Constelatii diamantine nr. 3 (55) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# Redactor-[ef Doina Dr#gu]Ăž

Anul VI, Nr. 3 (55) Martie 2015

Semneaz :

Auguste Renoir - Plimbare cu barca

Marian Barbu Alexandru Câr u Geo C lug ru Kalosh Celicu Luca Cipolla Iulian Chivu Livia Ciuperc Maria V. Croitoru Carmen Doreal Doina Dr gu George Filip Mihai Frunz Mariana Zavati Gardner Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Gabriela Gen iana Groza Neculai Gr dinaru Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Miu Janet Nic Ion Pachia-Tatomirescu George Petrovai Lumini a Pop Puiu R ducan Mihaela Rotaru Nicolae Rotaru Virgil Stan Isabela Vasiliu-Scraba Gheorghe A. Stroia tefan Tropcea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar George Petrovai, Despre c utarea i în elegerea sensurilor ascunse în lucruri ..........pp.3-5 Constantin Miu, Elemente de art spectacular în Povestea lui Harap Alb ..................pp.6,7 Luca Cipolla, Poeme ..........................................p.7 Doina Dr gu , Regele Alfred cel Mare i harpa lui ....................................................................pp.8,9 Janet Nic , Ave i pu intic r bdare! .............p.10 Daniel Marian, Poetic de esen cuneiform ..................................................................p.11 Mihaela Rotaru, Culori i gânduri... ............p.12 Livia Ciuperc , Un sfânt pribeag român ..pp.13,14 George Filip, Poeme ........................................p.15 Ion Pachia Tatomirescu, Piramida extraplat de grâu i regretatul templu ........................pp.16-21 Marian Barbu, Justi iar, înapoi la vatra satului .........................................................pp.22,23 Geo C lug ru, Suflet bogat i talent pe m sur .......................................................................pp.24,25 Kalosh Celicu, Poeme .....................................p.25 Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev r ascuns la Centenarul rb torit la M-rea Brâncoveanu .........pp.26-29 Alexandru Câr u, O radiografie a gândirii poetice: Nichita Danilov ........................pp.30,31 Stelian Gombo , Rela ia dintre Dumitru St niloae i Arsenie Boca .....................pp.32-34 Gabriela Gen iana Groza, Poeme ..................p.35 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.36 Carmen Doreal, Tinere e f b trâne e ..pp.37,38 Gheorghe A. Stroia,Simplitate i erudi ie întru rturisirea adev rului existen ial ......pp.39,40 Petre Gigea-Gorun, Întâlnire, la Paris, cu Emil Loteanu, poet i celebru regizor de film din Basarabia ..................................................pp.41-43 Nicolae Rotaru, Suflete defuncte ...........pp.44-46 Virgil Stan, orul ...........................pp.47,48 Maria Croitoru, Întoarcerea atributelor ....p.49 Iulian Chivu, Scrisori din memoria pustiei ......................................................................pp.50-52 Puiu R ducan, Versuri ....................................p.52 Neculai Gr dinaru, nu purt m negru .....p.53 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Auguste Renoir .................................................p.54 Mihai Frunz , Constela ii epigramatice .....p.55 tefan Tropcea, Constela ii epigramatice ..p.56 Lumini a Pop, Triada lamenta iilor biblice du manii ....................................................pp.57-60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Pierre-Auguste Renoir

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Despre c[utarea ]i @în\elegerea sensurilor ascunse @n lucruri 1. Suprema ia i logicitatea sensului crea iei În microeseul Lumea dogmei i lumea întreb rilor, Petre ea afirm c „pozi ia omului întreb tor i c ut tor este determinat de rela iile cu divinitatea, cosmosul, semenii i sine”, ceea ce înseamn „o viziune teocentric , cosmocentric , sociocentric i antropocentric ”. Fire te c între cele patru tipuri de rela ii, rolul primordial - dup cum ne asigur gânditorul - revine teocentrismului, întrucât el „ne leag de lumea realului”, pe când celelalte trei ofer doar „o viziune de nic ieri spre nic ieri”. Cum „omul se complace estetic în jocul absurd al existen ei, care îl dep rteaz de obiectul real al cunoa terii”, iat de ce via a omului întreb tor i c ut tor devine „o

permanent <comedie a erorilor>, care se termin în moarte”.

Iar noi putem s ad ug m c centrul de greutate al rela iilor omului modern s-a mutat îngrijor tor de dezechilibrant înspre o infim parte dintre semeni (familie, clan, partid) i mai ales înspre sinele s u tot mai egoist i mai rapace, motiv pentru care acesta î i pune tot mai des întreb ri retorice despre sensul crea iei i al vie ii, respectiv î i socote te mul i dintre semenii cu greutate ca fiind - îndeosebi în momentele de cump , lipsi i de sens în modul cum gândesc i cum ac ioneaz .

Dar ce se în elege prin sens? Este cât se poate de evident c la nivel metafizic, sensul reprezint mai mult decât o direc ie oarecare, o semnifica ie, ori un rost, c ci preluând o bun parte din înc rc tura semantic a celor trei în elesuri, el devine expresia metalogic

Auguste Renoir - Palatul dogilor din Vene ia

a vectorului inten iilor precis formulate în faza de început, a ac iunilor judicios articulate pe infrastructura planului în faza de fundamentare i a scopului spre care este dirijat în faza final . C ci în ceea ce prive te pulsa ia i obsesia dinamic a sensurilor, este cât se poate de rezonabil s le atribuim acestora fie c sunt de ordin transcendental, fie de ordin ra ional-uman - un con inut teleologic, adic s vedem în ele mesagerii scopului final al divinit ii.

Iar respectivul scop final, din natur i din societatea uman , nu poate s fie decât rularea întregii crea ii pe coordonatele ordinii i armoniei înspre des vâr ita perfec iune a lucr rii divine de dinaintea celor dou perturba ii ale universului moral: prima datorat mândriei lui Lucifer, care - drept pedeaps - a fost azvârlit din ceruri pentru a- i continua opera sataniceasc de între inere i r spândire a r ului printre oameni; a doua perturba ie se datoreaz neascult rii perechii umane originare, ceea ce a dus la dec derea ei din drepturile cuvenite fiin elor perfecte i la infestarea tuturor descenden ilor (la nivel moral i biologic), oamenii cu to ii având de luptat întreaga lor via atât în sens soteriologic pentru isp irea pedepsei ce le-a fost transmis de Adam (Abélard), cât i în sens fizic pentru învingerea nenum ratelor suferin e ce-i asalteaz .

Ajutorul filosofic cel mai consistent în sprijinul ideii de mai sus cu scopul final, respectiv cu necontenitul proces de perfecionare, ne vine dinspre filosofia olandezului Baruch Spinoza. Atâta doar c potrivit celebrei formule spinoziste - Deus sive Natura (Dumnezeu sau Natura), Dumnezeu nu este cauza extern sau transcendent a universului, ci este cauza sa intern (imanent ), ceea ce înseamn c Dumnezeu este cauza lui permanent i c El creeaz Universul în mod continuu, în fiecare moment al timpului.

Natura, deci, fiind efectul unei cauze perfecte, n-are cum s fie imperfect . C ci, a a

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cum ne asigur Gottfried Wilhwlm Leibniz, pe Dumnezeu nu trebuie s ni-L închipuim ca pe un ceasornicar nu prea priceput, care e silit s tot intervin i s dreag necontenit: El i-a construit perfect ma ina sa cosmic , a ca s nu mai fie nevoie s se amestece vreodat în func ionarea ei!

Din cele prezentate mai sus, rezult concep iile de-a dreptul antagonice ale celor doi gânditori: Spinoza sus ine c Dumnezeu creeaz Universul în mod continuu, în timp ce Leibniz sus ine exact contrariul.

Totu i, faptul acesta n-ar trebui s fie descurajant pentru noi. Din urm toarele trei considerente: 1) Întrucât singura substan admis de Spinoza, ce are ca atribute întinderea i cugetarea, d na tere la o contradic ie fundamental - substan a este în acela i timp întins i neîntins , Leibniz a considerat c filosofia lui Descartes se situeaz mai aproape de ader (desigur, f a fi adev rul însu i), motiv pentru care i-a asumat sarcina ca prin monismul s u dinamic s explice punctul cel mai vulnerabil al cartezianismului: raporturile dintre corpuri i spirite; 2) Neavând nici pe departe amploarea i profunzimea logicii divine, care la drept vorbind este infinit cantitativ i calitativ, logica uman lesne e ueaz în paradoxuri atunci când se confrunt cu fenomene i st ri de lucruri inexplicabile pentru resursele limitate ale min ii omene ti;

3) Ilustrul profesor P. P. Negulescu ne avertizeaz c dac „ tiin ele pozitive pot fi studiate în mod dogmatic, filosofia, din nefericire, nu poate fi studiat cu adev rat decât numai în mod istoric”. Prin urmare, concluzioneaz el, „când voim s studiem filosofia, suntem sili i s ne adres m fiec rui filosof în parte i s -i ascult m p rerile, r mânând, fire te, liberi s credem pe unii sau pe al ii, sau pe nici unul dintr-în ii, dup structura i afinit ile noastre suflete ti”...

Datorit faptului c filosofii, ahtia i dup laude, se str duiesc s creeze în sistemele lor iluzia adev rului, Francis Bacon i-a comparat pe ace tia cu actorii de pe scen , care - dup cum toat lumea o tie - caut din r sputeri s creeze publicului spectator iluzia realit ii, lucru pentru care sunt r spl ti i cu aplauze. De aceea, Bacon este de p rere „în împ ia adev rului nu putem p trunde decât, ca în împ ia cerului, cu cugetul curat i nevinovat ca al copiilor”, pricin pentru care noi trebuie s d m uit rii toate sistemele filosofice înv ate în coli!...

Dac natura în ansamblul ei este perfect , nu acela i lucru se poate spune despre omul coborâtor dintr-un Adam infestat de p cat, deci azvârlit în colbul drumului dup pierderea perfec iunii. Din acest motiv, omul are obliga ia ca în scurta lui via p mânteasc i stabileasc sensuri clare de ridicare la condi ia sa celest din perioada preadamic , ocazie cu care el se va reînscrie în circuitul cosmic, redevenind o component armoni-

Auguste Renoir - Ferma de la Collettes

Anul VI, nr. 3(55)/2015

oas i pentru totdeauna armonizat cu infinita crea ie a Marelui Tot. Sensul divin al crea iei se bucur nu doar de suprema ie, ci i de logicitatea în at cu mult peste puterile logicii umane, întrucât el (sensul) se conduce într-un mod absolut dulegea atotlogic a celor trei „c”-uri: consecven -coeren -congruen .

Not : Punctul de vedere asupra acestui foarte delicat subiect mi l-am expus i cu mijloace artistice în poemul Izvorul crea iei: Dar peste nefiin plutea Duhul p rinte,/ ce lumea i via a le-avea fixate-n minte,/ în logica suprem din care s-a n scut/ tot existentul amplu v zut i nev zut./ Deci logica uman fiind doar o f râm / din logica-m nu pe-a Cosmosului mân ,/ ea n-are cum pricepe ce trece-n negândit/ i se preface-n taine ori se-ntrupeaz -n mit.

2. Sensul umanismului Evolu ia este nelipsit pretutindeni în Univers. Mintea uman se dovede te incapabil s cuprind sensul evolu iei Universului în monumentalitatea sa cople itoare, prin urmare, nu ne este dat s tim cu certitudine dac etern-neobosita sa fr mântare vizeaz progresul, ori - dimpotriv - înclin spre regres. Corect este s presupunem c din totdeauna i pentru totdeauna în unele zone din necuprins au loc formidabile procese de descompunere, în altele de recompunere, dar c pe ansamblul s u situat dincolo de puterile imaginabilului, Universul r mâne infinit armonios i mereu egal sie i.

Din acest motiv, este recomandabil s ne încord m puterile min ii în acele sfere ale existen ei pe care le putem cuprinde, adic acolo unde judec ile noastre dobândesc vigoare i siguran , dup ce anevoie s-au strecurat prin strâmtoarea dintre posibil i probabil. Cu precizarea c nici microcosmosul nu este un teren propice pentru zbenguielile ra iunii, deoarece infinitul manifest apetit i înspre subcuantic, nu numai spre grandios.

Strâns pân la sufocare între infinitul mare i infinitul mic, omul - i odat cu el i ra iunea sa - î i va g si pacea i lini tea interioar , altfel spus se va salva, doar prin credin i iubire.

Ceea ce, trebuie s recunoa tem, reprezint o form sui-generis de progres... În plan social, credin a în strâns leg tur cu cultura i civiliza ia se constituie în însu i motorul progresului. De ce? Pentru c morala i spiritul reprezint cele dou axe pe care se înf oar elicoida aspira iilor, luptelor i jertfelor umane, concretizate fie în memorabile fapte de credin înve nicite prin sfin enie,

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fie în str lucite crea ii culturale, convertite în semnificative m rturii ale civiliza iei.

Asta atâta timp cât cele dou coordonate ale l untricului omenesc doar tangenteaz între ele, momente istorice care se impun aten iei noastre prin acele maxime înfloriri spirituale numite noduri culturale, c ci este de presupus c odat i odat morala i spiritul tot se vor uni indestructibil, formând axa atotomenescului ce închide în sine sensul statornic a intit spre bine, frumos, adev r i sacru.

Iat o posibil formul a progresului, rezultat dintr-o atare fuziune: (confort + comoditate + consum) / cultur + (- credin ) = civiliza ie (1).

Pentru a u ura în elegerea, am folosit semnul egalit ii între cei doi membri ai rela iei. De fapt, egalitatea apare doar în anumite momente din via a societ ii, prioritar în cele sta ionare, f ca aceast caracteristic se datoreze neap rat echilibrului. În majoritatea cazurilor, sub influen a factorilor endogeni (umani) i ai celor exogeni (transumani) se constituie un factor de corec ie, pe care admitem s -l numim „con tiin a social ”. Func ie de nivelul acestui factor i de eficien a influen ei sale asupra indivizilor, semnul rela iei de mai sus poate s fie „>” sau „<”.

Revenind la formula (1), constat m urm toarele: a) Cultura este în raport invers proporional cu triada „confort-comoditate-consum”, care exprim pasivul (cheltuielile) unei societ i; b) Credin a este afectat de semnul minus, întrucât ea pledeaz (sau, m rog, ar trebui s pledeze) pentru cump tare, deci cel pu in în principiu se opune opulen ei i risipei. De unde se vede esen iala diferen dintre a fi credincios i a fi bisericos, c ci toate bisericile de ieri i de azi (s sper m c nu i de mâine) nu numai c îng duie opulen a, dar chiar o doresc cu toat fiin a preo ilor i pastorilor. Totodat , prin îns i natura ei, credin a respinge lenea, suficien a i confortul.

Iat de ce credin a î i reg se te esen a ei activ doar dup trecerea sa în membrul drept al rela iei.

Eliminând numitorul cultur , ob inem urm toarea rela ie echivalent (semnul de egalitate se men ine conform preciz rii de mai sus): confort + comoditate + consum = cultur (credin + civiliza ie) (2).

Membrul stâng al rela iei (2) este eminamente material, extensiv în form i pasiv în con inut, pe când membrul drept este spiritual, intensiv i activ. Sensul dezvolt rii so-

ciet ii este în întregime dictat de membrul drept al rela iei: Pe de o parte sensul depinde de ponderea fiec rui factor din triada „cultur -credin -civiliza ie”, pe de alt parte depinde de raporturile statornicite între cei trei factori. În decursul istoriei au existat perioade în care credin a a sl bit pân la ridicol, ca de pild în perioada de dec dere a Imperiului Roman, când acesta era la cheremul unor îmra i nebuni i desfrâna i, precum Caligula i Nero. Fire te, în atari condi ii spore te rolul civiliza iei sterile i risipitoare în dauna culturii autentice.

La rândul ei, perioada actual este tipic pentru cazul men ionat: Credin a ( i când spun credin , cu prioritate am în vedere cre tinismul) se afl într-un evident recul în toate rile dezvoltate, iar civiliza ia axat pe opulen , comoditate i superficialitate, surclaseaz tot mai mult cultura l sat pe mâinile suficien ei, plictiselii i a impermanen ei gusturilor. Chiar s fie de neclintit acel De gustibus non disputandum?!...

Pentru cazul analizat, rela ia dobânde te urm toarea form : confort + comoditate + consum > cultura (credin + civiliza ie) (3).

Iar acolo unde glasul credin ei de-abia se face auzit (ateismul i sectarismul suspect se manifest tot mai agresiv), rela ia devine: confort + comoditate + consum > cultur x civiliza ie (4).

Accentuând tot mai mult comoditatea i risipa, f a mai putea contracara poluarea i bolile datorate sedentarismului, este limpede c actuala civiliza ie a luat-o pe un drum gre it i c omenirea ac ioneaz într-un mod sinuciga .

Invers stau lucrurile cu societ ile viguroase din punct de vedere spiritual (cazul Greciei antice), unde raportul optim dintre cultur i civiliza ie a înclinat balan a în favoarea acestor eminen i factori ai progresului, asigurând o dezvoltare f precedent a culturii i spiritualit ii.

Grecia antic a cultivat în elepciunea i frumuse ea, iar crea iile ei de excep ie i-au strat inalterabil farmecul chiar i dup pr bu irea civiliza iei elene, c ci eternitatea este însu irea de c petenie a adev ratei valori, pe când Imperiul Roman a adus cu sine puterea, dar aceasta a disp rut sub ruinele sale, a cum de-a lungul istoriei s-au petrecut lucrurile cu toate imperiile lumii. Este adev rat pe ruinele Imperiului Roman s-a în at un nou imperiu - cel spiritual al cre tinismului.

Dar acest imperiu are voca ia nemuririi, deoarece nu numai c se bazeaz , dar chiar promoveaz din r sputeri un nou tip de for for a de inspira ie divin a iubirii, adev rului, drept ii, fraternit ii i libert ii.

5

C[r\i primite la redac\ie

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constantin MIU

Elemente de art[ spectacular[ @în Povestea lui Harap Alb Titlul acestui eseu ne-a fost prilejuit de opinia criticului Cornel Regman, care remarca în Povestea lui Harap Alb „largul evantai de posibilit i în materie de spectacol...” (Cornel Regman, Ion Creang - o biografie a operei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 119). În cele ce urmeaz , vom reliefa acest aspect, aducând în discu ie elemente de art spectacular detectabile în aceast poveste.

Plecând de la premisa existen ei unor asemenea elemente de spectacol, se poate vorbi de o adev rat coal de actorie în Povestea lui Harap Alb. Protagonistul - la început un novice - are parte de mai mul i regizori-actori, fiecare contribuind la des vâr irea sa.

Mai întâi, este ales de Sfânta Duminic o Lucia Sturza Bulandra în lumea basmelor.

Ca manager, aceasta îi spune fiului de crai ce rol s cear i recuzita aferent . Spre deosebire de ceilal i regizori (pe care îi vom aduce în discu ie), care testeaz calit ile spectaculare ale lui Prâslea, Sfânta Duminic , recurgând la travesti (în gr dina palatului îi apare feciorului de crai ca cer etoare - spectacol în aer liber) i intuind calit ile actorice ti ale acestuia, îl consiliaz în privin a rolului carel are de ales/ cerut. Sfânta Duminic va mai apare de dou ori pe scen : când Harap Alb mai are de interpretat (pe lâng rolul de valet) alte dou roluri - i ele impuse de Spân: de ho (când trebuie s -i aduc Spânului s i din gradina ursului) i de gladiator (când are de adus capul i pielea cu nestemate ale cerbului). În afar de indica iile regizorale pe care i le d cu mare grij , Sfânta Duminic îi procur i recuzita necesar jocului scenic. Interpretarea primului rol îi este facilitat , pentru c partea cea mai grea a jucat-o regizorul-actor: „ i cum iese Sfânta Duminic afar , odat i porne te descul prin rou , de culege o poal de somnoroas , pe care o fierbe la un loc cu o vadr de lapte dulce i cu una de miere i apoi ia mursa aceea i iute se duce de o toarn în fântâna din gradina ursului...” Recuzita pentru acest rol - vom vedea - este adiacent . Sfânta Duminic insist , de fiecare dat , asupra mi rilor pe care le are de f cut actorul ei preferat, descri-

indu-i-le în detaliu: „- Îmbrac -te iute în pielea cea de urs care o ai de la tat -t u, apuc pe ici tot înainte i cum îi ajunge în r scrucea drumului, ai s dai de gr dina ursului. Atunci sai repede înl untru, de- i ia s i într-ales i câte-i vrea de multe, c ci pe urs l-am pus eu la cale. Dar la toat întâmplarea, de-i vedea i-i vedea c s-a trezit i n le te la tine, zvârle-i pielea cea de urs i apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.” A se remarca în acest fragment abunden a verbelor de mi care (c ci mi care are de f cut Harap Alb i înc una precipitat ), ce contrasteaz cu imobilitatea ursului: „...c ci pe urs l-am pus eu la cale.”

Din declara ia regizorului-actor reiese faptul acesta i s-a substituit protagonistului, interpretând partea cea mai dificil a rolului.

Cel de-al doilea rol (confruntarea cu cerbul) este mai dificil. De aceea i recuzita e adecvat : obr zarul i sabia lui Statu-PalmaBarb -Cot. Pentru c de ast dat Harap Alb va interpreta rolul singur, regizorul îi d toate am nuntele în privin a mi rilor scenice: „...iaca ce ai de f cut: pune- i obr zarul cum se pune, iar sabia s n-o sl be ti din mân ; i de-amiaza, când a veni cerbul aici la izvor beie ap i s-a culca -a adormi cu ochii deschi i, cum i-i feliu agul, tu îndat ce li-i auzi hor ind, sa ie i înceti or i s potrive ti a ca s -i zbori capul dintr-o singur lovitur de sabie i apoi r pede s te arunci în groap i s ezi acolo într-însa pân dup asfin itul soarelui. Capul cerbului are s te strige pân atunci mereu pe nume, ca s te vad , dar tu nu cumva s te îndupleci de rumintea lui i s te i ti la dânsul, c are un ochi otr vit i când l-a pironi spre tine, nu mai tr ie ti. Îns cum a asfin it soarele, s tii c a murit cerbul. i atunci s ie i f fric , s -i jupuie ti pielea, iar capul s -l iei a întreg cum se g se te, i apoi s vii pe la mine.” i aici, verbele de mi care sunt numeroase, dezv luind, în opinia regizorului-consilier, detaliile mi rilor scenice, mai cu seam - am precizat - acest rol va fi interpretat doar de protagonist. Lunga secven narativ , pe care am reprodus-o, are menirea unei repeti ii generale, înainte de evolu ia scenic .

Al doilea regizor-actor (în ordinea evolu iei scenice) este Craiul. El are de ales protagonistul unei piese care se va juca la curtea lui Verde împ rat. Pentru c în trupa sa nu avea actori forma i pentru un astfel de rol, se hot te -l scoat la concurs.

Ca regizor, Craiul accept ca fiecare participant la concurs s i aleag recuzita: „Bine, dragul tatei, dac te bizuie ti c -i putea zbate pân acolo (...) alege i un cal din herghelie care-i vrea tu, ie i (...) haine care i-or pl cea, arme care-i crede c i vin la socoteal ...” (s.n.). În cazul cererii mezinului, care solicit o anumit recuzit („...calul, armele i hainele cu care ai fost dumneata mire...”), Craiul î i d seama c fiul s u a fost consiliat de cineva, care cunoa te faptul c aceast recuzit el a folosit-o în tinere e. Folosirea ei dup atâ ia ani i se pare inadecvat , poate doar pentru o pies în absurd: „Dapoi calului meu de pe atunci, cine mai tie unde i-or fi putrezind ciolanele! (...) Cine i-a vârât în cap i una ca aceasta acela înc -i unul (...) Pesemne umbli dup cai mor i s le iei potcoavele.” (s.n.).

Proba pentru adjudecarea rolului de protagonist se d la pod. Aici Craiul ( i acest regizor-actor, ca i Sfânta Duminic , prefer spectacolul în aer liber - iat înc un argument c cei doi ar fi putut fi colegi de genera ie) este regizor i actor: „Craiul îns vrând -l ispiteasc , tace molcom, i pe înserate, se îmbrac pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalec pe cal, iese înaintea fecioru-s u pe alt cale i se bag sub un pod.” (s.n.). S re inem c fiind actori din alt genera ie, Sfânta Duminic i Craiul joac al turi de tineri, dar având masc : femeia travestit într-o b trân cer etoare, în prima faz a tatorii terenului, când î i alege actorul; b rbatul îmbrac o piele de urs.

Al treilea regizor-actor este Spânul. Pân ajung la fântâna care-i va schimba destinul fiului de crai, acesta se manifest ca actor, pref cându-se a accepta rolul de valet.

Dup ce protagonistul depune jur mântul de credin i prime te numele de Harap Alb,

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Spânul va juca dublu rol: de actor (fa de Verde împ rat i fetele sale - spectatorii implica i i ei în jocul scenic) i de regizor fa de Harap Alb. S mai ar m c la fântânauter (unde protagonistul are parte de o nou na tere - de ast dat primind i nume), are loc schimbul de roluri: st pânul devine slu, iar aceasta î i arog dreptul de st pân.

Acest travesti e posibil, pentru c spectatorii - Verde împ rat i fetele - nu cuno teau identitatea interpretului solicitat. Împ ratul Ro este cel de-al patrulea regizor. El îl va supune pe Harap Alb la trei probe dificile (gen „ tii i câ tigi!”), în piesa regizat de el jucând i fiica sa. Rolul acesteia va fi salutar în finalul piesei impuse de spân, demascându-l pe impostor: „Lipse ti dinaintea mea, Spânule! Doar n-am venit pentru tine, am venit pentru Harap Alb, c ci el este aderatul nepot al împ ratului Verde.” mai men ion m doar c la cea de-a treia prob la care e supus de Spân, Harap Alb e acompaniat de câteva ti carnavale ti: Geril , Setil , Flamânzil i ceilal i urie i.

Folcloristul Petru Ursache e de p rere c „Din punctul de vedere al prezen ei scenice, membrii cetei constituie un alai carnavalesc.”s.n. (Petru Ursache, Etnoesteica, Editura Institutului european, Ia i, 1998, p. 155). La vederea acestor „antropoizi unidirec iona i” (Cornel Regman, op. cit., p. 132), Harap Alb spectator al recitalului acestora - izbucne te, aproape de fiecare dat , în râs. „Harap Alb, numai o âr cât a stat de s-a uitat, a f cut ur uri la gur i neputându i st pâni râsul, zise cu mirare: - Multe mai vede omul acesta cât tr ie te!” (s.n.). Fiecare î i etaleaz arta spectacular , substituindu-l pe protagonist, când acesta are de trecut câte o prob pentru promisul rol (cel de pe itor) din piesa n scocit de împ ratul Ro .

Chiar dac Spânul a dorit ca s -l compromit ca actor pe Harap Alb, subestimându-i calit ile - ca de altfel i împ ratul Ro -, el a contribuit în mod indirect la des vâr irea calit ilor actorice ti ale aceluia.

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Luca CIPOLLA (Italia)

Stupoare Se retrase pentru un moment i se v zu str puns de o raz la în imea stomacului, nimic nu mai r mânea din poetul timid, un muni l-invit s observe i s în eleag i din respect, s tac .

Se desc i covorul consumase deja forma lui: sub el totul p ru o iluzie, orele se dezagregau i deveneau nisip, cât de mul i gr un i sau cvasi-pic turi, totul se r spândise în eter, o clepsidr spart , totul era joc, tocmai, o prob , actorii î i scoaser costumele de scen i spectacolul concluziei lui naturale oricum de s rb torit, nici înving tori nici învin i doar..

Al treilea ochi i din gard intra pulbere de ghips,

nori de lumin la intrare, conuri de brad p site pe bufet i de sarcina aceasta ob in lini te i totul arat acum lipsit de dimensiunea a patra... foi de caiet cu linii zboar prin fereastr peste un platan rigid; praguri ierboase readuc la c ldura unei mâini ce se îndep rteaz i noaptea se decoloreaz pictat de trandafirul divin care înso te la ie irea ultimei iluzii.

Ultima profe ie lui Peter Deunov Nici un fir de p r nu va c dea din capul neprih ni ilor, spatele pisicii îndreptat spre orient, uni la masa ale ultimei profe ii sturnate de nonsens, o schij de sticl diamant acum ce va ti aduce efectul fluture vântul favorabil, sos de nisip.

Albastru

Auguste Renoir - Fructe

Palpiteaz minutele în dup -amiaza asudat , flori de cicoare coloreaz aerul i se usuc în gât ultima pic tur de vi inat .

Agat albastru cerul care din odaie se deschide i explic rolul care o via ne desparte.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Doina DR~GU}

Regele Alfred cel Mare ]i harpa lui Alfred cel Mare (849-899), al cincilea fiu al regelui Ethelwulf i al reginei Osburga, din neamul go ilor, a domnit între anii 878-899 i a fost unul dintre cei mai str luci i, mai lumina i i mai viteji regi anglo-saxoni, distingându-se înc de tân r în lupta împotriva armatei daneze.

Dintre to i fra ii, Alfred se dovedea a fi un vrednic urma la tron, adesea uimindu-i pe cei din jur prin cuvintele sale pline de duh, inspirate i alese, iar natura sa nobil îi insufla dragostea de în elepciune. La vârsta de cinci ani, a fost trimis de tat l s u, regele Ethelwulf, împreun cu o escort de nobili, la Roma, unde a fost primit cu bucurie de Papa Leon, numindu-l „fiul s u spiritual”. Cu toate astea, Alfred nu a deprins tainele cititului i scrisului decât la vârsta de 12 ani.

La vârsta de 20 de ani, Alfred a avut prima sa confruntare cu temu ii vikingi, care pustiau rmurile insulelor britanice. Acesta a fost

Statuia lui Alfred cel Mare, Winchester

începutul unei lungi serii de b lii, în care sor ii de izbând au fost schimb tori, dar târul a dat mereu dovad de vitejie.

Dup retragerea legiunilor romane, în anul 407 e.n., timp de 200 de ani, Britania a r mas niciun fel de autoritate central , fiind obiectul a numeroase invazii de pe continentul european. Dintre to i invadatorii care au încercat s ocupe Insulele Britanice, cei mai periculo i au fost danezii, care, în secolul al IX-lea, cuceriser jum tate din Anglia. Pe fondul unor astfel de evenimente, extrem de periculoase pentru anglo-saxoni, a intrat pe scena istoriei regele Alfred al Wessexului, devenit Alfred cel Mare, prin faptele sale devenite legendare.

O poveste spune c , învins într-o b lie, Alfred ar fi r cit, îmbr cat în straie ne ti, spre a nu c dea în mâinile invadatorilor, i a ajuns astfel la casa unei familii de oameni simpli. Gospodina, care tocmai voia s coac pâine, i-a l sat în grij cuptorul i a plecat s i vad de alte treburi gospod re ti. Preocupat de problemele sale, regele a uitat de cuptor, iar pâinile s-au f cut scrum... Femeia s-a întors i l-a certat aspru pe tân r, ne tiind c este rege. Când el i-a dezv luit identitatea, st pâna casei nu s-a l sat intimidat , ci a continuat: „Cum po i crede c ai s p ze ti o ar întreag de normanzi, când n-ai fost în stare s p ze ti un cuptor?”.

O alt legend spune , într-o zi, în tab ra armatei daneze i în apropierea cartierului general al regelui Guthrun, i-a f cut apari ia un tân r blond, cu ochi alba tri, mic de statur , dar bine cl dit, care cânta din harp i din gur , cu un farmec deosebit. Solda ii se adunau în jurul lui i, dup

ce-i ascultau, vr ji i, cântecele, îi d deau mâncare din ra iile lor. Faima harpistului s-a r spândit, i el a fost dus în fa a regelui Guthrun, pentru a-i cânta i a-l bine dispune. Sensibil la frumos, regele Danemarcei a fost pur i simplu fermecat de vocea i talentul de harpist ale cânt re ului ce cânta doar pentru mâncare. Se vedea c este anglo-saxon dar, în fa a calit ilor sale artistice, acest lucru nu mai deranja pe nimeni. În zilele grele ale iernii, cânt re ul la harp a devenit o permanen în anturajul regelui Danemarcei, de la cartierul general al armatei. În timp ce regele Guthrun i convoca consiliul de r zboi i perfecta planurile de ac iune împotriva anglo-saxonilor, ce urmau a fi puse în aplicare odat cu sosirea prim verii, harpistul st tea undeva într-un col i nimeni nu se sinchisea de prezen a lui.

Din când în când, tân rul harpist p sea tab ra armatei daneze spunând c pleac s duc de mâncare familiei, apoi revenea, cu cântecele i farmecul s u cuceritor.

Pe m sur ce se apropia prim vara, pretirile pentru reluarea campaniei s-au intensificat, iar ordinele regelui Guthrun au devenit tot mai precise i mai ferme: „Mica oaste a regelui saxon Alfred trebuie sf râmat ”.

Fiind de fa la toate dezbaterile i deciziile consiliului danez, cânt re ul le intona cântece de încurajare i de victorie.

Pe m sur ce prim vara se f cea tot mai sim it , într-o bun zi, fermec torul harpist a plecat i nu s-a mai întors. To i i-au sim it lipsa. Îndat ce condi iile de lupt au devenit favorabile, armata danez a atacat tab ra regelui Alfred de la Athelney, cu convingerea va zdrobi „banda de saxoni ce avea neobr zarea s -i opun rezisten ”. Mare, îns , a fost mirarea regelui Guthrun, când a descoperit c saxonii, departe de a fi „o band ”, erau o oaste bine preg tit care contracara fulger tor orice ac iune i orice manevr a armatei daneze, ca i când i-ar fi cunoscut dinainte toate planurile.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dup o zi întreag de lupte crâncene i extrem de sângeroase pentru danezi, regele Guthrun, în loc s -i fi zdrobit pe saxoni, a a cum se preg tise o iarn întreag , s-a trezit în situa ia disperat c aceea care trebuia s capituleze era tocmai armata Danemarcei. Înso it de generalii i c pitanii s i, regele Guthrun s-a înf at regelui Alfred cel Mare pentru a stabili termenii capitul rii. În fa a regelui saxon, îns , danezii au r mas pur i simplu uimi i. Alfred cel Mare, inând în mâna stâng harpa la care le cântase o iarn întrea, le-a vorbit danezilor în limba lor. Abia acum a în eles regele Guthrun misterul înfrângerii armatei sale.

Uimit, temutul Guthrum a spus c merit moar , pentru c a atacat mi ele te un om atât de iscusit în toate lucrurile. Dar m rinimosul Alfred l-a iertat, cerându-i îns s accepte botezul cre tin, ceea ce vikingul a primit, botezându-se, atât el, cât i to i lupt torii s i, i pecetluind astfel pacea.

Regele Alfred cel Mare i-a c uzit întreaga sa via dup cuvintele Evangheliei: „C uta i mai întâi regatul lui Dumnezeu i umbla i pe c ile Sale i toate celelalte vi se vor da vou .” Pentru meritele sale în propo-

duirea credin ei cre tine, el a fost sanctificat, Biserica Catolic aniversându-l pe 28 octombrie.

La vârsta de 38 de ani, regele Alfred st pânea deja toat partea estic a Marii Britanii i într-o ultim mare victorie împotriva vikingilor a recucerit ora ul Londra, ars din temelii de invadatori.

Vikingii au fost nevoi i s se retrag , iar majoritatea inuturilor Angliei au recunoscut suzeranitatea în eleptului rege.

Vreme de mai bine de un deceniu i jum tate, în regat a fost pace, iar vikingii, speria i de figura lui Alfred, pe care îl considerau aproape un zeu, nu au mai îndr znit s atace Anglia. Abia când, la începutul lui lunii noiembrie 899, s-a r spândit vestea c regele Alfred cel Mare, care abia împlinise 50 de ani, a murit, fiind îngropat la Old Minster, în Winchester, ei i-au reluat invaziile. * Oricât am c uta, în istoria universal , un rege spion de talia lui Alfred cel Mare, un lider carismatic, tiind s se fac pl cut tuturor, modest i harnic, profund pios, reprezentând un ideal cavaleresc, pe care numeroase personaje istorice au încercat s -l copieze, este greu de g sit.

9

Alfred cel Mare a fost, nu numai un mare comandant de o ti i un spion înn scut, ci i un mare protector al artelor i înv mântului, el fiind fondatorul Universit ii de la Oxford.

Alfred cel Mare a reorganizat armata de uscat i marina, justi ia i educa ia. A înfiin at coli unde se înv au latina, engleza, c ria i vâtoarea cu oimi. Din ordinul s u s-a început o Cronic anglosaxon , unde erau notate anual principalele evenimente. El însu i a fost scriitor i traduc tor. A tradus Istoria ecleziastic de Beda, Istoria universal de Orosius, Regula pastoral de Grigore cel Mare, Mângâierile filozofiei de Boethius. * Dintre domnitorii români, cel care s-a apropiat de performan ele lui Alfred cel Mare a fost Vlad epe , domn al rii Române ti (1448, 1456-1462 i 1476). Mediatizat în întreaga lume cu numele de „Dracula”, Vlad epe era cunosc tor al câtorva limbi str ine, iar limba turc o cuno tea la perfec ie. El a slujit ani buni în armata turc , având rela ii strânse cu comandan ii turci de la sud de Dun re, în special cu pa a de la Nicopole. În tot acest timp i-a spionat pe turci, studiindule arta militar , gradul de instruire i înzestrare, inten iile politice i militare.

Calendar - martie 01.03.1929 - s-a n scut Constantin-Tataia Iura cu, în Vaslui; 2.03.1881 - s-a n scut Eugeniu tef nescu-Est, în Craiova, m. 12 martie 1980, Gala i; 3.03.2003 - a murit Alexandru Olaru, n. 4 aug.

1923, în Craiova; 4.03.1919 - s-a n scut Mihai St nescu, în Slatina, jud. Olt; 04.03.1933 - s-a n scut Mihai Danielescu, în Mele eni, jud. Orhei, Basarabia; 5.03.1902 - s-a n scut Pius Servien, în M ti, jud. Dolj, m. 28 ian. 1959, Paris; 6.03.1950 - s-a n scut Adrian Fr il , în satul Pocruia-Tismana, jud. Gorj; 6.03.1920 - s-a n scut Ion Apostol Popescu, în com. Berisl ve ti, jud. Vâlcea, m. 23 ian. 1984; 7.03.2002 - a murit Al. Balaci, n. 12 iunie 1916, în com. Aurora, jud. Mehedin i; 7.03.1947 - s-a n scut Ion Deaconescu, în com.

Târgu Logre ti, jud. Dolj; 08.03.1954 - s-a n scut Mariana Dobrin, în Dâmbovicioara, jud. Arge ; 10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea, în Slatina, jud. Olt, m. 2 iunie 1964, în Bucure ti; 11.03.1860 - s-a n scut Emanuel P eanu, în Izvoarele, jud. Gorj, m. 4 dec. 1916, în Bucure ti; 14.03.1950 - s-a n scut Daniela Cr snaru, în Craiova;

15.03.1945 - s-a n scut Gheorghe D ni or, în com. Padea, jud. Dolj; 15.03.1905 - s-a n scut Radu Gyr, în Câmpulung Muscel, m. 29 apr. 1975, în Bucure ti; 15.03.1977 - a murit Tudor M inescu, în Bucure ti, n. 23 febr. 1892, în Caracal; 16.03.1933 - s-a n scut Ion Bodunescu, în Târgu rbune ti, jud. Gorj; 17.03.1994 - a murit Liviu C lin, în Bucure ti, n.

10 sept. 1930, în Craiova; 17.03.1946 - s-a n scut Virginia Mu at, în Craiova; 18.03.1917 - s-a n scut Mircea Ionescu-Quintus, în Kerson, Ukraina; 18.03.1942 - s-a n scut Eugen Dorcescu, în Târgu Jiu, jud. Gorj; 19.03.1979 - a murit Emil Vora, în Bucure ti, n.

14 sept. 1906, în Meri , jud. Mehedin i; 19.03.1953 - s-a n scut Viorel Martin, în Bucure ti; 20.03.1950 - s-a n scut Gheorghe B ceanu, în Heci, Lespezi, jud. Ia i; 20.03.1966 - s-a n scut Ion Buzera, în Bumbe ti Jiu, jud. Gorj; 22.03.1936 - s-a n scut Constantin P un, în Bradu de Jos, jud. Arge ; 22.03.1939 - s-a n scut George Filip, în Tuzla, jud. Constan a; 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu, în Calafat, jud. Dolj;

23.03.1961 - a murit Al. Busuioceanu, în Madrid, n. 10 iunie 1896, în Slatina; 23.03.1945 - s-a n scut Tudor Nedelcea, în satul Valea Ursului, com. Tâmna, jud. Mehedin i; 24.03.1931 - s-a n scut Aurelian I. Popescu, în satul Vidin, com. Jupâne ti, jud. Gorj, m. 19 ian.

1993, în Craiova; 24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu, în pu ata L de ti, jud. Vâlcea; 26.03.1954 - s-a n scut Petru-Ioan Gârda, în tina, jud. Cluj; 27.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea, în Bucure ti, n. 20 oct. 1928, în satul Coliba i, com. tef ne ti, jud. Gorj; 28.03.1950 - s-a n scut Nicolae Rotaru, în Leordeni, jud.Arge ; 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea, în Bucure ti, n. 22 iulie 1945, în Târgu Jiu; 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol, în Caracal, m. 6 apr. 1984, în Bucure ti; 29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago, în Bârlad, m. 4 ian. 1954, în Craiova; 31.03.1954 - s-a n scut Costel Petcu, în Drobeta Tr. Severin, m. 2009, în Drobeta Tr. Severin; 31.03.1886 - s-a n scut Dumitru Tomescu, în com. Broscari, jud. Mehedin i, m. 3 iunie 1945; 31.03.1930 - s-a n scut Petre Gigea-Gorun, în com. Goicea Mic , jud. Dolj.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Janet NIC~

Ave\i pu\intic[ r[bdare!

Dac am compara semnifica ia obi nuit a cuvintelor cu o epiderm , am vedea c ducem, din ce în ce mai frenetic, o existen sub-epidermic . Semnifica ia conven ional a codului verbal este suprafa a neclintit a apei, pâinea cea de toate zilele a banalei în elegeri între dreptcredincio ii care au subscris contractului lingvistic, niciodat scris. În în elegere, oamenii folosesc, în mod automat, cuvintele ca pe ni te monede cu valori bine stabilite, plusvaloarea schimbului generând încredere. Rezumând, mintena , pentru a putea purcede mai departe, semnifica ia, egal suprafa , egal în elegere, egal exactitate, egal încredere, egal pace i lini te. Dac am crede un pic în divinitate, am zice c , pân aici, am locui pe un picior de plai, pe-o gur de rai. Dar i pove tile, în expozi iunile lor, etaleaz vremi fericite, plicticoase, memorie. Asta, pân când vine zmeul, primitivul, necioplitul, care tulbur apele. La fel, în împ ia Codului, vine demonul care i bag coada, i totul se duce dracului! Semnifica ia se sparge asemenea unei oglinzi, cioburile reflect un chip împr tiat care niciodat nu va mai fi ref cut în totalitate. Toate lucrurile clare s-au tulburat, toate lucrurile integre s-au râmi at, lini tea s-a nelini tit, somnul s-a insomnizat. Suprafa a semnifica iei s-a l at, s-a îngro at, a c tat adâncime. Codurile, asemenea scroafelor, nasc subcoduri, subcodurile nasc subsubcoduri. Mai este un pic pân când fiecare va avea subcodul lui, cum are

capra lui, porcul lui i ograda lui. Urmeaz o lume babilonic , o sim ire babilonic , o viermuial de nedescris, o g gie infernal . Spunea cineva c demonul este interesat de am nunte. Subscriu!

Informa iile vin din adânc, sunt mesagerii molului, tulbur i agit , deruteaz . Abia acum în eleg tâlcul vorbelor biblice: „Ferici i cei s raci cu duhul!” Parafrazând, pot spune: „Neferici i cei boga i în informa ii!” care nu tiu s coordoneze adâncimea cu suprafa a, care nu tiu s pun adâncimea în slujba suprafe ei, a în elegerii! Mereu i pretutindeni, lini tea semnifica iei a fost sacrificat pentru pl cerea subîn elesului, pentru dulcea a

Auguste Renoir - Nud

tâlcului, pentru arogan a ascunsului. Totul se reduce la gâlceava în eleptului cu lumea, la lupta suprafe ei cu adâncul, sau a adâncului cu suprafa a, la lupta apei cu focul. Cât informa ie, tot atâta foc. Cât cunoa tere, atâta pl cere i putere, dar tot atâta insomnie. Cum pui ap pe foc, tot a, celui agitat îi ceri s se calmeze, s judece „la rece”. Mi carea este agita ie, agita ia este entropie. tiin a medicinii a descoperit c animalele care se mi cel mai pu in, elefantul i broasca estoas , tr iesc cel mai mult. De asemenea, r coarea este mult mai prielnic vie ii decât c ldura.

Cine are urechi de auzit s aud ! Cine nu, caute sub cear aful Ideii, s caute sub pat, s caute sub pre , s se uite în gr dina vecinului.

Dac sapi, dai de râme. Dac ridici cuvertura unei simfonii, descoperi l utari, dac te duci la doctor, cu o boal , vii cu dou sau cu nou , dac te duci s tos, vii bolnav. Dac vrei s numeri broa tele din râu, nu mai vezi frumuse ea râului, dac numeri ân arii din dure, pierzi p durea. Eu, obosit de atâtea nimicuri, m duc s trag un pui de somn!V invit i pe voi s face i la fel! Hai s fim aten i la suprafa , la teoreme, la metode. Ne vom în elege, ne vom încrede unii în al ii i, cel mai important, ne vom vedea. Deocamdat , ne privim, dar nu ne vedem!

Via a este ceva complicat.

Hai s o simplific m. Tot savan ii au descoperit c misiunea creierului este aceea de a reduce, de a simplifica.

Iar noi ne na tem, pur i simplu, simplu i murim, pur i simplu, simplu!

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

Poetic[ de esen\[ cuneiform[ Pân la Moartea necesar , întocmai Personajul principal trece prin Poeme crizate A fi atent la cele mai fine am nunte din periplul existen ial, ca la ni te furnic turi pe ira spin rii, i energic autobiografic printro viitur de sentimente care converg toate tre iubirea ce nu ine cont de planul material decât pentru a-l ironiza când explicit, când subtil. Luându-te la otii cu moartea, în loc de a te lua de piept, mai mult de atât, privindo ca fiind o iminen prin prisma de a fi necesar , e tipic doar pentru aceia care tr iesc din plin, atât de intens încât trec precum un vârtej prin prea-plinul în elesului, nep sându-le de niciun posibil revers al ceea ce se întâmpl , într-o definitiv neîntâmplare.

Poetica lui George Terziu, f a fi deloc ermetizat , cuprinde esen a câteodat cuneiform , îndeob te nea teptat , i adeseori paroxistic , nesfiindu-se nicidecum în a conjuga dup bunul plac i chiar a reconsidera, a realc tui, ceea ce nativ fusese l sat cu tot în alt fel. Astfel, avem parte de construc ii inedite: „Când am tras acea linie imaginar / To i câinii din ora au început s latre/ Toate bunicile au încremenit cu nepo ii de mân / La birtul din col zeii au ie it plictisi i la o bere/ Puteam s le stric infernul cu linia mea imaginar / Sau s -i fac s se iubeasc nebun...” (Linia imaginar ).

De-a dreptul elocvent pentru modul în care sunt percepute contururile celor înconjur toare, sunt tr ite st ri ce nu sunt în mod obi nuit tocmai la îndemân , sunt construite forme de raportare la real, hibride... „Cum spuneam,/ Trenul trece prin capul meu/ i prin capul prietenilor mei./ Are vagoane dichisite i simetrie corect ./ Cum spuneam,/ Gara se afl pe partea dreapt sau, dup caz/ Pe partea stâng / Dar, tot a a, cum spuneam, trenul are o distinc ie aparte/ De fiecare dat dup tren galopeaz un cal/ E un cal de parad cu pantofii murdari i cânt când/ galopeaz ./ Cum spuneam, m uit la voi ce aten i sunte i/ Când eu debitez prostii despre trenuri/ care trec prin cap/ i cai care alearg cântând.” (Trenul).

Remarcabil este modul în care poetul se arat în v zul lumii, dorindu-se recognoscibil,

dar nu în sensul uzual, conven ional, omologat, ci printr-un concurs de împrejur ri ce îi definesc personalitatea complex , ce poate rea pentru o clip i pentru unii, greoaie în ansamblu, chiar incomod în p i conceptuale, dar e sigur c motiva ia acestor aborri exist i e pe deplin justificat , în sine simbolistica venit din via a cotidian cu asumarea riscului de a fi pus în paranteze... „Îmi place condi ia de om p sit/ Numai a a cineva m va c uta/ Îmi place condi ia de alb/ M pot preface c sunt gri sau albastru/ Îmi iubesc limba, cotul i spaima/ Mai ales gândul de spaim i gândul de cot/ Dac m iubesc, m pot d rui/ Împ i în silabe i bea în sunete/ Haide i cu miner, dac tot nu ave i ce face/ tiu o cale mai scurt pân acolo/ Acolo sunt c deri autentice, de firm / Sunt femei concave i câini de nuiele/ Acolo mereu 1 i cu 1 fac mai mul i/ i avem nevoie de mai mul i/ Mul i i tri ti, ne d statutul subven ii” (Drumul spre acolo).

Un romantic disimulat dup calcule întortocheate-n fa matematic ori doar inând de logica matematic , i posibil probabilistice, ori gata de-a fi transpuse prin rezultatul lor, în teorem , corolar, cine tie, axiom , George Terziu spune de-a dreptul: „E important în via s tii s numeri,/ Cai, planete, prieteni i spaime/ Totul se trage de la nutoare./ Suntem pesimi ti pentru c nu ne iese./ R mânem cu X femei la care am visat,/ Y pe care le-am s rutat,/ Z pe care le-am iubit în somn/ i cea cu care ne-am c torit./ / Femeia nu iese niciodat la socoteal ./ Ea scap mereu i nu se divide/ Femeia nu se poate împ i în silabe/ Ea alunec mereu printre culori/ Numai noi b rba ii/ Avem mare nevoie e minciuni i femei.” (Matematicus).

Despre moarte, dup cum ziceam, numai de bine, în dinamica echilibristic aceea cu care ar trebui s fim de acum obi nui i, care a excede limbajului comprehensibil, nu renun îns nici la oportunit i de semantic i implicit de formulare, pân într-acolo încât iat la ce fel de „Alambic ri” se poate ajunge: „Dac n-a fi murit mi-ar fi murit moartea/

Mersul lucrurilor s-ar fi stricat/ de atâta cacariseal / Am o moarte lini tit , cite te tot timpul,/ Înva limbi str ine/ i cânt la pian/ Nu m deranjeaz c ci cânt / Ce-i vine la gur ./ E vesel tie ea ce tie/ se îmbrac la mod , tie s bea din pahare sticlite/ Sâc, voi ve i muri de sida, tuberculoz i cancer,/ Eu de moartea cea bun i inteligent .// Disear voi colora moartea în verde/ S moar ungurii de sup rare.”

Iubirea e for a de c tâi, care se manifest în total discordan cu vreo fizic ori chimie/alchimie, ine exclusiv de factorul uman intrinsec de când e lumea interioar pe dinl untrul lumii de afar , i despre care ar trebui s inem minte... „Iubirea mea începe azi/ La momentul potrivit adic / Tocmai când se aliniaz frunzele cumin i/ Parc înfloresc melcii de toamn / În palmele tale mici i viclene/ Iubito, f -mi ceva nemaiauzit/ Iubito, -mi ceva nemaiv zut/ S nu înnebunesc de spaima de prim var / Iubito, d -mi s m nânc, repede/ Pentru c mi se face foame/ mereu…” (Despre moment).

Desigur c prietenia atunci când se leag , devine lege pentru cine îl cunoa te pe George Terziu, omul i poetul dedicat oamenilor i poeziei. Sincer dar i sarcastic la persoana întâia, vine poetul i le spune „Prietenilor”: „M numesc George Terziu/ Atât/ În fiecare zi m leg cu sentimentele voastre de gât/ Cred c dac v dau o bere o s fie mai bine/ Ca în filmul acela Un om i un cîine/ Amintirea voastr am pus-o în rama din piept/ Ca s -mi fie aproape atunci când v-a tept/ V asigur de toat dragostea mea/ i-o s v dau locul lâng mine pe stea/ Vom c tori prin spa ii deschise/ Mai aproape de cer i de vise/ M numesc George Terziu/ Atât/ În fiecare zi m leg cu sentimentele voastre de gât”.

Aceasta s zicem c ar putea fi o dintâia privire peste „Moartea necesar ”. Toate celelalte priviri urmeaz , cu condi ia d ruirii fa de ceea ce înseamn lirica, al turat firescului în diversele sale valen e i inefabilului în ultim instan , unul c ruia nu i se poate al tura deloc vreun motiv de îngrijorare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Mihaela ROTARU

Culori ]i g`nduri...

Paleta de culori Tent grizat i degradeuri Culorile se muleaz pe sufletul meu ca frunza pe ram. Amestecurile, mai cu seam ...

Vorbesc prin limbajul meu propriu, mijloc de expresie subtil ; m ofer pentru compozi ii decorative. Valoroase crea ii picturale al c ror vocabular îl transmit prin alb, negru i variate culori. Cu pensula m definesc, prin tent , prin gradul de puritate la care se refer satura ia. Dac m gândesc bine, pot ad uga valoarea, în func ie de gradul de luminozitate, apoi i amestecul cromatic sau contrastul albnegru, ca într-o tabl de ah, acromatic abordare! Mi-am pus în gând s m zbat mai mult; cugetarea este o cale a suferin ei perpetue, pe care nu tiu dac sunt dispus s mi-o asum, o cale a autoflagel rii. Spa ialitate mai cu efect, eventual, expresivitate plastic i melanj de lumin cu i mai mult ... lumin .

A se vedea c întunericul iese din ecua ie.

Spore te abstractul, ritmul expresiv al liniilor, incit ochiul i proclam suprema ia privirii, ca în baroc. Pe scara valorilor, dac ordonez lucrurile dup gradul de lumin , îmi pl smuiesc visele mele din griuri intermediare, figurative, ob in o imagine mai aproape de realitate. Pe fa a mea se confrunt Realia i Utopia.

Aceea i palet de culori, cu alte sim iri O fil de jurnal, frânturi din ceea ce sunt: un umil suport de culori. M-am trezit azi cu obsesia închiderii culorilor, ezit dac s folosesc ca adjuvan i pigmen i albul i negrul.

Cum s redau umbrele, lumina i inefabilul atmosferei sau al volumului. Urm resc diferen ieri, coresponden e simboliste, sunet, culoare, arom , într-o plin tate a tr irii simurilor. Urc scara tonurilor de culoare spre forul meu l untric, busculat i supus permanentelor tres riri si r itoarelor ruperi de culori. Binare, complementare primare i efectul scontat: aproape-departe, din perspectiva model rii culorii. Îmi revizuiesc tehnicile.

Dinamismul ivit din contraste puternice. Mam m cinat tot întrebându-m dac sunt în stare de un gri perfect... sau de cât mai multe posibilit i de amestec între culorile complementare. Mixtura lor le damneaz distrugerii: d în gând cum se rup, u or-u or, se nasc alte nuan e pe moartea culorilor dozate cu alb/negru. Lumânare topit , culori reci, stinse i pustiire de suflet. St ri incerte, drag suflete! Revino- i, altfel nu po i crea! Ah, un gând r zle mi-a str tut inima: s fac s dispar nuan ele închise i astfel m voi bucura i eu cu lucr ri vesele i s lt re e. Ceruri cenu ii i fonturi...?! Mi s-a cam urât cu ele.

Modulare de o extrem frumuse e. Eliberarea de norme, de conven ii i de convenien e.

Cromatic medita ie, n scând geniale improviza ii.

Gând r zle Oare cine ne sunt fulgii?! Lansez i eu ipoteze ca o floare îmbobocit ce m simt.

Nu am realizat dac i sunt sau numai m cred. Nu mi-am luat oglind , m car c a fi avut posibilitatea, deun zi, în târgul de m ror. Lucru oare ieftine, pentru buzunarul fiec ruia, ca în reclama aninat de creanga unui m r înflorit. (Eu am v zut-o i m-am minunat.) Augusta mea persoan , petal , pistil, frunz i tulpin i s nu uit m de r cini. tot baiul de la ele porne te. Gineceul i escapadele numai vârful r ului sunt, c plitatea r ului în p mânt se afl . Gineceul conjugal i escapadele amoroase. M simt acum ca într-o pelicul hollywood-ian , vedet , starlet , trepida ii, chestii, scheme, avataruri, tensiune i pac! Reclamaa! Îl omoar , nu-l omoar !!! Dup publicitate! Cum au venit, a s-au i dus. Albul lor feciorelnic, mânjit în tina p mântului. Dar, ce s -i faci? Ca la mort, când intri în cas , dup datin , zici „nai ce-i face!”. Cinic de-a dreptul, îns esen ial pentru a în elege scurtul nostru popas i puin tatea min ii noastre în a pricepe tainele vie ii acesteia. Facem noi pe p unii! Ne îmun m asemenea lor, dar f s avem str lucirea i elegan a cu care se mândresc ei.

Pigmeii se pot mândri numai cu lucruri m runte. Era de tiut. Crinii lui Solomon i buruienile din garduri. Ehei...!! Ce de teapt mam f cut, de când m-am întov it cu l crimioarele. Au studiat la munte. Oh, ce albi erau! M dureau ochii. Se prelingeau albi, apoi transparen i, apoi ne tiu i de nimeni.

Mesageri ai celestului sacru pentru teluricul profan. Eliadesc reflec ie, nu, z u?! M minunez eu de mine îns mi. Mai am sclipiri de inteligen , din când în când. Cu toate c soarele, nedus prea des pe la biserica, m înlze te drept în cap. Ufff! i una din petale mise-apleac . S-a maronit deja pe margini.

Ce pu in am tr it. To i pe acolo mergem, numai c e chestiune de timp, mai lung, sau mai scurt. Factori mul i de care depinde. ...Ziceam de trecere, c ea depinde. Se în elege prea lesne, f nevoia de adaosuri inutile. Mai clar ca dispari ia, nu tiu, z u, dac este ceva..., pe lumea asta, c pe lumea cealalt , nu pot gândi. Cum se zice în popor, c n-a venit nimeni s ne spun ce i cum. Poate c , dac mai z bovesc mult în compania brându elor, înrozez i eu. Se poart pink. E tare la mod , am zice ultimul strig t al Parisului, în traducere literal „le dernier cri du Paris”. M am cu str in urile. M-am dus în iarn cu gândul i cu to i camarazii mei de la es. Excep ie, ciulinii (noi ne zicem pe nume, „tu, bumbu ”, „tu, p mid -ciulinule!!”) Nu mai e timp de Dumneavoastr i de formule reveren ioase. Elles sont tombées en desuétude. Visam des la ei. Am prins drag de candoarea pe care o transmiteau, poate i pentru sunt extrem de sensibil în ultima vreme. elit ca aurul în foc, sper s îmi revin, s nu mi se mai tirbeasc luciditatea.

Luceaf rul era s renun e la nemurire pentru o clip de edere în inim . M-am c znit înv i poemul acesta, al o miilea, cred, dup O scrisoare de la Muselim Selo. Co bucian secven de aplec ri înspre chintesen . ...Tot pe petala mea ofilit îmi cad ochii.

Gândurile m asalteaz ca o p dure, a t iao. Trebuie s îi cânt con tiin ei, poate-poate o adorm. Ca fulgii i ca pesc ru ul c zut pe corabie, neîn elese r ni ce dor.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Livia CIUPERC~

Un sfânt pribeag român Pe durata conferin elor sus inute la Radio România, în perioada 1932-1944, aten ia lui Alexandru Lascarov-Moldovanu (jurist, subtil om de cultur , scriitor cre tin foarte cunoscut i apreciat) se-ndreapt spre subiecte de interes general, bine pl cute ascultorilor s i, dominanta fiind temele cu vibra ie moral-cre tin . Din multitudinea de mesaje, care vibreaz i ast zi, cu aceea i intensitate, merit s ne amintim de evocarea primului sfânt român, recunoscut de biserica papal : Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625). i iat , în prim vara anului 1937, Lascarov-Moldovanu î i propune un remember al evenimentelor care au marcat jum tatea secolului al XVI-lea, alegând ca punct de reper, anul 1550. Privind retrospectiv, în 1550, se na te martirul cre tin Camillo de Lellis, lug rul italian, care i-a dedicat via a „t duirii bolnavilor”), iar în acela i an Théodore de Bèze (teolog francez cre tin

Fericitul Ieremia Valahul primul c lug r capucin i primul fericit român ridicat la cinstea altarelor

protestant) scrie tragedia biblic Abraham sacrifiant. Privind înspre inutul românesc: Transilvania, Moldova i ara Româneasc („l’atra Valachia”) erau principate autonome supuse Por ii Otomane; pe scaunul rii Moldovei era Ilia II Rare (1546-1551), iar pe cel al Valahiei - Mircea Ciobanul (în prima sa domnie, 1545-1552); posibil, „Înv turile” lui Neagoe Basarab i strategiile M ritului tefan s le fi fost îndemn i c uz !... Îmboldit de frumuse ea acestei jum i de secol, conferen iarul Lascarov î i propune ne prezinte „minunata întâmplare... cu un româna de isprav , de-al nostru care, împodobit fiind cu bune însu iri de Dumnezeu, a ajuns s fie socotit sfânt, pe urma vie ii ce a dus...”, cunoscut în istoria cre tin drept Fericitul Ieremia Valahul (1556-1625), iar ca mirean, Ion Costin, n scut în inutul Neam ului, din p rin ii Margareta B rbat i Stoica Costi te/Costin, cel care... „împlinind vârsta de 19 ani, Ion al nostru n’a mai pregetat - i, plecând de-acas , a început drum lung, pe uscat - i pe ape - i-a ajuns, dup câte peripe ii numai el tie, în îndep rtatul apus, în Italia...” i se va stabili la Napoli, într-o m stire, „primind haina schivniciei...” „ i atâta de curat îi era vie uirea, încât, de la o vreme, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul t duirilor”, s vâr ind multe minuni.

Meritul lui Lascarov este cu atât mai mare cu cât - la acea dat , românii nu tiau (posibil) nimic despre faima acestui c lug r capucin, ruia îi erau deja dedicate multe c i - în Italia. Întâmplarea fericit face ca în martie 1905, George Sion s descopere, „la un negustor de c i vechi” (un anticar, am spune noi ast zi), un exemplar din monografia dedicat de napolitanul Francesco Severini - la 1670. În prezent, acest rarisim exemplar - cumrat de G. Sion - odihne te în arhiva B.C.U. Cluj. Descoperit de p rintele dr. Elie (Ilie) ianu, aceast carte îl va emo iona profund, încât decide s plece pe urmele sfântului, încercând a culege i alte date biografice, scriind el însu i o carte, pentru a-l face cunoscut

românilor cre tini de pretutindeni. adar, la noi, în România, prima i singura monografie ce-i va fi dedicat Sfântului Ieremia Valahul, o dator m patriotului român dr. Elie (Ilie) D ianu (1868-1956), binecunoscutul protopop al bisericii unite (grecocatolice) din Clujul anilor 1902-1940, o binecunoscut personalitate a Ardealului interbelic. Monografia sa, Un sfânt pribeag român, publicat în 1915, va fi înso it i de o favorabil dare de seam , semnat i prezentat de Nicolae Iorga, într-o sesiune special , la Academia Român .

Prin monografia preotului dr. Elie (Ilie) ianu, cre tin tatea româneasc afl , cu bucurie, c în vechea cetate roman , un fiu de moldovean, la vârsta deplinei maturit i i a înzestr rii sale duhovnice ti, este considerat „primul c lug r capucin ridicat la cinstea altarelor”. re inem, Ieremia Valahul (1556 - 5 martie 1652) este „primul fericit român” sanctificat, la 30 octombrie 1983, de c tre Papa Ioan Paul al II-lea, iar moa tele sale se afl , în prezent, în incinta M stirii Capucine din ora ul One ti (jude ul Bac u). .

Trei nume se cer neuitate: Francesco Severini (napolitanul care a redactat monografia Fericitul Ieremie Valacul), George Sion (descoperitorul acesteia) i Pr. Elie (Ilie) ianu, autorul monografiei în limba român : Un sfânt pribeag român (1915). A adar, un secol de la publicarea acestei atotcuprinz toare monografii, care s-ar merita reeditat i cunoscut lumii cre tine. Nu numai c este bine scris , dar este un adev rat document de istorie cre tin .

Având ca punct forte de documentare monografia napolitanului Francesco Severini, adev rat „comoar sfânt ”, P rintele dr. ianu va culege el însu i noi elemente biografice, începându- i evocarea astfel: „De obicei te prinde mirarea, când vezi pe câte cineva, c i las cas , mas i odihn , î i ia toiagul pribegiei i porne te, nici el nu tie unde, dar pleac s caute o lume mai

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bun . Te prinde mirarea ca de o minune, zând pribegii ace tia cum pornesc a a netam-nesam la drum, i se duc, peste ri i peste m ri, c utând o lume mai bun . i totu i, se întâmpl adesea astfel de pribegii.

Când îi vine omului dorul de duce, se duce...”

Privind peste-un alt secol, am zice c pe Ion a lui Costin Stoica „nu l-a prins dorul de duc ...”, ci dimpotriv , - a fost o chemare...

O chemare, pe care o putem numi... c utare a identit ii. Este primul impuls al cunoa terii sau al c ut rii propriei identit i. Unii î i iau doar o traist -n spinare, cu „ceva ale gurii” i pleac la ora ... i nu se opresc decât la poarta unei coli, pentru c doresc înve e carte. Al ii, dimpotriv , precum Badea Câran, î i iau o traist cu multe c i în ea, i traverseaz mun ii, ajungând... chiar pân la Columna de la Roma... O, a c zut un dac de pe Column , s-au minunat italienii?! i povestea cea adev rat spune c Ion (fericitul Ieremia Valahul) a pre uit pe mama Margherita, „un m rg ritar de suflet credincios i evlavios”. Aceast ranc a fost mult iubitoare de Hristos. „A a cum i-a sc ldat copila ul în apele calde i curate când a fost mic, a a i-a sc ldat b ie ul, când a fost mai m ri or, în toate undele calde ale sufletului s u milostiv i blând, ca o s rb toare de prim var ...” (p. 16) Cât poezie epic în evocarea copiluluiviitor sfânt!

De i Ionel „nu umbla la nicio coal , înv a necontenit de la buna înv toare, care era mama-sa, i de i nu cuno tea nicio slov de scrisoare, el citea necontenit în marea carte a lui Dumnezeu: în câmpul cu flori, pe cerul cu stele, în sufletul plin de întreb ri, la care c uta s i dea r spuns. i cum slovenia (slov , liter chirilic ) el din aceast str lucit i înflorit carte, g sea Dumnezeu e a a de bun i de sfânt, cât e o nespus f de lege a-l oc rî... ” (p. 17) i-o chemare tainic îmbobocea: i cum cre tea i se f cea tot mai frumos i mai dulce, fl ua ul de la ar începea s se îngrijoreze în sufletul s u...” Nu suporta cearta, vorbele f noim , mul imea g gioas i necuviincioas . „A a c i-a venit gândul s intre i el la m stire...”, completeaz p rintele dr. D ianu: „ca s i lucreze mântuirea sa sufleteasc ...” (p. 18) Datorit unor „tulbur ri”, precizeaz dr. D ianu, al unor „r ciri i rele moravuri”, de „dup reforma iunea calvinist ”, mama- i sf tuie te fiul s-aleag dep rt rile. A a c , „într-o toamn ”, v zând „un irag de cocoare” îndreptându-se, dup cum i-a explicat i tat l, „înspre ameaz zi”, unde este „o ar mai dulce”, f iarn i ger, dar unde

tr iesc i oameni „mai lumina i i mai buni la credin ” (p. 19), se îndreapt spre Italia. i, „singur-singurel”, doar cu o „tr istu ” i-un „toiag” porni în lumea larg . Când i se termina mâncarea din tr istu , mai muncea, pe ici-pe colo, agonisea câte ceva, i- i continua drumul. La Alba Iulia va cunoa te un doctor italian, care-l va lua „tovar de drum”. i, c tinel-c tinel, ducând calul de stru, cei doi ajung la Bari, ora sc ldat de apele Adriaticei. Tulburat de ambian a zgomotoas a ora ului-port, Ionel este foarte dezam git. Dar un b trân cumsecade îi va oferi blând sfat, a a c se va îndrepta c tre Napoli. La m stire, Ion va deveni Ieremie (Jeremie). Aici, „lucra în gr din ”, „cur ia prin cas ”, „cer ia de la cre tini mil pentru s raci”, „îngrijea de bolnavii”. Era blând i bun. To i îl iubeau. „Domni i Doamne bogate veneau la el, s -i cear lecuire sufletului sau vindecare trupului...” (p. 23) „Vestea minunatelor vindec ri s vârite la mormântul lui” a impresionat i pe Papa de la Roma. În urma investiga iilor, se întocmi chiar i un proces-verbal, datat „Roma, 25 octombrie 1627”. A a se face c Fericitul Ieremia Valahul, necunoscut, foarte mult timp în inutul Moldovei sale natale, este recunoscut, în lume, drept „primul c lur capucin ridicat la cinstea altarelor”. În m stire, Fericitul Ieremia Valahul tr ia cu totul „închinat ascult rii de rânduiala ordinului Francisc de Assisi, < cu ul> lui Dumnezeu”. Fiind în vârst , i se spunea „Bunul b trân”. Avea „barba alb i p rul argintiu”, „obrazul senin i luminos”, „un adev rat chip de sfânt”.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Un capitol al c uliei p rintelui dr. D ianu este intitulat „Minunile unei vie i sfinte”, bun prilej de a extrage din monografia lui Francesco Severini date impresionante despre cel care era „tare în credin , viu în speran ”, cu „inima plin de iubire” pentru icu a Domnului, c reia îi spunea „Mammarela nostra”. Putem lectura doar o parte dintre minunile i proorocirile s vâr ite de Fericitul Ieremia Valahul, pe toat durata vie ii sale („ar fi prea lung s le în ir toate, câte sunt în irate în cartea italieneasc ”).

Vom extrage doar un exemplu: „Isabela Gualtieri îl rug s -i cear de la Dumnezeu darul de a putea na te i a- i boteza copilul. Însemnând-o, îi zise: S se bucure, c se va na te un b iat, care va fi sf. Francisc. Copilul n scut va fi botezat Iosif, dar dup opt zile muri. În palmele mâinilor avea semnele stignirii, ca Sf. Francisc de Assisi”. (p. 49 Din preaplinul generozit ii Sale, „Mammarela nostra” a desprins o „floare de aur a sufletului curat românesc”, din îndertatul inut moldav, ajutând-o s „înfloreasc în p mântul str bun al Italiei”, acolo unde i-a rev rsat mireasma bine primit la Dumnezeu în paradisul cerurilor...” (Pr. Dr. Ilie D ianu) Iat cum timpul înflore te amintirea unui sfânt cre tin, prin aten ia i d ruirea cre tineasc a preotului dr. Elie D ianu (prin monografia realizat ) i a scriitorului Al. Lascarov-Moldovanu (la 130 de ani de la na terea sa), deopotriv , a Societ ii Române de Radiodifuziune, p str toare a tuturor documentelor care compun zestrea audio din ara noastr , din 1928 i pân în prezent.

Auguste Renoir - Viticultorii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George FILIP (Canada)

Din spa ii

Ploi acide

Au trecut mii de ani de când albastrul, lerul, sprijin pe umeri Marea i cerul ca pe o nepre uit durere în care taini a somnului ne vrea i ne cere venim b rba i i femei cu fructe i rod la rena terea noastr din iert torul Prohod.

Cad ploile acide peste t râmul ars i florile-s ascunse în bunc re de ger femeile sunt semne discrete-n metatars iar mercenarii lumii dau cu grenade-n cer.

Alerta e total - b trânii au murit doar câte-un câine latr insinuând un os în triburi disperate fugim spre infinit ri, cu pruncii-n bra e în s nii sau pe jos.

Acolo e speran a - hai s fugim copii aici sunt legi prea strâmbe i totul pute-a fum acolo curg izvoare din cer cu ape vii aici r mâne ansa de a porni la drum.

Fi i vulturi viteji, hiena istoriei mai latr inima ni se mut în trupuri de piatr i din muntele neclintit i viu al t cerii aprindem focuri de ospe ie pe vetrele serii iar femeile se scald goale în undele ob te tile taine de na teri durându-le.

îi ghiceam dup medalii c-au fost solda i unul m-a pupat pe frunte... i s-a dus sem na-n lin oliul serii cu Iisus.

De atunci îmi surâde cerul sferic epileptic, visu-mi pare un semn cadaveric i când simt c noaptea bate la jum tate ascund prin gr dini verzi i suspendate.

Au pus câinii s m prind i m-au prins îmi coceam ou de vulturi la focul stins iar verdictul dat în pia - patologic salva cu-n gând de tin geneologic i-mi f ceam cuiburi de frunze, ordonat curajos, cu pio enii de b rbat.

Uneori priveam la Soare lung, domol i-i furam petale pale de simbol. mi-au întins capcane i iar m-au prins dar crescuse p r pe mine, eram nins într-un glob de sticl alb m-au purtat pedepsit s port coroan de împ rat pân în ziua când în pia m-au ucis m lep d de crezul meu propriu-zis.

Un poet atunci pe e afod a declamat: i comis cel mai frumos asasinat!

Când o fi s fiu vreodat iar i viu Despre toat mascarada am s scriu...

Civiliza ii multe s-au perindat la noi celula cerebral s-a dilatat prea mult noi tim în eprubet s facem un r zboi i pe savantul Tainei s îl trat m de smult.

Locotenen ii soldei ne instruiesc nebuni femelelor de strad ei le pr sesc copii au ce gândesc în ceruri s rmanii mei str buni când v d cum ne complacem în tristele urgii?

Simplicitatea lumii, argin ii i m sura scrie o poem despre p mântul mort izbirile de maluri î i cânt uvertura dar îmi e spaim , groaz , de cititorii mei i ochiul nop ii, Luna, danseaz -n paradis ei nu au înc -n mân faimosul pa aport iar un poet transpir ce înc nu s-a scris i-a vrea s fiu leprosul nedesp it de ei. i dumneata - femeie - r mâne-vei mereu a e pe planet - stimate viitor cazarma cea mai sfânt a sufletului meu. ne-au extirpat con tiin a i suntem mor i de vii avem nevoie cert de-un tân r Gânditor Da i-i f pturii mele lumin i mu chi al i ne dezlege taina acestei pu rii. de fibre mai vânjoase i umeri mai înal i E fum, e fum prieteni în ar pân -n cer urc pân la Soare s -l dezr nesc de cuie filozofii sterile au fecundat credin a Eu sunt prea tân r i-n soclul lui de veacuri s punem o statuie cu ochii du i aiurea spre oaze de eter prea de-o via -ntreag ne st juie pe to i ne arde ca pelagra fl mând - umilin a.

Curge timpul prin gr dina neamului prost curve-mp ra i i vampe, Iar mercenarii lumii dau cu grenade-n cer cineva a trecut pe-aici, va veni sau a fost. poe i, nebuni sau ho i. femeile sunt semne discrete-n metatars sa i Doamn geamantanul i florile-s ascunse în bunc re de ger; pe peroanele g rilor Opri i dezechilibrul armonizat celest ...cad ploile acide peste t râmul ars. sunt prea tân r s sorb din paharul tr rilor. neprih nirea firii e un ascuns incest Undeva arde uneori focul ne viziteaz dormind i toat -nm rmurirea de sfin i de pe obraz de ce o fi sufletul meu poate prea aburind? o soarbe-n agonie freneticul extaz Reportaj de anticipa ie Cineva umbl prin pia cu boabe de tinere e iar timpul, în eleptul, azvârle câte-o ans rba ii politici î i rod narci ti multiplele fe e. imigr m prin lume ca haitele în trans .

Maica-stare trece cu bicicleta A urlat Lupul la poart , cu z bun spre târgul de vite taica a ie it din cas la nebun Aici ne e râna - pe Terra, vreau s spun pl mânii p mântului sunt invada i de stalactite i-a zdrobit cu patul armei osul stern aripi icariene nu vreau de împrumut iar domnii incognito într-o zi vor pune punct; i l-a pr bu it în groapa de infern. la gravita ii false nu pot s m supun iat : a prins puterea Dumnezeul adjunct! duceam cu vârsta crud la spinare i dac -mi da i punct-fixe, planeta pot s-o mut.

-mi sp l negii i pojaru-n trista Mare Pune i-m -n c tu e de trâmbi i-abera ii; 2015 - la Montreal -ntâlneam cu scheletele celor pleca i Poe ii-s imigran ii coborâtori din spa ii... i dans m hora rotund pe rece p mânt Soarele când apune seam cu un sfânt de-a lungul unei zile prigonit prin poieni de voievozi i necre tiniza ii o teni i-n cruci invizibile sufer , tace cum singur prin voia Sa poate-le face.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Piramida extraplat[ de grâu ]i regretatul templu Între cele mai înr rite reliefuri poetice ale noii geografii literare, originalul teritoriu liric-paradoxist al lui Marcel Turcu (n scut în zodia Berbecului, la 13 aprilie 1940*, în Sânnicolaul Mare, jude ul Timi , Dacia Nord-Dun rean , cu un an, 1959 -1960, de studii universitare de matematic -fizic la Institutul Pedagogic din Craiova, abandonate, în anul universitar 1960-1961, în favoarea literelor, fiind absolvent / licen iat - în 1965 - al Facult ii de Filologie, sec ia român -german , de la Universitatea din Timi oara), se distinge atât prin prin cristaliz ri / recristaliz ri ale „materiei sensibile” (Titu Maiorescu) în planul orizontalit ii - telurice i celeste -, cât i prin cristaliz rile / recristaliz rile în profunzime ale aceleia i materii întru catharsis, cu fire tile vectoriz ri în constela iile de diamant ale diacronicului planoglind , gra ie tiin ei (înalt-filologice) de a decortica paradoxurile existen iale ale lumii, îndeosebi, ale secolului al XX-lea i, apoi, de a le conjuga - „paradoxemele” - la moduri poematice.

Marcel Turcu „blocat” de aterizarea unei „farfurii s lbatice”. „Decorticarea” paradoxurilor de „conjugat” liric, întru catharsis, reu te întotdeauna datorit „r zboaielor” dintre semnificant i semnificat, gra ie unei neasemuite „strategii” a metaforei, a scrisrostirii / rostuirii ei sub pecetea stilistic-mitosofic a dun renei Câmpii Valahe, în acest „giratoriu sens” încredin ându-ni-se însu i poetul, nu numai prin dou „deja celebre” stihuri libere - «azi, tot suflul, toat câmpia român , material i spiritual , / e-un cord multiplu în expansiune...» -, ci i prin întreaga-i oper liric în a c rei corol str lucesc neasemuit plachetele / volumele: Farfuria s lbatic (debut - Bucure ti, Editura pentru Literatur , 1969), cerile renului (Timi oara, Editura Facla, 1974), Levita ie (Bucure ti, Editura Litera, 1979), Voluptatea drumului (Ed. Facla, 1980), Sublimarea pasiunilor (Timi oara, Ed. Facla, 1988), Unchiul meu, Aerul - «54 de poeme din specia „sarcograme”» (Timi oara, Editura de Vest, 1996), Contestreno (Timi oara, Editura Mirton, 1998), La trapez general (Timi oara, Editura Marineasa, 1999), Ningeniu (Timi oara, Ed. Mirton, 2002),

Alaun (Timi oara, Ed. Mirton, 2003), Eurorero, edi ie în valah , în german i în francez (Timi oara, Ed. Mirton, 2010), Bietul templu (Timi oara, Ed. Mirton [ISBN 978-973-52-1278-0], 2012) etc. * Constanta câmpiei valahe i strategia metaforei. Venind în ara Poemului din câmpia b ean , pe la începuturile „epocii de aur“, mai exact, în 1969, cu Farfuria s lbatic (volum de debut, ap rut sub egida Editurii pentru Literatur , pe când poetul era obsedat de necunoscutele ecua iei de la Green-Bank i de efectul Coand ), evident, ciclonic / arborescent, Marcel Turcu a fost grabnic etichetat i uitat de „zeii neaten i“ ai criticii literare, între «momentele resurec iei suprarealismului românesc de la sfâr itul deceniului al aptelea», cu «temeinica a ezare a temelor citadine în literatura noastr de azi» (C. Ungureanu), în ciuda faptului c la vremea debutului trecea drept un „copil teribil” al fluxgenera iei (High-Tide Generation), „un Rimbaud de Timi oara” etc.

Spre deosebire de mul i colegi de genera ie, poetul a preferat cerea, f cându- i apari ia în agora literar cam din cinci în cinci ani, aidoma mesagerului celest c tre Dumnezeul Cogaionului, desigur, cu acea tiin a str mo ilor de a deveni nemuritor; este vorba despre: cerile renului (1974), Levita ie (1979), Voluptatea drumului (1980) i Sublimarea pasiunilor (1988). Se observ c „drumul” voluptuos al poetului, încercat de un program apolinic, l-a determinat „s tac ” i s treac neobservat, „necunoscut”, peste o perioad de cinci ani, spre a ajunge la „sublimare”, în total (cu Farfuria s lbatic , desigur), cinci volume sub iri, aproape transparente, un „pentaclu” ca de libelule-mirese fixate în vârfuri de l nci de papur , oglindite în râu lin, de câmpie, ori, mai degrab , un „pentaclu” ca din oimi de azur, angaja i în priveli tea Fiin ei.

Este în cele cinci volume - poate - pariul poetului cu sine însu i mai întâi, apoi cu acei colegi de breasl , ce nu mai prididesc cu tomuri enorme, greoaie, de câte cinci sute de poeme, consumând, „rupând” abuziv din „cota de hârtie i de circuit” a semenilor, Marcel Turcu fiind convins c eliberarea de lestul poematic se dovede te întotdeauna benefic , aducând, prin lamur de Cuvânt, anse la turnirul sufletelor din bolta eternit ii închipuite i de Platon.

Ontologia Câmpiei / M tcii - „concav / sferic ”, ori „piramidalextraplat ” - s-a l murit, s-a nuan at, de la un volum la altul, în „pentaclul” apolinic al lui Marcel Turcu. i conjugarea registrelor stilistice, a planurilor sincronic i diacronic, se face în cel mai înalt spirit nou-autohtonist; i lucrarea individua iei se petrece într-un mod aparte al marelui echilibru, ce nu presupune neap rat - când te afli în intimitatea proceselor sale nietzschean apeten „calm ”, ori kalo-kagathie, ci, mai degrab , încordare sublimat , „înc rc tur electric ” a formelor geometrice,

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în scrâ net gravita ional, cu fulgere „molcome” la muchii - forme geometrice angajând ziguratul, spre a nu fi „submerse” orizontului „dezm rginit”, zari tilor „nude“ ale Câmpiei / M tcii.

Ca fiu al Câmpiei..., poetul Marcel Turcu are voca ia str lucirii într-o astfel de f ptuire liric ; i iat -l într-o invocare „n(o)umenal ” a Câmpiei: Telurie-mam , telurie-tat Teluria - rafal reverberat Câmpie: Acest dom golem, acest dom de dentrite Friz de aur pentru b taie de aripi Pe jum tatea de Mure ... [ ... ] Arc i algebr -fulger Cabrarea în linia humerus! [ ... ] Câmpie, profil zigurat Câmpie, profil orbitor Pe axa de curând invocat i între aceste al muri Danseaz razele pe fa a de mas Ca ni te gemene univiteline Câmpie - profil zigurat!

(Din volumul Sublimarea pasiunilor, p. 18 sq., aflat mai jos, sub sigla: TSubl).

Actul hierogamic al P mântului-Mum cu Tat l-Cer, nunta emisferelor - telurie-Yin i telurie-Yang -, ca o rafal , reverbereaz „în zona fonetic i vegetal ” întregul Câmpiei, angajeaz aurul ii de aripi, zborul, în jum tatea stâng a Mure ului, adic în acea jum tate a Câmpiei Valahe de Vest, sortit na terii poetului, sau câmpia cu profil zigurat, a Banatului.

Este vorba despre ziguratele permanen ei - materiale i spirituale -, zigurate-mân stiri de grâu: Eu aduc cozia mea de grâu i b ganul** templier lâng cozia toat Car lâng car - roat de roat ...

(TSubl, 22).

Sunt temple de grâu multimilenare, cunoscute de Câmpia Valah a Dun rii de Mijloc i a Dun rii de Jos, nucleu al Civiliza iei Arhaice Europene (Old European Civilization - cf. M. Gimbutas), dar i sanctuare dedicate P mântului-Mum i Tat lui-Cer, cum e cel de la Par a / Caput Bubali, din jude ul Timi , ori cel de la C scioarele (de pe malul stând al Dun rii, din jude ul C ra i) etc., mai vechi cu dou milenii decât ziguratele dintre Tigru i Eufrat. i, poate, tocmai aceast realitate istoric incontestabil , îndrept te poetul s afirme: Aici, în amiezi, vapoare lunecau în ritm egal, pe amidon i Dun rea se sim ea mistre it cum barba n dit a judelui...

(TSubl, 17). În câmpia lui Marcel Turcu, sunt turme de recolte «sub soarele verde», s tosul timp al câmpiei este «ca un bust de ran» i «seara, mai auzim / cum toarce p mântul pe calea ferat / ca un tigru serios...!» (Voluptatea drumului, p. 37 - infra, sub sigla: TVol).

Ploaia câmpiei are „lobi calzi”, este „autarhic ”, „sub ire”, „cordial ”; semenii poetului „au voca ia ploii” i «un popor întreg / investit cu oxigen propriu / jubileaz » (TVol, 28).

Prin iernile istoriilor, ranii au devenit z pada Câmpiei Dacoromâne («z pada - aceste frumoase gre eli colective» - TVol, 40).

17

Este vorba despre un timp al istoriei, „plat”, «un timp când ranii mâncau p mânt», dar i despre un timp „de cupru”: ...un timp când ranul de aram intra direct în p mânt, pe u , doarm sub braz ca pe o pern de mam i r mânea acolo faun de cenu ... ranii aceia acum sunt metan i alge i spume din pieptul lor c runt se face-un tunel prin lume...

(TVol, 41). În septembrie, satul are «turma blajin de case» i „eroul” liric al lui Marcel Turcu «începe înd tnic s fluiere / a anotimp» ( cerile renului, p. 14 - infra, sub sigla: TTac). În satul lui Marcel Turcu, «sat f m nu i, refuzat de al muri», «soarele r sare din str mo i, / mobil veche în univers - / con tiin de sine, poligon milenar», apele repezi par «libr rii aglomerate», „livezile” sunt «ni te piramide» (Levita ie, p. 18 - infra, sub sigla: TLev). Toamna «nu stric pu in orizont în buzunar», de vreme ce «gr dinile / umbl goale pe str zi», în vreme ce recoltele «Nu par deloc p site i sunt / Frumoase i înalte. Fruntea / Prinde r cini.

Ochiul / A-ncol it i el i tace [ ... ] / Surâsul / devine agrar» (TTac, 19). În câmpie, vântul este „mu chiulos” (ibid.) ori «porne te ca un bivol» (TLev, 11); întinderea câmpiei «e ca o ma in de scris - / cenu ie» (TLev, 29), ori ca «o carte scris cu ierburi sub iri», pe când drumul r mâne doar «sugestie-n câmpia palmat » (TLev, 12).

Interesant este i distan a apolinic pe care o ia fa de priveli tea dionysiac / bahic : «Strugurii simt respira ia marelui domn» (zeul pelasgo-[>valaho-]thrac, Dionys, „importat” de panteonul grec, în viziunea poetului este hiperbolizat la propor iile întregii atmosfere) i: Curg strugurii tulburi prin n rile zeului; Curg boabele prin spa iu ca ni te gesturi spontane Vinul toarn în vine covoare persane, Elaborând marile vân tori ale eului...

(TLev, 5).

Simbolul fundamental al Câmpiei Valahe, grâul / lanul de grâu, confer con tiin ei irepro abile a ranului valah acele «aripi largi, expresive», acea «adev rat bibliotec a p rilor», «în care se distinge flexibil în spa iu / filigranul / alfabetului nostru latin», ori al scrierii de pe t bli ele ceramice sacre de la T rt ria-Or tie (datând de la anul 5300 î.H.), ce a evoluat dacic i în alfabetul ce ni s-a transmis de Cosmografia, din orizontul anului 466 d.H., scris de str mo ul nostru pelasg > valah, filosoful Aethicus Dun re (Ister / Donares, aprox. 421-500 d.H.). Grâul se dovede te în Dacia «trunchiul moral / al întregului nostru edificiu...» (TSubl, 10).

Marcel Turcu stabile te i alte „categorii” ale grâului spiritualizat (radical-diferite de soiurile de grâu evocate de Ion Gheorghe): «grâul: memoria-mo nean», grâul-«aorist proasp t al bra elor», grâulascensional, grâul-«ascultare-izbând », «rafin rie i mior», grâul«erudi ie migdal », grâul- oiman, grâul-cascad , grâul-actant mitosofic, misteric / ini iatic, adic grâul: Hora Miresei. Rustemul! Densitate i z mislire...

Grâul rev rsat pe zori Pe centrifug , pe centripet grâu ie it din matc , polifonic...

(TSubl, 43).

Poetul mai atrage aten ia i asupra «impulsului bovaric al câmpiei» (TSubl, 35), ori asupra «granulelor de surâs pe unit i de plant », asupra lanului «ca un produs spiritual», asupra dropiilor de B gan / Banat «ca de cuar » (TSubl, 36), ori asupra «m gurii sublimate satul cu vitraliu» i asupra «ogorului orfeizat» (TSubl, 37).

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lirismul citadin al lui Marcel Turcu st sub pecetea câmpiei cu profil zigurat; ora ul este «p dure înalt , sub ire, cu ferestre mobile», cu «case de catifea plantate trigonometric», cu «vehicule de mare tonaj ca ni te mirese de treizeci de ani», cu «trotuar inepuizabil i reclame tinere» (TVol, 30 / TSubl, 7).

Prietenii poetului, ce au «pieptul bine cromat», „diminea a, c tre uzin “, «surâd în frac iuni de secund , [de] parc-ar intui / pe viu fenomenul de fotosintez ».

2001, martie, 19, la Adunarea General a U. S. R. Filialala Timi oara: Marcel Turcu, având în stânga-i înc doi colegi întru aleas lir , Anghel Dumbr veanu (central) i Ion Pachia-Tatomirescu.

Poetul recunoa te ora ul «dup cuar ul nobil depus pe conturul / pa ilor intra i în relief», dup «geometria sa echilibrat », dup «agora des vâr it i sobr / decupat din virtute...», dup iure ul distribuit, dup fluen , dup tendoane i arce viguros-tensionate (pluralul „arcuri” ne-ar îndep rta de determinismul „voltaice”), dup «paserile verticalizate» (TSubl, 8 sq.); în burg: Aerul e sever i crispat: Cad frunzele direct pe electrozi.

Se mi balansoarul cu rapsozi; în soclu intr singur un b rbat...

(TLev, 29).

Fântânile arteziene din burg sunt «prelungiri ale vie ii de familie»; «c minul, casa, zah rul i lâna / din geometria jovial a copilului» devin „masivul central”; aici, pe un „teren cultivat” cu „aur, argint, grafit i idei”, se desf oar „munca i schimbul de mesaje”; burgul pare a fi dintotdeauna: Rafin rie civil : Quadratura sinelui Pace...!

(TVol, 31). „Pacea” burgului beneficiaz de o «lumin pliant » (TVol, 32).

Poetul re ine i imaginea unei limuzine, «tapisat cu versuri de plu / i rim de angora», lunecând în «alb-negru, pe-o osea stilizat », având la „civicul volan” un ofer «cu ochi de cineast i-un gât subire / ca o raz ...» (TLev, 27).

Venind din câmpie, eroul s u poematic mai „crede” c peretele i strada „au cinci sim uri”: ...cred c peretele (sau strada aceasta) e un copac dilatat sau optimist care- i spune sie i: post hoc!

(TSubl, 24).

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Polii ora ului sunt marca i de o elari i de constructori, dup un «impun tor proiect / desprins din dialectica naturii»; o elarii «gândesc triumf tor» i «traverseaz rocile metamorfice», între «maluri large», ca «ni te p ri oblice», „voin a i reprezentarea” lor ar tândui cosmicul din „f ptuiri”: [fac] stelele s sufere de un civism necru tor, permi ând înmul irea rapid a prafului cosmic, pulverizând mo tenitori direc i, sco ând globulele ro ii i albe din arhaismele de epoc ...

(TSubl, 33).

Nu-s mai prejos constructorii de pe antierul ce are «în toate fibrele sale / un minunat neastâmp r»; printre macarale, ei repar , fac albastre cus turi „cerului plesnit” i extind într-o «ciudoas lumin » burgul (TTac, 46 sqq.). În spiritul noului autohtonism, poezia energetismului cogaionic este admirabil reprezentat în volumele lui Marcel Turcu; mântul Patriei / Daciei «a avut demnitatea s ning »; regele-zeumedic din Sarmisegetusa este ini iatul în elementul fundamental al lumii,Apa: Zalmo - troad de ap cu glose de fast: A te numi pe tine dup talia fiului A aduce peisajul dup -a doua vedere, a geam nului Care semneaz cu astre în codul fratriei A fi în întregime ar : cursus honorum! i a- i desena aerul dup Vasul livezian: vasul ofrand ...

(TSubl, 13).

Poetul Marcel Turcu - printre tot mai pu inii din Patrie - constat i semnaleaz „t ietura thracic ”, prin care ni «se face diminea patern», pân dincoace de Sarmis(egetusa), c ci «femeile thrace din protoistorie, / purtau milenarul, vasul de lut», în cre tet, pe oblanic, chiar i pe întregul continent, evident, cu «ap seduc toare» (TLev, 6).

Râul vine din creierul Carpa ilor Zalmoxianismului i poart «roca gândit » în Câmpia / Matca Valah-Dun rean - ceea ce face plaiul s gândeasc : Peisajul românesc are un statut explorator decisiv: Gânde te În spa iu i timp el gânde te Integru i f ve mânt Cu axele de simetrie în vânt Ca ni te plete de solsti iu...!

(TSubl, 6). În viziunea lui Marcel Turcu, «sarmisegetuzele noastre erpuitoare» sunt câmpiile i, din acest chip: ...la axul Zorilor i sub arcul amiezii i-n spic de zi Clopotesc îndelung câmpiile toate deodat : „Decebalus per Scorilo” i lanul spunde în es: „Decebalus!” [... ] Întreg lanul de o teni tresare...

(TTac, 8). În „sec iunea de aur” a poemelor lui Marcel Turcu se relev i medita iile asupra dimensiunilor existen ei, asupra condi iei umane, asupra paradoxurilor lumii (pornind de la anotimpurile / aporiile „fundamentale”, de la „limitele” / „orizonturile” neîmblânzite, conjugate în tragediile antice, în cele shakespeariane, ori în cele „optimiste” etc.), asupra Fiin ei înnobilate permanent de mal du ciel (C. MichaelTitus), ori surprinse în „minereuri joviale”, în „numere transparente”, în spectaculosul semantico-lirico-sincretic.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Receptorul obi nuit cu ozonul dintre idei „sensibile” este încântat de celesta priveli te cu „otrav neuronal ” propus / oferit de Marcel Turcu. Înc rc tura Eului se face cu tiin a de-a r mâne în „des vâr ire deasupra”, încât, cu „fiore di virtù”: ...în sear planezi nev zut ca p storul lydian pilotându- i cu suple e coloana printr-un semn de exclamare înfipt cu violen în vertebr .

Apoi în zori febra octogenar ...

(TSubl, 26).

Semantismul sincretic-thanatic al num rului opt este „îmblânzit” prin „apari ia” lui Gyges, lydianul cu inel de aur, a c rui imagine vine din Republica lui Platon (angajând „omul drept” i „omul nedrept” - 359, d, e / 360, a-c). Ideea este „fixat ” / „cercetat ” i atent „conjugat ” în orizontul cunoa terii metaforice / lirosofice, apoi este excerptat , magnetizat , spre / în orizontul Distinsului Receptor, înându-i-o „vitaminizat ”, în prospe imi neb nuite, i rezistent la ocul viitorului” / „fiitorimii”.

Ca ortozofie într-o viziune paradoxist a Yin-ului „corect” (nu în pleonasmie cu sofia), ori, mai exact, a energiei Yin în „corectare”, mereu „perfectibil ”, abordeaz aporia ge ii lui Zenon din Eleea: Culc i nevasta i copiii, arbore-al lui Zenon i las p durea în sinea ei zugr vit , las-o întreag fie în armonia cu tine...

19

Neologismul este cultivat cu obstina ie, în ciuda „avertismentelor”, evident, din nevoia de a spune cât mai exact i cât mai mult, încercând cea mai mare densitate de „în materie sensibil ”, în suflet, „pe centimetru p trat de poem-text”.

Iar când nu g se te cuvântul cu mai mare putere de a exprima / rostui adev rul (poetic), inventeaz , îmbog te limba cu interesante crea ii lexicale: ortozofie („corect-beznologie” / „orto-scrofism”, în antonimie cu ortosofie, „în elepciunea corect ”), a (se) epiteliza (de la epiteliu „ esut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formeaz înveli ul pielii”- + sufixul verbal: -iza; aici, cu sensul de „a se cicatriza”, „a prinde piele”: «o mare-ntrebare / care se epitelizeaz , se / osific trepat» - TVol, 13; s. n.), enzimal (de la enzim - „substan produs de anumite celule vii, care accelereaz mersul reac iilor chimice” - + suf. „apartenen ei”, -al; în poem-text, devine epitet „determinativ” cu accent pe microcosmos: «nu suntem minereu enzimal» - TVol, 28; s. n.) etc.

Pitorescul lexematic i puterea sinesteziilor etc. frapeaz la acest poet: «fulger punctiform înt râtat / elastic ploaie neexprimat », «scrâ net de molecule» (TVol, 10), «axiome nutritive» (TVol, 13), «arbori tranzistoriza i nu te las s dormi» (TVol, 26), «plou exact i hexagonal» (TLev, 36), «s surâd în form de scripe i» (TLev, 47), «renul: / raft sub ire al z pezii» (simbol boreal al câmpiei-spirit, dar i conectat la autohton-valahul mit al cerbul mirific / „îmbr dat”, apar inând muntelui - TTac, 41), «trupul s u balistic în chip ogival» / «p mânt axial, irascibil» (TVol, 18 / 21), «Râul intr -n codru dur riu - / Furtunos r zle it ca ruxandrele / Risipit în cutum ...»

(TSubl, 5) etc.

...du-i în linia aceea pur i Las -i în ap rare! [ ... ] Înduplecând cu starea ta nobil de spirit geata care zboar , în timp ce Tunde din când în când Orizontul!

(TSubl, 23). În alte poeme filosofice, înr ririle poetului sunt prilejuite: de Euclid - «Am disp rut un timp din fa a voastr : / Considera io un salt în pr pastie - / O desprindere de Euclid, / O alunecare în propria mea dimensiune...» (TTac, 24); fondul liremelor trimite la oculta iile / epifaniile lui Zalmoxis; de Aristotel (TVol, 18); de Xenofon - «Zethi zeth zeu soson zeu soson str nuta oa ul / Vibrau o enii-n linie frânt / Cu istoria la trânt - / Babilonieni nu suntem. Ori n scu i pe / Furi cu litere mari - / Scrisul i semnele noastre sunt ca din ii / Lupoaicei !» (TVol, 45: soson = s.o.s.- + -on „ens > ins”; dar i Sososn / Coson, rege dac); de Plutarh (TLev, 23); de Leonardo da Vinci - «Toate spin rile jivinelor tinere / Adus, Maestre, cu-o prelegere de mecanic fin » (TTac, 39); de Descartes - «Craterul lunar se nume te Descartes / Spre destinul filozofic al ma inii...» (TTac, 10); de lcescu - «Copacii-au fost modela i îndelung întru am girea priveli tii. / Din lucruri iese pu in sare, evitând aventura. / Sensereaz în ara B lcescu. Mâine diminea / Soarele va aburi relaxat con tiin a» (TLev, 32); de Einstein, de Freud .a.

Urmând o aleas strategie a metaforei - de la Heraclit „obscurul” - i riscând „ermetismul”, izbânzile / victoriile lui Marcel Turcu se dovedesc a fi „nenum rate”.

Impresioneaz „furtunile” semantic-sincretice stârnite la marginea lexemelor, din care iese cu hlamid de fulgere.

Liricul pentaclu*** cu care se înf eaz în anotimpul prezent, constituindu-se într-un teritoriu poetic incontestabil, pe coordonatele nou-autohtoniste, cu neasemuit / ne rmurit originalitate, profunzime i prospe ime de suflet / gând, de vibrant, autentic patriotism, îl proiecteaz pe Marcel Turcu între cei mai reprezentativi poe i ai fluxgenera iei / High Tide Generation (cf.

PTConst, 10 sq.).

Duminic , 8 octombrie 1989.

(Amplul text al acestui „portret” / „profil” literar, Constanta câmpiei valahe i strategia metaforei, a fost scris / definitivat de I. P.-T., potrivit în elegerii cu criticul-redactor de profil de la revista „tinerilor scriitori”, Luceaf rul, din Bucure ti, duminic , 8 octombrie 1989, fiind trimis spre publicare, prin po , „recomandat”, pe adresa pt mânalului, luni, a doua zi; izbucnirea Revolu iei Valahe Anticomuniste din Decembrie 1989 a r sturnat ordinea anterioar i din redac ia luceferist ; abia dup trecerea unui „cincinal” de la Revolu ie, Nina Ceranu îi solicit lui Ion Pachia-Tatomirescu „un articol” - spre a-l publica i spre a marca prin acesta, în revista-i, aniversarea a 55 de ani ai poetului Marcel Turcu; cu condi ia de a-l publica „integral”, I. P.-T. îi ofer studiul / „profilul” Constanta câmpiei valahe i strategia metaforei - care, într-adev r, a fost publicat în întregime peste câteva luni, în revista Orient Latin - Timi oara [ISSN 1453-1488], redactori: Nina Ceranu i Ilie Chelariu -, anul al IVlea, nr. 10, iunie 1996, paginile 10 i 11.)

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lec ii de balet la templul cu „tigri ori-semnifican i”. Marcel Turcu (n scut în anul 1940, în Dacia, la Sânnicolaul Mare), licen iat în filologie la Universitatea din Tibissiara > Timi oara (cea din anotimpul dasc lilor de aur), dintotdeauna „absolut-Poet”, f cându- i debutul / intrarea în ara Poemului cu volumul Farfuria s lbatic , din anul 1969, urmat, prin decenii, de altele, tot bun rod al decortic rii i conjug rii paradoxurilor vremii / lumii din cea de-a doua jum tate a secolului al XX-lea i din primul deceniu al mileniului al treilea cerile renului (1974), Levita ie (1979), Voluptatea drumului (1980), Sublimarea pasiunilor (1988), Unchiul meu, Aerul! (1996), Ningeniu (2002), Alaun (2003) etc. -, se reînf eaz / „epifanizeaz ” cu câteva impresionante / „fulminante“ lec ii de balet între „tigri orisemnifican i”, prin Bietul templu (Timi oara, Editura Mirton [ISBN 978-973-52-1278-0], 2012 - infra, sub sigla: TBt), nou volum de stihuri, pus la umbr de sintagm -comet -mitematic , fire te, conectat liricosemantic-sincretic, Turnului Babel, cel din înzorierea ens-ului prin Logos, cel din zorii omenirii / istoriilor întru bucuria marilor / distin ilor receptori de orizont metaforic, valah, nu otoman, cum ar crede gr bi ii din „capul Daciei”, adic din Cap-à-Dacia > Dochia, în ultim instan , Capadochia.

Chiar dac „în primul volum post-revolu ionar-decembrist”, Unchiul meu, Aerul!

(1996 - infra, sub sigla TUn), Marcel Turcu purta „scut de epopt într-ale celor legate de prim-elementul din fundamentele lumii, Aerul”, dentritele-i rb to-re ti se înr reau tot sub pecetea stilistic-valah a -n enei Câmpii Danubiene, liric-realitate ce se confirm i printr-o Epifanie de b tina , „fumeg toare prin oase”, «din blestemele i odihna p mântului», «când dropia se-ntinde-n auz / [ i] e semn c cineva, undeva, a n scut cu / Putere...», «ca apoi s vin un fel de grâu sascut cordul / spre a r mâne locul distins i / curbat...».

Dropia „se înal ” la rangul de simbol polivalent lirico-seamanticsincretic al câmpiei: Dropie - travaliu de Medicis ! Dropie: sixtina mea furor!

Dropie intrat -n obraz! Dropie, cât mu ti de suav: cum te Hr ne ti cu pome ii mei, cl mp nind În timp ce liber desenezi în aer un bluess!...

Dropie, icoan vi inie, Citi i povestea despre lutul în salve i dibui i locul unde se umezesc n rile De-atâta virtute tocat !...

Vreau s spun în sfâr it, c ea i el, din prea mult iubire Au lep dat o minge de ingres i-au urcat pe mai departe în dirijabil Vreau s spun: cerbul carpatin a convins schi a s lunece; Vreau s spun în cele din urm c sare cerbul carpatin peste artele Frumoase i-atinge cabala!

(TUn, 51 sq.).

Bietul templu - cel mai recent i logosabil-turcian (supra) - „se deschide” printr-un Cuvânt stânjenitor, în caligrafie strategic - i cu data pus de pana auctorial : septembrie 2012 -, pe care ne îng duim a-l reproduce în „mini-întregul” lui: «...se pare c autorul

Anul VI, nr. 3(55)/2015

volumului de fa ar fi prelevat „urme de ventuze în mun i” atunci, în Diminea a magicienilor (v. i romanul omonim al scriitorilor Louis Pawels i Jaques Bergier - ed. Nemira, 2005, Bucure ti / p. 154)»; mai la vale, la o serie de poeme, apar mottouri / citate (cu nume de edituri) ca în droaia de reclame de la posturile de televiziune din ultimele dou decenii, evident, dintr-o „dorin de c piere a lumii de sticl ” i întru parodierea „poeseismului”, ori a bolnavilor de „citatit ”, de „globalizarit ” cultural-transfrontalier etc.): «...folose ti, înc , acelea i cuvinte oficiale” / Desmond Morris - Zoomenirea - ed. Art, 2010. pag. 40» (la poemul Anarhie sacr - TBt, 12); «...aici e totul precum „e i câinele care alearg liber” - Paul Klee (v. i Ivonne Hasan - Paul Klee i pictura modern - Editura Meridiane, Bucure ti, 1999)» (la poemul Spectrime - TBt, 14); «Climatul nostru temperat este o binefacere, / pentru subtilitatea habitatului” / Stephane Audegui: / Pétit éloge de la douceur - Editions Gallimard, 2007» (la poemul Auze! - TBt, 15); «„Maghreb - geografie abstract ” / Antonio Tabucchi: Timpul îmb trâne te încet - nuvele - Polirom, 2010» (la poemul 3 - TBt, 16); «„Vorbuli a asta - cidru - are fler” / Philip Roth, Complexul lui Portnoy, / proz , Polirom, 2011» (la poemul Regal de linie – TBt, 17); «„...bucuria de a ine, de a p stra omizi la seminar...” / (George Orwell: - C i sau ig ri - Editura Polirom, 2011)» (la poemul Portret în festa ie - TBt, 19) etc.

Preciz m pentru Bunul Receptor c turciana „prelevare de urme de ventuze” montane, pawels-bergiere (supra), nu ine de vreun soi de cosmopolitismit a poetului nostru, ci de o strategie interiorvalah , de îndep rtare a „inamicului universal-ventuzier” de tezaurul na ional-ventuzier, exploatat cu m sur genial de Marin Sorescu într-o magic-neasemuit dram a paradoxismului, «R ceala», nu «A treia eap ». i, fire te, dintre prelevatele „ventuze” alpine, îng duit s ne fie a pune sub lupa analizei noastre ars poetica din primul text al plachetei, Presbi ii, în care, arghezian-testamentara carte, treapt întru Cunoa tere, „a ezat cu credin c tâi”, salvatoarea „ramurii obscure, ie it la lumin din p dure” i-nvârfuindu-se în „ciorchinul de negi” al sempiternei dureri de fiin are, devine - în viziunea marcelturcian - mai întâi, «baie public aristocrat » (pentru ochii / orbitele receptorului, în spulberare, ori zim uindu-se într-o „pluralitate de munte Ararat”, din margine de potop, pentru arca lui Noe) i «raze de sare», nu de soare, carte pentru respira ia rarefiat-alpin din priveli tea fiin ei platoniene, «inaccesibil , totu i» ramurii obscure din timpul poematic, expus „ho iei” (institu ionalizate / majusculate: «Ho ia»), „jafului”, plagiatorilor - ca «relief tasat», «odihnitoare» (oximoronic / paradoxist: «precum asediul») -, cu autor «spoliat», în dinamica „ arpelui c ruia i se zdrobe te capul”, sau a „so iei fulgului”, «fulga», dar persistând în dinamica ultim , «fulgerul»; în secundul rând, tu, Înn scut-Poetul / Autorul te neftine ti în «vertij, p trunzând ecranul» (ecranul - substitut modern al priveli tii Fiin ei de la Platon), în plop înalt / însingurat-argheziano-bacovian, pendulând («levitând») i devenind Timp («e ti ora!»), «firesc, nefiresc», «habitual», cu epifanii sub pecetea lui Eros, «vinerea, în preajma urii din calendar», a „deriv rii” «aiurea», a a tept rii nordului-cristal («finlandez, granule») - cerebral / rece - pân la ivirea vocalic , pân la voceacrom din trena aba iei / mân stirii pentru „ irul orbilor” («vine-o voce-crom din / Abatren , pentru noi - // Presbi ii»): Baie public aristocrat - cartea! Treptat spulberate i ararate - orbitele.

Razele de sare - o carte: aer rarefiat i respirabil ; inaccesibil , totu i, relief tasat, odihnitoare, precum asediul Ho ia calm ; în ordine - jaful!

Spolierea scriptorului, mi rile lui serpens, de fulg ,

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apoi fulgerul...

Ajungi vertij, p trunzând ecranul; Levitând - plop înalt - singur - e ti ora!

De câ iva ani, provenind cu to ii Firesc, nefiresc: habitual, derivam aiurea...

Soseam mereu vinerea, în preajma urii din calendar Derivam aiurea. tept nordul: finlandez, granule; vine-o voce-crom din Abatren , pentru noi Presbi ii...

(TBt , 9).

Pentru receptorul neini iat în Poezie, pentru lectorul gr bit / „presbit”, pentru genera iile „buricului aerisit i Internet”, asediul / avalan a de semnifican i din textele marcelturciene - droaie de semnifican i ce, potrivit esteticii paradoxismului, se realc tuie te în semnificatul-Poezie (principiu neîn eles de rezerva ia de pelicani a criticii literare din România, ori de transatlanticii grobieni „neutrosofi ti” ma i la nivelul culturii poetice gimnazial-staliniste - ce se vor efi de coal poetic planetar ”) - se eticheteaz - injust - ca „zongoristic ”, „gargar de cuvinte rare / inventate (suprarealiste)” cu împro carenor de sepie, masc / m sc ricire etc., mai ales în textele „de rafin rie alpin ”, „îndelung-elaborate”, în ultim instan , „alambicate” / „bijutierizate” (cum rarissim mai descoperi în literatura universal din mileniul trecut / prezent), mai ales în poemele pseudo-epicizate: pentru stilul lui Marcel Turcu înseamn - ludic - i antrenarea într-un original joc „de-a v-a i ascunselea” / „de-a oarecele-semnificant i pisicasemnificat”, ori „pisica-vocabul ” etc., înseamn i „îndep rtarea” majorit ii m rcilor lirice (din poem / „poeseu”) etc. i mai în relieful poematic al plachetei de fa , mai la vale, pe textele lui Marcel Turcu din Bietul templu, se cuvine s urm rim cu aten ie de ce eroul s u profund-liric î i pune m ti spre a se înf a ca dintr-o „epica magna”, de ce falnicul, teluric-celestul Turn Babel al Comunic rii Eului / Sinelui din vremuri de dinainte de potoape i din antichitatea sumero- / asiro-babilonian ajunge s fie - în era computerizat i a avânt rii interplanetare a zborurilor - un templu „m runt”, „ruinat”, „am rât”, biet etc.

Eroul poemelor lui Marcel Turcu de dincolo de ars poetica din Bietul templu, constat c - în capitala civiliza iilor moderniste, în «Parisul perioadei sub iri: asimetric» (Orologiu sec - TBt, 10) ferestrele „devotate tenebrelor / incomunic rii”, Casele Scriitorilor, „în p relnicie acid de chiparo i”, «se metropolizau, corelând Europa» în z rnicie, c domurile „se volatilizeaz ”, c «oricine r sfoia pe oricine», încredin ându-ne c -n acel anotimp poematic „înso ea o înserare”, c „orologiul [...] sec ardea tenebrar” - «stea m runt , de buzunar»; mai constat c fulgii-s „doctorali”, pe când «ninge uria , vindec tor de oameni», pe când «ninge mare i ferm», pe când „litera se desprinde din tatuaj”, pe când «ninge-n secven e subtile de ren - / psihologic» (Doctoral - TBt 11).

Pentru el (eroul poematic): «una dintre certitudini se afl / în templul din trenul spre „Sofia”» (Anarhie sacr - TBt, 12), «ninge pentru substan a meridianului» i „dac prive te pe geam, în adâncuri” mai crede «c totul / e Fanar», în vreme ce «careta reginei pare topit i ea - / regina, îns i» devine «molecular » (Imperial - TBt, 13); «albia de râu [are oglinzi ocate» i «asemeni unei herghelii renascentiste [...] vin augurii...» (Spectrime - TBt, 14). El vede «cum urc -n violen ursa, ur ii... / la cascad , / [unde vin republican - somonii, / oferindu- i cu supunere / somonitatea...»

(Auze! - TBt, 15); mai vede: «Leviathan de ora 3» i: «statului, grotesc, / interiorul ce st !» (3 - TBt, 16); ori «de trei ori Turn la noi i Clopot i / crucea colectiv », sau «Gibraltarul meu, Maria» (Cruce colectiv - TBt, 18).

21

Nu pierde din vedere nici faptul c «bei raza sergen ilor de stra», c «în facultate nu po i tr da nimic», c «e ti liber» i « i se permite s joci bumerangul» (Portret în festa ie - TBt, 19), c «nu e trup; nu e v d: e pontif selenar i hornul ca o cin [de tain » (Anarhisme - TBt, 20), c «frumos i ple uv, c torea / paharul cu ap ...» (Lustrenie - TBt, 24), c «ploaia[-i] t rcat , Drumul Ceaiului plantasmagoric...» (Sensei - TBt, 25; plantasmagoric < compus prin analogie cu fantasmagorie / fantasmagoric, din planta- „plant ” + [fanta]sm[ag-, dar i cu induc ia lirico-semantic-sincretic : „fantasm ” / „mag” + suf. -orie / -oric]), c «o fereastr -b rbat, deschis la fire, plutea în aval...» (Brod - TBt, 27), c «bate vântul [...], / adulmecând vicioze...» i «Liniile orizontale, la Seurat, calmeaz ...»

(Vicioze - TBt, 28), c «Ulmul, templul Ulmiei - / Am ajuns în linia ulmului: / Ulmea !...» (nu „Culmea!”), dar i faptul c erau «intemperii loiale Republicii» pe când ajungea «la linia ulmului - / Ulmea !»

(Ahren - TBt, 30) etc.

Prin sticleime (TBt, 32), prin «„Micul Robert” / (Robert de poche)», „Robert-ul de buzunar” (Heritage - p. TBt, 35), prin torsiune cre tin (TBt, 43), prin fulgerum (TBt, 45), prin alge de mare i sala de calm, eroul marcelturcian ajunge, desigur, la Turnul Vidrei, de la «nisipul fierbinte» al sinesteziilor, al „exilului studen esc“, de la «plaja anonim » cu «onoarea titrat a paiangului elastic», de la «triumful etatizat al caloriei negre», la: Mansarda pr bu it : capacul de pian, Pe care zac, Al turi de planta mea cre tin , Pasiphlora: 0 - destin la sol, 17 m - dumnezeie...

(TBt, 38 / PTBie, 30 sq.).

SIGLE : PTBie = Ion Pachia-Tatomirescu, Lec ii de balet la templul cu „tigri orisemnifican i”, cronic publicat în revista Orient latin (Timi oara, ISSN 1453 - 1488; director: Nina Ceranu; redactor- ef: Ilie Chelariu), anul al XXlea, nr. 1 / 2013, p. 30 sq.

PTConst = Ion Pachia-Tatomirescu, cu titlul Constanta Câmpiei Valahe i strategia metaforei, în revista Orient Latin (Timi oara [ISSN 1453-1488], redactori: Nina Ceranu i Ilie Chelariu), [anul IV], nr. 10, iunie 1996, pp. 10-11.

TBt = Marcel Turcu, Bietul templu, poeme, Timi oara, Editura Mirton, 2012 (pagini A-5: 52; ISBN 978-973-52-1278-0).

TLev = Marcel Turcu, Levita ie, Timi oara, Editura Facla, 1979.

TSubl = Marcel Turcu, Sublimarea pasiunilor, Timi oara, Ed. Facla, 1988.

TTac = Marcel Turcu, cerile renului, Timi oara, Editura Facla, 1974.

TUn = Marcel Turcu, Unchiul meu, aerul! («54 poeme din specia „sarcograme”»), Timi oara, Editura de Vest, 1996.

TVol = Marcel Turcu, Voluptatea drumului, Timi oara, Editura Facla, 1980.

NOTE (*): * Poetul Marcel Turcu s-a stins din via duminic , 9 februarie, 2014, la Timi oara. ** În epoca stalinismului / paukerismului s lbatic, i familia Turcu - între nenum ratele alte familii din Banat-Dacia - a cunoscut barbaria / vitregiile „deport rii în B gan”; mai precis, familia Turcu a fost deportat în comuna St ncu a Nou , din „raionul” C lm ul, regiunea Gala i, locuri ce- i pun pece ile pe copil ria / adolescen a i pe clasele primare / gimnaziale ale poetului Marcel Turcu, dup care s-a reîntors pe p mântul na terii, la Sânnicolaul Mare, unde- i face studiile liceale. *** Prin „pentaclu” / „pentagram -talisman” desemneaz primele cinci volume de versuri ale lui Marcel Turcu publicate (supra) de la debutul editorial din anul 1969 i pân în 1989/1995: Farfuria s lbatic (1969), cerile renului (1974), Levita ie (1979), Voluptatea drumului (1980) i Sublimarea pasiunilor (1988).

(Cronica Lec ii de balet la templul cu „tigri ori-semnifican i”, de I. P.-T., a fost publicat în revista Orient latin - Timi oara, ISSN 1453-1488, redactoref: Ilie Chelariu -, anul al XX-lea, nr. 1 / 2013, p. 30 sq.)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Marian BARBU

Justi\iar, @înapoi la vatra satului Romancier i eseist, ziarist, bine stabilit în arta comunic rii din mass-media româneasc (având i o tez de doctorat în domeniu), scriitorul Nicolae B la a, din Craiova, i-a adjudecat meritoriu impulsurile dialogului referen ial i în teatru: vezi volumele Pre pe dispre (2011 - 79 p.), Ziua a asea (2012 - 61 p.), Teatru (2013 - 162 p.), Slug la dârloag (2014 - 74 p.). Toate piesele componente sunt comedii cu subiecte fixate în lumea satului contemporan, cel din timpul i dup dezastrul colectiviz rii.

Punctul nodal al inspira iei sale r mâne totu i satul românesc, începând cu cel în spaiul c ruia s-a format - Secule ti, component al comunei Bulze ti, aflat la Nord de Craiova i la Vest de Rm. Vâlcea.

Oricum, dealurile de foioase, de o varietate impresionant , precum i zonele umane atât de ascunse, ciopor, de neatinse ori supuse derizoriului civiliza iei urbane - toate, zic, au f cut ca i limbajul oamenilor, oarecum arhaizant, s se învârt în cercuri concentrice pilduitoare. Cele ase c i de poeme ale lui Marin Sorescu, denumite La lilieci dau sea, într-un mod hot râtor, despre ce spuneam mai înainte (detalii de specialitate în cartea noastr , din 2009, dou edi ii, La lilieci... 6 C i în c utarea lui Marin Sorescu, 380 p., Craiova, Ed. Sitech).

Fiind cam din aceea i tagm apostolic a scrisului, am cunoscut îndeaproape preocurile prozatorului Nicolae B la a (n. 1956, 4 martie). În schimb eseistul se arat a fi beneficiarul preferat al studiilor sale de filosofie. i de aici încolo începe... infuzia filosofic în toate prozele de pân acum. Ingenios r mâne faptul c Profesorul tie exact când i unde înainteze ori s se opreasc în demersul narativ ofertant. Nicolae B la a este st pânit, aproape obsedat, de luciditatea ideilor, fie a celor din antichitatea greceasc i roman , fie din modernitatea european . De fiecare dat vrea s i conving pe ipoteticii cititori o lectur agreat e musai s con in informa ie ductil , prezentare clar de fapte bine selectate i a ezate în registre stilistice ac -

rii. Un volum de referin - Sub semnul întreb rii, 2012 - explic nelini tea purt torului de idei pân departe. A se vedea mai pe îndelete volumele Lacrimi i bani, un roman eseu pe care l-a pus în cump sau în alternativ cu Ce uri peste plaiuri mioritice, precum i vol. Bani i suspine, 2014. adar i eseul, de la Montaigne încoace, r mâne i pentru Nicolae B la a o predilect form de comunicare, justificând interferen a filosofiei cu formele de comunicare literar (a a a fost de la 1580, când au ap rut volumele de Eseuri).

Spre deosebire de ilustrul s u înainta francez Montaigne (1533-1592), scriitorul român, de i are alte preocup ri profesionale, într-ale scrisului, nu numai eseistic, i-a redimensionat rostirea justi iar , f drept de apel, în mai toate împrejur rile narative. De aceea, lâng relat rile socio-economice, v zute i tr ite în satul s u, i s-au ad ugat orizonturile lumii, ale vie ii impulsive pe care acestea i le-au deschis dup ie irea din spaiul rural. Oricât s-ar interpreta (ast zi) caducitatea de „ieri” c acumul rile cantitative duc (în timp) la salturi calitative, ea î i poate verifica rezisten a i prin proza dinamic , de tip obiectiv, a scriitorului Nicolae B la a. Ea are un punct central în zicala: uit dar nu iert. În limita legilor oric rei nara iuni de nivel înalt - evaluarea estetic nu i-a mic orat caden a - romancierul Nicolae B la a începându- i cariera scrisului prin romanul Blesteme (1995), iar în 1998, public romanul Pe apa sâmbetei. Pilduitoare titluri, nu e a a?!

Zborul spre un înalt altruist - unde relatarea i interpretarea sunt dislocate de analize psihologice i de con tiin , de factori externi, a c ror r cin se g se te în alt parte, oricum, de întâmplare i de un cuplu conjugal - îl notific urm toarele romane: Puntea frânt i c derea spre niciunde (2007), niile Alexandrei (2008).

Justi iarul de care spuneam, î i completeaz astfel panoplia comunic rii în registre cu acidul ri din imediata lui vecin tate, cum s-a prezentat a fi i romanul Acvariul cu fâ e. i uite a a, pe m sur ce se înainteaz în

vârst , se ajunge în apropierea Bibliei. Personajul Sarra iese în prim-plan i-i a ine calea în plin dezm postmodernist în dou romane (2012 i 2015). În scrierea din 2012, pledoaria prozatorului era pentru demnitate i virtute, iar reazemul pentru convingere se g se te tot în lumea satului, mo Gheorghe fiind fanionul acestor determinante morale, reprezentând, în particular, inteligen a i în elepciunea ranului care a v zut i tr it multe la via a lui. În volumul din 2012, dac toate tonusurile... narative? - directe, indirecte, previzibile ori de subtilitate, se îndreapt spre mo Gheorghe i spre lumea satului în care acesta s-a z mislit i s-a format, în cel din 2015, nepoata lui, Sarra, devine femeia-b rbat. Ea poate fi caracterizat prin insisten , curaj, clarviziune, st pânire de sine, nelini te metafizic i r sf comportamental, pân iese deasupra situa iilor critice. În biografia ei intim , se g se te c este un copil din flori, rodul unui abuz al universitarului Corcodel asupra mamei sale, Maria, student la tiin e Economice.

Dac mama ei i-a luat lumea în cap, plecând în spa ii europene, la munca de jos (în Anglia, în Grecia), numai s uite de capcanele pe care i le-a întins via a din România, Sarra cre te în lumea satului, al turi de bunicii ei.

Este perioada acomod rilor, cu voia sau f voia ei. Sedimentarea acestora se realizeaz în timp, creându-i virtu i i servitu i greu de nuit la un adolescent, mai apoi la o tân cu o educa ie format pe fug .

Subtil, ca în multe împrejur ri narative, scriitorul a l sat de la sine s se în eleag c nativii din asemenea categorii sunt mai dota i i mai deosebi i decât contemporanii lor, devenind înving tori mai devreme sau mai târziu. Altfel cum s-ar justifica limbajul filosofic al Sarrei de la Facultatea de tiin e Economice? Ba f când i ceva pu rie, dup incestul s vâr it de fiul lui Corcodel? Aci cred tezismul scriitorului a vrut s ia turnura deconspir rii unei situa ii de fapt, iar mai încolo, s atrag aten ia instal rii unei morale

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

precare, abjecte, în cutare sau cutare instituie de grad universitar. R zbunare prin scris, domnule B la a? Cui folosesc, Domnule, dac legile rii nu sunt apelate când trebuie i de cine trebuie?! În aceea i ordine de idei, s d m Cezarului ce este al lui i trebuie s spunem c în cele dou c i, prozatorul Nicolae B la a a înregistrat o panoram luminoas a unui personaj feminin memorabil. Dac ar mai fi la mod sintagma femeia-b rbat - Vidra, Chiajna, Mara, Vitoria Lipan, Parasca .a. a ata a-o i pe Sarra acestora, f nicio re inere. Cu atât mai mult a face-o, cu cât romanul este scris în întregime la persoana întâi. Canonul clasic a subiectivit ii i durabilit ii în timp r mâne inexplicabil în cazul de fa . Toat scrierea se rela ioneaz pe secven e i prin secven e ce se înl uie ca într-o p pu de tip Matrio a.

Caden ele ori inser iile de tip filosofic oferite de Sarra, în mai toate împrejur rile vie ii ei, au punct de plecare în memorabila via de la ar . Sarra o ia în posesie pân pleac în lume, ca dup aceea s se revendice ori s se raporteze la ea, de fiecare dat , ca la o bibliografie irefutabil . Re in doar o rostire, apropiat de ceea ce a numi filosofie de tip popular, pe care Mo Gheorghe ar fi putut-o rosti: „totul e curgere” i uitare în neuitare spre fiin are în vremurile ce vin i se petrec...

Dup moartea lui Mo Gheorghe (s -i fi fost model lui Spiridon Popescu, dezvoltat admirabil ca scriitor, într-o tez de doctorat, sub îndrumarea lui G. C linescu, de c tre Cornelia tef nescu la Institutul de Teorie, Critic i Istorie Literar , din Bucure ti?!), mamaia Sarrei r mâne alintat de acelea i limbaje cu poncife, mereu altele. Ele devin o real i o benefic mândrie pentru Sarra în fa a oaspe ilor - de la Careii din Maramure i Tabitha din Tunisia, a lui Adam, din zona Dobrogei i a Caracalului, a so ului Avram (Avi).

Fiindc prozatorul, vrând s demonstreze (!) c i satul acceseaz la modific rile de structur ale democra iei, determin pe Sarra i sateli ii ei s înfiin eze în zon un spa iu agroturistic, cu tot ceea ce implic acesta.

Dup câteva rezultate comerciale notabile, afacerea p rea s aib un viitor nea teptat de îmbietor.

Cum se apropia, peste pu in timp, Na terea Domnului, s-a declan at febra preg tirilor de iarn : cu bucate alese - de la brânzeturi i afum turi (din zona Ruc r-Bran), pân la fructe din zona Câmpulung, Curtea de Arge . „Pentru pizzerie, s-au comandat sline marinate din Sicilia”.

S-a f cut un consiliu de familie, stabilindu-se cine s mearg i cine s r mân în

gospod rie, i cine s aib grij de Sarra, care trebuia supravegheat , fiindc , dup un control medical, aflase c este gravid . a c sub pav za unei asemenea bucurii, cei pleca i în deplasare au fost Avram (Avi, so ul Sarrei), tunisianca Tabitha, Katy din Maramure . Maria a ezitat s -i înso easc dup ce a aflat c Adam (veneticul) vrea s mearg la Craiova.

Cunosc tor al tuturor obiceiurilor din satul natal, prozatorul Nicolae B la a strecoar toat tiin a acestora. Sarra este nelini tit în permanen din cauza mi rilor dezordonate ale f tului din pântecele sale. Premoni iile o pun pe jar. Toate se calmeaz dup ce afl de cumplitul accident al so ului din cauza sistemului de frânare la ma in .

Dup imbolduri i aluzii ale Sarrei, cât toate demersurile în aceea i direc ie ale Vitoriei Lipan, Adam m rturise te c el este vinovatul, fiindc i-a jurat lui Corcodel c îl va zbuna. i uite a a, luându- i doctoratul, Adam a cedat, pedepsindu-se în fa a con tiin ei sale.

Se cuvine s lu m în calculul evalu rii întregii scrieri - confesiunea de la sfâr itul ii prin care autorul î i declin situa ia întreb toare a s ii, neputând s mearg mai departe în a- i încheia actuala Carte. Dar biruit-a gândul, vorba cronicarului, iar scriitorul Nicolae B la a a ie it pe pia a c ii contemporane, cursiv i f complexe estetice. Persoana întâi a biruit i în forme de comunicare feminin , prin substituire, într-un registru veridic al rostirii în paliere.

Oricând, pentru un cercet tor, fie i titrat, stilul romancierului, ca i al dramaturgului, cu atât mai mult, al eseistului filosof, se arat a fi unul al dezbaterii. Adic al trimiterii spre toate sursele de inspira ie, dar, parc , satul românesc, cu toate zbaterile lui întru existen , se arat în prim plan. i cu toate trâm-

23

bi rile oficiale despre democra ia din România, mentalitatea oamenilor, spiritul accept mai lent evolu ia, progresul. Dup cum se exprima un francez (eseist i poet) - Vincent Teixeira (n. în 1969, la Auvergne, Saint Flor) ,,locul filosofului, ca de altfel i al poetului, nu este la putere, îns ei întruchipeaz gândirea liber , prin urmare, critic : - punerea întreb rilor despre ceea ce exist ; - zdruncinarea ordinii stabilite i a micilor noastre certitudini; - punerea în discu ie a existen ei sociale, adar a umanului în general; - deschiderea de noi orizonturi; - crearea sensului, c ci a gândi înseamn totodat i a visa; Toate acestea presupun o distan are, o „privire îndep rtat ”, care lipse te canonic din societ ile noastre, marcate de divertisment, urgen i prezentism.

Eseistul î i încheia pledoaria din dezbaterea propus în revista „Cultura” (nr. 2 din 22.01.2015, p. 28-29, citând sursa unui mare poet german care se pronun a aforistic vorbind despre Curajul poetului c odat cu pericolul {democra iei n.n - M.B.} spore te i ceea ce ne mântuie te. a c , Domnule Nicolae B la a, modificarea genetic a plantelor de pe întreg p mântul nu impresioneaz pe locuitorii satului Secule ti nici cât piuitul de pi igoi, fiindc habitatul lui este în p durea de foioase, unde s-au cuib rit toate gândurile (mai ales cele de tain ) ale tuturor Sore tilor. La aceea i în ime de um r s-au ad ugat i ale dumitale, de câ iva ani buni...

Deci, s ne în elegem: vindecarea prin scris, justi ia încorporat în limbajul operei tale, cred c o b nuie ti ca fiind cu prelungite reverbera ii în timp.

Subscriu, Doamne ajut !

Auguste Renoir - La sc ldat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Geo C~LUG~RUÃ

Suflet bogat ]i talent pe m[sur[ Ioana Stuparu se arat din nou plin de surprize. Dovedindu-ne o palet multipl de înzestr ri artistice - prozatoare, poet , eseist i un univers de abord ri tematice variat (lumea satului, credin a str mo easc , iubirea de patrie) de data aceasta vine la s rb toarea de suflet de la Calderon (întâlnirea de lucru a membrilor Cenaclului literar „Octavian Goga”), cu trei flori, s dite în solul min ii i sufletului s u, surprinzându-ne. Este vorba de trei volume, dintr-o arie de preocup ri, neexplorat înc de autoare. Le voi numi, precizând i remarcând, în acela i timp, abilitatea, înc de la formularea titlului, de a- i ademeni cititorii: „Cuvinte de m tase” (cronici literare, exegeze, portrete, omagii), Editura RawexComs; „Tihna pelerinului”, Editura Semne i „Autori i atitudini - taina devenirii”, Editura Betta - toate ap rute în 2014.

Primul dintre volume, „Autori i atitudini - taina devenirii” este, dac dori i, rodul unei întâmpl ri faste. Lipsind de la o întâlnire a Cenaclului „Literatorul”, persoana care scria în mod curent cronica fiec rei edin e de lucru a acesteia, conduc torul Cenaclului a rugat-o pe doamna Stuparu s o suplineasc . În num rul urm tor al revistei cu acela i titlu, i-a ap rut cronica i, de atunci, n-a mai sc pat.

Din suplinitoare a devenit titular . Harnic i strâng toare ca o albin a adunat referirile

cuvânt torilor pe marginea lecturilor f cute în întâlnirile respective i, tr ind, de ceva vreme printre cuvinte, le-a îmbr cat în m tase i, astfel s-a n scut o floare din cele trei cu care a venit s i bucure colegii la s rb toarea de ast zi, intitulat „Cuvinte de m tase cronici literare, exegeze, portrete, omagii”.

Constatarea, pe care am f cut-o i eu mai demult, în consemn rile mele la unele din ile sale, o g sesc, fericit formulat de autoarea prefe ei: „Ioana Stuparu - un spirit deschis care- i împarte averile în r spântii”, dac vre i, un fel de „m r de lâng drum” ti i, cred despre ce m r este vorba). Se în elege c-o împ rt esc întru totul. Riguroas ca i cons tenii s i din Mâr ani, c rora le-a ruit monografia comunei dar i a sa, (n scut fiind acolo), autoarea i-a structurat cartea în trei capitole, cu titluri inspirate din limbajul unor descântece de rou : „Însemn ri din oaptele c ilor” - referiri la colegi scriitori pe care îi admir - Melania Cuc („Femeie în fa a lui Dumnezeu” - roman i „Miercurea din cenu ” - idem); Florica Gh. Ceapoiu („Dintr-un timp al reg sirii”; „Printre crini i albe turnuri” - volume de poezii); Marian Dumitru („Faguri s lbatici” - sonete); i, în sensul aplec rii profunde spre spiritul credin ei neamului - „Semnele vremii. Gânduri optite tre fratele Gavriil de pe Ceahl u”.

Auguste Renoir - Ferma

Urm torul capitol - „Am cules petale albe din tainele condeierilor” -„Întâlniri cu scriitori” - în care ne propune i le sus ine prin argumente, momente, în care ni-i apropie i mai mult de suflet pe scriitori, deja cunoscu i i pre ui i de noi, unii fiindu-ne oaspe i la rb torile de suflet din cadrul Cenaclului nostru. Este vorba despre Paula Romanescu i Nichita St nescu, Florentin Popescu, Marin Codreanu, Dumitru B , Nicolae Grigore M anu i revenirea emo ional la o „Sear de poezie în Decembrie”.

Ultimul capitol - „V-am fost al turi trup i suflet” dedicat unor volume scrise de colegii no tri - „Conspira ii celeste” de Victoria Milescu, omului de cultur , scriitorului de excep ie, ap tor i promotor al patrimoniului artistic na ional, sprijinitor, inclusiv pecuniar al unor talente tinere, Artur Silvestri, c ruia îi închin mai multe materiale: „În memoriam Artur Silvestri”; „Artur Silvestri la Târgul de Carte „Gaudeamus”; „M rturii tulbur toare”; „Ruga de pe Muntele Ceahl u, pentru Artur Silvestri”; „Concert in memoriam Artur Silvestri”; „Însemn ri despre scriitorul Doru Popovici”; „Scriitorul Dumitru B in memoriam”; „Melania Cuc - scriitor i pictor”; „Nepre uitele amintiri - in memoriam Olimpiu Radu”; o interesant „Reflec ie asupra „Romanului minimalist”.

Volumul, în partea sa final , intitulat , „De aceea i autoare”, ne înf eaz , în detaliu activitatea sa literar-artistic , bogat i divers , încununat de premii i distinc ii, referiri critice notorii asupra c ilor scrise pân în prezent, colabor ri la diverse publica ii locale i na ionale etc.

Eu o cunosc bine pe autoare i socot c a f cut bine venind cu aceste date i a renunat la t cerea provenit dintr-un exces de modestie i a adoptat zicerea lui Adrian P unescu „Sunt modest, da, dar vreau ca s se tie”. Spre deosebire de Adrian P unescu, dânsa chiar este modest , m car c , a fost for at s ias dintr-o t cere care nu-i servea la nimic. În volumul urm tor „Autori i atitudini -

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

taina devenirii” - sunt cuprinse 25 de cronici literare ale Cenaclului „Literatorul”, ce s-au desf urat între 13 oct. 2010 -11 iunie 2014, acoperind 71 de pagini (5-76). Ultima parte a ii, autoarea i-o dedic sie i, într-o ampl prezentare general cuprins între pagina 77119). Subiectele cronicilor întâlnirilor de cenaclu se refer la: lecturi cu comentarii aferente, lans ri de c i, discu ii asupra fenomenului literar- actual etc. Referin e asupra scriitorilor: Paula Romanescu, Elena Colcigeani, Valentin R dulescu, Mihaela Orescu, Vilia Banta, Florica Gh. Ceapoiu etc.

Cel de al treilea volum „Tihna pelerinului” ap rut la Editura Semne con ine cronici literare, exegeze, portrete, omagii. Men ion m din cuprins: Subtitlul „Invocarea divinului în crea ia literar ” - e realizat o incursiune în tematica trilogiei sonetului românesc, realizare de excep ie a maestrului Radu Cârneci, sus inut de exemplific rile aferente.

Alte subiecte tratate cu competen i într-un limbaj elevat de c tre scriitoarea Ioana Stuparu sunt de mare actualitate: de la teoretiz ri ale actului creator, la lans ri de c i, pân la prezent ri ale unor manifest ri deosebite. Men ion m câteva dintre acestea: „Câmpul rostirii”; „Întoarcerea spre obâr ii”; „Paralelism vizionar”; Frumuse ea lumii cunoscute”; „Oameni asemenea îngerilor”; „Daruri pentru Patriarhul Teoctist”; „101 Poeme de Victoria Milescu”; „Elogiu înaintailor - in memoriam Titus T. Stoika” - ampl manifestare comemorativ la Palatul u”; „În ritmul vie ii - Fiori de prim var - lansare de carte a lui Al. Cezar Stoika”; „Sfinte firi vizionare - Geo C lug ru i cartea „Sfinte firi vizionare, dedicat fra ilor eroi Stoika, lansat la Muzeul Na ional al Literaturii Române”; lansarea c ii „Tovar i de ultim zi” de Ioana Stuparu, dedicat revolu iei din decembrie 1989; „Domnului Radu Cârneci”; „Ne vom aminti mereu de scriitorul Artur Silvestri”; „De dragul lui Eminescu”; „Gânduri sem nate” de autoare întru frumoas rodire de suflet.

Volumul se încheie cu „Prezentare general - Ioana Stuparu” între paginile 103-133 i afl m cam tot ce a dorit s se tie despre ea autoarea, în planul crea iei literare i spicuiri din numeroasele referin e critice despre autoare, apar inând unor persoane avizate ca: Maria Diana Popescu, Drago Ciobanu, Geo C lug ru, Cezarina Adamescu, Victoria Milescu, Adrian Botez, Emil Lungeanu, Constantin Stan etc.

Cunoscând cam tot ce a scris scriitoarea Ioana Stuparu, împ rt esc, la rându-mi, ce afirm Cezarina Adamescu: „Ea scrie asiduu, tenace, smerit, dintr-o necesitate l untric i nu concepe scrisul decât ca pe o terapie, menit s -l edifice pe om i s -l îmbun easc ”.

25

Kalosh ÇELICU (Macedonia)

Dar pentru ziua ta Obosit i însetat de dragoste Mi se a eaz ca un fluture Cu o dorin ... tii, îmi spune De ziua mea Vreau un prunc de la tine -l leg n în leag n!

Dumnezeule, De ce nu-mi-a cerut Un buchet de flori Sau: Bijuterii de aur?...

Stinge repede focul Poetule, stinge acel foc aprins în carte Ce pârjole te totul: Câmpiile i mun ii.

Flac ra a cuprins i lacul. Marea. i oceanul.

Cerul este gata s ia foc. Chiar Soarele i Luna.

Aprinde i-v ! Arde i, pârjoli i-v , licurici ai nop ii! Eu sunt Poet. i voi aprinde, nu doar un foc, ci trei!

Semnele plec rii Noapte f Lun .

Stelele amenin cu foc Cerului îi cer s fie de cuvânt.

Ziua m p lmuie te.

Semnul plec rii, drag Mam !...

Umbr de unu-dou -opt picioare…

Soarele apune - se apropie Noaptea.

Amiaz , de ce nu este - amiaz ?...

Doar eu s beau cu vinul Ora ul sta e nebun Prieten oi, de când te-au m ritat cu poezia i m urm resc pe mine ca un câine De diminea în alt diminea .

Ora ul sta o s tie aproape totul Sub ce Pod mi-am petrecut noaptea Cu care Prieten a tept plecarea trenurilor Pentru Tine, cu care petreci nebunia în pat.

Dar niciodat ora ul n-o s tie ce am în suflet i sub ce mormânt am f cut azi dragoste...

O noapte cu prietena invit prin telefon la Tavern Ora ul mic ne ad poste te.

Eu bra la toart cu butelca de vin Ne înec m în stratul de vi de vie. acop noaptea cu poezie Sufletul m-a îmb tat - i eu sunt vinul Ridic toastul, îneac -te în aceast mare.

Cine tie, mâine î i va fi iar i sete...

Trei zile departe de mine

Fereastr spre soare

Trei zile departe de mine Trei zile te c ut prin Ora !

Tu zbori peste lac În locul de na tere a lui Lasgush Poradeci.

Miezul nop ii .

Steaua arunc s ge i în spatele mun ilor Luna st ag at de un stejar.

Departe de mine Ora ul e mort Prieten , te a tept de secole...

Înc lecat pe un vers, Poetul are insomnii.

Noaptea deschide fereastra spre Soare...

Drag prieten , nu am alt Kalosh

Amiaz

Drag prieten , nu am alt Kalosh se întind lâng Tine în pat.

Soarele r sare de unu-opt picioare Umbra e lung - Soarele departe.

Drag prieten , nu am alt Kalosh dou carafe cu vin...

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Isabela VASILIU-SCRABA

Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev[r ascuns la Centenarul s[rb[torit la M-rea Brâncoveanu Motto: „Despre sfin i, despre o personalitate [ca a P rintelui Arsenie Boca] nu ne intereseaz câte ore, de ce i unde a fost închis” (Î.P.S. Lauren iu Streza, 25 sept. 2010).

Mistific ri istoriografice. Un scaun episcopal neocupat de „ctitorul de frunte al FILOCALIEI”. Cum s împiedici intelectualii i cohortele de rani s -l asculte pe Sfântul de la Sâmb ta care „predica dumnezeie te”. Rectitorirea M stirii Prislop a urmat rectitoririi Mân stirii Brâncoveanu. Lag re i închisori de re-educare prin exterminare unde a fost închis Stare ul de la Sâmb ta i apoi de la Prislop. Amneziile mafio ilor care controleaz segmentul românesc al internetului i Wikipedia.ro. P rintele Arsenie Boca î i vedea propriile sufertin e viitoare. Securitatea sovietic nu l-a g sit vinovat. M rturia unui elev trecut prin „Moara lui Kalu ek”. Necesitatea cunoa terii adev ratei p timiri a Sfântului Arsenie Boca, înainte numit Sfântul Ardealului, azi al întregii Românii. Dresa ii înv mântului criptocomunist i stupefianta lor credulitate. Nepotriviri cu realitatea.

Uciderea unui preot polonez suspect de asem toare cu schingiuirea rintelui Arsenie Boca la 79 de ani. Paradigma „Arsenie Boca ian” dup modelul Eliade - Culian’ i Noica - Liicean’ de promovare a „înlocuitorilor”. Câteva m rturii în r sp r cu pove tile orbului venerat oficial la Sâmb ta de Sus. Spus de un c lug r b trân (care avea mare evlavie la faimosul stare de la Sâmb ta de Sus), povestea mor ii martirice a p rintelui ieromonah Arsenie Boca am putut-o citi pe internet. În mod curios, în nici unul dintre cele trei volume ale P rintelui Arsenie Boca îngrijite de P.S. Daniil Stoenescu ( rarea împ iei, Deva, 2004 i 2006; „Cuvinte vii”, Deva, 2006; Biserica de la Dr nescu - „Capela Sixtin ” a ortodoxiei române ti, Deva, 2005), nici în volumul care are pe cotor trecut „Episcop Daniil - P rintele Arsenie” (Deva, 2008, cu multe predici pu in interesante ale episcopului i pu ine manuscrise interesante de la Sinaia) nu este men ionat moartea martiric i nici p timirea Sfântului Ardealului. Dup 23 august 1944, arestat de nenum rate ori, întâi de Siguran , apoi de Securitate, care „dorea cu orice pre s -l poat acuza de legionarism, dar n-au reu it” (pr. N. Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, Editrura Credin a str mo easc , 2009, p. 427), protosinghelului Arsenie Boca nu i s-a putut înscena nicicând un proces juridic prin care s fie condamnat cu ajutorul unor martori schingiui i, cum s-a tot procedat dup „crucificarea României” la Yalta (vezi volumul „de r sunet interna ional” cu acest titlu scris de avocatul Nicolae Baciu i ap rut în 1984 în Occident, tradus în englez , Sell-out to Stalin. The tragic error of Churchill and Roosevelt, francez L’Europe de l’Est trahie et vendue i german Verraten und verkauft, 1985, iar dup 1990 i în România, Yalta i crucificarea României, volum urmat de Agonia României.

1944-1948. Dosarele secrete acuz , edi ia I-a Ion Dumitru-Verlag, Muenchen,1988, în care apar complet ri la primul s u volum, reeditat în 1997 de Ed. Saeculum I.O., Bucure ti). rintele Arsenie (care prev zuse cutremurul din 1940, bombardarea Bucure tilor din aprilie 1944 i instaurarea comunismului: „Nu va trece mult vreme pân când vor intra secera i ciocanul în ar i nu vor ie i aproape jum tate de veac”) a fost prima oar anchetat de Siguran în toamna anului 1944 dup o slujb inut de el la S li te, apoi, spre sfâr itul aceluia i an, a fost interogat dup o slujb de la M-rea Bistri a (jud. Arge ). În acea perioad faimosul stare de la Sâmb ta de Sus era ades invitat de preo ii parohi s in predici pentru înt rirea credin ei s tenilor. La vremea ocup rii României de c tre armata sovietic , perioad care a coincis cu impunerea „regimului comunist al Anei Pauker” (apud. Virgil Ierunca, A. P. fiind agent sovietic distins de Stalin cu gradul de colonel) prin teroare poli ienesc , antaj i fraudarea alegerilor, s-au succedat aproape an de an „re inerile” i anchet rile P rintelui v tor cu duhul (care avea rug ciunea inimii) întâi de „Brigada mobil ” (condus la Bra ov de J. Kolasek, un fost contabil apropiat al lui Vasile Luca), apoi de tre Securitatea înfiin at în 1948 de trio-ul Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu i dirijat de la Moscova de NKVD/KGB. Dup „vânzarea României” (apud. N. Baciu) la Yalta, în febr. 1945, urmat

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de înl turarea generalului R descu, stare ul Arsenie Boca, despre care profesorul St niloae scria în prefa a volumului al III-lea al Filocaliei c a „reînviat cu via a i prop duirea duhul Filocaliei în via a religioas a poporului nostru” (Sibiu, 1947) a mai fost arestat în luna iulie a anului 1945, când înlocuitor la Sâmb ta i-a fost ieromonahul Serafim Popescu. Într-una din declara iile date atunci în arestul poli iei, P rintele Arsenie Boca î i descrie „misiunea major ” de prop duitor al „sfin irii omului care s aib pacea lui Dumnezeu în sine absolut în orice împrejur ri s-ar afla în via ” (23 iulie 1945). uirea concomitent cu instaurarea noii dictaturi a regimului impus de Moscova - dictatur responsabil „pentru crima colectiv i permanent s vâr it împotriva întregii na iuni” (vezi erban Papacostea, Crima regimului comunist, în Revista „22”, Anul XVIII, Nr. 8/885, 20-26 febr. 2007, p. 15) -, îl f cuse pe Mitropolitul Nicolae lan s dea pe 14 august 1945 dispozi ie ieromonahului Serafim Popescu (loc iitor de stare ) ca P rintele Arsenie Boca „s nu p seasc sub nici un motiv incinta sfintei M stiri”, s nu spovedeasc i s nu in slujbe, ca s nu se mai adune mul imea obi nuit de credincio i. Abia pe 15 octombrie 1945 mitropolitul ridic interdic iile privitoare la m rturisiri i la slujbele preo ti („predica dumnezeie te.

Nu te mai s turai ascultându-l”, spunea Telu Oancea din satul Breaza, ra ), dar men ine opreli tea de a p si m stirea (pr. N. Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, 2009, p. 429). În 1946 P rintele Arsenie Boca a fost anchetat de Iosif Kalu ek dup o predic în care spusese c „lupii vor fi sfâ ia i de c tre oile atacate”, în sensul c P storul cel bun (Iisus Hristos) îi va ajuta pe oamenii credincio i (oile sale) s scape de lupii atacatori. Erau vremurile în care stare ul de la Mân stirea Brâncoveanu devenise „mentorul spiritual al întregii Transilvanii i chiar dincolo de hotarele mun ilor” (Mitropolit Antonie Pl deal ; i poetul Lucian Blaga exprimase plastic aceast idee, spunându-i faimosului predicator i duhovnic în acei ani c poart „o c ciul mare cât Ardealul”. Despre întâlnirea dintre marele duhovnic i marele filozof devenit profesor la Universitatea Cluj aflat în refugiu la Sibiu, P rintele Nichifor Todor din Sibiu spusese urm toarele: „unde St niloae l-a în epat cu venin pe Lucian Blaga, P rintele Arsenie Boca l-a uns cu mir”). Spre a împiedica s adune miile de oameni s -i asculte predicile, acela i Kalu ek (urmând a deveni ef al Securit ii din Bra ov) îl aresteaz pe 5 mai 1948, când nu se terminaser Sfintele Pa ti, s rb toare la care a fost prezent la M-rea Brâncoveanu i „p rintele St niloaie i o mul ime

Auguste Renoir - Peisaj de var

27

de tineri, cei mai mul i... studen i. La sfâr itul Slujbei Învierii, P rintele a citit o rug ciune de dezlegare. Finalul acestei rug ciuni a fost mi tor pân la lacrimi, mai ales când P rintele a rostit cu ochii plini de lacrimi: Iart -i Doamne! To i cei prezen i plângeau, gândindu-se poate acesta e momentul solemn al desp irii P rintelui de M stirea Sâmb ta.” (vezi vol. Alte m rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, F ra , 2008, p.11). Închis la Bra ov i la F ra , P rintele Arsenie Boca a dat vreo ase declara ii în aproximativ trei luni (de la începutul lunii mai pân prin luna august, dup o m rturie care semnaleaz prezen a stare ului Arsenie Boca în septembrie 1948 la mân stire). Abuzivele arest ri din toamna lui 1944, din vara lui 1945, din 1946 i 1948 ale faimosului predicator pe care-l aprecia în mod special, l-au determinat pe Mitropolitul Nicolae B lan s -l mute de la Sâmb ta de Sus la Mân stirea Prislop pe 22 noiembrie 1948, cu prilejul unui periplu pe la diferite l ca uri de cult prin ar . Vorbind în Aula Patriarhiei pe 5 iunie 1998, Mitropolitul Clujului i al Feleacului a zis cu fermitate: „ tiu eu cu siguran c Patriarhul Iustinian se gândea -l cheme pe P rintele ieromonah Arsenie Boca la treapta arhieriei.

Dar Arsenie Boca a fost arestat i dus în lag re de munc for at ” (Î.P.S. Bartolomeu Anania). În volumul lui Victor Ro ca, Moara lui Kalu ek. Începutul represiunii comuniste (Ed. Curtea Veche, Bucure ti, 2007, pp. 87-94) autorul aminte te i el c „în 1948 Patriarhia Român avansase numele ieromonahului Arsenie Boca pentru a fi titularizat episcop [adev r istoric atestat în 1998 de mitropolitul Bartolomeu Anania]... Ministerul Cultelor a cerut informa ii... i ...în locul deciziei de numire în scaunul episcopal, s-a hot rât imediata lui arestare. Un preot cu atâta autoritate i cu a a o puternic influen asupra masei de credincio i trebuia scos repede din biseric i întemni at... O acuza ie foarte grav era faptul c d duse via ... i f cuse din a ez mântul monahal brâncovenesc de la poalele Mun ilor F ra un centru de spiritualitate cre tin ... În ultimii doi ani, îns i prezen a lui în mijlocul satelor din ara F ra ului devenise... o sfidare la ac iunea de sovietizare” (Victor Ro ca, op. cit., p. 94. La punctul 34 dintr-o directiv - g sit în Polonia dar i la STASI din RDG, emis de NKVD/KGB la Moscova pe 2 iunie 1947 în documentul K-AA/CC 113, publicat prima dat în 1981 în ziarul polonez „Novi Dzienic”, iar dup 1991 i în ziare din România, i de c tre Gh. Buzatu în volumul zboiul mondial al spionilor, Ia i, 1991 -, se preconiza ca „activitatea cultural educativ fie astfel dirijat încât rezulte o antipatie general împotriva bisericii”; asemenea directiv se pare c este în vigoare i ast zi, dac ne gândim la articolele cripto-comuni tilor care ponegresc biserica ortodox i militeaz pentru scoaterea orelor de religie din coli).

Iat pu inele informa ii pe care le-am g sit despre p timirea P rintelui Arsenie Boca, stare ul de la Mân stirea Brâncoveanu care i-a pus o amprent de ne ters asupra locurilor nu numai prin „mi carea religioas pe care a trezit-o în jurul Mân stirii de la Sâmb ta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradi iei ortodoxe i cu mijloacele celei mai curate duhovnicii” (cum scria în ziua În rii Domnului 1947 la Bucure ti profesorul St niloae în „Cuvântul înainte” al celei de-a doua edi ii a Filocaliei, vol. I, Sibiu, având un desen al P rintelui Arsenie Boca pe copert ), ci i înfiin ând atelierul cu „cea mai important coal de pictur din ar ”, care i-a continuat activitatea dup mutarea la Prislop a fondatorului ei. (Prin 1981, o expozi iile cu icoanele pictate la M-rea Brâncoveanu a fost organizat peste grani , fiind înso it i prezentat de Mitropolitul Nicolae Mladin, vezi amintirile despre Calvarul Mitropolitului Nicolae Mladin, în rev. „Formula As”, nr. 1088 din 2013, URL http://www.formula-as.ro/2013/ 1088/spiritualitate-39/pe-urmele-parintelui-arsenie-boca-calvarulmitropolitului-nicolae-mladin-16929 ). „Mi carea de reînviere duhovniceasc de la Sâmb ta” îi treze te

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

entuziasmul poetului Nichifor Crainic, care era i profesor de mistic : „Ce vreme în toare când toat ara lui Avram Iancu se mi ca în pelerinaj, cântând cu z pada pân la piept, spre Sâmb ta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”. Dar Crainic fusese i directorul „Gândirii”, una dintre cele mai de seam reviste de cultur din interbelic, la care au colaborat, din 1921 pân în 1944, mari scriitori români: Lucian Blaga, N. Crainic, Al. Busuioceanu, N. I. Herescu, D. St niloae, Vasile B ncil , Dan Botta, Vasile Voiculescu, Gheorghe Vrabie, Ion Pillat, Tudor Vianu, Mircea Eliade, Emilian Vasilescu, Al. Marcu, Ovidiu Papadima, George Gregorian, Ioan Coman, N. Crevedia, Bazil Munteanu, Radu Gyr, Petru P. Ionescu, dr.

Nicolae Ro u, Ion Marin Sadoveanu, Sergiu Grossu, Aron Cotru , Drago Protopopescu, Gib. I. Mih ilescu, Gherghinescu Vania, D. Caracostea, Vintil Horia, tefan Baciu, Zorica La cu, Victor Papilian, etc. Entuziasmat de reînvierea duhovniceasc din acei ani fusese însu i Dumitru St niloae care i-a dedicat Sfântului Ardealului cel dea treilea volum al Filocaliei cu urm toarele cuvinte scrise la Bucure ti pe 6 ianuarie 1948: „Prea Cucerniciei Sale P rintelui Ieromomah Arsenie, care a reinviat, cu via a i cu prop duirea, duhul Filocaliei în via a religioas a poporului nostru”.

Aceast dedica ie a fost „ras ” odat cu succesivele reedit ri dinainte i de dup 1990. De exemplu, dedica ia c tre P rintele Arsenie Boca lipse te pe volumul III din 2009 scos de Humanitas care de altfel a îndep rtat i dedica ia c tre profesorul Nae Ionescu pe care Noica o scrisese pe teza sa de doctorat Schi pentru istoria lui Cum e cu putin ceva nou (1940, a doua edi ie în 1995). Întrebarea pe care Vasile Andru o formulase pe 12 ianuarie 2015: „Cine, concret, îl „rade” pe Marele p rinte Arsenie?” î i afl lesne r spunsul odat cu citirea numelui Editurii i a îngrijitorilor volumelor Filocaliei care nu reproduc coperta primei edi ii desenat de P rintele Arsenie Boca, nici dedica ia pe volumul al III-lea i nici primele prefe e scrise de St niloae între 1946 i 1948.

Dintr-o inadmisibil ( i poate chiar inten ionat ) „sc pare”, numele fondatorului atelierului de icoane de la M stirea Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus nu apare trecut nici pe pagina de internet a Mân stirii Brâncoveanu i nici în Ghidul m stirilor din România tip rit de Editura Sophia din Bucure ti (2010, p. 192). Date despre ini ierea atelierului (începând cu data de 6 febr. 1940) se pot afla doar în cartea preotului N. Streza în care au fost fotocopiate rândurile scrise (la Academia Teologic din Sibiu) de c tre diaconul Boca Zian pe 19 aprilie 1940 c tre mitropolitul Nicolae B lan: „în urma binecuvânt rii Înalt Prea Sfin iei Voastre de-a lua tonsura monahal la Mân stirea Brâncoveanu i de a deschide atelierul de icoane, cu duhovniceasc smerenie V rog s binevoi i a-mi aproba ultimele cheltuieli în leg tur cu aceasta, în sum de 32000 lei...” (pr. Nicolae Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. „Credin a str mo asc ”, 2009, p. 420). În cei nou ani (1940-1948) petrecu i la Sâmb ta de Sus unde a fost tuns în monahism pe „3 mai 1940 cu ocazia Praznicului Izvorului duirii din S pt mâna Luminat , în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, de c tre Mitropolitul Nicolae B lan, înconjurat de un sobor de preo i i mul ime de credincio i” (op. cit., p. 412) i unde pe 10 aprilie 1942 a fost hirotonit Ieromonah (preot monah) i tot atunci „instituit ca Duhovnic i Stare al M stirii Brâncoveanu” (ibid.), rintele Arsenie Boca a contribuit substan ial la refacerea M stirii al c rui prim c lug r fusese în 1940. O prim restaurare a bisericii fusese f cut tot prin grija Mitropolitului B lan în perioada 1927-1936 (vezi poza din vol. P rintele Arsenie Boca, Omul, zidire de mare pre , Ed. „Credin a str mo asc ”, 2009, p. 171), când pictor bisericesc a fost Zahiu Raiciu.

Arestat la Râmnicul Vâlcii, ieromonahul Arsenie noteaz pe 23

Anul VI, nr. 3(55)/2015

iulie 1945 c înainte de a doua venire a lui Hristos, c derea din cre tinism va fi prin c derea din iubirea de oameni, c ateismul [marxist] va pustii inima oamenilor „de iubirea lui Hristos”. Nega ia împ iei lui Dumnezeu i a nemuririi, a învierii lui Hristos „va tinde s cuprind tot P mântul” (p rintele Arsenie Boca). Tot încercând a g si un motiv mai serios de arestare, autorit ile comuniste i-au trimis odat un securist s -i spun la spovedanie c „a omorât un rus”. P rintele i-a spuns: „M , dac tu l-ai omorât, i tu vei muri.” Episodul este povestit de pr. Ioan Ciungara din Cop cel, c ruia (prin anii aptezeci) rintele Arsenie Boca i-a explicat urm toarele: „dac îi spuneam c bine a f cut c l-a omorât, c uite, suntem sub st pânirea lor, imediat aresta. Dar dac i-am spus c i tu vei muri, el nu i-a dat seama, pentru c muritori suntem to i. Astfel n-a avut cum s m prind în acest cuvânt me te ugit” (Alte m rturii despre P rintele Arsenie Boca, vol. III, 2008, p. 24). În temni fiind, academicianul Nichifor Crainic (scos din Academie împreun cu acad. Lucian Blaga, acad. Gh. Br tianu i mul i al i scriitori i istorici români, vezi [despre Florin Faifer] Paradigme ale devierii. Tardive lovituri date du manului de clas , în vol. Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualiz ri. Elemente pentru o topologie a prezentului, Ed. Star Tipp, 2002, ISBN 973-8134-24-2, pp.137-144) scria într-o declara ie de anchet pe 11 oct. 1955 c stare ul de la Sâmb ta de Sus a „desf urat o mare activitate pastoral , cu r sunet adânc, atât în rândurile nimii cât i a intelectualilor”. Antonie Pl deal î i amintea în 2002 cum a „tr it la Sâmb ta cu adev rat sentimente ca în primele zile ale cre tinismului”, într-o vreme când „lumea avea o mare credin i o mare evlavie la P rintele Arsenie Boca” (Mitropolit Pl deal ) i când comanda „s fie compromis” (col. Ghe. Cr ciun, în Dosarul de urm rile operativ nr. 564) nu avusese suficient timp pentru a da rezultatele din ziua de azi. În 1948 mân stirea Brâncoveanu era înc în reconstruc ie: „Sfântul rinte Arsenie era de multe ori obosit deoarece muncea foarte mult i fizic sco ând pietre din râu” (Sora Aurica Tinca, în vol. rturii din ara F ra ului despre p rintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, ra , 2004, p. 108; în Autobiografia pe care o redacteaz în arest pe 23 iulie 1945, ieromonahul Arsenie scrie c în primii doi ani s-a ocupat de gospod rie, fiind primul i singurul c lug r la M-rea Brâncoveanu, c apoi s-a c lug rit Serafim Popescu pe care-l rugase s primeasc preo ia. „A a au început slujbele la M stire”. În iarna 1941-1942 s-au trezit cu o „avalan de oameni de toate vârstele i treptele” sociale, astfel c „s-a v zut silit” s primeasc i el preo ia în prim vara anului 1942). Stare ul Arsenie Boca a conceput (dup model athonit) înfrumuse area împrejurimilor m stirii printr-o minunat gr din (vezi poza din 1946 în vol. P rintele Arsenie Boca, Omul, zidire de mare pre , Ed. „Credin a str mo easc ”, 2009, p.

164) impresionând - chiar dup mutarea sa la Prislop - vizitatorii str ini adu i de Mitropolitului Nicolae B lan la Sâmb ta de Sus, dup cum am citit dintr-o scrisoare de mul umire adresat de un vizitator englez postat pe pagina de internet a Mân stirii Brâncoveanu, unde era ad ugat i informa ia c la data respectivei vizite era i tân rul Teofil P ian c lug r pe acolo.

Dup „re inerea” P rintelui Arsenie Boca din toamna anului 1944, a doua oar se pare c a fost închis la Râmnicul Vâlcei i la Bucure ti între 17 iulie - 30 iulie 1945. A treia oar a fost anchetat în 1946, a patra oar anchetarea s-a prelungit între Sf. Pa ti (5 mai) pân prin august 1948, arestare „scurtat ” de Florin Bichir (membru CNSAS) la „o lun i jum tate”, cum apare trecut i în Wikipedia româneasc , enciclopedie on-line confiscat de o mafie cu interese ascunse, dar dit anti-române ti (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citit printre rânduri, text în edi ia tip rit pe hârtie a revistei „Vatra Veche”, Târgul Mure , 2/2014, pp. 46-50, sau http://www.isabelavs.go.ro/

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Articole/IsabelaVS-WIKIPEDIAro19.htm ). Înjum irea perioadei de întemni are din 5 mai pân în iunie nu corespunde cu m rturia unui tân r arestat f motiv în 1948 i inut în regim de exterminare vreme de 13 ani de zile.

La Siguran a din Bra ov elevul Luca C lv san (1925-2010) prime te la sfâr itul lunii iulie 1948 din mâncarea ieromonahului Arsenie Boca pe care acesta avea voie s-o împart „si la cei din beciul Siguran ei”. Elevul consemneaz peste ani c n-a îndr znit s -l abordeze atunci „din cauza gardianului”, dar prezen a stare ului de la Sâmb ta de Sus i-a „f cut bine în plan sufletesc” (vezi L. C lv an, online la http://www.fericiticeiprigoniti.net/arsenie-boca/1433parintele-arsenie-mangaietorul-flamanzilor-din-temnita ). Pe când obi nuia s mearg i el în pelerinaj la Sâmb ta s -i asculte Sfântului Ardealuilui inspiratele predici care adunau zeci de mii de pelerini la stirea Brâncoveanu, profesorul Dumitru St niloae scrisese c rintele Arsenie Boca „a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, adic o personalitate de o înalt statur monahal , cum n-a mai avut Biserica noastr Ortodox Român ”.

A cincea oar P rintele Arsenie Boca a fost arestat de la M-rea Prislop, pentru 14 luni de zile, din 15/16 ianuarie 1951 pân pe 25 martie 1952, anchetat prin sediile Securit ii, închis la Ocnele Mari apoi dus în lag rul de exterminare de la Canalul Dun re - Marea Neagr („Drumul f pulbere”, prosl vit de comunistul Petru Dumitriu care a „împrumutat” - f trimiterea necesar la surs - titlul murdarei sale scrieri din poezia Cântecul Dun rii a marelui poet Nichifor Crainic, vezi rev. „Gândirea”, Serie nou , Anul VII, Nr. 4-5/1998).

Anul imediat urm tor, din M stirea Prislop (g sit în ruin i rectitorit de el), vestitul duhovnic este arestat de Rusalii (7 iunie 1953) într-o încercare a poli iei politice de a-l amesteca în grupul unor antropozofi clujeni. Iar când în 1955 trupe de circa trei sute de Securi ti condu i de generalul NKVD Boris Grumberg alias Nicolschi (/Alexandru Nicolau) aresteaz cam tot atâtea m icu e de la M stirea Vladimire ti de lâng Tecuci, P rintele Arsenie Boca este i el anchetat i schingiuit în diverse locuri de deten ie (neînc lzite iarna) vreo ase luni din septembrie 1955 pân pe 7 aprilie1956, ocazie cu care a contractat probabil tuberculoza men ionat în 4 febr. 1964 de informatorul Iulian Nicoar din Sibiu, care notase c din cauza tuberculozei „medicii i-au interzis postul” acestui c lug r riguros, „exagerat în preten iile de via curat ”. Din dosarele de securitate mai afl m c informatorul „Tâmplaru” consemnase într-o not cum

Auguste Renoir - Peisaj însorit

29

rintele i-a spus în 1984 c „a fost cercetat i de securitatea sovietic , dar nu a fost g sit vinovat” (vezi rintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni, Editura Agaton, F ra , 2011, p.18).

De toate anchet rile i arest rile f motiv ale P rintelui Arsenie Boca este greu de aflat, c ci dosarele lui de urm rire au fost probabil „periate” de dovezile multor abuzuri ale unui stat poli ienesc men inut 45 de ani prin „încarcerarea în mas a popula iei, cu prioritate a elitelor politice, intelectuale, economice, ecleziastice, militare i ne ti - într-un cuvânt, din toate sferele de activitate” (vezi articolul istoricului erban Papacostea din febr. 2007 intitulat Crima regimului comunist). Interesant (chiar memorabil!) este faptul c cei care au putut selecta oarece pagini din cele ase dosare de Securitate ale rintelui Arsenie Boca nu i-au pus problema clarific rii perioadelor de deten ie. În volumele „cu preten ii academice” tip rite din 2009 încoace arest rile P rintelui Arsenie Boca sunt imprecis amintite, ca ceva secundar, cum lipsit de importan le-a p rut cercet torilor i problema contrafacerii unor documente menite s ascund adev rul mor ii martirice a „celui mai mare duhovnic român din secolul XX” ca urmare a unei atroce schingiuiri din noiembrie 1989. Dubioas ne pare în primul rând a a-zisa „scoatere de sub urm rire” din 7 octombrie 1989. Î.P.S. Serafim Joant , Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale i de Nord, spunea c „urm rirea P rintelui Arsenie Boca a fost încheiat doar cu o lun înainte de moartea sa, de i, din cauza unei paralizii, na mai putut ie i din cas în ultimii doi ani ai vie ii” (Fost-am om trimis de Dumnezeu, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p. 20). Documentele ce „atesteaz ”, vezi-Doamne, „scoaterea de sub urm rire” cu „o lun înainte de moartea sa” au fost cu grij îndosariate. Documentul -„cheie” (citat mai peste tot) îl constituie propunerea de încheiere a urm ririi scris de Cocârlea Constantin pe 29 septembrie 1989.

Spre a p rea cât mai conving tor a a-zisul dezinteres oficial al poli iei politice comuniste terorizând elitele marginalizate, documentul-cheie este precedat de note ale aceluia i maior de la Securitatea din Sinaia în care P rintele este prezentat ca intuit la pat i în imposibilitate de a se deplasa în decursul anilor 1988 i 1989 (cum reiese i din opinia Î.P.S. Serafim Joant ), tocmai în perioada când fusese v zut în 1988 la M stirea Prislop (pe 17 dec. 1988 de c tre Preasfin itul Daniil Parto anul, pe atunci preot la Prislop, vezi vol. rintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p. 13 ; la o slujb de la M stirea Prislop, P rintele Arsenie Boca ar fi vorbit - cu un an înainte de împu carea Ceau tilor - despre „sfâr itul dictaturilor” comuniste, î i amintea preotul Cr ciun Oprea care în 1988 l-a v zut ultima dat pe Sfântul P rinte martirizat de Securitate). V zut de Pa ti ale anului 1989 a fost P rintele Arsenie Boca i la Biserica din satul Dr nescu, dup cum afl m de la P rintele Dumitru de la M stirea Sf. Ilie din Albac i de la pr. Simion Tudoran pe care, în ziua de 27 oct. 1989, P rintele Arsenie Boca la s rutat de r mas bun în sufrageria vilei a emântului monahic de la Sinaia, spunându-i este „ultima oar când se v d”. La M stirea Prislop (închis în 1959 i redeschis din 1976), P rintele îndemnase m icu ele s „pun perdele la ferestre”, s se mai fereasc de securi tii care-l urm resc în permanen : „Eu când pornesc din Bucure ti i ei pornesc, ajung înaintea mea aici” (maica Marina Lupu, stare a Mî-n stirii Bic din jud. S laj, în vol.

Alte m rturii despre P rintele Arsenie Boca, 2008, p.45). (va urma)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Alexandru C^R}U

O radiografie a gândirii poetice: Nichita Danilov ... nu numai cu p ine tr ie te omul... Luca 4,4 Radiografia este, dup DEX, „fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radia ii de tip special”.

Deschis printr-un pseudomanifest poetic (Odat cu timpul i apa) poezia lui N.D. e marcat de o dubl structur : a imaginii i a conceptului, care se împletesc într-o m sur limitat . Imaginea penduleaz între simbolism i expresionism pur - care prin ocul administrat privitorului îl oblig s i schimbe modul de a privi i, mai ales, de a percepe lumea. O lume împ it în fragmente pur vizuale, aidoma unei oale ce s-a spart.

Rezultatul e o reconstituire sau o reconstruire a universului primar. Aten ia este acordat elementelor primare, descrise atât de expresiv de Heraclit, în sec..., „odat cu timpul i apa / toate se vor scurge intr-una”, dup cum a fost scris: „panthá rhei”. Iar dac toate curg într-un sens al mi rii aristotelice, se vor aduna i „se vor scurge într-o singur inim ”.

Acesta e momentul intim al descoperirii fiin ei, momentul trecerii i transform rii filosofiei antice în cre tinism: „inima mea i inima ta / i toate inimile noastre / se vor scurge într-o singur inim / atoateiubitoare / [...] i to i ochii no tri / se vor scurge întrun singur ochi / atoatev tor”.

Din „lacrima care alearg pe ape” spre “tu cel care m strigi din adâncuri / i m chemi în adâncuri!” o analiz antitetic a chipului str bate umbra pentru c aceast reprezentare a sinelui se afl , sau se constituie pe sine, într-un spa iu static: „c ci chipul meu / nu-l vei putea tulbura niciodat !”.

Desprins , deopotriv , din psalmii Vechiului Testament i din cei creiona i, cu atâta sudoare, de Tudor Arghezi, imaginea propus de N. Danilov impresioneaz prin intensitatea rug ciunii: „Cum se sprijin nourii negri de cer, / a a se sprijin / sufletul meu / de umbra ta, Doamne!”. R mâne de stabilit dac , într-adev r, acel „chip” se va afla într-un asemenea echilibru, „de netulburat”.

Un amplu poem, Suflete la second-hand, - un titlu excep ional - l mure te, prin dimensiunea sa profund epic , demersurile lirice anterioare. Acumularea hainelor în tramvaie: „paltoane, fulare, p rii, m nu i” înlocuie te imaginea persoanelor pe care, aceste ve minte nu par s le acopere. E o degradare a erosului - degeaba „fecioare albastre alunec prin înserare / cu picioarele sub iri, ca de iezi”!

O scurt privire aruncat spa iului sacru ar ridica, în aparen , multe întreb ri; nu e necesar s mai fie puse: „În biserici icoanele stau lipite de pere i / sfin ii se rotesc cu capul în jos: / cu hainele însângerate / acoperindui umerii goi / alearg ultimul Cristos” [am respectat ortografia autorului].

Iar dac sfin ii î i modific pozi ia în icoanele în care chiar ei sunt reprezenta i la ce ne putem a tepta? La ocrotire din partea acelora i sfin i care coboar spre noi, cei plini de p cate, i ne trântesc, peste „umerii goi” „hainele [lor] însângerate”? „Alearg ultimul Cristos”. De ce ar fi ultimul? A existat i primul? În fond „pe str zi seara curge lent / ies sufletele toate de la second-hand”. În Anotimp versuri de mare valoare se scurg, rapid, într-o structur complex , nu neap rat „adev rat ” ci marcat , îndeosebi, de marea valoare estetic . Aici se împletesc vechi obsesii („acest sfâr it de secol / împro cat spre pere i!” - care trimite spre secolul XX, poezie malefic , într-un expresionism inacceptabil, împ nat de referin e culturale care nu pot defini, în nicio sur , hulitul secol „num rul XX”). Între Marquez, Nietzche i pasul de lun nu a existat, niciodat , ceva comun. „Einstein murise / i Dumnezeu era deja mort!”.

O viziune oribil , de un expresionism pur, asumat, se afl , pe deplin exprimat în Gânduri. Amestecul lumilor, amestecul visului cu a a-zisa „realitate”, „ca în tablourile lui Brugel”, sperie prin viziunea delirului împletit cu împlinirea faptei: lui Danilov nimic nu-i este str in pentru c el umbl prin sine „ca printr-un anotimp bolnav”, prin timpul geografic, al anotimpurilor anului, care trec

printr-o „mie de capete retezate / a teapt ce anotimp?”. Unul singular, al mor ii privit ca o reg sire în spa iu: „bra ele cui vor fi sem nate pe câmp, / din ii cui vor r ri din iarb ?”.

A descrie, întrebându-te, „Cine ne-a zidit în frunte aceste ferestre, / cine ne-a zidit în piept / aceste scunde u i?”. R spunsul e dat prin „glasul mamei” auzit „prin zidul întunecat”: „De ce ai venit aici, / pentru ce te-ai întors? / Pleac , ie i cât mai ai timp”. Într-o invoca ie a Dumnezeului Tat , definit prin atribute esen iale, enumerate succesiv, se ajunge la concluzia c omul se situeaz „singur în fa a mor ii”. E îndeajuns. Întreaga enumerare a atributelor expuse în aceast „invoca ie” nu folose te nim nui nici sub raportul cunoa terii, nici în ceea ce prive te esteticul.

Despre semnifica ia numelui atribuit, nomen, -is, mul i i-au dat cu p rerea, aparent împlini i prin ce au crezut c semnific punctele cardinale [„La temelia casei mele / am îngropat patru zaruri / unul la r rit, unul la apus, / unul la miaz zi, unul la miaz noapte”]. Medita ia asupra propriei condi ii reprezint asumarea unei st ri de fapt: „Dragostea ei tot tu ai stins-o. Cândva”.

Dac nu exist o evadare prin eros („nu tii pe care um r capul s -l pleci / îl culci pe um rul trist al iubitei”), peisajul exterior se va reg si la suprafa a memoriei dar nu neap rat în acele profunzimi inegalabile. Într-un peisaj nocturn - marcat de mecanicism i de pseudofiin e, un poet se întreag : „Am fost, mai sînt?”. Acela i poet realizeaz un „autoportret încrustat pe o lacrim ”, terminat prin exclamarea, provenit din Ecleziast: „Eu / mortul!”. Dac din Evanghelii „lini tit cre tea cenu a”, spa ii închise se deschid de-asupra lucrurilor i fiin elor, într-o deplin în elegere a condi iei umane: „acest drum nesf it / ce se sfâr te în toate...”

Aurul lumii descrie o alt Cin cea de Tain , în care cel care tr deaz „î i vinde patria”, de „la loc de cinste [...] a ezat în capul

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mesei i acolo l sate e s petreac ”. Urmarea, previzibil , e succint exprimat : „poporul” vede „c e fericit” conduc torul. Tot din Vechiul Testament se desprinde i întâmplarea, admirabil descris , „pentru aur i-a vândut patria, / cu aur a fost r spl tit!”.

Iar ce urmeaz e, firesc „ghilotina”, de un expresionism pur: „ghilotina cade pe gât, / capul se rostogole te în co , / ochii se holbeaz , / gura se casc . / Mul imea aplaud . / Trupul se cabreaz , / sângele ne te din gât i împroa fereastra”.

Obsedanta descriere a mor ii e transcris de cel numit „b rbatul [care] scrie atent [...]” iar „apoi se terge pe mâini / i închide registrul”.

Dac „în spatele fiec rui om / st de veghe un înger” separa i dar împreun , ce determin omul, privind „aceste mâini fine ca ni te aripi” -i „acopere ochii”? Acel spa iu deschis a rodit, a existat sau nu?

Sufletul se întoarce spr e cosmos („sufletul meu se întoarce la sine / tot mai singur i mai bolnav” (parcurgând un spa iu mort, „negre priveli ti”. Salvarea, ipotetic , nu st în eros deoarece „nici dep rtatul ip t de dragoste [...] nu mai tulbur în untru nimic”; nici în thanatos, în „chemarea nostalgic a mor ii”. Peste toate plute te „neîndur toarea raz a lucidit ii”, puterea con tiin ei de a judeca obiectiv.

O imagine neverosimil a Mântuitorului este cea între „de ert i pe ape”: „Venir i-i cur / cruce de nisip pe t lpi, / îi ziser apoi: / Acum du-te-n de ert / i umbl pe ape ...”.

Situat într-un spa iu închis („am înconjurat mari ziduri, mari por i”) cel care î i transcrie propria existen penduleaz între timp, estetic i spa iul trupului. Peisaj cu ziduri i u i trebuie citit invers, de la sfâr it spre început: „O mul ime de u i se deschideau / în corpul nostru. Umbra lor ne acoperi cu încetul”. Într-un spa iu deschis dar nonspecific, în care „doar zidurile se ar tau livide în mijlocul câmpului ars” cresc alte „ziduri drepte de piatr , neobi nuit de înalte /”.

Un spa iu plan, o câmpie arid , deschis privirii, se delimiteaz , (fa de cine?), prin ziduri înalte, crescute din p mânt. Aflat, prin voia întâmpl rii, în untru, omul creat de N.D. se îndreapt spre un altfel de timp, interior surat prin b ile propriei inimi: „Inima ni se auzea b tând din umbr . / Apoi veni lini tea. Noaptea”. Femeile „tinere cu urne în mân ” (purtând a c ror cenu ?) sunt cele care poart b rba ii într-un alt spa iu, al dezorient rii: „[...] Ni se p rea / c mergeam spre interior, c nu sîntem / departe de centru.

Noi îns ne îndep rtam mereu / într-un ve nic

i nesf it exil”.

Drumul r cit, instabilitatea i necunoa terea spa iilor parcurse, por ile care trebuie deschise pentru a fi trecute, „aceea i larm cre tea din untru: osta i ce- i izbeau de piept scuturile / i caii ce- i ar tau ner bdarea”, ne duc spre un singur spa iu, esen ial, al Cinei cea de Tain , acolo unde „erau doisprezece. Mâncau un bob de grâu, / din cel de-al treisprezecelea str lucea doar aura. / Bobul de grâu în împ eau în / dou sprezece p i. Beau un strop de vin. / Asta le era hrana i b utura”. Ampl descriere metaforic a tainei euharistiei, Doar aura se constituie într-o asumare: „Ei beau sângele lui / i m nânc trupul lui. Zi de zi, bob cu bob. / Pic tur cu pic tur : din el a mai r mas doar aura.” Chiar dac nu sunt de acord cu aceast viziune nu-mi r mâne decât s admir marea frumuse e a versurilor.

Totu i e uimitor ceea ce urmeaz , în Contempla ie: sufletul se reg se te pe sine, prin durere („ziua m dori / i seara m dori”).

Pornind din acela i Vechi Testament, modelul omului e închipuit dup chipul i asem narea Creatorului s u, prin încercarea identific rii sufletului cu psihicul: „Nu tiu cine e ti i care i-e înf area / i nu tiu dac semeni cu chipul meu / a a cum seam omul / cu chipul divin”. Suferin a, acel sentiment determinat de pierderi, duce spre alte spa ii: „îmi pare c e ti / însu i spa iul de dincolo”.

Spa ii necunoscute, spa ii ale trecerii.

Printr-un vers de o mare sensibilitate poetul se raporteaz la Dumnezeu, pe care-L descrie dincolo de spa iu i de timp, din adâncurile sufletului: „te simt în adânc cum suni ca un clopot plin de singur tate”. E singur tatea celui ales, pentru c omul, asemenea Creatorului, se simte „la fel de singur”, „în untrul meu i în afara mea”. În ultima poezie - Peregrin ri – „Gonesc i eu, um r la um r cu poetul] pe str zi turalnice / sub cl diri bântuite de umbr ”. Încerc m s ne situ m acolo unde credeam

31

suntem, „sub chipul celui r stignit sub slini înro i / dup fiecare col ”.

Disolu ia eului este urmat de disolu ia spa iului perceput: „acesta nu sînt eu i aceasta nu este fa a mea”. Degeaba fuge cel ruia apa-i r spunde: „acesta e ti tu i aceasta este fa a ta / pe care o ascunzi în claruri de lun ”.

Cel care nu s-a identificat cu cine trebuia nu poate spera la nicio mântuire, nici teologic , nici estetic . O mare problem se deschide, prost definit în urm toarele versuri: „pun un zlot de argint / în gura cer etorului mort / i strig: / acesta nu sînt eu i aceasta nu e fa a mea”. A cui fa este?

Ultima strof , colorat i declamativ nu face decât s confirme autenticitatea rândurilor de mai sus: „În fa a bisericii vechi / m pr bu esc pe treptele ro ii / n dite de mu chi i de ierburi / roase de pa i i de vreme i strig: / aceasta nu sînt eu / i aceasta nu este fa a mea / în timp ce cîinii latr sub clarul de lun : acesta e ti tu / i aceasta este fa a ta / pe care o ascunzi în claruri albastre de lun ”. În Anotimp se afl o cheie ascuns , poate recunoa terea unui vechi p cat; cunoa terea poetic , de la con tientizarea sentimentului mor ii, în spa iul câmpiei („Bra ele cui vor fi sem nate pe câmp, / din ii cui vor r ri din iarb ?”) spre medita ia prin ului Danemarcei, pe marginea mormântului proasp t deschis.

Metafora mor ii e un fragment al unei gândiri care s-a spart, al condi iei umane. Mai mult, prin el „trec ca printr-un ciudat anotimp” cele adunate - prin seceri - degeaba. Simpla întrebare: „dac am secerat / unde i ce am secerat?” e marca unui întreg destin, atât de expresiv disimulat într-o alt întrebare: „ i dac adun, când i pe cine adun?”.

Poezia lui Nichita Danilov se deschide, desf urându-se pe marile spa ii, a c ror amplitudine este egalat doar prin sondarea adâncurilor, numai pentru a se închide în alt spa iu plan, cel al con tiin ei.

Auguste Renoir - Plaja din Guernsey

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Stelian GOMBO{

Rela\ia dintre Dumitru St[niloae ]i Arsenie Boca Rela ia dintre P rintele Profesor Dumitru St niloae i P rintele Ieromonah Arsenie Boca implic o delicat abordare. În decursul primei sale studen ii (1929-1933), tân rul Zian Boca îl va fi cunoscut pe Dumitru St niloae, pe atunci „profesor suplinitor la catedra de istorie (bisericeasc ) a Institutului Teologic din Sibiu”. Dup absolvirea Academiei de Arte Frumoase din Bucure ti (1938), Zian Boca întreprinde unicul s u pelerinaj la Athos (martie-mai anul 1939). De acolo se va întoarce cu un „caiet de texte ascetico-mistice”, pe care Dumitru St niloae îl va folosi la redactarea primei traduceri din Filocalice.

Acest lucru este recunoscut în prefa a volumului din anul 1947: „...la unele scrieri am folosit i cópii de pe manuscrise române ti mai vechi de la Athos, aduse de P. Cuv. Sa Serafim Popescu i de P rintele Ieromonah Arsenie Boca”

Despre Manuscrisul Filocaliei în transcrierea P rintelui Arsenie Boca

rintele Arsenie Boca

rintele Dumitru St niloae

Aportul P rintelui Arsenie la realizarea Filocaliei nu se opre te aici. Prefa a edi iei din anul 1947 men ioneaz : „Un cald cuvânt de mul umire trebuie s aduc P. Cuv. P rinte Ieromonah Arsenie Boca, de la Mân stirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioar , care mi-a r mas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit s scrie dup dictatul meu cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. În afar de aceasta, prin prezen a aproape necontenit i prin st ruin a ce-a pus-o pe lâng mine de-a face aceast traducere, mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca s pot duce la cap t o munc atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred a i fi s vâr it-o. Iar dup ce din prima edi ie a vândut 800 exemplare, prin abonamentele f cute pentru a doua, mi-a dat imboldul hot râtor s o tip resc din nou. Tot P. Cuv. Sa a executat i coperta.” În prefa a volumului II, traduc torul este i mai generos: „Ajutorul hot râtor la tip rirea acestui volum l-a dat îns iar i bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie de la mân stirea Brâncoveanu. Datorit abonamentelor masive ce le-a procurat P. Cuv. Sa, am putut face fa unor greut i ce se ridicau ca mun ii în calea tip ririi acestui volum. P. Cuv. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei române ti. Dup imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sus ine cu putere nesl bit lucrarea de tip rire. Dac Dumnezeu va ajuta s apar întreaga oper în române te, acest act va r mâne legat într-o mare m sur de numele P. Cuv. Sale i de mi carea religioas pe care a trezit-o în jurul mân stirii de la Sâmb ta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradi iei ortodoxe i cu mijloacele cele mai curate duhovnice ti, ale

înv turii st ruitoare i ale dragostei de suflete” În prefa a volumului urm tor (III), aprecierile sunt succinte dar la fel de elogioase: „Preacuviosul P rinte Ieromonah Arsenie a reînviat cu via a i cu propov duirea duhul Filocaliei în via a religioas a poporului nostru”. Sau: „Preacuviosul P rinte Arsenie Boca împreun cu mi carea religioas din jurul Mân stirii Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei române ti”. În sfâr it, prefa a volumului IV afirm c „P. Cuv. P r. Ieromonah Arsenie Boca… a continuat s dea acela i sprijin hot râtor (la tip rirea Filocaliei) prin abonamentele cute” (cf. http://alexandruvalentincraciun. wordpress.com/2010/10/25/parintelearsenie-boca-si-locul-sau-in-spiritualitatearomaneasca-o-smerita-reconsiderare-2/)…

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Despre coperta Filocaliei în viziunea rintelui Arsenie Boca Dup evenimentele din anul 1989, P rintele Profesor Dumitru St niloae i-a dat acordul pentru retip rirea volumelor I-IV din Filocalie, în acest scop întocmind o nou prefa . În mod surprinz tor, nici o men iune la contribu ia - atât de apreciat alt dat - a rintelui Arsenie, nu apare în text. Ne-am putea întreba: care sunt ra iunile acestei omisiuni? Cu noble ea i discre ia ce-l caracterizau, P rintele Profesor Dumitru St niloae nu s-a gr bit s clarifice chestiunea: „Nu v mai pot spune nimic despre el”, declara, întrun remarcabil interviu luat de Crina i Florian Palas în luna aprilie a anului 1993. Cu câteva fraze înainte, asociase personalitatea P rintelui Arsenie cu cea a lui Corneliu Zelea Codreanu: „Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine i st tea luni de zile uneori... Era o tain în el, era un om care spunea cu hot râre, nu spunea cu ezit ri, cum spun al i oameni, i cum i eu îmi dau seama c nu pot defini lucrurile. ...Dar nu tiu de ce n-a mai venit la mine...

Corneliu Codreanu era i el o figur foarte interesant ; i atr gea ca i Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic... acela i spirit hot rât i sigur. Alegea o cale i gata; mergea pe ea. Impresionau amândoi prin forma lor hot rât de a fi. Era un dar al lor. Cred este o oarecare asem nare între ei, parc erau o piatr , o stânc ”.

Despre Corneliu Zelea Codreanu i p rintele Ieromonah Arsenie Boca... i totu i! R sfoind amintirile Lidiei Ionescu St niloae (prima edi ie: Humanitas, 2000), ne putem face o idee despre „r ceala” survenit între profesor i fostul s u student.

Considera iile fiicei marelui teolog trebuie îns „filtrate” de subiectivismul inerent orirei evoc ri i confruntare - când ansa neo permite - cu alte referin e documentare.

Lidia St niloae ne-a l sat, indiscutabil, cea mai emo ionant m rturie despre omul Dumitru St niloae. Amintirile te cuceresc prin naturale e i prin acel parfum al unei lumi disp rute parc pentru totdeauna sub „teroarea istoriei”. Din p cate, nu lipsesc inexactit ile i unele afirma ii discutabile, lucru observat de c tre comentatori. Despre biografia P rintelui Arsenie, autoarea afirm , de pild , c „(Zian Boca) fusese student la pictur la Bucure ti, vreme de un an. Apoi s-a hot rât pentru teologie”. Ori, din documente reiese c P rintele studiase întâi teologia la Sibiu (1929-1933), pentru ca apoi s frec-

venteze timp de cinci ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucure ti, pe care o va absolvi (cu brio) în anul 1938...

Despre Belle-Arte: foaia matricol a studentului Zian Boca...

Principala „lovitur ” pe care Lidia St niloae o aduce memoriei P rintelui Arsenie Boca const în insinuarea de „slav de art ”.

Astfel, în formularea autoarei, P rintele Arsenie ar fi c zut prad unor „atitudini extravagante, câtu i de pu in în spiritul dreptei credin e”, care l-au condus la „spectaculozit i ieftine i exalt ri discutabile”. Leg turile cu P rintele Profesor Dumitru St niloae au încetat ca urmare a deciziei P rintelui Arsenie Boca de a transforma M stirea Prislop întro m stire de maici. (Se pare c P rintele Profesor Profesor Dumitru St niloae considera mai oportun o ob te de c lug ri.) De atunci, afirm autoarea, „P rintele Arsenie n-a mai revenit niciodat la noi”. F a minimaliza gravitatea acestei neîn elegeri, ni se pare (totu i) greu de crezut c ea ar fi putut submina o prietenie atât de frumoas . Din nefericire, în lipsa unei m rturii concludente, taina acestei „rupturi” va r mâne pentru totdeauna nedezlegat (Cf. http://alexandruvalentincraciun.wordpress.com/2010/10/25/ parintele-arsenie-boca-si-locul-sau-inspiritualitatea-romaneasca-o-smeritareconsiderare-2/)…

Despre raportul i rela ia dintre rintele Arsenie Boca i familia rintelui Profesor Dumitru St niloae...

Lidia St niloae: „Vreau s accentuez înc o dat , cu toat r spunderea, ca una care am fost de fa la aceste împrejur ri, c tata a inut mult la p rintele Arsenie, atâta vreme cât acesta s-a men inut în limitele îndatoririlor de mai sus («de via aspr , ascetic , riguroas » - L.S.), încadrându-se strict în concep iile i prescrip iile Sfin ilor P rin i i ale tradi iei monahale. i a a teptat de la el realizarea unei înnoiri, a unei învior ri a religiozit ii populare, în acest cadru bine conturat. Dar, de la un anumit moment, când P rintele Arsenie Boca a adoptat alt mod de a vedea lucrurile, rela iile dintre ei s-au r cit, tata nu i-a mai aprobat felul de via , iar p rintele Arsenie Boca n-a vrut s accepte critica i observa iile tatei. i sentimentele lui St niloae în urma acestei îndep rt ri se pot descrie printr-un singur cuvânt: dezam gire profund ”. Din acest fragment nu rezult care a fost motivul real al divergen ei dintre cei doi. Acel „alt mod de a vedea lucrurile” e pu in probabil legat de transformarea Prislopului într-o m stire de maici, lucru care,

33

în concep ia P rintelui Profesor Dumitru St niloae, ar fi condus la un stil de via „contrar prescrip iilor Sfin ilor P rin i”. Dimpotriv , dup cum reiese din Hot rârea Sinodului Mitropolitan (9 noiembrie 1998) prezidat de tre IPS P rinte Arhiepiscop i Mitropolit Nicolae Corneanu, prin care se desfiin a actul de înl turare a P rintelui Arsenie de la M stirea Prislop „...Via a îns i a m stirii (a fost) tributar rânduielilor pe care ob tea încropit în anul 1949 i transformat în m stire de maici în luna aprilie anul 1950, lea respectat cu sfin enie... Ob tea Prislopului nu s-a înstr inat niciun moment de via a Bisericii Ortodoxe Române”...

Revenind la insinuarea de slav de art , este un fapt c P rintele Arsenie Boca nu era nici pe departe tân rul neexperimentat pe care ni-l descriu memoriile Lidiei St niloae, ci un om al c rui discern mânt ajunsese la maturitate. Ne-o dovedesc, printre altele, însemn rile din acea perioad : „Ispita sfin eniei este cea mai rafinat capcan a mândriei ... de aceea sfin ii adev ra i sunt cei ce nu tiu c sunt sfin i, ce in mor c -s p to i”... „O sfin enie con tient ar putea c dea ca fulgerul în ispita sfin eniei”. „Mântuirea se lucreaz numai pe ruinele egoismului”... „Mândria singur , chiar sub cea mai sub ire form a sa, cum e p rerea de sine, dac nu e iat din r cini este în stare s risipeasc din suflet toat via a dup duh. Nu e mândria urâciunea pustiirii? De aceea când te crezi bun, s tii c e ti nebun i s a tep i ocara ca s te cur ti”.

Lucru regretabil, scrierile P rintelui i se par autoarei ni te „compuneri minore”, care „n-au atras niciodat aten ia, nici a speciali tilor, nici a cititorilor de scrieri spirituale”!...

(Ca o circumstan atenuant , amintim c abia în anii din urm au ie it de sub tipar în condi ii grafice de excep ie cele mai reprezentative texte ale P rintelui Arsenie.

Preacuviosul P rinte Ieromonah Arsenie Boca i sfânta sa lucrare: „C rarea Împ iei”…

Este adev rat c popularitatea de care sa bucurat P rintele Arsenie Boca la M stirea Sâmb ta ( i apoi la M stirea Prislop) a fost uria . Dar trebuie ad ugat c P rintele nu a c utat acest lucru, ci „mul imile îl îmbulzeau, ca s asculte cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 5,1): „Dup câ iva ani de la c lug rirea mea i intrarea mea în preo ie, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urm rit: o mare influen în popor, o faim de predicator i de preot. Datorit cuno tin elor ce le adunasem în vremea studiilor, i pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rea marginile aprecierii juste i m credea excep ional de înzestrat. De nenum rate ori am încercat, i mai încerc, a le mai stinge capriciile unei credin e necontrolate, cea de domeniul fanteziei - c aceasta nu mântuie te - i abia am izbutit s -i scad la o iubire pe care mi-o p streaz f s m mai întrebe”... Într-o pagin de jurnal, P rintele Arsenie Boca î i reafirma „hot rârea de a st vili din pastora ia noastr , tot inutilul magic dup care umbl poporul”. De altfel, inclusiv Securitatea lua la cuno tin , prin agen i infiltra i, de faptul c „lumea i-a f cut o fals reclam , a exagerat anumite lucruri i din aceast cauz a avut de suferit”.

Dosarul informativ al P rintelui Arsenie Boca ne permite s complet m acest tablou.

Astfel afl m c , începând din anul 1946, P rintele era „cunoscut de domnul ministru Gheorghiu-Dej i de Teohari Georgescu..., care voiau s -l promoveze într-un post de episcop”. (Singura explica ie pentru „ratarea” acestei oportunit i, nu poate fi decât... fuga de slav de art !) Mai mult, conform rturiei IPS P rinte Arhiepiscop i Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, dup anul 1948, însu i Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, pl nuia s -l ridice pe P rintele Arsenie la rangul de arhiereu: tiu cu siguran c Patriarhul se gândea -l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoa te, Arsenie a fost arestat, dus în lag re de munc for at i apoi, practic, obligat s mân inactiv” Mai tim, de asemenea, c

în acea vreme P rintele Arsenie Boca se afla în bune rela ii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu s profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii - arest rile, în locul confortului urm ririle, în locul recunoa terii - marginalizarea, este la îndemâna oricui s r spund !..

Despre Lidia St niloae: „Împreun cu tat l meu, Dumitru St niloae” (Humanitas, 2000)...

Pentru a încheia acest capitol, men ion m Lidia St niloae avea s recunoasc , peste ani, în P rintele Arsenie Boca - cu care se întâlnise întâmpl tor pe strad - „o persoan anonim , un trec tor pe str zile Bucure tiului i atât”.

Acest anonimat asumat constituie, în opinia mea, latura cea mai fascinant a biografiei P rintelui Arsenie Boca. Acceptarea condi iei de „marginal”, i înc pân la moarte, nu putea veni decât dintr-o deplin contiin a lep rii de sine: „trebuie s fim dezbr ca i de orice i numai pe Dumnezeu s -l avem în suflet”. În ce prive te atitudinea fa de profesorul s u de alt dat , ni se pare elocvent însemnarea P rintelui de pe spatele unei c i de vizit , primit cu ani în urm de la Dumitru St niloae. Este vorba despre faimosul paragraf 13,7 din Epistola c tre Evrei: „Aduce iaminte de mai marii vo tri, care v-au gr it vou cuvântul lui Dumnezeu; privi i cu luareaminte cum i-au încheiat via a i le urma i credin a”. Este, poate, cel mai inspirat „epi-

Auguste Renoir - Drum prin p dure

Anul VI, nr. 3(55)/2015

log” la o prietenie care i-a pus amprenta pe destinul a doi oameni excep ionali...

Dup înl turarea de la M stirea Prislop (1959), sub acuza ia de „activitate ce d uneaz intereselor biserice ti”, P rintele Arsenie Boca î i începe peregrinarea prin Bucure ti, unde va locui i lucra timp de aproape un deceniu (1959-1968). Sub încadrarea modest de „muncitor pictor”, P rintele î i va sa amprenta asupra celui mai impun tor ca de cult din capital : Biserica Sfântul Elefterie Nou. Dup anul pension rii (1968), se dedic pict rii Bisericii din localitatea Dr nescu, jude ul Giurgiu, pe care o termin cu pu in înaintea mor ii i care constituie testamentul s u spiritual. De i misiunea „public ” de propov duire îi fusese interzis , rintele nu va înceta s îndrume sufletele a genera ii de preo i i credincio i. Îns , de acum înainte, mesajul pe care îl va transpune în pictur se va adresa cu prec dere posterit ii. Profesorul Nichifor Crainic observa cu juste e: „Este un stil nou, o pictur nou , ca viziunea nou pe care o por i în suflet”. Aspectul vizionar al picturii P rintelui Arsenie Boca nu a putut trece neobservat, îns nu i-a aflat (înc ) erminia teologic corespuntoare. Prezentarea detaliat din albumul „Biserica de la Dr nescu - Capela Sixtia Ortodoxiei române ti” (Deva, 2005), datorat PS P rinte Episcop Daniil Stoenescu de la Vâr , de i nelipsit de îndr zne e conexiuni teologice, este mai degrab una descriptiv-didactic . Riscurile unei interpret ri hazardate sunt, astfel, de neînl turat! (Cf. http://alexandruvalentincraciun.word press.com/2010/10/25/parintele-arsenieboca-si-locul-sau-in-spiritualitatea-romaneasca-o-smerita-reconsiderare-2/). În încheiere voi spune doar c i rintele Profesor Dumitru St niloae i Preacuviosul P rinte Arsenie Boca au tr it nou zeci respectiv aptezeci i nou de ani, îns în to i ace ti ani, ei s-au uitat pe sine i au cut totul pentru al ii, pentru Biserica pe care a slujit-o, pentru ara lor, pentru Ortodoxia româneasc i universal . S-a mai spus i de c tre al ii, o spun i eu, c a-l numi pe P rintele profesor Dumitru St niloae „p rintele meu” sau „p rintele t u”, ori „p rintele spiritual al unui grup de teologi entuzia ti”, ar fi o adev rat nedreptate.

El este pentru totdeauna „p rintele nostru” - „P rintele Bisericii Universale”.

Cu alte cuvinte, a adar, n jduiesc c vom ti, pe mai departe, s ne cinstim înainta ii a a cum se cuvine de i în aceste vremuri, pre uim mai mult pe al ii de oriunde i de aiurea, c ci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculo i, mai senza ionali!... i totu i, sunt convins de faptul c ce este nobil r mâne iar ce este ieftin, apune...

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Gabriela Gen]iana GROZA

DOAR ÎN AMURG Când amurgul p mântesc Cu-Asfin itul Sfânt ceresc Împreun în eter Poart stelele pe cer, Anii Soarelui se scurg i-n amurg, doar în amurg, i deschide pentru noi Ochii umezi i de ploi. În amurg, doar în amurg, Raze rubinii îi curg Peste trupul lui frumos, Cu lumin , maiestuos.

Iar când Soarele se duce În iatacu-i s se culce, Rug c tre Ziditor Murmur înceti or: ,,Spiritele fie treze, Astrele s le vegheze - Rug ciune din Psaltire Pace pentru-ntreaga fire… În amurg, doar în amurg, Când pe rând clipele curg, Chipul Lunii luminat Lumilor e închinat…

O hlamid îngereasc Poart strai bolta cereasc Când e Soarele-n amurg Însetat de Demiurg.

VIRGULA I APOSTROFUL Gra ioas pe picioare, O pisic din vecini prive te vis toare Dintr-o tuf de ciulini.

E z duf…Vacan a mare…

Iau o carte i m duc În livad , la r coare, Pe o p tur , sub nuc.

Filele se-ntorc domoale

Iar cuvintele perechi Se a tern pe iarba moale, Pe retin , pe urechi...

Dar ce litere viteze!...

De c ldur s-au pitit, Între dou paranteze Loc cu umbr i-au g sit.

Apostroful, mândru tare, Cu frac negru, e un boss, Elegant, nevoie mare i cu mersul lui frumos…

Virgula, în rochie lung , C-un surâs misterios, Las trena s -i ajung Vreo trei metri-n urm , jos…

Se-ndr gesc, î i fac ocheade i tr iesc un vis regesc, Între dou acolade, El i ea se dr lesc... Îmi îndes pe cap bereta i m uit în alte p i, Ca s nu le stric ueta, Sunt discret … ca în c i.

O logodn pun la cale, Preg tesc, plini de mister, Cu confetti i petale, Zaiafet în cartier.

Soarele acum coboar i apune somnoros; Seara blând înconjoar Ceasul lor cel norocos. d cu greu pagina vie, retrag în cas , plec, -n poveste, nu se tie, Amorezii cât petrec.

Cred c i preg tesc ve tmântul, în patru, F urar, Împlini-vor leg mântul i-or fi, sigur, la altar! i- i doresc mai toate cele,

Cas nou i urma i, Ce-or fi dou ghilimele,…

Puii lor cei dr la i!

DARURILE NOP II E-aproape Noaptea, bruna zân , Sfioase stele lucitoare Ascund târzii raze de soare, Cu Seara, oaptele îngân .

Astâmp cu cântu-i moale A puilor nebun joac , Îndoaie ritmuri ca de toac , Sufl rile muncesc domoale.

Se las ea. Preschimb tot, i cheam umbrele acum, Presar lini tea pe drum, Fiorul e al ei nepot.

Din co ul plin cu acadele i felurite roade-mparte, Citind pe nume dintr-o carte, Oche te trupuri prin perdele.

Ici las m rul pe pervaz; Aude sfad -n urma ei i zidurile nasc scântei, Iar neagra râde, face haz…

O v d c -mi face semn i mie; Gr bit e nea teptata i taciturna este gata Ca s îmi vin -n ospe ie.

Mi-ntinde palma într-o doar … iau… s nu iau bunul ei?

Primesc… i-n zbor de funigei luca se strecoar -afar …

Eu darul ei l-ating în tain , Îl duc spre tâmpl i ascult: Îi simt o zbatere-n tumult În a singur ii hain …

Cu coaja rumen m -mbie Al Nop ii har s îl degust i gura-mi lacom de must,

Se strânge-n poft , spre rbie…

Dar buzele-mi r mân închise, Poate-i amar zeama lui…

Renun i-l d rui golului Din camer i cad în vise… În ele Noaptea este Zi i Ziua-n sora ei se schimb La geamuri, calde Zâne plimb …

Panere cu-mpliniri târzii.

TOAMNA Amurgul verii de-i aproape, i face cortul cocolo , Sprin ar sare peste ape În cucurigu de coco .

Din portul ei, doar trena verde Pe creste lunec piezi , În zare trupul i se pierde, -i zvon de toamn -n stej ri .

Octombrie. Lumina-i clar .

Purtând condurii ar mii, Sose te dânsa c-o vioar i cânt strugurii în vii.

Se scald -n p rul de codan Brându ele liliachii, Din poale-i cad câte-o castan , Gutui i mere aurii.

Mantia-i lung , cu chei e, esut -n fire de paing, Iar crizanteme i roini e Suave coapsele-i ating… zduhul lacrim a ploaie, E soarele tot mai zgârcit, În câte-o zi toamna-i vioaie, Dar cât de trist -i la zenit!...

Stai, toamn , nu fi prea gr bit , vine iarna rea pe-aici, i-oi face-n clipa zgribulit osete groase i târlici…

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Mariana Zavati GARDNER (Anglia)

Atunci Atunci m-ai strâns în bra e în labirintul cu biciclete la coala general -n fantome cu frunze uscate la Ziua Recoltei M-ai s rutat printre c pi e prin câmpul cu usturoi eram ascun i în cea între minul cultural i coala primar Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strig tul profei la fereastra clasei noastre de la primul etaj Nu m-ai s rutat în Pia a Florescu din Bac ul bacovian - furtuna se balansa în scrânciob, ploaia b tea grilajul cu tufe muribunde Erai pe-un tandem la oseaua cu trafic nebun - eram într-o c torie spre nic ieri, la col - confuz ! Str fulgera i cocorii plecau în toamn

Erai un alt vis cu maniere rebele bani, muzici, arcu uri, naiuri, l ute, ge i, himere, alaiuri din pene c i tute de fluturi, c i b tute de vise

La aisprezece ani chemi din oglinda cu vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie ruginit de-atâta r sf - în croaziere pe cor bii albastre În visul meu la aisprezece ani te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie imagini dintr-o plimbare lunar în epenite gr mad într-un s rut Etern, împletit, înserat în foi de vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie în arcuri peste dune m runte, fluent, prezent peste dune uria e

Bagatelle Erai un alt vis cu buze fantom în parcul cu havuz i colivii solare cu ascunse locuri de vân toare i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu ochii alba tri în alte lumi cu preeri fragmentate ti i totem, cioplituri senzuale i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu trupul atletic la distan m-ai iubit la Podul cu Lan uri vedenii de nop i i zile trecute pe web i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu haine de marc stingherit în patul din lemn ecologic amintiri colare cu m ti de v paie c i tute de fluturi, c i b tute de vise

Tulburat mi-ai gr it din nisipuri te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie castele din vise i abalone absconse amândoi forme i int - tot una Erai ibis conturat de frunze te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie descoperire lunar , stelar , solar în visul meu la aisprezece ani Eram amândoi actori de himer te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie dune mai mici, dune mai mari tu înc acolo... eu înc aici...

Poame din fulger Se face noapte în vis în iatacul cu jar i saltimbanci pe pere i Se face noapte în vis tu apari fermecat, z cit pe tapiseria gr dinii Se face noapte în vis es tori ne brod m iubirea din ce-a fost în iatac

Absolut iarn f sfâr it, straturi de devieri în vise albastre peste lumea din casa bunicii cu melci i carusel ruginit rulezi nisipul clepsidrei plute ti în lacul cu ascunzi uri, cu vise bizare în cadre din fum i din ghea te petreci în canoe de vis str mutat în islazuri formale în furtuni sacre i interdic ii în tranzit e ti cenu i fum -

Vis Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine lume la amurg în prognoz pe web taifas sau furtun a celor r ma i nu se aud , s nu se vad , s nu...

Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine cheie i sim iri prinse-n u , pe-un alt p mânt, pe-un alt ocean nu se aud , s nu se vad , nu...

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Carmen DOREAL (Canada)

Tinere\e f[r[ b[trâne\e

Povestire @în versuri dup[ un basm de Petre Ispirescu

poem filozofic, semnat de poetul Adrian Erbiceanu George C linescu afirma c „Basmul este oglindirea vie ii în moduri fabuloase”. Fabulos este i poemul „Tinere e f b trâne e” semnat de poetul Adrian Erbiceanu, în volumul cu acela i nume, ap rut la Editura Anamarol, Bucure ti. „...Din adâncu-i o idee / Fulger , stârnind lumin : / „Taci, i î i promit s fie / Darul nostru scris în carte: / Tinere e pe vecie, / Cum i via f moarte!” (Adrian Erbiceanu).

Autorul ridic la e alon înalt literar-filozofic dou planuri interferente, miraculosul i narativul supranatural, preluate din basmul ispirescian cu acela i nume, singurul basm din literatura român , f un «happy end»: „Ceasul, dat la jum tate / De t riile oculte,/ Suflul nop ii îl abate / Peste cei ce stau sasculte, / Urmei s nu-i lase urme / i nici semn c-«a fost odat » / Un fl u n scut s curme / O poveste-adev rat .”

Poetul tie s incite de la început gustul cititorului, aducând în aten ie tenta ia uman de a descoperi piatra filozofal a nemuririi, a tinere ii ve nice: „Vremea curge, cât e vreme... / Numai noi, s racii, parc / N-am avea de ce ne teme / Când cu vreme ne încarc ...”

Tema universal raportat la condi ia

fiin ei umane, în c utarea paradisului pierdut, este testat f r gaz de luptele date între bine i r u conjugate în versuri înc rcate cu rezonan e misterioase i în elesuri profunde: „Du i de vajnica urgie - / Gur sumbr ce absoarbe / Tot ce este urm vie, / Pe întinsurile oarbe - / Se trezir «ca din vise» / Când se domoli taifunul / i v zur , pare-mi-se, /Sus pe cer, doi sori, nu unul. / Ca o for ce desparte / Ce e rece, de fierbinte - / Verdele mijea departe; / Iarba ars , înainte.”

Perisabilitatea destinului omenesc în fa a timpului nemilos este confirmat de dimensiunea tragic a existen ei umane, ve nicit prin aceast continu devenire, de lupt supraomeneasc a personajului donquijotesc, t-Frumos, ce refuz s se resemneze în fa a destinului irevocabil, vânând sublimul nemuririi în universuri fantastice: „Nici n-au pus bine piciorul, / Când... un gol... ca de genune/ Le deschise viitorul / Spre-o nou dimensiune: / Cer, cu fulgere-n risip , / Despletea lumini de astre... / Ora se tr gea în clip ; / Clipa cump nea dezastre. / Iar ei, prin i ca de-o vâltoare / Ce adun i dezbin , / - Dou umbre c toare /Pe o raz de lumin - / Lunecau prin tot fr mântul, / Neavând ce s mai spun ./ Când atinser p mântul: / Nu, tu, soare... nu, tu, lun !”

Refuzând s abdice de la speran a promis , chiar dac aceasta uneori poate fi înel toare, lec ia poemului „Tinere e f b trâne e” ritualizeaz nemurirea în destinul devenirii umane printr-o promisiune în el toare, f cut eroului, de reg sire a timpului pierdut, în schimbul sacrificiilor personale: i c tându- i idealul, / Prin câmpiile de arte, /În galop î i mâna calul / Visând «via a far’ de moarte»”.

Alternând persoana a treia cu întâia i a doua, autorul demonstreaz aceea i m iestrie ini iat în metafore i simboluri cu grij concepute, s secondeze armonia versurilor în curgerea lor liber , muzical .

Metamorfoze, purt toare de ac iuni i valori simbolice, negociaz reg sirea în el toare a paradisului pierdut de Fat-Frumos i a tinere ii f b trâne e, într-o via f de

moarte, în schimbul sacrificiilor f cute. Renun ând la tr irea lini tit a clipelor prezente, cât i la confortul unei vie i obi nuite, condimentat cu sentimente i bucurii omene ti, de iubire, familie, dor de p mânt i de p rin ii dragi, sacrificate în numele unui destin înel tor, personajul principal lupt cu via a i capcanele ei, pe t râmuri str ine: „Când se rev rsar zorii, / Se porni din sl vi un vaier / lm ind în tromb norii, / Fulgerând - tr snind prin aer... /În urgia h uc , / Zarea stând s-o v muiasc , / Gheonoaia-n zbor... luc : / Trup de arpe - cap de broasc ! / Salt iute-n a, st pâne, / i love te f tea, / C de nu, nu-i ce r mâne, / Iar de e, cui vei da seam ? / i se ridicar -n slav ... / F tFrumos - una cu spada -, / Dârz i f de z bav , / Se-avânt , scurtându-i coada.”

Confruntarea dintre bine i r u în acest periplu misterios al lui F t-Frumos, demonstreaz interp trunderea fabulosului în tiparul poemului, preluând subiectul condi iei umane raportat la erou i lupta lui, împotriva condi iei perisabilit ii umane, în fa a timpului neiert tor: „Deci, la drum, cei doi pornir , / Cal i c re ... vii umbre / Pe drumeagul ce se-n ir / Printre dealurile sumbre. / i-ar fi mers ei cale lung , / Tocind t lpile mândriei, / Dac n-ar fi fost s-ajung / La hotarele moiei... /Vremea trece... s revin / i... revine ca s treac ... / Din senin, f pricin , / Vânturile, strânse-n clac , / Hoin rind pe c i antíce, / Împletir lungi spirale, / i-ncepur s ridice / Tot ce întâlneau în cale.”

Preluând tiparul narativ al basmului popular, autorul reorganizeaz evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice i propriului s u stil poetico-filozofic: „Du i de vajnica urgie -/ Gur sumbr ce absoarbe / Tot ce este urm vie, / Pe întinsurile oarbe - / Se trezir «ca din vise», / Când se domoli taifunul / i v zur , pare-mi-se, / Sus pe cer, doi sori, nu unul. / Ca o for ce desparte / Ce e rece, de fierbinte - Verdele mijea departe; / Iarba ars , înainte.” Întreb rile filozofice dezv luie un întreg conflict, în care se testeaz limitele indivi-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dului propor ional cu sacrificiile f cute eroic în drumul luptei cu via a pentru recuperarea valorilor ei de neîntrecut, precum iubirea, familia, p mântul str mo esc, idealuri transmise din tat în fiu, toate acestea laolalt , ad ugând poemului, semnifica ii profunde: „Geaba prinser tustrele / Gustul lacrimii amare, / Pref când în praf de stele / Zilele din lindare... / C nimic nu-i dat s fie / Ca durerea ce te cheam , / Mai presus de Ve nicie: / Dor de tat , dor de mam ! // Când v zur c nu-i cale / S -l re in cu de-a sila, / So ioara cuib de jale, / Împietrit - plânsu- i-1-a, / C pe fruntea sa Pieirea / Sta înscris ca-ntr-o carte - / Semn l sat c Nemurirea-i / Visulviselor de arte!...”

Acceptarea din start a supranaturalului, în cazul de fa adaug poemului un mister spl tit cu restabilirea unui echilibru autentificat: „Totu i, cum în basm se-ntâmpl , / Un unchia b trân cât Veacul / B tând toaca vremii-n tâmpl , / Izvode te Zodiacul: / V muind c i ne tiute, / Timpu-i h zit s fie / Pentru unii - cinci minute, / Pentru al ii - ve nicie!”

Volumul elaborat poetic, dar i intens filozofic, semnat de Adrian Erbiceanu, autentific certificatul de na tere al unui autor de succes, a c rui stea se înal conving tor, pe cerul istoriei literare!

Universe of Differences Universum der Unterschiede Group Exhibition of four painters had its successful opening last Wednesday. Under the title „Univers of Difference” the Romanian painter, author and theolog Diana Jacob-Spartarou invited three col-

Auguste Renoir - Îndr gostitul

leges into Gallery Merikon located in the first district of Vienna in the further Palais Esterházy.

In a beautiful atmosphere and ambience the painters Hanna Czastkiewicz, Ramona Rieder and Markos-Sotiris Mühlschlegel-Triantafyllou (28) showed their peaces to an multicultural, Viennese audience. Hanna Czastkiewicz from Poland has lived several years in

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Greece, before she moved to Austria. Her pictures can be seen as homage to country and culture. Ramona Rieder from Germany, Bavaria, with old Italian family relations, showed her fresh exhibition „flying birds”. She is studying design, textile art at university of applied arts since 2012.

Regulary working as a musician, the artist, singer and all-around-talent Markos-Sotiris Mühlschlegel-Triantafyllou with greek-

bavarian roots, showed a part of his coming up „planet exhibition” he just made up at university of applied arts inVienna. Finally Diana Jacob-Spartarou has given several solo exhibition at gallery Merikon and Vienna in general. Her different techniques and styles are influenced to orthodox icon paintings. Her shown up triptych included three black and white portrait formats made especially for this exhibition. The exhibition can be visited until the10th of March.

Adress: Wallnerstraße 4/Hof 2, 1010 Wien.

Links to painters: https:// www.facebook.com/RaR.RamonaRieder https://www.facebook.com/pages/ Galerie-Muehlschlegel/380812898732982

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Gheorghe A. STROIA

Simplitate ]i erudi\ie @întru m[rturisirea adev[rului existen\ial Lirica prezentului amestec în ea ubicua nevoie de reg sire, de aflare a adev rului, de transfigurare a acestuia pentru investigarea rosturilor existen iale proprii ori chiar de tranare a fiin ialului întru determinarea originilor naturii umane i a universului absolut c tre care ea tinde. Indiferent dac se produce ca fulgura ie sau ca materializare a unei idei, lirica modern impune alte ritmuri i muzici interioare, cuprinde alte orizonturi, poate nu atât sim ite cât gândite, nu atât factuale cât moderat-ira ionale. Poezia modern este lirica digresiunii de la real, a transpunerii concretului în imaginativ, a încerc rii sisifice de a suprapune natura celest peste browniana agita ie teluric . Pornind de aici, se nasc succese de sunet, generând valuri de idei, lirici i, implicit, poe i autentici dar i teribile e ecuri, cauzate de aprofundarea naturii ira ionale a umanului i aproprierea a tot ceea ce nu genereaz frumos, valoare i spiritualitate. În panoplia poe ilor români moderni, figuri ilustre precum Lucian Blaga, Nichita St nescu, Ana Blandiana, Gellu Naum, Marin Sorescu, au schimbat pentru totdeauna harta

poeziei române ti, impunând stiluri poetice ori ideatici compulsive, orientate spre introvertire i dezvoltate printr-o atent psihanalitic a eului. i pentru c tot se spune c „românul s-a n scut poet”, în literatura contemporan , voci poetice noi, valoroase, se fac auzite din ce în ce mai tare. În acest val al poe ilor contemporani, aflat pe drumul c tre sine, în trecerea de la versul clasic, la cel de factur modern , prin desporarea crea iei de toate ideile preconcepute i adoptând strategii peremptorii (conforme axiomei lui Antoine Laurent de Lavoisier nimic nu se pierde, nimic nu se câ tig , totul se transform ), Cornel Boteanu sfideaz raiunea într-o febril dorin de reinventare, dovedindu-se a fi poet, cât i prozator pe sur (Ultimul s u roman - Iovana (2012) este o reu it îmbinare descriptiv a iubirii actualizate cu cea de sorginte mitologic , precum i o excelent al turare contextual a graiului arhaic românesc, cu cel actual. Poveste frumos esut în jurul unor personaje inedite, f când parte din epoci diferite, reprezentative argument rii în sine.)

Filolog prin voca ie i profesie, poetul de origine b ean , autohtonizat în Mehedin i, este pe deplin con tient de faptul c amplele fr mânt ri i dileme existen iale actuale, problemele cotidiene ale omului modern, deturneaz grav sensibilitatea sim mântului poetic, îl pervertesc, îi atenueaz din frumuse e i mesaj, astfel încât c rarea plin de parfum i culoare a poeziei risc s se converteasc într-o cale pres rat doar cu spini i m cini. Înc de la începutul volumului, poezia „S-a zdren uit haina poeziei” porne te de la aceast idee, profund adev rat (din nefericire), convingerea c liricii moderne nu i se mai pot acorda ranguri ori titluri nobiliare devenind din ce în ce mai ferm : cine mai pune pe hârtie/ la comand / o capodoper / e vreme de criz / haina poeziei s-a zdren uit /e plin de petice; ideea este continuat i într-o alt poezie, intitulat „Domine”: cine se mai încurc / în metafore/ i simboluri/

poezia a r mas cenu reasa/ care vinde/ la magazinul de coloniale/ din col ul str zii/ înglodat / în grijile existen ei.

Subscriind protazei mai-sus formulate, se insist pe ideea c demersurile poetice ale tuturor timpurilor au fost penalizate i prigonite i c poetul nu i-a g sit niciodat locul i rostul în epoca în care a creat, fiind într-o nesfâr it c utare a sensurilor, a universului propriu, undeva dincolo de limite, dincolo de visare i poate dincolo de în elegerea „existen ei în sine” versus „existen ei pentru sine” - a a dup cum sun un concept al metafizicii hegeliene, subtil reformulat aici de autor: poetul nu-i o rara avis/ e mai degrab / scribul din egipet/ cu sufletul beat de realitate sau dar un conduc tor/ a dat ordin s fie alunga i/ din cetate/ i de-atunci r cesc/ în c utarea unui paradis/ numai al lor/ de cuvinte. (Limba poezeasc ). Întreaga oper a poetului mehedin ean este generatoare - pe faliile „tectonice” ale poeziei, de seisme existen iale, în care sunt amestecate vibrato-urile ancestrale (remanenele istoriei), cu sinergiile omului modern, rezultând o liric bine închegat , simetric i construit în jurul unei idei îndr zne e, cu finalitate i consisten . Prin al turarea elementelor mitologice cu elemente ale tiin ei moderne, se amplific energiile, se creeaz rezerve de epos, prelungind valen ele mitului în realitate, efectul fiind al unei realit i traversate de personaje unice, conferind poetului puterea de a asocia cu u urin realit ii construc ii imaginare, o doz de fantastic necesar , elementele indisolubile ale unei lirici de calitate: nici du manii nu îndr zneau/ s se ating de casa ta/ fiul lui scopelinos/ din theba/ pentru c era înconjurat / de aura poeziei/ ca de un scut antirachet .

(Lui Pindar) a fi dispus s fac niciun fel de concesii, în detrimentul libert ii sale de expresie, urm rind parc dictonul: Beneficium accipere, libertatem est vendere, Cornel Boteanu continu s sudeze pe firul eposului

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

u liric, personaje ori credin e str vechi, reu ind astfel s atribuie versurilor leg tura indestructibil cu valen ele etno-folclorice ale spiritualit ii române ti: în noaptea sfântului andrei/ m-a iubit o strigoaic / unsesem giurgiuvelele/ i tocurile de la u i/ cu usturoi. (Noaptea valpurgiei).

Se spune c într-o poezie se împletesc, de cele mai multe ori, geneza i apocalipsa, se întrep trund cerurile precum lavele vulcanice, se parcurg cu viteze superluminice galaxii de gând, se traverseaz m rile de nesomn în c utarea ra iunii, se rescrie istoria de la începuturile lumii pân la extinc ia ei, doar cu un simplu penel înmuiat în cerneala sufletului. Calat în permanen pe mesajul „Înapoi în poveste”, poezia reconstituie momentele extreme ale umanit ii, de la Potopul lui Noe: iar noe/ disperat c se r cise/ învârtea deasupra capului/ o tor / pentru / i se împotmolise corabia/ tocmai/ pe vârful muntelui ararat. (Dup potop) pân la (ultra)mediatizatul sfâr it al lumii, prevestit de civiliza ia Maya: aproape de ajunul cr ciunului/ când se sfâr ea/ cel de-a treisprezecelea ciclu/ al calendarului maya / la el torquero/ în satul tabasco/ se spunea/ c are loc apocalipsa. (Apocalipsa). Dincolo de retorici ori dileme, exist un subtil umor de tip englezesc, recuzând angoasa i motivând speran a.

Cum poate fi privit poetul - în genere altfel decât un neobosit c ut tor de himere? Îns , aceste c ut ri se fac prin furibunda sondare a eului, prin traversarea spa iilor infinite deschise de ilumin rile spiritului p trunz tor, având ca finalitate întruparea poeziei, ca esen a vie ii i a întregii existen e. Cine mai gust din cupa de ambrozie a poeziei, se întreab , retoric, poetul i ne r spunde: din hidromelul poeziei/ diluat la maxim/ mai sorb doar/ c ut torii de himere. (C ut torii de himere).

Cu certitudine, se poate spune , prin implicarea pe care omul de cultur o dovede te cu fiecare demers literar propriu, prin multitudinea formelor de expresie pe care poezia sa le îmbrac , prin facilitatea trecerii de la versifica ia clasic la cea modern i, mai ales, prin dezbr carea liricii sale de gablonzurile inutile, Cornel Boteanu este o voce poetic distinct , ce aspir nu atât la ne-murirea artei sale, cât la în elegerea rostului poeziei i a mesajului poetic. Prin versuri probând erudi ie (abunden a maximelor i

dictoanelor latine, o excelent cunoa tere a mitologiei i istoriei umanit ii), cu modestia ce îl caracterizeaz , f nicio umbr de îndoial asist m la ridicarea unui copac, ale c rui cercuri arat , de fapt, vârstele nemuritoare ale poeziei: trebuie s -ngenunchi/ lâng trunchiul unui copac/ i s -l implor/ s m primeasc / între cercurile lui. Reluând mesajul uneia dintre poeziile prezentului volum, dincolo de orice dezam gire legat de lirica prezentului, exist i umbre de speran , precum suave note de iluzie; se poate formula întrebarea inerent - despre cine vorbe te poetul în versurile sale, pline de adev r: câteun confrate/ sufocat/ de cotidiana existen / de-abia mai reu te/ s-o cârpeasc / pe ici/ pe acolo? Opin m c i despre sine (Iar noi? noi, epigonii?... Sim iri reci, harfe zdrobite).

Lirica de for a unui poet incumb , pentru fiecare dintre oamenii cet ii prezentului - ce trebuie s se trezeasc din amor irea sim urilor i a sim irii - morala unei interesante pilde a lui Anthony de Mello, ce se dore te o inocent luare aminte. Se poveste te c , odat , demult… o femel de vultur c zu din zborul s u preaînalt într-o curte, chiar în apropierea arcului g inilor. De i r nit , femela vultur f cu un ou, pe care îl abandon de îndat ce î i ref cu puterile. Î i lu zborul, s se uite înapoi. Una dintre g inile din curte adopt cu foarte mare u urin oul de vultur i îl a ez în cuibarul s u, lâng cele proprii. G ina cloci cu r bdare ou le i, dup

Anul VI, nr. 3(55)/2015

câteva zile, ie ir din cuibar pui orii de g in aurii i un alt pui or cenu iu - cel de vultur.

Din acea zi, puiul de vultur fu crescut ca un pui de g in , f când tot ceea ce f ceau i fr iorii lui: scurma p mântul în c utare de viermi ori, cotcod cea, se ridica foarte pu in de la sol, agitându- i aripile. Cu timpul, puiul de vultur crescu i începea, deja, s îmb trâneasc . Într-o zi, ridicând ochii spre cer, vulturul z ri pe oglinda albastr , la foarte mare în ime, zburând în cercuri line i abia atingând aerul, o vietate necunoscut lui. Nedumerit, îl întreb pe vecinul s u: Ei, dar ce e vietatea aceea care zboar a a de frumos pe cer? i acesta îi r spunse: E vulturul, regele în imilor, neînfricatul i puternicul st pân al cerurilor! s realizeze ce se întâmpl , vulturul-g in t cu, i într-o bun zi muri, neavând de la cine s afle c , de fapt, fusese tot timpul… vultur. i, pentru ca s ne fie pild , putem spune poetul mehedin ean, despre care vom mai auzi cu certitudine vorbindu-se, aspir la postura vultureasc a existen ei sale umane i literare. De infinite ori, cuvintele, rostite cu în elepciune i tonalitate aproape fireasc , zidesc tr iri sau stârnesc nostalgii, devenind lacrimi amare, a a cum le percepea i Lucian Blaga: Dar cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi voit/ a a de mult s plâng i nu au putut./ Amare foarte sunt toate cuvintele,/ de-aceea - l sa i-m / s umblu mut printre voi,/ s v ies în cale cu ochii închi i. (C tre cititori)

Auguste Renoir - Doamn în peisaj

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Petre GIGEA-GORUN

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Din însemn[rile unui ambasador la Paris

Întâlnire, la Paris, cu Emil Loteanu, poet ]i celebru regizor de film din Basarabia Motto: „Poezia pe care o sim i este ca i în eleas .” Grigore Vieru

În perioada 1986-1990, am îndeplinit func ia de Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar al României la Paris, cât i func ia de Ambasador al României la UNESCO. În aceast perioad , am fost gazda unor importante personalit i politice i culturale din România cât i din alte ri ale lumii. Între cei care m-au onorat cu prezen a lor a fost i Emil Loteanu, celebru regizor de film i poet.

Pe Emil Loteanu l-am cunoscut la Paris, în luna martie 1988. Era invitat de un coleg francez pentru câteva s pt mâni în Fran a.

Poetul Emil Loteanu a auzit c în unul din imobilele Ambasadei Române din Paris a luat fiin „Biblioteca Român ”, ast zi denumit „Centrul Cultural Român”. Este adev rat c , dup o absen a acestei institu ii de 43 de ani, în luna ianuarie 1988, cu acordul Ministerului Afacerilor Externe român, pe care l-am solicitat în mod insistent, s-a n scut aceast institu ie cultural . În calitatea mea de ambasador al României, f fals modestie, pot spune c am avut un rol hot râtor în înfiin area Bibliotecii Române în Paris.

Emil Loteanu

Am restrâns birourile agen iei economice cu dou etaje din rue de l’Exposition, proprietatea statului român, pentru a crea posibilitatea atât francezilor, cât i românilor care doresc s cunoasc cultura româneasc , s poat s o fac . i ce bine a fost. Acum, când scriu aceste rânduri, a trecut peste un deceniu de existen al acesteia.

Trebuie men ionat c am luat-o de la zero.

Dar s revin la marele nostru prieten, Emil Loteanu. Deci, auzind este o bibliotec român , în fapt o institu ie cu activit i culturale complexe, s-a prezentat la noi.

L-am primit pe oaspete cu bra ele i inimile deschise. Avea cu el un aer de timiditate, datorat atât vizitei sale în Fran a, cât i a faptului se afla, de data asta, pe „p mânt românesc”.

Eu îl tiam, ca poet, din poeziile sale, pe care le citisem, cât i din excelentul film atra”, al c rui regizor era.

Leg tura sufleteasc între noi s-a f cut repede, nea teptat de repede.

I-am prezentat Biblioteca (azi Centrul Cultural), expozi ia de pictur din acea zi, filmoteca, revistele, discurile, exponate de carte rar i câte altele existente în noua institu ie româneasc de cultur . Îl priveam cum ochii s i se bucur de cele v zute i auzite.

Am trecut apoi în saloanele Ambasadei române, situate în fostul castel al Contesei de Behague, de la care statul român a cump rat acest superb imobil. Se poate considera c prin cl direa pe care o ocup , Ambasada Român este una dintre cele mai frumoase ambasade din Paris.

L-am invitat în biroul meu, unde, printre altele, i-am prezentat cartea „Constela ia lirei”, o antologie a poe ilor din Republica Moldoveneasc , adic din Basarabia. A r mas pl cut surprins pentru c nu se a teptase la aceasta.

Am luat cartea cu noi i ne-am retras în „Salonul de aur” al ambasadei, împreun cu înc trei colaboratori de-ai mei, diploma i ai ambasadei, unde am servit masa împreun .

Aici, pe m sur ce timpul trecea, ne-am deschis inimile, ne-am întins la vorb .

Ne-a povestit despre activitatea sa regizoral , despre poezia sa, despre cultura moldoveneasc .

- Este vreo deosebire între cultura moldoveneasc i cea româneasc ? l-am întrebat eu.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Emil Loteanu parc a zâmbit cu am ciune.

- Nu, nu este nici o deosebire, pentru c i noi vorbim i scriem române te, ca to i românii. Numai c noi suntem izola i între ni te hotare nefire ti. De i, noi suntem români, oficial, noi nu putem s-o declar m deschis. Ne afl m în grani ele Uniunii Sovietice. Mai precis a marii i puternicei Uniuni Sovietice i dumneavoastr ti i ce înseamn aceasta.

Mi s-a p rut c a oftat. Poate c a fost a a, sau numai o p rere a mea.

A continuat: - Noi, scriitorii din Basarabia, gândim i scriem în limba român , pe care am mo tenit-o de la p rin i i de la bunici ca pe o comoar . Este comoara de care ne-a vorbit p rintele i poetul Mateevici, cuprins în versurile sale: „Limba noastr -i o comoar În adâncuri înfundat Un irag de piatr rar Pe mo ie rev rsat .” mai aminti i poezia sa, celebra sa poezie?

- Desigur, i-am r spuns. i am continuat eu cu celelalte strofe ale poetului, unde ne vorbe te despre „limba vechilor cazanii”, pe care ranii o cânt la vetrele lor.

Atmosfera de poezie s-a creionat spre satisfac ia noastr , a tuturora.

Pe masa noastr , în afar de bucate, se afla cartea cuprinzând o mic antologie a poe ilor moldoveni.

Am luat ini iativa.

- Maestre Loteanu, prietene Loteanu, frate Loteanu, hai s-o sfoim împreun . Dac nu cerem prea mult, am dori s ascult m în lectura autorului câteva versuri ale sale. Sunte i de acord?

- Cu deplin acord, mi-a r spuns poetul, cerându-mi s -i dau cartea.

I-am spus: - V dator m mul umirile noastre, dar, a vrea mai întâi s v citesc câteva versuri din poezia „Moldovenii” a poetului Petru Zadnipru, de care am luat cuno tin în acest volum: „Moldovenii când se strâng i-n petreceri se avânt , La un col de mas plâng La un col de mas cânt .

Sufletul precum le-ar fi Glob cu dou emisfere Una-i noapte, alta-i zi Bucurie i durere.” i tot a a, am citit pân la sfâr it aceast poezie cutremur toare.

Emil Loteanu mi-a spus c poetul „s-a pr dit” în anul 1976, când nu împlinise înc 50 de ani. În cartea de antologie, poetul Emil Loteanu este prezentat cu poeziile „Ovidiu”, „Gorunii”, arcul”, „Colindul numelui t u”, „Vin toamnele” i „Veni i po ta ilor la timp”, cuprinse, de altfel, în volumul s u „Sufletul ciocârdiilor”, editura „Cartea moldoveneasc ”, 1977.

Poetul a citit la început cu glas emotiv poezia „Ovidiu”, unde se vede drama poetului român, exilat pe malul Pontului Euxin, care sise eterna Rom . Este timid, sincer, agreabil.

Apoi, a citit celelalte poezii r spl tite cu aten ia i aplauzele noastre. Era bucuros c ne-au pl cut versurile sale.

Redau ultima strof din poezia sa „Gorunii”, în memoria lui M. Lermontov:

Anul VI, nr. 3(55)/2015

„Îi v d i azi înal i, cu frunza deas Plutind uria i prin nesfâr irea ce ii Gorunii cad, Ei nu îngenuncheaz , Ei cad str fulgera i, cum cad poe ii...”

A scos stiloul din buzunarul s u i la pagina 210, din „Constela ia lirei”, volum pe care eu îl adusesem i unde este tip rit poezia „Ovidiu”, poetul, a scris caligrafic pentru mine: „Scump domn i drag coleg!

Aceast carte - fragment dintr-o imim comun descoperit gra ie Domniei Voastre la Paris, s v aduc binele i norocul la timpul posibil cât i la cel imposibil...”

Îi mul umesc pentru amabilele cuvinte pe care a binevoit a mi le adresa în acele clipe la Paris. Ne-am îmbr at cu c ldur , prietene te... De altfel, poetul este sensibil i sentimental. Dac nu ar fi a, nu ar putea scrie versuri.

Desigur, poetul a vrut s tie, de ce printre pu inele c i pe care le-am adus de la Bucure ti, se afl i antologia „Constela ia lirei”.

A trebuit s fac o scurt incursiune în timp în leg tur cu apari ia acestei c i. În anul 1986, eram ministru de Finan e al României. Pentru apari ia ii era nevoie de o suplimentare de fonduri i prevederi a a-zise „plan cas ”. La mine s-a prezentat poetul Ion Petrache, cu care eram în rela ii prietene ti, trimis, la rândul s u, de Ioan Alexandru, care prefa a antologia, pentru a-mi cere sprijinul financiar necesar.

Cartea cuprinde un num r de 65 de poe i, în ordine alfabetic , cu una sau mai multe poezii: Iosif Bal an, Marcela Benea, Ion Bolduma, Leo Botnaru, Iurii Barjanschi, Pavel Bo u, Emilian Bucov, Andrei Burac, Aureliu Busuioc, Petru C rare, Arhip Cibotaru, Mihail Ion Ciobotaru, Anatol Ciocanu, Aurel Ciocanu, Iuliu Cârchelan, Anatol Codru, Nicolae Costenco, Petrea Cruceniuc, Nicolae Dabja, Liviu Damian, Pavel Darie, Petrea Darienco, Liviu Deleanu, Ilie Doru, Petre Duduiuc, Nicolae Esinescu, Iulian Filip, Vasile Galaicu, Emil Galaicuun, Mihail Garaz, Ion Ghiorghi , Anatol Gujel, Ion Hadârc , Bogdan Istru, Nina Josu, Leonida Lari, Vasile Levi chi, Emil Loteanu, Andrei Lupan, Dumitru Matcovschi, Valeriu Matei, George Meniuc, Irina Stavscaia, Andrei Strîmbeanu, Arcadie Suceveanu, Victor Teleuc , Leonard Tuchilatu, Vitalie Tulnic, Paul Mihnea, Filip Mironov, Alexandru Negri , Teodor Nencev, Nicolae Popa, Vasile Romanciuc, Agnesa Ro ca, Valentin Ro ca, Ludmila Sobe chi, Andrei urcanu, Spiridon Vangheli, Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Ion Vieru, Gheorghe Vod , Petru Zadnipru.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Prefa a, intitulat „Elogiul poeziei”, este semnat de poetul Ioan Alexandru (la 27 februarie 1986) în care spune, printre altele: „Este poezie aici, adic existen a sufletului ce vie uie adâncurile condi iei umane cu speran i putere în spiritul iubirii dintre oameni, a omului fa de p rin i, so ie, copii, a omului fa de p mânt, râu, anotimpuri, a omului fa de istorie, de str mo i, fa de ctitoriile lor, c i, cet i, a omului fa de cele eterne de care ine i fiin a graiului p rintesc”. În final, prefa atorul men ioneaz c „au colaborat la realizarea antologiei scriitorii: D. R. Popescu, Mircea Tomu , Arcadie Donos, precum i Ioan Alexandru...”

Poetul Ion Petrache, emisar insistent, nu a plecat din biroul meu pân când nu am aprobat fondurile necesare pentru editura „Cartea Româneasc ”, sub auspiciile c reia a ap rut aceast antologie. În favoarea apari iei acestei c i am primit i vizita profesorului i omului de cultur Victor Cr ciun, cu care eram în rela ii bune, prietene ti. Un telefon l-am primit din partea lui Dumitru Radu Popescu, pre edintele Uniunii Scriitorilor din România.

Cartea a ap rut. Eram bucuros. Prin ea f ceam cuno tin cu fra i de-ai no tri, poe i basarabeni. Poeziile sunt în general calde, duioase, sentimentale, pline de dragoste fa de oameni i de p mântul str bun, de tot ce ne înconjoar .

Poetul Emil Loteanu, dup ce a aflat cele ce i-am spus, s-a bucurat la Bucure ti sunt oameni care nu i-au uitat pe cei de dincolo de Prut.

I-am spus c data viitoare când va veni la Paris s fie oaspetele Bibliotecii Române, unde în fa a unui public select s -i fie prezentat opera, ca i personalitatea sa. A fost de acord, mul umindu-ne. Între timp, am avut pl cerea i satisfac ia de a cunoa te personal mai mul i scriitori din Republica Moldova, precum acad. Mihai Cimpoi, care este pre edintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, acad. Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Ion Hadârc i Nina Josu.

Din partea unora, am amabile dedica ii pe unele din c ile pe care le-au publicat în România. Un sprijin permanent în publicarea scriitorilor moldoveni a fost acordat i de profesorul Tudor Nedelcea, recunoscut critic literar, eminescolog, care, prin intermediul Funda iei „Scrisul Românesc” din Craiova, au v zut lumina tiparului o serie de c i valoroase. aminti faptul c de la Nicolae Dabija am primit mai multe c i, printre care „Icoan spart , Basarabia. Harta noastr care sân-

De la stânga la dreapta: acad. dr. Vancu erban, Dumitru Sauer, Nicolae Dabija, Nina Josu, Petre Gigea-Gorun, Tudor Nedelcea (Alba Iulia, 29 noiembrie 2002)

43

ger ”, „Vai de capul nostru”, „La est de vest”, „Însemn ri de pe front”, .a.

Pe cartea „Icoan spart , Basarabia. Harta noastr care sânger ”, Nicolae Dabija a avut amabilitatea de a scrie: „Fratelui Petre Gigea-Gorun, cu speran e în dreptatea lui Dumnezeu i pentru Basarabia, cu drag, Nicolae Dabija, 17.01.2000”.

La 150 de ani de la na terea poetului na ional Mihai Eminescu, în ianuarie 2000, am primit o carte excep ional intitulat „Mihai Eminescu - Capodopere”, într-o viziune editorial de Victor Cr ciun, care cuprinde „poeme, proze, teatru, publicistic ”, cu un cuvânt înainte de acad. Mihai Cimpoi.

Pe acest exemplar, mi s-au scris amabile cuvinte: „Lui Petre GigeaGorun, trecând peste amândoi neaua Eminescului, pentru a deveni noi în ine, cu dragoste, Victor Cr ciun”. Iar în continuare: „Cu acelea i ur ri de bine i noi împliniri sub semnul Anului Eminescu, Mihai Cimpoi, Craiova, 17 ianuarie 2000”. Le mul umesc.

La rândul s u, poetul Grigore Vieru, pe volumul s u de confesiuni i aforisme, „Lucrarea în cuvânt”, a avut amabilitatea s scrie o fraz extraordinar : „Fratelui Petre Gigea-Gorun, pe care-l cunosc de dou mii de ani i tot de atâta vreme mi-e drag. Grigore Vieru, 27 februarie 2002”.

Din confesiunile sale a reda câteva fraze ale poetului i patriotului Grigore Vieru: „Noi, românii basarabeni, pentru fiecare zi în care vorbim române te este o zi a în rii, o s rb toare, vorbim mai ov ielnic, mai cl tinat, ca s zic a a, mai încet, dar tot române te vorbim; pasul nostru în hor este, poate, pu in r cit, dar tot române te juc m; cânt m plângând, dar tot române te cânt m; am cioplit în dep rt ri înfior toare cruci de ghea i-n sloiuri de grea neam înmormântat b trânii sau pruncii, dar tot dup legea i-n graiul nostru i-am petrecut spre Cerul cel drept; t iatu-ni-s-a mâna cu care ne facem semnul crucii, dar schi m sfântul nostru semn pe cerul gurii cu limba; n jduim spre bine, spre izbânda drept ii noastre.” *1 Într-o discu ie avut cu Grigore Vieru, i-am m rturisit c mi-au pl cut aforismele sale. Aceasta, v dit satisf cut, mi-a spus c sunt primul care a f cut aprecieri cu privire la aforisme. În anul 2001, din pres , am aflat c Emil Loteanu a fost invitat de autorit ile culturale române ti la Bucure ti.

Autorul filmelor „Poienile ro ii” i atra” (printre altele), aflat în capital pentru a primi unul dintre premiile Funda iei Culturale Române, a mai primit, în trecere, o distinc ie: titlul de membru de onoare al UCIN. Cunoscutul cineast a folosit prilejul pentru a ne încuraja, încredin ându-ne c , potrivit estim rilor sale, autorii no tri ar putea s produc anual vreo 30 de filme sau m car 20. „Bani ar fi, dar este prea mare harababura financiar ”.

Cu aceast frumoas convingere, Emil Loteanu s-a îndreptat spre Studioul Animafilm pentru a înmâna, la rândul lui, v duvei lui Gopo, doamna Ana Maria Popescu, statueta „Spadasinul de aur”, un fel de „Oscar moldovenesc, acordat marilor creatori ai secolului”.

Oscar sau nu, Ion Popescu Gopo îl merit din plin, dup cum afirma Magda Mih ilescu, critic de film.

Mi-a fost dor de Emil Loteanu. Cred c i-a amintit i el cu pl cere de aceast întâlnire memorabil .

Dar timpul a trecut impasibil pe lâng noi.

Cu pu in timp în urm , celebrul regizor Emil Loteanu a trecut apa Styxului, în lumea Drep ilor, mai aproape de Dumnezeu.

Un gând pios pentru sufletul i marea lui personalitate. ____________________________________________ *1 Grigore Vieru, „Lucrarea în cuvânt”, Funda ia „Scrisul Românesc”, 2002, pg. 82.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Nicolae ROTARU

Suflete defuncte Fragment din romanul Satul de sub sat Doamna K î i face de lucru prin sufragerie, adunând fire închipuite de praf de pe covor. Nu tiu când Catela a c tat i acest acronim: când s-a numit Tindeche i locuia în Obliga i sau când i-am schimbat numele în Trucal , facându-mi-o consoart , la Câmpina via Adâncata! Nu mai conteaz . i, în orice caz, nu acum când am de lucru i ar t -s deranjat ca un dul u care mârâie la g ini, pisici ori un alt câine, care-l incomodeaz duce i-a primit hrana. Degeaba, Tela-Atela are s -mi comunice ceva. De aceea se tot învârte te prin zon . Chit c vede cum m lupt torc firul ideilor, ori s -l meli ez la tastatur .

Chiar îndr zne te: „Dup ce termini sau faci o pauz s -mi acorzi i mie cinci minute!” „Bine...” zic i privesc calendarul cre tin ortodox, unde citesc, apropo de ziua de mâine, scris cu litere ro ii, deci s rb toare mare, În area Sfintei Cruci! Constat c azi e zi de 13, num rul meu preferat, zi de sâmb în care biserica s rb tore te: Înainte-pr znuirea În rii Sfintei Cruci; Sfin ii Sfin i

Mucenici Corneliu Suta ul i Ciprian, episcopul Cartaginei; Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop; Sfin ii Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic i Valerian.

Nu mai pot scrie, imaginile cu personajele oblig ene i adânc ene s-au ters. Ies din camera mea cu mori în tavan i intru în buc ria cu miros de t mâie. B nuiala se confirm : Tela vrea s împart ceva de sufletul mor ilor. Mor ii ei, care-s mai mul i, i mor ii mei, pe care nici nu-i mai tiu. Ea, nici atât!

Pe mas e un pomelnic, un tabel nominal, o ordine de b taie a celor trei plutoane de defunc i: unul provenit pe linie patern (Ni Tindeche a fost unul din zece copii al unor rani, majoritatea defunc i, din comun c ean Cacomeanca pe care comuni tii au rebotezat-o Gr di tea, iar urma ii acestora, o bun parte pleca i i ei, au fost la fel de prolifici!), altul pe linie matern (Dora i neamurile sale sunt acelea i cu rudele de sânge i de alian din familia Frusina i Andrei Bizubac, numeroase i acelea, dar cu urma i mai puturo i i s se înmul easc i s i ia

Auguste Renoir - Terase la Cagnes

lp a din lumea asta!) i ultimul pluton al meu (destul de mare, dat fiind c reune te defunc i din stirpea lui Costic Trucal , dar i dintr-a so iei lui i mam a mea, Tan a venit în Adâncata din comuna de peste râul Arge , teasca, vecin Lerodenilor).

Nu trebuie s mai întreb ce i cum c tiu. tiam de acum o s pt mân când am mers la cimitirul Aduna i, la Sânt ria Mic . Dac ar fi fost la Cr ciun, a fi cântat, tot a pagub , dar cu... optimism: „Bag mâna-n buzunar, / bac la sorcovar!”

Acum nu e vorba de sorcov , de ur ri de an nou, ci de poman , de pomenirea mor ilor, prilejuit de amintirea ridic rii crucii r stignirii lui Iisus g sit de Sfânta Elena, mama sfântului Constantin cel Mare, în anul 326. A putea rima: „Scoate banii i f plat , / C tre doamna ta consoart , / Ca s -i cheltuie pe to i, / Pe-mp eli pentru cei mor i. / / Muritor cre tin ce sunt, / S dau celor din mormânt / i zic, ca ea, i eu: / S primeasc Dumnezeu!”

Asta e, dar mai bine nu rostesc... colindul.

Scot dou bancnote, arborez un zâmbet al satisfac iei subite, intru în camera str juit de candela aprins i portretul Mântuitorului i-i ofer consoartei ceea ce ea nici nu se a tepta: un sfert din r splata muncii pe luna în curs de la Academia Bravus, unde-s angajat drept cadru didactic cu contract pe timp nelimitat! „P i în cazul acesta o s -i rânduiesc i pe neferici ii care nu ne sunt rude - prieteni deai t i i de-ai mei, vecini, cunoscu i, fo ti efi, colegi - de care ne-om aminti. Ai putea s dai un ochi peste lista întocmit de mine i s-o completezi!” turui, aflându-se în al nou lea cer, consoarta mea devotat mie i credincioas lui Mesia i mamei Sale. „Bine, dar o s fac asta mai c tre sear , fiindc acum am o stringen de la Academia Bravus...” eschivai. „A a, s nu-i ui i pe fostul decan Eros Pu cal u de la Bravus, care s-a dovedit, în ceea ce te prive te un adev rat prieten i pe cel de la Universitatea Venus, ardeleanul Dimitrie Titu Preotu, care i-a fost mai mult decât atât.

Avea dreptate: Eros a fost sacrificat de

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

priorii ACSUP, fiindc n-a luat m suri s acopere ceea ce a descoperit un plop dezr cinat de vijelie - adic una dintre c ile de acces la tunelul ultrasecret ce traverseaz România i-n care se afl valorile fundamentale ale patrimoniului, inclusiv comorile dacice - iar Mitru Tit care m-a numit adjunctul lui la Facultatea de Jurnalism, de i eram doar student, iar ulterior la Venus, profesor de elit cu leaf de merit, se zice c l-ar fi pierit radia iile ruse ti pentru c nu i-a inut gura când, cum, unde i cât trebuia! Vorbe vecine cu cele ce umbl i pe seama mor ii lui Gheorghiu Dej. s vreau, la masa de lucru cu ventilator în cre tet, chiar m-am apucat s fac un fel de apel al du ilor din afara arborelui genealogic. A a mi-a ap rut dinaintea ochilor chipul luminos i enigmatic, capul cu gura ca o secer mereu surâz toare i cre tetul acoperit de p r mai scurt decât cel al periu ei de din i, al comandantului doi elevi, Fle caru Benedict Ioan zis FBI-ul, adic fostul mare maestru acceptat din timpul colirii mele cu epole i de la Sibiu1. I s-au al turat i al i vrednici de pomenire i de a fi înscri i pe tabelul nominal al primitorilor îmbuc turii de poman din partea Telei. E vorba de cei doi generali - Liderul i Vice-Liderul de la B neasa - de aprorile c rora a depins devenirea mea ca militar de carier , la începuturile vesele tene, care ar putea fi urma i, de asemenea de redactorii efi de la gazeta i, respectiv, de la revista Scutul rii, ambele centrale, ale MAI, unde m-am realizat ca jurnalist profesionist, pe numele lor de ciud enie literarpolitic - Goga (Octavian), cu adjunctul s u de isprav Constantin Coroianu, pe care 1-a pus înghe ul într-un sfâr it de toamn , i Cuza (Grigore), cu adjunctul lui Petru Vârlan, pe care 1-a secerat moartea prin mijlocirea lui Bachus. Ultimul (scriitor de romane policier) a fost urmat de venerabilul Olimpian Ungherea (autor de c i de aceea i factur ), ruia i-am ajuns mân dreapt la Scut La loc de cinste, pe acest tabel al defunc ilor demni de pomenire, trebuie s figureze, de asemenea, cei care mi-au netezit drumul în lumea creatorilor de literatur , precum Gheorghe Tomozei, Mircea Sântimbreanu i Nichita St nescu, ori mi-au g zduit productele literare în reviste, ca... lucifericul luceferist Marius Tupan. Dintre cei care s-au încumetat -mi publice primele c i i s-au gr bit s plece spre alt lume, se cuvin men iona i Constantin Zamfir de la Editura Militar i Marin Preda de la Cartea Româneasc . Nu trebuie uitat un bun prieten, cu care-mi petreceam pu inul timp liber, revelioanele i concediile i pe care, dup revoltu ia decem-

bri tilor, mi l-am f cut coleg de redac ie. i Georgic Apostoaia s-a gr bit, m cinat de metastaze, s treac Styxul!

Pe el l-ai cunoscut i tu, tat . Era de ba tin tot arge ean. A venit de câteva ori la noi în b tur . Avea i el nevast de ora i de bani gata. O simandicoas . S-au i desp it i ca bun prieten al ambilor, leam fost martor la procesul de divor . Apoi, divor ata a câ tigat o ma in la un carnet de economii la CEC pe care se aflau cinci mii de lei. Cu acei 5000, dac aveai noroc ca Gianina, puteai câ tiga 75.000. Atâta era o Dacie. Dup acest eveniment separat cei doi rebeli s-au rec torit. Într-un asemenea voiaj am trecut i prin Adâncata. Era atunci când i-a f cut poza asta color din care ne prive ti viu i nev mat dar mort i înr mat! Acum George a plecat. Poate vi i întâlnit pe acolo, dar nici unul, nici cel lalt nu pute i s -mi spune i nimic despre asta. Doar în vis i numai întâmpl tor.

Bine c nu l-am omis, c i Telei îi pl cea de el, chit c se f cea i demn de ur atunci când î i cam teroriza copilul, pe care într-un concediu pe la P ltini 1-a l sat s sufere de sete v rsându-i apa dintr-o sticl i i-a interzis m nânce, ca noi ceilal i, mân rci culese de mine i g tite de Tela, spunându-i c -s otr vitoare, a a încât s rmanul copil, v zându-m înfulecând, mi s-a adresat: „Nene Fane, mai l sa i-mi i mie din tocana de hribi, ca dac nu muri i pân mâine s gust i eu!” Na murit nimeni din cauza acelor bure i, dar, peste ani, chiar el ne-a p sit din nu se tie ce cauz care i-a pricinuit o maladie gastric incurabil .

L-am trecut pe lista-pomelnic. i, Doamne, câ i mai sunt! De la vecinul specialist în instala ii sanitare poreclit Cascadorul, fiindc a supravie uit unei ateriz ri for ate de la etajul trei, unde- i închidea balconul fiind pu in cam ab iguit, dar a murit din pricina unui infarct la mai pu in de 40 de ani, l sându-ne consultan atunci când ne inund Garoy de deasupra ori când se blocheaz cine tie ce robinet, pân la alt vecin, nonagenarul anticomunist Paul Cr ciun, stins de curând, cel care a apucat s i cear scuze pentru relele pe care mi le-a pricinuit fiindc m-a suspectat c -s securist i s m roage c , dac se va reînfiin a PCR-ul, s -l anun ca se va înscrie primul, fiindc liberalii lui l-au dezagit. De fapt, cu b trânul disident s-a stins toat genera ia demola ilor din aceast margine de Vesele ti i prip i în blocul din Poiana cu Platani, unde au fost repartiza i i patru „interni ti”, to i ofi eri ca i mine. Dup ei au venit câ iva mo tenitori i destui învârti i, ca marea ga a iganilor de la patru i micul team al romilor de la doi, între care se afl , în chip de sandvi , apartamentul meu,

45

singurul om al legii supravie uitor pe scara lc torilor majoritari de lege! Dac i-a trece i pe acei b trânei simpatici, ar trebui s scriu un catastih, nu doar o list cu nume pentru pomenire! Plus c nici nu mi-i mai amintesc, la fel cum se-ntâmpla cu b trânii vecini din Valea Seac afla i la vârsta mea de acum atunci când eu eram un fel de Nic al lui tefan a Petrii din Humule ti, de la nea Marin chiopu zis Sis-la-deal, cel ce vorbea sub ire ca femeile de când îi scosese chirurgul un pl mân afectat de o tumoare ( i care decretase c-am s-ajung om mare, dup ce m urm rise povestindu-i, la vârsta de cinci ani, cartea de Istorie a românilor, din scoar în scoar , de i nu eram la coal , dar tiam deja s citesc), pân la leatul c prarului f un pl mân, veneticul fost cazangiu la Grivi a Ro ie, pe numele s u Nabucodonosor M reanu, zis Arm reanu, cel care f cea tot felul de farse, mai ales copiilor ce se uitau în gura lui.

Ca s nu mai vorbesc de colegii de genera ie ai lui tata, cuplurile de v liseceni care-i sunt vecini de mormânt, de la Lalala (cea vizitat des de mili ianul Negulici, cu care se întâlnea în patulul plin cu fân speriind g inile din cuibare) i b rbatu-s u Gogu Dahalea (posesor de car cu boi, cazan de uic i care nu s-a înscris ca restul s tenilor la ceapeu), pân la vecina Cocodica i cons teanc a mamei din teasca (mierea oferilor, ciobanilor nomazi i a b rba ilor dota i la buzunar ca i sub br cinar) i b rbatul ei, nea Fane Baltac zis intea (din cauza talentului de a trage pâruri la comand ), ori de la tanti Catela zis oanta (croitoreasa ce m exploata pe parcursul unei s pt mâni la treburi casnice pân mi cosea uniforma pepit de elev în clasele elementare) i nea Jean (tot Baltac, fiindc era frate cu Fane) so ul ei cel prieten cu alimandrocul dar i isonar al lui popa Chi u), pân la madam Aurica zis Cioaplavede-tottie-tot (tot comunist ca i Nunu a Orban i tot darnic , de i mai cu discre ie, ca i Cocodica i Lalala, cea care-i ie ea în cale lui tata cu g leata goal , a a încât acesta sentorcea din drum din pricina supersti iei c i va merge r u!) i so ul ei domn Costache Cioplea (un oltean prip it pe-aici dup r zboi, care era cunoscut dup ticul de a puf i din nas i a folosi în vorbire, trebuia, nu trebuia, particula „al p catelor”!) Cu aceste perechi de cons teni, Costic Trucal este, din nou, cons tean în C lug ri a, unde s-au mutat to i i i-au însemnat domiciliile cu câte o cruce pe care le stau scrise numele i ni te date din calendar. Cu ei i cu ceilal i, de care a mai fost vorba, de la Hancarezi zi i i Pancii (ca Vasilindra, Cotolae sau Jongleru), la verii lor i cuscrii lui tata (ca Frusina i Andrei Bizubac), ori de la fratele „individualului

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stat, autorit i, trec la conjugarea f nici o ru ine a verbului a b ga cu ajutorul organului sexual masculin. Noroc ca mai sunt i doi,trei str ini, sirianul suspect i chinezul circumspect ce 1-a înlocuit pe marele prior Li Tzî, ce- i avea o re edin pe scara mea!

Se aude zgomot la buc rie, dinspre care vine încoace miros de t mâie. Merg s duc lista cu propuneri pentru acatist i poman .

Tela îmi cere s m închin i m întreab dac nu m bucur pentru ideea pe care a avut-o.

Plus c , zice ea, ne-am trecut i pe noi pe list c -n n dejdea lui fi-tu (adic i fiu-s u Costin!) ni se lunge te gâtul a teptând colac de poman ! A adar, acum pot muri lini tit, cum era s se-ntâmple cu un cincinal în urm , când a dat turcul cu mer anul peste mine prostovanul!

-nchin f tragere de inim , îmi laud consoarta în care tot mai pregnant încep s-o d pe habotnica Frusina Bizubac din Valea Seac , poreclit Flea ca chiar de c tre fiica cea mijloac , înfiat i r posat , m bucur pot contribui la perpetuarea unor tradi ii cre tine i o ajut pe Doamna K s preg teasc co ul cu care va merge prin vecini, mâine dis-de-diminea , înainte de a pleca la domiciliul nepotului Matei, care, i el, ca elev silitor (ca bunicul), cuminte (ca bunica), curajos (ca tati) i frumos (ca mami), va primi, desigur, o pungu cu împ ituri de sufletul cui s-a rânduit!

1

Cititorii fideli vor fi observat c unele subiecte i personaje ale c ilor mele revin, epicizând de pe alt plan i din alt unghi, în func ie de circumstan ele noi ale demersului sau potrivit unei dialectici a fic iunii romane ti, care nu depinde în totalitate de voin a autorului.

Auguste Renoir - Sp toreasa

oportunist” Gogu (l-am numit pe notarul Tega, plecat dup ce s-a chinuit un timp cu un picior amputat, iar ultima lui dorin a fost ca i consoarta sa Tana, specialista num rul unu în preparatul cozonacilor, s -l urmeze, ceea ce s-a i întâmplat, la o s pt mân aceasta fiind lovit de roata desprins de la un camion!) la v rul aceluia i Dahalea (Tit Nadoleanu zis Hoarn , un plugar scheletic ar tând ca un cuier în olit împreun cu so ia lui Manda, poreclit în fel i chip, dar indispensabil în situa ii grele, mai ales la na terea femeilor i la f tatul animalelor). Ca s nu-i mai invoc (dar s -i trec pe tabelul cu cei pe care-i propun s primeasc mâine colac din partea Telei Trucal ) pe mo Iorgu binagiul i tu a Leanca, nevasta lui ce-avea curtea plin de capre aduse la mârlit, pe coana Dolfa zis Litru a, nevasta gr sanului celui hâtru zis Arm reanu, pe Paulina poreclit Putina, nevasta lui nea tefan Bolea acarul din gara Lerodeni, al c ror fiu Nicu, mutat lâng tata înaintea p rin ilor lui, m-a înv at s fumez rostind versuri cu prostii înainte s expulzez fumul tras în piept, i pe mo Burtan, sitarul ori uitorul, so ul sorei celei mari a soacrei mele sacre Dora sau al socrului meu escroc Tilici. Mo Burtan aflat ve nic cu luleaua în col ul gurii era i tat al versatei parlitoare de bani i obiecte pe care le ascundea în chilo i i mai mult decât acolo, zis GicaGagica, o namil de femeie ce abia se putea deplasa pe picioarele ei din pricina unui accident avut în copil rie. Pe cele trei personaje din urm , cred c le-a trecut pe list deja Ela, cum nu cred c le-a sc pat nici pe croitorul Ricu i pe consoarta sa Nana, sora a mic a Dorei, p rin i adoptivi ai regretatei surori a Telei, dat i ea de suflet de Suveica i Gâjgan, dar plecat pe Curm tur , ca i fratele lor Monu, cu mult înaintea celor ce i-au f cut sau crescut. ( tiu, Adi, i-am f cut capul calendar cu ace ti pomeni i care nu mai sunt. E ca i când te-ai apuca s cite ti Geneza din Vechiul Testament, unde sunt în irate nume de stirpe, cimotii, afini, neamuri de la Adam pân în vremea lui Iisus. Parte din ei au mai populat scrierile mele rurale, dar tu nai citit tot ce am tip rit eu) adar, satul de sub sat invocat la În larea Sfintei Cruci! Cruce care-mi aminte te pe cea de piatr comandat i adus acas , a cum îmi ceruse chiar el, tata, când tr ia, tem tor s nu p easc , dac va pleca în C lug ri a, cum a p it tat l lui i bunicul meu, Tudorache Trucal , cel r nit pe front i mort acas , care, dup ce maica-mare Gheorghi a, nevasta lui i mama lui Costic Trucal , 1-a urmat (dar îngropându-se lâng cei doi b ie i

ai ei, pe care i-a pierdut succesiv, când au împlinit 20 de ani), el a fost dat uit rii, nici nu se mai tie unde- i are mormântul, c ci 1-a dit buruienile, iar crucea i-au pus-o pe foc copii într-o noapte de Înviere. V zând-o, rintele meu n-a mai fost bucuros i s-a plâns mamei c -i doresc moartea. Nu i-am dorit-o, dar el singur i-a gr bit-o! i-a s pat groapa cu cea ca umplut zilnic cu uic din sticla cu dop de cocean de porumb. Oricum, fa de tat l lui, tat l meu are cruce demn de un Cet ean de Onoare al comunei Lerodeni i al jude ului Arge . Adic de mine. E drept mormânt, vreau s spun cavou, n-are, potrivit rangului la care se zice c-am ajuns. Nici el, nici cuscru-s u Milici comersantul. Gâjnoaia, în schimb, care... locuie te cu fiuu Monu (c pe mijloaca dat lui Ricu, au scos-o i-au mutat-o lâng p rin ii ei, i deau înfiat-o i-au crescut-o!) într-un cavou de ciment cu capac pe rotile. Numai c , mai ales când plou , acel cavou se umple cu ap , ci acolo, înc de când au s pat groapa, au de teptat din adormire un izvor subteran, dar de suprafa ! În Obliga i n-am nici o calitate, nici m car în fa a vecinilor c rora, ca investi ie mobiliar , tuturor le sunt inferior, iar în Aduna i, locurile de odihn temporar (c s-a desfiin at somnul de veci!), tot f cavou i monument funerar cum s-ar cuveni unui genprofdring i memeu în Marea Confrerie a Salvatorilor Uniunii Planetare, sunt concesionate pe o perioad limitat i nici m car nu-s ale noastre, ci apar in primilor veni i, so ii Tindeche.

Nici aici, în Poiana cu Platani din Colenchina nu sunt altcineva decât un anonim înjurat de stirpea lui Garoy, ignorat de genera ia nou de vecini care, dac vine vorba de lege,

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Virgil STAN

M[r\i]orul În urm cu trei ani, Suzica, o pisicu maidanez pe care am crescut-o de mic în cas , îmi f cea dup vârsta de doi ani câte dou genera ii de pui pe an, unii n scu i prin martie-aprilie, ceilal i prin iulie-august. În anul acela s-a hot rât s -mi fac o surpriz de 1 martie, ziua binecunoscut a m orului.

Singur acas , deoarece fiind frig, înc nu începusem campania de pescuit pe mare, mam apucat s torn ni te plumb pentru sculele mele folosite la pescuit. Ocupat cu topirea materialului i turnarea lui în matri , nu eram atent la ce f cea pisica care se tot învârtea pe lâng mine frecându-se de picioarele mele, parc nu- i g sea locul. La un moment dat o aud cum se vait i intrigat m uit la ce f cea ea în living, eu fiind cum spuneam în buc rie.

Destul de nepl cut mi-a fost surpriza când am v zut c ea se chinuia pe fotoliu s dea via unei noi genera ii de „mici terori ti”.

De ce le spun a a, am s v povestesc pe parcursul istorioarei. Poate nu prindeam momentul când cele patru noi crea ii ale naturii ie eau la lumina zile din burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de dou luni de zile, dac nu o auzeam din buc rie cum se v ita. zând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru i am scos un halat mai vechi al b trânei mele mame, îmbr minte ce nu-i mai era de folos, ea fiind plecat din lumea viilor, a ezând-o sub pisic . Norocul meu c nu era acas persoana, care în acea vreme locuia cu mine i care tot timpul m aten ionase: - „Vezi, c ai s te treze ti cu ea fat în cas i s nu o v d, c nu am chef, s m îm-piedic de pui prin toat casa”.

- „Este cald afar i î i va g si ea pe un-deva un culcu s nas”, îi replicasem eu.

- „Da, da, s crezi tu c -i fraier plece ea din cas , când aici este cald i bine pentru pui.”

- „Vom vedea atunci, ce va fi.”

Cum se n teau pe „band rulant ”, am alergat repede la magazinul de la col ul blocului i am împrumutat o cutie din carton,

pentru a-i confec iona un culcu unde s stea Suzi cu puii s i. Era 1 martie, zi în care to i b rba ii cump rau i f ceau cadou m roare persoanelor dragi, sau colegelor de serviciu. Suzi mi-a adus patru m oare, unul mai frumos ca cel lalt, dou feti e i doi ie i.

Primul pui n scut era feti i sem na leit cu mam -sa, o mam foarte iubitoare i atent fa de puii ei. Dac ar fi i toate mamele din specia noastr la fel de iubitoare, ca aceste anim lu e, tare bine ar fi, nu s-ar mai g si copii abandona i, sau unii chiar uci i i arunca i pe la tomberoanele de gunoaie, pentru a se sc pa de povara cre terii lor, când via a obliga ii este mai u oar pentru aceste specimene inumane, care se autodefinesc eronat ca fiin e umane.

Fiind primul pui n scut i mai ales c era i feti , având în vedere c s-au n scut în perioada unor acute i aprinse fr mânt ri politice dintre PNL i PDL afla i atunci la guvernare, am început s le dau nume puilor inspirându-m din scena politic , B se i Teri la b ie i dup numele celor doi protagoni ti ai tuturor scandalurilor politice la cel mai înalt nivel, iar la fete Nori i Mony. Pe feti a n scut prima, am botezat-o Norica dup un numele unei bine cunoscut peneliste, ce se tot zb tea s ajung ministrul justi iei, iar celei de a doua i-am zis Mony dup numele celei care o tot contra.

Auguste Renoir - Smochine

Când dup amiaz amica mea a sosit de la serviciu acas , inten ionând s -i fac o „surpriz ” sub form de glum , i-am preg tit m rorul, un pisic legat cu binecunoscutul nur bicolor, a ezat într-o cutiu de bijuterii.

Intr ea foarte vesel pe u cu buchetele de flori în mân , primite de la patron i colegi, când i eu la fel de vesel o întâmpin spunându-i: - Drag , anul acesta ai dou m oare.

Primul este surpriza din cutiu a de plu de la o simpatizant i cel lalt de la mine, inclusiv freziile.

- Ce surpriz ? Cine mi-a mai trimis m ror?

- Vezi tu. Deschide cutia i ai s vezi.

Când a primit în mân cutiu a de catifea albastr , ner bd toare, crezând c iar i-am luat ceva din aur, ca de obicei, d s deschid cutia i v zând pisicul în cutie s-a speriat a de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând c -i obolan i îi fac o glum nerat . Noroc c m a teptam la aceast reac ie i am întins mâna prinzând pisicul.

- Doamn , nu te sup ra, dar nu este cadoul de la mine, ci de la Suzica. A inut s i aduc un m or i cum nu tia s -l ambaleze i nici nu putea s i-l înmâneze, m-a rugat pe mine s o fac.

Dup prima spaim , aflând despre ce este vorba, a luat din nou cutia i a privit pisicu ul care doar de câteva ore ie ise la lumina zilei.

Era maroniu cu alb i la fel ca mama lui, cu pete albe pe botic. Abia se mi ca în cutiu , iar mam -sa ne d dea târcoale, mieunând dup el. Lam dus în noul lor c min, amenajat lâng fereastra din buc rie, pentru a nu ne încurca în treburile gospore ti.

Acum Norica cea de atunci, sau Nori cum o mai alint eu, se preg te te s dea via celei de a cincea genera ie de pui.

Când era de câteva luni, se obi nuise s doarm pe roata din fa a Matiz-ului meu.

Cum vara plec spre mare la pescuit din parcarea din cap tul blo-

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cului diminea a foarte devreme, pe la ora trei i jum tate, nu tiam c pisicul doarme la coare, pe roata din fa . La întoarcere, am sit pisica cu blana jupuit pe spate i un picior din fa fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar, care dup un consult general, mi-a spus c de fapt nu este piciorul rupt (a zis el dar eu nu am fost convins, a chiop tat multe luni i o doare i acum dup ani de zile), apoi f -i injec ii, tratament cu pastile i pomezi reu ind ca în maximum dou luni, nici s nu se mai cunoasc c a avut blana smuls de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit c dup cum se spune, pisica are nou vie i.

Norica este crescut în cas i este masorul meu permanent. Se a eaz pe pieptul meu i începe s m maseze cu l bu ele din fa . Nu-mi cere bani, se mul ume te doar cu hrana, mai ales c înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o mas , hrana sa preferat din aprilie pân în noiembrie cât merg pe mare.

Dup ce se satur , dac m vede c mam a ezat pe pat s m odihnesc, mi se a eape piept unde este locul s u de dormit preferat, sprijinindu- i capul pe um rul meu i a a dormim amândoi, pân ce ea se încarc cu energie negativ de la mine i pleac de urgen în alt parte s i continue siesta. În acel an, la genera ia din var , Suzi, mama Noric i a hot rât s nasc în alt parte, unde s g seasc hran suficient i pentru urm torii pui. Nu a mai ap rut în zon . Sau cine tie ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea ma ini i câini în ora .

Acum Norica este din nou cu burtica plin cu pui i tot în camera mea doarme. Se eaz la cap tul patului, la picioarele mele i acolo doarme, iar puiul s u de vreo apte luni, în partea cealalt a patului. Noaptea când are nevoie s ias afar , vine i începe i frece boticul de obrazul meu, pân m treze te s -i dau drumul din cas . Cred c pân la 1 martie va da na tere unei alte genera ii de „terori ti” a a cum i-am numit i mai sus. De ce? Pentru c imediat ce încep ias din cu , îmi invadeaz gr dini a cu flori i în joaca lor colectiv pân nu distrug fiecare fir de floare, nu se las . Se urc pe ele, apoi se culc deasupra lor la r coare, când soarele arde râna, de po i fierbe i un ou în ea.

Nu tiu ce voi face cu ei, deoarece munca i investi iile mele în bulbi i semin e de flori este o risip inutil . În zon mai sunt i alte 8-10 pisici de la blocul de vis-à-vis, în func ie de perioada lor de na tere. Din cauza aceasta am preferat s opresc doar un b iat, restul au fost lua i sau i-am dat la al i doritori. Orice fiin este un dar al naturii i de aceia trebuie iubit i ocrotit .

Anul VI, nr. 3(55)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Maria V. CROITORU

Întoarcerea atributelor Miruna st tea la mas i scria. În cas era pl cut. Se auzea focul arzând în sob . De la televizor se auzeau tiri, dar nu le d dea aten ie, î i continua scrisul.

Deodat , r mase încremenit de ce auzea.

I se aduceau laude unei politiciene: „inteligent , frumoas , tenace”; „femeie care d ora exact în politica româneasc ”, „soarele”, face „eforturi monumentale”, „de la ea se ia lumin ”... Instinctiv, închise televizorul. „Nu credeam c-o s mai aud a a ceva!” - zise cu voce tare, de i era singur . i- i aminti toamna lui ’89...

Era la coal . Era recrea ie. To i profesorii se aflau în sala profesoral . Intr noua directoare, numit în aceast func ie din septembrie. Se uit direct la Miruna: - Tovar a profesoar , mâine merge i la edin cu bibliotecarii la centrul de jude . În timp ce directoarea-i comunica ora la care trebuie s ajung i locul edin ei, Miruna se bucura i- i zicea în gând: „Poate sesc ceva cafea i unt!”

- Tovar a Miruna, nu sunte i atent ! adaug directoarea, v zându-i o frântur de zâmbet pe fa . edin a cu bibliotecarii n-a durat mult. O tovar inspectoare le-a trasat dou sarcini: - Ave i fiecare câte un plic. În plic, o s si i un tabel cu c ile pe care trebuie s le scoate i din inventar. C ile acestor autori n-au ce c uta în bibliotec . Pentru aceasta ave i termen trei zile. Ast zi, dup ce ajunge i acas , merge i la coal . La intrare, pe coridor, amenaja i o expozi ie de carte cu operele tovar ului Nicolae Ceau escu. ATEN IE! C rile nu le pune i culcate! Le fixa i „în picioare”, aib cotorul perpendicular pe mas !

Cineva începu s râd .

- Nu râde, tovar e, c-am s vin la tine la coal s v d cu ochii mei dac le-ai pus a a!

- Dar se r stoarn ! - coment altul.

- Dac ni le fur cineva de pe coridor?

Mai tim noi cine intr când suntem la ore?!

- întreab cineva.

- Dac i le fur , i le cump r eu, s n-ai lips la inventar! - strig tovar a inspectoare i ie i.

Un b rbat le împ i plicurile. Femeile nu ziceau nimic, dar b rba ii se distrau pe seama pozi iei c ilor. Unul se adres unei doamne: - Vezi, tu, s nu le pui culcate, s le pui sculate!

Râsetele se înte ir . Miruna ie i. Intr prin câteva magazine alimentare din ora . Mu tar, rafturi întregi pline cu borcane cu mu tar, compot, tocan de legume. În toate la fel.

Nici urm de cafea, unt sau alt aliment la care muritorii de rând nu aveau acces. Acestea se deau protipendadei prin bufetele partidului!

A doua zi, diminea a, când ajunse la coa, directoarea era acolo. Era ciudat, de obicei venea la opt f zece minute, opt f cinci minute. Cum o v zu pe Miruna, îi zise: - Ei, ce v-a spus?

Miruna îi relat repede ce li s-a comunicat la edin .

- Las astea! M-a sunat tovar ul secretar adjunct de la comitetul comunal de partid.

Trebuie s faci dou telegrame de felicitare: una pentru tovar ul Nicolae Ceau escu i una pentru tovar a Elena Ceau escu.

- N-am timp! Trebuie s amenajez o expozi ie de carte, s caut c ile care trebuie scoase din inventar i nici nu tiu unde le voi pune.

- Faci telegramele. Aduci c ile pentru expozi ie i o vor face înv torii. C ile le m la maculatur , c tot nu i-a f cut planul la hârtie tovar a cu pionierii.

Miruna o privi t ios: - C ile nu se dau la maculatur ! Se p streaz !!

- F ce vrei cu ele, c tu o s dai de dracu’! telegramele, c i a a ai dou ore libere!

Zicând acestea, directoarea ie i.

- Vezi s n-o-ncurci, i a a ai probleme cu partidul, îi opti o coleg .

Miruna le adun pe înv toare i le d du operele lui Nicolae Ceau escu. mase în bibliotec . Lu colec ia ziarului Scânteia. O interesau numerele din ianuarie. i „cabinetul 1” i „cabinetul 2” erau scu i în ianuarie. Acolo o s g seasc telegrame de felicitare. Copiaz una pentru el i una pentru ea.

a i f cu. Avu grij s le scrie caligrafic - „s le poat citi boii” - î i zise în gând. I le duse directoarei i se întoarse în bibliotec . i aminti c biroul din bibliotec are dou compartimente. Acolo o s pun c ile autorilor interzi i.

La 11,00 intr la or . Lec ia decurgea normal. Se auzi b tând în u . U a se i deschise.

Era directoarea: - V rug m s veni i pu in! În timp ce se-ndrepta spre u , Miruna i aminti vorbele unui înv tor: „Nici Ministrul n-are voie s deranjeze ora!”

Pe coridor, era secretarul adjunct de la comitetul comunal de partid. Nici nu salut i începe: - Ce telegrame sunt astea, tovar a?! În toate ziarele sunt a a! Trebuie s v pune i în valoare creativitatea... S g si i ni te atribute, adjective deosebite... Da! Ni te atribute i adjective... s fie telegramele altfel, nu toate la fel! ti i dumneavoastr ! V las r gaz pân mâine! De fapt, mâine era termenul.

Salut i plec . Miruna se întoarse în clai- i f cu ora în continuare.

Acas , so ul Mirunei observ c aceasta nu-i în apele ei: - Ce probleme ai?

Miruna îi povesti.

So ul ei s ri ca ars: - S mearg -n m -sa! S i fac telegramele! Nu face nimic! Nu te pot obliga! i a a i f cu. Diminea a, când ajunse la coal , intr direct în clas . Pân sun la prima or , corect lucr ri de control. În pauz merse în sala profesoral . Napuc s se gândeasc ce s -i zic directoarei, c aceasta, surâz toare, îi spuse: - Nu mai trebuie s facem nicio telegram !

Mi-au dat telefon de la consiliu c le-au comunicat tovar ii de la jude c le fac ei pentru toate comunele!

Se auzi l trând câinele.

Miruna se ridic i deschise iar televizorul, întrebându-se: „I-ar fi pl cut tovar ului secretar s fi scris în telegram : „Lu m lumin de la dumneavoastr , tovar e Nicolae Ceau escu!”? i începu s râd .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Iulian CHIVU

Scrisori din memoria pustiei În c tunul la uitat de Dumnezeu la marginea unei p duri din gan, se aciuaser dup r zboi un basarabean i un polonez. Se toriser curând dup aceea cu v duve de r zboi, r mase îndurerate i cu copii mici. Uneori, când se întâlneau amândoi, f s mai fie i al ii prin preajm , vorbeau pu in într-o limb necunoscut de localnici i apoi se desp eau zâmbind. Îi auziser copiii i povestiser acas . Cine tie ce vor fi discutat ei, c prea multe lucruri nu îi legau. Numele basarabeanului fusese reconstituit dup ce venise în ar poate dup propria declara ie, fiindc î i pierduse documentele de identitate i, fiindc era de pe la i, i se spunea B lteanu, sau poate chiar sta era numele lui. Treaba asta nu interesase pe nimeni în chip special. Cu polonezul era ceva mai complicat, c avea un nume mai greu i de pronun at i de re inut, dup documente, i preferase s i se spun simplu: tah. Cine tie, poate era fie o porecl , fie un alint cu care copil rise în ara lui.

Amândoi avuseser familii, dar în refugiu r seser singuri.

Niciunul nu vorbea prea mult despre asta. Doar polonezul, când venea vorba despre copii i nevast , avea lacrimi în ochi i lumea a îneles c e un om bun fiindc are regrete. Cu basarabeanul, lucrurile erau mult mai misterioase. Poate i din cauz c el era ceva mai t cut.

Ori asta d duse na tere i unor suspiciuni. Marin Pereanu, un lider spiritual al satului, fost primar pe timpul lui T rescu, îl tachina când se îmb ta zicându-i de la obraz c trebuie s fi f cut el multe rele în satul lui din moment ce îi e fric s se întoarc . B lteanu, ca s evite pe viitor astfel de discu ii, s-a uitat la el lung, m surându-l din cap pân în picioare i a t cut. Alt dat , când s-au întâlnit între patru ochi i-ar fi zis: - Neic Marine, dumneta, român neao cum te v d, ai fi f cut mai mult r u decât mine i, dac altcineva i-ar fi repro at asta f s te cunoasc , i-ai fi înfipt mâna în gât i l-ai fi sugrumat c i a a via a de transfug e tot o pu rie. i apoi Marin Pereanu nu era un încuiat s nu fi aflat i el de ce sau refugiat basarabenii din calea ru ilor. S-a potolit îns de atunci.

Poate i-o fi regretat vorba necugetat , dar nu s-a spovedit nim nui pentru asta. De fapt el îi mai ciupise cu vorba lui veninoas i pe întorul Popescu, i pe popa Mircea, îns tia poate o puneau pe seama rachiului cu care se împ rt ea omul de la primele ore ale dimine ii pân seara târziu, când adormea cu o carte în mân i cu sticla lâng pat. Altfel nu era un om prost. Citise Divina Comedia a lui Dante, poemele homerice Iliada i Odiseea, chiar i Faust al lui Goethe, dar nu dep ise statutul neini iatului i i se potrivea de minune zicala Doamne fere te de omul care a citit o singur carte!

Devenise agasant pentru cadrele didactice de la coala de care desea doar gardul, le punea tot felul de întreb ri subtile, dar de al ror r spuns era sigur dinainte, i nu ezita s le eticheteze ca superficiale, ca nechemate, în func ie de cum i se r spundea.

Pe B lteanu îl evita, îns o curiozitate pe care tot el ar fi apreciato ca muiereasc îl rodea înc i ar fi vrut s tie cât mai multe despre el. Pe tah îl iertase de aceea i curiozitate, mai ales c se însurase i

el tot cu o v duv de r zboi, dar muierea lui era iganc ; polonezul nu tiuse i mergea mai departe, cum o fi. Acceptase via a doar ca pe o supravie uire; nu mai avea încotro fiindc vremea trecea i timpurile nu se mai luminau dincotro a tepta el.

Costic B lteanu luase o muiere frumoas , gospodin i, chiar dac avea copii, f cuse cu ea o familie armonioas , cuminte. Basarabeanul nu avea nevoie s atrag aten ia cu nimic i se str duia mult pentru asta, de i r mânea un om curat, cump tat, îns tot misterios. Într-un timp, îl puseser brigadier la gospod ria colectiv ; era cinstit, prea corect i oamenii îl schimbaser repede. Citea ziare i asculta la radio f s se lase atras de comentarii. Coresponden primea rar i doar de la un basarabean de-al lui, refugiat i el într-un sat pe Valea Oltului.

Ce remarcaser s tenii era c nici Costic B lteanu, nici cel cu care coresponda nu foloseau plicul, ci scrisoarea simpl pentru c putea fi citit de to i curio ii. Uneori, poate de dou -trei ori pe an, lipsea de acas câte o zi sau dou i se ducea s se întâlneasc cu cuno tin a lui din Olt. De fiecare dat când se întorcea acas era trist, îns nimeni nu-l întreba nimic; îl l sau în plata Domnului, c dup alte dou -trei zile se mai însenina la suflet. Îmb trânise i era tot mai bolnav. Fuma mult i s-a stins suferind de stomac. Trecuser deja vreo dou zeci i cinci de ani de când p sise Basarabia i nu a mai v zut-o niciodat ; poate nici nu mai sperase la asta vreodat .

Anii au trecut i se stinsese i tah, iar lumea satului î i tr ia bucuriile i necazurile într-o monotonie din care nu puteau s mai apar speran e rebele, îndr zne e. i cu toate astea, istoria nu iart i mai ales nu r mâne datoare. Vremurile s-au schimbat i, într-o zi, ap rur în sat ni te oaspe i ce nu p reau de pe meleaguri române ti. Ori de acum str inii c lcau i p mânturile B ganului, unii din curiozitate, al ii din te miri ce interes.

Cei mai mul i cump rau p mânt. Era ieftin p mântul pe aci, c oamenii erau prea s raci i lipsi i de curaj ca s poat s se avânte în cine tie ce planuri îndr zne e. Str inii nu prea atraser aten ia decât dup ce îl c utar pe preot i îl rugar s le oficieze un parastas sâmta viitoare, apoi disp rur i ap rur cu vreo dou zile înainte de pomenire. Erau tot ia cinci care veniser rândul trecut. Acum deja oamenii din sat tiau de la preot c veniser s îl pomeneasc pe Costic B lteanu. Oamenii îi c utaser mormântul, p straser un moment de reculegere la crucea putreg it a decedatului i plecaser întrista i. De data asta aduser cu ei o cruce din marmur pe care o lucraser între timp pe undeva prin Arge , judecând dup ma ina care o adusese, iar pietrarii o i montaser solid la capul basarabeanului. i cum deja crucea fusese pus cu o zi înainte de pomenire, oamenii, mai ales cei care îl cunoscuser , avuser timp s afle i s umple satul cu vestea c B lteanu fusese înv tor în satul Râ cani, chiar lâng B i.

Citiser inscrip ia i o transmiseser ad-literam printre localnici: Aici odihne te robul lui Dumnezeu Justin B lteanu, iubitul nostru

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dasc l din Râ canii Basarabiei, alungat de prigoana ro ie i familia i-a fost oropsit prin stepele ruse.

Vineri spre sear , mai poposir în sat înc vreo câ iva basarabeni ma i i ei prin satele de prin preajm . Cum îns la începutul lui septembrie era destul de cald, mai to i au r mas peste noapte în curtea bisericii i, dup ce s-au rugat pân noaptea târziu la sfântul altar, au dormit mai apoi pe ni te covoare vechi ale loca ului p strate înc printr-o magazie i uite c se dovediser înc de folos. Preotul încercase s -i duc m car pe cei veni i din Basarabia pe la câ iva localnici pentru o noapte, dar ei i-au mul umit pentru str danie i au r mas cu ceilal i, dornici s î i împ rt easc multe triste i de-ale refugiului. tenii fuseser lua i prin surprindere de acest parastas neobi nuit i nici nu tiur dac e cazul s se implice i ei cumva sau pur i simplu s -i lase pe basarabeni s i vad de rânduial dup obiceiurile lor. Preotul îns îi admonesta pentru r ceala lor i câ iva dintre ei venir sâmb de diminea s vad cu ce le pot fi i ei de folos, apoi aduser , ca la praznic, scaune i mese i f cur în prip bucate pentru masa de la prânz, c pân la urm biserica se umplu la slujba de pomenire i dup ce se termin , basarabenii împreun cu preotul i cu mai mul i s teni plecar în cimitir la sfin irea crucii. Acolo, un rbat în puterea vârstei, v dit emo ionat, rosti cu accentul lui moldovenesc o scurt cuvântare din care s tenii fuser surprin i s afle ce taine ascundea t cutul Costic B lteanu. Mai întâi c nu îl chema Costic , ci Justin, apoi c omul fusese înv tor i c ar fi ajutat câ iva români i nem i s scape din lag rul în care-i b gaser ru ii în Balta R utului în prim vara lui patruzeci i patru. Pentru asta familia lui avusese de suferit prigoana.

- Când tata se întorcea spre cas de la coal era deja sear , fiindc preg tea cu copiii corul pentru sfânta slujb a Prohodului.

51

Auguste Renoir - Feti a cu flori

Atunci s-a întâlnit în drum cu o m tu care alerga disperat spre balta R utului: - Nu te mai duce acas , domnu’ înv tor! Fugi cât mai ai timp, c e jale! Au venit ru ii i au f cut pr d la voi. Fugi, Justine, fugi cât mai po i s-o faci, 1-a îndemnat femeia.

Tata s-a oprit n uc de cele ce auzea, i-a c utat pistolul în buzunarul minteanului, 1-a înc rcat i a plecat gr bit spre cas , îns în drum auzi foc automat i v zu din fa c ru a cu caii vecinului Vasile alergând de groaz înapoi spre valea R utului: - Justine, e ti nebun? îl înfruntase vecinul. Nu te las s te întorci.

Urc -te aici i hai s fugim, c e jale! Apoi iar s-a auzit o rafal de mitralier urmat de ipete disperate de copii i de femei. Vasile îl trase în c ru cu for a i imediat în spatele lor se auzi hurduc ind o ma in ruseasc . Atunci au intrat prin poarta lui Andrei Av danei, rupându-i ulucile cu caii speria i i au ie it prin fundul cur ii chiar pe malul apei printre tufi urile de r chit i gheorghinarii de la marginea apei. Ma ina se dusese pe drum, la vale, iar c ru a a sc pat nev zut printre tufi uri i printre haturi, iar noaptea târziu au ajuns în P durea Patrunea unde au dat de mai mul i fugari, dispera i i ei, dar care utau s se organizeze cumva s ajung mai repede în ar . Tata a luat-o cu al i câ iva spre Du mani. A a se cheam satul la, preciza el. i de acolo nu am mai tiut nimic despre el.

Acas îns era tragedie. Mama i sor -mea Catrina fuseser luate de ru i, iar pe mine m-au luat de la fratele mamei, unchiul Andrei, i ne-am reg sit în trenul care mergea spre Tiraspol. A urmat, mul i ani, surghiunul siberian, la câ iva zeci de kilometri de Labitunangi, în ile înghe ate ale râului Obi, în nordul rusesc bântuit de z pezi i de geruri.

Cei aduna i îl ascultau absorbi i de tot ce auzeau, poate dornici afle cât mai multe despre gulagul rusesc chiar de la unul care îl cunoscuse, numai c omul se întoarse spre r posatul tat l lui, cu grij nu fac din acest prilej sacru unul de m rturisiri personale.

- De tata nu am tiut mult vreme nimic. Pe mama a împu cat-o un rus c pitise o pâine în sân s o aduc în colib pentru Catrina care cea de friguri. Dup ce am fost elibera i, am aflat c vecinul Vasile s-a întors la B i dup c derea comunismului cu un ata at cultural german i îi aflasem adresa din Germania. A urmat o lung coresponden i foarte târziu, dup moartea tatei, am aflat c el a decis s mân aici, în satul dumneavoastr i de aceea sunt dornic s aflu câte ceva despre via a lui de aici de la cei care l-au cunoscut mai bine.

Pentru asta v invit la parastasul din curtea bisericii. Dumnezeu -l ierte i s -i dea odihn întru împ ia Lui, c dac va fi avut cate, le va fi isp it cu câte a îndurat în lumea asta. Vocea îi tremur i î i rezem capul de cruce unde plânse cu suspine, aprinse apoi o candel i, dup ce umplu o cutie cu rân de pe mormânt i f cu mai multe poze, plecar spre biseric . Acolo, s tenii aflar c pe b iatul lui B lteanul îl cheam Nicolaie, c sora lui, Catrina, bolnav de tuberculoz , murise i ea în lag r chiar sub ochii lui dup ce fusese batjocorit de un rus beat, ziua în amiaza mare chiar în mijlocul drumului. Nicolaie f cuse tot felul de demersuri ca s dea de urmele talui. Se luase încrez tor dup spusele vecinului Vasile c Justin, numai dac ar fi ajuns în ar , va fi sc pat de urm rirea ru ilor i a început s -l caute abia dup ce, de la fiica lui Onisei Lupu, omul cu care se vizita din când în când B lteanu, m ritat cu un neam din Passau, aflase numele tat lui pe o list întocmit de ea cu basarabeni refugia i dincoace de Prut. Femeia încercase s fac o Lig a Basarabenilor Refugia i, dar nu reu ise sau poate abandonase ideea din cine tie ce motive. La ea îns îi g sise ni te scrisori i a a a dat de urma tat lui. Nicolaie avea s spun povestea asta mult mai pe larg la parastas câtorva s teni care îi cunoscuser tat l.

- Acuma în eleg eu de ce nea Costic , domnul înv tor, era în

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fiecare an, la cincisprezece septembrie, la poarta colii când p rin ii i aduceau pruncii în clasa întâi, i de ce nici în iunie nu lipsea de la serbarea de sfâr it de an, observase Ilie Drând. Se vedea el c nu e de teapa celorlal i!

La parastas, veni ceva mai târziu i Anica, rezemându-se în cârja ei de care se desp ea doar când se urca în pat s se culce. Pe ea o sise B lteanu o biat feti can de vreo zece-doisprezece ani, orfan de r zboi i se luase cu mama ei, cu Ioana. O crescuse ca pe copilul lui, mai ales c era cam de vârsta Catrinei. Carte nu reu ise s-o înve e prea mult , dar îi d duse o educa ie bun i era destul pentru ea. Oamenii o v zur i amu ir . Venise din satul vecin, unde era m ritat .

Se opri în poarta bisericii parc intimidat de oamenii ia pe care nu îi cuno tea i de care parc se jena f s tie de ce. Poate se g sea responsabil de o vin neîn eleas .

Prima, o v zu o vecin i î i duse mâna la gur poate speriat sau poate impresionat . Venise singur , peste deal, trecuse i ea pe la cimitir, v zuse crucea asta nou , din marmur , aprinsese o lumânare, iar în cele din urm ajunsese i la biseric .

- S raca Anica, o c ina o alt vecin c reia îi d dur lacrimile i ri iute s îi g seasc un loc cât mai aproape de Nicolaie i de ceilal i basarabeni. Oamenii îns nu prea o b gar în seam , iar musafirii crezuser c e poate vreo cer etoare i o trecur cu vederea.

Odat a ezat pe canapea, la mas , printre s teni i musafiri, femeia începu s plâng i s scoat ni te sunete guturale greu inteligibile, ori asta le atrase aten ia celor care nu o cuno teau i o privir cu evident respingere; le tulbura tihna confesiunilor i a ritualului. Ilie Drând îns se ridic în picioare i l muri lucrurile: - Domnule Nicolaie, dragi musafiri, li se adres el i se f cu lini te deplin . Femeia pe care o vede i e tot ce a mai r mas viu din via a domnului înv tor de aici, din ara mam . Este fiica femeii cu care Justin B lteanu a fost c torit. E, s raca, tare nec jit . A fost lovit de o ma in i abia a sc pat vie, dar nu mai poate vorbi, de i aude i în elege tot.

Anica se ridicase în picioare i suspina sco ând acelea i sunete greu de în eles. Ilie i-l prezent pe Nicolaie vorbindu-i tare de parc femeia ar fi fost i surd . Atunci Anica mai sc câteva sunete neîn elese i, în timp ce omul ar fi vrut s-o îmbr eze, ea îi s rut mâna surprinzându-i pe to i cu gestul ei, apoi scoase dintr-o saco ponosit câteva lucruri care, probabil, îi apar inuser înv torului, un pache el cu scrisori i, în cele din urm , scoase dintr-o hârtie îng lbenit de timp o poz învechit i ea.

Nicolaie, în timp ce cu o mân apuc scrisorile, privi scurt poza, ridic privirile spre cer i f s se mai poat st pâni îl podidir din nou lacrimile. Anica îl îmbr a, iar el o s rut pe frunte i cu poza în mân zise cu vocea tremurând : - Doamne, iat poza pe care o aveam în cas sub icoan ! Mama, sora mea, tata i cu mine. Nu tiam c mai este una. Dintre to i am sc pat doar eu, oameni buni, s v aduc m rturie despre urgia ce a fost, iar tata a pl tit i el cu înstr inarea i cu durerea ei. T cerea lui bd toare, despre care îmi vorbi i, era suferin adânc , sfâ ietoare.

El nu a v zut nenorocirea care i-a atins familia, doar a b nuit-o.

Altfel, dac ar fi r mas, ar fi sfâr it i el ca to i cei vreo zece mii de români lichida i de NKVD-ul lui Stalin în coclaurile i smârcurile de la i. Acolo le putrezesc oasele f ca m car s se vorbeasc despre ei. Dumnezeu s îi ierte pe to i!

Ca la o comand , b rba ii se ridicar , dup ei i femeile, i inur un adânc i pios moment de reculegere. Câteva orfane de r zboi l crimar i ele cu gândul c poate acolo, în mla tinile R utului, oasele rin ilor lor zac risipite în memoria pustiei, f rânduial cre tineasc .

- A a a fost s fie, se resemnar ele punând, concesiv, mai înainte de vina oamenilor voia lui Dumnezeu.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Puiu R~DUCAN

Pa i pe coast

Desenând tot mai sus de glezn .

Mi-ai luat s rutul i-ai plecat sându-m în neuitare Mi-arunc mereu ochii pe coasta Pe care pa ii fac c rare.

Am ars în col ul inimii de sus, i v d c totul duce-nspre apus.

Mi-ai luat i zâmbetul, te-ai dus Dep rtarea duce-nspre tine, Fo ne te rug ciunea în apus Cobori din tine, înspre mine! i-ai luat privirea i-ai plecat. În hele teul ochilor cresc pe ti.

Stau singur în triste ea ploii, Femeia zâmbetului mi-e ti.

Ai luat oglinda despuiat Care zâmbea la amândoi i-ai dus-o-n odaia cealalt , Cu lacrimi târzii în... noroi.

Urme de nisip Femeia mea de dincolo de z ri, Cu care m-am certat de multe ori, Crezând c-am înfrunzit în f urar, Când eram pom, eram... ar ar Pe care mi-l umpleam cu vise, În barca plin ..., cu Ulise.

Mereu cu zâmbetul pe buze, i desenam în palme buburuze.

Mereu, mereu asta f ceam, De câte ori ne revedeam. i-n cuiburile bluzei de arnici Ardeau obraznici, sânii mici.

Da-n urmele l sate pe nisip, Adeseori nu deslu eam nimic.

Nici când ciorapii i-i smulgeam, Prea multe, nici atunci nuelegeam. i-am tot pictat i gleznele fragile, Care striveau în prim veri zambile.

Gândeam c am ie it din bezn

Credeam c -s un balsam de crin Dar s-a sfâr it. O, timpul e pu in!

Nu mai doresc ca, într-o zi de joi, mergem pe nisipuri amândoi.

Ce-a trebuit, acum, s-a-nf ptuit!

Urmele,-nfometat, nisipul le-anghi it.

Prin parc În parcul cu alei înguste Stau pomii rezema i de fuste.

Prin ramuri boite cu farduri, Prive te lumea printre garduri, Cum pe sub fusta tremurând Plute te-o mân ... ca o und ... i-n noaptea singur ca dricul, Intr în tremurici buricul...

Iar sânii strân i în chingi de lapte Se zbat i vor în libertate... i foamea lor se stinge-n sânge, De dragu-amorului ce plânge, În timpuri de-astea spâne, blege, Nici pofta n-o po i în elege.

Da-n noaptea când te frige spuza, Iar lâng pom arde r u buza, Sub fusta scurt , înflorat , Mai trece mâna, înc-o dat ...

Mi ri lascive... unduioase...

Ce-nchid to i ochii de la case. În pa i de muz vine toamna i-n sânii dulci ce-i poart doamna, Se zbate laptele i frige...

Mai jos, un copila mic plânge.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Dr. Eng. Neculai GR~DINARU

S[ nu purt[m negru Leg mântul lui Dumnezeu cu oamenii este CURCUBEUL În curcubeu, ca i în aura omului, nu exist culoarea neagr . În natur , aceast culoare neagr exist în cantitate foarte mic , la fel în via a plantelor i animalelor. Noi, oamenii, din p cate i din ne tiin , folosim foarte mult în via a noastr aceast culoare care ne încurc total.

Creierul omului folose te i se hr ne te numai din raza de lumin alb - c de aceea este omul treaz ziua, când dispune din plin de aceast raz de lumin alb , i doarme noaptea, când nu dispune de lumina solar . Creierul mai folose te i se hr ne te cu lumini colorate, care sunt frac iuni din raza alb ROGVAIV-ul, despre care s-a înv at la coal , care este, de fapt, curcubeul.

Nu numai creierul nostru, dar toat aura noastr , tot corpul nostru fizic, sunt influen ate de energiile i culorile care ne înconjoar în via a de zi cu zi, deoarece noi avem cei 7 centri energetici principali prin care ne aliment m cu energii i care sunt, în ordine, de jos în sus, exact în ordinea i nuan ele curcubeului.

Deci orice obiect de folosin , material scris sau vizual sau spa iul în care tr im, dac este realizat în aceste culori ale curcubeului cu infinita lor palet de nuan e, ne este extrem de benefic, u or de asimilat i este pe o vibra ie înalt .

CULOAREA NEAGRA folosit de oamenii obi nui i sau, i mai grav, de copii, îi devitalizeaz foarte repede, dac apare în îmbr minte, mobilier, telefon mobil, calculator, televizor, ma in etc. Deoarece aceast culoare apare de fapt datorit lipsei de reflexie a luminii.

Obiectele de îmbr minte de exemplu, care sunt negre sau cu mult negru, obosesc omul foarte repede, deoarece îi ecraneaz centrii energetici ai aurei, ceakrele nu mai primesc suficient energie i corpul vital are de suferit, deci i întreg trupul fizic.

Exemple practice: Înainte, la coal , c ile copiilor erau scrise/tip rite cu albastru, iar copiii scriau cu cerneal albastr , aceasta determinând o înv are mult mai u oar , copii nu oboseau la înv at a a tare i nu mai erau epuiza i. Ast zi, toate manualele colarilor sunt tip rite cu negru i copiii scriu cu ce apuc ...

Un sportiv, care trebuie s depun un efort maxim într-o competi ie atletic sau într-un meci, se îmbrac în echipament negru, ciorapi negri etc i dup aceea dore te s ob in performan . Cum s realizeze a a ceva când el este cu centrii energetici ecrana i din start? În aceste cazuri, la efort maxim, el se epuizeaz repede de energii din rezerva corpului, dup care se alimenteaz mult mai greu cu energia vital din exterior i nu mai poate atinge performan a dorit .

Pe vremurile de demult, uniformele colare erau albastre i era bine.

Corpul vital al omului - primul strat al aurei -, este de culoare albastru deschis, deci are loc un aport benefic de energie dac oamenii poart nuan e de albastru. Pe de alt parte, albastru mai închis este o culoare a în elepciunii, care favorizeaz asimilarea i în elegerea materiilor mai grele, ceea ce de fapt se urm re te la coal . În concluzie, uniformele albastre în coli erau benefice. În prezent, copiii i profesorii merg la coal îmbr ca i cu mult negru i rezultatele se v d.

Un exemplu dramatic este al unui om care este bolnav de inim i se îmbrac în negru, pe deasupra mai are multe sup ri cu cei din jur, nu iart i nici nu se roag . Un astfel de om este lipsit de tot ceea ce l-ar putea ajuta s i încarce corpul cu energiile vitale necesare i astfel bolile i se agraveaz , deoarece nimeni, nici medicul, nici preotul, nici apar in torii nu in cont de modul cum lucreaz energiile trupului fizic.

Un astfel de om ar trebui s se îmbrace numai în nuan e de verde i nuan e de roz - culorile centrului inimii -, plus s i schimbe atitudinea fa de iubirea care ar trebui s -i izvorasc mereu din inim i atunci s-ar vindeca foarte repede.

CENTRUL din CRE TETUL CAPULUI, denumit SAHASRARA, are culoarea alb .

Majoritatea oamenilor, i din nefericire mul i copii, poart , când vremea este rece, o c ciul neagr , sau p rie, sau apc etc. În toate aceste cazuri este ecranat i insuficient hr nit cu energii cea mai mare ceakr , cel mai important centru energetic al corpului. Urmarea este oboseala psihic , dureri de cap, lipsa de concentrare etc.

Acela i efect îl are vopsirea p rului în culoarea neagr sau folosirea accesoriilor de p r negre. Aceast ceakr trebuie l sat liber , iar în caz de for major (vreme) s fie acoperit cu alb sau nuan e de alb. lpile picioarelor: prin t lpi, în timpul mersului, corpul fizic evacueaz , debaraseaz , în mod firesc i natural, reziduurile energetice ale corpului rezultate din metabolismul energiilor, pe t lpi existând zone care corespund tuturor organelor interne. Dac folosim pantofi negri sau ciorapi negri, ecran m tocmai centrii de evacuare, debarasarea natural a acestor reziduuri energetice, ceea ce poate atrage dureri de picioare, umfl turi i ceea ce este mai grav necur irea energetic a organelor interne ale corpului.

De aceea mersul descul este extrem de benefic, mersul prin ap , reflexoterapia etc. i tot de aceea este extrem de benefic a purta numai pantofi care s nu fie negri, a purta pantofi sport mai ales albi i mai ales osete albe, alb strii, crem, u or gri, maronii etc.

Un om de afaceri î i realizeaz un birou folosind mobilier negru, calculator negru, obiecte de birotic negre, televizor negru, canapele negre, scaun pe care st negru etc. Acel spa iu nu mai este benefic pentru o gândire clar , iar statul mai multe ore într-un astfel de spa iu îl stoarce de energie. Rezultatul este o îmboln vire la orizont, iar afacerile în mod sigur nu vor mai merge str lucit, deoarece totul se afl pe rezonan a negru.

Culoarea neagr poate fi folosit , dar nu în spa iul ambiental, ci numai în îmbr minte, de c tre acele persoane care î i propun s se dep rteze de „cele lume ti”, adic s i estompeze pornirile trupe ti i aceast energie conservat s o sublimeze în energii spirituale.

Este cazul cu haina preo easc i monahal , care este neagr , c ci ei aceasta urm resc, s i tempereze, s i înfrâneze sexualitatea i s i înt reasc spiritul. Dar, în cazul lor, ceea ce ei nu primesc suficient ca fluxuri de energii prin primii patru centri energetici ai corpului, ei preiau pe alte c i, stând mult timp din zi în biserici, pe spa iile curate ale m stirilor, în apropierea icoanelor, în orele lor de rug ciune etc. În plus, ei mai preiau energii superioare prin leg turile cere ti suplimentare pe care le primesc la tunderea în monahism sau la hirotonisire, leg turi cere ti pe care oamenii obi nui i nu le au. Deci negru, potrivit la monahi, nu este potrivit la mireni, decât dac tr iesc în lume, dar ca ni te c lug ri. În tot ceea ce oamenii închin lui Dumnezeu (vezi turnul Babel) sau folosesc pentru ei, nu trebuie s foloseasc materiale negre de niciun fel, nici acas , nici la serviciu, nici la coal sau în alt parte, ci numai i numai culori i nuan e din CURCUBEU. Trebuie respectat acest leg mânt pe care Dumnezeu l-a f cut cu oamenii, atât din motive de credin , dar i din motive v zute i nev zute care ne influen eaz via a de zi cu zi.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Florin M~CE{ANU

AUGUSTE RENOIR rerea. Este l sat la vatr în martie 1871. Deja îi lipse te mult pictatul. Îl viziteaz des pe Monet, care locuia pe atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici i Sisley, Pissarro i Manet, pentru a picta împreun .

Cei patru fondeaz Societe d’Artistes, care organizeaz , în 1874, prima expozi ie a impresioni tilor. Câ iva colec ionari încep s se intereseze de pictura impresionist . So ii Charpentier, de pild , îl încurajeaz pe Renoir i continue lucrul i îl prezint unor oa-

Auguste Renoir - Autoportret

Pierre-Auguste Renoir s-a n scut la 25 februarie 1841, la Limoges. Tat l s u, a fost croitor, iar mama croitoreas . Copil ria i-a petrecut-o la Paris, într-un cartier apropiat de Louvre. P rin ii l-au încurajat de la început aleag cariera de pictor. Talentul s u nu s-a manifestat numai în pictur , ci i în muzic . La 13 ani lucreaz deja ca pictor de porelanuri. Pauzele de prânz i le petrecea la Louvre, unde f cea desene dup statuile de acolo sau copia lucr rile unor pictori de odinioar . La 19 ani lucreaz la Louvre pe post de copiator. Dup un an se înscrie la coala lui Gleyre, de unde drumul s u continu drept spre Academia de Arte Frumoase. Este admis în 1862.

La coala de pictur a lui Gleyre îi cunoa te i se împrietene te cu Claude Monet (1840-1926), Frederik Bazille (1841-1870) i Alfred Sisley (1839-1899), care studiau i ei pictura. În 1867 se mut , împreun cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Gra ie averii tat lui s u, Brazille duce o via luxoas . Cei trei prieteni lucreaz împreun toat ziua, iar serile i le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei timpului. Odat cu îmbun irea vremii, cei trei pleac în p durea Fontainebleau de lâng Paris, în satul Barbizon din apropiere.

Aici picteaz i Corot, Courbet i Daubigny. În 1867 juriul Salonului îi accept tabloul intitulat LISE CU UMBREL , cu care s-a înscris la expozi ie. Tabloul o reprezint pe Lise Trehot, pe atunci prietena i muza artistului. În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreun cu Monet. În 1870 expune din nou la Salon, dar exclusiv din considerente materiale. În 1870 izbucne te r zboiul franco-prusac. Renoir este i el mobilizat. Din fericire nu este trimis pe front, dar artistul sufer din cauza desp irii de familie i de prieteni.

Moartea prietenului s u, Bazille, c zut pe front, în toamna anului1870, îi amplific du-

meni influen i i de rang înalt, care îi comand portrete. În 1879 este expus la Salon pânza reprezentând pe doamna Charpentier cu copiii, care ob ine un mare succes.

Cu sprijinul clien ilor s i boga i, Renoir tore te mult. Diplomatul Paul Berard îi cere s -i picteze familia la castelul s u aflat la Wargemenont, în Normandia. Picteaz mult i pe malul Senei. În 1881, urmându-l pe Delacroix, pleac în Algeria. Aceast c torie pune la încercare sentimentele sale fa de Aline Chargot, pe care a cunoscut-o la sfâritul anului 1879. Abia întors, Renoir pleac

cu ea în Italia, unde descoper împreun matrii de acolo. La întoarcere, Renoir r mâne la Cezanne, în sudul Fran ei. În anul 1882, la sfatul medicilor s i pleac din nou în Algeria.

Anul urm tor îl g se te pe o insul din apropierea coastelor normande, apoi, împreun cu Monet, pleac în regiunea Coastei de Azur. Cu sufletul plin de cele v zute i tr ite în c torii, Renoir î i formeaz propriul s u stil. Personajele scoase în eviden cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca por elanul trimit la arta lui Ingres. Începând din 1885 face des c torii la Essoyes, ora ul natal al so iei sale. Pân la urm î i cump o cas în or elul aflat la 200 km sud-vest de Paris. Liniile Lui Renoir devin mai blânde i artistul se îndreapt c tre un stil mai armonios i mai fin. În 1889 se mut la Chateau des Brouillards, în Montmartre. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare, de care este foarte mândru. Pe m sura înaint rii în vârst , artistul este chinuit de paralizie par ial i de reumatism. Medicii îi recomand o clim mai blând , motiv pentru care din anul 1898 Renoir pleac cu regularitate la Cagnes-sur-Mer, lâng Nisa, unde în 1907 i cump chiar i o proprietate.

Ultimii ani ai vie ii sunt marca i de moartea rudelor apropiate, de r zboi, de boal . În 1915 îi moare so ia, iar doi dintre fii s i sunt grav r ni i în primul r zboi mondial.

Renoir continu îns s picteze. „Cred c na trecut nici o zi din via a mea în care s nu fi pictat” - m rturise te artistul cu pu in înainte de a muri. Mersul îi cere un efort mult prea mare, de aceea decide s nu se mai ridice i i dedic toate for ele picturii. Lucreaz ezând, cu penelul fixat de palm . Regret mult c nu mai poate picta tablouri mari. Cu câteva ore înainte de a muri mai cere s i se dea pensulele i vopselele, iar când le d înapoi, roste te suspinând: „ÎN SF IT, AM ÎN ELES.” Era 2 decembrie 1919.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Mihai FRUNZ~ (22.05.1947) scut în loc. Câmpuri, jud. Vrancea. A absolvit Liceul Teoretic din One ti i Facultatea de Stomatologie din Bucure ti. Lucreaz ca medic stomatolog la Br ila. Este membru (pre edinte din anul 2004) al Cenaclului Umori tilor Br ileni „ tefan Tropcea” i al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie proz scurt umoristic , inegalabile defini ii umoristice, epigrame i este un foarte bun rebusist, cu defini ii spirituale unice, publicate atât în „Rebus” i derivatele sale, cât i în revista lunar „Integrame cu umor”, al c rei redactor- ef este. A primit mai multe premii pentru crea iile sale, este inclus în peste 20 de volume colective de epigram .

Apari ii editoriale: Bordelul thailandez (schi e umoristice, 1996), Cine a pus umor pe clan (2001), Sacul cu pisici (2003), Terapia prin râs (proz scurt , 2007), Dic ionar impertinent (2011).

Mirajul Europei În Spania visez s m g sesc Ca s înal castele milenare i morile celebre s -nvârtesc Cu vântul care bate-n buzunare.

Ispita omului politic La masa cu figuri integre Întins ast zi pentru clan, Lâng homari i icre negre S-a pus fasole cu ciolan. Înger i demon I-am fost un înger p zitor, Dar, ca venin s -mi toarne, Ea drac m-a vrut în dormitor i-acum am dou coarne!

Discre ie Nevasta i-a n scut o fat Ce seam c-un bun amic, Dar n-o s tie cine-i tat , barza are ciocul mic!

Comer cu organe Organele ce s-au vândut, O spun c-un zâmbet trist, Sunt: un rinichi, deja pierdut i-un poli ist.

Dilema b rbatului de stat Ispita este pe m sur În monarhii i în republici: Între femei i b utur De preferat sunt banii publici.

Solu ia crizei din spitale Un medic mi-a recomandat Re eta lui cea competent : De-o fi s pic, cumva, la pat S-o fac c-o dulce asistent .

tept ri împlinite Cei ale i ieri de mul ime Guvernan i cu firi integre Sunt acum la în ime... i vâneaz capre negre.

Femeia modern Pe obraz - o aluni , Gene lungi pe pleoape grele, Ro u aprig la guri , Iar pe la urechi - manele.

Originea omului Via a ne arat Care este taina: Dac banu-i tat , Mam este haina.

Noble e Nu sunt nici cavaler maltez, N-am spad , n-am nici cap , Dar vinul nobil vi-l livrez Dintr-un castel de ap .

Sirena Pe nisip o v d i-mi cre te Apetitul cel fierbinte Îns , jum tatea pe te Cere banii înainte.

Pedeapsa ei S-a dedat, probabil, Vechiului p cat C-un b rbat gonflabil.

(Ast zi l-au umflat).

Nivel de trai Vizând huzur i bun i i-o fin epiderm , Românii au lichidit i În(va b ncile de sperm . urma)

Paradox Sunt mirat un pic Când, la noi în ar , Nu mânc m nimic Îns , vrem afar ! rbat fericit Are blog, ma in , cas , Pa aport de Europa i-o nevast credincioas Care l-a-n elat cu popa.

Iarn grea Ninge de nu vezi aproape, E ghe i nu merg tiruri Iar pe noi or s ne-ngroape Avalan ele de biruri.

Inspectorul de la fisc Contabil cu cheie, Mai r u ca hapsânii, Cum vede-o femeie Îi num sânii. sul lui Neculce Criticii nu s-au l sat ci invidia e veche i atunci l-au acuzat a scris dup URECHE. Dup chef Înghi ind pilula Pentru dres, atât, Contele Dracula Ar mai bea un gât.

Destin literar Tragedii ar vrea s scrie, Stilu-i serios i trist, Dar cu-a a ortografie Va ajunge... umorist.

Autumnal Printre zeci de rândunele, Printre berze i cocori, Fâlfâind din te cherele Trec primarii migratori.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

La pia Taraba iute s-a golit i mare-mi este ciuda!

Dar e normal i o admit, Când vânz tor e Iuda.

Codrul i românul Cei doi fra i cu bun renume V-o declar, ca un raport, Au plecat în larga lume Ca produse de export.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VI, nr. 3(55)/2015

{tefan TROPCEA (04.03.1915-15.05.1986) scut i decedat în Br ila. A absolvit Academia de Studii Economice i a lucrat ca economist în localitatea natal , devenind expert contabil în 1947. În 1976 , împreun cu Gheorghe Leu, Valeriu Popovici, Puiu Sc rl tescu i Aurel Furtun , organizeaz prima edi ie a Festivalului „Întâlnirea epigrami tilor”, festival care a ajuns ast zi la edi ia a XXVII-a. În semn de aleas cinstire, Cenaclul Umori tilor Br ileni poart numele „ tefan Tropcea”. În perioada interbelic a publicat în numeroase reviste ale vremii: Flamura, Ancheta, Facla, Epigrama, Gluma, Almanahul revistei P cal , iar dup r zboi a publicat în Ancheta, Urzica, ziarul Înainte, Flac ra, Via a nou . A mai semnat: Vox, Lupul singuratic, Ion Nedeleanu, Cristian R dulescu, T. tefan, Mac Antoniu, KIM, N. Enea, S. TROP. Apari ie editorial : „Între surâs i lacrim ” (2004), volum editat prin grija Rodic i Dr ghici, directoare a Bibliotecii Jude ene ,,Panait Istrati”, din Br ila, având ca redactor de carte pe Aurel Furtun , secretarul cenaclului amintit.

Este inclus în circa 35 de volume colective de epigram .

Destin Epigrama e hulit Doar de spirite înguste, Care nu pot nici s-o-nghit Nici s-o guste.

Criticul Un poet de mult uitat E azi critic i estet: Vinul care s-a casat Se transform în o et.

Slug rnicia Servilismul, în esen , i indiferent de er , Pentru unii e caren , Pentru al ii – carier .

Portarul În haina lui brodat , Cu stele i cu dungi El este prima roat Ce trebuie s-o ungi.

Sfat unui carierist De prive ti cu insisten Cum se-nal i cum cad, Vei g si o diferen Între ieder i brad.

Demnitate (1) Copacilor cu fruntea-n soare Li-i dat s moar în picioare, De nu cumva vreun neam de-al lor Ajunge coad de topor.

Demnitate (2) În fa a unui ef admit Indiferent ce griji m mân m prezint descoperit, Nu îns cu c ciula-n mân .

„Egalitate” E-o nedreptate strig toare stea cu frun ile în glod: i s lciile plâng toare i pomii îndoi i de rod.

Banul Banul – spune-o zic toare – Dup felul cum e scos, Ori miroase a sudoare, Ori e f de miros.

Chirurg E chirurg de zece ani i în mâinile-i abile Intr cei care au bani i ies cei care au zile.

Cuplu de parazi i Ea i el tot otesc Cu ig rile-ntre din i: Au aflat c se m resc Pensiile la p rin i.

Scrisoarea anonim Este-o r utate Pus pe hârtie Între la itate i tic lo ie.

Instantaneu la tribunal li aglomerate De împricina i: Unii au dreptate, Al ii avoca i.

Metamorfoze Kent-ul - bun oar – nici un truc, S-a n scut igar i-a ajuns ciubuc.

Rezisten Nici o vorb nu-l jigne te, Nu se simte umilit, Iar obrazul lui ro te Numai când e p lmuit.

Constatare Nu prea au dreptate Unele zicale Cei ce dau din coate N-ajung coate goale.

Libertatea bârfei Corbul – bun oar – nici un risc, Face de ocar Vulturul din pisc.

Penetra ie În zadar e sfada, Inutil elanul: Nu p trunde spada Cum p trunde banul.

Eficacitate Cum adesea-i o stângace Reveren de salon, Ploconeala-i eficace Înso it de plocon.

Baia de aburi Loc de adunare În inut nud , Singurul în care Lene ul asud .

Autopronostic de umorist Mai glumesc doi ani i-s hum .

Medicii vor bani…

Nu glum .

Epitaf pe mormântul unuia r pus de pigmei L-au lovit câinos Pân l-au r pus!

Prea venea de jos, Prea intea în sus.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

rere Dup unele ecouri i p reri cariere ti, Trebuie s dai cadouri Pân -ajungi s le prime ti.

Curiozitate Uneori, într-o gr din , Dintre pomi - pe vreme rea, Cad acei cu r cin i r mân cei cu proptea.

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Lumini]a POP

Triada lamenta\iilor biblice - du]manii bucurie”1. Din perspectiva tr irilor intense, poezia biblic con ine lumini i umbre, contradic ii ce î i au r cinile adânc înfipte în via a real . Ea deschide un drum pentru homo religiosus pentru ca aceasta poat experimenta divinitatea, s i umple sufletul de lumin i s se contagieze de via a adev rat .

Poezia biblic con ine a adar tr irile umane îmbr cate sub forma rug ciunii, inegale ca intensitate i colorit: câteodat pline de pasiune arz toare, alteori intime i lini tite; m rturii ale încredin rii în divin, alteori pline de ner bdare în fa a t cerii i ascunderii lui Dumnezeu.

Psalmii biblici reprezint astfel colec ia de rug ciuni cea mai bogat a umanit ii i, în ciuda vechimii lor, ei î i p streaz prospe imea i tinere ea deoarece vorbesc despre sufletul omenesc din toate timpurile i din toate locurile: „Din aceast cauz putem s -i consider m ca fiind o oglind în care s ne vedem reflec ia, oglind în care ne mi m i exist m. Vorbesc într-un mod atât de extraordinar de via a noastr , de bucuriile i speran ele noastre, de durerile i de conflictele noastre, încât par a fi scrise în zilele noastre.”2 Ei cuprind astfel sentimentele religioase ale unui individ în concret - autorul lor - sau ale societ ii în general c ruia psalmistul îi apar ine. Au îngropate în versetele lor spiritualitatea unui popor mic, aparent neînsemnat în schema istoriei, îns psalmii n-au încetat s fie rosti i în via a privat a fiec rui credincios sau în timpul liturghiilor comune biserice ti.

Suferin e, bucurii i victorii sunt însemne concrete ale unor oameni cu i din carne i din sânge, care nu se p lesc pe ei în i când se întâlnesc cu Dumnezeul lor i care se înfrunt cu El cu pasiune, cu toat nostalgia iubirii lor. Psalmii sunt la fel de reprezentativi i pentru cre tinul modern în c utarea divinit ii: traseul psalmistului este ref cut de fiecare în parte, astfel încât homo religiosus modern reasum tradi ia predecesorilor s i care nu s-au mul umit suflete te doar limitele strâmte ale existen ei lor profane. Psalmist, predecesori, cre tinul modern prezint trei tipologii umane care î i asum în mod con tient setea de absolut, utarea divinului care s i aplece fa a peste fiin . i astfel începe dialogul cu Nev zutul.

Poezia biblic ne reprezint a adar pe fiecare dintre noi în m sura în care dorim s ne identific m cu cele 150 de poeme, s le asum m ca fiind o ilustrare a sentimentelor de care suntem capabili, precum i a agoniilor inevitabile drumului. Grani între via i moarte, psalmii biblici ne ofer de fiecare dat resurec ia oferit de perspectiva inovatoare a credin ei, a speran ei.

Plângerile generate de adversit ile celor r i sacre

Via a omeneasc , cu gama sa divers de sentimente, defileaz pe parcursul celor 150 de poeme biblice; ele sunt expresii poetice ale lamenta iei, n scut din durere i agonie, sau ale recuno tin ei fa de divinitate la antipod. Oricare ar fi forma lor, r mâne ca o unic constant orientarea psalmistului c tre divinitate, c tre Dumnezeul care se manifest , sau spre cel ascuns, distant, spre Dumnezeul plin de mil , sau spre cel sever ,v zut în ipostaza sa de judec tor. În momentele cele mai întunecate de dezn dejde psalmistul reafirm letura indestructibil pe care Yahve o stabile te cu poporul s u ales prin pact, cât i cu poetul biblic ca reprezentant al iudeilor. De aceea cartea Psalmilor a avut un rol covâr itor atât pentru cultura i religia iudaic , cât i pentru cea cre tin . Aici este oglindit idealul piet ii religioase i al comuniunii cu Dumnezeu, al regretului i al p rerilor de r u, al umbl rii f fric în întuneric cu ajutorul luminii pe care îl doar credin a, al desf rii de a te închina lui Dumnezeu, al reveren ei fa de ac iunile Lui în istorie i în natur i nu în ultimul rând, al lini tii în mijlocul furtunii atunci când r ul prosper . Psalmi tii î i exprim pasiunea, triste ea, lacrimile, teama, insecuritatea sau ura în poeziile biblice strigând sau plângând. Întotdeauna sunt îns încretori în bun tatea i ajutorul divin, de aceea nu evit s i abandoneze tr irile în fa a lui Dumnezeu pentru a ob ine consolarea i salvarea a teptat : „În psalmi inima de lut a omului se simte atins i modelat de mâinile olarului divin i se cutremur i vibreaz de

Auguste Renoir - Construc ia inimei

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

constituie o categorie aparte a lamenta iilor individuale; ele mai sunt numite i psalmi de impreca ie ( Ps. 35, Ps. 22, Ps. 55, Ps. 69, Ps. 109).

Intensitatea lor emo ional i vigoarea lor expresiv îi transform într-o plângere plin de patos, imaginile poetice nu alc tuiesc un tablou omogen, scenariile vehiculate de c tre psalmist sunt cele ale unei persecu ii fizice în primul rând, urmat apoi de o judecat în fa a tribunalelor. R cina rasha la diateza activ înseamn a lucra întrun mod fals sau a fi declarat vinovat i este prezent în Vechiul Testament prin adjectivul rasha care înseamn u, necurat, necredincios, ca termen contrar lui tsaddiq adic drept. În jurul acestor dou mari figuri, cel drept i cel r u, se dezvolt toat drama psalmilor.3 adar cu foarte mare frecven se men ioneaz du manii celui drept, fiind denumi i sub diferite atribute: du manii mei (Ps.3:8, Ps.6:11, Ps.9:4, Ps.17:9, Ps.18:4, Ps.30:2, Ps.31:16, Ps.38:20, Ps.54:9, Ps.59:2, Ps.102:9, Ps.143:12) ; urm ritorii mei (Ps.7:2, Ps.142:7, Ps.31:16); adversarii mei (Ps.59:2, Ps.18:49); calomniatorii mei (Ps.5:9, Ps.27:11, Ps.54:7, Ps.56:3, Ps.59:11); cei care m ur sc (Ps.35:19b, Ps.38:20, Ps.41:8, Ps.69:5, Ps.86:17); cei care m atac (Ps.35:1, Ps.56:2); cei care caut via a mea (Ps.35:4, Ps.40:15); cei care caut pierzarea mea (Ps.35:4).4 Putem deduce c psalmistul biblic se simte înconjurat de o lume de du mani, al c ror unic scop este def imarea sau eliminarea sa.

Inamicii se delimiteaz de cel drept printr-o pozi ie social i una religioas , fiind vorba de fapt de o animozitate între grupuri sociale diferite: boga i i s raci, cei care oprim i cei tem tori de Dumnezeu.

Motiva ia comportamentului lor se afl în ignorarea i negarea principiilor dup care î i organizeaz cel s rac i umil via a. Dumnezeu judec în mod echitabil, recompensând pe cel drept i pedepsind pe cel necredincios, judecata divin fiind invocat pentru a compensa adânca suferin i umilin a celor drep i i bolnavi; realitatea încrederii lor în implicarea lui Dumnezeu le d speran a necesar supravie uirii în condi ii grele. Exegetul H. Gunkel afirm c lamenta iile

Auguste Renoir - Sc ri din Alger

Anul VI, nr. 3(55)/2015

biblice utilizeaz o cantitate mare de elemente izolate din care se construie te în mod ambiguu un portret al adversarului. Cert r mâne tema pe care psalmistul o experimenteaz în fa a celor care atenteaz contra vie ii sale i care ironizeaz sentimentele sale.5 Trebuie remarcat faptul c Psalmii biblici au fost scri i cu mult înaintea mesajului cristic, de aceea cititorului modern cre tin i se poate p rea exagerat atitudinea r zbun toare a psalmi tilor: M. Iglesias în studiul s u critic, Spiritualitatea Psalmilor, afirm : „Nu este de a teptat în pana psalimi tilor expresii care s promoveze obliga ia de a iubi du manii.”6 Din aceast cauz impreca iile sunt frecvente în Psalmi, mai ales împotriva du manilor celui drept sau a poporului ales, dar în egal m sur ele constituie o tem frecvent în literatura poetic .7 Aceast împ ire între r i i buni implic un pericol evident, fiindc este de la sine în eleas tenta ia psalmi tilor de a se situa în mod permanent de partea celor drep i i buni, la fel ca i fariseul din parabola spus de Iisus. Psalmi tii descriu cu atâta emfaz câteodat bunul lor comportament, încât parc au c zut într-o autosuficien fariseic , cel pu in din punctul nostru de vedere de cititor modern cre tin. În aceea i linie exegetic autorul C. S. Lewis, un clasic al literaturii universale, în comentariile lui pe marginea Psalmilor 8 remarc atitudinea psalmi tilor fa de judecata lui Dumnezeu, a teptat i dorit pentru a li se restabili balan a în defavoarea vr jma ilor lor. Exist doar câteva pasaje în Psalmi în care autorii doresc o umilin cre tin i î i pierd atitudinea lor de autosuficien 9; reprezint cazuri excepionale (ca i Ps.51) psalmistul fiind mereu singur de cur enia mâinilor lui. Aceast atitudine este egoist , fariseic :„ Toate acestea, bineîn eles, închid un pericol spiritual. Conduce la aceast închisoare, tipic evreiasc , a convingerii superiorit ii morale pe care Domnul nostru a contestat-o cu atâta frecven .”10 O ur care nu poate fi considerat din nici un punct de vedere ca fiind pioas i bun . Tr it este în mod direct, f disimulare, de fapt resentimentul, care poate fi justificat, spune autorul citat, de cultura în care tr iau poe ii biblici caracterizat printr-o sum de pedepse fizice violente, masacre i sacrificii sângeroase în toate rile, umane în unele dintre ele.11 Împotriva du manilor poe ii biblici invoc cu insisten salvarea divin ; verbul „yasha” înseamn „a avea spa iu, a elibera, a scoate din închisoare”, de aceea eliberarea implic atât sensul concret, propriu-zis de a face o deschiz tur dintr-un loc închis, claustrofobic, cât i sensul rezumat de „rezultat victorios al unei lupte”, de biruin fizic asupra unui du man real, implicat în form fizic într-un conflict. În teologia cre tin nou-testamentar salvarea dobânde te o nou conota ie spiritual : de eliberare din puterea p catului, concep ie îns nefamiliar scrierilor vechi-testamentare. Eliberarea a adar implica o ruptur a unor bariere, a unor grani e fizice.12 Revenind la psalmii de lamenta ie individual ap ru i din cauza adversarilor, ace tia dobândesc un pronun at caracter social prin aluziile contra nedrept ilor s vâr ite de cei r i. Poetul biblic denun astfel abuzurile celor care ar trebui s împart justi ia în mod echitabil (Ps.57), jocul dublu al fal ilor prieteni ( Ps.5); boala care îi determin se raporteze la aceia i prieteni duplicitari care doresc dispari ia numelui i a descenden ei psalmistului (Ps.40) i nu în ultimul rând în aceast categorie intr cei care atenteaz contra s racilor, orfanilor i v duvelor. Contra acestor categorii sociale psalmistul î i lanseaz impreca iile sale poetice deoarece în concep ia vechi-testamentar lumea este împ it în dou ; nu exist varietate infinit de op iuni, ci doar dou drumuri „calea celor neprih ni i” sau „ calea p to ilor” (Ps.1:6) f o solu ie intermediar sau termen de mijloc. În aceste condi ii este obligatoriu alegerea unuia dintre cele dou posibilit i existen iale; lamenta iile î i au originea în suferin a oamenilor drep i de a se men ine pe drumul cel bun, de a avea maturitatea necesar

Anul VI, nr. 3(55)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru a alege întotdeauna cele mai corecte op iuni de via i în acela i timp de a respinge cu des vâr ire calea str lucitoare i tentant a celor r i. O dat început drumul celor drep i psalmistul vorbe te despre o spiritualitate a pelegrin rii în care stagnarea, oprirea sunt inadmisibile.

Inamicii din lamenta iile individuale sunt descri i prin metafore accesibile fiec rui individ în parte, ce f ceau parte din orizontul lor cultural.13Astfel, sunt compara i cu o armat organizat care îi atac pe cei slabi i neajutora i, îi asediaz f mil (Ps.3: 7, Ps.27:3, Ps.55:19, Ps.56:2, Ps.59:5, Ps.62:4); o alt imagine folosit este aceea de vân tori i pescari care î i întind capcanele i la urile, fac gropi camuflate în timp înspre prada aleas (Ps.7:16, Ps.9:16, Ps.31:5, Ps.35:7, Ps.59:8) o ultim compara ie demn de re inut este aceea dintre du mani i animalele s lbatice, fl mânde care atac pe nea teptate în timp ce- i înfig din ii în victima inocent (Ps.7:3, Ps.22:13, Ps.27:2, Ps.35:21, Ps.3:8). Din aceast tripl perspectiv adversarii celui drept dobândesc o tr tur întunecat , devenind simboluri mitologice, for e ale ului: „Du manii individului sunt persoane, dar forma lor de a fi i maniera lor de a proceda sunt înconjurate de întunecime nelini titoare familiarizat cu tradi ia mitologic .”14 Finalitatea tuturor ac iunilor lor este distrugerea i înfrângerea celui drept care se încrede în Dumnezeu. Cert este faptul c ei reprezint un element important al triadei din lamenta iile biblice.

Dumnezeu Du manii Adversarii

psalmistul biblic

59

specific culturii noastre, ea nefiind aplicabil la mentalitatea biblic în care ambele câmpuri se amestec cu mult frecven .17 Psalmi tii biblici credeau în teoria recompensei divine terestre, conform c reia nefericirile, pedepsele ar trebui s -i afecteze doar pe cei r i, necredincio i, care refuz s accepte i s recunoasc autoritatea divin asupra vie ii lor. Fericirea, bun starea spiritual i material se presupunea c sunt recompensele celor buni i drep i, în timp ce s cia era v zut ca o judecat divin . Abordarea aceasta reduc ionist a suferit o schimbare o dat cu profetul Sofonias, în jurul anului 630 î.H. deoarece el folose te pentru prima dat termenul de anau cu sens clar spiritual. „C uta i pe Yahve, - voi to i cei umili [plural de anau] ai p mântului, care împlini i cu normele sale, uta i dreptatea, c uta i umilin a; [...]” (Sof. 2:3a)18 A adar acesta este contextul ideologic care justific folosirea de c tre psalmi ti a temei judec i divinei; Dumnezeu este chemat în calitate de judec tor suprem s dea verdictul final în dreptul celor umili i afla i în mijlocul disper ri ce î i afirmau propria inocen (Ps.26:1-2, Ps.7:4-6, Ps.17:1-5). În concluzie, du manii sau adversarii reprezint unul dintre motivele lamenta iei biblice, ei având drept unic scop în via distrugerea poetului biblic. Metaforele cu care sunt ilustra i sunt dintre cele mai diverse, dar toate sunt înc rcate de conota ii negative. Psalmistul nu ezit s invoce ajutorul divin pentru a dobândi salvarea mult a teptat mai ales în cazul în care el se simte ca f când parte dintr-o categorie defavorizat din punct de vedere social i economic.

NOTE 1 Los Salmos: Encuentro y dialogo entre hombre y Dios, îngrijit de Comision Permanente de la Vida Ascendente, edita Comision Permanente de la Vida Ascendente, junio 2010, Madrid, impreso en España, pg 96. „En los Salmos el corazón de barro del hombre se siente tocado y modelado por las manos del Alfarrero divino y se estremece y vibra de alegria”. trad noastr .

2 José Bortolini - Conocer y rezar los salmos, comentario popular para nuestros dias. Editura San Pablo 2002, titlulo original Conhecer e rezar os Salmos, Paulus, Saö Paolo, Brasil, 2002, traducido por Jose Francisco, Dominguez Garcia, impreso en España pg 743. „Por eso podemos considerarlos como el espejo en el que nos vemos reflejados, el espejo en el que nos movemos y existimos; hablan de manera tan extraordinaria de nuestra vida, de

Exegetul spaniol J.G. Trapiello consider c exist diverse categorii sociale în grupul inamicilor care provoac dificult i: guvernatori nedrep i i necinsti i care nu ezit în a-i exploata pe cei slabi i f ap rare, membrii vreunui partid sau grup religios câ tigat de ideile liberale din afara statului monarhic; personal al templului care în numele legii comitea excese religioase. 15 Dificult ile întâmpinate de tre poe ii biblici erau dintre cele mai variate, de caracter colectiv sau individual, spiritual sau material: înfrângerile în b liile cu popoarele vecine, invaziile succesive la care poporul evreu a fost supus, seceta, seceri ul slab, persecu iile - cum sunt cele organizate de rivali politici a lui David, Saul i Absalom - injusti iile, calomniile i în ultima instan propriile p cate. Toate aceste cauze alc tuiesc un tablou grafic foarte fidel realit ii i societ ii iudaice din perioada monarhic . Imprecizia referin ei concrete referitoare la motivele concrete ale invoc rii divinit ii nu elimin cu nimic din patosul lamenta iilor psalmice.16 Autorul citat nuan eaz diferen ele dintre termenii ani i anau, ambii folosi i pentru a descrie racii din Israel dintr-o perspectiv sociologic i respectiv religios moral . Ani însemna s racul, oprimatul, mizerabilul din puct de vedere stric material, adic cel lipsit de mijloacele minime de trai, în timp ce anau avea conota iile spirituale ale unei persoane umile i tem toare de Dumnezeu, adic pioase. Îns aceast separare între mediul profan, sociologic i cel spiritul religios Auguste este o atitudine mental modern i occidental ,

Renoir - Dealurile din Trouville

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 3(55)/2015

18

nuestras alegrias y esperanzas, de nuestros doleres y conflictos que parecen escritos en nuestros dias.” Trad. noastr .

3 Cf. J.P. Prevost - Diccionario de los Salmos, ed. Verbo Divino, Navarra, 1991, pg. 35-36.

4 Cf. discu ia complet în H. Gunkel - Introduccion a los Salmos, pg. 214-215.

5 Idem, op. citat , pg. 217-218.

6 Salvador M. Iglesias - La espiritualidad de los Salmos, ed. Espiritualidad, Madrid, 2010, pg. 86 „No hay que esperar en la pluma de los salmistas expresiones que promuevan la obligacion de amar a los enemigos.” trad. noastr .

7 Impreca iile contra celorlalte neamuri rivale Israelului: Contra Egiptului: Isaia 19:1-15, Ieremia 45:2-28.

Asiriei: Isaia 10:5-19.

Ninivei: toat cartea Naum.

Babiloniei: Isaia 13:1-22, Ieremia 50 i 51.

Edomului: Isaia 21:11-12.

Moabului: Ieremia 48, Amos 2:1-3.

8 C.S. Lewis- Reflexiones sobre los Salmos. Los pensamientos mas profundos de un clasico, ed. Planeta, 2010 9 Ps.143:2 (Cornilescu)/142:2 (ortodox) „S nu intri la judecat cu robul T u, c nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta.” 10 C.S. Lewis, op.citat , pg.31 „Todo esto, por supuesto, encierra un peligro espiritual. Conduce a esta prision tan tipicamentejudia, de la conviccion de superioridad moral que nuestro Se or reprendio con tanta frecuencia.” trad. noastr .

11 Cf. C.S. Lewis, op. citat , pg.39-40.

12 J.P. Prevost - op. citat , pg. 48-49.

13 Cf. discu ia complet H.J. Krauss - Teologia de los Salmos, ed. Sigueme, pg. 174 i urm toarele.

14 Idem „ Los enemigos del particular son personas, pero su forma de ser y su manera de proceder estan envueltas en una inquietante oscuridad familiarizada con la tradicion mitologica.” Opera citat , pg. 180, sublinierea autorului, trad. noastr .

15 Cf. J.P. Trapiello - Introduccion al estudio de los Salmos, ed.

Salamanca, Madrid, pg.102 i urm toarele.

16 Vezi 2.4 Structura psalmilor de lamenta ie.

17 Cf. J.P. Trapiello, op.citat pg. 104 i urm toarele.

La Biblia, ed. Casa de la Biblia, 8 edición, 1974 „ Señor.- Buscad al Señor, - vosotros todos, humildes de la tierra, - que cumplis sus preceptos, buscad lajusticia, buscad la humildad; - quiza podais hallar cobjo - el dia de la ira del Señor.”

Bibliografie consultat - Los Salmos: Encuentro y dialogo entre hombre y Dios, îngrjit de Comision Permanente de la Vida Ascendente, edita Comision Permanente de la Vida Ascendente, junio 2010, Madrid, impresoen España - José Bortolini - Conocer y rezar los salmos, comentario popular para nuestros dias. Editura San Pablo 2002, titlulo original Conhecer e rezar os Salmos, Paulus, Saö Paolo, Brasil, 2002, traducido por Jose Francisco, Dominguez Garcia, impreso en España - J.P. Prevost - Diccionario de los Salmos, ed. Verbo Divino, coleccion Cuadernos biblicos, nr.71, Estella (Navarra), España, 1991 - H. Gunkel - Introduccion a los Salmos, ed. Edicep, Valencia, Coleccion Clasicos de la Ciencia Biblica I, original aleman Einbitung in die Psalmen Vandenkoech und Ruprecht, Gottingen, 1933, 1966, traduccion de Juan Miguel Diaz Rodelas, Spain, 1983 - Salvador M. Iglesias - La espiritualidad de los Salmos, ed.

Espiritualidad, coleccion Logos, nr.70, Madrid, 2010, impresoen España - C.S. Lewis - Reflexiones sobre los Salmos. Los pensamientos mas profundos de un clasico, titulo original: Reflections on the Psalms, C.S. Lewis, Pte, Ltd, 1958, traduccion de Alfredo Blanco Solis, editorial 0 Planeta, 1 edicion enero 2010, coleccion Planeta Testimonio, Printed in Spain - H.J.Krauss - Teologia de los Salmos, ed. Sigueme, coleccion Biblioteca de Estudios Biblicos, nr.52, titulo original Theologie der Psalmen, Neukirchener Verlag, Neukirchen-Vluym, 1979, traductor Victor A. Martinez de Lapera, Salamanca, 1985, Printed in Spain.

- Jesus Garcia Trapiello - Introduccion al estudio de los Salmos, ed. Salamanca, Madrid, coleccion Horizonte dos mil-texyos y monografias, nr. 10.

Auguste Renoir - Peisaj de prim var