Constelatii diamantine nr. 4 (56) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# Redactor-[ef Doina Dr#gu]Ăž

Anul VI, Nr. 4 (56) Aprilie 2015

Semneaz :

Grigorescu - Car cu boi

Livia Ciuperc Florian Copcea Doina Dr gu George Filip Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Petru Hamat Marian Hotca Dumitru Ichim Vasile Larco Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Mary Michaels Ion Mitic Constantin Miu Tudor Nedelcea Janet Nic Ion Pachia-Tatomirescu Mihai P str gu George Petrovai Isabela Vasiliu-Scraba Florentin Smarandache Camelia Suruianu Vasile Tacu Nicolae V reanu-Sârbu Ionu Leonard Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar George Petrovai, Fantasticul, magicul i fabulosul în cultura român ......................pp.3-8 Doina Dr gu , Lumin i gând ........................p.9 Janet Nic , Un isihast liric .............................p.10 Daniel Marian, Necesitatea de a privi în lume cu mintea deschis i prin lentile potrivite ..p.11 Livia Ciuperc , simt înl uit de-un vis... .......................................................................pp.12,13 Boris Marian, Poeme ......................................p.13 Camelia Suruianu, O incursiune asupra poeziei religioase Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului........................pp.14,15 Ion Pachia Tatomirescu, Maturitatea “tân ” a poet-poemului i “spa iul orei zero” ..pp.16-22 Nicolae V reanu-Sârbu, Poeme .................p.22 Constantin Miu, Sursele satirei în prozele Marianei Br escu .....................................pp.23,24 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.24 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.25 Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev r ascuns la Centenarul rb torit la M-rea Brâncoveanu .........pp.26-31 Petru Hamat, Decuparea “vislandei” într-un întreg al imperfec iunii ...........................pp.32,34 Marian Hotca, Poeme ......................................p.34 Mihai P str gu , “Anotimpurile iubirii” în lirica de dragoste la Nina Gon a ..........pp.35,36 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.36 George Filip, Poeme ........................................p.37 Florian Copcea, Despre o lume v zut din labirint ...............................................................p.38 Vasile Larco, Suflet românesc nepieritor ....p.39 Mary Michaels, Poeme ...................................p.40 Petre Gigea-Gorun, Convorbiri cu Alain Poher, Pre edintele interimar al Fran ei, Pre edintele Senatului francez ..............pp.41-49 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .................p.50 Tudor Nedelcea, Petre Gigea-Gorun - la 85 de ani ...............................................................pp.51-52 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Nicolae Grigorescu .........................................p.54 Ion Mitic , Constela ii epigramatice ...........p.55 Vasile Tacu, Constela ii epigramatice ........p.56 Stelian Gombo , Mi carea spiritual i duhovniceasc “Rugul Aprins” ...........pp.57-60

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei:

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Nicolae Grigorescu

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Fantasticul, magicul ]i fabulosul @în cultura român[ Incontestabil c fundamentele gândirii i culturii române ti sunt alimentate de izvoarele curate i bogate ale culturii sale populare.

De aici decurge specificul culturii noastre, sau ceea ce definea Lucian Blaga prin „matricea spiritual a poporului român”.

Acuma sigur c sunt voci care se arat nemul umite ba de specificul culturii române ti, ba de neîmplinirile ei, ba de amândou deodat . „C ci”, spun aceste voci, „o cultur atât de impregnat de folclor ca cea româneasc are toate ansele s fie receptat de culturologii str ini, în spe cei occidentali, ca o cultur interesant în exotismul ei, dar are pu ine anse s p seasc periferia culturii universale. Po i foarte bine, sus in nemul umi ii, s men ii specificul na ional, dar în acela i timp s te apropii de marea cultur universal , singura modalitate prin care pot fi atinse cele dou mari aspira ii ale oamenilor de cultur : înfr irea cultural i recunoa terea interna ional . Dar pentru asta, noi, românii, trebuie s renun m la autarhismul cultural datorat folclorului, suficien ei i influen elor pernicioase alimentate de vitregiile istoriei na ionale. Nu în acest mod au proce-

dat Eminescu, Blaga sau Mircea Eliade, cu to ii trecu i prin universit ile Apusului?”

Este clar c cei care judec astfel au perfect dreptate. Dar iar i m întorc i zic: „Ce cultur , m rog, se poate face într-o ar a aranjamentelor i cumetriilor, o ar unde grosul veniturilor celor mai mul i dintre cet eni se duce pe hran i între inere, unde ziarele i canalele de televiziune se iau la întrecere în a promova submediocritatea sub multiplele ei chipuri i unde bunele inten ii (ca de pild editarea unei c i) sunt tratate cu condescenden dispre uitoare de cei atât de boga i în bani i atât de s raci în duh?!...”

Cu toate astea, cercul vicios în care ne învârtim cam de multi or trebuie odat i odat spart, pentru ca spiritualitatea româneasc s i poat afirma vigoarea. C ci, nu este sigur c toate popoarele lumii simt pulsul istoriei, bun oar a a ca romanii sau englezii, îns este absolut sigur c vor r mâne în istorie doar acele popoare care tiu s i interpreteze propria partitur în concertul culturii universale.

Revenind la tema anun at în titlu, este cât se poate de nimerit s preciz m c fan-tasticul

i fabulosul românesc cunosc în transpunerea lor cult dou faze (perioade) importante: 1) Faza (perioada) clasic , reprezentat cu maxim str lucire de triada de aur a culturii noastre na ionale: Eminescu, Creang , Caragiale; 2) Faza (perioada) interbelic , reprezentat de triada apar in toare secolului dou zeci: Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade.

1. Perioada clasic a fantasticului românesc

Grigorescu stori e

Ca în atâtea alte domenii unde Mihai Eminescu i-a pus la b taie pana sa iscusit , i la acest capitol el a dovedit o m iestrie pe cât de greu de egalat, pe atât de pilduitoare pentru contemporani i urma i. Fantasticul eminescian se înscrie pe dou planuri distincte: a) Planul literar-filosofic ( rmanul Dionis, Avatarii faraonului Tlá); b) Planul produc iilor populare în versuri i proz (Fata-n gr dina de aur, Miron sau frumoasa f corp, respectiv lin Nebunul, Borta vântului, Finul lui Dumnezeu).

Uneori cele dou planuri se intersecteaz i atunci rezult fie prelucr ri mai sumare (basmul t-Frumos din lacrim ), fie prelucr ri de mare rafinament artistic (poemul lin - file din poveste), fie c în poemul Luceaf rul aceste prelucr ri ating sublimul.

Evident, nuvelele fantastice ne dezv luie cel mai bine nu numai concep ia filosofic a lui Eminescu privind estetica fantasticului, ci i mijloacele utilizate pentru redarea lui.

Astfel, înc de la începutul nuvelei rmanul Dionis, Eminescu face precizarea c „Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exist nici timp, nici spa iu - ele sunt numai în sufletul nostru”. Ni se înf eaz în acest mod visul în dubla lui întrebuin are: ca element predilect al romantismului i ca principal mijloc pentru redarea fantasticului!

Iar fantasticul nu întârzie s i fac apari ia, atât prin întoarcerea în istorie la epoca lui Alexandru cel Bun, ocazie cu care are loc

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întâlnirea cu Maria, fiica sp tarului Tudor Mesteac n, cât i prin c toria imaginar pe Lun , adic transpunerea în alt timp i spa iu. „C ci”, precizeaz George C linescu, „spa iul i timpul împrumutate de la Kant nu sunt numai cadre intuitive ale unei umanit i concrete, deoarece individul ascuns sub numele Zoroastru, Dan, Dionis este un prototip.

Ele sunt modalit i ale unei substan e în actul de-a se realiza ve nic”.

Visul este procedeul prin care Eminescu i pune în valoare fantezia creatoare, conferind totodat credibilitate faptelor istorisite.

De altminteri, pân i lui Toma Nour - personajul principal din romanul Geniu pustiu, via a i se prezint ca „un fantastic vis de nebun”! Într-o lume a minciunii, nedrept ii i deziluziilor, doar visul r mâne zona de refugiu a artistului i instrumentul inepuizabil cu care acesta î i poate pl smui lumea sa.

Fire te c Eminescu, mare admirator al str vechii culturi indiene, a a cum o dovede te înrâurirea profund exercitat asupra lui de celebrul Imn al crea iunii (Scrisoarea I, Rug ciunea unui dac), avea temeinice cuno tin e despre concep ia filosofilor indieni asupra acestei lumi - nimic altceva decât maya sau aparen ! - i despre posibilitatea ie irii din scurgerea timpului prin medita ie i ascez .

Iar aceast „lume a tinere ii f b trâne e i a vie ii f moarte”, pl dit prin abstragerea de sub influen a timpului r u care ne macin pe noi muritorii, este populat de marele nostru artist cu elemente nepieritoare: dragostea i frumuse ea în forma lor sublim ,

Grigorescu - Ciob na ul

încorporate în eternitate prin sistemul de coordonate absolut-a tri-ap .

Apa este un element indispensabil al tuturor cosmogoniilor antice, i dup cum se va vedea în continuare, cu rol de prim rang în reflectarea aparen ei i a jocurilor acestei lumi. Fie sub forma izvoarelor, fie - mai ales sub cea a lacurilor i a m rii, apa este nelipsit din tablourile eminescene de referin . C ci ea nu lipse te sub form de lac nici m car din cadrul creat pe Lun , dup aselenizarea „prototipului uman” din rmanul Dionis!

Iar tablourile eminesciene dobândesc via i vraj mistic prin prezen a celorlalte dou elemente indispensabile: femeia i Luna.

De re inut c femeia, a a cum este ea v zut de Eminescu, parc ar fi încarnarea lui Yin, principiul feminin sau Cerul în filosofia taoist : întotdeauna blond i diafan , ca i cum ar fi z mislit din lumina lunii, i aproape totdeauna stranie i nep mântean , asemenea astrului ce-i pune frumuse ea în eviden. De altminteri, cele mai inspirate versuri eminesciene sunt str tute de lumina astrului nop ii, care în Geniu pustiu este numit „dulce soare de argint”.

Cât prive te b rbatul mistuit de dragoste din crea ia eminescian , acesta, de regul (Dionis, Ieronim, Toma Nour, C lin), este v zut ca întruchiparea lui Yang, principiul masculin al P mântului din filosofia taoist : „zbur tor cu negre plete”, frumos i biruitor în toate încerc rile, pân la atingerea scopului suprem dobândirea ursitei, adic surprinderea absolutului prin unirea celor dou principii.

De subliniat c Eminescu face distinc ie între îngeri i demoni într-o manier categoric , de i ni el ugubea , a a cum afl m din nuvela Cezara: „Demonii sunt îngeri de geniu, pe când cei care au r mas în ceruri sunt cam prostu i...” excep ie, „zbur torii cu plete negre” sunt asemui i cu demonii, c ci ei lupt pe via i pe moarte împotriva for elor potrivnice inten iilor nobile, pe când femeile - blonde, suferind de triste e pân la întâlnirea cu ursitul, frem tând de iubire i dorin de aici înainte, sunt identificate cu îngerii, acele fiin e suprafire ti, care tot în manier taoist , practic de regul deta area i non-ac iunea.

Desigur, non-ac iunea nu trebuie în eleas ca o neimplicare total , întrucât îngerii - individual sau în grup - particip la f urirea istoriei i la împlinirea destinului uman prin veghe neîntrerupt asupra sufletelor ce leau fost încredin ate de Creator (fiecare, se spune, avem îngerul nostru) i prin anumite ac iuni punitive, cum au fost cele îndreptate împotriva locuitorilor Sodomei i Gomorei.

Prin urmare, demonii lui Eminescu nu sunt creaturi satanice ce- i descoper rostul i mulumirea în ac iuni malefice, ci, dimpotriv , ase-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

menea daimonului socratian i supraomului nitzscheean animat de eluri benefice, demonii eminescieni sunt de fapt ni te eroi din galeria lui Prometeu, care lupt pân la sacrificiul suprem pentru triumful ideilor ge-neroase. Îns prin acel F t-Frumos n scut din lacrim i misteriosul Ioan din Geniu pustiu, Eminescu a creat categoria de îngeri blonzi, înzestra i cu fire de demoni. C ci prin elurile fixate i prin primejdiile la care se expun (Ioan moare în timpul Revolu iei de la 1848 din Transilvania), ambii se comport aidoma demonilor din categoria celor aminti i mai sus.

O categorie aparte, anume cea ambivalent , o reprezint Luceaf rul. În încercarea disperat de a câ tiga dragostea fetei de îmrat, el se arunc prima dat în mare, de unde cre te „un tân r voievod cu p r de aur moale”, pentru ca la cea de-a doua ivire, „din a chaosului v i” s se-nchege un mândru chip cu „negre vi ele-i de p r”. De altminteri i fata i se adreseaz prima dat cu exclama ia: „O, e ti frumos cum numa-n vis/ Un înger se arat !”, pentru ca la cea de-a doua apari ie -i adreseze exact acelea i cuvinte, doar c nu-l mai vede înger, ci demon.

Pentru a înt ri cele afirmate mai sus, este cât se poate de potrivit s amintim despre asem rile existente între Demonul lui Lermontov i Luceaf rul lui Eminescu...

Fantasticul cultivat de Eminescu nu-i str in de cel al lui Edgar Allan Poe. Astfel, în Avatarii faraonului Tlá, Eminescu descrie în timpul primei metamorfoze scena cu dedublarea marchizului Bilbao, urmat de duelul acestuia cu imaginea lui ie it din oglind , scen care în mod necesar ne duce cu gândul la povestirea William Wilson a americanului.

De asemenea, principiul identit ii personalit ii umane, dezvoltat în nara iunea Archaeus, i-a fost inspirat compatriotului nostru de povestirea Morella a lui Poe, tradus din limba francez (edi ia lui Charles Baudelaire) de c tre Veronica Micle. * Rela ia de prietenie dintre Eminescu i Creang seam foarte mult cu cea dintre Pu kin i Gogol. Dup cum Pu kin a fost geniul tutelar al literelor ruse ti, reprezentând pentru Gogol un permanent exemplu i îndemn, tot astfel trebuie v zut prietenia dintre cei doi clasici români: Este greu de întrev zut (dar nu-i imposibil) cam cât ar fi realizat Creang din opera lui f îndemnurile i încuraj rile marelui s u prieten! când parte din aceea i familie literar cu Gogol, Ion Creang impune în literatura român atât limba hazoas i miezoas înat la Humule ti înc de când era „o bucat de hum însufle it ”, cât i fabulosul de inspira ie popular , cu personaje care- i p s-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

treaz graiul, portul i n ravurile de rani moldoveni, chiar i atunci când ele sunt înzestrate cu însu iri suprafire ti, precum Geril , Setil sau Fl mânzil .

Dar nici m car fe ele mai sp late, cum ar fi craii ori boierii, nu se abat cu o iot de la ceea ce reprezint specificul românesc - limba împ nat cu proverbe i zic tori, de parc în opera lui Creang ar fi un singur personaj sau, mai exact, de parc am avea de-a face cu un Sancho Panza românesc multiplicat i ezat taman la locul potrivit, portul moldovenesc urcat din vremuri imemoriale i în elepciunea cuminte i r bd toare a românului din totdeauna.

Este ceea ce, de altfel, rezult cu prisosin din întreaga literatur popular eminescian i din încânt toarele basme ale lui Petre Ispirescu, este ceea ce Creang exprim mai bine decât oricine în cultura român , c ci marele nostru povestitor întruchipeaz cea mai neao expresie artistic a hazului popular.

Iar dac descoperim surprinz toare aseri de nume, situa ii i întâmpl ri între basmele lui Eminescu i pove tile lui Creang (de pild , în Finul lui Dumnezeu descoperim rudele „f acte de identitate” ale chipoaselor personaje din Povestea lui Harap Alb), respectiva asem nare nu face decât s înt reasc ideea enun at mai sus - aceea a uniii folclorului românesc. * Ion Luca Caragiale cultiv fantasticul cu prec dere în povestirile La Hanul lui Mânjoal , La conac i Calul dracului, iar fabulosul reiese cu prisosin din basmul tFrumos cu mo în frunte, adorabil prelucrare dup cunoscuta poveste Riquet-celmo at a lui Charles Perrault.

Caracteristica fantasticului caragialesc este aceea a explica iei ra ionale care se poate da uluitoarelor întâmpl ri din aceste nuvele, ci tocmai pe aceast dialectic a semnifica iilor (normal/anormal, explicabil/inexplicabil, real/supranatural) se bazeaz literatura fantastic .

La Hanul lui Mânjoal i La conac sunt foarte asem toare în ceea ce prive te firul ac iunii i elementele de supranatural incluse de autor. Ambele povestiri au ca eroi doi tineri neexperimenta i, prad u oar pentru uneltele diavole ti, care fie c ac ioneaz prin intermediul frumoasei hangi e, ajutat în îndeletnicirile ei de vr ji i de viet i malefice (un cotoi, o ciudat c pri ), fie c se exercit prin ispitele individului ro codan cu privire sa ie (echivalentul omului ro u al lui Creang ).

Ambii eroi sunt re inu i în pofida voin ei lor într-un spa iu închis - han, respectiv conac, unde se petrec lucruri dintre cele mai neverosimile. Autorul, v dit influen at de lecturile sale consistente din E.A. Poe, construie te acest cadru, întrucât el se dovede te mult mai aproape de gustul i în elegerea cititorului român decât un eventual castel bântuit de fantome, spa iul predilect pentru desf urarea ac iunii din romanele gotice engleze ti, iar mai apoi din scrierile romantice.

Dup cum opineaz Florin Manolescu, în ambele texte poate fi vorba fie de o metafor a drumului cu sens ini iatic (bun oar , a a ca în Povestea lui Harap Alb), fie de un sens fantastic, deoarece încerc rile la care sunt supu i eroii s-ar putea s fie controlate de for ele infernului, for e situate dincolo de puterea noastr de în elegere.

Tot pe principiul muta iilor duble, comenteaz în continuare Florin Manolescu, este scris i povestirea Calul dracului, mai

Grigorescu - Fata cu zestrea ei

5

pu in fantastic i mai mult fabuloas , datorit faptului c eroii sunt personaje supranaturale, care realizeaz un spectacol extraordinar, rezultat din ingenioasa suprapunere a mai multor planuri: aparen a normal (b trâna cer etoare i apari ia lui Prichindel), fabulosul (Princhindel se v de te a fi drac în regul , cu coad i coarne), toria fantastic (alerg toarea nocturn cu Prichindel în spinare se dovede te a fi o frumoas fiic de împ rat, atras de vr jitorie), în fine, revenirea la decorul ini ial odat cu ivirea zorilor. În ceea ce prive te sursele de inspira ie (Calul dracului purcede în mod evident din povestirea gogolian Vii), Caragiale s-a ar tat un constant admirator i traduc tor al unor prestigio i scriitori din literatura universal : Cervantes, Charles Perrault, Edgar Allan Poe. Extrem de benefic pentru opera lui Caragiale, implicit pentru literatura român , s-a dovedit influen a exercitat de marele romantic american. Îns i faimoasa pies O scrisoare pierdut i-a fost sugerat scriitorului român de Scrisoarea furat a lui Poe...

Dar dintre to i marii scriitori str ini, Anton Cehov a exercitat influen a cea mai fecund asupra lui Caragiale, dac se are în vedere faptul c celebrele sale Momente i schi e nu sunt decât fa a autohton a nu mai pu in celebrelor schi e umoristice cehoviene: cu fapte banale i personaje neînsemnate, cu oameni nec ji i i burghezi mul umi i de ei, cu scene memorabile de suficien i prostie cras , cu mult compasiune dar i mai mult am ciune, în sfâr it, cu întreaga palet a umorului dat de nume, limbaj, caractere i situa ii, în pendularea sa neobosit de la ironia blând , pân la fichiul ustur tor al sarcasmului. Atâta doar c dac personajele cehoviene, modeste precum p rintele lor artistic, î i manifest cu fiecare prilej agorafobia, adic teama i re inerea de strad , personajele lui Caragiale î i dovedesc din plin agorafilia.

N.B. Analiza psihologic i teama obsedant a cârciumarului Leiba Zibal de amenin area tâlharului Gheorghe, team care avanseaz pân la demen a evreului, sunt înf ate de Caragiale în nuvela O f clie de Pa te. Se pare c subiectul, prin intermediul unei traduceri fran uze ti, i-a fost inspirat scriitorului român de scena relatat în romanul garul de aur de c tre Apuleius cu tâlharul a c rui mân a fost intuit cu un cui taman de zaraful ce urma s fie jefuit.

Chiar de la apari ie, O f clie de Pa te a generat nenum rate comentarii în leg tur cu evolu ia intrigii, cu cea a psihologiei evreului i apoi cu r zbunarea acestuia prin imobilizarea bra ului r uf torului, imobilizare urmat de lenta carbonizare a bra ului la flac ra unei lumân ri.

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dac cei mai mul i critici, printre care Titu Maiorescu i Nicolae Iorga, au v zut în nuvel o mare realizare artistic , Duiliu Zamfirescu o g se te „slab , cu o inven iune slab i o total lips de estetic ”. Însu i C. Dobrogeanu-Gherea, de acord cu Caragiale inclusiv în ceea ce prive te alegerea unui evreu fricos drept unealt a drept ii, î i exprim rezerva fa de finalul nuvelei, pe care-l vede „prea brusc, prea nea teptat, pare a fi înadins c utat pentru a produce efect”. Tot Dobrogeanu-Gherea emite opinia c arderea mâinii lui Gheorghe ne stârne te mai degrab sila decât groaza.

Al i critici s-au ar tat preocupa i de stabilirea paralelelor cu personaje i opere celebre din literatura universal : Leiba Zibal a fost comparat pân i cu faimosul evreu Shyllock din piesa shakesperian Negu torul din Vene ia, timp în care Constantin Dobrogeanu-Gherea s-a ar tat preocupat s pun în eviden mai degrab deosebirile decât asem rile dintre Caragiale i Dostoievski. ci, ne spune criticul, dac scriitorul rus reu te s ne înf eze în romanul s u Crim i pedeaps „groaza i remu rile omului care a ucis”, Caragiale ne prezint „groaza i frica omului de-a nu fi ucis”.

Deci, dup p rerea lui Gherea, „sim mântul de groaz este tot ce au în comun Crim i pedeaps i O f clie de Pa te”. În schimb George C linescu avanseaz opinia nuvela O f clie de Pa te este mai degrab o nuvel fiziologic decât una psihologic , i asta deoarece Caragiale este, din punctul s u de vedere, „naturalistul nostru prin excelen ”.

2. Perioada interbelic a fantasticului din cultura român

Grigorescu ranc din Muscel

Gala Galaction este, cronologic vorbind, primul scriitor al triadei interbelice care a cultivat magia, miraculosul i fantasticul. În nuvelistica lui Galaction facem cuno tin cu o lume suspendat între mit i existen a dramatic cuprins între sfâr itul de ev mediu turcit i perioada imediat urm toare (La Vulturi! i Zile i necazuri din zaver ne prezint , de exemplu, evenimente din timpul revoltei lui Tudor Vladimirescu, respectiv de dup înfrângerea ei).

Gala Galaction ni se înf eaz drept un poet al nostalgiei, majoritatea nuvelelor i povestirilor sale bazându-se pe un conflict erotic, care fie c este dep it cu mari sacrificii în numele unor principii morale inflexibile (De la noi la Cladova), fie c provoac adev rate drame atunci când eroii se las purta i de valul dragostei mistuitoare (Gheorghe C lina, Gloria Constantini, Copca R dvanului). În majoritatea nuvelelor, hotarul dintre vis i realitate este extrem de ambiguu. De ase-

menea, tenta ia scufund rii în vis se confund cu dorin a de-a plasa existen a în zonele incerte ale începutului. Iat de ce vraja i supranaturalul apar de regul în apropierea p durilor seculare - aici se genereaz misterul i tot aici se ad postesc ho ii, vr jitorii, schimnicii (Moara lui C lifar, În p durea Coto manei).

O men iune special merit povestirea Moara lui C lifar, nu doar pentru farmecul i simplitatea ac iunii, ori pentru aromele de parfum i legend cu care o înzestreaz autorul, cât mai ales pentru visul înc rcat de fericire i prosperitate pe care-l tr ie te Stoicea dup ce se spal cu ap din iazul morii b trânului C lifar.

Visul de îmbog ire al lui Stoicea - e drept, realizat cu mijloace necurate, ne duce de îndat cu gândul la povestea indian cu eremitul Narada iluzionat de zeul Vi nu, poveste relatat de Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene i de André Malraux în Antimemorii. Întrucât Narada îi pune lui Vi nu o întrebare cam îndr znea în leg tur cu maya (aparen a), zeul îl trimite pe eremit pân în satul din apropiere pentru a-i aduce un pahar cu ap . Narada se duce, dar intr în vorb cu o fat atât de frumoas , încât uit de ce s-a dus, se îndr goste te nebune te de fat , apoi se c tore te cu ea, i se nasc doi fii i- i dureaz o frumoas gospod rie. Dar iat c vin inunda iile i Narada î i pierde familia i întreaga agoniseal . În timp ce el î i jele te nenorocirea pe marginea drumului, deodat aude glasul lui Vi nu din tufi ul unde-l l sase: „Nu-mi aduci ap ? Te a tept de o jum tate de or ...”

Deci timpul este o iluzie, iar maya ne proiecteaz aceast iluzie pe ecranul în el tor al vie ii, a a cum filmul se proiecteaz pe ecranul cinematografului!

Tema în discu ie l-a preocupat i pe marele scriitor german Herman Hesse, laureat

Anul VI, nr. 4(56)/2015

al Premiului Nobel în anul 1946, i ea este tratat cu mult sim ire artistic în Biografie indian , scrierea postum a personajului Josef Knecht, cu care de altminteri se încheie celebrul roman Jocul cu m rgele de sticl .

La drept vorbind, cu elegan a i meticulozitatea ce-l caracterizeaz , autorul ne prezint dou biografii ale prin ului indian Dasa.

Prima, desf urat în timp real, ne relateaz peripe iile prin ului dup alungarea sa din casa p rinteasc de c tre mama sa vitre, respectiva perioad fiind marcat de dou evenimente majore: salvarea de la pieire prin intrarea lui în rândul p storilor de vite, dup care vine dragostea i c toria sa cu frumoasa Pravati.

Cea de-a doua biografie, desf urat în timp ideal, este de fapt lec ia oferit lui Dasa de b trânul yoghin în leg tur cu iluziile i suferin ele vie ii sale ulterioare: g sit în p dure chiar de infidela Pravati, Dasa este repus în drepturile sale legitime, are un b iat, dar el nu se poate bucura de lini te i fericire, c ci încep r zboaiele cu prin ul vecin, a at împotriv -i de mama lui vitreg , r zboaie din care iese înfrânt i prizonier, cu ara ocupat , casa distrus i fiul ucis.

Trezindu-se din acest vis halucinant pe malul izvorului din care trebuia s ia ap pentru yoghin, Dasa apreciaz lec ia primit , î i seama de de ert ciunea zbaterii umane, a c cere îng duin a în eleptului s tr iasc în preajma lui, pentru a înv a prin medita ie, ascez i respira ie s i îndrepte privirea dinspre exterior spre interior. Ceea ce b trânul yoghin încuviin eaz ...

Voinicul Stoicea din Moara lui C lifar are parte de un sfâr it complet diferit. Pesemne c la asta a contribuit atât cadrul geografic, cât i timpul istoric cu alte conota ii decât cel indian, timp în care Galaction î i plaseaz ac iunea... C ci v zându- i visul de m rire i îmbog ire complet sf râmat îndat dup trezire, ba pe deasupra fiind i batjocorit de b trânul vr jitor, Stoicea nu întrevede alt solu ie decât sfâ ierea v lului mayei printr-un gest funest: zboar cu bâta de cioban creierii mo neagului, iar el se arunc cu capul înainte în iazul satanic... În pofida acestor deosebiri în leg tur cu modul de în elegere i acceptare a iluziilor, în ambele scrieri se descoper nucleul povestirii indiene cu Narada i Vi nu. F îndoial c dou sunt elementele cheie ce permit identificarea acestui nucleu: 1) Conflictul dintre esen i aparen Omul prozaic i profan are de-a face doar cu aparen ele, pe când sfântul i ini iatul au capacitatea de-a ie i din timp, astfel putând s tr iasc eternitatea clipei i s în eleag graiul esen elor;

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2) Apa ca element vital i ca mediu primordial, care permite la început doar reflectarea, iar apoi transla ia între lumea aparenelor i cea a esen elor. * Nuvelele lui Vasile Voiculescu se remarc prin insisten a cu care autorul cultiv fabulosul i construie te magicul. Utilizând tehnica povestirii în povestire, Voiculescu abordeaz cu succes motivele fundamentale ale folclorului: vraja, descântecul, întoarcerea în timp, rela ia strâns cu natura etc., pentru ca în felul acesta s poat dezvolta temele sale favorite care l-au individualizat i, mai ales, l-au impus în perimetrul nuvelisticii române ti moderne: matricea acvatic a genezei reflectat în Pescarul Amin, mai exact cea cu neamul Aminilor ce se trage din pe ti, pl smuirea unui trecut fabulos (Ispitele p rintelui Evtichie), demonismul erotic (Iubire magic , Lostri a), mitul vân torii i al protovân torului (Revolta dobitoacelor), magia satului însufle it de iubire întru Hristos i de solidaritate uman (Ciorb de bolovan), la fel ca i magia prin care omul înzestrat cu o „bun tate de o el” (Bujor din Misiune de încredere) izbute te s se (re)integreze în natur i s -i controleze fenomenele.

Diversitatea subiectelor condimentate cu supranatural, limba me te ugit i îmbog it cu arhaisme i regionalisme, iar acolo undei cazul (Ispitele p rintelui Evtichie), prezena umorului admirabil strunit, toate astea asigur nuvelelor i povestirilor lui Vasile Voiculescu prospe ime i atractivitate. * Neîndoios c Mircea Eliade este scriitorul român care a acordat cel mai mare interes i cel mai mult spa iu literar red rii fantasticului sub diverse chipuri artistice. Dovad în acest sens stau cele cinci volume de Proz fantastic ap rute în anul 1991 la editura

Grigorescu -

Funda ia Cultural Român , în ele fiind cuprinse nuvelele i povestirile cu con inut fantastic, adic o însemnat component a operei sale.

Dar cu mici excep ii, fantasticul mai mult sau mai pu in voalat este prezent pretutindeni în romanele lui Mircea Eliade. Pân i în Maitreyi el este deslu it sub înf ri magice, atât în dragostea eroinei principale pentru un arbore tân r (animism erotic), cât i în leg mântul ei de logodn îndreptat spre „mama p mânt”, atunci când dragostea pentru Allan devine mistuitoare.

Dac putem vorbi de misterul Maitreyi, ci romanul r mâne deschis i autorul nu precizeaz nic ieri dac eroina sa este o fat inocent ori o femeie rafinat , ci, dimpotriv , el caut s între in i s amplifice enigma prin lansarea unor noi semne de întrebare, tot a a Ileana - eroina romanului Nunt în cer, una din c ile preferate ale autorului, ne apare din discu iile lui Hasna i Mavrodin, cei doi prieteni îndr gosti i de ea la momente diferite, drept o fiin nep mântean prin misterul în care reu ea s se drapeze.

Indiscutabil c i Ileana i-a iubit pe cei doi. Îns dragostea ei ispitit de absolut are o cert înclina ie spre fantasticul aflat în starea sa incipient , i anume stranietatea, prin aceea c alimenteaz suspiciunile i între ine suferin a cuplului: „Se întâmpl ceva”, comenteaz Hasna , „dincolo de noi i de dragostea noastr , care ne face s suferim i s ut m suferin a”. Îns frumuse ea c ii consist tocmai în enigma i straniul închise în gogoa a dragostei, iar Ileana - din punctul de vedere al lui Mavrodin - r mâne mireasa ideal , fiin a menit unei nun i eterne. Asemenea lui Maitreyi, i tot ca aceasta - pur ori pervers , celest ori infernal , Ileana r mâne eterna femeie eminescian , realitate i iluzie în acela i timp. Întrucât toate scrierile lui Eliade sunt

ncu

cu fuior pe cale

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

înc rcate de mituri i simboluri (el chiar a fost numit „savantul simbolurilor”) - a a cum, de altminteri i se i cuvine unui eminent istoric al religiilor -, numele eroinei sale n-a fost ales la întâmplare, ci reprezint simbolul continuit ii dragostei Ilenei Cosânzeana din basmele noastre, altfel spus ve nica aspira ie a omului în general, a românului în special spre frumuse e i fericire. C ci - nu-i a a?

- orice carte închide între coper ile sale fantezia stârnit de basmele mai vechi i mai noi, sau cum afirma însu i Eliade: „Romanul este cartea despre oameni”...

De re inut c o alt Ileana, dar proiec ia aceleia i Ileana Cosânzeana, apare în romanul Noaptea de Sânziene, carte considerat de însu i Mircea Eliade drept capodopera sa incontestabil . Este acea Ilean tân i frumoas , descendent dintr-o str veche familie boiereasc i cu studii în str in tate, pe care tefan Viziru, personajul principal al c ii, o întâlne te în p durea B neasa în 23 iunie 1936, ziua solsti iului de var (Sânzienele).

De i o iube te nespus de mult pe nevast sa Ioana, totu i Viziru se simte atras de-a dreptul irezistibil de fiin a care i-a ap rut întrun mod mistic în acea zi a anului când, spune tradi ia, la miezul nop ii se deschid cerurile.

Ori tefan Viziru, spirit obsesiv i torturat de sentimentul c omenirea r ce te într-un labirint, simte nevoia imperioas s se retrag din timp i din spa iul profan pentru a tr i în ceea ce el nume te Sâmbo (camera de hotel unde se preface c picteaz ), care ca râm al Shambalei sau spa iu privilegiat este un alt fel de Nirvana. Iar astfel de lucruri eseniale precum Sâmbo, ie irea din timp sau întâlnirile i convorbirile cu solitarul Anisie, un sihastru „ce tr ie te ca fiin total ”, tefan nu le poate discuta decât cu Ileana.

Iat de ce, dup ani de mari încerc ri prin care trece Europa (al doilea r zboi mondial), România (dictatura, rebeliunea legionarilor, bombardamentele, bol evismul) i el însu i (anii de campanie, moartea so iei i a copilului în timpul bombardamentelor), tefan Viziru continu s alerge dup cea care i-a fost ursi, i nu poate s-o ajung . „E ca Ileana Cosânzeana”, m rturise te el unui alt personaj...

Ajuns la Paris cu mult noroc, fapte i întâmpl ri ce confer romanului o not autobiografic smuls din realismul terifiant al acelor vremi, tefan Viziru continu s-o caute pe Ileana cu aceea i înfrigurare. În sfâr it, când dup 12 ani are loc întâlnirea lor de-a dreptul magic , tot în noaptea de Sânziene, numai c de data asta în p durea Royoumont de lâng Paris, i când Viziru sper c acuma o va p stra lâng el, mor amândoi într-un accident de ma in .

Concluzia romanului este cât se poate de limpede: Nici cuplul ideal, nici fericirea

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

suprem nu pot fi realizate aici pe p mânt decât în vis, în imagina ie! Este ceea ce i face, de altminteri, Mircea Eliade în acest roman stufos, unde se discut enorm i cu folos, dar unde nu se realizeaz tipuri, întrucât personajele nu se coaguleaz în adev rate caractere, c ci ele nu sunt sondate i disecate mil , ci sunt l sate s viseze, s zâmbeasi s opteasc aproape la fiecare pas!

Prin urmare, Noaptea de Sânziene conine elemente fantastice, stranii sau fabuloase, inserate firesc în urzeala realist a aciunii. Dar, dup cum cu juste e afirm Dumitru Micu, „fantasticul lui Eliade este de mitologie, un fantastic relativ, consecin a incapacit ii omului modern de a gândi mitic”.

Este ceea ce, cu autoritatea-i cunoscut , susine i Eugen Simion: „În prozele mai vechi ale lui Eliade, magicul domin suprafa a textului, în cele de dup r zboi, magicul se retrage în adâncul textului. Locul magicului este luat, de fapt, de o for spiritual mai complex (miticul), care continu s se manifeste în existen a omului modern”.

Riguros vorbind, spa iul i timpul de transla ie din opera lui Mircea Eliade, acel râm fantastic la care aspir eroii s i, apare astfel doar pentru neini ia i. „C ci în sens elevat”, sus ine Dumitru Micu, „acel t râm e realul însu i, realul absolut”. Iat de ce, dup opinia aceluia i critic, nuvelistica de maturitate a lui Eliade - fantastic doar în aparen , în pofida inser iilor de supranatural -, este, de fapt, „o proz de cunoa tere sui-generis, o proz de idei, revelatorie”.

Dac fantasticul s-ar reduce doar la însp imânt tor, atunci dintre toate scrierile sale, doar Domni oara Christina, o altfel de Pr bu ire a casei Usher, s-ar încadra în aceast defini ie. Fire te, la fel ca în scrierile lui Caragiale, altul este cadrul desf ur rii ac iunii din micul roman eliadesc: este un conac din Câmpia Dun rii, fosta proprietate a domnioarei Christina, cea care s-a preschimbat în strigoi dup uciderea ei în anul 1907 de c tre propriul vechil i, totodat , amant.

Autorul creeaz în roman o atmosfer de mister i spaim , ceea ce, de altfel, confer valoare artistic scrierii: în curtea conacului se r resc viet ile, p rile pier, câinele se târ te la picioarele oamenilor, iar ranii evit conacul ca pe un loc blestemat. De i toate personajele se comport ciudat în aceast atmosfer îmbibat cu vraj demonic , totu i, micul roman dobânde te tonalit i terifiante doar în episoadele unde î i face apari ia domni oara Christina - frumoas , diabolic , îmbr cat exact ca în portretul ei, a ezat pe un perete al conacului. Parfumul de violete pe care-l spânde te de fiecare dat , este dovada concret a apari iilor domni arei Christina.

i întocmai ca în celebra povestire a lui Poe, în final conacul bântuit de strigoi se va pr bu i, numai c în acest caz el va fi mistuit de fl ri!

Dar Mircea Eliade a studiat i alte fe e ale fantasticului. Iat , bun oar , Secretul doctorului Honigberger, nuvel care, în pofida abunden ei de elemente tehnice din practica yoga, se dovede te deosebit de antrenant prin situa iile insolite pl smuite de autor i prin straniul de natur hoffmanian c ruia îi via . Doctorul Zerlendi, elev al indianistului bra ovean Johan Honigberger, practic cu asiduitate tehnicile yoga, astfel c - prin ascez i medita ie - ajunge s se fac invizibil, s efectueze ie irea din timp i apoi s dispar pentru totdeauna în miraculosul t râm al Shambalei.

Atmosfera de straniu se îndese te în finalul nuvelei, deoarece autorul creeaz o situa ie de derut total prin tehnica transla iei în timp: cadrul, de i pare acela i, este schimbat, i personajele nu se mai recunosc, deci n-au cum s se în eleag ! „Omul poate tr i aievea în trecut”, se afirm în nuvela Nop i la Serampore, ba mai mult - sus ine un ini iat din aceast nuvel -, el poate chiar modifica trecutul, pentru c legile acestui „univers de iluzii i aparen e” au putere numai asupra celui ce crede în ele.

Tot o superb ie ire din timp realizeaz Eliade cu profesorul Gavrilescu, dup ce acesta p trunde pe domeniul i în bordeiul ig ncilor”. Nuvela La ig nci, o capodoper a prozei eliade ti, ne asigur cu vârf i

Anul VI, nr. 4(56)/2015

îndesat c timpul este o iluzie. Numai c iluzia profesorului de pian Gavrilescu, este invers aceleia încercat de pustnicul Narada. El crede c a stat în bordeiul „ ig ncilor” doar câteva ore, îns dup revenirea în timpul real (în tramvai, acas , în vizit la eleva sa), constat cu stupoare c a disp rut f urm vreme de doisprezece ani!...

Nuvelele editate de Eliade dup anul 1960 au ca subiect anumite rela ii ascunse între via a „de aici” i puterile miraculoase „de dincolo”. În nuvela O fotografie veche de 14 ani se învedereaz puterea concret a credin ei, facultatea deslu irii viitorului r zbate din Ghicitor în pietre, iar în povestirea Un om mare este redat miraculosul în dezvoltarea sa de neoprit, i anume cazul unui individ cu nume hazliu - Eugen Cocoane , care începe din senin s creasc , i cre te mereu pân ajunge la o în ime de zeci de metri, dou zeci dup unii, treizeci dup al ii.

N.B. Între povestirea Un om mare i nuvela Pigmeul a scriitorului rus Fiodor Sologub exist similitudini care ne îndreapt aten ia spre o interesant paralel . Ambele scrieri studiaz cu mijloace artistice proprii apari ia miraculosului de natur monstruoas , precum i groaza tragicomic a indivizilor asupra c rora s-a ab tut respectiva n past . Dar dac Mircea Eliade opteaz pentru miraculosul cre terii însp imânt toare, Sologub ne prezint procesul invers - cel al mic or rii continue a lui Saranin, pân ce aceste ajunge cât un fir de praf, luat mai la urm de vânt.

Grigorescu - Toamna la Fontainebleau

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Doina DR~GU}

1. lumin

i gând

când cobor lumina scade ziua tot mai strâmt mi se pare cuprinde farmecul când m înal noaptea mi se face dep rtare i într-un timp evanescent pierderea duratei într-o lini te subtil îndeamn -ntr-un urcu ca-ntr-o curgere în adâncime în lumin i în gând

2. lumin

i gând

oglinzile se sparg de umbra unui gând în fluturi de cuvinte inima în ve minte de fiori se-mbrac pe umeri falduri de credin se înal din fantezii voi întocmi c rare din ape mul imi de curgeri voi împleti larg i deschis precum rev rs rile preapline prin valuri de lini ti voi ajunge la tine în lumin i în gând

3. lumin

i gând

somnul deschide dup fiecare noapte o alt poart spre timpul ce nu are oprire în lumin i în gând amintirile dezarhivate iau forme diverse în locul din mijlocul m rilor spre o durat cu lucruri în armonie spre o constela ie de în elesuri unde forma zborului este eliberare de efemer

4. lumin

5. lumin

i gând

cl tinându-mi vântul firea în lumin i în gând plin de taine timpul m adun în însum ri de goluri ce discret se revars -n jurul meu i m -ndrum s m sprijin printr-un fluviu de culori de dragostea celor din jur printre clipe faima se scufund în deschideri pr liri în adev r r spândesc în amân ri

6. lumin

i gând

într-un înveli revelator impregnat de amintiri în lumin i în gând ce culmineaz -n aspira ii i transcende idealul linii circulare adâncesc rela ia cu priveli tea intern iar prin deta are într-un spa iu dens într-un aer efemer îmi purific cugetul

7. lumin

i gând

ca-ntr-un vis din vreme clipa scuturat spore te taina unui început de rânduial -n ne tiut

8. lumin

Grigorescu -

r înflorit

i gând

prin trupul meu curg dep rt ri cu desp iri apropiate dorul meu arzând înal tot mai sus într-un cer de aripi despicat unde totul se petrece într-un aer de mirare în lumin i în gând i-ntr-o faim temporar iar t cerea cre te-n zori mirajul urmelor de rou pe copite r cite-n iarb

9. lumin

i gând

prin poarta vântului deschis în r gazul cumpenei timpul m împarte f s r mân rest în lumin i în gând albul pur îmi d ocol în al vie ii cerc gonind în suave îmbr ri i în tandrele chem ri pretutindeni m avânt

10. lumin

i gând

vârste-n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de mister în lumin i în gând forma locului ne define te sensul i ne-ndep rteaz -n cercuri rupte de imagini cu petreceri difuzate-n taina visului ce spore te în lini ti i n dejdi amân ri ce se scufund -n dep rt ri ascunse în uit ri

în lumin i în gând i în aer despicat subtil a tept ca o trecere evolutiv prin r suciri ramificate-n infinit o cuprindere în lini te i în mi care ca o pierdere în dezvoltare i-o împlinire-n împliniri

i gând

ca deschidere de devieri în existen e cercuri circumscrise-mi limiteaz locul glasul haric al chem rii în lumin i în gând îmi configura conturul adâncindu-m în mine spre un centru de origini drumurile duse pân -n margini de t cere spre o ultim finalitate nu se mai întorc

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Janet NIC~

Un isihast liric div”, „Timp pervers”, „Timp uitat”, „Clipa zilei de dup ”, „Nocturn ”. În aceea i manier , omenirea, ca furnicar de fiin e, este redus la forma unei elipse cu, cel mult i cel pu in, dou centre: „Eu” i „Tu”. Între ace ti doi poli se încheag o lume strict necesar , esen ial , chircit în ghinda conceptului. Serafimii i arhanghelii însingur rii i, implicit, ai singur ii, sunt „Visul”, „Pustiul”, „Stritul mut”, „Gândul”, „Reveria”, „Fiorul”, „Dorul”, „Nostalgia”, „Umbra”, „Mângâierea”.

Proiectul stafidirii se desf oar spre „în sine”. De aceea, nu e nevoie de „mai mult”, ci de „mai pu in”. Nu e nevoie de un roi de fluturi, pentru c un fluture este de ajuns. Ba e mult chiar „Un s rut de fluture”. Un pom e o infinitate de frunze, dar spune totul o „Frunz ”. Vorbirea devine oapt , lucrurile devin semne iar via a devine scriere: „Dac n-ai fi tu/ de ce m-a mai lupta/ cu scrisul?”.

Poetul a înfiripat, din câteva «scânduri» de real, un univers ingenios temperat, în care «ac iunea» e plecat în vacan , iar pasivitatea e deghizat în «M ria Sa A teptarea».

Flac ra Instinctului-Goliat, înfrânat de Gândul-David, nu este cenu , ci o pâlpâire prelung . O m rturie, în plus, c poetul tr ie te prin reprezentan , oblic, tangen ial, este versul scurt, ca un izvor de munte, care înc nu i-a luat lumea în cap, care înc nu a p tuit prin setea de a fi, dac nu fluviu, m car pârâu.

Volumul «Gânduri sihastre» de Dorel Lar, las impresia unui ierbar de sentin e bine ticluite, sau a unui insectar de teoreme lirice care încânt , deopotriv , inima i intelectul.

Grigorescu stori a

Volumul „Gânduri sihastre”, de Dorel Laz r, este, indubitabil, un ghem de metafore care pun instinctul pe gânduri, sl bindu-l, anemiindu-l, în vederea îmblânzirii totale.

Asist m nu la o lupt a lui Don Quijote cu morile de vânt, ci la o lupt , pe via i pe moarte, între David i Goliat, între GândulDavid i Instinctul-Goliat. Aciditatea gândului, abstract pân în m duva oaselor, arde carnea impertinent a realului, întru lini tea sih striei i blânda verdea a mântuirii. Gândul, fie vesel, fie trist, r mâne gând, concept, coaj , teac . Sih stria, prin defini ie, este, de asemenea, lini te, fug de con inut, de materie, de diversitate, fuga de mustul vie ii.

De i titlul volumului ar p rea un pleonasm, îngem nând dou concepte care spun, aproximativ, acela i lucru, menirea îngem rii este, aici, aceea de a îngro a ideea de stilizare, de ridicare la putere a sentimentului de vacuitate. Literatura modern este, dup Richard Rorty, o „redescriere” a lumii, cu trimitere spre agora, spre problemele cet ii, sau, cu noianul de „furnic turi” idiosincrazice, spre perfec ionarea sinelui privat.

Poezia lui Dorel Laz r merge, programat i asumat, pe a doua c rare de bune inten ii. Înc de la început, se contureaz o lume tre-

cut prin ciurul i dârmonul gândului, o lume suav , eteric , unde domne te starea de imponderabilitate. Nu exist decât umbra poetului care tânje te dup umbra iubitei. Nu exist cuvinte, ci doar umbra cuvintelor. Nu exist nici spa iu, ci doar umbra spa iului, dup cum, nu exist timp, ci doar umbra timpului. Diversitatea colorat i zgomotoas s-a scurs, ca nisipul de prisos, din nacela conceptelor, spre u urarea în rii. Departe de menirea tehnicilor orientale de relaxare, care presupun în epenirea, oprirea respira iei, mimarea inertului, isihasmul ortodox tinde spre transcendent, trecând, obligatoriu, prin rigorile purgatoriului. Contrar rigidit ii yoghine, sih stria ortodox este dinamic , prin efectuarea semnului crucii i a m niilor, i gure , prin rug ciuni, cântece i lecturi adecvate. Lini tea isihast este vorbitoare, solemn , psalmic . Acea davidian strigare: „S rut -m cu s rutarea gurii tale” devine, la Dorel Laz r, „Prive te-m cu ochii privirii tale!”. Peste tot dai de o lume desenat , abia schi at , sugerat , te love ti, imperceptibil, de, a a cum spune poetul: „intui ii c toare” „în dep rt ri aburinde/ de dor”. Nicio inten ie de expansiune, de cucerire, de acumulare, ci doar tehnici de reduc ie, de cioplire, de finisare. Nici urm de explozie, de eflorescen imaginativ , prim ratic sau v ratic , ci o implozie bine calculat , cu pierdere de exterioritate i de greutate, autumnal i chiar hibernal . Sugestive, în acest sens, sunt titlurile poemelor: „Novembre”, „Noiembrie”, „Toamn ”, „Autumnal ”, „Ceasul 12”, „Tar-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

Necesitatea de a privi @în lume cu mintea deschis[ ]i prin lentile potrivite Se presupune c societatea în ansamblul ei ar trebui s fie un bun care s mai i func ioneze. Ce ne facem îns dac descoperim -n loc s fie rotund sau m car oval , ori dup chipul i asem narea de geoid, e col uroas i chiar zgârie r u... Ei bine, logic ar fi c ut m certificatul de garan ie, preferabil înaintea celui de iminent-previzibil deces. C doar trebuie tras cineva de urechi, poate de coad , inventatorul, fabricantul, CTC-istul... Într-un mod precis i decis, ancorat în concret i conving tor prin acurate ea observa iilor transcrise, atât în „Lumini a de la cap tul tunelului”, cât i în „Radiografii”, astfel îl reper m pe Ion Beldeanu în peisajul scrierilor de actualitate, într-o fericit îmbinare de obiectiv i subiectiv. Tehnica pamfletului nu este una chiar u oar , pentru c de la alegerea din multitudinea de subiecte care ni se zvântur zilnic prin media, doar unele se dovedesc a avea suficient esen astfel încât merite a fi luate în seam ca baz de pornire meditativ , iar tratarea lor calitativ cere o deta are total de barierele impuse în spa iul colectiv.

Reac iile scriitorului la fenomenologia zilelor noastre au o pertinen demonstrat , putem realiza din start c avem de-a face cu capacit i de sintez i de analiz foarte bine conturate i folosite cât se poate de con tient. Consider c ar fi nimerit s reproduc aici întocmai un fragment care poate spune foarte

multe despre conceptele asimilate de autor, subiectul pe centrul c ruia se axeaz dizerta ia fiind unul care personal m-a preocupat întotdeauna...: „Democra ia este sistemul social în care fiecare face ce vrea - spun filozofii. Dac , pentru a evita haosul, i se mai adaug acestei defini ii concentrate i condi ia „dar s nu afecteze interesele altcuiva” atunci democraia r mâne un simplu termen de dic ionar fiind socialmente irealizabil . În consecin democra ie nu exist în nicio ar deoarece individul este încorsetat de legi. Poate exist democra ie în via a omului de la na tere pân merge în picioare, dup care încep restric iile: nu pune mâna, nu trage, nu-i voie... Mai exist un hibrid de democra ie, sem nând cu cea din agora, în triburi unde seara în jurul focului se împart atribu iile pentru ziua urm toare i fiecare î i spune liber p rerea.

Regretatul Petre ea, iar acum tot mai mul i activi ti în ale democra iei din pres i tv, sus in c Statele Unite sunt cele mai democratice din lume! Dac un ins a înc lcat interesele altcuiva atunci Coltul, carabina sau automatul restabilesc drepturile. Chiar i elevul î i face singur dreptate, în detrimentul colegilor i profesorilor, cu acelea i mijloace.

Cet eanul se iluzioneaz c prin votul s u poate schimba ceva, ori aplicând ucazul stalinist: nu conteaz cine voteaz , conteaz cine num voturile, clasa politic de oriunde î i

Grigorescu - Pe vârf de munte

conserv privilegiile fraudând alegerile.

Capitali tii, pragmatici incurabili, au adoptat principiul, l-au garnisit cu tehnica modern a manipul rii i dezinform rii, i-au mai ad ugat i simbolul democra iei americane - bâta de baseball, nelipsit din mâinile celor care ocup cl diri guvernamentale i implementeaz noua democra ie…” (Iluzia democraiei - Lumini a de la cap tul tunelului).

Abordând peisajul socio-politic dedicat, propriu mioritic, de ast dat Ion Beldeanu este cât se poate de explicit i în acela i timp tran ant. Nici mai mult nici mai pu in, el proclam i declam „Parlamentul Penal” (Radiografii - Prin ape tulburi): „Nici în dictaturile sudamericane, cu atât mai pu in în dictaturile comuniste, dictatorii nu i-au promovat acoli ii infractori, devalizatori ai visteriei statului, în func ii publice. Poate c Pol Pot ar fi f cut a a ceva, dar s-au opus al i militari. Guvernan ii no tri, dup ce au terminat cu „Jos B sescu” s-au concentrat pe alegeri i au dovedit rii c aleg torii pentru un pol pot vota „democratic” cum li se cere. a am ajuns la un parlament cu 588 de parlamentari, mai mare decât Congresul SUA, în care au intrat 24 de dalma ieni p ta i, unii condamna i definitiv pentru oasele roase, al ii cu dosare în Justi ie sau cu dosare în investigare pentru afaceri necurate, în el torii i escrocherii în dauna Statului, motiv pentru care ni te ziari ti au titrat „Parlamentul Penal al României”, dup alegerile din 9 decembrie 2012. To i infractorii dovedi i saui nedovedi i potrivit principiului nevinov iei se ascund dup imunitatea parlamentar , imunitate care se ridic prin procedur greoaie sau nu se ridic deloc pentru c , zice proverbul, prietenul la nevoie se cunoa te, sau cine se asea, se adun …”

Profunzimea gândurilor etalate în cele dou volume de pamflete ( i studii) se face remarcat prin modul direct, prin coeren logic , coroborându-se la fapte reale. Sunt lucr ri de o inspira ie aparte, care merit parcurse f prejudec i ori idei preconcepute.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Livia CIUPERC~

M[ simt @înl[n\uit de-un vis...

Un vis cretacic, str puns de mezozoice ti fantomatice creaturi lugubre. i-n adev r, z resc în umbr de tufi alpin, un humanoid sau cam a a ceva.

Scheletic trup cu mu chi solzo i i ochii... o! ochii... afunda i mult în orbite.

Mi-e fric ! Sunt în pericol? i ce m fac? Cum s-ac ionez?

Unde s -mi g sesc sc parea? iart , Doamne, nu m p si tocmai acum!... i crede i?!

Ca într-o str fulgerare, ar tarea humoiform era în stânga mea.

Ce bra e, sfinte, i ce gheare, proeminen e p ros-solzoase, vine i-verzulii... - ce mai - urâciunea-ntruchipat ... i s fugi, s fugi... f r’a-te-opri...

O, Doamne! Adev rul adev rat v spun!

– Nu te sfii! opte te ar tarea. Nu- i fac nimic. Nu e ti în pericol.

Te ap r eu. Cel Ata, fiorosul, nu v-a-ndr zni s te atace.

Aici, eu sunt st pân. Vedea-vom cât i cum voi redobândi puterea triumfal alor mei humbolzii, str bunii mei.

Vrei poate-a i povesti cine-s i de ce-am ajuns astfel?

– O, nu... ar i, cumva..., încerc a murmura cuvinte f sens. i-mi zic în gând: Oare s fie-adev rat? poat a m ocroti de cele jivine fioroase?

Ce am a pierde, juca-vei cartea vie ii. Îl lingu esc pu in, i-apoi... o terg!...

– Nu cred s po i a a u or!...

– Hait! Lepra-mi tie gândurile!...

– Nici chiar a a, eu vreau a te-ajuta.

Nu îmi privi scheleticul meu trup. Ai îng duin . Am fost i eu... cândva... am fost... Frumos?!... (O spune cam pentru sine...)

Grigorescu - Pesc ri a la Grandville

Iar eu, sfios... Se poate a fi, da... i de ce nu?! În fond, cu to ii, la-nceput, p rem pl pânzi i diafani, dar anii...

– De-ar fi doar anii..., opte te humo...

– ... î i pun amprenta: înc run im...

– i chiop m...

– Chelim i ne tirbim...

– Dar tii c ai dreptate?!... Mai i sl bim...

– Nu chiar... întotdeauna...

Prin lumea mea, s vezi, ce bur i i olduri prea concave le-mpodobesc sl ninic trupul buh vit...

– Mie nu mi-ar pl cea, z u, pe credin a mea!

– Fire te, dar nici cum e ti acum... nu e solu ia cea fericit , cu solzi pe scheleticu- i trup încovoiat i ochi ascun i între orbite...

Tu te-ai privit vreodat în vreo oglind ?...

– Da ce... sunt cea împ teas care...

– Las-o-n plata... Nici nu ai cum te compara...

Era ea urâ ic , rea i-afurisit , dar nici cu tine nu pot îndr zni a compara...

– Î i cer iertare, nu m mai privi, de nu- i este pe plac, dar te-a ruga s ai încredere, cuvântul i l-am dat, eu te voi ap ra... orice primejdie... te va-nconjura... i sunt al turi, po i crede, te-a ruga!

– În fond, ce am a pierde? Ba, dimpotriv ... i cât rote ti un zmeu spre zare, cin’crezi c ap ru?

Schelete-nve mântate în purpur argintie.

Brumatice-ar ri solzoase, r noase i zoioase. Z u!

– Voi de pe unde-a i ap rut?

Prin ce coclauri puturoase v-a i sc ldat?

Cine i-a b tut a a joc de voi?

– Noi suntem fiii scoborâtori din pântecul adâncurilor, din Hadesul str puns de horh iturile l osului Nessie... Îi întrerup, uimit, înfrico at, înfiorat...

– Dar eu parc -l tiam, ba nu, citit-am eu cândva, ba... undeva, prin Sco ia... M st pânesc, a vrea s fug, dar unde?!...

O, Doamne, visez... i dac nu...

– Ba, nu visezi. E-adev rat. Pân aici i-a fost!

– Nu mi-a r mas decât o rug s mai spun...

– O, nu!... Nu, f nicio rug ... Ce crezi c i merge-a a u or?

– V rooog!...

– Am spus, f r-niciun rog!...

– Ciupe te-te! Treze te-te! Ie i de sub mantia lugubrului.

Elibereaz -te!

– S-o crezi tu, nu vei putea!

– Ba pot. Tu n-ai de unde ti: Crede i te vei...

– Elibera?...

Simt patul cum se zguduie... Sau poate.... trupul meu...

Recta ratio! O, Doamne! Ce minune! M simt eliberat...

Ce straniu vis!

Unde e cafeaua? Ba, nu, coniacul... Unde e coniacul?

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i-am rostogolit pe gât, n valnic, eliberator, unul mare... triumfal, a, spre a uita de cest calvar. i ce calvar!...

Ia s m v d în oglinjoar ... Vai! ce urât... oare-am sl bit?

– Te rog re ine, frica nu te-ngra , dar nici nu te sl be te, ci doar...

– Î i râzi un pic de mine, oglind oglinjoar , i n-ar fi întâia oar ...

– Eu vrea s ui i c frica te cuprinse r u, dar r u de tot...

– Ce vrei a spune, c-am fost la ?

– Mhhh! eu n-a îndr zni a a o vorb mare...

Mai bine caut i borseta, portmoneul, chiar seiful.

Investigheaz ... cât ai fost plecat... totu-i în ordine, pe-aici?!

– Eh, i tu!... Sunt printre-ai mei, asta conteaz .

Ce senza ie ciudat ... aceast imersie lent în magma timpului-timp!

Visul, înc rc tur spasmodic , nu de pu ine ori, te-nl uie i te-nrobe te!... i a teptând!... Oare ce?!... gându-mi zbur ... spre... tii tu ce...

Dar dintr-odat’, cel gând curbat fu încurbat de-un vizual. i ce vizual!...

Prin fereastra larg deschis - e-o c ldur toropitoare, i-n miez de noapte - p trunde-alene de ce s-ar gr bi?! - o r cit raz ...

C-a vrea o mângâiere din parte-i, e lesne, dar ea, scumpa, de ce s-ar i gr bi... Ea are timp - abia e miez de noapte mai are ceva ore pân-se-va disipi-n lumina binef toare, spre care se las -mb iat de roua dimine ii...

Dar eu, speriat dup-acel vis însp imânt tor, vrea m car o blând adiere, pe care-a putea-o socoti... o diafan -mbr are, spre care tot aspir... h t-h t... de când?! tept, i-a tept, în van e totul.

Speran a, ti i, domniilor-voastre, nu moare ea, dar nici cu tine nu-i prea moale.

Te zvârcole ti, te zvârcole ti... O, Doamne, e cumplit!

– i raza? se-aude-o voce de dincolo de timp...

Dar mie-mi este cunoscut , prea bine cunoscut .

Sau poate mi se pare... Cât mi-o doresc de mult!...

– Ea, raza, diafana, prea blânda, juc a, danseaz -n ritmu-i cunoscut. Plute te-n ritm celest, rotiri unduitoare, peste birou, i peste c i, i spre un dulap...

Da, în sfâr it, i-asupr -mi. Închid ochii.

Vreau s -i simt atingerea i s-adorm, precum un prunc, în sfântul balansoar, gândind la tine, dulce dep rtare, cumplit de-nc inat prin golul ce-ai croit.

– E ti slab, a tep i mereu un sfat, o mângâiere...

Nu e ti b rbat, nu, nu! E ti sl biciunea-ntruchipat .

Nu e ti os din Domnul-Tat l. O, nu, deloc!

Te roag , ai credin , deschide- i mintea, fii puternic!

– „Al îngerilor f tor i Domn al puterilor...”

– E bine-a a! E bine... continu .

– M simt orfan în chilia mea prealini tit ...

– Nu, nu-i bine-a a!...

– Ginga i trist m-ating de-aceast a teptare, care nu- i cunoa te împlinirea-n imaginarul meu duhovnicesc, prealuminat i roditor.

Nu simt p cat în sentimentul ce mi-a-ncol cit fiin a.

Te rog, m crede, tu, vecin al gândurilor mele arse de un dor nestins, neostoit.

– Dac-a putea, te-a mângâia, dar nu eu am puterea, ea doar în tine st , i coace-acolo... neputincios...

Salvarea.

13

Boris MARIAN

*** Sigur, iubita îmi spune ti un nimeni, Sunt un nimeni, Dar de unde vine vocea iubitei?

Iubita este în vinele mele albastre, Ea circul prin vase, prin inim , prin creier, Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni, Nu m îndoiesc nici o clip , nu o contrazic, De când m-am n scut tiam c sunt un nimeni, Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu, ti un nimeni îmi spune norul plutind precum albu ul În crema lichid , un nimeni, un nimeni, un nimeni, Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann, Iubita este un b rb el în chilo i, nu v speria i, ea nu este femeie, Ea este tot ce nu a fost feminin niciodat , ea nu este din coasta Bietului Adam, este o mult mai veche fiin , fosila pe care noi N-o vom g si niciodat i leag maimu a de om, ca r spuns La-ntrebarea pus de Domnul. *** Îmi este inima o arip frânt , *** În frunte port o ran adânc , Eram p gân, aveam un munte, Sap suflarea în aerul dur, Urcam la el din piatr -n piatr Tr iesc cu durerea în plin huzur, Ajuns, eu îl rugam - M iart , În sfera de sticl e sufletul-jar, Str fulgera privirea crunt .

Doar întunericul n-are hotar, iart , îi spuneam, c minte Pe roata norocului sunt schingiuit, Iubirea mea, c trufa sunt, De ce a tep i, Doamne, s fii iubit? m r zbun, am suflet crunt, Sau nu mai a tep i.

De i am arme din cuvinte. *** Alb m privea idolul, vântul Întreb Timpul, pentru ce tr im?

Venea s -mi mângâie obrazul, Simplu, îmi r spunde Timpul, Ca o fecioar f nazuri, suferim, Dar muntele-ascundea Cuvântul. Simplu, îmi r spunzi, tu, iubit de mult, De multe ori caut alinare, Nu mai vreau s te v d, nu mai vreau s te ascult, Iar oamenii par mun i de piatr , Nu i-e team , iubita mea, Ei niciodat nu te iart , De i sunt fra i cu mândrul Soare. nu i-e team defel vom fi prad viermelui mi el?

De i au stele-n jur, sunt duhuri Care optesc vechi basme, cânturi, Nu mi-e team , iubitule, cu tine voi fi, Nu te-am iubit i nici nu te-oi iubi.

Atunci eu mi-am ales Cuvântul Atunci pentru ce, oare, ne-am n scut? i lui m -mp rt esc, m bucur Timpu-mi r spunde El este mereu cu mine, Eu sunt cel care am vrut Cum s -l numesc? În Carte scrie v pun la-ncercare iubirea, iar voi Dumnezeu cunoa te mila, V-a i crezut ve nici, jalnici eroi, Ajunge s mai ui i de tine. În certuri m runte i de prisos Iar muntele r mâne-n urm , M-a i irosit. Eu r mân ce am fost, Cu tot ce am iubit zadarnic, Iar voi, în alt via venind Str lucitor, prezent i harnic, Ve i tr i pur i simplu, iubind, scoate Dumnezeu din jungl . doar iubind.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Camelia SURUIANU

O incursiune asupra poeziei religioase Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului Dup o via tumultoas , proasp t intrat în monahism, la m stirea Antim, Sandu Tudor „continua s i exerseze pasiunea «poetic », de c utare sub - i peste - eviden e, a ceea ce a teapta, ascuns s ias la lumin .”1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus hierofaniei rugului aprins, a început s lucreze la o ampl poezie de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului2, pe care o va definitiva în anul în 1948.3 Spre deosebire de binecunoscuta form fix a acatistului, aceast variant avea o form mai redus , fiind format din nou condace.

Dup cei doi ani petrecu i în închisoare, respectiv în jurul anului 1952, în sih stria Rar ului, nemul umit de con inutul textului, va începe o nou diortosire. La aceast variant a lucrat pân la data de 11 decembrie 19574, conform manuscrisului. Prin urmare, poemul a fost încheiat cu pu in timp înainte

Grigorescu - Maica Domnului (pictura cu care N. Grigorescu a câ tigat, în 1858, dreptul de pictare a bisericii Agapia)

de a suferi cea din urm deten ie. Aceast ul-tim variant respect canonul bizantin al acatistului, con inând 13 condace i 12 icoase. Ambele texte au circulat în manuscris, în perioada comunismului.

Mai târziu s-a reu it trecerea textelor peste grani , ajungând, în traducere, la prestigii teologi occidentali, care i-au apreciat valoarea. Iat ce m rturisea celebrul patrolog Olivier Clément în cadrul unei conferin e susinute la Centrul Ortodox din Chambésy, lânGeneva, pe 23 noiembrie 1985: „Maica Domnului face din p mânt, din durerea ei, din frumuse ea ei, adev ratul Rug Aprins.

Iar unul dintre cele mai frumoase texte care s-au scris despre Maica Domnului este Acatistul Rugului Aprins, alc tuit de un mare poet român, Sandu Tudor - devenit c lug r imediat dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, mort asemenea unui martir câ iva ani mai târziu în închisoare. Acatistul o celebreape Maria i în acela i timp inima aprins a omului rug ciunii.”5 În volumul Taina Rugului Aprins, Al. Mironescu precizeaz c „Acatistul Rugului Aprins a ajuns prin André Scrima la Paris, unde a fost citit i cu virtuozitate tradus în mijlocul unor oameni de „înalt inut moral ”. Lectura a produs o atât de puternic impresie, încât s-a f cut propunerea s fie publicat imediat, text românesc i text franuzesc. Iar într-o revist , a ap rut pe tema acatistului articolul L’Orthodoxie ou le Buisson Ardent.6 Mai târziu, respectiv în anul 1987, Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului a fost publicat la Madrid cu sprijinul Funda iei Culturale Române. Înc de la prima vedere ne atrage aten ia planul compozi ional al textului, foarte riguros realizat în ceea ce prive te metaforele mistice utilizate. De asemenea scriitorul a reit s nuan eze deosebit de plastic demersul des vâr irii spirituale, mai exact dobândirea de c tre novice a rug ciunii neîntrerupte. În cele ce urmeaz , vom încerca s de-

monstr m c Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului reprezint o autentic poezie mistic deosebit de valoroas gra ie metaforelor utilizate. Din cuprinsul s u, însumând în jur de 500 de versuri (13 condace i 12 icoase), vom alege spre analiz doar câteva dintre versurile care atrag aten ia prin valoarea lor estetic .

Bucur -te, toiag cu floare întru a inimii c torie, (Icosul al II-lea) Însemnul pelerinului este toiagul, simbol al arborelui vie ii ve nice în c utarea c ruia pleac acesta. Conform înv turii cre tine, via a ve nic , Împ ia lui Dumnezeu, este chiar în inima omului, dar trebuie descoperit prin efort propriu, c ruia i se adaug harul divin. Fecioara este ipostaziat ca toiag cu

Grigorescu - Mântuitorul Iisus Hristos (Agapia)

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

floare, în virtutea atributelor ei de frumuse e i puritate, dar i de c uz pe drumul mântuirii. Pe un drum cu multe încerc ri, floarea de la toiag sus ine prin frumuse ea ei proasmoralul obositului pelerin.

Bucur -te, limpezime în care îngerul în trup ni se urze te, (Icosul al III-lea) Castitatea e o condi ie a na terii din nou, cea a omului duhovnicesc, din ap i din duh, prin aceast calitate omul asem nându-se cu îngerii. De aceea, Maica Domnului este v zut ca îns i matricea na terii omului spiritual. „Limpezimea” Fecioarei se refer la lipsa patimilor, primul stadiu al arcanelor des vâr irii.

Bucur -te, zare arcuit cu heruvice aripe / Bucur -te, vecie oprit în înc perea unei clipe.

(Icosul al IV-lea) Imaginea cerului ca ni te arcuite aripi de îngeri d impresia deplinei armonii cosmice, o armonie vegheat , ocrotitor de puteri suprafire ti. O astfel de armonie se coboar i pe p mântul obosit de dureri, prin întruparea lui Dumnezeu, în calitate de Fiu. „Vecia oprit în înc perea unei clipe” este tocmai coborâ-rea divinului în timpul uman, prin mijlocirea Fecioarei, în pântecele reia st ca într-o înc pere bun .

Dep rtarea dintre om i Dumnezeu cap materialitate prin expresia „grosimea de p -cate”. Concretizarea abstractului continu i în urm toarele versuri prin materializarea unor st ri suflete ti. Repeti ia cuvântului „de-get” corespunde unor antagonice st ri sufle-te ti pe care le presupune tr irea religioas . Totu i, îndoiala m rturisit nu este una ce tinde spre negare, ci este mai mult îndoiala Apostolului Toma, care roste te cuvintele de neîncredere în învierea lui Iisus mai mult din cauza regretului de a nu se fi întâlnit i el, personal, cu Domnul s u, precum ceilal i uce-nici. De aceea ultimele patru versuri m rtu-risesc dep irea acestor st ri printr-un entu-ziasm ce ine de o chemare suprafireasc spre lumin .

Conceptul de muzic s-a constituit în cultura lumii prin raportare la ordinea cosmic , muzica fiind considerat arta m surii, capabil s redea ritmurile cosmice, armonia. Este surprinz toare aceast ipostaziere a Maicii Domnului ca o cutie muzical al c rei mecanism este pus în func iune de o raz . Probabil se face trimitere la episodul Bunei Vestiri, când harul Duhului Sfânt s-a coborât asupra sa sub forma unei raze. Lumina divin a g sit în Fecioar un receptacol al ordinii i al armoniei, mediu prielnic na terii Noului Adam.

Bucur -te, surâs de engolpion pentru a inimii usc ciune.

(Icosul al IX-lea) Engolpionul este o icoan cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului, pe care ierarhii ortodoc i o poart pe piept pentru ai aminti c trebuie s -l aib pe Hristos mereu în inim i s cread în ocrotirea i mijlocirea Maicii Sale. Originea acestui obiect o g sim în obiceiul primilor cre tini de a purta la gât moa te ale sfin ilor. Sandu Tudor îl utilizeaz pentru a crea o imagine compensatoare la nivel sufletesc: chipul senin al Fecioarei din iconi a de pe piept se suprapune peste inima

Grigorescu - Iisus rugându-se Bucur -te, cutie de cântec prin care în gr dina Ghetsimani sun o raz . (Icosul al VIII-lea) (M stirea Agapia)

15

dezn jduit , ca un balsam. Senin tatea feei sale din icoane este un îndemn asemenea celui liturgic: „Sus s avem inimile!”

Bucur -te, Tu, scar cu pragul în inima ce se închin !

(Icosul al XI-lea) La o decodare foarte general , identific m trei semnifica ii: un simbol al ascensiunii (scara), un simbol al spa iului de trecere / de tranzi ie (pragul) i un simbol al centrului (inima). Inima omului devine Împ ia lui Dumnezeu, adic Centrul Absolut pe m sur ce omul caut aceast Împ ie. Scara este i un simbol valorizant, prin treptele sale. De aceea mul i dintre Sfin ii P rin i au ales scara pentru a figura urcu ul duhovnicesc. În Acatistul Rugului Aprins, Maica Domnului este numit scar pentru c ea urc rug ciunile oamenilor pân la Tronul Dumnezeiesc dar i pentru c prin ea S-a coborât Domnul la oameni, c ci scara care leag pe oameni de Dumnezeu înseamn în area spiritual a omului, din treapt în treapt , concomitent cu coborârea Harului Divin.

Prin urmare, poemul nu este un acatist destinat cererii, el este o laud , adresat „Miresei urzitoare de nesfâr it rug ciune!” Credinciosului i se cere la modul cel mai direct transformarea sa ontologic .

Astfel, anahoretul de pe muntele Rar u, Sandu Tudor, deta at total, îndreapt toate sursele sale lirice spre surprinderea câtorva urme ale hierofaniei divine. În nici un stih poetul nu formuleaz o cerere vremelnic , toate cuvintele sunt îndreptate câtre zona cereasc , sunt sacre. Când citim acest poem liturgic în elegem dictonul heruvicului: „toat grija cea lumeasc s o lep m”, din litur-ghia Sfântului Ioan Hrisostom.

Ne oprim aici cu analiza de i mult mai multe versuri ar fi meritat s fie comentate, deoarece ne d m seama textul ne îndeamn s d m întâietate comentariului teologic.

1 André Scrima, Timpul Rugului Aprins, Ed. Humanitas, Bucure ti, 2000, p. 107.

2 Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucure ti, 1999, p. 12.

3 André Scrima, op. cit., p. 107.

4 Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins, Editura Anastasia, Bucure ti, p. 8.

5 Olivier Clément, Via a din inima mor ii, Editura Pandora, Bucure ti, 2001, p. 224.

6 Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins, ed. cit., p.

129.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Interviuri restante

Maturitatea „tân[r[” a poet-poemului ]i „spa\iul orei zero” George Schinteie (directorul Festivalului de Crea ie Literar Nichita St nescu de sub egida Casei Tineretului din Timi oara infra, sigla: GSch) : (1) Ion Pachia-Tatomirescu, sunte i unul dintre pu inii poe i care î i exercit profesia de dasc l înc de la absolvirea facult ii. Cum se vede, sau, mai bine zis, care este starea poeziei prin prisma omului de la catedr ?

Ion Pachia-Tatomirescu (membru al Uniunii Scriitorilor din România - infra, sigla: I. P.-T.) : (1) Da, sunt „unul dintre pu inii poe i”, i membru titular al Uniunii Scriitorilor din România anului 1980, i profesor-titular la o catedr de limba i literatura valah , ceea ce-i o „binecuvântare” atât pentru poet, pentru c -i permanent angajat în îmbog irea i în rafinarea orizontului s u de cunoa tere metaforic , având timpul necesar caligrafiilor „excep ionale” în „materie sensibil ”, cât i pentru înv mânt, în primul rând, pentru c poetul / creatorul este dublat de profesorul-specialist în domeniul artei cuvântului, în al doilea rând, pentru c poetul / creatorul în ipostaza de profesor ofer „lec ia de anatomie” a textului / operei literare dinspre o dubl cunoa tere: (a) cea orizontic-metaforic (de „tat de oper ”, liric , epic , dramaturgic ) i (b) cea tiin ific (licen iat în litere fiind, ca teoretician / istoric / critic literar, ca lingvist, stilistician etc.).

N-am ales ca al i poe i „c ldu ul loc de munc ” din vreo redac ie de ziar, de revist , de radioteleviziune, din vreo cas de cultur etc., ci „exercitarea profesiei fundamentale de dasc l”, nu numai pentru am dorit s lucrez „în specialitate”, ca absolvent / licen iat al Facult ii de Filologie, de vreme ce nu exist Facultate de Poezie pe planeta noastr (dup câte tim, f a contabiliza „încerc rile e uate în acest domeniu”), ci i pentru c în înv mânt sunt în permanent contact cu partea cea mai fierbinte a vie ii / umanit ii.

George Schinteie i Ion Pachia-Tatomirescu

Eu am optat de la început pentru func ia de profesor de limba i literatura valah , chiar dac s-ar putea spune c am avut i o oarecare ezitare, pentru c , „la început, am func ionat ca ziarist, numai trei pt mâni”, la un cotidian, Înainte, ce ap rea / apare la Craiova; dar m-am îndreptat iute spre catedr , hot rât, la locul meu, g sind / formând în discipolii mei „ziarul-viu”, cea mai luminoas revist în care poezia se poate difuza în progresie geometric , o revist având rubrici-ochi, de toate culorile, unde î i încrustezi poemul cu un condeilaser; când sunt la catedr m neftinesc parc într-un horticultor prin „pepiniera” de meri edenici, ori de brazi, stejari etc., ori între irepresibilele flori din Gr dina Sfintei Limbi Valahe (Dacoromâne / Române).

De i nu-i obligatoriu ca profesorul de limba i literatura matern fie poet, ori prozator, sau dramaturg, pentru c el este un „cercet tor” / „meseria ” ivit din imediata vecit tate a domeniilor crea iei literare i ale tiin elor prin care se face „chirurgia” respectivelor domenii de c tre teoreticieni, critici, istorici literari, stiliticieni, lexicologi etc., binecuvântare divin -i pentru înv mânt dac dasc lul (înv tor, profesor de gimnaziu / liceu, de facultate de litere - asistent universitar doctor, lector-doctor, decan, rector, academician etc.) este dublat de un poet / scriitor „n scut, nu f cut” (ceea ce-i valabil i pentru catedrele focalizate pe celelalte arte: muzic , pictur , sculptur etc.).

Chestiunea poe ilor (arti tilor) care î i exercit profesia de dasc l, adus de Dvs. în prim-obiectivul discu iei noastre, are o istorie cât a întregii omeniri, cu dou „componente de risc”: (I) dinspre paremiologia Pelasgimii > Valahimii: „la pomul l udat s nu te duci cu sacul” (fire te, din superficialitatea receptorului, f a se mai preciza: „s nu te ar i în fa a pom-profesor-poetului f tiin a culegerii de fruct / rod”), „cine-i cu carte are patru ochi, are parte...” etc.; (II) dinspre „r ut cioasa” / „deformata” receptare-interpretare a aser iunii lui Platon despre „raportul” Poet - Cetate.

Dinspre „secunda component de risc”, e bine s se re in : Cetatea / Statul / Lumea f Poet / Artist tinde a fi egal cu zero, moare „accelerat” (c ci Poetul / Artistul arat i lupt dintotdeauna împotriva mor ii, frâneaz accelerat-progresiva moarte, perenizeaz / „eternizeaz ” cogaionic cele sortite mor ii / aneantiz rii...!

Pu ine sunt popoarele / na iile, mai exact, geniile acestora, care au receptat cum trebuie aser iunea lui Platon despre „raportul” Poet - Cetate; îng dui i-mi a eviden ia în acest sens, pe locul întâi, Poporul Niponilor, Japonia, o ar -de-Soare-R sare a celei mai înalte revolu ii tiin ifico-tehnice din lume / secol, unde, între membrii Guvernului, Ministrul Poeziei are un loc de cinste „împ teasc ”.

Pentru c aici se tie un mare adev r: nu po i revolu iona tiin a i tehnica, orizontul cunoa terii tiin ifice, dac n-ai în avangard

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poe ii, dac nu cultivi orizontul metaforicei cunoa teri, care-i cel de magnetizeaz pe „primul” i îl propulseaz progresiv pe noi coordonate, numai astfel putându-se „sparge” labirintul, adic „limitele tragic-existen iale” etc.

Programul Festivalului Interna ional „Nichita St nescu”, edi ia a IV-a, Timi oara, 9-11 dec. 1988 i acum s trecem la ramura-pivot a interoga iei noastre: cum se vede [categoria Poe ilor] i care-i starea poeziei prin prisma omului de la catedr ...

Trebuie re inut pentru totdeauna c adev ra ii Poe i („n scu ii cu har dumnezeiesc, nu fabrica ii”) sunt calit i, reprezentând întregul Na iei / Lumii, Poe ii sunt parte / i („infinite”) ca i întregul repetat într-un orizont al cunoa terii metaforice / tiin ifice, orizont protuberant-solar, atr gând dup sine, în cre tere de raze, toate celelalte orizonturi ale lumii. „R rirea” Poe ilor, „dispari ia” lor înseamn moartea lumii. „Starea Poe ilor / Poeziei” este esen ial i familia de stare a Poetului / Poeziei se majusculeaz : Familia Cuvânt-Poet-Poezie.

Ceea ce face poetul în via a de zi-cu-zi, în calitatea lui de cet ean, dovede te de câteva milenii c , în ciuda spuselor („presupuselor”) lui Platon, el, poetul / Poetul, nu poate fi alungat din Cetate / Dav ; poetul este profesor, inginer, aviator, agronom, marinar, medic .a.m.d.; poetul este într-una din aceste func ii ale Cet ii, func ii care îi asigur libertatea - în mai mare, ori în mai mic m sur - de a crea, care îi dau, trebuie s -i ofere azur pentru Poezie („azurul” este combustibilullichid utilizat de complexa rachet /„navet spa ial ” a Poeziei).

Când vorbe ti despre starea Poeziei vizezi - lirico-semanticsincretic - un etalon al Lumii, al Cuvântului / Logosului, al Fiin ei.

Prin prisma omului de la catedr , starea Poeziei nu se difract , nu cunoa te difrac ie. Este bine ca, la catedr , profesorul s fie Profesor, iar poetul s fie Poet numai la s rb toarea de Cuvânt a Profesorului. Trebuie cunoscut, bine determinat num rul s rb torilor; mai marea densitate a acestora poate s sufoce, poate ucide atât pe profesor cât i pe discipol; pentru c nu poate fi încruci at Curcubeul cu sobolul etc. Dar problema are un complex de ecua ii cu multcelebrele necunoscute... i aici / acum, eu socotesc a fi dat deplin r spuns la prima „ramificat “” întrebare...

GSch: (2) Desigur c , printre alte lucruri foarte bune, îi înv i pe discipolii Dvs. i cum s recepteze fenomenul literar, s selecteze adev rata literatur , temeinicitoare de personalitate, de om de cultur ...

I. P.-T.: (2) Misia Profesorului se înr re te în temeiul perso-

17

nalit ii din viitorul apropiat. Misia (cred c place cum sun în spirit pa optist înalt acest termen) Profesorului, îndeosebi, a celui de Limba i Literatura Valah , ce pune soclu credin a c Patria locuie te în primul rând Limba, apoi spa io-temporalitatea ( i asta am mai am spus-o i în poemul ara Vocalelor Eterne, gra ie revistei Contemporanul i redactorului de atunci, Lauren iu Ulici, chiar în anul 1968, august 22, poem care se g se te i pe locul secund din deschiderea volumului meu de debut, Munte, ap rut la Editura Eminescu, în 1972), Misia, a adar, atât în plan diacronic (la lec iile de istoria literaturii / limbii) cât i în plan sincronic (la lec iile din literatura contemporan , la lec iile de geografie lingvistic-literar ) mâne aceea de a cultiva tiin a recept rii valorii estetice. Omul de la catedr face „lec ia de anatomie” a textului, face lec ie de arheologie a textului etc., mereu vectorizând sufletul receptor, ca, în func ie de capacitatea intelectual a receptorilor(-elevi), ori de talentele / geniile presupuse la o (auto)descoperire în viitor, Întregul Limbii ca Patrie se p streze s tos, viguros, apt în multiplicarea lui Unu, putând repete i putând s se repete în calitate. Când profesorul I. P.-T. a descoperit talente, le-a încredin at poetului I. P.-T. Perspectiva unor veritabili poe i, dintre „studen ii” mei prin ani, sau a unor prozatori / dramaturgi, am relevat-o nu numai (de) la catedr , ci i cât am putut, prin reviste, antologii etc., ca, de pild , în cazul lui Irinel P un - absolvent al Facult ii de Drept de la Universitatea din Ia i, cunoscut i ca redactor la revista studen easc , Dialog, ca în cazul lui Viorel Dogaru - cunoscut din paginile SLAST-ului, ale revistei Orizont, ori de la Ramuri, Familia etc., laureat al Festivalului Nichita St nescu, edi ia 1988, ca în cazul lui C lin enche - cu debut în revista timi orean , Orizont -, Iosif Cseh - cu debut în revista bucure tean , Albina - .a.

GSch: (3) Mi-amintesc o lung discu ie nocturn , început la ora zero, la care un grup de tineri-poe i devenise ad-hoc un silenios public-receptor-ideal. Care este „ora zero a poeziei”...?

I. P.-T.: (3) „O ...”, cu majuscul , ori f , c de-are majuscul , pare „cert” un zero-mare...?!?

Da, mi-amintesc i eu minunata discu ie / dezbatere-Intercenaclu de-anul trecut, mai exact, de vineri, 9 decembrie 1988, început la ora 20 (v. supra, «Programul…»), în cadrul deosebit de generos al Festivalului Interna ional „Nichita St nescu”, edi ia a IV-a, al c rui director a i fost / sunte i, cu desf urare pe trei zile (9-11 XII), sub egida Casei Tineretului din Timi oara, a Uniunii Scriitorilor din România - Asocia ia Scriitorilor din Timi oara, al turi de care i-au trimis reprezentan i i asocia iile din Bucure ti, din Cluj-Napoca, din Craiova etc., cu Simpozionul „Timpul prezent al Poetului” (poetul fiind Nichita St nescu, desigur, între participan i - profesori universitari, academicieni - înr rindu-se i scriitorii Nicolae B ciu , Eugeniu Nistor, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Popescu, Gabriel Rusu, Cornel Ungureanu .a.), simpozion de inut universitar / academic , prilej cu care mi-a i îng duit comunicarea Paradoxismul «Elegiei a zecea» de Nichita St nescu în coresponden cu cele „ ase maladii” ale Întregului. Cu Intercenaclul numero ilor participan i / laurea i la edi ia a IV-a a Concursului Na ional de Poezie „Nichita St nescu”, într-adev r, discu iile / dezbaterile, începute vineri, 9 decembrie, la ora 20, s-au încheiat, tot într-o mirabil s rb toare a poeziei tinere, sâmb , 10 decembrie 1988, pe la ora 4, adic „pe la gurit de ziu ”, cum se zice-n Banatul Cogaionic / Banatul de Munte dinspre Vârful Gugu (Guguion > Cogaion). bucur s-aud de la Dvs., dup atâtea luni de la marele eveniment cultural-timi orean, c „la ora zero”, în marea sal de discu ii / dezbateri-Intercenaclu, când am luat cuvântul - dup ce i-am ascultat pe to i, de la ora 20 pân la ora 24, cu mult aten ie - asisten a, grupul de tineri poe i - laurea i i nelaurea i -, unii deja cu debutul editorial cut, în ciuda avansatei ore din miez de noapte, «devenise ad-hoc

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un silen ios public-receptor-ideal», poate, i pentru c le-am vorbit nu numai despre „decorticarea” i „conjugarea” paradoxurilor la moduri lirice - ca Nichita St nescu (întemeietorul paradoxismului ontologic al limbii / Logosului), Marin Sorescu (creatorul paradoxismului cosmologic), Adrian P unescu (poet al paradoxiz rii politice a lumii secolului nostru) .a. -, epice - ca Dumitru Radu Popescu, în romanul „F” -, dramaturgice - ca Marin Sorescu în drama de întemeiere a paradoxismului, Iona (1968) -, ci i pentru c , în finalul interven iei mele, am abordat i speciile „ultrascurte” de poezie cu form fix (care au farmecul de a se re ine „dup prima lectur / auzire”): haiku - micropoem de sorginte nipon c ruia i-am creat „în opozi ie” trisalmul (valah) i cea mai scurt form fix de poezie din istoria liricii universale, salmul (tot numai valah), constând într-un distih, cu primul vers - un troheu, cu al doilea stih din doi trohei -, având în total numai 6 silabe (spre deosebire de cele 17 ale micropoemuluihaiku - din trei stihuri dispuse în m sura 5 - 7 - 5): E-alb / ca o nal...! («Mireas »), Luna / mi pruna... (***), Marea / scuip sarea... («Furtun ») etc.

Ora zero a poeziei ine de un univers vulcanic-de-fierbinte, ori, mai exact spus, wolframic-incandescent. Laureatul Premiului Nobel pentru fizic pe anul 1979, Steven Weinberg ne-a relevat primele trei minute ale universului (v. Steven Weinberg, Primele trei minute ale universului, Buc., Editura Politic , 1984) - cred c ora zero a poeziei este alc tuit din primele trei minute ale universului (adic „ie irea - dup cum am botezat-o cu o profund-subtil sintagm din starea de zero a universului / cosmosului), cam ca în basmele Valahimii - dacoromâne, macedoromâne / aromâne, meglenoromâne, istroromâne etc., unde anul zero (al începuturilor / reînceputurilor) este alc tuit din trei zile...

Grupului de tineri-poe i, cu care am început dialogul la ora zero (pentru c am preferat t cerea mea receptoare la vocile poe ilor din grup) i-am relevat tocmai primele trei minute ale universului Limbii Valahe, ale spiritualit ii dacoromâne ti, începând cu pe terile sacre i cu arta rupestr de la Gaura Chindiei, Boro teni, Cuciulat, gurata etc., trecând prin „realismul sincretic-simbolic / abstract” („schematic”) spre a descifra mesajele bli elor, rotunde i dreptunghiulare, de la T rt ria-Or tie, con inând cea mai veche scriere de pe planet , datând de pe la 5300 î.e.n., spre a releva, în perimetrul Civiliza iei Arhaice Europene / Old European Civilization (M. Gimbutas), cu nucleul în Dacia, potrivit legii ariei izolate (în planul spiritualit ii), c discul de la Phaistos (Creta, sec. al XVI-lea î.e.n.) are scriere tip-T rt ria, dar în spiral , a a cum s-a p strat în credin ele dacoromâne ti (magia spiralei), la r va ele de întors brânca, i în primele decenii ale acestui secol (v. Romulus Vulc nescu, Mitologie român , Bucure ti, Editura Academiei Române, 1985), atr gând atenia, la o bucl temporal , asupra devenirii semnelor din bli ele de la T rt ria-Or tie în litere ale dacicului alfabet-Aethicus (v.

Cosmographia, 465 e. n., de Aethicus Donares - Dun re / Ister, aprox. 421-500 e.n.) etc.

A fost, poate, i o lec ie de anatomie a întregului liric al paradoxismului (st nescian, sorescian etc.), în care r mânem parte ( i noi), tot dinspre înv tura din nucleul Zalmoxianismului (consemnat i elogiat chiar i de Platon, în Charmides), „lec ie” f de care nu este posibil Marea Poezie.

Ce se întâmpl în spa iile orei zero am spus-o în poemul cu acest titlu, publicat în volumul Zoria, volum ap rut la Editura Cartea Româneasc , în 1980. Ora zero a Poeziei este ora cupl rii lumatiei cu infomateria (vezi: Inelul lumii materiale, de M. Dr nescu, Bucure ti, Editura tiin ific i Enciclopedic , 1989).

GSch: (4) Cu permisiunea Dvs., v citez integral poemul În spa iile orei zero: «Orologii dorm între aripi. / Cuvinte de tain se

Anul VI, nr. 4(56)/2015

schimb la fântâna / din pântecul cerului, unde-ncol esc / ochii erpilor într-o echilibrare de sl vi. / Fulgere se scurg în merii lui Adam. / Ceasuri se trezesc cu aripile-ntoarse. / Fluvii încep s curg invers, printre p ri, / printre abrupte coaste de-ozon, / pân brazii mi-albesc în spa iile orei zero.» (I. P.-T., Zoria, 1980, p. 66).

Cum vede i rela ia creator - receptor? Poate fi considerat exponent de gust criticul literar?

I. P.-T.: (4) Rela ia aceasta, creator - receptor, este aidoma celei a polilor magnetici, pare ca rela ia / fenomenul dintre Polul Nord al mântului i Polul Sud, f de care nu ar fi de conceput - pentru spa iul artelor - o planet a spiritualit ii.

Lucrarea feedback-ului este sublim . Criticul literar este un receptor cu gazet - i de aceea el pare a fi „un exponent de gust”, iar de gustibus et coloribus non disputandum. Publicul-receptor se constituie din mul imea criticilor f revist / gazet .

Când criticul literar („cu gazet ”) tri eaz la balan a valorilor estetic-literare, el, criticul, este considerat (atât de creatori cât i de receptorii-critici-f -gazet ) drept un parazit al veritabilei literaturi.

Din p cate, deparazitarea literaturii nu se face la timp - i sunt anotimpuri când aceasta nu se face deloc - o serie de capodopere nefiind puse în circuitul valoric-estetic universal. Istoria literaturii lumii înregistreaz , astfel, momente de zero-progres.

Problema circuitului este partea fierbinte a noii geografii literare (în eleas , din p cate, de unii critici / teoreticieni literari în chip „vulgar”).

Este foarte trist s observi c într-o literatur viguroas critica literar a preluat func iile reclamei din partea ignobil a marketingului, uitând de sacra scar a valorilor estetice, uitând de principiile veritabilei deontologii literare.

Cert este c , din totdeauna, creatorul (poet, prozator, dramaturg) / demiurg n-a avut, nu are i nu va avea nevoie de serviciile criticii literare parazitare; actul critic anterior public rii operei, dac vine dinspre înaltul spirit justi iar al valorilor estetice, ar putea fi benefic.

De gustibus..., ve nica problem .

GSch: (5) tiu c sunte i neobosit c ut tor, încercând s diversifica i tot mai mult registrul crea iei Dvs., având disponibilit i inepuizabile. Dar, înainte de a deconspira cititorilor ce ave i în laboratorul de crea ie, v invit s discut m i despre climatul literar în care î i desf oar activitatea Ion Pachia-Tatomirescu.

I. P.-T.: (5) Permite i-mi s v d în aceast întrebare o mân cu apte degete cum cea din celebrul Autoportret cu apte degete, de Chagall, fiecare deget putând fi semn de întrebare la: (1) însetatul de absolut, peregrin în azur (cum ziceam i în volumul din 1984, de la Scrisul Românesc), ori mesagerul celest; (2) un univers în expansiune; (3) diversificarea (multiplul) în întregul propriei crea ii; (4) registrele operei în i ale întregului; (5) disponibilit ile (în Yang, mic i mare; în Yin, tot mic i mare etc.); (6) inepuizabilul (abordat din întreg); (7) epuizabilul sursei în parte etc.; în sfâr it, în jurul „mâinii cu apte degete“ se înf oar climatul literar în care te desf ori...

La Timi oara, climatul literar este minunat dintotdeauna, a a cum l-au v zut realist, „dincolo de frunce“, George C linescu, Camil Petrescu .a., invitându-te a- i deschide aripile spre performan , ori dac sim i c te „strânge de gât” Câmpia (nu Matca) pân aproape de sufocare, obligându-te s i cau i Muntele. Dar aici, în aceast fertil Câmpie Valah , suntem mai aproape de miezul fiebinte al mântului, în raport cu ceilal i europeni; povestea cu fruncea, vizând „fruncea sl nii“ i nicidecum „fruncea spiritului“, r mâne o nostim crea ie folcloric în leg tur cu o reac ie specific , provincial , la aportul în spiritualitate al celorlalte p i din întregul Valahimii. Azi, în noua geografie a spiritualit ii dacoromâne ti, climatul literar timi orean, ca i cel din celelalte „provincii” / „ ri” din spa iul valahofon, din aria Valahimii, din Patria de Matc / Munte,

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din Dacia-Patrie, i arat o inim impresionant prin b ile normalit ii ei, antrenând spre priveli tea fiin ei nenum rate personalit i de talie na ional / european , personalit i ce se încearc i au multe reu ite în circuitul valoric-estetic al unor lucr ri cu întemeiere în autohtonismul recent, înnoitor.

GSch: (6) O mai veche p rere a Dvs. era descentralizarea valorilor, sus inând c noua geografie literar trebuie s oglindeasc fenomenul în mod egal, nel sând loc infiltra iei „provicialismului” în crea ia semenilor din anotimpurile prezentului. Cum stau lucrurile la nivelul anului 1989?

I. P.-T.: (6) Sintagma descentralizarea valorilor - ce mi se pare o monstruoas împerechere vocabulistic din zone acefale - nu-mi apar ine. În spa iul spiritual / cultural, fiecare valoare este un centru. Oraele mari, megapolisurile / hiperpolisurile au devenit i depozite de valori estetice, roiuri de valori estetice. Este un fenomen firesc - dac nu pierdem din vedere densitatea de locuitori pe kilometru p trat i faptul c la un anumit num r de locuitori exist un num r - procentual, unu-la-mie / unu-la-milion - de talente / genii; situa ia nu poate fi schimbat , s zicem, la nivelul anului 1989, ori la nivelul anului 3000.

Creatorul de talent / geniu produce valoare estetic ori tehnictiin ific etc. în func ie de atributele civilizatorii de care dispune locul în care creeaz . Asta nu înseamn c genialitatea lui Brâncu i, cel din perioada-i de Paris, ar fi cumva superioar genialit ii lui Brâncu i de la Hobi a (m refer la artistul matur), ori c Henri Coand ar fi fost - ca genial inventator - altul, mai mare / bun, la Paris i altul la Peri or, în Oltenia. Dar Coand , în 1910, neaflând sprijin, în elegere, la Statul Român de atunci, nu i-ar fi putut construi în Oltenia (cum ar putea face azi) primul avion cu autopropulsie / reac ie din lume, ci în Fran a. Dac ar mai fi tr it i în deceniul ce se încheie în prezent, ar fi d ruit omenirii i prima produc ie în serie de ozeneuri (materializarea efectului Coand etc.). Marele inginer-constructor valah, D. Chera, care a f cut s str luceasc genial Podul Soarelui peste Dun re, la Giurgeni - Vadu Oii (lucrarea i-a fost încredin at pe când era de vârsta noastr ), dac nu s-ar fi n scut pentru aceste anotimpuri, ci cu numai dou sute de ani în urm , n-ar fi reu it a zidi un pod similar peste Dun re (evident, f a fi fost sus inut, ca Apolodor din Damasc, de vreun imperiu..., desigur, cam cât anticul Imperiu Roman).

Azi, când atributele fundamental-civilizatorii ale secolului al XXlea se înregistreaz i în cel mai îndep rtat c tun al Patriei, un artist (poet, prozator, dramaturg, pictor, sculptor etc.) poate crea în chip genial, deopotriv în Bucure ti, sau în metropol , ca i în satul Valea Anilor din Mehedin i, ca i în Valea Vi eului (ca s ne oprim doar la „v i”) etc.

Asta ar însemna, vis-à-vis de „descentralizarea valorilor”, „demetropolizarea” actului de crea ie în chip genial.

Dar în ceea ce prive te rela ia creator - receptor i feedback-ul, de pild , pentru un dramaturg genial, nu-i totuna s locuie ti, s creezi lâng Marele Teatru din Moscova, ori din Beijing, Paris etc., ca lâng biserica din Izamil, ori lâng cea dintr-un lemn / trunchi, dintr-un creier de munte, sau, cum ar spune ironic tot valahul, apelând la utoponimice, una-i la Cucuie ii din Vale i alta-i în Buricul P mântului.

Provincialism înseamn desincronizare între actul creator (de valoare estetic-literar ) de centru i cel de arie lateral (provincie).

Dar provincialismul, raportat la nivelul planetei, poate afecta chiar un continent întreg, ori mai multe - cum provincialismul grecogermanic european etc. - iar în plan diacronic, o întreag er , ca, de exemplu, cumplitul, fiorosul provincialism spiritual / cultural evmezic.

Problema fundamental a noii geografii literare - i am mai l murito par ial în articolul ansele afirm rii prin autohtonism (g zduit cu

19

parcimonie spa ial-tipografic în Luceaf rul, nr. 17 / 1354, din 23 aprilie 1988, p. 3) - r mâne legat de informa ie i de un mai drept circuit al valorilor estetic-literare nou / recent create, în cel mai înalt spirit justi iar al veritabilei deontologii literare, nestinse de cancerosul narcisism de grup etc. (cum s-a mai spus).

Vineri, 8 decembrie 1988, cu câteva minute înainte de deschiderea lucr rilor SimpozionuluiTimpul prezent al Poetului (de la stânga la dreapta): Ion Pachia-Tatomirescu i Adrian Popescu, discutând despre utopism, Cornel Ungureanu i Silviu Guga, analizând programul zilei (foto: Viorel Dogaru) GSch: (7) considera i un poet norocos, având în vedere c despre poezia Dvs. s-au pronun at personalit i ca Vladimir Streinu, Miron Radu Paraschivescu, Lauren iu Ulici, ca s nu dau decât numele „na ilor” Dvs. literari...?

I. P.-T.: (7) Norocosul poet I. P.-T. este pe m sura nenorocosului poet I. P.-T.!

Vladimir Streinu a scris frumos despre mine, în 18 martie 1967, la rubrica Distinguo, din revista bucure tean , Luceaf rul. A avut sub lup doar dou poeme manuscrise, trimise prin po : Destina ii confiden iale (publicat integral în Munte, Buc., Ed. Eminescu, 1972, pp. 50-53) i Noul Turn Babel (ce nu i-a f cut loc în vreunul din cele apte volume tip rite de mine pân în prezent, dar care a fost publicat cu generozitate în revista Transilvania, nr. 6 / 1984, paginile 30 i 31). Din nefericire, nu l-am v zut vreodat pe Vl. Streinu, cum spune vorba, „în carne i oase”. A scris despre pu ini scriitori contemporani; în via mai suntem doar doi - Marin Sorescu i subsemnatul. A putea spune c am fost „un norocos” de vreme ce a scris despre mine Vladimir Streinu.

Dar la fiecare noroc exist i un „nenoroc”, s nu se dezechilibreze cumva balan a... Azi, câ i dintre criticii mari, de talia lui Vladimir Streinu, „mai îndr znesc” s scrie acolo, în sanctuarul valorilor estetic-literare, despre vreun autor pe care nu l-au cunoscut personal, pe care...?! În noiembrie, anul trecut, la apari ia volumului meu de poeme, Verbului de m rg rint (Timi oara, Editura Facla, 1988), mi-am permis a supune criticii literari din România, din întregul nostru spa iu valahofon, unui test: pe lâng cele 30 de exemplare date de editur în cadrul contractului privind „drepturile de autor”, vineri, 30 septembrie, am mai cumrat din libr rii înc 75 de exemplare (volumul Verbul de m rg rint a intrat în re eaua de libr rii din toat ara în 11 octombrie 1988); am expediat prin po o sut de exemplare cu autograf; în prima etap , sâmb , 1 octombrie 1988, din cele 30 de exemplare „drepturi de autor” am expediat 29 la: Ion Marin Alm jan, Ion Arie anu, Lucian Avramescu, Hristu Cândroveanu, Lauren iu Cerne , tefan Aug. Doina , Daniel Dr gan, Paul Dugneanu, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, Ion Dur, Florea Firan, Dinu Fl mând, Marius Ghica, Liviu Gr soiu, Eugen Lumezianu, Solomon Marcus, C. Michael-Titus, Ivo Muncian,

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Romul Munteanu, Anton Palfi, Al. Piru, Constantin M. Popa, Adrian Dinu Rachieru, Ion Rotaru, Al. Ruja, Chantal Signoret (Fran a), Artur Silvestri, Iulius undrea, Chu Yiping (China, Radio Beijing); în cea de-a doua etap , 71 de exemplare, între 29 octombrie i 14 noiembrie 1988 (statistica / procentajul „receptorilor” s-a f cut în 16 decembrie 1988) la: Ioan Alexandru, Brându a Armanca, Adriana Babe i, ndin Bar (Cioibalsan-Mongolia), Marin Be teliu, Marian Barbu, Mircea Braga, Grigore Brâncu , A. I. Brumaru, Gabriel Chifu, Mircea Ciobanu, erban Codrin, Romulus Diaconescu, Eugen Dorcescu, Nicolae Drago , Anghel Dumbr veanu, Ion Filipciuc, Al. Firescu, Radu Flora, erban Foar , Mircea Frânculescu, Nicolae Dan Fruntelat , Ovidiu Ghidirmic, Nicolae Georgescu, Toma Grigorie, Gh. Grigurcu, Silviu Guga, Ilarie Hinoveanu, Ion Horea, Traian Iancu, Mircea Iorgulescu, Loretta I anova (Radio Moscova), Ion Jurca-Rovina, Lucia JucuAtanasiu, Iuri Kojevnikov (Moscova), Kiril Kovalgi (Moscova), Johann Lippet, Dan Lupescu, Mircea Mih ie , Dan C. Mih ilescu, Simion Mioc, Ion Mircea, Fl. Miu, Nikolai Morozov (Moscova), Gabriela Negreanu, Eugen Negrici, Ion Nistor, Valentin Olteanu, Rodica Opreanu, Dumitru Opri or, S. Paleologu-Matta (Elve ia), Ion Pecie, Adrian Popescu, Aurelian I. Popescu, Valeriu Râpeanu, Eugen Simion, George Sorescu, Marin Sorescu, Viaceslav ugaev (Moscova), Dan rchil , Eugen Todoran, G. I. Toh neanu, Marcel Tolcea, Mircea Tomu , Marcel Turcu, Lauren iu Ulici, Mihai Ungheanu, Cornel Ungureanu, Nestor Vornicescu, Romulus Vulc nescu, I. P. Zaiuncikovski - Universitatea Lomonosov din Moscova (Verbul de m rg rint - no spun dinspre poetul ce ar putea fi „beat de sine”, nici dinspre criticul extrem de lucid care sunt acum, ci dinspre „aviza ii / autoriza ii receptori permanen i de poezie” ce mi-au m rturisit cu sinceritate, vreun interes ascuns / neascuns -, este una din cele mai bune i de poezie ale anului 1988); din o sut de critici, pe care nu i-am v zut i nu i-am cunoscut ti i cum sun verbele respective în capodopera baladesc-zalmoxianvalah , Pe-o Gur de Rai / Miori a), mi-au mul umit pentru acest dar de suflet: Aurel Ion Brumaru (de la revista Astra), Ion Dur, Ion Filipciuc, Eugen Lumezianu, dr. C. Michael-Titus (ce mi-a scris / expediat, nu de la re edin a-i londonez , ci de la cea din NormandiaFran a, o „cronic literar-epistolar ” de 3 pagini dactilografiate la un rând i jum tate), Nikolai Morozov (critic / istoric literar din Moscova, ce i-a luat doctoratul cu o lucrare despre opera lui George C linescu), Valentin Olteanu, Ion Rotaru (într-o epistol -recenzie, veritabil pagin de istorie literar ), Al. Ruja, Dan T rchil , dr. Nestor Vornicescu (mitropolitul Olteniei), Chu Yiping (de la Beijing; scriitorii sunt cei mai buni critici-receptori, cu / f revist ); adar, 12%; sar putea crede c numai 12% din receptorii-critici / scriitori, receptori de elit , tiu s r spund dinspre elegan a gestului streinian al receprii valorii estetice, restul, de 82%, nu, din diverse motive (plecat din ar , bolnav, concediu de odihn etc., ori având atrofiat organul recept rii valorii estetice în mod dezinteresat i nu numai atât).

Testul permite i alte concluzii deosebit de interesante, de grave...

Dar am reveni la chestiunea a patra din acest interviu, la scuza legat de celebrul dicton, de gustibus..., cum i de „conspira ia t cerii criticului-receptor-cu-gazet ”, critic de-i supus legilor narcisismului de grup. Scriind sincer despre cartea scriitorului X, scriitorul Y, din grupul narcisistic în care se afl , ar pierde ansele acord rii vreunui premiu al Uniunii Scriitorilor, ori al Asocia iei. „Culisele” premiilor literare v sunt bine cunoscute... S-ar mai eviden ia între scriitori tineri, ori vârstnici - vân toarea de premii, din credin a c premiile lear aduce gloria etern ... Cunosc un tân r scriitor („...persoan important , nu-i divulg numele...!”) care are - f oper , bineîn eles - 21 de premii literare... Un alt tân r scriitor („...tot a a, nu-i spunem numele, spre a nu se sup ra cel lalt...!”), angajat de câ iva ani la o re-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

dac ie de mensual literar, infatuat f pereche, „cu oper ” de câteva volume (poezie i roman, deocamdat - teatru, în curând), care î i permite s dea lec ii de ecritur tocmai autorilor dup al c ror abecedar a înv at poezia, tip rind „central”, „anul i cartea”, „genialul tân r”, gra ie unui unchi „ajuns” în post mare, cum spune fabulistul, tân rul nostru bolnav de cronic autorlâcit , acest „Setil ” al premiilor, a ajuns s fie încununat / „lauriat”, „aproape nobelit”, chiar i cu premii speciale, f cute / inventate doar pentru el, i decernate de Uniunea Scriitorilor (premii de care n-am auzit pân în clipa acord rii lor unor astfel de celebri vân tori de premii, nu numai cu autorlâcit , ci i bolnavi i de premiit ). Ar trebui s propunem „forumului nostru scriitoricesc na ional” / „deontologic-literarei comisii na ionale” ca doar o dat în via s se acorde unui autor, de c tre Uniunea Scriitorilor din România, un premiu serios-de-substan ial, pentru o carte de indiscutabil / incontesatbil valoare estetic-literar .

Da, i eu sunt un norocos: privind în cer de martie-nserat, de unicitatea celui din clipa intervievatoare de fa , de peste cre tetele noastre, fie-mi permis a-mi citi în stele i a anun a c la echinoc iu, la îmbumbirea Verbului de m rg rint, mi se va decerna i mie Premiul Nobel al Rândunicilor...!

GSch: (8) rei genera ii crede i c -i apar ine i f rezerve?

I. P.-T.: (8) Diacronic, apar in genera iei Zalmoxianismului, devenit în Valahimea-ne, Cre tinism Cosmic, dup încredin atu-ne-a mai întâi Mircea Eliade, ori, mai exact spus, fac parte din genera ia ultimilor Cavaleri ai Zalmoxianismului - tiin de a te face nemuritor „doar pe dou c i”.

Sincronic, apar in „valului” refluxgenera ionist, sau refluxgenera iei / the Generation of Deep Clearness, ori genera ia retragerii la matc i a cristaliz rilor în profunzime (unii îi zic „promo ia ’70”, al ii îi spun „valul aptezeci tilor”), cu peste 50 de scriitori scu i în primul an al Republicii, 1947, „val antiproletcultist în toat fiin area sa”, „val” ce-a beneficiat în formarea-i liceal i universitar de cel mai bun sistem de înv mânt valah de la Spiru Haret încoace, „sistemul de înv mânt reformat în ministeriatul lui Ilie Murgulescu”... Spinoasa problem a genera iei / genera iilor literare am tot l murit-o de prin 1972 i pân în 1983, într-un studiu amplu, Sec iuni de aur ale literaturii române contemporane, din care a fost publicat prima parte, gra ie lui Marin Sorescu, în revista craiovean , Ramuri, nr. 7 (241), iulie 1984, paginile 10 i 11.

GSch: (9) Ce crede i despre poezia tân i care sunt ansele ei de afirmare?

I. P.-T.: (9) Sintagma - des vehiculat - poezie tân atrage dup sine i pe cea de poezie b trân ; ori poezia este starea de aur a Spiritului / Logosului, este stratul de ozon protector al planeteisuflet împotriva radia iilor uciga e; ori ozon tân r, ozon b trân nu exist . Nu exist decât Poezie.

Cred c poezia scriitorilor tineri are mari anse de afirmare numai urmând cu fidelitate noua estetic de dincoace de marea explozie liric din orizontul anului 1965, noua estetic datorat „valului” fluxgenera ionist, sau fluxgenera ia / High Tide Generation, având „pe creast ” poe i ca Nichita St nescu, Marin Sorescu, Adrian P unescu .a., mai bine spus, urmând principiile esteticii paradoxismului, în esen a ei punând „decorticarea” i „conjugarea” paradoxurilor secolului nostru, la moduri profund-lirice.

GSch: (10) Sunte i un b ios oltean de la Tatomire ti-Dolj, i, cu toate c nu sunte i de prea mult vreme în cetatea spiritual de pe Bega, v-a i integrat repede, punând chiar bazele unui cenaclu extins. Care este structura i ce scop are aceast grupare cenaclier ?

I. P.-T.: (10) Dac oltenii sunt Dac-Panduri ca mine, atunci ave i dreptate... Dac-Pandurul, sau, de vre i, olteanul Dac-Pandur, lupt pentru triumful înaltului spirit justi iar multimilenar al omenirii i biruie

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întotdeauna, reu ind s p streze demn - „ne tirbit ”, „f vestejire”, „mereu îmbumbit ” - corola de lumini a adev rului i drept ii.

Vremea mea aici, „în cetatea spiritual de pe Timissiela > Timi el / Timi ul Mic”, sau (dup cum s-ar spune din secolul al XVIII-lea încoace, de pe când cursul râului a fost „regularizat” / „canalizat”) „în cetatea spiritual de pe Bega”, înseamn atât anii studen iei, 1966-1971, cât i - dup o perioad / „stagiatur ” de peste un deceniu de „profesorat” în ora ul Filia i-Oltenia -, anii din 1982 încoace, de când am revenit în Timi oara ca profesor de Limba i literatura valah la importante licee din aceast urbe „de frunce” a României.

Cenaclul Genera ia Republicii s-a înfiripat în dup -amiaza zilei de sâmb , 15 octombrie 1983, când, din îndemnul unor inspectori colari de Timi (inclusiv, inspectorul general Vasile Bolog, îndemnat de prof. dr. Pavel Petroman), a avut loc prima reuniune de scriitoriprofesori din Timi oara; dar, „în complexa formula de azi”, cu sec ii de poezie, proz , dramaturgie, pictur , muzic , folcloristic , lingvistic , dacologie etc., „temeiurile cenaclului Genera ia Republicii” le-am pus miercuri, 29 octombrie 1986. De-atunci se poate vorbi despre puterea adev ratului cenaclu Genera ia Republicii, un cenaclu care reune te valori incontestabile: scriitori-profesori i cercet tori-profesori (cercet tori în perimetrul istoriei / criticii literare, al teoriei literaturii, al lingvisticii, etnologiei, „valahologiei” etc.) din înv mântul timi ean. „În mare” (nu „în lac”) pot spune c „din plin” cenaclul func ioneaz cu trei sec ii: literatur i cercetare în perimetrul lingvisticii, culturii / civiliza iei, sec ia plastic i sec ia muzical .

Compartimentele primei sec ii sunt: poezie (responsabil / coordonator: marele poet paradoxist, nu suprarealist, Marcel Turcu), proz (responsabili / coordonatori: romancierul Marian Drumur i Ildikó Gábos / „nuvelista Isadora M gureanu” ce, gra ie uneia dintre reuniuni, l-a cunoscut pe invitatul de onoare al serii genera ionist-republicane, poetul / criticul erban Foar , legând o indestructibil prietenie), dramaturgie, critic / istorie / teorie literar (responsabil / coordonator: Rodica Opreanu), etnologie / folclor / valahologie (responsabil / coordonator: Mihai Dragomir) i traduceri (responsabil / coordonator: Gabriela Pachia). În contextul generos al noii geografii literare, cenaclul i-a vectorizat poten ialul literar-artistic în estetica paradoxismului; cercetarea literar / lingvistic se orienteaz spre noul autohtonism. În prezent, sec iile / compartimentele func ioneaz bine, au intrat în ritmul creator, autopropulsor - dup cum se tie i „la centru”, gra ie i articolului mai recent, Genera ia Republicii de Valentin Olteanu, publicat în revista bucure tean Înv mântul liceal i tehnic profesional, nr. 12 / 1988, p. 30. adar, chiar dac m voi retrage pentru o vreme de la pupitrul coordonator, determinat fiind de greua-mi lucrare de cercetare interdisciplinar aflat pe „bradul din masa mea de lucru”, Zalmoxianismul, absen a mea nu va fi resim it , deoarece autoconducerea sec iilor / compartimentelor func ioneaz admirabil.

GSch: (11) Cred c e momentul s v întreb ce ave i pe masa de lucru i ce trebuie s spere cititorii de la Dvs.?

I. P.-T.: (11) Pe masa mea de fag - tot arbore sacru, axis mundi, aidoma bradului, m rului, nucului etc. - se vede: în stânga, cartea manuscris , la pagina 343, Zalmoxis / Zalmoxianismul i Gura de Rai în oglinda colindei / baladei; în dreapta, manuscrisul volumului de versuri, de 175 de pagini, rul i curcubeul (cu „postfa a-mi” Fragmente din „scrisoarea-r spuns” a unui poet dacoromân c tre domnul Cantemir, sau Enciclopedicus, în „definitiva” / „ultima” variant , ocupând paginile: 145-168), predat în decembrie 1988 unei edituri bucure tene. i (de) sub „aripa” a doua a întreb rii, «...ce trebuie s spere cititorii de la Dvs. ?»... Receptorii operei mele trebuie s aib speran a

21

- i datorit rugii lor c tre Samosh / Soare-Mo (Dumnezeu-Unul al Cogaionului / Daciei) - voi termina curând cartea-mi despre tiin a str mo easc de a se face nemuritori (ce numai dup lectur sincer ), op ce-i va întineri, op ce le va aduce tinere e f b trâne e i via moarte...

GSch: (12) O preocupare ce nu trebuie s scape din vedere este, cred, cea referitoare la o nou ipotez asupra spa iului spiritual...

I. P.-T.: (12) Bunica Floria m înv a s nu pun degetul pe ran ..., mai ales pe cea nev zut ...! Nu este o ipotez , ci este vorba de un mare adev r în jurul c ruia s-a format un impresionant nod gordian. În spa iul spiritual al Daciei, bipolarizat de Matc i de Munte, s-a produs - în orizontul anului 1600 î.e.n. - cea mai mare revolu ie în istoria spiritualit ii lumilor antice, Zalmoxianismul, nu numai pentru are în s tosu-i nucleu de înv turi „ tiin a Dacului de a se face nemuritor”, nu numai pentru c în centrul acestei tiin e st înv tura despre armonizarea ii-Dac în sacrul Întreg cosmic Dumnezeul Cogaionului / Daciei -, ci i pentru c a reu it s elibereze ens-ul-Dac, Omul, din labirintul thanaticului.

GSch: (13) rog, în final, s arunca i o privire i spre cei ce vin în literatur , dar mai ales în poezie...!

I. P.-T. : (13) «Cei ce vin...» exprima-vor un sunt > sÎnt (a a-i c place evolu ia fonetic de la vocala -u- spre -Î-, vocala-brad a Limbii Pelasge > Valahe, din acest indicativ-prezent, persoana a III-a plural, „al lui a fi” - la care s-a „redus” / „pierdut” infinitivul lung-substantivat, nu fire, ci fiire, despre care-mi mai gr ie te azi doar vocabula din montura textelor pa optiste, fiitorime, cu „pluralitate de singular”), un sÎnt (nu SfÎnt / sfânt) de mâine-poimâine i asta o spun ca privire (pri- / per- + -ivire, pot zice chiar de-acum)...!

Cei ce vin în literatur trebuie s fie foarte aten i la Computerul care îi urm re te în ara Literelor...!

Cei ce vin în Poezie trebuie s ia bine seama la Computerul care i face i el intrarea în ara Poemului...!

Este Computerul respins de „meteorologia” din Împ ia Poemului, este cel ce scuip crea ia, de dincolo, din spa iul lui, din orizonturuile lui, cum scuip smoal i fl ri balaurul din basmele Valahimii, evident, dincoace, în orizontul Poeziei...!

Cu Computerul..., F t-Frumosul-Poemului începe s aib de lucru... i nu-i „de ag ”...

La o privire „din elicopter”, m întristez pentru c înc nu v d c vin Poe i...! De-o vreme, se nasc / ivesc tot mai pu ini...!

De i eu mai tiu i mai cred c Eminescu n-a venit, nu vine i nici nu va veni singur, din valurile „fiitorite” / „viitorite” ale vremii...!

Cei ce vin s nu uite cumva marea înv tur din str mo escprofundul Zalmoxianism: cât vreme Întregul este pur, s tos-deluminos, tot pe-atâta i partea tot fulger-s toas se va ar ta în vecii vecilor i bine îi va merge…!

Timi oara, joi, 16 martie 1989 P[ost] s[criptum]: Drag domnule, George Schinteie, Acest Lung Interviu, Cu fotografie-color, Ori f , Dar aprins De Curcubeu, Cu caligrafie i cu fidel radiografie, Va merge,

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Nicolae V~L~REANU-S^RBU

Mai mult ca sigur, În anul dou mii i-un minut, Între zarz rii înflori i, privighetori spânzurate De lujerii razelor i f s devin Acoperi -macat Peste sp rturi aruncat, Peste cioburile Ulciorului de ozon al planetei...!

-mi voie s cred, Domnule al Scânteii, Mai ales Pentru c în zodia retului Minunos, Intrat-am adineaori, -mi voie mai cred st Prelung Interviu-comet Va merge atunci Ca un taifun de ciocârlii...!

Pân dincolo de margini Prins între realitate i vis, pus în genunchi cu fa a la zidul plângerii privesc prin el dincolo de timp cum trec neobservat de ochiul judec tor prin fl rile cuvântului care m ard.

Sufletul meu cap aripi de înger, trupul r mâne în lutul originar i nimicul din mine are preten ii de fericire prin p catul c rnii din care mu pe furi .

E un câine care- i ap teritoriul i st pânii în orice condi ii, moare pentru ei i url de foame la lun , renun la libertate pentru libertatea lor f s se lase p lit.

Scris-isc lit de mine, I. P.-T., tot la piramida de Tibissiara > Timi oara i tot în „jupiterian-închiz torul joi” de 16 m or 1989, la ora 22:11’.

Tu îi în elegi iubirea pân dincolo de margini, ori pân unde pot eu cred c niciun om nu dep te pragul umilin ei i p se te scena.

(Acest dialog - între inut de poe ii George Schinteie i Ion Pachia-Tatomirescu, în „m or-1989”, pus-publicat de I. P.-T., aici, cu titlul, Maturitatea „tân ” a poet-poemului i „spa iul orei zero”, fusese gata de a intra la tipar „la sfâr itul toamnei”, bineîn eles, cu garan ie de la redactorulef, Lucian Avramescu, c tre G. Schinteie, în vestit-bucure teanul „SLAST” / Suplimentul literar-artistic al „Scânteii tineretului”; dar incandescen a wolframiz rii sociale dintr-un brumar cu cel de-al XIV-lea Congres al P. C. R. i din decembrie, ce-a culminat în Revolu ia Valah Anticomunist din Decembrie 1989, nu i-a mai îng duit eternizatoarea lumin a literei de plumb, în afar de lumina computerizatelor cuvinte din cartea de fa . i, îmi permit, eu, cronicar-paginatorul Istoriei literare de mâine, s mai adaug: chestiunea cu «taifunul de ciocârlii» r mâne pentru alte veri-lumin .)

La început a fost cuvântul Pân i strig tul de durere nu se aude, mâne ca o pas re mut suspendat în golul dintre adev r i minciun pe care oamenii îl ignor .

La începutul lumii cuvântul î i d duse sie i întâietate, Dumnezeu i oamenii l-au respectat punând în el întregul deznod mânt ce danseaz pe sârma dintre trecut i viitor i trece pe deasupra capetelor noastre ca o raz de lumin .

Grigorescu - Peisaj de prim var

Dup un timp ne-am convins cu to ii c nu putem ti niciodat dac sensul în care mergem este cel nimerit.

ip t prevestitor Vântul fluier prin oasele nop ii la marginea pr pastiei pân întunericul îl prinde cu mâ a-n sac, nu poate p trunde pân -n adâncul ei unde râul î i vede de treburi gr bit spre câmpiile soarelui.

Locuiesc undeva sub dealurile domoale, zilele mi se împrosp teaz singure cu clipe pline de dragoste-n mâini care m g sesc i-n puterea nop ii ca pe o cucuvea a ezat pe o creang de nuc care ip de bucurie.

Inima simte ceva ciudat cum se na te în minte, schimbarea i apele nop ii se vars -n memoria secetoas avid de furtuni i întâmpl ri.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Constantin MIU

Sursele satirei @n prozele Marianei Br[escu Complexitatea unui prozator rezid nu numai în evantaiul tematic abordat, ci i sau mai ales în registrul sub care acesta este înf at cititorilor. Este cazul doamnei Mariana Br escu, scriitoare care a publicat în 2005 dou volume de proz scurt : Îmi amintesc i îmi imaginez i Imperfec iuni provizorii. Într-o cronic despre prozele ce alc tuiesc primul volum, spuneam c acestea surprind st ri enigmatice, tocmai pentru faptul c autoarea tope te în creuzetul inimii pasaje de memorialistic , dublate de altele de fic iune - de unde i titlul inspirat al c ii. Referindu-se la prozele satirice din cel de-al doilea volum, criticul Mihai Ungheanu opina: „Prozele Marianei Br escu se disting prin observa ia acut a vie ii (...) aceste proze pot fi situate schematic în spa iul prozei de umor (...) aceast proz satiric se hr ne te de la bune modele i intr în spa iul literaturii psihologice.” (Imperfec iuni provizorii, p. 111). În cele ce urmeaz , ne vom opri pe larg la proza care d titlul c ii ap rute la Editura Carpathia Press (2005) - Imperfec iuni provizorii -, pentru c are o serie de elemente descriptive, care in de scrierile SF, îns i pentru eviden iaz din plin una din sursele satirei la Mariana Br escu, i anume parodierea lozincilor care „însufle eau” activitatea oamenilor muncii de pe vremea regimului ceau ist.

Aproape c nu e fraz s nu fac aluzie la

Principiile i normele eticii i echit ii socialiste: „...umoristul redactor (...) se angaja conserve i s sporeasc poten ialul de haz din dotarea natural , printr-o via ordonat , disciplinat , lipsit de excese i evenimente personale.” (s.n., p. 47). E tiut faptul c în posturile cheie ale întreprinderilor i instituiilor statului comunist român erau pu i oameni f preg tire de specialitate, îns fideli politicii partidului unic. Este i cazul redactorului ef al revistei umoristice Lumea vesel : „El nu era ziarist, el nu era umorist, dar lunga experien i calit ile de organi-zator demonstrate d duser mai-marilor certitudinea c în el se afl omul potrivit” - la locul potrivit - ad ug m noi. Unele situa ii amintesc de primii ani ai regimului democra iei populare; în acest sens, prozatoarea precizeaz c „...birourile erau împodobite cu lozinci mobilizatoare, de p strare i economisire a umorului poten ial...” Citite azi, asemenea lozinci (cu trimitere la realit ile de atunci, îns transferate colectivului redacional) stârnesc m car un zâmbet amar, tiut fiind faptul c în vremuri de restri te, românul cea haz de necaz, îns aceste lozinci, la vremea respectiv , se voiau biciul propagandistic: „F devieri sentimentale spre victoriile finale!” (p. 53). De asemenea, este parodiat i titlul unei emisiuni TV, preluat din presa de partid - „52 de ini iative în 52 de s pt mâni”, în proza Marianei Br escu ap rând „Un umorist - o semn tur - o defini ie”, spre a justifica absurdul „ini iativelor” redactorului ef: „...s-a inventat condica de prezen într-o formul absolut genial . În fiecare diminea , umoristul trebuia nu numai s semneze în condic , dar al turi de semn tur s insereze i o defini ie a satirei…” (p. 49).

Descrierea habitatului este f cut în „tradi ia” scrierilor SF: „Un trust de construc ii (...) construia (...) o cl dire ideal pentru o redac ie ideal (...) Fiecare înc pere avea forma unei mingi de ping-pong privit pe din untru. Nu existau ferestre - lumina, c ldura, ventila ia erau asigurate printr-o formul special a pere ilor mingii, prev zu i cu un fel de pori capabili s respire, s permit trunderea luminii, a c ldurii sau a r corii, dup anotimp.” (p. 55). Descrierea futurist

a înc perilor anticipeaz absurdul finalit ii: „Lipsa unghiurilor, a denivel rilor, evitarea discontinuit ii elementelor aveau menirea fereasc umoristul de tenta iile deprim rii.” (s.n., p. 50). Culmea absurdului „ini iativelor” redactorului ef o constituie angajarea a câte unui înger p zitor pentru fiecare gazetar aluzie la situa ia aberant a prezen ei securi tilor la toate locurile de munc , desigur sub acoperire. Ca atare, i construc ia s-a modificat, izolarea angaja ilor fiind sinonim claustr rii: „... în mingea de ping-pong s-a mai construit o sfer transparent .”

Culmea cinismului acestui cerber, „maestru de ceremonii”, este înscenarea propriei mor i, spre a feri redactorii de emo ii: „El nu va muri cu adev rat (...) Cu nesfâr it solemnitate î i ocup locul, cu un firesc des vâr it, tat în urma repeti iilor f cute anterior (...) banda cu Simfonia a IX-a avea imprimat în continuare discursul s u, citit de el însu i.” (p. 55). Scopul acestui pseudo-ceremonial funerar era testarea imunit ii la emo ii a subalternilor, potrivit „dictonului” inscrip ionat la intrarea în cimitirul redac ional - alt abera ie scornit de mintea bolnav a acestui paranoia: „Ferici i cei f vreo tres rire.” (p.

55). Un incident neprev zut - o fereastr neînchis bine, izbit de vânt, treze te din a-

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mor eala indiferen ei pe unul din redactori, fapt ce-l determin pe redactorul ef s coboare de pe catafalc i s continue „opera” de sp lare a creierelor.

Proza Caz tematic ofer dou variante de final: unul în spiritul ironiei în eleg toare, specifice întregului volum i altul în fantastic - absurd. În cazul primului final, dup ce a mimat nebunia, con tientizând c este un „caz” ce ar putea s -l fac celebru pe psihiatrul care o trata, „bolnava închipuit ” se simte frustrat : „Revoltat c fusese p sit în mod la , în ajunul triumfului s u interna ional, Smaranda V leanu ceru imediat transferul u din aceast institu ie de s -tate, unde pacien ii valoro i sunt l sa i pe seama unor medici iresponsabili mintal.” (p. 74). Cel deal doilea final ofer imaginea fantastic i absurd a „bolnavei închipuite” care dezarmat c a fost descoperit jucând teatru, sfârte prin a face exact ceea ce mima - zborul: „Smaranda V leanu primi biletul de externare pe care-l inu în mân strâns i r mase cu el i acas , ore în ir în micu a ei garsonier .

Parc inea în mân un fluture uria , singura leg tur cu lumea fericit din care fusese respins (...) Domnule doctor, m cheam fereastra. Zbor. i închise telefonul. Ap ru tonul, strident, nelini titor, ca o siren de salvare, fluturele î i rotea prie-tenos antenele, aerul vibr , o cuprinse u or, o a ez pe aripile largi i o ajut s treac pervazul.” (p. 74). E în aceast scen un soi de umor negru englezesc.

Adagio poate fi rezumat ca o anecdot , cu poanta la final. Dup ce-i repet diminea de diminea secretarei sale c via a merit a fi tr it , un director de institu ie o invit la sfâr itul programului la el acas , o trateaz cu o cafea i coniac i-i cânt la vioar „sonate dup sonate”. La sfâr itul micro-recitalului, în loc de vreun cuvânt sau aplauze, se treze te cu o pereche de palme. Are puterea s g seasc r spunsul la gestul secretarei: „- Avea dreptate mama. Cânt prost Beetohoven.” (p. 89). i aceast proz poate fi încadrat - ca i o alta. Un amor - în seria umorului negru, în stil englezesc.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Nicolae M~TCA{

Zamfira grea când, oare, în elege-va?

Un soi de efi de rang minor, locali, Ajun i pe post prin fraud i feste, Ne-au spart tot sacul pân-la fund i peste.

Azi - mari baroni, ciocoi i feudali.

Amante, veri, copii, nepo i, neveste Se-nfoaie-n posturi, mu chii cervicali.

Ce câmp de lucru-agen ilor fiscali, De nu i-ar ine-n lan la nou verste! În statul firav, a a-zis de drept, Un mare grangur nu-i sl be te lesa i-ar vrea,-n pornirea-i oarb , nu doar presa Justi ia s-o pun la respect.

Zamfira grea când, oare, în elege-va -n ar , ca-n UE, domne te legea?

Pân-la urm negre it c

i iese

Mare mah r prim-ministrul ante: C-un b nu s scad pre ul pâinii, A pus bir pe pruni f confinii.

Cum s-ar spune, ac iuni pandante.

(A mai fost unul, în timp, Pazvante, Care tot avea orbul g inii).

Pune-l i pe slipuri i bikini, Pe neveste pune-l i amante. i-l mai pune, birul, pe decese,

Pe logodne, nun i i cum trii, Pe grijiri, botezuri, cununii.

Pân-la urm negre it c i iese (Chit c lupii iar ocol dau stânii) acoperi nu doar costul pâinii.

Prins -n piron, o ine-n via

crezul

Ce crud destin avea în veac s-o pasc !

Un cui b tut pedant în sup rete Str punse lemnul putred din perete, Intrând ca spanga într-un trunchi de broasc .

Cum se zb tea - suflarea mai nu- i dete! ias de sub teasc, un bob de boasc , Pe chip plutindu-i mortuara masc , Admise tri tea ei de nicorete.

Pe ce-o miza? O ine-n via crezul - O, Doamne sfânt, când, oare, întrupa-s-a? musai vine s i repare casa i-o scoate din prinsoare japonezul.

Consoarta-i, zi de zi, c ninge, plou , I-aduce-un pumn de gâze sau de rou .

Nu-i bai s fii broscu

japonez

Cu glas de mierl ,-o broasc ,-ntr-un bulhac, Jura credin -n veci unui brotac.

Brotacul dând s-o fac pe b rbatul, Îi sare-n gât un arpe ca piratul.

Doi timpi dur cel brusc i crunt atac, stimp s -i vin arpelui de hac.

Atâta doar c -n lupt , vezi p catul, Îi rupse-un picioru împeli atul.

Broscu a, cert, ridic -n sl vi eroul, Cât despre nunt ,-i pune-n prag sacoul: - Ortace-frate, iart -m , te rog, Dar cum s merg la bra c-un ontorog?

Grigorescu - Nud

Nu-i bai s fii broscu amorez , De-ai ti s fii un pic i japonez .

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar aprilie

Dumitru ICHIM (Canada)

Eu n-am scris de iubire niciodat ...

Se hace mas alto el cielo en tu presencia... (Vicente Huidobro) Eu n-am scris de iubire niciodat , de i genunea ei m soarbe i m tie, nici numele rostindu-i-l vreodat vulgului.

Cum po i cu fl ri focul ca s -l stingi?

Scripturii fulgului, cu grai de Dumnezeu pe fus, nespusul s -i cuno ti ca litera s-atingi?

Po i tu, fr mântul de demult, Olarului s -i fii mai mult car c-o stea în plus?

Eu n-am scris de iubire niciodat , pa ii m rii oare cine-i tie, cu-acelea i valuri socotind iubirii s -i g seasc începutul?

Satan, cine ca tine avea vistierie?

Dar ai c zut nu aveai chei a (taina de me ter - cum se-mbrac lutul) ascuns de Olar întru ceramic cifru de v i, nu puteai s -nve i de unul singur lumina spre lumire i fructul ei rutul.

Eu n-am scris de iubire niciodat ...

Ulciorului i-ajunge minunea întrupat .

Meridianele atlantidei Cu fiecare, (o fi o desp ire în plus?) oare e ti mai aproape, oare e ti mai departe?

Te-adun i te scad c-un apus.

Pentru c tu locuie ti de partea cealalt de fric , acum prin cuvintele tale e noapte ca-n altarul primului cerc de gutui.

Luna pânde te cum dormi, dar surprins se întoarce spre liliac: Vrei s te ajut ca s pui întreaga poveste în spusul de ac?

Acum e noapte prin cuvintele tale,

dar la mine frica i-a limpezit demultul de ziu peste meridian nepermis, pe coral atlantid.

Oare e ti mai aproape, oare e ti mai departe?

Ca pe o carte crengile liliacului meu i deschid îmbr rile ispitite de cifru, nevedite sub scris.

Când te chem, n-o fi joc de blestem, de-a unda, de-a largul, de-a m rile?

Ca un pesc ru , deasupra Atlantidei aripile noastre pâl...pâ...ie...

Cât de alb e catargul!

Tu dormi înflorind pe um rul meu, ca i cum a fi un munte, iar tu lini tii lui - curcubeu nepermis.

Tu dormi când eu prin toate p durile Atlantidei te caut strigând printre copacii blestemându- i furi ul: Spune visului c-a fost numai vis, i albul ucis tot prin alb, rut pe t ul fulgerat doar de-un gând!

Timp dup ora atlantidei „Calc i pe inim i spune-i!

(Unde e ti, n luc de glas?)

Numai timpul de punct v-a r mas.

-i lotusul t u (când nu tie) s -i bea albul uit rii zvârcol v ii f de fum.”

Eram f umbre atât de aproape, le-am l sat s zburde prin lunci. „Atent s fii, a zis umbra (a ta a fost, parc ), nu cumva s calci pe acum, s-ar putea s -n epe cu-atunci.”

Luna adormise lâng barc .

Dezbr cat cântec alb de cucut .

Acum e ora de acum în Atlantida când tinerii de-atunci se s rut .

25

2.04.1970 - s-a n scut Dan Ionescu, în com. ci a, jud. Mehedin i; 3.04.1893 - s-a n scut Damian St noiu, în com.

Dobrotinet, jud. Olt, m. 8 iul. 1956, în Bucure ti; 4.04.1992 - a murit Vintil Horia, la Madrid, n. 18 dec. 1915, în Segarcea, jud. Dolj; 4.04.1927 - s-a n scut Dumitru Tranc , în Craiova; 6.04.1907 - s-a n scut Bogdan Amaru, în Budele, jud. Vâlcea, m. 27 octombrie 1936, în Bucure ti; 6.04.1908 - s-a n scut Emilia t. Milicescu, în Bechet, jud. Dolj, m. 6 iunie 1990, în Bucure ti; 6.04.1984 - a murit Virgil Carianopol, n. 29 martie 1908, în Caracal, jud. Olt; 6.04.1999 - a murit Ion Grecea, în Bucure ti, n. 11 aprilie 1924, în Turnu-Severin; 11.04.1924 - s-a n scut Florian Grecea, în Turnu-Severin; 11.04.1942 - s-a n scut Virgil Mazilescu, în Corabia, jud. Olt, m. 10 aug. 1984, în Bucure ti; 11.04.1944 - a murit Ion Minulescu, în Bucure ti, n. 6 ianuarie 1881, în Bucure ti; 11.04.1946 - a murit Dem. Theodorescu, în Bucure ti, n. 26 oct. 1888, în com. Roe ti, jud. Vâlcea; 12.04.1944 - s-a n scut Gh. Anca, în satul Buda, com. Bude ti, jud. Vâlcea; 12.04.1890 - s-a n scut Vintil Ciocâlteu, în Pleni a, jud. Dolj, m. 3 februarie 1947, în Bucure ti; 13.04.1987 - a murit Marcel Runcanu, în Cluj Napoca, n. 9 aug. 1947, în com. Prisaca, jud. Olt; 13.04.1944 - s-a n scut Mira Lupeanu, în Bucure ti, m. 6 oct. 2006, în Bucure ti; 14.04.1950 - s-a n scut Daniela Cr snaru, în Craiova; 15.04.1846 - s-a n scut Maria P. Chi u, în Craiova, m. 25 febr. 1930; 17.04.1896 - a murit Traian Demetrescu, n. 3 nov. 1866, în Craiova; 17.04.1935 - s-a n scut I. Haine , în com.

Fântâna Banului, jud. Dolj; 17.04.1938 - s-a n scut Nicolae Dobri an, în Nemoiu, jud. Vâlcea; 17.04.1951 - s-a n scut Gheorghe Mihail, în Slatina, jud. Olt; 17.04.1957 - s-a n scut C lin Bursaci, m. 25 iunie 1975, în Pleni a, jud. Dolj; 18.04.1945 - s-a n scut Marius Tupan, în satul Valea Ursului, com. Tâmna, jud. Mehedin i, m. 6 dec. 2007, în Bucure ti; 19.04.1932 - s-a n scut Petre Dragu, în Craiova, m. 19 mart. 1977, în Bucure ti; 19.04.1951 - s-a n scut Patrel Berceanu, în ile ti, jud. Dolj, m. 2 mai 2006, în Craiova; 19.04.1951 - s-a n scut Ion Floricel, în com.

Poiana Mare, jud. Dolj; 20.04.1900 - s-a n scut C.S. Nicol escu-Plop or, în satul Plop or, jud. Dolj, m. 30 nov. 1968; 23.04.1922 - s-a n scut Pavel Chihaia, în Corabia, jud. Olt; 23.04.1894 - s-a n scut Gib I. Mih escu, în Dr ani, jud. Vâlcea, m. 19 oct. 1935, în Bucure ti; 24.04.1989 - a murit Marin Ni escu, n. 25 aug.

1927, în com. Perie i, jud. Olt; 25.04.1928 - s-a n scut Emil Bobei, în Drobeta Turnu-Severin; 29.04.1975 - a murit Radu Gyr, în Bucure ti, n. 2 martie 1905, la Câmpulung Mu cel, jud. Arge ; 29.04.2008 - a murit F nu B ile teanu, în Bucure ti, n. 21 iulie 1947, în S lcu a, jud. Dolj.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Isabela VASILIU-SCRABA

Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev[r ascuns la Centenarul s[rb[torit la M-rea Brâncoveanu Motto: „Despre sfin i, despre o personalitate [ca a P rintelui Arsenie Boca] nu ne intereseaz câte ore, de ce i unde a fost închis” (Î.P.S. Lauren iu Streza, 25 sept. 2010).

Mistific ri istoriografice. Un scaun episcopal neocupat de „ctitorul de frunte al FILOCALIEI”. Cum s împiedici intelectualii i cohortele de rani s -l asculte pe Sfântul de la Sâmb ta care „predica dumnezeie te”. Rectitorirea stirii Prislop a urmat rectitoririi Mân stirii Brâncoveanu. Lag re i închisori de re-educare prin exterminare unde a fost închis Stare ul de la Sâmb ta i apoi de la Prislop. Amneziile mafio ilor care controleaz segmentul românesc al internetului i Wikipedia.ro. P rintele Arsenie Boca î i vedea propriile sufertin e viitoare. Securitatea sovietic nu l-a g sit vinovat. rturia unui elev trecut prin „Moara lui Kalu ek”. Necesitatea cunoa terii adev ratei p timiri a Sfântului Arsenie Boca, înainte numit Sfântul Ardealului, azi al întregii Românii. Dresa ii înv mântului cripto-comunist i stupefianta lor credulitate. Nepotriviri cu realitatea. Uciderea unui preot polonez suspect de asem toare cu schingiuirea P rintelui Arsenie Boca la 79 de ani. Paradigma „Arsenie Boca - P ian” dup modelul Eliade - Culian’ i Noica - Liicean’ de promovare a „înlocuitorilor”. Câteva m rturii în r sp r cu pove tile orbului venerat oficial la Sâmb ta de Sus.

(continuare din num rul anterior) Varianta oficial cu a a-zisa „moarte natural ” a P rintelui Arsenie a fost difuzat i de nev torul venerat post-mortem la M stirea Brâncoveanu, unde, prin 1980-1981 era „închis” i complet izolat prin comand securist Mitropolitul Nicolae Mladin care-i spusese fostului s u „om de leg tur ” (ajuns cu greu la el) s aib grij c pe el (pe N. Mladin) l-au „terminat comuni tii” (vezi P rintele Ioan Pean în rev. „Formula As”, nr. 1060/ 2013).

Arhim. Teofil P ian, intens mediatizat ca propagator al multor vorbe de duh spuse de P rintele Arsenie Boca (vezi Isabela VasiliuScraba, Paradigma „Arsenie Boca-P ian” din seria EliadeCulian’ i Noica - Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18, URL https://isabelavs2.wordpress.com/articole/ isabelavs-boca3paraian/) de i ar fi avut loc în ma ina care se ducea la M nb stirea Prislop la înmormântarea P rintelui Arsenie Boca „nu i-a ar tat dorin a de a merge” (T.P.), s aud i el cum „toat lumea, i preo ii, i c lug rii i mirenii de la înmormântare vorbeau cu glas tare c P rintele a murit în cazne groaznice la care fusese supus de Securitate, pentru c prezisese lui Ceau escu sfâr itul” (m rturii consemnate de Valentin Iacob în „Formula As”). selni a cu a a-zisa „moarte natural ” a fost difuzat i prin revista „Rost” din Bucure ti, an II, nr. 20/2004, într-un articol semnat de Adrian Nicolae Petcu (care a mai r spândit-o cu diferite ocazii i nu numai în ar ), dup ce ap ruse povestit de Teofil P ian într-o anex a unui volum de compila ie ap rut la Editura Teognost în 2002.

Cu diferen a c în volumul scos de editura clujean , moartea nu mai e pus pe seama infarctului din februarie 1988 i a paraliziei la piciorul

stâng, adic a unor suferin e cardio-vasculare, cum las de presupus notele Securit ii din Sinaia: „A avut ceva la rinichi” preciza „oficialul” ian într-o înregistrare din 2001 f cut la M stirea „Sub Piatr ” i cuprins în volumul Editurii Teognost.

Dup alte opinii vehiculate în 2001 de c lug rul cel orb, P rintele Arsenie Boca ar fi stat „nou luni la Canal” i ar fi avut multe „nereu ite” (p.200) în pove ele date celor care îi cereau sfatul. Pe 22 august 2001 arhim. P ian avansase i ni te acuza ii pe cât de grave, pe atât de lipsite de fundament. Anume c P rintele Arsenie „c uta fac pe omul care tie multe” (T. P ian, p. 200, p.201 i p.205, în compila ia lui Ioan I. Gînsc , O sintez a gândirii P rintelui Arsenie Boca în 800 de capete, Editura Teognost, Cluj, 2002, lucrare de licen supra-apreciat de P ian drept „cea dintâi carte competent despre P rintele Arsenie”, p.5).

Arhim. Teofil P ian i-a mai amintit în august 2001 cum P rintele Arsenie Boca i-a spus la una din cele dou vizite f cute de el la Dr nescu c se bucur de orice critic , dar nu i de criticile nedrepte, probabil de genul celei înainte men ionate, prin care orbul a criticat un om „foarte smerit” (pr. Cr ciun Oprea în vol.: rintele Arsenie Boca. Sfântul Ardealului, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p. 58) c ar fi fost mândru i impostor „c utând s fac pe omul care tie multe”. Dup Sfântul Ioan Casian, cel ce a voit s pricinuiasc r ul „va fi pedepsit”, chiar dac cel drept „n-a suferit nici un r u... din cele ce i s-au pricinuit cu rea inten ie, „fiindc cel drept le-a f cut s -i serveasc înaint rii în sfin enie” (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhov-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nice ti, trad. David Popescu, Editura Institutului Biblic i de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 2004, p. 144). P rintele Ioan Pean spunea într-un interviu publicat de Sânziana Pop în revista ei de succes (vezi Radu Mare , Despre succes, cu afec iune colegial , în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr. 10/ 2011, pp.12-13) c bine ar fi dac ar da Domnul ca „iubirea pe care P rintele Arsenie o revars peste întreaga ar s fie r spl tit printr-o hot râre sinodal . Ori va fi, ori nu va fi canonizat, P rintele Arsenie Boca este un sfânt” (vezi pr. I. Pean în rev. „Formula As”). Un frate Daniel înclinat spre sofistic se întreba în coada unei peti ii de canonizare a P rintelui Arsenie Boca: „Oare sfin ii se fac dup p rerile oamenilor? Sfin ii se aleg prin votul nostru?” (22mai 2008); „De ce trebuie s ne lupt m noi pentru a canoniza pe cineva? Dumnezeu nu e în stare s conving ? E cumva neputincios?” (Daniel, 2 mai 2008). Sofistica fratelui Daniel, care a semnat peti ia ca s i poat plasa la discu ii opiniile, difer substan ial de observa ia în eleapt a unei m icu e din pangarul stirii Hurezi c reia îi povestisem cum mi s-a ar tat Sfântul P rinte la Cheia (vezi Isabelei Vasiliu-Scraba, De vorb cu P rintele Arsenie Boca în Pangarul M stirii Cheia, on-line http://www.isabelavs. go.ro/Articole/IsabelaVS-ArsenieBocaPangar.htm ): „Oare Sfin ii Brâncoveni n-au fost sfin i i înainte de canonizare” (iulie 2014).

Dintre amintirile sale gata oricând a ie i la lumin , mediatizatul lug r orb de la M stirea Sâmb ta a repovestit-o pe cea în care rintele Arsenie Boca vizitat de el la Schitul Maicilor n-a dat semn l-ar mai fi întâlnit vreodat . O alt întâmplare (din aceea i categorie) era din vremea Prislopului, când P rintele Arsenie Boca [sc pat cu via dup 14 luni de Canalul mor ii „Dun re - Marea Neagr ”, unde „tortura prin munc , nesomn, înfometare i b taie a cunoscut forme de maxim bestialitate”, apud. I. Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Bonifaciu, 2012, p. 326] îi expediase înapoi o scrisoare f nici un r spuns, care i-a ajuns lui P ian, spre deosebire de scrisoarea din anii cincizeci a P rintelui Cleopa c tre P rintele Arsenie confiscat de Securitate si pus la dosar, sau de scrisoarea (oprit de Securitate) în care marea poet Zorica La cu (fost student a elenistului tefan Bezdechi) îi povestea P rintelui Arsenie Boca despre primul ei an de lug rie la M stirea Vladimire ti.

Arhimandritul cel orb venerat „oficial” la Sâmb ta de Sus p strase în memorie si anul 1949 când Arsenie Boca (ajuns stare la Prislop) venise într-o scurt vizit la Sibiu i nu voise a sta de vorb cu el. În mod ciudat, chiar i îmbr area prieteneasc din 1980 - când P rintele Arsenie „trecuse în tain ” pe la Mân stirea Brâncoveanu în postul Cr ciunului (P.S. Irineu Duvlea, Episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, în op. cit., p.21) -, nev torul a re inut-o laolalt cu amintirea refuzului P rintelui Arsenie de a scrie în Cartea de onoare (op. cit., p. 47) a M stirii Brâncoveanu, unde fusese îmbiat s se întoarc doar „ca magazioner” (apud. P rintele Arsenie Boca). Acesta era unicul post disponibil la Sâmb ta de Sus pentru iconarul de la Dr nescu în mân stirea pe care în anii patruzeci el însu i, în calitate de stare , de fapt o rectitorise (1940-1948).

Din amintirile duhovnicului orb al M stirii Brâncoveanu c ruia rintele Arsenie îi spusese cu ani în urm c „nu to i cei din lume se pr desc, nici to i cei din m stire se mîntuiesc” (ierom. Arsenie Boca, 1942 citat de arhim. P ian în anexele volumului compilat de I. Gânsc , Cluj, 2002, p.197) mai afl m c a existat „la vechea st re ie, lâng cancelarie” (a adar în 2001 nu mai era expus!) un „epitaf pictat de P rintele Arsenie, cu Adormirea Maicii Domnului” foarte admirat de profesorul universitar Bologa din Sibiu (T. P ian în vol. Sfântul Ardealului, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p.50, înregistrare publicat i ca anex în volumul din 2002 scos de editura clujan Teognost, dar i într-un volum de Convorbiri cu Arhim. T. P ian tip rit în 2011 de Editura Andreian din Sibiu).

Prin aplicarea strategiei cripto-comuniste de promovare a „înlocuitorilor” - cea mai b toare la ochi fiind înlocuirea lui Mircea

27

Eliade, „cel mai mare istoric al religiilor din secolul XX”, prin comunistul I.P. Culianu, fost profesor de român în Olanda (1976-1986) i de italian în SUA (1988-1989), aflat pe punctul de a fi angajat ca profesor asociat de istoria religiilor (1990-1991) la Chicago în momentul asasin rii sale din 21 mai 1991 de c tre Securitate, „înlocuire” înlesnit în mediile academice române ti printr-un potop de minciuni legate de o inventat carier universitar în domeniul istoriei religiilor a celui care zece ani a predat în Olanda româna (vezi Isabela VasiliuScraba, Mic orarea lui Eliade i gonflarea lui Culianu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 266/ 2013, pp. 7-8 i nr. 267 / 2013, pp. 5-6, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Culianu Gonflat19.htm ) -, se pare c s-a g sit i pentru P rintele Arsenie Boca, „unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai neamului românesc” un înlocuitor. Chiar în persoana lui Teofil P ian (1929-2009).

Fiindc în vreme ce chilia P rintelui Arsenie Boca (1910 - 28 nov.

1989) din st re ia veche de la Sâmb ta e [permanent] „în lucru” (apud. rintele Mihail de la Mân stirea Brâncoveanu, iulie 2012) i nu poate fi vizitat , chilia c lug rului nev tor poart o plac cu litere aurite i este oferit spre vizitare, c ile i CD-urile lui P ian bucurându-se de o nelimitat r spândire. În ianuarie 2012, pangarul de la Patriarhie dospea de produc iile lui T. P ian în timp ce nimic legat de numele P rintelui Arsenie Boca nu exista acolo, la fel ca în pangarul M stirii Cernica. Nici în noiembrie 2014 pangarul Mâstirii C ld ru ani n-avea nimic de oferit din scrierile P rintelui Arsenie Boca. La fel de stranie apare i lipsa de indicatoare care s conduc automobili tii c tre Biserica de la Dr nescu pictat de faimosul predicator (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Dr nescu i o profe ie a P rintelui Arsenie Boca, URL http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericiide-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ în condi iile în care alte biserici sunt indicate cu mare grij pe tot cuprinsul rii.

La Sâmb ta de Sus, poza lui Teofil P ian troneaz chiar i la izvorul f tor de minuni numit „al P rintelui Arsenie Boca”. E pus la intrare, luminat de o candel pe m su a din dreapta, în timp ce poza P rintelui Arsenie e ag at de stâlp în stânga, al turi de alte mici reproduceri de icoane larg r spândite. E drept c în cazul acestui „înlocuitor” n-a trecut suficient vreme spre a se vorbi de „paradigma Boca-P ian”, cum vorbe te în târgul Ie ilor decanul N. Gavrilu (din clientela distribuitorilor de burse primite de el în 1992, 1993, 1997, 2009 la Univ. Lille; 1993 la Liege, 1994 Perugia, 1996 Atena, 2011 Roma) de „paradigma Eliade-Culian’, sau la Universitatea din Bucure ti cum se vorbe te de „modelul” Noica-Liicean’ în timp ce prin libr riile bucure tene aproape c nu se mai difuzeaz (oct. 2014) nici o carte de filozofie scris de Noica sau de istoria religiilor scris de Mircea Eliade. S nu scad interesul (cultivat în mediile universitare post-decembriste) pentru „înlocuitori”. Sup rat c P rintele Arsenie Boca nu a avut o p rere bun despre el i nu l-a b gat în seam dup cum i-ar fi dorit, Teofil P ian „nu i-a fost admirator” (T.P., 22 aug. 2001). Aceasta nu l-a împiedicat îns a prelua spre difuzare cât mai multe cuvinte duhovnice ti ale P rintelui Arsenie Boca ceea ce a înlesnit mediatizarea laolalt nu numai în nenum rate filmule e video, dar i în poze manipulatoare unde sunt prezentate simultan fotografii ale orbului si ale Sfântului Arsenie Boca (vezi vol. rintele Arsenie Boca. Sfântul Ardealului, pp. 33-51 precum i ilustra ia textului on-line http://isabelavs2.wordpress.com/articole/ isabelavs-martiriul7-boca/ ).

P.S. Daniil Parto anul îl descrie pe Sfântul P rinte ca pe un om în prezen a c ruia „îl sim eai pe Hristos tr ind i vorbind în P rintele Arsenie... este un lucru extraordinar, în via a noastr , în via a oamenilor, s întâlnim un sfânt” (ibidem, p.16). În cuvinte similare îl aminte te i p rintele Serafim B dil de la M stirea C iel: „Fa a îi str lucea de nu te puteai uita la dânsul, a a îi radia fa a de lumin . Era îndumnezeit... din câ i oameni am cunoscut, unul mai plin de Duh Sfânt nu am întâlnit... Eu îl consider unul dintre cei mai mari sfin i

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care i-a dat România... mult n dejde a dat oamenilor P rintele Arsenie i în via i prin c ile care i-au r mas i prin îndr zneala s se roage lui Dumnezeu pentru noi. Printre al i mul i sfin i tiu i i ne tiu i, canoniza i i necanoniza i de Sinod, dar canoniza i de Dumnezeu i de popor, este printre cei din frunte i P rintele Arsenie” (Alte m rturii despre P rintele Arsenie Boca, 2008, pp. 12-14). La Biserica din satul Dr nescu în 1983 (când P rintele h uit de Securitate era în etate de 73 de ani) Bogdan Juncu îl percepe ca cel mai frumos om pe care l-a v zut în via , „cu o frumuse e în adâncul lui care emana în afara lui i se completa cu frumuse ea chipului s u i a structurii lui de om. Era ceva, pentru mine, om de lume, era peste a tept rile mele de a vedea, de a întâlni. Extraordinar de frumos! i avea ni te ochi Sfântul P rinte... Distan a dinte mine i Sfântul era de o jum tate de metru, deci l-am v zut foarte bine. i... nu m mai s turam privindu-i ochii, care... dac -i vezi o dat , nu-i mai po i uita niciodat ” (ing. Bogdan Juncu, în vol. rintele Arsenie Boca. Sfântul Ardealului, p. 112).

Dup o m rturie a arhim. Paisie Tinca (n.1931) de la Sâmb ta de Sus, P rintele Arsenie Boca (pe când era stare la Mân stirea Brâncoveanu) a cur at izvorul f tor de minuni „care era plin de frunze i murdar” (vezi vol.: Fost-am om trimis de Dumnezeu, Sibiu, Ed. Agnos, 2012, p.155), i a f cut din acel izvor aflat la cca 2 km de stire locul unde obi nuia s se roage izolat de mul imea de oameni care veneau la Mân stire, apa devenind „sfin it de rug ciunile P rintelui Arsenie” (vezi rturii din ara F gara ului..., Ed. Agaton, F ra , 2004, p. 74 ). i în aceast privin p rerea nev torului P ian (ajuns c lug r la Sâmb ta de Sus dup mutarea la Prislop a P rintelui Arsenie Boca) difer substan ial. Fostul stare Arsenie Boca doar ar fi v zut izvorul semnalat de un frate de la m stire: „s-a dus P rintele la izvor i a zut c e ap bun . Ani i ani izvorul acesta a r mas a a, f s se îngrijeasc cineva s fac acolo ni te b nci i o mas . Acestea le-a cut P rintele Efrem. Nu el personal, ci a angajat ni te oameni” (T. ian în vol.: I. Gînsc , O sintez a gândirii P rintelui Arsenie Boca în 800 de capete, Cluj, 2002, p. 210). Într-o conversa ie cu Mitropolitul Antonie Pl deal , Teofil ian i-a amintit scene din copil ria proprie când bunica-i zicea „hingher (/„horeriu”) i mi el”, un vecin fiind de p rere c „nu-i botezat bine”: „pe sta s -l duci la pop , s -i mai citeasc ceva, c nu i-a zis toate” (vezi Teofil P ian în vol. rintele Arsenie Boca.

Sfântul Ardealului, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p.40). La M stirea „Sub Piatr ” mediatizatul nev tor a mai povestit c P rintele Arsenie Boca (prev zându-i probabil viitoarea postur de „înlocuitor”) îl întrebase în 1942 dac i-a venit vreodat în minte s omoare un om.

Despre s vâr irea din via a P rintelui Arsenie Boca, Teofil P ian spusese c a fost o moarte natural (din cauza rinichilor) i c în general „la 79 de ani, nu se mai pune problema din ce pricin ai murit. Mori, c moare lumea la 79 de ani si mai devreme” (P ian

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Grigorescu - Muntean

citat de I. Gînsc în rev. „Discobolul”, Anul XIII, Nr. 154-155-156, oct.-nov.-dec. 2010, p.274). Dac nev torul arhimandrit s-ar fi dus la înmormântarea P rintelui Arsenie Boca, probabil c ar fi aflat de omorârea de c tre securitatea comunist a P rintelui Arsenie Boca.

Fiindc parohul Bisericii din satul Dr nescu (întemni at i el de securitatea comunist f nici o vin înainte de 1964) nu s-a temut pe 4 decembrie 1989, s spun c P rintele Arsenie Boca „a murit martir” (vezi rturii din ara F ra ului despre Arsenie Boca, Ed. Agaton, F ra , 2004, p.116). Preotul Savian Bunescu a fost, al turi de c lug rul Pantelimon Munteanu (cu interviul s u din 2007, de la M-rea Ghighiu, ieromonah c ruia noua stare îi interzisese în 2008 s slujeasc i chiar s intre în altar, i care mai apoi avea s fie mutat „disciplinar” la M-rea Turnu), unul dintre cei care au vorbit în cuno tin de cauz despre schingiuirea la 79 de ani a P rintelui Arsenie, pe care securi tii b i l-au l sat apoi s moar la Sinaia (vezi i volumul de m rturii editat de Romeo Petra ciuc sub titlul rintele Arsenie Boca: „Fost-am om trimis de Dumnezeu”, Sibiu, Editura Agnos, 2012, https://fr.scribd.com/doc/123632180/2012PARINTELE-ARSENIE-BOCA-FOST-AM-OM-TRIMIS-DEDUMNEZEU, precum i în volumul preotului P. Vamvulescu, Minunile lui Arsenie Boca, Ed. Artemis, Bucure ti, 2014, p. 51). În dosarul de urm rire, pe una din foi am ar tat cum a fost consemnat c P rintele Arsenie Boca ar fi suferit din februarie 1988 de „paralizie facial i la piciorul stâng” (vezi nota scris la Sinaia de Cocârlea), paralizie care l-ar fi intuit la pat în vremea h uirilor securiste, dar care nu l-a împiedicat s ajung iarna la Prislop în 1988 i prim vara la Dr nescu în 1989. De pictura celei ce urma s devin faimoasa biseric din satul Dr nescu (vezi albumul: P rintele Arsenie Boca, Biserica de la Dr nescu - „Capela Sixtin ” a Ortodoxiei Române ti, edi ie îngrijit de Episcop dr. Daniil Stoenescu, Deva, 2005), duhovnicul iconar s-a ocupat între 1968 i 1988, perioad încrustat în lemnul troi ei din curtea Bisericii. Se pare c securi tii n-au fost suficient de pruden i ca s pun informa iile lor de la dosar în acord cu realitatea bine cunoscut în satul unde Sfântul rinte Arsenie Boca a pictat vreme de dou zeci de ani. „Duhurile întunericului st pânesc acum pe oameni, dar nu v teme i, Hristos e aproape, cerceteaz lumea” a spus ieromonahul Gherasim Iscu, unul dintre sfin ii care i-au dat duhul dup gratiile închisorii comuniste de la Târgu-Ocna (vezi Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Bonifaciu, 2012).

Cu un temei numai de el tiut, Florian Bichir, membru CNSAS, prezint inversat date despre P rintele Arsenie Boca furnizate Securit ii pe 4 iunie 1989 (când „nedeplasabilul” P rinte Arsenie Boca se deplasase la Comarnic, la domiciliul informatorului „Tâmplaru”), pentru ca apoi s insereze o not din 10 aprilie 1989 (evident contracut de maiorul Cocârlea de la Sinaia, poate chiar cu cele mai bune inten ii) din care rezult imposibilitatea de deplasare a P rintelui care ar fi suferit de o paralizie la piciorul stâng. Dac pe 10 aprilie 1989 P rintele era a a de bolnav cum apare descris în dosarul de Securitate (cu „paralizie facial i la piciorul stâng” din februarie 1988, apud. maior Cocârlea), cum de i-a trecut paralizia atât de brusc încât în aceia i lun P rinte Arsenie Boca a ajuns la Dr nescu pe 30 aprilie 1989 (în Duminica Pa telui, când a fost p lmuit de Elena Ceau escu pentru c nu s-a ar tat de acord cu d râmarea bisericii pictat de el). Prezen a P rintelui Arsenie Boca la Biserica din Dr nescu în mai 1989 este confirmat de spusele unui vizitator al s u din acea perioad , P rintele Dumitru de la M stirea Sf. Ilie din Albac (vezi rturii din ara F ra ului despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, F ra , 2004, p.34). Între 18 si 25 mai 1989 „paralizatul” P rinte Arsenie Boca f cuse drumul de la Sinaia la Comarnic spre a-i desena tâmplarului Gheorghe Vâlcea modelele sculpturii comandate de el pentru a ez mântul monahal pe care-l ctitorise la Sinaia. rintele Nicodim de la M-rea Prislop îi ar tase preotului Cr ciun Oprea din Cinci în vara anului 1989 crucea pentru mormântul P -

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rintelui Arsenie pe care acesta comandase a se încrusta 1910-1989. zându-l în putere, tâmplarul care a executat lucrarea s-a mirat când rintele a precizat: „1989, nici o secund din 1990!”. M rturia despre „crucea de lemn pe care P rintele pusese s i se ciopleasc data mor ii cu ase luni înainte de a muri” este trecut într-un volum din 2012 ( rintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, Ed. Agnos, Sibiu, 2012, p. 58).

Referitor la arest rile abuzive, o maic povestea de arestarea P rintelui cu prilejul desfiin rii Mân stirii de la Prislop, când P rintele Arsenie Boca avea ni te coaste rupte în urma unei c deri. Maica Zamfira scrisese c „avea darul rug ciunii, î i vedea propriul viitor, suferin ele i arestarea, dar nu se tulbura prea tare”. tia c va muri martir i c moartea i se va trage de la o femeie (academiciana cu liceul pe puncte, Elena Ceau escu), prev zând c „în vreme ce Nicolae Ceau escu va pleca din ar , va pierde, la scurt vreme, conducerea ei, c so ii Ceau escu vor fi uci i la câteva s pt mâni dup ce va fi el însu i omorât”. Fiind convins c „rug ciunile i mijlocirile sfin ilor sînt ascultate i bineprimite de Dumnezeu”, p rintele Sofian Boghiu (unul dintre nevinova ii aresta i în 1958 în grupul „Rugului aprins”) accentuase „bun tatea inimii si sfin enia vie ii P rintelui Arsenie Boca”, scos f nici un motiv din preo ie în 1959. „Re inut” i interogat de Securitate trebuie s mai fi fost P rintele Arsenie Boca i când urma s fie sfin it (de ziua Sfintei Parascheva) frumoasa biseric din Bogata Oltean (unde fresca interioar fusese pictat de el în vreo apte veri, începând din 1961). Atunci, în 1968, preotul Spiridon Cândea (parohul bisericii) a fost din nou arestat, dup cum afl m din acea selec ie a Dosarului de Securitate al lui Emil Cioran tip rit la Ia i în 2010.

Ca s nu se adune lumea care îl venera ca pe un sfânt, P rintele Arsenie Boca a fost oprit în 1983 s vin chiar i la sfin irea Bisericii din Dr nescu, de pictarea c reia s-a apucat dup ce Securitatea sa îndeletnicit cu distrugerea cu lovituri de ciocan a picturii interioare de la Biserica Bogata Oltean sub pretextul c în zidurile bisericii ar fi fost ascunse scrieri ilegale.

De-a lungul a patruzecisicinci de ani petrecu i într-un regim de teroare poli ieneasc în care ateismul era obligatoriu, P rintele Arsenie Boca n-a lipsit nici o secund din „vizorul” tartorilor responsabili cu întemni rile, înfrico area popula iei pa nice i cu manipularea con tiin elor prin licee, universit i i pe c ile mass-mediei.

Aceia i tartori nu i-au „uitat” pe nici unul dintre românii de valoare din ar sau din exil, precum Constantin Noica, Mircea Eliade, Horia Stamatu, Emil Cioran i Relu Cioran, teologul Gheorghe Racoveanu, rintele Galeriu, logicianul Anton Dumitriu, matematicianul Octav Onicescu etc., etc.

La dou zeci icinci de ani dup c derea comunismului, în vreme ce minunile martirizatului c lug r iconar Arsenie Boca umplu din ce în ce mai multe volume de m rturii, ateismul reîncepe a fi propagat pe unde radio i prin institu ii de înv mânt i de cercetare. Despre comunism i înl turarea acestuia prin „R zmeli a sinuciga din decembrie 1989” (apud. Mircea Sandu Ciobanu, vezi Isabela VasiliuScraba, Poet la vremea lui Ahab. Poezii încifrate de Mircea [Sandu] Ciobanu i salvatoarea neîn elegere a criticului Marian Popa, on-line în www.isabelavs.go.ro ), p rintele duhovnic Paisie Olteanu spusese c doar capul balaurului [comunist] a fost t iat, fiindc „veninul a r mas r spândit în lume prin coada balaurului”. În octombrie 2014 mi-a fost dat s aud (cu totul întâmpl tor) reclama pe care i-o face postul de radio ProFM. Difuzat obsesional (ca orice reclam ), spre a fi cât mai bine re inut de cei mici c rora li se adreseaz , reclama ProFM prezint un colar care glume te aidoma unui criptocomunist b trân, sus inând c i-ar place ora de religie pentru c „îl adoarme”.

Nici stufosul reportaj al „pelerinului” de la micul Institut de Istoria Religiilor (g zduit în dou înc peri arareori locuite ale Casei Aca-

29

demiei, o sal mai la vedere înscrip ionat „Culianu”, i alta „Eliade” în care fondul „Mircea Eliade” a fost scormonit spre a se fructifica din el prezen a lui Culianu chiar i cu modestele lui compuneri literare de tinere e precum romanul Râul Selenei) nu se dep rteaz de ateismul propagat odinioar prin Academia tefan Gheorghiu (condus de Leonte R utu, tat l directoarei Colegiului Noua Europ , Anca (/ utu) Oroveanu care i-a oferit bursele de studiu în str in tate).

Fiindc nic ieri în cele 450 de pagini ale c ii sale despre pelerinajele religioase nu i-ar g si locul spusa P rintelui Arsenie Boca dup care oamenii nu sînt „n scu i de timp ci de ve nicie. A a se face c avem într-o f râm de rân i cel lalt t râm. De i tr im o vreme îmbr ca i de lumea aceasta, totu i ni se întâmpl clipe când fratele vis i sora moarte ne d târcoale i ne despic f ptura în dou ” (Sfântul Arsenie Boca).

Esen a ateist a jurnalului de pelerin ap rut la Polirom în 2014 a ie it involuntar la iveal pe 30 mai 2014 la Bookfest chiar prin simpla prezentare „cu sintagmele lui Marx” (vezi Blogul lui Donkeypapuas) a c ii Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan (Ia i, Polirom, 2014) de c tre Andrei Oi teanu, nepotul lui Leonte R utu. Lucrul s-a datorat probabil i faptului c sociologia religiilor practicat de autor (în Wikipedia.ro el apare ca „sociolog al religiilor”) chiop la partea „teoretic ”, unde nu dep te nivelul bro urilor de popularizare. E drept c nici focalizarea curiozit ii sale de „pelerin religios” nu a s ltat vreme de patru ani deasupra prafului drumului pe care înainta coada de pelerini. În drumul s u c tre M stirea Prislop reprezentantul m run elului Institut s-a ar tat mai fascinat de persoanele supraponderale întâlnite la coad decât de ceea ce singur scrie c ar fi o „tradi ie mitizat , imperfect cunoscut ”.

Cu prejudecata „clarit ii i obiectivit ii” studierii tiin ifice a faptului religios, specialistul în biserica ortodox a Institutului înfiin at în 2008 (vezi nota a V-a din Isabela Vasiliu-Scraba, Un fals filosof al religiilor - Andrei Ple u- despre unul autentic: Mircea Eliade , URL http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-PlesuEliade10.htm) explic „nevoia de miracol” prin cauze sociale precum dependen a de TV i dorin a de „socializare” a pelerinilor cu pensii minuscule, raci i singuri în garsoniere „de la etajul zece” (Mirel B nic ). Deplângând „lipsa în România a sociologiei religiilor” pelerinul în interes de serviciu d de în eles c sociologia religiilor s-ar îndeletnici cu „tipurile mentale de fundamentalism”, dup exemplul directorului u preocupat în comunism de tipurile „mentale” ale recitatorilor lui Eminescu la Cântarea României, pe care B nic o invoc negre it în descrierea tipologiei unor pelerini la mormântul P rintelui Arsenie Boca. În opinia cercet torului, pelerinii gr suni „nu iubesc mersul pe jos”, de i omul ar fi „natural dotat pentru migra ie” (M.B). Dintro „slug rnicie demagogic ”, sau poate din naivitate, salariatul fostului ministru care în tinere e era comunist militant (vezi Scrisoarea lui Bata Marianov http://www.romanianstudies.org/content/2013/02/ marea-pacaleala-scrisoarea-lui-bata-marianov-catre-sorin-iliesiu/ , iar azi vocifereaz împotriva orelor de religie din coli, militeaz i el cot la cot cu directorul lui împotriva pred rii religiei în coli. Trimis s scrie asupra unei situa ii de teren cu experien a volumului despre „alunec rile fasciste” ale Bisericii Ortodoxe Române, el pare convins în pelerinaje conteaz „fundamentalismul”. Fiindc „radicalizarea cu nuan e fundamentalist militante” (M.B.) ar fi adus cu sine de „valen a de cod simbolic a sacrului” (vezi Mirel B nic , Pelerinul de autocar i viitorul ortodoxiei, în Revista „22”, edi ia scris a revistei ap rut în 14 dec. 2010; articolul ne pare ilustrativ pentru nivelul trat rii i pentru orizontul ideatic al autorului preocupat - pe linie de serviciu - de pelerinajele din România ; volumul s u din 2014 intitulat Nevoia de miracol a fost recomandat studen ilor de la Universitatea ie ean pe 13 oct. 2014, cu o zi înaintea pelerinajului la Sfânta Parascheva de însu i decanul N. Gavrilu , s nu r mân nici un dubiu asupra c rei „bisericu e” îi apar ine.). uit încontinuu de securitatea comunist a statului ateist,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

întâi la M stirea Sâmb ta de Sus, apoi la Mân stirea Prislop, la Bucure ti (la Biserica Elefterie cel Nou - unde l-a pictat în bolta altarului pe pruncul Iisus în haine de pu ria -, la Schitul Maicilor, la Biserica Boteanu), vreo apte veri la Biserica din Bogata Oltean , dou decenii la Biserica din Dr nescu i în final la a ez mântul monahal de la Sinaia, P rintele Arsenie Boca a fost omorât de securi tii care l-au b tut mai bestial decât obi nuiau ei s -l bat pe P rintele Bejan c ruia abia în decembrie 1989 i-au spus c „e liber” i nu se vor mai atinge de el (vezi pr. Dimitrie Bejan, Viforni a cea mare, în care aminte te i de întemni area P rintelui Arsenie Boca la Ocnele Mari i la Canal; Mirel B nic a condensat la durata „unui an de zile la Canal i la Ocnele Mari” toate arest rile abuzive ale P rintelui Arsenie Boca; salariatul „cronicarului plastic” Andrei Ple u (apud. Noica) a scris despre „fabricarea” Sfântului Arsenie Boca în Revista „22” din 14.12.2010). În urma acestei schingiuiri de la 79 de ani, P rintele tor cu duhul s-a s vâr it pe 28 noiembrie 1989, de ziua Cuviosului Mucenic tefan cel Nou, „a c rei mucenicie tocmai o pictase pe absida altarului din Biserica Dr nescu” (pr. Petre Vamvulescu).

De i sfin ilor li se poveste te p timirea pentru care au primit cunun de martiri, Î.P.S Lauren iu Streza (Mitropolitul Ardealului si mai marele Comisiei de Canonizare) spunea în 2010 la Centenarul rintelui Arsenie Boca organizat la Mân stirea Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus c : “despre sfin i, despre o personalitate [ca a rintelui Arsenie Boca] nu ne intereseaz câte ore, de ce i unde a fost închis”. Desigur, pe 25 septembrie 2010 p rerea sa era menit -mi taie mie avântul de a vorbi despre p timirile de o via ale Sfântului Ardealului pe care f enii îl picteaz în biserici al turi de sfin ii canoniza i. Falsific rile securiste menite s -i scoat bazma curat pe cei care au ordonat schingiuirea P rintelui Arsenie Boca le-am reg sit si în num rul omagial „Arsenie Boca” scos în 2004 de revista „Rost” a lui Claudiu Târziu, într-un articol atât de lipsit de discern mânt încât toate documentele oferite de cei interesa i s i ascund crimele cumulate aproape jum tate de veac erau prezentate ca revelând adev rul adev rat. În scurta mea interven ie de la Centenarul P rintelui Arsenie Boca (29 sept. 1910 - 28 nov. 1989) din Aula Academiei de cultur i religie din cadrul Mân stirii Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus am

Grigorescu -

ranc torcând

Anul VI, nr. 4(56)/2015

atras aten ia asupra modului cum în prefa a albumului Biserica de la Dr nescu (Deva, 2005, p. 11-13), îngrijitorul volumului a trecut o declara ie de anchet poli ieneasc drept Autobiografie a P rintelui Arsenie, f specificarea provenien ei, a a cum s-ar fi cuvenit (vezi înregistrarea http://www.youtube.com/watch?v=Zi0EOBC1HlY& list=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ ). Declara ia fusese dat dup arestarea ieromonahului Arsenie Boca pe când se afla la Mân stirea Bistri a (din Vâlcea) unde fusese invitat s in prelegeri. Textul Autobiografiei este postat i pe Wikipedia.ro, unde încercasem f succes (fiind blocat de wikipedistul „Alexandru Tendler”=MyComp) a-i trece provenien?a (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citit printre rânduri, on-line la http://www.agero-stuttgart.de/REVISTAAGERO/CULTURA/Wikipedia-ro%20citita%20printre%20 randuri%20de%20IVS.htm ).

Punând cap la cap ni te informa ii din surse diferite, ajunsesem la concluzia c eliberarea ieromonahului Arsenie Boca s-a datorat în vara anului 1945 Patriarhului Nicodim Munteanu (decedat în condi ii suspecte la începutul anului 1948), care a condi ionat prezen a preotului Burducea (Ministru al Cultelor) în Sinodul din 31 iulie 1945 de eliberarea preo ilor aresta i. Din p cate nu am reu it s duc ideea pân la cap t fiindc am fost întrerupt cu fraza: „despre sfin i, despre o personalitate [ca a P rintelui Arsenie Boca] nu ne intereseaz câte ore, de ce i unde a fost închis” (Î.P.S Lauren iu Streza).

Din dosarul de Securitate (contraf cut în partea lui final ) i intrat în aten ia unor cercet tori (de o stupefiant credulitate) s-a mai fotocopiat prima pagin dintr-o a doua declara ie semnat pe 23 iulie 1945 care îns n-a mai fost scanat în întregime, spre a se vedea ce informa ii mai fuseser smulse în urma torturii. La Centenar, neputând vorbi despre „re?inerile”, adic arest rile abuzive ale „ctitorului de frunte al Filocaliei române ti” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Din culisele traducerii Filocaliei, în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul VIII, Nr. 7-8 (80-81), iulie-august 2014, p. 15, care se poate citi i la URL http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-TraduFilocalia5.htm din pagina web www.isabelavs.go.ro) i nici despre perioadele de încarcerare (pe care „naivii” le prezint cumulat, de genul: „a fost în total închis cam doi ani”, cum - pe 3 noiembrie 2014, ap rea în site-ul datând din 2011 www.fericiticeiprigoniti.net/arsenieboca/ , unde nu se specific câte sute de mii, sau milioane de români, au avut „fericirea” de a suporta bestialit ile anchetelor si regimul de exterminare din deten?iile comuniste), n-am ajuns nici la p timirea final din care i s-a tras P rintelui Arsenie Boca moartea martiric din 28 noiembrie 1989. În cele cinci volume de m rturii din ara F ra ului (Ed. Agaton, ra , 2004, 2005 i 2008, 2011, 2014), ing. Ion Ci mileanu insereaz povestea schingiuirii de c tre Securitate a „c lug rului iconar” Arsenie Boca la 79 de ani, cu precizarea c despre moartea sa martiric vorbeau pe optite to i cei veni i în 4 decembrie 1989 s -l conduc la M-rea Prislop pe ultimul drum. Relatarea despre b taia securist în urma c reia a murit la Sinaia Sfântul P rinte Arsenie este citat din primul volumul de rturii din ara F ra ului..., de scriitorul Dan Lucinescu în cartea sa (binecuvântat de Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului): „P rintele Horia, care locuia la mic distan de p rintele Arsenie, tia de întâlnirea pe care o avusese, cu înalte personalit i, cu pu in înainte de a fi omorât. La întoarcerea de la acea întrevedere, ma ina în care se afla a fost somat s opreasc de tre doi securi ti (...) care l-au dat jos bruscându-l i b gându-l în alt ma in ... Un caz similar s-a petrecut în Polonia unde p rintele Popeiu co a fost ucis de doi ofi eri de securitate cu pu in timp înaintea c derii comunismului” (Dan Lucinescu, rintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, Ed. Siaj, Bucure ti, 2009, pp. 112-113).

Povestea mor ii martirice a p rintelui Arsenie Boca (publicat de mine în anul centenarului na terii P rintelui Arsenie Boca, în octombrie 2010 în revista „Arge ” din Pite ti, unde am redat inregistrarea P rintelui Pantelimon Munteanu din 2007) poate fi citit i

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

într-un volum al preotului Petre Vamvulescu: „El nu a murit numai din cauz c a fost iradiat... Vreau s fac o nou descoperire de care am fost în tiin at: v zând c P rintele Arsenie s-a ridicat din moarte, i-au dat ultima lovitur fatal . A fost dus în p durea de brazi de la Sinaia i r stignit. I-au înfrico at i pe cei ce au aflat, ca s nu spun adev rul, i s-a l it minciuna aceasta, c P rintele Arsenie a murit nu mucenice te, ci de boal ” (pr. Petru Vamvulescu, Via a lui Arsenie Boca - Fapte inedite, Ed. Artemis, Bucure ti, 2014).

Dar iat ce spunea în 2007 c lug rul Pantelimon Munteanu (n.

10 nov. 1920) care a fost la Sinaia când a agonizat i a murit P rintele ieromonah Arsenie Boca, prorocul care a prev zut c dup moartea sa „ ara va lua foc” [duhovnicesc] de la Prislop: „În 1989 p rintele Arsenie spunea celor apropia i: «nu m mai vede i în curând c tia m termin ». În ultimii ani celor de la conducere le era foarte team de p rintele Arsenie. Era inut în satul Dr nescu iar intr rile în sat erau p zite zi i noapte de Securitate (...). Ultimele momente i le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neap rat s scrie i asta. Am fost la el împreun cu p rintele Dometie care a fost inut acolo mai mult de o s pt mân . i nu i-au dat voie s vorbeasc cu el. Maica de acolo ne spunea c e la Dr nescu. P rintele Arsenie avea îns un c el mic, flocos, negru. Unde era p rintele, acolo era i elul. Când am v zut c elul, mi-am dat seama c este acolo. În cele din urm ni s-a spus c este bolnav i c nu poate vedea pe nimeni.

I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare... Dup trei zile ni s-a spus c a murit p rintele. L-au adus i era a a cum era: TORTURAT i CHINUIT. Se vedea la degete i la fa faptul c a fost torturat.

Eu am fost la înmormântare i am v zut: unghiile de la dou degete îi erau pur i simplu zmulse... Toate acestea s-au petrecut pentru c a prezis c derea i moartea lui Ceau escu. Nu mi-e fric s spun aderul, chiar dac unii mai vor s ascund acest lucru. Pute i fi i un om trimis de cei care l-au torturat i acum vor cu orice pre s ascund adev rul. Eu spun adev rul pe fa , pentru c mul i îl tiu, dar nu îl spun” (P rintele Pantelimon Munteanu, M-rea Ghighiu, 2007).

Transcrierea spuselor p rintelui Pantelimon Munteanu figureaz ca interviu luat la M-rea Ghighiu în toamna anului 2007 de Claudiu Târziu, directorul Revistei „Rost”. Numai c spusele dinspre sfâr itul interviului pe care le-am citat mai sus au disp rut ca prin miracol.

Noroc c le citasem în articolul meu Moartea martiric a P rintelui Arsenie Boca, un adev r ascuns (publicat în rev. „Arge ”, Pite ti, oct. 2010 i în rev. „Asachi”, Piatra Neam?, Nr. 11 (247), dec. 2010, p.6 ). Difuzarea aceluia i text în mai multe reviste tip rite în ar este o palid încercare de a contracara cenzurarea „oficial ” prin omiterea numelui meu în c ut rile online de c i la Biblioteca Na ional , i de la alte biblioteci bucure tene, în Dic ionarul presei, în compila ia dup criterii „vladimir-tism nene” scoas de Editura Muzeului Literaturii Române i intitulat pompos Enciclopedia Identit ii Române ti, sau prin volumele în care Biblioteca Na ional indexeaz (pe s rite !) articolele din publica iile periodice (în 2011 i 2012 reinând cam un sfert din ce-am publicat în acei ani, http://www.bibnat. ro/dyn-doc/publicatii/). În final ar mai fi de remarcat ceva: când se îndr zne te a se ignora consemnul t cerii asupra martirajului P rintelui Arsenie se invoc imediat „lipsa documentelor” (de Securitate?) care s ateste schingiurea P rintelui de c tre securi ti la 79 de ani, „subiectivitatea” martorilor care au îndr znit s mai spun ceva, precum i „lipsa de credibilitate” a m rturiei celor care au povestit ce au v zut cu ochii lor la înmormântarea P rintelui Arsenie Boca.

Ca s -mi publice în octombrie 2010 acest articol despre p timirea Sfântului P rinte o revista literar din Ardeal mi-a cerut „o documenta ie mai vast ” pentru c textul ar „con ine prea pu in documenta ie, m rturiile prezentate par subiective i pu in credibile”. La astfel de observa ii oricine s-ar putea întreba: de ce o revist de literatur la citirea textului meu scris în toamna anului 2010 i intitulat Moartea martiric a P rintelui Arsenie Boca, un adev r ascuns la

31

Centenarul s rb torit la M-rea Brâncoveanu devine brusc preocupat de probleme juridice, precum credibilitatea martorilor, documenta ie care s ateste un fapt constatat dup producerea sa, etc. În ce m prive te, r spunsul l-am aflat chiar în cuprinsul revistei „Discobolul”, la citirea urm torului pasaj decupat de redac ie din lucrarea de licen a lui I. Gînsc tip rit la Teognost, Cluj, în 2002: „Se fac fel de fel de vorbe, aprecieri de c tre oameni necompeten i, de c tre oameni care nu tiu realitatea i care vreau s îl pun pe P rintele în aten ia altora. C a vorbit cu Ceau escu, c i-a spus lui Ceau escu va muri, i nu tiu ce…Nu-i adev rat! Sunt ni te lucruri care nu s-au întâmplat i pe care le inventeaz oamenii” (Teofil P ian, rev. „Discobulul”, Alba Iulia, oct.-nov.-dec., 2010, p.274).

Ca s fie repetat i r srepetat aceast variant oficial , nimeni nu se îngrijoreaz de lipsa documenta iei, sau de subiectivitatea ei.

Si nici de lipsa de credibilitate a unei m rturii prezentate de acel nev tor care acuzase pe nedrept de p catul mândriei un om smerit.

Chiar dac este f îndoial subiectiv , p rerea extrem de mediatizat a arhimandritului Teofil P ian este citat în mediile universitare ca singura p rere obiectiv .

Dac apare cam stranie t cerea „oficial ” asupra mor ii martirice a P rintelui Arsenie Boca (probabil spre a nu se vorbi de comanda Securit ii care a decis „aten ionarea” prin b taie a b trânului preot Galeriu în vara anului 1989, maltratarea bestial a P rintelui Arsenie în noiembrie 1989, i schingiuirea teologului Tudor Popescu sau a scriitorului Ernest Bernea la 80 de ani), înc i mai ciudat este colportarea în tot felul de volume a unei biografii lacunare a P rintelui Arsenie Boca unde nu se detaliaz perioadele de întemni are i anchetare a unui om care la via a lui a avut doar dou „pete pe haina de nunt ”, dintre care o pat i se tersese chiar înainte de p timirea de vin prin temni e politice.

Bibliografie: 1. Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Dr nescu i o profe ie a rintelui Arsenie Boca, http://www.romanianstudies.org/content/2011/03/ miracolul-bisericii-de-la-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ 2. Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu i P rintele Arsenie Boca, http:// www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-siParintele-Arsenie-Boca.aspx 3. Isabela Vasiliu-Scraba, Legile P rintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSLegiArsenieBoca7.htm 4. Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh i viziune filozofic , sau P rintele Arsenie Boca i Nae Ionescu, http://www.romanianstudies.org/content/2013/ 01/parintele-arsenie-boca-si-nae-ionescu-vedere-in-duh-si-viziunefilozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/ 5. Isabela Vasiliu-Scraba, Parintele Arsenie Boca, Zorica La?cu si Nichifor Crainic în culisele traducerii Filocaliei (I-IV), http://fr.scribd.com/doc/ 230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia 6. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citit printre rânduri, http:// blogideologic.wordpress.com/2013/06/02/isabela-vasiliu-scraba-wikipediaro-citita-printre-randuri/ 7. Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a P rintelui Arsenie Boca http://www.nord-literar.ro/index.php?option= com_content&task=view&id=998&Itemid=46 8. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc nescu i al i c rturari martiri ai temni elor, publicat în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr. 2 (105), febr. 2012; h ttp://w ww 2 .n ord-literar.ro/index.ph p?option =com_ con tent& task=view&id=1155 9. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a c ilor, sau Despre lipsa individualiz rii anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, http://fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStr Mantuleasa 10. Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca-P ian” din seria Eliade-Culian’ ?i Noica-Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18, sau http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html , ori https://fr.scribd.com/doc/246393473/IsabelaVasiliuScrabaBocaParaian EliadeCulianNoicaLiicean .

11. Isabela Vasiliu-Scraba, De vorb cu P rintele Arsenie Boca în Pangarul de la Cheia, on-line http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-Arsenie BocaPangar.htm .

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Petru HAMAT

Decuparea „vislandei” @într-un @întreg al imperfec\iunii Romanul Veronic i Balaj, Cina lupilor, publicat la Editura Cronica, Ia i, 2013, se constituie într-un puseu tensional, în substratul fic iunii, din care transpare fatalitatea reîntoarcerii la matricea unui întreg al imperfec iunii, o pseudo-fiin are în toposul magmatiz rii în „vislanda” tr irii, într-un ab initio al eternei a tept ri. Este o carte-m rturie a unei perpetue muta ii în con tiin a i subcon tientul fatidice ale unor evenimente ce suprapun noua orânduire, comuni tii, imaginii lui Stalin în rol de guvernator al fic iorealit ii, reîntoarse la tr iri în universuri f ie ire. Este o stratagem a plas rii într-un topos al încerc rilor travers rii identit ilor plurale, necunoscute i absurde, a sentimentul erotic, aproape necalificabil, tors în aceea magm fluid a decup rii unui nou ambient. Întregul demers al istoriei, ce se sustrage actului social, se justific într-o transparen permanent , mereu reiterat de vicisitudinile lumii inversate, a unui logos al ermetiz rii for ate, al iluzion rii - c utarea a ceva ce se materializeaz în inten ie, tratamentul Adelei, vie ile prelungite în absurd ale celor supu i arderii i trecerii, filimone tii, personajele auxiliare - în interiorul aceluia i „continuum”. adar, Veronica Balaj propune un artificiu estetic plurivalent, din care reiese subtilitatea „l untriciz rii”, Adela în rela ia cu Victor, o profund strategie de inversare de roluri

i tr iri, o suferin recognoscibil în acea „ars doloris”, fecundat i sus inut de imaginea Îngerului, c ruia i se substituie forma i sensul altei lumi, cea din care transpare tânguirea, prima etap în infernul arderii interioare. Acesteia i se adaug corpusul imaginativ al lui Filimon, primarul Ivandei, în raport cu noua orânduire, alt element al travers rii cortinei spre luciditate i act al reeduc rii pe calea undelor scurtcircuitate, un joc al socieii, aflate într-o prelung pauz de respira ie, dar i Marta în a teptarea îndelungat a acelui Sasu c ruia i s-a d ruit, un focar al erotiz rii ce pâlpâie necontenit în toposul unei „visland ri” a tensiunii. Este o tensiune ce se sustrage violen ei, r mânând un simplu act de îndeplinire a solu iilor închiderii în aceea i arc a r mânerii în spa iul neîntin rii dinamice i reflexive. Întregul divide starea unei imperfec iuni a absconsului, a travers rii unei cortine a dezumaniz rii, a tr rii i a obsesiei, a m tii care produce efectul de necontrolat al sciziunii, al acelei despic ri tragice a fiin ei. Fiin a din iluzia spa ial i temporal a acordului cu starea prim a tr irii i a existen ei, din corpusul abstract al „vislandei”, se devine într-un spectacular al imanen ei, al acelei „gâtuiri” a umanului prin subterfugiul în transcendent. Imginea ardent a fiorului ce cuprinde cuplurile în formare ori deformare, Adela-Victor, Marta-Sasu, mai apoi Eugen, Victor-Ana ori Geta, Jorj - medicul în devenire i omul de care se leag speranele filimone tilor - Silvia, actri a ce se caut în vraja propriilor transparen e, într-un mimetism imperfect, este încurajat de logosul mut, ce se constituie prin apropiere de focusul cupidonian al împerecherii prin absen a celuilalt, prin curajul de a pendula între timpii ermetici ai existen ei.

Universul lichid al „vislandei” devine carcera fluid a unui „pattern” obsesiv, de care se desprinde arca unei arte impersonale, acea fug spre întregul imperfec iunii, pentru discursul romanesc une te i denume te paralaxa unei becketiene a tept ri ori a stritului unui Munch, dezl uit în argumentarea unei situa ii împlinite în fiorul „de profundis” al jocului cu fiin rile, reg site în vidul existen ial, precedând taina unui destin dezrginit în societatea incapabil s perceap

i s justifice delirul lumilor de jos, uvedenrode barbiene, mereu arse, mereu întâlnite într-un vid al terorii i al tanaticului: „Ar vrea ipe, s urle, s fug ... Spaima gâfâie ca o fiin h ituit . I se cuib re te în sim uri, îi blocheaz respira ia. Nu strig , nu fuge.” Metafora terorii ascunde con tient imaginea superbiei carcerale, figura-cadru a haitei constituie element al straturilor întunericului, al acelei obsesive reduceri la t cere a presupu ilor du mani ai noii orânduiri, fals act de iluzie într-un imaginar al insuficien ei pansive, al remodel rii dup reguli din afara spectrului ce une te, ci nu descalific , vulgarizeaz starea, tr irea i societatea. Fictiv, sensul istoriei Veronic i Balaj urmeaz cursul firesc al obiectului estetic al unor reguli topite în neantul de nep truns, necenzurat, vulgar, maladiv, substituit magmei întregului, acelei spaime de dinaintea extinc iei - predispozi ia Pasionarei pentru o str fulgerare de idei i apropieri de organic, acea luminozitate a chipului în fa a mor ii anun ate, veridic element al acupl rii fictive cu fiin a-umbr a Îngerului, Adela ce tr ie te sentimentul renun rii, al abandon rii, al rupturii de fiin a sa dubl , acel Victor mereu neastâmp rat i nereflexiv în deciziile sale.

Finalul, ca form a sfâr itului unei supradimension ri a eului fugar pe spi ele unei ro i universale aflate în etern a teptare a unui r spuns în sintagmele necunoscute ale lui „savoir connaître” sau „savoir faire”, în fapt, este o reiterare a debutului, în forma sa translucid i transcendent , surprinde o fugitiv imagine a omului bacovian ce începuse, e drept, într-un loc i timp imperceptibile, s vorbeasc singur. Este momentul de ruptur de clasici i trecerea spre o alt etap , aceea a sugrum rii verbului dinamic, prin toarcerea în prezum ia de nevinov ie, de c utare i de redevenire a fiin ei prin fiin a îns i, o transpunere într-un silogism al necuvânt rii. T cerea constituie elementul ce une te cele dou patrii-matrice ale rotirii în acela i cerc al necuprinderii, astfel, Adriana i Jana, cele dou fiin e unite patern, desluesc taina Pavilionului nr. 2, a sanatoriului, amalgamul de inciden e euforice ale eroilor gravi, lumino i pe de-o parte, indeci i, agre-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sivi, pe de alt parte, într-o etern „visland ” a încerc rilor e uate, de fiecare dat , de a ie i la suprafa , de a evolua spre o alt etap , un alt drum invers spre locul unde totul se preface - Ivanda altor vremuri - gest, mimic , sens, art , iluzie ori deziluzie se reflect în oglinda spart a noii societ i, a noilor oameni. Comunicarea „unchiului Tavi” cu cele dou tinere, una urma a Adelei, cealalt doar a lui Victor, se realizeaz printr-un joc de flashbackuri ale acestui modern Caron, prin apele tenebroase ale iluziei, ale c derii din lumea absurd a dedubl rii m tilor.

Rotirea în interiorul unui foc este pauza de care e nevoie înainte de plecarea în acea torie ce urmeaz a descoperi lucruri precute, violente prin identitatea deconspirat a fiec rui erou, totul nefiind altceva decât o balan ce poate sau nu s cânt reasc închiderea în acela i spectru al transform rii.

Jana, personajul al c rui nume nu-l putem decât b nui, a-l identifica înseamn a transcende sfera unor jocuri cu vocile trecutului, împreun cu Adriana pornesc într-un drum în r sp r spre focarul f ie ire al patimilor un patos social - sfâr ite în tr ire, în fic iune, în realitatea ce conjur , înc din debut, marea taina a cinei lupilor. O cin din care se serve te lupoaica - animalul-conduc tor al haitei, acel alfa ce se desprinde de strategii pentru a irumpe în spectacular, în acel spectacol al înscen rii, departe de ardere, ci arzând asemenea unei tor e în modelul sentimentului i al percep iei, al regândirii i al fatalit ii: „Se închide un cerc din care ies cam pârjolit . De fapt asta am riscat. S fiu în miezul ro ii, ca un disc de foc.”

Imobil, cuprins într-o dinamic a rotirii într-un joc cu m rgele de sticl , eroul feminin al Veronic i Balaj - Adela - r mâne s intuiasc , s interac ioneze i s supun judec ii actul îndep rt rii de cuvânt i Crist, într-o und luminat , un son al rupturii de lumescul fluid, printr-o curgere spre tenebra fic ional a realit ii impersonale, acide, imorale: „Un urlet str punge noaptea. Rânjetul jivinelor sfideaz întunecimea. Lupii se reped într-un mar frenetic. Orb. Apoi se dep rteaz . Devor tenebra.” Urletul din „l untricitatea” absconsului este redimensionat în universul ce se stinge sub ochii cuget tori, intimida i, întreb tori ai personajelor, astfel, transcenden a, într-un imaginar al aproape-departelui, se suprim în elementul adiacent cinei lupilor - prefigurarea i configurarea imaginii-c u, un „homo homini lupus”, recognoscibil în gesturile, dinamismul i reflexivitatea degradante ale noii orânduiri. Dac omul este lup pentru om, atunci identitatea eroilor justific pe deplin societatea ce acoper sinele prin sinele decadent, prin iluzia ce devine realitate co mardesc , specificul istoriei Veronic i

Balaj este un mulaj pe chipurile neîn eleg toare ale celor care ac ioneaz în baza unei disfunc ionalit i, a unor legi ce transcend provocarea, venind replic la un „gestus” ce ascunde p catul de a fi renun at la un dat divin - fiin a îns i este insuportabil de fiin a ce sacrific dublul. Victor ac ioneaz prin prisma strategiilor de a extermina psihic i fizic fiin a „sui generis”, acesta nu doar c vine s comit un act iresponsabil, ci este vinovat de t cere, de ru ine, de act agresiv, prin care primarul Ivandei, Filimon, precum i fratele lui, sunt supu i unui purgatoriu, unor înl uiri de umbre, ce nu contenesc a arde în interior, în „anima” aceea înc fecundat de team , de frica logic a înc ân rii de a r spunde i a- i asuma fapte neadev rate.

A striga în anterioritatea ori în posterioritatea fic ional înseamn a elibera „daimonul” extinc iei, filimone tii sunt supu i unei continue despic ri în pseudo-fiin e prin recunoa terea identit ii, întregul focar al iluzion rii, al speran ei, este surprins între credin i t gad , eroii-martori nu sunt elibera i de traversarea cortinei iminente a înscen rii unor evenimente ce se grupeaz unui fior suspendat, pentru c Adela, Victor, Marta, Sasu, Eugen, Ana, Geta, primarul Filimon, unchiul Grigore, Jorj, Pasionaria, Natalia, Safta ori Samson, sunt personaje lichide ce se curg spre alteritate, ele nu fiin eaz , ci se las fiin ate prin imagini, prin jocuri periculoase cu nelini tea i ini ierea în tanatic a Îngerului, pe acea cale a undelor neauzite, neîn elese. Fiecare pas al lor este un pas mai aproape de decuplare de la identitatea-mam , de la acea asociere de st ri tensionale, urmate brusc de c deri în alte tr iri în lumea inversat , acel râs i plâns sucomb în marea suferin , anume, izolarea departe de cei pe carei recuno ti drept fiin ele-jum tate ale cuplului ideal. P sirea lumii colorate în umbre din ce în ce mai închise, mai neîntregite, înseamn o alt cin de tain , acolo unde lupii devoreaz hrana - omul cu chipurile i gesturile cele mai nejustificate, mai prea f de transparen - ceea ce r mâne în afar este acel „punct terminus”, acea materie din care se nasc, se creeaz triunghiurile estetice ale trecerii spre aripa protectoare, rece, înghe at a trânului Înger, totul într-o dispozi ie ce une te corpurile ini iate, într-un biblic gest de apartenen la un model - un Crist sacrificat prin h ituirea lupilor înfometa i.

Triunghiurile estetice ale animalelor de prad - pofti i la festinul regal, cina de pe urm de dinaintea trecerii în marea tain a memoriei istoriei - sunt în romanul Veronic Balaj nuan e ale unei singulare matrice-mum din sfera înscen rii, totul este o vast scen , arestarea i închiderea în spa iul ermetic al tenebrelor a Adelei - tenebra-sufletului supus unei suferin e plurale i organice, erotice i

33

umane -, cea a lui Filimon - tenebra-închisoare, acolo unde întregul devine imperfec iune a decup rii în traumatizantul episod al rupturii de identitate. „Vislanda” devine utopia imperfec iunii, prin fiecare pas ce apropie personajele de ruptura final de fiin a pansiv , de acea str fulgerare de lumini incolore i insipide, de atingeri ale Îngerului, întregul demers romanesc este o reflec ie asupra unui cântec prelung al dezm rginirii, prin care cuplurile ori eroii de moment, confuzi, magmatici, fluizi, indeci i, se însufle esc din cristicul sens al continuit ii, al mor ii i al revenirii la starea uman , tensional , ra ional . Schematismul decup rii „vislandei” se subîn elege în construc ia rela iilor ce se autoimpun prin cunoa terea actului fiin rii, astfel, AdelaVictor, Marta-Sasu ori Eugen, Jorj-Silvia, unchiul Grigore-m tu a Natalia, primarul Filimon-Pasionaria, se definesc într-un iluzoriu spectru al c toriei „à rebours” spre cina t inuit , acolo unde d inuie spaima, teama aceea n scut din superficialitate, din lipsa unui ra ionament, în care s transpar claritatea, acurate ea unei istorii încercate cu eroi încerc na i, în contrast cu profunzimea i materialitatea pasiunii.

Moartea Pasionarei, mai apoi a Adelei i, în finalul jocului cu ursitoarele unui destin denun at în dinamic i reflexivitate, o a teptare prea prelungit dincolo de margine i sens, de utopia transpus în social a figurii unui Stalin necunoscut oamenilor a eza i, neînvin i decât de curgerea lini tit a timpilor rotindu-se pe spi ele unei vie i liniare, a primarului Filimon, semnific lupta dus în spatele t ieturii i a mu turii veninoase, este împlinirea în tanatic a unei dorin e - reeducarea a luat sfâr it, timpul pasiunii neînfrânte, al pove tii f cusur i al destinelor aplecate peste condi ia fiin ei-tutelare ce s-a întrupat din „anima” matricial . Verbul ce taie în marasmul iluziei i al încerc rilor, configurate în corpusul-construct al fic iunii argumentate în acea sintagm plurivalent a unei „axis mundi”, Bârnova-Ivanda, nuaneaz o simulare a acelui dang t al curgerii lui „fugit irreparabile tempus”, în timpii fatidici ai desp irii de „animus” i „anima”.

Nunta Adelei cu Victor, perchizi ia la sediul prim riei, apoi cea fizic a celor doi Filimon, cerea i lipsa de reac ie a acelui Victor p rta la actul de reeducare i reprimare social a celor care erau împotriva noii orânduiri, estomparea comunic rii dintre Sasu i Marta, cel dintâi plecat în armat , boala Pasionarei, apoi a Adelei, deten ia tat lui acesteia, desirea lui Jorj de universul s u, de leg tura de sânge ce se întrupeaz din ce în ce mai greu în str in tate, precum i imaginea doctorului Mare , imposibilitatea lui de a învinge în lupta cu „daimonul” c derii în abisul f

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ie ire, constituie puncte inverse pe harta tenebrelor romanului - întregul imperfec iunii se devine într-un alt cursor pe pânza superficial i greu încercat a transfigur rii, a transcenden ei, a abisalit ii fecunde i profunde, o cin a lupilor din care se hr ne te un alfa al reconfigur rii identitare.

Cartea Veronic i Balaj se consum întrun întreg al imperfec iunii „vislandei”, acolo unde „niciundele” construie te starea existen ial a unei rupturi de mumele unei lumi interzise sau ce se interzice prin renun are la propriul destin, în fapt, este acceptare a sor ii prin stoarcerea pân la epuizare a vie ilor celorlal i, moartea nu este decât actul final, acea poman aruncat în r sp r jivinelor, totul pref cut i prefabricat, pentru c a a îi st omene te animalului, devenit peste noapte asupritor. Istoria este form a despic rii fiin elor, este dezm rginirea ce ascunde în culori pale lumea inversat a „vislandei”, pentru c întregul nu poate fi decupat decât în interiorul a ceva ce „magmatizeaz ”, ce se însufle te, se întrupeaz i se întruchipeaz din starea de tensiune, demonstrat de impunerea i acceptarea unor noi reguli dup care se joac i judec fiin a. Cina lupilor este povestea în toposul organic al celor priva i de libertate sau l sa i s i imagineze împ carea cu sinele în spatele vocilor ce denun deziluzia, acea „ars doloris” ce nu poate fi câ tigat , pentru c atitudinea i gesturile celor care ac ioneaz r mân undeva în exterior, în spa iul ce nu poate fi cuprins, ce deconstruie te imaginea p ilor unui întreg, fie prin dedublare, fie prin suspendare în lumile de jos ale a tept rii - o arip de Înger s acopere trupescul, sufletul gol pe din untru: „Era dedublat. O parte din el mergea spre fiin ele misterioase venite din obscuritatea înconjur toare. O alt parte se strângea pref cându-se într-un ghem fierbinte. Oricum nu se mai recuno tea. Era i înfrico at de fiarele devoratoare, dar sim ea totodat i o fr ietate cu lupii. Era i om i lup. Jum tate om, jum tate lup. Cel pu in în sim ire. Plutea într-o fantasm acoperitoare.

Chiar îi pl cea s se cread în alt parte decât pe locul tiut. Se l total în voia delirului. rea c-a pornit spre apa întunericului atras de ochii fosforescen i ai jivinelor. Era acum din aceea i stirpe cu ele. Url din r runchi.

Pân la epuizare.” O poveste a omului cu chip de animal de prad , o rostire de logosuri, desc rnate în „vislanda” t cerilor, mereu private de identitate, o iluzie a umilin ei i c derii în genunchi a celor deveni i, peste noapte, umbre ale rug ciunii, dincolo de t gad , dincolo de fe ele tragice ale istoriei, rescrise prin agresivitate, nerecunoa tere, neadaptare, a teptare a mor ii cu chip de înger.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Marian HOTCA

Poem mistic În noaptea sideral c-o mie de nebuni, ina s-a rugat în punga somnoroas Eu am b ut i perl , i am mâncat c rbuni, Din spuza cu gândire fervent , o eloas .

Poem mistic

Gonji mai hâltave ca d raba de sl nin Vegheau rânta uri din oale urluite, În ceaun parc-a crescut sur lumin Din ap , sare i boabe pric jite.

Ce sfânt eram odat , prin gr din , Eram berbec p scând gr mezi de varz i-aveam i coarne grele de lumin i Dumnezeu m-avea mereu în paz .

Mi-e plin clipa cu sosuri vechi de ceap i de licori cu glasuri moi i îngere ti, i maglavaisuri etern lungite cu ap po i mânca mai bine bucatele rege ti.

Dar azi când sunt o alt vag entitate Tot smulg mistere crude din gr dini; i-a tept doar timpul plin de r utate -mi schimbe mâinile-n tulpini.

Iubesc absurdele buc rii de var Cu mu te-o mie i-o sut de t uni, ci tot mâncam în fiecare sear Doar m ligi vârtoase f cute pe c rbuni

Sub pleoap vreau s in numai rân , Iar râmele s treac în ir indian, Mugind prin pielea mea alb , p gân , strig -n vremea oarb an de an.

i tot visam o velit varz pârg lit Ce-mi str pungea retina cu bota de m rar, Iar sosul dulce eu îl strângeam în pit i îl ineam în gur ca oul în cuibar.

Iar mai târziu, un os suspect de var, Se va topi în plâns divin de ceap , sându-m ca grâul muced în hambar Ce-a încol it sorbind umila ap .

Psalm culinar

Poem mistic

Mi-e dor de pancove clocite în râncedul oloi i de pl cinte fr mântate un ceas în soare; Ori de coclinte-ncinse-n sâlvaizuri moi Ce te îmbie cu iubire i trândav r coare.

scut-am m ligi din muced f in i am nutrit i porci, i câini, i obolani, Din întuneric eu am z mislit lumin i din cuvinte crude numai trei golani.

La mesele noastre îngeri str vezii suspin n-au mâncat în rai, m car o dat , O pancov umplut cu fraged lumin -o rumen scovard cât scândura de lat .

Mi-s oasele de var i se topesc în soare Aud nisipul orb cum tremur în mine i visele uscate primesc surd culoare În holda mea cu îngeri i serbede suspine.

Tot plâng cu lacrimi crude de unsoare, Îngerii cu aripi somnolente de harbuz, Pe aureol le doarme o floare de cicoare Smuls doar seara din ceruri, pe ascuns.

Voi sta ca pâinea cald -n lung a teptare Cu ruga-mi fr mântat -n albe rug ciuni: m aud sângele infect, în disperare, Cum tot renasc în propriile-mi minuni.

Mi-e dulce tinere ea mâncând vis ri agreste La b trâne e în veci n-am s m gândesc, Voi a ipi prin jum ite labo e celeste i voi muri cu tine chiar de-am s tr iesc.

Voi smulge azi i caznele din r cini Acum când se apropie mâine seceratul i-mi voi zidi doar duhul între m cini Ca s -l z resc de jos - pe Preaînaltul.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Mihai P~STR~GU{

„Anotipurile iubirii” @în lirica de dragoste la Nina Gon\a Lecturând volumul de poezii Toamn îndr gostit , semnat de Nina Gon a, ap rut la Editura PIM Ia i, 2015, se reconfirm ideea autoarea are un stil de crea ie simplu i direct, despov rat de subtilit i semantice care s -i obnubileze sensul. Stilul s u este mai degrab un joc ludic în care ideile i sentimentele sunt exprimate într-o curgere natural i fireasc , în care figurile de stil i construc ia tehnic a versului sunt în raporturi de complementaritate. Exprimarea concis i elegant în limitele simplit ii, confer poemelor for liric i capacitate persuasiv . Tot arsenalul de mijloace poetice este utilizat cu abilitate de poet pentru a sublinia dimensiunea major a temei dragostei i a for ei acesteia de a genera con inutul vie ii sociale i frumuse ea acesteia - frizând ideea augustinian c «dac dragoste nu e, nimic nu e». Încercând s surprind o defini ie a dragostei, dar neg sind una satisf toare din cauza variet ii în spa iu i timp a fenomenului, cât i al particularit ilor individuale ale iubirii, poeta este convins c dragostea se înscrie în zona fenomenelor enigmatice i incognoscibile, motiv pentru care o plaseaz în sfera misterului ca pe ceva luciferic.

Nina Gon a nu se complic cu teoriile metafizice ale fenomenologiei dragostei, i nici nu ar avea cum s-o fac , de i prin intui ia sa surprinde i confirm aderen a la concluziile psihologilor, filosofilor i esteticienilor privind particularit ile fenomenului. Poeta este preocupat mai mult de latura pragmatic a poeziei, de capacitatea limbajului poetic de a vehicula sentimente i tr iri afective generate de experien a iubirii, de a transmite senten e morale cu caracter imperativ în volatila zon a iubirii. Poeta prive te iubirea ca pe o necesitate, deopotriv , natural i spiritual , în care cei doi parteneri alc tuiesc un binom generativ de valori. Sistemul filosofiei sale de via se construie te pe iubire - ca un leit motiv în crea ie i ca un dat natural fiin ei umane, dar ca poet este mai aplecat spre a demonstra frumuse ea i utilitatea iubirii.

Poeta Nina Gon a pledeaz , atât direct cât i indirect, pentru validitatea concluziilor la care au ajuns marii în elep i ai omenirii privind tema iubirii: filosoful Platon cu Dialogul Bancheul, unde sunt amintite pentru prima dat la nivelul Antichit ii europene personaje simbol ca, Erosul i Daymon, ultimul ca un interpus între fiin a uman i divinitate; în perioada timpurie a Evului Mediu, Aureliu Augustin cu ale sale Confesiones, în care, într-o cheie cre tin , vorbe te despre iubire, clasificând-o pe patru domenii: iubirea de lucruri, iubirea altor persoane (iubirea aproapelui), iubirea de sine i iubirea de Dumnezeu. În modul cum se apropie de explicarea fenomenului dragostei, poeta se apropie de trubadurii cruciadelor, dar i de viziunea lui Freud i a psihologiei contemporane. Se agreeaz ideea c iubirea este un fenomen psihic de atrac ie, mai mult sau mai pu in electiv i tainic , dintre dou persoane diferite, simbolizat vizual printr-un copil înaripat, numit Amor sau Cupidon - în variant latin . Traseul de la binomul polar masculinfeminin, cu caracter de lege universal din domeniul biologiei, la unitatea social de tip superior - familia, sau parteneriatul de cuplu - cum e definit contemporan, în care cei doi

poli indisolubili se condi ioneaz reciproc prin iubire i comunitate de idealuri, este subîn eles i marcheaz poezia Ninei Gon a pe tot parcursul ei.

Integrând nucleul filosofic al viziunii sale despre iubire, într-o poetic proprie, Nina Gon a apeleaz la similitudinea dintre anotimpuri i vârstele sau etapele iubirii dintre oameni. Pentru poet toamna - anotimpul cel mai consistent i plin de frumuse e conferit de simfonia culorilor i bog ia roadelor este ales ca simbol al frumuse ii iubirii mature, împlinite i bogat în reverbera ii poetice. De i este cunoscut c toamna î i exprim frumuse ea printr-un act general de degradare treptat , pentru autoare conteaz efectul i nu cauza. Paralelismul dintre cei doi termeni ai compara iei, toamna i via a uman , utilizat de poet este relativ. i îndr gostirea sau iubirea de toamn are coresponden e naturale, exprimate cel mai ades prin nostalgii. În poezia Dor, din volumul invocat, autoarea aso-ciaz dorul i teptarea de ceva de care este frecvent lipsit - exprimând o stare de nelini te la diminuarea con inutului vie ii normale, dar de care, totu i, autoarea î i exprim satisfac ia mai poate zâmbi. «Eu pot zâmbi mereu.../ Când negura absoarbe soarele pe cer,/ când luna se ascunde printre nori/ i când necazurile m -nconjoar .../ de-atâtea ori!» (p.9) Ca o poet care nu e lipsit de sim ul realit ii i al umorului, cu un fel de autoiluzionare în concilierea dintre un prezent mai bogat i un viitor mai secetos în gustarea vie ii, Nina Gon a, în poezia O ultim iubire, define te starea de dragoste într-o form paetic , dar i regretul de a nu o mai avea ca o stare de durat : «Fiec ruia/ îi este dat / o ultim iubire,/ ce vine pe nea teptate,/ nechemat .

O ultim iubire/ e o via toat .../ E o zvâcnirenfierbântat / a sufletului r it/ care se zbate,/ e o experien crud ,/ e o pr pastie... / splendid !/ O ultim iubire.../ e-o frumuse e zdrobitoare,/ e roua dimine ii,/ e-n cea -n rit de soare,/ e o lumin -n/ întuneric greu,/ e-o ve nicie,/ E... poate,/ drumul c tre Dum-

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nezeu!», pentru ca apoi poeta s conchid optimist, autoiluzionându-se: «O ultim iubire,/ atunci când vine,/ n-o neglija i/ O ultim iubire,/ cred,/ e-o floare rar !/ O ultim iubire/ n-o pierde i!/ E poarta c tre.../ Rai!» (p.18) Visul ca stare diurn sau nocturn , ca mod de a refuza, uneori, sordidul vie ii cât i modul de a tr i într-o realitate paralel proiectat de propriul subiect, con tient, este utilizat din bel ug i de Nina Gon a, desigur cu alte conota ii. Poeta este con tient c un artist care nu viseaz , nu are sor i de izbând . Pe de o parte, autoarea aduce fragmente de vis pe care le compune cu realitatea, f când-o mai agreabil , pe de alt parte, proiecteaz prin poezie o lume cu al i parametri de existen , mai frumoas decât cea dat , dar nu idilic , feeric dar înscris într-un cadraj ra ional.

Relevant pe sensurile invocate este poezia Te v d: „Te v d în fa a ochilor, / mereu.../ i când mi-e bine/ i când mi-e r u.../ Te v d.../ Te v d în frunza/ de pe ram,/ în floarea din ghiveci,/ din geam./ Te v d.../ în ochii frumo i/ de copil,/ în verdele de-april./ În cer albastru/ i senin,/ în seara de carmin./ În diminea a limpede/ de toamn ,/ în strugurul mirositor/ de poam / Te v d...” sau în poezia O, doamne! „Am visat?/ A fost aievea?/ inându-ne de mân ,/ o m stire am înconjurat,/ stingher, sfios,/ sub zidul ei, /ne-am s rutat…/ într-un apus m re / de soare./ Ce splendoare!” (p.17) Alegerea ca op iune con tient pentru ceva, care poate fi un lucru, un mod de via , o direc ie în actul educativ, o cale de urmat în credin , un sens al iubirii etc., în cazul de fa , un partener de dragoste. Alegerea are importante dimensiuni axiologice i este un drept natural care presupune maturitate, înelegere i responsabilitate, implicit s tate i un grad de cultur . Chiar dac termenul apar ine altui domeniu de referin decât poetica, artistul îl poate utiliza oricum. În poeziile

Grigorescu stori a

Tu ai ales..., Accept... cu drag, Pe mine... cât i în altele, autoarea dezvolt tema alegerii în dragoste ca pe o mare r spundere în configurarea destinului uman. În Tu ai ales... „Tu ai ales... s nu mai fii cu cea/ pe care o iube ti i care te iube te./ Tu ai ales/ ca s tr ie ti cuaceea,/ ce nu te pre uie te./ Tu ai ales,/ în loc de r rit de soare -/ cea i ninsoare.../ în loc de diminea a zâmbitoare - închisoarea./ Tu ai ales,/ în loc de adev r - minciuna,/ în loc de multe zile fericite - niciuna./ Tu ai ales,/ în loc de lini te în suflet - chinul i tortura./ În loc de cer albastru - zgura./ În loc de mângâiere i s rut - un fals i negru.../ scut. ...Tu te-ai ferit s cau i/ de-ie ire-o poart ,/ atunci, te rog,/ s nu te mai aud/ c te mai plângi.../ de soart !” (p. 23-24), sau în Accept... cu drag „Ai vrut.../ s -mi fii profesor de englez ./ Am acceptat,/ cu drag./ N-am avut-am eu a a profesor,/ pân-acum, /de cum sose te-n u ,/ s vrea s m s rute,/ chiar din prag / Ai vrut/ -mi spui tu totul/ ce te doare./ Am acceptat,/ cu drag./ Acum tiu sigur:/ sincer e ti în toate./ i nu-i cântar/ ca s m soare,/ cât.../ îmi e ti de drag./ ...Ai vrut.../ s m iu-be ti,/ Accept./ Cu drag!” (p.29-30) Harul d ruirii, ca dimensiune uman , pe care poeta îl pune în discursul s u, are un pronun at accent moral. Iubirea nu înseamn numai s dai i s prime ti în echivalente relative, înseamn i un sacrificiu care nu totdeauna este pre uit. In dramele shakespeariene sau în tragediile din clasicismul francez (Corneille i Racine), clasicismul german (Schiller i Goethe) etc. Dragostea mare presupune un mare sacrificiu, adic d ruirea total pe altarul iubirii, vezi Romeo i Julieta.

Din aceast perspectiv Nina Gon a sanc ioneaz sever amorul modern lipsit de afeciune i con inut uman i îndeamn , subtil, subiec ii iubirii s se uite la marile modele din trecut, care pot fi luate ca etalon moral.

In poeziile O gutuie i Un har ideea d ruirii este edificativ .

Poezia Ninei Gon a, de i simpl în aparen , are un pronun at i motivat caracter filosofico-moral. Profilul personajelor, construit pe principiul libert ii, este complex i re , iar comportamentul lor este sincer i responsabil. Toate poeziile au un mesaj educativ. Poeta nu se mul ume te numai s transmit mesaje morale în actul iubirii, în egal sur poetica sa pledeaz si pentru o form estetic pe m sura mesajului. Versul este viu i clar, lipsit de pre iozit i inutile, natural ca ritm i izbutit ca form . Compara iile, metaforele, conversiunile epitetele, grada iile etc. sunt într-un acord ra ional cu mesajul. Ca punct de plecare, poezia Ninei Gon a are un start destul de promi tor i original, confirmând cu prisosin afirma ia savantului francez Georges Buffon c „Le styl c’est homme”.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Florentin SMARANDACHE

(SUA)

Introspec ie Ca Orfeu în infern Umblu pe bulevard Prin mine însumi.

Coastele mele ni te gratii sunt Pentru suflet, timpul curge invers. Încerc a rezolva probleme imposibile Fruntea m arat cu degetul, Inima e plin de nisip. toresc, Prin mine însumi, Prin tata, bunicul, str bunicul, Prin toate r cinile Arborelui genealogic, Spre centrul p mântului. iadul î i are i el dumnezeul s u.

Oamenii zboar prin oameni Fiecare urc din aproape(le s u) În aproape, Gândurile ies din east Aburi fierbin i. În orice tân r este O pas re i-o târâtoare.

Eu sunt un strig t Nestrigat de nimeni, Eu nu mai sunt, sunt voi i cuvântul mi-e frica de sânge, Toat averea mea: 25 de ani!

Eu nu sunt, Acela este.

Acela ESTE Pentru c al ii îl sunt.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

George FILIP (Canada)

Ipostaze fratelui meu Stelian Filip Am privit la Soare i l-am întrebat: Trupul peste suflet cine l-a-n euat?

Soarele, eternul, blestemat de-a fi, Mi-a optit spre sear : cine poate ti?

Am strigat la Mare: v duv nebun , Turmele, prin ceruri, cine ni le mân ?

Marea, despletit , frânt de taifun, Mi-a rostit spre ziu : nu tiu ce s i spun...

Am urcat pe munte, ca s fur din cer Elixirul vie ii, din vreun giuvaier.

Muntele, seme ul, mi-a optit: m i frate, Nimeni nu ajunge în eternitate.

Am strivit o floare, eram beat de dor: Spune-mi tu, natur , totu-i trec tor?

Floarea dintre gresii taina nu mi-a spus, i spre alt via s-a topit, s-a dus...

Am tocmit un vultur: î i dezleg aripa Dac -mi spui ce-i zborul, aerul i clipa?

Mi-a optit ple uvul, cu ochii-n t rii: Niciodat taina asta n-o s-o tii.

Am dorit iubirea. N-am tiut de ce i mi-am zis în sine: dragostea ce e?

Pe la prânzul vie ii... dor incinerat; Era pre ul clipei c am întrebat.

Am cântat spre Lun , cântec omenesc, Pl nuind, în sine, s-o ademenesc.

Luna, arlatana, când m-a prins în doi A-ntins alul nop ii peste amândoi.

Am g sit un câine, câine vagabond: Ce sunt în elep ii i nebunii-n fond? lan , dul ul, bun r spuns mi-a dat: Nu mi-a lins nici mâna, nici nu m-a mu cat.

Am avut un frate, mama l-a promis Pe un bra al tatei, într-un col de vis.

Fratele, mai mare, m-a vândut hain.

Azi îmi duce dorul, eu sunt tot str in.

Am z rit o râm , se târa prin colb. sim eam al turi i m re i orb.

Râma relativ nu mi-a spus nimic;

Ea tia prea multe, eu eram prea mic...

Am avut o ar bun - din str buni.

Dar au h mesit-o haite de hapsâni.

-ntreb: de ce- i plânge trist , anii grei?

Plâng... sunt chiar românii asasinii ei!

Fântânarul iubitului actor Septimiu Sever Mi-au trebuit mai multe veacuri sap fântâna demnit ii eu fântânar i eu st pânul pe ciutura umanit ii.

S-adap cu znag de cuvinte privighetori, l stuni i corbi i-n zilele de s rb toare sp l picioarele la orbi. În prim vara mea etern vreau nemurirea s o spintec i icnetele de povar vrea s le prefac în cântec i la fântâna mea curat fiu i slug i st pân , botezat cu tinere e e prea târziu s fiu b trân.

Veni i la cump o clip i asculta i cum cânt apa eu am urcat în jocul tainei cu târn copul i lopata i-acum, dac sorbi i r coare înmiresma i de dalbul spumii, ti i m car c apa vine din str -str fundurile lumii.

i nu v teme i, ap este se adape telegarii dar, câteodat se întâmpl ne lipseasc fântânarii.

Acest poem e smuls din mine, sau dintr-a timpului caden eu am s pat i sap, s pa-voi mânat de o efervescen Ce m atrage spre adâncuri cu gresii i furtuni rebele vreau s sap i s -nchid ochii lâng fântâna vie ii mele...

La stejarul meu mie, la a 76-a aniversare vin la umbra sufletului meu Ca un str in ce caut popas Într-un culcu cioplit de Dumnezeu, Atâta, oameni buni, mi-a mai r mas.

Pe malul M rii Negre cresc ciulini.

Stratonis - Tuzla mea, s-a-ndoliat De când m tie dus printre str ini, Dintre ai mei, al cincilea b iat.

Prin lumea mare am cosit calvar.

Adeseori la preo i m-am nuntit. icu a mea, cu ochii blânzi, de jar, Ghicea prin somn c nu m-am pr dit.

Dar somnul ra iunii mai e viu; Pe Dumnezeu s -l punem în c tu i. fiu b trân e prea de timpuriu, Înc n-a nins uitarea pe scoru i.

Cu crucea mea m duc de unde vin.

De unde vin condorii au murit.

E ara mea o cruce pe destin, E trupul meu un semn pe infinit,

...Un fântânar cu palme late i tuturor ne e menirea transpir m o via -ntreag se adape omenirea.

De nu s m se surp totul i vremii i-am sorbi otrava, dar fântânarii omenirii mai pot s -i smulg Terrei, lava.

Am testamentul scrijelat pe seu: -mi fiu prin via slug i st pân.

Prin bâlciurile vie ii strig mereu: Nu-s vinovat c m-am n scut român!

Veni i i be i, drume ii lumii, jivine i hulubi i fluturi, crezul p mântului pulseaz în sfintele de dud - din ciuturi.

Atâta oameni buni mi-a mai r mas: Într-un culcu urzit de Dumnezeu, Ca un str in ce caut popas S-adorm la umbra sufletului meu...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Florian COPCEA

Despre o lume v[zut[ din labirint Poetica profesorului Cornel Boteanu prefigureaz , în contextul poeziei române ti, un joc texisten ial con tient consumat în incomensurabil, acolo unde infinitul lumii i universalitatea existen ei sacralizeaz deopotriv metafizica fiin ei i a universului.

Actul poetic, continuu situat între tenta ia orfic i cea masianic este i un pretext de a întemeia un limbaj de (des)cifrare a abundentelor st ri simpatetice care îl împing pe poet într-o realitate r sturnat , exorcizat de mituri. Poemele din noul volum al lui Cornel Boteanu, ÎNAPOI ÎN POVESTE (Editura Armonii Culturale, 2013) graviteaz tocmai pe orbita acestor contrapunctice „inser iuni” whitmaneene. Poetul este, evident, un liric modern, partizan al discursului meditativ epic, cu incizii retorice orfice: „m ciugule te o pas re fl mând / se hr ne te din trupul meu/ anul trecut mi-a sfâ iat visele/ i n-am mai putut face nimic/ ieri mi-a b tut ca o ghionoaie/ în trupul de lemn/ i s-au strecurat/ din pomul cunoa terii/ toate fructele/ iar noaptea trecut / pu in dup miezul nop ii/ am auzit-o cum m striga/ i m-am

trezit din somn/ lac de sudoare/ mi se p rea -i v d/ umbra ciocului negru/ cum îmi prinsese/ sufletul în gheare/ i-ncerca/ s -l prind de trup...” (Pas rea sufletului). El trece via a în literatur , aureolând-o cu imagini alogice, policrome i, deseori, deformate, fiindc , nu-i a a?, „poetul nu-i/ doar un seismograf/ care înregistreaz durerile/ i cutremurele/din miezul de lut/ al fiin ei/ el trebuie/ s g seasc solu ii/ s-aline” (Cum a cut-o Prometeu) i s împace omul cu zeii pentru ca s se bucure de clipele ce i-au mai mas, cum ne sugereaz în poemul PAX DEORUM, în lumea fizic , singura în care „...poezia a r mas cenu reasa/ care vinde/ la magazinul de coloniale/ din col ul str zii/ înglodat / în grijile existen ei/ deasuprai/ doar cerul/ (...)/ i vocea poetului...” (Domine).

Poemele lui Cornel Boteanu, ceremonioase, cu virtu ii ritualice, sunt ecouri ale unor în elesuri bântuite de nesfâr ita muzic a sferelor: „poetul nu-i o rara avis/ e mai degrab / scribul din egipet/ cu sufletul beat de realitate/ în el s-au scurs/ drojdiile viselor/ i nu mai tie cu care s -nceap / se spune c de mult poe ii/ ar fi vrut s inventeze/ o limb p reasc / s nu ne în eleag cei din jur/ a dat ordin s fie alunga i/ din cetate/ i de-atunci r cesc/ în c utarea unui paradis/ numai al lor/ de cuvinte” (Limba poezeasc ). Mergând f cea mai mic ezitare spre gloria cuvântului în t cere, Cornel Boteanu valorific tulbur tor componente ale tradi ionalismului i modernismului, fiind alarmat de „golurile care spun/ ce nu se poate pune-n cuvinte” (Puncte de suspensie), dar i de faptul c „ariadna/ nu i-a mai întins/ nici un fir/ de speran ” (În mod cert). Se observ cum poemele sunt str tute de angoasa vidului, iar poetul caut îndep rtarea de moarte ascunzându-se în labirint, convins c rupând timpul în dou jum i î i poate salva via a. Mitul poetului se axeaz pe tr ire, ilustrând altfel o obsesie care î i devoreaz semnifica ia între a fi i a nu fi. Luciditatea exacerbat , situat în afara

oric rei practici freudiene, ine loc de exaltare: „c ile s-au scorojit de tot/ i-au r mas înv luite/ în fumul înec cios/ al infernului/ cum i se pare/ via a/ întreb un trec tor mai bavnic...” (Cum i se pare) sau „poate m conduci/ i pe mine/ prin infernul acestei vie i/ i-am zis i pe mine/ prin infernul acestei vie i/ i-am zis lui dante/ care nici nu cuno tea/ dar crease bolgiile/ divinei comedii...” (I-am zis).Predilec ia poetului spre medita ia filozofic , (nu rare sunt momentele când el blaginizeaz ), creeaz un refugiu unde se poate dialoga despre nonsensul triste ii, cu fiin a-nefin a, cu haosul, cu risipirea i Dumnezeu. La Cornel Boteanu nimic nu este mai firesc decât însingurarea.

Lamentourile se oculteaz , dezv luie forma i formula semantic ale textului poetic: „cose te cineva/ în holda graiului meu/ cad secerate spicele/ n dite de sânge/ o coanev zut / fâ ie/ le culc la p mânt/ în otco uri/ se-mpu ineaz / v zând cu ochii/ lanul meu de cuvinte” (O coas nev zut ).

La un moment dat logosul devine absurd.

Totu i, îndep rtarea de absurd coincide cu revela ia reg sirii, aceasta din urm f când obiectul unei entropii bazat pe paradoxuri, de unde se poate deduce, c poetul este, uneori, atras de conexiuni soresciene de poetic intelectualizat . Urmându- i inta poetul î i selecteaz motivele, îns pe alocuri, pe nedrept i se poate repro a, se las nejustificat sedus de arhaisme care, chipurile, produc o pat de culoare în text, dar scad inevitabil efectul simbolurilor utilizate spre a îmblânzi narativ povestea. Înclin m s credem c inten ia lui Cornel Boteanu a fost tocmai aceea de a transvaloriza „o sam de cuvinte” spre a scoate la iveal profunzimile abisale ale viziunii. Scrise în manier post-modernist , unele cu evidente ecouri labi iene (vezi E toamn , P ianjenul vampir), poemele lui Cornel Boteanu transmit o stare de risipire sufleteasc ce, volens-nolens, relativizeaz neantul: „via ai doar/ un ir de vorbe/ o flec real / f nici un sens” (Nurii t i filosofici).

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Vasile LARCO

Suflet românesc nepieritor În anumite tradi ii spirituale, psihologice i filosofice, sufletul este esen a imaterial i uneori nemuritoare a unei persoane, reprezentând totalitatea proceselor afective, intelectuale i voli ionale. Aristotel a definit sufletul ca fiind miezul sau „esen a” unei fiin e umane, dar argumentând împotriva faptului acesta ar avea o existen separat în întregime. În sufletul cult românesc, t iat prea mult pe alocuri, câteodat , frac ionat de anumi i factori i de sine însu i prin cezurile necru toare ale inteligen ei, timpul nostru vine verse armonie i sim ul întregului. E ceva material în poezie, în muzic , în cultur în general, iar de materie are nevoie un suflet, solicitat prea mult de teoretic i teorie, cum este acest inteligent suflet cult românesc. În configura ia universului poetic eminescian, distingem existen a unui raport structural între patrie i natura ei specific .

Natura patriei, cadrul i izvoarele, reprezint , în mare parte, în chip simbolic, patria. „Eminescu - spunea Ramiro Ortiz - este cel mai sincer i mai autohton interpret al peisajului românesc”. În procesul muta iilor ce au loc necontenit, patria contureaz , adesea, întrun proces de osmoz cu tot ce o define te în esen a sa. Prin tonul protestatar, Eminescu ia atitudine împotriva unor specimene dec zute, tocmai pentru a ap ra actele compo-

nente ale întregului ce dau configura ia etern a patriei: „Dar l sa i m car str mo ii ca s doarm -n colb de cronici/ Din trecutul de m rire v-or privi cel mult ironici”. Profe ia str lucitoare a poetului na ional, referitoare la patrie, se proiecteaz remarcabil prin versurile: „Ce- i doresc eu ie, dulce Românie,/ ara mea de glorii, ara mea de dor?/ Bra ele nervoase, arma de t rie,/ La trecutu- i mare, mare viitor!/, condensând esen ialul într-o imagine unic i repetabil în cele dou etape distincte: trecut i viitor.

Sufletul românesc este nepieritor. Cât de în toare sunt versurile: „Tot ce e românesc nu piere... i nici nu va pieri!” din cântecul interpretat de Jean Moscopol, cânt re interbelic (1903-1980). Românii i-au manifestat dragostea fa de patrie, de popor, fa de tot ce-i românesc, prin diferite mijloace poetice, muzicale, prin arte vizuale sau prin transmitere oral , din cele mai vechi timpuri i o vor face, atât timp cât vor d inui pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu.

Dorin a de libertate, de neatârnare, eroismul poporului român, recuno tin a fa de eroii neamului, pentru înainta ii no tri, frumuse ile patriei, st rile suflete ti, suferin ele i bucuriile sunt remarcabil reprezentate poetic într-o antologie îngrijit de talentata poet Elisabeta Gîlcescu din Târgu Jiu, antologie întitulat cât se poate de sugestiv: „Suflet românesc”, ap rut la Editura iastra Târgu Jiu, 2013. Cartea are între coper ile sale gândurile, tr irile suflete ti, exprim rile poetice ale 45 de mânuitori ai condeiului din: Alba Iulia, Bac u, Boto ani, Bra ov, Bucure ti, Buz u, Cluj, Craiova, Foc ani, Gala i, Gorj, Ia i, Pite ti, Ploie ti, Sibiu, Slatina, Tulcea, Vatra Dornei, printre ei fiind i poe i români stabili i în: Ohio, Cipru, Spania, dar i de autoarea antologiei men ionate, Elisabeta Gîlcescu. În decursul veacurilor, patria noastr a avut urcu uri i coborâ uri, oamenii au trecut prin st ri de bucurie i întristare, mul umire sufleteasc i dezam gire, dar niciodat nu au cedat vicisitudinilor vremurilor, chiar dac a fost cazul s „treac prin foc i sabie”. Dar, în ultima perioad , globalizarea î i arat i partea sa umbrit , sentimentele na ionaliste au început s se dilueze sim itor. Distinsul Odette Bota, în capitolul Restaur ri i ado-

ra ii din antologia „Suflet românesc”, spunea cât se poate de cuprinz tor: „Într-o societate din ce în ce mai dominat de material, subcultur , desensibilizare i tendin e apatride ale tineretului, mereu în c utarea altor meleaguri, patria devine un cuvânt oarecum vetust, aproape purtând în el semantica prohibi iei, un cuvânt r mas, din p cate, doar în cartea de citire...”.

De veacuri poporul nostru a avut poe i, care prin d ruirea lor, au închinat versuri patriei, poporului nostru, frumuse ii rii române ti, eroismului f margini, pân la sacrificiul maxim a oamenilor tr itori pe aceste meleaguri dintre Carpa i i Marea Neagr , de la Tisa pân la Nistru, eroi, care au preferat moar în picioare, precum caii sau copacii, decât c zu i la p mânt.

Cartea, antologia de fa , prin versurile pline de înc rc tur emo ional semnate de cei 45 de poe i români de pretutindeni, are menirea de reînprosp tare a sentimentelor legate de patrie i popor, de tot ce-i românesc i, poate, va fi de folos genera iilor viitoare, deoarece nu exist viitor f trecut, trecutul având o dimensiune, o durat cât de cât determinat , viitorul îl consider m f margini, iar prezentul, ca no iune de timp, aproape c nu exist , se poate reduce la o secund , la o or , la o zi etc., fiind perioad de timp variabil , conceput ca o unitate între trecut i viitor.

Referitor la prezent, spuneam cândva într-un catren: „Un fapt de condamnat r mân - / Învinuit e-ntreg poporul:/ Prezentul îl avem în mân / i-i d m adesea cu piciorul”/, încercând transmit un semnal, o sensibilizare pentru valorificarea cât mai eficient a prezentului. În aceast antologie de poezie patriotic poe ii i-au întitulat unele crea ii într-un mod cât se poate de sugestiv prin cuvintele: dulce Românie, p mântul rii, patria, suflet românesc, ai no tri eroi, limba neamului, od , str bunii etc. Cartea reu te s produc acea înc rc tur emo ional , cu un înalt spirit patriotic, românesc, na ional, îndemnând pe cei ce respir pe aceste meleaguri, la p strarea a tot ceea ce-au cl dit înainta ii no tri. Nu am reprodus versuri ale poe ilor care au semnat poeziile din prezenta carte, tocmai pentru a da posibilitatea cititorilor s descopere în ltoarele cuvinte de suflet românesc.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Mary MICHAELS (Anglia)

Mary Michaels locuie te de mai mul i ani în Londra i a lucrat în Midland i SUA dup ce i-a luat diploma la Universitatea din Bristol (urmând s fac , mai târziu, masteratul în Psihologie). Cea mai recent publica ie a sa este Semn de omisiune, al aptelea pamflet al s u. Asasini (Sea Cow Press) i Via a mea în filme (The Other Press), volume de proz , au fost publicate în 2006. A fost aleas de revista Staple în 2005 ca fiind una dintre cei treisprezece „Poe i ai Genera iei Alternative” pentru volumul de poezie Poezii noi - o selec ie: Forma pietrei (Sea Cow, 2003).

Conversa ie „schimbul în elesului între doi oameni” Dup ce fratele meu a murit au început lunile de conversa ie La început mi s-a ar tat cu un corp de monstru nu m-am putut uita la chipul s u apoi l-am inut în bra e pielea ro ie de rugin i praf deprimat prea tare ca s m vad sau s -mi vorbeasc am tiut c niciodat nu va mai r spunde

aveam un sentiment ce-mi st ruia pe ceaf a ceva ce visasem odat s-ar fi putut întâmpla vreo neîn elegere care era moartea lui.

Lumânare Într-o cea alb pada c ptu te marginile flac rei verticale vibreaz

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucure ti, http://mttlc.ro Traducere de Ana-Maria Tone

ca o magnolie o floare cu tulpin groas sunt pe cale adorm.

Târziu Pe sârm atârn haine aspre i luminoase fibr acrilic neagr , albastr , galben

mereu împingând cuticula sa alb struie

la cap tul ei femeia de al turi aga cu un cârlig pe ultimul un tricou gri

umbra l untric fântâna curg toare

chipul ei stacojiu cu soarele abia apus verdele rochiei ei ce p rea însufle it

A venit acas pe furi îmbr cat în costumul s u negru de iarn refuzând s spun cine era cel care murise de i venele mele au izbucnit st ruind pe lâng el

La strângerea ochilor mei devine un fluture razele unei b rci de avertizare zone mi toare

O lun mare este deja sus pe cerul purpuriu

Odat prin Australia i-am auzit vocea clar la telefon

La întinderea unui mu chi se împr tie în praf ag at ca un magnet într-un cerc care pulseaz în jurul unui c tor în ne tire apuc torul lujer

apoi era din nou pe lâng cas la cotitura drumului care se sfâr te la casa noastr lucrând i vorbind frate cu sor la fel cum fusese mereu Era seara verii timpurii

Dreptunghiuri electrice culori terse de roz i verde se aprind se sting la limita vederii mele Când flac ra se stinge reaprinde

cutele mun l ilor de mai jos i pierd c ldura i claritatea Ciudat cum femeile î i întind rufele seara târziu ca i cum s-ar coace pe ascuns ca murele cu roua nu pot decât s fie mai umede devreme i târziu i hainele atârn cut pierzându- i culoarea ca lucrurile aruncate i uitate odat cu începutul nop ii.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Petre GIGEA-GORUN

41

Din însemn[rile unui ambasador la Paris

Convorbiri cu Alain Poher, Pre]edintele interimar al Fran\ei, Pre]edintele Senatului francez Motto: „Adev rul are o inim lini tit .” W. Shakespeare În perioada cât am îndeplinit func ia de ambasador extraordinar i plenipoten iar al României la Paris, am avut mai multe întâlniri i convorbiri cu Alain Poher, pre edinte al Senatului francez.

La o întâlnire, îndeplinea i func ia de pre edinte interimar al Fran ei, întrucât în acea perioad pre edintele francez François Mitterrand era plecat în str in tate.

Trebuie s fac o m rturisire sentimental , în sensul c dintre personalit ile de prim rang din Fran a, pre edintele Alain Poher îmi era cel mai apropiat suflete te. Îl consideram un prieten mai mare, se bucura de faptul c eram împreun i cred c sentimentele sale de apropiere sufleteasc erau reciproce.

1. Alain Poher, scurt biografie Alain Emile Louis Marie Poher, s-a n scut la 17 aprilie 1909, în localitatea Ablon-sur-Seine din departamentul Val-de-Marne. Dup câ iva ani de la na teresa sa, p rin ii s i s-au mutat la Paris, unde Alain Poher s-a înscris, în anul 1919, la liceul Louis le Grand, pe care l-a absolvit cu bune rezultate. A efectuat serviciul militar ca elevofi er, apoi a urmat studiile politehnice, ob inând diploma de inginer, dup care s-a înscris la Facultatea de Drept, apoi la Facultatea de tiin e politice. Dup absolvire este încadrat ca referent la Ministerul de Finan e. În anul 1938 s-a c torit cu Henriette Tugler i în 1939 i s-a n scut unicul s u copil, Marie-Agnes.

Alain Poher, pre edintele Senatului francez, vorbind la dezbaterea de la Senat, dup expunerea f cut de Petre Gigea, ambasadorul român (15 iunie 1988)

În cel de-al doilea r zboi mondial a participat la luptele dramatice de la Dumkerque, de unde a fost evacuat în Anglia. Dup 18 ore, s-a înapoiat în Normandia luptând în divizia nord-african . A c zut prizonier, a fost internat în lag r, de unde a evadat. A intrat apoi în rândurile Rezisten ei franceze, de unde a fost arestat de Gestapo la 12 august 1944, îns în urma unui bombardament aerian, a reu it s scape.

Imediat dup r zboi, fiindc era reprezentantul Rezisten ei în Ministerul de Finan e, a îndeplinit func ia de referent apoi a devenit ef de cabinet al lui Robert Schuman, ministru de Finan e. A fost membru al Consiliului Republicii i al Senatului francez.

Din anul 1952 avea s fie reales consecutiv, ca senator, mai mul i ani. În anul 1947 (la 38 de ani) a fost ales pre edinte al Senatului, an în care rela iile dintre Elysée i Senat erau tensionate, când pre edinte al Republicii era generalul Charles de Gaulle. În anul 1969, generalul Charles de Gaulle a dorit s organizeze un referendum, îns Alain Poher a fost de accord numai în urma unei dezbateri parlamentare, fapt ce n-a fost acceptat. Reformele propuse de generalul Charles de Gaulle au fost respinse prin referendumul organizat.

La 28 aprilie 1969, generalul Charles de Gaulle a demisionat din func ia de pre edinte al Fran ei. A doua zi, Alain Poher a devenit, potrivit art.7, aliniatul 3 din Constitu ia Fran ei din 1958, pre edinte interimar al Republicii Franceze. Func ionarii de la Elysée, l-au primit cu r ceal , mini trii au fost re inu i, unii nici m car nu i-au întins mâna. Totu i, ministrul Ap rii Na ionale Pierre Messmer i-a prezentat personal codurile care-i permiteau pre edintelui accesul la for a nuclear francez . Primul ministru Couve de Murville - pe care l-am cunoscut personal i am avut discu ii amicale - îi era ostil i îi punea tot felul de piedici la reuniunile guvernului.

Alain Poher a candidat la alegerile preziden iale din iunie 1969, dar nu a fost ales el, ci Georges Pompidou (cu care a intrat în al doilea tur de scrutin). Alain Poher, a r mas în continuare, pre edinte al Senatului.

La 2 aprilie 1974, pre edintele Georges Pompidou a încetat din via , iar Alain Poher a devenit în aceea i zi, pentru a doua oar , pre edinte interimar al Republicii Franceze.

La 14 mai 1974, în urma alegerilor preziden iale, a fost ales ca pre edinte al Fran ei, Valery Giscard d’Estaing. În anii urm tori, pân la moartea sa, Alain Poher a fost, în mod succesiv, reales pre edinte al Senatului francez, ceea ce 1-a men inut

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în prim-planul scenei politice, fiind al doilea om în stat, consfiin it prin Constitu ie.

Din anul 1981, la Elysée, s-a instalat, ca pre edinte al Fran ei, François Mitterrand, pentru dou mandate consecutive, pentru o perioad de 14 ani, pân în anul 1995, când în locul s u a fost ales Jacques Chirac.

Alain Poher este legat de România prin faptul c în anii ‘30, când a fost reprezentant al unei firme care exporta petrolul în zona Ploie tiului, a lucrat aci mai mult de trei ani, iar în calitate de pre edinte al Senatului a vizitat, în mod oficial, ara noastr , în mai multe rânduri.

Cu aceast important personalitate francez , aveam eu s am rela ii oficiale, ca ambasador al României în Republica Francez .

2. Rela iile diplomatice excelente dintre Ambasada Român la Paris i Senatul Fran ei Înainte de a pleca la Paris, pentru a îndeplini misiunea de ambasador, primisem din partea Ministrului de Externe de la Bucure ti mai multe informa ii utile legate de stadiul rela iilor româno-franceze pe multiple planuri cât i despre unele personalit i ale vie ii politice, economice i culturale franceze. Desigur, am fost informat despre personalitatea lui Alain Poher, pre edintele Senatului, care cuno tea bine România i avea i unele sentimente prietene ti fa de ara noastr . De aceea, printre primii demnitari la care m-am prezentat dup venirea mea i prezentarea scrisorilor de acreditare depuse pre edintelui Fran ei, François Mitterrand, a fost Alain Poher, a doua persoan important a statului francez, ca ierarhie politic i administrativ .

Primirea, ce a avut loc c tre finele anului 1986, a fost deosebit de cald i amabil . Ne studiam reciproc, cu priviri blânde, chiar prietene ti, ceea ce a f cut ca atmosfera s fie pl cut . Dup scurta mea interven ie, prezentându-m cine sunt, ce func ii am îndeplinit în România, respectiv de primar al Craiovei, primvicepre edinte al Consiliului popular al jude ului Dolj, profesor la universitate, Ministru de Finan e, am enumerate câteva din inten iile mele pe plan economic i cultural, de a contribui la dezvoltarea i înt rirea rela iilor tradi iilor de prietenie, dintre Fran a i România, la rândul s u, preedintele Alain Poher, cu voce domoal , sf toas , mi-a vorbit despre România i oamenii pe care i-a cunoscut, cu aprecieri pozitive, i-a amintit cu pl cere i nostalgie timpul petrecut în tinere e ca salariat în industria petrolului, de la Ploie ti, timp de trei ani, prin anii ’30. A cut o scurt incursiune în istoria Fran ei i a României, cu evenimentele care s-au intersectat de-a lungul vremii, a amintit o serie de personalit i române ti afirmate în Fran a, precum Panait Istrati, Constantin Brâncu i, Eugen Ionescu, Elvira Popescu, Emil Cioran .a.

Mi-a urat un bun venit pe t râmul francez i a exprimat dorin a c noi vom colabora în cele mai bune condi iuni.

Aspectele politice, nu au fost abordate atunci, sub nicio form , ele fiind tratate îns , în urm toarea perioad , cu prilejul unor alte întâlniri. * Venit de curând, la Paris, participam, în 1986, pentru prima oar la rb torile cre tine ti ale Na terii Domnului nostru Iisus Hristos. În luna decembrie, francezii intr în febra preg tirilor pentru Cr ciun i în mai mic m sur i pentru Anul Nou. S rb torile de Cr ciun îns sunt a teptate i s rb torite în mod deosebit. Municipalitatea a terne ghirlande de becuri multicolore prin arbori, pe cl diri i de-a lungul str zilor, în special pe marile bulevarde... Patronii orneaz în acela i mod vitrinele marilor magazine. Bulevardul Champs Elysée este inundat de lumini multicolore. Împreun cu familia am s rb torit Cr ciunul, iar împreun cu

Anul VI, nr. 4(56)/2015

membrii ambasadei am organizat în Salonul de Aur revelionul i s rtorirea Anului Nou. Cu acest prilej, le-am adresat câteva cuvinte de mul umiri i de speran e, cu ur ri de mai bine.

Am primit din partea autorit ilor franceze, ale altor oficialit i, ca i din partea ambasadorilor mai multe felicit ri i ur ri de Cr ciun i de Anul Nou. La rândul meu, am adresat peste 350 de felicit ri pentru rb torile de Cr ciun i de Anul Nou. Le-am transmis pentru Preedin ia Republicii, senatori, deputa i, mini tri, ambasadori acredita i la Paris, personalit i ale tiin ei i culturii franceze, personalit i UNESCO, membri ai diasporei române i alte persoane cunoscute.

Am sesizat semne de speran i din scrisorile pe care le-am primit ca r spuns la cele transmise de mine. A vrea s exemplific numai dou mesaje, cele ale lui Alain Poher, pre edintele Senatului francez, o mare personalitate francez , cât i din partea primului ministru Jacques Chirac, devenit pre edinte al Republicii Franceze.

Ur rile ce mi-au fost adresate au avut un caracter mai personal i nu numai unul oficial, a a cum se obi nuie te în astfel de cazuri.

Iat acum, scrisoarea primit din partea lui Alain Poher, pre edintele Senatului francez:

Pe textul b tut la ma in , pre edintele Senatului, pe lâng semn tura sa, a ad ugat, cu cerneal , cuvintele cher i Fidelemente votre... Îi mul umesc.

Despre scrisoarea primului ministru Jacques Chirac, voi vorbi cu un alt prilej. * În cursul trimestrului întâi al anului urm tor, în luna ianuarie am avut o întâlnire de lucru, de informare, cu Alain Poher. Eram ner btor pentru c , de data aceasta, întâlnirea nu avea un caracter protocolar ci unul de lucru.

Primirea a avut loc la locuin a sa superb , de lâng vestitul Palat Luxembourg, construit de Maria de Medicis, re edin în care a locuit i cardinalul Richelieu.

Era a doua oar când m întâlneam cu pre edintele Senatului. A fost o întâlnire deosebit de util i instructiv pentru mine, în care am abordat probleme de interes reciproc, baza fiind înt rirea rela iilor bilaterale româno-franceze. De i în vârst , constatam la pre edintele Poher o minte limpede i clar , concis în tot ceea ce spunea. Avea o memorie excelent . Inten ii bune. La plecare, mi-a spus, pe române te, la revedere i c ne putem vedea oricând. Ulterior am purtat convorbiri de mai multe ori, de fiecare dat cu aceea i simpatie i în elegere.

Eram bucuros c i aceast întâlnire a fost una de nivel i eficien , ceea ce mi-a dat i mai mult imbold pentru începutul carierei mele de

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

diplomat. Dar întâlnirile mele cu pre edintele Senatului aveau s fie tot mai dese i mai importante pentru mine.

Peste dou luni, aveam s ne întâlnim din nou, ca invitat al s u, la un dejun. Întâmplarea a f cut ca în ziua când am fost prezent la locuin a sa, Alain Poher s îndeplineasc , pentru trei zile, func ia de pre edinte ad-interim al Fran ei. Îi r mân recunosc tor c avea motive s amâne cu o s pt mân mai târziu întâlnirea, dar nu a f cut-o.

Desigur, aceasta se datoreaz caracterului s u i a zice i simpatiei pe care o purta ambasadorului român, care eram eu.

Joi, 12 martie 1987, dup -amiaz , am fost invitat, împreun cu so ia, de Alain Poher, pre edintele Senatului, la re edin a sa din palatul Micul Luxembourg, de pe strada Rue de Vaugirard nr. 15 bis. În acel moment, dat fiind plecarea pre edintelui Mitterrand într-o vizit oficial de trei zile în Spania, distinsul senator îndeplinea i func ia de pre edinte ad-interim al Republicii. De aceea, la palat am sit prezent garda preziden ial . Dup ce am trecut printre rândurile de solda i, în pozi ie de drep i, îmbr ca i în uniformele lor de ceremonie, întâmpinat fiind de consilierul personal, senatorul Lelievre, am fost condu i la re edin a rezervat pre edintelui Poher, unde acesta locuia f întrerupere din 1968. Aici, la parter, într-un elegant salon de primire, am fost cordial saluta i de domnul Alain Poher, care ne-a i îmbr at, ca vechi cuno tin e ce eram. Ne-am a ezat confortabil în fotolii, eu, so ia mea i consilierul Lelievre. Eram doar patru persoane, ca în familie. Discu ia a fost condus de pre edintele Poher, care era gazda i care ne invitase, în semn de simpatie. A vorbit despre toate, din tinere ea sa, o parte petrecut la Moine ti, când lucra în petrol, despre România i oamenii s i, cu incursiuni în istorie, despre rela iile bilaterale. A trecut în revist via a politic actual a Fran ei, a f cut unele comentarii cu privire la politica pre edintelui Mitterrand, a expus câteva p reri privind viitorul apropiat al Frantei.

Apoi m-a întrebat ce p rere am despre Fran a, dac sunt deja acomodat, la care r spunzându-i, m-a ascultat cu interes i cu aten ie. Discuia a durat circa o or . Ne-a poftit apoi la etaj, într-o elegant sufragerie, unde am luat masa împreun . A fost un meniu select, servicii de porelan fin i tacâmuri de argint. Am mul umit apoi, pre edintelui Alain Poher, pentru invita ia ce-mi fusese adresat , pentru primirea rezervat , pentru discu ia purtat i pentru mas , luându-ne la revedere.

Pre edintele Alain Poher ne-a invitat apoi s vizit m Palatul Luxembourg, rugându-l pe dl Lelievre s ne conduc i s ne fie i ghid.

Dejun oficial la Senatul Fran ei oferit de E.S. Alain Poher, pre edinte al Senatului francez, în onoarea lui Petre Gigea, ambasador extraordinar i plenipoten iar al României la Paris (Palatul Luxembourg, 15 iunie 1988)

43

Pre edintele Alain Poher era un om blajin, cump tat la vorb , în elept, cultivat, cu sim politic, cunosc tor al vie ii si al oamenilor, tiind când trebuie f cut un compromis i pentru ce. Avea o bogat experien de via i în special politic , francezii tiind pe cine menineau, de 29 de ani, în func ia de pre edinte al Senatului.

Cu aceast imagine i cu sentimentele cele mai sincere de admira ie i de dragoste prieteneasc , care m onoreaz , ne-am desp it de marele om de stat.

Domnul Lelievre ne d dea ample explica ii privind re edin a pre edintelui Senatului, superb cu picturi i tapiserii din sec. XVII-XVIII, mobilier stil, arhitectur specific , fiecare înc pere având istoria sa.

Astfel, vizit m capela i sala de primire, unde Cardinalul Richelieu i-a tr it o parte din via a sa, respectiv în perioada când a de inut puterea. Ni se spune de c tre dl Lelievre c suntem printre privilegia ii care au vizitat aceste locuri, ca semn al simpatiei ce ne-o poart preedintele Poher. Înc o dat îi mul umesc.

A fost o zi splendid , prin întreaga sa desf urare.

Am admirat Palatul Luxembourg, aceast bijuterie architectural , cump rat în 1612 de c tre regina Maria de Medicis de la ducele de Luxembourg, împreun cu terenul din jur i parcul ce ast zi poart numele de Jardin du Luxembourg. În palat s-au aflat 24 de tablouri pictate de celebrul pictor olandez Rubens. Palatal Luxembourg, în toat splendoarea sa, este re edin a Senatului de mai mult vreme.

Al turi, Le Petit Luxembourg, care este re edin a pre edintelui Senatului, acum a lui Alain Poher, a fost donat în secolul al XVII-lea Cardinalului Richelieu de c tre Maria de Medicis. Gr dina Luxembourg (Le Jardin du Luxembourg) este construit armonios, cu un mare bazin cu ap octogonal i alei de promenad trasate în serpentin cât i directe. Ne-am amintit, printre altele, de aceste re edin e, de cele citite în c ile lui Alexandru Dumas, respectiv Cei trei mu chetari i de Athos, Portos, Aramis, ca i de viteazul D’Artagnan, de duelurile dintre mu chetarii regelui îmbr ca i în mantii ro ii i ai lui Richelieu, îmbr ca i în mantii de culoare neagr . Apoi, aceste aventuri, pornite din aceste palate, continuate de Dumas în c ile sale Dup dou zeci de ani, Vicontele de Brage-lonne i Regina Mar got.

3. Vizita lui tefan Andrei la pre edintele Alain Poher N-au trecut nici 20 de zile i din nou eram prezent la Senat, de data aceasta împreun cu diplomatul tefan Andrei, fost ministru al Afacerilor Externe al României în perioada 23 mar. 1978 - 8 nov. 1985.

Acesta venise în Fran a la Congresul Partidului Socialist Francez, prilej cu care s-a întâlnit cu mai multe personalit i franceze i române ti precum François Mitterrand, pre edintele Fran ei, Alain Poher, pre edintele Senatului, J. Taitinger, senator, Jean Claude Trichet, pre edintele Clubului de la Paris, Radu Varia, critic de art brâncuolog, Mariana Nicolesco, celebr cânt rea de oper , Constantin Tacou, editor .a.

Diplomatul tefan Andrei era recunoscut ca unul dintre marii no tri mini tri de externe, mul i dintre cei care l-au cunoscut socotindu-l a fi a ezat dup Nicolae Titulescu, ceea ce este adev rat.

Trebuie men ionat c activitatea diplomatic a lui tefan Andrei s-a desf urat cu bune rezultate, într-o perioad grea în care în lume se ezase r zboiul rece, cu confrunt ri permanente între lumea aflat al turi de NATO i cea aflat al turi de Tratatul de la Var ovia, între Statele Unite i Uniunea Sovietic .

Ambasada român de la Paris a organizat aceste întâlniri, iar eu, în calitate de ambasador, l-am înso it permanent. Astfel în prima zi a lunii aprilie 1987, potrivit în elegerii avute, la ora 1145, înso indu-l pe tefan Andrei am fost primi i la Alain Poher, pre edintele Senatului Fran ei. Ne-a întâmpinat Jacques Lelievre, consilierul pre edintelui cu probleme interna ionale, un om apropiat României. Pre edintele

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poher îl îmbr eaz prietene te pe tefan Andrei, apoi pe mine. Ne ez m confortabil în fotolii. Suntem servi i cu ampanie. Alain Poher gust numai, motivând c face un tratament cu antibiotice.

Discu ia a început-o pre edintele Poher: bucur c v întâlnesc din nou, Domnule Ministru. Aceea i bucurie o am i pentru prezen a Domnului Ambasador. Eu cunosc personalitatea Dumneavoastr , domnule Andrei, ce rol important ave i în dezvoltarea rela iilor româno-franceze. V bucura i de apreciere i pre uiri bune de c tre personalit ile franceze pe care le-a i cunoscut. A aminti astfel, la conlucrarea bun pe care a i avut-o cu Jean François Poncet, ministrul de Externe al lui Giscard d’Estaing.

- Ne-am în eles bine, iar rezultatele în rela iile bilaterale au fost pe m sur , a intervenit tefan Andrei.

- Da, tiu, a a este. Acum îns , România este din nou prezent în pres , în mod negativ. Este vorba de a a-zisa «Afacere Ariane» în care este implicat Antoaneta Manole din Rouen. V sf tuiesc evita i trecerea prin Rouen, unde primar este prietenul meu Lecanouet. Constat, c oricând apare un moment prielnic în rela iile franco-române, for e oculte lanseaz o afacere potrivnic .

Se opre te câteva secunde, apoi continu .

- Nu-mi dau seama de unde izvor sc aceste ac iuni de împotrivire. Dup cum ti i, în anii trecu i, pre edintele Mitterrand a zut în capcana serviciilor sovietice de informa ii amestecânduse în afacerea r pirii lui «Virgil T nase», care fusese pus la cale de c tre aceste servicii. Constat c unii ziari ti sunt iresponsabili.

tefan Andrei, ministru de Externe, i Petre Gigea, ambasador, la mormântul marelui sculptor Constantin Brâncu i, cu flori proaspete, î i aduc omagiul lor sincer.

(Paris, 6 aprilie 1987)

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Face o scurt pauz . Gust pu in din ampanie, apoi continu expunerea sa. Pre edintele Poher este predispus, prin firea sa, la monolog: - În perioada cât am asigurat interimatul Pre edintelui Fran ei, am dorit cu tot dinadinsul s rezolv problema bisericii române de la Paris. Mi-a fost imposibil s-o fac, deoarece serviciile de informa ii, legate de unele cercuri ale administra iei române ti, au împiedicat reglementarea problemei, ascunzând pur i simplu dosarul bisericii. Aici, în Fran a, sunt multe surse antiromâne ti. Constat îns c Ambasada Ungariei la Paris se comport corect în general, de i românii cred c ungurii ar putea fi una din aceste surse.

Intervine tefan Andrei: - A vrea s v amintesc totu i de campania maghiar în letur cu Transilvania .

- Da, ave i dreptate. Eu îmi amintesc c , între cele dou r zboaie mondiale, m aflam la Budapesta. Într-o libr rie am g sit o vedere interesant pe care era trasat harta Ungariei care printr-o anumit mi care a vederii ap reau teritoriile pierdute ale Ungariei dup primul r zboi mondial.

- Acum, aceast campanie este în plin activitate, a completat tefan Andrei.

Se face o pauz . Pre edintele Alain Poher schimb subiectul discu iei.

- Eu am fost i r mân un cre tin de centru-stânga, „mais pas trop de gauche”. P rerea mea este c pre edintele Mitterrand este o personalitate complex , inteligent , care se descurc destul de bine. Nu este imposibil ca s se prezinte la noile alegeri prezideniale, pentru al doilea mandat. Pentru a câ tiga cu „stânga” are nevoie de voturile a a cum a fost ales în anul 1981. Deoarece a adus P.C.F. în guvern i apoi l-a sufocat (étouffé) aducându-l la 9 la sut din voturi, este greu de imaginat acum c George Marchais ar chema pe partizanii s i s voteze pentru Mitterrand. Acum îns , P.G.F. parcurge o perioad mai grea. De altfel, niciodat P.C.F. nu a iubit intelectualitatea. În P.C.F. au ap rut reformi ti care acum sunt adep ii politici ai stângii P.C. Italian. Apreciez c în prezent «se poate contempla» o formul de centru-stânga, inclusiv de c tre François Mitterrand. a a tepta s fie întrerupt, Alain Poher vorbea în continuare, trecând de la o idee la alta.

- Jocurile politice active ale lui Gorbaciov care vine mereu cu ini iative în domeniul dezarm rii, de exemplu, creeaz dificult i Administra iei americane i îndeosebi pre edintelui Reagan care conduce tot mai greu barca preziden ial . Dup p rerea mea, surile de dezarmare trebuie precedate de construc ia încrederii dintre Uniunea Sovietic i S. U.A, dintre est i vest. Pe de alt parte, nu trebuie subestimat for a i influen a armatei Ro ii în politica sovietic , inclusiv în stabilirea ariei de dezarmare. A aminti despre înfrângerile Libiei în Ciad i în general despre e ecurile lui Gadaffi, pe care pre edintele egiptean Moubarak l-a caracterizat drept neserios. În ceea ce prive te Israelul, eu cred c o conlucrare între Israel i Egipt ar putea avea loc pentru extinderea fâ iei cultivabile pe o parte i de alta a Nilului, prin redarea c tre agricultur a unor terenuri ob inute pe seama de ertului.

Interesându-se de situa ia din România, tefan Andrei i-a prezentat succint situa ia economic i social din ar , anumite neajunsuri cu care ne confrunt m, aspecte ale culturii române ti i fr mânrile de zi cu zi ale românilor. A prezentat un tablou real al situa iei existente, f a înfrumuse a sau idealiza realitatea.

Eu am f cut o scurt interven ie, legat de preocup rile Ambasadei române la Paris i de bunele sale inten ii de a- i dezvolta rela iile bilaterale, pe multiple planuri.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tefan Andrei a mul umit pentru primirea ce i-a fost rezervat i pentru discu ia purtat . La aceasta, m-am al turat i eu.

- i eu v mul umesc pentru vizit , a intervenit pre edintele Poher.

Oricând veni i în Fran a, sunte i bineveni i la mine. A vrea s v spun c recent m-am întâlnit aici cu ambasadorul Gigea, pe care îl apreciez foarte mult. Sunt sigur c se va vedea contribu ia sa în misiunea pe care oare. doresc succese în activitatea Dumneavoastr .

Ne-am luat la revedere de la pre edintele Alain Poher, acest minunat om de stat, care ne-a spus c este breton i c socrul sau a luptat în mi carea de rezisten cu tat l ministrului de Externe Roland Dumas.

Eu, întrebându-l pe tefan Andrei ce p rere are despre Alain Poher, acesta a r spuns scurt: „Cald, prieten ai României, bon-homme”.

Am confirmat c sentimentele sale de prietenie fa de România i le-a manifestat în mai multe ocazii, în mod sincer i nu protocolar.

Facem o scurt plimbare pe aleile gr dinii Luxembourg, pe care Anatole France o descrie atât de frumos. De aici, am plecat în continuare pân pe Edgar Quinet nr. 3, strada ce poart numele unui mare istoric francez, un prieten al românilor în preg tirea Unirii Principatelor Române, prieten cu Dimitrie C. Br tianu i c torit cu fiica lui Gheorghe Asachi, a inut s m informeze tefan Andrei. La aceast adres este cimitirul Montparnasse, unde intr m. Imediat, la intrare, la stânga, pe „Avenue du Nord, division 3”, este un mormânt simplu, cu o plac de marmur , obi nuit pe care este scris: „Constantin Brâncu i - 1876-1957”. Al turi în dreapta cu placa masiv din marmur , mormântul lui Henry Flamarrion (1910-1985).

La mormântul marelui sculptor român depunem în semn de omagiu un buchet de flori, pe care îl adusesem. În cimitirul de al turi îi ar t lui tefan Andrei mormântul unei rusoaice, unde este scris în slavon numele de Tanio a, care are pe soclu „S rutul lui Brâncu i” ... Jos, pe soclu, este scris „C. Brâncu i 1910”. Îi spun lui tefan Andrei: „Nici nu tiu francezii ce mare valoare are aceast sculptur a maestrului de la Hobi a...”

Facem câteva fotografii în aceste locuri memorabile.

A doua zi, împreun cu tefan Andrei am f cut o vizit de curtoazie lui Constantin Tacu în Rue de Verneuil 41, editor francez de origine român . Este un om cult, fin manierat, cu tr turi naturale de b rbat frumos. În tinere e, cred c a fost un „b rbat bine”. Om de carte, de lume. Am luat masa împreun în trei, la un restaurant, frecventat în mod permanent de scriitori i pictori. Constantin Tacu cunoa te mult lume aici, în Paris, în rândurile intelectualilor, ale oamenilor de cultur i ale personalit ilor politice. A fost o discu ie pl cut , amical . Ne-a oferit câteva volume editate de el din clasicii francezi. În ziua de 9 decembrie 1987, am fost invitat, împreun cu so ia mea, la Senatul francez, de c tre pre edintele Alain Poher, la înmânarea „Legiunii de Onoare” omului de afaceri Hugo Râmniceanu, cet ean francez de origine român .

La festivitate, cât i la recep ia organizat la Senat, a participat i ambasadorul Israelului, Ovadia Soffer, senatori, deputa i, cet eni din Israel i evrei din Paris, veni i la s rb torirea lui Râmniceanu, care i el este evreu. Un om admirabil, care a tr it o bun parte din via a lui în România, unde are p rin ii înmormânta i. La el în cas la Paris, se vorbe te numai române te, dup cum am constatat personal. Legiunea de Onoare a fost înmânat de c tre Alain Poher, pre edintele Senatului francez, care a inut o scurt cuvântare laudativ la adresa celui decorat. Domnul Hugo Râmniceanu a mul umit pre edintelui Fran ei i guvernului francez pentru distinc ia ce i-a fost acordat . La masa festiv , de onoare, am stat al turi de pre edintele Alain Poher, cu care m-am între inut cordial.

Hugo Râmniceanu este un distins om de afaceri francez, bine

45

realizat, fiind un nume de referin în domeniul industriei u oare.

Fabricile sale cu sute de muncitori produc m rfuri de calitate. Dar, Hugo Râmniceanu nu a uitat ara unde s-a n scut i a crescut, acolo unde p rin ii s i î i dorm somnul ve nic, nu a uitat c s-a n scut în România. Rela iile sale comerciale cu firme române ti au fost permanente, volumul afacerilor fiind în cre tere an de an.

Ca ambasador în Fran a, eram bucuros c m rfuri române ti trundeau pe pia a francez i datorit omului de afaceri Hugo Râmniceanu. Întâlnirile mele cu el erau agreabile, discu iile fiind pl cute i utile. Ne respectam reciproc. Avea privirea i surâsul calde prietene ti, inspirând încredere i sinceritate. Constatam c era în eleg tor i uman. Umanismul s u s-a dovedit a fi i în anul 1977, atunci în martie, când un cutremur devastator din România a dus la pierderi de vie i omene ti i însemnate pagube materiale. Atunci, în acele zile, Hugo Râmniceanu a fost printre primii care a trimis ajutoare materiale constând în alimente, medicamente i îmbr minte pentru popula ia sinistrat . De asemenea, a trimis o mare sum de bani. Pe aceast cale, a c utat s aline cât de cât durerea unor sinistra i.

Hugo Râmniceanu î i aminte te c a avut i clipe grele, mai ales în timpul celui de-al doilea r zboi mondial. Atunci, i în România, au fost i unele legi cu caracter rasial, antiomenesc. El i familia sa au avut de suferit. Soarta a f cut s fie ap rat de însu i mare alul Antonescu. Dar aceasta a fost posibil datorit sufletului mare al colonelului de cavalerie Sebastian Ciochin . Acesta, iubitor de cai, avea ca militar sarcina de a administra cei mai buni cai care deserveau pe mare alul Antonescu. La re edin a acestuia de la Podul B neasa, se aflau manejul i grajdurile cailor pu i la dispozi ia mare alului. Colonelul avea ca ordonan un oltean om harnic si de suflet, Ion Dr ghici. Împreun cu acesta, colonelul Ciochin s-au îngrijit ca tân rul Hugo Râmniceanu s fac parte din compania de militari ce servea pe mare al.

Prin aceasta, Râmniceanu, care era evreu, era în siguran . Mare alul Ion Antonescu nu a avut nici o obiec ie. A a a sc pat de represiunile rasiale din partea unor oameni lipsi i de scrupule.

E.S. Alain Poher, pre edinte al Senatului Fran ei, la recep ia dat în onoarea lui Hugo Râmniceanu, la Palatul Luxembourg, împreun cu Petre Gigea, ambasador extraordinar i plenipoten iar al României.

Dup terminarea r zboiului, Râmniceanu s-a stabilit în Fran a.

Colonelul Ciochin a decedat la 24 octombrie 1944, acuzat c a slujit Mare alul. Hugo Râmniceanu nu a uitat pe binef torul s u, care a murit la vârsta de 42 de ani. El a p strat rela ii de prietenie cu familia acestuia. Între ine o rela ie de prietenie cu familia Maria Ciochin Goan i Iancu Goan , actori de prestigiu ai Na ionalului craiovean, despre care voi mai vorbi.

Recep ia a fost organizat la Senat pentru circa 250 de persoane. *

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tre sfâr itul anului 1987, a putea aprecia c într-un an de zile am reu it s cunosc principalele personalit i ale vie ii politice, economice, culturale i sociale franceze precum i o bun parte din ambasadorii acredita i la Paris. F când o recapitula ie a însemn rilor mele de pe calendar, am discutat cu peste nou sute de personalit i diferite, în întâlniri organizate sau ocazionale ceea ce mi-a format o impresie i o documenta ie destul de bun privind diploma ia desf urat din capitala Fran ei.

De Cr ciun, am primit vizita I.P.S. Adrian Hri cu, Mitropolitul României pentru Europa Occidental , care mi-a adus coliv , c i de rug ciune i mi-a oferit o frumoas icoan pe sticl , ce am inut-o pe peretele din dormitor de la Paris, iar în prezent, în cel din Craiova, de acas . Colaboratorii mei au primit, de asemenea, calendare biserice ti.

Am rugat pe Înalt Prea Sfin ia Sa ca s nu ne ocoleasc de Sfintele rb tori ale Pa telui sau Cr ciunului, fiind cre tini, crescu i în credin a str mo easc . Acest lucru a f cut ca „naltul”, cum îi spuneam noi, s se simt bine în atmosfera cre tineasc pe care am introduso i am încurajat-o eu la ambasad .

De Cr ciun, familia mea, ca i celelalte familii ale colaboratorilor mei, s-au preg tit de s rb torirea „Na terii Domnului” cu sarmale i cozonac, devenite tradi ionale la români. Eu cu so ia am fost la biserica Sf. Petru, ca s aprindem câteva lumân ri i s ne închin m de ziua Domnului. M rturisesc c prezen a noastr la biserica aceasta, care îmi purta numele, o f ceam de mai multe ori pe an, dar cu discre ie, având o anumit rezerv de a nu fi v zut de vreun membru al ambasadei, având o anumit precau ie. Sunt sigur c i o parte din ace tia ceau la fel.

Cu prilejul s rb torilor de Cr ciun i de Anul Nou, am adresat în numele Ambasadei Române i al meu personal felicit ri, adresândula importante personalit i de la Pre edin ie, Guvern, mini tri, publica ii, ambasadori acredita i în Fran a, ziari ti i al ii precum i întregului personal al ambasadei. La rândul meu, am primit felicit ri din partea acestora, a a cum voi ar ta la un alt capitol, cât i din ar .

Din partea personalit ilor franceze am primit peste 150 de felicit ri, care au un anumit caracter personal prin abordabilitate, inclusiv din partea pre edintelui Fran ei, Francois Mitterrand.

4. Pre edintele Senatului Alain Poher ne onoreaz cu prezen a sa la Ambasada Român În mai 1987, se împlineau 110 ani de la R zboiul nostru de Neatârnare din 1877, când noi, românii, aniversam Independen a de Stat a României. Prilejul l-am socotit minunat pentru a organiza o întâlnire cu românii din emigra ie, cu diploma i, cu oameni politici i

Ambasadorul Petre Gigea discutând cu senatori francezi

Anul VI, nr. 4(56)/2015

de afaceri, oameni de cultur . În invita ia pe care am adresat-o la peste apte sute de persoane (acum aveam o experien i o eviden cui s ne adres m), respectiv un carton, alb, elegant am scris: A l’occasion de l’Aniversaire de l’independence d’Etat de la Roumanie (1877-1987).

L’Ambassadeur de la Republique Socialiste de Roumanie en France et Madame Petre Gigea prient (Monsieur, Madame) de leur faire l’honneur de participer à la Reception qui ils donneront de 6 Mai1987, de 19 h a 21 heures 123, Rue Saint Dominique, Paris.

Men ionez, c era pentru prima oar când pentru s rb torirea anivers rii R zboiului pentru Independen a României, Ambasada român din Paris d dea o recep ie cu o participare de peste 700 de persoane. Cred c nici o Ambasad român din lume nu a mai organizat, vreodat , o astfel de recep ie.

De ce am f cut-o eu i colegii mei de la ambasad ? În primul rând era un eveniment istoric important ce trebuia scos în relief de noi, iar diaspora româneasc era încântat s participe la o asemenea manifestare patriotic , iar în al doilea rând nu ni se putea spune c ar avea vreo conota ie politic legat de cea de la Bucure ti.

Oficialit ile franceze au apreciat aceasta i au dorit s se documenteze „la fa a locului”. Din partea ambasadorului român era, pentru acel an, un act de curaj i care s-a soldat cu aprecieri bune.

Am fost bucuro i s primim un num r mare de persoane, respectiv pre edintele Senatului, Alain Poher, ambasadori cu so iile lor, reprezentan i ai Pre edin iei, Guvernului, ai mini trilor, oameni de cultur , senatori, deputa i, alte personalit i franceze, ata i militari, români din emigra ie. Desigur, personalitatea cea mai important a zilei a fost pre edintele Alain Poher, de a c rui prezen am fost onorat, pl cut surprins i bucuros c astfel, Ambasada româneasc este respectat . Prezen a sa nu a trecut neobservat de c tre diploma ii str ini, deoarece pre edintele Alain Poher, de regul , nu se ducea la recep iile date cu prilejul zilelor na ionale de c tre statele acreditate în Fran a. De data aceasta, cu România f cea o excep ie. În timpul celor patru ani cât am fost ambasador l-am mai v zut prezent în zilele de 14 Iulie la Elysée, în fiecare an, i odat în ziua de 4 iulie la ambasada S.U.A. La sosirea la ambasad , la intrare, eu i so ia mea i-am ie it în întâmpinarea înaltului demnitar francez. Ne-am strâns mâinile, prietene te. Urcând sc rile de marmur , spre „Salonul de Aur”, Alain Poher, mi-a spus: - Ave i, domnule Ambasador, una dintre cele mai frumoase ambasade, din Paris. Este monument de arhitectur . M bucur c sunt aici...

- V mul umesc, c lduros, domnule pre edinte, pentru prezen a dumneavoastr la aceast manifestare, cu caracter na ional, patriotic, de respect fa de trecutul istoric.

Ajungând în „Salonul de Aur”, unde se aflau sute de persoane, Alain Poher, a fost salutat de o bun parte din cei prezen i, în special de c tre ambasadorii str ini acredita i la Paris. S-au strâns mâini i sau spus cuvinte amabile i protocolare. I-am f cut, între scurte paranteze, o prezentare succint a Ambasadei Române, un mic castel al contesei de Behague.

Am vizitat împreun i „Salonul albastru”, sala de festivit i cu 300 de locuri iar de pe balcoanele ambasadei, a admirat curtea interioar , între inut i bine aranjat . În secolul trecut, aci, Contesa de Behague avea reuniuni muzicale i literare la care participau personalit i culturale de seam ale Parisului i avea ca bibliotecar pe poetul Paul Valery. A ascultat cu aten ie, dând aprobator din cap. Era atent cu cei din jur, fiind zâmbitor i amabil cu cei care îl salutau, dându-i bine e. F când o evaluare asupra participantelor, mi-a spus: felicit, domnule Ambasador, pentru aceast manifestare,

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

udabil . Ave i o prezen de nivel ceea ce dovede te c a i câ tigat o anumit notorietate pentru care m bucur sincer, pentru dumneavoastr . Când mai ave i probleme legate de sprijinul francez, nu ezita i s veni i la mine. V a tept cu bra ele deschise. rturisesc c eram în al nou lea cer. Apoi, pre edintele Senatului, s-a retras cu discre ie spunându-mi: va reprezenta în continuare Senatorul Lelièvre, pe care îl cunoa te i i apreciaz ara dumneavoastr .

Ne-am luat la revedere, strângându-ne mâinile. L-am condus pân la scara automobilului s u, unde ne-am îmbr at, la desp ire.

Se pare c recep ia organizat la Ambasada român i s rb toarea aleas , au fost de bun augur fiind apreciat de cei prezen i. Ca dovad participan ii s-au sim it bine, este c timpul rezervat recep iei s-a prelungit, spre bucuria noastr , a gazdelor. O expozi ie în holul de primire prezenta aspecte din R zboiul nostru de Independen prin documente i fotografii. Nu s-a inut nicio cuvântare, eu i so ia mea primind oaspe ii la intrare cu bun voin i fe e zâmbitoare.

Au fost prezen i, printre al ii, 71 ambasadori, senatorul Jean PUESH, pre edintele grupului de prietenie româno-franceze din Senat, Francois MASSOT, pre edintele grupului de prietenie francoromân din Camera Deputa ilor, pre edintele Senatului Francez Alain Poher (al doilea om în ierarhia statului francez, dup pre edintele Mitterrand), înso it de consilierul s u diplomatic, senatorul Jacques LELIEVRE. Prezen a lui Alain Poher a dat o anumit greutate recep iei pentru care eu îi sunt profund recunosc tor.

Excelen a Sa, Ambasadorul Turciei, mi-a mul umit la plecare i mi-a f cut m rturisirea c „ata atul s u militar i al aerului”, domnul Colonel Cetin CINAR, a evitat s vin la recep ie pentru c se a tepta ca la aceste manifest ri s se in cuvânt ri în care partea otoman era prezentat ca învins de români, în anul 1877.

- i... Ce p rere ave i, Excelen ? l-am întrebat eu.

- Minunat ... O recep ie care a remarcat sobru un eveniment istoric, f laude i f a jigni pe cineva. V felicit i v mul umesc m-a i invitat, mi-a spus ambasadorul turc, strângându-ne mâna.

Ultimii invita i au plecat dup orele 22,30. Ca de obicei, tot personalul român, care a contribuit cu munca sa la desf urarea recep iei, la orele 23, ne-am a ezat i noi la mas . Am schimbat impresii, am re inut aprecierile i informa iile primite i am considerat c „totul a fost bine”. Eu le-am mul umit printr-un speach scurt...

Cu acest prilej, în afar , de recep ia de la Ambasada Român , la Lectoratul de limba român de la Sorbona, celebra Universitate francez , a fost organizat o sear cultural , în cadrul c reia au fost rele-

Senatorul Jean Puesh, pre edintele grupului din Senatul franco-român, în dialog cu Petre Gigea.

47

vate semnifica iile evenimentelor din 1877. Proiectarea unor diapozitive oglindind lupta pentru independen în opera unor arti ti plastici români a completat programul unei seri, unde au participat studen i i cadre didactice universitare. De asemenea, o expunere consacrat evenimentului aniversat i evocarea luptei poporului român pentru libertate, a fost prezentat i la Universitatea din Strasbourg. În acela i timp, la Universitatea din Lyon i Saint Etienne, au avut loc spectacole de muzic i poezie româneasc i francez .

Le-am mul umit colaboratorilor mei pentru munca pe care au depus-o pe plan cultural i organizatoric, pentru posibilitatea creat ca francezii s ne cunoasc cât mai bine atât istoric cât i cultural.

5. Pre edintele Alain Poher intervine la ambasadorul român pentru aprobarea unor adop ii de copii de c tre familii franceze. Alte întâlniri.

Cu pre edintele Alain Poher, m-am întâlnit în mai multe rânduri, atât ocazional cât i organizat. Astfel, la începutul fiec rui an, la Elysée, pre edintele Mitterrand avea întâlniri cu ambasadorii acredita i la Paris, prilej cu care de fiecare dat , f ceam schimb de p reri i saluturi cu Alain Poher. De asemenea, la 14 iulie, în fiecare an, de Ziua Na ional a Fran ei, am avut scurte întâlniri i convorbiri cu pre edintele Senatului francez.

La mijlocul lunii iunie 1988 a avut loc vizita unei delega ii parlamentare, condus de Nicolae Giosan, pre edintele Marii Adun ri Na ionale. Eu i colaboratorii mei ne-am ocupat de desf urarea vizitei. Au avut loc convorbiri oficiale la Senat cu Alain Poher, pre edintele Senatului i mai mul i senatori. Cei doi pre edin i au purtat convorbiri oficiale într-o atmosfer bun , de prietenie. Pre edintele Nicolae Giosan a prezentat aspecte din munca parlamentar din România, activitatea grupurilor parlamentare, aspecte din popularizarea i aprobarea legilor de c tre Marea Adunare Na ional . La rândul s u, pre edintele Alain Poher a prezentat multiple aspecte legate de democratismul activit ii parlamentare franceze. Cei doi pre edin i au apreciat rela iile bilaterale desf urate pân în prezent i au exprimat dorin a de dezvoltare a lor în viitor, intensificarea schimburilor de experien , prin vizite reciproce în special a grupurilor parlamentare i chiar individual a senatorilor i deputa ilor. Pre edintele Senatului francez a oferit o recep ie oficial , la care s-au rostit discursuri amabile i prietene ti, de c tre cei doi pre edin i, cu referire la dezvoltarea rela iilor bilaterale pe multiple planuri. S-au cut fotografii, delega iei noastre oferindu-se la plecare mai multe seturi din acestea. De asemenea, o întâlnire reu it condus de pre edintele Nicolae Giosan a fost i la sediul Adun rii Na ionale a Fran ei, cu pre edintele acesteia, Jacques Chaban Delmas. S-au stabilit i posibilit i de schimburi i vizite între deputa i, între delega ii oficiale, între grupuri de prietenie. S-au vizitat obiective culturale din Paris. A fost o vizit bun . * Tot în anul 1988, am primit vizita lui Aurel Duma, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe al României, ca urmare a invita iei ce i-a fost adresat de omologul s u francez Didier Barriani, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe al Fran ei. Am participat la întâlnirile oficiale avute cu omologul s u francez, la vizitele cute la câteva obiective economice i culturale, întâlnirile avute cu pre edintele Senatului, Alain Poher, cât i cu pre edintele Adun rii Na ionale, Jacques Chaban-Delmas. L-am înso it în T.G.V. - trenul de mare vitez - mergând pân la ora ul Marsilia, unde am fost primi i de autorit i. Delegatul Societ ii Na ionale a C ilor Ferate Franceze ne-a dat explica ii asupra trenului în care ne aflam i care mergea cu o vitez de 240 de kilometri pe or i ne-a condus în cabina conduc -

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

torului de tren, unde ni s-au ar tat mecanismele i bordul de manevrare al trenului. La recep ia oferit de Didier Briandi la Paris, Aurel Duma i eu am fost literalmente asalta i de ziari ti, pentru a da explica ii în leg tur cu manifesta iile anti-Ceau escu de la Bra ov. Pân la urm vizita s-a încheiat cu bine. * În ultima vreme, pe adresa ambasadei au sosit sute de scrisori prin care se protesteaz în leg tur cu tratamentul inuman i arestarea unor persoane din România, înc lcându-se astfel drepturile omului.

Aceste scrisori sunt tip, cu acela i text, doar semnatarii sunt al ii i persoanele socotite persecutate. În unele cazuri, scrisorile sunt trase la indigo, v zându-se c sunt completate în colectivitate (liceu, asocia ii, institu ii etc.). Astfel, în scrisorile astfel trimise la Ambasada Român , cât i în ar , se cere eliberarea din închisoare a lui Petre Mihai B canu, Dan Petrescu i Anton Uncu i înl turarea domiciliului obligatoriu pentru Doinea Cornea, de la Cluj. Acelea i scrisori, xerografiate erau trimise i pre edintelui Francois Mitterrand, pre edintelui Senatului Alain Poher, cât i primului ministru Jacques Chirac. Într-o zi, pre edintele Alain Poher, m-a contactat telefonic i mia transmis c a primit mai multe scrisori de acest gen, pe care mi le va trimite i m-a rugat s m interesez care este situa ia în România i -l informez dup aceea. Scrisorile aveau urm torul text: rug m a interveni la autorit ile române pentru eliberarea din închisoare a ziaristului Petre Mihai B canu, arestat pe nedrept de c tre poli ie. În acest fel au fost înc lcate drepturile omului prev zute în „Declara ia Universal a Drepturilor Omului aprobat de c tre Adunarea General O.N.U, din 10 Decembrie 1948. În speran a c se va termina favorabil acest protest, v asigur m de considera iunea noastr . Urma semn tura i adresa.

Acela i text a fost trimis individual i pentru Anton Uncu i Dan Petrescu, ca i pentru Doina Cornea.

Primele scrisori le-am expediat i la Bucure ti la Ministerul de Externe, pentru a fi examinate, eu, personal, necunoscând nimic din aceste aspecte. Mi s-a comunicat c nu este nevoie s mai trimit i alte scrisori, pentru c în ar s-au primit astfel de proteste, fiind expediate direct de semnatari.

Am aflat c aceast ini iativ apar ine unui grup de români stabili i la Paris, avându-i în frunte pe Adriana Combes-Iuhasz, fiica profesoarei Doina Cornea-Iuhasz, precum i lui Mihnea Berindei. Ace tia,

În fa a monumentului eroilor militari români din ora ul Dieuze, împreun cu oficialit ile locale: Robert Husson, senator i primar al ora ului, Petre Gigea, ambasador al României, IPS Adrian Hri cu, mitropolit pentru Europa Occidental , Marieta Gigea, Paul Schiaucu, Jeana Schiaucu .a. (11 noiembrie 1989)

Anul VI, nr. 4(56)/2015

împreun cu Dinu Zamfirescu i al ii vor fi semnatarii „Declara iei de la Budapesta” din anul 1989, în care se men iona „Transilvania este teritoriul de complementaritate”, adic poate fi revendicat în aceea i m sur atât de România, cât i de Ungaria. Aceast declara ie a fost prezentat de semnatari i fostului suveran al României, regele Mihai I, la Versoix în Elve ia, la locuin a sa.

Textul integral l-am redat în una dintre c ile mele.2 * Pre edintele Senatului, Alain Poher, mi-a transmis o scrisoare prin care solicita s intervin la pre edintele României pentru a aproba adoptarea unor copii de c tre unele familii franceze. În acest sens, m-a contactat i telefonic, reînnoind rug mintea, precizând c aceste familii îl cunosc i au încredere c prin autoritatea sa, va interveni la autorit ile române competente. I-am promis c voi face tot ce depinde de mine.

Am trimis aceast scrisoare a lui Alain Poher dar i a pre edintelui francez Francois Mitterrand, a primului ministru Jacques Chirac, a unor mini tri, senatori i deputa i, care au intervenit în câte un caz sau mai multe pentru adop ii de copii afla i în orfelinatele române ti.

Totodat , m-am preg tit i le-am prezentat în ziua de 6 aprilie 1989, pre edintelui României Nicolae Ceau escu, cu care am avut o întâlnire de circa 3 ore, cu prilejul chem rii mele la Bucure ti, pentru informare i convorbiri. Cu acest prilej am preg tit peste 20 de probleme importante i delicate, pe care i le-am prezentat cu curaj i cu speran a c îl vor sensibiliza în rezolvarea lor. Desigur, m-am pus de acord, în prealabil, cu Ioan Totu, ministru de Externe, ca unul care prezentam pulsul politicii române ti, din afar , necenzurat. a cum am amintit, în ziua de 6 aprilie 1989, ora 18.00, împreun cu ministrul de Externe, Ioan Totu, am fost primi i în „Cabinetul unu”, de c tre pre edintele României. Discu ia a durat, circa trei ore, prezentându-i mai multe probleme printre care aspecte din rela iile comerciale bilaterale, licen a pentru „Renault 18”, organizarea unor parade a modei la Paris pentru confec ii, comportamentul civilizat cu românii din diaspora i rezolvarea unor cereri ale acestora, s nu se mai restric ioneze cererile unor cet eni care cer unificarea familiei în Fran a, aprobarea în toate cazurile a celor invita i la diferite manifest ri ce au loc în Fran a, înl turarea dificult ilor de la vam pentru francezii care vin în România, întâlniri mai dese cu românii stabili i în Fran a i organizarea unor recep ii cu ace tia, invitarea unor personalit i culturale în România, pe cheltuiala statului i altele ca s ajung la problema adop iilor de copii. Aceast interven ie o promisesem pre edintelui Senatului Alain Poher, c ruia trebuia s -i aduc un rezultat de la Bucure ti.

Aceast întâlnire am redat-o pe larg, cu am nunte în cartea mea despre Fran a, din care redau, în extras câteva aspecte i bineîn eles discu ia despre adop iile copiilor din orfelinatele române, în num r de 84.3 La fel s-a întâmplat i cu unii oameni de tiin , academicieni, medici de mare specialitate, chimi ti, fizicieni, arhitec i sau alte specialit i. Cu ace tia s-a procedat în mai multe feluri. Ori li s-a r spuns organizatorilor c cei invita i sunt ,,pleca i peste hotare”, sau c sunt ocupa i în aceast perioad cu alte manifest ri în ar , sau c sunt... bolnavi i indisponibili, sau nu s-a r spuns invita iei, fiind o cere total .

Pe de alt parte, Ambasada Fran ei la Bucure ti a confirmat c cei invita i sunt în ar , c nu sunt ocupa i sau bolnavi. Invita ii din alte ri, dup cum am aflat, au venit cu to ii, numai România fiind lips .

Pe linia manifest rilor cultural-artistice situa ia este asem toare. Astfel, directorul General UNESCO, Federico Mayor, m-a rugat ca s fiu de acord cu invita ia corului „Madrigal” din Bucure ti s fie prezent la deschiderea unei sesiuni UNESCO.

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

De asemenea, a fost invitat ansamblul de cântece i dansuri „Ciocârlia s fac un turneu în Fran a, cât i arti ti de prestigiu din teatrul românesc i soli ti de oper . În toate cazurile am intervenit în ar s li se dea aviz favorabil s vin în Fran a, pentru c ace tia contribuie la ridicarea prestigiului arii noastre... N-am primit niciun spuns, adic nu s-a dat curs nici unei invita ii. În continuare i-am ridicat i alte probleme spinoase despre care am relatat la capitolul anterior, am redat faptul c presa francez i unii politicieni critic faptul c în România sunt în construc ie mari proiecte, neeconomice, lipsa de produse alimentare pe pia , alimenta ia proast a popula iei, distrugerea satelor tradi ionale prin legea sistematiz rii, înc lcarea drepturilor omului i altele asemenea, sugerând unele m suri de îmbuire, prezentate în am nunt în cartea mea publicat în anul 2002.

Am ob inut promisiunea c va reexamina problema adop iilor de copii. * revin, la leg tura mea cu Alain Poher. La întoarcerea la Paris, dup concediul de odihn petrecut acas , în ar , am aflat despre realegerea lui Alain Poher în func ia de Pre edinte al Senatului Francez, având în vedere rela iile apropiate pe care le aveam cu înalta oficialitate francez , am socotit de datoria mea s -i adresez câteva cuvinte de felicitare i ur ri de noi succese. I-am transmis urm toarea scrisoare: Paris, le 3 Octobre 1989 Monsieur le President, De retour à Paris apres les vacances au pays des Roumains, qui vous connaissent bien et vous tiennent en très haute estime en tant que leur ami, j’ai appris avec plaisir votre réélection au Sénat et également à la Presidence de cette haute instance de la France.

A cette heureuse occasion, je tiens à vous dire combien je suis ému et réconforté.

J’aimerais former à votre endroit les meilleures felicitations et les voeux les plus sincères de plein succès dans votre laborieuse activité au service de la France et de son merveilleux peuple, ainsi que du rapprochement entre tous les peuples et de la paix.

Je vue prie, Monsieur le President, d’agréer l’expresion de mes sentiments de haute estime.

Petre Gigea Monsieur Alain Poher, Président du Sénat, Petit Luxembourg Paris.4 La rândul s u, pre edintele Alain Poher mi-a trimis urm toarea scrisoare, desigur, ca r spuns:

49

Ambasadorul Petre Gigea la biroul s u de lucru (Paris, iunie 1988) Vineri, 20 octombrie 1989, la orele 11, am fost primit de c tre Alain Poher, asistat de Jacques Lelievre, directorul s u de cabinet, consilier cu problemele interna ionale. A fost o discu ie sincer , în care au fost abordate i probleme mai delicate, precum rela iile politice bilaterale, precum adop iile de copii sistate de autorit ile române, aspecte ale rela iilor româno-ungare .a. Pledoariile mele au fost, cred, convintoare. În final, pre edintele Alain Poher, mi-a spus cu vocea sa domoal i prietenoas : „La mine ave i deschis , oricând, u a, domnule ambasador. Noi, amândoi, lucr m bine. Dumneavoastr sunte i unul dintre cei mai buni ambasadori ai României la Paris.

Aici, la Senat, ave i o citadel , poate singura unde intra i când vre i. Trebuie îns ca autorit ile române de la Bucure ti s fac ceva pentru dezghe area rela iilor acolo unde aceasta se impune”.

A fost o discu ie interesant , memorabil , a a cum remarca i Valeriu Tudor, ministru consilier al ambasadei, care m-a înso it la aceast întrevedere. * Ne preg tim pentru a întâmpina Anul Nou, 1989. Am trimis felicit ri oficialit ilor franceze importante, ambasadorilor i altor personalit i franceze. Am primit, la rândul meu, o serie de felicit ri pentru s rb torile de Cr ciun i Anul Nou din care o parte le voi enun a în continuare. În scrisoarea pe care am primit-o din partea pre edintelui Senatului, Alain Poher, redactat la 23 decembrie, mi-a mul umit pentru ur rile ce i le-am trimis, amintind c „Dumneavoastr ti i c leg turile mele particulare m-au unit cu ara dumneavoastr , pentru eu am debutat în cariera mea de inginer de mine, i soarta României nu îmi este indiferent . Pentru Dumneavoastr , familia Dumneavoastr i ara Dumneavoastr , eu v rog s primi i, întreaga mea gratitudine, ur rile mele cele mai fierbin i i sentimentele mele cele mai cordiale”. Înainte de a semna, a mai ad ugat cu mâna sa ur ri de Anul Nou 1989 i ,,Votre ami”.5 Un num r mare de felicit ri de Cr ciun i Anul Nou 1990, am primit din partea a aproape toate oficialit ile franceze.

Ce a putea spune în încheiere? C , în inima mea, port o duioas i luminoas amintire a lui Alain Poher, un om politic ponderat, un om excep ional, un om care m-a tratat ca pe un prieten, având afinit i fa de poporul roman.

Fiind plecat în Paradis, acum când rescriu aceste amintiri, rog pe Bunul Dumnezeu, s -l aib în paz .

1

Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal Petre Gigea-Gorun: Din însemn rile unui ambasador roman la Paris, Funda ia „Scrisul Românesc” Craiova, 2002, vol.II, p.p. 74-75.

3 Petre Gigea-Gorun: Din însemn rile unui ambasador român la Paris, Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, vol.II, p.p. 197-234.

4 Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal , dosar nr. 18 5 Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal , dosar nr. 17 2

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) Pe la prânz copiii s-au oprit din joaca lor, au schimbat locul caprelor unde mâncaser toat volbura i tot pirul, legându-le pe noi por iuni de miri te, i priponindu-le cu un ru pe fiecare. Apoi s-au a ezat jos la marginea drumului pe p mântul b torit ce separa parcelele cultivate ale fermei, s îmbuce fiecare ce avea în traist . Ziua li se p rea luni plictisitoare, pe miri te, nu era nici un ad post contra soarelui dogoritor de var , nici un arbore cât vedeai cu ochii. Deodat , remarcar cu to ii un nor de praf apropiinduse cu mare vitez .

- sta o fi vreun mare tab c prea vine în vitez cu Jepul. zise unul dintre b ie i c tre ARO-ul alb care se z rea.

Nu dur mult i ma ina se apropie, iar când ajunse lâng ei se opri brusc i din ea ri a lui Fleac , un tip mic, îndesat, trecut de cincizeci de ani, pe care Dan Vardan nu-l cuno tea prea bine, dar tia cine este i unde st . Era din acela i sat cu ei, lucra la prim rie, ceva cu politica, i acum to i se mirau de ce pe o a a z pu eal , l sase confortul biroului i era pe câmp.

- Ale cui sunt caprele? se r sti el la copii. i pân s se dezmeticeasc vreunul i s -i spund , continu pe acela i ton agresiv: le lua i imediat de pe miri te i s pleca i cu ele acas . Mama dracului de derbedei, miri tea trebuia arat , n-ave i ce s uta i cu ele aici.

- Dar nu se vede nici un tractor... spunse Dan molcom dar i cu o und de ironie în glas, privind în jur i c utând în zare tractoarele ce urmau s are terenul i nu se vedeau nic ieri. Cuvinte ce ar fi putut fi înlocuite cu: Ce-ai m i omule? Ce i-a venit a a din senin? i obraznicule, al cui e ti tu m ? se adres a lui Fleac direct lui Dan Vardan, surprins c cineva îi rezist i bucuros c are un interlocutor.

- Al satului! spunse Dan cu o voce înfundat ridicându-se de jos v dit nemul umit, de modul agresiv cu care i se adresa acel adult. tu n-auzi? Caprele n-au ce s caute pe terenul fermei. Lua i-le i pleca i dracului cu ele de aici.

- Dar ferma a cui e? rezist Dan f s se mi te de la locul s u, în timp ce fruntea începu i se încrunte i privirea s i se întunece.

- i gur mare, ferma e a statului! Valea! Pân nu m sup r i v iau la uturi.

- i statul... nu suntem noi? nu se l nici Dan mai prejos, întrebând cu o voce r guit , care nu prevestea nimic bun, f s se lase impresionat de amenin rile lui Fleac . tu o cau i cu lumânarea! Ia s i confisc eu caprele i o s vezi tu atunci. Care sunt caprele lui, m ? întreb al lui Fleac pe unul dintre b ie ii care era mai mic de vârst , iar acesta de fric s nu p easc ceva, i le ar cu degetul. Furios, tovar u’ de la partid, porni spre caprele lui Dan Vardan. Smulse ru ii din p mânt i d du s plece cu ele spre ma ina sa, dar nu putu s avanseze. În acela i timp, Dan apucase cu mâinile de cel lalt cap t al lan urilor i inea contra. A lui Fleac se întoarse s vad ce se întâmpl i d du cu ochii de Dan. - Las lan urile jos! strig el înfuriat i trase puternic ca s i le smulg din mân .

Degeaba. Fiind preg tit, Dan Vardan inea puternic i zmucitura nu avu nici un efect. A lui Fleac se opinti i încerc i a doua oar .

Tot nimic. O fi fost el mai în vârst , dar la fornu îl întrecea pe tân r. Iar pentru caprele sale, Dan Vardan, era decis s nu dea nici un centimetru înapoi, indiferent cine i cu ce, ar fi tras de lan uri. Tovar u’ se opinti în zadar de mai multe ori i începu s gâfâie. Nu dur mult i realiz c nu are nici o ans s câ tige cu for a.

- a m ? Ei las c vezi tu pe dracu! scrâ ni din din i a lui Fleac , enervat la culme. du drumul lan urilor i porni spre ma in .

Crezând c istoria s-a sfâr it, iar ameninrile sunt pentru mai târziu, Dan lu caprele i le duse înapoi spre miri te, dar tocmai când se aplec s înfig ru ii în p mânt, auzi în spatele s u: - Na! S ii minte!

Dan f cu instinctiv o mi care lateral s evite o eventual lovitur , dar era prea târziu i imediat sim i o arsur de-a lungul spatelui.

Se întoarse rapid i se ridic . În acela i timp, a lui Fleac , înarmat cu un ciomag ridicat se

preg tea s -l loveasc a doua oar . Iar când lovitura porni, Dan nu mai a tept , prinse ul din zbor, i i-l zmulse din mâini în timp ce cu um rul, îl împinse pe a lui Fleac înapoi.

Dezarmat, agresorul, sem na cu un câine turbat, care ar fi vrut s mu te dar nu mai putea pentru c era închis într-o cu . Dan învârti ul deasupra capului f când dou cercuri largi ce au produs un vâjâit amenin tor i cu for , îl arunc cât mai departe. Înainte ca a lui Fleac s poat s mai spun ceva, interveni oferul s u.

- Se poate tovar u’? E numai un copil, ce naiba! Hai s mergem de aici!

- Ce copil m ? Tu n-ai v zut c a s rit la b taie? realizând totu i c p sirea locului este o alternativ rezonabil i nedorind -l înfrunte mai mult pe Dan, a lui Fleac porni spre ma in spunând în continuare oferului: - i tu tii al cui e sta m ? P i o s i spun eu al cui e....

Continuarea frazei Dan nu a mai auzit-o.

Dialogul celor doi îi captase curiozitatea, de aceea nu d du aten ie durerii pe care începea o simt din ce în ce mai tare în spate. Din cate n-a mai apucat s aud nimic, cei doi au urcat în ma in i au plecat, iar Dan a fost înconjurat de prietenii s i.

- i da ce lovitur i-a dat... bine c nu te-a lovit în cap, zise Florian îngrijorat. Ia s vedem i noi unde te-a lovit.

Dan i-a scos tricoul sub ire de bumbac.

O linie groas i ro ie se vedea clar pe spatele u.

- Da, dar i tu când i-ai luat b ul din mân ... am crezut c ai s -i tragi vreuna, bine c nu l-ai lovit, mai ie ea alt dandana, complet Mirela, uimit de cele întâmplate.

- Dane, e mai bine s te duci acas , s le spui alor t i... s nu se întoarc a lui Fleac cu alte prostii, insist Florian. Dan se gândi o secund i îi d du dreptate. Acest v r al s u era mai în vârst cu 2-3 ani, avea o judecat matur i un comportament serios întotdeauna.

- Bine! Dar trebuie s v apropia i i voi de sat. Aici locul nu mai este sigur, spuse Dan. Apoi, î i lu caprele i porni spre cas .

(va urma)

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Tudor NEDELCEA

Petre Gigea-Gorun - la 85 de ani Cunosc pu ini demnitari români care s i fi p strat caracterul i modestia de-a lungul carierei profesionale i politice. Unii devin „cumsecade” doar când decad din func ii sau, uneori, la pensionare.

Petre Gigea-Gorun, diplomat i scriitor, face parte din prima categorie. De i a ocupat meritoriu diverse func ii profesionale i politice, el a r mas mereu acela i: modest, mereu cu zâmbetul pe buze, gata oricând s ajute pe oricine (chiar i pe inamici), plin de ini iative i cu o energie debordant . Din 1960 i pân azi locuie te în acela i apartament craiovean; f vil , f autoturism, dar cu o sumedenie de prieteni.

S-a n scut la 31 martie 1930, în comuna doljean Goicea, comun învecinat cu Bârca lui Adrian P unescu, motiv de disput , în anii 1970-1980, pentru viitorul centru urban: Bârca sau Goicea. Mama sa, Ecaterina (n scut Chiurtu), era casnic , iar tat l a fost notarul comunei. În localitatea natal i-a început studiile primare (1937-1941), le-a continuat la Liceul comercial „Gh. Chi u” din Craiova (1941-1949) i le-a finalizat la Facultatea de Finan e i Credit a Academiei de tiin e Economice din Bucure ti (1949-1953).

Se c tore te, în decembrie 1952, cu Marieta dele din B ile ti, care i-a d ruit doi copii: Teodor-C lin i Irina.

Dup absolvirea facult ii, se încadreaz la Sec ia Financiar a Regiunii Oltenia, urmând toate treptele ierarhice (referent, ef de birou, ef de serviciu, inspector finaciar), pân la conducerea acestei institu ii.

A fost primar al Craiovei (1964-1968), primvicepre edinte al Consiliului Popular al jud. Dolj (1968-1977), ministru al Finan elor (1981-1986), guvernator al României la Fondul Monetar Interna ional i la Banca Mondial (1981-1986), ambasador al României la Paris i la UNESCO (1986-1989). A fost ales, în perioada 1981-1987, pre edinte al Federaiei Na ionale de ah a României.

Dup pensionarea din 1990, Petre GigeaGorun a continuat s fie o prezen activ în diverse institu ii i organisme nonguvernamentale: membru al Asocia iei Ambasadelor i Diploma ilor de Carier din România, preedinte de onoare al Asocia iei Cultul Eroilor, filiala Dolj, prorector al Institutului de Drept i Rela ii Interna ionale „N. Titulescu” din Bucure ti, membru în Biroul Consiliului Na ional al Asocia iei Na ionale a Economi tilor din România (AGER), pre edinte al Funda iei „Satul românesc - milenium III”, membru al Societ ii Scriitorilor din Oltenia i vicepre edinte al Uniunii Epigrami tilor din România etc.

Ca vicepre edinte al Funda iei craiovene „Scrisul Românesc” i-a adus o contribu ie decisiv (logistic i financiar ) în amplasarea a peste 80 de pl ci memoriale în Craiova, în crearea Aleii Marilor Personalit i Oltene (în Craiova), în organizarea unor simpozioane i sesiuni tiin ifice de prestigiu.

Ca ambasador în Fran a, a reînfiin at Biblioteca Român din Paris (azi Centrul Cultural), dup o întrerupere de 43 de ani, a comemorat eroii români c zu i la datorie i înmormânta i în Fran a, s-a întâlnit cu 43 de pre edin i- efi de stat, cu 13 prim mini tri, cu 15 mini tri de Externe, cu peste 40 de mini tri de Finan e, cu peste 200 de pre edin i ai unor mari b nci comerciale, cu peste 150 de ambasadori extraordinari i plenipoteniari. Este un raport diplomatic demn de laud

i model pentru tinerii diploma i români. O activitate profesional de excep ie, motiv pentru care i s-a decernat: Ordinul Muncii, cls. III, Steaua României, cls. V, Ordinul „Tudor Vladimirescu”, cls. III. A fost onorat, de asemenea, cu numeroase diplome i distinc ii române ti i str ine (o simpl enumerare ar însemna circa 4-5 pagini!).

Pseudonimul „Gorun” ata at numelui s u dovede te leg tura sa cu literatura. Volumul u de debut editorial, Pentru dreptate se aprinse focul (Editura Scrisul românesc, 1978), este prefa at de reputatul critic i istoric literar, Al. Piru: „Autorul care se înf eaz cu sfial întâia oar în volum cititorilor, Petre Gigea-Gorun, este un om de o mare distinc ie sufleteasc i un vechi amic al muzelor”, iar ciclul liric este „o imagine vie a evenimentelor care acum apte decenii au însângerat mântul românesc, o evocare autentic , însufle it , a r scoalelor ne ti, cu motivarea exact a cauzelor, cu tabloul dramatic al întâmpl rilor [...] E surprinz tor cum forma sever i aparent închis a sonetului se întrune te în armonia acestui fragment simfonic de epopee, l sând impresia sincerit ii i unit ii de ton a expozi iei”.

Despre acela i volum, reputatul profesor Ion Dodu B lan f cea precizarea c nu-i vorba de un epigonism, „ci de continuarea unei tradi ii cu for e proprii, originale, de care poetul Petre Gigea-Gorun dispune cu prisosin , reu ind s creeze un univers artistic al lui, s se impun ca o personalitate creatoare distinct în peisajul atât de bogat al liricii române ti contemporane”.

Petre Gigea-Gorun actualizeaz sonetul i în volumele urm toare: ldura vie ii (1979), Amintiri de acas (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002), dar i rondelul într-o plachet intitulat ca atare (în 2001). Poetul se define te ca un poet al tradi iei, al universului pierdut, al unei vârste romantice, un nostalgic al copil riei edenice i al satului românesc. i în urm toarele volume de versuri: Sub sabia timpu-

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui (2005), Îmi iau ca martor universul (2006), De-ai mei str mo i cu drag mi-aduc aminte (2007), Prin esa mea cu ochi alba tri (2008), Ninsori de argint (2008), Am gitoare patimi omene ti (2009) etc., Petre Gigea-Gorun r mâne credincios crezului s u: „ i-n lumea mea r mân un vis tor”. Satul patriarhal este evocat idilic, în versuri cantabile, iubirea apare ca „am gitoare patimi omene ti”, iar „adev rurile vie ii” medita ii grave despre timp, spa iu, iubire, via , moarte, din perspectiva stenic a ranului român.

Memorialistica este un alt domeniu literar, în care contribu iile lui Petre Gigea-Gorun sunt indispensabile pentru reconstituirea biografic a unei personalit i sau a unei epoci.

Autorul are un merit aparte: a participat nu numai ca oficialitate, ci i ca simplu observator, consemnând, atunci, faptele i ideile expuse. Volumul Din însemn rile unui ambasador român la Paris (2002) sau în Întâlniri memorabile (2011), de pild , au în prim plan personalit ile pe care Petre Gigea le-a cunoscut: Constantin Virgil Gheorghiu, Asocia ia „Prietenii lui Panait Istrati” din Fran a, Papa Ioan Paul al II-lea (ca poet), actri a Elvira Popescu etc.

Scris într-un ritm alert, respectând veridicitatea evenimentelor, întrucât autorul are la baz o bogat arhiv personal cu documente originale sau în copie, Oameni i evenimente craiovene (2001) consemneaz vizita lui Charles de Gaulle în Craiova (mai 1968), înfiin area Festivalului „Maria T nase”, a Teatrului de Operet , a Muzeului de Istorie, a Filarmonicii „Oltenia”, a Teatrului de P pu i, date despre „Zilele Al. Macedonski” (1970). În volumul Despre Craiova, cu dragoste (2001), reune te amintirile sale despre o serie de personalit i pe care le-a cunoscut din i, din via sau i-au fost apropiate: V.G. Paleolog, C.S. Nicolaescu-Plop or, Al. Piru, Iancu Jianu, I.D. Sîrbu, Marian Barbu, Ilarie Hinoveanu, Al. Balaci, Amza Pellea, Jean Negulescu, Nicolae Romanescu, Nicolae B lcescu, Barbu B lcescu, Tudor Vladimirescu.

Se poate spune, cu deplin temei, c municipiul Craiova i-a g sit memorialistul pe m sur .

Amintiri despre scriitori i al i oameni de cultur (2003) „se încadreaz aceluia i gen memorialistic, dar - prin stilul direct, oral, evocator - este i un jurnal despre «scriitori i al i oameni de cultur » i faptele lor, o panoramare incitant .

Cititorii au, astfel, ocazia s i completeze cuno tin ele sau s i fac o imagine despre comportamentul, în public sau în particular, a unor personalit i marcante, parte din ei împrietenindu-se cu autorul care tie s cultive acest sentiment. a este cazul lui Amza Pellea, regizo-

rului-poet Emil Loteanu, pictorului-romancier Sabin B la a, Nichita St nescu cu a sa cunoscut verv , cu Al. Piru cu care transforma, din când în când, nop ile în prelegeri de istorie literar , cu C.S. Nicolaescu-Plopor, pe care l-a sprijinit în g sirea unui imobil pentru filiala Academiei Române la Craiova, cu celebrele actri e de notorietate mondial : românca Elvira Popescu i Marina Vlady, cu tragicul i genialul Marin Sorescu, cu pictorul Sweitzer-Cump na, sau cu grupul de 30 de scriitori invita i în Dolj (I. L ncr jan, Horia Lovinescu, Liviu Bratiloveanu, R. Vulpescu, Pop Simion, Lauren iu Fulga, Corneliu Leu, Ion Petrache, Constantin Nisipeanu, Ion Hoban , Suzana Delciu) etc.

Emo ionante sunt amintirile despre autentica savant recunoscut pe Mapamond, Ana Aslan, pe care autorul a cunoscut-o cu prilejul unui dineu oferit de N. Ceau escu, despre pre edintele francez Valery Giscard d’Estaing. Impresionan i sunt cu adev rat pacien ii Doamnei Aslan: Ch. de Gaulle, I.B. Tito, R. Reagan, Indira Gandhi, Franco, Ch. Chaplin, Claudia Cardinale, Pablo Picasso, S. Maugham, Salvador Dali, Marlene Deitrich, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy etc., dovad peremptorie a eficacit ii tratamentului s u geriatric.

Pe Eugen Jebeleanu, Corneliu Leu i pe Dan De liu îi cunoa tem în atmosfera „literar ” de la madam Candrea, ultimul dovedindu- i talentul de recitator mai mult decât cel de creator. Michel Steriade, ambasadorul culturii române în general i al lui Eminescu în special, în lumea francofon , este surprins în accea i dragoste pentru autorul „Lucearului”, sus inând, la repetatele sale insisten e, o conferin la UNESCO, scriitorul belgian de origine român mul umindu-i ambasadorului Petre Gigea într-un mod original:

Anul VI, nr. 4(56)/2015

prin traducerea unor poezii în limba francez .

I.D. Sîrbu, ardeleanu stabilit, de nevoie, întrun fel de exil asumat, în Cetatea B niei, în Isarlâkul oltean, este surprins în manifest rile sale fire ti, nonconformiste, bântuit de idei.

Admirabil descrierea fizic i psihic a celebrului scriitor I.D. Sîrbu, a c rei stea abia acum urc dup includerea lui Eugen Simion în celebra colec ie „Opere fundamentale” a Funda iei Na ionale pentru tiin i Art .

Pentru o imagine întregitoare a crea iei literare a lui Petre Gigea-Gorun, volumul se încheie cu redarea în extenso a cronicilor literare sau recenziile scrise sau rostite pe calea undelor de: Al. Piru, I. Deaconescu, Radu Felix, L. Ulici, C. Dumitrache, N. Stoian, I.D. B lan, I. Petrache, M. Du escu, C. Stan, nu B ile teanu, Emil Vasilescu, Fl. Firan, Gr. Mure an, precum i stenograma interven iilor cu prilejul lans rii la Galeriile Radio-Arts Craiova a volumului Oameni i evenimente craiovene, ini iatorul i moderatorul unei astfel de radiocritic fiind Gabriela Rusu-P rin. Au vorbit, cu acest prilej, direct sau prin interven ie radiofonic : Fl. Firan, M. Pospai, Ovidiu Ghidirmic, Mihai Duescu, acad. tefan tef nescu, Al. Firescu, Marian Barbu, Luchian Deaconu, Tudor Nedelcea, Emil Boroghin , IPS Teofan Savu etc.

Prin publicarea acestor volume, Petre Gigea-Gorun reabiliteaz genul memorialistic, aducând, totodat , contribu ii însemnate la istoria recent a românilor”.

Petre Gigea-Gorun a înf ptuit în prodigioasa sa activitate lucruri bune, apreciate ca atare; posterit ii, îns , las o oper literar divers tip rit în 45 de volume (poezii, epigrame, teatru, memorialistic ), m rturia gr itoare a unui spirit ales, rafinat, modest.

Poate tocmai din aceste motive nu este (înc ) membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Grigorescu - Peisaj de p dure

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Florin M~CE{ANU

NICOLAE GRIGORESCU Nicolae Grigorescu s-a n scut la 15 mai 1838, în satul Pitaru din jude ul Dâmbovi a, fiind al aselea copil al lui Ion i al Ruxandrei Grigorescu. În 1846, când îi moare tat l, familia se mut la Bucure ti în Mahalaua C midarilor, în casa unei m tu i.

Dup o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, la Bucure ti, execut icoane pentru bisericile din B icoi (1853) i C ld ru ani (1854-1856) i picturi murale pentru biserica Zamfira (1857) i Agapia (1858-1861).

La interven ia lui Mihail Kog lniceanu, care îl întâlne te pe artist la Agapia, prime te în 1861o burs de la Ministerul Moldovei, pentru a studia la Paris. În 1862-1863, frecventeaz atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Auguste Renoir. Face copii la Luvru, dup pânzele lui Gericault, Rubens, Rembrand .a. În cursul verilor, pîn în 1869, lucreaz la Barbizon, în alte locuri din preajma Parisului, în atmosfera cultului pentru pictura în pleinair, ce preg te te apropiata afirmare a impresioni tilor.

Expune la Salonul parizian (din 1868), la Expozi ia arti tilor în via din Bucure ti (începând cu 1870) i la expozi iile organizate (din 1873) de Societatea Amicilor Belelor-Arte. În anii 1873-1874 face o c torie de studii prin Italia, Viena, Grecia i Constantinopol. Ia parte, ca pictor de front, la r zboiul de independen din 1877-1878, f când numeroase desene ce vor sta la baza unor compozi ii.

Din 1879 pân în 1890, lucreaz îndeosebi în Fran a, fie în Bretania, la Vitre, fie în atelierul

u din Paris. Revenit în ar , deschide mai multe expozi ii personale la Ateneul Român (1891, 1895, 1900, 1901, 1902, 1904). Construie te, la Câmpina, o cas , devenit apoi muzeu. Într-un moment decisiv pentru cons-

Grigorescu - Autoportret truirea culturii României moderne pictorul întreprinde o spectaculoas inovare a limbajului plastic. Cu o forma ie în care recunoa tem filonul tradi iilor picturii murale, de care

se apropie în primii ani ai tinere ii, i, deopotriv , experien ele impresioni tilor, Grigorescu se manifest , în diverse genuri, cu o autoritate al c rui ecou se va prelungi în secolul al XX-lea, chiar i dup dispari ia pictorului. Este primul impresionist român i totodat primul dintre fondatorii picturii române moderne. Numele s u devine un simbol pentru tinerele genera ii de arti ti care, în primele decenii ale acestui secol, c utau s identifice i s aduc în lumin valorile profund definitorii ale spiritualit ii române ti. În portrete, autoportrete, compozi ii inspirate de experien a particip rii la r zboiul de independen , în seria Care cu boi, în peisajele realizate în ar sau în timpul c toriilor în str in tate se impun aspecte ale unui stil i ale unei viziuni inconfundabile. Exerci iul lucrului în aer liber aduce paletei sale luminozitate, iar modului de construc ie plastic o inedit îmbinare între rigoare i spontaneitate. Realul asupra c ruia î i îndreapt aten ia pictorul î i streaz , în datele esen iale, configura ia, dar acest lucru se produce în geometria secret a compozi iei, în planul profund al compozi iei, pentru c la suprafa se face sim it jocul incidenelor, energia tu elor care învolbureaz pasta. În 1899 este numit membru de onoare al Academiei Române.

Nicolae Grigorescu se stinge din via la 21 iulie 1907 la Câmpina. În atelier, pe evalet, se afl ultima sa lucrare, neterminat , Întoarcerea de la bâlci.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Ion MITIC~ (15.11.1942) scut în com. Bordu ani, jud. Ialomi a. A absolvit Liceul Teoretic Fete ti i Facultatea de Electrotehnic , Sec ia Electromecanic , la Institutul Politehnic Ia i. A lucrat la Buz u, ca inginer la Fabrica de Zah r i Întreprinderea de Sârm i Produse din Sârm , apoi ca inginer-profesor la Liceul Electrotehnic (ast zi „Grigore C. Moisil”). Este membru ( i vicepre edinte) al Cenaclului Umoristic „Nicolae Grigore Mih escu-Nigrim” al Casei de Cultur „Ion Caraion”, a Municipiului Buz u, membru al Cenaclului „Amprenta”, din Buz u i al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigrame, rondeluri i apare în publica ii de gen, semnând i cu pseudonime. Apari ii editoriale: Ghilotina cuvântului (rondeluri, 1997), ah etern (rondeluri, 2007), Inspir -m , Doamne (rondeluri, 2011), EpigramaGhilotina modern / Miti…cisme (epigrame, 2011). Este inclus în peste 30 de volume colective de epigram . sur de precau ie întreba i de ce din nou am cioc?

V-o spun, imperturbabil, s se tie: Epigrami tii, dac am noroc, Se vor lua de el, nu de… chelie!

Hopa Mitic Eu groapa singur nu mi-o sap, N-am greut i în exprimare, La mine plumbul nu-i la cap, Ci… la picioare.

Informaticienilor De când s-au cibernetizat, socoteasc au uitat; Azi chiar i înmul irea lor Se face pe calculator.

Matematic aplicat Mul i escroci, precum se tie, Au f cut la noi avere Folosind cu dib cie Ridicarea la putere.

Dilem (nu numai matematic ) pile i avere O s -mi pierd de tot moralul, Dac -ajunge la putere Radicalul.

La români Confirmând, în fine, Spiritul de turm , Rareori ne vine Mintea de pe urm .

Destin anost sens, f motive Asta este soarta noastr ; Dintre dou -alternative O alegem pe cea proast .

Reform în iubire Azi, într-o lume nepereche, Pe rând uit rile se-a tern i dragostea-i poveste veche…

De-acum doar sexul e modern.

Unui „om de afaceri” De i e ast zi plin de bani Nici s citeasc nu prea tie, a f cut doar patru ani…

De pu rie.

Tranzac ie bancar Din banca de organe Nestingheri i au scos Pu inele ciolane Ce mai erau de ros.

Unui avocat Expert în cod penal i în gargar sluitor de acte i eroi, E-n stare fariseul s ne cear Recurs… la judecata de apoi! Întâlnire cultural Din tot ce s-a discutat Împlinindu- i bine rolul Cel mai mult a fost gustat Protocolul.

Vestea rea E dezastrul, dragul mamii, Iar s-a anun at la tiri: Mai ceva ca un tsunami Vine… valul de scumpiri.

La mul i români, de Sf.Nicolae Bocancii, fata cea s raca, I-a pus la geam într-o extrem ; De-ar avea Mo u’ bani s -i fac car cu… crem .

Garan ie la saltul cu para uta Instructorul, ca o aspid , I-a spus, f cându-se c plou , , dac n-o s se deschid , I-o va schimba cu una nou .

De la extaz la agonie Când muza debordând de har Cu poante noi m inspirase, Nevast -mea m strig iar: „B rbate, treci i spal vase!”

Paranormal Soacr -mea, o-ncununare A misterelor naturii, Ori icât ar sta la soare Neagr -i doar în… cerul gurii.

Unei „feti e” Fata asta-i deocheat De la cre tet pân jos, Fi’ndc -n via niciodat N-a purtat ceva pe dos.

Cauz i efect Citind printre rânduri Blonda, o duduie, A c zut pe gânduri i-a f cut cucuie.

Preferin Vr jit de sânii s i enormi, De gura sa cu buze dulci, Cu ea nu i-ai dori s dormi, Ci... s te culci.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Nou celor din înv mânt În coli, ca în societate Muncim cu râvn i m sur ; m unii insistent din coate, m, al ii, competent, din gur .

De ce tremur m în bloc Cei ce plimb mapa Azi prin ministere Mint de-nghea apa i-n calorifere!

Transexualitate ahist Ajuns în fa a ultimei etape Pionul st gândind: „De bun seam , Invidio i, chirurgii or s crape Dac maestrul m transform -n dam !”

Epitaful unui be iv Adept al anumitei st ri, truns de ea a fost încât Chiar i în iad a coborât Pe trei c ri…

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Vasile TACU (10.07.1910 - 12.07.1993) S-a n scut în comuna Smul i, jude ul Gala i. A absolvit coala Normal din Bârlad i a lucrat ca înv tor în jude ul Prahova.

A fost membru al Clubului Umori tilor „Ion Ionescu-Quintus”, din Ploie ti, al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i al Uniunii Epigrami tilor din România.

A scris poezii, epigrame, sonete, articole, colaborând la numeroase publica ii de gen.

Apari ii editoriale: Epigrame (1976).

Este inclus în circa 40 de volume colective de epigram .

Epigramele De i sunt gen minor – se tie – Te minunezi atuncea când Dispar urgent din libr rie: Se vând minorele, se vând!

Confuzie Unii fac ce s-a cerut: Epigram din REBUT. Al ii pe cât bag de seam Fac rebut din epigram .

Autoepigram Public sub pseudonim, Criticii stau ca de piatr ; Sunt atât de anonim, nici câinii nu m latr !

Optimism Oglind -am fost, dar nu m plâng, m-au c lcat i spart din mers: Sunt mai bogat, acum r sfrâng În orice ciob un univers. Între Scylla i Carybda Nici acum, la b trâne e, N-am sc pat de-acest necaz: Fug de cei cu dou fe e, Dau de cei f r’ de obraz.

Soarelui meu Eram ca dou turturele, Când îi juram ca scos din min i: „E ti soarele vie ii mele!”…

Ah, de tiam c e cu din i!

Femeia O iart Domnul, de gre te, C-a a, de când o tiu, i-e datul: Femeia, sincer când iube te, Sfin te pân i p catul!

Anonimatul Anonimatul e-o-nchisoare Ne-mprejmuit , f paz .

Nu are ziduri, nici z voare, Dar greu din ea se evadeaz !

Civic Din p cate, stau la bloc Oameni de tot soiul, Care-adun la un loc Doar atât: gunoiul!

Vorbe i fapte Pun distan demagogii Între vorba lor i fapte, Ca acele orologii Ce bat opt i-arat apte.

Poluare Cu ape ad m, murdare, Acest p mânt ce ne-a n scut.

El le filtreaz ne tiut i-apoi le plânge prin izvoare.

Natur moart Pe-o mas , un cu it i-un m r.

Cumplit e sensul ce implic : Cu itu-i calm, într-adev r, Dar m rul tremur de fric .

D-ale comer ului Vara, ah, uscat via , Nu-i nici bere, nu-i nici ghea , Iarna-n schimb, e o pl cere: E i ghea , e i bere!

Unui original L-ap sa din greu povara e-n rând cu to i ano tii i de-atunci tu te vara…

Iarna,(va deh, tu esc doar pro tii. urma)

Unui medic psihiatru L-au ales ca mai capabil, Dintre to i notabilii, Ca s fie responsabil Cu iresponsabilii.

Necaz Mai s -l podideasc plânsul Pentru prostul târg f cut: Scump amic avut-a dânsul i ce ieftin l-a vândut!

Nu mi-am f cut Autocritic -n stil nou Sau vechi, nicicând nu mi-am f cut: Nu am nici stof de erou, Nu-s nici un mare pref cut.

Epitaf Zace-aici iubita mea, min ea atât de bine: Zi i noapte îmi spunea ea… moare dup mine.

Epitaf unui poet nepublicat În sfâr it, s-a dat învins i-i acum printre tenebre.

Focul sacru i l-au strâns Numai pompele funebre.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Invita ie Vino, doamn , f team , Sunt chirurgul ideal, Operez c-o epigram i pansez c-un madrigal!

Femeile Au stat un pic de vorb -n drum i ti i cât timp au z bovit?

Cât ai aprinde un chibrit!

Dar cu chibritele de-acum…

Epitaf la un so incinerat St cenu -ntr-un borcan; Soa a-i, ca v danele, N-a l sat s treac -un an i-a-ncurcat borcanele.

Epitaf unui birocrat Birocrat ca el mai rar: A murit de sup rare -i lipsea de la dosar Actul de înmormântare!

Ultima speran M-am vrut incinerat, sperând c-a a – Eliberat de-a lutului c tu – În cazul când, postum, m-ar publica, învia din propria-mi cenu .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Stelian GOMBO{

Mi]carea spiritual[ ]i duhovniceasc[ „Rugul Aprins” Despre etimologia numelui sau a denumirii „Rugul Aprins” Denumirea de Rugul Aprins este inspirat dintr-un pasaj biblic i scripturistic veterotestamentar, anume din Ie irea (cap. 3,1-4), unde se relateaz momentul chem rii lui Moise de c tre Dumnezeu i consacrarea lui ca eliberator al poporului ales din robia egiptean .

Aici, autorul inspirat spune c Moise l-a v zut pe „îngerul Domnului într-o par de foc ce ie ea dintr-un rug; i... rugul ardea, dar nu se mistuia” (3,2). Exegeza cre tin tradi ional a interpretat acest rug, care „ardea, dar nu se mistuia”, drept o preînchipuire iconic a pururea-fecioriei Maicii Domnului i un simbol clasic al rug ciunii devâr ite i neîncetate, „ca loc de reunire în Duh - dup cum ne înva P rintele Ioan Kulighin - a tuturor celor care au fost binecuvânta i cu darul tr irii i cunoa terii isihaste”. Numele de „Rugul Aprins” con ine, vedem bine, sugestii importante referitoare la aspira iile celor care se întruneau aici i la programul grup rii. O privire mai atent asupra pasajului biblic men ionat poate oferi informa ii importante în acest sens. Aici, avem de-a face cu un personaj - Moise -, împov rat de un trecut destul de agitat i tulburat, care dore te s i construiasc o identitate nou , î i caut salvarea într-o via cât mai banal cu putin . Anonimii, se spune adeseori i pe bun dreptate, sunt cei mai ferici i dintre oameni. Dar iat c Dumnezeu contrazice dorin a de anonimat a lui Moise, revelându-i-se chiar în timp ce omul î i îndeplinea datoria, munca i rutina zilnic i, mai mult decât atât, propunându-i un destin complet diferit i deosebit în compara ie cu orice i-ar fi putut imagina el: s devin , nici mai mult, nici mai pu in, decât salvatorul propriului s u popor. Om cu bun-sim , Moise refuz o asemenea provocare, chemare i voca ie aducând i invocând chiar argumente în favoarea hot rârii i deciziei sale, întemeiate pe incompatibilitatea evident dintre el, ca persoan , i cerin ele pe care ar fi trebuit s le satisfac pentru a avea anse de reu it într-o astfel de misiune. Dialogul dintre Moise i Dumnezeu este, de altfel, prototipul rug ciunii i al spovedaniei adev rate. Odat angajat într-o asemenea „disput ”, omul face primii pa i strict necesari în afara spa iului securizant, înd tul c ruia caut s i tearg identitatea i se apropie de focul revela iei, care îl va ajuta s i preschimbe destinul, urmândui voca ia primordial i în ându-se, în acest fel, la stadiul de persoan . Deloc întâmpl tor, în acest caz, Moise este înzestrat cu virtu i imperiale, sacerdotale i înv tore ti sau profetice. Înv tor, Preot i Împ rat va urma s fie i nimeni altul decât Mesia - Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoan a Sfintei Treimi. Prin demnit ile primite, Moise dobânde te asem narea dumnezeiasc i, în acest fel înzestrat, pune început salv rii i izb virii Poporului Israel din robie, dar i salv rii, r scump rii i mântuirii neamului omenesc.

Mi carea spiritual propriu-zis „Rugul Aprins” de la M stirea Antim din Bucure ti - rolul i mesajul ei Asemenea lui Moise, arat exegeza tradi ional i autentic , cre tinul trebuie s descopere înc de pe acum chipul lui Iisus Hristos din sine i s i lucreze asem narea, pentru a-L putea recunoa te i rturisi pe El în lume. Fiecare este chemat s fie, în felul s u i la locul lui, împ rat, preot i înv tor, misionar sau apostol. i devenim astfel, în m sura în care accept m, asemenea lui Moise, dialogul cu Dumnezeu. El ne cheam s ie im din circularitatea fad , stearp i uscat a cotidianului, s fim pricin , pentru cei din jurul nostru, de întoarcere a inimii c tre Dumnezeu, i s -i înv m cele bune, înv ându-ne pe noi în ine, spre a deprinde laolalt toate cele de folos izb virii i mântuirii noastre din „Egiptul p catului”. Omul, vulnerabil, circumspect i înfrico at, c tore te c tre centrul tainic al fiin ei lui i î i d pe fa neputin ele. Astfel, introspec ia sa devine prilej de cunoa tere a puterii Celui Preaînalt.

Dup cum corect remarca P rintele Andre Scrima, icoana Rugului Aprins este pentru intelectualii de la M stirea Antim „liter ”, „scriptur ”, vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea deschiderii unor c i neb nuite pentru interoga iile cardinale ale spiritului.

Iar doctrina teologic desprins din acest fragment scripturistic constituie, de fapt, liniile de for ale isihasmului: nevoindu-se întru dobândirea rug ciunii curate, omul î i descoper neputin ele i dobânde te, totodat , puterea de a le declara i m rturisi în fa a lui Dumnezeu, Care, odat scoase la iveal , le preschimb i transform în virtu i. În felul acesta, rug torul cunoa te treptat puterea dumnezeirii i se apropie, a a dup cum va face chiar Moise pe Muntele Sinai, de pe culmile luminii. În marea lor majoritate, cei ce se întruneau la M stirea Antim erau intelectuali cu un destin similar celui iudaic i mozaic. Cu alte cuvinte, se g seau cu to ii împov ra i de un trecut erodant, au gustat i cunoscut falimentul unor ideologii seculare i aveau motive s anticipeze deja pr bu irea altora. Chiar Monahul Daniil - Sandu Tudor -, de pild , întemeietorul grupului, creditase în anii 1930 sistemul de valori al dreptei, apoi pe cel al stângii, pentru ca pân la urm s le abandoneze pe amândou exact în momentul în care le vede ajunse la putere. Experien e asem toare ori similare au cunoscut majoritatea c rturarilor din nucleul grup rii, cum ar fi: Benedict Ghiu , Dumitru St niloae, Alexandru („Codin”) Mironescu, Paul Sterian, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Paul Constantinescu, Constantin Joja, Alexandru Elian, Antonie Pl deal , Nicolae Borda iu, Petroniu T nase, Vasile Vasilache, Adrian F ge eanu, Grigorie

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bu , Bartolomeu Valeriu Anania, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Roman Braga, Felix Dubneac, Andre Scrima, Ion Marin Sadoveanu, Anton Dumitriu, Gheorghe Dabija i mul i al ii. Nu este a adar deloc întâmpl tor dac Mitropolitul Antonie Pl deal compara Antimul cu rolul jucat în Rusia de M stirea Optina, unde i-au f cut ucenicia duhovniceasc personalit i de talia lui Dostoievski, Leontiev sau Gogol.

Din i despre activit ile grupului spiritual-duhovnicesc „Rugul Aprins” Întâlnirile de la M stirea Antim aveau loc în mod obi nuit joi seara, fie în bibliotec , fie în pridvorul m stirii, i erau prezidate de tre stare ul de atunci al m stirii, în persoana Preacuviosului P rinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare (comentate apoi dintr-o perspectiv teologic ), texte scripturistice, patristice i filosofice, sau erau dezb tute chestiuni diverse din actualitatea imediat , cultural , economic i social . Ceva mai târziu, grupul s-a îmbog it cu câ iva arti ti plastici cum ar fi: Eremia Profeta, Marc Constantinescu, Olga Greceanu, precum i cu muzicieni ca Paul Constantinescu sau Protosinghelul Veniamin Gavrilovici, dirijorul i conduc torul corului m stirii. În plus, Antimul devenise un loc unde se puteau sus ine conferin e pe subiecte variate i teme diverse, în special de apologetic , ascetic i mistic ortodox , în cadrul c rora se urm rea în principal evaluarea, dintr-un punct de vedere cre tin a mai multor segmente ale vie ii, c utându-se solu ii de tr ire în mijlocul lumii, îns la nivelul exigen elor unei ortodoxii autentice. Câteva dintre subiectele abordate cu predilec ie erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, P catul originar, Scena i altarul, Rug ciunea Inimii, Exegeza smochinului neroditor i blestemat. Totodat , participan ii mai meditau i asupra unor medalioane ale marilor mistici ai Filocaliei.

Dup sosirea ieromonahului Ioan Kulighin, întâlnirile au câ tigat în profunzime i în ceea ce ine de implicarea spiritual ori duhovniceasc . Duhovnic format la schitul Optina-Pustina, de lâng Moscova, P rintele Ioan Kulighin se stabile te la M stirea Antim în anul 1945, atras aici de tirile pe care le-a primit cu referire la preocup rile grupului de intelectuali. Nu va r mâne acolo decât pân în anul 1947, când este deportat în Rusia. În cadrul „Rugului Aprins” el a avut rolul unui ferment - dup cum arat P rintele Arhimandrit Roman Braga. El a adus, aici, pe lâng cele dou manuscrise deja men ionate, o icoan a Rugului Aprins, salvat din Rusia. Pe lâng aceasta, prin experien a sa de duhovnic încercat, el a reu it s le dez-

Grigorescu - Portret de

ncu

57

luie intelectualilor din grup tainele rug ciunii isihaste a inimii i chiar s le îndrume primii pa i în însu irea, practicarea, cultivarea i tr irea acesteia. Mul i dintre fo tii membri ai „Rugului Aprins” (dintre cei care înc mai tr iesc) î i amintesc c , vreme de doi ani, P rintele Ioan a fost axul moral i spiritual, duhovnic i p rinte duhovnicesc în adev ratul sens al cuvântului, pentru to i nou-n scu ii întru Rug ciunea lui Iisus. În ajunul plec rii sale, el i-a încredin at lui Sandu Tudor misiunea de a continua lucrarea c uzitoare. Îns deceniul urm tor nu anun a nimic bun. Anii 1950 au însemnat, pentru România comunist , o perioad de prigoan dus cu metod împotriva a tot ceea ce ar fi inut de o credin spiritual i religioas . Preo ii, clericii i c rturarii de la M stirea Antim vor fi nevoi i s i schimbe re edin a, mutându-se la M stirea Plumbuita, iar num rul membrilor va sc dea substan ial pân în anul 1958 - anul desfiin rii grupului.

Despre gruparea spiritual „Rugul Aprins” i autorit ile comuniste Serviciile secrete comuniste, proasp t constituite în România, au început s se preocupe de activitatea religioas înc din anul 1948. Astfel, în 10 noiembrie 1948 se finalizeaz un material informativ ce con inea inventarul a ez mintelor monahale i un recens mânt al lug rilor vie uitori i tr itori pe teritoriul României. Raportul nu este decât un act preliminar al unei opera iuni mai ample de monitorizare, supraveghere i obstruc ionare a activit ii tuturor organiza iilor religioase din ar , dar mai ales a m stirilor, considerate de tre autorit i „fie locuri de g zduire ale elementelor legionare sau din rezisten , fie depozite clandestine de muni ii”. Într-adev r, în anii 1947-1948, unele organiza ii anticomuniste i-au g sit suport i sprijin în biserici, m stiri ori schituri, ceea ce ne face s credem c , cel pu in într-o faz ini ial , ac iunea represiv nu lovea decât indirect a ez mintele respective. De pild , stare a Veronica Gur u i duhovnicul Ioan Iovan, de la M stirea Vladimire ti, jude ul Gala i, au fost aresta i în anul 1955 tocmai pentru vina de a fi oferit sprijin unor lupt tori din rezisten a anticomunist . Datorit sprijinului pe care popula ia din zon l-a acordat ob tii monahale, aceast ac iune represiv nu a putut fi încheiat decât abia în luna februarie anul 1956, prin evacuarea for at a a ez mântului, cu ajutorul a nu mai pu in de 220 de ofi eri M.A.I. înarma i pân -n din i cu pistoale-mitralier . Faptul c în aceast disput locuitorii satelor din jurul m stirii au pactizat i fraternizat f rezerve cu monahii, a atras aten ia autorit ilor asupra influen ei pe care o putea exercita Biserica asupra maselor i asupra faptului c , în pofida propagandei ateiste, num rul oamenilor dispu i s urmeze o via monahal era mare. Propaganda nu putea p trunde în m stiri i în institu iile de înv mânt biserice ti i ecleziastice, motiv pentru care, treptat, acestea au început s fie privite i tratate ca „puncte de rezisten ideologic a religiei” i, de asemenea, institu ii unde se între inea i cultiva o atmosfer anticomunist . În consecin , este modificat Regulamentul colilor de cânt re i i al seminariilor, astfel încât acestea s poat fi mai u or aservite puterii, iar în anul 1956 se închide sec ia monahal a seminarului de pe lâng M stirea Neam , f ca patriarhul de atunci, PFP Justinian Marina, s dea curs ori aprobare, într-un fel sau altul memoriului de protest semnat de c tre 19 monahi, între care Benedict Ghius i Sofian Boghiu. Atmosfera devine din ce în ce mai tensionat prin intensificarea supravegherii m stirilor; în unele cazuri au loc chiar perchezi ii i arest ri de persoane care frecventau loca urile i ez mintele m stire ti mai des, sau de c lug ri care predicau prin parohii. La începutul anului 1958, Ministrul de Interne Alexandru Dr ghici propune desfiin area seminariilor monahale, interzicerea

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

accesului c lug rilor în Institutele de Teologie de grad universitar i superior precum i înfiin area de noi m stiri, ca i limitarea accesului în cinul monahal. Majoritatea prevederilor cuprinse în proiectul lui Alexandru Dr ghici se reg sesc i în Decretul nr. 410/28 octombrie 1959, care prevedea desfiin area unor m stiri i a asocia iilor religioase, precum i scoaterea din monahism a mai multor c lug ri.

Pân în anul 1960 vor fi desfiin ate, demolate, dezafectate, transformate în C.A.P.-uri i G.A.C.-uri, 62 de a ez minte monahale ortodoxe de pe întreg cuprinsul rii.

Antimul i „Rugul Aprins” au intrat în aten ia Securit ii înc din anul 1947, pentru atitudinea protectoare i ocrotitoare manifestat fa de refugia ii ru i în general i fa de P rintele Ioan Kulighin în special, dar i din cauza temerii organelor represive legate de apropierea dintre Biseric i intelectuali. Primul arestat va fi chiar Sandu Tudor. Condamnat la munc silnic , el î i va executa pedeapsa vreme de trei ani, la Canalul Dun re-Marea Neagr . În anul 1952 este eliberat din deten ie; în cursul aceluia i an, IPS P rinte Firmilian Marin Mitropolitul Olteniei îl hirotone te preot i îl c lug re te la M stirea Crasna din jude ul Gorj. De acum, Sandu Tudor prime te numele de Agaton. Curând, la M stirea Neam , este în at în treapta de ieroschimonah, cu numele Daniil, cu aprobarea i binecuvântarea IPS P rinte Sebastian Rusan - Mitropolitul Moldovei i Sucevei -, i se retrage la Schitul Rar u. Dup m rturia P rintelui Roman Braga, a adunat aici vreo doisprezece vie uitori proveni i din toate straturile sociale (inclusiv buc tari, chelneri, militari, vagabonzi), pe care îi ini ia în tainele Rug ciunii lui Iisus i într-ale teologiei. Cum a ez mântul era folosit ca ad post de c tre fo ti legionari, autorit ile comuniste au considerat c trebuie s fie o leg tur între proasp tul ieroschimonah i mi carea de rezisten armat , care continua s activeze în mun i. Pentru moment, totu i, nu vor întreprinde nimic, astfel încât întâlnirile membrilor „Rugului Aprins” vor putea avea loc pentru înc o perioad de timp, pricinuite cel mai adesea de vizitele P rintelui Daniil. El cobora periodic de pe Rar u, atât pentru a se aproviziona cu c i, cât i tocmai pentru a participa la aceste întruniri. Întrunirile se desf urau în case particulare; cel mai adesea se pare au avut loc în casa savantului i scriitorului Alexandru Mironescu (1903-1973). Potrivit m rturiei P rintelui Roman Braga, Securitatea a devenit mai atent la mi rile intelectualilor de la M stirea Antim, de-abia dup apari ia în Fran a a unui articol semnat de c tre teologul Olivier Clement, cu titlul L’Eglise Roumaine et le Buisson Ardent, text care se referea tocmai la „Rugul Aprins”, discutând, între altele, importan a apropierii intelectualilor de Biseric i probând faptul c Ortodoxia i cre tinismul în general nu reprezint un simplu refugiu compensator al unor oameni needuca i. Îns ac iunile organelor represive vor fi întârziate de manifest rile religioase pe care le-a organizat Patriarhia Român cu prilejul canoniz rii oficiale Sfin ilor Români, i, pe de alt parte, de consecin ele Conferin ei de la Geneva, resim ite i în România comunist . Situa ia se va agrava i în spri însa dup anul 1954, culminând cu noul val de arest ri din anul 1956 i cu o campanie anti-religioas organizat dup modelul celei din URSS, în perioada anilor 1958-1959.

Despre desfiin area mi rii spirituale a „Rugului Aprins” Represiunea împotriva „Rugului Aprins” va fi declan at în noaptea de 13 spre 14 iunie anul 1958, când ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor - este arestat din nou, împreuna cu Alexandru Mironescu i cu fiul acestuia, erban. Tot atunci sunt aresta i i majoritatea ce-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

lorlal i fo ti membri ai „Rugului Aprins”, între care teologul Dumitru St niloae, arhimandri ii Sofian Boghiu, Roman Braga, Benedict Ghius, Felix Dubneac, ieromonahul Adrian Fageteanu, doctorul Gheorghe Dabija, poetul Vasile Voiculescu i mul i al ii. Ace tia vor fi inclu i în ceea ce în arhivele Securit ii a r mas sub numele de „Lotul Teodorescu Alexandru i al ii” (Alexandru Teodorescu era numele de buletin al lui Sandu Tudor), urm rirea penal efectuându-se conform articolului 196 CPP, pentru infrac iunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Vor fi judeca i cu to ii într-un proces absolut formal, desurat cu u ile închise. Chiar dac ini ial to i membrii grupului au fost acuza i de „uneltire contra ordinii sociale”, monahii Daniil Sandu Tudor -, Adrian F ge eanu i Arsenie Papacioc au fost condamna i pentru „înalt tr dare”, pe baza art. 193/1 din Codul Penal.

Ceilal i au fost condamna i conform art. 209 pct. 1 din Codul Penal, pentru „activitate criminal împotriva clasei muncitoare i a reformelor sociale”, articol pe baza c ruia au fost condamna i deja zeci de mii de oameni. Ieroschimonahul Daniil - Sandu Tudor - a murit în temni .

Ultima oar a fost v zut prin anul 1960 în penitenciarul de la Aiud, grav bolnav. Nu se cunosc cu precizie nici data mor ii (ce va fi survenit, cel mai probabil, prin noiembrie 1962), nici locul unde va fi fost înmormântat. În orice caz, majoritatea cunoscu ilor s i sus in i afirm a avut parte de o moarte muceniceasc i martiric . Membrii „Rugului Aprins” au fost elibera i în anul 1964, prin decretul 411 - un act pur conjunctural, cum s-a observat, determinat mai degrab de preocup rile regimului de la Bucure ti de a- i asigura colabor ri economice cu Occidentul, iar nici pe departe un gest de achitare, care s denote o eventual tendin de revenire la normalitate a Justi iei din România comunist .

Despre p timirea Bisericii Ortodoxe Române în închisorile comuniste, din perspectiva Preacuviosului P rinte Arhimandrit Sofian Boghiu - fost membru al mi rii duhovnice ti i spirituale „Rugul Aprins” i fost stare al M stirii Antim i care s-a n scut în via a cea cereasc i ve nic în ziua de 14 Septembrie anul 2002... rturisirea P rintelui Sofian Boghiu este intitulat „Rugul Aprins i Temni a” i o red m în cele ce urmeaz : Pentru M stirea Antim, anii foametei 1945-1948, care au n lit peste noi, împreun cu sfâr itul r zboiului al doilea mondial i ocuparea noastr de c tre comunism, au fost ani foarte grei, nu numai pentru noi, ci pentru toat ara Româneasc . De atunci au început necazurile, care au durat pân la Revolu ia din luna Decembrie anul 1989. În ace ti ani grei, în ob tea de la M stirea Antim, în num r de circa 40 c lug ri i fra i, din care, o parte, studen i la diferite facult i din Bucure ti, iar alt parte, lucr tori la Atelierele de obiecte biserice ti, cu sediul în aceast mân stire, noi cei de aici, am avut parte i de câteva mângâieri i anume: în aceast perioad s-au ref cut cele dou turle mari de la biserica mare a m stirii, înlocuindu-se cele vechi, din paiant , cu cele actuale, din beton armat i c mid aparent i s-a sp lat i res-taurat pictura interioar a bisericii. Acestea pe plan material.

Pe plan duhovnicesc, erau slujbele zilnice de la biserica în resta-

Anul VI, nr. 4(56)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

urare, i umila noastr preocupare de atunci: Rug ciunea lui Iisus, în cadrul c reia a ap rut „Rugul Aprins” - expresie biblic , din Cartea Exod, cap. 3, vers. 2-5. „Rugul Aprins”, care ardea i nu se mistuia, este simbolul Rug ciunii neîncetate, deci Rug ciunea lui Iisus.

Aceast interpretare apar ine P rintelui iroschimonah Daniil Teodorescu - ini iatorul „Rugului Aprins” -, care a murit în închisoarea de la Aiud. În anii 1945-1948, în sala bibliotecii M stirii Antim, sau inut o serie de conferin e, legate de acest subiect. Între conferen iari se num rau mai multe personalit i proeminente din via a cultural-religioas de atunci, între care: P rintele Ieroschimonah Daniil - Sandu Tudor -, citat mai sus, P rintele Arhimandrit Benedict Ghiu , P rintele Arhimandrit Vasile Vasilache - stare ul de atunci al stirii Antim -, P rintele Prof. Univ. Dr. Dumitru St niloae, Domnul Prof. Univ. Dr. i Academician Alexandru Elian, Prof. Univ. Dr. Alexandru Mironescu, scriitorul Paul Sterian, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, poetul Vasile Voiculescu, distinsul teolog i gânditor cre tin Nichifor Crainic i mul i al ii. Conferin ele aveau un caracter curat teologic, cu referire la rug ciune în general, la raporturile omului cu Dumnezeu, privite istoric, la Rug ciunea lui Iisus i practicarea acestei rug ciuni, de asemenea privit istoric, începând din epoca apostolic , trecând pe la p rin ii pustiei, p rin ii filocalici, isihasmul românesc din mân stiri, schituri i sih strii, începând din secolul al XIV-lea, isihasmul i m stirile din epoca Sfântului Nicodim cel Sfin it de la Tismana, Stare ul Vasile de la Poiana M rului, Sfântul Paisie Velcicovschi, paisianismul, stare ul Gheorghe de la M stirea Cernica i practica Rug ciunii lui Iisus în m stirile noastre, Rug ciunea lui Iisus în lumea civil i multe altele Conferin ele se ineau în sala bibliotecii M stirii Antim, în prezen a multor credincio i, între care mul i studen i de la diferite facult i. Dup conferin , era obiceiul ca oricine din sal s pun întreb ri în leg tur cu subiectul prezentat. R spundea conferen iarul sau al ii, bine informa i din sal .

Sub forma aceasta se fixa, în mintea auditorilor, subiectul conferin ei.

Paralel cu aceste conferin e, în zilele s pt mânii, dup slujbele de sear , se explicau pe larg cele apte laude ale Bisericii, cu accentul pe vecernie i utrenie i t lm cirea psalmilor. Un accent deosebit se punea pe explicarea Sfintei Liturghii. Astfel, în fiecare zi din s pt mân de pild lunea, era prezentat Sfânta Liturghie cu simbolismul ei tradi ional, mar ea, din punct de vedere muzical, miercurea, viziunea iconografic a Liturghiei, joia, prezentarea mistic a Liturghiei i a a mai departe. Cu toat schela care era în biseric i în exterior, pentru construc ia actualelor turle, cu tot ateismul i du nia care se propaga în capital i în ar , verbal i în pres , cu toat s cia i foamea care se întindea pe toate plaiurile rii, totu i biserica era plin de închin tori i ascult tori, care primeau cu în elegere i evlavie, lm cirile ce se f ceau pentru slujbele amintite mai sus. În aceast vreme, mai precis în toamna anului 1945, a ap rut ca musafir la M stirea Antim preotul celibatar Ioan Kulighin. Era Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, refugiat din Rusia, cu armatele germane în retragere i g zduit la M stirea Cernica, cu binecuvântarea Patriarhului de atunci, Nicodim Munteanu. P rintele Ioan, în vârst de circa 60 de ani pe atunci, aflând de M stirea Antim venea în fiecare sâmb pe la noi, slujea cu noi Sfânta Liturghie din duminici, lua masa cu noi, iar dup vecernia de dup amiaz , lua i el parte la întrunirea din sala bibliotecii. Avea ca t lmaci din rus în român pe un tân r basarabean, Leonte, care cuno tea bine i limba român i limba rus , i cu ajutorul lui în elegeam bine cele ce ne spunea P rintele Ioan. În aparen un om obi nuit, blond, cu ochii alba tri, cu barba mic i rar , acest preot, Duhovnicul Mitropolitului Nicolae al Rostovului, era un rug tor i tr itor autentic al Rug ciunii lui Iisus i un foarte bun cunosc tor al Sfin ilor P rin i, un fel de P rinte Ilie Cleopa de la noi. Rug ciunea lui Iisus o deprin-

59

sese la M stirea Optina, din nordul Moscovei, la începutul Revolu iei din anul 1917, dup ce b trânii de la Optina au fost lichida i, tineretul, între care i fratele Ioan de atunci, au fost aresta i i du i pe la munci socialiste for ate, iar mai târziu întemni i. Povestea frumos i impresionant o mul ime de întâmpl ri din via a lui i din via a compatrio ilor s i. Ceea ce era foarte important pentru noi, erau m rturisirile personale, în leg tur cu Rug ciunea lui Iisus, pe care o rostea cu adev rat, neîncetat. De mul i ani, la el chemarea Numelui Domnului coborâse din minte în inim , i se ruga i când vorbea i când slujea, când mânca i când mergea. Rug ciunea pentru el era ca i respira ia. i în somn se ruga. O tiu de la el, pentru c ori de câte ori venea la M stirea Antim, îl g zduiam în chilie la mine, i-mi spunea multe. De la el am aflat multe cuno tin e despre isihasmul din Rusia, unde era practicat nu numai în mân stiri ci i în via a multor credincio i, asemenea pelerinului rus, lucrare, pe care rintele Ioan o cuno tea bine. În luna Ianuarie anul 1947 a fost arestat de la M stirea Cernica, împreun cu ucenicul s u, fratele Leonte. P rintele Ioan Kulighin a fost condamnat la munc silnic pe via , i întemni at la Odesa, iar fratele Leonte, deportat în Siberia, de unde ne-a mai trimis o carte po tal , care se încheia cu Rug ciunea lui Iisus.

Convorbirile din cadrul „Rugului Aprins” au continuat pân pe la jum tatea anului 1948, apoi cu ordin de sus, au încetat pentru mai mul i ani. O bun parte din personalul slujitor de la M stirea Antim a fost repartizat în alt parte, mai ales la Seminarul Teologic de la stirea Neam u, încât s-a potolit, în mare m sur , tot entuziasmul activ, în numele „Rugului Aprins”. Între timp, primeam ve ti i tiri triste, despre suferin ele de inu ilor de la Canalul Dun re-Marea Neagr i despre atrocit ile tineretului studen esc întemni at la Pite ti.

N-a trecut prea mult vreme, pân în luna Iunie anul 1958, când am fost aresta i i noi, care am activate în cadrul „Rugului Aprins”. aflam atunci la M stirea Ghighiu, de lâng Ploie ti, pe schel , cu un grup de ucenici c lug ri i fra i, pictând, în fresc , biserica din cimitirul m stirii. Am fost arestat împreun cu P rintele Felix Dubneac, membru i el al „Rugului Aprins”. Ancheta a durat câteva luni.

Abia la procesul de la Tribunalul Militar am aflat c eram 16 de inu i, când parte din „organiza ia Rugului Aprins”. Între noi i cu noi, era i P rintele Ieroschimonah Daniil Teodorescu, fostul Sandu Tudor, ini iatorul a a zisei „Organiza ii”, P rintele Arhimandrit Benedict Ghiu , P rintele Prof. Univ. Dr. Dumitru St niloae, P rintele Arhimandrit Arsenie Papacioc, P rintele Arhimandrit Roman Braga, Prof.

Univ. Dr. Alexandru Mironescu i fiul s u erban, student la litere, doctorul i poetul Vasile Voiculescu, doctorul Gheorghe Dabija.

Restul, studen i la diferite facult i din capital , arhimandri ii i fra ii Vasile i Haralambie Vasilache, au fost cu alt grup, întemni i la Gherla. Dup procesul de la Tribunalul Militar, ne-am mai întâlnit la Jilava, închisoarea de triaj, cu zidurile vopsite cu p cur , iar de acolo la închisoarea de la Aiud.

Din literatura publicat dup Revolu ia din Decembrie 1989, asupra vie ii din închisorile comuniste, cititorii au aflat multe din suferin ele celor întemni i. Dar una este s cite ti despre suferin i alta este s-o tr ie ti. Astfel, lipsa total de libertate, z vorât pe dinafar de paznic, într-o celul mic cu mai mul i, între care b trâni i bolnavi, cu paturi suprapuse, cu tineta deschis , în care fiecare î i f cea necesit ile mari i mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi i noapte i mereu supravegheat prin vizet , ca nu cumva surprind pe cineva f când ceva. Nu aveai voie s lucrezi nimic.

Dar ce puteau s lucreze? Se cioc nea în perete cu alfabetul Morse, ca s afle câte o tire sosit din afar , de la cei de curând intra i în penitenciar. Al ii, d deau pe talpa bocancului cu spum de s pun, apoi, cu un be or scriau câte un text: o rug ciune ori un cuvânt din

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Grigorescu -

Biblie. F c i, f ziare i f hârtie de scris, totu i, cu ajutorul alfabetului Morse i scrisul pe talpa bocancului, unii înv au pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistol , mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puin , slab i mizerabil , lipsa de aer, nemi carea, a f cut din bie ii deinu i ni te fiin e albe-alb strui, ca ni te stafii, sl bi i pe dinafar dar tari pe dinl untru, cu n dejdea c nu vom muri în aceast necropol a Aiudului, unde, totu i, mul i i-au încheiat via a aceasta p mânteasc , între care i P rintele Daniil, ini iatorul „Rugului Aprins”, care de multe ori a fost pus în lan uri, în cei 25 ani de temni grea.

Dup 4 ani de via de celul , într-o bun zi, cule i fiind de prin celule, s-a umplut cu noi o dub mare i fiind încuia i pe dinafar , am fost transporta i la colonia Salcia din B ile Br ilei. S-au mai înc rcat i alte dube. Am ajuns la localitatea Salcia în plin câmpie. O barac lung , cu paturi suprapuse, într-o curte larg , înconjurat cu gard de sârm ghimpat , str juit pe la col uri de solda i înarma i. Eram mul i. Mai târziu am aflat c eram 1000 de de inu i. Dintre noi, 100 eram preo i. Ne-am instalat fiecare pe la paturile noastre. Din „Rugul Aprins” era P rintele Benedict Ghiu , P rintele Roman Braga i eu, care scriu acestea.

Ceilal i vinova i erau du i prin alte colonii, la muncile de prim var . A doua zi, diminea a, încolona i câte cinci, cu sapele în spate, ne-au scos la pr it porumbul, într-un mare lan de porumb, zi i de mili ieni. Sl bi i cum eram, abia mi cam sapa. Când eram la celul , nu aveam voie s lucr m nimic. Aici, munfor at . Nu aveam voie s ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sap , ca de obicei. Trebuia s pr im mereu. Nu aveam voie s r mânem în urm , chiar dac nu ne mai ajutau puterile sau neputin ele. Mili ienii, în jurul nostru, ca ni te fo ti v tafi boiere ti, aveau aceast grij , s lucr m în sil . La prânz, masa era mai bun i mai îndestul toare decât la celul . Dup o or , în care intra masa i pu in odihn , mergeam iai la sap . Seara, încolona i câte cinci, ceam calea întoars , la dormitor. În baraca lung i larg , cu paturi suprapuse, pentru 1000 de oameni, cu tinete deschise, în timpul nop ii aerul devenea greu de respirat. Aveam bucuria c în ziua urm toare, la munc , vom respira din nou aer curat. A a ne treceau zilele s pt mânii.

Duminica nu lucram, era zi de odihn . Sub aceea i paz a solda ilor înarma i, de la cele 4 col uri ale cur ii cu gard ghimpat, de inu ii umpleau curtea cu grupuri de câte 5-6-10 persoane. Între ei era de obicei câte un preot. Se rugau. Se ineau un fel de predici ori cuvinte de folos i de îmb rb tare. Aceste grupuri erau ca ni te mici bisericu e, cu preo i i enoria i. Între timp aveau loc faimoasele perchezi ii. O droaie de mili ieni goleau dormitorul, i în timp ce to i de inu ii erau sco i afar , în curte, erau controlate toate paturile, saltelele i micile boccele ale de inu ilor. De obicei nu g seau nimic interzis, totu i deinu ii intrau în panic . Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole

Anul VI, nr. 4(56)/2015

ncu

cu ulcior

i la repara ia digului din apropiere. Acela i regim de munc for at .

Mereu sub ochii temnicerilor, cu libertatea ciuntit .

De la o vreme, au început s apar i anumite c i i ziare, în colonie: în serile dup ce veneam de la munc i în r gazurile din duminici citeam. Citeam ce ne d deau ei, nu ce ne-ar fi pl cut s citim.

Dar citeam. Au trecut mai bine de 2 ani de când ne aflam, muncind i var i iarn în aceast câmpie f dealuri, acoperite de bolta uria a cerului. Aici, ca i în via a de celul , afar de ochii necru tori ai temnicerilor, care ne urm reau plini de du nie, ne veghea zi i noapte, Ochiul cel atoatev tor i inima plin de bun tate ale P rintelui ceresc. De la El ne venea r bdarea i pacea, care ne-a înso it de-a lungul celor mai bine de ase ani de închisoare. Plecam acas , elibera i, la mân stire, în luna Iulie anul 1964…

Acum, în încheierea acestui material voi sublinia faptul c , drept urmare, comunismul, ca încercare la care a fost supus cre tinismul, a demonstrat c omul nu se poate salva altfel decât prin credin . Cu alte cuvinte, f rug ciune, f mil i dragoste fa de cel lalt, f efortul permanent de a intra în leg tur cu Dumnezeu, omul supus experien ei comuniste i, îndeosebi, celei din închisoarea comunist , risc s se dezintegreze ca persoan uman . A vorbi despre dimensiunea spiritual a universului carceral al României comuniste este o necesitate moral . M rturisitorii, martirii i mucenicii temni elor comuniste, inclusiv membrii grup rii spirituale i duhovnice ti ai „Rugului Aprins” de la M stirea Antim din Bucure ti, trebuie s func ioneze pentru noi, cei de ast zi ca modele, ca repere morale, în caz contrar cunoa terea experien ei lor ar r mâne doar la nivel ra ional i atât. Este necesar s ne-o asum m efectiv în elegând c ancorarea în Dumnezeu a fost singura solu ie viabil atunci i ea este i ast zi o salvare autentic a unit ii noastre fiin iale ca persoane i ca neam.

Solu ie unic , ve nic , imbatabil , ancorarea noastr în Dumnezeu, respectarea grilei morale cre tine a fost i este barca de salvare din marasmul comunist, dar i din nebunia disonant i gr bit a lumii noastre, postmoderne, contemporane. adar, Biserica - care este o Institu ie divino-uman vie i dinamic , nu reprezint un muzeu de antichit i, de piese istorice i artistice de valoare, ci constituie Muntele Schimb rii noastre la fa i al na -terii atâtor genera ii de oameni „din ap , Duh Sfânt i foc”, mul i dintre ei iat , fiind chema i la a îmbr a „cununa muceniciei i deci, a sfin eniei”. A adar, cei alunga i din turnurile babilonice pot bate la por ile cet ii noului Ierusalim cel bisericesc i ceresc ce „nu are trebuin de soare, nici de lun , ca o lumineze, c ci slava lui Dumnezeu a luminat-o, f clia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este una de referin în domeniul istoriei i a spiritualit ii autentice, care ar trebui s se afle la îndemâna tuturor celor ce cred c „Biserica este cetatea pe care nici por ile iadului nu o vor birui”!...