Constelatii diamantine nr. 5 (57) / 2015 by Doina Dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 5 (57) Mai 2015

Semneaz :

Claude Monet - Impresie r rit de soare

Maria Ad sc li ei George Baciu Noemi Bomher Dumitru Botar Florica Bud Geo C lug ru Livia Ciuperc Doina Dr gu George Filip Vasile Filip Cornel Galben Sergiu G bureac Petre Gigea-Gorun Sebastian Golomoz Stelian Gombo Lucian Gruia Petru Hamat Mihai Horga Marian Hotca Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Dan Lupescu Bardhyl Maliqi Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Miu Janet Nic Ion Pachia-Tatomirescu Lucia P tra cu Tudor Petcu George Petrovai Andrei Potcoav Paul S창rbu Anca S창rghie Isabela Vasiliu-Scraba Florentin Smarandache Florea tef nescu Ionu Leonard Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sumar George Petrovai, Fantasticul i obsesia irealului .........................................................pp.3,4 Doina Dr gu , Simbolul Buclei lui Möbius ..p.5 Janet Nic , Filosof de ocazie ............................p.6 George Filip, Poeme din armindeni ...............p.7 Constantin Miu, Întâlnire de gradul doi ...pp.8,9 Lucian Gruia, Marile arderi în poezia Flaviei Cosma ..................................................................p.9 Livia Ciuperc , Despre canon .......................p.10 Daniel Marian, O binevenit altfel de interfa alchimic a realului ........................................p.11 Dan Lupescu, Ovidiu Ghidirmic, la sfântul botez al Academiei Române ...................pp.12-14 Paul Sârbu, Poeme ..........................................p.15 Ion Pachia Tatomirescu, Nuca-nevermore senaripeaz dintr-un celest perete de labirint ......................................................................pp.16-18 Vasile Filip, Istorie, adev ruri, falsuri, legende, enigme.... ....................................pp.19,20 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Claude Monet ..........................................................pp.21,22 Mihai Horga, Îngerul a strigat ......................p.22 Maria Ad sc li ei, Poeme ...............................p.23 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.24 Sebastian Golomoz, Poeme ............................p.24 Bardhyl Maliqi, Poeme ..................................p.25 Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran admirând filozofii care au gândit f s publice i dispre uind c derea post-modernilor dincolo de timp .......................................................pp.26-28 George Baciu, O carte despre românescul din noi ......................................................................p.29 Anca Sârghie, Flori ale spiritului românesc la cenaclul “Mircea Eliade” din Denver ..pp.30,31 Cornel Galben, Calea c tre adev r .............p.32 Tudor Petcu, Petrecerea vampirilor sau fascina ia copil riei ........................................p.33 Elena Andeea Ion, Poeme ................................p.34 Geo C lug ru, Scrierile - salvare i eternizare ......................................................................pp.35,36 Florica Bud, ti în deriv , iubito! ...............p.36 Andrei Potcoav , “Stanca” în “Calea Lactee” .............................................................................pp.37,38 Noemi Bomher, coala de alt dat i-al ei destin...................................................................p.38 Lucia P tra cu, Scrisoare c tre Alex(t)andra ......................................................................pp.39,40 Sergiu G bureac, Unde-i onoarea? .............p.40 Petre Gigea-Gorun, Am fost prieten cu V. G. Paleolog, un c rturar de seam al Craiovei ......................................................................pp.41-50 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ..........pp.51,52 Boris Marian, Revolu ia lui Freud - 75 de ani de la desp ire ................................................p.53 Dumitru Botar, Constela ii epigramatice ...p.54 Fl. tef nescu, Constela ii epigramatice ....p.55 Stelian Gombo , Despre Cre tinismul arab, între tradi ie i teritorialitate ...............pp.56-60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Claude Monet

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Fantasticul ]i obsesia irealului Din capul locului trebuie s spunem c marii mae tri ai produc iilor artistice ce cultiv fantasticul sunt romanticii. Afirma ia devine neîndoielnic doar dac se au în vedere urm toarele trei elemente complementare: 1) Preocup rile de acest gen nu-i caracterizeaz doar pe romantici, c ci creatori precum Dante, Rabelais, Shakespeare, Hieronymus Bosch sau Albrecht Dürer i-au demonstrat din plin enormele lor disponibilit i înspre cultivarea magistral a fabulosului, miraculosului i fantasticului cu mult înainte de afirmarea romantismului. Tot astfel, gustul pentru ireal n-a încetat odat cu dispari ia romantismului, prob în acest sens fiind proza fantastic de larg circula ie interna ional a lui Jorge Luis Borges i Mircea Eliade; 2) Produc iile romantice s-au realizat în cadrul unui program (curent) unitar, care rulând copios pe cele dou coordonate principale: pasiunea i fantezia - a încurajat cultivarea fantasticului, colosalului i dizgra iosului, a protestului, misterului, aventurii i antiteticului; 3) Romanticii de pretutindeni (Walter Scott, Byron, Shelley, Hoffmann, Edgar Allan Poe, Victor Hugo, Pu kin, Lermontov, Eminescu) au dat maximum de str lucire literaturilor lor na ionale, prin noble ea ideilor promovate i prin farmecul f egal al verbului utilizat drept vehicul pentru concep ia lor artistic . -ndoial c pentru scopul propus în aceast scriere, cel mai reprezentativ romantic mi se pare a fi Edgar Allan Poe (18091849). Influen at de literatura gotic englez , care, începând cu romanele de groaz ale Annei Radcliffe, se delecta cu senza ionalul redat în scene înc rcate de mister i co mar, de asemenea influen at de romantismul tenebros german i, nu în ultimul rând, de folclorul negrilor din sudul Statelor Unite, unde i-a petrecut copil ria, E.A.Poe a cultivat cu o m iestrie nemaiîntâlnit pân la el, atât suspansul de factur poli ist (Crimele din Rue Morgue, Secretul Mariei Rôget, Scrisoarea furat ), cât i misterul avântat spre co mar

i groaz , pe direc ia celor „patru s”: straniu spect ral si ni st ru sepulc ral (Metzengerstein, Masca mor ii ro ii, Hruba i pendulul, Pr bu irea casei Usher, Inima care- i spune taina). Dar dintre toate scrierile lui Poe, în care marele romantic american cultiv misterul în evolu ia sa spre halucinant, niciuna dintre ele nu poate s rivalizeze cu suprema m iestrie atins de Pr bu irea casei Usher pe direc ia celor „patru s”, ac iunea încheinduse cu pr bu irea în ele teu a sf râm turilor casei Usher, luminate de „luna plin care apunea ro ie ca sângele”, dup ce Roderick Usher, ultimul proprietar al acestui „l ca al triste ii” i „victim a groazei anticipate”, moare atunci când cadavrul surorii sale, lady Madeline, se pr bu te peste el. Demonologia i oniricul sunt alte dou direc ii predilecte ale romanticilor, unde Poe i-a dovedit cu prisosin colosala sa înzestrare, atât în proz cât i în poezie. Astfel, daîn savuroasa povestire Bon-Bon asist m la întâlnirea dintre filosoful birta Pierre BonBon i diavolul gentleman, întâlnire care, cu diferen ele de rigoare privind con inutul conversa iei i consecin ele vizitei întreprinse de Necuratul, ne duc cu gândul la memorabila întâlnire dintre Ivan Karamazov i demon, visul devine un motiv statornic în poezie (Un vis dintr-un vis, Un vis, râm de vis), iar în proz (Îngropat de viu) o surs de co maruri i suferin e dilatate pân la absurd, atunci când visele î i trag seva din lecturile despre mor i aparente i sunt între inute de-o imagina ie maladiv . a cum s-a întâmplat i cu al i arti ti romantici, pentru Edgar Allan Poe via a a fost extrem de zgârcit . Zgârcit în ceea ce prive te lini tea i fericirea, dar foarte generoas în ceea ce prive te e ecurile i încerc rile dureroase (moartea mamei i so iei). Indiscutabil c în aceast suit de experien e amare trebuie c utat setea lui Poe de macabru i fascina ia exercitat asupra lui de moarte, fie atunci când moartea p trunde i face ravagii în locuri considerate inexpugnabile de c tre

organizatori (Masca mor ii ro ii), fie în stare de trans sau moarte aparent , fie în procesul de descompunere al domnului Valdemar, pe corpul c ruia se experimenteaz înfrico toarele procedee ale mesmerismului, magnetismul de natur animal . ci e un lucru tiut c Edgar Allan Poe s-a ar tat foarte interesat de cele mai n stru nice inven ii ale timpului, precum c toriile cu balonul, ori ingenioasa arlatanie cu juc torul „programat” de ah, i c pe linia ascendent a tradi iei anglo-saxone, el i-a pus fantezia la treab pentru a construi un fabulos sistem spa io-temporal, care s -i permit explorarea Cosmosului pân la Lun i retur (Hans Phall), respectiv c torii cu un vas-fantom (Manuscris g sit într-o sticl - povestire inspirat de Coleridge), ba chiar pân în str fundul oceanului (O pogorâre în Maelström), fantastica experien tr it de marinarul sc pat ca prin minune din infernul lichid. Toate astea explic îndeajuns enormul respect ar tat operei lui Poe de c tre ilustrul nostru compatriot I.L. Caragiale, care chiar a tradus din francez Balerca de Amontillado, precum i consistenta influen exercitat de marele romantic american asupra clasicului român, atât în ceea ce prive te procesele psihice în mar ul lor de la obsesii pân la crim (Inima care- i spune taina, Pisica neagr ), cât i în studiul efectiv al comportamentului nebunilor în acel sanatoriu unde bolnavii reu esc s -i pun la popreal pe paznici i sanitari (Sistemul doctorului Catran i al profesorului Pan ). Ca o concluzie general , trebuie s subliniem ba umanismul i sensul etic al unora dintre scrierile lui Poe pe direc ia restabilirii adev rului (Tu e ti uciga ul!) ori al r zbun rii (Balerca de Amontillado, Hopa-Hop sau opt urangutani înl ui i), ba umorul suculent al autorului i grotescul dus pân la absurd în Sistemul doctorului Catran i al profesorului Pan , unde se demonstreaz negru pe alb putin a r sturn rii valorilor în

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lume, binele fiind îngenuncheat de r ul biruitor. N.B. Este cât se poate de evident influen a decisiv a lui Poe asupra literaturii americane. Practic, literatura nord-american a demarat cu acest mare i complex artist! O influen însemnat , de i nu la fel de categoric , a exercitat E.A. Poe în literatura anglo-saxon , mai exact în întreaga literatur universal , c ci noua modalitate a sim irii moderne, început în Europa de simboli ti, purcede din opera acestui genial nedrept it de soart i semeni. Dincolo de înnoirile impuse în tehnica de analiz , investiga ie psihologic i în cea de cultivare a senza ionalului, opera lui Edgar Allan Poe a contribuit la identificarea i afirmarea a trei noi falange în literatura universal : a) Literatura de aventur i anticipa ie, care, continuând superbele fantezii ale lui Rabelais i J.Swift, a cunoscut mai apoi realiri de prestigiu prin Samuel Butler (Erewhon i Întoarcerea din Erewhon), Jules Verne (Cinci s pt mâni în balon, Copiii c pitanului Grant etc.), Hermann Melville (Moby Dick), Robert Luis Stevenson (Comoara din insul ), Herbert George Wells (Omul invizibil, Primii oameni în lun , Ma ina timpului etc.), W.Wilkie Collins (Piatra lunei), Pierre Boulle (Planeta maimu elor); b) Literatura de investiga ie psihologic , cu uria ul ei salt datorat lui F.M. Dostoievski, iar în secolul XX cu remarcabila contribu ie a lui Franz Kafka, Marcel Proust, Thomas Mann, William Faulkner, James Joyce, Virginia Woolf; c) Literatura poli ist , o literatur mult gustat de cam toate categoriile de cititori, care, dup modelul celebrului detectiv C. Auguste Dupin al lui Poe, a ajuns ca prin prodigioasele opere ale lui Arthur Conan Doyle, Agatha Christie i Georges Simenon fac nemuritoare deduc iile unor personaje proverbiale precum Sherlock Holmes, Poirot i Maigret.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

}i ziaristul este un creator Uniunea Na ional pentru Progresul României (UNPR) prin senatorul ei Haralambie Vochi oiu, a anun at, ast zi, într-o conferin de pres , c a depus la Senat o propunere legislativ care vizeaz completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel încât i jurnali tii beneficieze, în anumite condi ii, de o indemniza ie de 50% din pensia care li se cuvine în baza asigur rii în sistemul public de pensii. Ini iatorul proiectului arat , în expunerea de motive: „Având în vedere c în Hot rârea Guvernului nr. 1650/2006 a fost omis crea ia jurnalistic , Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România s-a adresat Academiei Române, care, prin pre edin ii ei academicienii Eugen Simion i R zvan Teodorescu, au opinat c actul jurnalistic, publicistic din presa scris i cea audiovizual constituie act de crea ie a jurnalistului, când produsul jurnalistic este de calitate i respect Codul deontologic al profesiei de jurnalist. Calitatea actului de crea ie jurnalistic , conform acelora i opinii a sec iilor Academiei Române, poate fi stabilit numai de Uniunea de profil a breslei, adic Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România, pe baza criteriilor de ordin estetic i deontologic”. „Prin acest proiect de lege dorim s complet m legea nr. 8/2006, lege care d dreptul celor asigura i în sistemul public de pensii, dar care sunt i membri ai uniunilor de crea ie, s primeasc o indemniza ie de 50%, dar nu mai mult de dou salarii minime pe economie, din pensia care li se cuvine în baza asigur rii în sistemul public de pensii. În 2006, ziari tii pe nedrept, au fost uita i în acea în iruire din lege. (...) Noi sus inem ca i ziari tii, cei care î i câ tig pâinea din pres scris sau audiovizual , fiindc i actul dvs. este unul de crea ie, merit aceast indemniza ie, mai ales c mul i lucreaz în baza unor contracte de autor. (...) i ziaristul este un creator”, a spus Vochi oiu. Astfel, senatorul UNPR propune introducerea unui nou alineat în articolul 1 care s stipuleze: „În în elesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite i recunoscute ca persoane juridice de utilitate public se în elege persoanele juridice române de drept privat, f scop patrimonial, din domenii precum cel al crea iei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice i al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate public ”. Senatorul UNPR a ad ugat c banii necesari acord rii indemniza iei amintite vor proveni de la bugetul asigur rilor sociale. Invitat la conferin a de pres organizat la Senat, Benone Neagoe, secretarul general al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, a explicat c respectiva indemniza ie de 50% din pensia cuvenit poate fi aplicat creatorilor care au o vechime în pres de cel pu in 15 ani, o vechime de cinci ani într-o asocia ie, un cazier curat, dar i plata taxelor la zi. Benone Neagoe a estimat c prin aceast completare a legii, circa 300-350 de ziari ti pensionari, membri ai UZPR, a c ror pensie medie este de aproximativ 1200 de lei, vor beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006, ca o repara ie moral pe care o a teapt de mai bine de 6 ani. UZPR

Claude Monet - Regata la Argenteuil

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR~GU}

Simbolul Buclei lui Möbius Bobi e reci de sudoare îi acopereau fruntea înalt i bombat , petrecându-se c tre rbie i rostogolindu-se peste barba-i argintie; se r sfirau i se înnodau, sclipeau în lumin , apoi se împleteau într-un uvoi cald ce i se strecura pe piept ca o dulce i dureroas amintire. De la fereastr putea vedea toat strada, putea cuprinde toat privirea albastr ce izbucne te din înalturi, pres rat cu fulgi lumino i, putea cuprinde înaripa ii trec tori ce merg dincolo de hotarele lumii acesteia. Îi sim ea, aievea, al turi, r suflarea t iat , lipit de um rul lui i, ca un copil r sf at, cu gesturi naive, împ ea imaginile; lui îi dea eterul v zduhului, ea lua str lucirea neantului; se jucau cu ele f s se invidieze, fiecare î i l uda partea lui, apoi privirile li se întâlneau, se r sfirau i se strângeau limpede într-un acela i vis. „Vezi, tu, exist , în via , lucruri de care

nu te po i desp i a a u or sau poate niciodat ”, se trezi el, deodat , vorbind cu glas tare i fiindc nimeni nu-i r spunse, de altfel nici nu a tepta vreun r spuns fiind singur, î i continu discursul venit, parc , de undeva dintr-un îndemn l untric. „Vezi, tu, sunt lucruri care î i intr atât de adânc în inim încât trebuie s i-o sfâ ii ca s le sco i. Trebuie chiar s i ne ti inima pentru a- i p stra orgoliul?” Orgoliul lui de tân r arhitect îndr gostit nebune te de fata din anul I de la Matematic . Întrebarea îns este: „oare mai exist orgoliu, care este ceva nepalpabil, ceva eteric, poate ca un fum, când organul vital, indispensabil vie ii, i-e lezat?” Dac ar fi gândit în felul acesta, atunci, destinul era sigur altul, via a lui poate n-ar mai fi fost doar o pâlpâire nostalgic i ea, desigur, ar fi tr it i i-ar fi împ rt it acea

Claude Monet - Plimbare în Pourville

lumin cald ce-i domina chipul. Pe atunci îns el era tân r i ambi ios. Ar fi vrut s nu se mai gândeasc la nimic, dar de acolo, de la fereastr , i se p rea c vede topirea total a lumii, nimic nu mai exista în jurul lui, cerul se sfâr ise, în locul lui se vedea un imens gol, incolor i f hotare, noaptea i se p rea de imensitatea unui lugubru ocean de ghea . Închise ochii i se reg si în acele ceasuri infantile petrecute într-un p rcule cu nci de ucheate, care îl r peau timpului profan, transportându-l în sferele irealit ii pure, al turi de ea. Îi cre tea, în somn, iarb ofilit de zborul de albine i o bucurie venit din amintirea nostalgic a îndr gostitului îl inunda. Sim ea cum i se înv luie sufletul într-o nelini te cople itoare. Ea îl striga încet i sfâ ietor, ca un vânt obosit de valurile m rii, i-i spunea c acea leg tur cu profesorul de astronomie nu fusese decât o aventur lipsit de importan , o pornire dintr-o dorin liric de a d ui printre stele... strig tul se r spândea i se pierdea în adâncuri... mai auzea, înv luit doar, c acel copil ce disp rea cu ea deodat ... era copilul lui... Se trezi speriat, vru s fug , dar deodat îi veni în minte simbolul Buclei lui Möbius, care mai degrab sugereaz c oricât ar vrea omul s fug de el însu i tot la el ajunge, aceast bucl fiind, de fapt, o band sucit în a a fel încât c torind pe una dintre fe ele ei te treze ti, pe nesim ite, pe cealalt parte a ei; cu cât te deplasezi înainte, de fapt te întorci înapoi. Este un act de autointeriorizare dar i unul de autoexteriorizare, dominate de expansiunea unei continue intersect ri cu tine însu i. Este o mi care stranie, o r cire sistematic în simetrie, o mi care întrun cerc vicios.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Janet NIC~

Filosof de ocazie Drag cetitorule, cu permisiunea domniei tale, încerc s fiu filosof, m car pentru câ iva metri p tra i de timp, nu din perspectiva unui orgoliu nem surat, ci din oboseala ochiului care vede ce vede. Savan ii lumii afirm , când pot i pe unde pot, c func ia principal a creierului este aceea de a reduce diversitatea lumii, de a sintetiza. S înc lec m pe o a i s zicem c este a a. În acest sens, rezult c numai filosofii au creier de-adev ratelea. Vezi bine c tocmai de aceea, vreau eu s fiu o ciosvârt de filosof. Dumnezeu s -mi ajute! A adar, ca filosof de serviciu, reduc totul la principiul Violen ei. Este principiul cel mai evident, cel mai prea i cel mai foarte. Unii spun c omul nu este violent prin fire. Da, dar este violent când î i iese din fire. i ce îl scoate din fire? Totul i toate. Violen a, ca vietate diavoleasc , este peste tot. Este prezen pururea prezent , cauz , hormon, s mân , ou, r cin , ghind , izvor, cre tere, presiune. Violen a, punând-o lâng proton, electron, neutron, mezon, foton, este, hai s -i zicem, preson. Orice facere are drept cauz un preson. Orice desfacere are drept cauz , un preson. Adic energie în expansiune. Expansiunea se face întrun mediu mai slab, permisibil, rarefiat sau gol, care poate primi un con inut. Într-un anume sens, istoria natural , social i uman se poate reduce la trânta dintre cel puternic i cel slab. Eroii principali ai pove tii sunt Puterea i Sl biciunea. Întotdeauna, Puterea este înving torul iar Sl biciunea este victima. Puterea se ascunde sub diferite nume: zei, diavoli, mon tri, împ ra i, regi, pre edin i, institu ii, generali, condutori, autorit i. Sl biciunea se ascunde sub diferite nume: om simplu, om s rac, om de rând, om bun, femeie, copil, b trân, bolnav, minoritar. Violen a este diferen a dintre Putere i Sl biciune. Bineîn eles c i Puterea i Sl biciunea au diferite grade de exercitare, la un moment dat. Astfel c , dac se confrunt dou mari puteri, învinge, logic, puterea cea mai puternic . Iar,ca o completare, rezult c i Sl biciunea are grade de putere, iar, la o trânt dintre dou „Sl biciuni”, învinge sl biciunea mai puternic . Nu spun acum c vom perora zi de var pân -n sear i c „filosofarea” din poveste înainte mult Claude Monet mai este, ci, dac nu ai început

ca ti de atâta noutate, continu m desf urarea de for e cu punctul culminant, iar punctul culminant cu deznod mântul, care nu se strevede din cele expuse. Deci. Presonul este simptomul agresiunii. Cine nu-i ine piept trebuie s i accepte sl biciunea i procedeze în consecin . De-a lungul vremii, strategiile de lupt s-au nuan at, de la evitarea confrunt rii, prin neprezentare sau fug , la evitarea prin vicle ug - unii îi spun „prin inteligen ” pân la transferul luptei pe planuri improprii, sau simbolice, cum sunt artele, sporturile, politica, diploma ia, economia de pia , concursurile de toate felurile. Îmblânzirea Puterii este, neîndoielnic, adev ratul progres al omenirii. Ba, mai mult, e nevoie de a orienta Puterea spre producerea de bunuri i valori. Culmea, progresul este opera Sl biciunii, vine din ini iativa Sl biciunii. Somnul Sl biciunii d ap la moar mon trilor. A adar, lupta s se transforme în convie uire i colaborare, prin abandonarea fugii, a lament rilor, a pasivit ii i a fricii. Extinderea puterii este vina Sl biciunii. E nevoie de crearea spa iilor intermediare, de evitarea confrunt rilor directe, de acceptarea op iunilor secunde, bazate pe mai slaba, dar mai longeviva Încredere. Cu alte cuvinte, cu atât ne apropiem, ca oameni, cu cât ne îndep rt m unii de al ii, trimi ând Violen a în concediu. Totu i, î i dau o veste trist . Oamenii stau prea aproape de oameni i de lucruri. Arcurile amortizoare s-au rupt, nudismul ideatic i moral apropie c mid de c mid i instinct de instinct. G lia de fosfor a trupului, frecat de tr gaciul altui trup, ia foc, sar scântei i exploziile las în urm numai victime. Haina culturii, uitat în cuierul mileniului trecut, nu mai creeaz intermediarul amortizant, dulce z bav i în elepciune. S nu uit m c în epoca victorian chiar i picioarele meselor erau acoperite cu pânz pentru a nu duce gândul spre sex! Violen a nu va fi niciodat eliminat , dar trebuie domolit prin transfer simbolic, prin cultur , care las în urm învin i de o clip , dar nu victime. Fuga de real, în ideal, este ireal de benefic i pentru om i pentru real. Din cerdacul unui basm, lumea este mai frumoas i mai bun . Din cate, z bovim prea mult sub - Vân toarea cerdac!

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

George FILIP (Canada)

Pelin de mai

ne-nchin m i ne rug m în sine ne dai un EPE - s ne-ndrepte.

oamenii... casa... toate-s din p mânt, când ne nuntim - e leg mânt curat.

mi-e dor de-o prim var razachie, cum mint poe ii... pe-un picior de rai, dar cel mai dor de toate îmi e mie -nchin cu NICU un pelin de mai.

de ce Doamne îngenunchi poporul? de ce-alungi românii de acas ? de ce ne-ai dat nou doina, dorul? de ce biruri grele ne apas ?

poetic spus - p mântu-i un pastel. pe-acest t râm deretic MARIA. voi, Oameni: îngriji i-v de el, doar astfel ve i cunoa te ve nicia...

lui îi pl cea vin alb... ca o gondol , care l-a dus cu sufletul hai-hui. mie-mi pl cea amar - ca o busol ce ne-a gonit spre lumea nim nui.

Doamne, noi venim de str departe. Tu ne-ai pus pe crez - ortodoxia i ai scris în cea mai sfânt Carte s la ul nostru-i ROMÂNIA.

Ca o tarantel

acolo p zea „gloria” la poart . noi am ajuns la ea fl mânzi, descul i i „gloria” la mul i le-a fost consoart ; noi nu am fost prin ga ca celor mul i.

Doamne, aste vorbe nu sunt snoave. Eu - prin luna MAI zbor ca un înger, dar te rog: mai iart -ne-n ceasloave; nu l sa B trâne - s mai sânger!...

actorul privea trist prin dioptrie i-i p lea pe ga peri c -i s tul. poetul se zidea prin poezie i nu i-a fost destinul - îndestul.

Pastel cu armindeni

lui Nicu Constantin

...ce s i mai spun doi copii ai M rii la un popas pe rmul cel lalt? sorb rar... i-i cat pricin ghit rii scâr âie la un bemol... înalt. pe prispa vie ii st m doar o clipit . nu-s ve nici l utarii la taifas. - poete - s fugim într-o ispit ... - ce-i, Nicule, te cheam -al M rii glas? ...a a ar fi s fie - îns nu e. clondirul vie ii nu mai are vin. actorul s-a urcat într-o statuie, poetul v mai st pe-aici - pu in.

în MAI - Maria m tur prin cer catele ce vin de pre p mânturi. îngerii ning lumini din lerui-ler i-l poleiesc pe Omul bun în cânturi, dar oamenii dau cu c ciula-n sus, prin secolul acesta - cam posac. au nu tiu c mirificul Iisus i d de toate... dar nu- i bag -n sac? în Mai ne curge lapte în potir i pruncii râd spre cer în luna MAI. în MAI - Maria ne strope te-n mir i ninge prin v zduh... cu ciumafai.

Scrisoare lui Dumnezeu

dar nu dormi i cu capu-ntre urechi. ie i români la munc - credincio i, nu ne vin ciolane i curechi din ceruri - aruncate de Hristo i.

m ier i B trâne c mai cuget i socot c-am rosturi rostuite, da-n f ptura mea aud un muget de durere, Doamne - ca la vite.

ce reav n e p mântul, Oameni buni, în luna MAI se-anun rod i ploi. dac ave i credin -n rug ciuni, ti i c sfin ii no tri suntem noi.

pe ogorul vie ii tragem bine îns n-avem legi prea în elepte.

când cânt -n vers - poetul e un sfânt. ranu-i sfânt când pleac la arat.

mie, prin al 77-lea an am intrat în aptezeci i apte. stângul meu din spate m cam las . îmi proptesc prestigiul meu cu fapte. cârdului de semeni... nu-i prea pas . haitele de lupi sunt obosite. bidivii vie ii mele-alearg . port pe oase oale ponosite. mul i vor din clipit s m tearg . - nu mai e ti tu tân r - m i Filipe? znag nu- i mai curge-n c limar ? nu- i mai cânt muze pe aripe? la i la dracul... totul de ocar ? cerberii stau treji pe b tur i vegheaz - îi hr nesc cu doruri. dac vreo fantom m înjur o împu c în frunte - cu onoruri. ile-s copiii vie ii mele. când o bate clipa cea n tâng , Maica, Marea, ritmi de menestrele i femeia mea... or s m plâng . fete de demult vor purta dolii. camarazii î i vor plânge-n barb . vor veni s m colinde molii mesi i - prin frunze de rubarb . doar oglinda m mai recunoa te. chiar cioplit - mi-a r mas fidel . lume... lume... voi cânta-ntre moa te; via a mea a fost o tarantel ... Montreal, 23 aprilie 2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constantin MIU

Întâlnire de gradul doi Sfâr itul anului 2000 mi-a prilejuit o întâlnire de gradul doi: desigur, una spiritual , cu poetul Marin Sorescu. Funda ia cultural „Marin Sorescu”, prin persoana infatigabilei so ii a celui plecat dintre noi mult prea repede - doamna Virginia Sorescu -, a oferit iubitorilor autorului parodiilor Singur printre poe i alte dou volume de versuri. 1. Primul - Încoronare - cuprinde, a a cum se men ioneaz în Not asupra edi iei, texte „scrise în perioada studiilor universitare (1955-1960)”. Cu excep ia cronicilor fanteziste i a sec iunii Aniversar (care au v zut, la vremea respectiv , lumina tiparului în Ia ul literar), celelalte poezii (care alc tuiesc seciunea Lirice) sunt inedite. Se precizeaz , de asemenea, în aceea i Not ... faptul c „În cronologia operei soresciene, ele (poeziile n.n.) preced volumul de debut Singur printre poe i”. Din prima sec iune (Lirice), ne-au re inut aten ia Pastel citadin i Tinere e. Prima creie (datat 3.XI.1957) se vrea o fotografie a cotidianului citadin, în maniera unui Topârceanu, u or ironic : „ i pe strada principal / Vezi vreo urm de sandal ,/ A pierdut-o pe asfalt/ Anotimpul cel lalt”. Cea de-a doua (ap rut în Ia ul literar, nr. 1/ ian. 1960), dezluie stilul sorescian (care va deveni inconfundabil, începând cu volumul de debut): „Pe inelul z ri-a vrea un me ter/ S -mi graveze sufletul de-acum/ Cu fiorii orelor de stu-

Marin Sorescu

diu,/ Cu ecoul pa ilor pe drum.// S -mi aprinsus pe mun i privirea,/ Ca pe-o stem steaua f moarte;/ i-ntre dou pagini de câmpie/ Zâmbetul s -mi pun semn de carte.” Cea mai consistent sec iune - Cronici fanteziste - ne face s opin m ca fiind inspirat încadrarea lui Marin Sorescu în capitolul al IX-lea - Ironi ti i fantezi ti - al c ii lui Eugen Simion - Scriitori români de azi (vol. I, editura Cartea româneasc , Bucure ti, 1978). Piesele de rezisten sunt aici: De vorb cu posteritatea, Contribu ii la valorificarea rii i Prim vara, dragoste… În prima poezie adus în discu ie, recunoa tem teatralitatea limbajului (procedeu uzitat i în volumele de mai târziu): „- Nu! Nu sunt Pompierii!/ Da! Cum? Posteritatea? Pe mâine?! Stai pu in,/ Stai s -mi ard o palm , -mi vine s le in.// (...) Cum? Poezii desprinse din actualitate,/ Care s i ieie zborul spre anul 4000/ C tre «Congresul celor cincizeci de poezii»?/ Frumos! Dar ce anume a mai putea s scriu?/ S-a spus aproape totul... Vai, m-am n scut târziu!” O asemenea pseudolamenta ie va mai face poetul, peste ani, în volumul Ap vie, ap moart (1986), când referindu-se la lirica erotic , declara: „În dragoste totul s-a cam scris/ i de mân i de tipar”. În Contribu ie la valorificarea m rii, povestea pierderii, c ut rii i g sirii inelului iubitei este pretext pentru etalarea insolitului imaginilor, dublat de ironia fin : „E fundul rii ca o bolt -ntoars .../ M duc spre cerul ud din fundul m rii/ S prind în bra e stelele i norii/(...) C tând cu ochii, printre scoici i zgur / O pietricic s o iau în gur ,/ Când chiar inelul! Ura! L-am g sit!/(...) // Inelul! Iat -l splendid, cu-ntreaga m rii vraj .../ Dar nu v d decât urma sandalelor pe plaj ./ S-a dus... i jur pe stele, iubita c-a plecat/ Imediat ce-n ap m-a fost v zut intrat.” Prim vara, dragoste… are, la baz , în privin a construciei, acelea i procedee: teatralitatea limbajului, insolitul imaginilor, ca i autoironia, iar modalitatea de tratare a erosului e sprin ar , ca într-un joc al dragostei i întâmpl rii: „Bini or nu d râm/ Vreo stea din alt t râm,/ Pe o funie de vers/ M dau jos din univers.//(...) Mai erau doi kilometri/ Pân la p mânt... Deodat ,/ Ce-i acolo jos? O fat ?/(...)// M

uitam i eu la ea/ Gravita ia cre tea.../ (...) Cerul s-a f cut mori .../ i-am c zut ca-ntro uimire.// ... Îmi veneam încet în fire./ (...) Mam uitat din nou: doi sâni;/ Speria i ca doi stuni,/ Chiar deasupra-mi tres reau,/ Lin de parc fâlfâiau...” 2. Poeziile din volumul Scrânteala vremii sunt, i ele, în marea lor majoritate, inedite. Despre acestea, în Nota editorial se spune „apar in unei perioade suficient de întinse (1980-1995) i cuprinz toare, în care poetul a publicat mai multe volume de factur diferit .” Dou aspecte ne-au frapat, la lectura acestui volum: obsesia frigului i luarea în sp r a miturilor biblice i laice, ca în volumul din 1986 - Ap vie, ap moart . De i nu sunt datate, totu i poeziile care au în centrul lor obsesia frigului trebuie s fi fost scrise în anii ´80, când frigul din locuin e era terorizant. remarc m, în acest caz c ironia devine una amar , c ci românului nu-i mai r sese, în acele vremuri de trist amintire, decât s fac haz de necaz. Iat câteva mostre de asemenea haz de necaz: „Ce ne r mâne decât lirea/ Prin foame crunt , prin frig?”(s.n.) Ce ne r mâne) sau „Iarna va cur a cardiacii,/ În soba rece butucii,/ Vor arde cei f lemne, s racii,/ Se va m ri parkingul de cruci.” (s.n.) - Iarna ori „În barb ur urii degeaba/ i de sprâncene ur uroi -/ i pleoapa scâr âie ca scoaba/ i ii în bra e visul: sloi” (s.n.) - În barb … Al doilea aspect, pe care l-am amintit cu privire la volumul Scrânteala vremii i anume luarea în r sp r a miturilor biblice i laice) face aluzii fie la „iepoca de aur”, fie la „bravii ei conduc tori”. Ca atare, poeziile respective nu puteau vedea lumina tiparului i poetul s-a v zut nevoit s recurg la autocenzur . Spre pild , în Comentariu, insulta oracolului îndurat din partea lui Oedip i pedeapsa suportat de acesta sunt doar pretext pentru comentariul poetului, care face aluzie la bâlbâiala tovar ului: „Oedip insult oracolul,/ Spunându-i c tie ce trebuie s afle/ (...) iatunci oracolul, enervat/ Îl trimite s i isp easc soarta,/ Zvârlindu-i enervat în obraz/ Vorbe de ocar ./ ( i cu dic ie impecabil / ci, altfel, era bâlbâit)” - s.n.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Alte poezii n-au de-a face cu asemenea aluzii; întregesc, prin ineditul „pove tii” galeria miturilor demitizate. A a sunt: Flec real în rai i Prometeu. Modalitatea de luare în r sp r a mitului adamic (în prima poezie mai sus amintit ) este ironia: „Cine m nânc un m r pe zi,/ N-are nevoie de doctor, sun un/ Proverb englezesc, zice Eva.// -Unul pe zi n-a mânca,/ Dar un m r pe noapte, m nânc,/ R spunde Adam,/ Care i începuse aib insomnii,/ Zvâcnind de cunoa tere./ / - Unul, doar unul?/ C doar toat ziua adun cotoare/ De pe urma ta...” *) Marin SORESCU, Încoronare, Funda ia „Marin Sorescu”, Bucure ti, 2000. Marin SORESCU, Scrânteala vremii, Funda ia „Marin Sorescu”, Bucure ti, 2000.

N. B. Prima mea întâlnire cu poetul Marin Sorescu a avut loc în decembrie 1987, la Bra ov. Redac ia revistei Astra organiza pe atunci un colocviu de critic literar , coordonat de regretatul Lauren iu Ulici. În timpul anului, lunar era propus concuren ilor comentariul unei poezii reprezentative a cut rui sau cut rui poet contemporan, iar finali tilor li se comunica în timp util, pentru luna decembrie a anului în curs, numele poetului comentat, la colocviul respectiv fiind invitat i poetul. A a s-a întâmplat în decembrie 1987... Dup colocviu, au urmat festivitatea de premiere i „masa tov easc ”. La masa festiv , mul i s-au înghesuit s ia autografe de la Marin Sorescu. Aveam masa vis a vis i la un moment dat m-a fixat cu privirea. Abia atunci mi-am f cut curaj i m-am dus i eu la maestru. Dup schimbul de polite uri, mi-a spus f ocoli uri: - B , s tii c mi-a pl cut ce-ai scris despre poezia mea. S -mi trimi i la Ramuri eseul. - Dar, maestre, nu tiu adresa... Dac se poate s mi-o da i, am prins eu curaj. - De unde e ti? - Din Medgidia. Aproape de Constan a, am mai precizat eu. - Las´ iei revista de la Constan a i-mi scrii. - Dac a a crede i... - Neap rat!... Parc ziceai c e ti profesor de român ... - Da... ti i... eu am mai publicat în Steaua, Tribuna, Limba i literatura român ... - N-avem timp acu´!... Ia revista, vezi de adres i scrie-mi pe larg de tine, ce faci. Bine? - Mul umesc, maestre, a a o s fac. În luna martie a anului urm tor, îmi ap rea primul eseu în revista Ramuri... A a a început colaborarea mea cu poetul Marin Sorescu, de care m leag frumoase amintiri, ci între noi s-a legat o amici ie sincer .

Lucian GRUIA

Marile arderi î@n poezia Flaviei Cosma Poezia Flaviei Cosma este surprinz toare, prin ea putem exemplifica foarte bine caracteristicile stabilite de Hugo Friedrich pentru lirica modern : fantezia dictatorial , tensiunea tematic indus de polaritatea real - ideal, neantul, însingurarea. S le analiz m pe rând. Fantezia dictatorial constituie motorul imobil al tuturor poemelor Flaviei Cosma. S exemplific m prin for a metaforfozant a imagina iei neîngr dite: „S rutat pe gur , bronzul statuilor/ Se preface în aur;/ (...)/ Mângâiat pe sâni, bronzul statuilor/ Se preface în ap ,” (Bronzul statuilor) În ceea ce prive te tensiunea real - ideal, relev rile sunt mai complexe. Sub acest aspect se cuvine s coment m în primul rând poezia de dragoste a Flaviei Cosma. Un prim aspect ar consta în neîncrederea în tr irea sentimentului la modul sublim: „S i spun acum adio, îngerul meu,/ Vremea plec rii nea ajuns din urm / i acum ne întrece./ (...)/ În fraze aspre, ov ind nervoase,/ A ez m sfâritul-nainte de-nceput,/ În timp ce iubirea, presim indu- i destinul,/ Amarnic se zbate.” (Vorbe f trup) Urmeaz momentul auroral al împlinirii: „M ghemuiesc în inima ta/ M nc lzesc la flac ra sângelui t u,/ Adorm în ile surde, monotone,/ Hipnotice/ Ale tobelor tale” (Odihn ). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezint neîmpli-

nirile: „Vorbele dulci tânjesc s m-ajung din urm ;/ Lâng fereastr a tept s revii,/ Moale ternându-m / Pe giulgiul parfumat/ esut din p r de stele i rân .” (Neru inare) Putem vorbi, în aceast situa ie, de c utarea cu obstina ie a iubirii, a împlinirii fiin ei. Poetul Horia B descu, într-o carte de excepie, Memoria Fiin ei, consider c sunt dou mari tipuri de poezie: una care cânt împlinirea Fiin ei, a doua, c utarea acesteia. Fiin a reprezint caracteristicile neschimb toare ale viului, detectate la nivelul specie i prezente efemer în individ. Pentru ca fiin a s se împlineasc , omul trebuie s se simt parte integrant din întregul univers. În cazul liricii Flaviei Cosma avem de-a face cu al doilea fel de poezie, acela care caut fiin a: „Dragostea mototolit st neagr pe gard,/ Fulgii mari i umezi îi acoper ochii” (Melancolie). Neantul reprezint fundalul existen ei. Condi ia uman efemer , induce triste e ontologic , accentuat de dep rtarea de cas (poeta tr ie te în Canada): „ i pe ei îi ajunge din urm / B trâne ea i moartea./ i pe ei îi vor îngropa al ii/ La umbra vestitelor ruine;/ ci toate se sfâr esc/ Atunci când le cuno ti.” (În umbra vremii) Dac ar fi s facem o reduc ie fenomenologic spre cele patru elemente primordiale, poezia Flaviei Cosma st sub semnul focului. Acesta confer energie universului anorganic i consum , în dragoste, sentimentele omului. Ca n zuin formativ , cum ar spune Lucian Blaga, poezia autoarei este stihial . Tema principal a liricii autoarei r mâne iubirea. Stilul poetei este direct, confesiv i dezinhibat. Textele sunt pline de dinamism, tensiunea real - ideal fiind exploziv , atingând masa critic . Poezia este una de cunoa tere de lume i de sine. Existen a este heraclitian , o curgere ve nic . Condi ia uman muritoare este tragic-senin . Dincolo de zbuciumul omenesc, coboar , câteodat , din cer, o Lini te divin , de unde i titlul c ii. Cunoa terea de sine se relev în poeziile de dragoste prin care se caut , f s se ating , împlinirea fiin ei. Poezia Flaviei Cosma este modern , dinamic , inspirat . Inspirat este i traducerea ii în limba albanez , efectuat de neobositul i inimosul Baki Ymeri.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Livia CIUPERC~

Despre canon În ceea ce m prive te, consider canonul, duhovniceasc primenire, deopotriv , înflorire a sufletului, nu de pu ine ori r it în aceast mâzg a cotidianului, în care eu m cesc, f putin a de a înv a o dat pentru totdeauna, cum ar trebui s m comport ca bun cre tin ce-a dori s fiu, de i în adânc de adânc... cam a a m consider... dar fie vorba între noi... departe-s, Doamne, de Tine!... Poate de aceea, se cuvine, s ne acord m iun mic r gaz... întru despov rare. Cum? i-n ce mod, m -ntrebi? Exist multe moduri, prin care s ne ilumin m. Fie - printr-o lectur , selectat cu grij , precum putem descoperi între paginile vreunei c i ori reviste îng lbenite i scorojite de-atâtea r sfoiri... Fie poposind în vatra vreunei a ez ri îndep rtate de vuietul vicolit din toate punctele cardinale i necardinale, undeva, dup-un col de deal (neap rat, pe-o prisp muruit cu b legar autentic), preg tit a asculta (cu mult r bdare, f a avea asupra-ne telefonul, care s ne tulbure mintea) voroav înmuiat în aluatul parfumului arhaic, i privind cu nesa la românul nins de ani i de sim ire

duhovniceasc ... Fie drume ind înspre vreun cotlon scorburos de munte, undeva, într-o sih strie, davrem cu adev rat a ne reculege i de a ne desc rca împietririle ce ne apas sufletul, mult mai dureros decât calculii, popularele „pietre la ficat...” Fie p ind pragul vreunui sfânt l ca , plasat care cumva, printr-o a a-zis „muntenime de mijloc” a unei urbe - deloc oarecare - mai ales dac , sfin ia sa p rintele paroh are un a har, încât nu te mai saturi ascultându-l i care, cu fiecare pov uitor „cuvânt” rostit, parc nu te las pârdalnica de inim s z bove ti... cine tie cu cine sau cu ce... a a c , mintena , la i totul balt ... i urci gr bit panta abrupt , pentru ca un timp anume, s fii sub protec ia sfintei Ecaterina, ascultând i glasul de heruvimi al celor trei frumo i duhovnici... lin, Liviu i Bogdan.... i nu întâmpl tor înzestratu-l-a Domnul i cu un nume de arhanghel, nu?!... i câte bucurii s-adast în tolba min ii mele! Cic-ar fi fost dat un canon?! Nu l-am considerat astfel, de i (sincer, dar sincer de tot) mi-a dat o âr de b taie de cap... cum e

Claude Monet - Gr dina lui Monet

chestia cu biserica primar i vie uirea „de ob te” - când totul era „deob te” (Faptele Apostolilor). i-apoi, despre generozitatea levitului cipriot Iosia (Varnava, ca „fiu al mângâierii”) în compara ie cu nesinceritatea so ilor Anania i Safira, care vor fi aspru pedepsi i, considerându-se a fi min it pe însu i Dumnezeu. Doamne, i când te gânde ti, aveau nume predestinate! A adar, un Anania, în t lm cire româneasc , „Dumnezeu e îndur tor” i o prea frumoas femeie cu chip safiric. Dar ce folos?! i cum se leag totul! Iat cum, un imperativ, precum: „Feri i-v de mutilare!” (Filipeni 3.2) nu va fi în eles, f „lec ia” binelui (Varnava) i r ului (Anania i Safira) din noi, oglindit, angular, în „gândul de a min i Duhului Sfânt...” sau de „a ispiti Duhul Domnului” (Fapte 5.3; 5.9). i stând a a, într-un picior ciupercesc, îmi zic, molcom, s-aud doar eu: « i câ i de Anania i Safira pe milimetru p trat, Doamne!...» i-mi leg gândul de-o pild a teologului vâlcean Teodor B el (1869-1941), considerat „ctitor al folclorului oltenesc”, cel care, în „Dumnezeu i cei doi m gari”, tocmai aceast lec ie dur o primesc cei care cuget strâmb despre cele sfinte! a c , la întrebarea Domnului Dumnezeu, preschimbat într-un mo neag, „Când apune soarele în nori..., ce semn de vreme arat ?”, doi tineri teologi r spund învolburat: „mâni are s fie ploaie, negre it, pentru a a am înv at...”, fire te c vor fi transforma i în m gari, primindu- i canonul binemeritat... pân când b trânul lor tat (preot i el), r spunzând cu vocea smereniei dobândite prin experien a unei vie i duhovnice ti (- „numai unul Dumnezeu tie mersul vremurilor...” -), va dobândi dezlegare întru iertare a rebelilor s i fii, dar numai dup ce- i vor fi terminat treaba i vor fi dus acas lemnele din p dure... Ei, iat cum sap -n mine un gând r ut cios, al unui r ut cios ce sunt..., parc uitând... „cine este f de p cat s arunce primul cu piatra...” i de-ar fi doar canonul înm ririi... i tot ar fi ceva, Doamne!...

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

Daniel MARIAN

O binevenit[ altfel de interfa\[ alchimic[ a realului Undeva în ghemul multelor c ri pe care dac nu le vedem, nu înseamn c n-ar exista, ni se recompune în permanen întru complexitate i pân la urm des vâr ire, tr irea, trecerea prin formele subtile dar în acela i timp ample. De ce oare ne-am speria, chiar i a ne mira ar fi prea mult, când putem foarte bine în loc s ne ghid m exclusiv dup simurile îndeob te omologate, s ne l m purta i de îns i frumuse ea misterului... Ancora i în propriile, superbele noastre dorin e, acelea care ne justific i ne înt resc încrederea în conjunc ie cu certitudinea de a fi, de fapt în singurul lucru bun ce ni s-a dat, pân una-alta, i care nu prea cred c ar putea însemna pur întâmplare. Armonizarea cu angrenajul energiilor care sus in întreag lumea în mi care, spre a nu c dea în derizoriul unei simple umbre, ca efect primar deja consumat, aceasta ar trebui ne ofere cea mai în eleapt ra iune. Felul în care ne putem raporta la marele tot ine numai de noi, e parte a unui ir de experien e ce tinde la un infinit personal, reglat în rezonan intrinsec , deloc iluzorie, cu timpul i locul nostru. M voi opri în ce prive te considerentele pornite ideatic, pe cât se poate logic, din proprii convingeri, spre a încerca s deslu esc un univers literar clar exotic, cu care nicidecum nu eram familiarizat pân acum; poate doar dac e s m duc departe mult în amintire la inegalabilul Mircea Eliade. Foarte de curând, mi-a f cut pl cere i onoare s primesc de la Daniela Voiculescu, volumul s u de poezie Chandra, o construc ie surprinz toare ajuns în concret, m gândesc, drept urmare a unui demers premeditat îndelung, venit dintr-o atent , consecvent observare a extra/parafizicului, trecut prin filtre fine ale imaginii, fapt posibil doar prin taina minunat a poeziei. Cople irea în fa a acestei inedite apari ii editoriale, este o stare inevitabil , pornind chiar din titlu, pe care dac nu l-ar fi deconspirat în în elesul u, în prefa , Cristina Cîrstea-Danilov, al turi de autoare în cuvântul-înainte, mi-ar fi fost greu-greu s pot g si un punct int de

la care s pornesc într-un cât de modest comentariu. Pentru a fi cât mai succint în l murire, voi cita din explicitarea introductiv a Danielei Voiculescu: „to i avem trei ochi: cel cicoplian nu se vede, dar mul i dintre noi nu sunt contien i de existen a lui; al aselea centru energetic, Ajna, chakra celui de-al treilea ochi, este un receptor extrasenzorial, te ajut s prevezi anumite situa ii, s în elegi cum sunt cei din jur dincolo de aparen e, s te descoperi pe tine cu adev rat i s faci conexiunea cu ancestralul (...); ochiul al treilea are, similar celor dou emisfere cerebrale, celor doi lobi, dou componente: cea masculin , simbolizat de Soare, responsabil de con tientizarea activ , i cea feminin , simbolizat de Lun , responsabil cu accesarea intui iei, încrederea în ghidarea din interior, claritatea la nivel intuitiv, incon tientul. elementul feminin al lui Ajna se nume te Chandra...” Revenind strict la excursul liric, se poate ca autoarea s fi g sit un alt fel de curgere a st rii poetice, definit printr-o acumulare din cei/cele ce pot intra în considerare ca afluen i aducând lumin , culoare, arome fine, ajungându-se astfel la o unitate de expresie aidoma unei lacrimi prelungi sc ldate-n magia curcubeului. Mai în glum , mai în serios, ma str tut a a, o îndoial despre pe unde am fost pân acum, nefiind s -mi fie o sim ire atât de limpede, de direct ... „noapte bun , buc tarule!/ „te acoperi cu plapuma de nori,/ s tii ce e deasupra lor.../ poate fi Sf. Ilie, cu alaiul lui r sun tor!/ sau îngerii, cântând un psalm despre/ m re ie i omnipoten …”/ trece o barz i luna ofteaz violet!/ i ametistul e jadul din lapis lazuli!/ butarul viseaz smarald moale,/ cu arom de par !/ e mereu toamn / în strachina f cut din piatra filozofal !/ linguri ele de argint caut greieri ce cad/ pe nop ile t cute... libelule, ochi de colibri,/ smochine, frunze de papaya, margarete!/ foaie verde, siminoc... destin de ghimbir/ confiat, zâmbind! poft mult i adânc !/ noapte bun , „s o ii minte toat via a”! (ei sânii… ea, inima!).

O reverie conving toare, p rând prin iestrie parc ini iatic , de-a binelea realitate, te înso te pe tine cititor, de un cap t la altul al unui fir de suflet de poveste, te poart -n caruselul fermecat de unde nu mai vrei s pleci; e mult deschidere, mult îndr zneal , mult diferen de ceea ce ai la îndemân în mod obi nuit... „miroase a zar.../ „cum miroase zah rul?”/ a dulce, a cas în orgasm!/ sânziene i s ge i de chihlimbar!/ zah r portocaliu! sunt ni te amintiri,/ e ceva, undeva... i lupoaica opte te!/ „te simt regin ... te v d înv luit de/ un voal violet, din dantel brodat / cu perle... te face el s te sim i?”/ acoperi ul e gata... un pahar plin/ cu o b utur efervescent , ampanie/ scum, caviar i stridii într-un bol/ cu ghea ... i înc ceva! fluiere/ ultrasonice... el fierbinte, colorat,/ elegiat, uierat în arab .../ „vreau te in în bra e, goal !” ( i m uit înainte!). De unde vin toate acestea? Din care nenuit i de neoprit coresponden cu un pare-se altceva, putem doar presupune; s fie îns nu altceva ci tot ceea ce exist dintotdeauna, dar impregnat în elegan a min ii, drept pe fa a perfect luminat a sufletului cel mai de pre diamant? pentru c , iat , „sufletul e ceva”: „fardul violet din cele trei/ triplete ale lui apte…/ când renun i, nu mai po i visa!/ num rul pe care-l poart singur tatea/ seam cu nebunul cu ochii închi i!/ „nu mai vreau iluzii prinse de linii/ curbe!” miez curat de nuc , întregul/ din sânge... unde suntem? suntem/ toate anotimpurile... de Vivaldi.../ leit it be... „light!” sufletele noastre,/ îngem nate, pe marginea cercului,/ dulcea nebunie… cântând încet,/ despre ment , trezind seria i/ num rul din buletin! cine e/ în c mar ? E var i valoare,/ canarul galben, ca un g lbenu !” Motto-ul ales de Daniela Voiculescu pentru „Chandra” îmi pare cum nu se poate mai nimerit pentru ceea ce se reg se te aici: „Nicio carte, niciun poem/ nu schimb lumea, dar arat un drum” - Daniela Zeca Buzura; ne afl m în untrul unei splendori, pe care sincer vreau s-o v d dus mai departe!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Dan LUPESCU

OVIDIU GHIDIRMIC, la sfântul botez al Academiei Române* Toate spiritele adev rate, mari, ale literaturii, filosofiei, culturii universale, europene, române s-au logodit i au rodit întru Ovidiu Ghidirmic. Ca într-un ritual ezoteric, în pl direa acestui om, profesor, critic i istoric literar de la cump na mileniilor, publicist i cet ean de onoare al Craiovei, spadasin neînfricat i ap tor imbatabil al reperelor cardinale, al valorilor, de care o societate î i pierde busola, intr în deriv i e ueaz ireversibil, a lucrat spiritul str bunilor s i timoceni, dar - înainte de toate -a lucrat spa iulmatrice din comuna Valea Stanciului, satul Grece ti, jude ul Dolj, unde Dumnezeu a rânduit s vad lumina cestei lumi în zi de 27 august. 1. Leg tur ombilical cu satul natal De i nu poart , în nume, „sunetele lacrimei”, ci are, mai de grab , rezonan e balade ti -, satul natal înseamn pentru Ovidiu Ghidirmic, dup cum însu i afirm , ceea ce a însemnat Lancr mul pentru Blaga. Adic , epicentrul, axis mundi, cel mai însemnat punct din univers, originea, obâria, izvorul „ca un fir/ pe care Parcele îl torc”, cum scria acela i Lucian Blaga, „r cinile” pe care Brâncu i le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a r mâne el, românul din Carpa i, din vatra Europei Vechi, i a nui r ci identitatea, românitatea de multe ori milenar . Înfiorat de duhul unei memorabile m rturisiri a lui Ion Creang , care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul colii Doctorale „Al. Piru” de la Facultatea de Litere a Universit ii din B nie, Ovidiu Ghidirmic, se dest inuie: „Nu tiu al ii ce simt, dar, în ceea ce m prive te, leg tura cu p mântul natal este organic , ombilical . Întotdeauna voi mâne dator i recunosc tor (...) locului în care m-am n scut”. Pentru ca, zâmbind, s adauge: „M-am scut în zodia Fecioarei i, pentru a intra în «jocul» pe care mi l-a i propus, pot s spun, *Ovidiu Ghidirmic, Confrunt ri critice: teoria i practica hermeneuticii, Bucure ti, Editura Academiei Române, 2014, pp. 360

pe un ton de badinaj (...), c , în aceast zodie, s-a n scut i ...Goethe, la 28 august 1749. Deci, m-am n scut cu o zi înaintea lui, dar peste aproape ...dou secole!”.

2. Un om în Agora De la Orfeu, Hermes Arcadianul i Hermes Trismegistul la Vede i Upani ade, Mahabharata (una dintre cele mai eclatante epopei ale lumii, însumând aproape 100.000 de strofe, de opt ori mai mare decât Iliada i Odiseea la un loc), la presocratici, Dialogurile platoniciene, apoi la Aristotel i la to i urma ii lor, pân la Philon din Alexandria, Clement Alexandrinul, de la pietre de hotar

numite Vechiul Testament, Tora, Talmudul i Coranul, pân la Tertulian i mai ales Origene, Augustin, Beda Venerabilul, ori de la arabul Butrus As-Sadamati i indianul Shankara pân la Flavius, Dante, Richard Simon sau pân la Schopenhauer, Eminescu, Titu Maiorescu, G. C linescu, Tudor Vianu, Edgar Papu, Constantin Noica -, Ovidiu Ghidirmic demonstreaz , în eseurile, studiile, exegezele i tabletele din noua sa apari ie editorial , care continu spiritul celor dou volume imediat anterioare: Pro domo (generic sub care, din 1990 pân în 1999, a susinut cea mai percutant rubric din cotidianul craiovean Cuvântul Libert ii), precizia i rigoarea (deprinse din studiul tiinelor exacte, în sec ia real a Colegiului Naional „Nicolae B lcescu/ Carol I” din Craiova), luciditatea i spiritul critic, mo tenit pe linie matern , sensibilitatea i sim ul liric, st rite pe linie patern , constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile i bolta tuturor demersurilor sale de profesionist i patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav.

3. Kalokagathia

Ovidiu Ghidirmic

Dac în prima tinere e - pe care i-o autodefine te drept fugoas , romantic i dionisiac -, era în stare s se ia la trânt pân i cu mun ii, întru ap rarea valorilor i vestejirea mediocrit ilor, veleitarilor, semidoc-

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ilor, fiin elor patibulare, o dat cu înaintarea în vârst i cu asumarea tot mai profund a modelelor sale literare, care se numesc, din studen ie, Camil Petrescu, G. C linescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, apoi Mircea Eliade, Ion D. Sîrbu, Ilie Purcaru, Al. Piru, Edgar Papu i, desigur, concomitent cu confruntarea, revenirea la operele fundamentale ale lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Dumitru Radu Popescu, Marin Sorescu... -, Ovidiu Gidirmic, tr ind pe mai departe, aidoma lui Petre Pandrea, drama unui spirit liber, independent i nonconformist, cu convingeri proprii i criterii imuabile, a crezut din ce în ce mai tare în kalokagathia, concep ia antic elen , conform c reia Binele se îngem neaz cu Frumosul, concep ie pe care i-a însu ito ca pe adev rata sa concep ie de via . Foarte semnificativ consider m faptul c jum tate dintre piesele primului capitol: Eseuri morale, literare i filosofice sunt dedicate spiritului indic, de care Eminescu a fost fascinat, percepându-1ca înrudit îndeaproape cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-tracoilirilor, multimilenar spirit al str românilor. iate cu exactitate cuantic , de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upani adic , Absolutul brahmanic, Doctrina eliber rii, Doctrina transmigra iei, Cele patru înalte Adev ruri, Posteritatea budist , Fapt i destin, Filosofia „Mahabharatei” asigur o temelie de neclintit demersurilor criticului i istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, l murindu-ne asupra sensurilor esen iale ale literaturii, filosofiei i culturii din România, din Europa, din Lume. De aici deprinde profesorul craiovean Ghidirmic taina interpret rii i în elegerii prin iubire, dar i adev rul fundamental conform ruia critica presupune voca ie: nu se poate face critic în absen a voca iei. Dup cum, evident, nu se poate face critic nici f metod . Studiind îndelung, analizând cu maxim fine e Upani adele i rezonan ele, ecourile lor în cultura lumii, în cultura noastr -, omul i hermeneutul Ovidiu Ghidirmic i-a însu it, în zorii mileniului al treilea, condi iile preliminare pentru ,,cunoa terea lui Brahman’’: puritatea moral , asceza, temperamentul cald, lini tit, echilibrat, puterea de concentrare i de medita ie.

mula „Om! Pace, pace, pace!”. Silaba „Om” este o silab sacr , cu valoare ritual i iniiatic , de cea mai mare însemn tate, o invoca ie a lui Brahma. (...) Aceast formul , cu valen e magico-incantatorii i cognitive, avea rostul de a crea ambian a intim , secret , dintre înv tor i discipol, i era, totodat , un îndemn la lini te i pace sufleteasc , la în elegere i iubire reciproc . Silaba „Om” deschide calea cunoa terii lui Brahman. Importan a acestei silabe este relevat printr-o frumoas metafor : ea este arcul, s geata este sufletul, iar inta este Brahman, dup cum afl m din Mundaka-Upani ad”. Atât de obsedat de daimonul exprim rii clare, pe în elesul tuturor eventualilor ucenici, i al respect rii spiritului cvasi-matematic al demersului s u a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a ab tut niciun micron de la calea demonstra iei sale, omiând s reliefeze realitatea cu aur magic a faptului c româna este singura limb de pe planeta noastr în care silaba upani adic deschiz toare a por ilor „înv turii sacre”: „Om” înseamn chiar OM i se pronun întocmai. Este singurul lucru pe care i-1 putem repro a lui Ovidiu Ghidirmic, gânditor condamnat la „patosul lucidit ii”, aidoma protagonistului primei sale c i, din 1975, Camil Petrescu.

5. Basoreliefuri memorabile Din cele 60 de pagini ale capitolului II. Compendiu de hermeneutic - unde este concentrat , ca într-un diamant de 200 de carate, esen a esen elor din aceast tiin i art !) cu obâr ii precre tine -, mai mult de dou treimi au caracter aplicat: Din tradi ia hermeneuticii române ti, „G. C linescu hermeneutic i crea ie, Mircea Eliade -

hermeneutic i comprehensiune, Constantin Noica - hermeneutic i filosofia limbajului, Edgar Papu - hermeneutic i morfologia culturii. De re inut c 20 de pagini (o treime), din acest capitol, îi sunt rezervate lui Noica, iar altele nou - lui Papu, disecarea operei celor doi înv i români acoperind jum tate din capitolul men ionat. Capitolul III. Scriitori i critici este cel mai consistent ca num r de pagini (mai mult de un sfert din întregul volum). Se deschide cu Lec ia lui Maiorescu, urmat de „Complexul” lui Caragiale, Al. Macedonski i complexul na terii, Drama moral i gnoseologic , urmat de referirile docte i percutante din Camil Petrescu i noocra ia, G linescu - personalitate proteic i politropic a literaturii noastre, G. C linescu i poezia ludic , Mircea Eliade i soteriologia crea iei. Celui mai str lucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secven e (Personalitate i destin, Moralistul, Petre Pandrea i spiritul oltenesc), iar filosofului Constantin Noica înc zece pagini (Între idolatrie i denigrare, În eternitatea spiritului românesc). Basoreliefuri memorabile, portrete in aqua forte, cum numai Ovidiu Ghidirmic poate scrie, însufle esc via a i crea ia lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu (Romanul de tip puzzle), Marin Sorescu (Manierismul modern), Eugen Simion (... i criza spiritului critic), Mihai Cimpoi (... i starea actual a literaturii române de pretutindeni), Carolina Ilica (Poetica arhetipurilor). Opt microeseuri, totalizând aproape 50 de pagini, sunt grupate în capitolul IV. Eminesciana, care poate merge um r la um r, nicio team , al turi de Eminescu, azi cea din urm carte antum publicat de Al. Piru în 1993. Capitolul al cincilea include Ultimul interviu al lui Edgar Papu (acordat de marele specialist în literatur comparat i universal lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suit de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era tic lo ilor, Abisalul Eminescu i incomparabilul C linescu, Travers m o perioad de alexandrinism critic i rafinament al decaden ei, Ne vom merita mântuirea, dac vom crede în steaua neamului românesc i în destinul s u în istorie.

6. Carte de ini iere 4. „Om! Pace, pace, pace!” Atât de cucerit este de un ritual anume, încât comenteaz sec, ca într-o litanie abia pat în piatr : ,,Upani adele încep i se încheie, de regul , prin silaba „Om”, urmat de cuvântul „pace”, repetat de trei ori, în for-

Noul volum Confrunt ri critice: teoria i practica hermeneuticii, al aptesprezecelea semnat de Ovidiu Ghidirmic, este, în egal m sur , un abecedar, o carte de ini iere, un manual ezoteric - pe care nu-l po i gândi

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i scrie decât dup minimum 50 de ani de studiu aplicat, de medita ie i de credin întru interpretarea, în elegerea i iubirea valorilor adev rate, întru diagnosticarea rapid i exact , cânt rirea just i evaluarea irefragabil a capodoperelor i a operelor fundamentale. At usum delfi... Este o carte de ini iere pentru to i membrii unei familii, de la pruncul de 8-10 ani, la adolescent, tân r ori om în puterea vârstei. Este un fascinant Abecedar pentru fiecare tân r aspirant la nobilul, înaltul i atât de greu cuceribilul titlu de om cultivat. Ovidiu Ghidirmic este singurul creator din Oltenia c ruia Editura Academiei Române - la ini iativa directorului s u general: D. R. Popescu (cel mai valoros dramaturg român în via , romancier cu suflu faulknerian i for balzacian , publicist cu verb vitriolant, aplomb i deschideri eminesciene, accente argheziene...) - a fost onorat s -i gireze, s -i îmbr eze i s -i publice aceast SINTEZ a sintezelor de maturitate i de consacrare definit , peste vreme, peste vremuri i veac, în Panteonul tiin ific supreme al rii, a hermeneutului Ovidiu Ghidirmic. Volumul Confrunt ri critice, imprimat recent de redutabilul universitar i critic-orator (cum îl define te, cu admira ie, D.R.P.), Ovidiu Ghidirmic, este înscris sub semnul divin al cifrei 7 - înmul it cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele excep ii, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice.

7. Voca ia critic

8. Omul feeric Urcând Golgota anilor, Ovidiu Ghidirmic s-a scuturat de dureri i de pasiuni, aproape de tot ceea ce, prea teluric fiind, te trage în jos, de ine ancorat în de ert ciunile vie ii cotidiene. El trece proba labirintului, împreun cu Mircea Eliade, fixându- i ca int a vie ii auto-îndemnul acestuia: „S m în eleg, în eleg!” ...Aidoma lui Brâncu i, ale c rui „dodii”/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar i de întrebare -, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur de moral tradi ional , cre tin , arhaic . „Paradoxal - exclam hermeneutul nostru, creionându- i un nou ... selfie/ autoportret, atunci când conchide despre autorul testamentului spiritual cu titlu simbolic: Pomul vie ii -, în personalitatea lui Petre Pandrea,

este tocmai faptul c acest temperament frenetic, exploziv i dionisiac, aspir spre „înelepciune”, pe care o consider suprema valoare uman . Dar în elepciunea pe care o viseaz Petre Pandrea nu este în elepciunea „teoretic ” (sophia), pe care, evident, moralistul o de ine, ci în elepciunea „practic ” (phronesis), ca s ne p str m în termeni aristotelici...”. Autorul aminte te c Aristotel se plângea a avut în elepciune „teoretic ” (definitorie pentru omul inteligent), dar n-a ajuns, niciodat , la în elepciunea „practic ”, pe care o are numai omul cu adev rat „în elept” -, om „în elept” numit de Petre Pandrea, cu o metafor plin de tâlcuri, „omul feeric”. Ovidiu Ghidirmic gloseaz , finalmente: „Acest concept nou îl introduce Petre Pandrea în filosofia moral . Ceea ce caracterizeaz „omul feeric” este bun tatea, magnanimitatea, farmecul (ce provine dintr-un excedent de vitalitate), munca, jertfa i polite ea”. „Omul feeric” este chiar Ovidiu Ghidirmic, din aceast carte i din toate celelalte 16, omul puternic: idealul moral la care Petre Pandrea ne invit s medit m. Disecând opera celor mai importan i creatori i, totodat , auto-modelându-se în perpetua confruntare cu tainele crea iei marilor înainta i -, Ovidiu Ghidirmic realizeaz o subtil opera ie de vivisec ie, de însufle ire a operei acestora, a personalit ii fiec ruia în parte i de re-Na tere, re-dimensionare a sa: a omului, profesorului, creatorului plurivalent, director executiv al revistei Lamura, laureat al Academiei Române: Ovidiu Ghidirmic. Vivat, crescat, floreat!

Claude Monet - Lac la Montgeron

Animat de un elan ascensional nest vilit i neîntrerupt, mistuit de setea de absolut aidoma modelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncu i, C linescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovede te, i de ast -dat , c i-a asumat voca ia critic asemenea unei necontenite aspira ii, n zuin e spre perfec iune i des vâr ire. Deprinzând, odat cu Mircea Eliade, aderul conform c ruia literatura este fiica mitologiei, fiind con tient c textul este o lume i lumea este un text, - în afara comandamentului de a demonstra în elepciune teoretic : sophia, este obligatoriu s dovedeasc , de la Aristotel încoace, „în elepciune practic ”: phronesis -, Ovidiu Ghidirmic ne propune un du-te-vino între profran i sacru, între Vede i Upani ade, aceasta din urm fiind considerat cea mai spectaculoas oper de interpretare din cultura indian , oper ezoteric i ini iatic , pe care Schopenhauer, înv torul lui Eminescu, o considera „fructul supremei în elepciuni omene ti”.

Scriind despre „cel mai mare filosof al limbajului pe care l-am avut vreodat i c ruia nu-i vom fi, niciodat , îndeajuns de recunosc tori” (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi contureaz un portret extrem de conving tor, care i se potrive te ca un veritabil autoportret chiar celui ce îl caligrafiaz : „Dotat cu un neobi nuit sim al limbii materne, mai puternic decât al prestigio ilor s i colegi de genera ie, Constantin Noica este posesorul unui stil de o limpezime extraordinar , de o simplitate i o naturale e f seam n, dezarmante, de o poezie intrinsec , inegalabil , lec ie pe care n-au în eles-o prea bine discipolii s i. Pentru Noica, la fel ca i pentru Heidegger, limba îns i este poezie i înc în gradul cel mai înalt.”

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Paul S^RBU

Dincolo de speran îmi era de ajuns o lopat de z pad pe masa de lucru, la lumina c reia pot scrie un poem...

teapt în memoria unui satelit rece, din metal, în cosmos, ca un ip t de singur tate, neauzit de nimeni în noapte : Te iubesc! …

MA INA DE SCRIS

UN VERS

Disperat ie eam afar în pragul casei i ap sam pe claviatura cerului stelele: la aceast ma in de scris singura care nu putea fi considerat un corp delict îmi dactilografiam poemele...

Dup ce declaram podeaua obiect de adora ie, ag am de orice, îmi aminteam de tabloul lui Van Gogh ,,La poarta eternit ii”, ardeam în acele nop i disperate i sterpe ca un Giordano Bruno anonim, via a îmi pâlpâia pe foaia alb de hârtie ca o lamp pe vreme rea, i, deodat , nesperat, dup atâtea t cute a tept ri, se n tea, ca într-o iesle, un vers!

UN POEM!...

cu o stea ro ie deasupraprecum obrajii ei care s-au aprins brusc în mijlocul zilei când i-a tr dat sentimentele!... Am trimis pe internet, a adar, la sec iunea ,,poezii de dragoste” ni?te versuri ... Acolo, în eter, acel poem teapt fie citit de ea

Claude Monet - Mun i la Esterel

Am vrut s -i fac un dar de s rb toriun poem pe care ea nici nu voia s -l citeasc de team ca aceast lectur nu echivaleze cu o infidelitate sufleteasc fa de el ... Am vrut s -i d ruiesc un poem ca un pachet sub bradul ei de Cr ciun,

CORBII Simt cuvintele ca pe ni te corbi cu ciocul împlântat în inima mea, hr nindu-se noapte de noapte cu sângele meu, crescând ca într-un cuib, bine înc lzi i, ocroti i, înt rindu- i aripile, apoi în ându-se înspre stele cu înc o parte din via a mea…

SURSA DE ILUMINAT… Unica, tradi ionala noastr surs de iluminat sângele, a fost mereu obiect de fraud , de afaceri, de c tuial a unora!... Aceast lumânare din carne vie pâlpâie, e gata s se sting ! i se întunec din nou în vie ile noastre!... i iar avem nevoie de donatori, ci se împu ineaz unica, tradi ionala noastr surs de iluminat! … Iar corbii se rotesc deja pe cer în a teptare!...

I TOTU I... Pe aici, piatra se sfarm , trece, iar apele par ve nice, r mân!... i totu i în toiul nop ii lumina valurilor vine de undeva din adâncuri: din locul în care au îngropat o ma in de scris...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Nuca-nevermore se-naripeaz[ dintr-un celest perete de labirint anse mari de a deveni „galaxiedric” - bibliolog, eseist, lirosof / poetul, publicist / jurnalist etc. - are i Alexe R u (n scut în zodia Capricornului, la 23 decembrie 1953, în localitatea Larga, din provincia Moldadava > Moldova a Daciei Nord-Dun reano-Pontice, mai exact, din partea dintre Prut i Nistru, cunoscut ast zi sub numele de Republica Moldova, absolvent / licen iat - în anul 1975 - al Facult ii de Biblioteconomie i Bibliografie a Universit ii de Stat din Chi in u, din 1995, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova), de vreme cei deja autor a trei volume de aleas liric : Spune ceva (Chi in uDacia, 1993), Uniluconul (1997) i cel ce a ajuns în obiectivul recenziei noastre, Nuca lui Nevermore* (Tibissiara > Timi oara-Dacia, Editura Augusta, 1999; pagini A-5: 88).

Alexe R u r mas în uimire dup „explozia” unei nuci-nevermore (Semi)nuc -nevermore i cochilie de Nistru. Un poet autentic, un psalmist paradoxist este i basarabeanul Alexe R u, autorul plachetei Nuca lui Nevermore (1999); se re in în primul rând la acest poet tonalit ile de descântec pelasg > valah, apoi o original conjugare paradoxist de atmosfer dosofteian-psalmic , dar i psalmicarghezian : Închide-te cochilie strânge-te inuie te-m mântuie te-m Doamne cel care stai i m prive ti de la r scrucea dintre dere i în are de ce m-ai ales pe mine ca s m sori sura Ta?

Asta pentru c exist p rerea - cre tineasc , desigur, chiar dac ne place „s ne protagorasim” ni el - c „omu-i m sura tuturor lucrurilor”. „La r scrucea c tor de în toare”, Dumnezeul lui Alexe u se joac „de-a lacrimile ro ii” ale eroului liric r uian, nicidecum „de-a stelele de rubin” (ale Kremlinului, mai mult ca sigur): Când ai voit s se tie de câ i melci este abisul T u m-ai aruncat în noapte adânc Îmi sângerau ochii de atâta c utare iar Tu st teai i m priveai de la r scrucea Ta de parc nici nu-mi auzeai ruga i Te jucai cu lacrimile mele ro ii zvârlindu-le ca pe ni te pietricele pe apa neagr a cerului T u adânc Jocul lui Dumnezeu de la intersec ia c ii c toare cu caleatoare, mai precis, din liftul celesto-teluric cauzeaz neftinirea eroului liric din om - edenic, ori needenic - nicidecum în cerb, ci dea dreptul în „Cel-cu-Coarne” / „Încornoratul”, declan ându-se tragedia cre tineasc a ens-ului: Din lacrimi mi-au crescut corni ele Doamne i când am început s simt cu ele calea luminii ai scos cuiul triste ii – Luna – i m-ai pironit cu el de smoala cerului tându-l prin inima mea Tot sângele mi s-a scurs i s-a întins albastru pe cerul t u a mai st rui asupra formulelor magic-valahe din daco-thra-

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

-l rup s -l pun s se prind cicele descântece, mai ales asupra invoc rii cochiliei / ghiocului cu vuietul m rilor (de data asta, teluric-celeste i descendent-ascendente) - «Închide-te / cochilie / t inuie te-m / în cuvânt // ... // f de sim uri / m-ai l sat / dar Te simt / i pornesc spre Tine» -, trebuie ne-aplec m, totu i, asupra sor ii eroului liric-r uian, ce se-arat tare grijuliu, pentru c , în starea-i nou , de dup metamorfoz , a devenit invizibil pentru semeni i al i fiin tori, dar, odat ajuns în fa a lui Dumnezeu, „la judecata de apoi-înaint toare”, nu poate fi decât invizibil-de-vizibil i, în ultim instan , nu-i mai r mâne decât fragila speran în t inuirea fiin toriei-sale-p toase prin etaneizarea cochiliei / ghiocului (nu neap rat sicriu inoxidabil): Cad i m -nal la Tine Cum sunt eu acum nev zut numai Tu ai cum m recuno ti prime te-m , Doamne mântuie te-m inuie te-m strânge-te cochilie închide-te («Închide-te cochilie - Psalmul melcului», p. 12 sqq.). (Cronica [Semi]nuc -nevermore i cochilie de Nistru, de I. P.T., a fost publicat - sub pseudonimul Ioan Cârssia -, în revista Rostirea româneasc - Timi oara, ISSN 1224-0478, redactoref: Anghel Dumbr veanu -, anul al VII-lea, nr. 1-2-3 / ianuarie-februariemartie, 2001, p. 73) Între „mâlul fiin ei” i „albul mut ca moartea”. Volumul lui Alexe R u, Fragil i înaripat (Timi oara, Editurile ArtPress & Augusta, 2007; pagini A-5: 54), articuleaz o interesant sintax a poeziei dintre „mâlul fiin ei” i „albul mut ca moartea”, dup cum se afirm în „deschidere”, în ars poetica „denotativ-conotativ-ului”, de la sugestia „limbii de lemn” a unei epoci nu demult apuse, la „mitemele” unui „descânt”, ori ale unui Logos / Cuvânt din câmpul gravita ional al celui mai „închingat” element, elementul Mu, „lemnul” / „eterul”, din puterea Împ ratului Galben (pentru care F t-Frumosul din basmele Pelasgimii > Valahimii are o tot atât de bun „instruc ie” ca i pentru celelalte elemente - Ap , Aer, Foc, P mânt - guvernate de Împ ratul Verde, de Împ ratul Alb, de Împ ratul Ro u i de Împ ratul Negru): Vine-o muzic ap a duhului cu lemnul cuvântului de-nceput pe valurile- i plutitor Adu-l i mie d -mi-l „Lemnul Cuvântului / Ne-Cuvântului” nu-i poate fi adus / dat pentru c însu i eroul poematic-r uian îi este „m duv ” - «Dar / cum mi-l dai / când eu sunt / m duva lui ? // [...] / rev rsare / peste albul acesta / curat i mut / ca moartea» - i în aceast instan „pârguitoare” nu-i mai r mâne decât „ungerea cu mâl fiin os-l untric”, c lcând nu „cu moarte pre moarte”, ci «cu verde pe verde», pân la paradoxizarea lumii (chiar de-i cunoscut-st nescian i aceasta): Unge-l cu mâlul fiin ei în el lemnul cuvântului pornitor din r chita limbii

chita poemului din el s-o cresc s-o-nverzesc cu verde pe verde c lcând peste albul acesta curat ca moartea / [...] / Ie i-m-a din lemnul cuvântului de-nceput verde nev zut din verde nev zut fratele t u ce te au-simte i te au-caut i ca mai totdeauna la acest poet, gânduriu-psalmic , invocarea vine cu salvarea, cu pluta etc.: În mine din mine ies din mine în mine iar te strig O vino mai vino muzic ap a duhului cu lemnul fiin ei pe valurile- i plutitor («Vino, muzic », pp. 5-7). Eroul liric al lui Alexe R u, „fragil i înaripat”, se preumbl pe Podul Mirabeau, pân g se te cutia paradoxurilor, ori a nestematelor oximoroniz rii, cutie ivind mai întâi «minciuna adev rului», apoi pe cele „sacre”, ale teluric-celestului: Curând p mântul va închide în coborâre ceea ce-a încercat s se deschid prin în are Deasupra cumpenei mele nori cenu ii se-n ir ca i cuvintele acestui poem urmându-i pe cei ase nori albi ce duc pe umerii lor / întruchiparea albastr / [...] / podul de cuvinte f cut s c uzeasc unul întru cel lalt drumul p mântesc i calea cereasc («Podul Mirabeau», Paris, noiembrie 1999 / Chi in u, aprilie 2001, p. 8 sq.). Chiar dac vehiculul c toriei este „fragil i înaripat”, eroul liric uiam ordon s fie dus, nu „în cârca v zului” (cum cred receptorii neaten i la nuan ), ci „pân în spatele v zului”, ceea ce-i numai la îndemâna Calului N zdr van din dotarea / zestrea Fe i-Fumo ilor Valahimii (dar ceea ce n-am aflat nici prin Imnurile vedice - unde-i scris, sacru pe alb, «du-m de la întuneric la lumin , / du-m de la moarte la via » - i nici în iganiada, de Ion Budai-Deleanu, undei caligrafiat, negru pe alb: «du-ne m car în ce[a] parte, / ori la slobozie, sau la moarte»): Du-m în spatele v zului du-m dincolo la cel ce eram într-o alt via

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii în câmpul de scrum i de pulbere cum a r mas dup ce au trecut Focul Vântul i Apa... («Du-m dincolo», p. 10).

tindu-se pe mijlocul Atoatecreatorului, re-urc pe bolt , bucat cu bucat - odat cu fiecare privire a „contemplatorilor” meteoriticei, utându-i „locul de unde-a c zut” -, constituindu-se - «în dep rtareai sus » - într-un «ochi mare»; din imensa „strachin ” de meteorit-piatr curge alt fel de cosmic lapte: «copiii sorb / diminea a / un fel de lapte / - c zut noaptea din Cer - / cu linguri dintr-un fel de lemn / scobit / de ochii maicilor» (Ridicând ochii, p. 21). Câteodat , ironia, sarcasmul lui Alexe R u abandoneaz analogiile teluric-celestului, privirile-i în urubându-se în realit ile câino iilor i ale corup iei din Patrie, pân -n legenda din stem ; ploaia acid dintr-al s u cer-papirus cade peste Patria confundat de mafio ii „comunistofili” / „Moscovo-fili” de la Chi in u cu un imens „os de ros”, osul cel mare, de zimbru: «Exist pe lumea aceasta / i o patrie a prietenilor omului / R s-mama lor c ea bizar / ctitoritoare a fost / / Mai st i acum / pe steagul rii / înf area ei lunecoas / cu un ochi spre r rit / i cu altul spre asfin it // În imnul rii / sunt prezente / toate felurile de l trat: / de la lingu ire / pân la în area scutoare // Are de toate aceast ar / în afara Omului / al c rui prieten s-a declarat / prin Constitu ie // De aceea în programul ei educativ / intr mai ales / toate felurile de stragere / a omului-prieten // Progenitura înva în coli / toate felurile de lingere: / a lins opincile, / apoi ciubotele, / apoi enilele, / apoi boturile // Întrucât / într-o poveste veche / se spunea despre un zimbru / care, chipurile, o urm rea pe mama-ctitoritoare / s-a scris în programe i în manuale / despre faptul Zimbrul / este du manul num rul unu / al pui ei // Într-o vreme nea teptat îns , / locurile care se numesc laolalt Europa / au decis nu-i vor primi în joc / pe urma ii c elei / dac nu vor r bda / genealogia boului / pe care Europa / a venit c lare pân la noi // [...] // Sa anun at i un concurs / la Teleh iala Na ional / pentru cei ce vor vedea / la fundul Bâcului / Osul Zimbrului // i acel os / va fi premiul cel mare // Suna i la mul i de opt / suna i la mul i de nou / Osul cel Mare / v a teapt » (Patria, pp. 46-48). Not : * Cronicar-paginatorul Istoriei literare valahe de mâine mai informeaz pe Distinsul Receptor asupra faptuli c „galaxiedricul” Alexe R u a publicat i câteva sute de studii / eseuri; partea cea mai valoroas a eseisticii sale se afl , deocamdat , în volumele-i: Exist i un Dumnezeu al bibliologiei (2001), Jurnal parizian (2001), Ochiul din oglinda paginii (2002) etc. (Cronica Între „mâlul fiin ei” i „albul mut ca moartea”, de I. P.-T., a fost publicat în Anuarul de martie - Timi oara, ISSN 1842-0974, redactoref: Ion Pachia-Tatomirescu, III, nr. 3 / prim var 2008, pp. 179-181.)

Claude Monet - Nuferi

i-n astfel de „c torii” ale eului liric se descoper uimitoarea „sintax ” a Logosului / Fiin ei (f a fi dus careva cu mintea la celebrul „ pri tor”, G. Petrescu, i la cântecu-i de Bucure ti interbelic i postbelic-secund: „Dai cu complementul pân-la ziu ...!”): «Nici un subiect / nu este bun / de predicat / în biseric / dac nu coboar / în atributele omului // Nici un predicat / nu este bun / de urmat / dasubiectul lui / nu se înal la / complementele Domnului // Nici un Dumnezeu / nu ajunge / subiect în biseric / dac nu este / predicat de om // Nici un om / nu se apuc / de predicat în biseric / dac nu este / subiect al Domnului // Cu p mântul din cer / atributele omului / devin / complementele Domnului / Cu cerul de pe p mânt complementele / Domnului devin atributele omului...» (Sintaxa credin ei, p. 13 sq.). Epitelele coordonate copulativ, „fragil” i „înaripat”, din titlul volumului, sunt atributele Eu-lui poeticesc, elansându-se mereu, din planul teluric, în planul celest, într-o irepresibil sete de zbor, poate, pân la sublima jertf de întemeiere. Poetul st pâne te într-un chip admirabil „magia” lirismului obiectelor cotidianului / terestrului, cosmicizându-se „prin analogie”: ens-ul uman este St pânul acvariului sferic din camera / casa lui, bucurându-se de via a pe tilor - i aceasta fiind „ihtio-sens”, aidoma vie ii oamenilor - ca „bio-sens”, ca „bionic-sens” - din „acvariul sferic” al cosmosului nostru cel de toate zilele, cel de toate existen ele, de care se bucur Atoatecreatorul (cf. Acvariu - p. 15); „f ptura” femeii învârtind cercul pe mijloc, din crea ia genialului Picasso, din planul terestru, are coresponden în planul celest „f ptura” Atoatecreatorului, un Saturn învârtind inele pe mijlocul s u; de-aici pân la Roata Universului / Universurilor mai este doar „un pas” divin (cf. Femeia i cercul - p. 16); salcia plâng toare (pe-aici, prin partea Daciei noastre de centru nord-dun rean, înc netrecut la specia coniferelor, ca prin Dacia ritean ) - «aceast salcie cu cetina-n bern / sobr i nobil ca o stare / f ptura-nchinat asupra apei / ca s nu piard din ochi cinile» (Aceast salcie, p. 18) -, un soi de axis mundi, faciliteaz „coborârea cerului” pân la noi, pân în noi, sau „în area-ne” pân în al nou lea cer; o piatr uria , c zut „peste sat” din cerul-inel, probabil, învâr-

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile FILIP

Istorie, adev[ruri, falsuri, legende, enigme... „Dacii la ei acas ” de Ion N. Oprea „Dacii la ei acas ” este titlul noii c i publicate de Ion N. Oprea (Ed. PIM, Ia i, 2014). O carte extrem de incitant , prin factura ei polemic , dar, mai ales, prin problematica socotit de autor, pe drept cuvânt, înc neelucidat . Lucru despre care se poate crede nici nu se va reu i vreodat , având în vedere h ul de nep truns al domeniului. Vorba unui hâtru, care nu este unul oarecare: „Noi nu tim ce s-a întâmplat în anul 1989! Atunci cum s tim ce s-a petrecut acum dou mii de ani i ceva?” „Nu tim, dar m car încerc m s afl m câte ceva”, ar da r spuns Ion N. Oprea, prin cartea sa. De aici pornind, autorul - care nu este un profesionist întru ale istoriei, ca i mine, de altfel - nu risc s plece la drum de unul singur. Con tient fiind „Despre daci s-a scris mult i niciodat îndeajuns...”, Ion N. Oprea cere sprijinul unor personalit i incontestabile - B. P. Ha deu, Nicolae B lcescu, Mihail Kog lniceanu, Nicolae Densu eanu, Nicolae Iorga, Simion Mehedin i, Gheorghe Br tianu, Constantin C. Giurescu - argumenta ia tiin ific a acestora fiind pe potriva opiniilor sale, dar, b nuiesc, i ale multora din cititori. Ideea de baz , care sus ine structura de rezisten a c ii, poate fi rezumat în pu ine cuvinte. De fapt, o face însu i autorul în „În loc de prefa ”: „Dacii la noi acas nu e o carte exhaustiv , nu-i un studiu istoric, nu face interpret ri de natur s promoveze nici car ipoteze istorice, dar este o carte care, adunând i prezentând informa iile, devine un dic ionar al promov rii ineditului p strat nu doar în c i i arhive, ci i în oboseala arheologilor, a jurnali tilor, a oamenilor bine informa i...” Modificarea titlului c ii, f cut în acest citat - „Dacii la noi acas ”, în loc de „Dacii la ei acas ” - m îndeamn s cred c nu avem de-a face cu o (mic ) neglijen , ci, mai curând, cu o bine inten ionat asumare a originilor neamului românesc: noi suntem dacii! Tot autorul face precizarea, mai modificând o dat exprimarea: „Dacii la noi acas este i mult literatur , cronici i prezent ri de c i, eseuri, însemn ri i comentarii di-

verse legate de i despre daci, care sus in continuitatea, locul de unde provenim, din dacii din Dacia”. Dup aceast punere în tem , nu doar orientativ , Ion N. Oprea pune o întrebare simpl , direct , neechivoc i telegramatic formulat : „Cine suntem noi?” Prin „noi” în elegându-se, f t gad , românii de azi. Om de bun echilibru, uman i intelectual, autorul nu cat a se da mare, ambi ionând un r spuns propriu. El apeleaz , a a cum am spus, la personalit i în stare s fac acest lucru, fie i numai prin faima personalit ii lor. Spunea Nicolae B lcescu: „Românii ar trebui ast zi s se întemeieze în patriotism i curaj i s câ tige statornicie în caracter. Aceste rezultate, cred c s-ar dobândi i când ei ar avea o bun istorie na ional i când aceasta ar fi îndestul r spândit ”. Sintetiza Mihai Eminescu: „F cultul trecutului nu exist iubire de ar ”. Iar poetul filosof Lucian Blaga constata c „Exist dou lucruri care apas asupra omenirii i f de care nu poate tr i: cerul i istoria. Pornind de la aceast realitate, constat m c atunci când cineva abordeaz perspectiva viitorului este obligat i s r spund la dou întreb ri „Cine e?” i „De unde vine?” Încrez toare în destinul poporului român, prin esa Martha Bibescu spera: „Va veni o vreme când se va acorda aten ie acestui popor, prea pu in luat în seam (...) Dup mii de ani de vie uire, acest neam se va ridica i lumea întreag se va uni ca de-o minune, aflând, în sfâr it, de câte lucruri a tiut neamul acesta despre contiin a universal (...) Nimeni nu i-a scris mitologia. Pu ini i-au cunoscut istoria i totu i, oamenii ace tia au avut, poate mai mult decât oricare al ii, geniul mitului...” i mai aproape de cerin ele societ ii române ti actuale, prof. univ. Ioan Ursu solicita: „A sosit momentul ca în fruntea bunului nostru popor s vie o genera ie care s reia tradi ia genera iei de la 1848 i s caute mântuirea neamului numai în propriile noastre for e, în lupt i jertfe”. Unor asemenea idei, dar i altora, la fel de imperative, se subsumeaz paginile c ii

acesteia, pentru c , a a cum remarca Simion Mehedin i, „Noi românii, suntem locuitorii cei mai vechi ai acestui p mânt al Daciei, i anume, unul din cele mai vechi popoare ale întregului continent (...)” „La 513 (î.e.n.), când Roma st pânea câteva sate pe malul stâng al Tibrului (nici cât ara Bârsei), p rin ii no tri de la Dun re formau un neam mare, închegat i puternic care inea calea în Balcani celui mai mare monarh al Asiei, lui Darius al lui Histaspe”, cel pomenit i de poetul nostru na ional în poemul s u, emblematic, Scrisoarea III. Noile informa ii, arheologice, în primul rând, acumulate în ultimii ani, prin râvna profesionist a unor oameni d rui i muncii i neamului lor, reclam ie irea din indiferen a molatic . A se vedea cu mare luare aminte remarcile f cute cu privire la activitatea deosebit a arheologului Viorica Mihai, cea care este socotit de Ion N. Oprea, pe drept temei, „O pild de munc în cercetarea scrierilor necunoscute” i despre care acad. tefan Milcu spunea prin anul 1974: „Cercet rile profesoarei Viorica Mihai impun prioritatea României în rezolvarea unor probleme de istorie universal de o deosebit importan pe plan na ional i interna ional”. Mai re inut în unele privin e - a a cum îi st bine unui om de tiin , care dore te confirmarea... dovezilor i interpret rilor - Cicerone Poghirc se dovedea, totu i, încrez tor în demersul arheologului: „Oricum, curajul i st ruin a Vioric i Mihai sunt de admirat. A lucrat atâ ia ani nu numai f nici un sprijin material sau moral din partea forurilor competente, ci chiar în pofida unor anumite str danii de a fi descurajat ”. Citind aceste cuvinte, m simt îndemnat s m întreb, dar s i r spund, tot eu, întreb rii: „Nu cumva asemenea cazuri pot fi întâlnite i în zilele de acum?” „Precis, da! i înc mai multe! i în mult mai multe domenii!” Actualitatea (istoric ) a c ii lui Ion N. Oprea este nu numai evident , dar i presan. Eviden a izvor te din multele asem ri, nu doar ideatice, ci i, mai ales, sub raportul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii la medita ie. Nu se cade, îns . M gândesc, dar, la un lucru în care nu prea am încredere s-ar putea întâmpla. S cad , cartea cu pricina, i în mâna unora dintre cei care pretind c ei conduc aceast ar , aflat în vizibil deriv . Oare ar ti ei s o citeasc i s -i descifreze mesajul, care nici m car nu este ascuns? Se afl la vedere i e la mintea cocoului. Presupunând c minunea chiar se va întâmpla, simt în ep tura altei întreb ri: „Ei, i ce?” Ce s alegi între spusa lui Rabindranath Tagore - „Voi, românii sunte i str mo ii no tri, ai indienilor”, sau a împ ratului Traian - „limba lor (a dacilor - n.n.) nu este greu de înv at de c tre noi, romanii, întrucât prezint mari asem ri...” i între cea a lui Karl Marx „Principatele Moldova i ara Româneasc s-au vestejit la umbra protec iei ruse (...) Ru ii s-au ar tat a a cum sunt - jaful i ocupa ia Basarabiei au spulberat toate iluziile i ranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupa iei n-avea pentru muscal decât cuvinte de ur ”; ori fapta mi eleasc de la 1848, când „întâlnirea de pace” a fost o curs întins de maiorul Hatvany celor trei capi ardeleni - Iancu, Buteanu i Dobra - din care doar primul a reu it s scape, al doilea fiind spânzurat a doua zi, iar al treilea fiind ucis pe loc; sau a a zisul „ghid complet” despre România, realizat de un anume Craig Turp, care insult i falsific , afirmând c în secolul al III-lea (d.Hr) dacii romaniza i s-au retras în sudul Dun rii i în pe terile din mun i, oferind drept argument al continuit ii poza unei nun i ig ne ti. „Opiniile” acestui cet ean concord cu cele ale cet eanului român de origine maghiar , Geza Sz vai („Ierusalimul secuiesc” - sponsor Uniunea European ), care nu are o tres rire de con tiin atunci când declar : „România a profitat de conjunctura creat de prima conflagra ie mon-

Claude Monet - Iarn la Argenteuil

realit ilor socio-temporale. Presiunea vine dinspre nevoia stringent de a pune la dispozi ia oamenilor de tiin (nu doar din domeniul abordat) tot ce le este necesar spre a muri necunoscutele i a impune în cele dou planuri - na ional i interna ional - aderurile pure, atestate documentar, eliminând astfel falsurile, echivocurile, deturn rile i murind enigmele. tiin a trebuie definitiv separat de propaganda ideologico-politic i a ezat deasupra tuturor interpret rilor colaterale., partizane, exagerate, iar adev rul s nu mai umble cu capul spart. Mentalitatea de sorginte dacic -cre tin , potrivit c reia pe p mânt este loc pentru toat lumea, se cere a fi continuat în acela i spirit, îns supravegheat tolerant. În acela i timp, fiin a neamului românesc se cere a fi ap rat în demnitatea ei na ional i în protejarea valorilor patrimoniale - umane i materiale. Este bine c am umplut lumea cu valori intelectuale deosebite, în toate domeniile. S o facem în continuare. Dar s tim a p stra i pentru noi câte ceva, pentru c nevoia noastr de progres este mai mare i prioritar . Dar, cu îndârjire chiar, se impune a ne p stra i dezvolta averile solului i subsolului de care mai dispunem. Destul am îmbog it lumea cu valori pe care aceasta nu avea de unde s le aib . Noua carte a lui Ion N. Oprea ne treze te i în aceast privin . Am început s vorbim în oapt despre gravele nedrept i ce ni s-au f cut de-a lungul istoriei: rapturile teritoriale, tezaurul de la Moscova - s zicem. „S nu-i sup m pe al ii” - ni se... indic i acum, ca i pe vremea comunismului. Uneori mai vorbim i prin somn despre cantit ile uria e de aur i argint scurse din mun ii no tri c tre câmpiile romane. i nu în virtutea principiului tiin ific al diferen ei de nivel. Chiar dac tot despre un soi de diferen de... nivel era vorba. Am g sit, într-un anticariat francez, cartea lui Virgil Cândea i Constantin Simionescu „Prisences culturelles RUOMAINES” la Istanbul, Jerusalem, Paros, Patmos, Sinai, Alep. Mai curând un album, cartea con ine uimitoare reproduceri ale unor unicate de patrimoniu na ional - înstr inate prin... furt - de-a lungul veacurilor. Se afl acolo i sabia lui tefan cel Mare, despre care se tot crede c se va întoarce acas , dar în copie. Paginile c ii despre care scriu nu- i propune s dezv luie privirilor marelui public cititor i alte... risipiri de bunuri patrimoniale române ti, unele „g zduite” de Viena, altele de Budapesta, de Roma, sau de alte capitale, nu numai europene. rturisesc tenta ia de a scrie despre aceast carte a lui Ion N. Oprea mai multe decât cele aproape 500 de pagini ale ei. Atât este plin de informa ii i de idei incitante, nu doar

Anul VI, nr. 5(57)/2015

dial pentru a n li în Transilvania i a o anexa”. Personal, cred c semnul întreb rii nici nu mai are rost. De aceea nici nu-l mai pun. Mai ales c , pe teritoriul României, orice tur scoate la iveal mereu alte i alte semne ale existen ei noastre din str vechimea istoriei pe aceste meleaguri, dar i pe altele, care nu mai sunt ale noastre. Chiar i lucr rile la autostr zile care nu se mai termin , pentru c unele nici nu încep, particip la aceast oper istoric . Numai c , în asemenea cazuri, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dar nu în a a m sur încât s nu poat fi l murite, a a cum, de pild , a f cut-o unul din cei mai c tui i cet eni ai acestei ri i, mai ales, a acestui timp, pe vremea când era ministru al Transporturilor. Radu Berceanu este pseudonimul lui: „... probabil romanii tiau, înc de acum dou mii de ani, unde vrem s facem noi autostr zi, i taman acolo puneau ei situri arheologice”. Nu v mira i, nu v revolta i, pentru c , în mod sigur, i dumneavoastr , ca i mine, a i auzit, sau a i citit obr znicii i mai mari i insulte i mai ofensatoare la adresa acestei ri i a acestui popor, neîng duit de tolerant prin capii s i, nu doar din partea unor români de alte etnii, ci chiar de partea unor români neao i. Înc un exemplu, cuprins în cartea lui Ion N. Oprea: „în luna februarie 2012 s-a semnalat o echip româno-canadian de geologi a descoperit într-o galerie din Ro ia Montan , cu o vechime de circa 5.500 de ani (3500 î.Hr.) o lespede perfect lefuit , cânt rind 1.400 tone, din care 900 tone de aur i 500 tone wolfram... „Reiese din informa iile invocate , prin anul 1976, peste acea lespede - „care avea gravate litere în relief a unui scris nedescifrat...” - fusese g sit acolo „scheletul uria , 10 m în ime, al unui str mo al nostru”. Ce s-a petrecut cu el? „...a fost transportat urgent i în mare secret la Moscova, dup Tezaur...” - ironizeaz Ion N. Oprea. În cele din urm , în 2012, lespedea a fost extras , tot în secret, „t iat în 80 de calupuri” i „transportat în mare tain (...) dup unele surse la Combinatul Siderurgic Sidex Gala i, unde calupurile au fost transformate în lingouri de aur i wolfram, dup care nu se tie ce destina ie au luat”. A a stând lucrurile, în zilele pe care i noi le tr im, cum, Doamne iart - m , s mai tim ce s-a petrecut în mult prea îndep rtata noastr istorie?!? Sau, poate, tim, dar nu... cunoa tem... Închei aceste rânduri cu o utopie: aceast carte a lui Ion N. Oprea ar trebui reeditat , nu în regia autorului, dar în tiraj de mas , tradus fiind în mai multe limbi. Chiar i în ungure te. Cu o condi ie, îns : fiind texte ale mai multor autori, s fie mai atent rev zut , evitându-se astfel nume proprii sau toponime scrise în mai multe feluri... Dar i altele.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florin M~CE{ANU

CLAUDE MONET Claude Monet s-a n scut la Paris, la 14 noiembrie 1840. i-a petrecut copil ria în Le Havre, unde persoane distinse au cump rat cu pl cere caricaturile sale i ale prietenilor. Pictorul olandez Eugen Boudin, pe care l-a cunoscut în 1856, i-a influen at în mare m sur soarta de mai târziu. Boudin este cel care îl ini iaz pe Monet în taina utiliz rii vopselei cu ulei i în tehnica plen air - nepermis în pictura academic . În ciuda voin ei tat lui s u, care avea un magazin de condimente, Claude î i dore te studieze pictura la Paris. Familia nu este încântat de cheltuielile previzibile, care pe deasupra nici nu garanteaz o meserie b noas . Faptul c Monet a înat pictur i-l datoreaz m tu ii sale, care i-a asigurat o burs continu . Monet se înscrie la L’Academie Suisse. Acolo îl cunoa te pe Pissarro i devine un client fidel al Brasserie des Martyres, unde î i ia prânzul i Gustave Courbet. Cafeneaua Guerbrois e frecventat de August Renoir, Alfred Sisley i, mai ales, de Eduard Manet. În 1861, Monet este înrolat; c tore te în Algeria, unde se îmboln ve te de tifos, i din aceast cauz este l sat la vatr . Se reîntoarce la Le Havre. În timpul convalescen ei face cuno tin cu pictorul olandez Johann Jongkind, despre care avea scrie: „Mi-a devenit maestru: lui îi datorez perspectiva de a privi...” În 1862, Monet este din nou la Paris, de aceast dat în atelierul lui Charles Gleyre, unde înva i Sisley, Renoir i Bazille. Gleyre, potrivit normelor acceptate pe atunci, sl ve te frumosul antic i nu face economie de critic la adresa elevilor s i. Monet nu îl ia îns în serios, ba chiar îl porecle te pe Gleyre „pompier”. În zilele însorite, elevii î i iau vopselele i evaletul i ies la aer liber, pe urmele „barbarilor” (Corot, Courbet, Daubigni, Miller). Î i dore te s picteze „natura din natur ”. Salonul accept dou dintre tablourile pictate de Monet în p durea Fontainbleu,

iar critica le prime te cu apreciere. Publicul îns îi confund tot timpul numele cu cel al lui Manet, care a provocat un real scandal cu opera sa Olimpia. Monet nu e câtu i de pu in scandalizat, î i admir tizul. Reu te s vând pu ine tablouri dar cheltuie mult, iar banii primi i de la m tu a Lecarde nu-i ajung. Face multe împrumuturi. În 1866 are un succes deosebit la Salon cu dou lucr ri: un peisaj i portretul lui Camille, fata împreun cu care tr ie te Monet. În martie 1867, Monet se mut la Bazille, în

Claude Monet - Autoportret strada Visconti, unde locuise deja i Renoir. În acest an, juriul artistic al Salonului îi refuz picturile, deoarece sunt prea apropiate de acea „pictur tân ”, împotriva c reia lupt cu înc ânare adep ii cunoscu i i recunoscu i ai Academiei. Monet nu se d b tut. În aprilie se urc împreun cu Renoir pe coloanele de la Louvre, pentru a picta de acolo str zile pariziene. Vara o petrece cu p rin ii la Sainte-Adresse. Camille aduce pe lume copilul, practic f nici un ajutor; alege s -l numeasc Jean. Monet î i l sase iubita în

grija lui Pissarro i Bazille, la care se întoarce dup na terea fiului s u; prietenele acestora vor fi na ele copilului. Via a tinerei familii e tulburat de probleme materiale. Monet este dat afar i din restaurantele în care obi nuia m nânce, deoarece nu mai pl te te. Îi poveste te lui Basille c vrea s se înece, unii cred îns c a inventat povestea despre sinucidere ca s stârneasc mila i s -i fac pe prieteni s i deschid portofelul. Din fericire, Louis Gaudibert îi cump câteva tablouri i astfel poate c tori la Paris. Se stabile te la marginea m rii, mai întâi la Fecamp, apoi la Etretat de unde îi scrie lui Basille: „Îmi petrec timpul în natur , pe malul pietros. Când vremea e favorabil , privesc vasele plecate în larg, la pescuit, sau c toresc prin împrejurimi, ceea ce aici e cu totul deosebit, mai ales iarna (...) Mi-ar pl cea s r mân pentru totdeauna în acest loc lini tit i curat.” În1869 Salonul îi refuz din nou tablourile. În timpul verii Monet se mut la Saint-Michel. În iunie1870 î i legalizeaz rela ia cu Camille i pleac la Trouville. Aici este surprins de r zboiul pruso-francez. Prietenul s u, Basille, cade pe front. Camarazii s i, Renoir, Pissaro, Sisley, mai mult sau mai pu in deci i, se consacr unor cercet ri noi în pictur a a încât exist un num r de pânze care vestesc o nou pictur . Monet i Pissarro se refugiaz la Londra unde descoper pe Turner i Constanble, care le înt resc convingerile pentru noul curent. Când se întoarce în Fran a, Camille mo tene te o nea tept avere. Datorit acestui fapt î i permit s închirieze o cas prin împrejurimile Parisului, la Argenteuil. Sunt vizita i des de prieteni, cu care Monet picteaz pe malul Senei. În 1873 Monet nu trimite la Salon nicio pictur . Împreun cu noua sa cunotin , Gustav Caillebotte, i cu vechii s i prieteni înfiin eaz Asocia ia Arti tilor Independen i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Prima expozi ie o realizeaz la renumitul fotograf Nadar, pe Boulevard des Capucines. Cu prilejul acestei expozi ii, criticul Louis Leroy îi nume te în batjocur , drept impresioni ti pe arti tii expozan i, dând astfel un nume noii mi ri ce se opunea academismului tot mai pregnant al saloanelor oficiale. Dup prima expozi ie a arti tilor impresioni ti deschis la Nadar, Monet, cuprins ca i ceilal i pictori reprezentan i ai noii mi ri, de frenezia lucrului în cadrul naturii, de surprindere a luminii i mi rii, petrece, în anii urm tori, vacan e de crea ie pe malul Mediteranei, în p durile din preajma Parisului, în anima ia str zilor. Ideea acestor serii este de a demonstra acela i motiv - un copac sau o catedral , de pild - pictat, din acela i loc, dar în ore diferite ale zilei, când lumina natural ca i starea sufleteasc a artistului se schimb , poate s duc la trat ri diferite pe pânz . Tu ele sunt mai energice, culorile mai pure, dispuse în raporturi complementare, care asigur o sinceritate a comunic rii. Pictorul refuz canoanele academiste, refuz s redea în tablou ceea ce tie despre o anume realitate, ci acorprioritate la ceea ce vede i simte în momentul impactului cu respectiva realitate. Catedrala din Rouen, v zut diminea a, la amiaz sau în lumina violacee a amurgului prezint aceea i siluet , dar atmosfera este alta. i aceast experien poate fi reluat cu fiecare nou zi, pentru c , în viziunea artistului impresionist - Monet fiind unul dintre exemplele cele mai conving toare ale acestui tip de artist - realitatea î i p streaz prospeimea, oferindu-se cu inepuizabil farmec observa iei. Faptul c poate da pentru aceea i

fa ad de catedral peste dou zeci de imagini diferite, înf ând-o mereu aproape sub acela i unghi, iat dovada c esen ialul pentru el nu este obiectivul, ci efectul pe care acesta îl produce la o or sau alta, în soare sau sub un cer noros, într-o atmosfer str vezie sau în cea . Catedrala i-a pierdut, a adar, materia, i structura aproape i s-a ters. Ceea ce mâne e un soi de v l colorat cu subtilitate. Disolu ia continu i în peisaje. Dac la început vegeta ia e înc lesne identificabil , mai târziu nu mai vedem decât pete, un haos de culori ce manifest o puternic tendin de autonomizare. Un lirism panteist se exprim aici într-un stil amplu, savuros, plin de libertate i de verv . Li se poate repro a, desigur, acestor opere, lipsa unei coloane vertebrale, dar trebuie nu mai pu in s recunoa tem în creatorul lor un pictor autentic i alunec ri c tre facilitate. Densul picturii lui Monet atinge punctul cel mai înalt în ceea ce s-a numit „Sixtina Impresionismului”, seria de numeroase variante, „Nuferii”, opera de mare îndr zneal a imagina iei, înc de la primele schi e pân la ultimele, mult mai îndr zne e decât cele care orneaz interioarele muzeului Orangerie. Pictorul simfonizeaz culoarea i e atent mai mult ca oricând la armonia ansamblului. Cu cristalinul suferind, apoi bolnav de dubl cataract , poate cu privirea mistuit de lumina orbitoare a constela iilor sale florale, orb în ultima clip , pictorul a avut compensa ia stranie i privilegiat : a auzit modula ia simfonic a nuferilor, oda f cuvinte a bucuriei, extazul de apoi. Se stinge la 5 decembrie 1926 i este înmormântat în cimitirul bisericii Giverny, din regiunea Haute-Normandie, în Fran a.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Mihai HORGA

Î n g e r u l

a strigat Lui F nu Neagu - In memoriam

Monet - San Giorgio Maggiore în amurg

rbat stra nic al câmpiei Într-un col de B gan, Din anii copil riei strând suflet de ran. Venerând ca pom, salcâmul i pelinul - dar în vin! Frate fiind cu ciulinul Care l-a-n epat din plin... Vântul, ploaia i cu praful L-au b tut în drume ie, Le vine de hac cu leacul Vinul de veselie. ci românul nu se pierde (De are vi a de vie) Ca stejarul este, verde Chiar de cre te la câmpie. Vraja b ilor Br ilei, Mitul ho ului Terente... i povestea Chiralinei... Ah, Terente, ho de fete! Boarea Dun rii b trâne... Livada, bost ria... La suflet le ine bine Ca a vinului - t ria! Cu amici în crame boltite Pân se revars zorii, Din ulcele sm uite Soarbe via a prin to i porii. Elev al lui Sadoveanu, Urma a lui P storel, Lui F nu Neagu - munteanul Îi închin un p rel!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Maria AD~SC~LI}EI

Mi-e dor... În fiecare var la margine de lan, Sfio i ,cumin i i ro ii... to i macii dau în floare, Doar cei ce iubesc via a, i nu tr iesc în van Ghicesc în zorii zilei, mici pete de culoare. Îngreuia i de rou , fragili zâmbesc pe cale... Par pres ra i anume în lanul pârguit. galnic trece vântul i fur din petale, Polenul, s îl duc în altul - înflorit. Când soarele se-înal i-arunc -n câmp v i, Iar vântul trece lene , tiptil de nici nu-l sim i, Privirea se r sfa pe dealuri i pe v i Pe m rile de spice - i macii înflori i. Sunt zâmbete de îngeri pe-o margine de gând Când le-mpleteam cunun , sau îi coseam pe ii. Mi-e dor de anii-aceia, pe câmpuri alergând, De pâlcurile ro ii - de vagi copil rii.

Hora pe câmpie Ansamblului CORD REANCA Peste câmpul dat în floare, priveam cerul, ca-ntr-un vis, Iar în jurul meu o hor , cât cuprinsul - s-a încins. Dar nu-s p ri i nici fluturi, sunt copile, sunt fecioare, Ce poart -n privire rou i iubire i mult soare rul galben, val pe umeri, adieri în lan de grâu... ic i cu flori cusute, poale albe prinse-n brâu. Straie vechi din în esute, prinse-n hora laolalt , Parc -s iele, parc -s zâne, ce se pierd prin iarba-nalt .

Nici n-ating în dans m tasea ierbii fragede si moi, Doar un fo net se aude... ritmul pa ilor vioi. Se întinde hora mare - ca oglinda unei ape, Unde seara, c prioare vin cu puii s se-adape. Prins de o vraj -adânc , o copil , o codan , Ascult la o b trân , cu chip sfânt ca din icoan , Cum s pun -arnici pe pânza pur ca o colilie; Vrea s -nve e copili a cum se coase-o mândr ie. Adunar de pe paji ti florile zâmbind în soare Iar din boabele de rou , au ales m rg ritare... le prind -acum pe pânz cu m tase i m rgele, Au cules din bolta-nalt , de pe cerul nop ii - stele! Toate-s prinse-n fir de aur i de in i de m tase, Mâinile, parc vr jite, au prins grabnic cum se coase. i când ia a fost gata, a a-n v zul tuturora, O copil , o codan , s-a pornit s -nvârte HORA!

Zi de var Parfum de sânziene se-nal din câmpie i din v zduh se-aude cântând o ciocârlie, Întins -n iarba moale, cu ochii-întredeschi i... Sunt eu din nou copil ... sau retr iesc un vis. i vântul ce zburdalnic se-ntrece-n adieri, Mi-aduce de departe parfum din alte veri... i greierii, i p ri, i fluturi... ce splendoare, Iar grâu-i ca de aur, sub razele de soare. Stau nemi cat -n iarba sc ldat de culori i m întreb uimit ; de unde-atâtea flori? Ce-s pres rate, vara, pe dealuri, pe câmpii i toate-s parfumate cu iz de simfonii... zduhu-i plin de cântec; de unde-atâta cânt? i fream t e în aer, i-i fream t pe p mânt. Am adormit în iarb , nu treaz vreau s fiu, Doresc s-adorm o clip sub cerul siniliu. Tresar i privesc cerul i v d cum se adap Din nouri - curcubeul cel însetat de ap . Îi pun fântâna-n buze i-i d rui un tergar Dar se a terne seara i-i totul în zadar...

Claude Monet - Col de gr din la Montgeron

Îmi chem copil ria i-alerg cu ea pe-afar , Ca mieii, peste plaiuri, în zilele de var i-adun splendoarea lumii la mine pe iri i i ce frumos e totul în ochii mari... deschi i!...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Florentin SMARANDACHE Sebastian GOLOMOZ

(SUA)

Fantezie de prim var

CURS DE LIMBA GERMAN Profesorul de român vorbe te în german . studen ii îl ascult în turc ! (el are o dic ie în contradic ie cu ceilal i) Ochii lui alba tri sunt negri de jale. Este foarte de tept, a studiat mult, a în prostie! Propozi iile f punct le-a pus la punct. Studenta cea timid i-a luat min ile i i le-a a ternut pe hârtie. Profesorul este pre edinte la A.L.R. (Organiza ia de Inventat Himere!) AIUREA-N TRAMVAI Un elev din clasa a II-a c tore te într-un vagon de clasa întâi. Persoane de sex opus circul în tramvaie în sens invers. Patru vaci merg într-un camion cu ase cai putere. Sârbi i bulgari particip la lupte grecoromane. ranii vând în pia ro ii verzi În doi ani la I.U.G. am pierdut cinci ani din via . - Orbilor, deschide i ochii!, am strigat. (Dar cu ochii deschi i, ace tia închid ochii la cele ce v d.) PANORAM CU PE TI Se prezint - pe larg un canal îngust Nisipul face plaj ... Jos, valurile sunt la în ime. Eu am un r u de mare mic. Dau afar în untrul meu El m nânc . El m nânc . Dup ce-l m nânc pe pe tele cel mic comand : „Alt mâncare de pe te!”.

i am tr it într-un romantic poem

Pe retin cârpesc dorin e cu a a Din lungile oapte î i creionez cercei Inima i-o ofer pe tav în fa a Unor emo ii în buchet de ghiocei

Dragostea a avut aripi rebele Sunt un punct pe harta vis torilor Doar visurile mi-au r mas fidele În albastrul vals al mângâierilor

Pe degetul t u - tratat de mângâiere Inelul meu sper s iveasc scântei Cu un singur zâmbet m-ai înveli-n miere Ochi dulci n-a înceta s -i tot fac dragostei

dezmiard sunetul viorilor Zâmbind sentimentelor pe portativ Sunt un punct pe harta vis torilor Cu scaun la cap i nas de detectiv

Stiloul meu abund în îndr zneal Tu e ti aerul pe care îl respir Îmi dezvele te tainele în cerneal Reverbera ia zborului de lir

Hârtia îmi tot smulge confesiuni Nici nu mai tiu num rul scrisorilor Trimise-n speran a c o s m suni Sunt un punct pe harta vis torilor.

Cu suflet curat am stabilit o norm Pentru amândoi i pentru fiecare: Frumuse ea nu este o simpl form Ci o stare magic , nemuritoare.

Pantomim

rut -m rut -m când te-mbr eaz Eterne momente de nostalgie Fluturi în stomac danseaz i te pândesc visuri o mie rut -m când î?i lipsesc Soarele pe cer va str luci La tine sigur o s m gândesc Inima din piept se va smuci rut -m la ceas de sear Cuib re te-te în al meu vis Te voi hr ni cu o inimioar Virgin ... pe pat de myosotis

În lumina lacrimilor femeii ia na tere remu carea b rbatului în oala sub presiune a sentimentelor dragostea d în clocot plumbul nehot rârii cade secerat de arcul lui Cupidon sufletul lui înaripat ame te în labirintul cuvintelor i printr-o ultim b taie de arip se a eaz în palma ei valsul pleoapelor îi demachiaz indiferen a focul buzelor nu poate trece neobservat chiar dac arde mocnite la mintea coco ului c inimile lor vorbesc aceea i limb sau c ochii le tânjesc dup acelea i vise.

Te a tept rut -m sincer pe frunte Buzele s le facem m nunchi Înflorit pe-al fericirii munte Cules întâi de pe genunchi.

Sunt un punct pe harta vis torilor Sunt un punct pe harta vis torilor Ce-a dat grijile pe-un parfum boem Am cules stele sub ochii nop ilor

Înjunghiat de dorul t u sufletul îmi vars lacrimi pe buzele colii albe rutate de ochii-mi vis tori tandr atingere ce-mi opre te respira ia din cuvintele mele nespuse se na te chipul t u sugerându-mi c merit te a tept o via întreag .

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Bardhyl MALIQI (Albania)

Imperiul p

rilor

Mititico, ultima oar tu m-ai întrebat de p ri, de ciripiturile lor copil re ti, de bucuria ce se deschide în fe ele noastre, când le vedem cârduri-cârduri str bat spa iile cere ti. Inima mea, rile au regatul lor, regatul lor din aer i lumin , regatul lor f grani e, tron i despotism i ierarhii. tii c p rile, tu zei a mea, sunt fiin e libere, sunt îngeri cu p ri, care zboar în spa iile paradisiace, tre orizonturi noi, acolo unde se boteaz soarele în orice diminea , acolo unde se boteaz lunile noi.

Feti a mea drag , tu ai auzit cântecele p rilor, când în setea crea iei cu ciripitul lor au esut melodiile primitive i compun recitaluri de nesfâr it. Unde r mân Mozart-ii i Chopin-ii no tri? Unde r mân poe ii antici, când p rile scriu cu alfabetul lor ante-arkadian eposul p rii regale a soarelui

Buna mea, drag , rile au milioane de ani în care cioplesc cu ciocul galben codicele lor p gâne. Tu m-ai întrebat i de Biblia p rilor, de credin a i de Mecca lor din Coran, Eu cred c p rile boteaz pelerini în fiecare an, când peregrineaz prin rile calde, din moment ce sunt credincioase naturii, adoratoare ale libert ii, i fiice ale soarelui, care mai mult decât orice lucru ur sc cu tile. i-am spus, inima mea, rile au privilegiul fiin elor frumoase, comparabile numai cu armurile tale copil re ti. Cât despre formele felurite, arcurile zbur toare, vocile i culorile, ele sunt c ile lor de identitate i pa apoartele biometrice, cu toate c nu au nevoie de vize i de v mi, din moment ce p rile sunt zei ele neobosite ale cerului, ale regatului lor mitic... Eh, a venit ziua, fiica mea, s intr m i noi în regatul ceresc al p rilor! A venit ziua...

Care e ti tu?! 1. Eu nu tiu care e ti tu... doar pari c e ti îmbr cat cu vânturile Sudului, sânii t i au forma i aroma gutuilor, ochii t i sunt ca i v ile Drinului, când gri, pline de umezeal de lacrimi, chiciur i cea , când verzi ca ogoarele sem nate cu grâu în prim var , când albastre ca apele, ca cerurile. ah, ochii t i... ascun i dup ochelari, cu un schelet sub ire, aurit, care ia min ile b ie ilor, ochii t i - eclips liric a Miss-urilor.

2. Un trup sub ire, câteva mi ri agile, înfrumuse ate, profilul frumos, p rul aten, cut firimituri... vocea tremur toare cu tonul exprimat, ne atrag, ne fac plini de gelozie fa de to i. i prietenii t i, studen i cu siguran , studen i nu tiu unde... sunt sclavii t i. Sclavii frumuse ii tale, ai vocii tale, ai cuvintelor tale. Diferit nu te vor înconjura de atâta dragoste i grij pierdu i în sentimente i în le in, în be ie. Ei i se apropie, atât cât s se apropie de foc: cât s se înc lzeasc , dar s nu se ard din cauza lui. Niciunul nu are mai mult curaj decât trebuie, nimeni nu are pasiunea ta în piept. 3. Ah, s fi fost în locul lor... î i fi pus capcane pentru zibelinele cuvintelor, c tu e ti grecoaic mic ti într-adev r ireat , dar nu mai ireat decât un monstru de patruzeci de ani, care se joac cu cuvintele a a cum are chef, care sufletul omenesc îl bea cu cupa buzelor, cu fervoarea sa plin de tenta ie, cu setea arz toare. Eu într-adev r nu tiu cine e ti, dar cu siguran ai crescut ca mierlele, într-un sat pavat, într-o cas pietruit , acoperit cu pl ci grele de scândur . La fel ca i mierlele tu e ti o fat agil , Crescut cu ciugulire de semin e în pericole de capcane, pezile iernii în buc ele de ogoare. Dac a putea s m mi c din loc, vin s stau în scaunul t u, î i deschei bluza, te contemplu însetat frumuse ile ascunse ale copil riei nebune ti... î i s rut buzele plin de gra ie, pân la durere, Dar f s î i r nesc mândria ta!

Traducere de Mona Agrigoroaiei

Lumina ochilor mei, rile au o existen a mai veche decât a noastr , De aceea devenim atât de gelo i pentru în imea lor, Pentru ip tul, dansul i bucuria lor cereasc , De aceea esem pove ti despre covoare zbur toare, Cu mituri despre Dedalus i Icar i, desigur, legende cu metamorfoze ale fetelor în cuci. De aceea nu ne oprim s vis m zborul lor i construim avioane charter i rachete cosmice.

i liricile corale în pergamente de nori de pene?!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Isabela VASILIU-SCRABA

Cioran admirând filozofii care au gândit f[r[ s[ publice ]i dispre\uind c[derea post-modernilor dincolo de timp Motto: „Geniul se r zbun întotdeauna. Mai devreme sau mai târziu, orice mare personalitate începe s fie în eleas i pre uit cum se cuvine.” (Mircea Eliade) Discutând cu un om trecut de optzeci de ani care afirmase c este filozof de la 16 ani, un student l-a întrebat dac în via a lui plictiseala a jucat vreun rol (vezi interviul luat de Fabian Anton filozofului Alexandru Dragomir pe 15 iunie 2000, http://www.isabelavs.go.ro/ Articole/IsabelaVS-adnotat3-Interviu-AlxDragomir.htm). Aceast „plictiseal ” poate s fi fost invocat de tân rul Fabian Anton cu gândul la cunoscuta p rere a lui Aristotel dup care nu omul activ, individul care nu- i vede capul de treburi este înclinat spre filozofie, ci doar acelea care dispune de suficient r gaz de medita ie, eventual

Emil Cioran

din categoria pe cât de confuz , pe atât de blamat a „parazi ilor” pedepsi i în comunism. (Pe actul de deces al istoricului academician Gheorghe I. Br tianu, ucis în temni a politic de la Sigetul Marma iei, în 1953, era scris c fostul profesor universitar ar fi fost „f ocupaie”, i.e. un „parazit”, vezi fotocopia din cartea prof. dr. Nu u Ro ca, Închisoarea elitei române ti, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1998, p.35). Se tie c în lag rul comunist, angajarea personalit ilor culturii interbelice, unii chiar supravie uitori ai temni elor politice, era o problem extrem de spinoas . Atât de spinoas încât filozoful Constantin Noica a fost primit în câmpul muncii (angajat la Centrul de logic ) dup mai mult de un an de la ie irea din închisoare, iar singurul loc de munc - oferit poetului Traian Chelaru (1906-1966), vinovat de a fi fost universitar cern ean, bursier al colii Române din Paris (1930-1933), al colii Române din Roma (1933-1934), i doctor în filozofie (1937) la Universitatea din Cern i cu o tez despre David Hume -, a fost la deratizarea Capitalei, post care a dus la moartea prematur a poetului iconar invitat în 1935 de Iorga s in prelegeri la V lenii de Munte. Într-o carte a filozofului Anton Dumitriu, scriere care a avut nevoie de 13 referate ca s fie publicat în comunism (vezi Isabela VasiliuScraba, Despre Anton Dumitriu ca interpret al „Cogito”-ului cartezian, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 1-15 aprilie, nr.254/ 2013, p.22, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVSDescartes3AntonDumitriu.htm) invocarea timpului necesar medita iei (numit în Evul Mediu otium liberale) a fost o mare îndr zneal , chiar cu trimitere la „materialistul” Aristotel. Fiindc paznicii ideologiei statului poli ienesc nu erau de acord cu ideea c „doar ezând i odihnindu-se omul devine în elept”. La terori tii ideologici pl ti i cu lefuri grase, odihna prielnic medita iei era sor bun cu „parazitismul” pedepsit prin lege, în condi iile în care victimele „luptei de clas ” erau l sate s moar de foame prin refuzarea angaj rii lor în „câmpul muncii”. Referirea la Aristotel poate fi îns hazardat . În schimb, dac avem în vedere interesul cultivat cu asiduitate dup 1990 pentru Emil Cioran (vezi Radu Portocal , Emil Cioran sfâr itul furat, în „Jurnalul literar”, Bucure ti, nov. 2001, p. 1 i 21, inclus în vol.: Emil Cioran în con tiin a contemporanilor s i din

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

despre lecturile lui Cioran din tinere e, cuprins în vol. Studii de exil. Crestoma ie de Gabriel St nescu, Ed. Criterion Publishing, istorie a filozofiei române ti, VII, Ed. Academiei, Bucure ti, 2011, Bucure ti, 2007, pp. 257-262; http://www.scribd.com/doc/187763386/ pp. 88-93), Cioran a meditat în scrierile sale la universul omului modRadu-Portocala-Cioran-Sfarsitul-furat i Isabela Vasiliu-Scraba, Cio- ern c zut întâi în istorie (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Dou tra-duceri ran prin l ut rismul lui Ple u. Despre inocularea ru inii de a fi tr toare în c ile lui Cioran, pe hârtie în rev. „Curtea de la român, în rev. „Acolada”, Satu Mare, 1/2011, p.17, sau http://www. Arge ”; Anul V, Nr. 10/ 47, oct. 2014, p.6, sau http://www.isabelavs. scribd.com/doc/167071165/Isabela-Vasiliu-Scraba-Cioran-prin- go.ro/Articole/IsabelaVS-CioranTraducere4.htm), într-un timp desl%C4%83ut%C4%83rismul-lui-Ple%C5%9Fu-Despre-inocularea- prins de eternitatea (bun ) care d dea timpului în momente excepru%C5%9Finii-de-a-fi-roman , text cenzurat de segmentul românesc ionale o str lucire i o consisten de net duit. A fost interesat i al internetului prin site-ul ro.scribd unde a fost ascuns pe 25 dec. de „plictisul” monastic, amenin ând tr irea duhovniceasc (Convor2012 de posibilii s i cititori, precum i Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran biri cu Cioran, Bucure ti, 1993, p. 89), pasionat fiind i de scriitorii prophete de la vraie saintete (a propos de Mircea Vulc nescu), religio i afla i la un pas de erezie (op. cit., p.25). Dup Cioran, omul post-modern a e uat dincolo de istorie. El nu comunicare sus inut la Colocviul interna ional Cioran (a se vedea înregistrarea http://www.youtube.com/watch?v=2BHknoJPFpg) mai este „c zut în timp”, e c zut „din” timp, dincolo de timpul istoric, organizat în mai 2011 de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu i într-un timp decolorat i atât de obosit încât nu- i mai poate suprapublicat în rev. „Origini. Romanian Roots”, July-Dec. 2011, pp.22- vie ui i înceteaz a mai curge. Invadat de un plictis irevocabil, omul nu- i poate dep i condi ia post-modern nici m car spre a- i recâ 25, document de asemenea „ascuns” de paznicii de la ro.scribd ca s nu fie parcurs la http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela- tiga locul avut în istorie. Spa iului dereglat prin invazia golului de Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete), mai plau- sens, îi corespunde acel timp care a încetat s fie timp, devenind zibil ar fi c tân rul de dou zeci icinci de ani a re inut povestea cu eternitatea proast a stagn rii în gol. Creatura la început plictisit de „plictiseala” dintr-un manuscris al lui Mircea Vulc nescu publicat singur tatea proprie perceput cu luciditate se dep rteaz din ce în ce mai mult de omul modern de care vorbise Nae Ionescu la cursul dup jum tate de secol de la scrierea lui. u, apropiindu-se de singuraticii lumii golite de sens din teatrul Amintindu- i de a doua vizit f cut în 1940 la B neasa profesorului Nae Ionescu (1890-15 martie 1940) ie it bolnav din lag rul beckettian. Personajele lui Samuel Beckett, cu care Cioran a fost bun unde fusese închis f verdictul niciunui proces din 8 aprilie 1938 prieten, duc o existen f rost în capcana timpului mort, sau întrpân în decembrie 1939 -, Vulc nescu scrisese c Nae Ionescu a un timp gri, doar cu un vag regret al vremurilor ceva mai colorate inut o dat o lec ie pe tema plictiselii care l-ar fi entuziasmat atât de cândva datorit evenimentelor, i ele din ce în ce mai estompate prin mult pe Emil Cioran, încât acesta n-a putut-o uita. Referitor la plictis, memoria uman func ionând la rândul ei într-un spa iu receptacol al nimicului. într-un aforism din Sylogisme de l’amertume, creatura este imaginat În 1992 ap ruse la Bucure ti volumul lui Mircea Vulc nescu desde Emil Cioran „dorind s i cunoasc Creatorul” (vezi prof. univ. dr. Stan M. Popescu, El Hambre De Dios. De Pascal a Saint-Exupery, pre Nae Ionescu, citit de discipolul Noica în manuscris (vezi volumul 1955, p.6), chiar cunoscându-L. Via a creaturii s-ar desf ura între bilingv, englez-român Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul r sfrânea, Cioran, Noica, doi poli, cel mai de sus al ajungerii la plin tatea existen ei pe care o gerilor. Nae Ionescu prin discipolii s i: Petre aduce cu sine extazul religios, i cel de jos al golului de existen pe Eliade, Mircea Vulc nescu i Vasile B ncil , Ed. Star Tipp, 2000, care-l reprezint plictisul: „Entre l’Ennui et l’Extase se deroule toute on-line http://www.isabelavs.go.ro/Discip/discip.html care se g se te în mari biblioteci occidentale, http://www.worldcat.org/title/ notre experience du temps”. De la nivelul experiment rii - de patru ori - a preaplinului de metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/ existen prin care extazul religios se diferen iaz de orice alt eve- 48753439&referer=brief_results nu numai la Biblioteca Na ional din al c rei catalog niment tr it (vezi on-line a fost înIsabela Vasiliudep rtat numele Scraba, Cioran, un scriitoarei Isabela mistic în lumea Vasiliu-Scraba), filozofiei, referat poate chiar înainte pentru Colocviul ca paginile despre interna ional Ciomare alul Ion Anran, Univ. „Lucian tonescu (locuitor Blaga”, Sibiu, 8al fostei vile a lui 11mai 2014, publiNae Ionescu de la cat pe hârtie în rev. neasa) s fi fost „Vatra veche”, Târsmulse din manugu-Mure , Anul scris. Cartea (cenVI, nr.4/ 64, aprilie zurat ) despre Nae 2014, pp. 14-15 i în Ionescu, „tulbur nr. 5/ 65, iunie 2014, toare la culme” (Cpp. 16-18, on-line la tin Noica, Amintiri http://www.isabedespre Mircea lavs.go.ro/ArtiVulc nescu în cole/IsabelaVS„Almanahul literar CioranMistic15. 1984”), a fost tihtm, precum i dorit pe hârtie de cumentatul text al Claude Monet - Gara din Saint-Lazare lui Titus Late

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

calitate inferioar de fosta Editur „Politic ” sub titlul Nae Ionescu a cum l-am cunoscut (Bucure ti, 1992). În ea Mircea Vulc nescu consemnase c plictiseala a fost înf at de Nae Ionescu (la acel curs care-i pl cuse atât de mult discipolului Cioran) ca o stare a creaturii r mas singur , fa în fa cu sine îns i (Nae Ionescu a a cum l-am cunoscut, Bucure ti, 1992, p.142). La doisprezece ani de la ultima vizit pe care discipolul Vulc nescu a f cut-o la B neasa profesorului Nae Ionescu i la ase ani dup încarcerarea sa f nici o vin , filozoful Mircea Vulc nescu era ucis în „universit ile lui Teohari Georgescu” (apud. Petre Pandrea; vezi i înregistrarea mea de la Colocviul „Mircea Vulc nescu”, Tecuci, 25 nov. 2012 http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ precum i Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu i Mircea Vulc nescu, în rev. „Via a Româneasc ”, nr. 7-8/2000, pp.176-181, sau http:// www.scribd.com/doc/191641168/isabela-vasiliu-scraba-nae-sivulcanescu, text pe care paza segmentului românesc al internetului l-a ascuns luni de zile, acesta fiind unul din cele 21 texte ale Isabelei Vasiliu-Scraba „dosite” de controlorii români de la ro.scribd). Dup uciderea prin schingiuire, filozoful Mircea Vulc nescu a fost aruncat la gr mad în Râpa Robilor de la Aiud, unde se afl azi în construc ie un centru de studiere „global ” a „victimelor predilecte ale hitlerismului” (apud. I.D. Sârbu) împreun cu martirii închisorilor comuniste (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Aiud: hidra cripto-comunist contra vetrei monahale de la Râpa Robilor, în rev. „Origini/ Romanian Roots”, nr. 11-12/ 2009, p.24; http://www.scribd.com/doc/189886227/ Isabela-Vasiliu-Scraba-Aiud-Hidra-cripto-comunista-contra-vetreimonahale-de-la-Rapa-Robilor). În anul omorârii în temni a comunist a Aiudului (v. Titus B rbulescu, Mircea Vulc nescu, prefa la vol. zboiul pentru întregirea neamului, Ed. Saeculum I.O., 1999, pp. 5-17) a prietenului s u care-i dedicase în 1944 Dimensiunea româneasc a existen ei, prieten care nu i-a strâns în volum eseurile publicate prin reviste, nel sând în urma lui nici o carte tip rit , asemenea faimosului profesor Nae Ionescu, Emil Cioran publica în Occident Sylogisme de l’amertume (Paris, 1952) unde, imaginându-se ironic pe sine ca un escroc al abisurilor metafizice (l’escroc du Gouffre) nota c „la ‘vie’ est une occupation d’insecte” (referindu-se desigur la via a celor mul i, asemenea furnicilor tr itoare în societatea pe care instinctiv o formeaz , model „social” ispititor pentru cei deranja i de existen a oamenilor de excep ie). Poate cu gândul chiar la Mircea Vulc nescu, Emil Cioran mai consemnase printre alte aforisme c au existat vremuri (ce le r scump pe ale noastre) în care, al turi de filozofi care scriau, existau i filozofi care gândeau f s i noteze gândirea i f a fi mai pu in pre ui i decât ceilal i. Lucrurile s-ar fi schimbat „depuis que l’on se prosterne devant l’efficace” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiat sub ocul „sperieturii cu termeni grece ti”). În vremurile noastre „l’oeuvre est devennue l’absolu du vulgaire; ceux qui n’en produisent pas sont considérés comme ‘ratés’. Mais ces ‘ratés’ eussent été les sages d’un autre temps; ils rach teront le nôtre pour n’y avoir pas laissé de trace” (Cioran, Sylogisme de l’amertume, 1952). Între subtilitatea i consisten a ideatic a unor astfel de gânduri cioraniene i primitivismul gândirii dup ablon a unui beneficiar al regimului comunist i post-comunist e o distan de la cer la p mânt, dac avem în vedere p rerea despre Mircea Vulc nescu i despre Nae Ionescu a acelui fost ministru ridicat în sl vi de la primele sale conspecte tip rite în albumul de art Corot (1971): „Ca i Nae Ionescu, Mircea Vulc nescu a putut fi contestat pentru lipsa operei masive” (vezi Andrei Ple u, în rev. „Manuscriptum”, nr. 1-2/ 1996, p. 109, interviu inclus i în volumul omagial scos în 2004 la Centenarul na terii lui M. Vulnescu de Editura Radio). Cu a a o gândire de dou parale a unui lider de opinie mediatizat decenii la rând (înainte i dup 1990), lipsa

Anul VI, nr. 5(57)/2015

operei filozofului Alexandru Dragomir a putut prilejui ( i dup citirea volumului Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic la eternitate. Alexandru Dragomir în singur tatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004; http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-ScrabaPROPEDEUTIC%C4%82-LA-ETERNITATE-Alexandru-Dragomirin-singur%C4%83tatea-gandului, îndep rtat împreun cu alte 43 de texte ale Isabelei Vasiliu-Scraba - pe 25 dec. 2013 de supraveghetorii de la ro.scribd, care dup câteva zile a redus cenzura la 19 documente) neinspirate comentarii pe linia a a-zisei „rat ri” a lui Alexandru Dragomir (vezi Florian Roati , Pledoarie pentru filosofia româneasc , Ed. Aius, Craiova, 2006, p.117). Or, despre acest filozof care a ales exilul interior, Noica scrisese c este „cel mai înzestrat cap filozofic pe care l-a întâlnit” (Noica, 18 dec. 1949, http://www.isabelavs.go.ro/ Articole/IsabelaVS-2Partea7sfINTERVIUAlxDrag.htm). Despre genialul Petre ea care a murit f s i vad nici un volum publicat, Cioran îi scria lui Bucur incu urm toarele: „Ca i tine, îi p strez lui Petric aceea i admira ie. Ce om extraordinar! Cu verva sa pereche, dac ar fi tr it la Paris, ar fi avut ast zi o reputa ie mondial . Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degrab , ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat -l întâlnesc în via a mea”. (aprilie, 1974). „A a cum i-am scris ultima dat , admira ia mea pentru Petric a r mas intact de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Îmi amintesc de câteva dintre formul rile sale ca i cum le-a fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prim mân : nu am întâlnit în nici un caz o inteligen atât de incandescent ca a sa” (mai, 1974). Cum vedem, obiectul admira iei entuziaste a lui Cioran l-a constituit „inteligen a incandescent ” a filozofului Petre ea. Dup aforismul cioranian, un gânditor genial nu se poate rata, fie c public o duzin de volume, fie c nu public nici m car o carte. Un gânditor autentic (asemenea lui Alexandru Dragomir) este de admirat pentru personalitatea sa, cu atât mai dificil devenindu-i „ratarea” într-o lume de impostori si de plagiatori, cum a fost (cu excep ia lui Noica, a lui Anton Dumitriu, i a câtorva nume mai pu in r sun toare) lumea filozofiei române ti la vremea terorismului ideologic comunist, lume mas cam la fel i dup 1990. La câ iva ani dup c derea comunismului, în „România liber ” se demonstra f putin de t gad plagiatul politrucului Ion Iano i dintr-o lucrare despre Kant a Rodic i Croitoru. Timi oreanul Mircea Mih ie a eviden iat i el plagiatul din volumul despre Dostoievski semnat de acela i plagiator cu liceul pe puncte. Pentru perioada dinainte de 1990, f egal a r mas plagiatul lui Liiceanu din Noica în teza de doctorat condus de Ion Iano i, fost activist cu înalte func ii în ierarhia PCR, ceea ce a contribuit la men inerea titlului de doctor si dup dovedirea plagiatului. Juste ea i adev rul din aforismul lui Cioran au fost indirect probate de îns i „recuperarea” post-decembrist a lui Petre ea sau chiar a filozofului Alexandru Dragomir, la doi ani dup trecerea sa în lumea celor drep i. De i la mijloc a fost o penibil încercare a editorului G. Liiceanu de a distorsiona gândirea lui Alexandru Dragomir (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic la eternitate. Alexandru Dragomir în singur tatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, http://www. scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-PROPEDE UTIC%C4%82-LA-ETERNITATE-Alexandru-Dragomir-insin gur%C4%83tatea-gandului) în volumul de prelegeri Crase banalit i metafizice, „recuperarea” început în 2004 a adeverit oarecum i observa ia lui Mircea Eliade c „geniul se r zbun întotdeauna. Mai devreme sau mai târziu, orice mare personalitate începe s fie în eleas i pre uit cum se cuvine”. Aceast subtil remarc am pus-o drept motto al volumului meu bilingv despre discipolii lui Nae Ionescu între care se num ra i Cioran (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul r sfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii s i..., Slobozia, 2000, on-linehttps:/ /fr.scribd.com/doc/153762785/IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli).

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George BACIU

O carte despre românescul din noi

Scriitorul i compozitorul Marin VoicanGhioroiu este unul dintre valoro ii creatori de opere literare i muzicale, tr itor în România tainic , în acea ar a neamului acesta unde sufletul i inima sunt dou coordonate spa iului unde dorul ne suspin pe um r ve nicindu-ne. Spun asta pentru c i-am citit fiecare carte ap rut pân acum, i-am ascultat crea iile prin vocea inegalabilei soprane Rodica Anghelescu observând c ele poart în sine dragostea româneasc . Recenta carte ap rut la Editgraph, Buu, intitulat sugestiv „Doina de jale. Gheorghe Zamfir pream rind pe Eminescu”, arat , în prima parte, i talentul de eseist al lui MarinVoican-Ghioroiu. Un eseu despre muzic i frumos cu o referire la Doina de Jale a maestrului Gheorghe Zamfir, cel mai mare artist al naiului ivit din seva p mântului pe care a it cu vreme în urm Mihai Eminescu. Doina a fost cântat la Ateneul Român, pe 15 ianuarie 2014, unde a avut loc un spectacol omagial ÎNCHINAREA LA LUCEAF R, dedicat poetului na ional la 125 de ani de la trecerea în eternitate. Participant la aceast manifestare, Marin Voican-Ghioroiu g se te prilejul de a ne face cunoscut , mai din

aproapele inimii, Doina de jale (combina ie vine la realitatea spectacolului închinat între nai i org ), o capodoper a lucr rilor Eminescului, fapt ce demonstreaz c în spamuzicale române ti. tele eseistului st reporterul de suflet Marin Explicând în detaliu tr irea s vâr it prin Voican-Ghioroiu. ascultarea doinei, autorul p trunde în pove A doua parte a c ii cuprinde o dest inutile copil riei sale, cu haiduci pe care-i chema irea autorului, pe o margine de inim : Dor de Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lu’ Novac, Eminescu: rinte drag, Poet iubit!/ Tu po i Toma Alimo , eroi doini i cu jale de fluierul cu Dumnezeu s stai/ În poarta sfânt de la i versul ranului nec jit de neiubire. Modul Rai;/ C ai muncit i ai tot trudit.../ Ca cum e descris curgerea doinei din naiul ma- versului s -i dai m rire,/ Iar chipul mamei estrului, când lin, când aprig, asemenea do- ai cioplit,/ i-n aur fin, cuvântu-ai d ltuit,/ rului nostru i referirea la dulcea a copil riei În inimi pentru nemurire.// Prin armonii petrecute printre neînfrica ii lupt tori întru nepieritoare,/ i-n ritmul muzicii cere ti,/ libertate, arat c Marin Voican-Ghioroiu este Ai pus arome p mânte ti/ i murmur dulce un fin analist al interiorului uman românesc, de izvoare,/ În simfonii nemuritoare.../ a de bine exprimat auditiv de naiul lui Caden timpului ai dat;/ Spre în imi leGheorghe Zamfir. ai ridicat/ Spre glorie nepieritoare! Doina din naiul Zamfirului jeluie te atât Pe o alt margine de inim se de ir verrostul românului oropsit, prin veacuri, cât i surile din partea a treia a c ii - Dor i numai pribegia compozitorului printre str ini, de- dor din dealul Ghioroilor -, ele fiind fragmente parte de t cerea p mântului i de oful mamei din amintirile autorului când copil rea în sastând pe prisp cu ochii spre zarea cea mare, tul natal, jucându-se cu poeziile lui Eminescu, teptându- i feciorul. laolalt cu doinele ori baladele l utarilor ce Eseul lui Marin Voican-Ghioroiu arat , încâlceau limbile i lini teau, pentru o vreme, uneori, prin vers, deslu iri ale semnifica iilor sufletele celor ce poposeau în cârciumioara doinei, ca lacrim a bucuriilor i necazurilor lui Ilie Voican. O carte frumos scris , un autor românului: Triste e mânca-te-ar corbii,/ S cu talent i aplecare c tre valorile româneste bag sub firul ierbii, / i peste tine s cului din noi. calc!... Sau: Maic , m iculi a mea!.../ Pâinea, miere de-ar avea, / Apa, vin de s-ar f cea.../ Nu este ca-n ara mea... Dac prin nai sim im zbaterea sufletului românesc, prin org ni se preveste te învierea Mântuitorului (aceast Doin de jale a fost coloana sonor a filmului ADORA IA SFINTEI FECIOARE MARIA). Semnificânduse prin aceast crea ie a Zamfirului, îngerescul din firea neamului românesc. Din când în când, cu abilitate reportericeasc , Claude Monet - Nuferi roz în eseul s u, autorul re-

30 Anca S_RGHIE

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

u l ip r e p i u n u l u t u Deb cultural american

Flori ale spiritului românesc la cenaclul „Mircea Eliade” din Denver Un mare câ tig al anotimpului postdecembrist este dialogul fortificant al diasporei române de pe diferitele meridiane ale lumii cu ara. Abandonarea mentalit ii c ceea ce rode te spiritual dincolo de frontierele României nu poate fi integrat în patrimoniul na ional este un semn de binevenit normalitate. Nu din ce direc ie vine iniiativa comunic rii transfrontaliere depinde reu ita, ci de modul cum se r spunde la apelul lansat. Emblematic poate fi considerat prezen a în revistele culturale a semnatarilor de pe indiferent ce meridian al românismului. Energizant în spe a devenit lansarea c ilor sosite din diaspora în marile centre culturale din ar , unde ele nu lipsesc nici de la târgurile tradi ionale, dovedind c ideile i valorile spirituale primesc un gir nou, dac circul neînfrânat în întreaga lume. Din experien a mea direct , cel mai concret model ni-l d revista „Lumin lin ” de la New York, care colind anual ara, poposind mereu într-o alt zon cultural reprezentativ , aducând într-un acela i cadru pe scriitorii locali i pe musafirii de peste Ocean, dornici s le prezinte con inutul revistei, manifestarea aceasta îndemnând la conlucrare spiritual eficient . În acest context, consider m important ca fiec rui c rturar român sosit din ar în Lumea Nou s i se fac ascultat cuvântul, prin care el comunic nout i din via a cultural a României. Totdeauna, de când r spund în ultimii 15 ani la invita iilor cute în diaspora american s prezint teme literare în diferite comunit i ale românilor din S.U.A i Canada, am r mas cu impresia dialogul nostru ne îmbog te pe fiecare dintre noi cu aspecte

noi ale ferventei manifest ri culturale actuale de pe ambele maluri ale Atlanticului. În însorita zi a Duminecii Floriilor, Cenaclul Românesc de la Denver, Colorado, proasp t intitulat „Mircea Eliade”, în amintirea vizitelor pe care scriitorul-savant român le-a f cut la Universitatea Colorado de la Boulder, din vecin tate, a organizat o interesant reuniune cultural , propunându- i evocarea a dou personalit i de anvergur na ional , pe profesorul de estetic Liviu Rusu i pe scriitorulfilozof Lucian Blaga. În deschiderea reuniunii, g zduit în Sala social a Bisericii Sf. Dimitrie cel Nou, prof. Sebastian Doreanu, ca ini iator i conduc tor al cenaclului, a anun at c ile trimise din ar de scriitoarea Ana Hâncu, placheta de versuri „Oglinda sinelui” i volumul de proz scurt „Amfora cu vise”, ca apoi s fac lansarea absolut a c ii „Lucian Blaga i ultima lui muz . Dialog în trepte” (Editura Techno Media Sibiu, 2015), semnat Anca Sîrghie, eu fiind tocmai sosit din ar i prezent , în calitate ca autor al unei c i noi i al unui film documentar, la acest nou eveniment al cenaclului, pe care onorific l-am ctitorit în anul 2010. În expunerea sa privind coninutul c ii bazate pe un „dialog în trepte”, Sebastian Doreanu a subliniat frumuse ea i rodnicia prieteniei spirituale pe care Lucian Blaga a avut-o pentru Elena Daniello, ultima sa muz inspiratoare, care a p strat cu str nicie un adev rat tezaur de manuscrise i lucr ri dactilografiate, multe dintre ele purtând dedica iile autorului „pentru Elen”; în vremurile tulburi ale obsedantului deceniu al VIlea din secolul XX, ele fuseser încredin ate de poet familiei de prieteni Leon i Elena Daniello. Din dialogurile prietene ti sus inute de mine cu Elena Daniello se desprind aspecte inedite ale dramatismului situa iei în care se afla Lucian Blaga ca scriitor interzis. Prezentatorul consider c este o carte-document, în care apar personalit i interesante, intelectuali români în perioada cea mai acerb a comunismului. Dar acesta este numai fundalul politic pe care se proiecteaz o incredibil poveste de iubire, ultima dintre cele care au nutrit cu prisosin poezia blagian . Moderatoarea reuniunii, profesoara Simona Sîrghie, a men ionat punctele urm toare din program. „Un program valoros prin musafirii i de vaz , un program bogat, cu momente interactive, sus inute de membrii cenaclului. Un program de zile mari!” Anun at în izbutitul afi al manifest rii, momentul evoc rii personalit ii lui Liviu Rusu a beneficiat de prezen a emo ionant a fiicei profesorului clujean, doamna Cristina Popescu, împreun cu copiii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dânsei, Radu i Ioana, fiecare dintre ei prezentând personalitatea profesorului din unghiul aparte al propriilor amintiri de familie. Cristina a retr it vremea copil riei sale, atât de plin de priva iuni i umilin e. La ele era supus în primul rând prestigiosul profesor, care luase Doctoratul la Universitatea Sorbona din Paris, dar avea s fie prigonit de la Catedra de Estetic , întocmai lui Lucian Blaga de la cea de Filozofia culturii, obliga i dup 1948 s activeze ca bibliotecari. Abia dup 12 ani, Liviu Rusu va fi reprimit la catedr , dar lipsurile materiale aveau s st ruie în via a familiei sale. Latura profesional a activit ii esteticianului clujean a fost pus în eviden de fostele studente Elena Vasiliu din anii 19451946 i eu, Anca Sîrghie, din perioada mai însorit 1965-1967. Rememor rile noastre au creat un nou moment emo ionant al reuniunii. În partea a doua a programului, am prezentat rezultatele unei cercet ri îndelungate privind biografia lui Lucian Blaga, fiind expuse câteva aspecte inedite pe baza dialogului meu din perioada 1996-2010, cu prietena mea Elena Daniello, ultima muz inspiratoare a poetului. Vizionarea peliculei realizate cu ajutorul tehnic al lui Radu Ilea de la TV Cluj în 7 iulie 1998, intitulat „Elena Daniello sau amintirile unei muze despre Lucian Blaga”, a impresionat participan ii prin ineditul m rturisirilor f cute de cea c reia genialul creator îi împ rt ea în ultima decad a activit ii i vie ii sale grijile i nelini tile cauzate de un regim politic opresiv. De i se spune c în perioada interdic iei din 1948 pân în 1961 Lucian Blaga a scris cu mare h rnicie tot atât de mult cât însuma crea ia sa publicat anterior, nimic nu a mai putut vedea lumina tiparului. De aici, importan a p str rii cu str nicie a tot ce completa crea ia blagian , preocupare în care Elena Daniello a jucat un rol cardinal. Momentul cel mai a teptat de membrii cenaclului a fost recitalul lor, cu o selec ie a poeziilor din ciclul „Var de noiembrie” pe care Lucian Blaga le-a scris, inspirat de ultima sa muz , (anume „Risipei se ded florarul, Anotimpuri, Descântec, Caut nume, Frumuse e, Solsti iul gr dinilor, Andante, Poveste, Prim vara, Sonata lunii, Bocca del Rio, P dureanca, Aripi de argint” etc.), precum i de Rodica, fiica acesteia, c reia poetul i-a dedicat „Catrenele fetei frumoase”. Sunt sincer convins c participan ii la acest regal de poezie blagian , care i-au îmbog it cuno tin ele despre via a unor personalit i importante ale culturii române, vor reveni cu acela i entuziasm la reuniunile viitoare ale Cenaclului Românesc „Mircea Eliade” din Denver, ce reu te s traseze pun i trainice între fenomenul literar din ar i setea de cunoa tere a cona ionalilor din diaspora american . Periplul cultural pe care sunt invitat s -l fac va cuprinde în urtoarele trei luni popasuri în comunit ile românilor din California, Michigan, Ohio în U.S.A. i Windsor i Hamilton în Canada, iar ideeafanion va fi aceea a promov rii valorilor literaturii române în lume.

Calendar - mai 2.05.2003 - a murit George rnea, n. 10 nov. 1945, în com. irineasa, jud. Vâlcea; 2.05.1935 - s-a n scut Ion Georgescu, în com. Nicolae Titulescu, jud. Olt; 2.05.2006 - a murit Patrel Berceanu, n. 19 apr. 1951, în ora ul ile ti, jud. Dolj; 2.05.1935 - s-a n scut Nicolae Maroga Enceanu, în com. Ianca, jud. Olt; 5.05.1919 - s-a n scut Mihnea Gheorghiu, în Bucure ti, m. 11 dec. 2011, Bucure ti; 5.05.1940 - s-a n scut Toma Grigorie, în com.Golen i, jud. Dolj; 5.05.1919 - s-a n scut George Usc tescu, în Curteana-Cre ti, jud. Gorj, m. 11 iun. 1995, în Madrid; 8.05.1937 - s-a n scut Darie Nov ceanu, în com. Crasna, jud. Gorj; 9.05.1917 - s-a n scut Cornel Cârstoiu, în com. Godine ti-Câlce ti, jud. Gorj, m. 29 iun. 1999, în Târgu-Jiu; 10.05.1998 - a murit Ion Potopin, în Bucure ti, n. 2 sept. 1916, în satul Potopin, jud. Romana i, ast zi jud. Olt; 11.05.1931 - s-a n scut Lauren iu Cerne , în com. Cerne i, jud. Mehedin i, m. 25 mai 2008; 12.05.1948 - s-a n scut Janet Nic , în com. Ostroveni, jud. Dolj; 13.05.1927 - s-a n scut Gheorghe Vlad, în com. M dulari, jud. Vâlcea, m. 3 iul. 1992, în Bucure ti; 14.05.1948 - s-a n scut Florin Logre teanu, în Sibiu; 14.05.1925 - s-a n scut tefan Roman, în com. Gr di tea, jud. Vâlcea; 14.05.1871 - s-a n scut Caton Theodorian, în Craiova, m. 8 ian. 1939, în Bucure ti; 14.05.2002 - a murit Florica Mitroi, în Bucure ti, n. 15 febr. 1944, în com. Giurgi a, jud. Dolj; 15.05.1923 - s-a n scut Alexandru Mircescu, în Târgovi te, m. 26 oct. 2009, în Râmnicu Vâlcea; 15.05.1938 - s-a n scut Ioan Barbu, în com. Corbu, jud. Olt; 16.05.1965 - s-a n scut George Dr ghescu, în Târgu-Jiu; 16.05.1916 - s-a n scut Marin Marinescu, în Bucure ti; 17.05.1895 - s-a n scut Const. D. Ionescu, în Tr.-Severin, m. 1950; 17.05.2000 - a murit Nestor Vornicescu, n. 1 oct. 1927, în com. Lozova-Vorniceni, jud. L pu na (Republica Moldova); 19.05.1938 - s-a n scut Virgiliu T taru, în Cernaia, jud. Mehedin i; 21.05.1836 - a murit Barbu Paris Mumuleanu, în Bucure ti, n. în 1794, în Slatina; 21.05.1932 - s-a n scut Ileana Vulpescu, în com. Bratovoie ti, jud. Dolj; 22.05.1908 - s-a n scut I. C. Chi imia, în satul Albule ti, com. Dumbrava, jud. Mehedin i, m. 19 febr. 1995, în Bucure ti. 22.05.1985 - a murit Ion Lotreanu, n. 2 mai 1940, în com. Alimpe ti, jud. Gorj; 22.05.1944 - s-a n scut Dan Muta cu, în Slatina, jude ul Olt; 23.05.1946 - s-a n scut Valeriu Armeanu, în com. Giroc, jud. Timi ; 23.05.1942 - s-a n scut Gabriel Liiceanu, în Râmnicu-Vâlcea; 25.05.1954 - s-a n scut Emil Albi or, în com. Izima a, jud. Mehedin i; 27.05.1945 - s-a n scut Dumitru Botar, în ora ul Caracal, jud. Olt; 29.05.1949 - s-a n scut Paul Aretzu, în ora ul Caracal, jud. Olt; 29.05.1930 - s-a n scut Gh. D. Vasile, în com. Li teava, jud. Dolj; 29.05.1933 - s-a n scut Stan Velea, în com. Poiana Mare, jud. Dolj, m. 2007, în Bucure ti; 31.05.1933 - s-a n scut Adriana Iliescu, în Craiova.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Cornel GALBEN

Calea c[tre adev[r / Printre fulgii cenu ii. / O dragoste închi-n negru / Plute te pe-un nor integru. // i ninge alb... i ninge gri... / Peste norii cenu ii / Iubirile se las stinse / În gândurile iernii încinse... // i ninge alb, i ninge gri / i astfel mor zeci, sute, mii / De vise... doruri... i iubiri, / Ascunse sub troienele de gri...), definind acest „candelabru greu” i „prag paradoxal”, care e adolescen a, ori sintetizând celelalte st ri cu care se confrunt : Iubirea - un lung prilej al am girilor, / cântarea - o trist petal a privirilor, / durerea - un sunet sterp al nim nui, / visul - oglinda sufletului. // Speran a - o cale c tre paradis, / realitatea - totul este, parc , vis, / mândria - un geam t mut i c tor, / triste ea - singuratic privitor. // Via a - o tain rece a iubirii, / moartea - o calm trecere a firii, / zborul - ansa ta spre viitor. / Dar ce e ti? Un simplu muritor. (Tu i eu). Muritoare ea îns i, se întoarce la Dumnezeu, care „este Dragoste” (Doar în biseric -mi alin durerea. / S rut cu team r nile lui Crist, / Din gustul lor îmi iau puterea.), i, cu aceea i sinceritate dezarmant , rturise te, uitând de judec ile anterioare: iubesc, oameni, cu toat puterea cuvântului „iubire”! Un semn c maturitatea începe s prind contur i c impasul ilustrat de grupajul de versuri din primul ciclu i de cele ase eseuri din final e doar o etap a crea iei unei poete ce deocamdat se caut pe sine, dar care poate reveni oricând cu o carte mult mai consistent .

Claude Monet - Flori i fructe

Dedicat tuturor „celor care au avut un vis” în care au crezut, prietenilor, familiei i celor dragi, placheta prin care Irina-Venera Cojocariu i face intrarea prin por ile larg deschise ale literaturii contemporane este girat de doi universitari b uani, Ioan nil semnând succinta prefa , iar tefan Munteanu un eseu Despre bucuria descoperirii, pe post de postfa . Inclus în seria „Prima verba” a Editurii Egal (Bac u, 2005), Tu i eu. Medita ii nocturne e o r bufnire adolescentin a unei tinere aflate la o prim r scruce a vie ii, despre care afl m îns foarte pu ine lucruri, singurele detalii cât de cât relevante legate de biografia ei fiind pomenirea publica iei în care probabil a debutat (Primii pa i, revista gimnazi tilor de la Colegiul Na ional „Vasile Alecsandri”) i informa ia c autoarea î i va s rb tori majoratul prin aceast „m rturisire la por ile literaturii”. O m rturisire pe cât de inocent , pe atât de grav , mai ales în medita iile provocate de multitudinea întreb rilor c rora încearc le r spund , scrise în contextul în care interac iunea cu cei din jur nu-i produce nicio bucurie, oamenii fiind în viziunea ei domina i de „interese proprii i ascunse, înv luite în invidie i murd rie”. Prea ap sat de greutatea zilei (Posibilitatea unei vie i lipsite de griji pare a fi

o idee mai mult decât utopic . Greutatea pe care zilnic o ducem, durerea care clip de clip ne acapareaz , singur tatea care, oricum, ne cuprinde, neputin a care ne macin i focul care ne arde... totul produce o senza ie de inutilitate, de mizerie, de a nu avea nici un rost pentru a tr i. Momentele în care absolut nimic din ceea ce ne înconjoar nu schimb nici o f râm din fiin a aceasta numit om sunt acelea în care ne sim im atât de neferici i, atât de insignifian i, încât finalul unei astfel de existen e nu ar produce nici o revela ie nim nui...), caut „inexistentul perfect”, dar dup ce î i pune zeci de întreb ri i face un aspru rechizitoriu adev ra ilor inadapta i, ajunge la concluzia c „perfectul nu exist ” i c e mai bine s se retrag uneori în „lumea viselor”, de i e perfect con tient c de aici „nimeni nu se mai întoarce întreg”. Prefer , în consecin , o „via scurt , dar real ”, a a c bate la „por ile dragostei adev rate”, c utându- i cu ardoare iubitul, în noapte, în suflet, în dorin a p tima de a iubi, la ceas de-amiaz , în „via a-mi lipsit de sens i pl cere”. Vr jit de ochii acestuia (cele mai frumoase culori), deseneaz nu numai lacrima care-i terge toate culorile, ci i „zgomotul cheilor tale pe betonul rece”. În a teptarea unui zâmbet din partea celui cu „suflet r u, lovit de poluare”, e copleit de „plictiseala aceleia i zile repetate la infinit”, se gânde te tot mai des la moarte, i plânge iubirea ne-n eleas , se zbate între veghe i vis, dar are i t ria s recunoasc : i totu i dragostea nu-i totul... / i totu i totul nu-i iubirea... / i totu i din nimic se na te totul... / i-atunci nimicu-i fericirea. / / i totu i nu to i tim ce este totul... / i totu i nu to i tim ce e nimicul... / i totu i nu to i tim ce e iubirea... / i-atunci nu to i tim ce-i fericirea... i totu i). Între via a „de dup ” i via a „de aici, minotaur mental, / c zut în întunericul ne tiin ei”, între gândurile profane, generatoare de incertitudini, i „mizeria din jur”, mocnind „incert”, între „clipa de vulgaritate lucid ” i „mocirla în cale ne b rim”, sensibila poet î i continu drumul, cuprins de ru ine în „fa a lumii închise” (Mi-e ru ine de om, de cer i p mânt, / mi-e ru ine pân i de moarte, de mormânt...), înotând bacovian prin „Troiene de gri...” (Ninge alb... i ninge gri...

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Tudor PETCU

Petrecerea vampirilor sau fascina\ia copil[riei

Pu ine sunt c ile care pot avea impact serios asupra cititorului, care îl pot introduce într-un orizont imaginar menit s -i îndulceasc mintea i sufletul. Mai ales literatura trebuie s opereze cu ceea ce îndr znesc s numesc instrumentul îndulcirii, referindula puterea ei de a mângâia în special ra iunea omului, atât de exilat uneori în propriile canoane. Cartea semnat de Maria V. Croitoru întrune te toate condi iile acelui tip de literatur pe care am încercat s îl subliniez în rândurile de mai sus, i mai mult decât atât autoarea are puterea, sau mai degrab intuia, de a introduce un joc literar u or surprintor, poate chiar unic , prin imaginarul SF la care recurge. În Petrecerea vampirilor avem de-a face cu o manier inedit a Mariei V. Croitoru de a pune în contact lumea p mântean cu cea extraterestr , ceea ce permite ca lumea acestei c i s aib un iz extraterestru, dup cum frumos se exprim prefaatorul ei, scriitorul George Terziu. Eu personal am fost profund fascinat de ini iativa autoarei de a contura o lume extraterestr nu chiar atât de diferit de cea a oamenilor, dar i de eviden ierea anumitor teme

care ar trebui întotdeauna s atrag aten ia con tiin ei noastre: lupta pentru supravieuire i pustiirea spa iului vital. Nu în ultimul rând, autoarea surprinde i prin faptul c face trimitere i la bog ia legendar a dacilor, demers care face ca aceast carte s se bucure de o anumit unicitate în peisajul literar românesc. Petrecerea vampirilor înseamn autenticitatea firescului de a exprima lumi imaginare, cum este cea a piramidienilor, pe care ulterior s le po i sim i ca fiind reale. Cel pu in eu a am sim it citind i recitind aceast carte, descoperind de fiecare dat o alt dimensiune, o alt înc rc tur emo ional , dar una care are la baz un con inut de sensibilizare a con tiin ei umane. Raportându-m la cartea semnat de Maria V. Croitoru, nu a putea omite s fac referire i la solidaritea dintre extratere tri i copii pentru g sirea unui minereu, scenariu oarecum inedit, întrucât de regul în literatura SF extratere trii sunt prezenta i mai degrab în lumina unor invadatori care s colonizeze

Claude Monet -

mântul. Prietenia dintre copii i piramidieni este atât de impresionant încât pe m sur ce c ut m s facem parte din lumea acestei i, ajungem s în elegem ce ar trebui s însemne cu adev rat con tiin a uman , sau cum ar putea ar ta, mai mult sau mai pu in imaginar, Noul P mânt, cum ar spune scriitorul Eckhart Tolle. Stilistic vorbind, Maria V. Croitoru nu recurge neap rat la o solu ie stilistic aparin toare unui anumit gen literar sau unei anumite epoci literare, de i într-un fel putem vorbi de un fel de postmodernism al autoarei, dar nu postmodernism care ironizeaz , ci unul care încearc s ofere ni te solu ii i un cadru care s ajute omul s i redescopere firescul i autenticul din el. De asemenea, a îndr zni s spun c Petrecerea vampirilor semnat de Maria V. Croitoru are i un mesaj care s-ar putea dovedi în viitor u or profetic, pentru c orice descriere imaginar inedit caut s dezv luie ceva ce s-ar putea întâmpla în viitor. Iar autoarea ne d de în eles din plin acest lucru.

rci ro ii la Argentueil

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

C[r\i primite la redac\ie

Elena Andreea ION

Oasele a tept rii Oasele a tept rii s-au albit i curg, i las miros de r in peste toamna ce a adormit în mine. Cad frunzele una câte una i-mi coloreaz gândul b trân, atât de s rac când toamna glumea îl picteaz în alb.

ca o past de pix albastr , cernut pe foaie, agale. Parc aud oapta fulgilor de z pad ce danseaz într-un cântec de cuvinte adormite. Poemul se na te din stele pr bu ite peste mine de când timpul tot curge i dorin a-mi înfrânge poate soarta nedreapt , a teptarea s rac , oboseala ce-mi zace în trup, pasul ce nu-mi d voie s m duc…

Sufletul bolnav se ascunde în poezie când cerul crap -n stele argintii, din cenu a mâinii vars crizanteme, oasele a tept rii s fie mai dulci când un ulei de lacrimi va picura pe ele mirosul de poet neobosit, tot r cind în versuri albe i privind la oasele a tept rii ce au încremenit tot pref cându-se c au înflorit când ani de toamn în frunte i-au izbit.

E goal , goal , inima mea, iarna b trân zace în ea. O, ce durere nebun m apas , sufletu-i aude doar versul de ghea . E goal , goal , inima mea, când soarta nu- i las nicio stea, tot plânge, strig c -i e dor de glasul copiilor!

Buc i

Pic turi de toamn

Ziua i noaptea se adun în ochii mei senini ca fardul împodobindu-mi chipul rotund din miezul unui ur ure de ghea .

Pic turi de toamn alearg între cer i p mânt, între soare i vânt teptând un cuvânt.

Ca un v l mi s-a pus cea a dinainte, merg ov ind, poate la fel de cuminte, c utând visul meu. d dansul fulgilor de nea în roi de fluturi albi i a vrea s m ridic din lacrimi, s -mi ating cu vârful degetelor înghe ate visul meu care a r mas departe. Când noaptea nu-mi d pace, ziua se desface, buc i mi-e sufletul i tace...

Izvor de dor Mi-au înghe at degetele îngro ate de anii ce curg peste ele

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Îmi cad în timpan pic turi de rou i-mi cânt alene aceea i durere ce doarme de mult, pierdut în trecut. Prezentul îmi zgârie privirea, frec la ochi c-un gând nebun, dar nu mai v d decât pic turi de toamn dansând pe pleoapele-mi reci ca ni te crengi de arbori cenu ii. Viitorul m ia parc de mân i visurile toate se adun -nfloreasc în cerc crizanteme din pic turile grele de toamn . Mi-a pune pe frunte cunun din bruma gân de suspin, cu miros de pelin, dar gândul meu e prea b trân cred c n-am s -l mai g sesc de acum în pic turi de toamn .

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Geo C~LUG~RUÃ

Scrierile salvare ]i eternizare Volumul de eseuri întitulat „Gânduri de utrenie” ap rut la editura Mirabilis, mi-a oferit bucuria de a constata c doamna doctor Elena Armenescu este nu doar o poet de cert profunzime i sensibilitate, ci i o eseist de aceea i factur . Cele treizeci idou de eseuri care alc tuiesc acest volum de o mare bog ie i diversitate a gândurilor de utrenie, de început de zi, de via , de con tientizare a propriei identit i i a capacit ii de a le exprima deosebit de captivant i conving tor, confirm aprecierea de mai înainte. Cartea se deschide cu un motto, cugetare a lui Cicero: „Dac ai o gr din i o bibliotec , ai tot ceea ce î i trebuie”. Cu câteva titluri, am constituit un frumos enun , care rezult i din lectur : Soarele - ne asigur autoarea - o întâmpin zi de zi La poarta ve niciei, pentru a-i d rui Gândul de diminea , carei activeaz toate energiile ce o conecteaz la întregul univers i o îndeamn tran ant Îndr zne te, s se poat bucura de Visele din zori. Scriitoarea Elena Armenescu iube te intens capitala în care tr ie te, munce te, iu-

be te i este iubit . Tocmai de aceea î i exprim uneori mâhnirea i chiar indignarea, când pe str zile Bucure tiului, cândva pline de farmec (de unde i supranumirea de „Micul Paris”) întâlne te azi mult mizerie, gunoaie luate de vânt, i invit la corectarea urgent a atitudinii, la fapte din partea celor datori s restabileasc ordinea. Pentru dânsa, iubirea constituie cordonul ombilical care o pune în leg tur cu Dumnezeu, cu tot ceea ce o înconjoar i calea prin care î i cunoa te tainele inimii. De aceea ne îndeamn s ne iubim semenii, s -i ajut m s se descopere pe ei în i ca p i ale dumnezeirii, crezând în perfectibilitatea fiin ei umane. Nu sunt surprins, dimpotriv când autoarea m rturise te i în acela i timp ne îndeamn s iubim: „vei înflori iubind, pentru c iubirea te va înconjura pretutindeni i vei în elege Legea” Iubirea implic încredere în tine însu i, în Dumnezeu i în cei din preajma ta. Când încrederea - chiar în cazul unei prietenii îndelungate - este zdruncinat i începe s se dilueze, pân la a fi sufocat , culminând cu desp irea, conduce la o profund durere. Cât dreptate are eseista Elena Armenescu când consemneaz c p strarea încrederii unul în cel lalt este vital pentru p strarea acestui frumos sentiment omenesc, i scrie toate acestea întru inere i luare aminte! Bucurându-se adesea precum un copil, de tot ceea ce înseamn via , autoarea este convins i încearc s ne conving i pe noi, c ne trebuie atât de pu in s sc m de triste e, i prilejuri de bucurie sunt la tot pasul, dac tim s le descoperim. Ca s ne dovedeasc , ne poart cu o naturale e cuceritoare, prin locuri încânt toare ca s ne înrc m pl mânii cu aerul tare al mun ilor, i ne bucur m ochii cu peisaje desprinse parc din basme. Lor li se adaug palate, castele, monumente muzeale din rile pe care le-a vizitat (Grecia, Italia, Fran a, America .a.) pe care datorit harului cu care ni le aduce sub ochi, sim im (când citim) c ni se taie respira ia. O deplasare în Gorj, pe urmele lui Brâncu i, la Hobi a, unde s-a n scut cel ce avea s fie apreciat la nivel mondial, drept

rintele sculpturii moderne, este pur i simplu bulversat , siderat chiar de nep sarea strig toare la cer a autorit ilor fa de memoria lui Brâncu i, a c rui mo tenire inestimabil a ajuns o povar de care nu tiu cum s se lepede. i afl echilibrul i încrederea c nu este totul pierdut, în sentimentul iubirii tr it i exprimat cu intensitate ca fior i bucurie a trupului tân r i s tos, ca un extaz al unui suflet curat i luminos, gata s îmbr eze întreaga omenire. Suntem îndemna i i înv i cum s facem schimb energetic cu natura: „A eaz -te într-un loc retras i f schimb energetic cu natura, Descal -te, las t lpile goale s ating iarba, p mântul, prive te cerul, lacul, copacii, ascult ciripitul p rilor”. „Visele din zori” ale autoarei, din eseul cu acela i titlu, sunt captivante, ne cuceresc, a cum o fac toate eseurile cuprinse în carte, prin percutan a cuvintelor care le trimit în inimile i sufletele cititorilor: „Eu m-am frânt ca o pâine proasp , îndoindu-m spre spate, mul umind cerului în plin lumin , c i-a amintit de mine i a hot rât s -mi inunde singur ile cu apa vie a dragostei tale necondi ionate. - Am sufletul curat! Am r spuns eu ca un ecou i a urmat îmbr area...” Volumul are o structur caleidoscopic , alc tuit dintr-o mare varietate de subiecte, numeroase citate din Biblie, considerat de autoare ca o surs a în elepciunii atotcuprintoare, în elepciune de origine divin destinat umanit ii. Se pot broda f îndoial , o mul ime de considera ii pe seama acestei izbânzi editoriale de excep ie, a doamnei doctor - scriitor Elena Armenescu, dar apropiindu-m de finalul comentariului meu, m voi opri asupra motiva iei intime a scrierii acestui volum: „Sunt convins c asemeni mie, sunt mul i, chiar foarte mul i, pe care în anumite zile ori momente ale unei zile îi apuc o stare de sfin enie, de cur enie sufleteasc , de a ne desprinde i de a ne îndep rta de vacarmul acestei lumi, creat de multe ori artificial de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

informa ii, tiri, comentarii absurde i inutile care nu duc nic ieri, parc special elaborate încâlceasc gândurile, s le abat , s le ceasc de pe calea armoniei i p cii interioare.” Elena Armenescu este neînduplecat când e vorba de atitudinea „merge i a a” care se pare c este foarte veche, ine poate chiar de Blestemul tracilor la care se refer în eseul omonim. Revolta sa nu este singular . În era internetului, a avut i are ansa s întâlneasc multe con tiin e ale neamului, care iau pozi ie ferm împotriva unei asemenea atitudini. De aceea, ca urma al traco-dacoge ilor, poporul român trebuie trezit, pentru altfel, vom ajunge s intr m sub jurisdic ia legii divine care, a a cum au intrat - în ciuda avertiz rii prin vocea profetului din vechime - cei din neamul lui Israel: „Israele, va fi luat mântul de sub picioarele fiilor t i i va fi dat altor neamuri. S nu se întâmple! S curm dezbinarea (asta nu înseamn partid unic)! S piar blestemul tracilor, s urm m îndemnurile lui Iisus! S fim iubitori, s fim drep i, asta însemnând recunoa tere din partea batjocoritorilor neamului i nestr mutare în credin . S ne amintim de Brâncoveanu! S -i facem pe cei mul i la care trebuie s ajung informa iile corecte, s în eleag i s respecte adev ratele valori ale neamului lor, cu care s se prezinte acum i în viitor când urma ii se vor întâlni în condi ii de pace i armonie cu cei ai altor popoare (în era v rs torului care acum începe) i s se mândreasc în fa a popoarelor lumii, pentru eu cred c avem o mo tenire pl cut i lui Dumnezeu, realizat prin îns i îng duin a Sa, ca r spuns la comportamentul plin de bun sim i sfin enie al înainta ilor no tri.” În încheiere, dedic scriitoarei Elena Armenescu, urm torul catren: Cu ale tale „Gânduri de utrenie” Trecute tandru, prin azur Mi-ai luminat calea spre sfin enie Pe care-o voi urma, m jur.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Florica BUD

E]ti @în deriv[, iubito! Sunt în deriv asemeni unui colac ro uamurg uat pe rmuri neprimitoare. Ce alt culoare ar putea avea un astfel de obiect obosit i cu pielea cr pat de soare i de gândurile naufragia ilor veseli c ar fi putut s fie i mai r u adic s fie salva i de c tre colacul gri cistercian ap rut în calea trec torilor întârzia i pe m ri purtând printre valurile înspicate cu meduze i actinii pe unicul supravieuitor aruncat ca un sac de nisip pe t râmul cunoa terii iertare... am salvat onoarea e uatului atribuindu-i în lan starea de gra ie. Sunt în deriv ... îmi spun vesel clincherind din r sputeri br rile multicolore azi miam sub iat gâtul pentru ca ele s se simt acas liane grav încol cite. ti în deriv iubito, se înveseli i lumânarea aprins ce îmi alung purpura bucuriei de pe obraz alungindu-mi pome ii pân ei se unesc cu umbrele od ii prieten veche i drag sfe nicului ce ast zi are doar culoarea bronzului bronz lumân riu smuls din rama naturii moarte ag at deasupra pianului ce înc m a teapt negru în întristare când mai amân întâlnirea mâinilor

cu risipaclapelor îngãlbenitedeurmeledegetelor ºi cu mângâieri-prelungiri ale sim urilor. Mereu îmi g sesc ceva de f cut sunt nemul umit de emisfera mea dreapt pe care o consider vinovat de toate relele s vâr ite cu fapta sau cu gândul cea stâng ... oare v intereseaz emisfera stâng stima i domni i dragi p pu ele. Îl cunoa te i pe avel... v anun oficial ne afl m amândoi într-un impas

Claude Monet - Tamisa la Westminster

biblic din care impas vom ie i greu deoarece este mult mai chic decât cel financiar i cu mult mai mult must have decât are nevoie impasul pur economic asta dac e ti ar aflaîntre dou orânduiri gângavice ce vor s te sfâ ie. În rest suntem bine aflându-ne amândoi în c utare... a lui este mult mai profund a mea este epidermic selfie i ev pricopsit cu o umbr pe lobul urechii. Acum î i fi vrând ti i care ureche... s fie cea dreapt s fie cea stâng oricum nu conteaz stau mult mai bine cu urechile interne ca atare sunt înc vie avel mi-a semnalat lucrul acesta ca... s facem schimb echitabil de urechi interne schimb ce ar putea fi periculos dar nu atât de dangerous ca popasul pe c mila che bruscamente nu mai vrea s se mi te din loc... din noi motive psihologice dându- i seama via a în forme nu merit tr it în de ertul saharic când... Ai pustiul chiar lâng tine i în care nu prime ti nici m car paharul de ap Vichy nondromaderul simte durerea mult a teptat în cocoa a principal ca un început urmat de spunsul celeilalte mai în eleapt i mai umblat prin lumi timpul vine s cearn iar avel socoate c nu voi îng lbeni a ternând pe obraz strat dup strat fardul carmin mi-nunat contrastând feminin cu tic-tacul opac iar gestul meu calinic înv luit în mister va r mâne ogar ve nic h ituit punitiv. Aleg s m împart în dou ; nu sunt eu de vin c acea c mil nu e un dromader. Prima ar putea fi femeia malefic desprins de pe ca mirul carpetelor orientale ce dansând clepsidric pune în balan faptele sale cu faptele celei dorit inocente. piar , s piar strigau i firele de nisip ce nu se sim eau deloc confortabil sub copitele c milei dornice a fi înghi it de mla tini pe locul sfânt atribuit iubirii. ii secunde i se optesc chiar acum silabe percepute doar de ea... cea unic . Aceea eram tot eu modesta... alesesem s nu împart cu avel povara cocoa elor gândul prinde aripi voi trage carul pân la cap t încropind concertul panfrivol dar. f cut. fiin elor. semne. de. punctua ie. ca. i. cum. ele. ar. fi. un. cor. ceresc. monoton.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Andrei POTCOAV~

„Stanca” @în „Calea Lactee” În edin a ordinar din 5 martie 2015 a Cenaclului epigrami tilor olteni din Craiova am avut surpriza s particip la lansarea lucr rii „Stanca” în „Calea Lactee”, apar inând doamnei Cornelia Georgescu, apreciat realizatoare craiovean de literatur SF. În volumul „Stanca” în „Calea Lactee”, Cornelia (St ncu ) Georgescu ne aduce în aten ie, „utilizând forma de literatur colaj”, folosind materialele ce le-a ob inut de la CNSAS, piese ce constituiau dou volume cu aproximativ 250 de pagini, întocmite în anii 1985-1987, ca urmare a urm ririi informative a elevei, cu ac iuni anticomuniste, în vârst de 15-17 ani, de la Liceul industrial nr. 8 din Craiova, „obiectivul Stanca”, autoarea cazului „Dj - Calea Lactee”... Cornelia St ncu a devenit autoarea a dou manifeste anticomuniste, executate cu minu iozitate cu litere decupate din ziarele vremii sau autocolante din foi e ce se aflau în comer , manifeste realizate integral de ea, f a fi ajutat de altcineva sau tirea tat lui adoptiv... Cornelia, o feti simpl , timid i modest , n scut în Craiova, ca al aselea copil al familiei apson, tat l fiind operator chimist la ITMA, iar mama muncitoare necalificat la uzinele Electroputere, ambele unit i industriale din Craiova, datorit condi iilor precare de via ale familiei, a fost dat spre adop ie familiei St ncu . Mama adoptiv trecând în eternitate, când Cornelia nu împlinise 12 ani, aceasta a r mas în grija tat lui supravie uitor. Fost combatant în al doilea r zboi mondial i l sat la vatr dup ce a fost grav r nit de explozia unui obuz inamic, el a descoperit „partea negativ a regimului comunist”, motiv pentru care nu a devenit membru de partid. A fost arestat politic o perioad de doi ani, în care a suportat, f a ceda, ac iunilor regimului menite a-i schimba orientarea sa politic , conform c reia „comunismul era cel mai r u lucru posibil pentru acesta”. Dup eliberarea din deten ie a „beneficiat” o peri-ad de cinci ani de binefacerile „tratamentului” în condi iile regimului de „domiciliului obligatoriu” în Craiova.

Monet - Câmp cu lalele în Olanda

Ulterior, Cornelia va afla c Traian St ncu , tat l s u adoptiv, era în aten ia organelor de securitate ca fost component al organiza iei legionare de tineret „Fr iile de cruce” i a fost condamnat în 1948 pentru activitatea de r spândire a unor fi uici cu con inut du nos privitor la regimul democrat instaurat în România... Traian St ncu era un ascult tor fidel al posturilor de radio „Vocea Americii” i „Europa liber ”, ac iuni la care se va ralia i Cornelia, „dând radioul încet” pentru a nu fi auzi i de cine n-ar trebui, deoarece, precum se tia, i „pere ii au urechi”. Din relat rile din volum rezult c tân ra era interesat de informa ii referitoare la activitatea de cucerire a cosmosului pe care o realiza SUA. Aceasta nota zilnic „ tirile pe care le considera importante, în special cele referitoare la misiunile navetelor spa iale americane, re inând termenii specifici astronomiei i astronauticii în scopul de a- i îmbog i cu noi date cuno tin ele în domeniu. Via a merge înainte, la coal tân ra se supune „regulilor jocului” participând la activit ile culturale, dar f prea mult entuziasm. Ea nu le agrea deoarece nu i-a pl cut niciodat s compun , s scrie, pe subiecte dispuse, realizând din proprie ini iativ doar lucr ri care s exprime ceea ce sim ea i considera c poate exprima, nu ceea ce i se cerea. De i era doar un copil sim ea o aversiune fa de regimul comunist, f a- i da seama de implica iile pe care le-ar putea genera acest lucru... În treapta I de liceu devora literatura SF, cea cu subiecte de astronomie, astronau-tic sau fenomenul OZN... Avansând în timp a avut percep ia c în suflet i se instaura un sentiment de revolt contra regimului din ar , f s i dea seama de motivele care l-au generat... context în care se na te ideea redact rii unui manifest anticomunist pe care inten iona s -l realizeze i multiplice i apoi s -l afi eze în zone intens circulate din centrul municipiului, procedur prin care considera c va determina cet enii s participe la ac iuni menite s aduc schimb ri în societatea româneasc , pe care o dorea plasat pe baze noi, democratice. Realizeaz textul, confec ioneaz manifestele i le va plasa în zona central a ora ului. Redacteaz o scrisoare con inând aprecieri pozitive referitoare la emisiunile postului de radio „Vocea Americii”, pe care o expediaz pe adresa din America, f a omite s i precizeze identitatea i adresa în interiorul scrisorii. Scrisoarea a fost interceptat de or-ganele de securitate i va determina re inerea i anchetarea tinerei eleve, va genera o perchezi ie domiciliar , prilej cu care se vor iden-tifica i re ine „corpuri delicte” (manifeste ce nu au fost realizate integral, înscrisuri, manuscrise etc.). Organele de securitate încearc determine leg tura de cauzalitate între ac iunile elevei i posibila influen are a acesteia de c tre tat l adoptiv, aflat în eviden ele sale ca un opozant al regimului democrat popular, cu ac iuni du noase de sorginte legionar , inclusiv stabilirea cercului de poten iali suspec i cu care eleva ar fi colaborat în sco-pul realiz rii dezideratelor ce i le-a propus. Cu lux de am nunte ne sunt aduse la cu-no tin documentele întocmite de organele de urm rire penal ale securit ii pe o întin-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Noemi BOMHER

}coala de alt[dat[ ]i-al ei destin

Chiar dac pare desuet, acum în era tabletelor, pe care micii elevi de opt ani caut termenii irurilor lui Fibonacci, profesorul de la Suceava, Gheorghe Moldoveanu, autor al unei Istorii a limbii române, distins analist al Limbii române contemporane, ori al discu iilor referitoare la Statutul socio-cultural i istoric al limbii române, ori al îndrum torilor culturii române, precum Aron Pumnul, impresioneaz cu un volum aparte, Din coal (editura Terra, Foc ani, 2011), crea ie necesar pentru completarea istoriei dasc -

lilor din secolul trecut. Nae Ionescu afirma cu aproape un veac înainte: „ coala-i bun , dar s n-o iei în serios!”, ceea ce construie te subiectul soartei / sor ii, profesorului gr tic, ce se descoper elev, pus, m car în amintiri, sub semnul Banda lui Möbüs, exemplificat prin experien a fâ iei de hârtie, cu spa iul A, B, C, colorat diferit, care, printr-o torsiune, nu mai este br ar , ci devine un singur spa iu, o lume nou , care presupune mereu o reîntâlnire cu punctul de pornire, precum imaginea primilor ani de formare ai fiec ruia. De altfel, tabla de materii a volumului Din coal enumer numele fo tilor îndrutori, aranja i magic sub semnul devenirii în func ie de gradul de înv mânt i încheia i cu o poezie cu titlul existent la Al. Vlahu , vocala din alt mileniu, Sem torul. Din coal reprezint o trecerea prin parabol , printr-un labirint scoic , spre dou tipuri de interpretare: una obi nuit i una secret , pild al c rei mecanism îl revel m ast zi: fie prin imaginile fo tilor dasc li (Doamna, Domnul, P rintele), reveniri, ce pot oferi câteva lucruri despre frenezia i circuitul numelui profesorilor de dup al doilea zboi mondial, murmurat la ureche, ipat, zumz it, cu o umbr a frumuse ii nespuse, secrete, ini iatice, prezente în profesorul universitar, în dest inuire. Experien a colii de alt dat reprezint

dere de mai bine de doi ani, rezultând acribia manifestat în derularea ac iunilor de investigare, inclusiv diversitatea metodelor i instrumentelor utilizate în scopul atingerii elului propus, anihilarea ac iunilor du noase a poten ialilor opozan i anticomuni ti. Investigarea cazului de c tre organele de securitate s-a realizat în decursul mai multor ani, „utilizând mult munc ”, „cheltuind o sum important de bani”, mijloace ce s-ar fi putut folosi pentru atingerea altor scopuri benefice popula iei... În final, cazul a fost închis, deoarece nu s-a realizat ceea ce i-au propus anchetatorii, stabilirea unui num r însemnat de persoane care s fi constituit un lan infrac ional, munca colectivului de anchetatori cu func ii i grade importante în ierarhia local a securit ii, demonstrând inutilitatea ac iunii... dar dezv luind obiectivele ce le aveau în aten ie organele

o imagine a ascensiunii copilului i a viziunii profesorului, intrarea într-un text de alinare fa de familia de demult, c ci scrierea presupune cunoa terea sau scoaterea m tii. Din coal este o fic iune scris de p rinte fiicelor pentru copiii acestora, o fic iune selectat i realizat în istoriile fiec ruia dintre lectori, istorii ce stau sub semnul iubirii i ale tranzi iei de la sat c tre universitate. Numele propriu al profesorilor, sugerat de cunosc torul de etimologii are ca suport corpul (Ciut ), originea din alt regiune ( ), apartenen a la obâr ii (Lidia), numele pare s aib un caracter de control al comportamentului, din exterior sau din interior (Domnul, Doamna), elemente de simbol, care depind de anumite grupuri rurale din Câmpineanca. Volumul cere sobrietate în leg tur cu magia natural , cu previziunea, cu purificarea, cu ubicuitatea, i ast zi Profesorul Moldoveanu lupt cu anamneza. Ca opera ie iatromantic / de vindecare i de ghicire, imaginea etimologiei fiec rui nume i destin reprezint o c torie extatic a unui suflet eliberat de trup / temni a acestuia, c ci autorul se dore te el însu i un SEM TOR de destine. Acest volum con ine prin numele propriu o func ie sacr , perceput în nara iuneaamintire o valoare simbolic , precum sunt tile din fabulele despre fericire, colegii teapt i amintiri universitare.

în perioada respectiv precum i „metodele de munc ”, care de i se doreau „blânde” constituiau aplica ii ale unor procedee stresante asupra psihicului celor viza i, persoane ce vor fi marcate ulterior o lung perioad de timp. Varianta de lucru abordat pentru realizarea lucr rii ne determin apreciem ca deosebite abilit ile realizatoarei, care reu te s aduc în aten ia cititorilor atât fa etele negative ale regimului comunist, ce s-au manifestat în raport cu poporul român, utilizând variante diferite ca modalitate i intensitate de aplicare, dar i perenitatea dorin ei de libertate i liber arbitru ce s-au manifestat într-o lung perioad de timp în via a cet enilor rii afla i la diverse vârste i nivele de eleva ie, demons-trând înc o dat , dac mai era nevoie, c acest popor va rezista perpetuu vicisitudinilor perioadelor pe care le va str bate.

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lucia P~TRA{CU

Scrisoare c[tre Alex(t)andra Volumul bilingv româno-francez Scrisoare c tre Alex(t)andra, versuri scrise de tân rul poet Sebastian Golomoz, ap rut la editura Armonii Culturale, Adjud, în 2014, urmeaz primei sale c i de poezie Un romantic incurabil. Traducerea în limba francez Lettre pour Alex(t)andra este datorat d-nei prof. Virginia Bogdan. Volumul cuprinde 50 de poezii înso ite de 5 ilustra ii, repetate în fiecare din cele dou variante lingvistice. Prezentarea versurilor este îmbog it de considera iile d-nei Cezarina Adamescu, scriitoare i critic literar, care îl nume te pe autor un „trubadur neobosit, amestec de romantism i modern”. D-na Alina Beatrice Che , lector universitar, este impresionat de „intui ia unei sensibilit i i unui romantism aparte... un suflet de poet închis între file de carte”. Acest volum de versuri este structurat în trei p i: Sentimente în vers clasic, Sonete i rondeluri din Par(ad)is i Gânduri albe cu fundi e roz. Formula bilingv a volumului poate fi considerat un omagiu adus întâlnirii poetului cu Fran a, ar de care se simte legat, îmbr ând cu pasiune cultura sa. Iar editarea volumului este cu adev rat inedit , pentru c , într-un mod cu totul surprinz tor, versurile pot fi citite la fel, indiferent de unde ar începe cititorul, minima condi ie fiind ca acesta s cunoasc i limba lui Molière. Autorul versurilor, acest boem, care „a flirtat des i cu pictura” (Curriculum Vitae, pag.17), nedezmin indu- i sorgintea dual din zodia pe tilor pe care i-o asum , acest jeune ouvrier al condeiului „lucrând la fa-

brica de vise” (idem), deschizând „por ile închise” (ibidem) ale poeziei, încearc s se recomande c tre cunoa terea cititorului. Aparent. Pentru c , de fapt, cu sufletul plin de nelini ti i c ut ri, are nevoie de o autoconfirmare realizat dup dictonul „Cunoa te-te pe tine însu i!”. De aceea, se autoanalizeaz , comparându-se cu celelalte zodii, concluzionând c ar fi aflat adev rul i anume: el este un pe te care înoat prin valurile vie ii, dar care are n zuin e înalte, sim ind „înotul - fluture al unor pe ti”, acel „Le style-papillon de nage” (Questions rétoriques, pag.18), care i-ar împlini via a într-un mod fericit. Este contient c în c ut rile sale trebuie s aleag între dou alternative: ori cutreier lumea în utarea iubirii, încercând „s tiu s cad în picioare” (Comunicarea suprem între dou persoane, pag. 20), ori se „închide în vise frumoas colivie” (idem). Pentru c nu poate accepta jum i de m sur , poetul sper ca iubirea s i se împlineasc total, pornind în zbor cu „un nou model de aripi” (Sine Die, pag. 21) pân când „în istoria lumii vom fi eterni înving tori” (idem). Toate versurile lui Sebastian Golomoz sunt un imens strig t de iubire, dus pân la neantizarea propriei personalit i „în schimbul ei renun la tot” (Cer etor de dragoste, pag.24), ca un fel de legat parafat cu propriul u nume „semneaz Alex(t)andru” (Scrisoare c tre Alex(t)andra, pag. 25), hot rât s pl teasc darul de iubire „cu pre ul de a-mi face sufletul covor / c lcat de cizme murdare i / g urit de tocuri veninoase” (Alex(t)andra se las a teptat , pag. 80). Nici nu mai conteaz dac iubirea poetului se îndreapt c tre un Alex sau c tre o Andra, împrumutând celor dou entit i andra, andru, androgenitatea posibil doar într-o dragoste perfect . Sufletul s u este însetat de iubire i atât! O iubire tandr din care „vreau s culeg visul suprem” (Salat de fructe, pag.28), pictat cu „ginga e flori, sinceritate /.../ s ruturi - palme peste nor” (Bilet de dragoste, pag..29), el însu i fiind cel care a „desenat visurile în realitate” (N-a fost s fie, pag.22). Se recunoa te a se afla sub tortura unui regret al „începutului târziu” (Regretul începutului târziu, pag.44), prin care iubita se mul ume te cu un „dulce amor platonic” (idem), de care este r spunz toare numai „la demoiselle lune” (Le regret du début tardif, pag. 40), muza crea iilor poetice „luna... nuna” (Saluturi, pag. 40), cea care, cu o emo ie energetic cosmic deosebit , creeaz vise i închipuiri. Nop ile poetului ve nic îndr gostit sunt populate de

vise în care „speran ele au ucis veninul” neîmplinirilor (Ruta iubirii, pag. 26). Con tient de „unica mea dragoste” (Biblioteca dragostea mea, pag. 67),într-un periplu printre operele creatorilor, culege „o cea de senin tate” (Arc peste timp, pag. 30) i, a ezat la „masa singur ii” (Ter inele mele contra ter inelor lor, pag.39), încearc prin romantism s înl ture pesimismul, pentru ca optimismul s înving . Consecvent, în a teptarea iubirii eterne, „culeg vise pân ai s vii” (Nop i albe în dormitorul ro u, pag. 27). Autorul se recunoa te a fi „un june inocent în p durea virgin ” (De bun voie/silit de împrejur ri, pag.42), în elegând c „iubirea vrea s -i devin martir” (idem), doar pentru iubitei, asemenea unui fluture nestatornic, îi „place mierea de albine” (Dar, pe mine..., pag. 43). Un sacrificiu pe care i-l asum , mul umindu-se cu cea mai bogat consolare: faptul c „datorit ie am devenit poet” (Rondelul recuno tin ei, pag.56). Partea a treia a ii cuprinde poezii cu rim liber , care, f a-l mai încorseta în regulile prozodiei clasice îi permite poetului s se desf oare avântat, alergând ca un „iepure-n horoscoape chineze ti” (Curriculum vitae, pag. 17) spre t râmul crea iei. De parc , obosit de atâtea reguli lingvistice, doar acesta este felul în care poate i exprime generos tr irile „eu sunt prizonierul iubirii i / n-am nici cea mai mic / inten ie de a evada” (Prizonierul iubirii, pag. 63), pentru c a f cut contract „pe durat nedeterminat cu norocul” (Contract pe durat nedeterminat , pag. 64), primind un „bilet dus / cu destina ia iubire” (idem) considerându-se un om binecuvântat în acel spa iu geometric al unui triunghi perfect, el, împreun cu speran a i iubirea, acel „mènage à trois dumnezeiesc” (ibidem), fapt ce îi permite se recunoasc un ve nic îndr gostit, pentru care „visarea este religia mea” (Religia mea, pag. 73).Poet avid de iubirea împ rt it , absolut , pentru c orice „t cere elocvent ” (T cere elocvent , pag. 71) a iubitei, i-ar frânge aripile în zborul c tre visare i poezie, Sebastian Golomoz a devenit „un aède sensible et romantique d’Eros / ... / un petit ange caché dans un corps de léopard” (Toi seule le sais, pag 50), un aed care îi recunoa te iubitei c „Toi, seule le sais, dans la

vie, cequenoussommes” (idem). Atunci când „ Les rayons de soleil allument des rêves” (Canicule, pag.35), vise pe care el, un „stigmatisé bohème” (Nocturne, pag. 31) le consider realizabile, deoarece toate versurile sale sunt

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40 Sergiu G~BUREAC

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Punct e de v eder e

Unde-i onoarea? Au fost alegeri în Marea Britanie. Supu ii reginei au votat masiv cu Partidul Conservator, infirmând toate sondajele, care d deau o lupt strâns . E vorba de viitorul lor, a a c nu m preocup de ce au votat a a. Ceea ce am re inut a fost anun area instantanee a demisiei liderilor partidelor care au ie it pe locurile 2, 3 i 4. Inclusiv Rudotelul lor na ional, pe care aleg torii, ca i în Fran a, l-au dat de p mânt. Extremistul Farage e pe f ra ! Poate înva române te de la trimi ii no tri speciali. Demisia e un gest de onoare absolut firesc dup ce pierzi ni te alegeri. În lumea civilizat . La noi, în România, mecheria specific obolanilor ro ii a f cut ca momentul reform rii partidelor dup alegerile din noiembrie s fie ratat i amânat sine die! Continu o guvernare plin de mini tri penali cu un parlament devenit ilegitim, ca urmare a e rii proiectului politic USL. Cadavrul USL este prezentat de obolanii ro ii ca sfintele moa te, resucitat în USL 2. Urât mirositor, care nu poate am gi pe cineva, cu mercenarul manechin, care încalc legea la ordin. Cu mir sau f ! Recent, primul ministru-plagiator i-a prezentat cu tam-tam, de parc era în Pia a Ro ie, semirealiz rile celor trei ani de guvernare. re ele împliniri au fost deja demontate, una câte una, de c tre exper ii în domeniu, minciuna având picioare scurte. Paradoxal, pe fondul cre terii economice (sic!), nivelul de trai al românului tot scade! Nu m-a mirat faptul c Pinocchio nu a suflat niciun cuvânt despre cre terea deficitului bugetar i a datoriei externe! A României. Multe dintre proiecte, furate de la liberali, au fost prost aplicate, astfel încât pierderile devin tot mai mari pe zi ce trece. Unde or fi autostr zile promise, c ile ferate rapide, unde sunt marile investi ii (din nou s-a ajuns la blocarea fondurilor europene), unde-i milionul de locuri de munc , unde e sistemul sanitar fiabil (nu amintesc de lansarea lamentabil a cardului de s tate), alimentele de baz au ajuns s fie mai scumpe decât în rile occidentale (sic!), unde-i sistemul de înv mânt promis (asist m, pentru prima oar în istorie, la inerea cursurilor f ca elevii s aib abecedare), unde-i grija fa de mediul înconjur tor (scandalul defri rilor ilegale, girate de obolanii ro ii e în plin desf urare)?

augmentate cu o aspira ie pozitiv , poetul simte nevoia de a- i filtra toate sim mintele, de a le exorciza pân la purificarea suprem , pentru a le putea reabilita apoi. Sensul demersului s u este spre trecut, c tre prezent, dar nu blocheaz în niciun fel viitorul plin de speran e. De i unele versuri au o adresabilitate direct c tre persoana iubit , totu i întregul volum las senza ia unui monolog interior propriu prin care autorul încearc s i deslu easc , precum într-o t lm cire, sursa vie ii i a crea iei sale, situând lirismul s u într-o echilibristic de acceptare sau neacceptare. Pentru c , de i fondul epic al poeziei adevere te întâlnirea cu iubirea, restul sunt închipuiri, sentimente, tr iri intime care relev un anumit regret încoronat cu multe speran-

i sim it politica de discreditare a noului ANAF, practicat de marii i micii evazioni ti atât de bine organiza i în sistem mafiot? Numai c boborul nu prea crede diversiunile puse abil la cale! Unde-i onoarea ale ilor, ce- i voteaz pensii speciale nesim ite (pe criterii i performan e numai de ei tiute)? Grupuri de parlamentari venali / penali au ajuns s aib ini iative legislative, care aduc atingere Codului penal, doar din dorin a de a- i ap ra ho iile i îngreuna derularea actului de justi ie. Legile electorale, amendarea Constitu iei t tucului Iliescu, descentralizarea i reforma administrativ , care ar contribui la debirocratizare i destructurarea re elelor de tip mafiot din jude e, sunt temporizate cu bun tiin . Peste jum tate din „na ii” consiliilor jude ene sunt s lta i, cerceta i, condamna i pentru jefuirea / irosirea banului public. Beciul Domnesc geme! Sute de primari, consilieri locali, func ionari publici corup i fac spectacol la un nivel greu de imaginat, principalii corup tori fiind membri PSD i UNPR. Prostituarea politic are loc în direct la ore de vârf! Demisul na ional, care a adunat zeci de dosare penale pe lâng cele vechi îngropate, s-a reprofilat ca analist politic în sens mioritic (gura nu-i mai tace), ajungându-se la str vechea vorb str mo easc „râde hârb de oal spart ”. Udreniana s-a convertit! S-a lep dat de B1 i a trecut la ridicarea de osanale Antenei 3! Sectorul V a fost devanghelizat! Litoralul se anun trist f deghiz rile primarului-legum i la propriu!... Se interzice autostopul civililor (sic!), dar traseismul politic, în timpul mandatului, este îmbr at de toate partidele! Halal, onoare! Peste 2.000.000 de aleg tori sunt priva i de dreptul de a alege. Ponta încalc senin Legea, refuzând organizarea alegerilor în locurile sate libere de ale ii-pu ria i sau pu riabili. Locali sau na ionali. Tocmai el care scotea fumuri democratice, pe când Boc înc lca legea electoral la rându-i ! La toate acestea, Ponta râde victorios pe toate ecranele, de parc misiunea lui ar fi demolarea i nu construc ia statului de drept. În România. Unde-i onoarea, tovar e prim ministru? Domnii sunt în alt parte a Europei! Demisia! ...Toate bune, S.G.

e. La sfâr itul volumului, poetul Sebastian Golomoz face o confesiune gra ioas , ca un zbor de pas re m iastr : „Inima mea e o pas re /.../ în zborul concupiscent pe t râmul inocen ei” (Inima mea e o pas re, pag. 79), asemeni unui evadat care- i caut libertatea dincolo de limitele universal acceptate: „Mon coeur est un oiseau /.../ celui-ci s’évadait toujour d’un tableau à l’autre, de l’agonie à l’extase. (Mon coeur est un oiseau, pag.79). a- i dezmin i aplecarea c tre pictur pe care poetul însu i o m rturise te, versurile sale sunt pline de jocul unui penel pe paleta plin de culori: nop i albe într-un dormitor ro u, inimi negre, gânduri albe cu fundi e roz, stor albastru ce duce spre infinitul albastru plin de flutura i alba tri, cire ele negre ale ochilor, palma gri, rochia corai. i

roz... mult roz! Fiori roz, fundi e roz, tendin e roz, foi e roz, lentile roz! O culoare a optimismului, care ne demonstreaz c autorul prefer s ia în considerare, ca i marea Edith Piaf, numai „La Vie en Rose”. Cu toate micile stâng cii prozodice, mici sc ri care nu atenteaz la mesajul poetic al versurilor, volumul de fa este o crea ie plin de prospe ime i culoare, care-i permite autorului s i sus in speran a de a deveni în timp un poet cu o puternic personalitate. Parafrazându-l pe domnul Sebastian Golomoz, se na te concluzia c dac „Amantul dragostei s-a n scut poet” (Amantul dragostei, pag. 54), atunci Le poéte reste tou-jours l’amant de l’amour. Pe drumul crea iei literare, bonne chance, monsieur Sebastian Golomoz, l’eternel rêveur!

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Petre GIGEA-GORUN

Am fost prieten cu V.G. Paleolog, un c[rturar de seam[ al Craiovei Motto: „Am f cut i eu pa i pe nisipul eternit ii.” (Constantin Brâncu i) Dup ce l-am cunoscut pe c rturarul i brâncu ologul V. G. Figur impun toare de patriarh, cu o barb alb venerabil , a dePaleolog, am devenit apropia i i s-a legat între noi o prietenie de venit repede o figur distins a Craiovei. Purta o basc fran uzeasc care îmi aduc aminte. Între noi, a intervenit i o coresponden destul pe cap, de-o anumit dimensiune, a a cum poart pictorii francezi de interesant , eu cred, fiind singura persoan din lume care am o din „Place de Tertre”, din apropierea renumitei biserici pariziene colec ie de peste 60 de scrisori ale sale, care mi-au fost adresate. Sacré Coeur. În peisajul diurn, V. G. Paleolog a devenit o persoan Aceste scrisori au constituit un prilej i un documentar impor- respectat i apreciat . Sub bra inea totdeauna o serviet , pu in tant, fapt pentru care am scris o carte pe care am intitulat-o „V. G. înc toare, în care avea un document original, o reproducere sau o Paleolog i Brâncu i - un dialog etern” (454 pagini). O parte din scrisoare. Mersul s u leg nat i încet f cea s -1 recuno ti, în vâltoascrisori sunt reproduse în aceast carte cu unele explica ii l mu- rea str zii, dintr-o mul ime de oameni. ritoare. De aceea, în rândurile care urmeaz , am sintetizat câteva Dar, cine este V.G. Paleolog, a a cum a r mas în con tiin a conaspecte din întâlnirile mele cu V. G. Paleolog, de care m leag amintiri temporanilor i a cititorilor s i anonimi?! ce nu pot fi uitate niciodat . Pot spune c , în ultimele dou decenii, Criticul de art , omul de cultur V.G. Paleolog, pe numele s u de întreaga sa via a fost d ruit numai pentru cunoa terea cât mai stare civil Vasile Georgescu, s-a n scut la 23 septembrie 1890, în bun a lui Brâncu i de c tre cet enii rii în primul rând, dar i de satul Teiu, comuna Cornu, jude ul Dolj. La vârsta de 7 ani este înscris tre al ii din afar . la coala „ Obedeanu ” din Craiova, unde face primele clase primare, Citind cartea „Tinere ea lui Brândup care î i continu studiile elemencu i”, autorul, V. G. Paleolog, învie lumea tare la coala „Sfin ii Voievozi” din Bumirific a copil riei lui Brâncu i, care nu cure ti. Urmeaz apoi cursurile Liceului este alta decât i a sa, cu propria lume, „Sf. Sava” din Bucure ti i ale Univercare este lumea Craiovei, dar i cu pa ii sit ii Sorbona din Paris, fiind bacalaureat adolescentului Brâncu i, marele sculptor în filosofie. de mai târziu. Este atras de literatur i art , de lecÎn timpul cât a stat la Paris, V.G. Paletura c ilor din diferite domenii, fapt ce olog a fost prieten cu Amedeo Modiglise reflect în crea ia proprie. ani, Guillaume Apolinnaire, Ezra Pound V.G. Paleolog debuteaz în presa bui alte personaje ilustre ale vremii, desigur cure tean , semnând mai ales în ziarele i cu Constantin Brâncu i, care îl primise „Viitorul”, „Vocea drept ii” i „Biruîn atelierul s u. in a”, unde public poezii, recenzii la Pe criticul de art V.G. Paleolog, unul i beletristice i de art ... Totodat , a dintre cei mai de seam brâncu iologi din scris mai multe articole critice, de atituar i din str in tate, l-am cunoscut cu dine, fiind remarcat de cititori, dar i de peste 45 de ani în urm . Era în anul 1965, presa vremii. când, fiind primar al ora ului Craiova, a Parisul, ora ul-lumin , visul multor apelat la sprijinul autorit ilor locale intelectuali români, 1-a fascinat i s-a înpentru a deveni cet ean al ora ului i dr gostit de el, fapt ce a f cut s tr iasc pentru a lucra aici în vederea asigur rii aici o lung perioad a vie ii sale, încaexisten ei sale i a familiei. Avea atunci drându-se în rândurile boemei pariziene. 73 de ani, iar eu vârsta mai pu in de juÎn discu iile purtate cu el, îmi m rV. G. Paleolog tate din anii s i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

turisea cu nostalgie de vremurile i oamenii pe care i-a cunoscut în capitala francez . În anul 1914, la vârsta de 25 de ani, a publicat, la Paris, „La Revue de la Roumanie Latine”, în care pleda pentru apropierea politic de Fran a. În acela i timp, atitudinea sa antidinastic , fa de monarhia din România, i-a adus multe neajunsuri, prin cartea „Sfâr itul României”, pe care a publicat-o în anul 1927. La Paris îl cunoa te pe marele sculptor Constantin Brâncu i, c ruia, o lung perioad de timp, i-a fost oaspete la atelierul s u din Impasse Ronsin nr. 11 din Montparnasse, unul din celebrele cartiere ale Parisului. Din câte re in, mi-a m rturisit c a stat în apropierea lui Brâncu i, fiindu-i confident un num r de 29 de ani... Cunoscându-1îndeaproape, atât în orele de crea ie, cât i al discu iilor zilnice ale împ irii împreun a prânzului sau a cinei, de cele mai multe ori neîndestul toare, figura luminoas a lui Constantin Brâncu i i s-a întip rit adânc în memorie. De cele mai multe ori, mâncarea lor era inspirat din buc ria româneasc , iar m liga f cut ca la „ mama acas ”, care mergea atât cu brânz , cât i cu alte mânc ruri, era deseori în meniul lor. Lucrarea lui V.G. Paleolog intitulat „Constantin Brâncu i”, pe care o public la Craiova în anul 1938, a fost, totodat , prima carte în lume dedicat sculptorului, aflat la Paris.

1. V. G. Paleolog se stabile te la Craiova Dar s revin la momentul când l-am cunoscut pe V.G. Paleolog, leg tura mea sufleteasc cu acesta cimentând, de-a lungul anilor, o sincer prietenie. Având peste 60 de scrisori din partea acestuia, pe care mi le-a adresat pe parcursul anilor, dar mai ales prietenia i considera ia pe care i-o port, m-am hot rât s scriu acest volum de memorii, acum, în anul de gra ie 2001, când se împlinesc 125 de ani de la na terea marelui nostru sculptor Constantin Brâncu i, o figur luminoas a sculpturii universale i 110 ani de la na terea lui V.G. Paleolog. Desigur, nu po i vorbi despre V.G. Paleolog, dac nu vorbe ti i despre Constantin Brâncu i. Eu voi face acest lucru în tangen i cu decen , întrucât nu sunt un cunosc tor autorizat în materie, ci numai un intelectual obi nuit cu cuno tin e limitate în art , ca i în descifrarea filosofiei operei brâncu iene. Ca unul care am fost în mai multe rânduri la Hobi a, satul de na tere al sculptorului, ca gazd temporar a participan ilor la primul „Colocviu interna ional Brâncu i”, în popasul lor la Craiova din anul 1966, când, ca primar al Craiovei, am sprijinit cum se cuvine

Petre Gigea, V. G. Paleolog i Leonard C. Mecker, ambasadorul SUA la Bucure ti (19 ianuarie 1973)

Anul VI, nr. 5(57)/2015

aceast manifestare, dar mai ales faptul c în cimitirul „Montparnasse” din Paris, am fost deseori la mormântul lui Constantin Brâncu i, m-am considerat dator s amintesc i eu câteva fapte i aspecte din activitatea i opera sa. În calitate de ambasador al României în Fran a, atât eu, cât i familia mea, ca i colegii mei de la ambasad , am mers deseori la mormântul s u pentru a-i aduce omagiul nostru modest i fr esc i pentru a depune flori proaspete, în obiceiul cre tinesc i str bun. De asemenea, pe mul i oaspe i veni i din ar i-am invitat i condus la locul s u de veci, precum tefan Andrei, fost ministru de externe al României, scriitorii C-tin oiu, Ion B ie u .a. Acela i lucru l-am f cut i întru cinstirea lui George Enescu, aflat în cimitirul parizian „Père Lachaise”. Este tiut c în anii ’60, despre persoana i opera lui Constantin Brâncu i se vorbea i se publica destul de pu in. Nu era la îndemâna marelui public de a fi cunoscut în adev rata sa genialitate. Acesta era un apanagiu doar al unui num r restrâns de admiratori. Cred c începând cu „momentul V.G. Paleolog” de la Craiova, din anul 1964, se public tot mai mult despre via a i activitatea lui Constantin Brâncu i. Este un moment important i sunt bucuros c a pornit din Oltenia, vatra natal a sculptorului. Între 21 iunie 1964 i 1august 1965, V.G. Paleolog a publicat în ziarul „Înainte” din Craiova 28 de articole despre Constantin Brâncu i. În „Dic ionarul Enciclopedic Român” (1962), Constantin Brâncu i era prezentat astfel:1 «Brâncu i Constantin (1876-1957), sculptor român. A studiat la Bucure ti, având ca profesor pe D. Paciurea, apoi la Paris, unde s-a stabilit din 1904. Din prima perioad de crea ie au r mas o serie de sculpturi realiste remarcabile („Pictorul N. D scu ”, „Capete de copil” .a.). În „Coloana f sfâr it” de la Târgu Jiu i în alte lucr ri a interpretat elemente decorative i simbolice, împrumutate din arta popular româneasc . Arta lui Brâncu i vorbe te de o des vâr it cunoa tere a me te ugului, o mare capacitate de apune în valoare calit ile diverselor motive specifice sculpturii. Brâncu i a evoluat tot mai mult spre o stilizare abstractizant , formalist („Pas rea m iastr ” - 1912; „Domni oara Pogany” - 1913; Reprezentat în Muzeul de Art al Republicii prin lucr rile: „Rug ciune”, „Cumin enia p mântului”, „Somnul”, „Domni oara Pogany”.) Lucr rile lui Brâncu i se afl i în Muzeul de Art din Craiova.»2 Cam atât despre Brâncu i! i totu i... Am crezut c francezii vor scrie mai mult despre el. Iat cum este prezentat în „Petit Larrousse en couleurs” (1986): «Brâncu i (Constantin), sculptor român al colii din Paris, scut la Hobi a, aproape de Pe ti ” ani (Oltenia) - (1876-1957), el a c utat o esen simbolic a formei „Pas rea în v zduh , precum i cu arhaic , magic tent „S rutul”, „Spiritul lui Budha”. Atelierul s u parizian este reconstituit lâng „Centrul George Pompidou ”.»3 Dar, din nou m-am îndep rtat de la data când l-am cunoscut pe V.G. Paleolog, care prin contribu ia sa, din anii ’60, a impulsionat cunoa terea de c tre sute de mii de cititori a celui ce este Constantin Brâncu i. Deci, în anul 1964, în biroul meu de primar al Craiovei, s-au prezentat Ion Giubelan, redactor ef al ziarului regional „Înainte”, înso it de V.G. Paleolog. Îi a teptam, pentru c se anun aser cu o zi înainte. Ne-am strâns mâinile cu c ldur prieteneasc . I-am invitat: - rog s lua i loc i s v sim i ca la dumneavoastr acas ... S-au a ezat lini ti i pe fotoliu, mul umindu-mi. eful de cabinet, Gomoiu, a adus cafele aburinde i suc r coritor de l mâie. Apoi, discu ia s-a înfiripat cu u urin . - Acum sunt la dispozi ia dumneavoastr . V ascult cu cea mai

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mare pl cere. A început, mai întâi, Ion Giubelan. mul umesc pentru primirea ce ne-a fost rezervat . Acest fapt face mai u oar rug mintea ce vrem s v-o adres m. ascult cu interes, l-am întrerupt eu. - Iat despre ce este vorba. Oaspetele nostru este profesorul V.G. Paleolog, un critic de art renumit, cunosc tor îndeaproape al vie ii i operei marelui nostru Constantin Brâncu i. Dânsul lucreaz ca profesor de limba francez la Liceul din comuna Cornu, liceu înfiin at, dup cum bine ti i, prin interven ia i sprijinul academicianului Ilie Murgulescu, originar din aceast localitate. i face con tiincios datoria la acest liceu, dar locuie te în satul Corlate, f când naveta zilnic. Deplasându-m acolo, am discutat pe larg situa ia sa i ne-am oprit cu discu iile la sculptorul Constantin Brâncu i. Pe acest subiect ne-am axat câteva ceasuri. Domnul profesor V.G. Paleolog, aici de fa , este unul din cei mai mari cunosc tori ai vie ii petrecute la Paris de sculptorul de geniu Constantin Brâncu i i a operei sale. A scris i a publicat îns prea pu in din câte cunoa te. De aceea, am convenit amândoi s vin la Craiova i, stabilindu-se aici, s publice cel pu in o dat pe s pt mân în ziarul nostru despre opera brâncu ian . Dup cum se tie, a început s publice în „Înainte” o serie de texte în anul 1964. Sunt sigur c va fi sprijinit s publice lucr rile sale i în revista „Ramuri”... Nu m opresc s nu exclam: - Excelent... Sunt bucuros c a i ajuns la aceast în elegere... Eu sunt întru totul de acord cu cele stabilite. Dar cu ce anume pot eu s v ajut, acum, la început? V.G. Paleolog, care t cuse pân atunci, ascultându-1 pe Ion Giubelan, prinde curaj i intervine: - Bun voin a domnului Giubelan, care este redactor ef al prestigiosului cotidian „Înainte”, m cople te. Domnul este insistent i hot rât. Eu sunt întru totul de acord s vin în Craiova i fiu colaboratorul ziarului pe care îl conduce, pentru care m simt onorat... Face o scurt pauz , apoi continu : - Dar ti i, domnule primar, eu sunt ca s racul Iov, cel biblic. Nu am decât ceea ce este pe mine. Aici, în Craiova, nu am nici car patul lui Iov, dar o locuin unde s stau. De aceea, ne-am gândit la dumneavoastr , care gospod ri i treburile în acest ora . Totodat , domnul Giubelan mi-a spus, printre altele, c dumnea-

V. G. Paleolog între Petre Gigea i Constantin B u explic “anomaliile” de la Gro erea

voastr iubi i oamenii de cultur i de art , iar, în plus, am aflat c scrie i versuri. O în elegere din partea dumneavoastr ar fi pentru mine valoroas . În alt ordine de idei, eu v asigur c , odat venit în Craiova, voi scrie tot ce tiu despre via a i opera sculptorului Constantin Brâncu i, pe care l-am cunoscut la Paris, înainte de primul r zboi mondial, la început de secol, c ruia i-am devenit un apropiat, un prieten i un îndr gostit de operele sale. Ve i vedea c nu v voi dezam gi. Primirea ce ne-a fost rezervat , m încurajeaz c m ve i ajuta... A vorbit cu pu in emo ie în glas i aproape pe ner suflate. Modul de a vorbi, modestia sa i situa ia în care se afla m-au impresionat pl cut. Eu mi-am format în activitate o conduit a comportamentului bazat pe în elegerea c to i cei ce m-au c utat i au ajuns s vorbeasc cu mine au fost mâna i de dorin a de a rezolva o problem personal sau de serviciu, dar i de încrederea c sunt autoritatea care ar putea, potrivit atribu iilor, s solu ioneze cererile adresate. De aceea, la aceast solicitare, am r spuns imediat: - vedem ce posibilit i sunt, la ora actual . Desigur, problema locuin elor în Craiova nu-i deloc u oar , dar nici de nerezolvat. L-am invitat atunci, în birou, pe Nicolae Bodescu, viceprimar, care avea în r spundere i coordonare gospod rirea ora ului i a locuin elor. Dup ce i-am prezentat oaspe ii i i-am explicat despre ce este vorba, i-am adresat rug mintea: - Acum s examin m ce putem face ca s -i asigur m o locuin domnului Paleolog. S -l facem, astfel, craiovean. Viceprimarul Bodescu, un om iubitor de art i istorie, m-a privit semnificativ: - Cred c ar fi o solu ie. În blocul de 150 de apartamente mai sunt unele posibilit i. Am în vedere acordarea, momentan, a unui apartament cu dou camere. Lui V.G. Paleolog i s-a luminat fa a; cu bucurie sincer , nedisimulat , intervine: - Dou camere sunt destul pentru mine i so ia mea, precum i pentru pu inul meu bagaj de la Corlate. Eu m-a fi mul umit i cu o garsonier . Dar a a, una din camere va fi biroul meu de lucru, unde voi putea scrie mai u or i în lini te. Din tot sufletul meu cre tinesc, mul umiri i recuno tin a mea f margini. i ca s intru în am nunte, V.G. Paleolog a scris pe loc o cerere pentru repartizarea unui apartament. Am privit cum scria cererea, cu mâna tremurând , fiind cuprins de emo ie... Sau poate mi s-a p rut numai... Pe aceast cerere, viceprimarul a întocmit un mic referat de necesitate, având în final formula oarecum „magic ”: „v propun aprobarea...”, iar eu, pe aceea i cerere, devenit document de studiu în arhiva Prim riei Craiova, am scris, cu bucurie: „Se aprob ”, semnând, spre satisfac ia celor doi oaspe i ai mei. I-am strâns mâna, felicitându-l, i ne-am îmbr at. Avea lacrimi de bucurie în ochi. O imagine pe care n-am s-o uit niciodat ... De atunci, cred, am pus bazele prieteniei noastre, iar în timpul care s-a scurs, pân la moartea sa, ne-am întâlnit de zeci i zeci de ori, primind zeci de scrisori în care îmi comunica fr mânt rile sale. Într-o s pt mân de la primirea locuin ei, V.G. Paleolog s-a mutat de la Corlate, unde tr ise în condi ii precare. Bucuria mea, ca i a cititorilor ziarului „Înainte”, a fost deosebit , întrucât în fiecare s pt mân , în ziarul de duminic , era rezervat un spa iu important dedicat vie ii i operei lui Constantin Brâncu i, în care articolele erau semnate de V.G. Paleolog. Timp de mai multi ani, cititorii din Oltenia, i nu numai ei, au luat cuno tin în detaliu despre marele sculptor de renume universal. Era prima mare ac iune publicistic din România, închinat lui

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Brâncu i, din acei ani. Este meritul lui Ion Giubelan, care 1-a adus pe V.G. Paleolog la Craiova. Pl tindu-i colaborarea la ziar, i-a creat acestuia posibilitatea de a- i asigura existen a. Aceste articole „brâncu iene” au stat la baza c ilor publicate ulterior. În situa iile în care nu m g sea la birou, pentru c venea de multe ori neanun at, îmi l sa scrisori, din care unele erau înso ite de documente sau fotografii legate de Constantin Brâncu i, atât din perioada activit ii sale din Craiova, cât i din Paris. A avut bun voin a s -mi ofere lucr ri ale sale tip rite, documente originale sau în copii, înso ite de amabile dedica ii, pe care le p strez, pios, în biblioteca atât de drag mie. Dar V.G. Paleolog a g sit u a deschis nu numai la ziarul „Înainte”. Scriitorii Ilie Purcaru, Ilarie Hinoveanu i Petre Dragu i-au deschis cu generozitate coloanele revistei „Ramuri”, înc de la primul num r din 1964, în care Constantin Brâncu i a fost tratat pe spa ii ample la rubrica „Colocvii”, de semn turi prestigioase, între care i cea a lui V.G. Paleolog. Ilarie Hinoveanu i-a r mas un prieten statornic i mai târziu, când, începând cu anul 1972, a devenit director al editurii „Scrisul Românesc”, sub teascurile c reia i-a fost publicat cartea sa fundamental , „Brâncu i = Brâncu i”, în excelente condi ii grafice. men iona c la fel s-a întâmplat i în cazul scriitorului I.D. Sârbu, venit din Petro ani i încadrat secretar literar al Teatrului Na ional din Craiova, care, sosind la prim rie, înso it de Alexandru Dinc , directorul teatrului, a primit imediat un apartament în acela i bloc, denumit „blocul cu 150 de apartamente”, aflat în vecin tatea Teatrului Na ional, în plin centrul ora ului. În acest bloc au mai locuit scriitorii Alexandru Piru, renumit critic literar, profesor universitar, decan al Facult ii de Filologie din Craiova i redactor ef al revistei „Ramuri”, Marin Sorescu, redactor ef al revistei „Ramuri”, director al Editurii „Scrisul Românesc” i secretar al Asocia iei Scriitorilor din Craiova, i Petre Dragu, care a îndeplinit func iile de redactor la revista „Ramuri” i de secretar literar al Teatrului Na ional craiovean. Cred c s-ar cuveni, a a cum de altfel am discutat împreun cu scriitorul Ilarie Hinoveanu i profesorii Tudor Nedelcea i Nicolae A Andrei, ca pe frontispiciul acestui imobil s fie amplasate, în continuare, pl ci memoriale închinate locatarilor de seam , al turi de cele

rturii geologice i “închipuiri”, comentate de V. G. Paleolog pentru Petre Gigea i Constantin B

Anul VI, nr. 5(57)/2015

deja amplasate pentru V.G. Paleolog i I.D. Sârbu. Este posibil ca aceast propunere s fie realizat prin intermediul Funda iei „Scrisul Românesc”, unde profesorul Tudor Nedelcea este pre edinte executiv, iar Nicolae Andrei, Ionel Cet eanu, Ilarie Hinoveanu i subsemnatul, îndeplinim func ia de vicepre edin i. În timp ce în spa iul verde al blocului respectiv ar putea fi amplasate busturile acestora, devenind, astfel, un loc de pelerinaj pentru vizitatorii iubitori de cultur i de frumos, lucru pe deplin realizabil. Acum, am în fa un dosar voluminos, pe care am scris simplu V.G. Paleolog, dosar care face parte din arhiva mea personal . Aici se sesc scrisorile sale ce mi-au fost adresate (cea mai mare parte), altele fiind în arhiva Prim riei Craiova i a Prefecturii Dolj, precum i o serie de documente i publica ii legate de Constantin Brâncu i i de zbuciumul criticului de art Paleolog de a scoate la iveal aderuri. Astfel, în dosar am scrisori i documente legate de operele lui Brâncu i, existente în Muzeul de Art din Craiova, un studiu privind „Foraminiferele unicelulare” i „macroprotozoare ” descoperite la Blahni a, Gresarea, Valea Dracului, Coste ti, ca i în alte locuri, altele despre noua sculptur american inspirat din Brâncu i, despre reconstituirea atelierului brâncu ian din Impasse Ronsin din Paris, prin aducerea la Craiova a lemnelor ce au constituit atelierul, despre oameni de art i artizanat din Craiova, ne tiute i de dezgropat. De asemenea, un document referitor la „Cap de tân fat ” ( ncu a), în proprietatea doamnei Fulvia Râmniceanu, o sesizare privind bustul lui Gheorghe Chi u (realizat în 1898), aflat într-un depozit, o relatare despre macheta monumentului „Unirii” de D. Paciurea, un document i o fotografie reprezentând fosta cârcium -birt din fa a sta iei C.F.R. Craiova (acum demolat ), în care a activat ca bodegar Constantin Brâncu i, între anii 1888-1890. V.G. Paleolog era preocupat de înfiin area „Casei memoriale Constantin Brâncu i” în Craiova, sarcin de care era „onorat” i în acest scop, am primit mai multe scrisori i referate, din care eu am în colec ie 12, scrise în perioada 1969-1971. Acestea se refer , sub scrisul i semn tura sa, la mai multe imobile vizate în acest scop, piesele ce ar putea fi expuse, la fotografiile cu îmbuc turile de col ale casei natale a lui Constantin Brâncu i, f cute de mâinile tat lui s u, Nicolae Radu, prin anul 1870, înfiin area unei fototeci i a unei biblioteci, la modul cum au fost descoperite de V.G. Paleolog i C.S. Nicol escu-Plop or lucr rile brâncu iene „Vitelius” i „Ecor eul”, precum i la înfiin area unei fonoteci Constantin Brâncu i i la realizarea unor filme documentare. Într-o scrisoare, V.G. Paleolog îmi propune realizarea unei machete a ultimei lucr ri a sculptorului, „Piatr de hotar”, precum i a dou mari panouri devenite „machete fotomontaj”, pe unul s fie trecute „Ecouri de pres din S.U.A. în epoca procesului dus de Brâncu i (1926-1928) pentru ap rarea crezului s u de art ”, iar pe cel lalt „textele de prestigiu din publica iile str ine i române care osaneaz opera lui Brâncu i, f când împreun cu cel lalt panou, ca o dubl streaj în Sala Brâncu i a Memorialului”, dup cum se exprim V.G. Paleolog. Alte scrisori trateaz teme precum: „Constantin Brâncu i i Ezra Pound” (un text inedit), „Am fost prietenul lui Alexandru Macedonski, discipolul s u”, propunerea de înfiin are a unui „Parc memorial Brâncu i” (venit din partea profesorului universitar Nicolae uster), expozi ia omagial „Constantin Brâncu i”, organizat cu prilejul centenarului na terii artistului (22 aprilie 1976) la muzeul din str. tirbei Vod nr. 1 din Bucure ti. Într-o scrisoare, m invit s vizionez filmul „audio-color”, editat i în versiune româneasc de Universitatea „Massachusetts” din S.U.A. care include „Coloana f sfâr it”, o crea ie în o el sm uit în ro u de 23 de metri în ime, în at ini ial în New York (79 Street

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Fifth Avenue City) în greutate de 25 de tone, realizat de sculptorul Tal Streeten, sculptor minimalist i transferat pe „cea mai semea colin montan din statul Connecticut”, drept omagiu adus înainta ului s u, Brâncu i. Filmul mi-a produs o impresie deosebit . La insisten a sa am asistat, în Muzeul de Art din Craiova, la expunerea „Amintirile unui discipol al sculptorului Constantin Brâncu i”, cut de profesorul Constantin Antonovici (S.U.A.), fost elev al marelui sculptor (23 decembrie 1971). Mi-a trimis un documentar cu „Trei referin e iconografe inedite”, o fotografie din anul 1901 cu 13 elevi ai clasei de sculpturi „Belle Arte din Bucure ti”, un articol despre Pius Servien i opera sa, lucr rile „Din genetica inspira iei lui Constantin Brâncu i i pa ii ei de azi în lume”, „Despre procesul lui Brâncu i din 1926-1928 cu vama american ” i „Alexandru Macedonski i futuri tii”. Alte 32 de scrisori se refer la Colocviul Interna ional Brâncu i i la preg tirea Craiovei pentru primirea participan ilor la valorificarea unor opere de art , la probleme personale, la o neîn elegere cu Petru Com nescu .a. Desigur, în continuare, voi prezenta textul lor integral sau par ial, pentru a în elege fr mânt rile lui V.G. Paleolog, de a valorifica cât mai bine opera brâncu ian , dar i de înfiin are a unor institu ii consacrate marelui sculptor Brâncu i, i, bineîn eles, încrederea ce mi-a ar tato, în sprijinul concret pe care îl dorea de la mine.

2. Vestigiile atelierului lui Brâncu i din Paris aduse la Craiova V.G. Paleolog a fost i a r mas un neobosit cercet tor al operei brâncu iene. El considera c este de datoria sa sacr s fac tot ce este posibil ca marele nostru sculptor Constantin Brâncu i s fie cunoscut i studiat, pentru a r mâne în con tiin a genera iilor actuale i viitoare. Era în permanent leg tur cu Parisul, având acolo un fiu, Dyspré Paleolog, cet ean francez, stabilit cu familia sa pe Coasta Normandiei. Eu l-am cunoscut pe Dyspré Paleolog în anul 1965, la Craiova, i m-am întâlnit cu el, de mai multe ori, la Paris, unde avea în administrare o agen ie de voiaj, prin care organiza excursii interne i externe, în mai multe ri, printre care i România. Era un b rbat înalt i suplu, politicos i manierat, un interlocutor agreabil i pl cut. Colaborarea mea cu V.G. Paleolog a fost permanent , v zândune aproape s pt mânal, în perioada 1964-1977, când eu îndeplineam func iile de primar al Craiovei i apoi, de prim vicepre edinte al Consiliului Popular al jude ului Dolj. La mine a g sit întotdeauna în-

Ascultându-l pe “sf tosul” V. G. Paleolog

elegere, u a i inima deschise. Îmi era simpatic, îi admiram str dania i insisten a, fapt ce a f cut s devenim prieteni. În unele cazuri, am purtat discu ii în trei, fiind prezent i savantul C.S. Nicol escu Plop or, un om deosebit i admirabil în comportamentul s u de cet ean i conduc tor al unei institu ii tiin ifice, respectiv Centrul de Cercet ri din Craiova al Academiei Române. În anul 1970, V.G. Paleolog m-a rugat s intervin la forurile centrale pentru a ob ine o aprobare necesar deplas rii sale în Fran a. Din câte mi-a spus, era fr mântat c zona în care se afla atelierul de bârne al lui Constantin Brâncu i urma s se sistematizeze, în conformitate cu planul de urbanizare al Parisului. Fiul s u îi comunicase c atelierul va fi demolat, iar bârnele rezultate vor fi valorificate c tre cei interesa i. Venise la mine, dup mai multe nop i de nesomn, cu propunerea de a ac iona pentru a intra în posesia acestor „bârne” atât de scumpe lui Brâncu i, dar i lui V.G. Paleolog, înc intacte în Impasse Ronsin 11, din Paris. S-a a ezat, tulburat, pe scaun, spunându-mi: - Se d râm atelierul marelui nostru Brâncu i din Paris. Acest atelier a fost ca un templu pentru sculptor. Eu m simt vinovat de aceast situa ie, de i sunt neputincios, pentru a împiedica acest lucru. i nimeni nu face nimic! - Dar, nu avem legatari testamentari la Paris? l-am întrebat eu. - i, cine? So ii Nathalie Dumitresco i Alexandre Istrate sunt legatari testamentari i beneficiari ai averii r mase de la Brâncu i. Crede i c îi intereseaz pe ei ce se întâmpl cu atelierul? Nu cred fac vreun efort în acest sens. Eu îns , m-am gândit la o solu ie. - Ia, s-auzim, l-am încurajat eu... - Ar fi bine s m deplasez la Paris i s v d despre ce este vorba. Cu aceast ocazie, m voi interesa dac atunci când se va demola, putem s cump m noi, cei de la Craiova, respectiv Consiliul Popular, bârnele rezultate. i cum i dumneavoastr a i avut bun voin a de a sprijini înfiin area la Craiova a „Informaticii Brâncu i”, cu bârnele rezultate vom reconstitui atelierul, a a cum a fost la Paris. Ei, ce spune i, m ajuta i? V angaja i în aceast ac iune? - Desigur... Ideea e foarte bun . Hai s vedem împreun ce putem face, am zis eu. - tiam eu c bat la o u deschis , a considerat necesar s adauge Paleolog, mai pu in tulburat decât fusese la intrarea în biroul meu. Pentru c solu ionarea problemei depindea i de organele centrale, am redactat împreun o scrisoare c tre Comitetul de Stat pentru Cultur i Art , pe care am semnat-o, înmânându-i-o, pentru c s-a oferit s-o duc personal la Bucure ti. În scrisoare am men ionat rug mintea Consiliului Popular al jude ului Dolj de a aproba i sprijini deplasarea lui V.G. Paleolog în Fran a, pentru a recupera anumite vestigii brâncu iene i pentru cercetarea arhivei personale a lui Pius Servien. Era la sfâr itul lunii septembrie 1970... Prin insisten a sa, V.G. Paleolog a ob inut recomandarea necesar deplas rii în Fran a. Recomandarea avea urm torul con inut: „Comitetul de Stat pentru Cultur i Art Cabinetul vicepre edintelui Nr 3412 Bucure ti, 5 oct. 1970 RECOMANDARE Se recomand ca tov. PALEOLOGU VASILE, domiciliat în Craiova, str. A.I. Cuza, nr. 9, s se deplaseze în Fran a, pentru documentare cultural-artistic (vestigii brâncu iene de recuperat de la rela iile sale personale i cercetarea personal a arhivei particulare a lui Pius Servien). Deplasarea se face pe cont personal, urmând s ob in prin

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ONT suma de 70 dolari SUA în limita locurilor ce ne-au fost repartizate de c tre C.M.C.S. în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Vicepre edinte (sc) Dinu Vasile”4 S-au întocmit documentele necesare deplas rii, V.G. Paleolog ob inând un pa aport nou, în plus primind i o not a Ministrului Afacerilor Externe, prin George Macovescu, c tre Ambasada Român din Paris, pentru a fi sprijinit în ac iunile sale. Înainte de a p si Craiova, Consiliul Popular Jude ean i-a dat o mie de franci francezi pentru cheltuielile sale de deplasare, V.G. Paleolog plecând satisf cut. La înapoierea sa de la Paris am avut o interesant discu ie în leg tur cu cele constatate acolo. Ob inuse o serie de informa ii i documente privindu-1pe Pius Servien (1903-1959), poet, compozitor i om de tiin român, stabilit în Fran a. Mi-a amintit c Pius Servien s-a n scut la Craiova, c era fiul lui Nicolae Coculescu, matematician, astronom i fondator al acestei tiin e în ara noastr . N-a uitat, de asemenea, s -mi spun c ambii rin i ai lui Pius Servien erau craioveni, iar autorit ile de stat i culturale ar trebui s fac mai mult pentru cunoa terea vie ii i activit ii sale. În leg tur cu atelierul de bârne al lui Constantin Brâncu i, mia spus c va mai dura un an sau doi pân când va fi demolat în vederea sistematiz rii cartierului respectiv. Mi-a sugerat c nu ar fi lipsit de interes dac autorit ile locale ar interveni la Ministerul Afacerilor Externe s sprijine aceast ac iune, informându-ne cu exactitate data când se va demola atelierul respectiv. Totodat , s fie aten ionat Ambasada Român din Paris s conlucreze cu fiul s u, Dyspré Paleolog, care locuie te la Paris, pentru a rezolva în cele mai bune condiiuni aceast problem . Alte obiecte personale ale lui Brâncu i nu puteau fi aduse la Craiova, întrucât aceasta depindea de Alexandru Istrate i Nathalie Dumitresco, care erau legatarii testamentari ai marelui sculptor român.

V. G. Paleolog

În anul 1988, îndeplineam func ia de Ambasador al României la Paris i la UNESCO. Am participat la o expozi ie deschis de pictorul român Sorin Ilfoveanu, cu pictura sa specific , inconfundabil . Sunt bucuros c publicul francez poate admira pictura româneasc . De asemenea, am fost invitat la expozi ia de pictur apar inând pictorilor francezi de origine român Natalia Dumitresco, cu tablouri create în perioada 1950-1987, i Alexandre Istrati, cu tablouri realizate în perioada 1954-1987. Expozi ie bogat , a beneficiat de s li largi, în „Musee de Arts Decoratifs” din strada Rivoli nr 107. Eu i so ia mea ne-am între inut pe larg cu cei doi arti ti. Le-am adresat invita ia de a organiza aceast expozi ie i la Bucure ti. Au acceptat, urmând s stabilim ulterior detaliile. Din nou am redactat împreun un text, care a devenit o scrisoare, pe care am înaintat-o c tre M.A.E., ministrului adjunct George Macovescu. În ea am men ionat preocuparea autorit ilor jude ene i municipale de a face tot ce este posibil pentru cinstirea memoriei lui Constantin Brâncu i. În afar de m surile luate pentru conservarea casei p rinte ti de la Hobi a, amplasarea unor pl ci memoriale, comunic ri tiin ifice i simpozioane periodice, crearea „Informaticii Brâncu i” etc, am socotit necesar s reconstituim, la Craiova, atelierul de la Paris, supus demol rii. În acest scop, am rugat conducerea Ministerului Afacerilor Externe, ca prin intermediul Ambasadei Române din Paris s sprijine rezolvarea acestei probleme. Totodat , am dat coordonatele necesare referitoare la Dyspré Paleolog, pentru a fi sprijinit în caz de nevoie. Am b tut adresa la ma in , am semnat-o i dup ce a fost tampilat , V.G. Paleolog a insistat s fie trimis cu prima po . P rea satisf cut. i exprima bucuria, prin destinderea mu chilor obrajilor i prin lic rirea ochilor s i limpezi i vioi. Era început de an 1971. Am a teptat s vedem cum evolueaz lucrurile la Paris, pentru a interveni la timp. Întâlnirile i discu iile mele cu V.G. Paleolog erau tot mai dese i pasionante, fapt care îmi f cea pl cere. Prezen a sa de patriarh îmi însenina privirea i atmosfera din biroul în care trebuia s rezolv problemele administra iei jude ului Dolj. La începutul anului 1972, neg sindu-m la birou, mi-a l sat o scrisoare, adresându-mi-se cu formula „Multpre uite p.v. Pre edinte P. Gigea”, cu urm torul text: „Considerând c directivele în privin a definitiv rii înainte de 1 mai 1972 a memorialului C. Brâncu i sunt de procur preliminar , v rog s binevoi i a-mi acorda o scurt întrevedere - câteva minute - împreun cu adjunctul (sau adjunc ii) dumneavoastr ale birourilor «Cultur », în vederea ini ierii muncilor preg titoare, pe care eu nu le pot executa f o prealabil aprobare i care, pentru perfectare, pot necesita 2 ori 3 luni de sârguin . În a teptarea emiterii lor, v rog a m considera devotatul necondi ionat. V.G. Paleolog 6 ian. 1972”5 dori s subliniez c toate m surile stabilite în solu ionarea unor probleme culturale le-am rezolvat cu profesorul Florea Firan, care îndeplinea func ia de pre edinte al Comitetului Jude ean pentru Cultur i Art , i cu colaboratorii s i. La unele din întâlnirile cu V.G. Paleolog a fost prezent i adjunctul s u, prof. Radu Popovici. La Paris, lucr rile de sistematizare au început s înainteze, iar demolarea atelierului lui Constantin Brâncu i din Impasse Ronsin nr. 11 era iminent . V.G. Paleolog era ner bd tor. M-a rugat s in leg tura cu ministrul Afacerilor Externe, telefonând cât mai des posibil. A a se face c în ziua de 12 mai 1972 am primit urm toarea not telefonic : „Ministerul Afacerilor Externe

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cabinetul ministrului Corneliu M nescu tre: Comitetul Executiv al Consiliului Popular al jude ului Dolj Pentru primvicepre edintele Petre Gigea Privitor la vestigiile atelierului lui Brâncu i din Paris, aflate într-o cl dire ce urmeaz a fi demolat , împreun cu alte cl diri din cartierul respectiv, ca urmare a hot rârii luate de municipalitatea parizian . Întrucât aceste materiale au fost solicitate de statul român, în urma discu iilor avute de M.A.E. cu municipalitatea ora ului Paris - acestea pot fi ob inute: c/v lor fiind stabilit la 1000 franci francezi. Pentru aducerea acestor materiale în ar costul unui camion este de 6000 franci francezi, iar pe C.F.R. 4000 franci francezi. Pentru rezolvarea mai convenabil a problemei de transport, se ia leg tura cu serviciul «T.I.R.» din cadrul M.T.T.C sau cu întreprinderea «Romtrans» Bucure ti pentru stabilirea mijlocului de transport ce urmeaz a merge la Paris s ridice materialele respective. Întrucât aceast problem este foarte urgent , se va comunica la cabinetul tov. Ministru Corneliu M nescu sau la tov. Macovescu modalitatea rezolv rii pentru a se putea comunica apoi la Paris de c tre M.A.E., altfel municipalitatea ora ului Paris este nevoit a recurge la valorificarea lor pe plan local (termen 12 mai a.c). Transmite, Matei, consilier”6

Pe nota telefonic am pus urm toarea rezolu ie: „Prof. Florea Firan - Solu ionarea - S întocmim formele necesare pentru deplasarea la Paris a lui V.G. Paleolog pentru preluarea vestigiilor. P. Gigea - 12/05/1972”. Urmare acestei comunic ri, s-au f cut demersurile necesare pentru ca V.G. Paleolog s plece imediat la Paris. În acest scop, în afar de vizele consulare ob inute, i-am dat i o împuternicire scris din partea Consiliului Popular al jude ului Dolj, cât i suma de 8000 franci francezi, pentru plata bârnelor, a cheltuielilor de transport, diurna i cazarea necesar . În ziua de 21 mai 1972, V.G. Paleolog, cu o curs aerian TAROM, a ajuns la Paris. Timp de o lun de zile, a rezolvat o serie de probleme legate de îmbog irea „Memorialului Brâncu i”, având ajutorul atât al Ambasadei Române la Paris, cât i al fiului s u, Dyspré. La solicitarea lui V.G. Paleolog, Ambasada Român din Paris i-a emis un document la 21 iunie 1972, înmânându-i-1 i pe care l-am primit eu, având urm torul con inut: „Ambasade de la République Paris, le 21 iunie 1972 Socialiste de Roumanie nr. 429 En France 5. Rue de l’Exposition Paris-VII-e Tel. 705 49-54 Prin prezenta atest m c sejurul profesorului Vasile Paleolog la Paris, în perioada 21 mai - 22 iunie 1972, a fost strict determinat de problemele consacrate îmbog irii Memorialului Brâncu i cu noi materiale, documente i m rturii. Profesorul Vasile Paleolog a desf urat o activitate excep ional pentru recuperarea bârnelor de la fostul atelier al lui Brâncu i, cercetarea arhivei brâncu iene de la Muzeul Na ional de Art Modern (depistarea unor fotografii inedite), filmarea de imagini pentru televiziunea român (dup un scenariu original). Apreciind reu ita deplin a misiunii profesorului Vasile Paleolog, adres m mul umirile noastre organelor locale ale Municipiului Craiova pentru sprijinul acordat în ac iunea de perpetuare a memoriei lui Constantin Brâncu i. SEC IA CULTURAL , Gh. Junescu ”7

3. Dup vizita la Paris, reconstituirea atelierului lui Constantin Brâncu i La sosirea sa în Craiova, prima grij a lui V.G. Paleolog a fost s mi fac o vizit , pentru a-mi spune ce s-a petrecut la Paris.L-am primit cu bucurie i pl cere, al turi de mine fiind Florea Firan, pre edintele Comitetului jude ean Dolj pentru Cultur i Art . A intrat în biroul meu, vesel, abordând un aer de mul umire sufleteasc . Ne-am îmbr at prietene te. - Cum a fost la Paris? l-am întrebat dup ce s-a a ezat pe fotoliu. - Cu voia Domnului, bine, mi-a r spuns Paleolog, zâmbind. În fa a unei cafele i a unui pahar de wiskhy, pentru ca s cinstim momentul, a început s povesteasc cum s-au petrecut lucrurile. V.G. Paleolog s-a în eles cu firma care se ocupa cu demolarea construc iilor, s -1 lase s fotografieze, s filmeze i s numeroteze fiecare bârn în parte, pentru a se face reconstituirea atelierului cu exactitate. Inginerul care conducea lucr rile era un francez simpatic i comunicativ. L-a întrebat totu i, fiind nedumerit: - Domnule Paleolog, pentru ce ine i dumneavoastr atât de mult la aceste bârne?! Au i o semnifica ie aparte?! Pentru mine

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sunt doar simple lemne... V.G. Paleolog ne-a m rturisit c i-a f cut o lung expunere în leg tur cu sculptorul Constantin Brâncu i - despre care inginerul francez nu tia prea multe - cu faptul c aici s-au realizat opere de art de o valoare inestimabil i c marele sculptor român i-a fost i prieten, petrecând împreun aproape trei decenii. De aceea aceste lucruri sunt „sfinte” pentru el. I-a pl tit suma de 1000 de franci, echivalentul unor lemne vechi ce erau, francezul f când un gest de curtoazie, invitându-1 s ia împreun dejunul la un restaurant din apropiere. i - m rturise te V.G. Paleolog - în timpul mesei, l-am f cut s se apropie de Brâncu i i opera sa, iar masa pe care am luat-o împreun l-a costat 2000 de franci. A a c „ce-a luat pe mere a dat pe pere”. Bârnele, numerotate cu grij pe o schi am nun it însemnat , au ajuns cu camionul, în condi ii bune, bine, la Craiova. Au fost depozitate, cu aten ie, în curtea Muzeului de Art . V.G. Paleolog ne-a mai spus c , la Paris, a beneficiat de sprijinul ata atului cultural al Ambasadei, Gheorghe Junescu, i, bineîn eles, al fiului s u, Dyspré. I-am mul umit pentru efortul depus i pentru aceast realizare de excep ie. Credeam c , de acum, lucrurile sunt simple. Aveam, aici, la Craiova, deci la noi acas , bârnele ce au constituit scheletul atelierului lui Constantin Brâncu i, fiu al Olteniei, sculptor de geniu. Dar, de abia, de-acum, au început dificult ile. Mai întâi, dup schi ele întocmite la Paris, reprezentând atelierul sculptorului, înainte de a fi demolat, cu ajutorul unor speciali ti de la Institutul de Proiect ri jude ean, sa întocmit un proiect al atelierului care urma s fie reconstituit. V.G. Paleolog a insistat ca, din lemn ria adus de la Paris, atelierul s fie reconstituit sub forma unei „lame” cu o fa ad interioar i una exterioar . Stâlpii i celelalte bârne au fost a ezate în aceea i ordine în care s-au aflat în atelierul parizian, pentru respectarea întru totul a vericidit ii. Pentru edificarea tuturor factorilor, dar i a lui V.G. Paleolog, s-au realizat aceste lame sub forma unor machete, aproape în rime natural . Pe baza acestora, urma s fie construit, în m rime natural , atelirul propriu-zis. Aceasta în leg tur cu construc ia. Dar, în ceea ce prive te amplasamentul, discu iile, sugestiile i aprecierile au fost mult mai disputate decât s-ar fi cuvenit. Astfel, s-au avut în vedere mai multe variante: curtea Muzeului de Art din Craiova, „Liceul Industrial” din Craiova, unde Brâncu i a fost elev, un spa iu verde situat în raza central a Craiovei, în Parcul Romanescu .a. Pân la urm a r mas stabilit ca acest atelier s fie reconstituit în curtea Liceului Industrial (situat pe strada Constantin Brâncu i), unde marele sculptor a fost elev. Dar, pentru aceasta, au urmat alte necazuri i neîn elegeri. Amplasamentul unei astfel de lucr ri, cu caracter cultural, trebuia s aib aprobarea Comitetului pentru Cultur i Art . Lucr rile au început s treneze. Au ap rut oteli”, dar i p reri publicate în pres , în care se punea la îndoial autenticitatea bârnelor respective, fiind suspiciuni c V.G. Paleolog ar fi luat ni te lemne din „gr mad ”, de acolo de unde au fost aruncate de c tre firma de construc ii care demolase mai multe imobile din Impasse Ronsin, unde se afla i atelierul lui Brâncu i. Aceste injurii pe care le primea V.G. Paleolog erau ca ni te lovituri de cu it pe la spate. Unii dintre factorii culturali sau pur i simplu unii neaveni i erau „gelo i” pe faptul c V.G. Paleolog lucra de unul singur, asumându- i, astfel, meritele, dar i pentru c el g sea în elegere deplin la autorit ile jude ene i ale municipiului. În ceea ce prive te, aprobam întru totul ac iunile i ini iativele sale, i continuam s -i acord încredere, dându-i sprijinul necesar. Pân la urm , rupându-se nodul gordian, s-a stabilit ca amplasamentul atelierului s fie la Liceul Industrial craiovean. În acest scop,

Anul VI, nr. 5(57)/2015

într-o zi de duminic , înso indu-1 pe Florea Firan, ne-am deplasat la acest liceu. Aici, am g sit toat în elegerea i solicitudinea din partea inginerului Tudor V. Gheorghe, directorul liceului, care s-a oferit s realizeze reconstituirea atelierului cu for e proprii, pe cheltuiala colii respective. Într-o discu ie amiabil , am examinat la fa a locului amplasamentul i modul de a ezare, potrivit machetelor întocmite. Aveam la noi dou fotografii ale acestora, pa care le p strez, acum, în arhiva mea personal . Aceste fotografii îmi fuseser trimise de V.G. Paleolog, cu câteva rânduri, cu scrisul s u inimitabil, astfel: „Dou fotografii: fa ada interioar i aceea exterioar a atelierului sculptorului Constantin Brâncu i, în Ronsin Paris, arhitectonic reconstituite prin autentica lemn rie într-un MemorialLam , consacrat aducerii aminte a celui care în Craiova «m-am scut a doua oar » (vezi Declara ia subscris a lui C. Brâncu i în edin a Procesului s u din 1926-1928, dus de el în S.U.A.)”8 Cu trei ani în urm , finalizându-se i solu ia pentru realizarea în strada Romul din Craiova a „Casei memoriale C. Brâncu i i Ion uculescu ”, a reac ionat cu polite e, dar i cu fermitate, întocmind o not pe care a pus semn tura sa caracterisc . Nota avea urm torul text: „NOTA privind lucr rile exterioare pentru o recondi ionare adecvat scopului Casei Memoriale C. Brâncu i i Ion uculescu Conceptul ini ial arhitectonic al fa adei imobilului destinat a deveni «Casa Memorial » este v dit, subordonat colonadei. Aceasta impune aspectul de modest monumentalitate imobilului Ulterior, prin 1930-1935, pentru motive domestice intrarea în acest imobil oare icum impozant în propor iile ei a fost în bu it printr-un geamlâc ad ugat pentru protec ie împotriva frigului, de factur aproape sordid i total inestetic , r pind gravul i sobrietatea fa adei colonat , toc ria i giurgiuvelele acestui geamlâc încadrate pe mijlocul vertical al coloanelor, r pindu-i frumuse ea dintâia a imobilului pentru care s-a ales un destin deosebit... Credem c men inerea acestui geamlâc e d un toare scopului urm rit i total neadecvat destina iei acestui imobil, respectuos semnându-v cele ce preced. V.G. Paleolog”9 În sfâr it, „Memorialul-Lam ”, cu bârne originale, reprezentând replica fa adei atelierului lui Brâncu i din Impasse Ronsin, era realizat, de i p rerile erau împ ite. Pot spune c o majoritate (covâr itoare) de oameni era satisf cut de realizarea acestui atelier, ca urmare a str daniei lui V.G. Paleolog în primul rând, cel care a venit cu ideea, cu ini iativa i cu ducerea la împlinire. Scriitorul George Macovescu, care îndeplinea func ia i de pre edinte al Uniunii Scriitorilor din România, a socotit necesar s -i adreseze o scrisoare de recunoa tere, dar i de lini tire, fa de unele aciuni potrivnice. Iat textul: „Bucure ti, 1 martie 1974 Stimate tovar e Paleolog, Iat c sose te i scrisoarea tovar ului ambasador Flitan. Este înc o dovad a str daniei dumneavoastr pentru ca Brâncu i se instaleze definitiv i complet în con tiin a cultural a poporului nostru. Cât prive te calomniile, v-a aminti dou versuri dintr-o scurt poezie a lui Goethe: «Denn was von mir ein Esel schripcht, Das acht ich nicht.»10 Cu salut ri prietene ti, George Macovescu”11 Scrisoarea mi-a fost pus la dispozi ie de c tre Tudor Nedelcea,

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înaintea primirii acestor rânduri, asigurând astfel întreaga cunoa valoros critic eminescian. tere a efortului i pasiunii dumneavoastre exemplare pentru red La rândul s u, ambasadorul român la Paris, Constantin Flitan, ruirea celui care, pornind de pe potecile Hobi ei, a deschis drum diplomat i jurist de seam , în acela i scop ca i scriitorul George larg artei moderne, v rog s primi i, mult stimate tovar e V.G. Macovescu, i-a trimis o scrisoare, pe care o reproduc integral, pentru Paleolog, expresia deplinei mele admira ii pentru opera pe care o istorie: întreprinde i. „AMBASSADEUR DE LA REPUBLIQUE SOCIALISTE DE C. Flitan”12 ROUMANIE EN FRANCE Aceasta este povestea adev rat a aducerii, la Craiova, a vestiParis, 29 ianuarie 1974 giilor vestitului atelier din Paris al sculptorului de geniu Constantin Mult stimate tovar e V.G. Paleolog, Brâncu i, schi at din unghiul în care eu am fost participant la eveÎnceputul noului an m surprinde, cum nu m-a fi a teptat, cu nimente. persisten a unor ve ti nepl cute privind o polemic nefolositoare Spre satisfac ia mea, în cursul lunii iulie 2001, deplasându-m la nim nui, ci, dimpotriv , deservind cauzei marelui artist i român coala din Craiova în care a înv at Constantin Brâncu i, ast zi Colecare a fost Constantin Brâncu i, tocmai acum, când ne preg tim giul Tehnic de arte i meserii „ Constantin Brâncu i”, bârnele care -i pr znuim cum se cuvine centenarul. au apar inut atelierului s u din Impasse Ronsin nr. 11 din Paris erau Sunt surprins pentru c unor eviden e li se contrapun aprecieri strate cu grij , marcate cu o inscrip ie care aminte te provenien a subiective, nefondate pe stricta cunoa tere a adev rului. lor, ilustrând responsabilitatea conducerilor acestui colegiu, începând Astfel, afirma ia c , dup reconstituirea în anul 1964 a ate- cu fostul director Tudor V. Gheorghe i pân la directorul actual Flolierului brâncu ian la Muzeul Na ional de Art Modern , nu s-ar rian Armeanu, iubitor de frumos, care m-a primit cu deosebit interes, mai putea vorbi de existen a, nici m car par ial , a înc perilor exprimându- i dorin a de a participa al turi de to i cei ce vor pune atelierului original, mi se pare eronat : orice vizitator al muzeului um rul la restaurarea atelierului. respectiv poate constata c , dac obiectele de art , uneltele i alte obiecte personale ale lui Brâncu i i-au g sit locul în re- 4. Pe Aleea Marilor Personalit i din Craiova, constituirea mai mult sau mai pu in exact , pentru construirea structurii propriu-zise a înc perilor s-au folosit, cu mici excep ii, statuia în bronz a lui V.G. Paleolog materiale care nu provin de la atelier. În anul 2005, la propunerea Funda iei „Scrisul Românesc”, Pornind tocmai de la acest fapt, la indica ia transmis persus inut de mine în cadrul Comisiei de Cultur a Consiliului musonal de tovar ul ministru George Macovescu - cunoscut pentru nicipiului Craiova, Prim ria municipiului Craiova, primar fiind Antonie pasiunea cu care sprijin promovarea culturii i artelor române ti Solomon, a realizat în Parcul Teatrului Na ional din Craiova, „Aleea - am vizitat în aprilie 1971, în compania pl cut a fiului dumneaMarilor Personalit i din Craiova”. Pe aceast alee, care este un voastr Dyspré Paleolog, locurile din Impasse Ronsin, constatând fel de „muzeu în aer liber”, au fost amplasate 24 de busturi în bronz cu bucurie c trecerea implacabil a anilor nu a alterat amintirea ale unor personalit i legate de Craiova. ilustrului nostru compatriot - oameni care au tr it în preajma lui Aleea Marilor Personalit i cuprinde importante nume, precum: i-au evocat figura în cuvinte emo ionante - i c o parte din ateTheodor Aman (1831-1891), Gheorghe Anghel (1904-1966), Tudor lier, inclusiv fa ada, erau înc în picioare. Arghezi (1880-1967), Constantin Brîncu i (1876-1957), Gheorghe Cu mult înaintea demol rii care avea s aib loc în ianuarie Chi u (1828-1897), Henri Coand (1886-1965), Gogu (George) 1972 am f cut demersurile necesare, pe lâng autorit ile franceze, Constantinescu (1881-1965), Traian Demetrescu (Tradem - 1866pentru recuperarea bârnelor i a celorlalte materiale lemnoase. 1896), Elena Farago (1878-1954), Grigore Gabrielescu (1859-1915), Sunte i martor al faptului c atât eu, cât i colaboratorii mei Alexandru Macedonski ne-am str duit - cum (1854-1920), C.S. Nicocon tiin a româneasc escu-Plop or (1900ne-o dicta - s ne achi1968), Vasile G. Palem cât mai bine de aolog (1891-1979), Amza ceast sarcin c reia iPellea (1931-1983), Peam dat cuvenita semnitrache Poenaru (1899fica ie patriotic . 1975), Aristitza RomaS-a luat leg tura cu nescu (1864-1931), Ion agentul imobiliar franD. Sârbu (1919-1989), cez, materialul vizat fiMarin Sorescu (1936ind transportat într-un 1996), Maria T nase depozit din apropierea (1913-1963), Nicolae Parisului, reidentificat Titulescu (1882-1941), ulterior i trimis în ar Ion uculescu (1910sub directa dumnea1962), Ion Vasilescu voastr supraveghere. (1903-1960), Nestor VorVoi ad uga numai nicescu (1927-2000). entuziasmul dumO analiz atent a neavoastr ne-a custructurii personalit prins pe to i... ilor aflate pe aceast Sperând c adev „alee” arat c 11 sunt rul al c rui purt tor Claude Monet - Gustarea sunte i va fi triumfat

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

membri ai Academiei Române, 3 sunt fo ti Arti ti ai Poporului sau Arti ti Emeri i, 3 au fost mini tri, iar doi primari ai Craiovei. Ca activitate profesional desf urat , 5 au fost scriitori, 3 sculptori i critici de art , 2 pictori, un compozitor, 2 actori, un matematician, un arheolog, un mitropolit, doi ingineri de geniu, doi cânt re i de renume interna ional. ase personalit i sunt i Cet eni de Onoare ai municipiului Craiova. Toate aceste mari personalit i sunt prezentate cu date biografice i ale activit ilor desf urate în decursul vie ii lor în volumul „Aleea Marilor Personalit i din Craiova”13. * Omul de cultur , critic de art , brâncu iolog de seam , V.G. Paleolog, a fost contemporanul nostru, ca i Plop or, cu care era prieten, iar amândoi prieteni cu mine. În eseul „Horstul”, scriitorul Geo Bogza îl caracterizeaz astfel: „Tr ie te în Craiova, cunoscut i în acela i timp nu îndeajuns de cunoscut, un om pe cât de înc rcat de rare, nepre uite amintiri, pe atât de original i plin de farmec, apar inând cu totul i cu totul altei lumi decât cea de azi, un octogenar b rbos i vajnic, pe care de câte ori am prilejul s -l întâlnesc, nu m satur s -l ascult. V.G. Paleolog se bucur de marele privilegiu de a fi fost mul i ani de zile prieten cu Brâncu i, spunându- i unul altuia pe nume i mai mult decât atât - dup cum îi scap din gur în focul povestirii spunându- i unul altuia «m ». Mi se pare c nici un titlu de glorie nu-l poate întrece, într-o ordine sentimental româneasc , pe acela ca Brâncu i s i fi spus «m ». Pe vremea lui tefan cel Mare, tot a se vor fi mândrit moldovenii c rora, într-o clip dulce i de neuitat pentru ei, voievodul le va fi sc pat un «m » prietenos i intim. Poate c Brâncu i este de mult vreme un mit, pentru c mul i care s-au aflat fa de el la distan ani-lumin , tr iesc acum din substan a acestui mit, vorbind, scriind, dialogând, concretizând, fotografiind, filmând, comentând, teoretizând, i tot ceea ce se mai poate face despre un om i o oper , când orice vorb pe care el a rostit-o devine oracol, când fier str ul i topul lui sunt privite ca uneltele unui demiurg, mi se pare ciudat c la u a lui V.G. Paleolog - unul dintre primii apologe i ai lui Brâncu i i pe t râmurile noastre, unul dintre primii care i-a închinat o carte - nu-i o n val de oameni care s asculte nemaipomenitele-i amintiri. «Modigliani tr gea cu coada ochiului la Brâncu i, dar într-o zi iam spus: Sculptura nu-i de tine. Apuc -te de pictur !» I-a spus? Nu i-a spus? S-ar putea s -i fi spus. Cert este, acest om, care acum tr ie te la Craiova - dup ce mai înainte r cise cu o aret tras de un cal prin diferite sate ale Olteniei, spre a preda copiilor de rani limba francez - l-a cunoscut bine pe Modigliani, cert este c amintirile lui reînvie, din cel mai l utric unghi, o întreag epoc , un ev al artei, a c rui amintire se stinge chiar pe malurile Senei. Vatra pe care Brâncu i î i preg tea prânzul rustic a devenit o pies de muzeu. Dar amintirile extraordinarului b trân de la Craiova? Cineva, un om sau mai mul i, ce i-ar propune s afle cum a fost o lume care a disp rut de mult, ar trebui s le culeag , le p streze, s lase o m rturie despre acest horst omenesc, martor al altor vremi, al altor ere. Dac ar fi dup mine, zile întregi a sta s -l ascult. Sau, mai degrab , o mie i una de nop i. To i am fost, de îndat ce am început s lu m cuno tin de opera lui Brâncu i, izbi i de noutatea i misterul acelui straniu

Anul VI, nr. 5(57)/2015

ovoid de bronz, ce se nume te «Domni oara Pogany». To i am fost tulbura i, obseda i, de esen iala, cosmica domni oar . Dar octogenarul de la Craiova a stat cu ea la mas . i tot el l-a auzit pe Brâncu i, când Pogany plecase de mult din Paris, spunând într-o sear , cu vocea în bu it : - M , s tii c am iubit-o!” „Horstul (geologic), compartiment ridicat al scoar ei terestre, delimitat prin falii în trepte de compartimente din jur mai coborâte (a a cum sunt horsturile isturilor verzi din Dobrogea central ). Este un cuvânt luat din limba german .” Geo Bogza Desigur, despre V.G. Paleolog, cu care am avut multe întâlniri (uneori s pt mânal), cât i peste 60 de scrisori pe care mi le-a trimis (cred c nici o persoan din lume nu are o asemenea „avere”), am o mul ime de aspecte de spus. Dar, multe dintre aceste întâlniri i fapte le-am cuprins într-un volum de 454 pagini, intitulat „ V. G. Paleolog i Brâncu i - un dialog etern”, ap rut în anul 2003.14 Prin aceste rânduri, aduc un omagiu prietenesc c rturarului craiovean V.G. Paleolog. Sunt bucuros c în timpul cât am stat în Craiova unde l-am cunoscut pe V. G. Paleolog i am avut mai multe întâlniri i discu ii, considerând c ursitoarele mele mi-au h zit aceast bucurie. Pe discul memoriei mele, figura sa este luminoas i impun toare. 1 2

Dic ionar Enciclopedic Român, vol. I, Ed. Politic , Buc., 1962, pag. 424 Dic ionar Enciclopedic Român, vol. I, Ed. Politic , Buc., 1962, pag. 424 3 Petit Larrousse en couleurs, Ed. Larrousse, Paris, 1986, pag. 1088. 4 Arhiva personal 5 Arhiva personal , scrisoare original 6 P. Gigea, Arhiva personal , document original; Arhiva MAE/ mai 1972 7 M.A.E. Arhiva Paris 1972; Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal 8 Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal 9 Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal 10 Ceea ce spune despre mine un m gar, / Eu asta n-o iau în seam 11 Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal 12 Tudor Nedelcea: Arhiva personal ; Petre Gigea-Gorun: Arhiva personal 13 Petre Gigea-Gorun, Antonie Solomon: Aleea Marilor Personalit i din Craiova, Ed. Sim Art, Craiova, 2006 16 Petre Gigea-Gorun: V.G Paleolog i Brâncu i - un dialog etern, Funda ia „Scrisul Românesc”, 2003

Claude Monet - Palatul dogilor

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Ionu] Leonard VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) Chelu a ascultat cu mult aten ie relatarea episodului de la câmp. re, iar la mijloc - o u care se deschidea într-un hol ce inea loc i de Nu a mai pus alte întreb ri, iar pentru c Dan terminase de desc rcat buc rie. Mai multe vase murdare erau împr tiate pe mas i pe marfa, i-a cerut doar: dulapuri. La camera din stânga, cea dinspre drum, u a era închis . - Mergi i chem -l pe ofer, vezi c e în magazin, zise el ar tându- Camera din dreapta p rea cea mai des utilizat i Chelu îi f cu semn i u a din spate pe unde s intre. lui Dan s -l duc spre patul care se vedea în acea camer . Cu un - Cum m , ai i terminat? ri surprins oferul. Fugi c tu umbli geam t de durere se a ez i ceru sacul cu ghea s -l pun iar la cu cioara vopsit . glezn . - Nu, nene, am terminat! Dac v spun... repet Dan. - Dar zi, m i unchiule, despre ce e vorba, c prea m fr mân i - Gic ! strig el pe eful magazinului. Ia vino încoace! Uite, i pe mine de nu tiu ce s mai cred. zise Dan ner bd tor s afle pu tiul sta zice c a terminat de desc rcat. ceva mai mult. Amândoi au ie it afar i mare le-a fost mirarea când au v zut c Chelu se întinse comod pe spate, apoi dregându- i vocea i prieste adev rat. vind repede în jur de parc ar fi vrut s se asigure c nu-l auzea nii Chelule, cred c îl angajez pe b iatul sta în locul t u. meni altcineva, spuse aproape optit, dar cu mult emo ie în glas: Dac st team dup tine ne lua dou ore, zise eful de magazin, iar i nepoate... Eu i cu t ic -tu Marin, eram ca doi fra i. Neapoi se adres lui Dan: am cunoscut de mici i am crescut împreun . Unde mergea el mer- Cum te cheam m i fl ule i al cui e ti? geam i eu. Beam, mâncam, eram la chefuri, la distrac ii dar i la - Dan m cheam domnule, dar eu merg la coal , nu pot s m munc , numai împreun . Toate satele de prin jur le-am cutreierat angajez la dumneavoastr . cu el. A a ne-am g sit i so iile noastre - dou surori gemene, colo - Las m , c o fi bun coala, nu zic nu, dar uite, unchi-tu Chelu la Ro iori. Frumoase de picau i harnice de n-ai mai v zut. Am e lovit acum i pe timpul verii po i s faci i tu un ban. Ce zici? cut nunta amândoi în aceia i zi. Ce nunt frumoas a fost. S-a - Nu- i f probleme efule! Mâine voi fi bun de munc ! Zise dus vestea. Chelu. Apoi, b iatul trebuie s plece mâine la coal c începe - Deci l-ai cunoscut i pe tata? întreb Dan surprins de cele ce practica mai devreme cu dou s pt mâni decât ceilal i. auzea pentru prima dat . De unde tia Chelu aceste am nunte? Se întreb Dan Vardan, - Da, m i nepoate! Taic -tu era... cum s zic eu... nu prea înalt, dar i mai curios era s afle ceva despre mama sa. Chelu spusese dar vânjos al dracului. Nu tiu de unde avea atâta putere. Tu sedoar, c a cunoscut-o, a a c i se p ru firesc s r spund afirmativ meni cu el. Lumea îi zicea „Zmeul”;. P i s-a dus el o dat cu boii la când Chelu ceru ajutor s -l duc acas . arat, cu mo Florea, cu taic -su de, i când un bou s-a lovit la - i chiar ai cunoscut-o pe mama? întreb Dan cu tremur în glas, picior i n-a mai putut s mai trag , s-a pus el la jug. Mo Florea când au ajuns în fa a por ii unde locuia Chelu. a spus c trebuia s dea cu biciul în boul s tos ca s in pasul - Hai în untru! Nu este bine s vorbim aici în drum, ne mai aud cu taic -tu, c taic -tu tr gea, nu glum . al ii i nu tii în ce bucluc mai într m, r spunse unche ul cu hot râre. - i ce s-a întâmplat pe antier cu el? Au deschis poarta de - Ce antier m i nepoalemn i au intrat în curte, te? Astea sunt pove ti de mult mai mic decât cea a adormit copiii. Cum, unchifamiliei Vardan i mai neîntu Tudor nu i-a spus? grijit . La prima vedere, tot - Nu! Ce s -mi spun ? locul p rea mai trist. i... poate s-or su- Nu te uita c n-am dat ra pe mine ai t i, dar eu cu m tura, zise Chelu. De sunt bolnav, mai am pu in când mi s-a dus muierea, nui mor, dar pân nu se afl mi mai trebuie nimic i în tot adev rul nu m las. curând m voi duce i eu - Ce adev r, unchiule? dup ea, la cele ve nice. - Adu-mi o can de ap ! Dar pân atunci, mai am Mi-e sete! un of care îmi st pe suflet Dan g si în buc rie o de mul i ani i cred c a vecan i g leata, i îi aduse nit momentul s -mi deschid ap dup cum a cerut. Chelu sacul. u cu înghi ituri adânci, de Casa sa nu era prea înalparc nu mai v zuse ap de Claude Monet - Maci ro ii la Argenteuil i avea numai dou came-

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

câteva zile, apoi se a ez în capul oaselor, s fie sigur c Dan îl va auzi bine. i nepoate, ce- i spun eu aici, deocamdat , aici s r mâie. - Aici, unchiule, mai încape vorb ? - Atunci ascult ! Era prin anii cinzeci, colectivizarea for at ajunsese i pe la noi în sat. Era jale mare. Lumea nu vroia s intre în colectiv i cine nu accepta „de bun voie”, era luat cu for a. Într-o zi, eram pe la prim rie, i numai v d c pleac echipa de oc la atac, a a o numeam noi - era vorba de doi jandarmi, politrucul satului, a lui Fleac , pe care îl tii i tu i al i câ iva c ei i coate goale care nu avuseser niciodat nimic de lene i ce erau i acum se bucurau i ei de necazurile oamenilor gospodari. Din vorb în vorb , am aflat c merg la mo Florea, bunic -tu, s -i ia carul i boii. Am dat eu s ajung mai repede, s -i avertizez pe ai t i, dar era prea târziu. Au intrat în curte f s strige la poart , ca la ei acas . S-au dus direct la grajdul de boi, i-au scos afar , i i-au pus la car. Doi boi mari, albi, zdraveni. M întrebam unde e mo Florea, unde e taic -tu, unde e unchi-tu? Când s ias ei cu boii pe poart hopa - apare Marin, taic -tu. Odat s-a f cut negru la fa i am zut cum i s-au încle tat f lcile. Mi-am dat seama c nu-i a bun cu el i nu are s -i lase s ias cu boii din curte. Iar taic -tu, când zicea una, p i puteai s -l tai cu fier înro it, nu-l mai scoteai din ale lui. Dac apuca s zic „Nu!” apoi, nu r mânea, indiferent ce ar fi fost. „- Boii r mân aici! Iar voi... ie i afar din curte!” le-a spus taic -tu uitându-se în p mânt, f s -i priveasc , în timp ce cu mâna dreapt întins , le ar ie irea. Trupa de oc devenise de tinichea, se uitau unul la altul i ceau mâlc. „- Afar !” - le mai zise o dat taic -tu, pe un ton mai ridicat. „- M da’ cine te crezi tu?” prinse glas a lui Fleac . „Boii nu mai sunt ai vo tri, sunt ai statului!” i nici una nici dou , lu biciul din car i lovi cu el pe spatele dobitoacelor ca s le îndemne ias din curte. Numai c taic -tu, era chiar în fa a lor, puse amândou mâinile pe jug i cu toat for a împinse carul înapoi cu boi cu tot. Maic -ta, care era în cas , te al pta, c erai de numai câteva luni, ie ise i ea afar s vad ce se petrece. A lui Fleac , a început strige ca un nebun „Tr dare, tr dare. E un tr tor, un du man al clasei muncitoare! Pe el!” i nici una nici dou , începu s -l loveasc cu biciul pe taic -tu. Marin i l-a smuls imediat din mân i l-a aruncat cât colo. Atunci a lui Fleac a luat funia de cânep pe care mo Florea o inea în c ru i în timp ce jandarmii încercau fac boii s avanseze iar taic -tu îi împingea înapoi, a început -l loveasc pe Marin. I-a rupt c ma a repede i nu a durat mult pân ce atât funia cât i c ma a lui Marin s-au înro it de sânge. Nici unul, dar nici cel lalt nu se l sau. Când a v zut politrucul c nu are succes cu funia, a scos un restei de la jug i l-a lovit pe taic -tu cu el. D dea a a de tare c s-a îndoit resteiul, dar Marin tot nu se l sa i inea piept boilor s nu poat ie i din curte. Carul nu avansase nici un pas. Au intervenit jandarmii i l-au lovit cu patul armelor pân ce Marin a c zut jos. Abia atunci s-au oprit o clip s i trag r suflarea. To i gâfâiau obosi i, a lui Fleac , jandarmii, iar maic -ta începuse s plâng i se ruga de ei s -i lase b rbatul în pace i s plece la casele lor. În acel moment, când to i credeam c s-a terminat lupta, odat îl v d pe Marin c se ridic de jos. „Boii nu ies din curte decât mor i!” zise el, i iute scoase un cu it de la brâu i cu dou lovituri fulger toare aplicate între coarne, culc amândoi boii la p mânt. Moartea lor era sigur .

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Lacrimi îi nir din ochi iar apoi se arunc pe ei parc luândui în bra e. Îi iubise mult, se mândrise cu ei. A lui Fleac smulse o pu din mâinile unui jandarm i puse un glon pe eav . Maic ta strig „Nuuu!” cât o ineau r runchii i se arunc peste Marin -l protejeze. Glon ul porni i trecu prin amândoi. Apoi se f cu lini te. Am crezut c i-a r nit numai, dar îi nimerise în plin. Glon ul i-a lovit mortal. Când au v zut ce a f cut a lui Fleac , jandarmii i ceilal i coate goale, au plecat imediat i nu au mai zis nimic. Mo Florea i unchi-tu Tudor au sosit mai târziu, fuseser cu treburi la Alexandria. Se pare c i taic -tu ar fi trebuit s fie cu ei, dar s-a întors din drum. Cei de la prim rie tiau de plecarea lor, de acea au venit crezând c nu sunt acas . Jale mare a fost în sat, a lui Fleac a disp rut mai mul i ani, n-a mai avut curajul s se întoarc pân de curând. Iar acum, te-a lovit pe tine ca un mi el ce este. d c tot nu se potole te. - Ba are s se potoleasc el cât de curând, morm i Dan cu o voce hodorogit privind p mântul negru b torit ce inea loc de podea. Apoi, mul am de poveste unchiule i s auzim de bine. încheie el pornind spre u . - ine minte s nu- i dai drumul la gur , nepoate, a a cum ai promis. - Nici o grij , unchiule. Acu’ bine c tiu ce am de f cut. C vorbele goale... n-au valoare pentru mine. s mai piard o secund Dan Vardan ie i, l sându-l pe Chelu singur s i oblojeasc glezna. Se înserase, întunericul îi ascundea fa a încruntat i suferin a. Gr bit, porni spre cas pe uli a pustie. Deodat , auzi zgomot de motor de motociclet apropiindu-se în urma sa. Era p rintele Traian. Dan îi f cu semn cu mâna i preotul opri. - Ce-i cu tine Dane? i-a trecut rana din spate? - Da tiu! zise p rintele cu triste e în glas, apoi pe un ton filozofic continu : i tiu eu mai multe, dar toate la timpul lor. - i o fi sosit p rinte acel timp, c acum sunt i eu mare... - Poate! Domnul le rânduie te pe toate, fiule, i nu e fapt f splat , dup mare mila Sa. - rinte... exist cu adev rat Dumnezeu? - Cel mai important este ce crezi tu, Dane. Nimeni nu poate s i vâre credin a în suflet cu for a i nici nu poate s i-o ia dac o ai. r spunse preotul, apoi urc pe motociclet i porni f cându-i semn cu mâna în semn de binecuvântare.

(va urma)

Claude Monet - Crizanteme

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Boris MARIAN

Revolu\ia lui Freud 75 de ani de la desp[r\ire Despre sine însu i, Freud spunea - „Viena refugiaz din Austria ocupat , dar Freud de aspectele penale, precum paricidul, .a. a fost locul în care un singur psihiatru s-a mai a teapt o minune, era deja grav Era la curent cu tot ceea ce se scria despre luptat pentru a aduce la lumina zilei bolnav, moare la Londra, în 1939. Dintre monoteism, de la Moise încoace. În Biblie secretele întunecate ale lumii care zace eroii antici, Freud îl admira pe Hanibal sunt numeroase fapte ce nu pot fi în elese ascuns în adâncurile sufletului uman”. pentru curajul de a înfrunta un adversar o abordare profund a naturii umane i Noile teorii ale savantului au fost dit mai puternic, iar copilul Freud a societ ii. Profesorul Breuler de la Zurich contestate de la început, iar pân ast zi ele considera c i evreii trebuie s i apere a f cut o sintez a cercet rilor lui Freud i a au fost completate, modificate, f a fi astfel demnitatea. A citit mult literatur altor pshia tri în domeniul psihoanalizei. În aruncate peste bord. No iunile de clasic , modern , era un erudit. Marea sa urma unei vizite în SUA a g sit numero i „incon tient”, de „subcon tient” au dragoste a fost Martha, c reia îi scria adep i. Primul R zboi Mondial a adus tat în elesuri neb nuite cu aplica ii nu zilnic, atunci când era plecat din Viena. pierderi de vie i chiar în familia sa. El însu i numai în psihiatrie, ci i în literatur , Prima experien de seam a constituit-o s-a îmboln vit în din cauza fumatului, pe politic , rela ii sociale, .a. „Un om care s-a participarea la Paris, la edin ele de care nu l-a p sit pân la finele vie ii. O avântat cu bisturiul în labirintul sufletului tratament a isteriei prin hipnoz , conduse mare simpatie a nutrit pentru Freud Marie uman”, au spus speciali tii. Opera sa, de Charcot, o celebritate în medicin . Bonaparte, nepoata celebrului împ rat, bogat în c i, studii, conferin e a fost Primele reac ii negative la noile op iuni ale înrudit cu mai multe familii regale din tradus în multe limbi, inclusiv în român . lui Freud au fost provocate de accentul Europa. Scriitorul Thomas Mann a tiut s Psihanaliza a devenit o no iune comun , pus pe via a sexual a pacien ilor, nu aprecieze la justa valoare contribu ia lui de i nu mul i o în eleg în complexitatea ei. numai sub aspect fizic, dar i psihic. Freud în cunoa terea psihicului uman. Cel Dar Sigmund Freud nu s-a n scut pe un Singurul care l-a sprijinit în cercet rile sale care l-a ajutat s se refugieze din Viena la teren pustiu - astfel, în 1793, Mesmer pune a fost dr. Fliess. A urmat un alt capitol Londra pe Freud, aflat în pericolul de a fi bazele terapiei prin hipnoz . Freud se na te studiul viselor i interpretarea lor internat într-un lag r a fost Pre edintele în 1856, studiaz la Viena, în Italia, este un tiin ific . El a studiat un mare volum de Franklin Delano Roosevelt. Nici Dali nu a str lucit student al lui Charcot, în Fran a, scrieri, el însu i publicând lucr ri despre fost indiferent la prestigiul i revolu ia în 1895 public „Studii asupra isteriei”, Da Vinci i Dostoievski, în care a v zut doi tiin ific provocat de Freud, de i îi desapoi, „Interpretarea viselor”, în 1908 are loc vizionari pentru teoriile sale. S-a ocupat i ea o jum tate de veac, în vârst . I-a primul Congres Interna iocut un portret în timpul nal de Psihanaliz . În când se afla la Londra, în 1910, Gustav Mahler este ultimul an de via . pacientul lui Freud, în Fondatorul suprarealis1911 se desparte de discimului Andre Breton a polul apropiat, Adler, care cut referiri la psihanai creeaz propria coal , liza lui Freud. La fel i la fel procedeaz Jung, James Joyce, ca i picceea ce dovede te c torul Max Ernst, unul Freud nu comb tea opidintre cei mai str luci i niile altora, era un spirit suprareali ti. Erich Fromm democratic, de mare proa fost inul dintre contibitate tiin ific . În 1923 nuatorii fideli ai lui Freud. public „Eul i sinele”, în S-a scris mult despre 1930 este onorat cu Previa a i opera inegalabimiul Goethe, începe o colului Sigmund Freud. responden cu Einstein, Indiferent de invidiile sau un alt revolu ionar, în doconfuziile care i-au înso it meniul s u, fizica. În 1933, cariera, din partea conregimul nazist ordon artemporanilor. Valoric, el derea c ilor lui Freud, în st cu cinste al turi de Claude Monet - Stâncile de la Etretat 1938, familia lui Freud se Albert Einstein.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Dumitru BOTAR (27.05.1945) scut în Caracal, jud. Olt. A absolvit Liceul „Ioni Asan”, din Caracal i Facultatea de Istorie a Universit ii din Bucure ti. A lucrat ca profesor de istorie i director adjunct la Liceul Agricol Caracal, Inspector colar de specialitate la Inspectoratul colar Jude ean Olt, director la Casa de copii Caracal, în prezent fiind pensionar. Este „Profesor eviden iat”, „Cet ean de Onoare” al Municipiului Caracal, membru de onoare al Asocia iei Na ionale „Cultul Eroilor” din România, membru fondator al Funda iei de cultur patriotic „M ti, M ti, Oituz”. Este membru al Cenaclului Umoristic „C.S.Nicol escu-Plop or”, din Craiova, membru fondator al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie c i documentare, monografii, articole, epigrame, colaboreaz la zeci de publica ii, a primit mai multe distinc ii pentru scrierile sale. Este inclus în circa 20 de volume colective de epigram . Apari ii editoriale epigramatice: Caden e satirice (2005), Moravuri i n ravuri (2008), Taborisme (2009), 70 (2015). A îngrijit volumul 20 de epigrami ti romana eni (1999). Sinceritate Ca epigramist modest Provenit din Caracal, De-mi ve i zice genial N-am s fac nici-un protest. Contabilitate (mie la 60 de ani) Anii ce s-au dus în grab Nu-i mai v d la orizont, Am f cut din ei o salb i mi i-am trecut în cont. Regim alimentar Doctorul i-a spus se pare nu foloseasc sare i de-atunci, nu-i noutate, Spune glume… nes rate. Asta-i via a! Nevasta lui îl cam în al i nici amanta nu-i fidel , Iat formula ideal : faci din ea telenovel !

Pre edintele la TV Ascultând pe pre edinte Cum din dou , trei cuvinte Spune numai nes rate… Prefer m publicitate. Buletinele de vot Alegerile sunt solemne i candida ii sunt plasa i, Pe buletine-s multe semne Dar i cam mul i neînsemna i. Ale ilor no tri Întrebat alesul rii Ce mai este prin Senat A r spuns, calm, întreb rii: „Fleacuri, fleacuri”… i-a c scat.

Nenea Iancu De-ar fi tr it Caragiale Aceste vremuri epocale Ar fi rostit cu ironie: „Bravo. Halal democra ie!” Promovare Costic soa a î i iube te i-a-ng duit, precum se tie, poat face ce pofte te La dânsa… în buc rie. Vecini de treab Când so ul ei e pasager i folose te alte rute, Sunt trei vecini, de palier, Ce vin în tain s-o ajute. Unui medic Bolile ce ne omoar Nu mai po i s le alini. Doctori mul i avem în ar , Îns medici… prea pu ini! Panic Se-apropie bacu’ Emo ii, derut … racul babacu’ Adun valut . Nup ial Ce neagr , trist diminea , Desprins parc din poveste: În cartea dragei lui neveste Scrisese altul o prefa . Nudism Pe litoral e s cie, Sau mi se pare numai mie Vâzând c to i f sfial Se plimb doar în pielea goal .

Bilan Destinul nu prea m r sfa : Am vrut s fiu eficient, Dar tot ce-am câ tigat în via Miroase azi a faliment. Încurc tur Domni oara cu fusti A n scut, ieri, o feti . Acum umbl disperat -i g seasc i un tat . Lui Petre Gigea-Gorun Dintre to i oltenii care Fac din praz m rg ritare, Despre Petre pot s spun e Gigea ca… Gorun. Imnul oltenesc (variant ) Foaie verde maghiran f cu muica oltean; Dac ie eam prim-ministru Azi prindeam juve i în Nistru. La vârsta a treia Cândva paharul era plin, Dar nu cu ap mineral , Degeaba iau aspacardin, Cade mereu din tencuial . Uleiul „Bunica” Un bunic, în toat seara Merge la „Alimentara” i nu cump nimica, St cu ochii pe… „Bunica”. In memoriam Aici zace-un avocat Renumit în meserie Pe to i câ i i-a ap rat Au intrat în pu rie. Decizie de ultim or Nu m dau b tut De i am albit; Mai am de b ut Mai am de iubit.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Cuplu de tranzi ie Cuplul acesta s-a format Dup o lung judecat : Dânsul tân r avocat, Domna proasp t divor at .

Decizie irevocabil Parlamentul nostru are Dou camere model Declarate dormitoare Chiar de… Curtea de Apel.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Florea {TEF~NESCU (07.07.1926-14.08.2011) scut la Ogrezeni, jud. Giurgiu, decedat la München, în Germania, unde se stabilise cu familia. A absolvit coala de Meserii (1945) i Facultatea de Utilaj Tehnologic pentru Construc ii (1956), la Bucure ti, unde i-a sus inut doctoratul i a lucrat ca inginer. Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti, membru al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Cenaclul „Apozi ia”, din München. A scris epigrame, semnate i cu pseudonimul Viespea. Apari ii editoriale: Epigrame (1993), Epigrame (1995), Epigrame (2000), Dueluri i dialoguri epigramatice (2005). A îngrijit antologia Epigrama german (1999). Este inclus în peste 40 de volume colective de epigram . Destin M-am n scut din umbra ce ii zit fiind de zei pornesc pe drumul vie ii Str tând noroiul ei. Pe drumul vie ii Pe drumul vie ii ce-am parcurs Durere mult eu am strâns… i-n ciuda anilor ce-au curs, Mai am atât de mult de… plâns. Îndemn În via s re ii un sfat i s te pui la ad post: De lenea celui înv at i h rnicia celui prost. Unui nepot Cum se vede, se prea poate ajung mare-n via , C-are viitoru-n fa i pe unchiu-s u în spate!

Eu i so ia Rog s crede i, nu v mint, Amândoi suntem tezaur: Eu cu tâmplele de-argint, Ea cu gura ei de aur. So iei Rezult , dintr-un epitaf, de murim, ajungem praf; Eu cred c rudele ce-s duse Ne sunt pe mobil depuse. Docilul s se str duiasc , A-nv at în via multe: De la mam s vorbeasc , De la soa s asculte.

Unei perechi petrec re e De la chefuri i serb ri Nu se dau în l turi, Calc el pe trei c ri, Dar i ea… pe-al turi! Motiv de divor Dou zeci de ani am stat Cu so ia împreun , De curând am divor at… Vreau s mor de moarte bun . Unui ef iute la mânie De când lumea e, se tie, Îmi spuneau mereu p rin ii, E mai iute la mânie Cel încet în ale min ii. „Cine fur azi un ou” Cine fur azi un ou, Dup unele persoane, E, desigur, mare bou! Azi se fur milioane. Oful nostru Oful nostru e etern i e r u de biata ar : Capitalu-i la guvern… Beneficiile-afar . „In vino veritas” La latini ar fi în vin, La nem i nu, ei sunt cu berea,, La englezi ar fi în gin, La români… nu-i nic ierea. Unui politruc încrezut Prea te crezi în totul mare Printre al ii, un titan… ti ca broasca, pentru care Orice balt -i un ocean.

Arti tii de azi Bat în tobe, bat în fiare, Dau din mâini i din picioare, Dau din fund, dau din buric, Dar din cap… nu dau nimic. Rug pentru oamenii de azi -le pâine, Doamne sfânt, -le hran , chiar i linguri, -le bine pe p mânt, Nu i r u, c i-l fac singuri. Vaca privatizat Vaca a r mas acas Unde pa te în gr din Iarba de la noi, c -i gras … Numai mulgerea-i str in . La mili ie spun , l-au b tut cu to ii i-a spus, c n-avea ce s fac , Dar când a spus cam care-s ho ii Iar l-au b tut, dar ca s tac . anie Eu am fost un curajos, acelui ce s-a dus I-am strigat: „Tiranul jos!” i am fost luat pe sus… Concluzie indirect Iarna este-n felul ei Dat pe p mânt de zei, acei ce n-au c ldur Doar de zei i sfin i înjur . La vârsta a treia Cu popi i a i mai îndr znesc intru-n joc, nu m încurc! Mai greu îmi e s reu esc Cu damele s m descurc. Testament Eu v las ca mo tenire, Cu urarea de noroc, Dreptul meu la fericire Neutilizat deloc.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

rerea chiulangiului Chiar de e paradoxal o spunem mai ritos: Tot concediul medical Este cel mai s tos.

Unei perechi Zic c -i bine a se ti Ce la ei nu-mi place: El, c spune tot prostii, Ea, c le i face!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Stelian GOMBO{

Despre Cre]tinismul arab, @între tradi\ie ]i teritorialitate Încercarea de a vorbi despre cre tinii din Orientul Mijlociu, sau mai bine zis despre arabii cre tini încadra i în lumea musulman începând cu secolul al VII-lea, poate p rea un lucru îndep rtat de spaiul geografic tradi ional cre tin. Ce au însemnat arabii în istoria umanit ii, se cunoa te foarte bine, au realizat lucruri remarcabile în domenii dintre cele mai diverse, plecând de la descoperirile arheologice i continuând cu înf ptuiri deosebite în matematic , medicin , filosofie, literatur , arte etc. Din p cate, cre tinii din Occident sau chiar cei din Europa de Est i Rusia uit uneori c religia cre tin sa n scut în Orient, iar când vorbesc despre Orientul Apropiat sau cel Mijlociu se gândesc aproape în exclusivitate la arabii musulmani. De asemenea impresiile despre acest spa iu sunt adesea deformate de mass-media, de o literatur româneasc , de o informa ie lipsit de obiectivitate, ori de o impresie superficial , ce poate proveni dintr-o scurt c torie turistic sau de afaceri. De aceea este necesar un studiu mai am nun it al tradi iei arabe cre tine, ce se întinde din Orientul Apropiat pân în Spania; din punct de vedere cultural ea se intersecteaz cu tradi iile siriac , latin ori armean , distingând i filoane maronite, caldee sau asiriene. Din punct de vedere dogmatic tradi ia arab cre tin se împarte în trei confesiuni: - cea melkit , ata at hot rârilor de la Calcedon din anul 451 i înv turii cu privire la unicul ipostas al lui Iisus Hristos cu cele dou firi. În cultura arab credincio ii melki i mai poart i numele de Rum, adic romani, în calitate de mo tenitori ai cre tinilor bizantini „romani”. - iacobi ii, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singur fire a lui Iisus Hristos; siriacii, cop ii i armenii, care sunt de acord cu ei, i se consider „monofizi i”. - nestorienii, care sus in existen a lui Iisus Hristos a dou ipostase i dou firi; doctrina este îmbr at de asirieni. În forma ei eclesial , tradi ia arab î i g se te cea mai bun ex-

Claude Monet - Casa Gardener, la Antibes

presie în Biserica copt din Egipt, cea mai mare dintre Bisericile vechi-orientale ca num r de credincio i i ca influen . Biserica asirocaldeean î i are centrul în Irak, Bisericile siriac i melkit sunt concentrate în Siria, iar cea maronit în Liban. Originalitatea tradi iei arabe cre tine este cu atât mai evident cu cât ea este anterioar Islamului. Prima scriere arab provine din siriac i ar fi opera mediului cre tin, deoarece cele mai vechi vestigii au fost descoperite în preajma unor biserici ca cea de la Zebd, la sudest de Alep, unde exist inscrip ii trilingve, în limbile greac , arab i siriac . Prin înv mântul practicat pe lâng Biseric , scrierea va ajunge pân în Bahrein sau în regiunile de coast ale Golfului Persic, unde erau instalate comunit i de cre tini. Astfel obiec ia venit din partea arabilor musulmani, în sensul c arabii cre tini nu ar fi indigeni, adic arabi, nu are niciun fundament istoric. Aceast remarc se poate sprijini par ial pe refuzul „arabicit ii” câtorva, grupe de cre tini, rora le place uneori s accentueze apartenen a lor etnic mai veche, identificând religia cu etnia. Fiecare dintre contestatari uit ca ace ti cre tini erau arabi înainte de secolul al VII-lea, când a început epoca islamic . Examinând bine arabicitatea i islamitatea, putem releva o diferen apreciabil : cea mai mare parte a musulmanilor nu sunt arabi, ace tia reprezentând practic numai 17% din totalul lor. Cele mai mari state musulmane nu sunt cele arabe ci: Indonezia, Pakistanul, Banglade ul i India. În sfâr it marele num r de cre tini arabi, mo tenitori în secolul al IV-lea ai prozeli ilor arabi de care vorbe te Faptele Apostolilor, demonstreaz c nu putem identifica religia cu na iunea. De altfel arabicitatea nu poate indica o ras sau o religie, ci o cultur , o istorie i un destin comun. În secolul al IX-lea întâlnim foarte multe lucr ri ale comunit ilor arabe cre tine, care î i exprim acordul lor asupra dogmei i dezacordul asupra termenilor filosofici, folosi i în exprimarea ei. De exemplu, un scriitor siriac din secolul al XI-lea, Aii ben Arfadi, care locuia nu departe de Alep, ilustreaz raportul dintre cre tini prin urm toarea imagine: „trei persoane escaladeaz un munte fiecare dorind s ajung în vârf, acest vârf este Iisus Hristos, spre care tindem cu to ii. În pofida diferen elor noi suntem cu to ii de acord asupra lui Iisus Hristos”. O încurajare a acestei apropieri a fost i folosirea unei singure limbi - araba, de c tre toate comunit ile cre tine din aceast zon . De altfel disputele dintre cre tini, pentru motivele politice, culturale sau filosofice, într-un cuvânt, între culturile acestor comunit i, au permis diviziunile din secolul al V-lea. Fiecare comunitate avea limba sa: greaca, siriaca, copta, armenana, împreun cu cultura corespunz toare. Astfel, în disputele hristologice calcedoniene i postcalcedoniene pentru exprimarea credin ei unice în Iisus Hristos s-a resim it dificultatea de în elegere a termenilor teologici, diferi i în fiecare comunitate. Odat cu expansiunea musulman , limba arab va câ tiga întregul

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Orient-Apropiat, ceea ce-i va determina treptat pe cre tini s i abandoneze limba, scrierea, i s vorbeasc araba, folosit i la Sfânta Liturghie. Astfel, f a se converti la Islam, cre tinii s-au arabizat în Egipt, Mesopotamia i întregul Orient-Apropiat. De aceea limba arab a devenit practic un mijloc de comunicare pentru întreaga regiune între cre tinii, care au în eles c nu trebuie s r mân izola i. Cultura i limba arab au fost factori de unitate a cre tinilor din zon . Nu trebuie uitat nici leg tura istoric a arabilor cre tini cu lumea bizantin din care provin în chip par ial, ori implicarea lor începând din secolul al XIX-lea în problema Orientului i jocul marilor puteri în regiune (Fran a, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite ale Americii). Toate acestea au f cut ca diversitatea problemelor unor comunit i arabe cre tine s eviden ieze rela ia dintre teritoriu i identitate, despre care voi încerca s vorbesc în acest material. Am v zut c , în momentul cuceririi musulmane, cre tinii din aceast parte a lumii erau deja diviza i, între ortodoc i r ma i fideli Imperiului Bizantin i melki i, nestorieni sau monofizi i din regiunile periferice ale Imperiului i de dincolo de el, din Armenia, Egipt ori Siria. Aceste segment ri i frac ion ri confesionale, stabilite în urma unor divergen e de ordin hristologic, generau noi diviziuni profunde de genul celor de ordin politic sau cultural, între diferitele popula ii semitice. În cadrul Imperiului Otoman minorit ile arabo-cre tine erau sub autoritatea Patriarhului de la Constantinopol, secondat de Patriarhul Alexandriei pentru Africa, i de cei ai Antiohiei i Ierusalimului pentru Orientul Apropiat. Caracteristica acestor ortodoc i arabi era faptul ca ei aveau episcopi greci, iar preo ii i diaconii erau arabi. Cre tinii monofizi i erau condu i pentru Egiptul copt, de c tre Patriarhul copt de la Alexandria, iar pentru restul Imperiului de c tre Patriarhul armean, a c rei autoritate se întindea i asupra siriacilor iacobi i, ca i asupra nestorienilor de la frontiera turco-persan , vorbitori ai limbii arameene. Maroni ii proveneau dintr-o erezie ie it din monofizism, numit monotelism, care accepta în persoana lui Iisus Hristos o singur voin , cea dumnezeiasc . Ei erau situa i, din punct de vedere geografic, în regiunea Libanului de ast zi i se vor al tura Romei în perioada cruciadelor. Cre tinii arabi ori arabiza i tr iau îndeosebi în valea Nilului sau în zonele fertile ale Palestinei, Siriei i Mesopotamiei. În cazul ortodoc ilor ei erau în marea majoritate urbaniza i, iar al ii precum maroni ii locuiau în zonele muntoase, începând cu secolul al XVII-lea, fiecare din aceste Biserici a cunoscut un proces de uniatizare, adic de ata ament al clerului i credincio ilor fa de Roma.

Claude Monet -

rci la Rouen

Expansiunea roman a reprezentat un semn al sosirii marilor puteri în zon , în lupta lor pentru recucerirea i dezmembrarea Imperiului Otoman. Folosirea factorilor religio i urma o schem simpl : Fran a îi proteja pe catolici (maroni i i uni i, de toate tendin ele), Rusia pe ortodoc i, privilegiind în mod sistematic elementul arab i determinându-l s se opun ierarhiei grece ti, observând în acest gen de pan-ortodoxie un complement la politica sa în Balcani, cu perspectiva deschiderii la Marea Mediteran . Tot Rusia a depus eforturi deosebite i pentru apropierea Bisericii copte din Etiopia i posibilitatea instarii la Marea Ro ie, ceea ce i-ar fi permis accesul la Africa. În secolul al XIX-lea alte puteri p trund în Orientul Apropiat prin intermediul religiei. Austria apare ca protectoare a greco-catolicilor, iar Marea Britanic i Statele Unite ale Americii î i vor întinde misiunile protestante peste tot. La sfâr itul, secolului vom asista în Mesopotamia la o veritabil curs de „misiuni” printre popula iile cre tine locale, ac iune accelerat i de descoperirea unor însemnate z minte de petrol. Înainte de a trece la prezentarea modului de func ionare identitar a acestor cre tini arabi în perioada declinului Imperiului Otoman, ca i a cre terii sentimentului na ional arab, credem c este util s ne oprim pu in asupra aspectului sociologic al acestor comunit i. Supuse statului juridic rezervat non-musulmanilor de c tre musulmani, aceste comunit i cre tine formeaz a a-numitele micro-societ ii închise, adesea delimitate teritorial în zone muntoase de refugiu, ceea ce permitea dezvoltarea unui sentiment identitar deosebit de puternic, înt rit i de ostilitatea ambiant . Unele dintre ele se aflau în zone care f ceau obiectul unor intense rivalit i între puterile europene: rivalitatea dintre Fran a i Anglia din Egipt, în regiunea siropalestiniana i Mesopotamia, germano-englez i ruso-englez în Mesopotamia. În aceste condi ii minorit ile cre tine ca i cele musulmane (druizi, alaou i, ii i etc) din Orientul Apropiat devin un punct de sprijin pentru diferitele puteri în rivalit ile dintre ele. În schimb aceasta instrumentalizare, se va traduce printr-o consolidare a identit ii acestor comunit i-na iuni i prin adoptarea pentru unele dintre ele a unui model politic european de genul Stat-Na iune. În general aceste tentative vor fi destinate e ecului. Ortodoc ii arabi nu au manifestat niciodat veleit i na ionliste. Popula iile urbanizate cu o situa ie material bun din vremea lui Petru cel Mare, influen ate de propaganda rus , anti-greceasc , tr iau într-o relativ bun în elegere cu otomanii. La începutul secolului al XX-lea ei aleg mai degrab cauza arab decât particularismul ortodox i militeaz de partea na ionali tilor arabi împotriva otomanilor, a francezilor sau a englezilor. Astfel unul dintre fondatorii partidului Baas a fost un ortodox, Michel Aflak. R spândirea ortodoc ilor arabi în ora ele Siriei otomane (Liban, Siria, Palestina, Iordania) excludea orice posibilitate de teritorializare a identit ii lor, care se va îndrepta în aceste condi ii c tre formele unui militantism arab, mai mult sau mai pu in laic. Unii ortodoc i precum melki ii, foarte marca i de influen a francez i cea austriac , se vor ata a Romei în secolul al XVIII-lea, pentru a se desprinde de episcopatul grecesc. Ace tia vor juca un rol foarte important în procesul de reînnoire al culturii arabe i al rena terii sentimentului na ional arab. Din perioada napoleonian ace ti unia i arabi vor participa la dezvoltarea Egiptului i a Siriei. Orientarea lor pro-occidental va declan a îns o atitudine re inut fa de ei din partea turcilor. Acela i fenomen s-a petrecut i cu monofizi ii arabi, numi i iacobi i, dintre care o parte sunt ata i Romei, fiind r spândi i în Siria Otoman . Ace tia au cunoscut în vremea primului r zboi mondial un început de genocid cu caracter religios. Astfel, risipirea diferitelor minorit i cre tine în Orientul Apropiat le-a diminuat posibilit ile reale de teritorializare a propriei lor identit i comunitare,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

conducându-le spre un na ionalism arab radical. Monofizi ii cop i s-au separat de Bizan în secolul al VI-lea, pentru a sc pa de presiunile fiscale i politice ale Imperiului Bizantin. Cop ii, nume ce vine din limba greac i înseamn pur i simplu „egiptean”, i-au primit în anul 640 pe arabii musulmani, ca pe ni te eliberatori. Treptat ei au fost arabiza i, suportând destul de greu condi ia inferioar de dhimma, într-un context amestecat de toleran i persecu ie. Chiar dac au reu it s i p streze credin a, ei erau cet eni de rangul al II-lea în sânul imperiilor arabe i a celui otoman. O parte din ace ti cop i se vor ata a Romei, în secolul al XVII-lea. În secolul al XIX-lea cop ii au participat la trezirea sentimentului na ional arab-egiptean, care avea ca principal scop construirea unui mare imperiu arab, pornind de la Cairo. Aceast atitudine se va men ine de-a lungul întregului secol al XIX-lea, cop ii opunându-se i prezen ei britanice din secolul al XX-lea. Concentra i, din punct de vedere istoric, în nordul Egiptului, modernizarea acestei ri îi va determina s se deplaseze c tre marile ora e egiptene precum Cairo sau Alexandria. Asemenea altor comunit i cre tine arabe, r spândirea lor geografic precum i amestecul cu alte popoare musulmane majoritare în zon , nu vor face altceva decât s împiedice orice idee de regrupare na ional . Aceast situa ie îi va conduce pe cop i spre un na ionalism laic, multi-confesional. De asemenea înlocuirea monarhiei cu sistemul republican va deschide pentru ei o perioad dificil . În confruntarea sa cu lumea occidental , nasserismul a avut mereu tendin a de a-i acuza pe ace ti cre tini cum c ar fi agen i ai Occidentului, acel Occident franco-britanic, care în alian cu Israelul va ataca Egiptul, în anul 1956, ca urmare a na ionaliz rii canalului Suez, Na ionalismul laic al lui Nasser va da dovad permanent, de re inere fa de cop i, considera i a fi a V-a coloan a Occidentului. Aceast mi care se va radicaliza în vremea lui Sadat, fiind preludiul unei puternice emigra ii copte spre rile occidentale. În anul 1998, mai mult de 2.000.000 de cop i tr iau în Europa i America. Ast zi, cre terea Islamismului în Egipt nu face decât s accentueze aceast tendin emigra ionist , chiar dac guvernul dore te s se foloseasc de cop i pentru blocarea extremismului islamic. De aceea, exodul cre tinilor arabi în afara lumii arabe este un fapt major al secolului al XX-lea. P sind Egiptul, Libanul, Irakul, Siria, Iordania i Israelul, cre tinii arabi sunt ast zi mai numero i în afara lumii arabe decât în locurile istorice de origine. Acest exod al vechilor arabi cre tini reprezint una dintre principalele caracteristici ale istoriei arabo-cre tine actuale i una dintre consecin ele imposibilei teri-

Monet - Bra ul Senei lâng Giverni

Anul VI, nr. 5(57)/2015

torializ ri a acestor diferite comunit i. Din partea lor, maroni ii tr iau în Mun ii Liban, amesteca i cu popula iile druize care-i dominau din punct de vedere social. Ruperea echilibrului comunit ii se va produce în momentul invaziei Siriei de tre trupele lui Mehmet Aii - Pa a Egiptului, sus inut de Fran a i care dorea s alc tuiasc un vast Imperiu arab modern, în detrimentul Imperiului Otoman. Conduc torii maroni i au sus inut tentativa sa i vor colabora cu el în timp ce druizii, sprijini i de Londra, sus ineau Istanbulul. Interesele variate i diferite au condus la confrunt ri i masacre importante, rela iile dintre cele dou comunit i fiind puternic afectate. Sub presiunea Marilor Puteri, nelini tite de cre terea influen ei Fran ei în Orientul Apropiat, a g sit un modus-vivendi între diferitele confesiuni din aceast zon . Din nefericire, în anul 1860, ca urmare a intrigilor engleze, în dorin a de a controla drumul Indiilor i a men ine integritatea Imperiului Otoman, r zboiul civil dintre cele dou comunit i reizbucne te, aspectul s u brutal fiind ilustrat de masacrarea maroni ilor de c tre druizi. Aceasta va produce în Europa o emo ie puternic i va conduce la interven ia militar în Liban a Fran ei, secondat de Austria, sus in toare a melki ilor catolici. Cei 20.000 de mor i ai acestui r zboi civil a permis recunoa terea, în sânul Imperiului Otoman, a unei specificit i maronite cu o structur administrativ proprie i mai ales sus inerea continu a Fran ei pe plan politic, cultural i religios. Aceast pace precar a avut de asemenea drept consecin formarea unei diaspore maronite, caracterizat prin deplasarea acestei popula ii din zona muntoas c tre Beyrouth i spre ora ele de coast ale actualului Liban; în acea perioad Beyrouthul era un ora dominat i populat de suni i i de ortodoc i. Criza va deschide i calea exilului în afara Imperiului Otoman. O alt consecin ceva mai îndep rtat , dar de care trebuie s inem seama, a fost formarea în sânul inteligen ei maronite, a unui curent na ionalist arab, care împreun cu ortodoc ii i greco-catolicii, vor forma, al turi de mediile musulmane, una din componentele rena terii na ionale identitare arabe. Elita maronit forma o elit pentru Liban i o alta pentru lumea arab , un exemplu interesant în acest sens fiind men iunea c primul dic ionar de limba arab a fost scris de maroni i. Pentru a în elege mai bine de teptarea sentimentului arab, este bine s ne amintim c în anul 1914, dup emanciparea Balcanilor, o parte considerabil din popula ia Imperiului Otoman era arab ; de aici miza considerabil reprezentat de cre terea sentimentului na ional arab pentru viitorul Imperiului Turc i de asemenea violen a represiunii turce ti, care s-a ab tut nu doar asupra armenilor i grecilor, dar i împotriva arabilor cre tini, în special maroni i i iacobi i din regiunea Muntelui Hauran. În anul 1918, regiunea actualului Liban a fost eliberat de armatele britanice i franceze. De acum înainte se punea problema viitorului Libanului, care conform acordului încheiat acum trebuia s se g seasc în zona de influen a francezilor. În acest caz erau prev zute trei solu ii: prima cu un Liban care putea mâne ca o provincie în cadrul Siriei, o Sirie mare trecut de sub controlul otoman sub cel al Fran ei, apoi un micro-Liban limitat la zonele maronite non viabile din punct de vedere economic i în sfârit un micro-Liban extins asupra zonelor non maronite. Spre dezam girea na ionali tilor sirieni, cea de a treia solu ie a fost re inut . Identitatea maronit a fost astfel teritorializat datorit Fran ei i includea i alte comunit i cre tine i musulmane, opunându-se practic Siriei care vedea în crearea Marelui Liban o manevr a imperialismului francez. Identitatea maronit se putea înscrie într-un teritoriu, dar lua fiin o ar ce cuprindea pe viitor nu mai pu in de 17 comunit i religioase, cre tine i musulmane. A urmat o perioad de cre tere economic i de dezvoltare identitar pentru maroni i, chiar dac pentru alte comunit i insatisfac iile au fost numeroase. De fapt maroni ii erau minoritari în Liban, iar în plus statul îi izola în sânul

Anul VI, nr. 5(57)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lumii arabe cre tine deoarece ortodoc ii erau tradi ional mai degrab favorabili Damascului decât Parisului. În anul 1943, pentru a preg ti independen a, a fost adoptat un pact na ional care împ ea competen ele politice între cele mai importante comunit i libaneze: maroni i, druizi, ii i, suni i i ortodoc i. Preponderen a a revenit în cele din urm maroni ilor chiar dac acest lucru nu corespundea cu situa ia demografic din ar . Dac maroni ii au reu it s aib un Stat pentru ei, acesta nu era un Stat al lor, iar pentru a- i men ine preponderen a s-a apelat la o partajare de putere cu celelalte comunit i. Între independen a ob inut în anul 1945 i începutul r zboiului civil din anul 1975, în istoria Libanului a intervenit un nou factor: în raport cu cre tinii, musulmanii au devenit majoritari. În anul 1932 cre tinii reprezentau 52% din popula ie fa de 42% în timpul r zboiului civil, iar maroni ii au trecut de la 29% la 24% dinamica demografic musulman fiind dat de comunitatea iit , care a devenit cea mai important în ar . Aceste muta ii demografice, asociate cu prezen a refugia ilor palestinieni, vor provoca o reconsiderare a puterii maronite, amplificat de obsesia acestora din urm , de situa ia încercuirii de c tre musulmani. Cele doua fenomene vor declan a un zboi civil, ce va dura 17 ani. În noile condi ii strategia maroni ilor a alternat între men inerea actualului Liban, cu izolarea diferitelor comunit i i crearea unei noi entit i, cu o suprafa mai mic , dar alc tuit numai din cre tini. Ideea transform rii Libanului într-un Stat descentralizat, federal, a ap rut atunci când, în urma r zboiului civil, ara s-a transformat în mai multe zone confesionale omogene i izolate una de cealalt . Cre tinii, care pân atunci au tr it în bun în elegere cu musulmanii s-au refugiat acum la nord de Beyrouth. În urma acestei deplas ri s-au format noi zone cu popula ie iit , druiz ori sunit . În afara sateliz rii Libanului de c tre Siria, rezultatul acestui zboi a fost consolidarea teritorializ rii comunit ilor libaneze, sau ceea ce s-a numit „cantonizarea Libanului”; caracterizat prin existen a unor zone preponderent comunitare în detrimentul unui Liban plu-

Claude Monet - Bulevardul Capucinilor

ralist. Astfel, reconstruc ia unui stat libanez a e uat, acesta fiind de fapt transformat într-o confedera ie de regiuni autonome, ce corespundeau principalelor comunit i, fiecare conducându-se dup propria lege. Triumful comunitariz rii i teritorializ rii Libanului, va marca practic sfâr itul definitiv al maronismului, sau cel pu in al unui Stat cu o direc ie preponderent maronit , marele vis franco-catolicomaronit. Pe planul identitar, anii de r zboi au permis reactualizarea unei teme importante: tema fenician . Dornic de o demarcare de arabism, o parte a elitei maronite se va prezenta drept descendent a fenicienilor, ceea ce le-a permis respingerea propriei arabicit i i deci o distan are fa de Islam. Ei vor trece de la un raaro-nisro activ în direc ia rena terii culturale i na ionale arabe de la sfâr itul secolului al XIX-lea, c tre un maronism restrâns la un teritoriu protejat de Fran a, sau ceva mai târziu spre o comunitate care devine minoritar demografic i politic, din cauza unei importante emigra ii. Libanul ca ar deschisa influen ei occidentale, dar i loc de refugiu pentru alte popula ii, venite din Orientul Mijlociu, a reprezentat o excep ie în istoria complex a lumii arabe cre tine. Cazul libanez arat imposibilitatea unei teritorializ ri politice viabile i durabile, a unei minorit i cre tine pe p mânt islamic. Pentru Liban, dar i pentru alte ri din regiune, în încercarea de a sc pa statutului de minoritate i pentru a g si mijloacele de a convie ui cu lumea islamic , cre tinii au recurs la un anumit na ionalism local, adic de consolidare a sentimentului de apartenen la Statele existente (create pe ruinele fostului Imperiu Otoman). Caracterul multicomunitar le permitea dezvoltarea unei identit i, ce nu se putea confunda cu grup rile majoritare. În contextul acestei „compartimenri” o transformare important se producea în planul identitar al majorit ii, care avea con tiin a apartenen ei la o ar . La ad postul frontierelor, trasate în func ie de interesele marilor puteri europene, au fost create condi iile fuziunii comunit ilor cre tine cu cele musulmane. Na ionalismul statal a fost cel mai bine ilustrat în Egipt. Condi iile erau i favorabile deoarece ara avea identitate na ional incontestabil i nu se confunda cu Islamul. Între cele dou r zboaie mondiale, cop ii au militat în mod activ al turi de musulmani pentru impunerea temei na ionalismului egiptean, pentru un Egipt independent. Fostul Secretar al O.N.U. Butros Ghali, care apar ine unei vechi familii de cop i a fost al turi de liderul na ionalist musulman Saad Zaghloul, atât la negocierile din închisoare, cât i la manifestatiile na ionaliste, care au avut loc dup cel de-al II-lea r zboi mondial în Egipt. O alt comunitate, victima, de data aceasta a unui veritabil genocid, au fost asiro-caldeii. În secolul al XlX-lea ei tr iau la limita dintre dou Imperii: cel Otoman i cel Persan. Ei erau descenden ii nestorienilor, Biserica ce a cunoscut o expansiune misionar deosebit , pân în Tibet i Java. Nestorienii au fost distru i de invazia mongol , cei r ma i refugiindu-se în regiunile muntoase. În Evul Mediu ei sau împ it în dou ramuri: cea a asirienilor r ma i nestorieni i cea a caldeilor ata i Romei. Originea lor etnic ridic i ast zi unele probleme pentru speciali ti: sunt ei descenden ii vechilor asirieni, arabiza i sau îi reprezint pe kurzii aramaiza i, iar apoi arabiza i? Indiferent de ipotez , cea mai mare parte dintre ei a p strat limba aramaic . În secolul al XIX-lea ei tr iau în trei zone: Hakari - bastion muntos inaccesibil, printre kurzii din sud-estul Turciei de ast zi, în regiunea Massoul printre arabi i kurzi în regiunea Urmia din Persia, printre azeri, kurzi i persani. Constant persecuta i de diferi ii lor vecini musulmani, pe la mijlocul secolului al XIX-lea ei au f cut obiectul mai multor solicitudini din partea misiunilor catolice franceze, anglo-anglicane, americano-protestante, germane i ruse-ortodoxe, mai ales din momentul în care s-a constatat c regiunea Massoul con inea enorme rezerve de petrol. Rusia vedea în minoritatea asiro-babilonian un

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

eventual punct de sprijin.pentru a avansa în Turcia sau Persia, iar Biserica Ortodox Rus chiar a reu it.s recupereze o parte a minorit ii caldeene din Persia, în anul 1914, avansarea armatei ruse ti în Turcia oriental i ocuparea nordului Persiei vor determina deplasarea i instalarea asiro-caldeilor în Rusia. Reac ia turcilor va fi deosebit de violent : mai mult de 250.000 de asiro-caldei au fost masacra i, iar al ii se vor refugia în Rusia i în Persia ocupat de armata rus . derea Imperiului arist în anul 1917, a provocat i antrenat un nou masacru în regiunea Urmia unde kurzii i persii s-au n pustit asupra unei popula ii pentru care fo tii alia i nu-i mai puteau sus ine. Dup noi masacre, asiro-caldeii au p sit regiunea pentru Mesopotamia, aflat sub control britanic. În mijlocul acestor conflicte deosebit de grave, dup încetarea ostilit ilor, autorit ile asiro-caldee au trimis la negocierile de la Versailles mai multe delega ii, cu cererea expres de a ob ine crearea unui stat asiro-caldeean, alc tuit dintr-o parte a Azerbadjanului pers, a Estului Turciei, a regiunii Massoul cu ie ire la Marea Mediteran i Golful Persic. Aceast tentativ de teritorializare a na iunii asiro-caldeene dup genocidul c ruia a trebuit s -i fac fa , a fost f rezultat, deoarece Massoul a fost integrat Irakuli, plasat îns sub mandat britanic, iar regiunea Hakari va r mâne la turci. Tot acum armata englez se va servi de trupele asiriene pentru a în bu i revoltele arabe ivite odat cu noua tutel a Irakului. Irakienii i vor aminti de acest rol represiv i în momentul ob inerii independen ei în anul 1932, vor avea loc adev rate progromuri împotriva asiro-caldeilor, considera i colaboratori ai englezilor, soldate cu mii de mor i i un important exil c tre Siria francez ori Persia. În timpul celui de-al doilea r zboi mondial trupele asiro-caldee vor ajuta armata britanic în Orientul Mijlociu i în Europa. Pentru asiro-caldeii r ma i în regiunea de nord a Persiei, a Urmiei, ace tia vor fi antrena i în r zboaiele civile iraniene, care vor opune Teheranului, Kurdistanului i Azerbadjanului pro-sovietic. În chip paradoxal, odat cu venirea la putere a unui regim republican i laic, începând cu anul 1958, lucrurile se vor lini ti. Regimurile republicane irakiene de diferite tipuri, cele ale lui Kasserh sau ale lui Saddam Husein, se vor concentra asupra accentului pus pe unitatea na iunii irakiene la nivelul diferitelor componente etnice, arabi sau kurzi, i confesionale, suni i, ii i i cre tini. Aceast stabilitate relativ a problemei asiro-caldee, într-un regim care predica unitatea na iunii irakiene în diversitatea ei, echilibra oarecum situa ia. Numai c în fa a unor acte “de zel”, cea mai mare parte a acestor popula ii asiro-caldee din Irak, va emigra spre ri ca: Australia, Statele Unite sau Europa. Ast zi sunt mai pu in de un milion de asiro-caldei în Irak, printre care i fostul num rul 2 al regimului Sadam Husein, Tarek Aziz. Actuala stabilizare a situa iei nu a fost posibil decât prin Claude Monet abandonarea ori-

Anul VI, nr. 5(57)/2015

rei revendic ri teritoriale i particulare, în schimbul p cii i a unor concesii de ordin cultural. Aceea i situa ie este i în Iran, unde în regiunea Urmia asiro-caldeii par a se fi acomodat cu regimul islamic, aflat la putere dup debarcarea fostului Sah. în raport cu spa iul geografic ocupat ini ial, aceast „na iune” cre tin a fost complet lipsit de teritoriu în secolul al XX-lea. Un ultim exemplu al dinamicii comunit ilor cre tine arabe în istoria politic a Orientului-Apropiat este cel al cre tinilor palestinieni, ortodoc i sau melki i catolici, în lupta palestinian . Un sfert dintre palestinieni sunt cre tini, iar din acest procent jum tate sunt ortodoc i. Doi dintre principalii conduc tori ai mi rii palestiniene sunt de origine ortodox : Hawatme i Habas, ca de altfel i so ia lui Yassdr Arafat. Dac ortodoxia nu joac un rol specific între revendirile palestiniene, pluralismul religios, fenomen mai pu in întâlnit în Europa, ocup un rol de frunte în desf urarea negocierilor de pace. În acest caz ini iativa na ional dintr-o perspectiva laic a primat i a anulat orice revendicare identitar de tip comunitar confesional, singurul obiectiv fiind eliberarea Palestinei arabe, f a- i face prea multe probleme pentru apartenen a religioas . Ortodoc ii au chiar tendin a de a se al tura mi rilor palestiniene dure. Dincolo de str lucirea lumii bizantine, cre tinii arabi în secolul al XX-lea nu au reu it s dep easc statutul lor de minoritate religioas . Aceasta din motive demografice, iar imposibilitatea de a se teritorializa sub forma de micro-Stat-Na iune nu i-a împiedicat s i p streze identitatea, chiar i în diaspora din ce în ce mai numeroas . De aceea consider m c e ecul lor poate avea i un aspect pozitiv, deoarece ilustreaz un grup socio-etnic ori socio-confesional ce se poate men ine în afara Statului sau a unui teritoriu, pe parcursul a dou sau trei genera ii. mâne de v zut dac aceast limit poate fi dep it . La rândul ei tradi ia arab cre tin ocup un rol important în dialogul cu musulmanii, sau în confruntarea dintre monoteismul absolut iudaic i cel islamic. De pild , cum poate fi explicat dogma Sfintei Treimi unui evreu ori unui musulman f un real pericol reduc ionist. Dezvoltându- i îns propria tradi ie teologic , arabii cre tini nu trebuie s invidieze nici Occidentul cre tin, nici pe ortodoc ii din estul i sud-estul Europei, a c ror tradi ie teologic le poate fi complementar , în fond tradi ia arab cre tin , n scut din necesitatea cre tinilor de a reaminti esen a credin ei în fa a Islamului, poate ajuta la o reînnoire a con tiin ei misionare a Bisericilor prezente în lumea arab . Dac vor r mâne în continuare divizate, revenirea la izvoare este singura cale pentru realizarea unit ii cre tine în Orientul Apropiat. La aceasta se adaug i dialogul destul de dinamic cu Europa catolic i cea ortodox , sau rela ia special cu musulmanii, ce sper m c va dezvolta în aceast zon a lumii o nou perioad de în elegePodul japonez re, dreptate i pace.