Iar dac-o vrea - cu drag i la a doua!”

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Irina Lucia MIHALCA

Las lumea s treac prin mine Privesc t cut , în ploaie, mormintele luminate prin cimitir, las lumea s treac prin mine în sunetul grav al clopotelor trase rar, memoria persist , doare, dispari ia i revenirea m bântuie u or, chiar dac de mult timp pleca i, sunt înc cu mine, fe ele lor se-ascund, zâmbind, în spatele oglinzii, prea multe p ri cânt toare i-atâtea zgomote amestecate în dep rtare. În lini te, m rog, pentru ei, pentru iertare, lumin , senin i iubire, elibera i sunt din lumea aceasta a durerii.

Cu p rile, în noapte, - bel canto intr adev rul nostru, Lumin din Lumin , „Hristos a Înviat!”

La Început – Cuvântul...

La Început, Cuvântul a fost i Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lun , în piatr , fântâni i în mare.

Omul a luat cuvintele, le-a amestecat, le-a compus prin fulgii de nea, în stropii de ploaie, în vânt i miresme de frunze, în floarea-de-col , în Steaua Polar , în suflet-pereche, în nu-m -uita, în gândul din vis, într-o caligram .

Cuvintele au început s zboare, un dans spre cer i spre soare.

Din team , omul le-a smuls, le-a îndep rtat, le-a ascuns în adâncuri, formând noi cuvinte, mereu mutilate, psalmi de dor i de jale, cuvântul durere, r ni, boal i moarte, noroi, întuneric,

cuvinte udate în lacrimi din ve nica team .

Treptat cuvintele s-au stins prin g ri, în spitale, pe fronturi, r zboaie.

Au mai r mas amintiri i umbrele lor în inimi, în cânturi, în pove ti, balade i doine, mici felinare în zboruri de fluturi, petale de lotus, priviri de copil, gânduri-poeme în muguri de floare, în raze de soare... În c utarea unui port Durerile acestea î i sparg strig tul disperat, o chemare f r spuns se risipe te-n eter.

Cu bra ele întinse unul spre altul, ca doi cocori înseta i, cu b i de aripi repetate, bâjbâie, neajungându-se, în c utarea apei retrase din fa a lor.

Golit, cu lacrimi în ochi, ascul i în t cerea beznei, un pas delicat faci în fa , pe marginea pr pastiei nu- i pierzi echilibrul, ultimul s rut i-l dai

înainte de a s ri i via a continu s respire în apele învolburate. În c utarea unui port, i odihne ti trupul obosit, plute ti în deriv . În vârtejul întunericului, noaptea se las i cade în propriul abis, în timp ce lumina se ridic u or, desprinzându-se, într-o nou zi de prim var .

Un înger f aripi te strig , po i s -i opte ti i vindece inima r nit .

- Numai cel care-a uitat ce este egoismul, merit iubirea! i opte te îngerul, zâmbindu- i, strângându-te-n bra e.

Uimit o prive ti pân unde limitele i pierd linia scris , noi tr iri r sar i-o alt linie, oriunde liniile se întâlnesc formeaz acel punct primordial. Îmi rescrii fiecare pas al drumului spre mine însumi, tu, femeie-stea, lotus înflorit dintr-o lacrim a cerului.

E clipa ce reverbereaz cascada de clipe, dorin a de a fi cel lalt. Îmi aduci lumina de care aveam nevoie, acolo, în adâncuri. l m iubirea s curg prin vasul inimii, zei devotat !

Paul Gauguin - De ce te-ai sup rat?

O nou poveste se na te, lini tea care s împlineasc i împlinirea lini tii din noi...

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Camelia ARDELEAN

CAD FRUNZE...

Uitând de noi, de ce vor zice unii.

Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneal , Pe valurile nop ii s plâng, am obosit.

Iubirea m -mpresoar acut, perfida boal Îmi macin cu verv tot trupul istovit.

Întemni at de iubirea ta, Sclav i-a fi întreaga noastr via , Pe-o stea cu tine-a naufragia, Nu i-a da drumul pân diminea .

-ngân liliecii, înfiorând p durea, Alerg înfrigurat ,-n co maruri tremurând, Se sting în mine vise i gândul mi-e aiurea, La patima nebun , din mine devorând.

OGLINDA SOR II

Se cern prin noi iluzii cu chip de nefiin , Din fructul pasiunii eu nu voi mai gusta, În volbura de temeri, curg ploi de neputin , Amar mi-e gustul r nii l sat de gura ta.

Prin calde sim minte, m lupt cu îndoiala, În iruri cristaline r zbat t cute ploi, Sub falduri reci de cea rânje te ov iala, Pleznindu-m cu clipe zdrobite de uvoi.

Mai am o n zuin i-apoi renun la lupt , Predându-m durerii cu chip de catifea: Cu franjurile frânte din inima cea rupt , La geamul amintirii s -mi împlete ti perdea!

Plou peste lume cu adânci suspine, Iar speran a nou tinde spre ocult, tept m o raz care s ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de cear nu ne mai ascult , Rug ciuni febrile tremur în van, Cople i de reguli i mâhnire mult , Arunc m credin a peste paravan.

Suflete de ghea , ca-ntr-o bibliotec , Zeci de pagini goale lin î i r sfoiesc, Ofilita soart i plimb pe potec , Avansând r nit , zâmbetul grotesc.

TE-A IUBI

În oglinda vie ne privim cu team , Îngrozi i de-abisul ce-l putem vedea, Respirând cuminte, ne-ndrept m spre vam , Cro et m fantasme dup o perdea.

Te-a pl di din lut, a a cum e ti Ascuns în labirintul min ii mele, În bra e s te in, s i spun pove ti, Iar tu s -mi alungi gândurile rele.

St m zidi i în ocne de singur tate, Îmbr ca i în straie de circari banali, Deghizarea-n iarn n-am pus-o deoparte, Ne-am r mas, în via , cei mai mari rivali.

i-a d rui apoi un suflet cald, Ca roua de pe flori în miezul verii, Te-a înveli cu ochii de smarald, Cum luna mângâie mantia serii.

DE M-AI IUBI...

i te-a iubi... cum n-ai mai fost iubit, Ca-ntr-un poem nescris pe ast lume. tiind c pentru mine-ai fost ursit, respecta orbe te vechi cutume. i m-ai iubi, topind, ca un vulcan, Adâncurile mele înghe ate, înota, siren -ntr-un ocean De lini te, nu de singur tate.

Iar amândoi, pe-un nor incandescent, Înfierbânta i de lava pasiunii, Ne-am contopi într-un vârtej ardent,

De m-ai iubi, t cut sau în cuvinte, N-ar mai conta, nu am nimic s i spun, Decât acelea i tandre jur minte Rostite-n van, baloane de s pun.

De m-ai iubi, ai r ci cu mine Pe-un câmp de maci, descul , de i n-ai ti: Acordurile dulci de violine Sunt clipe ce se-alint , calde, vii. i, frem tând, nu ai sim i cum timpul i zbate pleoapa peste amintiri, Nu te-ai mai teme, azi, de anotimpul Ce-adun ghea a aprig -n priviri. În ochii t i ar cre te nori de stele,

To i mun ii de uitare-ar disp rea, Ar înflori-ntre noi, iar, brum rele, i lacrimile iernii ar seca.

De m-ai iubi, a cultiva noi vise Pe o câmpie f de apus, M-a ag a în dimine i promise, inventa un soare nesupus.

AMURGUL DIN MINE esc suav prin t cerea ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte, i m -nf or în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte.

Descop r c , în timpul infinit, A-mb trânit i iarna asta rece.

Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece.

A-ncremenit un vis în ochii t i Speran a pentru noi i pentru mâine.

Se-mbrac seara-n glas de zurg i, Amurgu-i ud i jalnic, ca un câine.

Presimt acut iubirea-mb trânind, Acea iubire, pân ieri, fecioar , i-mi amintesc de-obrazu- i mirosind A flori de busuioc i-a scor oar .

Troiene de triste i m cople esc, În suflet se înal nori de ghea .

Sub mun ii de-ntuneric ce-mi zâmbesc, Zac în a ov ielii fort rea .

PE PORTATIV Din cenu -au înflorit speran e.

Le-am udat cu stropii de argint, Izvorâ i din clipe ce nu mint, În iubirea f de restan e.

M-am retras cu timpul la uet , Încetând comer ul prohibit Cu iluzii-aflate-n deficit, În pl pânda sor ii piruet .

Azi mai in în palme nori de vise, Dar remarc, pe-al vie ii portativ, Câte-o not sun incisiv, E-un concert cu u ile închise!

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Tudor NEDELCEA

37

e r e d e v e d e t c n u P

Monarhia salveaz[ România sau o jefuie]te?! „La 23 august, regele Mihai a lichidat monarhia.

Nimeni i nimic nu o mai poate restaura.” (Pamfil eicaru) M-am l sat, mult vreme, prad îndoielilor privind abordarea acestui subiect: cum vor reac iona „regali tii no tri” (chiar unele institu ii ale statului, inclusiv TVR), obi nui i s se scrie numai de bine despre a a-zisa Cas Regal româneasc (de i un proverb românesc zice c numai despre mor i se scrie de bine). Sunt atâtea „case regale” în România postdecembrist în acest haos politico-democratic astfel încât te întrebi, cu nedumerire, care „cas ” e mai mare, cea a fostului rege sau cele ig ne ti.

Trebuie s men ionez c nu sunt un antimonarhist. Recunosc meritul primului rege, Carol I, în evolu ia i modernizarea rii (dar nu exclud nici meritele deosebite ale lui A.I. Cuza i ale Br tienilor), ale nepotului s u, Ferdinand, al reginelor care s-au integrat climatului sufletesc românesc: Elisabeta (Carmen Sylva, ca pseudonim literar) i Maria.

Am scris i înainte de 1989 (chiar dac numai în treac t) despre meritele monarhiei române.

Dup 1990, am reeditat cartea lui G. Co buc, zboiul nostru pentru neatârnare povestit pe în elesul tuturor (edi ie i prefa de Andrei Grigor, Scrisul Românesc, 1995) i Însula erpilor.

Carol I al României

Mai mult, am reeditat i prefa at Pove tile Pele ului, de Carmen Sylva, în 1991, în care vorbeam despre originea i rolul casei imperiale i regale Hohenzollern-Sigmaringen, readucând în actualitate biografia i crea ia reginei scriitoare: „Cu pio enie nedisimulat fa de limba român i ara sa adoptiv , regina Elisabeta [...] a privit cu interes ranul român, i-a studiat atent firea, limba, traiul [...]. Femeie de spirit, iubitoare de pictur i muzic , între inând rela ii benefice cu arti tii vremii, amintindu-ne de energiile domni elor noastre din trecut, aplecat spre realit ile patriei sale adoptive nu numai din complezen , dotat cu talent literar i putere de munc prea pu in obi nuit , mai ales în cazul aristocra ilor, cu o oper literar vast , Carmen Sylva î i are locul ei binemeritat în peisajul literar românesc. Readucerea ei în actualitate se constituie într-un act recuperatoriu” (p. 8).

Am scris despre întâlnirea istoric între regin i M. Eminescu.

Cu gând curat, am trimis aceast carte fostului rege Mihai de România, la Versoix-Geneva, dar spre surprinderea mea nepl cut , dup aproape ase luni primesc un r spuns anost, distant i strict birocratic i f tampil , semnat de un oarecare Sandu. Deci, fostul rege nu s-a ostenit nici m car s semneze aceast scrisoare, de i în România a primit o educa ie aleas , pe banii românilor (4 elevi în clas , profesori de talie universitar etc.).

M-am bucurat când fostul pre edinte Ion Iliescu i-a permis intrarea în ar (dup o pritentativ e uat ), fapt fireasc dintr-un anumit punct de vedere. Cele mai vechi state europene de cultur i civiliza ie, Grecia i Italia, au avut monarhii, pân la sfâr itul celui de-al Doilea R zboi Mondial, pe care le-a abolit imediat, datorit atitudinii monarhiilor respective în timpul conflagra iei mondiale.

Dup r zboi, nu le-a permis s revin în ar nici m car urma ilor acestora, dar s le mai dea i averile înapoi. Chiar în Bulgaria, ara comparabil cu noi, fostul rege n-a venit ca... rege, ci ca prim ministru i a sprijinit efectiv intrarea rii sale în structurile euroatlantice.

La noi ca la nimenea. S urm rim evolu ia regalit ii române în timpul i dup domnia lui Ferdinand. N stru nicul prin mo tenitor, Carol al II-lea, p se te armata român aflat în plin r zboi (pentru care trebuia s i se aplice Legea mar ial pentru dezertare) i se c tore te la Odesa cu Ioana Lambrino, înc lcând i statutul Casei Regale. Consecin ele se v d i azi: statul român i-a asigurat o rent viager fostei so ii spre a pleca din ar , cu fiul s u, Carol Mircea. Urma ul acestuia, prin ul Paul (n. la Paris, în 1948) a fost recunoscut recent de un tribunal românesc ca descendent regal i solicita ca atare averi imobiliare (inclusiv Biblioteca Central Universitar „M. Eminescu” din Bucure ti), p mânt i p duri, punându- i ca na al copilului u pe însu i pre edintele de atunci al României, „incoruptibilul” Traian B sescu.

Când e vorba de privilegii mo tenite prin na tere, f scrupule înainte!

Priapicul prin , ulterior rege, Carol al IIlea, se face remarcat i de alte fapte „mari”: încearc s i împu te fratele, prin ul Nicolae, glon ul atingând-o pe regina Maria, care s-a interpus între ei (vezi scrisoarea reginei c tre fiul s u, Carol al II-lea); i-a detronat fiul, pe Mihai, i-a umilit mama, pe europeanca regin Maria, reducându-i sprijinul financiar, l sând-o s moar aproape în s cie, în str in tate, speriindu-se de popularitatea reginei i atunci când sicriul s u a fost adus în ar , în 1938; a dizolvat partidele politice, înfiin ându- i propriul partid „Totul pentru ar ”.

Când ara a ajuns la ananghie, prin pierderea

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Transilvaniei (Diktatul de la Viena), a Basarabiei, Bucovinei i a inutului Her a (prin Paktul Ribbentrop-Molotov), Carol al II-lea a fost nevoit s -l elibereze, din domiciliul forat de la M stirea Bistri a din Vâlcea, pe generalul Ion Antonescu. Când i s-au adus în ar , la Curtea de Arge , osemintele p mânte ti din Portugalia, fiul s u, Mihai n-a participat la ceremonie; amanta sa, Elena Lupescu, de i îi devenise so ie cu acte, n-a fost inclus în cripta regal .

Noul rege, Mihai, a coabitat cu legionarii, a îmbr cat chiar haina verde. În timpul r zboiului „sfânt”, antibol evic, tân rul rege a fost al turi de Antonescu, a mers chiar pe frontul de r rit, a fost, deci, o colaborare benefic pentru ar i monarhie.

Dar, a venit actul istoric de la 23 august 1944. Brusc, regele Mihai se întoarce împotriva mare alului, nu preia stadiul tratativelor pe care Antonescu le purtase cu Stalin, îl aresteaz i îl pred sovieticilor. La acest act, n-a fost prezent decât reprezentantul comuni tilor, Emil Bond ra (o comunitate de circa 500-800 de persoane, prosovietic i antina ional ). Partidele istorice, Liberalii i ni tii, n-au participat i nici n-au fost consultate. În istoria noastr , prea înc rcat de r zboaie, domnitorii i primii doi regi au fost în fruntea oastei lor. Regele în func iune, Mihai, dup ce l-a predat pe Antonescu i a l sat trupele sovietice „eliberatoare” s i fac de cap în România, fuge din Bucure ti tocmai în Gorj, la Dobri a. În suita sa era i doamna Antonescu, pe care Mihai a predat-o ca pe o valiz sovieticilor, veni i cu un camion s-o ridice.

Dar, colaborarea Mihai - Stalin nu s-a oprit

Cartea Pove tile Pele ului, de Carmen Sylva, reeditat i prefa at de Tudor Nedelcea, la Scrisul românesc, în 1991

aici. A semnat, cu mânu a lui, decretul de numire a primului ministru Petru Groza, drept pentru care a primit de la odiosul i criminalul u aliat o decora ie i un avion (drept cadou). Colaborarea „fructuoas ” doar pentru ei doi ( i dezastruoas pentru ar ) a mers mai departe, regele Mihai, dup o scurt i ineficient grev regal , semneaz toate decretele pe care le-a dorit Stalin. A semnat i a fost în Parlament pentru legiferarea alegerilor din octombrie 1946, câ tigate de partidele istorice. Regele Mihai a oficializat astfel cele mai mâr ave înc lc ri ale democra iei. Când Stalin n-a mai avut nevoie de el, l-a aruncat la co ul de gunoi ca pe o hârtie igienic , la 30 decembrie 1947, iar bravii ofi eri români, politicienii, preo ii i intelectualii de marc au înfundat temni ele bol evice din România.

Mihai Pelin i Romo anu au publicat în 2006, Marele rapt regal, prin care argumentau c fostul rege n-a plecat chiar cu pu ine obiecte, dovad tablourile celebre scoase la licita ie în str in tate (tablouri neconsemnate în lista oficial ). În str in tate, fostul rege i-a întemeiat o familie, Dumnezeu i-a d ruit cinci fete, dar nici so ia sa, nici fetele sale, nu au vorbit i nu vorbesc limba român . Doar Margareta, de 25 de ani de când a venit în ar , se str duie te s-o vorbeasc (spre deosebire de Raed Arafat, care i-a însu it aproape perfect limba român i a f cut ceva concret pentru ara sa de adop ie).

Nu numai c nu le-a înv at limba rii peste care a fost rege, dar nici nu le-a educat cum trebuie. Dovad , Irina, arestat în SUA (stat democratic) pentru fapte ilegale. De celelalte surori, nu prea se tiu multe.

Margareta, dornic de împ unare, a modificat, din proprie ini iativ , Regulamentul Casei Regale, de i, se tie, c acest regulament se modific doar într-un stat monarhic, de tre Parlamentul rii. Prin ul Nicolae a fost uzurpat, practic des întâlnit în familia regal româneasc , începând cu Carol al II-lea.

Acum câ iva ani, au venit în România, purt torul de cuvânt i avocatul familiei Hohenzollern-Sigmaringen, spre a oferi unele muriri absolut necesare privitoare la inter-

spunsul primit de la Casa regal

Anul VI, nr. 2(54)/2015

zicerea folosirii numelui familiei regale, la „prin ul” Duda. Strict legal, spuneau ei, Mihai trebuie apelat cu „fostul rege Mihai”, iar so ia sa nu este regin pentru simplul fapt nu s-au c torit când Mihai era rege.

Cu toate aceste clarific ri ale unor speciali ti în domeniu, noi continu m s -l slurim ca rege, pe el i pe fiica sa, Margareta, îi dedic m „Ora regelui” la TVR, o televiziune public , pl tit din banii no tri (emisiune datând din timpul guvern rii USL!?), îi organiz m alte manifest ri promonarhice, astfel încât te întrebi dac România este ar republican sau monarhic ? Am avut recent un regim de trist amintire, dar asta nu ne d dreptul de a-l declara rege pe... fostul rege (paradoxal, B sescu a avut dreptate în privin a raportului Rege-Mare al-Stalin!). ara, în schimb, îi este la picioare. Nu România profund , din fericire. I se ridic statui (La Craiova, în anul martirilor Brâncoveni, lui Mihai i s-a ridicat o statuie, între Teatrul Na ional „Marin Sorescu” i Universitate, el fiind considerat ctitorul acestei institu ii superioare de înv mânt, de i Universitatea a fost înfiin at , prin decretul lui N. Ceau escu, la... 27 august 1965. O funda ie craiovean a cerut familiei regale s sprijine refacerea grupului statuar „Asta-i muzica cemi place”, dedicat lui Carol I i R zboiului de Neatârnare, dar a fost refuzat ).

Este f cut cet ean de onoare de c tre diverse prim rii, dar el n-a onorat nicio astfel de înnobilare.

La S vâr in, un grup de colind tori au venit s -l colinde de Cr ciun; i-a primit... în garajul casei „regale”. Copiii ranilor veni i cu colinda nu meritau s fie primi i nici m car în holul „regal”. N-au sânge albastru.

La unele posturi de TV mai scap câte o informa ie: Fostul rege a dat statul român în judecat pentru înc ase ha la S vâr in, precum i Ministerul Mediului pentru o mic nedreptate. Vom ti oare averea real a familiei fostului rege Mihai i a prin ului Paul de România? Poporul român merit s cunoasc adev rul despre fostul s u rege?!

Recent, la Ateneul Român a avut loc un spectacol dedicat celor 25 de ani de când „prin esa” Margareta a venit în România, spectacol la care au participat i oameni politici, mul i f coloan vertebral , demnitari ai statului republican, dar slugarnici ai monarhiei. Pe când vom s rb tori „n” ani de la primul scutec schimbat al „prin esei”. Credeam (sau speram) c am trecut peste cultul personalit ii lui N. Ceau escu, cu acela i atribute pompoase: „epoca de aur”, „geniul Carpa ilor”, „savant de renume mondial”, rostite chiar de unii intelectuali veritabili (O. Paler, D. Popescu-Dumnezeu etc.)

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În leg tur cu personalitatea fostului rege Mihai, pun în dezbatere public unele probleme: 1. S-a afirmat i înc se mai afirm c mare alul a gre it trecând cu armata român peste grani ele Basarabiei, peste Nistru, zboiul devenind astfel unul de agresiune.

Orice om cunoa te din istoria militar c întrun r zboi mergi în ofensiv nu numai pân la un anumit aliniament, ci pân la înfrângerea du manului. Trecerea Nistrului a avut aprobarea regelui. De ce nu suntem acuza i i duîntoarcerea armelor, armata român mergând pân în Mun ii Tatra. Erau teritorii române ti acolo?

2. Fran a, ar cultural i civilizat , i-a decapitat ultimul monarh în 1789. Palatul Versailles a fost construit de regii Fran ei. Sa pus vreodat problema ca mo tenitorii acestei monarhii s revendice acest palat? La noi, cum au fost cedate Pele ul, Pele orul i alte mari palate? În ce condi ii?

3. De ce prin ul Charles, mo tenitorul Coroanei Britanice, care ne-a popularizat pe plan mondial ara i oamenii ei, nu s-a întâlnit niciodat , în România, cu fostul rege?

4. La Budapesta, la 16 iunie 1989 (când înc nu c zuse niciun regim politic esteuropean, dar în culisele diplomatice interna ionale se stabilise aceast c dere) s-a semnat o Declara ie între membrii Forumului Democratic Maghiar i Român, conform c reia „Transilvania a fost un spa iu de complementaritate i trebuie s devin un model de pluralism cultural i religios [...] Dreptul la o reprezentare politic autonom i la autonomie cultural a fiec rei na iuni trebuie garantat. Realizarea sa implic , printre altele, asigurarea unei colarit i de toate gradele în limba maghiar , inclusiv reînfiin area Universit ii maghiare din Cluj”.

Am auzit cu to ii de aceste demersuri în ultimii 25 de ani, în fruntea acesteia fiind Laszlo Tökes, premiat de fostul pre edinte al României. Declara ia a fost transmis la BBC, la 18 iunie 1989, apoi prin „Europa liber ” i „Vocea Americii”. Cei ase români semnatari sunt: Stelian B nescu, Mihnea Berindei, Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), M. Korne, I. Vianu, Dinu Zamfirescu, ulterior fiind semnat i de Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, E. Ionescu, Monica Lovinescu, Vladimir Tism neanu, Doru Braia etc.

Spre cinstea sa, Ion Ra iu a scris în Românul liber din 9 sept. 1989: „Declara ia a f cut un mare deserviciu istoriei i chiar viitorului poporului român. E prima dat când un grup de români a recunoscut implicit c Transilvania nu e p mânt românesc, c neam format acolo împreun cu ungurii”.

Pentru aceast declara ie, Ion Ra iu a fost marginalizat chiar de propriul u partid sau de Conven ia Democrat , în timp ce semnatarii sunt considera i mari patrio i i ne dau lec ii de patriotism i moralitate.

Dar, gravitatea cea mai mare o constituie semn tura fostului rege Mihai pe aceast Declara ie, la 4 iulie 1989, iar comunicatul de pres al Casei Regale consemneaz c acest act „exprim convingerile sale [ale lui Mihai, n.n.] privind rela iile între popoarele român i maghiar”. „Incon tien sau tr dare” se arat nedumerit reputatul istoric Al. Amititeloaie, comunicând i comentând aceast Declara ie (revista Lumea, nr. 6, 2014, p. 84-91).

De ce n-a fost popularizat aceast Declara ie în perioada postdecembrist ? De ce fostul rege Mihai n-a f cut nicio referire? De ce ace ti semnatari s-au plimbat/sau se plimîn spa iul public scris i audiuovizual, influen ând opinia româneasc ? Dac este considerat act de tr dare, ce pedeaps se cuvine?

Sunt multe întreb ri f r spuns. Exregele nu se las intervievat (un istoric ar scoate o carte dintr-o astfel de convorbire). În epoca contemporan , mai ales dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, monarhiile au disp rut sau au un rol pur decorativ. Chiar monarhia britanic face eforturi spre a- i men ine suprema ia.

Dar la noi, ca la nimenea. Vrem întoarcerea unei monarhii care a coabitat for at i lamentabil, timp de trei ani i jum tate, cu puterea bol evic de la Bucure ti i Moscova.

39

Mihai HORGA

LELE, PARALELE (distihuri ghidu e) Motto: „Din nefericire,fericirea este o voca ie” (G. Popa - Însemn rile unui oaspete al luminii) Nadia, la paralele Mapamondul ai uimit!

Loredana: „lele, lele,” Refrenul i-am îndr git Dou drepte paralele Se-ntâlnesc la infinit Dou lele paralele Nu vor nici la infinit...

Vezi mer an condus de-o lele (Paralele au vorbit?!...)

Amic cu un pui de lele De e ti - r u ai nimerit Unul, fugind dup-o lele Paralele-a ispr vit Altul, c-o bogat lele Averea i-a rotunjit ine-n pung paralele Bine-i s fii chibzuit De vei fi vânat de-o lele Scapi mort ...sau, c torit .........................................

O lele, ori paralele Te fac (sau nu) fericit!

Rondelul nop ii În lini tea cvasideplin Ascult pere ii scâr âind La col , direc ia schimbând dau t cerii ce m-alin Insomniac pe lun plin Struna chitarei mângâind În lini tea cvasideplin Ascult pere ii scâr âind Prin noapte zorii fac lumin Timide raze s getând Bezna ce piere-amestecând În cea a ca o vatelin

Paul Gauguin - Calul alb

În lini tea cvasideplin ...

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Beatrice Silvia SORESCU

S-au dus anii...

Cu straie de sute de ani, moarte i ele, Cu privirile întoarse pe dos,

Din flaut, tat , vino i-mi mai cânt i-mi mai recit doar un singur vers,

S-au dus anii, mam , s-au topit ca un fum, Tu nu mai ai via , nu mai ai drum, Amintirea- i tr ie te în mine, lumin , ti izvor care curge, dulce gr din ,

Stau atârna i în cuie, ca i Hristos stignit, Unii sunt culca i, de secole, în sicrie, Vizitatorii intr i ies, se satur i ei de privit, Dintr-odat , m pip i s v d dac -s vie,

Natura, ast zi, a lipit pe geamuri Ghirlande albe ca i chipul t u, Iar vântul, lin î i cânt printre ramuri Când stai la sfat, în cer, cu Dumnezeu,

S-au dus anii, mam , ochii t i alba tri, de cer, Str lucesc stele albe, scump giuvaer, Tata a-mb trânit l crimând, mereu, dup tine, Mai tr ie te rostindu- i numele în suspine, Tu e ti în raze, sus, nu mai po i s cobori, E iarn grea, de departe, vin albe ninsori, Tata se aga de un fulg firav ca s urce, Nu mai vrea s tr iasc , nu mai vrea s m nânce,

Capucinii te primesc cu înf

area lor hidoas , Cu gurile c scate, cu craniile uscate de timp, În muzeu, moartea e atât de frumoas !...

Cu ea de mân înv s m plimb.

Câte civiliza ii, suflete secerate Puterile-i se scurg avid, se topesc în rân , de vreme, I-a luat picioarele, mam , i de-asear i-o mân , Stau la sfat pe coridoarele lungi, Ochii lui se scald -n ocean de lacrimi, mereu, Printre cadavre, t cerea absolut i cere s vin la tine, mai aproape de Dumnezeu, se cerne, Ce dor l-o mistui? Ce flac îl tot arde? În sufletul lui, nici o speran , nimic nu mai cade, Noaptea-n genunchi, se roag întruna la sfin i, Ce-o s m fac, Doamne, când va pleca i ultimul din p rin i?

N-ai obosit chemând în ruga ta, În versurile ce au dat n val , -l pream re ti pe Domnul i pe Ea, Pe Precinstita, Sfânta mea Fecioar , Ce face mama? i-a lipsit atât, Ce- i fac p rin ii mor i de-o ve nicie?

Dar fratele i sora unde sunt?

Pe cine-a teapt -n ceruri s mai vie?

Tr ie ti aci, tr ie ti i pe p mânt, ti raza care umple valea toat , Surâsul t u s-a risipit în vânt, Cuvântul t u, în ur urii de vat ,

Aici, încet, încet, înve i s ajungi.

Eu plâng amarnic i te-a tept la u , În cas , pe covor, sunt pa ii t i, i n-am s cred c mâna i-e cenu i n-am s cred c ochii t i sunt goi,

Elegie

Din Turnul ce Ceas, se aud oapte cum curg sacadat, Pe bolt , gr bit, soarele î i înal fruntea sa vie, Aud aripi de îngeri pe deasupra noastr cum bat.

cerea Capucinilor Rânjesc la noi cu din i de m rgele, Cu orbite goale din os,

Gauguin - Când te vei m rita

E iarn , tat , ninge de trei zile, Tu stai culcat în casa de sub deal, Ochii aceia de p dure verde Nu-i somn firesc, se plânge peste tine i i-am închis chiar eu când ai plecat, Perla Siciliei i se prelinge neaua-n dulce val, Azi, lacrima în chipul t u se pierde i sufletul, de-atuncea, mi-e uscat, Picur zarea argint în Marea Ionic , la Taormina, E s rb toare azi, e ziua sfânt , Între plaje, Issola Bella, g tit ca pentru un bal a teptat. Pe bolt , îngerii colinde es, Ce dor aprins m mai cuprinde seara Ziua î i croie te, ner bd toare, între stânci, pelerina, i ziua, diminea a, nu mai tiu Valurile cro eteaz din apa m rii, lung al.

Cum s -mi alin din inim povara Pe care ai închis-o-ntr-un sicriu, Intru în Teatrul Grecesc ce m poart pe aripi de glorie, pierd în untrul lui, ca într-un adânc labirint, Cum voi putea s nu te strig întruna?

Pe pere ii-nvechi i, este scris atâta istorie...

Cum voi putea privindu-te-n r scruci? Îmi vorbesc undele apei, care niciodat nu mint.

La tine-n cas , popose te luna i eu te caut peste v i, pe lunci, Palazzo Corvaja, solemn, str luce te în lumina albie, Privirea ta i strângerea de mân urm resc, de-atuncea, pas cu pas, Cuvintele s-au adunat cunun , Dar cum s fac s le dau iar i glas?

E iarn , tat , ninge de trei zile, Covor pufos se-a terne peste sat, Jalea, în noi, s lbatic se ine i-n dep rtare, clopotele bat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Petre GIGEA-GORUN

41

100 de ani de la na terea P.F. Teoctist

Prea Fericitul P[rinte Patriarh Teoctist Ar[pa]u, Cet[\ean de Onoare al comunei Goicea Motto: „Vei fi na iunea prosper , p mânt roditor de bine, popor solidar i f tor de pace.” ( IOAN PAUL AL II-lea) simt legat cu apropiere sufleteasc fa de Teoctist Ar pa u, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. L-am cunoscut la Craiova, când fusese ales ca Arhiepiscop al Craiovei i Mitropolit al Olteniei, iar eu îndeplineam func ia administrativ de primvicepre edinte al Consiliului jude ean Dolj, când trebuia s rezolv m probleme institu ionale.

Am avut mai multe întâlniri, a a cum voi scrie în continuare, unde am constatat înalte însu iri morale în comportamentul Sfin iei Sale. L-am înso it în deplasarea Sa în 18 comune ale jude ului, unde se întâlnea cu aleg torii ca urmare a candidaturii sale pentru un loc de deputat în Parlament. Am petrecut mai multe zile împreun , stând de vorb cu oamenii pe care i-a ascultat cu aten ie i r bdare s i exprime necazurile i s i prezinte propunerile de îmbr are a

Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

existen ei lor la sate.

Sfântul Sinod l-a ales în înalta func ie de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fapt care mi-a produs o mare bucurie i satisfac ie sufleteasc .

Ca Patriarh, s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei române ti, Biserica Ortodox tip rind multe titluri în perioada p storirii Sale. A dovedit o permanent activitate pentru unitatea ortodox , ca i în domeniul ecumenismului i a situat Biserica Ortodox Român la un nivel mai înalt în rela iile cu celelalte culte decât în trecut. Sub presiunea celor mai înalte autorit i ale Statului comunist a fost nevoit accepte demolarea a 27 de biserici ortodoxe, dar a ridicat, în schimb, în aceea i perioad , peste 100 de biserici în ar .

Dup evenimentele din decembrie 1989, a ob inut importante recunoa teri din partea majorit ii Bisericilor ortodoxe locale, ca i din partea altor culte religioase. De mare importan este faptul c în perioada 7-9 mai 1999, la invita ia Patriarhului Teoctist, s-a desf urat vizita istoric în România a Sanctit ii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, fiind prima vizit a unui Pap într-o ar majoritar ortodox .

A înfiin at noi seminarii teologice, coli medii de cânt re i biserice ti, de preg tire a asisten ilor sociali, b ie i i fete, de restauratori de monumente istorice i a organizat ob inerea de burse în str in tate pentru studen ii dornici de studiu. În înv mântul general de toate gradele i profilurile a fost introdus înv mântul religios, iar împreun cu Sfântul Sinod a înfiin at eparhii noi, a reactivat mitropoliile i episcopiile desfiin ate de dictatura comunist , a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfin i români, a reorganizat Biserica Român de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii i alegerea unui num r corespunz tor de ierarhi dintre tinerii teologi cu studii în ar i în str in tate i dintre cei care s-au distins prin cunoa terea vie ii biserice ti i monahale.

Prea Fericitul Patriarh Teoctist a reorganizat i promovat activitatea editorial bisericeasc i a publicat multe articole, predici, cuvânt ri i studii care sunt cunoscute atât în ar , cât i în str in tate.

Au fost retip rite, cu text diortosit, i prefa ate de Prea Fericirea Sa toate c ile de slujb , precum i majoritatea manualelor de studiu pentru înv mântul teologic seminarial i universitar. Au fost publicate monografiile: „Mitropolitul Iacob Putneanul” (M stirea Neam , 1978), „Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincio ilor

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ortodoc i români” i „Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc” (Ia i, 1980). A editat în transliterare: „Dumnezeiasc Liturghie” a Mitropolitului Dosoftei (1679), Ia i, 1980, a tip rit edi ia jubiliar din 1988 a „Bibliei de la Bucure ti” (1688), i s-a îngrijit de tip rirea Bibliei, edi ie jubiliar a Sfântului Sinod (2002), redactat i adnotat de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefa a multor c i i monografii ale unor m stiri i biserici din cadrul Patriarhiei Române. A publicat peste 17 de volume de predici, cuvânt ri i medita ii, cu titlul general „Pe treptele slujirii cre tine” i un volum cu titlul „Slujind Altarul str bun”, care cuprind peste 7000 de pagini, cu aproximativ 1500 titluri. A ini iat o bogat i fructuoas activitate cultural i tiin ific , promovând permanent ac iuni care au contribuit la cre terea prestigiului Bisericii. În timpul s u, schimbul de reviste i c i de specialitate cu cele similare din str in tate a sporit, organizându-se, totodat , Simpozioane i Colocvii cu teme de actualitate i de interes pentru via a Bisericii.

Patriarhul Teoctist a primit numeroase distinc ii i premii de-a lungul îndelungatei sale activit i de ierarh. Dintre acestea amintim: Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române pentru str dania de reeditare a Bibliei de la Bucure ti - 1688 (11 iulie 1991); Membru de onoare al Academiei Române (decembrie 1999); titlurile de Doctor Honoris Causa al Universit ii din Oradea (1995), al Universit ii din Bucure ti (1995), al Universit ii Dun rea de Jos din Gala i (2000), al Universit ii Catolice din Lublin-Polonia (2000), al Universit ii din Petro ani (2001), al Universit ii cre tine „Dimitrie Cantemir” din Bucure ti (2003), al Universit ii „Ovidius” din Constan a (2004), al Universit ii „Al. I. Cuza” din Ia i (2005). A primit diferite distinc ii biserice ti acordate de Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului i Moscovei i de Bisericile Ortodoxe ale Greciei, Cehiei i Slovaciei i Finlandei.

La 21 mai 1999 i s-a conferit din partea Statului Român Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce. PF Teoctist este Cet ean de Onoare al municipiilor Boto ani (1994), Gala i i Br ila (2000), Petro ani (2001), Hunedoara (2002) i Baia Mare (2003), precum i al comunei Goicea, judetul Dolj i Vorona (2005). La 17 septembrie 2003 i s-a conferit Diploma de Excelen a Funda iei Dr. Wilhelm Fielderman pentru „contribu ia de excep ie la dezvoltarea rela iilor de respect reciproc între români i evrei”. *

Întâlnire prieteneasc între Suveranul Pontif Papa Ioan Paul al II-lea i Prea Fericitul Teoctist, Patriarh al României. (Bucure ti, mai 1999)

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Papa Ioan Paul al doilea a început vineri 7 mai 1999, într-o zi însorit de primavar , cea de-a 86-a c torie apostolic de la începutul pontificatului s u. Ceta enii României, dar i ai altor ri, au privirile a intite spre doi oameni care au p it unul spre cel lalt: Suveranul Pontif i Patriarhul Teoctist al României.

Vizita a fost efectuat în perioada 7-9 mai 1999, despre care am scris pe larg în cartea mea intitulat „Întâlniri memorabile”, ap rut în anul 2011. Întrucât Prea Fericitul Patriarh Teoctist este legat i de meleagurile comunei Goicea, al c rui „Ceta ean de Onoare” este, dar i de mine, fiind prieteni de peste dou decenii, voi vorbi despre personalitatea sa, în continuare. * S-a n scut la 7 februarie 1915 în satul Tocileni, comuna St nceni, jude ul Boto ani. A f cut studiile la seminariile de la m stirile Neam i Cernica. În anul 1928 a intrat ca frate la schitul Sih stria Voronei i, potrivit preceptelor m stire ti, a fost trimis în monahism, primind, în anul 1935, numele de TEOCTIST la mân stirea Bistri a. A urmat cursurile Facult ii de Teologie a Universit ii din Bucure ti, pe care le-a absolvit în anul 1945, cu calificativul, „magna cum laudae”, dup care a urmat Facultatea de Litere i Filozofie din Ia i, în perioada 1946-1948. A fost hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitan din Ia i la 25 martie 1945, numit apoi mare ecleziarh al aceleia i Catedrale, în luna martie 1946, i ridicat, în anul 1948, la rangul de arhimandrit i arhiereu. În aceast perioad a avut mai multe r spunderi în conducerea Mitropoliei Moldovei, fiind ecleziarh al Catedralei Metropolitane din Ia i, exarh al M stirilor din Arhiepiscopia Ia ilor (19461948), vicar administrator cu rang de arhimandrit ( 1948-1950). În anul 1950 a fost ales episcop-vicar al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul de „Boto neanul”, calitate în care fost secretar al Sfântului Sinod. A îndeplinit func ia de rector al Institutului Teologic Universitar din Bucure ti în perioada 1950-1954. În anul 1962 a fost ales episcop al Aradului, Ienopolei i H lmagiului, func ie pe care a îndeplinit-o pân în anul 1973. În perioada 1962-1973, a suplinit temporar i scaunul Episcopiei Ortodoxe Române din America i Canada, iar între 1969 i 1970 a suplinit i Episcopia Oradei. În anul 1973 a fost ales arhiepiscop al Craiovei i mitropolit al Olteniei. În anul 1975 a str mutat o biseric de lemn, monument istoric, o bijuterie de arhitectur bisericeasc . Ea a fost adus din localitatea B le ti, jude ul Gorj, i a ezat în Curtea Mitropoliei din Craiova, fapt apreciat atât de organele biserice ti cât i de popula ia Craiovei.1 Este ales, în anul 1977, arhiepiscop al Ia ilor i mitropolit al Moldovei i Dobrogei i Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Prea Fericitul P rinte TEOCTIST a desf urat o intens activitate de restaurare, de construire i conservare a unor importante monumente biserice ti, istorice i de art , fiind, printre altele, i ctitorul bisericii din satul s u natal (Tocileni, com. St nceni, jud. Boto ani).

Ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a promovat rela iile de colaborare cu toate Bisericile Ortodoxe precum i cu celelalte biserici cre tine. Una dintre ac iunile importante, de mare r sunet este prezen a Suveranului Pontif, Papa Ioan-Paul al II-lea, la Bucure ti, ce a avut loc în luna mai 1999, ca urmare invita iei ce i-a fost adresat .

Trei ani mai târziu, în anul 2002, a efectuat vizita de r spuns la Vatican, dup cea neoficial f cut în anul 1989.

A f cut parte din mai multe delega ii i a condus alte numeroase delega ii ale Biserici Ortodoxe Române în vizite ecumenice peste hotare. Cu acest prilej a purtat un fructuos dialog cu Bisericile Cretine i a reprezentat Biserica Ortodox Român în organisme ecleziastice interna ionale, fiind cooptat în comisiile de lucru ale acestora, îndeosebi în Consiliul Na ional al Bisericilor i la Conferin a Bisericilor Europene.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Este doctor Honoris Causa al Universit ii din Bucure ti, Oradea, Petro ani, Pite ti, Craiova, Gala i, al Universit ii Cre tine „Dimitrie Cantemir” din Bucure ti, al Universit ii Catolice din ora ul Serblin (Polonia).

Prea Fericitul P rinte TEOCTIST a sus inut opera editorial a Bisericii Ortodoxe Române i a publicat i lucr ri personale, amintind printre altele: „Mitropolitul Iacob Putneanul f clier al Ortodoxiei Române ti, al n zuin elor de unitate na ional i de afirmare a culturii române”, „Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincio ilor ortodoc i români”; „Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturghic românesc”; patru volume de predici i studii, pân în anul 1990, continuate cu „Pe treptele slujirii cre tine” (12 volume, 19802003), „Slujind altarul str bun” (1992), „Tinerii Tinere ea Bisericii” (2003). De asemenea, s-au publicat numeroase predicii pastorale, cuvânt ri, sfaturi c tre credincio i, .a.

Sub obl duirea sa, s-a editat în transliterare „Dumnezeiasc Liturghie a Mitropolitului Dosoftei (1980) i s-a tip rit în condi ii deosebite edi ia jubiliar a „Bibliei de la Bucure ti” (1988), lucrare care a fost distins cu premiul Timotei Cipariu al Academiei Române. În cartea sa „Patriarhul Biblic”, Calinic, Episcop al Arge ului i Muscelului, printre altele, scria: „Dac ai sta s numeri în ce calit i i virtu i a înv at acest uluitor ierarh ortodox român pe o perioad istoric de dou milenii, ai putea începe cu Credin a curat în Dumnezeu, nicio abatere i nicio del sare de la împlinirea datoriei!”.

Mi-a spus la ceas de tain de mai multe ori: „Voi pleca i mereu i l sa i singur! Sunt atâtea probleme care cer rezolvare urgent !

Cum n-a pleca i eu cu voi, dar stau legat aici pe Dealul Patriarhiei unde bat vânturile din toate p ile! Ce ti i voi!”.

Amintesc cuvintele spuse la cea de-a 15 a aniversare de Patriarhat a Prea Fericitului Teoctist de c tre pre edintele de atunci al României, Ion Iliescu: „În Prea Fericitul Patriarh, s-au împletit mereu virtu ile neamului de rani, cu cultura omului modern, care îns nu- i clinte te nimic din credin a mo tenit din str mo i. Ceea ce m-a impresionat totdeauna a fost smerenia cu care- i purta o valoare pre uit de to i, deschiderea fa de oameni. I-am admirat tiin a,

Locuitorii din Goicea-Dolj îl înconjoar cu dragoste pe P.F. Teoctist, „Cet ean de Onoare al com. Goicea”. Este înso it de Petre Gigea-Gorun.

43

îndelung exersat , de a vorbi oamenilor de la suflet la suflet i de a le spune dincolo de cuvinte, adev ruri esen iale”.

Este membru de onoare al Academiei Române (17 decembrie 1999).

Este decorat cu ordine i medalii de stat i ecleziastice, române ti i str ine, printre care „Ordinul Na ional Steaua României în gradul de Mare Cruce” (2 mai 1999).

A fost deputat de Ia i i Dolj în Parlamentul Român, iar comuna Goicea a f cut parte din circumscrip ia sa electoral .

Este „Cet ean de Onoare” al municipiului Craiova. De asemenea, ca recunoa tere a prestigioasei i îndelungatei sale activit i în slujba rii i Bisericii române ti, Prim ria comunei Goicea i Consiliul local comunal i-au acordat titlul de „Cet ean de Onoare” al comunei Goicea. * vrea s adaug câteva rânduri legate de întâlnirile mele cu Prea Fericitul Teoctist, cât i prietenia care ne-a legat de peste trei decenii.

Dup numirea i alegerea Sa în scaunul mitropolitan de la Craiova, s-a prezentat în vizit protocolar la Consiliul Popular al Jude ului Dolj, unde îndeplineam func ia de prim-vicepre edinte al Consiliului Jude ean, eu r spunzând de administrarea jude ului. Cu acest prilej, mi-a ridicat i unele probleme în care se solicita sprijinul autorit ilor locale, precum trecerea de la c.a.p. în administrarea m stirii Jitianu a unei suprafe e de teren cu o superb planta ie de duzi s di i în timpul domniei lui Al. I. Cuza, sprijin pentru construc iile de la Seminarul Teologic de la Mofleni i aducerea la Craiova a unei biserici din lemn, din satul T lp se ti, comuna B le ti, Parohia Cerne ti din jude ul Gorj.

De comun acord, am stabilit modalitatea de a rezolva acestea, printr-o cerere justificat ce a fost adresat Consiliului Popular Judeean Dolj, în luna martie 1975. În cel mai scurt timp, toate aceste probleme au fost solu ionate favorabil, iar Biserica de lemn din Gorj a fost str mutat în curtea Mitropoliei Oltene, ocupându-m personal de aceasta.

Despre modul cum au decurs opera iunile, am scris pe larg în capitolul „Ora ul Craiova, prime te în dar o biseric de lemn„, cuprins într-una dintre c ile mele2 . În cele scrise de mine, am prezentat modul diplomatic de rezolvare acestei str mut ri de biseric , inând seama de concep iile oficiale, mai vitrege ale vremii, asem nând-o cu „Bisericu a din Albac”, o bijuterie de poezie a lui Octavian Goga3.

De atunci i pân la plecarea P.F. Teoctist în Paradis, noi am mas prieteni apropia i i ne-am întâlnit, sprijinindu-ne de numeroase ori, atât la Craiova, la Goicea, satul meu natal, cât i la Bucure ti.

De men ionat c Prea Fericitul Teoctist a primit înaltul titlu de „Cet ean de Onoare al comunei Goicea”, titlu de care i eu sunt onorat în ambele localit i ca fiu al comunei dar i ca primar al Craiovei.

Sunt fericit i onorat c Prea Fericirea Sa mi-a fost oaspete în casa p rinteasc din satul natal, cât i locuin a ce am ocupat-o în Bucure ti, din str. Grigore Mora, nr. 2, când am îndeplinit func ia de ministru de Finan e. În comuna mea natal , ca mitropolit al Olteniei, s-a bucurat de o primire entuziast din partea locuitorilor s i, cu care a acceptat s se fotografieze, pentru consemnarea momentului. Printre cei prezen i a fost i mama mea, o femeie evlavioas , cu frica lui Dumnezeu, care m-a crescut în spiritul religiei cre tine. În timpul vizitelor sale oficiale în str in tate, P.F. Teoctist nu a uitat s -mi trimit salut ri prin anumite „vederi” din SUA i Canada.

La zilele noastre de na tere i cu prilejul s rb torilor Na terii Domnului, Anul Nou i a Sfintelor Pa ti, ne-am adresat reciproc ur ri de s tate de bucurie i de noi împliniri.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În perioada cât am fost ambasador extraordinar i plenipoten iar al României la Paris, cât i ambasador la UNESCO, am corespondat, am primit în mod oficial pe I.P.S. Nicolae Corneanu, ca reprezentant al Bisericii Române i mai multe c i biserice ti din partea I.P.S. Nestor Vornicescu. Un dar nepre uit, din partea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, în luna martie 1989, la Paris, a fost Biblia lui erban Cantacuzino Basarab, tip rit în anul 1688, pe care a scris „Domnului Petre Gigea-Gorun, Ambasadorul României la Paris, cu aleas i statornic pre uire - Teoctist, 10 martie 1989”.

Aceast „Dumnezeiasc Scriptur ” a Vechiului i Noului Testament, aflat în biblioteca mea la loc de cinste, este tip rit în condi ii grafice deosebite, a spune de lux, cu prilejul „Tricentenarului Bibliei de la Bucure ti 1688-1988”.

Ce am socotit eu, atunci, ca ambasador al României, fiind în posesia unei astfel de bog ii? Am hot rât, pe proprie r spundere, s organizez o prezentare a Bibliei lui erban Cantacuzino invitând atât români din diaspor cât i francezi. Cu acest prilej, au luat cuvântul Elena Slave, profesor la Universitatea din Bucure ti, prezent la Paris, rintele Romul Joant , profesor la Institutul de Teologie Ortodox „Saint-Serge” din Paris, Adrian Hri cu, Mitropolitul României pentru Europa Occidental , preotul Teofan Savu, mitropolitul de mai târziu al Mitropoliei Olteniei (azi al Ia ului i Bucovinei) tema fiind „Biblia de la Bucure ti - moment important al culturii române i a vie ii religioase”. O scurt interven ie am avut i eu ca ambasador, organizator i gazd , subliniind importan a deosebit a tip riturii i a momentului pentru poporul român, ini iativa l udabil a Patriarhiei Române din Bucure ti de a realiza aceast carte-monument. Au avut interven ii interesante oaspe ii francezi, profesori i clerici, oameni de cultur . A mai men iona, cuvântul înainte semnat de Prea Fericitul Teoctist în care scrie printre altele: „Biblia de la Bucure ti este o elocvent , str lucit i netrec toare sintez care une te într-un întreg - purtând înc pecetea îmbun irii - tezaurul de grai, de sim ire i de cugetare al întregului neam românesc” 4. În cinstea participan ilor, am dat o recep ie oficial , în saloanele Ambasadei Române.

Din câte m-am informat, numai la Ambasada Român de la Paris s-a dezb tut aceast carte de importan deosebit , în condi iile în care am dat dovad , într-un fel, i de curaj pentru acea perioad istoric . Cinste cui a tip rit aceast carte sfânt !.

Cu aproape un an în urm , am primit la Paris, din partea I.P.S. Emilian, Episcop de Alba Iulia „Noul testament 1648” realizat întro edi ie de lux, în condi ii grafice remarcabile. Pe prima pagin a

„Noului Testament 1648”, I.P.S. Emilian a binevoit a însemna urm toarele cuvinte, scrise caligrafic: „Domniei Sale, Petre Gigea-Gorun, Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar, Paris. oferim, recenta apari ie editorial a centrului nostru Eparhial, monument de spiritualitate i cultur româneasc izvodit în anul 1648, prin str dania marelui Mitropolit c rturar i patriot Simion tefan sus in tor neînduplecat al Legii str mo ti i purt tor prin veacuri al f cliei unit ii de limb , de neam i de credin a poporului nostru.

Dorim s facem cunoscut aceast capodoper fra ilor no tri care tr iesc pe acele binecuvântate meleaguri i tuturor iubitorilor de cultur i istorie. În semn de aleas pre uire pentru nobila Dumneavoastr misiune de mesager al poporului nostru în minunata ar , zon de gint latin , Fran a.

26 iulie 1988 Episcop Emilian” 5 Îi mul umesc pentru toate, bunului Episcop Emilian. În ar , cât am fost ministru de Finan e, era cunoscut c am avut permanent o u deschis pentru nevoile Bisericii Ortodoxe Române.

Totodat , am avut grij ca i sumele donate din afar , în valut , pentru bisericile catolice i greco-catolice, luterane etc., s ajung la destinatari, în scopul în care au fost trimise.

La manifest ri publice oficiale, ce aveau loc pe stadioane, eu m ezam al turi de Prea Fericirea Sa i era bucuros c ministrul de Finan e se dovedea i în public c îi este apropiat.

Nu mai vorbesc, convorbirile telefonice i vizitele oficiale la institu iile pe care amândoi le conduceam, fiecare în domeniul s u.

Se vor g si, poate unii, care vor afirma c „ce mare lucru a f cut Gigea, între inând aceste rela ii biserice ti?”, la care a r spunde „dac nu e mare lucru de ce al ii nu au f cut-o?!”

Desigur, înainte de 1989, nu era prea u or, dar se vorbe te c educa ia cre tineasc primit în familie, la coala primar i primele clase de liceu erau adânc înr cinate în mine.

Patriarhul Teoctist a murit la 30 iulie 2007, dup ce a fost operat de adenom de prostat , la Institutul Clinic Fundeni. Interven ia chirurgical nu a fost una de urgen , ci una programat . Pe parcursul zilei, ve tile venite dinspre spital erau îmbucur toare. Potrivit medicilor, decesul a survenit în urma unor complica ii cardiace, la ora 17.00, pe fondul unor suferin e mai vechi de acest gen. Trupul neînsufle it al Patriarhului Teoctist a fost depus în Catedrala Patriarhal . Împreun cu primarul comunei Goicea, Ion Petria, am depus o coroan de flori, participând la înmormântare, aducând omagiul cet enilor din comun , al c rui Cet ean de Onoare a fost. În raportul „Comisiei Tism neanu”, au ap rut unele critici i controverse privind activitatea Patriarhului Teoctist, care fiind subiective nu pot s le împ rt esc.

Figura sa luminoas , blajin este adânc întip rit în sufletul meu.

Cu aceste gânduri scrise mai sus, am considerat de datoria mea închei paginile închinate vizitei efectuate de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea i întâlnirea sa cu Prea fericitul P rinte Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

1

P.F. Teoctist primind din partea primarului Craiovei titlul de ceta ean de Onoare al Municipiului Craiova.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Petre Gigea-Gorun: Din amintirile Craiovei, Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2004, pag. 131-148 2 Petre Gigae-Gorun: Din amintirile Craiovei, Funda ia „Scrisul Românesc” Craiova, 2004, pp. 131-148 3 Petre Gigae-Gorun: Din amintirile Craiovei, Funda ia „Scrisul Românesc” Craiova, 2004, pp. 136-137 4 Petre Gigea-Gorun: Din însemn rile unui Ambasador român la Paris (vol II), Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2002, pp. 149-154 5 Petre Gigea-Gorun: Din însemn rile unui Ambasador român la Paris (vol II), Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2002, pp. 153

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Virgil STAN

L[stunul Motto: Dedicat unei dragi prietene, care mi-a readus ldur în suflet într-un moment când credeam c este prea târziu de a mai sim i a a ceva.

Trecând prin curtea spitalului din Mangalia, drumul cel mai scurt de acas spre malul m rii, am observat cu bucurie c au ap rut rândunelele i l stunii. Era dovada c prim vara s-a instalat definitiv i în Dobrogea. Trecuse de prima jum tate a lunii aprilie i noi începuser m s ie im cu b rcile pe mare la pescuit, chiar dac apa era înc foarte rece. Ne înghe au degetele pe pe te când îl scoteam din cârlig.

Apa nu avea mai mult de 9-10 grade.

Abia a teptam s se întoarc i perechea mea de l stuni ce- i construise culcu ul sub strea ina balconului. Cuibul r sese aproape intact, chiar dac o pereche de vr bii gure e pusese st pânire peste el, imediat cum adev ra ii proprietarii î i luaser zborul spre zonele temperate ale Asiei sau Africa de nord pentru a ierna, urmând ca anul urm tor, str tând mii de kilometri în zbor, s revin la cuibul de sub strea ina balconului meu. Cine putea ti dac era aceea i pereche de l stuni sau unii dintre puii ei. În ciuda faptului c roiau pisicile în jurul blocului, perechea mea de l stuni nu s-a speriat i i-a construit cu migal acel cuib chiar deasupra ferestrei. Parc tiau c a a erau mai ocroti i. La început leam fixat o bucat de tabl pe b torul de covoare, unde le puneam de mâncare diferite gr un e, uneori chiar i buc i de pâine, cu speran a c vor ciuguli cu pl cere. Cum ei se mul umeau doar cu insectele prinse din zbor, iar meniul oferit de mine atr gea vr biile ce tot pândeau le ocupe cuibul, am renun at la tabl i de a le mai da de mâncare.

Observam cu interes, cum atât timp cât unul dintre l stuni alerga dup p mânt pe care îl amesteca cu saliv , îl modela i-l lipea de peretele cuibului, cel lalt p zea cuibul, apoi în timp ce perechea lipea de zor p mântul adus în cioc, pleca i el dup alt material de construc ie, cuib ce era construit sub form de cup . La partea superioar au l sat o gaur , chiar sub scândura stre inii, pentru intrare. Construc ia a durat câteva zile pân ce l stunii mei i-au terminat cuibul.

Apoi au c rat iarb , fulgi, de l-au c ptu it pe interior.

Când l stunica a început ouatul, sau în timpul cât st teau pe sârmele de întins rufe i f ceau dragoste, ciripitul lor specific era o încântare. S -l fi v zut pe l stun cu cât tandre e î i s ruta partenera, cum î i lipea ciocul de al ei i cu ce asiduitate îi f cea curte, dând din aripi i ciripind continuu, zbur cind când într-o parte, când în cealalt de ea, care, a ezat pe sârm , î i înfoia penele pân ce el se eza pentru câteva secunde pe spatele ei. Le admiram i-mi erau tare dragi, aceste p rele a a de micu e i pl pânde, cu penajul lor negru str lucitor i ciocul mic. stunii mei f ceau parte din rasa rândunelelor de ora , numit i l stuni de cas , pentru c obi nuiesc s tr iasc mai ales în ora e, construindu- i cuiburile sub stre inile caselor din piatr sau din c mid . Se deosebe te de celelalte rase de rândunele sau l stuni de ap (denumirea de l stun este împrumutat din limba sloven ), ace tia având corpul alungit, aripile lungi dar mai înguste decât cele ale l stunului de ap , care are coad forfecat , capul u or turtit i ciocul scurt,

iar pe burt penele sunt complet albe. Spatele, capul i partea superioar a aripilor sunt de un negru-vân t cu nuan e alb strii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totu i nu au coada prea tare forfecat ca la rândunele, iar picioarele le sunt acoperite de pene i puf.

Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseam cu adul ii, îns au spatele de un negru-gri, f luciu, i burta cu nuan de alb-cafeniu.

Masculul este de obicei monogam, dar cum se mai întâmpl i în lumea p rilor ca i în cea a altor rase, inclusiv cea uman , mai zbuce te i el din când în când i pe la alte cuiburi în timpul când perechea sa cloce te, c de, p ri sunt i dragostea fugar nu are opreli ti nici la l stuni, a a cum se poate întâmpla ca i o alt femel i depun un ou - dou lâng cele ale unei alte perechi, în cazul c a avut loc vreun accident cu propriul s u cuib, a fost distrus sau desigur ocupat de vr bii i oricât s-au str duit s le dea afar pentru ai recupera casa, nu au reu it. Femela aflându-se tocmai în perioada ouatului nu are alt variant decât s depun ou le unde g se te un cuib nesupravegheat permanent, precum procedeaz i cucul.

Când eram copil aveam la strea ina casei, i mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele i-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe u a mereu deschis .

Când auzeam puii f când g gie, m urcam de pe iesle pe grinzile grajdului i m uitam la pui. Atunci, p rin ii foarte agita i i speria i, le sunt odraslele în pericol, se repezeau în zbor pân în apropierea mea i ciripeau dispera i.

Niciodat nu i-am luat în mân . M min eau bunica i mama c dac pun mâna pe ei, p rin ii lor îi vor p si, nu le vor mai da de mâncare omizi sau gâze i vor muri.

Puii, ne tiind cine a sosit în preajma cuibului, când sim eau prezen a cuiva în apropiere, imediat ridicau capetele i deschideau ciocurile înconjurate de o dung galben c ruia noi copii îi spuneam ca , care la maturizare disp rea. Oricum, dup o lun de zile, puii î i luau zborul, luându- i via a pe cont propriu, perechea de p rin i având timp suficient pentru a mai da via unei noi serii de 5-6 pui pân plecau, în septembrie, spre locurile de iernare. i chiar dac cei vârstnici reluau ciclul procre rii, prima serie de pui r mânea mereu în preajma p rin ilor pân toamna, când porneau în stoluri spre zonele mai calde.

Acum, aflându-m pe faleza ora ului, în drum spre barca mea aflat pe malul m rii în zona spitalului municipal, la dou sute de metri de sta iunea Saturn, priveam cu bucurie la aceste zboruri iu i ale micu elor i pl pândelor p rele, cum vânau insectele aflate în aer. Da, acum venirea lor anun a c prim vara i-a intrat în toate drepturile i c nici vara nu-i prea departe.

Puteam acum, când marea ne va permite, s navig m pe întinderile sale maiestuoase, cu valurile lini tite dup o lupt surd cu vântul ce putea ine i câteva zile la rând.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rcile albe, în irate pe nisipul ud i rece, st teau netulburate de nimeni, în micu ul ad post din spatele digului de protec ie, construit din stabilopozi din beton. A teptau s fie întoarse cu chila în jos, echipate cu scule i s fie împinse pe ap , unde s li se monteze motoarele, gata de o nou aventur pe mare, în c utarea guvidului sau a hanusului.

Deocamdat nu ne puteam îndeplini acest vis permanent al pescarului, marea fiind agitat . Doar cârdul de lebede înota elegant în apropierea malului, tiind c exist ansa ca atunci când se apropia cineva de ap , acea persoan s vin tocmai pentru a le da de mâncare. Cele mai curajoase ie eau pe nisip i, f team , ciuguleau firimiturile de pâine c zute pe jos, iar cele de pe ap , de obicei cele mai tinere, ce li se arunca.

Stolul de l stuni se învârtea cu vitez deasupra m rii în zborul lui nelini tit. Se auzeau frânturi de ciripit. Ce- i spuneau între ele numai rile puteau ti. Aceste p rele micu e i dr la e, adev ra ii vestitori ai prim verilor, sunt cele care au l sat în cultura universal zicale, dup cum se tie înc din antica Grecie, când Esop, în fabula Tân rul i rândunica, în care un fl u s rac v zând apari ia unei rândunici a crezut c a ap rut prim vara, deci nu mai va avea nevoie de haina groas , a a c o vinde, îns a doua zi cade un ger n prasnic înghe ând de frig atât el cât i rândunica. De atunci a r mas i proverbul: „Cu o rândunic nu se face prim var ”, expresie care uneori în folclorul românesc devine: „Cu o floare nu se face prim var ”.

Aceast expresie este preluat i de Aristotel în Etica nicomahic , spunând c „A a cum cu o rândunic nu se face prim var , la fel o singur zi sau un scurt r stimp nu fac pe nimeni absolut fericit”.

Mai târziu, chiar marele dramaturg William Shakespeare aminte te, în tragedia Macbeth, despre l stunul de cas , atunci când conduc torul de o ti Banquo descrie castelul, adresându-se c tre regele Duncan (act I, scena VI): „Acest oaspe / Al verilor, de temple g zduit,

Paul Gauguin - Maternitate

Anul VI, nr. 2(54)/2015

/ L stunul, cu-al s u ginga cuib ne-arat / C r suflarea cerului î i las / De drag mireasma ei pe-aceste locuri. / C nu-i ungher, nici strea in , nici bolt , / S nu- i atârne-aceast zbur toare / Culcu ul ei i leag nul cel spornic. / Am luat aminte c acolo unde / i-alege ezarea i-i prie te / E aerul mai molcom”. (Traducere de Ion Vinea) - This guest of summer, / The temple-haunting martlet, does approve / By his loved mansionry that the heaven’s breath / Smells wooingly here. Nojutty, frieze, / Buttress, nor coign of vantage, but this bird / Hath made his pendant bed and procreant cradle; / Where they most breed and haunt, I have observed / The air is delicate.

(Versiune original ) La întoarcerea acas , m-am dus s inspectez vizual cuibul familiei mele de l stuni, de care uitasem. Se vedeau fire de iarb scoase în afara cuibului, dovad c ni te intru i îl ocupaser . Imediat, am improvizat o scar din dou scaune i o bucat de scândur i am scos paiele i tot ce era adus în cuib de c tre vr bii, eliberând cuibul pentru familia mea de l stuna i. Cine tie, poate c au sosit i ei sau o pereche dintre puii lor, odat cu stolurile ce zbur ceau deasupra blocurilor i î i caut vechiul cuib.

Mai aveam în zon i o pereche de gugu tiuci (noi le mai spunem i turturele dup turuitul lor) ce se cuib rise într-un o etar, crescut lâng blocul de vis-a-vis, chiar sub fereastra prietenului meu, pescar i el, ca i mine, numai c , fiind cu patru ani mai vârstnic, el a abandonat pescuitul pe mare din barc , mul umindu-se cu cel de pe mal.

Zilnic, pentru gugu tiuci avea grij s pun mâncare i ap pe pervazul ferestrei, iar ace tia dis-de-diminea î i f ceau prezen a în dreptul ferestrei gângurind, c utându- i por ia de hran . Nu am tiut niciodat unde î i aveau de fapt cuibul ferit de mâr via pisicilor.

Mâ ele din zon se urcau pe furi în o etar s -i prind , dar în cei doi-trei ani de când ei gânguresc în pomul respectiv sau în migdalii de al turi, o singur dat am v zut fulgi de gugu tiuc prin zon . Poate a fost vreun pui care nu a tiut s se fereasc de viclenia felinelor. În nucul de sub fereastra mea se aud tot mai des dou co ofene când g gie, dar nu s-au stabilit în copac de frica mâ elor, care le deau i lor târcoale. Pisicile obi nuiesc s se urce, prin nuc, pe acoperi ul balconului meu, construit la parter, în afara blocului, i s nânce ce le arunc vecinii de la etajele superioare. B nuiesc c de aceste resturi intrate în putrefac ie, dup ce mâ ele se s turau, au fost atrase i co ofenele, p ri considerate în general necrofage.

Intrând în cas , gândurile mi-au pornit în c torie spre un alt stun drag mie, cunoscut în prim vara acestui an. Întâlnirea cu ea pe meleaguri moldave, pline de istorie i de cultur str veche româneasc înc din cele mai îndep rtate vremuri, m-a r scolit i m-a determinat s dau alt dimensiune restului de via ce mi-a mai r mas. Întotdeauna c utam, în romanele mele, s dau chip eroinelor a a cum îmi doream eu s fie, cea de care via a ar fi putut s m lege cu str nicie i, de ce nu, pentru ve nicie, dar niciodat nu m-am gândit acest lucru ar putea fi posibil.

Primisem invita ia de a participa la o întrunire literar într-un ora îndep rtat de malul m rii i, referitor la aceast oportunitate de a fi prezent la deosebitul eveniment, purtasem o discu ie amical cu cineva din localitatea respectiv , ca s m g zduiasc pentru o zi, dou , cât va dura întrunirea, lucru acceptat cu amabilitate. Numai c impactul întâlnirii de pe peronul g rii a schimbat cursul normal al vie ii mele, precum un acar macazul inelor de cale ferat , curs ce intrase pe un ascendent de lini tire sufleteasc , dup un nou oc petrecut cu un an în urm .

O prezen diafan , de o elegan sobr , într-un pardesiu negru croit parc dup formele sale corporale, un trup drept, zvelt, cu un mijlocel de feti can , o p rie din fetru de culoare neagr , ce-i acoperea pletele ondulate, vopsite în culoarea mahonului, cu scânteieri

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

str lucitoare ale firelor ce se l sau maiestuos peste umerii drep i i strân i de o e arf gen al, cu desene orientale multicolore, unde predomina negrul i griul, se prezent la u a vagonului meu, în timp ce coboram, cu greutate, micul geamantan, folosit în voiajele scurte, i geanta plin de c ile necesare lans rii a doua zi la evenimentul amintit, a ultimului meu roman „Parfum de orhidee”.

La vederea sa, picioarele mi s-au înmuiat, am r mas f de glas, nu tiam ce s mai spun, în timp ce doi ochi c prui m sfredeleau cu interes. Inima-mi d dea n val s -mi ias din piept de atâta surprindere. De obicei, persoanele de sex feminin de pe internet nu- i posteaz la avatar fotografiile actualizate, ci pe unele care s le avantajeze cât mai mult, cu mai pu ini ani ca vârst , f s i dea seama c aceste trucuri nu-l mint numai pe cel ce-o prive te, ci mai mult pe ea îns i. Cel care i-ar c dea în plasa micii sale otii, obi nuindu-se cu acea imagine din fotografie, la vederea realit ii, dezam girea i-ar fi prea mare, pentru a mai dori continuarea rela iei, tiind c a fost min it. Ce încredere s mai ai în acea persoan , care î i ascunde identitatea pentru a- i crea un avantaj în detrimentul t u? a teptam la ceva, care s nu corespund cu ce aveam în fa a mea. La o persoan durdulie, bondoac , sau cine tie, poate chiar înalt , dar nu dup gustul i speran ele mele. De fapt era o întâlnire amical , f de nicio inten ie sau conota ie sentimental din partea amândurora. Asta nu i în subcon tient, fiind amândoi singuri i nicio obliga ie. rut mâna, doamn . Eu sunt cel a teptat?, încerc eu o introducere care s m salveze, de la uimirea ce m cuprinsese, la vederea sa.

- Nu sunte i persoana, care a venit pentru întrunirea de la...?

- Ba da, eu sunt... cel venit de la malul m rii.

- Atunci, bine a i venit în ora ul meu de re edin . S v ajut la bagaj? mai spuse ea amabil aplecându-se s ia geamantanul.

- Nu, nu, l sa i-mi mie grijile, m descurc eu cu ele. Iau geanta pe um r i geamantanul în mân i gata. M scuza i c nu am venit cu un buchet de flori, dar în atâtea ore de mers cu trenul, nu ar fi ajuns prea vesele aici dup o noapte întreag de c torie. Voi g si eu o flor rie deschis , s -mi repar impolite ea.

- Sta i lini tit. Nu-i nicio problem , îmi aprob ea cu elegan scuza pe un ton cald i împ ciuitor în glas. Haide i s mergem la tramvai.

Ie ind din gar , o construc ie cu o arhitectur deosebit i cu o vechime considerabil , dup cum am aflat mai târziu i a a cum am relatat, înc rcat cu cele dou bagaje, în câteva minute eram pasagerii unui tramvai, în care m mai urcasem o singur dat , la pu ini ani dup nemilosul cutremur din 1977, care a curmat multe vie i nevinovate. Nu puteam s -mi dau seama, dup atâ ia ani, dac era acela i tip vechi de tramvai sau unul modernizat.

Primirea în casa sa, un apartament cu dou camere dintr-un cartier cu blocuri înalte i alei str juite de copaci b trâni i r muro i, mai pu in de gr dini e cu flori, a fost una de rafinament, bun gust i elegan .

Nu am v zut flori prin gr dini ele de bloc, pentru de fapt era începutul primei luni a prim verii, luna ghioceilor i al narciselor, care înc nu- i f cuser apari ia, sau din cauza emo iilor ce m copleiser nu le-am observat.

Fa de r coarea prim ratic de afar i cea a ce m-a urm rit în ultima parte a drumului, apartamentul era c lduros i elegant mobilat, îns un aspect ce nu puteai s nu-l observi odat p truns în

47

el, era mâna harnic i grijulie ca totul s fie perfect de curat i la locul s u. Da, în el locuia o doamn în adev ratul sens al cuvântului i aceast calitate nu i-o d deau doar cele dou licen e universitare luate, ci modul s u de a fi i preten iile standardului de via propus -l urmeze. Înc m sim eam stingherit, chiar dac oboseala celor dou zeci de ore f de odihn , provocate de grija drumului i mai ales de întâlnirea cu necunoscutul i neprev zutul, mi-a r pit somnul i din noaptea premerg toare urc rii în tren.

Micul dejun a fost unul regal, de un rafinament aparte, lucruri la care nu aveam cum s m gândesc, înainte de a pleca la drum. Au urmat apoi câteva ore bune de somn pentru refacerea organismului i o dup amiaz de recunoa tere a ora ului, cu ce are el mai interesant.

Ne-am retras devreme acas , tiind c a doua zi la ora opt are loc evenimentul pentru care am f cut cu trenul dou sprezece ore i acei peste cinci sute treizeci de kilometri.

A doua zi, a fost una de bun augur pentru mine, a putea spune chiar una de succes în domeniul scrisului, romanul bucurându-se de prezentarea unui ilustru critic de art , profesor universitar doctor din ora ul respectiv i a unei binecunoscute colege de breasl din zona moldav , care tocmai în acea zi primea medalia Meritul cultural pentru activitatea depus i pentru c ile scrise.

Dou suflete aflate în suferin i singur tate s-au întâlnit pe ri de parc cu rezonan e poetice i de istorie a culturii române ti i nu le-a trebuit mult s se plac i s se apropie unul de cel lalt.

Vibra iile i magnetismul energetic al celor dou suflete se aflau la o intensitate maxim i nimic nu le-au mai putut opri de a se intersecta, de a se uni i a forma un cuplu, ce se vrea nins de negura vremurilor viitoare, într-o lini te sufleteasca deplin , când se afl împreun i de un zbucium continuu, atunci când f s vrea sunt departe unul de cel lalt, dar mereu aproape, prin leg turile indestructibile ale sentimentelor create.

Cum prim vara, fiecare om a teapt s soseasc stolul de rândunele i de l stuni s confirme c iarna de acum este departe, un episod deja consumat, a a i eu a teptam c apar un L stuna care -mi readuc o nou prim var sufleteasc , chiar dac prim verile din p rul meu c runt s-au înmul it nespus de mult i iat c l stunul a sosit atunci când nicio speran nu mai exista a fi posibil sosirea lui. A a c s-a adeverit proverbul românesc precum c : Speran a moare ultima.

Paul Gauguin - Viziune dup predic

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Georgeta NEDELCU

Copil[ria (continuare din num rul anterior) Via a este un miracol! Fiecare zi care începe este un dar pe care Dumnezeu, în nem rginita lui iubire, îl revars peste noi.

Puncte de lumin se sting, se contopesc i dispar prin iarb sub regia soarelui, ce î i trimite razele printre crengile înc rcate de frunze ale copacilor. Este micul joc de zi cu zi al luminii, anticipând marea demonstra ie de iluzionism a cerului.

Gândul m duce în trecut, la anii copil riei, din care rup câteva imagini cu mine i copiii care veneau la noi la poart , unde jucam fotbal, sau imagini cu mine când fug ream câinii cu pietre, sau b team ie ii i veneau plângând la tat l meu, zicându-i: ,,Nea Petric , m tu Gabi!” P rin ii scandaliza i (mamele, în special) o vizitau pe mama ca pe o ,,atrac ie turistic ”! Mama ne-a iubit i ap rat cu o capacitate uluitoare de d ruire. Tata ne-a înv at pe amândou ordinea i disciplina. Au fost oameni cu principii de fier, oameni care au sfidat adversitatea. Eram un b ie oi, iar sora mea, Violeta, o fire lini tit , retras , i ordonat . Eu m n scusem cu o imens capacitate de a iubi, de a spune adev rul în fa , de a fi devotat familiei i de a fi cinstit cu mine îns mi, dar eram tare zburdalnic . Într-o zi m uit în oglind , spunând: ,,Ce mare mi-a crescut p rul!”

Mi-aduc aminte când eram o copil , c tata m ducea la frizer s m tund . Îmi iuiau urechile de zgomotul foarfecelor, iar buclele castanii deau în valuri mici, înfiorându-m . Închideam ochii i începeau s îmi picure lacrimi pe obraji de p rere de r u.

Când e ti copil, te joci pe lâng cas , dar când mai cre ti, mergi la coal al turi de al i copii. Când am ajuns adolescent , mergeam la teatru, la film sau în excursii cu colegii sau prietenii. Dorul de pribegie, de cunoa tere zvâcnea din mine, ca la orice copil de vârsta mea. Întâmplarea a f cut s merg pentru prima oar la munte, la aisprezece ani. Eram în ajunul plec rii. Am l sat pe mama s -mi rânduiasc lucrurile i am ie it afar s -mi r coresc fruntea în b taia vântului. Era o drume ie cu tot ,,tacâmul” - stabilirea echipei, a traseului, studiul h ilor despre zona respectiv , strângerea echipamentului necesar, a alimentelor... i, pentru ca totul s fie cum trebuie, am ales un traseu pe Mun ii F ra ului, prin Curtea de Arge - Valea Topologului. La 37 km de Pite ti, se afl municipiul Curtea de Arge , care este situat de o parte i de alta a Arge ului. Vechea capital a rii Române ti este cunoscut ast zi mai mult datorit mân stirii Curtea de Arge , care a fost ridicat în 1517 de Neagoe Basarab.

Totul a fost în regul , pân în momentul plec rii, când prietena i vecina mea Mariana nu a mai venit la gar , dar mamei nu i-am spus, deoarece nu m-ar mai fi l sat nici pe mine s plec în excursie. În tren, pre de o jum tate de or , am stat de vorb cu un mo neag care nea iscodit cu întreb ri me te ugite pân am coborât în gara Avrigului.

De cum am ajuns acolo a început aventura. B trânelul a oprit un c ru pe care-l cuno tea, rugându-l s ne ajute. Am parcurs un drum lung de circa 14 km, care avea s ne duc mai întâi în Poiana Neam ului.

Speram s ne ajung din urm vreo ma in care s ne ia drumul din picioare dup oboseala unei nop i de nesomn. Pân la urm ne-a ajuns din urm o c ru care transporta fân pentru animale, apoi un zgomot de motor ne-a trezit din amor eal i pân la cabana Ghiocelu am fost transporta i cu aceast ma in . La indica iile localnicilor am

început s urc m spre Salatruc, numai c drumurile au an uri imense, iar drumul denivelat este plin de noroiul uscat. Zona este deosebit de frumoas , iar drumul prin iarba plin de flori de toate culorile, te încânt . În final, am mers cu un microbuz pe un drum silvic, ajungând în punctul în care se despart drumurile ce urc i duc spre Negoiu.

Am f cut focul dup ce am montat cortul i ne-am înc lzit ceva s mânc m. Era prima noapte pe care mi-o petreceam departe de cas !

Am stat de vorb cu prietenii pân târziu. A a ceva nu se uit toat via a! Doar lumina focului l sa s se vad cortul montat ceva mai încolo. Cerul, o spuz de stele, era a a cum nu-l mai v zusem pân atunci i cred c privindu-l, m-a trecut un fior de team de necunoscut.

Nu mai eram copil i trebuia s înv s m ap r singur .

M-am întins pe sacul de dormit i m-a luat somnul cât ai clipi.

Când m-am trezit, soarele se z rea printre crengile brazilor. Am sim it ldura razelor, mângâindu-mi fa a. M sim eam atât de bine!

Luasem cu mine un am rât de radio, de la care ascultam muzic i p trundea o senza ie nedefinit , un sentiment unic. În adâncul sufletului meu picur lacrimi de bucurie.

Sunt pe munte cu prietenii, ascult muzic , iar fericirea mea este dit de încântare, de relaxare, de clipe de nedescris. Numai în muzic i în iubire exist p trunderea aceea de desf tare sufleteasc , când sim i c toat lumea e a ta, încât î i vine s o îmbr ezi cu sufletul. În muzic i în iubire tr ie ti clipa unic i î i pare r u c nu po i s o re ii. Clipele pe care le tr iesc sunt o binefacere a sufletului.

Sunt fericit i sper s nu fiu trist niciodat .

Ce bucurie s pot uita totul ca într-o be ie, pe culmile mun ilor, aici unde m aflu cu prietenii! A fost o noapte de vis! Din mijlocul firelor de iarb , o orchestr de greieri cânt nestingherit . Aerul este foarte rece. Brazii înal i, în fo netul lor, parc ascund nenum rate secrete.

Dup piesa care a luat sfâr it, a început o alta mai frumoas , o pies de Mozart. Melodiile lui Mozart sunt un remediu împotriva disper rii - disperare pe care o sim im uneori - mai ales aici, în vârful muntelui. Deasupra noastr se risipea - ca o perdea transparent lumina rece a lunii. Pân la urm ne-am înc lzit trupurile în sacii de dormit. R pu i de oboseal , somnul ne-a înv luit i am adormit cu susurul apelor Topologului, ce r zb tea de dincolo de pânza sub ire a cortului nostru.

Primele raze ale dimine ii ne-au g sit pe jum tate adormi i. Crengile de brad trosneau la adierea vântului, iar mirosul de r in plutea în aer de- i gâdila n rile.

Ne-am strâns echipamentul i am plecat pe drumul care ducea spre vârful Negoiu. Este al doilea ca în ime în România, fiind devansat doar de Vârful Moldoveanu cu o altitudine de 2544 m. Cândva era considerat cel mai înalt vârf al mun ilor Carpa i, exceptând Masivul Tatra. tiu din coala elementar c vârful Negoiu este cunoscut ca fiind polul instabilit ii atmosferice din România. Aici e un aer curat, de nu- i vine s mai pleci înapoi la forfota ora ului l sat în urm .

Eram alinia i unul câte unul pe o c ruie ce tot urca i nu se mai termina, c obosisem de atâta mers pe jos. O fat din grupul nostru,

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nu tiu cum a f cut de a alunecat într-o râp . De-abia au scos-o de acolo. Era toat plin de sânge, c am început s plâng de fric s nu i se întâmple ceva r u. Norocul ei a fost c eram aproape de ora .

Cineva de acolo a chemat salvarea i au dus-o imediat la spital. Nici nu vreau s mai mi-amintesc de acele clipe... Pân la urm ne-am distrat cât am putut de bine, dar fata r nit a r mas în spital pân a doua zi.

Din a chii de vorbe i firimituri de imagini, retr iesc copil ria cu dragoste i recuno tin . Mintea m poart cu treizeci de ani în urm la c su a unde crescusem. Desprinzându-m de prezent, asist la evocarea imaginilor din copil rie, cu senin tatea unui spectacol str in... În fa a casei, la poart a tepta o ma in împodobit ca pentru rb toare. Poarta larg deschis , parc pândea pe cineva s intre sau s ias . În curte, ca i în strad , era adunat lume mult ; unii treceau privind în curte, al ii vorbeau dând din cap sau murmurând cuvinte neîn elese. Cel care pleca pentru totdeauna, l sa în urma lui dou fete, de zece i respectiv doisprezece ani, i o so ie de treizeci i trei de ani.

Eu, când ie eam în strad , când intram în curte. Nu aveam voie intru în cas , unde mi se spusese c nu mai e loc. Sunt strânse acolo toate rudele... popi... i mul i oameni îmbr ca i în negru. Pe unii nici nu-i cuno team. Eram trist . Nu-mi pl ceau cântecele care r sunau în cas i nici mirosul de t mâie ce ie ea pe geam.

Cât de îngrozitor este tot ceremonialul de înmormântare: sicriul, lumân rile, dar mai ales popii care t mâie mereu i cânt ! Te trec fiorii... ascultându-i. Cât de izbitor i trist este contrastul dintre via - verdea , soare, ciripit de p rele - i... moarte! nu uit m niciodat ce a spus Henryk Sienkiewicz: ,,Moartea este un abis în care, de i tim c trebuie s p trundem cu to ii, de câte ori intr acolo cineva drag i apropiat nou , cei r ma i pe marginea pr stiei, ni se sfâ ie sufletul de team , de jale i de disperare.

Toate ra ionamentele se sfâr esc la acest mal i- i vine doar s strigi dup ajutor, care nu poate veni de nic ieri... Singura salvare, singura mângâiere ar fi credin a, dar cine nu are nici aceast lumânare în mân , ar putea s înnebuneasc la gândul nop ii ve nice!” Omul, al rui suflet i-a pierdut simplitatea, este un om nefericit. În timpul cât tat l meu a stat în cas , în nefiin , erau în mine dou persoane: una, fiica, sincer îndurerat , care- i mu ca mâinile ca s i în bu e hohotele de plâns, a doua, în eleapta, care studia psihologia mor ii.

Eram convins c pân în ultimele clipe ale vie ii, omul î i p streaz toate tr turile de caracter.

M-am dus la tanti Maria i v zând c nu plânge, am lovit-o cu pumnii mei mici i i-am zis: ,,Plângi, fir-ai a dracului, c a murit tata!”

Na a, care m botezase, v zând scena, a venit la mine, m-a luat de mân i mi-a spus: - Fata mea, hai s i dau s m nânci, nu mai plânge. Hai, Violeta i tu!

- S vin i mama, îi zic eu.

- Vine mai târziu, acum are treab .

- Ce treab ? - m-am smucit din strânsoarea mâinii ei i m-am tras înapoi.

- Are... musafiri... zise printre suspine.

Toat noaptea, mama st tuse la c tâiul tat lui meu. Acolo era i bunica. Lega câte un b nu într-un col al batistelor, iar în cel lalt col o lumânare. O mul ime de oameni a mers s -l conduc pe tata, pe ultimul drum. Am aruncat o ultim privire peste fa a lui înainte de al acoperi cu capacul sicriului. ineam cu mâinile amândou de tron, vrând parc s nu mi-l ia nimeni, dar mâini nev zute m-au luat pe sus i m-au suit într-o ma in pentru a m duce acas . M deranja puhoiul de lume pe fa a c ruia se citea însufle ire. Egoismul oamenilor nu are margini i sunt convins c cei mai mul i dintre ei, când merg la o înmormântare, au un sentiment de o involuntar mul umire, c nu lor li se întâmpl nenorocirea, c nu ei sunt cei îngropa i.

49

Dumnezeu a creat lumea în a a fel, încât s regret m, aproape întotdeauna prea târziu, dispari ia omului de lâng noi.

A muri, înseamn a te muta într-o stea... sau cum zicea Goethe: ,,Omul care moare este asemenea unui astru ce asfin te, dar care se înal mai str lucitor în alt emisfer ”.

Am crescut f ap rarea celui puternic, TATA! De când a murit el, pe mama nu a mai v zut-o nimeni râzând. Triste ea i necazurile au împietrit-o; ea ne-a fost i tat i mam . Ajutor nu am avut de la nimeni i a muncit din greu pe un salariu de nimic. F cea economii ca ne ia nou h inu e i... c i i... radio i... televizor...

Sora mea, Violeta, pe de o parte i eu de cealalt parte, mergeam ca ni te p pu i mecanice cu capetele plecate, încremenite de durere, al turi de mama. Parc desprinse de lume, starea noastr se degaja i atingea înfior tor trec torul.

Am avut mereu nevoie de un zid de care s m sprijin. Când el mia lipsit, am intrat în panic . La vârsta aceea eram o domni oar dezorientat , dar complex . Îmi pl cea necunoscutul. Eram curioas i nu m d deam în l turi de la nimic. Reparam orice se strica prin gospod rie. Uneori, m suiam pe stâlpul de telegraf i f ceam lumin în cas , deoarece se întrerupea atunci când b tea vântul sau când începea ploaia. Luam un b , b team un cui la un cap t al b ului i de el legam o li , iar la cel lalt cap t al li ei f ceam un la i o legam de firul de tensiune.

Atunci, mama îmi spunea: ,,Hai, d -te jos de pe stâlp, c se f cu lumin -n cas ”.

Alteori m întrebam dac sunt preg tit pentru via . Nu era or de r spuns la aceast întrebare. În fiecare sear îmi puneam o mul ime de întreb ri: ,,Ai f cut bine ce ai f cut? Ai f cut destul? Ce vei face mâine? Dar anul viitor?” 365 de zile pe an cl de ti, construie ti mereu... Mai i d râmi câteodat i o iei de la început. Te lup i, te zba i pentru o idee, pentru o prietenie, iube ti, suferi... Într-un cuvânt, exi ti ca om. Faptele tale, mai bine decât gândurile, arat dac e ti destul de preg tit pentru via . Îmi amintesc cu emo ie de anii copil riei i de momentele în care sim eam c toat lumea e a mea. Toate sunt legate de chipul mamei i de prezen a ei discret i lini titoare. M sim eam protejat atunci când o tiam în preajma mea. Îmi spunea mereu, când se odihnea între dou treburi gospod re ti: ,,Cel mai important lucru este s nui dore ti niciodat ceva ce nu vei putea avea i s accep i tot ce consider Dumnezeu c trebuie s i se întâmple, f s te-mpotrive ti. Ai s vezi c nu e a a de complicat cum i se pare. Cu timpul te obi nuie ti cu orice. Omul poate duce mai multe decât crede el”.

Nu m îngrozeam de str nicia luptei care m a tepta. La nevoie m voi târî pe brânci sau m voi c ra cu mâinile, voi face orice pentru o f râmitur de fericire pe acest p mânt i nu m voi da b tut decât odat cu moartea! Un optimism îndr zne îmi d dea încredere oarb în destin. Într-o diminea , mama ne-a îmbr cat cu h inu e pe care ni le dea numai de s rb tori. tiind c ne îmbr ca astfel doar atunci cînd plecam undeva, am întrebat-o: - Unde mergem?

- Mergem la biseric .

M-am împotrivit tiind c acolo e fum mult, iar popii mi-l luaser pe tata.

- Eu nu merg, nu-mi place acolo. i am început s plâng.

- Azi e s rb toare mare! - îmi spune mama, mângâindu-m pe p r.

E În area! Se deschide cerul i tat l t u te va putea vedea.

Auzind toate acestea, am luat-o la fug i nu m-am oprit decât la biseric . Aici, nu am v zut nimic - nici pe tat l meu, nici cerul deschizându-se - i m-am pus pe plâns.

- De ce m-ai min it? Nu te mai iubesc! - i-am zis mamei.

Lacrimile mocnite mi se adunau treptat în suflet. Adormisem i privindu-m , ziceai c s rut mâna somnului. *

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Când eram mici, nu existau juc rii ca acum; ne f ceam p pu i din cârpe i ne jucam cu ele sau desenam ni te bani din hârtie i m jucam cu sora mea de-a vânz toarea: eu eram vânz toarea i ea, unul dintre cump tori. Puneam ap în sticlu e mici i ziceam c e ulei, în cutiu e nisip i ziceam c e zah r, adunam pietricele i le puneam în borc na e i ne imaginam c sunt bomboane.

Mi-au trecut multe lucruri prin cap. Mi-aduc aminte c prindeam broa te i le t iam pe burt cu o tabl ruginit , apoi le îngropam.

Aveam tot timpul mâinile i picioarele pline de negi i râie, pe care mama mi le trata cu diferite solu ii.

Aveam gr dina plin de pomi: pruni, meri, peri, gutui, smochini, cire i, vi ini, duzi i nuci. Zilnic m urcam în ei i dup ce m s turam, apucam s cânt de r suna toat strada, iar când m d deam jos, umpleam poala cu fructe i ie eam afar la copii s le dau i lor sau luam câte dou cire e lipite printr-o codi i le puneam dup ureche, cându-mi cercei din ele. A a f ceau toate fetele. Seara, ne strângeam to i copiii de pe strad la noi la poart i f ceam focul, unde coceam cartofi lua i pe furi de acas , corcodu e, sau porumb - fiecare ce putea s aduc , iar în timpul când nu aveam de f cut lec ii, ne jucam ,,Prinselea”, ,,Ho ii i vardi tii”, ,, ncu ul”, ,,Coroana e rotund ” sau ,,De-a v-a i ascunselea” în ,,canal”.

Prin fa a casei trecea un râu, cu o ap foarte limpede i cu multe pietricele în ea. De o parte i de alta a râului, era o bordur de ciment pe care puneam o scândur i treceam ,,canalul” în partea cealalt , unde era cât vedeai cu ochii, numai câmpie cu iarb verde. Toat ziua ne jucam acolo. P rin ii ie eau la poart i se întrebau unii pe al ii: ,,Copiii no tri unde or fi?” O vecin , care ne v zuse, r spundea: ,,Sunt în canal!” Doamne, mi-e dor de mine cea de odinioar i de timpurile acelea!” Amintirile m fac s zâmbesc cu nostalgie! Gândurile m duc în trecut, la copil rie. Mereu m întorc la acele vremuri.

Amintiri frumoase am i de la bunicii din satul meu natal, unde am copil rit. St team pe prisp cu bunicul, ascultând fel i fel de glume i pove ti. Când se însera, se strângeau femeile de pe uli la b ncu a de la poarta bunicilor; unele cro etau, altele cur au porumb sau fasole uc ori torceau din furc sau, pur i simplu, st teau de vorb .

Noi, copiii ne jucam prin preajma lor. M uitam la mâinile bunicii îmb trânite de atâta munc ... Nu st teau nici o clip . Seara m a ezam în poala bunicii i în timp ce m leg na, îmi cânta sau vorbea cu vecinele despre ce fat e bun de m ritat, cine a mai murit, cine s-a mai îmb tat sau i-a b tut nevasta. Înv ai acolo, la poart , sfiala, bunul sim i cum s fii în rând cu lumea. Îns , majoritatea timpului liber mil petreceam citind. Îmi pl cea s citesc mult. Comparam ac iunile mele cu cele citite i deseori mi se p rea o asem nare foarte plauzibil . Cu toate c e mult de atunci i azi îmi place s ascult pove ti i destine... minuni de copil rie trec toare i totu i statornice în memoria mea nep sit de trecerea anilor.

Amintiri... amintiri... amintiri... Amintirile includ fapte, episoade, iruri de evenimente din via . Îmi aduc aminte c mama m trezea de noapte ca s stau la ,,coad ” pentru a lua carne i mezeluri.

Când ajungeam acolo era închis, iar la u a magazinului a teptau deja câteva persoane.

- Când vor deschide? întreb pe cel din fa a mea.

- Mai e juma’ de or , îmi zice un nene, uitânduse la ceas. Nu am de gând s a tept atât. M duc acas i dup zece minute m întorc de team c nu o s m mai recunoasc cei de acolo i îmi pierd rândul. Cei din fa a mea discutau, dar cuvintele lor se opreau în aer, la un metru de mine. Încet, încet, al i i al i oameni se a ezau în spa-tele meu, la ,,coad ”. Devii insignifiant în ,,coada” care se formeaz . Cel mai fericit este cel care se afl în

Anul VI, nr. 2(54)/2015

fa i o mare de oameni progresiv mai frustra i pe m sur ce ,,coada” avanseaz , la gândul c produsele se vor termina. ,,Coada” în sine nu este dreapt ; întotdeauna este un câ tig tor: primul din coad ; întotdeauna este unul care pierde: ultimul i nimeni nu este egal cu nimeni. Veneam de noapte ca s pot ,,apuca” ceva, c se ,,d dea” repede. Tot a a procedam i când m duceam s iau lapte i iaurt; st team de pe la patru-cinci diminea a sau chiar de la dou noaptea, pân într-o zi când m-am împrietenit cu gestionara, dar pentru a ob ine ceva (carne, mezeluri sau lapte i iaurt) trebuia s -i aduc un pachet de Kent. Uneori nu m puteam trezi de noapte i g seam o mul ime de oameni la ,,coad ” i m apuca ora dou sprezece când ajungeam în fa , dar marfa se termina i plecam acas a a cum venisem i-mi venea s plâng. ,,Coada” avea o via a ei, la început, extrem de r sfirat , dar se strângea pe m sur ce, din ce în ce veneau mai mul i oameni. Anticipând venirea ma inii cu carne, mezeluri, lapte sau pâine, începea îmbulzeala, cearta, ipetele - mai erau i unii care se b gau în fa motivând c cineva le inuse rând. Dac aveai norocul s înceap ploaia i nu i-ai luat umbrela, aveai oricum parte de acoperirea unei umbrele apropiate. Spuneai un banc, o glum i toat lumea asculta... Era normal pe atunci, s stai ore întregi la ,,coad ”. Era un mod de via ...

Dac stau s m gândesc care este simbolul comunismului, ei bine, nu este secera i ciocanul, ci ,,coada” care se forma în fiecare zi. Este ciudat c în mintea mea, comunismul dore te s fac to i oamenii egali, perfect egali, printr-o structur care este tocmai contrariul acestei idei.

Dac ar fi s scriu acum tot ce am tr it în copil rie, nu mi-ar ajunge câ iva ani. Gândurile mi se îmbulzesc n valnic spre coala înc alb , dar se opresc strivite sub propriul tumult în îngustimea peni ei de stilou. M-am întrebat de multe ori, ce s-ar întâmpla dac nu am avea nevoie de nimic pentru a scrie, iar gândurile s-ar a terne singure pe hârtie? Cred c ar fi mai multe c i decât exist ast zi.

Lumea de azi e pu in cam gr bit ; nimeni nu mai are r bdare i chiar i timpul pare s se scurg mai repede decât atunci când eram copil. Ca un râu, aceast lume urmeaz un curs, o direc ie. Via a urmeaz un traseu schimonosit de mediu i valori: copil ria, adolescen a i maturitatea. Pa ii gr bi i ai timpului las urme adânci în nisipul devenirii i totu i... ni te urme neputincioase, acoperite de apa s rat a m rii interioare, de algele intui iei i de ignoran .

Afar miroase a ploaie. A venit cât ai clipi i a plecat la fel de repede, uitându-se înapoi de dup dealul Bucov ului, zâmbind dintrun curcubeu. Somnul ne înv luie cu puterea lui magic i ne poart pe aripa lui, iar noi ne supunem f s mai putem scoate un cuvânt.

Paul Gauguin - Visul

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Iulian CHIVU

Ochii dasc[lului Irimie Cât timp a mers cu autobuzul, Rodica î i arunca pe furi privirile spre chipul b trânului din fa a ei parc descoperind ni te tr turi ale unui b rbat pe care reu ea s îl recompun decât par ial, fiindc de la un moment dat i se ascundea, se topea dincolo de vreo amintire i îi era ciud c nu-i g sea un nume, nu-i reg sea locul de unde îi intrase în memorie.

- Ce amnezie precoce, se uimea ea înciudat , mai ales c lucruri de astea nu i se întâmplau de obicei. trânul nu o privise nici m car când se ezase în fa a lui, pe singurul scaun liber din autobuzul ticsit de oameni. Ar fi fost un indiciu c o recunoa te el de undeva. Apoi teptase vreun prilej s -i aud vocea, dar trânul t cuse i nici ea nu g sise vreun pretext s -l provoace cumva. Glasul ar fi putut s o ajute, dar nu avusese curajul s o fac mai ales când îl vedea cu privirea pierdut pe firul Bârg ului. Se uita doar la ap , cu siguran , fiindc privirea lui placid nu tres rea nici la vederea vreunui loc anume, nici a vreunei case, nici a vreunei coline. cea adâncit în sinea lui, iar privirea îi aluneca absent pe apa Bârg ului. Cine tie la ce se gândea? Cine tie dac gândea la ceva sau dac nu cumva r sese suspendat în vreo iner ie cronic , în refugiul inhibi iilor.

Ajunsese la Prundu Bârg ului unde trebuia s coboare. Venea de regul cu ma ina personal , dar acum avea o problem tehnic i luase autobuzul. La cabinetul medical era, desigur, a teptat de mul i pacien i, ca de obicei, i îi pl cea s fie punctual , s îi asculte cu aten ie pe to i, s îi ajute atât cât poate i cum poate. Toat ziua îns figura trânului îi revenise în gând obsesiv i curiozitatea ei se adâncea tot mai tare. Era clar ochii ia îi cunoscuse plini de vitalitate, cândva în tinere ea nu prea demult trecut a celui ce era deja un b trân, o ruin ; ruina unui om. Pe omul acela îl c utase zadarnic Rodica în amintirile ei multe zile mai apoi.

Sperase s îl mai vad totu i în acela i auto-

buz, dar nu mai trecuse pe acolo.

Poate face doar o confuzie. Gândul îns nu o sl bea i, cum deja începuse s cunoasoferii cu care f cea acest drum de dou ori pe s pt mân , se gândi c , dac b trânul nu va fi trecut decât atunci pe acolo, ar putea fi identificat. Î i aminti repede cine a condus ma ina atunci, iar când 1-a întâlnit pe ofer a deschis discu ia cu abilitate, f s -i lase impresia c face din asta un subiect special, o investiga ie.

- i pân la urm ce e r u în asta? oferul a zâmbit cu duio ie i i-a dezv luit omul este un fost dasc l de la N ud i tore te cu autobuzele firmei. Se plimb când pe Bârgaie, când spre Sighet, când pe Valea Some ului.

- Vai, domnul Irimie! Ochii dasc lului Irimie, se lumin Rodica cu uimire i triste e f scoat vreun cuvânt. Vai, domnul Irimie!

- A fost dasc lul doamnei, al so iei patronului, ad ugase oferul. Ne-a rugat s -l l m mearg unde vrea el cu noi. Merge pân la cap de linie i se întoarce la N ud tot cu noi. Nu zice nimic. Decât ne salut cu un gest vag la urcare, apoi la coborâre i atât.

Se uit pe geam i nu vorbe te cu nimeni nimic. Duce cu el o carte veche, f cut ferfeni .

O ine doar a a, în subsuoar , c rareori cite te în ea; se uit scurt pe vreo pagin , apoi o închide de parc ar vrea s înve e pe de rost ceva de acolo i iar prive te pe geam, parc repetând în gând...

Rodica hot rî s -l caute i cel mai bine ar fi dac l-ar mai revedea pe Bârgaie. L-ar aborda cu delicate e, mai ales c acum tie despre cine e vorba. Ar fi fost curioas s afle de la el cum de a ajuns în starea asta. Sigur e abandonat de ai lui, dac o mai avea familie, dac o avea rude. Încerca s i-l reaminteasc din anii de liceu. Era venit de curând de prin Regat i se titularizase la N ud. Preda psihologie, filosofie, logic i era de-a dreptul cuceritor prin harul lui de dasc l. Pe lâng asta, era i un b rbat frumos, iar afurisitele de fete chicoteau, î i f ceau semne discrete visând la cine

tie ce aventuri adolescentine. Profesorul era un om moral i, când avea ocazia s o fac , mai ales la lec iile de filosofie, pledoariile lui le cam t ia elanul extravagant. Apoi Irimie, reanu Irimie, se însurase curând de la venirea lui la N ud cu o fat frumoas , de prin Salva. Ea lucra pe la protec ia plantelor i nu avea decât studii medii, dar asta se recompensa cu farmecele ei feminine.

- Noi, fetele, o admiram pentru elegan a ei. O vedeam uneori în compania domnului Irimie i, cu toate c n scuse un copil, avea înc un corp de liceana i era cochet , armant ...

Se auziser ni te vorbe în gura târgului, dar despre femeile frumoase se vorbesc multe lucruri neadev rate, cel mai adesea scornite tot de femei, din invidie, fire te, motiva Rodica. Anii au trecut, poate vreo cincisprezece, de când nu îl mai v zuse; adic de la terminarea liceului. Rodica v zuse în el un aderat model intelectual, de o rigurozitate profesional remarcabil , pe care o copiase i ea în mare m sur . Personalitatea lui nu îi fusese substituit în memorie nici m car de numeroasele modele cunoscute printre profesorii universitari de la Cluj, Irimie r sese la locul lui. În timpul studen iei clujene, se întâlnea destul de des cu Ioan Nimigean, fostul ei coleg de clas din liceu, i mai de fiecare dat Ioan îi m rturisea c se bucur nespus de mult c 1-a avut ca dasc l pe Irimie. Sintezele din liceu îi erau de mare folos i acum ca student. Nu de pu ine ori a fost întrebat cu cine f cuse filosofie la N ud, iar când auzeau de Irimie L reanu, universitarii schimbau vorba. M rog, era vreo chestiune de op iuni, de curente, c de cenzura ideilor nu mai putea fi vorba; era doar dup revolu ie. Se spunea c venise la N ud h ituit de Securitate. Mai întâi i se propusese o colaborare i mai apoi, fiindc o refuzase, profesorul intrase el însu i în aten ie. Într-o zi, cum Rodica aflase telefonul lui Nimigean, îl sun s -i cear cumva sprijinul.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Telefonul îl surprinse pe Ioan i se întreba de unde i-o fi aflat num rul. Dar ce mai conta? Îi spuse scurt despre dasc lul Irimie i convenir s se vad în N ud, de i locuiau la Bistri a. Ioan nu veni singur i îl aduse cu el i pe Hora iu Zegrean, psihiatru pe la Sighet, i el fost coleg cu ei. Desigur, întâlnirea decursese dup cum era de a teptat, cu multe confesiuni colegiale, cu bucuria sincer a revederii, dar în cele din urm tot dasc lul Irimie fuse cel mai animat prilej de discu ii. În jurul unei ce ti de cafea, îi reconstituir via a din ce tiau sau din ce aflaser despre anii de dup liceu i rezulta c dasc lul se desp ise de nevast dup ce aflase f t gad despre aventurile ei. Zegrean tia chestiile astea, era bine informat despre Irimie. Salomeea nu numai c îl tri a în chip ordinar, ie ea în zona de serviciu cu colegii, când cu unul, când cu altul, i o t leau tia pân i prin lanurile de porumb sau prin ma ina de teren, pe unde le venea la îndemân , apoi Irimie descoperise a fost i turn toare la Securitate. Ce nu i se putea trece cu vederea nicicum era c Virgiliu, feciorul de care se bucurase mult când se n scuse, fusese f cut cu un coleg de serviciu, c torit i mult mai în vârst decât ea. iatul, când a aflat chestia asta, s-a sinucis i a l sat un mesaj pentru Irimie, pe care îl iubise ca pe tat l lui natural. i Irimie îl iubise fiindc nu suspectase nimic niciodat . i pân la urm ce vin ar fi avut copilul? O adev rat tragedie. Virgiliu era deja geolog pe la Baia Mare. S racul, el a fost pre ul p catelor ei. Salomeea tr ie te acum în casa rinteasc de la Salva, lini tit de parc nu ei i s-au întâmplat atâtea nenorociri. i ca s nu piard vremea cu planuri neputincioase, hot râr s mearg s ia cât mai multe rela ii despre situa ia dasc lului, ca mai apoi s vace se poate face pentru el. Eventual s îl ajute s intre într-un azil.

- i totu i, zise Zegrean, dac tot ne-am adunat pentru domnul profesor, hai s mergem împreun pân la el acas . Sper s ne primeasc i mai ales s stea de vorb cu noi. Suntem trei profesioni ti din aria lui intelectual i am putea foarte bine s -l facem vorbeasc cu noi.

Drumul pân la locuin a profesorului îl cur pe jos, mai ales c vremea era înc frumoas i acum în octombrie, iar pe sub trânii platani care str juiau trotuarul retr iau amintirea acelei nop i de iunie, când terminaser liceul i au mers, dup tradi ie, -i cânte latine te i lui Irimie sub fereastr celebrul imn al tineretului studios. Profesorul le inuse i atunci, la miez de noapte, o prelegere dens în idei etice, dar plin totu i de emo ia pe care i-o provocaser venind s -l colinde. Acum, Irimie edea absent într-un

balansoar la umbra unui arbore ornamental, ale c rui frunze, ruginite de toamn , se risipiser prin preajm i r seser nem turate completând un splendid tablou de natur moart . Profesorul parc nici nu-i v zuse c intr i r mase pironit locului f cându-le semn s se a eze când se apropiar de el.

- Unde naiba s te a ezi, gândir parc la o comand i Rodica i Ioan. Nu era niciun scaun, nicio canapea...

Doar Zegrean în elesese mai bine despre ce era vorba i consider c dac vor r mâne în picioare i Irimie nu insist s se a eze, fie i pe frunzele risipite pe jos, însemna c , în patologia specific senilismului avansat, b trânul trecuse peste acest am nunt i psihiatrul î i intr în atribu ii, oricum stânjenit i el de pacientul din fa a lui care- i p strase totu i ascendentul autorit ii lui savante asupra lor.

- S -mi spune i cum v cheam , c nu v mai in minte. Dar cu tine, î i îndrept Irimie privirea spre Rodica, am c torit nu demult cu un autobuz pe Valea Bârgaielor. M a teptam s m recuno ti, c doar eu sunt b trân i amnezic, pe când tu...

- Oooo, se uimi Zegrean, deci nu este un caz de amnezie anterograd ! Din moment ce î i aminte te c de curând c torise cu Rodica în acela i autobuz... trânul profesor î i dete seama c îi invitase s stea jos, dar nu le oferise nici m car o canapea i îl rug pe Nimigean s aduc el canapeaua de sub fereastra casei, acolo lânel, i s se a eze ca s vorbeasc . i doar dup ce îi v zu, ca la coal , stând cumin i în fa a lui insistase ca Rodica s stea la mijloc, când semne cu degetul ca un fotograf carei a eaz grupul, îi interpel el ba de una, ba de alta, a a încât Zegrean nu g sea înc niciun motiv s pun diagnosticul demen ei senile la care se a tepta de când îi povestise Nimigean despre dasc l. Ei se l sar mai întâi din polite e chestiona i, dar mai apoi f cur chiar din coeren a întreb rilor un câmp de investiga ie i-i suportar tot soiul de curiozit i, toate decente îns , toate cu justificarea lor. La un moment dat, b trânul se opri cu privirea pierdut pe deasupra capetelor lor, încât Nimigean întoarse capul i se uit i el curios în direc ia acelor priviri, îns nu le v zu obiectul. Irimie se ridic în picioare i, Nimigean, dup el. Dasc lul îi f cu semn s stea jos i se a ez docil, ru inându-se de e ecul anticip rilor lui. Irimie î i drese pu in vocea, acum obosit , lipsit de rezonan a din tinere e, i, dup modelul oratorilor greci, începu: - Atunci, Criton îmi zise: De aceasta s n-ai grij . La urma urmei, suma de bani pe care o pretind cei ce vor s i dea mijlocul de sc pare, sco ându-te de aici, nu e mare.

Apoi nu vezi ce ieftini sunt sicofan ii? N-ar

Anul VI, nr. 2(54)/2015

trebui multe parale pentru ei. Î i st la îndemân averea mea, i cred c ajunge. Iar dac , din prietenie pentru mine, nu vrei s -mi cheltuiesc banii mei, uite, sunt aici str ini, gata pun mân de la mân pentru tine...

- Ne reproduce acum dintr-un dialog al lui Platon, din Criton, zise discret Nimigean tre medici, cu o oarecare vanitate. Zegrean îi f cu semn s tac , fie c voia s îl asculte pe b trân perorând, fie c îl urm rea doar cu interes profesional.

- Prin urmare continua Irimie cu privirile din ce în ce mai vioaie, dup ce am stabilit acestea, r mâne s cercet m dac e drept sau nu, s încerc de a ie i de aici, f voia atenienilor. i dac reiese c e drept, s încerc m; dac nu, s ne vedem de treab ...

- S tii c profesorul a intuit ce inten ie avem, la ce se rezum ajutorul nostru. Va refuza azilul, îi zise Rodica psihiatrului, urm rind i ea discursul lui Socrate - De m ve i osândi la moarte, nu ve i mai g si u or pe altul - chiar dac spusa mea v pare de râs - , care s fie trimis de Zeu, ca mine, pentru aceast cetate. Se pare Zeul de aceea m-a h zit ora ului sta; v trezesc, s v îndemn, s v dojenesc pe fiecare în parte, f încetare, ziua întreag , mergând prin tot locul... i Irimie începu s gesticuleze i s se plimbe prin fa a lor, ridicând i coborând vocea dup toate regulile oratoriei clasice, în timp ce Rodica nu mai contenea s -i urm reasc privirea înfl rat , întinerit parc , privirea aceea pe care o c utase, o anticipase în ochii b trânului din autobuzul care trece pe Valea Bârgaielor. Irimie se plimba acum prin curte vorbindu-le lor sau imaginându- i Agora ticsit de atenieni. Se opri într-un târziu în fa a câinelui rezemat pe picioarele din fa înaintea cu tii lui i cu ochii a inti i la Irimie. Era colocutorul lui cel mai fidel: - În eleptul, Critias, o s vad c doctorul are o anumit tiin , dar pentru ca s tie ce tiin , nu va trebui s cerceteze la ce obiecte se refer aceast tiin ?

- Acum putem s plec m, hot rî Hora iu Zegrean. Irimie va vorbi cu câinele lui i nici nu va sesiza absen a noastr . În mintea lui vom trece doar ca ni te halucina ii. i apoi, zând cât de îngrijite îi sunt lucrurile prin gospod rie, nu cred c domnul profesor e de azil. i nici nu cred c e bolnav, ci i-a urcat existen a pân la nivel metaforic; o via în care e destul de fericit i mai ales nu se simte singur. I-a i v zut privirile? Pe m sur ce intra în lumea lui, ochii i se luminau, via a lui î i g sea sens i asta e destul. Ia uite ce sear frumoas ! Ca în adolescen a noastr de liceeni, când adierile ce coboar de pe Rodna r coroase ne aminteau c e toamn , ca acum.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) - Scoal m i b iatule! E ase! E târziu! Hai c trebuie s mergi cu caprele la p scut.

Cu ochii umfla i, Dan Vardan s ri din pat i observ c to i ai s i erau îmbr ca i de mult.

- Spal -te pe fa i vino s m nânci ceva! îl îndemn tanti Tan a.

Apa rece, proasp t scoas din fântân , îl trezi de-a binelea. Dan se îmbr în grab i merse la buc rie, unde îl a tepta micul dejun - dou ou cu ceap pr jite în untur , brânz , m lig i o can de lapte acru.

- i-am preg tit ceva de-ale gurii pentru mai târziu când i-o fi foame. Uite traista! spuse tanti Tan a i îi ag de gât sacul cu merinde. Apoi continu cu alte instruc iuni: Mergi în grajd, urc în pod i ia ceva s legi caprele, s nu se piard pe câmp.

Neavând de ales, Dan Vardan porni spre locul indicat s caute vreun lan ori vreo funie. Rareori intra în fostul grajd al boilor - acum sit, trist i plin de pânze de p ianjeni. Nu era nimic de f cut acolo i de obicei u a era mereu încuiat cu lac t mare i înnegrit de timp, a c rui cheie era ag at într-un cui în buc rie. Ast zi, era deschis , Dan intr i, pentru prima dat , remarc pe peretele din stânga, ag ate aproape de iesle, o funie ro ie i un resteu îndoit.

Ceva îi spunea s le lase la locul lor, dar uitându-se în jur i g sind c era prea complicat s urce pe scar în pod, Dan alese calea cea mai simpl - lu funia ro ie i dup ce se convinse c este suficient de lung , o puse pe um r i se îndrept spre locul unde erau caprele.

- Ce faci? Doamne iart -m ! - strig la el tanti Tan a.

- Ce e? Ce am f cut? - întreb Dan, surprins.

- Pune imediat funia aia în cui de unde ai luat-o! S nu te vad bunic -tu c ai pus mâna pe ea c se sup foc.

- i i ce s iau altceva ? - continu Dan, nedumerit.

- Urc în pod cum i-am spus i ai s g se ti acolo lan uri câte vrei.

Contrariat i neîn elegând gravitatea ac iunii sale, Dan Vardan se întoarse în grajd, puse funia ro ie la locul ei i urc în pod. Acolo si într-adev r multe lan uri de diferite lungimi i grosimi. Alese ceva potrivit i coborî înapoi. Dar înainte de a ie i din grajd, curios, se apropie de funia ro ie s o cerceteze mai bine. Nu era putred , era chiar foarte solid , gândi el.

- De ce n-o fi vrut tanti Tan a s iau funia aceasta? se întreb Dan Vardan.

Privind-o mai atent, observ c la origine a avut o culoare deschis , culoarea cânepii, i ulterior a fost vopsit în ro u. Pe ea se vedeau ni te pete mai închise la culoare, iar vopseaua, gândi Dan, fusese ad ugat pe deasupra ca s le acopere. Iar al turi, ag at i el într-un cui, Dan remarc un resteu îndoit. Examinându-l mai de aproape, observ începuse s rugineasc , iar câteva pete înnegrite de timp se g seau i pe el.

- Ce o fi cu istoria aceasta? Las c am s aflu eu! î i spuse Dan, intrigat în sinea lui, înainte de a ie i gr bit din grajd. Timpul nu teapt i avea de mers o bun bucat de drum pân s ajung la

miri te. Pe ai s i nu-i mai vedea nic ieri, plecaser probabil la treburi.

A scos singur cele dou capre de la ieslea lor i, nedumerit de cele întâmplate, ie i din curte i porni pe uli ele secundare în direc ia unde tia c au fost lanurile de grâu, acum secerate de combinele de la ferm . Mai multe întreb ri îl fr mântau pe Dan Vardan i nu avea niciun r spuns. De ce s se supere bunicul? Doar pentru c a luat o funie oarecare? Dar dac nu era o funie oarecare? Dar de ce era vopsit în ro u? i multe alte întreb ri de acela i fel îl chinuiau, f g seasc niciun r spuns. Era sigur de un singur lucru - trebuia s fie ceva important din moment ce tanti Tan a se speriase a a r u.

Ajuns pe miri te, unde tocmai sosiser i al i tineri de vârsta lui, printre care v rul s u Florian, cu sora sa Mirela, Dan Vardan a priponit caprele i le-a l sat s pasc volbura s cioas ce se g sea r sfirat ici i colo. Câteva gr un e de cereale se întâlneau uneori împr tiate, dar acesta era un lucru rar pe care nu conta prea mult. „P i dac numai asta au s m nânce toat ziua... nu am f cut treab bun ” i-a spus Dan privind a pagub câmpul pârlit de soare pe care se vedea clar c animalele nu prea au ce pa te.

Unii s teni aveau câte o bivoli , al ii câte o vac , câ iva litri de lapte c utau fiecare pentru a avea în ce înc lzi o bucat de m lig ori din ce s fac brânz . Dan Vardan se obi nuise de mic cu caprele, unii râdeau de el câteodat - „Capra e vaca s racului”, numai c Dan nu d dea importan la asemenea afirma ii f valoare. Bunicul u, Florea Vardan, îi explicase mai de mult: - Laptele de capr este mai bun pentru copii i b trâni decât laptele de vac . Este mai u or digestibil, îl pot bea i cei pe care îi doare stomacul dac beau o can de lapte de vac . Iar tu ai fost crescut de mic cu lapte de capr i uite ce mare i voinic te-ai f cut.

Zeus a fost crescut cu lapte de capr dup mitologia greac . La noi în sat, baba Tica are peste o sut de ani i dac o întrebi care este secretul ei o s i spun „Laptele, de la c pri ele mele, maic .” i tie ea ce spune, c nu a fost bolnav de nimic niciodat . Laptele de vac este bun s creasc vi eii, s ajung la sute de kilograme, tu vrei s te faci mare cât un taur? încheia bunicul cu un zâmbet blajin.

Con tient de importan a caprelor pentru familia sa, Dan se sim ea direct responsabil ca ele s fie hr nite bine. De aceea, gândi c va mâne pe miri te pân dup prânz, iar apoi va pleca mai devreme spre cas pentru a se opri cu ele la marginea satului, unde gr dinile gospodarilor sunt delimitate unele de altele cu tufe de salcâmi. Cum frunzele de salcâm sunt o delicates pentru capre, socoti c va face o treab bun .

Cu cugetul împ cat, se proprie de ceilal i copii. Cineva avusese buna idee s aduc i o minge, au format dou echipe i au încins o miu ca s le treac timpul mai u or. * - Hai m d pase! striga în mod repetat Nicu al lui Moraru c tre Dan Vardan.

Câteodat , Dan îi f cea cadou o pas de gol, dar Nicu d dea pe lâng minge. Numai gura era de el. De aceea, de cele mai multe ori,

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Concurs literar ARIPI DE DOR – 2015 REDAC IA revistei METAMORFOZE organizeaz edi ia a X-a, 2015, a concursului literar ARIPI DE DOR. La concurs pot participa elevi i studen i, cu cel mult 10 poezii, tehnoredactate cu font ARIAL 12, în 3 exemplare.

Tema de anul acesta pentru concurs este POEZIA CA MIRACOL, având ca MOTTO versul lui Nichita St nescu „Ce bine ca e ti, ce mirare c sunt!”

Lucr rile vor avea în loc de semn tur un MOTTO, postat în col ul din dreapta al fiec rei pagini.

Concurentul va trimite separat FI A DE CONCURS care va avea trecut acela i motto, tot în partea dreapt , sus.

Fi a va con ine: Numele i prenumele concurentului, adresa po tal , num r de telefon, adresa de e-mail Fi a de concurs se va introduce separat într-un plic sigilat.

Plicul cu fi a de concurs, împreun cu lucr rile, se introduce în alt plic.

Plicurile se vor trimite pân la data de 15 aprilie 2015, - data po tei, pe adresa: LICEUL TEORETIC „N. B LCESCU” – MEDGIDIA, Str. SCARLAT VÂRNAF nr. 2 905600 MEDGIDIA Jud. CONSTAN A Se va men iona pe plicul mare: PENTRU CONCURSUL LITERAR „ARIPI DE DOR” NOTA REDAC IEI: Lucr rile care nu respect cerin ele men ionate nu vor fi luate în considera ie.

Decernarea premiilor va avea loc la sediul liceului, în data de 7 iunie 2015, ora 11, cu ocazia Serb rilor METAMORFOZE, la împlinirea a 25 de ani de la fondarea revistei i editarea num rului 150 al revistei.

Paul Gauguin - Mama i fiica

Dan dribla de unul singur pân ajungea la poart , cel mai frumos gol fiind acela când trecea mingea printre picioarele portarului. A a jucau ore în ir pe terenul de lâng magazinul satului i numai ploaia ori întunericul îi putea opri. Nu conta cine câ tig , pentru copii era important s joace, s înscrie goluri i s râd . Iar ast zi era o zi special , Dan dribla cu i mai mult chef, era prima dat când juca iar fotbal, dup cele întâmplate s pt mâna trecut pe miri te, când a fost cu caprele.

Ca de obicei, pe la dou dup -amiaza, un camion cu marf sosi la magazin, de data aceasta era înc rcat cu l zi de bere. Chelu, nu a tept prea mult i se apuc de desc rcat. Nu dur mult i, din gre eal , alunec i c zu de la în imea camionului. To i b ie ii, care jucau fotbal pe terenul al turat, au auzit o bufnitur înfundat i apoi gemetele lui de durere. Gestionarul magazinului a sosit repede i împreun cu oferul de camion l-au a ezat pe o banc al turat . Mai multe persoane s-au apropiat s vad ce s-a întâmplat. Chiar i copiii au l sat joaca i au venit s vad ce se petrece. Ghinionistul a sc pat relativ u or, dup o sumar examinare au în eles c avea afectat numai glezna stâng care îl durea, i începea s se umfle. Au dedus c este numai o luxa ie pentru c putea s mi te degetele de la picioare i cineva a adus ghea s -i pun la glezn . Tocmai când Dan Vardan i ceilal i copii doreau s se întoarc la fotbal, toat lumea prezent a auzit întrebarea oferului de camion: - i mie cine îmi descarc marfa? C trebuie s plec. Mai am de mers i în alte locuri.

- Vrea cineva s m ajute? întreb Chelu.

Când au în eles c e de munc , cei prezen i la fa a locului au întors spatele i au plecat unul câte unul, simulând c sunt preocupa i i gr bi i.

- Te ajut eu, unchiule! spuse Dan Vardan cu hot râre în glas.

Chelu nu-i era rud , totu i, Dan prefera s foloseasc aceast formul decât s -i spun pe nume, ori i mai r u, s -i foloseasc porecla.

- Bine, Dane, dar tu e ti înc un copil, spunse Chelu, surprins.

- Ce copil, unchiule? Mâine poimâine am optsprezece ani.

- Ia uite ce a trecut timpul i ce b iat mare te-ai f cut, parc te d i acum în scutece la maic -ta în bra e.

- Ai cunoscut-o pe mama? întreb Dan, devenind deodat foarte atent.

- Da! Dar nu e momentul i locul s vorbim despre aceasta acum, spuse Chelu i î i potrivi sacul cu ghea pe glezna dureroas , evitând s dea alte am nunte. s mai insiste, Dan Vardan s-a apucat de treab . L zile erau destul de grele, dar el lua munca drept un exerci iu pentru a înt ri mu chii bra elor i de aceea desc rca cu rapiditate i spor. La început Chelu era preocupat de durerea de la picior, dar cu timpul Dan î i du seama c era din ce în ce mai supravegheat. Pentru c era cald, i-a dat jos tricoul cu mâneci scurte i a r mas cu bustul gol, mu chii i puternici se puneau u or în eviden .

Când era aproape pe terminate, Chelu l-a întrebat: - De unde ai rana aceasta pe spate? Te-a b tut unchi-tu ori bunic -tu?

- Nu! spunse scurt Dan, f s se opreasc din treab . Dar Chelu nu se mul umi numai cu atât i insist .

- Asta seam cu o lovitur de b , pentru c o nuia las o cicatrice mai sub ire. Cine te-a lovit?

Dan Vardan dorea s uite acel episod cu al lui Fleac , dar se rea c mai avea de dat explica ii despre aceast întâmplare.

- Eram cu caprele pe miri te acum câteva zile, a lui Fleac a vrut s -mi confi te caprele i eu m-am opus.

- A lui Fleac ? strig Chelu surprins i deveni furios dintr-o dat .

Da’ ce ai f cut?

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Gheorghe SUCIU (01.10.1943 - 07.12.2014) S-a n scut, a tr it i a decedat în localitatea Bra ov, unde a absolvit Liceul „Andrei aguna” i coala Tehnic de Mai tri la Întreprinderea „Hidromecanica” i a lucrat ca tehnician la Institutul de Cercetare i Proiectare Rulmen i i Organe de Asamblare.

Membru fondator al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, al Cenaclului Umori tilor Bra oveni „Anton Pann” i al Uniunii Epigrami tilor din România.

A scris epigram , a ap rut în publica ii de gen, a primit peste 20 de premii la concursurile na ionale, este inclus în peste 40 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice: „S ier i, maestre Cincinat” (1993), „O floare de cactus la butonier ” (2000), „Bra oave rimate” (2000), „Rapsodii din ara Bârsei” (2002).

Spre lini tirea unui invidios Cum v d c „intri la idei”, Zadarnic s te ba i, nu vreau!

Ce am, nicicând nu po i s -mi iei, Ce n-ai, oricum nu pot s i dau!

Autocaracterizare Sunt un om de caracter, Nici nu dau i nici nu cer.

Singurul p cat lumesc E c -mi place s primesc.

Infatuare Sus in c sunt ca P storel, Epigramist cu mult mai breaz: În compara ie cu el Eu sunt câteodat … treaz.

Unuia La poltron i fals amabil, „V ruit” cu indiscre ii, Ce p cat c nu-i lavabil... l-a da de to i pere ii.

Fatalitate Sfidând i EST, dar i APUS În Europa cea b trân Românii stau cu fruntea sus, Dar cu genunchii în rân .

Elanul revolu ionar Va fi prin veacuri pomenit, ci drept fenomenal r mâne Cât de u or ne-a adormit Cântând „De teapt -te, române!”

Panem et circenses În traiul nostru de-azi pe mâine, De toate i de to i s tul, Tot ce-mi doresc mai e o pâine… circ e-n Parlament destul!

Ajutor european Stau vecinii ro i de pizm i a teapt ca n ucii: Estul s ne dea o cizm , Vestul s ne dea papucii.

Basarabia De la Basarab citire Am primit o mo tenire Dar Ivan – impertinentul Nu respect testamentul!

Transnistrian Ce e val ca valul trece, Numai din Moldova mea, „G uzii” n-or s plece, Iar „int(ru ii)” trag s stea!

Ziarele Dintre cele române ti Scrise-n toat LIBERTATEA, Cel mai greu e s g se ti ADEV RUL i DREPTAREA. Taxa de prim înmatriculare „Fum rit” - odinioar , Azi - impozit în „lei grei”.

Nu sin(taxa) ne omoar , Ci „morfologia” ei!

Avocatul ap rii Mi-a spus-o franc de la-nceput, nu existe îndoial , unde-i lege nu-i tocmeal . i-am dat… atât cât mi-a cerut.

Directorul Îl pream re te secretara De diminea a pân seara, Acas , îl contest soa a…

De seara pân diminea a.

Celei ce-mi bate la ma in lucr rile ti secretara minunat Ce m-a servit adeseori, Dar m voi revan a odat … i, dac de dou ori… (vapot… urma)

Scrisoare „integratei” în Spania Iubita mea cu ochi ca marea, Trecut-au patruzeci de luni... vei uita, c ci i uitarea E scris -n lada de c uni.

Uneia…

Conform zicalei are darul De-a metamorfoza ân arul, De-ar fi mai multe-a a ca ea…

Ce herghelii am mai avea!

Reflec ie Despre vin o spun pe leau: -Fie nunt sau agap Doar pu ini sunt cei ce-l beau…

Cei mai mul i convivi se-adap .

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama Duc la ea sfidându-i panta Trei c ri unite-ntruna: Rima, prozodia, poanta, Ori sunt toate, ori niciuna.

La înmânarea c ii de vizit i dau acum acest carton, Perfect convins pe undeva, îmi vei da un telefon…

Când ai nevoie de ceva!

Familial La vecini e ceart mare Pentru felul de mâncare; Lini te apoi ca-n Bellu…

I-a f cut nebuna felu’! „Alea jacta est” i Sfânta Parascheva Nu ne e str mo Cezarul, Tindem înc a ne na te, , în loc s d m cu „zarul”, St m i ne-nchin m la moa te.

Inscrip ie pe piatr zut aici, ucis pe loc, Surprins de tirul conjugat, Al soa ei sale: „foc cu foc” i-al soacrei: „foc automat”.

Epitaful mamei „grijulii” Zace-aici sub iarba scurt Mama unui bun confrate: Nou luni l-a dus în burt , Patruzeci de ani… în spate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Nicolae BUNDURI (n.03.12.1951) scut în loc. Homorod, jud. Bra ov. A absolvit Liceul Teoretic „ t.O.Iosif”, din Rupea, jud. Bra ov, coala Tehnic Postliceal „Hidromecanica”, din Bra ov i Facultatea de Tehnologia Construc iilor de Ma ini, Sec ia Subingineri, la Univ. Bra ov, iar ulterior a absolvit Sec ia Ingineri, la aceea i facultate. A lucrat la Institutul de Cercet ri Sectoare Calde Bucure ti, Filiala Bra ov, i la Întreprinderea de Radiatoare Bra ov.

Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti (1988), membru fondator al Cenaclului Umori tilor Bra oveni „Anton Pann” i al Uniunii Epigrami tilor din România. Membru fondator al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Scrie epigrame, apare în toate publica iile de gen i particip la concursurile na ionale, unde a primit peste 100 de premii. Este inclus în peste 50 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale epigramatice: „Non multa...” (2000), „Secretele unui gur spart ” (2012).

Spre Europa Înaint m treptat, treptat i-am vrea pe-acest t râm frumos S-avem nivelul ridicat...

(M car cât... „ rile de Jos”!)

Metod anticriz Metoda sigur la greu, V-o spun în câteva cuvinte: ne rug m la Dumnezeu... i Dumnezeu la Pre edinte !

Corup ia Corup ia ca vechi concept S-a terminat. În fine!

Am mai corupe noi, ce-i drept, Dar… mai avem pe cine?

Cinstea Ce-i cinstea? Crud întrebare…

Dar ne r spund parlamentarii: E-o mic oaz de onoare, Într-un de ert de „onorarii”!

Culmea lingu elii La birou - în plin fief Cu respect i calde oapte, „Ics” l-a întrebat pe ef : Pot s v visez la noapte ?

Culmea supu eniei Eu coarne port de ani de zile mi le-a pus pe cap, so ia Dar la birou sunt chiar utile... i pun eful p ria.

Cer etori... în România La cer etori vedem cu groaz , Un stil de-a dreptu’ p tos: De nu le dai . . . te „opereaz ” (La medici e taman pe dos).

Eu … i „jum tatea” mea Voi duce-o via ca la carte Cu “jum tatea” ce-am sedus-o ce-i al meu e pus de-o parte…

Dar uit mereu pe unde-am pus-o.

Mobil… în imobil În casa mea eu nu-s ostil i cu so ia tiu re eta: La cât vorbe te pe “mobil”…

Va trebui s -mi iau tableta!

Am fost slug la doi st pâni Socrii mei boga i, cu stare, M-au cam st pânit mereu i-au murit în ziua-n care…

Nu m st pânisem eu!

Femeia la 40 de ani E ca i vinul bun, sadea, Din vi nobil i pur .

Ce mul i b rba i ar vrea s -l bea…

Dar nu in to i la b utur !

Gemenii S-a mai n scut pe lâng mine Un geam n – dat de Dumnezeu – i-atâta sem m de bine nici nu tiu... care sunt eu.

La agap adev rul este doar în vin, O spune bine un proverb latin, Dar v d acuma, trist, pe înserate, adev rul e pe terminate.

Aluzia E-o formulare cam hai-hui Când uneia, frumoas -n draci, Nici tu nu tii ce vrei s -i spui…

Dar tii precis ce-ai vrea s -i faci.

Himera O-nchipuire, spun pe leau, Dar dac-o judec m, în sine, E doar o fantezie, sau...

Ideea c tr im mai bine.

Dialogul O discu ie în grab Ce se-ntâmpl mai mereu, Când so ia m întreab ... i r spunde-n locul meu.

Rug ciunea… la mas Copil fiind, plecat de-acas , strez canonul str mo esc: rog la fiecare mas …

Dar chelnerii m fug resc.

Pu i cureaua lat Soa a mea, înfierbântat , Mi-aminte te uneori: “Ce b rbat ai fost odat …”

Sau de maxim dou ori!

E.U. î i dore te o statuie Statuia ei va fi în centru Pe cal, în stil monumental i calul tot o iap , pentru…

Economie de metal.

Spre alte z ri lumina cândva scânteia S-ajung pe unde mul i s-au dus, Dar v d c-abia la vârsta-a treia -ndrept în fine, spre APUS! “Dincolo” Intrând în Iadul cel cumplit, Sfios, timid i cam stângaci, Mi-a zis Satana: “Bun venit… soacra ta îmi face draci !”

La mormântul soacrei Zace-aicea soacra mea, Pân ieri mereu prezent , A avut o via grea, Dar o moarte excelent .

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Gimnastic … la nivel înalt Guvernan ii - prin minuni, Bat recorduri colosale -s “gimna tii” cei mai buni …la parale ilegale.

Seismic Seismul e pacoste grea, Dar azi (scuza i-mi ironia!)

Se pare c numai a a Mai mi ti ceva în România.

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Stelian GOMBO{

Biserica Ortodox[ Român[ - @între identitate concret[ ]i autocefalie rodnic[... În introducere, vom sublinia c vorbind despre Biseric i în Biseric - despre rolul i importan a Ei, ori despre slujitorii, activit ile i ac iunile Ei, am ajuns la multe defini ii ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuan are a detaliilor... Nu tiu, în schimb, în ce m sur , împlinim în practic cuno tin ele teoretice pe care le cunoa tem despre Biseric i dac le împlinim în Biseric - acolo unde le este locul i rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existen în solitudine ci se constituie într-o realitate social f cându- i sim it prezen a în lume fa de care are o seam de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul c ambele, i Biserica i lumea, sunt crea ii ale lui Dumnezeu, prima fiind Împ ia Harului dumnezeiesc iar a doua fiind Împ ia legilor naturale (1). Lumea este pentru Biseric mediul în care î i desf oar activitatea, mediul în care aduce la îndeplinire comandamentele primite de la întemeietorul i Capul s u Iisus Hristos, este realitatea care trebuie recapitulat i îndumnezeit pentru a putea fi înf at lui Dumnezeu în unire cu omenirea deja restaurat de Iisus Hristos. De cealalt parte, Biserica este pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup, este realitatea constituita în puntea de leg tur între Dumnezeu i lume, este mediul de epectaz a lumii în ansamblul ei c tre destinul ei final, c tre ra iunea ei eshatologic .

Asupra lumii ac ioneaz îns i societatea uman , c ci trebuie s facem aceast distinc ie între lume ca loc teologic, loc, spa iu în care fiecare lucru, fiecare realitate fizic are locul ei bine stabilit, locul ei în care i din care î i realizeaz menirea, locul pe care se afl centrat , i societate ca summum de indivizi, comunitate uman , care î i manifest ac iunea asupra lumii transformând-o, cu preten ia de a o eficientiza i, nu de pu ine ori, deplasând-o din locul pe care se afl centrat prin ac iunile pe care le exercit asupra elementelor ei. în aceasta ordine de idei, dac întru începuturi Biserica se putea identifica într-o mare m sur cu societatea prin aceea c membrii Bisericii erau în acela i timp i, într-o foarte mare m sur , elemente ale societ ii, în vremea noastr Biserica nu mai poate fi identificat cu societatea fiindc prin procesul de secularizare, centrul de greutate în via a cet ii s-a deplasat din zona autorit ii Bisericii în zona autorit ii societ ii umane luat ca realitate autonom .

Autoritatea Bisericii în via a cet ii nu trebuie perceput în sens absolut ci nuan at în direc ia autorit ii ini iale asupra membrilor ei care constituiau în acela i timp i societatea. În contemporaneitate îns , consecutiv modific rilor ap rute în con tiin a maselor odat cu revolu ia francez , cu dezvoltarea filozofiei pozitiviste, cu dezvoltarea tiin ei, se constat un hiatus între Biseric i societate. Marele vis al Bizan ului a fost acela de a crea o societate cre tin universal , administrat de Împ rat i c uzit spiritual de Biseric , ceea ce însemna o îmbinare între universalismul roman i cel cre tin într-un program socio-politic unic (2). Aceast idee pleca de la premisa c

omul este o fiin teocentric în toate laturile vie ii sale deci i societatea era firesc s fie teocentric , teonom i dac omul este responsabil pentru întreaga crea ie, societatea ca extensie uman poart aceast responsabilitate. Momentul convertirii lui Constantin cel Mare a coincis cu debutul entuziast al accept rii de c tre Biseric a protec iei Imperiale i de-a lungul timpului nu s-a încercat o reflec ie serioas asupra acestei probleme a „simbiozei” dintre stat i Biserica, reflec ie care s aduc necesarele corec ii în ceea ce prive te rolul statului i al societ ii laice în via a umanit ii c zute. Credin a c un stat întreg ar putea - prin aceasta simbioz - deveni cre tin s-a dovedit a fi f suport i s-a constituit in final în marea tragedie a Bizan ului (3). S-a dovedit ca „simfonia” gândit de Împ ratul Iustinian a fost o utopie, Bizan ul nereu ind s devin un imperiu cre tin universal a cum s-a dorit de aceea, dac în planul ideatic cel pu in, Biserica i societatea se puteau identifica, în plan real ele au fost i au r mas realit i separate între care s-au dezvoltat de-a lungul timpului o seam de raporturi. Atât societatea civil cât i Biserica, luat ca institu ie, au evoluat de-a lungul timpului i între ele s-au dezvoltat o seam de rela ii, de la cele mai bune în epoca medievala, la cele mai neproductive - în epoca socialist de aceea se cuvine sa facem o seam de preciz ri în ceea ce prive te natura raporturilor Bisericii Ortodoxe cu societatea contemporan . În alt ordine de idei, cronologic i istorice te vorbind, acum în an jubiliar - cu prilejul împlinirii a 130 ani de la dobândirea Autocefaliei i a 90 ani de la ridicarea bisericii noastre la rang de Patriarhie, vom sus ine c Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei i Bucovinei, cu vechea Românie în anul 1918 - prin care s-a creat statul român unitar, a dus i la o serie de prefaceri în via a Bisericii.

Dup anul 1918, statul a preluat - mai cu seam în Transilvania, multe din atribu iile ce reveneau pân atunci Bisericii (de pild , în domeniul înv mântului), rolul ei limitându-se de acum înainte mai mult la probleme spirituale. Ierarhii din inuturile alipite au intrat în componen a Sfântului Sinod din Bucure ti, iar la 18/31 decembrie anul 1919, în scaunul de mitropolit primat a fost ales transilv neanul Miron Cristea, pân atunci episcop de Caransebe , unul din marii lupt tori pentru Unire. Imediat au început lucr rile de unificare bisericeasc , încheiate la 6 mai anul 1925, când s-a promulgat Legea i Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, cu aplicarea principiilor Statutului Organic agunian.

La 4 februarie anul 1925, Sfântul Sinod a hot rât s înfiin eze Patriarhia Ortodox Român , iar mitropolitul primat s fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiin area Patriarhiei a fost promulgat la 25 februarie anul 1925, iar la 1 noiembrie anul 1925 a avut loc investitura i însc unarea primului patriarh Miron Cristea (1925 - 1939). Urma ul s u a fost patriarhul Nicodim Munteanu (1939 1948), autor a numeroase lucr ri teologice originale, traduc tor din

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

literatura teologic rus . Sub ace ti doi patriarhi s-au înfiin at câteva eparhii noi (Oradea, Cluj, Constanta, Maramure , Timi oara i o Episcopie misionar pentru românii ortodoc i din America). În ajunul celui de-al doilea R zboi Mondial, Patriarhia Român avea urm toarea organizare administrativ-teritorial : I. Mitropolia Ungrovlahiei cu urm toarele eparhii sufragane: Bucure ti, RâmnicNoul Severin, Buz u, Arge , Tomis (Constanta); II. Mitropolia Moldovei i Sucevei, cu eparhiile Ia i, Roman, Hu i, Dun rea de Jos (Gala i); III. Mitropolia Ardealului, cu eparhiile Sibiu, Arad, Caransebe , Oradea, Cluj; IV. Mitropolia Bucovinei, cu eparhiile Cern i, Hotin (B lti), iar din anul 1938 i Maramure (Sighet); V. Mitropolia Basarabiei, cu eparhiile Chi in u i Cetatea Alba (Ismail). Exista apoi o Episcopie a Armatei, din anul 1921 (cu sediul în Alba-Iulia) i Episcopia Misionar pentru românii din America (cu sediul în Detroit) din anul 1934.

Dintre ierarhii acestei perioade consemn m pe Nicolae B lan, mitropolitul Ardealului (1920-1955), unul din militan ii de seama pentru realizarea statului na ional unitar, pentru organizarea unitar a Bisericii Române întregit , pentru promovarea ecumenismului cre tin, reorganizatorul colii teologice sibiene, ridicat la rang de Academie. În Moldova, Irineu Mih lcescu (1939-1947), fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucure ti (1904-1939), autor a sute de lucr ri de teologie. În Bucovina men ion m pe mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), fost profesor la Facultatea de Teologie din Cern i, participant la câteva congrese i întruniri ecumenice, iar în Basarabia mitropolitul Gurie Grosu (1920-1937). Dintre episcopii acestei perioade amintim pe Roman Ciorogariu de la Oradea (19201936) i Nicolae Ivan de la Cluj (1921-1936), amândoi militan i pentru emanciparea politico-social a românilor transilv neni, Grigorie Com a de la Arad (1925-1935), încercat misionar, autor a numeroase volume de predici i bro uri de ap rare a Ortodoxiei, Iacob Antonovici de la Gala i (1923-1924) i Hu i (1924-1931), autor de lucr ri istorice, to i membri de onoare ai Academiei Române.

S-a dezvoltat înv mântul teologic: Facult i de Teologie la Bucure ti (din anul 1881), Cern i (1875) i Chi in u (1927), Academii teologice în Sibiu, Arad, Caransebe , Cluj i Oradea i o serie de seminarii cu 8 clase. Dintre profesorii acestor Facult i s-au remarcat o seam de teologi de prestigiu, ca Ioan Irineu Mih lcescu, Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Niculae Popescu, Haralambie Roven a, erban Ionescu, Petre Vintilescu, Grigorie Cristescu, Vasile Ispir la Bucure ti; Vasile Tarnavschi, Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos, Vasile Loichi a, Valerian esan, Simion Reli la Cern i; Grigorie Pi culescu (cu numele de scriitor Galaction), Vasile Radu, Iuliu Scriban, Ioan Savin, Toma Bulat, fra ii Valeriu i Cicerone Iordachescu la Chi in u; Nicolae Colan, Dumitru St niloae, Nicolae Terchil la Sibiu; Ilarion Felea la Arad, Liviu Galaction Munteanu la Cluj, tefan Lup a la Oradea etc. To i au publicat lucr ri deosebit de valoroase în cadrul specializ rii lor. O serie de preo i au fost prezen i în via a cultural a rii: prozatorii Gala Galaction i Ion Agârbiceanu, arheologul Constantin M tas , întemeietorul Muzeului din Piatra Neam , istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtun s.a., folclori tii Teodor Bala el din Vâlcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistri a-Mehedin i, specialistul în muzic bizantin Ioan Petrescu de la biserica Visarion din Bucure ti etc. Au ap rut o serie de noi periodice biserice ti, pe lâng cele vechi: „Biserica Ortodox Român ” i „Studii Teologice” la Bucure ti, „Candela” la Ceri, „Revista Teologic ” la Sibiu, „Lumin torul” i „Misionarul” la Chi in u, buletine eparhiale pentru fiecare episcopie.

S-a dezvoltat arta bisericeasc cu toate ramurile ei, îndeosebi arhitectura i pictura, prin bisericile monumentale ridicate într-o serie

Anul VI, nr. 2(54)/2015

de ora e ale rii, mai ales în Transilvania (Catedralele Alba Iulia, Cluj, Timi oara, biserici în Târgu Mure , Sighi oara, Turda, Re a, Satu Mare, Zal u, Craiova, Buz u, Constan a, Gala i, Piatra Neam , i etc.); s-au ref cut ori s-au ridicat din temelie câteva m stiri.

S-au înt rit leg turile cu celelalte Biserici Ortodoxe i cu alte Biserici cre tine. Astfel, Biserica Ortodox Român i-a trimis delega i la Conferin ele panortodoxe de la Constantinopol (1923), M stirea Vatoped din Muntele Athos (1930), la prima Conferin a a profesorilor de teologie din Balcani, inut la Sinaia în România (1924), la primul Congres al profesorilor de teologie ortodox la Atena (1936). Patriarhul Miron a f cut câteva vizite unor ierarhi ortodoc i de peste hotare i a primit vizite la Bucure ti. Biserica Ortodox Român a participat i la câteva Congrese ale celor trei mari ramuri ale mi rii ecumenice care au activat în perioada interbelic : Cre tinism practic (Stockholm 1925, Berna 1926), Credin i organizare (Lausanne 1927) i Alian a Mondial pentru înfr irea popoarelor prin Biseric (Praga 1928, Faris Bad Larvik în Norvegia 1938). Cea din urm a inut mai multe conferin e regionale, unele chiar în România (Sinaia 1924, Bucure ti 1933, Râmnicu-Vâlcea 1936). S-au încheiat leg turi strânse cu Biserica anglican , mai ales dup recunoa terea hirotoniilor anglicane de c tre Sfântul Sinod din Bucure ti în anul 1935.

Dup anul 1944 Biserica a fost înl turat treptat din via a statului. În anul 1948 a fost eliminat înv mântul religios din coli, s-au interzis slujbele în spitale, azile i caz rmi, au fost suprimate periodicele biserice ti ale eparhiilor, au fost desfiin ate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta la Cern i), patru Academii teologice din Ardeal i Banat, precum i seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia i Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului. Curând dup anul 1944 peste o mie de preo i ortodoc i (la care se adaug i cei romano-catolici, greco-catolici i protestan i) au fost aresta i, arunca i în închisori, trimi i s lucreze la canalul Dun re-Marea Neagr , unii deporta i chiar în Siberia; unii au murit acolo, iar cei mai mul i au fost elibera i abia în 1964. Între cei arunca i în închisori, se num rau i teologi de mare prestigiu, ca: Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Staniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) i mul i al ii; câ iva preo i ortodoc i au fost împu ca i. Fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu a fost condamnat la moarte, în contumacie (decedat în anul 1964, în Fran a). În anul 1959 au fost desfiin ate un num r de schituri i mân stiri, sute de c lug ri i c lug ri e au fost sco i din ele în mod brutal i trimi i în familiile lor sau în fabrici de c tre organele de stat. În ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost demolate peste 20 de l ca uri de închinare din Bucure ti (m stirile Cotroceni, V re ti, Pantelimon, bisericile Sfânta Vineri, Sfântul Spiridon Vechi, Alba-Post vari, Enei, Spirea Noua Izvor, Sfânta Treime Dude ti etc.). Autoriza iile pentru ridicarea sau repararea unor biserici se ob ineau cu mult greutate. Preo imea ortodox , în totalitatea ei, era supravegheat i controlat în permanent , prin a-numi ii “inspectori de culte” i ofi eri de Securitate, prezen i mereu în toate institu iile biserice ti.

La 4 august anul 1948 s-a publicat Legea pentru regimul general al Cultelor (înlocuit cu actuala lege: nr. 489/2006 privind „Libertatea religioas i regimul general al cultelor”). Erau recunoscute 14 culte: ortodox, romano-catolic, armeano-gregorian, cre tin de rit vechi (lipovean), reformat (calvin), evanghelic-luteran C.A., sinodo-prezbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de ziua a aptea, penticostal i cre tin dup Evanghelie, toate având organizarea lor specific i l ca uri de cult.

La 19-20 octombrie anul 1949, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a votat Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat apoi i de Ministerul Cultelor (are la baz principiile Statutului Organic al lui Andrei aguna). Potrivit acestuia, Biserica

Anul VI, nr. 2(54)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noastr avea un num r mai redus de eparhii, în compara ie cu perioada precedent : I. Mitropolia Ungrovlahiei, cu eparhiile: Arhiepiscopia Bucure tilor, Arhiepiscopia Tomisului i Dun rii de Jos (cu sediul la Gala i), Episcopia Buz ului; II. Mitropolia Moldovei i Sucevei, cu Arhiepiscopia Ia ilor, Episcopia Romanului i Hu ilor; III. Mitropolia Ardealului, cu Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului i Clujului, Episcopia Alba-Iuliei (înfiin ata în 1975), Episcopia Oradiei; IV. Mitropolia Olteniei, cu Arhiepiscopia Craiovei i Episcopia Râmnicului i Arge ului; V. Mitropolia Banatului, cu Arhiepiscopia Timi oarei i Caransebe ului i Episcopia Aradului.

Se prevede i acum participarea laicilor la conducerea Bisericii, în Adun rile i Consiliile parohiale, Adun rile i Consiliile eparhiale i Adunarea Na ional Bisericeasc (pentru întreaga Patriarhie), în propor ia cunoscut : 1/3 clerici i 2/3 mireni.

Pentru credincio ii ortodoc i români care tr iau peste hotarele rii s-au organizat mai multe unit i biserice ti: Arhiepiscopia Misionar Ortodox Român din Statele Unite i Canada, cu sediul la Detroit i Arhiepiscopia Misionar Ortodox Roman pentru Europa Central i Occidental , cu sediul la Paris. Vechea Episcopie din America înfiin at în anul 1934 (devenit , între timp, Arhiepiscopie) n-a mai p strat leg turile cu ara i cu Patriarhia. Între ierarhii din perioada de care ne ocup m, consemn m în primul rând pe patriarhul Justinian Marina (1948 - 1977), priceput organizator i îndrum tor al vie ii biserice ti în condi iile create dup al doilea r zboi mondial. A fost urmat de patriarhul Iustin Moisescu (1977 - 1986), fost profesor la Facult ile de teologie din Var ovia, Cern i i Bucure ti, apoi mitropolit al Ardealului (1956 - 1957) i al Moldovei (1957 - 1977). Din anul 1986 i pân în anul 2007 Biserica noastr a fost p storit de Teoctist Ar pa u, fost episcopvicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei, apoi al Moldovei. Dintre ceilal i ierarhi, men ionam pe mitropoli ii Ardealului Nicolae Colan (1957 - 1967), Nicolae Mladin (1967 - 1981) i Antonie Pl deal (din 1982, fost episcop-vicar patriarhal, apoi episcop al Buz ului); apoi Firmilian Marina (1947 - 1972) i Nestor Vornicescu ai Olteniei (din 1978); Vasile L rescu (1934 - 1961) i Nicolae Corneanu ai Banatului (din 1962), episcopii Andrei Magieru al Aradului (1936 - 1960), Chesarie P unescu al Constan ei, apoi al Dun rii de Jos (1944 - 1973), Iosif Gafton al Râmnicului i Arge ului (1944 - 1984), Antim Anghelescu al Buz ului (1944 - 1979), Vasile Coman al Oradiei (1971 - 1992), cei mai mul i autori de lucr ri teologice i istorice, participan i la numeroase Congrese i întruniri peste hotare. Între faptele mai de seama din via a bisericeasc trebuie s mai re inem revenirea la Ortodoxie a majorit ii covâr itoare a clerului i credincio ilor uni i (greco-catolici) în anul 1948, precum i prima canonizare oficial a unor sfin i i m rturisitori de neam român (1955).

Pentru preg tirea personalului de cult au func ionat ase seminarii teologice cu durat de cinci ani (Bucure ti, Buz u, Mân stirea Neam , Cluj-Napoca, Craiova i Caransebe ) i doua Institute Teologice de grad universitar cu durat de patru ani, la Bucure ti i Sibiu.

O serie de teologi români s-au remarcat prin lucr rile lor sau prin activitatea ecumenic : Dumitru Staniloae, Ioan Coman, Liviu Stan, Nicolae Chi escu, Emilian Vasilescu, Orest Bucevschi, Nicolae Balca, Nicolae Nicolaescu, Ene Brani te, Ioan R mureanu, Vladimir Prelipceanu, Mircea Chialda, Petru Rezu , Alexandru Ciurea, Nicolae Lungu, to i la Bucure ti; Nicolae Neaga, Nicolae Mladin, Sofron Vlad, Grigorie Marcu, Dumitru Belu, Iorgu Ivan, Milan esan, Isidor Todoran, tefan Lup a, Teodor Bodogae, Corneliu Sârbu, Dumitru lugar, Gheorghe oima, Alexandru Moisiu, la Sibiu.

Patriarhia Român edita câteva publica ii periodice: „Biserica Ortodox Român ” (apare din anul 1874), buletinul oficial al Patriarhiei

59

Române, „Studii Teologice”, revista Institutelor Teologice; „Ortodoxia”, revista Patriarhiei (fiecare cu un tiraj de 10.000 ex., cu 4-6 apari ii pe an). Toate cele cinci Mitropolii editau câte o revist , tot cu câte 4-6 apari ii pe an: „Glasul Bisericii” (Mitropolia Ungrovlahiei), „Mitropolia Moldovei i Sucevei”, „Mitropolia Ardealului”, „Mitropolia Banatului”. La Sibiu apare foaia bisericeasc bilunar „Telegraful Român”, cel mai vechi periodic românesc, cu apari ie neîntrerupt din anul 1853. În Editura i Tipografia Institutului Biblic i de Misiune Ortodox din Bucure ti s-au tip rit: Biblia (patru edi ii, în anii 1968, 1975, 1982, 1988), c i de cult, manuale pentru înv mântul teologic universitar i seminarial, lucr ri teologice, c i pentru credincio i, c i de rug ciuni, calendare .a. Acela i lucru lau f cut i tipografiile eparhiale de la Mân stirea Neam , Sibiu i Timi oara.

Dup anul 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prin daniile credincio ilor majoritatea celor peste 12.000 de l ca uri de cult ortodox (biserici, m stiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul rii. Au fost restaurate cele mai multe din bisericile i m stirile monumente istorice. În acela i timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, în tot cuprinsul Patriarhiei, dintre care multe sunt aderate monumente de art .

Biserica Ortodox Român a între inut leg turi de prietenie i colaborare cu toate celelalte Patriarhate i Biserici ortodoxe autocefale. Aceste rela ii sunt marcate îndeosebi de vizitele oficiale f cute Bisericii Ortodoxe Române de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum i vizitele oficiale f cute de reprezentan ii Bisericii Ortodoxe Române acestor Patriarhii, în ultimele decenii.

S-au stabilit rela ii cu Bisericile vechi Orientale (Patriarhia Etiopiei, Patriarhia armean din Etchimiadzin, Patriarhia copt din Egipt i Biserica siriana iacobit din Kerala-India), cu Biserica romano-catolic (mai ales din Austria, Germania i Belgia), cu Biserica veche catolic , cu Biserica anglican , cu o serie de Biserici protestante.

Biserica Ortodox Roman activeaz în Consiliul Mondial al Bisericilor din anul 1961. A trimis delega i la Adun rile generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968), Nairobi (1975), toate conduse de mitropolitul de atunci al Moldovei i Sucevei, Iustin Moisescu (fost membru în Comitetul Central pân în anul 1977) i Vancouver (1983), condus de mitropolitul Ardealului Antonie Pl deala. Al i ierarhi i teologi ortodoc i români activeaz în diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Patriarhii Justinian i Iustin au f cut vizite la sediul Consiliului Mondial de la Geneva (1966-1981). La rândul lor, numero i conduc tori ai acestei mari organiza ii intercre tine au f cut vizite în România cu diferite ocazii, purtând discu ii cu patriarhii români, cu al i conduc tori de culte, ierarhi i profesori de teologie.

Biserica noastr si-a adus aportul i la promovarea dialogului intercre tin i în cadrul Conferin ei Bisericilor Europene, cu sediul la Geneva (câteva sesiuni ale acestor dou mari organiza ii s-au inut în România).

Evenimentele din Decembrie anul 1989 au adus o seam de schimb ri, nu numai în via a politic i social a rii, ci i în sfera vie ii religioase. Imediat dup derularea acelor evenimente, Biserica noastr a fost pus în fa a unor provoc ri noi. În ceea ce prive te configura ia religioas din România, potrivit recens mântului din anul 2002, în ara noastr , dintr-un total de 21.698.181 locuitori, 86,7% sunt ortodoc i, 4,7% romano-catolici, 3,2% reforma i, 0,9% catolici de rit bizantin (greco-catolici), 1,5% penticostali, 0,6% bapti ti, restul cultelor având sub 0,5% (ateii reprezint sub 0,1%). Între evenimentele importante de dup 1989, men ion m reînfiin area unor eparhii desfiin ate în anul 1948: Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia Târgovi tei, Episcopia Arge ului,

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Episcopia Maramure ului i S tmarului, Episcopia Caransebe ului, Episcopia Hu ilor. De asemenea, s-au înfiin at eparhii noi: Slobozia i C ra i, Harghita i Covasna, Alexandria, Giurgiu, Tulcea, Slatina, laj .a. În acela i timp, au fost ridicate la ranguri superioare unele structuri ortodoxe române ti din diaspora, precum Arhiepiscopia Ortodox Român a Europei Occidentale i Meridionale, ridicata la rang de Mitropolie, i s-au înfiin at noi structuri ortodoxe române precum Mitropolia Ortodox Român a Germaniei, Europei Centrale i de Nord, Episcopia Ortodox Român din Ungaria, Episcopia Daciei Felix, Episcopia Ortodox Român din Italia, Episcopia Ortodox Român din Spania i Portugalia, Episcopia Ortodox Român a Europei de Nord, Episcopia Ortodox Român a Australiei i Noii Zeelande. De men ionat c , în decembrie anul 1992, a fost reactivat Mitropolia Ortodox Român a Basarabiei. În sectorul vie ii culturale, not m înfiin area de noi institu ii de înv mânt teologic, atât la nivel liceal, cât i la cel universitar. Întregul înv mânt teologic superior a fost încadrat în Universit ile din ora ele respective, i reorganizat pe diferite sec ii. Au ap rut o serie de publica ii periodice, precum „Ziarul Lumina”, „Vestitorul Ortodoxiei” la Bucure ti, „Candela Moldovei” la Ia i, „Învierea” la Timioara, „Rena terea” la Cluj Napoca, „Tomisul Ortodox” la Constan a, „Credin a str bun ” la Alba-Iulia, „Graiul Bisericii noastre” la Baia Mare, „Legea româneasc ” la Oradea, „Biserica i coala” la Arad, „Foaie diecezan ” la Caransebe , „C uza Ortodox ” la Gala i, „Arge ul Ortodox” la Curtea de Arge . Începând cu data de 27 octombrie 2007, la ini iativa i cu purtarea de grij a celui de al aselea Patriarh al României - Preafericitului P rinte Patriarh Daniel - ales la 12 septembrie anul 2007 i întronizat la 30 septembrie anul 2007, ca fiind cel de al VIlea Întâist tor al Bisericii Ortodoxe Române, dup trecerea la cele ve nice a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, la data de 30 iulie anul 2007 - au început s emit , de la studiourile din Bucure ti, Radio Trinitas i Trinitas TV, ca parte a Centrului de Pres Basilic al Patriarhiei Române. În acela i timp, au ap rut o seam de lucr ri noi de teologie i istorie bisericeasc la Bucure ti, Ia i, Sibiu, Craiova, Timi oara etc. Totodat , au ap rut o seam de lucr ri noi de teologie i istorie bisericeasc la Bucure ti, Ia i, Sibiu, Craiova, Timi oara etc. S-au redeschis toate m stirile i schiturile desfiin ate în mod abuziv în anul 1959 i s-au deschis noi a ez minte monahale, mai ales în Ardeal. În acela i timp - în pofida greut ilor financiare cu care se confrunt Biserica - s-au pus funda iile a sute de biserici, mai ales în mediul urban. Biserica i-a reluat într-o alt perspectiv activitatea de ordin social-filantropic, prin înfiin area unor asocia ii caritative în vederea ajutor rii orfanilor, a b trânilor i persoanelor

Anul VI, nr. 2(54)/2015

cu dizabilit i, prin asistenta religioas în spitale, orfelinate i aziluri de b trâni.

Biserica Ortodox Român a fost vizitat , în repetate rânduri, de delega ii ortodoxe, conduse de Întâist tori precum S.S. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, PP.FF. Partenie III, Petros VII i Teodor II Patriarhi ai Alexandriei, P.F. Ignatie IV i Ioan IV Patriarhii Antiohiei, S.S. Teofil III - Patriarhul Ierusalimului, S.S. Patriarh Pavle al Serbiei, S.S. Maxim i Neofit Patriarhii Bulgariei i al ii). La rândul lor, delega ii ale Bisericii Ortodoxe Române au vizitat alte Biserici Ortodoxe surori.

Biserica noastr continu participarea sa la activit ile desf urate în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, a Conferin ei Bisericilor Europene, ale unor Comisii mixte de dialog teologic interna ional sau bilateral cu alte Biserici. Facult ile de Teologie au încheiat „parteneriate” cu Facult i din afara hotarelor, mai cu seama catolice i protestante. În noul context de dup anul 1989, ierarhii, profesorii de teologie i preo ii Bisericii Ortodoxe Române î i desf oar activitatea lor pastoral-misionar , social i cultural pentru a fi vrednici de înainta ii lor, c rora doresc s le cinsteasc memoria printr-o activitate tot mai rodnic (4). În încheiere, vom sus ine c demersul misionar al Bisericii trebuie cuprind conceptul conform c ruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu num r mare sau foarte mare de membri ci chiar i cea cu num rul cel mai mic, dar în care s sluie te m rturia cea duhovniceasc despre tr irea în via a noastr a vie ii lui Iisus Hristos, cea autentic . „Astfel în eleas , misiunea nu este reprezentat de un proiect grandios, asemeni unei caracati e care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan i ac iune sistemului - ci de interven ia în micro, de îndeplinirea misiunii de p stor de suflete i a aceleia de urm tor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice cre tin botezat, nu numai clericul i nu numai cei cu anumite r spunderi în Biseric .” A adar, iat i de aici constat m faptul c Ortodoxia este o form de cre tinism (nesecularizat în con inutul i fondul ei intrisec) extrem de rafinat , de nobil , de fin , pe care pu ini o tiu ast zi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rug m Lui Dumnezeu - Cel în Treime pream rit, s ne ajute i s ne lumineze min ile noastre, cele acoperite de umbra p catului i a mor ii!...

(1) Vasile Coman, Episcopul Oradiei, Prezen a Bisericii în lume, în „Mitropolia Ardealului”, Nr. 1-3/1982, p. 93.

(2) John Meyendorf, Teologia Bizantin , trad. de Al. I. Stan, Editura Institutului Biblic i de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1996, p. 283.

(3) Ibidem, p. 284 (4) Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea P curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, E.I.B.M.B.O.R., Bucure ti, 1997, pp. 286-290.

Paul Gauguin - Roci pe coasta breton