Constelatii diamantine nr. 6 (58) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 6 (58) Iunie 2015

Semneaz : Vintil Anastasescu Gheorghe Belei Gabriela Mimi Boroianu Dino Buzzati Alexandru C창r u Petru Chira Livia Ciuperc Grigorie M. Croitoru Doina Dr gu George Filip Mariana Zavati Gardner Stelian Gombo Mihai Horga Dan Lupescu Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Janet Nic Dan Norea Drago D. Onea Ion P tra cu George Petrovai Viorel Roman Isabela Vasiliu-Scraba Maria Sturza-Clopotaru Camelia Suruianu Ioan Ursu Daniela Voicu Ionu Leonard Voicu

Camille Pissarro - Acoperi urile ro ii

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Doina Dr gu , IR 10805, Mangalia-Craiova, via “Caprele” ...............................................pp.3,4 George Petrovai, David între enigmele vie ii i certitudinile filosofiei ..................................pp.5-8 Janet Nic , Treptele sensibilit ii ....................p.9 Livia Ciuperc , Despre singur tate ......pp.10,11 Mihai Horga, Poeme ........................................p.11 George Filip, Poeme ........................................p.12 Constantin Miu, Avatarurile eului oniric ...p.13 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.14 Mariana Zavati Gardner, Camera în care scriu ...............................................................................p.14 Camelia Suruianu, Ce e Omul? - în viziunea rintelui Daniil Sandu Tudor ..............pp.15-17 Alexandru Câr u, O analiz a genere iei actuale ...............................................................p.18 Daniel Marian, Poetul sprijinit în apte puncte cardinale ...........................................................p.19 Daniela Voicu, Poeme .....................................p.20 Drago D. Onea, Poeme ..................................p.21 Dan Lupescu, “F nu Neagu - Povestirile magice” .....................................................pp.22-26 Ioan Ursu, Ghici cine (nu) îl iube te pe Noica? ......................................................................pp.27-29 Dino Buzzati, Domnului Director .........pp.30-32 Dan Norea, Studiu comparativ între dou genuri scurte - Epigrama i Senryu ......pp.33-36 Gabriela Mimi Boroianu, Poeme ..................p.37 Maria Sturdza-Clopotaru, Poeme .................p.38 Livia Ciuperc , Corul Aletheya ....................p.39 Vintil Anastasescu, “Chipul rânii” ancenstrale i “Lacrima cereasc ” ..............p.40 Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Dr nescu i o profe ie a Sfântului Arsenie Boca ............................................................pp.41-46 Stelian Gombo , Câteva referin e despre Cartea Psalmilor în spiritualitatea ortodox ... ......................................................................pp.47-49 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .................p.50 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Camille Pissarro .......................................pp.51,52 Viorel Roman, Papa Francisc - în România ..p.53 Petru Chira, Constela ii epigramatice .......p.54 Gheorghe Belei, Constela ii epigramatice ..p.55 Grigorie M. Croitoru, File din cartea vie ii ......................................................................pp.56-58 Ion P tra cu, Interferen e spirituale în rela iile româno-olandeze ......................................pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Camille Pissarro

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

IR 10805, Mangalia – Craiova, „via Caprele” Un accident cumplit, în care Cadillac-ul, de culoare ro ie, s-a f cut praf, iar Sin a sc pat nicio zgârietur , doar cu mintea pu in tulburat , ne-a f cut s plec m la mare cu trenul.

Se spune c trenul este cel mai sigur mijloc de transport. Povestea lui începe acum 200 de ani, când s-au inventat i s-au construit primele ine i primele vagoane, folosite, ini ial, în mine.

Ca s ie im din atmosfera ap toare provocat de accident, citându-l pe Roosevelt, cel de-al 26-lea pre edinte al SUA, am spus, pe un ton grav: „Un om care nu a mers niciodat la coal poate fura un vagon de tren, dar dac a absolvit o universitate, el poate fura întreg trenul”. Sin a reac ionat, cu o glum , tot pe un ton grav: „Noi putem s fur m dou trenuri i înc ceva pe deasupra...”.

Cu schimbare în Bucure ti, trenul ne-a dus cu bine la Constan a, de unde am luat un taxi pân în Eforie Nord. Am oprit în fa a hotelului Ovicris, unde aveam cazare, am intrat bucuro i, dar, aici, ne-a întâmpinat un tân r, care, pe un ton foarte politicos, ne-a spus c hotelul este în repara ie i ne-a îndrumat spre hotelul Apollo, care era în apropiere. Am afi at un aer de nemul umire, dar, pân s ne dezmeticim, tân rul a luat trolerele i ne-a condus spre hotelul Apollo. Am fost caza i imediat într-un apartament confortabil.

Timpul s-a scurs destul de repede, lumina i c ldura ne-au acaparat, valurile se urm reau într-o unduire descendent spre rm, apoi se retr geau în sunet despicat. Îmi veneau în minte cuvintele lui G. C linescu: „marea este prima dezl uire a sufletului cosmic”.

Ne-am plimbat, în sejurul nostru, cu un

Camille Pissarro - Câmpuri

vapora , inând cont de îndemnul lui Rabindranath Tagore, care spunea c „nu po i traversa marea nef când altceva decât s stai pe mal i s prive ti apa”. Bineîn eles c nu am traversat marea, dar ne-am bucurat, printre altele, de salturile juc e ale delfinilor i de zborul pesc ru ilor care dansau deasupra capetelor noastre. Priveam suprafa a lini tit a m rii în larg, constant i neschimb toare, ce p rea f început i f sfâr it, ca o localizare a nelimitatului, iar mintea îmi zbura la proverbul chinezesc, care spune c „zece mii de râuri se adun în mare, dar marea nu este plin niciodat ”. Existen a i nonexisten a reau c se nasc simultan, sunetul i t cerea creau armonia, iar întinderea i locul ocupat de fiecare se generau unul pe cel lalt. Ca o inuire ve nic , norii înso eau devenirea permanent a m rii, fiecare p strându- i egalitatea, cu o desf urare dup legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului.

Imagini de neuitat ne bucurau privirile i p trundeau în universul nostru interior, în lându-ne puritatea ra iunii dincolo de obi nuit i sensibilitatea sufleteasc dincolo de necuprins, transportându-ne într-o lini te suprem , întronare a ordinii fire ti. Mi-am l sat sufletul trupului i sufletul spiritului s îmbr eze lini tea, f s se deta eze, s se separe sau s p seasc interiorul, c zând prad dorin elor, mi-am lefuit oglinda mental într-o percep ie calm i clar a realit ii i am l sat s se deschid i s se închid por ile cerului, p strând receptivitatea, t cerea, nonparticiparea - în felul acesta penetrând totul cu mintea, dar r mânând în repaus absolut. În sfâr it, a venit i timpul s plec m, de i fi dorit s mai st m, dar treburi importante ne a teptau în urbea noastr . Am mers la gar i am luat bilete la trenul IR 10805, Mangalia - Craiova. Trenul a sosit în gara Eforie Nord la ora 14.03, iar la Constan a i Bucure ti urma s se schimbe locomotiva. Ne-am a ezat

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pe locurile noastre din vagonul întâi i, din erpuirea trenului în spa iul prestabilit, am contemplat, reîntorcându-ne la r cini i instalându-ne în senin tatea începutului, frumuse ile patriei noastre.

Trenul a mers corect, respectându- i orarul i traseul, pân am trecut de gara Ciulni a.

La vreo câ iva kilometri dep rtare de sta ia amintit mai sus, cu un scâr âit nervos, mastodontul s-a oprit brusc. To i cei din compartiment ne-am impacientat, intuind un accident, dar nu ne-am p sit locurile. Unul dintre cei trei controlori ne-a spus c au fost omorâte câteva capre care tocmai treceau peste calea ferat , iar locomotiva a fost avariat . Urma ca trenul s fie tras înapoi de o locomotiv , pân la Ciulni a, apoi s se pun locomotiva în fa . Lucrurile p reau simple, dar timpul zbura, iar oamenii care aveau leg turi - unii spre Ia i, unii spre Timi oara, al ii spre Cluj sau Satu Mare etc. - riscau s piard trenurile.

Nu în elegeam cum putea o turm de capre s traverseze calea ferat tocmai în momentul trecerii trenului; dac erau oi mai ziceam, dar... capre... Se spune c sunt extrem de curioase i inteligente, fiind printre primele animale domesticite de om, acum mai bine de 10.000 de ani. Da, într-adev r, curioase!

Au vrut poate s vad cum le st moarte...

Dar unde este inteligen a? Îmi amintesc de vremea când eram copil i, descul , prin iarba m soas a prim verii, tr geam de funie o capr alb s-o duc la p scut, iar cei doi iezi ori se zbenguiau pe lâng ea.

La egipteni, capra era venerat , era un simbol al fertilit ii, fiind deci inut la rang înalt în practicile religioase. Faraonul Cephranes a fost înmormântat împreun cu 2.000 de capre.

Descoperirea cafelei se datoreaz caprelor. Legenda originii cafelei spune c p storul de capre Kaldi, care a tr it în Etiopia în urm cu mai mult de 1.000 de ani, a observat comportamentul ciudat al caprelor dup ce acestea mâncau fructele din tufele de cafea. Chiar i caprele b trâne zburdau pline de energie.

Kaldi a spus povestea unor c lug ri, iar ace tia au preg tit o b utur din boabele de cafea care îi ajuta s stea treji toat noaptea la slujbe. B utura a devenit cunoscut sub numele de „kahweh”, termen arab pentru „revigorant”.

Pentru caii de curse, prezen a caprelor are un efect calmant, iar cresc torii le folosesc în acest scop. În lume exist aproximativ 500 de milioane de capre, cele mai multe fiind în China. În vremurile vechi, caprele erau luate pe cor bii ca surs proasp de lapte i carne.

Au fost primele animale ajunse din Europa în America, fiind duse de Columb. apii sunt recunoscu i ca fiind printre cei mai bine înzestra i masculi, raportul dintre dimensiunea testiculelor i m rimea corpului fiind destul de mare. În unele culturi, testiculele de ap sunt considerate o delicates .

La noi în ar , dobrogenii cre teau mii de capre i oi pentru a le duce în Imperiul Otoman i în rile din Asia Mic i a câ tiga bani frumo i pe ele. O legend spune c exportul nu se realiza nici pe uscat i nici pe mare, ci prin dou tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagr .

Conform relat rii dintr-o cronic , din sudul Dobrogei actuale i din Cadrilater pornesc dou tuneluri subterane care traverseaMarea Neagr . Nu se tie cine a construit aceste dou tuneluri i nici motivul pentru care ele traverseaz prin subteran Marea Neagr . În timpul r zboiului întâi mondial, gurile de acces ale celor dou tuneluri au fost astupate din „motive de siguran na ional ” i au fost p zite cu str nicie. Se spune c securitatea din perioada comunist tia de existen a acestor tuneluri i nu l sa pe nimeni s se apropie de ele.

Prin anii ’80, solda ii care erau concentra i la munc pe Canalul Dun re - Marea Neagr , din pur întâmplare, au descoperit o alt gur de acces a tunelurilor cu pricina. Ea se afl într-un cimitir din Murfatlar i a fost folosit în nenum rate rânduri de muncitorii de la canal pentru a trece în Bulgaria.

Misterul celor dou tuneluri este unul

Anul VI, nr. 6(58)/2015

de-a dreptul fascinant, în condi iile în care se presupune c aceste construc ii au fost realizate cu mii de ani înaintea erei noastre, probabil de c tre o civiliza ie foarte avansat din punct de vedere tehnologic.

Tot gândindu-ne la capre i discutând despre ele, am ajuns la Bucure ti, cu o întârziere de o or . Controlorii au fost dr gu i i au anun at la depou despre cele întâmplate i au rugat dispecerii s in trenurile la care aveau leg tur pasagerii din trenul nostru pentru a le prinde. În vagonul nostru r seser m, într-o izolare complet , doar eu i Sin, noi mergând pân la cap t. St team lini ti i i ne gândeam la cele trei ore de mers, când, deodat , controlorul ne ia la zor: „Dumneavoastr , ce a tepta i, de ce nu coborâ i?”. I-am spus c noi mergem pân la cap t, a a c nu avem de ce s coborâm. „Dac sta i aici, nu merge i nic ieri!”, ne-a amenin at el. „Acest vagon mâne în Bucure ti!”, ne-a mai spus i s-a repezit la trolere s le dea jos din raftul de bagaje. Mai aveam trei minute pân la plecarea trenului. N-am mai spus nimic i am coborât pentru a urca într-un vagon al trenului ce urma s ne duc acas .

Cum locomotiva se schimbase la Bucure ti, vagonul întâi, în care veniser m, devenise ultimul i cum probabil c trenul nu se umpluse, hot râser s lase vagonul acolo.

Acesta, în linii mari, a fost sejurul nostru, care a luat sfâr it cu IR 10805, Mangalia Craiova, „via Caprele”... dup simpaticele noastre capre.

Pissarro - Malurile Oisei, în apropiere de Pontoise

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

George PETROVAI

David î@ntre enigmele vie\ii ]i certitudinile filosofiei sale 1.Ce tim despre David?

Adev rul este c tim foarte pu ine lucruri sigure despre via a acestui neoplatonic târziu. Ba mai mult, a a cum cu îndrept ire afirm Gabriel Liiceanu, traduc torul i comentatorul tratatului davidic intitulat Introducere în filosofie, „sursele sunt anecdotice i nerelevante, p rerile cercet torilor sunt împ ite, adesea contradictorii, când imposibil existen a unei imagini pozitive unitare”. Ori, dac lu m aminte la Bibliografia selectiv în care sunt inclu i nem i, francezi, ru i i armeni, cu to ii valoro i davidologi, avem astfel dovada vie c opinia lui Gabriel Liiceanu este aceea a unui cercet tor pe cît de avizat prin sursele la care apeleaz , pe atât de dornic de a aduce un spor de lumin în aceast chestiune. Iar el, vizibil incomodat de p rerile contradictorii ale davidologilor cita i, opteaz pentru un model expozitiv, „care, renun ând la preten ia concluziilor ferme, se va mul umi cu prezentarea datelor oferite de surse i a ipotezelor formulate de cercetarea modern , punând în locul unei imagini unitare, dimensiunea unei probleme”.

Dar, se vor întreba pesemne unii, de unde pân unde prezen a unor armeni a a ca Missak Khostikian, V.K. alojan sau I. Manandian în suita davidologilor de prim rang? De acolo c vechi surse armene, precum Istoria universal a armeanului Stefan Asoghik, mort în primul deceniu al secolului al XI-lea, sau Cartea esen elor, cu autor necunoscut i datare aproximativ la sfâr itul secolului al VI-lea ori poate la începutul celui de-al VII-lea (celebra scriere care a creat legenda în jurul lui David), la fel ca lucrarea autorului cre tin Gregor,

Pissarro - Vedere de la fereastra mea

mort în anul 1221, respectiv ca Arakel Süne i, un comentator armean al faimoasei scrieri filosofice Defini iile filosofiei (varianta armean a lucr rii Introducere în filosofie), toate aceste surse au acreditat imaginea unui David atât de înzestrat i plin de în elepciune în scopul ce i l-a asumat al turi de al i tineri armeni de a înv a limba greac pentru traducerea Bibliei i a altor opere din literatura elin în limba armean , încât - ni se spune cu mult satisfac ie - nu doar David, ci ei to i dovedir atâta sârguin i pricepere, „de îi întrecur pân i pe greci”!

Existen a unei serii paralele din scrierile filosofice ale lui David, anume în greac i armean , nu a avut darul de-a aduce un plus de certitudine în aceast problem de exegez . C ci nu se stinsese bine ecoul observa iilor f cute în anul 1892 de ilustrul davidolog Adolf Busse, cum c „în literatura greac , despre filosoful David nu exist informa ii care s confere temeiuri sigure pentru comentarea vie ii i activit ii sale”, prin urmare el propunea s se a tepte un studiu critic temeinic care s aib în vedere nu doar sursele armene, ci i analiza comparat a textelor grece ti i armene, nu trecuse, deci, mult timp de când distinsul cercet tor î i f cuse cunoscute observa iile i rezervele în aceast chestiune, când o serie de orientali ti i bizantinologi în frunte cu C.F. Neumann, reu ea s creeze un portret al lui David, preluând ceea ce era general în diversele relat ri privitoare la filosof i eliminând pe cât posibil contradic iile scoase la iveal de surse.

Respectiva imagine, preluat de marile enciclopedii i istorii ale filosofiei, face din David un filosof neoplatonic cre tin, originar din provincia Hark, care a tr it în secolul al V-lea sau al VI-lea, a înv at i predat filosofia la Atena, apoi a scris c i filosofice (Introducere în filosofie, Comentariu la <Isagoga> lui Porfir, Comentariu la <Categoriile> lui Aristotel) i c i teologice (ca, de exemplu, discursul antinestorian Despre cruce), c i redactate parte în limba armean , parte în limba greac , parte în ambele limbi.

Nici vorb ca apele exegezei s se lini teasc dup aceast precizare c rtur reasc , dac avem în vedere fie luptele teologice de la acea vreme de început a cre tinismului dintre monofizitismul bisericii armene i tendin ele hegemonice ale bisericii grece ti, fie faptul c în via a cultural a Armeniei din secolele V-VII figureaz nici mai mult nici mai pu in de apte nume David, fiecare cu cognomenul sau supranumele s u, gra ie c ruia ei pot fi mai lesne identifica i: David Invincibilul, David Gramaticul, David Ipat etc. i iat c taman atunci î i fac intrarea pe scena disputelor cercetorii armeni, îndeosebi Missak Khostikian, care nu ezit s dinamiteze ubreda construc ie a confra ilor s i prin afirma ii tran ante

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de genul: „Nu suntem în posesia nici unei relat ri autentice de încredere despre filosoful David, i acelea de care ne-am ocupat pân acum sunt de origine târzie, anume din secolele X-XIII”!

Iar M. Khostakian, cu coeren a ideilor sale, dup cum opineaz G. Liiceanu, purcede în continuare la examinarea scrierilor ce poart numele lui David. Astfel, printr-o atent comparare a con inutului scrierilor atribuite diferi ilor Davizi, Khostakian ajunge la concluzia lucr rile teologice, precum i scrierea Întreb ri filosofice atribuit lui David din Hark, nu îi apar in filosofului David Invincibilul. Ceea ce înseamn c David filosoful i David teologul din Hark nu reprezint una i aceea i persoan . Mai mult, David filosoful, autorul celor trei lucr ri: Introducere în filosofie, Comentariu la <Isagoga> lui Porfir i Comentariu la <Categoriile> lui Aristotel, care - a a cum spuneam - exist atât în limba greac cât i în armean , nu este un autor armean, ci un neoplatonic grec p gân, elev al lui Olimpiodor cel tân r (în filosofia greac sunt cunoscu i înc doi filosofi cu numele de Olimpiodor), ale c rui lucr ri elaborate ini ial în limba greac , au fost ulterior traduse în armean !

Cât îl prive te pe David din Hark, autorul vizat de sursele armene, acesta de fapt era un teolog monofizit, care a tr it i a scris în prima jum tate a secolului al VI-lea. În parantez fie spus, monofizitismul n-a reprezentat doar o disput aprig , încheiat în primele veacuri de statornicire a cre tinismului, c ci - dup cum se tie - aceast erezie ce crede i sus ine numai natura divin a lui Hristos, s-a perpetuat pân în zilele noastre sub chipul celor trei biserici recunoscute: biserica armean , biserica iacobit i cea copt ...

Revenind la dezbaterea noastr , s not m juste ea diferen elor observate de cercet torii care au avut sub ochi atât Introducere în filosofie cât i Întreb rile filosofiei, lucrare atribuit de tradi ie tot lui David Invincibilul. Se constat , ne încredin eaz Liiceanu, nu doar orientarea de ansamblu diferit a celor dou c i, ci i concep ia diferit în probleme identice. Astfel, dac în toate cele 41 de întreb ri i r spunsuri care alc tuiesc lucrarea Întreb rile filosofiei se simte prezen a unui apologet înfl rat al cre tinismului, nu acela i lucru se poate spune despre autorul tratatului Introducere în filosofie, unde apare doar formularea stereotip : „Cu voia Domnului am încheiat i capitolul de fa ”, propozi ie cu care se încheie câteva dintre cele 24 de capitole ale c ii i care are menirea nu doar de-a sfâr i ceva, ci i de-a face leg tura cu pasajele urm toare.

Apoi modul în care cei doi definesc omul este atât de diferit, încât subscriem la p rerea lui G. Liiceanu cum c „unul i acela i autor nu putea renun a de la o lucrare la alta la o defini ie pe care în ambele cazuri o reia de zeci de ori”. C ci dac pentru David teologul, defini ia omului în calitate de imagine a lui Dumnezeu este mai mult

Anul VI, nr. 6(58)/2015

o descriere bazat în egal m sur pe presupunere i n zuin , adic „suflet unit cu trupul prin intermediul respira iei i inut ca unul singur prin ea”, defini ia dat de David filosoful are darul de-a fi simpl , clar i precis , prin urmare mereu actual , tocmai pentru c reu te s închid în ea esen a a ceea ce define te: „Omul este o fiin ra ional , muritoare, capabil de cugetare i cunoa tere”.

Multe ar mai fi de spus înainte de-a sfâr i acest capitol, îns o problem se impune în mod deosebit. Anume cea privitoare la apartenen a lui David la vechea religie p gân . C ci dac substan a scrierilor sale urmeaz linia spiritualit ii elenistice, cum se explic urm toarele: a) Numele s u biblic de David; b) Men iunea din titlul manuscrisului grec: „Dup glasul filosofului celui prea iubitor de Dumnezeu”; c) Prezen a expresiei „Cu voia Domnului” din formula cu care el i încheie unele dintre capitolele c ii?

Din nou G. Liiceanu îl citeaz pe M. Khostakian cu cele dou interesante conjecturi ale sale: 1) Scrierile lui David au cunoscut interpol ri ulterioare din partea unei persoane ori a unui grup de persoane animate de interese teologice, ceea ce pare cu atât mai plauzibil cu cât i în alte multe cazuri sa constatat interven ia nu întotdeauna subtil a copi tilor; 2) Este posibil ca filosoful s se fi convertit c tre sfâr itul vie ii la cre tinism, luându- i numele de David. Nu a a procedase i contemporanul s u, comentatorul Elias, la rândul lui elev al lui Olimpiodor cel tân r?

Chiar admi ând presupunerea din urm , totu i p rerea lui Missak Khostakian este c „scrierile lui David sunt cu totul str ine de religia cre tin ; ele apar in acelui tip de lucr ri care s-au p strat în num r mare în coala neoplatonic atenian i alexandrin în secolele al Vlea i al VI-lea”. inând seama de aceast avalan de argumente, iat c în minte ni se contureaz imaginea unui David nearmean, care a tr it i creat la Bizan , pe timpul domniei lui Justinian I (527-565), adic într-o epoc de apogeu a culturii i civiliza iei acestui imperiu i de dec dere a Europei occidentale.

2. Ce ne înva filosofia lui David?

Pissarro - Amatoare de sc ldat

Cu toate c via a lui David este atât de zgârcit cu informa iile necontradictorii, avem totu i una asupra c reia to i cercet torii cu mic cu mare au c zut de acord ca fiind mai presus de orice îndoial , anume aceea c filosoful este un neoplatonic târziu. Ne amintim c Porphyrios, elevul preferat al lui Plotin i autorul scrierii Via a lui Plotin, s-a n scut în anul 232 sau 233 undeva în Siria. Paradoxal este faptul c de i s-a n scut cu circa 300 de ani mai târziu, despre David exist la ora actual mai pu ine date certe ca despre primii neoplatonicieni grupa i în jurul maestrului Plotin. În definitiv n-are prea mult relevan dac David a fost armean ori grec, p gân sau cre tin, respectiv dac a tr it la Atena, Constantinopol ori aiurea. Important este c a scris ceea ce a scris i c ceea ce a scris a ajuns pân la noi. i cum spiritul scrierii se constituie într-o elocvent prob pentru concep ia epocii în care ea a fost pl dit , respectiv într-un fir c uzitor prin acele h uri greu de str tut în anumite zone ale cunoa terii, iat de ce cercet torii recurg la aceast metod eficace ca la un îndreptar al c ut rilor pe calea cea bun . În primul capitol am v zut c a a a procedat M. Khostikian, ceea ce i-a permis s emit p reri îndr zne e vizavi de via a i opera lui David.

La rândul nostru, urm rind linia platonician în cartea lui David, ne d m seama c el îl cuno tea bine pe Platon. Nici nu era cu putin

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

altminteri, atâta timp cât Olimpiodor cel tân r, profesorul s u din Alexandria, era autorul mai multor comentarii despre dialogurile platoniciene.

Iar acum, dup aceste preparative, este cazul s ne întreb m cam care este locul lui David în istoria filosofiei i ce rol revine scrierii sale Introducere în filosofie în algebra cunoa terii umane?

Deoarece vremea marilor coli filosofice (pitagoreic , platonician , peripatetic , stoic ) trecuse, Gabriel Liiceanu opineaz c tratatul lui David este una din pu inele c i „din care ne putem da seama de trecere de la spiritul unei culturi la litera ei”. Spiritul devenind tot mai comod i mai indolent pe m sur ce ne îndep rt m de apogeul excelen ei filosofice atins în vremea lui Platon i pe m sur ce urc m pe scara istoriei înspre vremurile moderne, iat c asist m la trecerea de la demersul euristic c tre principiul comentariului din vremea neoplatonicienilor i de mai târziu. C ci, a a cum cu îndrept ire subliniaz G. Liiceanu, dac în dialogul platonician se discut spre a g si c utând, „dialogul comentariului este un demers exegetic i hermeneutic (subl. mea, G.P.)”, cu o evident suple e i cu neîndoielnice abilit i explicative i interpretative din partea comentatorului.

Cu toate c David nu- i dovede te nicicât originalitatea în acest „inventar al defini iilor filosofiei corecte din punct de vedere tehnic” (G. Liiceanu), i asta deoarece cu mult timp înainte istoria filosofiei marcase trecerea de la problematiz ri la probleme, totu i, filosoful român apreciaz tratatul „armeanului” ca pe „o mic summa philosophica (subl. mea, G.P.), un compendiu care pune în lumin ceea ce cuse posteritatea din filosofia antichit ii”, mai exact un manual, din care se poate prea bine în elege „ce devenise filosofia din secolul al VI-lea”.

Dar cu toate c în tratat nu se întrez resc nici m car urme din fr mânt rile, c ut rile i spectaculoasele izbânzi ale filosofilor antichit ii, îndeosebi din cele ale triadei de aur: Pitagora - Platon Aristotel, la a c ror incontestabil autoritate David se raporteaz

Camille Pissarro - Cositul

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

necontenit, totu i Introducere în filosofie se v de te o carte deosebit de captivant i instructiv prin modul tran ant cum autorul pune în discu ie no iuni considerate deja tiute (defini ia, diviziunea, filosofia etc.), prin rigoarea deduc iilor, chiar i atunci când logica este vizibil îngreunat de povara misticii pitagoreice a numerelor extrase dintrun veritabil folclor aritmetic, i nu în ultimul rând prin frumuse ea, simplitatea i claritatea demonstra iilor ce-i atest autorului calitatea de filosof, dac este s ne conducem dup una din defini iile sale extrinseci: „Filosofia este mama demonstra iilor”. a cum îi st bine unui dasc l, al c rui manual se conduce în mod evident dup un scenariu didactic prestabilit, David avanseaz metodic i cu grij , pornind atacul împotriva adversarilor filosofiei chiar de la no iunile fundamentale: „Filosofia este mama a tot ce exist ”, „Filosofia nu se ocup cu particularul, ci cu universalul”, „Cel care mi cerul este unul, acorporal, infinit i nepieritor”, respectiv de la definirea defini iei ca „un enun concis” i de la evidenierea însu irilor necesare filosofului des vâr it: virtute, capacitate de cunoa tere i capacitate de ac iune.

Apoi, dup ce stabile te c „defini ia corespunde unit ii, iar diviziunea multiplului” i dup ce precizeaz c defini ia este anterioar diviziunii, a a cum unitatea este anterioar multiplului, David ajunge la cele ase faimoase defini ii ale filosofiei, care în cuceritoarea lor dezvoltare i înl uire, formeaz îns i esen a acestui tratat.

De ce taman ase defini ii, când tiut este c Platon ne-o ofer i pe cea de-a aptea, cu nimic mai prejos decât celelalte: „Filosofia este elanul c tre în elepciunea divin ”? „Deoarece”, ne asigur David, „primul num r perfect este ase (pân la el nu exist altul perfect), tot ase sunt i defini iile filosofiei”.

Cu toate c înc de la primele capitole ale c ii el puncteaz c o defini ie corect are nevoie de gen i diferen specific , totu i, cele ase defini ii ale filosofiei le cerceteaz i ierahizeaz plecând de la obiect, scop, excelen i etimologie. Între timp, David are grij s evite capcanele pe care singur i le-ar putea întinde, precizând la locul i la timpul potrivit ba c no iunile comune de tipul: „Divinitatea este iubitoare de oameni”, nu au nevoie de oameni, ba c cele enun ate laolalt în mod absolut nu sunt enun ate i în mod specific, ba c via a este posesiune, în vreme ce moartea este priva iune.

Dar iat ordinea stabilit de David pentru cele ase defini ii ale filosofiei: 1) „Filosofia este cunoa terea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt”; 2) „Filosofia este cunoa terea celor divine i omene ti”; 3) „Filosofia este preg tirea pentru moarte”; 4) „Filosofia este asem narea cu divinitatea pe cât îi st omului în putin ”; 5) „Filosofia este arta artelor i tiin a tiin elor”; 6) „Filosofia este dragostea de în elepciune”.

Primele dou defini ii pleac de la obiect i, dup spusele pitagoreicilor, ele au fost enun ate de Pitagora, c ci se tie c maestrul, aidoma lui Socrate, nu a l sat în urma sa c i scrise. Tot lui Pitagora îi revine i cea de-a asea defini ie, cea dup etimologie, despre care David avea s afirme c „este bun deoarece este a lui Pitagora”!

Merit amintit aici precizarea f cut de David în leg tur cu primele dou defini ii, i anume c cea dintâi o domin pe a doua prin rigoare, în schimb a doua o domin pe prima prin claritate.

Defini iile a treia i a patra pleac de la scop (a treia de la scopul apropiat, a patra de la scopul îndep rtat) i ele au fost formulate de Platon. În leg tur cu defini ia: „Filosofia este preg tirea pentru moarte”, se cuvine s amintim pledoaria lui David în sensul exact al spuselor lui Platon, adic s ne preg tim pentru moarte, dat fiind c omul are trupul pieritor i sufletul nepieritor, îns s nu ne punem cap t zilelor nici cu temei, nici f temei. Prin urmare, trebuie s

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

proced m ca un veritabil filosof, c ci acesta este asemenea divinit ii.

Ori punctul de vedere al lui David în aceast chestiune este cât se poate de ferm: „Cel asemenea divinit ii nu- i ia singur via a”!

Fire te, aceast îndumnezeire a filosofului trebuie în eleas în sensul amendamentului formulat de Liiceanu: „Nu pentru c ar imitao f când, ci pentru c o imit tiind”. De i n-o spune explicit, pesemne David nu-i considera pe stoici filosofi des vâr i, întrucât ace tia au priceput din defini ia lui Platon c se cuvine s i ia via a, fie c aceasta este excelent , fie c este obi nuit , fie c este mizerabil .

Defini ia a patra se raporteaz în exclusivitate la asem narea cu divinitatea, de unde concluzia lui David c divinitatea se caracterizeaz prin cele trei însu iri care-l caracterizeaz i pe filosoful des vâr it: virtute, capacitate de cunoa tere i capacitate de ac iune. Se subîn elege c însu irile omului i ale divinit ii nu sunt identice, de unde obligativitatea adaosului „pe cât îi st omului în putin ” din defini ia platonician . ci ce înseamn , de pild , virtute la divinitate i la om? Dac natura divinit ii este bun tatea, întrucât ea este incapabil de r u, omul posed doar virtutea de modera ie, „fapt pentru care i este el capabil de r u”, a a cum inspirat dezv luie David coexisten a binelui i r ului din om. Cu aceea i simplitate i m iestrie în demonstra ie, suntem apoi convin i de autor în leg tur cu diferen a dintre capacitatea de cunoa tere a divinit ii i cea a omului. C ci dac „divinitatea le cunoa te pe toate oricând i dintr-o dat ”, omul, în schimb, nici nu cunoa te toate lucrurile oricând (nou n scutul, de exemplu, nu cunoa te efectiv, ci doar virtual), nici nu le cunoa te pe toate dintr-o dat , ci numai pe rând.

Cât prive te capacitatea de ac iune, David a g sit o formulare uluitor de simpl i sugestiv prin care red m re ia i atotputernicia divinit ii: „Pentru divinitate, termenii sunt convertibili: câte vrea, atâtea îi i stau în putin , i câte îi stau în putin , i vrea”. Evident pentru om termenii nu mai sunt convertibili, c ci - ne asigur filosoful cu aceea i suple e de invidiat în mânuirea termenilor, „câte îi stau în putin , atâtea i vrea, nu îns ce vrea, îi i st în putin ”.

De pild , ne spune autorul, dac omul vrea s ating cerul cu degetul, fire te c nu poate...

Cea de-a cincia defini ie a filosofiei, cea care pleac de la excelen , îi apar ine lui Aristotel. Raportul dintre art i tiin este categoric înclinat de David în favoarea tiin ei, c ci nu numai c tiin a îi pune artei la dispozi ie principiile, dar - socoate filosoful nostru tiin a se deosebe te de art în privin a obiectului: „Arta se ocup de cele instabile, de cele care nu sunt mereu la fel”, în timp ce tiin a, pe de o parte se folose te mereu de ra iune, iar pe da alt parte se ocup de cele ce sunt mereu acelea i.

Vedem, a adar, c patru sunt deosebirile dintre defini iile filosofiei, deoarece - ne asigur David - tetrada era inut la mare pre de pitagoreici (ei chiar jurau pe ea), fie pentru c patru erau elementele primordiale pe care filosofii antici le a ezau la temelia existentului mânt, ap , aer, foc, fie pentru c tot patru sunt virtu ile cardinale ale sufletului - curaj, omenie, cump tare, în elepciune, fie pentru c num rul patru adunat cu cele dinaintea lui, d num rul 10 (4+3+2+1=10). Iar num rul zece (dekás) era deosebit de pre uit de pitagoreici tocmai pentru faptul c el este capabil s primeasc i s închid în sine toate numerele care-l preced... * În sec iunea dedicat cunoa terii filosofiei prin diviziune, David împarte filosofia în teoretic i practic , i asta deoarece, opineaz el, „teoreticul i practicul se întâlnesc laolalt în noi”. În privin a obiectului, partea teoretic domin partea practic (obiectul de cunoa tere al teoreticului îl formeaz toate cele ce sunt, al practicului doar sufletul omenesc), îns atunci când se are în vedere scopul,

Anul VI, nr. 6(58)/2015

partea teoretic , ce are ca scop adev rul, este dominat de practic, întrucât acesta vizeaz binele. Ori când se pune problema raportului dintre bine i adev r, punctul de vedere al lui David ni-l dezv luie pe neoplatonicul get-beget, foarte grijuliu cu distinc ia operat de Filosof în rândul arhetipurilor sale: „Iar binele este mai de pre ca adev rul, ca fiind mai universal”...

Urmeaz subîmp irea p ii teoretice a filosofiei în fizic , matematic i teologie, iar a matematicii în aritmetic , muzic , geometrie i astronomie. Apoi, dup ce noteaz p rerea lui Platon despre rolul i importan a matematicii: „Matematica este aceea prin care trebuie ajungem la lucrurile divine”, David ne ofer o nou mostr de mistic a cifrelor, prin surprinz toarele analogii dintre disciplinele în irate mai sus i numere: aritmetica este analog lui unu (care pentru el nu este num r, ci început al num rului!), muzica lui doi (nici doi nu este num r, ci începutul numerelor pare), geometria lui trei (de-abia trei este num r), astronomia lui patru.

Tot la capitolul Divizarea matematicii, David ne pune la dispozi ie o list mai mult decât discutabil cu a a-zi ii inventatori ai acestor discipline: aritmetica au inventat-o fenicienii, c ci ei erau negustori i aveau nevoie de cifre pentru calcule; muzica au inventato tracii, deoarece Orfeu era din Tracia; geometria a fost inventat din întâmplare de egipteni, iar astronomia este inven ia caldeenilor.

David este cât se poate de categoric în ceea ce prive te rela ia dintre practic i teoretic: („Practicul se na te din teoretic!”), precum i în leg tur cu cele trei tipuri de diviziune: de la gen la specii, de la întreg la p i i de la un nume omonim la semnifica ii diferite.

Trece pe urm la diviziunea p ii practice a filosofiei în manier platonician i aristotelic . Dup platonicieni, politica este echivalent p ii practice a filosofiei, pe când aristotelicii divid partea practic în etic , economie i politic . Iar dup ce platonicienii identific partea practic a filosofiei cu politica (ne amintim c Platon chiar visa la statul ideal Platonopolis condus de filosofi), ei o divid în partea legislativ i partea judec toreasc .

Tratatul lui David se încheie cu o întrebare: Pentru ce exist filosofia? i tot autorul r spunde: „Pentru a pune în ordine sufletul oamenilor i pentru a ridica sufletul de la via a material obscur tre cele divine”. Ori în acest r spuns îl recunoa tem deîndat pe Platon, care definea adev ratul filosof în urm torii termeni: „Numesc filosof nu numai pe acela care tie multe i pe acela care este capabil disting multe, ci i pe cel care are o via nep tat i nepâng rit ”. i iat cum în eleptul, adic cel ce- i st pâne te pasiunile, este inclus de Platon în rândul filosofilor, în vreme ce Aristotel t lm cea în elepciunea „ca o abilitate care s-a modificat în perspectiva unei virtu i morale”. Înc ceva pentru o mai bun în elegere a acestui amplu expozeu.

Dup parcurgerea tratatului, suntem nevoi i s -i d m dreptate lui G. Liiceanu cum c el (tratatul) „consemneaz victoria lui Aristotel asupra lui Platon” i c aceast caracteristic explic prestigiul s u ulterior.

Iar acum, dup ce am ajuns la finalul acestui excurs, s punct m un fapt revelator pentru destinul unui autor i al operei sale. De i David nu este o personalitate de prim rang în cultura universal , totu i Introducere în filosofie a f cut o impresionant carier medieval în R rit i în întreaga zon mediteranean , tratatul fiind introdus ca materie obligatorie de studiu în programa colilor din acele vremuri.

Ba mai mult, dup cum ne încredin eaz davidologii, neoaristotelismul didactic de mai târziu îi aduce lui David cinstire ca unui însemnat înainta , iar urme deloc neglijabile ale influen ei sale se întâlnesc nu doar la Ioan Damaschinul (sec. al VIII-lea), ci chiar mult mai târziu în exegezele lui Teophil Coridaleu (1574-1646), acest ultim mare comentator aristotelic.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Janet NIC~

Treptele

sensibilit[\ii

La patruzeci de ani, Any Dr goianu este o prezen tumultoas în lumea literar i cultural , prezen cl dit pe dou zeci i cinci de c i publicate, i pe dou zeci de premii, ob inute la diferite concursuri i festivaluri literare. Activitatea artistic ,

Any Dr goianu structurat pe triada poezie-proz epigram , pe cât de bogat , pe atât este de interesant . Dac dou dintre laturile de crea ie, poezia i proza, izoleaz , prin specific, prin interiorizare, a treia latur , epigrama, transcende orizontal, starea de închidere în carapacea poetic , implic subiectul creator în cotidian, merge la întâlnirea cu oamenii de pe strad sau din lile de spectacol. În mod surprinz tor, din cele dou zeci i cinci de c i publicate, cele dou volume de epigrame, „Cu s biile încruci ate”, editura „Contrafort”, Craiova, 2011, i „Pi turi de ân reni”, editura „Sitech”, Craiova, 2013, dau tonul întregii personalit i. Asist m la un lirism defensiv, asediat, acumulat de-a lungul vârstei, care iese din cetate, cu sabia în mân , provocându-l pe asediator, la un duel pe via i pe moarte. Venit dinspre poezie, Any Dr goianu se avânt spre problematica exterioar , încercând s i

lase amprenta în con tiin a oamenilor, prin deschidere, jovialitate i zâmbet. În m sura în care poezia postmodern se desparte de gravitate i de angoase, prin abordarea unui ton ludic, poezia lui Any Dr goianu se vrea modern , solemn , îngândurat , îngrijorat , semnal de alarm . Poeta vrea apere valori bazate pe suferin , valori înalte, care pun pe gânduri i îndeamn la un binef tor popas contemplativ. Numai , în m sura în care nu se încheag o viziune coerent , sintetic , poezia lui Any Dr goianu, prin cioburile metaforice, întâlnite la orice pas, se înscrie, volensnolens, în curentul postmodernismului.

Argumentul esen ial, în aceast privin , este acela c referin a nu mai este realul, ci idealul, conceptul. În poezia postmodernist , Conceptul - asemenea Ideii lui Hegel, care devine tez , antitez i sintez , printr-o scamatorie sofistic se d peste cap i ajunge personajul principal al pove tii poetice. Poezia de azi

nu poate fi citit decât în cheia vremii, în cheia sensibilit ii curente, adic în cheia ludic . De altfel, poeta î i tr deaz gravitatea, prin înclina ia spre epigram i, mai ales, prin abordarea problematicii specifice vie ii de copil. A se vedea, în acest sens, c ile dedicate, cu adres precis , copil riei: „Dar pentru m mica mea” carte pentru copii, „Copil rie, de temai avea”, carte pentru copii, „M or pentru mama”, carte pentru copii, „Minunea de a fi copil”, carte pentru copii, „De vorb cu Mo Cr ciun”, carte pentru copii, - „Zâmbete i lacrimi”, carte pentru copii, - „Din tainele copil riei”, carte pentru copii - „Pe urmele copil riei”, carte pentru copii. Or, copil ria nu este o vârst a profunzimii, ci a expansiunii, a jocului, a senin ii f riduri i angoase. Funciar, Any Dr goianu r mâne o sensibilitate deschis , în c utare de suflete, întru împ rt irea talentului cu care a fost zit .

Pissarro - Slujitoare în gr din

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Livia CIUPERC~

Despre

singur[tate

Au trecut deja 20 ani de la desp irea de Emil Cioran (20 iunie 1995). i, Doamne, câte s-au întâmplat de-atunci! Manuscrise r cite. Manuscrise care- i cer dreptul la via .

Dileme. Controverse. Preten ii testamentare.

Generozitatea unei dona ii. i-o apari ie recent : Razne. Inedite reflec ii. i multe alte studii de istorie i critic literar sau filosofic .

Emil Cioran troneaz în libr rii, printre litera i, la facultate sau în coli, printre liceeni.

Ar trebui s fim încânta i. i totu i, pe Emil Cioran îl sim im în aceea i singur tate postum , ca în timpul vie ii sale. „De-a putea deveni fântân de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu!...”

El ne-a l sat o Scrisoare din singur tate... i noi am putea s -i r spundem printro Scrisoare din singur tatea noastr , optind, epuizant: „Ce bun e ti, ce sfânt , o, tu, singur tate / Tu tii atât de multe în limba ta s -mi spui...” (Victor Eftimiu) i gândind la un adev r, incontestabil, s rostim: „Sensul romantic al singur ii deriv din nega ia pozitivit ii concrete a firii, din dispre ul pentru ceea ce existen a a redat pur i ireductibil”.

i iat cum, „ne murim moartea tr ind” sau, precum spune poetul George Co buc: „Ah, moartea-i noapte, via a / E ziua, dragii mei!” i, fr mântându-ne mintea spre cele lume ti, spre cele nelume ti, z mislitu-s-au câteva razne, adev rate „exerci ii de admira ie”, acumul ri (ne)vitriolate, neviciate sau, posibil, „otrav a veghii” - „murire înflorit ...” Acumul ri... într-un firesc „amurg” meditativ. i uite-a a, r mas-a de la preablândul, blajinul i prealucidul Emil Cioran... câteva... Razne, zice-se, „inedite”.Adunate într-o carte, despre care prefa atorul Constantin Zaharia spune c reprezint o „cartearnier , o margine de genune pe care Cioran a trecut-o fericit punând piciorul dincolo...”

Subscriem acestei aprecieri, ad ugând faptul c rosturile maximelor care compun cartea aceasta sunt felii de în elepciune, f râme de lumin , pentru cei care se lovesc de pere ii vie ii i nu tiu, câteodat sau de cele mai multe ori, care-i c rarea demn de a fi parcurs . De i titlul pare derutant, la prima vedere, str lucitorul discurs al c ii sap cute adânci în mintea cititorului, „firul timpului” tresalt m iestrit i m iestrind. În tumultul acesta, al existen ialului, pl cerea i durerea sunt îngem ri sublime, dup ce ele se disipesc sunt „devorate” de anumite „volupt i în nenoroc”. i cât dreptate are filosoful spunând c omul este o „furnic bestial ”. Cu inteligena sa nativ , st pâne te perfect „sentimentul vremelniciei”, con tient fiind c „în fiecare ptur zace bun tatea i r utatea în aceea i m sur ”, iar gândurile sale (care r zuiesc adânc în propria-i con tiin ) par „gemetele unei râme c lcate de îngeri”.

Pentru Emil Cioran via a i moartea se îngem neaz , se consult , sunt în armonie, adic nu se resping, ci dimpotriv , se completeaz . i pentru ca aceasta s nasc ceea ce noi numim comuniune, i începutul, i sfâr itul se cer „gr din rite”. Aceast „gr din rire” nu înseamn a respinge frica de moarte - care este „un fruct boln vicios al zorilor suferin ei”, ci, dimpotriv , s con tientiz m „via a e o melodie a expir rii”, o „voce

a z rniciei pervertit -n strig t” (gândind i la „ ip tul” lui Edward Munch?!), ca însângerare a sufletului.

Cât dreptate are Nichita St nescu, rostind: „Dreptul de a muri / nu este h zit oric rui / S nu crede i fra ilor c cine vrea, moare / S nu crede i frunzelor, c cine vrea frunze te. // A spune om, înseamn a spune <a muri>/ Hai, s v v d / care dintre voi are curajul / s spun blestemata vorb <om>”. (Runice) Conform filosofiei lui Cioran care în elege via a i moartea sunt fa ete „egal insuportabile”, justificând aceasta prin convingerea c via a este cea dintâi „privilegiat ” i de care, ne convingem, prin tr ire), pe când moartea este „dezmo tenit ” (n-avem cum a o cunoa te, n-avem cum a o înv a i... „f interesul ca s-o tim”). Dac via a „face din fiecare din noi un proscris i din fiece semen un c u”, acel „fir” clepsidric al Timpului-Timp ce-ar fi capabil a face din noi? Dac via a este o „melodie a expir rii”, moartea cum î i unduie te flexiunile melodicului? Ar merita ori ba, s ne-ntreb m? Parcurgând acest volum, s-ar putea s -i descoperim misterele! Cert este: de moarte „ne ap instinctele”, gl suie te, ca pentru sine taciturnul Cioran, dar de via , avem speran a ca s ne apere cineva? În elegem c filosoful este pesimist. i suntem tri ti. Putem fi altfel?!

Dac via a înseamn izbând (adic , acumulare), ea va deveni un „acord în la major al nimicniciei”. În fond, dramatic -ar fi doar „t cerea inimii”. Cumva, viziunea lui Cioran pare ca o muta ie r scolind , gândind la conceptul shopenhaurean, filtrat de geniul romantic: „etern -i numai moartea, ce-i via -i trec tor...” (M. Eminescu) Putem vorbi de „lipsa de suferin ” în fa a mor ii i de „actualitatea de suferin a vie ii”? R spunsul pare ambiguu: „gânde te i sufer ”, pentru ca, în final, s putem respira u urat, con tientizând „nefericirea de a nu fi... nefericit...”, i acceptând suferinele lumii - suferin ele proprii. Pentru fiecare troneaz singur tatea. Dar n-avem voie a uita durerea este singura „cale de purificare,

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de ardere interioar ce ridic pe om pe un plan cu totul particular fa de via ”.

Numai prin durere, „omul câ tig o anumit excelen în univers”. i merit , o spune filosoful, „a înv a s suferi”. „A înv a s suferi este semnul cel mai elocvent al prezen ei unui sim dezvoltat pentru eternitate”. A înv a „s înflore ti în amurg”. A înv a „sfâr itul f amurg”. A înv a c „frica de moarte este un fruct boln vicios...”

Nu neap rat trebuie s ai o anumit vârst , matusalemic (s zicem), pentru a reflecta la „obsesia mor ii!” O spune clar, filosoful: „Purt m moartea în cromozomii i genele noastre...” i ce ne r mâne? Lupta.

Lupta pentru via . Nu doar pentru propriai via . Întru slujirea Vie ii. Într-acest îndemn, avem i gl suirea lui Confucius: „Oricât de mari i-ar fi suferin ele, cea mai mare nenorocire ar fi s te doboare dezn dejdea...” i-un profund exemplu de astfel de via , nil ofer i Alexandru Baciu - în ale sale amintiri. scolitoare pagini. Avem nevoie de-acele lic riri de raze îndumnezeite, pentru a rezista într-aceast lume extrem de tehnic i generatoare de stresuri. „Doamne, ce taine ascund trupurile noastre! Ce har trebuie avem ca s în elegem i, mai ales, s l m impresia c nu în elegem tot ce se petrece cu noi i în jurul nostru. S tim mereu ce s facem i ce s nu facem într-o ecua ie exorcizant !...” (Alexandru Baciu - Din amintirile unui secretar de redac ie. Pagini de jurnal) Doar îmbr ând via a (între faldurile pozitivului), moartea va deveni o binecuvântare! Alegerea... ne apar ine. i sfâr itul se cere „gr din rit”.

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Mihai HORGA

ODA SOARELUI NASUL Hei, cine poate s -mi spun Voi, stelelor, sau tu, lun Foc - soarelui, cine a dat Calea Lactee de-a luminat Cu foc f cenu Lumin juc ?...

Soare, ne luminezi ve nic Universului e ti sfe nic Perpetuum mobile real Aproape de ideal ...

Cine are norocul i între in focul Ce fecioare mitice Zei e olimpice? ...

Copiii t i suntem Muritori - exist m râmituri de via Razele- i ne r sfa Dar, dac nu am fi Pe cine - ai înc lzi Cu atâta d rnicie Credin , statornicie?

Ne prostern m i te prosl vim ie ne închin m, te sl vim!

(pamflet)

Camille Pissarro - Cea a

Motto: ,,Un sfat: nu da niciodat sfaturi” (Mihai Codreanu) Fii om cuminte Ia aminte: Acas Nasul, i-l las Nici la plimbare Nu- i lua nasul La purtare (Ori, la vreun praznic) Ai fi etichetat Obraznic...

Bine-i, de spus: Nu umbla Cu nasul Pe sus Ai fi etichetat Înfumurat... i-n alt oal Nici din gre eal Nu i-l b ga vei vedea Din curios, frate, Nimeni Nu te mai scoate Mai fii atent (Bine-i, s i spui) soar i permanent Lungul nasului Modest fii mata În fiecare ceas nu i se dea Peste nas...

De i e mic (sau, mare) Nasul, se pare, ne d Nota - la purtare i - din antichitate, Nasul poate zboaie purta zea! sta-i necazul...

(Vezi-cazul Frumoasei Cleopatra!)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

12

Anul VI, nr. 6(58)/2015

George FILIP (Canada)

MIHAI EMINESCU - MORTUA EST... i doinele-au încetat.

BOCET

i s spui i s mai spui -n casa românului nu mai sunt fl i, se duc în exilul z vz uc.

drag Mihai nu-nchide pleoapa azi hai pe plai pre printre mândrii brazi. nu pleca mai stai ni el cu noi vom zburda prin lanuri de trifoi i prin grâu cânta-vor ciocârlii lâng râu plângem poezii. nu te du ia- i vârsta înapoi s-alungi tu cohorta de strigoi împ rat fii - i proletar i-mpilat prin vremea- i de co mar. iunie... nu-i vremea de murit pronie mai ai pentru tr it nu porni spre bunul Dumnezeu te-om jeli la racla ta - mereu...

CÂNTEC DE FL zi-i bade cu fluiera se-aud -n Moldova i pe-al rii noastre plai, urc la cer MIHAI. el se duce, noi mai st m pe p mânt, s îndur m valurile de rigori scornite de dreg tori. ...floare-albastr la rever, anun i Mihai prin cer ce-am iubit s-a uscat

se usuc arina, arde totul seceta i de-atâta emigrat limba noastr s-a stricat... cerul s-a deschis frumos, Mihai urc majestos cântând din frunz mereu spre poarta lui Dumnezeu.

U

când se culc zorile î i cânte florile i privighetorile. prive ti, Mihai, în jos, spre p mântul p tos. le spui la sfin i i îngeri pe-aceste v i de plângeri ie i-a fost dat s sângeri. te-a chemat Domnul la cer, în lumea Lui de mister, unde mor ii-s iar i vii printre smirne i f clii la por i mari de ve nicii.

Domnul bun îl cuno tea i El astfel îi gr ia: eu i-am pus pe frunte stea, stai pe veci de-a dreapta mea.

noi te t mâiem spre sear cu smirn i sfânt cear arse-ntr-un c de Lun ca în datina str bun ; dormi poete - noapte bun ...

LA T MÂIAT

LA RACLA LUI MIHAI

sus, în marele amin, î i fie somnul lin. printre stele când te culci i descânte doine dulci ca la Ipote ti - prin lunci.

pe aripi de rândunic a venit i-o...Veronic , i-au sosit i ciob nei cu cavalele la ei. tre sear - printre astre, s-au urcat i flori albastre. ni te miei muia i de moin spun pe limba lor o doin . clopotul din Ipote ti sun imne îngere ti. pe a serii auror rândunici s-au prins în hor i din zare-n alt zare zvon de cântec se n zare. toate florile - pe plai i se-nchin lui Mihai dar poetul doarme... dus cu privirea spre apus, doarme lung i doarme greu în raiul lui Dumnezeu...

Mihai, s fii blând cu sfin ii, î i pomene ti p rin ii.

mai 2015, la Montreal

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin MIU

Avataruile eului oniric În dic ionarele de limb , termenul „onirism” (al c rui etimon primar, grecesc, este oneiros, care înseamn „vis”) are dou sensuri principale, unul interesând domeniul medical („delir, halucina ie asem toare visului, care define te unele st ri psihopatologice”), cel lalt - sfera crea iei literarartistice: „atmosfer , caracter oniric al unei crea ii; structur estetic rezultat din fluxul spontan al con tiin ei i opus celei realiste”. În literatura român contemporan , termenul a dobândit un în eles precis, desemnând o formul literar - considerat , uneori, a fi fost una de neo-avangard - propus , tre mijlocul anilor 1960 (în urma unei „gesta ii teoretice” de mai mul i ani), de Dumitru epeneag i Leonid Dimov, însu it i de al i câ iva scriitori (Virgil Mazilescu, Vintil Iv nceanu, Iulian Neac u), care, în 1965, au constituit în cadrul cenaclului Luceaf rul, „grupul oniric”. Dumitru epeneag i Leonid Dimov promoveaz o nou direc ie în literatura român , teoretizând ideile onirice, cu scopul de a individualiza noua grupare estetic .

Scriitorii onirici urm resc s sparg tiparele estetice anchilozante, s renun e la orice modele prestabilite, prin transpunerea realit ii într-o lume care se ordoneaz conform legilor i principiilor fluctuante, aleatorii, ilogice ale visului, chiar dac obiectul esteticii onirice nu este exclusiv visul, ci întreaga realitate concret , cu partea ei de vis cu tot.

Limbajul poetic fiind unul simbolic, visul i reveria sunt elemente componente primordiale ale imaginarului poetic. În ceea ce prive te leg tura dintre onirism i vis, din perspectiva istoriei literare, literatura oniric poate fi considerat ca fiind o încercare de sintez între fantasticul tradi ional, de tip romantic i suprarealism.

Noul volum de versuri al doamnei tefania Oproescu - Pas rea de ghea (Editura Atec, Foc ani, 2015) se deschide cu un Argument, în care autoarea m rturise te geneza c ii. Îl vom reproduce aproape integral, pentru c aici se g se te nucleul mesajului estetic, pe care poeta dore te s -l transmit cititorilor: „Totul a început cu un vis. Aflându-m întro biseric , o pas re cu un penaj multicolor, fluorescent, de nic ieri venind, mi s-a a ezat în palm . Rece i sticloas , a început s se topeasc , în timp ce se transforma în ap cu-

rat (...) Peste câteva zile, un eveniment m-a adus într-o biseric real . i, în timp ce preotul oficia slujba, am v zut o pas re mic zburând haotic prin cupola bisericii, lovindu-se de geamuri, în c utarea ie irii (...) Visul acela, trecut din somn în realitate, l-am numit Parea de ghea . Nu tiam c tocmai îmi rostise gândul numele unei p ri. Pentru c , Pas rea de ghea exist (...) Numit i Pesru ul albastru, tr ie te pe malul apelor, nu- i face cuib, ci sap cu ciocul «grote» în maluri (...) Am scris o poezie cu un titlu întunecat: Moartea p rii de ghea . Acestei mor i imaginare, îns , îi datorez volumul de fa ...” (p. 5-6).

Visul estetic (nu cel fiziologic) are - în cartea pe care o discut m acum - o alt realitate: este asem tor poemului. În poezia Visul, putem decela raportul aparen / esen, dehors/ dedans. Dac pentru prima categorie (dehors) sesizabil este vidul, pentru a doua (dedans) totul ia forma aripilor fragile „cu nervuri de iluzii”, dând contur unui univers ce palpit : „În acela i vis/ ne prinsese adierea poemului.../ Se f cea c zburam unul lâng altul/ cu aripi de frunze amare/ smulse din nucul tân r/ pe sub care se furi a melancolia întoarcerii/ pân în pântecul halucina iei (...)/ noi eram orbi pe dinafar / înl untrul era un univers palpitând/ în ritmul zborului pe care-l înv asem/ din alte evari.” (s. n., p. 8). În ciri, imperfectul evoc rii, al rememor rii cap forma unui ritual erotic: „Cu

Pissarro rani plantând be e pentru maz re

gândul î i ademeneam vorbele,/ cu ochii î i ardeam zâmbetul,/ cu mersul î i chemam drumul,/ cu plânsul î i inundam calea.” (s.n., p. 14). În noul volum de versuri al doamnei tefania Oproescu, peisajul oniric este unul al fantasticului interior: „Ramurile desfrunzite ale copacilor/ eseau norii spar i de cornul auriu al lunii./ Vântul desena cu pas de z pad / dansul sirenelor nop ii...” (Priveghi, p. 24).

Pân i gândul - devenit personaj, o dedublare a eului poetic - are parte de alt tratament în geografia interioar a sinelui de factur oniric : „Umbla gândul meu h mesit dup tine/ cer ind m car o oprire în troiene,/ car o am gire a focului mocnit din paie,/ cât s nu înghe e de tot, r suflarea celui/ singur.” (Troiene, p. 39).

Oniricul faciliteaz trecerea dincolo. Registrul verbal - viitorul ipotetic - din poezia În partea cealalt comunic ideea c moartea continu i în partea cealalt , iar imaginea celor proasp t înl ui i relev c dup moarte urmeaz via a ve nic : „Vom afla atunci c am trecut ultima vam ,/ când firea lucrurilor/ va fi inversat i înd tul va deveni înainte,/ când to i cei deja pleca i/ cu toat uitarea lor/ ne vor sta în fa / precum cocorii în vârful cârdului/ i noi vom veni din urm / cum s continu m moartea/ în partea cealalt ,/ proasp t înl ui i în galera timpului.” (p. 57). În aceea i tonalitate de ritual erotic este construit poezia Îndr zneal , care aduce în prim-plan motivul dublului - pas rea de ghea , ca metafor simbol a eului poetic: „Î i voi colora zborul din ce în ce mai rar/ ca pas rea de ghea disp rând în trecere -/ mai agonizez în iubire/ pân când r suflarea îmi va pieri,/ pân când din trup va r mâne doar umbra singur ii,/ pân când inima va curge de tot/ în otrava adev rului...” (s.n., p.

70). Poezia aceasta relev un adev r dureros: iubirea total înseamn topirea în fiin a celuilalt, ca refacerea a mitului Androginului.

Volumul se termin cu poezia care împrumut i titlul - Pas rea de ghea , primele dou versuri dând visului rotunjime, semn acesta se poate repeta/ continua, iterativul iar fiind elocvent în acest sens: „ i iar v d pas rea zburând/ prin cupola bisericii goale” (p. 84). Recunoa tem aici imaginea sufletului - pas re, mereu zburând, în contrast cu vidul din templul trupului.

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae M~TCA{

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Mariana ZAVATI GARDNER

Ca iedera în corp i-au concrescut Ca iedera în corp i-au concrescut.

Au devenit un veritabil sport.

La d ri i mit i cânt to i ”Aport!”: Guvern, matroan , doctor, prof, bancrut.

Te scrijeleaz popii ca un bort, De parc -n aur fin te-ai fi n scut, i nu- i mai iau o piele ca-n trecut, Iau dou : de pe viu i de pe mort.

-i dai, î i bate toaca-n creieri arca, Lui Cháron cel âfnos i hrentuit Nu doar obolul, ci, mai nou, i jarca, ci i la el serviciul s-a scumpit, i nu c-ar fi cumva de aur barca, Ci c i-au pus impozit pe venit. i-e inima un purice de fric i-e inima un purice de fric .

N-ai loc de alte g uri la centur .

Nici nu f cuse i bine de-o figur , Când - inga! - taxe noi pe cap î i pic .

Te temi de ochii plasei cu bigur , De-un pumn de soia, ai sau parpangic , De-o consultare sórgo la potic Ori de-un apel urgent de la pretur ;

Doar Incitatus, noaten r sf at, Visa un post european, absconsul.

Cam cât ai scoate-un fum pe nas sau gur , Nu consul îl f cu, ci comisar, i nici pe chestiuni de-agricultur , Ci de-ajutor - ierta i - umanitar.

Aceste ajutoare, cabale ti, Sosi-vor la calendele grece ti.

Le-ar sta mai bine, poate,-acestor bei Ai no tri juni, elevi de trei surcele, Se duc la Harward, Oxford s înve e Cum ar putea mai full s se r sfe e, rirea exhibând, de beizadele.

Mini tri-ntor i, ne poart prin ospe e Cu mizilici, O.K. i minciunele, Promit: din criz grea i din belele Au s ne scoat -acu i pe dou be e.

Sufl -n urechi, ne bag vat -n cap, Ne preg tesc coliva,-n timp ce ei De-atâta bine-n piele nu- i încap.

Le-ar sta mai bine, poate,-acestor bei În jil uri moi s -i frigem c-un ardei i s -i pârlim, ca epe , la pro ap.

Camera în care scriu Sfertul academic în mansarda cu tapet cu papagali & pupeze în zbor spre albastru sfarm încuiate spre undeva dou u i între pere i cu tablouri pe sfori putrezite Din emineul cr pat din marmor veche se prelinge sporadic cenu a etern cu lumân ri neaprinse stau candelabre Din Piazza ora ului un ceas provincial marcheaz ora, jum tatea & sfertul când farmaci ti/ alchimi ti amatori i sorteaz stridiile pentru supeu la .com

De-o a teptare, cerul împingându-l; De vame ii ce stau s i trag clapa Când treci la Prut de Pa ti sau de Ispas.

Te prinde groaza când se-abate gândul La anii mul i, ce-a fost s -i ieie apa, i la pu inii ce i-au mai r mas.

La timpuri noi, un ef perfid, bifronsul Pe fiul s u îl desemn proconsul.

Nu se discut moftul de-mp rat.

Iar calul, stâlp de vaz în senat, i-l ridic , sincron, la rang de consul.

La timpuri noi, un ef perfid, bifronsul, i trase neamu-n posturi mari de stat,

Camille Pissarro - Drumul c tre Versailles

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Camelia SURUIANU

Ce e Omul? – @în viziunea p[rintelui Daniil Sandu Tudor Scrierile reflexive ale p rintelui Daniil Sandu Tudor, mentorul Mi rii Rugului Aprins, r mase majoritatea în manuscris la moartea sa, constituie un spa iu de cercetare ce impune dificult i atât din cauza num rului impresionat de pagini cât i din cauza formei nedefinitivate pe care o au. În acest laborator de gândire trebuie s p trunzi cu circumspecie, cu aten ie fa de inten ia ideatic , trecând peste sc rile ce in de form . Textele din cele patru volume publicate pân în prezent, Dumnezeu-Dragoste, Sfin ita rug ciune, Taina Sfintei cruci, Ce e Omul?1 sunt m rturii ale unui spirit reflexiv, care se exprima cel mai bine sub forma eseului. La o privire de ansamblu, eseurile sunt scurte ca întindere, au un final deschis, ce îi permit lectorului comentarii i discu ii pe marginea lor.

Dumitru Irimia, în Introducere în stilistic 2, consider c eseul este un gen literar a rui apari ie i evolu ie este strâns legat de momentele de criz ale societ ii. S amintim c ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor a scris aceste lucr ri pe când se afla la schitul Rar u, într-o perioad când se a tepta ori-

Daniil Sandu Tudor

când s fie din nou arestat.

La întrebarea existen ial : Ce e Omul?, cu ajutorul unei pledoarii de tip antropologic, spunsurile ne sunt oferite într-un mod gradat. Volumul, care poart ca titlu chiar aceast întrebare, stabile te câteva cadre generale de antropologie mistic . Aparent, lucrarea se adreseaz nespecialistului, omului comun, care trebuie aten ionat fa de pericolele timpului s u. La o a doua lectur , cititorul va observa c autorul d ipotezelor formulate direc ii noi în cercetarea antropologiei christianice.

Dac Mircea Vulc nescu a redactat Dimensiunea româneasc a existen ei în urma conversa iilor avute cu Constantin Noica, Daniil Sandu Tudor i-a scris eseurile întrun dialog peste timp cu ideile gânditorilor ru i exila i în Occident: Vladimir Soloviov, Mihail Bulgakov, Pavel Floreski .a.; dar i în urma unor convorbiri avute cu p rin i anahore i de la muntele Athos, i nu în ultimul rând cu prietenii s i, oamenii de cultur din anturajul Rugului Aprins.

Asemenea unui erudit dasc l, Daniil Sandu Tudor, aflat într-o aspr singur tate, îndepline te binecunoscuta cerin a lui Petre Pandrea: „pentru cel ce vrea s înve e pe al ii prima condi ie a unui bun pedagog este suferin a lui convertit în dragoste pentru înv ceii anonimi.” În acele timpuri, seculariz rii specifice timpurilor moderne i s-a ad ugat impunerea ateismului comunist, fapt ce a dus la o profund criz spiritual în societatea româneasc . Ca un act de opozi ie fa de cerin ele ideologiei de partid în plan cultural, Daniil Sandu Tudor i-a îndreptat aten ia asupra refundamet rii antropologiei mistice, o disciplin izgonit printre primele din înv mântul românesc dup venirea comuni tilor la putere. Amintim c în istoria spiritualit ii române ti se cunosc câteva momente de reînnoire a tr irii isihaste: mi carea organizat la m stirea Neam de ieroschimonahul Pa-

isie Velicicovschi (1722-1794), cea de la m stirea Cernica sub îndrumarea sfântului Ierarh Calinic (1787-1860) i cea a Rugului Aprins. Prin urmare, în acest context eseurile rintelui Daniil Sandu Tudor reprezint un gest recuperator, dar i de revalorificare a valorilor vechi spirituale într-un cadru nou.

Alexandru Dimcea, editorul volumului eseistic Ce e Omul?, în Not asupra edi iei, aduce la cuno tin lectorului istoria acestui manuscris: „Filele de manuscris sunt dintre cele aduse, în anul 1957, de p rintele Daniil însu i la Bucure ti, la p rintele Academician Nicolae M. Popescu, care, la rândul s u, ni le-a încredin at spre tainic p strare.”3 Pe copert se putea citi: „omul”, cuvânt care l-a determinat s dea c ii titlul: Ce e Omul?

Din aspectul pe care manuscrisul îl avea, Alexandru Dimcea deduce c scriitorul nu ar fi avut inten ia s le publice. Mai mult, eseurile au fost g site f titluri, volumul având înf area unui caiet. Ele au fost intitulate de c tre editor „printr-o sintagm reprezentativ din textul în cauz “. Cu precizarea c : „parantezele mari (p trate) cuprind interven ii ale editorului, iar cele mici (rotunde), ca i acoladele, apar in autorului.”4 Prin urmare, Ce e Omul? poate fi privit ca o colec ie de observa ii, maxime, reflec ii asupra unor idei vetero-testamentare i mici studii care recapituleaz , sub o form condensat , conceptele unor gânditori precum: Soloviov, Berdiaev, Freud.

Volumul este o medita ie christianic , ce dezvolt în special dou concepte: „chipul” i „asem narea” lui Dumnezeu. Propozi iei interogative din titlu i se ad ug , ca elemente paratextuale, subtitlurile: „E în noi un loc neajuns”5 , „Omul e un înger care s-a n scut cu o arip frânt i cu una uitat ”6 , „Înve i prin dasc l, cuno ti prin duhovnic”7; care sunt trimiteri la mistica patristic ce poart semtura gânditorilor: Maxim M rturisitorul, Dionisie Pseudo-Areopagitul, Evagrie Pon-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ticul. Dac lu m în considera ie întreaga structur semantic a semnului „om”, acest cod metalingvistic sui-generis, la nivelul func ional al textului este bine punctat. Tema de la care porne te analiza este referatul vetero-testamentar al cre rii omului, „omul f cut dup chipul i asem narea lui Dumnezeu”. Volumul cuprinde aizeci i dou de eseuri, cele mai multe dintre acestea nedep ind dou pagini. Uneori textul este ambiguu, din cauza laconismului exprim rii.

Privind în ansamblu, remarc m preferin a autorului pentru modalitatea dialogal , în spiritul sfin ilor p rin i, care i-au compus opera pornind de la întreb rile celor care le cereau sfatul. De altfel, referin ele patristice sunt numeroase. De exemplu: în eseul „Dumnezeu este chipul sau icoana Omului pentru ca, prin asem nare, Omul s fie icoana lui Dumnezeu” scriitorul î i începe prelegerea parafrazândul pe eruditul mistic Maxim M rturisitorul („Omul e un Dumnezeu creat”8 ), în „Ce e inima?” exegetul îl urmeaz în idei pe sfântul Nicodim Aghioritul („De aceea sfântul Nicodim Aghioritul ne arat pe om ca drept Marea i Sfânta Lume, adev ratul Microcosmos”9) sau în „R ritul nu e mistic, ci duhovnicesc” Daniil Sandu Tudor reaminte te lectorului conceptele existen iale ale renumi ilor gânditori r riteni: Dionisie Pseudo-Areopagitul, Isaac Sirul i Evagrie Ponticul.

Socrate considera c înv area unui discipol înseamna ca maestrul s înve e o dat cu el. În volumul Ce e Omul? p rintele Daniil Sandu Tudor face parc acela i lucru, porne te în c utarea propriului „eu” din adâncul fiin ei sale al turi de viitorii cititori.

Constat m repulsia eseistului fa de sistemul care a „falsificat” scopul omului, dar i emo ia în fa a misterului revelator. Starea pe care o adopt eul confesiv este aceea a uimirii:

„Pentru cine a f cut Dumnezeu lumea?!”10 În aceast interoga ie retoric , observ m pe de o parte, gustul pentru paradox i spiritul critic - atribute ale eseului, iar pe de alt parte, ca un adev rat ziarist, profesie pe care de altfel a i practicat-o, Daniil Sandu Tudor las textul „s respire” propunând o pauz , în care se mir de m iestria cu care divinul a rsat daruri în fiin a uman . Totodat a teapt i o atitudine din partea cititorului. El dore te ca oricine dintre noi, în func ie de cultur i pricepere, s poat formula un r spuns posibil. Într-o vreme în care se vorbea tot mai ap sat despre „omul nou multilateral dezvoltat”, dar definit numai în latura sa material , reac ia monahului este aceea de a reflecta asupra esen ei umanului pornind de la condi ia sa divin . Interoga ia men ionat ine de un anume retorism socratic, cu func ie maieutic . R spunsul anahoretului survine dup aceast pauz meditativ : „Pentru om.

Pentru con tiin e f cut lumea. Con tiin a i finalitatea nu sunt decât unul i acela i lucru. Omul e centrul simbolic al îndumnezeirii Lumii. Rostul omului e de a g si i de a p stra în elesul simbolic al lucrurilor.”11 Prin acest spuns, atitudinea docil de la începutul eseului este abandonat , fiind înlocuit , cu o revolt împotriva omului care a uitat, c nu este un simplu simbol, ci este centrul tuturor simbolurilor.

Autorul atrage aten ia asupra redescoperirii „chipului divin” în noi, ca necesitate prim în demersul lefuirii sinelui. În acest context, rug aprins, privit ca metafor revelatoare, are menirea de a schimba consubstan ialitatea inimii i fr mânt rile cugetului omenesc.

La o prim lectur , avem impresia c autorul dezvolt idei pe care le repet pe parcursul lucr rii. Analogiile realizate sunt, de

Camille Pissarro - Pia a Egg

Anul VI, nr. 6(58)/2015

fapt, mijloacele care dau expresivitate textului. Discursul graviteaz în jurul simbolului „om”. Iat câteva motiveme de acest tip: „omul e centru simbolic al îndumnezeirii Lumii”12 , „omul e o f ptur s lbatic ”13, „omul este marele centru de tain al F pturii”14, „omul de fapt e supranatural”15, omul nu poate tr i m rginit numai la el însu i”16, „omul e o cruce”17, „omul, ca un izgonit din el însu i”18, „omul el însu i un creator”19, „omul un înger care s-a n scut cu o arip frânt i una uitat ”20, „omul un tot de puteri care se ignoreaz .”21 Aceste unit i fragmentare, motiveme, dac folosim terminologia lui Umberto Eco, pot fi privite i ca defini ii ale omului. „Individ egoist i animal social e omul. El e o cruce. [...] De aici, omul e o dualitate armonic sau dizarmonic , o cruce a mor ii sau o cruce a învierii. Omul este un «chip», adic o anume m rginire, capacitate sau icoan , el este de aici un individ egoist. Omul este o «asem nare», adic o anume func iune, o anume d ruire de sine în afar , o anume desurare de putere i rodnicie, el e de aici un animal social, ce se prostitueaz . [...] A ne afla crucea e a ne împ i just între chip i asem nare - între ceea ce gândim noi i între ceea ce ne gânde te pe noi, între ceea ce credem i ceea ce n zuim. E o problem de echilibru rodnic, o problem de geometrie spiritual , dualitatea noastr trebuie s fie realizat într-o exact perpendicularitate, o dreapt cruce. N ruirea, sau dezechilibrul, conflictului vine dintr-o rea împ ire de sine, o rea valorificare i m surare dintre ceea ce omul gânde te i ceea ce îl gânde te pe el.

Nerealizarea, neaflarea crucii sale aduce nega ia, t duirea întâi de sine, apoi t duirea total . E proiectat tragic în haos. Ra iunea devine independent în om. [...] Spart, omul se realizeaz psihic la adânc ca un ir de complexe numite dorin de dragoste, de libertate, dorin de putere, de distrugere, complexe pe care ra iunea le t duie te. Cele dou elemente ale dualit ii omului nu se mai sprijin una pe alta, nu se mai ancoreaz rodnic.”22 Acest lung citat e mostr a unui stil prolix, cu pletore verbale, redundan e ce obosesc. Astfel, textul devine unul cu arcane, pe care neofitul trebuie s le parcurg , pentru a ajunge la dobândirea în elepciunii.

Dac ar fi s ne raport m la stil am putea spune c eseul nu este captivant pentru cititor, accentul c zând mai mult pe ideea evocat . Cu toate acestea, eseistul folose te un anumit vocabular pentru al sensibiliza pe lectorul. Limbajul este unul figurat, cu metafore revelatoare, ce dau o not deosebit întregului text. Ladislau Gáldi, citându-l pe Michel Reffatèrre, cu privire la acest aspect, considera c : „limba exprim gândirea, iar

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

stilul o pune în relief.”23 Viziunea asupra omului c zut este una deosebit de aspr , cu verdicte sumbre: „Prin cate, omul se sparge i crucea lui de via se desparte în dou , el tr ie te sau numai una din aceste p i ale lui, a chipului sau a asem rii într-un fel de paralelism în care e scoas numai o parte la suprafa , iar cealalt e înecat în umbr i incon tien , sau cele dou laturi intr în conflict între ele, ducând la autodistrugere. A a poate s -i moar chipul, s i se osifice, s împietreasc suflete te, omul pierde sim ul metafizic, sim ul interior al sacrului. [...] Ca s nu se piard totul, omul se ancoreaz în pasiuni, care îi dau iluzia unui sens. Dac via a n-are scop, f ca s aib clipa scop.”24 Repet rile obsedante, marc stilistic dar i mod de subliniere didactic , reflect predilec ia eseistului pentru cuprinderea în unghiul viziunii sale a unui fenomen teologicofilozofic care a necesitat un studiu personal am nun it. Când vorbim despre cuvinte-cheie sau dominante, avem în vedere acel lexic cu o frecven ridicat . În cazul volumului, prezen a acestora este motivat de stilul lucr rii. Cuvintele precum inim , chip, minte, cruce devin adev rate metafore obsedante.

Lessing spunea într-un eseu: „Dac Dumnezeu ar ine în mâna dreapt adev rul i în stânga îndemnul de a ajunge la adev r [...] i mi-ar spune: Alege! M-a îndrepta spre stânga sa i a spune: Doamne, am ales! Nu adev rul pe care îl posed , ci str dania pentru a ajunge la adev r îl face pe om valoros.” În acest context, putem interpreta volumul rintelui Daniil Sandu Tudor ca pe o „punere pe cale“ (este vechiul sens al cuvântului metod ), o jalonare a „drumului“ spiritual pe care fiecare dintre noi trebuie s -l parcurgem în vederea redescoperirii sinelui nostru, care înseamn în elegerea i realizarea personal a sintagmei „omul f cut dup chipul i asenarea lui Dumnezeu”.

Lectorul este îndemnat s resping absurdul lumii imediate, spa iu considerat lipsit de sens, din cauza aridelor automatiz ri, c rora omul comun, supus stereotipiilor existen iale, cu greu i se poate împotrivi. De aceea, parafrazând întrebarea de la începutul volumului am putea-o reformula astfel: Care sunt c ile de dobândire ale propriei identit i? sau Cum ne-am putea elibera de lumea lipsit de sens?

Prin urmare, fiecare eseu în parte, poate fi privit i ca o etap , pe care omul trebuie s o treac , s -i în eleag necesitatea i s o dep easc . De aceea volumul Ce e Omul? nu se încheie, deoarece „calea” pentru fiecare ins în parte continu pân la sfâr itul vie ii.

Reflec ia sa este, în acela i timp, o amen-

dare i un îndemn. Amendarea ignoran ei, a nep rii fa de propria condi ie ontologic , dar i un îndemn în vederea c ut rii drumului tre împlinirea umanului. De aceea, întrebarea care d titlul culegerii de eseuri i deschide volumul cere lectorului un r spuns. spuns care în definitiv înseamn „prima întoarcere c tre firea noastr adev rat , c tre autenticitatea noastr .”25 Acesta trebuie s fie unul individual, fiecare persoan s i spund lui însu i, necesitate impus de faptul c orice om este unic. În acest context, scriitorul atrage aten ia asupra unei posibile capcane: „Uneori, îns , omul, când ajunge i pun o astfel de întrebare, nu e destul de limpezit ca s i poat da un r spuns. i atunci el întreab pe al ii. Gre eala lui cea mai grav . A a el este în elat, în elându-se i robindu-se falselor icoane de om, care nul ating în nici un chip.”26 Se observ aici eviden ierea atributului unicit ii, premisa de la care trebuie s porneasc omul în c utarea propriei identit i. Revendicarea de la discursul filozofic kantian este înt rit i prin încercarea de a r spunde la întrebarea: „e omul un scop sau un mijloc?” R spunsul nu este unul direct, ci are ceva din aluzivul revelant al pildelor: „Cel mai întunecat i mai nel murit dintre oameni, chiar dac nu va putea s r spund ceva la aceast nou întrebare, se va purta totu i a a ca i când el însu i ar fi inta întregii Firi.”27 Exist o atitudine din partea celui care „scrie” i a celui care „cite te”. În cazul p rintelui Daniil, discursul nu se înscrie exclusiv în con inutul dogmatic ortodox. Un teolog, tiind c Sandu Tudor a fost monahul Daniil, a teapt un mesaj, care s sus in doctrina ortodox . Îns va constata c apar concepte str ine canoanelor ortodoxe: „Înc din antichitate, filozofii, atât cei elini cât i cei orientali, [...] socotesc întreg Universul ca având un acela i suflu, acea Sofia creat , a lui Soloviov. Iar Omul fa de Cosmos nu ar fi decât rezumatul i icoana acestei unit i: Macrocosmosul i Microcosmosul.”28 Trebuie s preciz m c aceast Sofia creat , a fost respins în sinoadele ortodoxe ca fiind o no iune eronat . Astfel de idei neortodoxe sunt pe de o parte efectul lipsei unui studiu organizat al doctrinei, iar pe de alt parte, al libert ii totale asumate, de un c lug r care este, în egal m sur , poet. Op iunea pentru o sintagm controversat exprim intui ia referitoare la imaginea poetic ascuns în spatele acestei expresii: Sofia creat , ca duh ce sus ine în fiin toate lucrurile create, este prototipul feminit ii fecunde, ce îmbr eaz întreaga crea ie, f când-o p rta nesfâr itei gra ii. Prin urmare, de i cea mai mare parte dintre eseurile p rintelui Daniil Sandu Tudor au virtuozit i artistice, pe care le putem apro-

17

pia de tiparul filozofic, acestea mai mult tind spre mistic . Analiza pe care scriitorul o face unor no iuni ce apar in filozofiei christianice ne determin s sus inem c studiase scrierile erudi ilor gânditori: Maxim M rturisitorul, Grigore de Nyssa, Atanasie cel Mare.

La o privire de ansamblu, volumul de eseuri Ce e omul? reprezint înm nuncherea unor scurte fragmente care, fiecare în sine, încearc s contureze tot atâtea repere ale devenirii spirituale. Mallarmé afirma c „fragmentele sunt semnele nup iale ale ideii”, exprimând leg tura profund dintre fragmentarism i eseu, eseul n scându-se din pasiunea pentru idee. Op iunea pentru o prezentare grafic a textului care s eviden ieze fragmentarismul - tr tur specific eseului - poate fi motivat atât prin faptul c manuscrisul monahului se dore te a fi un îndreptar cu scurte recomand ri pentru ucenicii s i, cât i prin faptul c fragmentul d seam de întreg, reflec iile sale armonizându-se ca notele unei partituri ce transcriu o muzic divin .

1

rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), Dumnezeu-Dragoste, Editura Christiana, Bucure ti, 2000; P rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), Sfin ita rug ciune, Editura Christiana, Bucure ti, 2000; P rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), Taina Sfintei cruci, Editura Christiana, Bucure ti, 2001; P rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), Caiete 4, Ce e omul? Editura Christiana, Bucure ti, 2003.

2 Dumitru Irimia, Introducere în stilistic , Editura Polirom, Ia i, 1999, p. 166.

3 rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), Caiete 4, Ce e omul? Editura Christiana, Bucure ti, 2003, p. 18.

4 Idem., 5 Ibidem., p. 67.

6 Ibidem., p. 115.

7 Ibidem., p. 164.

8 Ibidem., p. 36.

9 Ibidem., p. 98.

10 Ibidem., p. 24.

11 Ibidem., pp. 24, 25.

12 Ibidem., p. 25.

13 Ibidem., p. 27.

14 Ibidem., p. 29.

15 Ibidem., p.46.

16 Ibidem., p. 54.

17 Ibidem., p. 60.

18 Ibidem., p. 104.

19 Ibidem., p. 114.

20 Ibidem., p. 115.

21 Ibidem., p. 159.

22 rintele Daniil de la Rar u (Sandu Tudor), op. cit., pp. 60, 61.

23 Ladislau Galdi, Introducere în stilistica literar a limbii române, Editura Minerva, Bucure ti, 1976, p. 12.

24 Ibidem., pp. 154 -155.

25 Idem., 26 Idem., 27 Idem., 28 Ibidem., p. 65.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Alexandru C^R}U

O analiz[ a genera\iei actuale Alexandru B rc nescu – VII Exist un fenomen interesant: o întreag genera ie se ridic , asimilând, par ial, concepte complicate. Se poate scrie o poezie de mare frumuse e, prin jocul versurilor i numai atât. La un moment dat, dup un exerci iu repetat, cuvintele par a curge de la sine. E înv area unei mai vechii lec ii, a aparen ei i a contempl rii. Nu e suficient s scriem versuri „frumoase”, important este ideea transmis prin ele.

Maturizând, în deplinul sens al termenului folosit, poate dura mai mul i ani. Tudor Arghezi a debutat editorial la 46 de ani. Genera ia tân , plin de vigoare, pu in mai consumat , creeaz mari probleme. Va mai dura un timp pân vor înv a lec ia, pas cu pas: „doar fructele ce-s coapte i doar acelea ce au fost odat ”. Totu i unele idei au fost deja asimilate: „chiar aia dintre pântec i sicriu”, o succint definire a condi iei umane.

Medita iile în proz , intervenite brusc în text, naive în esen a lor, mai scap câte-o idee inspirat : „chiar dac principiile noastre cam dispar iar p catul acoper p mântul, noi exist m, evolu m indiferent de context, de-

oarece plantele vor cre te din r cin i nu invers.” Plantele pot cre te i invers. C zute din înaltul cerului cele ajunse pe p mânt nu numai c îl fertilizeaz ci i determin o alt înmul ire. Deci r cinile se pot situa i invers!

Medita ia asupra sinelui „c de fapt nu eu sunt tu/ Ci doar tu prin El/ i e ti spre tot/ Spre etern” - ne aminte te de Nichita St nescu. În alergarea sufletului t u timpul va trece laolalt cu sunetul: „doi pe ore trec i sunetul, chiar sunetul/ acela da!” Urmarea simpl , este „ce îl vezi i tu în oglind ”. Cine vedea ce? Închizând „un ochi”? de la cur irea i „apretarea” hainelor sub care este ascuns trupul unui purt tor de moarte i de înviere pân la vechea a teptare a celui pierdut mai e un singur pas: „acum e timpul…”

Dac „ve mântul e mai greu ca plumbul/ o silab într-un bocet plâns/ acum e timpul…” „e singur -n secund , clipa unic , de reconstituit, cine sau ce apas asupra sufletului?

O imagine a Sf. Gheorghe ucigând balaurul, aflat sub un titlu inadecvat - Anubis se strânge între dou spa ii: primul, primul, cel al mesei sacre i al doilea, „cel care împr tie din strângeri” ce a Existat. Ultimele trei versuri exprim , deopotriv , o cerere i o iluzie: „Cer te-mi bun voin a, Doamne/ Las -m s i scriu,/ Printr-o iluzie”.

Alte spa ii închise „geamul e deschis/ m închid în sine” se vor reg si în alte spa ii deschise care nu apar in nim nui. „M gândesc la tine într-o idee”, o poezie aparent erotic , de o calitate deosebit , prin intensitatea tr irii, ne face s c torim într-o alt sfer . Imaginea reflectat în propria con tiin (a celui care scrie) nu are numai un caracter dual. S ne gândim: autorul se vede pe sine în acela i timp în care noi îl vedem pe el; e o dubl imagine. „S curg spre focul t u nu poate reprezenta decât o imagine a unei tr iri intensive.

Mai interesant este „m gândesc la tine

într-o idee de decembrie” în care „ame itul frig îndeamn afar / ghea a mea din amigdale”.

Glasul I i cel de-al II-lea sunt cânt ri din cadrul Liturghiei. A cânta pe diferite glasuri reprezint o dexteritate: se înva în seminar.

A te preface c ai putea cânta este o p r e f a c e r e a celor existente. În ce scop ar putea exista aceast prefacere? În afara celui esenial?

Tot din psalmi se desprinde, cu mult graie, talentul celui care scrie: „cer te-mi bun voin a, Doamne,/ Las -m s i scriu,/ Printro iluzie”. În Glasul IV (desp ire) observ m versuri de-mascate de aceea i viziune asupra spa iului: „am ajuns s ies în untru/ jelesc i îmi promit evlavios:/ La drum... împreun !/ Adio CFR!” „A ie i în untru”, idee aparent paradoxa, se reg se te în disperare, poem al c rui început este foarte bun: „dezghea -mi inima manipulat / Primejdios atins de un punct”.

De i începutul celei de-a doua p i ni-l readuce în memorie pe Bolintineanu, cel care apar ine altui secol („Blestem ferit prin lumemi/ Nici chiar de mine în repaus pus”) versurile care urmeaz , scrise în cu totul alt registru, schimb complet datele problemei: „Lup m d în neamul r bd tor/ Bestie alb -n gri senha / deasupra, lâng , sub p mânt/ Pe str zi aglomerate-n grab ”.

Amestecul spa iilor reprezint ideea dominant a acestui volum dens. Pe ultima pagin , în soare târziu - se afl câteva versuri uimitoare: „o tan -i ce-n origine-n popor/ i sinele ascuns de tine s-au uitat/ i uite c prin mine/ o piele-n timp se poart ”.

Cred c aceste versuri ar putea defini nu numai întregul volum de adev rat poezie ci i gândirea tân rului poet. Iar dac afirma ia lui Lucian Blaga, cea despre cunoa terea prin poezie, se verific , un lung drum îl va a tepta (c tot s-a jucat cu spa iile) pe Alexandru rc nescu. S -l parcurg , îl vom urm ri îndeaproape dup acest debut str lucit.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Daniel MARIAN

Poetul sprijinit @în ]apte puncte cardinale

Definit mai întâi, pentru ca pe urm întratât de r it în emo ii, încât ajuns pe meterezele sim urilor. Purtat de st ri aflate-n preajma sacralit ii, de un m nunchi de sentimente care converg toate spre dorul etern, încât s -i trebuiasc mai multe vie i pentru a le putea cuprinde. Doar poetul poate face îns asta, într-o singur via , îmbr când splendid mantia supremei tr iri.

Nu este nici pe departe, de i elementar ar putea fi, suficient de surprinz tor, altfel covâr itor este, felul în care Shefqet Dinaj se împarte din al s u suflet d ruit cu ardoarea liric , între elementele intrinseci care îi marcheaz via a. Precum într-un sens giratoriu, nelini tit în sinea sa, dar având repere clare, ancorat fiind în realit i categorice, de referin .

Este undeva un lac de visare, chiar i dac imaginar ar fi, dar se întâmpl drept consecin natural a cascadei. Sunt lait-motive care îl înso esc pe poet în mod repetitiv, dea lungul parcursului s u ideatic atins de nostalgie. „Pe marginea lacului” nu poate fi decât sublim... „prospe ime lunecoas în prim asfin it/ doi îngeri priveau dansul/ u or/ al lacului albastru./ În cupa cereasc / tocmai clipea o stea,/ invidia be ia/ celor dou suflete fericite.// Melancolie de voci,/ roman

tinereasc ,/ s rut c lduros/ pe marginea lacului.”

Ai zice c trebuie l sat singular imaginea rotund s se întind la nesfâr it. Dar, rotund nu înseamn i întreg, cât vreme nu sunt aduse în ecua ia emo ional zvâcnirile primordiale... „Luna privea be ia/ sufletelor umede/ care cutreierau bezmetic/ pe lâng Lac.// Ea scotea ochiul s u/ invidios,/ era geloas pe be ia/ piepturilor îndestulate.// Poate eu am vin / poate c nu tiu,/ o Lun invidioas / s te îmbe i i tu!// Sau poate tu Rodie/ cu poftele tale,/ orbe ti Luna/ i ajungi de tragi cu ea în mine!” (Noi i Luna).

Energii puternice, tulbur toare, de neoprit, se dezl uie odat ce dinaintea memoriei îns i, r zvr tirea apei se face, este... „Pân când/ s m rog Cascadei/ s împrosteze/ sufletul meu aprins.// Pân când/ s i cer Cascadei s -mi dezmierde/ ochii mâinile gândurile…” (Pân când).

Adev ratele r cini ale sufletului î i au trunderea, stabilitatea, consecven a, întrun spa iu dedicat, care poate fi însu i scânteia pentru aprinderea ce mistuie... „Am acordat corzile harpei aproape de/ izvorul Drinului Alb./ Cine e ti fat care flirtrezi/ cu zâmbetul u flac ?!// O lume mic în sufletul t u mare,/ f -te buc i de minuni,/ în sclipirea ta de cristal/ i se-ncheag sângele i lacrima mea!...” (Lume mic pentru sufletul t u).

Pentru c trebuia s fie un prea-plin al st rilor de fapt, incipiente i drept urrii, de net duit, poetul îmbr eaz largul m rii cu întreg albastrul ei, cu zbuciumul ori cu linul, marea e precum scoic a firii în care se adun s se sf tuiasc laturile firii... „Arhivând ziua de ieri,/ judecat azi/ pentru a în ua caii valurilor m rii/ ca s ne juc m cu vulcanii/ dezmierd m oftaturile/ Pissarro îmbr ate în jocul valurilor

dezlegate de la rm... (Schimbare de ani). „La podul de piatr ” scut fiind o poveste, ea se duce mai departe în acurate ea acelor lucruri i f ptuiri care nu pier nicicând...

E bine c e a a: „...Pe buza Drinului Alb/ doi îngeri se scufundau/ în c ldura aprins / a Sfântului Valentin// Râul continu drumul/ furios, mândru./ Noi, ne atingem de prospeime/ la Podul de Piatr ...”

Un pol, a zice magnetic, îl contrapune pe poet oric ror nereguli care pot ap rea în arealul când conjunctiv, când disjunctiv, pân la urm s credem c este constructiv înspre completitudine... „Ploua peste p mântul însetat alunecau/ mugurii ploii cu sudorile pe fa , sub Qarr/ b trân obosit de vremuri dou suflete/ se jucau cu dorul îndr gostit...”

(Sub Stejarul Qarr).

Cu un dor nelini tit vreodat , dar bine înfipt în ceea ce este algoritmic, astfel îl g sim pe Shefqet Dinaj atunci când serios, sincer, ezitare, se transpune astfel... „Gust singur tatea”: „Lini tit stau/ în marginea mea de lume,/ o umbr a luminii trece lin/ prin sticla ferestrei...”

Este un poet care îi face dorului un monument din aripile vie ii?; este o poezie care odat înaripat , molipsit din dor fiind, se terne ca o stranie complicitate între înfrigurare i înfierbântare?; este!

- Copiii în gr din , la Eragni

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Daniela VOICU

sufletul meu o Walhalla între cer i p mânt ridic pe vârfuri suli ele ascu ite înfipte în aripile celorlal i prind de mâini to i r ni ii ce i-au tatuat ultimul poem de iubire pe speran cu ochii în untrul meu strâng pumnii cu o ultim rug ciune-întrebare i eu? am înv at am înv at s ascult zborul berzelor întoarse pe cerul prea mic al amintirilor am înv at s tac orbirii cuvintelor r sucite pe fiecare raz de soare înflorit în martie

câinilor ce au smuls cu urletele foametei identit ii proprii, buc i de generozitate din mine... dar, nu! nici decimat nu m-am reg sit, în niciun cuvânt acolo în tine.

tept m învierea zborului rug m des vâr irea iert rii îngenunchem urcând treptele spre Rai unde fiecare Sfânt ne îmbrânce te

toate sinuciderile î i iau zborul, noi fiind doar o încercare lasciv în piei de oameni rit

amintire

pentru toat via a

fi putut ine minte r ritul, respira ia, bine m surat în timpi egali a m rii, ce sp la clipele abia n scute...

la început i-au fost cuvintele, apoi sentimentele... vreo dou zile vine potopul... arderea tuturor acestor cuvinte i mai r mâne un pic de cenu ... dintr-un poem, bine tatuat într-un suflet de femeie: ,,pentru toat via a” fi vrut fi vrut s m reg sesc în bucata aia de cuvânt, (ca o bucat de pâine cald ) aruncat pe mu amalele tale (înflorate dezgust tor - demodate)

fi putut s -mi amintesc, când numele t u a fost strigat printre cei ce pierduser trenul... mi-am amintit doar o gar , unde toate u ile s-au închis pe partea stâng a universului t u anotimp scrie-mi scrisori în ritmul genelor tale morse ploaia e un bun decodor pa i pa i ne urm re te dorul literele trebuie s curg în acela i ritm cu noi... anotimp

i-am lipsit atât de mult încât ai rupt femeia din coasta ta i ai f cut o jum tate... întreb

ascult m vântul lipi i cu urechea dreapt de ine

am în at t cerea, mult prea pe vârfurile oric ror a tept ri niciodat la fel...

ti Dumnezeul Iubirii: iube ti 6 zile, apoi te odihne ti a aptea...

i-am lipsit câteva zile de na tere, câteva anotimpuri b nuite de suicid... i-am lipsit, atât cât s scrii un jurnal anonim amintirilor pe pielea timpului, niciodat iubit de vârsta ta tân ...

tept m

i alerg m s atingem fiecare r într-un iremediabil...

i-am lipsit

întreb, cât mai supor i r zboaiele din tine i cât mai po i duce atâ ia r ni i plimba i dintr-un col de buze pân într-un alt col de buze dintr-un vers de Ahile pân într-o sic (sabie cu dou t uri) zei ele se târ sc toate ca ni te melci lipicio i peste cuvintele scoase dintre pere ii viselor tale, în care nicio An nu se încumet se mai arunce... i e frig iar în aceast clepsidr în aceast via de imaculat au adormit caii de lemn au adormit caii de lemn din palma ta. viseaz , o regin îmbr cat în dantel i m tase de soare. când to i pionii au fost concedia i, nebunii au r mas tearg tabla... de un dorit inexistent. se vor trezii caii, poate vor încol i vor cre te aripi zbura i împreun în aceast magie a vie ii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Drago[ D. ONEA

Pe stânci Din culori a c zut anotimpul, Cei din vremea m rii se-nfig la rm.

Se feresc de abisul cu oglinzi i resturi, În alb i negru...

ca înrobirea de sentimente.

Gr din de spini... faci doar lini te acum, la i sfâr itul zilelor s treac ...

Lente

În anotimpul c derii, Au r spuns m runtaiele Unui început de gunoi... În alb i negru...

De ambele p i ale culorii Am c zut pe gândul sprijinit de cetate...

M-am învelit de ziduri, Pe stânci bântuind monocolor...

Timpul trece mort...

Funest convoi jelind înainteaz .

Iritant miroase-a cimitir, În ora ul mort...

Sfâ iat, asfin itul bate a pierdere de duh, Cel din urm ceas fredonând, Goticul farmec, f suflare, Imagini din piatr redând.

Simfonia regretelor Gr din de trandafiri...

Cea care ai ascultat plânsul fragil de petale, ti cea care ai suspinat pentru ele în agonia c derii, cu parfumul înstr in rii al turi.

Dezrobit de somn la ceas de lun , mi-a fost dat ochilor s v d iubita-mi plângând pe podul florilor moarte.

Momente nespuse, sinonime cu moartea-n câmp, O mângâiau la fel de sinuciga

Cu adieri de lumân ri i descompuneri Dement parad de doliu, În tain , cu inimi r puse În ochii lumii î i plânge Mortul.

Trupuri seci, ne-nsufle ite...

Sun sumbru, monoton, Aceea i melodie În ora ul somnului de veci.

Sfâ iat, asfin itul bate a moarte, Cel din urm ceas fredonând...

Goticul farmec din piatr Imagini f suflare redând...

Jalnic trece timpul mort Prin ora ul mort.

Cu cântece de mort, Trece timpul mort... cut Printre morminte t cerea cere lini te a cum lini tea url macabru Sub hum i piatr .

Stam, i ploua în cimitirul provincial, Iar la eternitate tânjea doar triste ea Care atunci la groap i ducea traiul, solemn. În haine de ceremonie final , acum, Asist la-nchiderea faptelor.

Iar ultimele cuvinte sunt adânci, Din hum si piatr ...

Incolor Întoarce spatele ploii... Închide ochii iubito, i plângi În spatele pere ilor din sticl . Închide u a, deschide inima i râzi...

Las geamul întredeschis iubito i elibereaz Din pumnul t u strâns, Blestemul fiin ei. Încearc pu in s i dormi, Lent, în tonuri de eternitate...

Imago

Pissarro - Gr dina cu pomi

Cronc nit arhitectural Pe topit De galiu firmament: Mozaic negru, Ciori, Simetrie.

Sacadat, Pe morminte i balast, St s plou ...

Simetrie.

Ah!... uitasem, N-o s mai pot respira

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Dan LUPESCU

“F[nu] Neagu Povestirile magice” de Viorel COMAN Carismatic ca un inorog, ciufut ca un coiot din B ile Br ilei, incomod pentru spiritele levantine, puternic precum gorunul lui Horea, iconoclast cât Al. Macedonski, Adrian Paunescu, Nichita St nescu, Marin Preda i Eugen Barbu la un loc, temut ca regele savanei: Leul -, ajuns în iarn , F nu Neagu a adormit întru Domnul împ cat, tiind c prima tez de doctorat (rotund , unic i deschis aidoma Nop ilor de Sânzâiene) despre universul povestirilor sale magice este definitivat .

1. Recurs la memorie O scrisese nimeni altul decât profesorul Viorel Coman (pseudonim literar) de la Colegiul „Gheorghe Munteanu-Murgoci” din Br ila, cel ce, în ultimul lui an de studen ie, în drum spre Ia i (întoarcerea vizitei cute în B nie, la Cadran Universitar, de stafful revistei centrului moldav: Alma Mater), poposise, cu înc trei colegi, în redac ia hebdomadarului Luceaf rul (publica ie a Uniunii Scriitorilor), unde marele F nu trona, ca redactor ef adjunct, al turi de Cezar Baltag i Mihai Ungheanu.

Sfios ca o salcie plâng toare, dar mândru ca un plop longilin, cu fruntea în stele, studentul (lui Al. Piru, Ion Zamfirescu, C. D. Papastate, Marin Be teliu, Eugen Negrici...), în acte purtând nume de haiduc intempestiv: Mortu, i se p ru imberb lui F nu Neagu, dar îl iert pe dat , zâmbindu- i în barb , str fulgerat de amintirea propriei firi, inocente, din adolescen . Tân rul îi întinsese manuscrisul schi ei sale Calul, cizelat în sute de nop i i zile, la Craiova, dup obsedantul model al acelei vârste: Marin Preda. „În ultimul an de studen ie, zici?... Ce tem i-ai luat pentru lucrarea de licen ?” - întreb , brusc, F nu Neagu.

Lovit, parc , în moalele capului, cu tesla, Viorel r spunse instantaneu, v dit iritat de întrebare: „Marin Preda”.

Cu un gest tun tor, adjunctul de la Luceaf rul, provocat (anterior) de titlul schi ei încredin ate de student, zvârli colile în sertar, îl împinse rapid, închizându-1cu un zgomot de ghilotin , sec.

Auzeam, vâjâind, prin aer, sabie de To-

ledo, un: „Bine, bine... Mda... Mda... Dar de mine n-ai auzit? Br ilean de-al t u?!”... Cred c , în fapt, F nu Neagu nici nu da via acestor cuvinte. Le rostea, îns , în gând, atât de tare, asurzitor, încât noi le auzeam telepatic i i le citeam în privirea fichiuitoare. ...

Acum, Leul în iarn , F nu , era cu atât mai împ cat cu cât, peste decenii, tocmai studentul din acea lun mai 1972, nimeni altul decât el, Viorel Mortu (Coman), cons teanul filosofului Vasile B ncil , ruia Lucian Blaga îi dedicase edi ia princeps a „Trilogiei culturii”, finalizase o redutabil tez de doctorat despre Povestirile Magice din mirifica lume a B ilor Br ilei, Dun rii de Jos i Drumului Br ilei (spre Gr di tea prunciei marelui prozator, pe malul Buz ului). i, parc , nici nu mai avea rost s -1 întrebe, pe maturul doctorand: „Vezi ce bine i-a prins trântitul sertarului meu, de la „Luceaf rul”, de pe str. Ana Ip tescu 15?”...

2. Fugoas , amintirea dropiei din taia pu tii Însumând 328 de pagini i girat de Editura Istros, studiul, fundamental, redactat de Viorel Coman - dup decenii de ucenicie întru opera lui F nu Neagu, de minu ioase diseri, analize, conex ri, încadr ri în serii tematice, în epoci i spa ii literare, de aici, din Europa i din lume - se dovede te a fi o carte deloc magic , despre „Poves-tirile magice”.

Dar nu-i nici terestr , cu picioare grele, de plumb. Dimpotriv , este agil , veloce, fugoaca amintirea unei dropii în b taia pu tii.

Exegetul realizeaz o opera ie de mare fine e, nu cu „laserul vagului”, cum, poate, s-

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ar fi aventurat Marin Sorescu, ci, mai degrab , cu serenitatea rece a matematicianului Spiru Haret din celebra sa lucrare de originalitate cople itoare i pionierat în domeniu: „Mecanica social ”.

Viorel Coman practic o maieutic de o exactitate feroce, necrutoare, dar, tocmai de aceea, t duitoare în fond, salvatoare a galaxiei de „noduri i semne”, prin descifrarea nemiloas a tuturor temelor esen iale, subiacente, subtile, a labirintului de drumuri epice zute i, mai ales, nev zute (de al ii) ale Povesta ului-Aurfaur.

3. Spa iu literar inconfundabil Într-un soi de L murire/ în loc de prefa / Not a autorului: „R cini i semne” (care nu este men ionat în „Cuprins”!), Viorel Coman i deconspir premisele, criteriile, viziunea original asupra povestirilor f nu iene i unghiurile de abordare.

Spicuim telegrafic: Povestirile lui F nu Neagu formeaz matricea unui spa iu literar de mare originalitate în literatura român contemporan , în miezul B ganului, în marginea Dun rii i a B ii Br ilei, un spa iu literar unic, inconfundabil, amestec de realitate i fic iune, de legendar i magic, „un spa iu-matrice, unic, al Fabulei”. (...) Ea are caracter „sudic” în sensul în care mari literaturi - cea italian , francez , american între altele - au un „sud” al lor (Nicolae Balot ).

Viorel Coman consider povestirile lui F nu Neagu un capitol distinct al operei sale (a mai scris cinci romane, trei piese de teatru, mii de tablete, cronici sportive, însemn ri de atelier), care se integreaz în suita marilor povestitori români („ultimul gnom care a figurat pe p mântul Br ilei”), în filia ie exemplar cu Ion Neculce, Ion Creang , Mihail Sadoveanu, Panait Istrati.

4. Sincronizarea cu literatura universal Împreun cu Vasile Voiculescu (Capul de zimbru, Ultimul Berevoi - 1966), tefan B nulescu (Iarna b rba ilor - 1965, Cartea de la Metopolis - 1977) -, F nu „mut placenta fic iunii române ti din nordul moldav, în sud, formând acea literatur a câmpiei, doar în aparen în tipare tradi ionale, în fond, proz de mare modernitate, contribuind substan ial la sincronizarea prozei na ionale cu literatura universal prin formele realismului magic, proza mitologic , fabulosul folcloric”. În sus inerea punctului s u forte de vedere, Viorel Coman evoc premoni ia, din 1940, a lui Lucian Blaga, privind acest fenomen de

23

creativitate româneasc : „Ceasul de fericit plenitudine a spiritului european, dac va mai bate undeva, va bate cu toat certitudinea aici, în Sud-Estul nostru, care pân mai ieri era situat în spatele lui Dumnezeu”.

Formulând, tran ant, judecata de valoare conform c reia F nu Neagu impune, prin povestirile sale, un mod de a scrie în literatura român contemporan , „un mod rafinat în seria marilor aurfauri, cum ar spune Mateiu Caragiale” -, profesorul br ilean subliniaz c (într-o perioad a triumfului vremelnic al limbii de lemn): „De la Arghezi încoace, nici un alt scriitor român nu a mai purtat o b lie literar pentru ap rarea purit ii limbii române, pentru avivarea cuvintelor vechi i rare, r mase ca singurele semne ale unei vechi civiliza ii, în spa iul B ganului (...)”

5. Organicitatea operei lui F nu Neagu Viorel Coman pledeaz , conving tor, pentru organicitatea operei lui F nu Neagu. El ne pune în gard c , în întregul s u demers critic, va respecta îndemnul lui Albert Thibaudet: „Aten ie la unic!”

(Fiziologia criticii, 1966), adic va avea mereu deschis „sim ul individualit ilor i al diferen ierilor”.

Dup ce constat c receptarea operei lui F nu Neagu nu seacu a colegilor s i de genera ie i nici cu a scriitorilor din genera ia anterioar -, criticul literar Viorel Coman o delimiteaz în raport cu anumite crea ii ale lui Eugen Barbu (care a publicat volume conjuncturale, pentru a- i proteja opera mare), Nicolae Breban (a scris opere care s fie publicate sub presiunea elementului politic), Marin Preda (care a înregistrat momente contestatare) sau Petru Dumitriu (romane proletcultiste, care s -i asigure intrarea rapid în aren , pentru ca apoi s poat publica opere durabile). „Multe s-au scris, dar destule teme au r mas neabordate sau cu abord ri minate de prejudec i” - conchide Viorel Coman asupra recept rii operei lui F nu Neagu, reliefând c mai ales operele publicate în ultimul sfert de secol au fost apreciate de unii drept capodopere, iar de al ii fiind negate.

Oper dificil , „cu u ile abia întredeschise”, crea ia acestui scriitor reprezentativ de la cump na mileniilor contureaz / delimiteaz un spa iu magic, derulându-se de-a lungul a mai bine de 50 de ani, adic într-un r stimp ce dep te un sfert din perioada literaturii moderne a literaturii române.

Dup ce puncteaz c F nu Neagu apar ine unei genera ii de o mare longevitate i de admirabil prolificitate, autorul nu se sfie te a rturisi c , dintre reprezentan ii genera iei literare ’60, acesta este prozatorul pe care 1-a urm rit cu interes - deosebit, aparte, am ad uga noi.

6. Quinta royal a motivelor decisive

Pissarro - Culesul maz rei

Cinci sunt motivele care îi justific , lui Viorel Coman, privirea constant focusat asupra evolu iei operei acestui însemnat scriitor român contemporan: 1. Nivelul artistic foarte înalt („palatul lingvistic foarte rafinat”, cum nota Nicolae Balot ), 2. Metamorfoza spectaculoas a temelor i motivelor literare (e vorba de una dintre cele mai dinamice structuri ale prozei române ti contemporane), 3. Marea coeren interioar („printr-o structur simfonic ampl , mai greu de identificat la scriitorii care abordeaz specii i genuri literare diferite”), 4. Consubstan ialitatea operei („existen a unui butuc comun

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

din care pleac , se dezvolt m diferite etape de crea ie, modalit i diferite de exprimare literar ”), 5. O constant creativitate („care a pulsat egal în toate etapele de crea ie”).

7. Capitol special al naratologiei Volumele de „proz scurt ” ale lui F nu Neagu - peste 90 de povestiri publicate, dintr-un proiect de 500 - formeaz , dup cum evalueaz cu fermitate exegetul, „un capitol special al naratorologiei române ti”.

Studiul lui Viorel Coman - cu virtu i exhaustive, tinzând s epuizeze subiectul - constituie cea dintâi abordare integral , armonioas i unitar a structurii povestirilor f nu iene, prima viziune integratoare „a acestui capitol esen ial în raport cu structurile fundamentale ale operei”, subliniindu-i „elementele de originalitate i de modernitate în evolu ia povestirii române ti”.

Con tient fiind c scriitorii genera iei aizeciste se afl într-un curs firesc de clasicizare, de fixare în istoria literaturii române, hermeneutul Viorel Coman constat : „Despre Nichita St nescu, tefan nulescu, Marin Sorescu, Sorin Titel s-au publicat, în ultima vreme, sinteze viabile. Prin studiul nostru vrem s propunem un moment al schimb rii paradigmei operei lui F nu Neagu”. Ceea ce Viorel Coman izbute te cu asupra de m sur - aveam s ne convingem la finalul toriei prin t râmul cuvintelor magice, volumul s u, nu Neagu.

Povestirile magice, fiind oper de v dit alexandrinism critic, încântor, de un rafinament delectabil, dar i de o rigoare demn de toate aprecierile.

8. Criza, în general...

Semnalând existen a unei crize a recept rii - nu numai a operei lui nu Neagu, ci a literaturii întregii sale genera ii, ba chiar i a literaturii române postbelice -, analistul re ine glisarea masiv a gustului cititorilor pentru „diaristic ”, afirm m noi, dup Eugen Simion (jurnal, confesiune, epistolar), pentru literatura exilului i a experien elorlimit : Fic iunea sau cititorul - cel pu in unul dintre ei a obosit. „Criza nu este numai a recept rii literaturii contemporane, ci a literaturii, în

Anul VI, nr. 6(58)/2015

general”.

Parcurgând vastul continent al crea iei prozastice a lui F nu Neagu, reevaluând temele i motivele literare specifice, identificând miturile personale i, mai ales, devenirile, metamorfozele temelor „am avut - se confeseaz autorul acestui studiu de o disciplin ideatic benedictin - revela ia unui scriitor pu in citit, pu in cunoscut, în opera c ruia s-au aruncat pân acum doar câteva sonde i asupra ruia încep s se fixeze, sufocante ca o crust , prejudec ile care vor st rui, îndârjite precum câinele din Pompei, mu când din muntele de lav ”.

Amendând fragmentarismul, care domin analizele operei lui nu Neagu, ce denot lipsa unei viziuni de ansamblu asupra operei, caren a cuprinderii i armoniz rii domeniilor -, Viorel Coman deplânge inexisten a unui consens: „Nicolae Manolescu i Eugen Negrici sus in c tot ceea ce a publicat F nu Neagu dup Îngerul a strigat este f valoare. Dimpotriv , Marian Popa, un exeget important al operei autorului, consider c romanul Scaunul singur ii, scris dup dou decenii de la Îngerul a strigat, este un mare roman, c ruia îi va veni timpul, asemenea modelului Stendhal, dup 50 de ani.

9. Sub biciul unei st ri de revolt Mocnind parc sub biciul unei st ri de revolt , strunit , îns , foarte bine, comentatorul noteaz c toate capitolele de istorie literar sunt dominate de imaginea impus de primele volume de povestiri, de la Ningea în B gan pân la Var buimac -, în condi iile în care volumele din anii ’80: Pierdut în Balcania i Povestiri din drumul Br ilei, nici nu conteaz în caligrafierea imaginii de ansamblu.

Dup ce eviden iaz c , de i considerat scriitor reprezentativ al genera iei ’60, receptarea operei lui F nu Neagu traverseaz un evident con de umbr , asemenea tuturor colegilor s i de genera ie -, Viorel Coman face o incursiune în istoria literar : „Dac ar fi s lu m în seam ceea ce s-a scris despre Eminescu, Creang , Caragiale în primele dou decenii de la stingerea genera iei lor literare, am observa ne afl m pe nisipuri mi toare”, apoi tran eaz , cu o piruet de floretist experimentat: „Exist un moment F nu Neagu, de mare originalitate, care îl individualizeaz în structura povestirii na ionale”.

Adept, în bun m sur , al criticii totale (nem rturisit , îns ), dar, cu osebire, al hermeneuticii de tip tematist (tematism riguros aplicat, nici un fel de excese) -, Viorel Coman probeaz , în doctoralul s u studiu monografic nu Neagu. Povestirile magice, rigoare metodologic , abilitate în relevarea tehnicilor interioare ale capodoperelor analizate, fler în diagnosticarea resorturilor intime ale acestora, voca ie critic i talent epic, propensiune pentru judec i de valoare formulate în limbaj plastic, dar bine cump nit, expresiv i memorabil.

Exegetul nu plonjeaz de oriunde i oricum în vastitatea povestirilor marelui br ilean i bravului ap tor al spiritului Limbii Române, ci î i prelunge te „înc lzirea”, captându-i, concomitent, bun voin a cititorului prin ad starea în t râmul celor 50 de interviuri acordate de F nu Neagu în via a sa exemplar de Scriitor i Om al Cet ii, al celor o mie de pagini (tablete, confesiuni, dialoguri, jurnal, evoc ri), privite ca un capitol complex, comprimând, ca într-un concentrat aurifer în stare genuin , impulsuri, provoc ri, ispite neb nuite întru disecarea specificului operei lui F nu Neagu -, care se arat „la fel de p tima i de nest vilit în confesiune ca i Panait Istrati”.

10. Povestiri scrise cu „lab de zeu”...

Pissarro - Culesul merelor

Viorel Coman a re inut de la Al. Piru c , în interviuri, se cuvine a fi c utate m rturisirile autorilor despre „laboratorul” de crea ie, despre

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tainele etapelor de germinare a operelor i arsenalul stilistic implicat. „În interviurile din ultimele trei decenii - ine s sublinieze criticul de la Colegiul „Murgoci” -, totul este confesiune, evocare, povestire (...). Rareori autorul are opinii despre altceva decât despre propria oper . De aceea, mai ales confesiunile din ultimul sfert de veac se întâlnesc cu universul povestirilor. Exist un fenomen pe care am putea s -1 numim fenomen de dospire. (...) Cu cât înainteaz în vârst , acelea i adev ruri se auresc, cap dimensiune mitologic , devin vârst de aur, seam mai mult cu o poveste decât cu o „amintire din copil rie”. nu Neagu izbute te „s mute centrul de greutate al recept rii sale de pe spiritul boem i vesel, „dat în Pa ti” de talentat, cum spunea marele s u prieten Nichita St nescu, i care î i scrie povestirile „cu lab de zeu”, în imaginea unui scriitor care elaboreaz greu, sub semnul chinurilor flaubertiene ale stilului, obsedat de fiecare cuvânt al limbii române”.

Studiul monografic al lui Viorel Coman intr în profund vibra ie i consonan cu oceanul operei lui F nu Neagu, fiind, aidoma acestuia, unic, spectaculos, doldora de idei.

11. Autozidindu-se în capodopere...

Credem c , în subcon tient, criticul 1-a z rit pe F nu ca pe Mare Me ter Mare: arhetip al povestitorului, al ziditorului (prin cuvinte), un Manole care, pe m sur ce- i înal opera, î i sacrific so ia, pe Ana, zidind-o în dalba M stire, dar - diferit în raport cu nestemata balad - f a o p si, f a rupe vraja unirii, autozidindu-se i el, Me terul Manole, i el, F nu Neagu, în propria-i capodoper . „Ini ial nu a existat nicio leg tur cu Br ila - gloseaz Viorel Coman.

Apoi se întâmpl ceva miraculos: totul se raporteaz , ca la o nou mitologie personal , la Br ila”. Din acel moment astral, Br ila devine centrul lumii scriitorului, „amestec de realitate i fic iune, centrul fabulos al unei Balcanii pe care o va evoca în toat opera sa. Br ila este, pentru F nu Neagu, ora ul cel mai important al B ganului, poarta c toriei spre Orient, c ci Levantul începe la Dun rea de Jos, spune autorul”.

Monograful consider c op iunea lui F nu pentru Br ila este pur literar - efectul fascinantului mit al lui Panait Istrati (a c rui aur

25

enigmatic i controversat îl stârne te pe foarte tân rul scriitor de atunci), dar i al prieteniei cu Mihu Dragomir, poet br ilean în vog , cu care F nu s-a împrietenit în anii ,’50, când erau colegi de redac ie la revista Luceaf rul. „M-a fascinat i m-a alungat spre Br ila - m rturise te F nu Neagu. Pân a nu-1 întâlni pe Istrati, nu v zusem ora ul”. Dup care limpeze te irevocabil op iunea sa pentru Br ila, punctând decisiv prin argumentul lui Panait Istrati: Dac vrei s fii peste tot, trebuie fii de undeva. „Acel undeva este pentru mine Br ila” - precizeaz nu Neagu, dup care se declar „urma ul lui Istrati”, optând irevocabil pentru Br ila drept centru al spa iului s u literar, un mare port românesc la Dun re. Aflate în complementaritate, opera lui F nu Neagu i opera lui Panait Istrati „formeaz o saga br ilean , întins pe un veac i jum tate, de la domnia lui Cuza Vod pân ast zi”.

12. Povestirea bun

ine de magie

„Mie îmi place s fiu povestitor al st rilor de vraj ”; „Nu gândesc decât în pove ti, rareori în fraze informative”; „În fiecare zi m scol cu o povestire în cap i o ucid” (F nu regreta lipsa de timp, din perioadele când scria la romane); „To i ai mei erau plini de pove ti fantastice”; „O povestire e o fibr din durerea trecerii noastre”; „O povestire bun i scurt ine de magic” - sunt doar câteva din sutele, poate miile de m rturii ale marelui prozator.

Viorel Coman scoate în eviden : „Nu vom g si la nici un scriitor român atât de numeroase i de expresive definiri ale povestirii. i Ion Creang , i Mihail Sadoveanu, Panait Istrati i Vasile Voiculescu, Mircea Eliade i D.R. Popescu au scris povestiri exemplare, dar nu au vrut s explice miracolul. (...) Singurul scriitor român, autor de povestiri care dezvolt aceast form de reflexivitate asupra unei specii literare atât de subtile este F nu Neagu. El este singurul scriitor român, autor de povestiri care dezvolt o adev rat poetic a povestirii”.

13. Re eta n sc toare de miracol torind pe marginea acestui cod de interpretare al propriilor povestiri, Viorel Coman men ioneaz c F nu Neagu ofer o re et , dar care, în aparenta ei simplitate, dezvolt miracol: „Povestirile se scriu a a: se ia un fapt de via real sau închipuit, se t le te printrun morman de amintiri i un munte de observa ii asupra oamenilor i asupra naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un m ce înflorit, e l sat s -1 bat soarele i s -1 fluiere vântul, se trage apoi la sticl i se vars , pe înnoptate, cu mult închipuire proasp , în urechea copiilor. Nimic mai simplu”.

Dup aceast saraband ugubea , dar plin de tâlcuri, comen-tatorul conchide: „Scrierea unei povestiri devine un joc, dar tot un joc r mâne i scrierea despre scrierea povestirii. „Re eta”, combina ia elementelor diafane, este doar în aparen la îndemâna oricui. De fapt, este numai la îndemâna celor cu har. „Buc ria” povesta ului a devenit atelierul unui alchimist”.

14. Carte de ini iere

Pissarro - Drumul de la Versailles la Loauvecuennes

Volumul nu Neagu. Povestirile magice pare o carte de ini iere nu doar în universul miraculos al marelui prozator, ci, parc , i în sunetul fantast al Culturii Cucuteni, pe cât de veche (cea mai veche din Europa,

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poate i din lume!...), pe atât de misterioas , haric , purt toare de semne înc nedescifrate.

Este, acest studiu de referin al profesorului Viorel Coman, i o carte de ini iere în satul românesc, la r spântii de vreme i vremuri viforoase.

Dintre vârfurile de lance ale genera iei literare ’60 trecute dincolo de Styx, pân acum, dup tiin a noastr , doar Nichita St nescu, Marin Sorescu i F nu Neagu beneficiaz - în aceast perioad de traversare a conului de umbr cvasi-reflex din primele decenii ale dispari iei lor telurice - de semne ale iubirii întru Dumnezeu. Avem în vedere, deocamdat , doar trei elemente: 1. Cas memorial , 2. Studiu monografic fundamental (tez de doctorat), 3. Reeditare i scrieri inedite.

Cei trei, Nichita, Marin, F nu - în bun parte i Adrian P unescu - au probat un deosebit spirit gospod resc ( nesc, în cel mai înalt, nobil sens al cuvântului), în a- i rândui, înc din timpul vie ii, evident, nu doar fiecare etap a crea iei, dar i soarta operei lor în postumitate.

Asemenea ranului român adev rat - care, totdeauna, a stat la tain cu Dumnezeu, cu ve nicia -, ei au avut grij s încrusteze pe bojul vremii, al trecerii, petrecerii lor prin lume, însemne tainice, fulgura ii autorefen iale. Au grijit, inspirat, via a de dup via , calea/ soarta de peste veac a crea iilor lor scânteietoare, care emit necontenit lumin , dând seam despre unicitatea Spiritului Românesc în dialog cu spiritele sororale ale omenirii.

15. Anvergur academic Atât de meticulosul hermeneut Viorel Coman ne ofer din bel ug, prin volumul nu Neagu. Povestirile magice, argumente c a inut cont de toate imperativele i exigen ele specifice unui studiu monografic de indubitabil unicitate, anvergur academic i inut tiin ific .

Ini iat i ini iator el însu i, aidoma protagonistului investigat -, Viorel Coman dezleag , rând pe rând, pece ile universului magic al povestirilor lui F nu Neagu, nu cu fierul înro it în foc, riscând a sa necuvenite urme adânci, ca la inventarierea cirezilor de bouri i zimbri matusalemici, ci, cu laserul diafan al unei des-tâlcuiri de mare fine e, pune în oper o maieutic proprie, desf când v lurile Mayei, ar tându-ne, pentru o clipit , fermecatele-i secrete, pentru ca, imediat, lege, s re-lege i mai tainic v lurile, valurile...

Analizând în profunzime povestirile lui F nu Neagu, practicând o hermeneutic integratoare, a adâncurilor, a esen elor tari i a seraficelor alcooluri -, Viorel Coman ucide, în aparen , capodoperele nu iene, pentru a le mo i instantaneu na terea într-o zare cu mult mai plin de via , întru eternitate, i în conexiune cu opere similare ale unor mon tri sacri de pe Terra, precum Gabriel Garcia Marquez ori Paolo Coelho.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

un filolog înr it/ înbunat -, pentru ca, finalmente, neavând timp pentru conciziune, s m trezesc c am scris deja vreo 3.500 de cuvinte, f a apuca s intru în miezul celor 12 capitole, dintre care amintesc: Structura povestirilor, Criza magicului, Despre fericirea nepermis , Omul în istorie, Mrejele magicului, Dincolo de magic, Revela ia magicului, Voluptatea magicului, De nu s-ar povesti, n-ar fi...

Complex i extrem de cuprinz tor, verdictul dat de Eugen Negrici include aceste afirma ii categorice: „Meritele lucr rii sunt incontestabile: - a repornit motoarele blocate ale exegezei; - a scos literatura lui F nu Neagu de sub mormanul formulelor simplificatoare (...); - a reu it s demonstreze c temele i motivele prozei sale (...) se schimb , evolueaz , alc tuind o structur dinamic ; - a oferit prima clasificare a temelor, identificând ase mari teme prezente de-a lungul a 43 de ani de literatur - precum constantele i nout ile lor. i, mai presus de toate, ducând la cap t aceast întreprindere ce îmbin tematologia cu minu ia structuralist , Viorel Coman nu a uitat nicio clip s situeze axiologic, s vad din perspectiv istoriografic i s se bucure de norocul de a se sim i, m car pe parcursul faptei lui, locuitorul unei lumi pierdute i p rta la misterele ei”.

Magister dixit! Parc a a se zice... Mul umim, Domnule Profesor.

Dan Lupescu P.S.: Nu am în eles de ce niciuna din trimiterile la subsol (pentru volumul nu are nici Bibliografie general , nici Bibliografie selectiv ), nu se refer la studiul exhaustiv al universitarului clujean Ion Vlad: Povestirea. Destinul unei structuri epice, ap rut în 1972.

16. Magister dixit!

Pe coperta a patra, volumul lui Viorel Coman este recomandat - în termeni ultraconci i, dar ...criminal ( i ei!) de elogio i - de reputatul critic i istoric literar, stilist imbatabil: Eugen Negrici. a citi glos rile Domniei Sale, m gândisem - ini ial - c mi-ar fi foarte u or dac a împleti/ cro eta câte o a chie din aurul afirma iilor sale cu ilustr ri/ citate din carte i considera ii succinte ale mele.

Am renun at (dup modelul lui Al. Piru, care nu citea prefe ele, postfe ele ori recenziile confra ilor decât dup ce el însu i î i scrisese comentariile -, pentru a nu-i influen a opiniile), m-am canonit s citesc cu acribie întregul volum, s -1 subliniez, adnotez, interoghez etc, ca

Pissarro - Gr dina din Pontoise

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Ioan URSU

Ghici cine (nu) @îl iube]te pe Noica? „e vorba de coresponden a dintre un b rbat i o femeie lega i printr-un sentiment de «amitié amoureuse»” (Matei Cazacu) Un eseu pe care îl publicam în urm cu mai bine de zece ani (Despre muzic , numai de bine, Arge , serie nou , anul III, nr. 3, martie 2004) se încheia în aceast tonalitate minor : „Într-o via de oper ca a lui Noica, bibliografia critic autohton consemneaz doar dou -trei volume, f audien , i o puzderie de articole, imensa majoritate ocazionale, sau sub zodie politico-ideologizant [...]”. Din cate, dup trecerea a înc unui lustru, cum s-ar fi exprimat G. C linescu („Astfel se stinse în al optulea lustru de via cel mai mare poet pe care l-a ivit i-l va ivi vreodat , poate, p mântul românesc”), constat m descump ni i c „La centenarul na terii lui Constantin Noica, suntem [...] tot în preambulul recept rii operei sale” (Ovidiu Pecican, Noica i noicienii, Apostrof, anul XX, 2009, nr. 12 (235)). Nu mult schimbat este bilan ul la zi, întrucât, a a cum îi ade bine scrisului autohton, fie el academic sau general-publicistic, o superficial efervescen festivist este tradi ional urmat de o acalmie deconcertant . În cele ce urmeaz nu exegeza în sine a operei lui Noica ne va interesa, ci empatia cu care el, filosoful „ colii de la P ltini ”, este întâmpinat în lumea criticii literare de azi. Ghilimelele vor s trimit la aerul încins, al blogurilor în primul rând, în care oricine poate exprima orice, ca s nu mai r mân piatr peste piatr i nici un mit nedemitizat.

Nu d m nume, cum se spune, dar oricine poate verifica, punând motorul Google în c utare, ce se ob ine apelând cuvântul-cheie „ coala de la P ltini ”.

Vom face a adar o trecere în revist a trei monumentale apari ii recente în domeniul istoriei i criticii literare, apar inând unor corifei indiscutabili, lentila noastr fiind aceea a atitudinii exegetice fa de

Pissarro - Culesul merelor la Eragnz

opera lui Noica. S not m în treac t c motto-ul articolului este deliberat derutant i, precum se va vedea, totu i întemeiat. Exist mai multe feluri consacrate de critic : de întâmpinare (cronica literar ), de identificare (actul critic ca admira ie), impresionist (actul critic ca impresie subiectiv ), fenomenologic (actul critic prin care orice receptor/cititor se constituie implicit într-un judec tor al operei literare) etc. Nicolae Manolescu propune un decalog al criticii literare, în versiunea ei impresionist , credem. Etica definitorie a actului critic ar consta în claritate, precizie, simplitate, concrete e, sinceritate, transparen , adecvare, la care s-ar ad uga dou imperative, al priorit ii acordate esteticului i al voca iei trezirii cititorului din noi.

Dup cum se vede, aceste criterii nu par a face parte i dintr-un arsenal al criticii de identificare, totu i mai apt , credem, s conduc la comuniunea cu opera, cu sensurile i cu semnifica iile ei. Iat în cele ce urmeaz un e antion l rgit de probe prelevate din cele trei opere reprezentative anun ate. „Noica e na ionalist i antioccidental, dar filogerman, e antimodern, spiritualist i mistic”, a a începe enun ul apodictic al lui N. Manolescu din Istoria critic a literaturii române, Editura Paralela 45, 2008, 1526 pp. Laparoscopul critic pus în func iune vede f s clipeasc în cavitatea abdominal a textelor publicate de Noica în epoc : „În 1940 [...] Noica lua partea obscurantismului i a bolboroselilor pseudo- tiin ifice i pseudo-filosofice ale lui Pârvan sau Nae Ionescu, elogiind în Ha deu pe spiritistul intrat în comunicare cu fiica lui Iulia, i preferându-i clasicului i echilibratului Maiorescu pe romanticul i exaltatul B lcescu”. Formularea trimite (in)voluntar la un jargon al criticii cultivate de ucenicii i dasc lii colii de Literatur i Critic Literar „Mihai Eminescu” din anii 1950. „Noica e exagerat în interpret rile sale filosofic-lingvistice, exagerare datorat [sic!] aplec rii [...] spre explica ii protocroniste, în fond na ionaliste”. Iat eticheta: „na ionalism!”, transformat în flamura critic , conform unui principiu al minimei rezisten e, avându- i sorgintea în tiin a mecanicii, principiu acoperit i de un decalog! „Întru. Un termen care i-a lipsit lui Hegel”, scrie Noica. „Ia te uit !” vine glon persiflarea criticului. „Prea adesea ironia nu e decât o form a lipsei de inteligen ”, crede Axel Oxenstierna. Desigur, întotdeauna exist i p reri opuse, ca a lui Anatole France, de pild : „ironia este veselia gândirii i bucuria în elepciunii”. „Dac ironie e, empatie (cu opera sau autorul) nu e!”, credem îns noi. S ascult m mai departe timbrul criticului: „Umbletele [!] lui [...] prin tot felul de c i vechi [...] sunt adesea [concesiv!] fermec toare. Noica e un bun culeg tor de expresii [...]”.

Asta ne aduce aminte de bunul nostru profesor de limba român din liceu, din anii ’60 (ai secolului trecut, bineîn eles!), care ne spunea, ademenindu-ne cu figuri stilistice, c „Alecu Russo a dezgropat de sub lespedea uit rii comoara vie a folclorului românesc” (s vâr ind

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai multe „umblete” prin satele Moldovei i Mun ii Sovejei i venind în cele din urm biruitor acas cu balada Miori a). De rezerva criticului nu scap nici Eminescu. „Omul deplin al culturii române ti” „ tie s gândeasc filosofic” i „s vorbeasc române te”; este aceasta convingerea lui Noica. „Pentru vorbitul române te poate fi o bun dova”, arbitreaz sec criticul. Niciun text al lui Noica nu va trece dincolo de barajul criticii impresioniste a lui N. Manolescu. i, în final, este formulat concluzia, de fapt o ciudat sentin : „Noica [este] de o inteligen uria , dar care nu e scutit de la fel de fel de uria e prejudec i, cultivat ca nimeni altul, dar f nici cel mai mic sim de discern mânt, ascunzând sub o modestie viclean un orgoliu covâr itor.

Unele documente recente din arhiva CNSAS îl arat gata de o colaborare nu doar de idei cu fosta Securitate”. Am spune i noi: „Ia te uit !” Cititorul paginii din Istoria critic ... asist astfel la o grav insinuare, dac nu chiar la o judecat sumar . Care sunt documentele, domnule Manolescu?! Ar fi vuit internetul dac ar fi fost revelate! În realitate, clamata colaborare cu Securitatea a lui „Nica Dan” (numele de cod pe care Securitatea îl atribuise, a se vedea i articolul nostru Din Dosarul urm ririi OBIECTIVULUI: Paltini , 6 oct. 1977, Vila 23, Arge , Anul XIII, nr. 9, Septembrie 2013) se reducea la acele planuri donquijote ti, în sublimul iluziei sale culturale, de a-l aduce în ar pe Mircea Eliade. „Dezv luirea” ne este furnizat de îns i Sanda Stolojan, într-o carte f cusur, Sub semnul întreb rii. Coresponden a Constantin Noica - Sanda Stolojan, Humanitas, 2006, asupra c reia vom reveni. Altfel, o formulare ca „îl arat gata” este practic din acela i registru cu „nevinovatele” forme impersonale i reflexive de tipul „se pare c ”, „se spune c ”, i ar putea fi preluat în vitez , f discern mânt, ca pe un adev r irefutabil, de genera ii de elevi, studen i sau cercet tori ai fenomenului literar. Din acela i registru este i fotografia lui Noica reprodus în paginile Istoriei critice..., mult c utat probabil ca s aduc a caricatur !

Urm torul pe list s fie Alex tef nescu, cu a sa Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Bucure ti, Editura Ma ina de scris, 2005, 1175 pp., Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române. „Cel mai important critic literar postbelic, dup Nicolae Manolescu”, a a s-a autoierarhizat, dac ne aducem bine aminte, la un moment dat, cu autoironia-i binecunoscut , Alex tef nescu. El declar cu modestie c se va referi „exclusiv la interferen a operei filosofului cu literatura”. „Fa de literatur ” filosoful „a avut o atitudine nefireasc , contradictorie, ca i cum s-ar fi fâstâcit în fa a ei”, scrie criticul. Cunoscându-l personal pe Noica, subscriem verosimilit ii imaginii, dar am nuan a spunând c acea fâstâceal era o form

Pissarro - Apus de soare la Bazincourt

Anul VI, nr. 6(58)/2015

de manifestare a elegan ei lui spirituale, exteriorizat ca atare i în raport cu matematica i muzica, bun oar (a se vedea eseul citat Despre muzic , numai de bine); sau, poate, a umilin ei lui programatice. Criticul sesizeaz cultul aproape religios al lui Noica pentru manuscrisele lui Eminescu: „Dac tocmai în acele însemn ri ale poetului, într-o grafie gotic , greu de descifrat, se afl „mesajul’’?

Dac instala ia de calorifer a Bibliotecii Academiei va face explozie din cine tie ce neglijen ?” Groaza filosofului la gândul c manuscrisele eminesciene, depozitate la Academie, s-ar pierde, nu este ea cu totul respectabil , dar i definitorie pentru în elegerea nucleului operei sale - obsesia culturii ca model de existen - i pentru comuniunea cu ea? Aceasta, noteaz criticul, „are ca tem central mecanismul reflect rii de c tre om a lumii, în eles ca un mecanism lingvistic”. Limba român , cea în care Noica deschide antierul arheologic al modula iilor verbului „a fi”: n-a fost s fie, era s fie, va fi fiind, ar fi s fie, este s fie, a fost s fie, devine astfel cadrul în care este gândit (române te!) gândirea, a a cum a mai f cut, în acel secol care a trecut, i Heidegger în limba german . „Constantin Noica este un filosof-poet”, încheie Alex Stef nescu. i noi, reformul m: „Dac empatie e fa de autor, i comuniune cu opera e!”. mai facem un pas înainte. Spre Marian Popa, cu a sa Istoria literaturii române de azi pe mâine, Editura Semne, Bucure ti, 2009, vol. I, 1111 pp., vol. II, 1195 pp, scris cu fonturi exagerat de mici.

Imaginea omului, poetului metafizic i gânditorului cu totul singular care a fost Noica se contureaz treptat-treptat i emo ionant pe parcursul a 9 pagini de m rime A4. Da, toat lumea tie c Noica a simpatizat Dreapta, „ca român care i-a iubit ara amenin at ” în acea epoc funest încheiat cu sfârtecarea ei. Noica a v zut Mi carea Legionar ca germen al eficientiz rii etice prin cultur . S înceap de aici raporturile dezastruoase cu istoria („istoria a f cut pipi pe mine”) ale anahoretului cultural, donquijotescului, ahoreticului (dup propria clasificare) Noica? Respins de la a pleca voluntar pe front (1941), respins la un concurs pentru ocuparea unui post academic la Universitatea din Bucure ti (1943), cu domiciliu obligatoriu din 1948, arestat în decembrie 1958, anchetat i torturat 18 luni la Pite ti, condamnat la 25 de ani de deten ie, în „lotul Noica-Pillat”, pentru „crima” de a fi r spuns unei scrisori a lui Cioran - este aceasta o serie dramatic , marcând pentru orice om comun o via distrus . În anul „marei slobozenii”, 1964, iese din temni , prime te un apartament cu 2 camere în Berceni i postul de cercet tor principal la Centrul de logic al Academiei. Scrie Ruga i-v pentru fratele Alexandru, 1965, „cartea unui mare narator”, nu se sfie te s exclame criticul. Pentru N. Manolescu, cartea e doar un „compromis util” [sic!]. Calificativul, cvasipleonastic, ne apare ca venind din partea taberei celor care, chipurile, nu vor s întoarc spatele când e vorba de „vinov ia evident a unui Constantin Noica” (citat din acela i N. Manolescu, pentru care vinov ia celui care a f cut „compromisul cu Securitatea” ar fi ... evident ; dar de ce vocabule ireveren ioase, precum unui ?).

Iar cartea scris în 1965 ar fi i aceasta o prob , în consecu ie cu postul i apartamentul primite, a „complexului Stockholm” de care ar suferi acest [nu-i a a?] Noica, anume complexul ostaticului care empatizeaz cu tor ionarii. Principiul umilin ei, încarnat de Alio a Karamazov, personajul lui Dostoevski, enun at i de Henry de Montherlant („pitié pour les forts”), este escaladat pân la paradoxal de Noica în de altfel singurul lui text cu aparen de roman: mil pentru Stalin, un biet Iuda, mil pentru „fratele” Marx, pe care îl vor blestema, ce profe ie! to i, ru ii, evreii, muncitorii, comuni tii, dar i natura i ma inile, to i i toate la un loc; nu r mâne decât s citim cartea pentru a vedea de ce. Deci, de ce Marian Popa, fiul Mariei Rapolti, de origine austriac , sp toreas , tat l fiind o enigm (http:/ /ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Popa; a a îi place chiar criticului s

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

se prezinte), de ce crede el c Noica este un spirit superior, un maestru incitator de probleme, un fatalist iluminat al determinismului absolut, un pitagoreic interesat s deschid min i? i de ce Nicolae Manolescu (fiul lui Petru Apolzan, care se tr gea din Apold, Sibiu, i al Sabinei, profesoara de francez a lui Virgil Ierunca, http://ro.wikipedia.org/ wiki/Nicolae_Manolescu), de ce spune el mai nimic despre c ile lui Noica, dar afirm c Noica a dat dovad de la it i m runte ca s i se publice c ile?! Ca simpatizan i ai liberalilor, aripa T rescu, so ii Apolzan au fost aresta i în anii 1949-1950 i du i la Canal vreo doi ani. Tat l lui Marian Popa nu a fost dus la Canal, pentru c era o enigm , iar mama, sp toreas , nu avea cum s fie dus . Dar în acei ani, i Noica avea domiciliu for at, i se preg tea de ani grei de Jilava, Malmaison i V re ti. Nu mai în elegem nimic! „Poate ultimul metafizician important al secolului 20 [...] Noica nu este de fapt extraordinar ca filosof, ci ca român care a c utat s dea filosofiei [...] legitimitate în limba sa”. Vede i, iat o cheie sigur pentru descifrarea ra iunii separ rii în dou clase dicotomice a „taberelor”: Noica era na ionalist ( i antioccidental!, cit m din Manolescu), celorlal i le miroase urât de tot aceast etichet , na ionalist, pe care tot ei au pus-o. Încerc m s fim echidistan i, de i ne e greu: cele dou tabere nu s-au constituit ieri sau alalt ieri. Iat o voce din prima: „Exemplul na ionalismului nu face decât s ilustreze e ecul, în practic , al teoriei empatiei [...]”, crede René Wellek (Istoria criticii literare moderne, vol. 4, pg. 345, Ed. Univers, Bucure ti, 1979). Cu alte cuvinte, dac e ti na ionalist, nu po i fi beneficiar de empatie, i nici distribuitor, pentru c e ti suspectat de subiectivism. Dar, audiatur et altera pars: „Prin fenomenul colonialismului cultural este de ajuns ca o prostie emanat într-o universitate american s devin liter de lege în universit ile de periferie (cum sunt i cele române ti).

Studierea acestei prostii poate garanta accesul vreunui profesora sau student înfometat din Estul Europei, confruntat cu amarul spectru al omajului i al deprofesionaliz rii, la burse, sinecure i venituri sigure sub forma stipendiilor ob inute cu sacrificiul men inerii „pe linie””, crede Lucian Sârbu în Prefa a la cartea lui Leonid Dragomir, Îndreptar filosofic de uz personal, Editura Paralela 45, 2006. F comentarii...

Noi îns credem altceva, doar atât: c Noica poate r mâne întreg, ca filosoful chiar i numai al prepozi iei limbii române întru, „operator ontologic introspectiv între existen a i destin”, al devenirii întru fiin . i c acele ase maladii ale spiritului contemporan, catholita, todetita, horetita, acatholia, atodetia, ahoretia, construite pe tripleta hegelian general-individual-determina ii, respectiv succesiv pe caren a sau refuzul lor, sunt deregl ri ale fiin ei, abateri de la regula modelului ontologic, identificabile peste tot în lume, pentru precaritatea i nu perfec iunea „didactic ” este regula lumii reale. i c spiritul creator românesc este suferind de toate aceste maladii creatoare, cu excep ia horetitei! Provocatoare specula ie filosofic pentru cultura na ional ...

Câteva formul ri concluzive remarcabile din Marian Popa: „Pentru Noica, temei al existen ei individuale i al colectivit ii este cultura, zut [...] ca mod de existen . [...] în anumite condi ii, ea nu-i consecin a unei mari civiliza ii, ci mijlocul de supravie uire a etniei amenin ate geografic i istoric. Avantajul culturii: ea nu reclam tehnologie, bani, putere politic sau militar ; ea este spirit, iar în totalitarism o form de replic la încerc rile oficiale de animalizare, infantilizare, prostire sau arierare”. i un corolar al paginilor închinate lui Noica în Istoria literaturii române de azi pe mâine: „F îndoial , au existat motive de distan are fa de Noica, dac se au în vedere opiniile sale despre unii colegi de genera ie, [...] i superficialitatea gigantic a unor interpret ri. Dar Noica este infailibil i recurs peren fiindc pozi ia sa e pur i simplu neverosimil , iar la

29

contestarea lui particip i poate vor mai participa doar militan i run i în stil, gândire i interese. De altfel, din nefericire, opiniile lui nu vor fi infirmate de conduita Vestului dup pr bu irea comunismului. [...] Noica abhora Occidentul consumist doar în m sura în care acesta se erijeaz în arbitru, misionar i dictator al noimelor i normelor planetare”. Teoretizat sau nu de Noica în anii dictaturii na ional-comuniste, dar practicat implicit de miile de tineri care luau în acei ani drumul P ltini ului, rezisten a prin cultur ar r mâne în continuare ultimul mijloc de însubordonare al celor vitregi i de for a militar i economic , i în acest sens filosoful r mâne un „periculos modelator de suflete”. * Pretextul i stimulentul acestui text a fost cartea Sandei Stolojan, citat mai sus. „Un discurs îndr gostit i amical. Melancolia fructului oprit”, ironizeaz u or i Eugen Simion în cronica sa de întâmpinare din Caiete critice, 6-7 (236-237), 2007, pp 3-10. Noica din scrisorile private c tre Sanda Stolojan, restituite în aceast carte, este o fiin extrem de curtenitoare, „înamorat ” (un adjectiv vetust, uzat, de ce apeleaz la el criticul?!) de o fiin „frumos distribuit i inaccesibil ”. Aceasta este, la rândul ei, o fiin moral , care nici o clip nu se gânde te s dep easc „pragurile”. Dar s nu c dem în capcana criticului prost, care „discut poetul i nu poezia” (îl cit m pe Ezra Pound, i pentru c este la ordinea zilei, cu edi ia de excep ie din opera sa, în curs de apari ie la Humanitas). Cartea întreag a Sandei Stolojan este de o frumuse e exemplar , i ar trebui reeditat . Am cut rost de ea cu greu, ca în vremurile de ... trist amintire, beneficiind de pasiunea unor librari de voca ie, de la o libr rie din cartierul Titan.

Ca s mai d m un r spuns întreb rii din titlu, inem s încheiem aceste text, care nu poate disimula miracolul întâlnirii noastre cu Noica din anii 1986-1987, printr-un fragment de scrisoare a Sandei Stolojan tre Constantin Noica. „Decembrie 1980. Dinule drag , [...] A a suntem noi, tu i eu, lega i i desp i. [...] Am s i fac o m rturisire [...]: de nimic n-am nevoie în via afar de unul singur: prietenia ta, prezen a ta din dep rtare. Recunoa te c destinul are o fa splendid , dar i una teribil i nemiloas , aceea care ne ine la distan . [..] Nu tiu dac merit d rnicia prieteniei tale, dar tiu ce îmi aduce.”

Sanda Stolojan, prezen în timp la radio Europa Liber , a fost nepoat a lui Duiliu Zamfirescu... Stagiu în închisorile comuniste, plecat din ar în 1961, revenit la Bucure ti ca traduc tor oficial al Quai d’Orsay-ului pe lâng pre edin ii Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d’Estaing i Fran ois Mitterrand... Familiar cu Cioran, Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu.

Pissarro - Tân

sp lându- i picioarele

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Dino BUZZATI (Italia)

Domnului Director, Personal Dino Buzzati (1906-1972) a fost un jurnalist (la Corriere della Sera, unul dintre cele mai importante cotidiene din Italia), prozator, poet, dramaturg, libretist i pictor italian, considerat unul dintre marii scriitori italieni ai secolului XX. Celebritatea i se datoreaz , în special, romanului Il deserto dei Tartari („De ertul tarilor”), ap rut în 1940. În 1958 ob ine Premiul Strega, cel mai important premiu pentru proz din Italia, cu Sessanta racconti („ aizeci de povestiri”). În 1966, public alt culegere de proz scurt , intitulat Il colombre (e altri cinquanta racconti)- „Colombreul ( i alte cincizeci de povestiri)”, care cuprinde i povestirea de fa , al c rei titlu original este „Riservatissima al Signor Direttore” - primul cuvânt nu se poate traduce în român .

Inspirat din lumea jurnalismului, pe care Dino Buzzati a cunoscut-o atât de bine, povestea plagiatului este de fapt o demonstra ie c din corup ie se na te corup ie, c ea mutileaz firea omului, c duce, în cele din urm , la degradarea omului.

Traducere i prezentare: Marin BUDIC Domnule Director, Depinde numai de dumneavoastr dac aceast confesiune, pe care în mod dureros sunt constrâns s-o fac, se va converti în salvarea sau în totala mea ru ine, dezonoare i pr bu ire.

E o poveste lung pe care nici m car eu nu tiu cum am reu it so in secret . Nici cei din familia mea, nici prietenii mei, nici colegii mei n-au avut vreo b nuial , cât de vag despre ea.

Trebuie s m întorc înapoi cu aproape treizeci de ani. Pe vremea aceea eram un simplu cronicar la jurnalul pe care îl conducea i ast zi dumneavoastr . Eram zelos, plin de bun voin , sârguincios, dar nu str luceam în nici un fel. Seara, când încredin am redactorului- ef scurtele mele rapoarte despre furturi, nenorociri stradale, fandoseli sim eam aproape totdeauna umilin a de a mi le vedea masacrate; fraze întregi t iate i rescrise complet, corect ri, ters turi, ad ugiri, interpol ri de orice fel. Oricât a fi suferit, tiam c redactorul- ef no f cea din r utate. Dimpotriv . Fapt este c eu eram i sunt desconsiderat ca o nulitate a scrisului. i dac n-am fost dat afar , a fost datorit zelului meu de a culege tiri de prin ora .

Cu toate acestea, în adâncul sufletului meu m mistuia o disperat ambi ie literar . i când ap rea articolul unui coleg pu in mai tân r decât mine, când era publicat cartea cuiva de vârsta mea i-mi d deam seama c articolul sau cartea aveau succes, invidia îmi p trundea în viscere ca un cle te înveninat.

Din când în când, încercam s -i imit pe ace ti privilegia i scriind schi e literare, piese lirice, povestiri. Dar de fiecare dat , dup primele rânduri, peni a îmi c dea din mân . Reciteam i în elegeam c afacerea nu sta în picioare. Atunci m apucau crize de descurajare i de r utate.

Din fericire, durau pu in. Veleitarismul literar a ipea din nou, g seam

distragerea în munc , m gândeam la altceva i, în tumultul ei, via a reu ea s fie destul de senin .

Pân când, într-o zi, m-a c utat la redac ie un b rbat pe care nul cunoscusem niciodat . S fi avut patruzeci de ani, scund, gr su , cu o fa adormit i inexpresiv . Ar fi reu it s par odios, dac n-ar fi fost atât de blând, gentil i umil. Umilin a extrem era lucrul care oca cel mai mult. A zis c -l cheam Ileano Bissàt din Trento, c era unchiul unui vechi coleg de liceu de-al meu, c avea so ie i doi fii, pierduse din cauza bolii un post de magaziner i c nu tia cum i mai bat capul ca s mai adune ceva bani. i ce-a putea s fac eu?», l-am întrebat.

«Vezi?», r spunse, f cându-se mic-mic. «Eu am sl biciunea scrisului. Am scris un fel de roman, de povestire. Enrico (colegul meu din liceu adic , ruda lui), mi l-a citit, a zis c nu sun r u i m-a sf tuit vin la dumneavoastr . Dumneavoastr lucra i la un ziar mare, ave i rela ii, ave i sprijinul autorit ilor, dumneavoastr a i putea...»

«Eu? P i eu sunt a cincia roat la c ru . i apoi ziarul nu public scrieri literare, dac nu sunt semnate de nume mari».

«Dar dumneavoastr …»

«Eu nu sunt un nume mare. Eu sunt un simplu cronicar. Îmi lipse te a a ceva.» ( i dezam girea demonului literar îmi trecu ca un ac prin al patrulea spa iu intercostal.)

Cel lalt avu un surâs insinuant: «Dar v-ar pl cea s semna i?»

«Da, se în elege. Presupunând c a fi capabil!»

«Eh, domnule Buzzati, nu v subestima i în felul acesta! Sunte i tân r, dumneavoastr ave i timpul înainte. Ve i vedea, ve i vedea.

Dar v-am deranjat destul, acum plec. Iat , v las aici p catele mele.

Sper ca din întâmplare s ave i timp o jum tate de or i s v arunca i

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ochii peste ele. Dac nu ave i timp, nu-i nimic.»

«Dar, v repet, nu v pot fi de folos, nu e vorba de bun -voin .»

«Cine tie, cine tie»; era deja la u , f cea mari plec ciuni de mas bun. «Uneori din ceva se na te ceva. S trage i o ochead .

Poate n-o s v par r u.» * A l sat pe mas un pachet cu manuscrise. Închipui i-v c nu aveam chef s le citesc. L-am dus acas unde au r mas pe un dulap, în mijlocul altor teancuri de hârtii i c i în dezordine, cel pu in dou luni.

Nu m-am mai gândit absolut de loc la ele, dar într-o noapte, fiindc nu-mi venea somnul, m-a tentat s scriu o povestire. Ca s spun adev rul, nu sim eam în mod deosebit nevoia, dar era la mijloc blestemata de ambi ie.

Dar hârtie de scris nu mai era în dulapul în care o ineam de obicei. i mi-am amintit c în mijlocul c ilor, deasupra dulapului, trebuia fie un caiet vechi, abia început. C utându-l, se pr bu i de pe el un teanc de hârtie proast , care se împr tie pe podea.

Hazardul. În timp ce ridicam hârtiile de pe jos, privirea mi-a c zut pe o fil scris la ma in , care se desprinsese din teanc. Am citit un rând, dou rânduri, m-am oprit curios, am mers pân la cap t, am utat filele urm toare, le-am citit i pe acelea. Apoi pe toate. Era romanul lui Ileano Bissàt.

Am fost cuprins de o gelozie s lbatic care, dup treizeci de ani, nu-mi d înc pace. Ei, dr cie, ce istorie! Era stranie, era nou , era foarte frumoas . Poate c nu era foarte frumoas , poate nu era nici car frumoas , sau poate c era de-a dreptul urât . Dar m reda cumplit de îngrozitor, îmi sem na, îmi da sentimentul c sunt eu însumi.

Erau, una peste alta, lucrurile pe care a fi vrut s le scriu, îns nu eram în stare de a a ceva. Lumea mea, gusturile mele, urile mele. Miar fi pl cut s mor.

Admira ie? Nu. Doar mânie, dar foarte puternic : ca i cum s-a ar fi rev rsat asupra cuiva care a f cut lucruri pe care visam s le fac eu înc din copil rie, f s reu esc. Desigur, o coinciden extraordinar . i acum acel mizerabil, publicându- i lucr rile, mi-ar fi barat drumul. El ar fi trecut primul în regatul misterios unde eu, printr-o speran vie, înc m iluzionez c mi-a putea deschide un drum. Ce figur a fi f cut, admi ând c inspira ia ar fi venit, în cele din urm , în ajutorul meu? Figura de plagiator, de tri or.

Camille Pissarro - Hora

31

Ileano Bissàt nu-mi l sase adresa. S -l caut, nu puteam. Trebuia dea el un semn de via . Dar ce i-a fi spus?

Trecu o lun lung , înainte ca el s apar . Era i mai ceremonios, i mai umil: «A i citit ceva?»

«Am citit», am zis. i am r mas în cump , dac s -i spun sau nu adev rul.

«Ce impresie v-a f cut?»

«Ei, nu-i r u deloc. Dar este exclus ca acest ziar...»

«Fiindc sunt un necunoscut?»

«Da.» mase câteva momente gânditor. Apoi: «Spune i-mi, domnule... În mod sincer. Dac dumneavoastr a i fi scris aceste lucruri i nu eu, care sunt un necunoscut, n-ar fi existat probabilitatea s fie publicate? Dumneavoastr sunte i un redactor, unul de-al casei.»

«Dumnezeul meu, nu tiu. Sigur, directorul este un om cu vederi largi, destul de curajos.»

Fa a lui cadaveric se ilumin de bucurie: « i atunci de ce nu încerc m?»

«S încerc m ce?»

«Asculta i-m , domnule. Crede i-m . Eu am nevoie doar de bani.

Nu am ambi ii. Dac scriu e pur i simplu s treac timpul. Pe scurt, dac dvs. sunte i dispus s m ajuta i, eu v cedez absolut totul.»

«Ce-a i vrea s spune i?»

«Cedez totul. Ar fi munca dumitale. S faci ce crezi cu ea. Eu scriu, semn tura o pune i dumneavoastr . Dumneavoastr sunte i tân r, eu am dou zeci de ani peste dumneavoastr , eu sunt b trân. lansezi un b trân nu d satisfac ie. Prin urmare, criticii se îndreapt cu pl cere spre b ie ii care debuteaz . Ve i vedea c vom avea un succes fantastic.»

«Dar ar fi o escrocherie, o exploatare ignobil .»

«De ce? Dumneavoastr m pl ti i. Eu m servesc de dumneavoastr ca de un mijloc ca s -mi plasez marfa mea. Ce-mi pas c chitan a pentru marf a fost inversat ? Calculul este corect. Important este c scrierile mele s v plac .»

«E absurd, absurd. Nu în elege i la ce risc m expun? Dac lucrul se afl ? i apoi, odat publicate aceste scrieri, o dat epuizate aceste muni ii, eu ce-o s fac?»

«V voi fi al turi, fire te. Vi le voi furniza, rând pe rând. Privi i-m în fa . Vi se pare c a fi un tip capabil s tr deze? De asta v teme i?

Oh, s rmanul de mine!» i dac din întâmplare dumneavoastr v îmboln vi i?» «În perioada aceea v ve i îmboln vi i dumneavoastr .» i dac ziarul m trimite în deplasare?»

«V voi urma.»

«Pe spezele mele?»

«Eh, asta e logic. Dar m voi mul umi cu pu in.

Eu nu am obiceiuri rele.» * Am discutat destul. Un contract ignobil care mar fi l sat la voin a arbitrar a unui str in, care se putea preta la cele mai urâte antaje, care putea s târasc într-un scandal. Dar tenta ia era mare, scrierile acelui Bissàt îmi p reau atât de frumoase, mirajul faimei m fascina la nebunie!

Termenii acordului erau simpli. Ileano Bissàt se obliga s scrie pentru mine tot ce a fi vrut, l sândumi dreptul de semn tur ; s m urmeze i s m asiste în caz de deplas ri i de servitu i jurnalistice; s streze secretul cel mai stra nic; s nu scrie nimic

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pentru sine sau pentru al ii. Eu, în schimb, trebuia s -i cedez 80 la sut din câ tig. i a a s-a întâmplat.

M-am prezentat la director rugându-l s citeasc o povestire scris de mine. El m-a privit într-un anume fel, mijind un ochi, i-a vârât scrierea mea într-un sertar. M-am retras în bun ordine. Era primirea previzibil . A fi fost un idiot dac a mai fi a teptat. Dar povestirea (lui Ileano Bissàt) era de prim calitate. De asta eram foarte sigur.

Dup patru zile, spre stupoarea mea i a colegilor, povestirea ap rea pe pagina a treia. A fost o lovitur tr snet. Dar ce mi se p rea oribil e aceasta: în loc s m chinuiasc ru inea i remu carea, am prins gustul succesului. i am savurat laudele, de parc mi se cuveneau pe drept. i mai-mai s m conving c povestirea fusese scris într-adev r de mine.

Au urmat alte „elzevire1 ”, apoi romanul care a f cut mare vâlv .

Am devenit un „caz”. Au ap rut primele fotografii cu mine, primele interviuri. Descopeream în mine o capacitate de a min i i o impertinen pe care n-o b nuisem niciodat . În ceea ce-l prive te pe Bissàt, a fost irepro abil. Dup ce am consumat stocul ini ial de povestiri, mi-a livrat altele, care mi se reau una mai frumoas decât alta. i se men inea cu scrupulozitate în umbr .

Suspiciunile la adresa mea c deau una dup alt . M aflam pe creasta valului. Am p sit cronica i am devenit un „scriitor de pagina a treia”, am început s câ tig mult. Bissàt, care între timp mai adusese pe lume înc trei fii, i-a construit vil la mare i i-a luat automobil. Era tot ceremonios, foarte umil, nu f cea nicio aluzie i nu-mi repro a niciodat gloria de care m bucuram exclusiv prin meritul s u. Dar nu avea niciodat destui bani. i m sugea la sânge.

Câ tigurile r mâneau secrete, dar totdeauna transpir câte ceva în marile firme. To i, mai mult sau mai pu in, tiau ce gr mad spectaculoas de bancnote m a tepta la sfâr itul lunii. i nu reu eau s i explice de ce oare nu m plimb înc într-un Maserati, c nu am prietene mignone înc rcate de diamante i îmbr cate în bl nuri de vizon, de ce nu am iaht i cai de curse. Ce f ceam cu atâtea milioane?

Mister. i a a s-a r spândit legenda despre avari ia mea feroce. O explica ie trebuia totu i g sit . * Iat situa ia. i acum, domnule director, ajung la punctul culminant. Ileano Bissàt jurase c nu avea ambi ii literare; i cred e adev rat. Nu de aici vine îns ameninarea. Necazul e cre terea continu l comiei lui de bani: pentru el, familie i fii. A devenit un sac f fund. 80 la sut din drepturile de autor nu-i mai erau de ajuns. M-a constrâns s m îndatorez pân la gât. Mereu mieros, amabil, dezgust tor de modest.

Acum dou s pt mâni, dup treizeci de ani de simbioz frauduloas , a avut loc un litigiu între noi. El pretindea sume suplimentare, nebune ti, nerespectând pactul încheiat. Eu am refuzat s -i dau satisfac ie.

1 elzevir = termenul (înregistrat i în dic ionarele limbii române) vine de la numele unei vestite familii de tipografi olandezi (Elzevir) care activat între anii 1583-1713. Desemneaz un articol, o povestire, o cronic etc., publicate pe dou coloane în pagina a treia a unui mare cotidian.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

El n-a replicat, n-a amenin at, n-a f cut aluzie la eventuale antaje.

Pur i simplu, a suspendat livrarea m rfii. A intrat în grev . Nu mai scrie un cuvânt. Iar eu am r mas pe sec. Prin urmare, de cincisprezece zile consolarea de a m citi este refuzat publicului.

Pentru aceasta, domnule director, sunt constrâns s dezv lui, în cele din urm , complotul scelerat. i s v cer iertare i clemen . A i vrea oare s m abandona i? Vre i s reteza i pentru totdeauna cariera unuia care, de bine, de r u, cu încurc turi sau nu, a f cut tot ce a putut pentru prestigiul firmei? S v amintesc de anumite buc i „ale mele” care c deau ca un meteor încins peste indiferen a ml tinoas a umanit ii care ne înconjoar ? Nu erau minunate? Încerca i s m în elege i. Ar fi de ajuns o cre tere mic , nu tiu, de dou -trei sute de mii pe lun . Da, cred c dou sute ar fi suficiente, m car deocamdat .

Sau, în ipoteza cea mai proast , un împrumut, ce tiu eu, de câteva miliona e. Ce-ar însemna asta pentru ziar? Dar eu a fi salvat.

Numai dac dumneavoastr , domnule director, sunte i altfel decât v-am crezut eu totdeauna. Numai dac dumneavoastr nu saluta i ca pe o întâmplare providen ial aceast excelent ocazie ca s v debarasa i de mine. V da i seama c ast zi dumneavoastr a i putea m arunca i pe strad , f s -mi da i o lir desp gubire? Ar fi suficient ca dumneavoastr s lua i aceast scrisoare i s-o publica i, s t ia i o virgul , în pagina a treia ca pe o elzevir.

Nu. Dumneavoastr n-o ve i face a a ceva. Pân acum, dumneavoastr a i fost totdeauna un om de suflet, incapabil s da i cel mai mic bobârnac blestemat cuiva, ca s -l pr li i în pr pastie, chiar dac merita asta. i apoi niciodat ziarul nu ar publica, ca pe un elzevir, o josnicie dezgust toare ca asta. Ce vre i? Eu personal scriu ca un câine. Nu am îndemânare. Nu este meseria mea. Nimic din nu are de-a face cu acele lucruri minunate pe care mi le furniza Bissàt; i care purtau semn tura mea.

Nu. Chiar în ipoteza absurd c dumneavoastr a i fi un om crud i c mi-a i dori i distrugerea, niciodat , în vecii vecilor, nu va ap rea aceast scrisoare dezonorant (care m cost lacrimi i sânge!). Ziarul ar primi atunci o lovitur dur .

Pissarro - Pia

la Gisors

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Dan NOREA

Studiu comparativ î@ntre dou[ genuri scurte – Epigrama ]i Senryu A. Un scurt istoric al genurilor scurte umoristice A.1. Epigrama Din cele prezentate în acest material, epigrama este genul cu cea mai mare vechime - a ap rut în Grecia antic acum peste 2500 ani.

Numele explic apari ia epigramei (în traducere „inscrip ie pe”): inscrip ie pe morminte, pe statui, pe arme. Dar adev rata afirmare ca gen literar a cunoscut-o în Roma antic , în special prin exponentul ei cel mai de seam , Mar ial.

Mar ial - Perspective / Gemelus se însoar i-o vrea pe Maronilla;/ Cu daruri o r sfa i îi implor mila./ Atât e de frumoas ? – Nici nu se pomene te! / Atunci cu ce-l încânt atât de mult? - Tu te!

Mar ial - Medic i cioclu / Diaulus era medic i cioclu s-a cut./ Aceea i meserie o ia de la-nceput. În Evul mediu, Rena terea a readus epigrama în aten ia scriitorilor.

Genul a fost practicat de nume cunoscute din Italia, Fran a, Spania, Anglia, Germania, Rusia...

Voltaire - Epitaf unui papagal / E îngropat aici, devale,/ Un papagal. Vorbea curent / O zi i-o noapte în taclale.../ El a l sat, prin testament,/ Acest talent... st pânei sale.

Un lucru ciudat la prima vedere este acela c , în prezent, epigrama este prezent aproape exclusiv în spa iile de limb român - România, Republica Moldova, Banatul sârbesc, Bucovina... Explica ia este c românul posed , în m sur mai mare decât alte popoare, darul de a face haz de necaz. Optimismul, dorin a de a petrece, ironia i, mai ales, autoironia sunt atribute existente la români în cel mai înalt grad.

Dac germanii, unul din popoarele harnice ale Europei, dau de necaz, se pun pe treab . Românii mai întâi fac haz i pe urm , dac mai au timp i chef (chef - iat un cuvânt polisemantic care spune totul), se pun i ei pe treab . Da, dar spune i-mi numele unui umorist renumit în literatura german !

Mari scriitori români au înnobilat genul - Caragiale, Macedonski, Topârceanu. Dar cei care i-au adus popularitate au fost epigrami tii din prima jum tate a secolului XX - Cincinat Pavelescu, P storel Teodoreanu, Ion Ionescu-Quintus, Nicolae Crevedia, tefan Tropcea.

Genera ia de dup al doilea r zboi mondial a urcat epigrama pe noi culmi, aducând-o la nivelul de perfec iune de azi - Mircea Trifu (cel care a înfiin at Uniunea Epigrami tilor din România), Alexandru Clenciu, Nicolae Ghi escu, Giuseppe Navarra, Stelian Ionescu, Sorin Beiu. Orice enumerare e nedreapt , dar nu se poate f . Cred c a i observat c , în galeria marilor epigrami ti, m-am ferit s nominalizez persoane în via , de i multe din ele (neutrul e bine folosit, avem i femei valoroase) ar merita s figureze. În schimb, am ales marea majoritate a exemplelor de la epigrami ti contemporani, având volumele lor în bibliotec .

A.2. Robaiul Robaiul (la plural robaiat) este o poezie liric persan cu caracter filozofic meditativ. Ca structur , este alc tuit din patru versuri, cu rim de tip a-a-b-a. A ap rut în sec X, dar în urm toarele dou secole, reprezentan ii cei mai de seam au f cut ca robaiul s intre definitiv în literatura lumii - Omar Khayyam, Saadi, Hafez.

Ve i spune: ce caut robaiul printre genurile umoristice? Citi i catrenul de mai jos, scris de Omar Khayyam i g si i r spunsul.

Sus pe bolt -atârn -n spa iu ditai taur,/ altu-i poart -n spate pulberea-i de aur... /Între-ace ti doi tauri, uite-mi-l peAllah,/ câ i m gari mai pa te-n iarba din coclaur!

A.3. Limerick-ul Limerick-ul este o poezie umoristic existent numai în spa iul englez i irlandez. Ap rut în Evul Mediu, denumirea poemului provine probabil de la ora ul irlandez Limerick. Are form fix : cinci versuri, cu rime a-a-b-b-a, cu o metric rigid , în care versurile 3 i 4 au mai pu ine picioare. La origine bazat exclusiv pe absurd, limerick-ul a evoluat, ajungând s ating o gam larg de teme: ironie, poant anecdotic , grotesc, umor negru etc.

Cel mai celebru autor de limerick-uri r mâne poetul irlandez Edward Lear cu volumul „Cartea nonsensurilor”.

Iat câteva limerick-uri în original.

There was an Old Man of Bohemia, / Whose daughter was christened Euphemia; / Till one day, to his grief, / she married a thief; / Which grieved that Old Man of Bohemia (E. Lear) There was a young fellow named Hall, / Who fell in the spring in the fall. / ’T would have been a sad thing / Had he died in the spring. / But he didn’t – he died in the fall. (W.S. Gilbert).

A fly and a flea in a flue / Were imprisoned, so what could they do? / Said the fly, «Let us flee!» / «Let us fly!» said the flea. / So they flew through a flaw in the flue (Carolyn Wells).

Dup cum observa i, e foarte dificil ca, în procesul traducerii, s strezi atât semnifica ia cât i metrica. Dac mai sunt i jocuri de cuvinte, devine imposibil.

La noi, pu ini autori au abordat genul. Totu i, am g sit câteva exemple.

Elena Malec / Era într-o vreme un lord/ Crescut la o coal n Oxfórd / Dar are în ghete / Un iz de osete / Crescut parc -n brânza Roquefort.

Lauren iu Or anu/ Era un sergent în Tunis / Cu haine de lucru închis, / Dar când i le-a dat/ Jos, brusc, dintr-o dat’, / Femeile-n cor au zis bis.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

A.4. Senryu În Japonia, de-a lungul perioadei Edo (1600-1868), mari mae tri precum Matsuo Bashô, Yosa Buson i Kobayashi Issa scriu versuri sub form de tristih cunoscute în epoc drept hokku. Abia spre sfâr itul sec. XIX aceste poeme au primit denumirea, retroactiv, de haiku. Mult vreme, haikuul era o preocupare exclusiv a elitelor.

Prin sec. XVII, oamenii de rând au început i ei s scrie haiku, s respecte regulile de baz stabilite de înainta i. A început s fie descris , de multe ori cu umor, via a cotidian i natura uman , în locul naturii propriu-zise. Karai Hachiemon (1718-1790), care î i publica propriile haikuuri sub pseudonimul literar Karai Senryu (în traducere “salcia de pe mal“), a început s culeag aceste poeme, s le sorteze i s le publice într-o antologie care, în timpul vie ii lui, a ajuns la 23 volume. Ulterior, în onoarea lui, tristihurile de gen au fost denumite senryuri.

Iat unul din poemele scrise de Karai Senryu.

Ho ul / pe care l-am prins / era fiul meu.

La noi în ar , cel care a impulsionat puternic apari ia haikuului a fost Florin Vasiliu, fondatorul Societ ii Române de Haiku. Ulterior au ap rut i în provincie cenacluri de haiku, cel mai important fiind cel din Constan a. Nu trebuie omis aportul lui Corneliu Traian Atanasiu, care promoveaz cu succes haikuul prin intermediul internetului. În limba român , senryuri au fost publicate fie strecurate în volume de haiku, fie în câteva antologii, editate de Valentin Nicoli ov.

Dar singurele volume de autor sunt „Zâmbete în stil japonez” de Jules Cohn Botea, considerat în mod unanim maestrul incontestabil al genului i, ultimul din list cu voia dumneavoastr , „Ucenic la coala de senryu” de Dan Norea.

Iat un senryu cunoscut al lui Jules Cohn Botea.

Sunt tare bolnav./ Voi lua medicamente / s mor s tos !

A.5. Kyoka a cum senryu este considerat un haiku umoristic, tot a a kyoka este, pe scurt, o tanka umoristic . A ap rut în Japonia prin sec. XVII. Are structura de silabe 5-7-5-7-7, mai exact este compus dintr-un tristih cu structur de haiku i un distih final. Distihul aduce o întors tur sau, în anumite cazuri, con ine o concluzie.

Iat exemple.

Ryokan / Unii se sacrific / pentru a elibera lumea / pe când eu ascuns / în coliba de ierburi / îmi cultiv trând via Jules Cohn Botea / Cu barca în larg / pe dâra de lumin / a lunii pline./ Totul ar fi minunat / dac n-ar fi mâine... luni

A.6. Alte genuri scurte Mi se pare interesant ca, m car în trecere, s enum r alte câteva genuri scurte, scoase de-a valma din memorie, f o analiz critic .

Aforismul - Tudor Mu atescu Nu sunt sensibil la frig. Chiar i gerul m las rece.

Distihul aforistic - Stelian Filip Iubirea ce m strig , din tinere ea mea O cânt abia acuma, când n-o mai pot avea.

Defini ia aforistic - Mihai Frunz Ceai rusesc - B utur foarte fierbinte; când temperatura ei scade la 40 grade, se nume te vodc .

Pilula - Ananie Gagniuc S-a plâns c , de un timp, so ul ei doarme neîntors. Neîntors acas ... ad uga un gen scurt umoristic, universal valabil - bancul, în ciuda desconsider rii din partea criticilor literari. Mi-a c zut în mân

Anul VI, nr. 6(58)/2015

o culegere de bancuri evreie ti, care mi-au provocat nu numai zâmbete, dar i aceea i pl cere estetic de care am avut parte la citirea unor poezii sau proze umoristice de calitate.

La capitolul Alte genuri scurte din alte ri, prietenul meu din Chi in u, Ion Diviza, mi-a semnalat existen a în Rusia a unui gen scurt foarte popular - poemul într-un vers, asem tor celui lansat la noi de Ion Pillat, dar cu tent umoristic sau satiric .

Sunt convins c dac scotocim bine prin India, Africa de Sud sau Brazilia, g sim genuri specifice de literatur umoristic în format scurt sau scurtissim. M bate gândul ca, în acest scop, s cer o burs la Uniunea Scriitorilor.

B. Epigrama versus senryu B.1. Forma fix Ca structur , epigrama este uzual un catren, cu rime de tip a-b-ab (încruci at ), a-a-b-b (împerecheat ) sau a-b-b-a (îmbr at ), prima fiind uneori mai apreciat decât celelalte. Sunt preferate versurile scurte, de maxim 10-12 silabe, drept care se preteaz mai bine tipurile de ritm cu picior bisilabic, iambul i troheul. La un vers scurt, dactilul, amfibrahul sau anapestul dau o prim senza ie de aritmie. Versurile trebuie s aib aceea i lungime, excep ie f când cazul în care ultimul vers este mai scurt, cel mult jum tate din celelalte.

Iat un exemplu: tefan-Cornel Rodean - Colectiv model / Lu m spre rezolvare câte una / Din sarcinile care curg întruna,/ Iar scumpa noastr ef - toat stima! - / Ia prima.

Diferen a esen ial dintre catren i epigram este umorul, poanta.

Primele trei versuri preg tesc terenul, iar poanta trebuie s te izbeasc , în mod nea teptat, în versul patru. Structura epigramei de 3+1 a fost eviden iat de multe ori, în epigrame de tip defini ie. Iat una dintre ele.

Alexandru Clenciu - Epigrama / Trei versuri lin coboar panta, / Arzând mocnit ca un fitil,/ Spre-nc rc tura de trotil / Din care bubui-va poanta. i un exemplu de epigram cu versuri scurte, care spune multe. tefan Tropcea - Tribunalul / S li aglomerate / De împricina i; / Unii au dreptate, / Al ii... avoca i.

Senryul are aceea i form fix cu haikuul - trei versuri cu lungimea silabelor de tip 5-7-5. Voi ignora aici controversele legate de diferen ele dintre silabele japoneze (onji), române ti i engleze ti, precum i de imposibilitatea traducerii cu p strarea metricii 5-7-5. Ce ne intereseaz pe noi sunt diferen ele dintre haiku i senryu, oarecum paralele cu cele dintre catren i epigram .

William Higginson ne d cea mai succint defini ie „Senryu Comedia uman ”. Edward Weiss sus ine c un senryu este exact ca un haiku, cu deosebirea c subiectul lui are de-a face cu orice altceva în afar de natur . În „Akita International Haiku Network” se adaug înc un atribut, umorul. Mai exact, un poem serios despre natur este în mod cert un haiku. Dac are umor i trateaz natura uman , este cu siguran un senryu. Dar ce ne facem cu celelalte dou combina ii, poem umoristic despre natur sau poem serios despre natura uman ? Onishi Yasuyo spune: „Dac cineva m întreab prin ce difer senryu de haiku, îi spun c singura distinc ie care poate fi cut este numele autorului”. Aceasta înseamn c , dac autorul e cunoscut ca scriitor de haiku, poemele pe care le scrie sunt haikuuri; iar dac e cunoscut ca scriitor de senryu, atunci poemele sale sunt considerate senryuri. Exist i voci (la noi Manuela Miga) care sus in haikuul modern trebuie s includ senryul, cu alte cuvinte nu e cazul s ne punem problema dac un poem este haiku sau senryu toate sunt haikuuri.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cum autorul, adic eu, trebuie s aib i el o p rere, sus in aici liberul arbitru. Orice autor î i poate defini un poem drept haiku sau senryu, dup propriile criterii. Mai mult, orice cititor poate face acela i lucru. Iat , eu declar aici c urm toarele poeme sunt senryuri, cu toate c autorii, la vremea lor, le-au denumit haikuuri.

Matsuo Bashõ / În coliba mea / tot ce pot s v ofer / e c ân arii sunt mici Radu Patrichi / Faleza în zori -/ pescarii urm resc pluta / eu ritul În concluzie, iese în eviden o calitate comun a celor dou genuri: fie catren cu versuri scurte, fie tristih de forma 5-7-5, ambele i pun inteligen a la încercare - te oblig s spui multe în silabe pu ine. Politicienii sunt invita i politicos s nu încerce abordarea acestor genuri.

B.2. Tipuri de umor Aici este, dup p rerea mea, marea diferen între epigram i senryu. Epigrama e ca o lovitur de m ciuc , are un umor suculent, dac e bine f cut te face s izbucne ti în hohote din prima secund .

Rareori sunt necesare dou secunde, mai curând în Ardeal.

Senryul e ca o pi tur de ân ar, are un umor subtil, bonom i uneori un pic acid, te face s zâmbe ti i atât. Dac e bine f cut, nu zâmbe ti în prima secund , dar în a doua sau chiar a treia, cu siguran .

Face i compara ie.

Florin Grigoriu / Comunist b trân -/ atât i-a r mas / vinul ro u Nicolae Bunduri - Elena Udrea a vrut statuie în plin criz / Statuia ei va fi în centru / Pe cal - în stil monumental / i calul tot o iap , pentru / ... economie de metal

B.3. Tematici abordate Cum i epigrama i senryul au drept drept principal subiect natura uman , ambele încercând s creeze insectare umane, e normal ca tematicile abordate s fie identice.

35

Nevast -mea i soacra-mi spun / S candidez ca deputat,/ C dealtceva nu mai sunt bun.

Rela ii în familie Dan Norea / azi, ca poet sunt / terminat - nevasta mi-a / ruit muza Florin Rotaru - Epitaf pentru un medic ginecolog / S rmanul om, pu in a mai tr it!/ i presupun c nu ar fi murit / De nu avea nevasta cam geloas / i nu- i lua de lucru pentru-acas .

Soacra Cezar-Florin Ciobîc / Ziua Victoriei -/ o conduc pe soacr mea / pe ultimul drum Petru-Ioan Gârda - Salvamar ad-hoc pentru soacr / Sfidând al m rii viu tumult,/ Pe frig, pe ploaie, vânt i cea ,/ M-am chinuit extrem de mult,/ ...C tot ie ea la suprafa . coala de azi Iulian D cu / colar silitor -/ deseneaz i m nânc / acela i m r Petronela-Vali Slavu - Consulta ii cu p rin ii / Aflând c fata ei a încurcat-o,/ O-ntreab mama, cu o gur mare:/ „Ce note sunt acestea, idioato?”/ Dar nu pe fat , ci pe-nv toare!

Oportunism Manuela Miga / Lampa-n fereastr / i George nu mai vine / e bun i Gic Vasile Larco - Moment prielnic / Abil e-oportunistul care / se te, uneori pe-alese,/ i în porti a de sc pare / O cheie-a marilor succese!

Soarta intelectualului erban Codrin / Academia scoate / un post la concurs - / paznic de noapte Dan Norea - Cartezian / Profesorul, filozofând,/ Ne spune, cu un zâmbet trist,/ C are-n via doar un gând:/ „Eu meditez i, deci, exist !”

Vremuri Iulian D cu / În vârf de deal -/ românul înjur boii / i tranzi ia Gheorghe Bâlici - Demnitarilor / De vre i s-ave i urma i cinsti i / Veghea i-le cu grij pa ii / i-apoi fura i ce mai g si i,/ n-aib ce fura urma ii!...

Spitalul de azi Cezar-Florin Ciobîc / haijin în spital -/ num rându- i zilele / i silabele Sorin Olariu - Neurologul / Pacien i cu fel de fel / De probleme neuro,/ Vin cu sutele la el.../ De dolari sau euro.

Politic i politicieni Dan Norea / de pe afi e / cel cu nasul cel mai lung / a ie it primar Eugen Albu - Politicieni de duzin / Din atâ ia demnitari / Cu statut de tipi notabili,/ Sunt i mul i parlamentari,/ Dar mai mul i par... lamentabili.

Poli ti - mili ieni Dan Norea / anun : angajez / poli ist pensionar / sa bat nucul George Petrone - Epitaf unui mili ian / Inima-i, ce nu odat / I-a fost ob tii de folos,/ A-ncetat de-acum s bat / Ca i bra ul lui vânjos.

Be ivi Radu Patrichi / B trânul spre poart -/ c elul fuge-nainte / la birtul din col George Petrone - Unde duce b utura / Venind beat mort, în ziua de chenzin ,/ Gre ind i u a, ce mai tura-vura,/ Am nimerit, în pat, la o vecin ;/ Deci iat unde duce b utura!

Teme comune mai sunt multe - omajul, conflictul între genera ii, paga i corup ia... Dar prefer s închei cu o tem tratat la fel de bine de dou persoane dragi mie, ambele trecute de 80 ani - optimismul în fa a b trâne ii i a bolilor. Observa i cât de asem toare sunt cele dou tonalit i, cu atât mai mult cu cât cei doi nu s-au cunoscut i nici m car nu s-au citit reciproc.

Jules Cohn Botea / M-a învins via a?/ poate m-a pus în genunchi / dar nu-s la p mânt Sanda Ghinea - A teptându-l pe 2013 / Iau pastile i beau ap ,/ Asta-i „Noaptea de Ajun”…/ Poate-s c-un picior în groap ? / Da! Dar am i unul bun.

Vârsta a treia Jules Cohn Botea / Nu merg la azil -/ prea mult b trâne e / i asta se ia...

Eugen Albu - Dup pensionare / Acum c m-am pensionat,/

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei.

B.4. Mijloace artistice Situa ia se repet , mijloacele artistice utilizate în epigram i în senryu sunt acelea i. Motivul este de data aceasta al doilea atribut comun - umorul. To i umori tii, indiferent de gen, apeleaz cam la acelea i mijloace pentru a stârni hohote sau m car zâmbete.

Paradoxul Ion Ro ioru / Treceri la nivel -/ crucea Sfântului Andrei / plus alte opt cruci Marian Popescu - M ria sa, femeia / Uite a a, cât sunt de mic / I-am ajuns pân’ la buric! / De-a fi fost înalt, frumos,/ Ajungeam eu... i mai jos!

Antiteza Petru-Ioan Gârda / M rfuri chineze ti -/ românii se a eaz / în ir indian George Petrone - Postul Mare (Abordare dialectic ) / Un canon anevoios, / C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / i stomacul meu eretic.

Elipsa Grigore Chitul / inelul promis - / deodat lacul plin / numai de cercuri George Petrone - Lui Constantin Iura cu-Tataia la împlinirea vârstei de 80 ani / El poart -n spate, ca o tenii,/ Povara celor opt decenii;/ În fa , de asemeni poart .../ Dar s-o m mai bine moart !

Omonimia Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a f cut mare / i el marinar Lauren iu Ghi - Marinarii / Ei sunt ve nic mu teriii / Unor bârfe de import:/ Î i deosebesc copiii / Dup vorb , ... dup port!

Polisemia unei expresii Ildiko Juverdeanu / c lcând strâmb -/ la vecina-n cas / ortopedul Gheorghe Constantinescu - Dup opera ia estetic / Mi-a spusof ezitare,/ Cu arogan i tupeu: / „Iubitule, ce r u îmi pare,/ Dar nu mai e ti de nasul meu!”

Calamburul Dan Norea / un brad prost crescut -/ arat nordul unde / vrea mu chiul lui Petru-Ioan Gârda - La botezul navei / Pe punte, mu ii, cu toptanul,/ Primeau smeri i pe frunte stropii,/ În timp ce însu i pitanul / Pupa la pupa poala popii.

Ironia Constantin Stroe / Nunta de aur -/ mesenii mo ie / în ritm de dans Ioan Todera cu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc./ Nu c-o fac eu pe de teptul,/ Dar, de cin pe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / S ia eapa care-i place!

Autoironia Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere / cred c-am s -mi cump r Ion Diviza - Vân toare de mistre i / Fiindc nu veneau godacii,/ Am tot b ut sub to i copacii,/ Când s-au ivit, râmând,

Pista fals Vasile Conio i Meste anu / de ziua muncii - / lucrând i peste program / câ iva masca i Vasile Til Blidaru - La o poman aristocratic / De i am fost i eu mi cat,/ -A a e la jelanie-/ O lacrim nu am v rsat.../ Din cupa de ampanie.

C. Autori cu fundul în dou luntre Dup cum poate a i observat din exemple, exist epigrami ti care scriu senryu i invers. M rog, invers ceva mai rar. Vreau s spun c exist destui epigrami ti care i-au încercat condeiul în haiku-senryu, dar am întâlnit pu ine cazuri în care cineva a scris mai întâi haikusenryu i apoi a trecut la epigram . Indiferent de ordinea abord rii, ace tia merit enumera i: Ion Ro ioru, Ioan Marinescu-Puiu, Radu Patrichi, Ana Ruse, Ion Diviza, Mihai Cucereavii, Eugen Deutsch, Elia David, Loredana-Florentina Dalian, Simona Dobrescu, PetruIoan Gârda, Grigore Chitul, Violeta Urd ...

Primul din list cu care am discutat problema autorilor cu fundul în ambele luntre a fost Ioan Marinescu-Puiu. Mi-a dat câteva nume, dar le-am uitat, pe vremea aceea nu îmi erau deloc familiare. De i nu sunt sigur, cred c l-a pomenit pe Nicolae-Paul Mihail. În schimb, ma frapat o alt afirma ie: se trece foarte greu de la una la alta. Dac scrii o perioad haiku-senryu, î i piere inspira ia pentru epigram . i invers. Se pare c cele dou muze nu se înghit deloc una pe alta.

Ei bine, au trecut apte ani de atunci i nu in cont de sfatul domniei sale, scriu în paralel i epigram i haiku-senryu. O fac dinadins, am un alibi pentru faptul c le scriu pe ambele la fel de prost.

Bibliografie 1. Elis Râpeanu - Epigrama în literatura român , tez de doctorat, Ed. Dealul Melcilor, Bra ov, 2001 2. Elis Râpeanu - Epigrama, un „str nut literar”?, Ed. Tipo-Man, Ploie ti 2013 3. Persius, Iuvenal, Mar ial - Satire i epigrame, Ed. pentru Literatur , Bucure ti, 1967 4. Omar Khayyam, Saadi, Hafez - Catrene persane, Ed. Albatros, Bucure ti, 1974 5. George Petrone - Epigrame i catrene epigramatice, Ed. Timpul, Ia i, 2006 6. Eugen Albu, Gheorghe Bâlici, Dan C pruciu, Ion Diviza - Cvadriga cu pegA i, Ed. Pax Aura Mundi, gala i, 2013 7. Nicolae Bunduri - Secretele unui „Gur Spart ”, Ed. Twin Software, Bra ov, 2013 8. Gheorghe Bâlici - O mie i una de epigrame, Ed. Gunivas, Chi in u, 2013 9. Ioan Todera cu - Ariciul cu epi de alint, Ed. PIM, Ia i, 2012 10. Vali Slavu - Despre coal , mai în glum , mai în serios, Ed. Deva, 2014 11. Stelian Filip - Galaxia ochilor no tri, Ed. Eminescu, Bucure ti, 2008 12. Mihai Frunz - Dic ionar impertinent, Ed. Proilavia, Br ila, 2011 13. Jules Cohn Botea - Zâmbete în stil japonez, Ed. Verus, Bucure ti, 2011 14. Jules Cohn Botea - Senryu- Kyoka, un surâs în stil nipon, articol prezentat la Colocviul de Haiku, Constan a, 2007 15. Valentin Nicoli ov, antologie de senryu - Zi de chenzin , Ed. Societ ii Scriitorilor Români, Bucure ti, 2012 16. Edward Weiss - Lec ii de haiku, publicate pe Wisteria Press i republicate pe Romanian Kukai, precum i multe alte articole publicate pe Romanian Kukai 17. Marius Chelaru - Biblioteca Haiku 18. Poeme participante la concursurile Romanian Kukai, Haiku Club i Romanian Haiku, de pe site-urile p storite de Corneliu Traian Atanasiu.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Gabriela Mimi BOROIANU

În ploaie Ce dulce-i dorul t u când se roste te ploaie i de-ar c dea pe mine i peste drumul meu, -l la i s m inunde s duc -n iroaie Tot ce în loc m ine i drumu-mi face greu...

Singuri zi de zi, câte pu in murim Doar gândul plânge-ncet i ne-am ge te...

Am ciunea invadeaz fiin a Iubirile devin doar un simplu joc Facem din trupuri altare pentru foc Min indu-ne s ne-adormim con tiin a.

Caut -m

Ce-nmiresmat i-e dorul când se roste te vânt Aromele din var în toamn pârguiesc -mi despletesc aripa, blestemul din cuvânt -l risipesc deodat s vin s te-ntâlnesc.

Menestrelul nop ii

Pe-o banc -n gara veche iubirea m-a chemat i dorurile tale i-au anun at venirea La alt peron au tras c ci timpul impiegat Alt plan avea cu noi i-am pierdut fericirea.

Se sparg fuioarele de cea Când ochiul t u love te-n ele i soarele m prinde-n bra Îmbr cându-m în praf de stele.

Sunt înc-aici r mas pe-o banc a teptând Când ploaia ta m -mbrac în stropii parfuma i mi te-apropii, înc , dar vii numai în gând i doruri se revars din ochii înl crima i...

Din lacrimi face diamante Iar genele aripi de îngeri Când râsul t u dansând pe poante Desc tu eaz -n inimi strângeri.

Am

Tu spargi lumina în cuvânt i-o cerni de sus asupra mea Iar mugurii-ntr-un farmec sfânt Înflor în ochi de peruzea.

Nu te-ntreba!

Îmi rotunje ti c-o adiere Blânde ea-n ochii întrista i Cu ploi m runte mângâierea Pe trup de fat când o-mp i

Nu te-ntreba de ce când î i vorbesc Cuvintele îmbujoreaz zarea De ce pe bolt stele se opresc le asculte-n adieri chemarea.

i m transform în poezie În vis ce-alearg sub penel Iubirii tu îi dai magie Frumos-al nop ii menestrel!

nu-ntrebi versul de aripi î i ridic i sufletul îl poart c tre nori De ce în palm sufletul abdic Cutremurat de cete de fiori

ciune

pu a acestei vie i cotidiene Ne suge sentimente i dorin e Dar ne-nc ân m p strând „credin e” De dragoste s ne-ag m liene... În neputin a noastr de-a mai sim i Ne-am gim cu-aromele de dragoste i-n suflete-ardem vise, ce pacoste, Cenu a lor l sându-ne apoi pustii... i golul dintre noi se adânce te Degeaba ne strig m c nu ne-auzim

Caut -m -n lacrim de nor În suspinul apei de izvor Simte-m în adieri de vânt i-n dulcea a pus în cuvânt.

Simte-m -n parfumul florilor În lumina blând-a stelelor.

Caut -m -n umbrele din noapte i în r sfoiri târzii de carte.

Caut -m -n doina înser rii În purpuriul de pe dunga z rii Caut -m -n fiecare vers Ce deschide u a altui univers.

Caut -m -n frunzele de tei Ce- i vorbesc t cut de ochii mei Caut -m -n ori icare parte Caut -m ... dar nu prea departe!

Nu te-ntreba de ce doine te-o mare i câte doruri valul ei ascunde Când mun i la cer privesc cu îngâmfare i iarba plânge-n tremur ri pl pânde.

Nu te-ntreba de ce-are cerul stele Nici de ce vântul alerg printre flori Nu- i pune întreb ri atât de grele spunsul îl g se ti mai sus de nori.

Pissarro -

nci cusând

Accept totul a a cum e l sat Bucur -te de ce- i aduce-o clip i dac dragostea ne-a binecuvântat Ridic spre lumin-a inimii arip !

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Maria STURDZA-CLOPOTARU

VREMEA COPACILOR ÎNFLORI I Mi-ai reamintit ce înseamn iubirea!

Prin toate celulele, am sim it-o vibrând…

O, împlinire sacr !

Reîntregire mult visat !

Numai extazul te poate defini … uc de sublima emo ie, am pierdut timpul, prin ar a verii cind…

O bre în aur îmi aminte te a trecut vremea copacilor înflori i!

Anotimpurile s-au petrecut, frunzele sunt tot mai ruginii în c dere.

Vântul ip scolitor, nelini tea schimb rii îmi tulbur visul... gios, irul de cocori pleac undeva…

Oare se vor mai întoarce la prim var ?

TREZIRE m-am r cit, Doamne, nu mai z resc lumina din mine... .. cea , e mult cea , lovesc de visele mele, de gânduri ce mor ne-mplinite. ... durere, e mult durere, lovesc amintirile mele, ata amente de mult învechite! m-am r cit, Doamne, nu mai g sesc calea spre Tine... ... lumin , vreau numai lumin , pe toate c rile mele, mi-e trupul gârbov i greu ... t cere, vreau numai t cere, în toate ungherele mele, s-aud c uza din sufletul meu Te caut, Doamne, mult zbucium în afar i-n mine ... ... îngenunchez atingându- i p mântul cu fruntea br zdat de gânduri, lacrimi furate de vânt ... încremenesc nerostind cuvântul; buzele-mi uscate m rabd tac nemi cat ca un sfânt...

Te-am reg sit, Doamne, din somnul ignoran ei m-am trezit! ... uimit de pacea din mine, într-o blând duio ie Te simt: ti Un Ocean de Iubire! ... sc ldat de lumina din mine, Christosul l untric vibreaz : ti Un Ocean de Lumin !

Te-am reg sit, Doamne, sunt con tient de spiritul meu! ...sunt ceea ce este i e cel ce sunt când sunt nic ieri, când sunt peste tot matricea divin în mine o port azi, tiu c tiu, i Te aud întruna…

Omniprezent acum În Tot i-ntotdeauna: Eu sunt cel ce sunt!

Eu sunt!

Sunt!

MISTERIOAS DOAMN Las -m Doamn , lul cel tainic i-l feresc, fiu aproape de chipul t u, te privesc… tept de mult clipa în care form s prinzi, crinul albastru cu cinci petale îl deschizi.

Las -m Doamn , chipul angelic -l intuiesc, de trup, întru lumin te iubesc.

Dar, sunt profan i î i doresc jocul carnal, pereche sfânt , ne iubim în trup real.

Las -m Doamn , focul sacral -l mistuim, în athanor oul hermetic -l împlinim... i elixirul – floare de zeu înaurit , fie pecetea lui Dumnezeu desavâr it !

Las -m Doamn ...

STELU TOARE Ca steaua r cit din calea-i luminoas , voi coborî în noapte, la tine-n gând i-n cas ... voi ascunde-n versuri -oi sta umil, stingher , te voi veghea cut pe mica noptier .

Când vei atinge Cartea, cuvinte-naripate i-or revela lumina, iubirea moarte.

Ca steaua r cit din calea-i luminoas , voi str luci, iubire, la tine-n piept i-n cas . În noaptea nesfâr it vei adormi cu greu, al turea de alta, în piept cu dorul meu.

Te voi veghea de-aproape, stelu c toare, numai în piept la tine lumina mea nu moare.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Livia CIUPERC~

Corul „Aletheia” Fiecare cre tin se cuvine a cunoa te care este îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Cuvântul lui Dumnezeu s se s luiasc din bel ug în voi cu toat în elepciunea; înv i-v i v înt ri i unul pe altul prin psalmi i prin laude i prin cânt ri duhovnice ti, cântând cu bucurie în inimile voastre Domnului” (Coloseni 3, 16), pentru a con tientiza participarea noastr , activ , la Sfânta Tain Euharistic , neuitând, nicio clip c muzica împreun cu versetul liturgic au rolul de a împodobi i înnobila Sfânta Liturghie.

Dac în comunitatea m stireasc toaca, prin ritmicitatea ei specific sonor , se dore te moment de preg tire a rug ciunii pentru fiii i fiicele spa iului m stiresc, clopotul din turnul bisericii, precum i „clopotul lung de glasuri” (M. Eminescu) al fiilor duhovnice ti, prezen i pe toat durata sfintei liturghii, compun acel grai sufletesc al lumin rii i ilumin rii întru purificare, posibil chiar, sfin enie. Atunci „Dumnezeu coboar între oameni i suie pe oameni la Sine, pe Scara Sfintei Liturghii” (P rintele Arsenie Boca).

Pentru slujitorii i dreptcredincio ii sfântului l ca „B rboi”, aflat sub protec ia patronilor s i, Sfin ii Apostoli Petru i Pavel, acel surplus de tainic smerenie, de în are spiritual , de bucurie întru duhovnicire, îl creeaz i prezen a corului „Aletheia”. , merit s re inem, este un cuvânt de o a a sim ire tainic , în m dularele ruia (conform îndemnurilor formulare de un filosof al Greciei Antice, Parmenide) impune sim ire ra ional a modului cum ar trebui s percepem noi no iunea de adev r.

Acest cor, pe care enoria ii sfântului ca „B rboi” au fericirea s -l asculte în fiecare Sfânt Duminic , precum i la marile r-b tori de peste an, transmite acea înc rc tur de emo ie i în are spiritual , prin vocilor lor îngere ti, într-o profund concentrare i smerenie. „Aletheia” este o forma iune coral altuit din profesioni ti, foarte talenta i, inimo i, perseveren i i altrui ti. Cori tii

spund impecabil la semnalul dirijorului lor, distinsa domni oar Dorina Iu , care vorbe te cu admira ie de activit ile grupului vocal pe care, cu iubire cre tin , îl diriguie te: „- Uni i în pasiunea pentru muzica religioas coral , membrii corului «Aletheia» continu cu responsabilitate tradi ia ieean de cânt coral mixt în cadrul Bisericii rboi, sus inând partea muzical a Sfintei Liturghii, a altor servicii religioase i o serie de concerte bianuale. Naturale ea i expresivitatea interpret rii, dar i sonoritatea cald ce invit la rug ciune au fost mereu apreciate de credincio ii Bisericii rboi i au constituit premisele ob inerii succesului la nivel na ional”.

Invitat s dezv luie câteva succese dobândite cu aceast forma iune coral minunat , domni oar dr. Dorina Iu ne-a m rturisit: „- În 2011, corul a câ tigat Marele Premiu al Festivalului Na ional de Cânt Coral Religios «Buna Vestire» de la Fundu Moldovei, iar în 2013 a ob inut Premiul al II-lea, la Concursul na ional «l uda i pre Domnul»,

Corul Aletheia

organizat de Patriarhia Român . Înregistr rile i difuz rile Radio i TV confirm înc o dat calit ile artistice ale corului «Aletheia» care a lansat, în 2014, albumul «Priveghea i i v ruga i!», cu piese religioase în prima audi ie ale compozitorilor ie eni”.

Dorina Iu este lector universitar doctor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Ia i, unde activeaz începând cu 2005, în prezent, titular pe catedra de Psihologia muzicii, Psihologia Educa iei, Consiliere i Orientare. Rug m pe distinsul dirijor dr.

Dorina Iu , s prezinte pe membrii ansamblului „Aletheia”: „- Componen a corului este urm toarea: Sopran: Elena Burc (profesor de Educa ie muzical ), Mihaela Straton (profesor de Educa ie muzical ), Alina G lu (soprana în corul Filarmonicii Ia i), Antonia Cucercenco (student în anul I la viol ), Ana-Maria Alexa (student în anul III la Muzicologie); Alto: Elena vedchi (student în anul I la Dirijat), Mihaela Balan (doctorand în Muzic ), Iustina Nedelcu (student în anul I la Compozi ie clasic ), Manuela Ar doaie (altist în corul Filarmonicii Ia i); Tenor: Florin Biric (profesor de Educa ie muzical ), Mircea Rotariu (student în anul I la Pedagogie muzical ), lin Opri anu (student în anul I la Pedagogie muzical ); Bariton/Bas: Andrei Diaconu (masterand în Pedagogie muzical ), nu Constantin (dasc l la biseric ), Cosmin Cobasa (student în anul I la corn), Viorel Bârleanu (profesor de Educa ie muzical , etnomuzicolog). i cum proiectele tinerilor cori ti se contureaz a fi interesante i incitante, le dorim mult s tate i frumoase realiz ri!

Dragilor cititori ai revistei „Constela ii diamantine”, tuturor Românilor de pretutindeni, le adres m invita ia, în cazul în care doresc s viziteze ora ul IA I, s nu ocoleasc monumentul istoric al Bisericii „B rboi” Ia i, ctitorie de început de secol al XIXlea, o adev rat bijuterie arhitectural , pentru a asculta, fire te i Corul „Aletheia”.

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Vintil# ANASTASESECU

„Chipul \[rânii” ancestrale ]i „Lacrima cereasc[” Despre prodigioasa, talentata, autentica i complexa personalitate a poetei Florica Gh. Ceapoiu am scris i vorbit de mai multe ori, ar tând c opera sa poetic este cantonat adânc într-o clar dimensiune axiologic . Cu o remarcabil maturitate intelectual i o intuie deosebit , odat cu ideea recurent i unghiul de abordare cel mai adecvat paletei de generoase gânduri, reu te s ne transmit în sensul obiectivit ii i al modernit ii fr mânt rile existen iale, dezam girile, suferinele, dar i speran a c nefasta încrâncenare din universul nostru cotidian se va sfâr i prin cel mai frumos sentiment uman: IUBIREA. Cu tenacitatea generosului gând, poeta aduce din adâncuri de con tiin i cunoa tere frumuse i lirice, un limbaj al ini ierii tanatice, în afara oric rei mistici i dincolo de orice aer morbid, ADEV RURI pe care le a eaz în potirele vie ii i ale poeziei, ca „popas în lumin ”. Elocin a cuvântului devine, cu firescul ordinii naturale în fa a c reia con tiin a lucid i poate îng dui doar privilegiul incomodei nostalgii faustice, o încre tinare a omenirii.

Prin ultima plachet de poeme, „Popas în

lumin ”, ap rut la Editura Artemis, Bucure ti, 2014, autoarea nu se dezminte ci creeaz un univers liric plin de lumin i, indiferent de haina în care î i îmbrac poeziile - sonet, rondel, pantum, distih, monostih sau vers alb - reu te s redea st ri emo ionale de o excep ional veridicitate, vibra ii solare împurpurate de lumina tonic -sufleteasc i de inspira ia poetic , s inventeze un aderat „recital regal”. Talentul de necontestat, profunzimea ideilor, acuitatea stilistic , boia de metafore i aforisme o înal în cerul de „aur i ivoriu” al poeziei adev rate. Înc de la începutul c ii, emblematica poet ne dezv luie for a crea iei sale prin pantumul Azur i catifea - o sublim inspira ie i respira ie liric - ce-i deschide por ile luminii i-i d curajul zborului spre cunoa terea de sine, spre p trunderea în misterele naturii i ale cosmosului: „Zbura i voi, visuri, de sub pana mea! / Plutind u oare i neîn elese, / Cum fluturii de-azur i catifea, / Uitând c dintre spini a i fost culese. // ... V c uta i norocul sub o stea / În ritmuri parfumate i alese; / S d uiasc , muzele ar vrea, / Înve mântate-n straie de mirese”. i poezia î i ia zborul mai departe, purtându-ne, spre „Lauda clipei”, în universuri metaforice: „M nal pe sc ri de gânduri, vârtejuri sau capcane, / Smulgându-m din vina tr irii-n spaiul tern; / Îi torn în fil chipul i îi pictez icoane, // Ninsori de fruct i floare în cale îi a tern – / Prinos la frumuse ea f pturii-i suverane, / Prin vremi robite toate de nimbul s u etern” (În cinstea sonetului, p.15).

Ideile generoase, sentimentul în tor al iubirii - nectar înmiresmat „în fream tul culorii” i „în leag n de glicine” - înfloresc toate precum teii i salcâmii în prim var , precum „m ria sa cuvântul” în clipa de lumin , ascunzând în minte cremeni gata „s aprind p durile de tis ” i un gând neprih nit care s mân m car un vis zidit în renume. Spun un vis deoarece, pe nesim ite, „Pove tile se destr mau în zori / L sând doar cicatrice pe hârtie, / Albastra lor cerneal -mi da fiori // optindu-mi cum p catul reînvie, / Dar prin iertare-n tine te cobori, / Iubirea c utând-o

i-n pustie” (În tine te cobori, p. 26). În rondelul Muza bolnav (p. 27), poeta, întemeindu- i discursul liric pe cultul inteligen ei dar i pe perisabilitatea i dec derea viului în mort, a mineraliz rii sangvine i carnale, a înnopt rii gândului, se dest inuie: de i condeiul ei „se-mpletice te-n mers i tem tor i din z bav ”, „destr mând mirajul poeziei mirific v l pe-al gândului altar”, reu te totu i, din lacrimi „punând ideilor cunun ”, s eas „trei boabe de iubire în cuvântul m sos” apropiindu-l de sufletele noastre.

Ce poate fi mai frumos, mai nobil decât cân i, în rim poetic , splendoarea ce alint spiritul i-al lui timp, a a cum o face poeta în rondelul Laud clipei (p. 32), când define te taina crea iei. Astfel, întregul mister al crea iei devine, în „Taina clipei de vecie / Rostuit -n zori de-un mag”, un „zbor alb - subtil zigzag, / Ardere i m re ie” ce o întrege te „peal vie ii prag”, preschimbând suflarea gintei în „ogorul poeziei”. a cum spuneam la începutul acestui excurs, poeta Florica Gh. Ceapoiu este un mânt de comori lingvistice i stilistice.

Dotat cu o sensibilitate aleas , cro etând din fiece clip i cuvânt un filigran, se înal sfioas i cuminte spre un col de cer al poeziei române ti, acolo unde încearc s înfiripeze o n fram spiritual , înmiresmat de metafore i maxime solare, iar cu al lirei descântec s ne înve e mirificul verb „a ierta” în prezentul nostru atât de barbarizat, pe carel roag cu ardoare s asculte „a timpului chemare” i s nu se risipeasc -n destr ri: „Cuvântul ce m poart c tre tine, / tiindude dragoste fl mând , / Închide u a brumei care vine / i m -ntrege te în lumina-i blând ” (Lumin blând , p. 48). În toate poeziile din aceast plachet – direct sau numai aluziv - respir IUBIREA ce vie ii SURA i SPERAN A c ÎNNOIREA LUMILOR e aproape: „Au înflorit cire ii pe p mânt, / Împart cu ei sperarea r cinii; / E greu de miere fream tul stupinii / i uit ceam fost i nu mai tiu ce sunt” (Sub turlele

continuare în pag. 52

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Isabela VASILIU-SCRABA

Miracolul Bisericii de la Dr[g[nescu ]i o profe\ie a Sfântului Arsenie Boca Motto: „Pictura sacr e istoria în imagini a vie ii Mântuitorului i a celor transfigura i de El. Adic imaginea raiului. Sfin ia Ta [pr. Arsenie Boca] ai în eles s faci o pictur transfigurat în nuan e clare i deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feeric de dincolo. Biserica de la Dr nescu iradiaz lumina raiului” (acad. Nichifor Crainic). rintele Arsenie Boca, „personalitate de o statur monahal cum nu a mai avut Biserica noastr ortodox ”. Fresc distrus cu ciocanul la Bogata oltean . Un aspect juridic escamotat de mercenarii ocupan ilor sovietici precum i în manipularea creierelor de dup 1990. Zeghea miraculoas a pruncului Iisus din bolta altarului Bisericii Elefterie

Biserica din satul Dr nescu se singularizeaz printr-o serie de întâmpl ri pe care le-am putea numi de-a dreptul miraculoase. Un prim miracol a fost c acea modest bisericu avându-l paroh pe preotul Savian Bunescu a putut fi pictat de Sfântul Arsenie Boca (29 sept. 1910 - 28 nov. 1989), cel care prev zuse înc dinainte de impunerea for at a guvernului Petru Groza c „ erpi venino i vor st pâni România mult vreme”. Pu in înainte de a se pensiona, P rintele Arsenie Boca este întrebat de un informator (care apoi scrie o

Biserica din Dr

nescu

cel Nou. Teolog, poet i academician închis f vin pecetluind valoarea picturii Bisericii de la Dr nescu. O profe ie a P rintelui Arsenie Boca împlinit dup 1990: „Cei slabi, nimicnici i arnici vor crede c numai ei sînt atotputernici i atoate tiutori”. Minunea supravie uirii „predicilor vii” de pe zidurile micu ei biserici de la Dr nescu.

not pentru Securitate) care-i sunt proiectele de viitor. R spunsul a fost c ar vrea s picteze fie la Biserica Bogata Oltean (1) -unde paroh era fostul profesor de Pastoral de la Academia Teologic din Sibiu (1936-1948), pr. Spiridon Cândea -, fie la Dr nescu.

Dac „ erpii venino i” nu i-ar fi distrus pictura de pe zidurile impun toarei biserici p storit la Bogata Oltean de fostul profesor Spiridon Cândea de la Academia Teologic din Sibiu (a c rui carte scris împreun cu preotul Zosim Oancea a avut coperta realizat de faimosul stare de la Sâmb ta de Sus) poate c sfântul P rinte Arsenie s-ar fi dus i în vara anului 1968 la Bogata Oltean i nu s-ar fi apucat de pictarea unui alte biserici, începând o nou lucrare pe care o va duce la bun sfâr it în dou decenii, cum st scris pe troi a din curtea Bisericii Dr nescu.

Pân s fie îndep rtat în 1959 din mân stirea de la Prislop, protosinghelul Arsenie Boca fusese acolo al treilea ctitor, ref când locurile g site paragin , pictând icoanele împ te ti i construind o clopotni în stil athonit, cum avea s construiasc i la Dr nescu.

Dar chiar înainte de pictarea bisericii de la Bogata Oltean (început în vara anului 1961), P rintele Arsenie Boca a l sat una din cele mai impresionante urme ale harului s u, evocând într-o icoan a Maicii Domnului cu Iisus copil îmbr cat în zeghe atât întemni area a milioane de români, cât i ajutorul dat de Dumnezeu întemni ilor politic (despre num rul întemni ilor români i despre crimele comunismului a se vedea vol.: dr. Florin M trescu, Holocaustul ro u, Ed. Irecson, Bucure ti, 1430 pg.; Stoljeni in, n scut în 1918, avansase ca num r de victime ale comunismului sovietic 65 de milioane, Gorbaciov le-a mic orat la 40, în timp ce St. Courtois, coordonatorul

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ii negre, m rturisea urm toarele: „vous n’imaginez pas le travail acharné qui m’a couté, meme les 20 millions, pour les faire accepter par mes collaborateurs, tous, comme moi, anciens admirateurs de l’URSS”.). Pictura aflat în bolta altarului Bisericii Elefterie cel Nou, din plin centru al capitalei rii, a fost astfel conceput de Sfântul Arsenie (2) încât s nu fie sesizat zeghea de pu ria a pruncului Iisus vreme de aproape jum tate de secol. Autorul i semnifica ia impun toarei fresce din bolta altarului Bisericii Elefterie cel Nou (ades ocolit în film rile interiorului bisericii difuzate la TV) i-au fost descoperite în 2007 lui Alexandru Valentin Cr ciun, un absolvent de filozofie care la acea dat era student la Teologie. El a scris în „Lumea credin ei” despre uimitoarea fresc în care zeghea copilului Iisus se transform în raze de lumin , incendiind cu foc dumnezeiesc întunecoase celule de temni comunist . Fostul de inut politic Virgil Maxim poveste te cum a supravie uit în închisoarea Aiudului cu ajutorul lui Dumnezeu (de fapt printr-o adev rat minune dumnezeiasc ) trei luni de iarn cu un terci la trei zile într-o celul lipsit de lumin i complet neînc lzit (vezi V. Maxim, Imn pentru crucea purtat , Ed. Antim, 2002, pp. 394-395). Într-o not informativ din 1961, fratele pictorului Vasile Rudeanu scria c la Biserica Elefterie cel Nou veneau mul i oameni la c lug rul iconar Arsenie Boca, angajat ca pictor secund. P rintele Nicolae Streza observase c nimeni nu va putea „contabiliza num rul miilor de credincio i care, c utându-l pe P rintele Arsenie Boca, au b tut drumurile spre Sâmb ta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucure ti, spre Dr nescu, cu eforturi mari, uneori cu teama de a nu-i face r u, fiind mereu supravegheat” (pr. N. Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Credin a str mo easc , M-rea Petru Vod , Neam , 2009, p.22).

La Mân stirea Brâncoveanu ieromonahul Arsenie Boca a sfin it locul în circa zece ani câ i i-a fost îng duit s r mân în zona unde a început h uirea sa de c tre noile autorit i comuniste care l-au arestat în vara anului 1945 f a-l putea ine prea mult închis, nesindu-i nici o vin , cum tot f dovada vreunei ac iuni infrac ionale a fost închis la Bra ov i F ra din 4 mai 1948 i schingiuit „în moara lui Kalu ek” cam trei luni pân pe la sfâr itul lui iulie. Extrem de interesant apare azi constatarea dintr-o not neîndep rtat la „piept narea” celor aproape 2000 de pagini ale Dosarelor „Arsenie Boca” din arhiva Securit ii. Nota dateaz din 1946 i din ea transpare un aspect juridic de care injusti ia comunist cu organele ei de represiune n-a mai inut seama: Anume c activitatea stare ului de la Sâmta de Sus „nu întrune te elementele unei infrac iuni” i din aceast cauz stare ul n-a putut fi arestat. Problema inexisten ei unor fapte concrete care s aib „elemente de infrac iune” a fost escamotat i dup 1990, când marea grij a urma ilor inchizi iei comuniste a fost umple pia a cu acuza ii lipsite de baz la adresa c lug rului mistic Arsenie Boca ( i a altor figuri proeminente ale culturii i spiritualit ii române ti), doar ca s fixeze în capete lipsite de discern mânt impresia de „adev r” dintr-o minciun obsesiv repetat . „Ctitor de frunte al Filocaliei” i ini iator al „mi rii religioase de la Sâmb ta de Sus”, stare ul M stirii Brâncoveanu a sfin it locul nu doar prin „puterea de a-i apropia pe români de Dumnezeu” (pr.

Ioan Sofonea, n. 1928). Fiecare dintre cei care au „ajuns în leg tur cu P rinte Arsenie a avut istoria lui” care n-a fost altceva decât „istoria unei interven ii divine. Cine nu conteaz pe interven ia divin prin P rintele Arsenie Boca, nu tie cine a fost P rintele Arsenie Boca” (pr. Ilie Moldovan, în vol.: P rintele Arsenie Boca, un om mai presus de oameni. M rturii, vol. IV îngrijit de ing. Ion Ci mileanu, Ed. Agaton, F ra , 2011, p.108). La Sâmb ta de Sus stare ul Arsenie Boca a restaurat cl dirile i a amenajat dup model athonit împrejurimile din vecin tatea Mân stirii. Frumuse ea parcului proiectat i realizat de stare ul ieromonah Arsenie Boca la M stirea Brânco-

Anul VI, nr. 6(58)/2015

veanu impresiona vizitatorii mult dup plecarea P rintelui Arsenie Boca (vezi scrisoarea din 1954 a unui invitat al mitropolitului Nicolae lan din vremea când stare la Sâmb ta de Sus era arhimandritul Serafim Popescu, postat pe site-ul Mân stirii Brâncoveanu, f men ionarea numelui celui care a conceput i realizat frumosul parc).

Având „me te ugul icoanelor”, cum scria (c tre c lug rii români pe care-i cunoscuse în 1939 la Sfântul Munte) în anul ciuntirii României de Basarabia, Bucovina de Nord i jum tate din Ardeal, el s-a gr bit înfiin eze înc de la începutul anului 1940 un atelier de icoane care dureaz la Sâmb ta de Sus de peste aptezeci de ani (vezi pr. N. Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Credin a str mo asc , 2009). Unul din hramurile Mân stirii Brâncoveanu este Izvorul T duirii, moment calendaristic ales pentru c lug rire (3 mai 1940) i pentru preo ire (10 aprilie 1942). Exist dou icoane pe lemn cu aceast tem pictate de P rintele Arsenie Boca, una (realizat foarte probabil la Sâmb ta de Sus) se poate admira în Bucure ti la Biserica Sf nta Treime din Ghica Tei, alta este la Zizin, ce-a de-a doua având marcat trecerea timpului prin albirea pletelor participan ilor la hramul Izvorului T duirii.

La aproape un an de la transferarea sa la Prislop, episcopul Andrei al Aradului l-a ridicat pe ieromonahul Arsenie Boca la treapta de protosinghel pe 14 septembrie 1949, de În area Sfintei Cruci. Tot atunci au fost c lug ri i Antonie (Leonida) P deal , cu Sandu Tudor (P rintele Daniil de la Rar u) na de c lug rie i Dometie (Stelian) Manolache (de la Rîme i).

Urm rit f încetare de mercenarii ocupantului sovietic pu i s distrug to i oamenii valoro i ai rii, întemni ându-i f indicarea precis i dovedit a f ptuirii de infrac iuni, P rintele Arsenie Boca a fost arestat de la Prislop în noaptea de 14/15 ianuarie 1951 i dus (f proces juridic) prin temni e i la Canalul Dun re-Marea Neagr de unde a fost eliberat abia dup 14 luni, în 17 martie 1952, de i din 12 martie 1951 Patriarhul Justinian Marina încercase a-l determina pe Teohari Georgescu (/Bur h Tescovici, cu patru clase primare având post de subsecretar de stat în guvernul generalului R descu i apoi din 6 martie 1945 pân în 1952 devenit ministru de interne) s -l elibereze din lag rul de exterminare de la Canal (supra-numit Canalul „Mor ii” din cauza num rului nesfâr it de români uci i acolo) invocând nevoia de „lini tire a spiritelor nu numai în sânul m stirii Prislop, ci i în rândul credincio ilor din Transilvania, unde Arsenie are mii de adep i” (rezolu ie pe scrisoarea maicii Zamfira Constantinescu pe care Patriarhul Justinian i-o transmite semi-alfabetizatului ministru în original). V zându-l sc pat cu via dup atâtea persecu ii i arest ri (1945, 1948, 1951-1952) Patriarhul Justinian Marina i-ar fi manifestat uimirea i admira ia sa fa de c lug rul isihast Arsenie Boca: „Nu tiu ce-i cu omul acesta, c mereu e luat i mereu eliberat, i de fiecare dat iese mai luminat” ( rarea împ iei, Deva, 2006, p.340) Unui om care-i a tepta pe americani, Sfântul Arsenie Boca îi spusese c „americanii nu vor veni. Pe noi singuri ne a teapt o lupt grea i lung . Cei buni i drep i vor da jertf mare de via i de sânge. Cei slabi, nimicnici i f arnici vor îngro a rândurile du manilor no tri atât de mult, încât vor crede c sînt numai ei atotputernici i atoate tiutori” (dup m rturia lui Vasile erbu din Arpa u de jos).

Silit la Prislop s in liturghia dis-de-diminea s nu ajung oamenii la slujb i pus s interzic pelerinajul credincio ilor, calvarul suferin elor P rintelui Arsenie Boca a reînceput în 1953 de Rusalii când este iar i arestat, dup cum î i amintise unui pelerin (vezi Noi rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, F ra , 2005, p.33), ceea ce dovede te permanenta prigonire a marelui duhovnic supranumit „Sfântul Ardealului”. În luna septembrie din anul 1955 rintele Arsenie Boca este din nou întemni at de Securitate. În privara anului 1955 cele 340 de m icu e de la Mân stirea Vladimire ti

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fuseser arestate de 220 de securi ti condu i de cpt. Eibenschutz i de generalul NGVD Alexandru Nicolschi/ Nicolau (Monahismul ortodox i puterea comunist , Gala i, 2009, p.80-81) aflat 12 ani în structurile de vârf ale aparatului represiv (3). Dup 1944 invitat de maica Veronica, P rintele Arsenie Boca fusese cam o lun duhovnic la Vladimire ti înainte s vin acolo p rintele Ioan Iovan. Întemni area din toamna anului 1955 pân pe 8 aprilie 1956, în regim de exterminare pe timp de iarn în celule neînc lzite, i-a pricinuit probabil tuberculoza consemnat într-o not c tre Securitate din anii aizeci, unde informatorul scrisese c din cauza TBC-ului doctorii i-au interzis P rintelui Arsenie postul.

Lucian Blaga depunea pe ascuns m rturie asupra vremurilor în care s-a urm rit „distrugerea sistematic a spiritului care a luat trup printre noi” (Luntrea lui Caron). Marele filozof i poet b tut în anchete ale Securit ii la ceasul când trebuia s primeasc Premiul Nobel (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade i bra ul lung al inchizi iei comuniste, on-line https://isabelavs2.wordpress.com/ mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/) scria în romanul autobiografic publicat dup „r zmeri a sinuciga din decembrie 1989” (Mircea Ciobanu) c „dezmo teni ii p mântului” î i f cuser loc pretutindeni (Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, 1990). Consemnarea fostului s u student, romancierul I.D. Sârbu, închis f vin vreme de opt ani, este înc i mai limpede decât cea a lui Blaga: „între 1945 i 1960 în timp ce c rturarii no tri erau da i afar de peste tot (mul i dintre ei du i la Canal sau Sighet) întreaga pres stalinist , filozofia ocupan ilor, agita ia i propaganda noii religii, teatrul, filmul, cadrele din cultur , creierele din securitate fuseser umplute pân la refuz de fiii neamului prin excelen victim a fascismului” (I.D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist f jurnal, Ed. Scrisul românesc, Craiova, p. 99). Dup istoricul Ion Varlam, comandamentul efectiv al aparatului de teroare i diversiune, aflat la ordinea Kremlinului (Pseudoromânia, 2004, p. IX), ar fi apar inut Sec iei ideologice a CC al PCR în care pân la mijlocul anilor optzeci „n-ar fi p truns nici un etnic român” (Pavel Câmpeanu, în Rev. „22”, Nr. 9/2001). În 12 ianuarie 1958, dup doi ani de la schingiuirile din care au rezultat 8 declara ii smulse prin tortur ( i de aceea - din punct de

Camille Pissarro -

durea

43

vedere juridic - „lovite de nulitate”), maiorul Kasza Josif, eful Direc iei Regionale a Securit ii din Hunedoara îi deschide preotului Arsenie Boca un nou dosar de urm rire, pentru ca totul s culmineze la Prislop cu arestarea i cu scoaterea abuziv din preo ie în 1959.

Aceast arestare din 1959 este confirmat indirect în cartea preotului Petru Vamvulescu prin urm torul pasaj: „Când i-a adus b trâna Aurelia din satul Botu, dup ce s-a întors din pu rie, es tur alb de in lucrat cu mâna ei, s i fac din nou hain alb preo easc , cum purta înainte, p rintele Arsenie Boca a izbucnit în plâns, i-a mul umit inând capul pe material. i s rutându-l, i-a spus c nu-i vor mai da voie s o poarte pân la moarte” (Pr. Petre Vamvulescu, Minunile lui Arsenie Boca, v zute i nev zute, Ed. Artemis, Bucure ti, 2014, p.

90). Actul abuziv de scoatere din preo ie a fost „reparat” de mitropolitul Corneanu la nou ani de la moartea martiric a P rintelui Arsenie Boca.

Despre stare ul Mân stirii Brâncoveanu, rectorul Academiei Teologice din Sibiu (licen iat i doctor al Universit ii din Cern i) avea s scrie c „P rintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc, adic o personalitate de o statur monahal cum n-a mai avut Biserica noastr Ortodox Român ” (pr. prof. dr.Dumitru St niloae, membru de onoare al Academiei). Câ iva ani mai târziu, în America, Principesa Ileana î i amintea de P rintele Arsenie care avea rug ciunea inimii: „Am citit adesea Rug ciunea lui Iisus din c i de rug ciuni i am auzit-o în biseric . Dar ochii mi s-au deschis pentru întâia oar acum câ iva ani în România. Acolo, în micu a M stire Sâmb ta, ascuns în inima codrului întunecat, în bisericu a alb ce se oglindea în lacul montan ca de cle tar am întâlnit un c lug r ce practica rug ciunea inimii”. La începutul deceniului al cincilea, când Domni a Ileana scria în SUA aceste rânduri în cartea ei I live again, ieromonahul Arsenie Boca era închis f de vin la Canal.

Dup multele arest ri pentru împr tierea pelerinilor de la M stirea Sâmb ta i de la Prislop, precum si dup distrugerea cu lovituri de ciocan a frescei pe care Arsenie Boca o pictase la biserica din Bogata Oltean , aprobarea ca pictura micii biserici de la Dr nescu s fie executat de faimosul duhovnic Arsenie Boca poate fi considerat miraculoas . Numit pe drept cuvânt „cel mai mare duhovnic din Biserica ortodox româneasc a secolului XX”, P rintele Arsenie i-a exercitat darul duhovnicesc într-un climat extrem de ostil, într-o permanent h uire din partea Securit ii înfiin at în 1948 de colonelul sovietic Ana Pauker împreun cu al i agen i N.K.V.D/ K.G.B, care activaser în „Brigada Mobil ”.

Un alt fapt de-a dreptul miraculos este c pictura bisericii din satul Dr nescu a apucat s fie v zut de poetul mistic Nichifor Crainic (1889-1972), i el sc pat cu via din torturile anchetelor i din condi iile de exterminare impuse dup gratii de tor ionari sub comanda generalului rus Boris Grumberg, alias Al. Nicolschi/Nicolau, despre care jurista Adrina Georgescu (1920-2005) - ef de cabinet a primului ministru, generalul Nicolae R descu, arestat între 1945 i 1947 -, î i amintea cum o d dea cu capul de zid pân se umplea de sânge (4).

De la maica Zamfira afl m de vizita din 1971 a fostului academician scos din Academia transformat din 1948 într-o institu ie subordonat politicii ocupantului rii. Tot maica Zamfira p streaz i public scrisoarea în care autorul Nostalgiei Paradisului comunica P rintelui Arsenie Boca bucuria avut la vederea picturii Bisericii Dr nescu, „pecetluindu-i” astfel valoarea (v. Monahia Zamfira Constantinescu, Not , în vol. rarea Împ iei, ed. II-a, Deva, 2006, p.332-333, edi ia I-a, 1995).

Ascuns de urm ritorii s i din armata sovietic , academicianul Nichifor Crainic fusese adus de la Sibiu de stare ul Arsenie Boca i

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zduit în vila Mitropolitului Nicolae B lan (vezi N. Crainic, Zile albe, zile negre. Memorii, vol. II, Bucure ti, 2002, p. 37-40) în prima iarn de ocupa ie a Regatului României. Se pare c Petru Groza ar fi încuviin at ascunderea fugarului în mân stirea de la Sâmb ta de Sus spunând c „omul acesta [poetul i teologul Nichifor Crainic] trebuie strat pentru neamul românesc” (vezi P rintele Arsenie Boca, rarea împ iei, Deva, 2006, p. 332). Pe când era oaspete P rintelui Arsenie Boca, marele poet mistic (care era i directorul prestigioasei reviste „Gândirea”, unde în 1938 a publicat un eseu despre Rug ciunea inimii) s-a ocupat de stilizarea Filocaliei (vezi Isabela VasiliuScraba, Cioran l udând traducerea Filocaliei, sau, Parintele Arsenie Boca, poeta Zorica La cu si poetul Nichifor Crainic în culisele Filocaliei române ti, on-line https://isabelavs2.wordpress.com/ parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/ ).

Iat ce-i scria în 1971 teologul Nichifor Crainic fostului stare al Mân stirii Brâncoveanu care reînviase „cu via a i cu prop duirea sa duhul Filocaliei în via a religioas a poporului nostru” (Dumitru St niloae, în Prefa a la vol. III al Filocaliei, Sibiu, 1947): „Ceea ce am admirat la Sfin ia Ta e c nu te-ai l sat. Din zugrav de suflete, fericite se modeleze dup Domnul tuturor, iat -te zugrav de biserici, adic al celor ce poart pe chipurile cuvioase reflexul des vâr irii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul s devâr ti pe aspiran i, s po i mângâia cu penelul pe cei des vâr i pentru a-i da pild pe zidurile sacre. Mica biseric de la Dr nescu are norocul s simt pe zidurile ei zugr vite predicile fierbin i, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmb ta de Sus. E o pictur nou ca i predica de atunci. Nimic întunecat în aceast prim var care îmbrac cu plai înflorit bol ile bisericii. E o lumin de tonuri deschise tre lume, ca spiritul i chipul Mântuitorului coborât s ne aduc lumina de sus, ce iradiaz din pictura Sfin iei Tale. E un stil nou, e o pictur nou , dup viziunea nou pe care o por i în suflet” (Nichifor Crainic, 1971).

Rândurile fostului profesor de mistic de la Facultatea de Teologie din Bucure ti, distins cu titlul Doctor honoris causa al Universit ii din Viena, tip rite de monahia Zamfira Constantinescu în prima edi ie a rii împ iei (Deva, 1995) au avut darul s pun o oarecare stavil celor care, invocând reguli pe care nu le-au în eles în spiritul lor, au c utat, fie s treac pictura P rintelui Arsenie Boca sub t cere, cum s-a întâmplat la sfin irea oficial a Bisericii de la Dr nescu din 2 oct. 1983 când c lug rului iconar i-a fost interzis s asiste, fie s o denigreze pentru noutatea viziunii. Probabil din 1983 dateaz eseul Geneza picturii, g sit printre manuscrisele P rintelui Arsenie r mase în chilia de la Sinaia, document revelator în ce prive te gândirea teologal a P rintelui Arsenie Boca (cf. Biserica de la Dr nescu, „Capela Sixtin ” a ortodoxiei române ti, Deva, 2005, p.15-19). În 1950 Patriarhului Justinian Marina îi reu ise mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictur bisericeasc de la Ministerul Cultelor, numit de el „Securitatea popilor”. Probabil c f aceast trecere nam fi avut azi nici frescele Olg i Greceanu de la Mân stirea Antim, nici „predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Dr nescu de P rintele Arsenie Boca ascultat de mii de pelerini la Mân stirea Brâncoveanu i apoi la M-rea Prislop. Patriarhia îl angajase (cu greu) din ianuarie 1961 (pân la pensionarea sa din 1967) în postul cel mai prost pl tit, acela de muncitor pictor la Schitul Maicilor, nefiindu-i luat în seam niciuna dintre cele trei licen e ale sale: în muzic (la Academia de Muzic Religioas ce func iona din 1928 i unde compozitorul Paul Constantinescu era în 1935 profesor de armonie), în teologie i la Belle Arte. Probabil c a a impuseser st pânii din umbr ai rii: s fie l sa i pe drumuri sau pl ti i cu pensiile sau cu salariile cele mai mici vârfurile spiritualit ii române ti (5).

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Îns i supravie uirea monumentului de art pe care-l reprezint micu a biseric de la Dr nescu aflat la vreo 25 de km de Bucure ti apare asemenea unui miracol. E suficient s ne gândim c ea se afl pe malul lacului de la Mih ile ti, unde voiser s construiasc un port, neap rat în locul bisericii, i nu în alt parte. Ceau tii voiau distrugerea Bisericii P rintelui cu o furie nest pânit . Ceea ce a dus în prim vara anului 1989 la p lmuirea monahului Arsenie Boca în mijlocul bisericii în sfânta zi de Pa ti. Înver unarea lor împotriva lug rului iconar care s-a opus cu fermitate d râm rii Bisericii de la Dr nescu nu s-a stins pân nu l-au condamnat la o moarte martiric . În categoria miraculosului intr i supravie uirea picturii Bisericii executat de P rintele Arsenie Boca. Fiindc din interiorul Bisericii din B lteni (Dâmbovi a) au disp rut „figurile impun toare ale sfinilor” realizate pe cheltuiala i cu efortul Olg i Greceanu în anii 1945 i 1946. În 1972 fresca a fost ref cut de Olga Greceanu. Din p cate, pictura Bisericii din B lteni care prin „ritmul cump nit al compozi iei de o sobr i grav armonie” îi p ruse Adinei Nanu c „înv luie i lini te te sufletul privitorului ca o rug ciune” n-avea s scape decât într-o prim instan de furia destructiv a d râm torilor de biserici specializa i în terorizarea popula iei (nu numai) cu ateismul doctrinei oficiale. Frescele Olg i Greceanu pictate în Biserica din B lteni n-au mai putut supravie ui valului distrug tor al inculturii sub aparen e bine-voitoare.

Pe 5 septembrie 2010, anul centenarului na terii P rintelui Arsenie Boca, un preot venise cu so ia s vad pictura Bisericii Dr nescu.

Eram i eu acolo, poate ajuns în acea zi ca s nu ratez întâlnirea cu so ia acelui preot. Fiindc de la ea am aflat c trecerea P rintelui Arsenie Boca era înso it de atâta venera ie încât credincio ii îi atingeau pe furi ve mintele. În ce-l prive te pe b trânul preot care tot sea defecte picturii bisericii, v zându-l a a de ostil, nu m-am putut re ine s -i citez o spus a P rintelui Arsenie Boca: „S nu pronun i prea des numele meu c pe unii îi arde”. Asta pentru c de la acel specialist în pictur bisericeasc aflasem (f s doresc acest lucru) ni te a a-zise neajunsuri ale picturii. Vezi Doamne, culorile ve mintelor nu corespundeau canoanelor, i nici fe ele sfin ilor nu erau pe placul preotului venit din Bucure ti, care tocmai îmi spusese c face parte din Comisia de pictur bisericeasc a Patriarhiei. Noroc c în 1971 fostului academician (teolog la Universitatea din Chi in u i din Bucure ti) aceea i pictur îi pl cuse.

Dac Nichifor Crainic nu i-ar fi exprimat în scris entuziasmul pentru scenele pictate în biserica de la Dr nescu de P rintele Arsenie Boca, cine tie dac soarta lor n-ar fi fost aceea i cu soarta frescelor Olg i Greceanu care din 1992 au încetat (cu acordul Comisiei de pictur bisericeasc a Patriarhiei) s existe pe pere ii Bisericii din lteni, Dâmbovi a (vezi Adina Nanu, Olga Greceanu, album editat în 2004 de Centrul de Cultur Palatele Brâncovene ti, p. 49). Uimitoare pare i profe ia P rintelui Arsenie Boca prev zând cu juste e ostilitatea oficial care se va prelungi i dup moartea sa. El a spus: „Ierarhia B.O.R. î i va face de lucru cu mine i dup moartea mea” (pr. N. Streza, rturii despre P rintele Arsenie Boca, Ed. Credin a str mo asc , 2009, p. 223).

Note i considera ii marginale Confirmat de o declara ie ob inut de Securitate de la fratele lui Cioran, în Dic ionarul teologilor a fost strecurat o informa ie (incomplet ?) privitoare la deten ia politic a preotului S. Cândea, doctor în teologie, specializat la Atena (1930-1933) i la Muenchen (19331934). Anume c Spiridon Cândea ar fi fost arestat între 1967-1968.

Aceast informa ie ridic un semn de întrebare i asupra posibilei „re ineri” i anchet ri în acei ani a P rintelui Arsenie Boca (pensionat

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu o pensie infim de la Schitul maicilor la 1 iunie1967) pictor al frumoasei biserici a preotului Spiridon Cândea. Dup ce fusese terminat zid ria în 1960, P rintele Arsenie Boca a pictat fresca bisericii de la Bogata Oltean câteva veri de-a rândul (de atunci s-au p strat ni te poze cu P rintele Arsenie Boca, i note de securitate care confirm activitatea sa acolo). Dup spusa din 2012 a unui s tean, biserica ar fi trebuit s fie sfin it în 1963, de Sf. Parascheva, dac n-a fi intervenit Securitatea care l-a „arestat atunci pe P rintele Arsenie Boca” (informa ii aflate de mine în iulie 2012 de la un s tean de vreo aizeciaptezeci de ani). Securi tii, sub pretextul c ar fi fost zidite în ea arme (cf. aceleia i m rturii din 7 iulie 2012), au distrus cu ciocanul fresca pictat de p rintele Arsenie Boca. Sfin irea bisericii de la Bogata Oltean , a c rei construc ie începuse în 1954, s-a f cut abia în 22 august 1982. Pictura care se vede azi (din 1978 realizat de Costin Ioanid) nu se tie dac a p strat ceva din desenul conceput de P rintele Arsenie Boca. Impresionant ca arhitectur i ca pozi ie, biserica din Bogata Oltean ar fi trebuit s indice oarecum centrul satului. Ca s nu se întâmple acest lucru, organele represive, dup ce au confiscat în repetate rânduri materialele de construc ie ale bisericii, au purces i la schimbarea orient rii centrului localit ii, ca biserica apar în marginea satului, în imediata vecin tate a zonei ocupat de minoritarii igani. La vizitarea bisericii, spectaculos în at dup planurile arhitectului N. Cre oiu, re ine aten ia i excep ionala sculptur în lemn, executat de Grigore Dumitrescu dup desenele aceluia i artist arhitect Nicolae Cre oiu.

Mitropolitul Nicolae Corneanu (1923-2014), datorit c ruia la Timi oara se g se te o icoan pictat de P rintele Arsenie Boca, a redat în felul urm tor condi iile de canonizare: „puterea de a suferi moartea martiric [vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martiric a rintelui Arsenie Boca, un adev r ascuns, on line https://isabela vs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7boca/ ], de a înfrunta orice supliciu pentru credin sau de a tr i în cea mai perfect cur enie [„Om prin fire i Dumnezeu prin har” cum scrie Sf. Simion Noul Teolog -, exact a a a fost p rintele Arsenie Boca, spunea pr. Vasile Prescure în „Formula As”, nr. 1051 din 2012], darul de a s vâr i minuni în via i dup moarte [dintre minunile pe care le-a f cut în via , arhim. Vasile Prescure a povestit în 2012 de vindecarea miraculoas a unui orb i a unui om paralizat, vezi în „Formula As” nr. 1051 articolul Dumnezeu a binecuvântat România

45

când ni l-a trimis pe Arsenie Boca; despre minunile întâmplate dup moarte exist nenum rate m rturii, unele din ele relatate i de pr.

Vamvulescu în cartea sa despre minunile înf ptuire de Arsenie Boca], strarea intact a trupului dup moarte i r spândirea bunei miresme [la a treia dezgropare, dup m rturia preotului Petru Vamvulescu, capul Sfântului Arsenie Boca era „înmiresmat”, vezi Minunile lui Arsenie Boca, v zute i nev zute, Ed. Artemis, Bucure ti, 2014], cinstirea spontan dat de credincio i [la Prislop, de la începutul secolului XXI, la mormântul P rintelui Arsenie pe 28 noiembrie în fiecare an vin cca 40000 de pelerini]” (Mitropolit N. Corneanu, Pe firul vremii, Ed. Jurnalul literar, Bucure ti, 2000, p. 128). Pictat în biserici al turi de sfin ii canoniza i pentru c a îndeplinit toate aceste condi ii, canonizarea oficial este împiedicat probabil de urma ii acelor potenta i care l-au h uit întreaga via , l-au schingiuit cu brutalitate, l-au arestat de nenum rate ori, l-au scos f motiv din preo ie în 1959, iar în 1989 i-au pricinuit acea moarte martiric survenit la scurt timp dup ce a fost b tut de securi ti la 79 de ani.

Ultimul supliciu pe care l-a îndurat la vremea teroarei comuniste nu a fost men ionat în multele piese radiofonice despre P rintele Arsenie Boca, difuzate pe Radio România Cultural, i nici în cele dou filme despre Sfântul Arsenie Boca regizate de N. M rgineanu (n. 1938).

Moartea martiric a P rintelui Arsenie Boca nu este men ionat nici în biografia alc tuit de teologul Florin Du u care „simplific ” problema prigonirii f de vin a marelui duhovnic pomenind doar de cele dou arest ri mai lungi, cea de 14 luni i cea de 6 luni. Despre securi tii care l-au b tut la 79 de ani nu informeaz nici Wikipedia.ro (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscat de o mafie cu interese ascunse; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabela vs-wikipediaro19/). În aceast enciclopedie on-line apar oarecum mai detaliate întemni rile datorit unui fragment copiat din textele mele f a cita sursa, numele meu fiind cu tot dinadinsul îndep rtat de la referin ele bibliografice referitoare la Sfântul Arsenie, tocmai pentru c am scris despre moartea sa martiric (vezi Isabela VasiliuScraba, Moartea martiric a P rintelui Arsenie Boca, un adev r ascuns la Centenarul s rb torit la Sâmb ta de Sus; https://isabela vs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7boca/ ). În volumul s u despre Conspirarea deconspir rii de dup 1990, istoricul Ion Varlam observase c regimurile men inute la putere prin teroarea exercitat de o poli ie secret sunt conspirative. De aici ar decurge pseudoidentitatea „oligarhiei” pe care o formeaz agen ii sovietici din e alonul condutor precum Teohari Georgescu, Vasile Luca, Silviu Brucan, Paul Cornea, Leonte R utu, Oi teanu, Alexandru Nicolschi etc. (vezi I. Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspir rii, Ed.Vog, Bucure ti, 2004, p. 66). Fostul de inut politic Ion Varlam (nepotul academicianului Radu Rosetti închis f de vin la Sighetul Marma iei) mai consemneaz c dup al doilea r zboi mondial s-ar fi cut pentru prima dat procesul antisemitismului în 1945-1946, când minoritarii evrei afla i în posturi de conducere au ob inut de la ocupan ii sovietici judecarea i condamnarea tuturor acelora pe care ei i-au desemnat ca vinova i. A doua oar procesul antisemi-tismului ar fi avut loc între 1948 i 1952, urm rindu-se în plin stalinism „culpabilizarea colectiv a românilor”, ceea ce a servit ca pretext terorii prin care s-a instalat totalitarismul comunist (vezi Ion Varlam, Pseudoromânia.

Conspirarea deconspir rii, 2004, p. 454). Pe 29

Pissarro - Pia a teatrului francez în ploaie

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noiembrie 1947 faimoasa conferen iar Alice Voinescu nota c în România acelor ani „nu mai comand decât evreii, direct agen i ai Moscovei”, iar la distan de câteva zile, pe 3 decembrie 1947 constata „nu se poate lucra cu oameni f nimic sfânt în ei, cu mincino i i criminali” (vezi Alice Voinescu, Jurnal, Ed. Albatros, Bucure ti, 1997, pp. 502-503). Mai apoi ea avea s fie scoas din înv mântul superior spre a fi înlocuit cu Marcel Bresla u/ Breslika i intemni at f a i se fi putut stabili vreo activitate infrac ional , cum s-a întâmplat atâtor români în „regimul comunist al Anei Pauker” (apud. Virgil Ierunca).

Vezi Adriana Georgescu, Au commencement était la fin, Paris, Hachette, 1951, în române te 1992 cu o prefa de Monica Lovinescu, reedit ri în 1999, 2004. Este prima carte ap rut în Occident despre atrocit ile mercenarilor ocupantului sovietic; a fost tradus în englez „In the Beginning was the End” de fiul sociologului Anton Golopen ia n scut în 1909 i omorât pe 16 ianuarie 1950 în închisoarea comunist prin schingiuire (vezi O schi de portret: A. Golopen ea în vol.: Isabela Vasiliu-Scraba, Atena lui Kefalos. Eseuri, Slobozia, 1997, pp.98-111, on-line https://www.scribd.com/doc/177406639/ IsabelaVScrabaAtenaKefalos , la sfâr it cu însemnul a „peste o sut de citiri” i la început indicate doar „34” views pe 10 mai 2015).

La ie irea din pu ria politic , filozoful Noica (1909-1987) nu a fost angajat niciunde mai mult de un an de zile (vezi Isabela VasiliuScraba, Noica, un marginalizat al culturii comuniste i post-comuniste, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/ Noica%20marginalizat%20de%20IVS.htm , precum si Isabela VasiliuScraba, Sfâr itul lui Noica i sfâr itul comunismului, http://isabela vs.go.ro/Articole/NoicaSfarsit4.htm sau Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la P ltini ul lui Noica, http://www.romanianstudies.org/ content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-dela-paltinis/ si Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici i mari, on-line la http://www.romanianstudies.org/content/2012/07/ isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturiinoastre/), iar filozofului Petre ea (1902-1992) nu i-au dat nici un ajutor social. Banii din care a tr it aproape trei decenii de la ie irea din pu rie i pân la moartea sa i-au fost oferi i „ilegal” de Zaharia Stancu, pre edinte al Uniunii Scriitorilor, prin diferite intermedieri, una din ele fiind a poetului Romulus Vulc nescu. Acesta lua banii pe numele s u i îi punea lui ea pe po . La vârsta de 69 de ani, faimoasa pictori i scriitoare Olga Greceanu (1890 - 16 nov.1978) f cea cerere c tre conducerea Uniunii arti tilor plastici s i se dea o pensie, care nu i s-a acordat. Cert este c a zugr vit biserici pân la optzeci de ani, împreun cu P rintele Sofian Boghiu, duhovnicul ei.

1. Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspir rii, Ed. Vog, Bucure ti, 2004.

2. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscat de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50, sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVSWIKIPEDIAro19.htm .

3. Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul r sfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii s i: Petre ea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulc nescu i Vasile B ncil , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/153762785/ IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli .

4. Fi a Isabelei Vasiliu-Scraba din WIKIPEDIA înainte de a fi vandalizat de birocratul MyComp, URL https://fr.scribd.com/ doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .

5. Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adev r ascuns la Centenarul s rb torit la Mân stirea

Brâncoveanu; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintelearsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/21.

6. Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Dr nescu i o profe ie a P rintelui Arsenie Boca, URL http:// www.romanianstudies.org/content/2011/03/miracolul-bisericii-dela-draganescu-si-o-profetie-a-parintelui-arsenie-boca/ .

7. Isabela Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu i P rintele Arsenie Boca, URL http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-VasiliuScraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-Arsenie-Boca.aspx 8. Isabela Vasiliu-Scraba, Legile P rintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor, URL http://www.isabelavs.go.ro/Articole/ IVSLegiArsenieBoca7.htm .

9. Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh i viziune filozofic , sau rintele Arsenie Boca i Nae Ionescu, URL http:// www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-arsenieboca-si-nae-ionescu-vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-deisabela-vasiliu-scraba/ .

10. Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran l udând traducerea Filocaliei, sau, Parintele Arsenie Boca, poeta Zorica La cu si poetul Nichifor Crainic în culisele Filocaliei române ti, on-line https:// isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavstradufilocalia5/ ; sau http://fr.scribd.com/doc/230417806/ IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia 11. Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a P rintelui Arsenie Boca, URL http:// www.nord-literar.ro/ index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=46 12. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc nescu i al i c rturari martiri ai temni elor, publicat în rev. „Nord literar”, Baia Mare, nr.

2 (105), febr. 2012;URL http://www2.nord-literar.ro/ index.php?option=com_content&task=view&id=1155 13. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a ilor, sau Despre lipsa individualiz rii anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, URLhttp:// fr.scribd.com/doc/172501135/IsabelaVScrabaEliadeStrMantuleasa 14. Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca-P ian” din seria Eliade-Culian’ i Noica-Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, URL https://isabelavs2.word press.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-boca3paraian/.

Pissarro - Pia a teatrului francez

Repere bibliografice

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Stelian GOMBO{

Câteva referin\e despre Cartea Psalmilor @în spiritualitatea ortodox[...

Dintre scrierile biblice vechitestamentare, Psaltirea este în mod sigur cea mai popular . Ea a r mas ceea ce a fost de la început: o carte a sufletului credincio ilor. Mântuitorul Iisus Hristos însu i a vorbit despre ea ca despre o scriere reprezentativ , atunci când adresându-se Apostolilor S i, dup înviere, le-a adus aminte c se cuvenea s se împlineasc toate cele scrise despre El în Legea lui Moise, în Profe i i în Psalmi (Luca 24, 44). În contextul în care au fost amplasa i aici de c tre Domnul nostru Iisus Hristos, Psalmii reprezint cea de a treia grup de c i din Biblia ebraic , a haghiografelor sau chetuvim (în traducere - celelalte scrieri ce r mân neîncadrate în primele dou grupe: Legea i Profe ii). Psaltirea fiind cea mai cunoscut dintre acestea, este amintit în locul lor.

Niciodat aceast lucrare n-a încetat s se afle în centrul preocurilor celor dornici de poc in i mântuire. Interesul prioritar de care s-a bucurat permanent este determinat de bog ia i, în egal sur , de frumuse ea cuprinsului ei. Sfântul Vasile cel Mare evideniaz aceste alese calit i ce caracterizeaz Psaltirea, atunci când scrie în Comentariul s u la Psalmi urm toarele: „Într-adev r, altceva ne înva Profe ii, altceva Istoricii, altceva Legea, altceva... Proverbele. Cartea Psalmilor îns cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor din toate. Ea prooroce te cele viitoare, face aluzii istorice, d legi pentru via , arat ce trebuie s facem i, ce s spunem, într-un singur cuvânt, este o adev rat comoar de înv turi bune, punând la îndemâna fiec ruia, dup sârguin a lui, tot ceea ce îi este de folos”. Într-alt loc, acela i Sfânt P rinte ne ofer i aceste interesante considera ii asupra Psalmilor, scriind: „Cât înv tur nu poate cineva agonisi din Psaltire? M re ia b rb iei, exactitatea drept ii, însemtatea înfrân rii, des vâr irea judec ii, chipul în care s se mântuiasc , dreapta m sur a r bd rii, într-un cuvânt, tot felul de binefaceri.

Numai aici poate g si cineva teologia cea des vâr it , aici profe iile despre întrupare, aici amenin area judec ii celei ve nice, aici n dejdea învierii, aici teama de iad, aici f duin a m ririi ce ne a teapt i descoperirea tainelor celor neajunse. Toate acestea se g sesc in Psaltire ca într-un mare i bogat tezaur”.

Dup Sfântul Atanasie cel Mare, Psaltirea „cuprinde în sine zugr vite toate sim mintele oric rui suflet omenesc, schimb rile i înnoirile lui, a a încât dac cineva voie te, poate s i ia i s i însu easc zugr virea ce i se potrive te”.

Pentru Sfântul Ambrozie, aceast frumoas carte este „glasul Bisericii în m rturisirea prin cântare a credin ei celei una”. La fel de elogios gr ie te despre Psaltire i Sfântul Ioan Hrisostom, când spune: „Toate Scripturile sunt sfinte, dar Psalmii au ceva mai mult”.

Casiodor nume te Psaltirea „fântâna nestricat ” ce izvor te ve nic apa cea vie a mântuirii. Varietatea cuprinsului Psaltirii ne îndrept te spunem c de altfel nici nu avem de a face cu o carte în accep iunea obi nuit a acestui cuvânt, adic cu o scriere unitar în alc tuirea ei, ci mai degrab cu o colec ie de texte de o mare diversitate: cânt ri

religioase, imne, medita ii, rug ciuni etc, ap rute în epoci diferite i din inspira ia mai multor autori. În total sunt 150 de astfel de texte. Se cuvine îns precizat c în afar de textele din aceast colec ie mai întâlnim pres rate i în celelalte c i ale Bibliei, buc i literare similare c rora le putem atribui, nici o ezitare, numirea de psalmi. (...) Mai bine cunoscu i i mai des utiliza i în cadrul cultului public i în rug ciunile particulare mân îns cei 150 de Psalmi care alc tuiesc cuprinsul Psaltirii. Ei constituie cea mai preferat lectura a credincio ilor. Sunt izvorul cel mai îmbel ugat de cuget ri înalte i de sf tuiri folositoare pentru binele sufletesc, personal i comunitar. În contact cu atitudinea general , foarte favorabil Psalmilor, unii critici biblici negativi ti au acreditat opinia c ace tia n-ar reprezenta de fapt o prea mare valoare, fiind lipsi i de originalitate.

Autorii lor s-ar fi inspirat, atunci când i-au scris, din literatura religioas a altor popoare, care aveau de mai înainte în cult astfel de texte religioase. Se aduc ca exemple imnele liturgice egiptene, mesopotamiene, feniciene, hitite, asem toare ca structur cu Psalmii biblici. Cartea Psalmilor, sus in ace ti critici, nu poate fi separat de tradi ia psalmic oriental . Ea s-a n scut în aceast tradi ie fiindu-i tributar . Este mai presus de orice îndoial c Psaltirea apar ine întradev r, unei tradi ii psalmice orientale, dar anularea valorii i originalit ii Psalmilor biblici pornind de la considerente îndeosebi de ordin formal, reprezint o atitudine exagerat i abuziv , izvorât din rea credin . Oricine, impar ial i nep rtinitor fiind, va citi cu aten ie Psaltirea va constata c atât ca form cât i ca fond psalmii biblici sunt net superiori produc iilor literare similare ale altor popoare. Pe când acestea din urm îi omagiaz i îi sl vesc pe regi i pe zei, care nu sunt altceva decât închipuiri ale min ii omene ti, Psalmii biblici sunt rug ciuni adresate Dumnezeului celui viu, creator al cerului i al p mântului, iubitor de oameni i r spl titor al faptelor lor dup dreptate.

Ace ti Psalmi nu sunt numai crea ie i oper omeneasc ci, în primul rând, oper dumnezeiasc pentru c poart amprenta inspira iei divine. Duhul Sfânt, prin tainica lucrare a harului S u, a f cut s tresalte cele mai sensibile corzi ale sufletului unor ale i ai S i care, exteriorizând profundele lor tr iri interioare, au alc tuit aceste armonioase i prea frumoase cânt ri, recunoscute prin originalitatea lor. O dovad în sensul c Duhul Sfânt este principalul autor al Psalmilor ne este oferit de c tre Regele i Proorocul David, care sim ind o putere coborând de sus asupra sa, m rturise te: „Duhul Domnului gr ie te prin mine i cuvântul lui este pe limba mea” (II Sam. 23, 2).

Geneza Psalmilor trebuie c utat prin urmare în cercurile de gândire scripturistic vechitestamentar . Numai încadrat în Biblie, Psaltirea se afl în contextul ei firesc. Rupt de acest context, ea î i pierde sensul i valoarea. Timpul alc tuirii Psalmilor nu este acela i cu

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

momentul apari iei Psaltirii în canon. Acest moment a fost precedat de o circula ie sporadic i limitat a unor psalmi, respectiv a primilor psalmi, între credincio ii iudei i mai cu seam între levi ii care slujeau la l ca ul sfânt din Ierusalim. Curând dup aceea, s-a procedat la colec ionarea psalmilor existen i spre a putea fi mai u or folosi i în cult. În general, se accept ca perioad de început a colec ion rii psalmilor epoca reorganiz rii cultului în Israel, care coincide cu redistribuirea preo ilor i a levi ilor la slujb i cu construirea templului, fapte petrecute în vremea regilor David i Solomon. Pân la acel moment, cultul avea un caracter preponderent sacrificial, precum rezult din informa iile pe care le de inem din Pentateuhul lui Moise i c ile cu caracter istoric. Astfel, despre Avraam, Isaac i Iacob ni se spune aduceau adeseori, pe altare ridicate de ei, sacrificii de miei, iezi i vi ei. Pe lâng acestea f ceau juruin e i rosteau binecuvânt ri pentru to i membrii familiei lor. Acela i cult l-au practicat i evreii în Egipt. Ei cereau voie lui faraon spre a se dep rta periodic în pustie i a aduce acolo sacrificiile de animale, dup cum au mo tenit i preluat obiceiul de la înainta i. Odat cu construirea cortului sfânt, toate practicile religioase au fost legiferate, dar i de aceast dat referirile vizeaz în exclusivitate sacrificiile sângeroase, precizându-se felurile, calitatea i modalitatea s vâr irii lor. Situa ia se men ine aceea i i în epoca Judec torilor. Despre Samuel, de pild , care a fost ultimul Judec tor, ni se spune c cerceta pe rând Betelul, Ghilgalul i Mitpa, unde aducea sacrificii i judeca pricinile ce se iveau in sânul poporului (I Sam. cap. 7). Tot astfel proceda i în Rama, unde î i avea domiciliul.

Abia în timpul lui David cultul a dobândit o nou dimensiune i anume cea doxologic . Acest rege priceput în cântatul la harf (vezi I Sam. 16, 18-23; 18, 10; Amos 6, 5) i d ruit cu harul poeziei a introdus cântarea Psalmilor la Cortul Sfânt. (...) Cântarea Psalmilor la templu a fost socotit permanent o rânduial a lui David (vezi Ezra 3, 10-11).

Dulcelui cânt re al lui Israel îi sunt atribui i 73, iar dup Septuaginta 84 de psalmi. Ace ti psalmi sunt: 1-40, 50-71, 85, 90, 92- 103; 107-109; 132; 137-144. Rabinii atribuiau lui David întreaga Psaltire. Punctul lor de vedere a fost împ rt it i de c tre unii Sfin i P rin i i scriitori biserice ti precum: Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Ambrozie, Fericitul Augustin, Teodoret de Cir. O lectur atent a C ii Psalmilor ne va ajuta s ne d m seama c într-adev r este vorba de mai mul i autori. Spre aceea i constatare ne conduc i titlurile psalmilor, care indic pe lâng David i numele altor autori. Vom întâlni astfel numele lui Asaf, un levit contemporan cu David, maestru de cântare la templu, c ruia îi sunt atribui i psalmii: 49, 72, 73, 74-82. Ace ti psalmi au un pronun at caracter na ional.(...)

Un alt nume sub patronajul c ruia sunt pu i mai mul i psalmi este cel al fiilor lui Core, cânt re i i portari la templul din Ierusalim, precum rezult din II Cronici 20, 19. Acestora le sunt atribui i psalmii: 41-48; 83-87. (...) Între autori mai sunt men iona i Heman i Etan Ezrahitul, ambii fiind levi i rândui i de David s conduc cântarea la cortul sfânt (date despre ei vezi în Geneza 38, 30; I Regi 4, 31, I Cronici 6, 33; 15, 17; 16, 41; 25, 1). (...) i numele profe ilor Agheu i Zaharia apar men ionate între ale autorilor de psalmi. Lor li se recunoa te paternitatea asupra psalmilor 145-148. Între autori este trecut i Moise cu psalmul 89, precum i Solomon cu psalmii 71 i 126. Unui anonim din timpul regelui Iezechia (sec. VIII i.d.Hr.) i se atribuie psalmul 91, iar unui „nec jit” care nu se tie în ce vreme a tr it, i se recunoa te autoritatea asupra psalmului 101. Tot un anonim va fi scris i psalmii: 104-106, 112-118; 134-136; 149, 150, al c ror titlu este redat prin cuvântul „Aliluia”. Despre psalmul 111 se tie c a fost scris de un anonim din vremea lui Neemia. Un evreu sau chiar mai mul i din diaspora au scris psalmii intitula i „O cântare a treptelor”, care se executau cu ocazia pelerinajului la Ierusalim. Ace ti psalmi sunt: 119-133. Scri i fiind în timpuri diferite i de c tre autori

Anul VI, nr. 6(58)/2015

diferi i, to i ace ti psalmi au fost aduna i în colec ii succesive i stra i la templul sfânt, unde erau cânta i sau recita i în cultul zilnic ori la s rb tori. Cea mai mare parte a fost scris i colec ionat înainte de exil. Dup exil, preotul Ezra este cel care reconstituie i completeaz cu psalmii ce s-au scris ulterior în colec ia anterioar exilului. În forma în care o avem azi, Cartea Psalmilor exista deja în secolul III-lea. î.d.Hr. deoarece o avem în întregime cuprins în Septuaginta, a c rei traducere s-a efectuat în aceste dou secole. Traduc torii au preluat-o astfel din Biblia ebraic cu adaosul, în final, al psalmului 101, necanonic i absent în varianta ebraic . O alt dovad în leg tur cu aceasta ne parvine prin intermediul Introducerii la cartea necanonic a în elepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, ce dateaz din secolul al II-lea î.d.Hr. i care aminte te Cartea Psalmilor, al turi de celelalte i canonice ale Vechiului Testament, încadrând-o în grupa „Chetubim”. Destina ia cu preponderen cultic a Psaltirii se deduce între altele i din împ irea ei în cinci c i, în analogie cu ile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie.

Din punct de vedere schematic împ irea se prezint astfel: Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac i pân în veac. Amin. Amin”.

Cartea a II-a: (ps. 42-72), cu doxologia: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni. i binecuvântat este numele slavei Lui în veac i în veacul veacului; i se va umple de slava Lui tot p mântul. Amin. Amin”. Cartea a III-a: (ps. 73-89), cu doxologia: „Binecuvântat este Domnul în veci. Amin.

Amin”. Cartea a IV-a: (ps. 90-106), cu doxologia: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac i pân în veac, tot poporul zic : Amin. Amin”.

Cartea a V-a: (ps. 107-150), f doxologie. Aceast împ ire apar ine vechilor evrei dup cum m rturise te Fericitul Ieronim, atunci când scrie: „In quique volumina Psalterium apud Hebraeos divisum est”. Ea ne sugereaz i o cronologie aproximativ a psalmilor. În acest fel se crede c psalmii din prima carte, ce apar in lui David, au fost colec iona i chiar de c tre el sau cel pu in din porunca sa, cu scopul de a fi utiliza i la templu. i dintre psalmii c ii a doua, o bun parte au fost scri i de David, iar restul de fiii lui Core. Colec ia acestor psalmi s-a f cut în timpul regelui Iezechia (716-687 î.d.Hr.). (...)

Ca gen literar, psalmii apar in poeziei lirice, iar tehnica de versifica ie folosit de autori este aceea a strofei i antistrofei, adic a paralelismului care opune nu atât un vers altui vers, cât mai ales un tablou altui tablou, în acela i poem. Astfel, psalmul 1, spre exemplu, înf eaz succesiv soarta dreptului i a p tosului; Psalmul 21/22 prezint la început suferin a Robului lui Dumnezeu, iar mai apoi îndurarea lui Dumnezeu fa de El etc. Cuprinsul Psalmilor este, precum am spus, foarte variat. Este imposibil a da o clasificare logic a Psalmilor dup cuprinsul lor, fiecare psalm cuprinzând teme atât de diferite i diverse. Totu i, inând cont de ideea principal din fiecare psalm, putem încerca o clasificare aproximativ , precum urmeaz : Psalmi dogmatici sau de adorare (în general, ace ti psalmi sunt adev rate imne închinate lui Dumnezeu, cu eviden ierea atributelor Sale); Psalmii de cuprins moral; Psalmi de poc in ; Psalmii istorici; Psalmi liturgici; Psalmii mesianici; Psalmii treptelor sau cântarea treptelor (sir ha maalot).

O alt tem esen ial ce intr în alc tuirea a ceea ce numim doctrina Psalmilor este antropologia. Dup Dumnezeu i Mesia, omul este prezen a cea mai frecvent în cei 150 de psalmi. Astfel „teologia” sau înv tura despre Dumnezeu se îmbin strâns cu „antropologia” sau înv tura despre om. Cum este înf at omul în Cartea Psalmilor? De la început trebuie s spunem c viziunea antropologic a autorilor de psalmi este cât se poate de elevat i echilibrat în acela i timp, omul fiind înf at ca o creatur plin de demnitate, dar i

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ca o fiin a c rei existen este limitat . (...)

Reversul acestei concep ii optimiste este resemnarea în fa a caracterului efemer al existen ei umane terestre. (...)

Un adev r dogmatic neomis de Psaltire, în leg tur cu omul, este starea sa de p to enie, mo tenit de la protop rin i. (...) Înv tura moral a Psalmilor Ca oricare carte a Sfintei Scripturi, tot astfel i Psaltirea cuprinde precepte religios-morale dintre cele mai înalte. Acestea sunt adecvate cu calitatea pe care o are omul de fiin social , încadrat într-o comunitate, fa de care are îndatoriri majore de îndeplinit. Înainte de orice, el se afl îns înaintea lui Dumnezeu, ceea ce face ca responsabilitatea sa fa de Creatorul lui s se situeze deasupra oric ror alte îndatoriri. Datoriile omului fa de Dumnezeu se reduc în esen la acestea trei: credin a nestr mutat în El, ascultarea fa de poruncile Sale i iubirea care trebuie s -l anime de-a pururi. Credin a este o virtute care dup Cartea Psalmilor trebuie s împodobeasc sufletul credincio ilor. Dumnezeu însu i „prive te din cer peste fiii oamenilor vad de este cel ce în elege, sau cel ce caut pe Dumnezeu” (ps.

13, 2). Ignorarea unei realit i ca aceea a existen ei unui singur Dumnezeu adev rat i viu i acceptarea credin ei în idoli este privit ca o nebunie i condamnat ca atare, în Cartea Psalmilor (vezi ps. 13, 1, 15, 4). (...) Iubirea fa de Dumnezeu premerge tuturor acestor porunci. Cartea Psalmilor înf eaz acest sentiment c izvorând în chip firesc din sufletul omului. (...) În raport cu semenii, datoriile credinciosului se înm nuncheaz în ceea ce cu un singur cuvânt numim dreptate fa de ace tia. Chipul dreptului este chipul ideal de vie uire pe care îl avanseaz ca model vrednic de imitat Vechiul Testament, în general i Cartea Psalmilor, în special. (...) Descris mai în am nunt, chipul dreptului este acela al credinciosului care cultiv dreptatea i adev rul fa de to i oamenii i în ultim instan fa de întreaga crea ie. Dreptul se înf eaz întru toate ale sale f prihan .

Sufletul s u nu i l-a închinat minciunii, inima i con tiin a îi sunt curate, mâinile nevinovate (ps. 24, 4). Unul ca acesta ur te adunarea uf torilor i cu nelegiui ii n-are nici un amestec (ps. 26, 3-5).

Fuge de r u i face binele (ps. 34, 15), iar cu cei ce sunt împreun cu el este pa nic i drept. Dreptatea lui cu privire la semeni se manifest nu doar în voin a ferm i con tient de a le respecta drepturile ci i în a voi i a le face binele. Omul drept iube te mai ales pacea, se roag lui Dumnezeu pentru a ob ine acest bun, este prietenul p cii i se str duie te neîncetat pentru a-i face i pe al ii posesorii tuturor foloaselor ce r sar de pe urma ei. El tie c nu este nimic mai bine i mai frumos „f numai a locui fra ii împreun ” (ps. 133, 1) i c omul care tr ie te în bun pace cu to i ai s i, are parte numai de fericire (ps. 37, 37). În contrast cu el, cel nedrept este du manul, i stric torul cii. În gura lui nu sunt cuvinte de pace i împotriva oamenilor pa nici el urze te planuri viclene (ps. 35. 20). Trage sabia, arcul i-l încordeaz i pânde te pe cel drept, c utând s -l omoare (ps. 37, 1432). Dar ochii Domnului Dumnezeu caut la r utatea lui i „va terge de pe p mânt pomenirea lui” (ps. 34, 17).

Psaltirea în cultul Bisericii Ortodoxe Dintru începuturile istoriei Bisericii, psalmii au ocupat un loc central în spiritualitatea i cultul cre tin. Lucrul acesta nu este surprinz tor dac ne gândim la faptul c primii cre tini au provenit din rândurile iudeilor ce au avut drept carte de zidire sufleteasc i de cult Psaltirea. Chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos a preluat din tradi ia neamului S u obiceiul de a utiliza în rug ciunile Sale psalmii.

Sfântul Evanghelist Matei, martor ocular al evenimentelor ultime din via a i activitatea p mânteasc a Domnului Iisus Hristos, ne rela-

49

teaz faptul c la Cina cea de Tain , de pild , s-a oficiat în încheiere un scurt ceremonial religios, în cadrul c ruia s-au cântat laude, adic psalmi, dup care cei prezen i acolo au ie it la Muntele M slinilor (Matei 26, 30). Mai mult, a a cum am men ionat mai sus, în timpul patimilor Sale, Domnul Hristos a fost auzit rostind versete din psalmi, care dobândeau astfel valoarea de profe ii, ce tocmai î i aflau împlinire.

Apostolii fiind i ei iudei de neam au primit ca pe ceva firesc folosirea psalmilor în adun rile de cult. Ei în i au rânduit din primele zile ale existentei Bisericii, citirea i cântarea psalmilor în cultul cre tin. Scriind comunit ilor cre tine pe care le-a întemeiat, Sfântul Apostol Pavel nu uita s fac recomand ri ca acestea: „Vorbi i între voi în psalmi i cânt ri duhovnice ti, l udând i cântând Domnului, în inimile voastre” (Efes. 5, 19) sau: „Cânta i în inimile voastre lui Dumnezeu, mul umindu-i în psalmi, în laud i în cânt ri duhovnice ti” (Col. 3, 16). La fel le scrie i Sfântul Apostol Iacov destinatarilor epistolei sale s nu pregete a cânta psalmi (cap. 5, 13).

O prezen masiv a psalmilor poate fi constatat i în scrierile Noului Testament. Este mai mult decât sugestiv faptul c dintre cele 283 citate din Vechiul Testament pe care le întâlnim în Noul Testament, 116 sunt luate din psalmi. Psalmii n-au lipsit din preocup rile i cultul cre tin nici dup ce Biserica s-a separat definitiv de sinagog .

Din contr , au dobândit parc o i mai mare preponderen . Tertulian ne informeaz c în timpul s u (sec. II d.Hr.) erau folosi i masiv în adun rile cre tine. Documentul cre tin intitulat Constitu iile apostolice datând din sec. III, ne încredin eaz despre acela i lucru. La fel era situa ia i în secolul al IV-lea când, în Bisericile orientale, cre tinii se adunau i noaptea spre a cânta psalmi. Cântarea alternativ de psalmi a fost introdus în occident în vremea Sfântului Ambrozie, atunci când poporul din Milan veghea în biseric pentru a împiedica ocuparea ei de c tre arieni. Sfântul Ambrozie se afla în mijlocul poporului i-1 încuraja, dispunând s se cânte psalmi la cele dou strane. Fericitul Augustin atesta de asemenea locul însemnat pe care îl de inea cântarea psalmilor în cultul public. Este cert, prin urmare, c psalmii au îmbr cat întreg cultul, Biserica folosindu-i nu ca pe ceva împrumutat ci ca pe un bun propriu. În afar de Sfânta Liturghie i cult în general, psalmii au fost privi i ca proprii prin excelen pentru formarea moral a credincio ilor i pentru dezvoltarea piet ii în sufletele lor. În acest fel, Biserica a încurajat constant recitarea psalmilor precum i studiul sau medita ia asupra lor. Educa ia religioas se începea la biseric i în familie prin citirea Psaltirii i de multe ori, pe m sur ce se progresa în via a duhovniceasc se mergea pân la înv area Psaltirii pe de rost. În acest sens, Sfântul Vasile cel Mare scrie: „început pentru încep tori, psalmul este cre tere pentru cei care progreseaz pe calea virtu ii i sprijin pentru cei care merg pe calea des vâr irii”. Nu este de mirare deci ca primii cre tini ca i cei din secolele urm toare aveau Psaltirea nu doar în memorie ci i pe buze, rostind-o permanent când se dedicau ocupa iilor lor cotidiene, zilnice. Sfântul Ambrozie g sea c este ceva nefiresc i necuviincios ca un cre tin s lase s treac o zi f s fi recitat din psaltire. Cu cântarea psalmilor î i înt reau sufletele i martirii în mijlocul suferin elor i batjocurilor la care erau supu i. În Biserica Ortodox , cei 150 de psalmi au fost împ i, pentru a fi utiliza i în cult, în 20 de catisme ori ezânde (timp în care credincio ii pot s stea în str ni sau pe scaune). Psalmii, grupa i în catisme sau lua i în parte, sunt prezen i în toate slujbele biserice ti. În încheierea acestui material vom concluziona c am putea s umplem multe pagini cu astfel de texte din psalmi, folosite în compunerea i alc tuirea fiec rei slujbe biserice ti dar aici ne-am propus numai s dovedim c Psaltirea este o carte care a ocupat i ocup un loc important i central în spiritualitatea ortodox i, de aceea, se cuvine s o pre uim, s o cultiv m i s o utilizam i noi precum au pre uit-o i au folosit-o înainta ii, secole de-a rândul pân ast zi.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) Unchiul Tudor nu avea nici o idee încotro s-o ia, vroia doar s i g seasc nepotul, s l aduc acas , s -l preg teasc de drum i s plece cu el la gar . Mâine era prima zi de coal i nu trebuiau s piard trenul de du-amiaz . Pa ii îl purtar spre „de vale” apoi spre pod i moar . La moar era lini te, nu se auzea p nitul ei sacadat, deci nu m cina.

Speran a lui de a g si câ iva s teni pentru a încerca s afle dac l-au v zut pe Dan, se stinse repede. Apoi, f prea mare n dejde, porni spre cazanul cu uic . De departe, v zu câ iva oameni vorbind i fumând chiar la intrare i înainte de a apuca s i spun oful, cineva îl întreb iute de la distan : - Tudore, ai auzit ce s-a întâmplat?

Unchiul Tudor numai de zvonurile satului nu avea chef. Î i ascunse cu efort ner bdarea i f cu un semn omului acela s continue ce avea de spus.

- L-au g sit spânzurat pe a lui Fleac !

Da m i, omule! S te închini nu alta... Cic era spânzurat cu o funie ro ie i era b tut pe spate pân la sânge. Cine o fi f cut a a ceva? Hai s zicem c de spânzurat s-ar fi putut spânzura, dar s se bat pe spate singur? Cam greu.

Unchiul Tudor îng lbeni, iar picioarele i se înmuiar .

- Chiar a a s-a întâmplat? se auzi bâi-

guind câteva vorbe ca s zic i el ceva, dar fiind cu gândul în cu totul alt parte, i întro frac iune de secund f cu câteva asocieri de care se însp imânt . Încerc s i spun nu poate fi adev rat, dar o voce interioar , puternic , îi repeta f s -i lase nici un r gaz a a este.

- i... r mâne i cu bine oameni buni, c eu am treab ! zise el cu glasul stins privind pierdut spre sat i întorcându-se din drum.

- Da’unde te duci Tudore? Parc veneai... acum pleci... insist cel ce d duse vestea.

- Vroiam s v întreb ceva, dar nu mai este cazul, r spunse el în timp ce se îndep rta gr bit.

Acum tia încotro s o ia. Încerc s repete în gând c nu este adev rat ce b nuia, dar totul era în van. Frica i ra iunea se certau în capul s u f s fie capabil s i lini teasc emo iile. Mergea din ce în ce mai repede, aproape alergând. Trecu podul înapoi spre sat luând-o spre biseric , dar nu continu pe drumul ce f cea un mic ocol ca s fie mai lin, ci o lu în linie dreapt spre inta sa i urc piepti o coast abrupt ce chiar i copiii o ocoleau g sind-o prea dificil . Ajuns sus pe deal, travers gâfâind drumul de p mânt tut, intr în curtea bisericii, dar nu se îndrept spre u , ci ocoli pe dreapta i continu direct c tre cimitir. tia unde s priveasc

Pissarro - Intrare în satul Voisins

i într-o clip îl z ri pe Dan exact unde nu- i dorea, dar se a tepta s -l g seasc . Acum, nimic nu mai poate s fie schimbat! gândi cu voce tare i se rug la Dumnezeu s -i dea putere s treac i peste aceasta. Se apropie, calmându- i respira ia, i scoase un oftat dureros când v zu în mâna dreapt a lui Dan vechiul restei, dar care nu mai era îndoit - ci drept cum ar fi trebuit s fie întotdeauna.

La c tâiul p rin ilor s i, Dan Vardan st tea precum o stan de piatr privind spre morminte. O adiere u oar mi ca frunzele copacilor, iarba i buclele din p rul tân rului.

Un dialog vegheat de natur p rea c se înfiripase între cei mor i i cei vii, adâncind misterul acelui moment.

- Ar fi trebuit s i spun mai de mult...

Ce-ai f cut m i b iatule? se tângui de parc vorbea cu sine însu i. i, cum nu primi nici un r spuns, continu cu aceea i voce stins : Acu... hai s mergem acas !

Cu o mi care sigur , Dan Vardan înfipse resteiul între crucile p rin ilor s i. Apoi, f alte cuvinte de prisos pornir spre sat. Pe drum au întâlnit al i oameni.

- i auzit? au întrebat s tenii. Chelu la spânzurat pe a lui Fleac , dar nu înainte de a-i trage o b taie bun , cum i-a tras el lui Marin.

Era prima dat când Dan Vardan auzea numele tat lui s u rostit de oamenii satului.

- Da m i! Singur s-a dus i s-a predat la post, a recunoscut tot.

- Mare minune! zise Tudor Vardan întorcând capul spre Dan scrutându-l întreb tor.

Nepotul s u î i îndrept spatele i ridic capul p rând deodat mai înalt, dar mai ales, mult mai matur i continu s priveasc pe deasupra tuturor cu un aer neclintit.

Apoi, f s simt nevoia altor explica ii, au continuat drumul spre cas . Tanti Tan a, bunicul i bunica îi a teptau la poart , aflaser .

- i bine m i maic ... începu ca de obicei m tu a sa, gr bit s -l ia în primire.

Numai c Dan Vardan nu avea urechi pentru dojenile ei i, privind în ochii alba tri al moului s u, întreb : - Bunicule, cât cost o pereche de boi?

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Florin M~CE{ANU

CAMILLE PISSARRO PISSARRO CAMILLE Camille Pissarro s-a n scut la 10 iulie 1830 la Charlotte-Amalie, un port pe insula SaintThomas, azi Insulele Virgine Americane. Este cel de-al treilea fiu al lui Abraham Gabriel Pissarro i Rachel Manzaho-Pomie. P rin ii i, de origine evreiasc , sefarzi portughezi, provenind din Bordeaux, se stabiliser pe insul în anul 1824, tat l fiind proprietarul unui prosper magazin cu articole de fier rie.

La vârsta de 12 ani, Pissarro este trimis la o coal din Fran a. Timp de cinci ani va locui în Passy, în apropierea Parisului. Timpul liber i-l petrece adesea la muzeul Luvru; de atunci devine vizibil înclina ia lui spre desen. Întors pe insula natal , se întâlne te cu Fritz Melbye, peisagist danez, în compania c ruia Pissarro picteaz primele sale tablouri. Dup c teva luni de colaborare, animat de idei anarhiste, idei de care va fi atras tot restul vie ii sale, Pissaro fuge împreun cu prietenul u la Caracas, în Venezuela. Revine acas i reu te, cu greutate, i conving tat l c nu are aptitudini pentru comer . În 1855, pleala Paris pentru a studia pictura.

Sosirea în ora ul de pe Sena coincide cu „Expozi ia Mondial ”, unde descoper pictura genera iei mai vârstnice: Corot, Millet, Daubigny, Delacroix. Este entuziasmat în special de operele lui Gustave Courbet, expuse simultan cu expozi ia „Pavilionul Realismului”. Va avea nevoie totu i de zece ani pentru a în elege i a aprofunda arta lor. Frecventeaz câteva coli, se duce prin ateliere, dar nic ieri nu r mâne pentru mult timp. Înc de la început are o simpatie pentru pictura peisajelor, de aceea este interesat mai ales de cercul de la Barbizon (Millet, Daubigny) i de crea iile lui Corot, în care vede pe maestru s u i c ruia îi va ar ta picturile sale i va urma fiecare observa ie a acestuia.

Urmeaz o perioad de cotitur pentru

Pissarro. La „Academia Elve ian ” întâlne te pe viitorii impresioni ti, în primul rând pe Monet, apoi pe Renoir, Sisley i Cezanne. În anul 1859, Salonul Oficial îi prime te primele lucr ri. Locuie te pentru început la La Varenne Saint-Hilaire, la sud-vest de Paris, dup aceea la Pontoise. Picteaz în aer liber (plein air); pictura sa ia amploare, dar, din cate, nu se prea vinde. C utând o ie ire din dificult i financiare, este nevoit s pic-

Camille Pissarro - Autoportret teze ornamente decorative pentru evantaie.

Pissarro devine un adev rat impresionist începând din anul 1869. Dup mutarea la Louveciennes, înt re te leg turile de prietenie cu Monet, Renoir i Sisley, ceea ce duce la schimbarea stilului s u de pictur . Vor cre te expresivitatea i sensibilitatea fa de lumin , îl va cuprinde fascina ia schimb rilor care au loc în diferite momente ale zilei sau perioade ale anului.

În timpul r zboiului franco-prusac (18701871), Pissarro pleac la Londra împreun cu familia, dup ce se c tore te cu Julie Velley, cu care convie uia deja de zece ani. În Londra se întâlne te cu Monet, cu care viziteaz muzee i se entuziasmeaz de arta peisagi tilor englezi, în mod deosebit de Constable i Turner. Dup reîntoarcerea în Fran a, anii 1872-1874 par a fi mai buni, pentru prima oar picturile sale g sind cump tori.

Prima ezpozi ie a impresioni tilor din anul 1874, organizat practic de Pissarro împreun cu Monet, nu se bucur de succes i sufer în urma atacurilor criticilor care îi iau în derâdere. Pissarro caut noi direc ii de dezvoltare i în pânzele sale încep s apar figuri umane. Se apropie de stilul lui Degas, î i perfec ioneaz desenul, începe s lucreze cu pasteluri i se ini iaz în arta gravurii. Dup a patra expozi ie a impresioni tilor din anul 1879, operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expozi ia din anul 1882, prezint o panoram a stilului s u nou, în cele treizeci i ase de tablouri expuse. Ca i al i pictori din aceast perioad , i el va c uta s dep easc formele impresionismului. Personajele - siluete umane - care pân acum jucaser un rol mai pu in important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente. Cel mai adesea sunt femei, care execut diferite munci la ferm sau viseaz cu ochii deschi i. În aceste condi ii, peisajul devine numai un fundal pentru prezentarea motivului principal. Vederea din perspectiv i planul apropiat demonstreaz stilul componistic observat de Degas. În anii 1870-1880, Pissarro lucreaz de mai multe ori împreun cu Cezanne - de care l-a legat o lung i trainic prietenie, înv ând unul de la altul. Aceast colaborare a dat tonul unuia din cele mai

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

continuare din pag. 40 importante capitole din istoria picturii secolului al XIX- lea.

Sub influen a lui Georges Seurat, Pissaro începe s aplice o alt tehnic în pictur , i anume pointilismul (sau divizionismul), pictura prin puncte, în care el vede o nou etap de dezvoltare a impresionismului. În timpul celei de-a opta i totodat ultimei expozi ii a impresioni tilor din anul 1886, î i prezint pânzele într-o sal separat , al turi de lucr rile neoimpresioni tilor Seurat i Paul Signac, subliniind faptul c se identific totalmente cu noul curent. Tablourile provoac mirare i sarcasmul publicului i criticii.

La sfâr itul anilor optzeci, Pissarro se rupe totu i de pointilism. I se pare c aceast tehnic îl limiteaz prea mult i nu este în ton cu „u urin a, libertatea, spontaneitatea i prospe imea impresionismului”.

Din anul 1889, pictorul sufer de o boal cronic a ochilor (conjunctivit ), care nu-i mai permite s lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, c tore te des la Rouen sau la Dieppe, în Normandia. Picteaz vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuin elor, atunci apare seria de picturi reprezentând via a urban de la sfâr itul secolului al XIX-lea.

Pissarrose bucur în sfâr it de o recunoa tere a publicului i criticii, particip la expozi ii în Europa i America. Mul umit testamentului lui Gustave Caillebotte, membru al grup rii impresioniste, care a oferit statului francez întreaga sa colec ie de picturi, multe lucr ri ale lui Pissarro sunt expuse în Muzeul Luxembourg din Paris înc din timpul vie ii artistului.

Pissarro î i petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucr ri.

Moare la Paris, pe 13 noiembrie, 1903, de leucemie.

Pissarro - Tân

nuntirii, p. 51).

Coexist la poeta Flori Ceapoiu „Chipul rânii” ancestrale i „Lacrima cereasc ”, „O lacrim ce- i scrie poezia / V rsându-se-n gr dina p rinteasc ”, dar în acela i timp i „nenorocul” unui „...zbucium pe rmul pustiu, / Din spa iul de veghe, din clocotul viu, / În ora suprem i-n clipa astral ” (Popas în lumin , p. 57), plin de speran a încre tin rii mântului i îndumnezeirii omenirii.

Via a cu atributele ei constituie pentru autoare (care a fost i este un excelent inginer electronist) mijlocul de baz al cunoa terii valorilor morale, estetice, intelectuale ale societ ii în care tr im, precum i al cunoa terii directe a realit ilor crude din sânul ei, din care încearc s extrag mugurul de frumos al unui nou început: „Spre bol i de lumin se-nal cuvântul; / În zbor de s geat porne te spre cer - / E chipul rânii sculptat în eter / i firul durerii îi ese ve mântul. // ... De vindec r ul prin harul rostirii, / Pe crucea uit rii-nflore te trecutul; / optit prin suflare, strigat de tot lutul, /El cânt s creasc -n pustiu trandafirii” (Chipul rânii, p. 60).

Sunt multe de spus despre harul, talentul, stilul poetei Florica Gh. Ceapoiu, dar, cum nu mi-am propus s fac o exegez despre personalitatea sa, m opresc aici, încheind cu câteva gânduri luminoase din poezia Dragoste curat (p. 65): „Sub luna tremurând s rut / i umbrele mai mult s-or contopi - / Precum z pada, c-o sclipire mut / În dezmierdarea ta m voi topi”.

Opusul de poeme „Popas în lumin ” este de o cert valoare artistic , liric . Poeta consecvent cu sine îns i, cu frumosul din om, ca slujitoare a cuvântului ne-a pus la dispozi ie sufletul s u înc rcat de IUBIRE, ADEV R, CUNOA TERE i LUMIN , drept pentru care noi îi mul umim din toat inima.

sp lându- i picioarele

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Calendar Iunie 1.06.1958 - s-a n scut Gheorghe Tru , în com. C lui, jud. Olt; 2.06.1964 - a murit D. Caracostea, în Bucure ti, n. 10 mart. 1879, în Slatina; 6/7.06.1881 - s-a n scut Ion Minulescu, în Bucure ti, m. 11 apr. 1944, în Bucure ti; 7.06.1939 - s-a n scut Marin Be teliu, în satul Gura V ii, com. Podari, jud. Dolj, m.

15 nov. 2010; 8.06.1897 - s-a n scut Atanasie Pop-Mar ian, în satul erb ne ti, com. Nenciule ti, jud.

Vâlcea, m. 14 ian. 1969, în Bucure ti; 8.06.1933 - s-a n scut Cristina Tacoi, în com. Pleni a, jud. Dolj, m. 27 apr. 2010; 8.06.1877 - s-a n scut Nicolae Vulovici, în Calafat, jud. Dolj, m. 8 sept. 1916; 9.06.1948 - s-a n scut Mircea Pospai, în com. Cern te ti, jud. Dolj; 10.06.1839 - s-a n scut Ion Creang 10.06.1896 - s-a n scut Alexandru Busuioceanu, în Slatina, jud. Olt, m. 23 mart. 1961, la Madrid; 12.06.1916 - s-a n scut Alexandru Balaci, în com. Aurora, jud. Mehedin i, m. 7 mart.

2002, în Bucure ti; 12.06.1939 - s-a n scut Doru Mo oc, în com. Câineni, jud. Vâlcea; 15.06.1889 - a murit Mihai Eminescu, în Bucure ti, n. 15 ian. 1880, în Boto ani; 16.06.1944 - s-a n scut Viorel Dianu, în com. Bârsoiu, jud. Vâlcea; 17.06.1888 - s-a n scut Victor Papilian, în Gala i, m. 15 aug. 1956, în Cluj; 19.06.1899 - s-a n scut George C linescu, în Bucure ti, m. 12 martie 1965, în Otopeni; 19.06.1973 - a murit Gabriel Georgescu, n. 4 sept. 1911, în Craiova; 20.06.1917 - s-a n scut Iosif Constantin Dr gan, la Lugoj, m. 21 aug. 2008, la Palma de Mallorca; 21.06.1951 - s-a n scut Ioan Anastasia, în com. Turburea, jud. Gorj, m. ian. 2009; 22.06.1951 - s-a n scut Bucur Demetrian, în Craiova, m. 5 aug. 2013, în Craiova; 23.06.2000 - a murit Ion Nijloveanu, n. 27 sept. 1913, în com. Oporelu, jud. Olt; 26.06.1904 - s-a n scut Petre Pandrea, în ora ul Bal , m. 8 iul. 1968, în Bucure ti; 28.06.1909 - a murit Ioan Cr ciunescu, n.

1845, în Castranova, jud. Dolj; 28.06.1919 - s-a n scut I. D. Sîrbu, în Petrila, jud. Hunedoara, m. 17 sept. 1989, în Craiova; 29.06.1951 - s-a n scut Mihai Spori , în satul Robe ti, com. Câineni, jud. Vâlcea; 30.06.2007 - a murit Stan Velea, în Bucure ti, n. 29 mai 1933, în Poiana Mare, Dolj.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Viorel ROMAN

(Germania)

Papa Francisc @î n România Apropiata vizit a papei în România ne oblig s trecem în vedere evolu ia modelelor romanilor, cel ortodox modo-valah i cel unit cu Roma, latinist, al colii Ardelene. Carpa ii despart Orientul de Occident atât fizic, cât i spiritual, social-politic.

1054 - Marea Schism . Constantinopolul i Roma se anatemizeaz reciproc.

1214 - Crucia ii refac pentru scurt timp unitatea cre tin .

1439 - Împ ratul Bizan ului i papa de la Roma refac la Conciliul de la Floren a unitatea cre tin , dar Constantinopolul cade sub turci i Luther face reforma.

1600 - Mihai Viteazul ader la Liga Cre tin a Sfântului Imperiu Roman condus de papa, reface unitatea na ional , dar cea spiritual e ueaz , i e decapitat.

1700 - Ortodoc ii români din Transilvania se unesc cu Roma, descoper astfel originea latin a neamului i coala latinist , Ardelena formleaza Programl de emancipare nationala, care intr în conflict atât cu maghiarii, cât i cu greco-slavii din rile Române.

1859 - Alexandru Cuza une te Moldova

Pissarro - Femeie întinzând rufele

cu Munteania. Unirea cu Roma e ueaz .

1918 - România Mare este visul împlinit al lui Mihai Viteazul, Cuza i, nu în ultimul rând, al colii Ardelene. Unirea cu Roma e ueaz / România Mare se dezmembreaz .

1948 - Biserica unit cu Roma e integrat în Biserica moldo-valah . Modelul de via occidental e interzis, cel ortodoxo-comunist modo-valah devine dictatorial pân în anul 1989.

1962-1965 - În vremea Conciliului de la Vatican, papa Paul VI s-a întâlnit cu patriarhul ortodox Athenagoras (aromân) i au revocat decretele de excomunicare. Un Sinod Ortodox nu a avut loc, totu i ridicarea anatemei a generat o destindere în Lag rul ortodoxocomunist, care sub Mihail S. Gorbaciov i Fericitul Ioan Paul II s-a încheiat cu renunarea la marxism-leninism i la Cortina de Fier.

1973 - Nicolae Ceau escu este în vizit la papa Paul VI, care îl asigur de sprijin i îi înmâneaz un memoriu legat de soarta Bisericii unite. (anexe) Dup un deceniu de bun stare, când a ie it la iveal reaua credin a Dictatorului, e lichidat.

1989 - Dup desfiin area Lag rului moscovit i a Cortinei de Fier, Biserica unit cu Roma este tolerat , bisericile i bunurile nu sunt îns retrocedate. Modelul moldo-valah încearc s domine Transilvania i Banatul cu ajutorul maghiarilor / UDMR. 1991 - Ion Iliescu, reprezentant al curentului ortodoxo-comunist moldo-valah, merge în vizit la Fericitul Ioan Paul II la Roma, dar refuz s -l primeasc în România.

1999 - Emil Constantinescu îl invit la Bucure ti i Fericitul Ioan Paul II este primit c lduros de sute de mii de credincio i, care scandeaz UNIRE, UNIRE. Aderarea României la UE/NATO, la civiliza ia occidental devine apoi realitate.

2013 - Traian B sescu este primit la Roma de papa Benedict XVI.

2015 - Klaus Iohannis îl invit pe papa Francisc. Climatul în care va avea loc aceast vizit în ajunul Marelui i Sfântului Sinod Panortodox i a Anului Sfânt la Roma: Papa Francisc a lansat la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolic i Ortodox , desp ite de un mileniu, ar tând c victimele r zboaielor i tinerii cer ca acest pas istoric s fie f cut. „Singurul lucru pe care îl dore te Biserica Catolic i pe care îl urm resc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fa a Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, dup ce au participat împreun la o liturghie.

De o importan excep ional în mesaj este faptul c Papa a inut s sublinieze c nu exist nici o preten ie din partea catolicilor: „Biserica Catolic nu dore te s impun nici o condi ie, în afara celei a profesiunii de credin comune. Suntem gata c s discum împreun modalit ile prin care s garant m unitatea necesar a Bisericii în condi iile actuale.”

Francisc i-a continuat mesajul istoric: „În lumea de ast zi se ridic cu putere voci pe care nu putem s nu le auzim i care cer Bisericilor noastre s i asume pân la cap t condi ia de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.

Bisericile Catolic i Ortodox s-au separat în 1054, când Papa Leon al IX-lea i Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului i-au aruncat reciproc anatema.

Printre diferen ele care divizeaz cele dou blocuri cre tine se afl celebrul Filioque (Catolicii sus in c Duhul Sfânt din Sfânta Treime purcede din Tat l i din Fiul, în vreme ce Ortodoc ii cred c acesta purcede doar din Tat l), sau Primatul Papei (întâietatea, infailibilitatea i superioritatea fa de ceilal i episcopi).

Spre deosebire de Papa, Patriarhul Constantinopolului nu are putere real asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific.

Bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordoneaz unui Primat din afara rii.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Petru CHIRA (04.06.1938) scut în loc. Chi oda, com. Giroc, jud. Timi . A absolvit Liceul Teoretic i coala Tehnic de Topografie, ambele la Timi oara, i a lucrat ca tehnician proiectant la IPROTIM - Institutul de Proiect ri Timi oara, în prezent fiind pensionar. Membru al Cenaclului Literar „Gura Satului”, de la Radio Timi oara (1991), al Asocia iei Scriitorilor în Grai B ean (2000), al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (1980), membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România i membru corespondent al Uniunii Compozitorilor din România (textier, autorul versurilor a 6 roman e, 7 tangouri i 2 colinde). Scrie poezii lirice, poezii în grai, epigrame, rondeluri, sonete, parodii, colaboreaz la multe publica ii locale i centrale, a primit mai multe premii pentru crea iile sale. Apari ii editoriale: 5 volume de autor i 7 volume în colaborare (C), între care Femeia eterna poveste (epigrame i lirice, 1996), Trei în tangaj (epigrame, sonete; C, 1997), Cot ri a cu duminici (epigrame, 2009). Inclus în mai mult de 35 de volume colective, dintre care peste 23 de epigram . Este „Cet ean de Onoare” al com. Giroc, jud. Timi (2008).

Carte de vizit Pensionar cu mici probleme, Epigramist mai mul i m tiu, Un „pierde var ” de o vreme i-n restul timpului… chefliu.

Titlului de „Cet ean de Onoare” Sub faima ta ocrotitoare, În taina gândului îngân: Chiar de m umpli de onoare, Eu tot pârlit am s r mân.

Unui confrate Se crede totul sau nimic, Dar, judecându-l dup poant , simt tentat, ca bun amic, merg pe-a doua variant …

Pro tii vreo deosebire, Laolalt aduna i, Unii sunt „în devenire”, Al ii-s gata consacra i.

Anonimii In i f r’ de însemn tate, Gâng vi i i agrama i, Care ast zi – din p cate – Lec ii dau la consacra i.

Criza mondial Venit-a criza i la noi, Iar treaba-i, oarecum, fireasc : i ncile l sate-n ploi Au început s putrezeasc .

Convie uire pa nic Sfaturi ne-mp im fr te, Ca s -i fiu mereu pe plac; Ast zi numai ea vorbe te, Mâine-i rândul meu s … tac!

În progresie geometric De câte ori m-ai în elat, Am pus un pom i l-am udat i am ajuns, la ani gr mad , C-o frumuse e de livad !

Unei „p ri de noapte” Graiul ei fenomenal I-a pierit, precum se tie: Ciugulind într-un local, A ajuns în colivie.

Discursul Cu sau f ra iune Pentru unii e o arm adoarm -o na iune Ce-i pl te te ca s doarm .

Bâta E argumentul sistematic A unui în elept satrap i instrumentul democratic Ce- i bag min ile în cap. oapta Este o meteahn veche, Bârfa la o cot -nalt Ce o spui la o ureche, Dar s n-aud cealalt .

Capul Locu-n elepciunii, Bun al tuturor, Folosit de unii Simplu… ca decor.

Bastardul Conceput dintr-o gre eal E un ins ce s-a n scut Dintr-o mam -original i un tat de-mprumut.

În tramvai Îmi zise unul: „Fi i amabil i avansa i, de s-ar putea!” „A avansa, indiscutabil, De-ar fi de-acord i efa mea.”

Unui ef Lipsa lui de competen Se resimte-atât de tare, nici actul de prezen Nu prezint motivare.

Epigrami tilor olteni (din Banat) Str mo easca noastr vatr , De olteni e ast zi plin ; Mul i din ei sunt „neam de piatr ”, Dar mai mul i – de rogojin .

Spovedanie rinte, am o mare vin Ce Dumnezeu nu mi-o adast , stau cu ochii la vecin i cu salariu la nevast .

Uneia…

Ajuns -acum pe buza gropii, catele î i iart popii; Cu Dumnezeu, îns , te-n eli: Nu face-asemenea gre eli!

Unui turist Acum e mul umit – se pare – De i în groap -i singur cuc, , în sfâr it, g si cazare s lase-un leu ciubuc!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Militar Bat pas de front când intru-n bar, Considerând c-a a se cade: dau onorul militar Coniacului cu multe grade!

Constrâns de împrejur ri Eu o iubesc, ea m aprob , C-a a sunt eu: iubirii rob; Dar când ajungem i la prob – O face ea, iar eu aprob.

Unui cartofor i m sluie te tainic cartea, Clipind din ochii s i miopi, Dar l-a filat din umbr moartea i i-a servit careu de popi!

Autoepitaf Pe cruce scrie: „Dormi în pace”!

Cu gândul sta m împac, Dar pentru ce: „Aicea zace…”, nu sunt clo i nu zac!

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Gheorghe BELEI (28.03.1911 - 18.03.1984) scut în loc. Beciu, com. Balta-Tocila, jud. Buz u, decedat la Bucure ti.

A absolvit Liceul de B ie i „Al.Hasdeu”, din Buz u i Facultatea de tiin e a Universit ii Bucure ti (1937), ob inând diploma de inginer chimist. A fost cadru didactic universitar la Bucure ti.

A scris epigrame, schi e, cronici rimate, semnând i cu pseudonimul Ovidiu Zgâia.

Membru al Cenaclului „Geometria Pasiunii”, apoi „Polivalen e” din Institutul Politehnic Bucure ti, membru fondator al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” i al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: Epigrame (1975).

Este inclus în peste 25 de volume colective de epigram .

La un duel epigramatic Nu moare nimeni, e firesc, Nu curge sânge, ci cerneal .

Doar martorii ce-i urm resc Cad to i r pu i de plictiseal .

Carte po tal ilustrat Mi-a trimis-o… nu tiu cine, Ca s tiu pe unde-a fost; Nu se simte dânsul bine, Dac nu m simt eu prost!

Unui poet Amicu- i duce-ncet, încet, Un trai de treburi fr mântat; În timpul liber e poet.

(Noroc c -i ve nic ocupat!).

Unui poet foarte ermetic Când opera i-au cercetat, Trei critici mari au sucombat.

Desigur, arta lui nu-mi place, Dar recunosc: e eficace.

Controvers literar Discutai trei ore pline C-un confrate tinerel; Eu r mas-am gol de mine, El se duse plin de el!

Barzii contemporani Cu un catren subtil, distins, -i critic poate-a fi ajuns.

Dar unii sunt de neatins, Iar al ii sunt de nep truns.

Sculptur modern Brâncu i, cu arta lui fireasc , cut-a piatra s vorbeasc ; Pruden i, ciracii noii ere Au readus-o la t cere.

Despre momentul înmân rii bac Jalnicul moment când vine Inima ne bate tare; Mie-mi bate de ru ine Lui… de ner bdare.

ului

La un Institut Pe hol, în salt printre probleme, Se întâlnesc neîncetat Acei ce pleac mai devreme Cu cei ce au întârziat.

Femeia i diavolul Colaborar mii de ani Cu maxim eficien : Ea dobândi putere, bani, Iar diavolul, experien !

Unuia p sit de so ie În disperare i t cere Mul imi de gânduri negre toarce; Atât i-a mai r mas: S spere poate... nu se mai întoarce!

L-a luat gura pe dinainte M-am întâlnit din întâmplare Cu soa a ta pe Strada Mare i mi-a zis una ap sat C-am râs pân -am c zut din pat!

Unuia (1) De-o idee curioas Urm rit e ca de-o boal , Când e singur într-o cas I se pare casa goal .

Unuia (2) Modest s fie, sigur, nu m-a tept i uite-a a-mi pierd vremea f rost: Eu îi tot spun întruna c -i de tept i el nici(va vorb s se simt prost. urma)

Unui ef n-ai idei, c foc se face, i-astup gura la moment!

Nici adev rul nu îi place i-acela-i un impertinent).

Unui b rbat utatea lumii toat A învins-o i pe asta.

Ast zi poate s -l mai bat Numai vântul i… nevasta.

Unui invidios Nimic pe lumea asta nu-l desparte De cuvenita-i ra ie de miere. i totu i, partea lui devine fiere Numai la gândul c-au i al ii parte.

Unui r citor Din bar în bar, mereu haihui Colind , vremea s mai treac , Cum colindau str mo ii lui Din crac -n crac .

Unui citadin St în Crânga i, pe-o ulicioar (Îi cioc ne te ra a-n geam), Da-i or ean din neam în neam i nu-i plac ia de la… ar . „Flutura ul” În zbor acum s-a lep dat De toate crezurile ferme Ce le clama înver unat, Când se târa prin faza vierme.

Rubrica deceselor Coloana-n ir cu temei Tot finali ti, dup destine; În ea îi cau i pe acei Care te caut pe tine.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unui poet epigramist Dorea m icu a sa vârtos Bogat ca doctoru-Angelescu i talentat ca Eminescu fie! i-a ie it pe dos!

Unuia care declar c nu tie ce-nseamn „sus” i „jos” Rea credin dovede te Când se face c nu tie: „Sus” e unde-ar vrea s fie, „Jos” e unde se g se te.

Pentru un bust O, marmur , solemn tare, Tu nu ai noim nici un pic, ci reprezin i pe unul care Nu a reprezentat nimic.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Grigorie M. CROITORU

File din cartea vie\ii Personajele: MO UL BABA COPILUL, 7-8 ani

Motto: „O lupt -i via a; deci te lupt Cu dragoste de ea, cu dor.”

(George Co buc – Lupta vie ii)

(Copilul, în fa a cortinei, ine în mâini o carte deschis , format mare, pe care s se vad titlul FILE DIN CARTEA VIE II. Lumina reflectorului cade pe el. D câteva file, timp în care se ridic încet cortina. Copilul se deplaseaz pân la un scaun aflat în partea opus mesei, se a eaz pe el i cite te în gând, bucurându-se sau întristându-se în func ie de ce se petrece pe scen .

Decorul înf eaz fa ada unei case ne ti din Oltenia. De o parte i de alta a u ii se afl câte o fereastr cu trei canate.

Prispa larg cu pridvor lucrat frumos din scândur de brad traforat . Porti a deschis , o scar din lemn face posibil urcarea pe prisp . Aici, o m su rotund , tot ca în Oltenia, sprijinit pe trei picioare joase, peste care este pus o fa de mas alb , i dou sc unele tot cu trei picioare. Pe sc unelul opus u ii se afl un Mo cu p rul alb-alb i plete lungi, l sate pe spate. Barba i must ile, precum i sprâncenele stufoase sunt la fel de albe. Baba întârzie s apar la mas . Pe mas nu se afla nimic, dar Mo ul mimeaz c ia în seam mânc rile felurite a ezate pe mas , dând impresia c le num , ar tând cu degetul fiecare fel. Mo ul se bucur , dar se i mir i se întreab în sinea lui ce-o fi determinato pe Baba lui s pun pe mas atâtea. Vrea Baba s s rb toreasc ceva i el nu tie?) * MO UL (De pe sc unel): B bu o, ce mai a tep i? Vino!

BABA (Din cas ): Acum, acum, Mo ule. Mai ai pu in r bdare. Po i mânca, dac nu mai po i a tepta. Sau pune- i ceva de b ut pân vin eu.

MO UL: Dar când am mâncat eu f tine? Niciodat în 70 de ani de când suntem împreun .

BABA: Avem atâ ia, Mo ule?

MO UL: Avem, avem... i vom mai pune câ iva lâng tia, B trânico.

BABA: A a crezi tu?

MO UL: A a. Mama spunea c bunicul ei a tr it 109 ani i, la vârsta asta de Matusalem, î i lua pu ca pe um r, tolba în spate i câinele de ug i pleca la vân toare...

BABA (Neîncrez toare): i tu credeai, Mo ule?

MO UL (Conving tor): Credeam, de ce s nu cred? Vârsta este trecut i pe cruce. Nu doar pleca, Babo, ci aducea i câteva potârnichi în tolb .

BABA: Dar ce zâs i tu despre vârsta lui?

MO UL: De Matusalem?

BABA: Da la cine a fost, Mo ule?

MO UL: Un bunic al lui Noe, la cu potopul i arca lui, care a tr it 969 de ani, B bu .

BABA (Apare pe u , frumos g tit , într-un superb costum popular oltenesc, cu maram de borangic pe cap, în picioare cu opinci):

Da’ cine i-a num rat anii pe vremea aceea, Mo ule?

MO UL (O vede i este surprins): B bu o, Porumbi a mea, ce este cu tine de te îmbr ca i a a? Crezi c mai alerg dup tine i acum, dup 70 de ani? De-asta nu veneai!

BABA: P i, le c utai pe fundul cuf rului. Acolo le-am pus, tii tu, dup ce m-ai adus acas i m-ai f cut nevasta ta. Mai ii minte, Mo icule?

MO UL: Parc ar fi fost ieri, T mâioara mea. i-am luat întâi marama de pe cap i-am pus-o pe cuf r. Tu i-ai dat jos opincile...

BABA: Apoi, tu ai f cut totul. M-ai l sat cum m-a f cut mama. Te uitai la mine, ei! ce frumos te uitai la mine i eu tremuram din toate încheieturile. i pofticios, pofticios... i-am fost drag , Mo ule. Ehei! ce drag i-am fost, Mo ule! Drag ... drag ... drag ...

MO UL: i cu masa asta ce este, B trânico? S rb torim ceva i eu nu tiu? Uite, î i pun i ie pu in rachiu. Hai s bem! S fii s toas , Porumbi a mea!

BABA: (Ciocnind, de fapt, imit , c ci pe mas nu se afl nimic): i tu s fii s tos i s tr ie ti cât la, cum îi zâs i?, cât Matusalem (Duce c ni a la gur i bea).

MO UL (Prive te cu aten ie c ni a): i c ni ele astea, B bu o, le pusesem bine. Vezi cât de frumoase sunt? Le-am luat de la Oboga.

Avem i str chini, i taiere, i oale, i c ni. Am cump rat, s fie acolo pe când or trebui. i tu le scose i ast zi. Nu vrei s -mi spui de ce?

BABA: Ba vreau, Mo ule, de ce s nu vreau? Doar nu i-am ascuns nimic, niciodat . De ce i-a ascunde acum?

MO UL: Ia s-aud...

BABA: St i s înghit din gur , s nu m înec, c tii c nu mai am din i (Imit mestecatul i apoi înghi itul. Vorbe te): Azi-noapte am avut un vis...

MO UL: Un vis?

BABA: Da, un vis ciudat. Se f cea c eram prin ni te locuri necunoscute. Parc m r cisem. Nu tiam încotro s-o apuc. St team pe loc, priveam în toate p ile i nu se deschidea niciun drum, nicio rare. Începea s se întunece. Deodat aud un glas, m strig pe nume i-mi spune s preg tesc o mas cu de toate, s m îmbrac a a cum m vezi i s st m amândoi la mas ...

MO UL: i nu se ar nimeni?

BABA: Parc , sau mi s-o fi p rut, o f ptur îmbr cat în alb se înderta încet, încet. Încercam s zic ceva, dar n-aveam grai. i atunci trezii.

MO UL: O fi fost îngerul p zitor îmbr cat în alb, care te-a ajutat s te treze ti.

BABA: Poate. Dar mai putea fi i altcineva. Cineva, cineva nedorit nici chiar la vârsta noastr matusalemic .

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

MO UL: Taci, feti a mea! Hai s mânc m. Eu îmi trag strachina mai în fa , c nu-mi place s m nânc cu lingura de lemn i nu vreau s i p tez fa a asta de mas . C puse i i tu masa ca acum dou sute de ani. Numai c atunci nu se folosea fa de mas .. Pe vremea aceea se cea m liga în ceaun de tuci i se r sturna aici, în mijlocul mesei, se t ia cu a a i- i lua fiecare por ia lui de m lig .

BABA: Taci, Mo ule, c suntem la voi acas cu aproape o sut de ani în urm . Vrei s spui c n-ai mâncat la mas mic ? C n-ai mâncat din strachin i cu lingur de lemn? Se punea o strachin plin cu ce se nimerea - zeam de varz îngro at , ciorb de urzici, de tevie, de lobod , de tir, chis li i, mai rar, ciorbe cu carne, iar la s rb tori fiertur de pas re dreas cu zdrente de ou, ciorb de f sui, de cartofi, de varz - în mijlocul mesei i lua i fiecare din ea cu lingura pân când v umfla i bur ile.

MO UL: A a este, T mâioara mea, dar î i aminte ti când i-am f cut eu un pui la frigare, stropit cu saramur i înecat apoi într-o strachin cu mujdei sau când ai mâncat întâia oar ou în tigaie cu trandafiri?

Ei?!

BABA: Da, da! Când m-ai dus la voi acas dup c torie... Mult este de atunci, Omule! Parc s-a întâmplat înaintea erei noastre. i multe îmi aduc aminte de atunci... Mi-ai povestit i tu multe, dar i Mama soacr . Ce Mam ai avut, Mo ule! S-o odihneasc Domnul acolo unde este. i cum ne primea de fiecare dat când veneam acas .Umbla dup noi ca dup obraze domne ti. Nu tia ce s ne fac s ne sim im bine. Iar când povestea despre tine, o f cea cu un fel de mândrie, c n-ai fost un mototol de copil, care s se in de fusta ei i s smiorc ie toat ziua, ci ai fost un copil deosebit. i câ i peri albi i-ai scos! (Se opre te din vorbit i ascult ): Ssst! (Ridic degetul ar tor i- i ascu te auzul. Îndreapt degetul în direc ia din care venea zgomotul. În b tur apare un copil de vreo apte, opt ani, îmbr cat într-o c ma din pânz alb , esut în r zboi, i izmene, descul i cu p rul ciufulit. Peste mijloc era încins cu bete. Dup el alerga o femeie cu un ciomag în mân . Îl prinde în momentul în care vroia s sar gardul): * (Un intrând într-o parte lateral a scenei mari sau pe scena mare poate fi locul de desf urare a acestei scene) SCENA 1 Mama, Copilul MAMA: Ei, ce s fac cu tine acum? (Ridic ciomagul s dea, copilul se preg te te s pareze lovitura cu amândou mâinile ridicate.

Nu love te. Copilul începe s râd , vrând s-o dezarmeze cu râsul, mama vrea s -l loveasc la spate, dar scap ciomagul. Copilul se arunc , ia ciomagul i-l azvârle peste gard).

COPILUL: Ha, ha, ha, ha! Acum cu ce mai dai, Mama mea drag ?

MAMA: Uite, cu asta o s dau! (Îi arat palma, în timp ce cu mâna stâng îl prinde de mânec ). Cât crezi tu c te mai pot r bda? Cât?

Ia spune! Ceilal i nu mi-au scos to i ase atâtea fire albe de p r câte mi-ai scos tu! Nu i-e fric de b taie?

COPILUL: Ba mi-e fric , dar ceva îmi spune c nu m ba i. Doar sunt copilul t u, Mam , carne din carnea ta i sânge din sângele t u, cum m ba i?! Dac dai în mine, dai în tine i te doare. i tii i tu ce tiu i eu...

MAMA: Ce? COPILUL (Întristat i cu ochii înl crima i). C voi mai cre te i voi pleca de lâng tine. Tu vei r mâne singur aici, eu voi fi singur pe acolo, Dumnezeu tie pe unde, i ne-om plânge de dor. i mai tiu c iube ti, Mama mea (O prinde în bra e i- i lipe te capul de corpul Mamei).

57

MAMA (Mângâindu-l pe p r). Dar tu?

COPILUL (Ridicând ochii spre Mama). i eu, Mam , în felul meu.

Dac cineva...

MAMA: tiu, i-ai da cu piatra în cap, de-asta e ti bun, dar s faci ceva pe lâng cas nu te pune dracul. Ast zi, ce f cu i tu din câte trebuia s faci? Nimic. Nici cu oile, nici cu gâ tele, nici demâncare la porci, c ci î i place jumara, aia slab , i trandafirul, nici lemne t iate, nici ap adus . Când le faci?

COPILUL: Acum, Mam , dar cum s le fac, dac tu m ii aici i nu la i s m mi c? De-atunci t iam lemne, culegeam volvor pentru purcei, le sp rgeam doi, trei dovle i de la noi din gr din , nu trebuia m duc pân la Drumul Dealului dup ei, rupeam plivituri i frunze de floarea soarelui, tocam la ra e, le aruncam la gâ te i d deam drumul i la oi pe coast ...

MAMA: Te pomene ti c le i s turai!

COPILUL: Depindea de ele, nu de mine. Dac se str duiau s rup mai repede iarba, poate...

MAMA: i te duceai la Olte !

COPILUL: P i, cum altfel? Când s m duc, Mam , dac nu m-oi duce vara? Când va sufla Criv ul dinspre Ruginoasa? la, ziceai, te întreab ce-ai lucrat ast -var ...

MAMA: i când va începe s sufle, tu ce-i spui c ai lucrat?

COPILUL: Ei, g sesc eu. M bag dup sob , în p tu ul meu i najunge la mine.

MAMA: M , io cu tine n-o scot la cap t. Tu e ti dracul gol. Tu ai în cap numai p rici i g rg uni, nu- i st ie capul la ce trebuie s faci pe lâng cas .

COPILUL: G rg uni, nu. De g rg uni mi-e fric , de când m-au mu cat viespile i era gata s mor. Dac nu m b gai tu în hârd ul cu ap rece, muream, acum eram la Peret i nu mai aveai pe cine certa.

MAMA: Da p rici ai, muic , orice ai zice.

COPILUL: (Cu însufle ire): Am, Mam , am. Nu tii cât m-am c znit ieri s g sesc un cuib de ciocârlie. Nu v zusem pân ieri. Eram la urel în capul unui lan de grâu. Oile p teau lini tite pe malurile Aninoasei. Auzeam ciocârlia cântând, dar n-o vedeam. M urc mai sus i-o v d în înaltul cerului. Deodat se las spre p mânt cu aripile strânse, ca un bolovan. Doar aproape de p mânt î i desface din nou aripile i se las în lanul de grâu. Am v zut unde i m-am îndreptat sfoar spre locul acela. Când gândesc c am ajuns i m uitam atent pe jos, aud frrr! cam la 20 de pa i de unde eram eu. Nu se poate, îmi zic, doar am v zut bine. i iar frrr! în partea opus , tot cam la 15-20 de pa i. „Ei, sunte i voi hoa e, dar nu ti i cu cine v pune i, frumoaselor!” Înfig ciomagul în p mânt unde m aflam i m îndep rtez.

Revin la oi. Erau unde le l sasem.Urm resc cerul i locul unde înfipsesem ciomagul. Nu trece mult timp i se las iar în lan aproape de locul unde era ciomagul. Din nou, sfoar într-acolo. Cum m-am apropiat, din nou zboar în alt parte. „Ei, s-o crezi tu, frumoaso!

Chiar crezi c sunt prostul t u?!” i m-am apucat de c utat. Numai la vreo doi pa i de unde m oprisem prima dat , era cuibul sub un cotolean de porumb scos de plug la arat. Cuibul era plin de ou m rioare, cu pic ele pe vârf. Nu tiu exact câte erau, c n-am pus mâna pe ele. Sunt p rici care p sesc ou le i cuibul dac pui mâna pe ele. Nu tiu dac i ciocârlia face a a. Mâine m duc i, dac este tot acolo, abia a tept s scoat pui. S v d cum sunt puii.

MAMA: S nu-i iei puii, c te blesteam i nu- i merge bine, c ...

COPILUL: Cum s -i iau puii?! Doar tiu povestea fetei de împ rat preschimbat în ciocârlie. De la tine. De câte ori ne-ai spus-o pân acum!...

MAMA: Hai, la lucru. S i mearg mâinile ca argintul viu!... * BABA: Mo ule, te cam întrista i. Î i d dur i lacrimile!

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

MO UL: B bu a mea, momentul acesta m mi pân în adâncul sufletului: Doamne, câte i-am putut face Mamei! Crezi c se termina cu una ca asta într-o zi? Da de unde! Numai c nu- i punea mintea cu mine, c , de i-ar fi pus-o, ar fi trebuit s stea numai cu ciomagul în mân i d -i, i arde-l...

BABA: Dar când ai crescut mai mare, cum a fost?

MO UL (Oftând): Nu prea i-am fost de ajutor nici atunci. Mai mult, am plecat i-am l sat-o singur , f niciun ajutor. Durere cumplit de amândou p ile. Ceva / cineva m chema îns încoace.

BABA: Ia mai spune, b rbate, cum a fost în seara aceea?

MO UL: Cred c i-am povestit de mii de ori pân acum. Nu te-ai plictist?

BABA: O s -mi mai spui i acum, c nici eu nu te-am refuzat nici car o dat în cei 70 de ani!

MO UL (Zâmbind): Cum s refuzi, T mâioara mea, când i tu abia teptai s i fac un semn? tii tu bine... A fost dureros pentru amândoi, dar ei i-am zdrobit inima. Veneam dinspre B lce ti cu bicicleta când m-am hot rât s plec. Pe drum m-am gândit cum s -i spun i nam g sit modalitatea care s m mul umeasc . Am intrat pe poart .

Mama era, uite colo, în b tur . M-a v zut i n-a intrtat în cas ...

SCENA II Mama, B iatul (Un intrând pe o latur a scenei mari sau pe scena mare poate fi locul de desf uare a scenei) MAMA: Veni i, muic ? Vino s i dau demâncare.

IATUL: Mam , mâine plec!

MAMA: Unde pleci?

IATUL: În lume. Încotro oi vedea cu ochii. Nu tiu. Trebuie s -mi sesc locul meu în lumea asta. Aici nu mai pot sta...

MAMA (Se a eaz pe scar , sim ind c n-o mai in picioarele, î i prinde capul între bra e i începe s plâng în hohote. Dup ce se mai lini te te): i eu? Eu ce m fac, muic ? Eu crescui apte copii i mân f nici unul. Doamne, Doamne! Cu ce-am gre it, Doamne?

Toat via a m-am chinuit!... Mai bine m-ai lua, Doamne, i m-ai duce la Peret lâng unchea , decât s m mai chinuiesc singur în marginea Aninoasei ( i plânge, i plânge...).

IATUL (Hot rât): Nu mai plânge, Mam , c eu oricum plec. Dac vrei s -mi dai ceva demâncare pentru drum lung, bine, dac nu, tot bine. M duc s -mi strâng câteva lucruri pe care s le iau cu mine.

Era o valijoar de placaj, u oar , tii tu pe unde este?

MAMA. E în pod, ag at de un c prior. Urc -te dup ea. Vii apoi i tai un pui, sau doi, s i-i frig. Este brânz , î i fierb ni te ou i- i mai scot ceva din oal . M duc s fr mânt ni te pâine i s fac focul în cuptor. Da bani ai, muic ?

IATUL: Am ceva bani, Mam . Sper s -mi ajung . * MO UL (În oapt , spre Bab ): N-a zis c -mi d i ea bani, c tia c nu-i iau. Îns a a teptat pân când am adormit, a deschis valijoara i a b gat pe fundul ei o leg turic cu bani. O sum frumu ic . Am sit-o când am golit valijoara la gazd . Mi-au dat lacrimile când am zut c Mama mi-a dat toate economiile ei. Atunci am decis s -i restitui leg turica cu tot ce con inea. Când am venit în vacan am vrut s i-o dau. Crezi c a luat-o? Nici n-a vrut s aud . Era gata s ne cert m. Ea o inea una i bun : nu are nevoie de nu tiu câ i bani i reu te s -i strâng . Are b tura plin de p ri, are ou , are v cu a care îi d lapte, face brânz i unt i le vinde. S -i las la mine, c , printre str ini, mie nu-mi d nimeni un ban.

BABA: Avea dreptate, Mo ule. Ai vorbit pu in de tat l t u. De ce?

Anul VI, nr. 6(58)/2015

MO UL: Ai uitat, B bu o, dat i-am spus atâtea, c ai putea scrie o carte. Inclusiv despre participarea la r zboi, despre luptele de la eti, unde a fost r nit. A venit acas ca erou de r zboi, cu decora ia pe piept. Nu prea era vorb re , r zboiul l sase urme adânci i-l marcase profund. Ziua rar intra în cas , cu treburile lui pe afar , cu boi orii lui, cu uneltele agricole. i când avea pu in timp s se odihneasc , î i a ternea pe fân în c ru i dormea în ea, la umbr .

Era simpatic când bea un pahar de vin în plus. Se ame ea i cânta mereu acela i cântec (Fredoneaz ): „Ce credeau du manii mei / Cam s-ajung slug la ei, / S tr iesc de azi pe mâine, / S aib de cine râde, / Dar nu a vrut Dumnezeu / i a f cut pe placul meu...” i, când ajungea la „Doamne, la du manii mei, / D -le, Doamne, ce vor ei...”, striga, nici nu mai inea seama, uneori, de linia melodic : „D -le plug cu patru boi, / Ia-le ochii amândoi; / D -le plug cu dou roate, / Ia-le mâinile din coate, / S nu m mai poat bate!”. i încheia totdeauna cu aceea i înjur tur : „’Tu-v muma-n cur de nenoroci i! Na-v !”

Când zicea a a, tr gea o b in lung i foarte sonor . „Gata, zicea Mama, s-a terminat spectacolul”. Intra apoi în cas , î i mai umplea o can de vin, îi punea i Mamii una, o bea pe-a lui, f r s-o ia de la gur , i se culca. În câteva minute adormea bu tean. Nu se mai trezea pân diminea a. Când am crescut mai mare, l-am întrebat dac el nu mai tie i alte cântece, c ne-am s turat auzindu-l doar pe acesta. „Ba mai tiu, dar sta îmi place cum sun ” (Râde).

BABA: i te-ai certat tu cu p rin ii! S i fie ru ine i acum, Mo ule...

MO UL: M-a fi certat i cu Dumnezeu, dac s-ar fi opus plec rii mele la coal . Îns , ani în ir am dus în cârc vina c Tata a pierit din cauza mea. Dac nu eram eu cu coala mea, el nu i-ar fi l sat boi orii, plugul, rari a, c ru a de Br ila cu p nele i p mânciorul i s mearg pe antier, s fac rost de bani pentru când oi termina eu liceul i s vad încotro o apuc. Accidentul i-a luat zilele i mie sprijinul. Parc îl v d i acum întins pe patul de spital, paralizat de la brâu în jos.

Trebuia s vin la edin cu p rin ii. Când m-a v zut, a început s plâng i mi-a spus c nu mai poate veni la edin . El se duce la alt edin . Doctorul ne-a scos din salon. L-am mai v zut peste trei zile, acas , mort. Eu peste patru luni terminam liceul i m vedeam ca puiul c ruia i s-au t iat aripile tocmai când trebuia s i ia zborul...

BABA: i, totu i, i-ai luat zborul!

MO UL: L-am luat, dar greu. Greu de tot, B bu o!

BABA: Ziceai ceva despre o carte...

MO UL: Da, Tata mi-a cump rat prima carte. i povestea asta ai auzit-o de sute de ori.

BABA: Îmi place, Mo ule! C rticica aceea i-a dat aripi...

(Va urma)

Pissarro - Femeie punându- i ciorapii

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Interferen\e spirituale @în rela\iile româno-olandeze Am lucrat ase ani i jum tate în ara Lalelelor, ceea ce a constituit una dintre cele mai importante etape din via a mea de diplomat.

Ocupam importanta func ie de adjunct al ambasadorului României i, ca urmare, trebuia s cunosc i s m implic în toate aspectele rela iilor dintre cele dou ri. Nu tiu de ce, dar leg turile culturale bilaterale erau mai dragi inimii mele. Poate pentru c , adesea, ele m aduceau, sentimental, mai aproape de tr irile noastre române ti, specifice plaiurilor arge ene. Dar s fiu ceva mai concret.

Pentru început, îmi vine în memorie figura lui Jan Pepping, un împ timit al folclorului românesc. Anual, el organiza turnee în Olanda pentru trupa preferat de el, format din grupul de dansatori amatori de la Casa de Cultur din Curtea de Arge i orchestra Doina Arge ului a Teatrului din Pite ti. Îmi amintesc, de asemenea, de Therese Steinmets, cunoscut cânt rea olandez , care i-a adjudecat trofeul Cerbul de Aur de la Bra ov (1970). În anul 1983, Therese Steinmets s-a al turat grupului arge ean, în calitate de interpret de muzic popular româneasc , având un repertoriu impresionant: La Sânt maria Mare, Piatra, piatr de e piatr , H ulita i altele.

Ata amentul ei fa de melosul plaiurilor noastre mioritice se degaj , cât se poate de clar, din interviul acordat, în acel an, unui reporter al revistei Arge din Pite ti. Aceast interpret îndr git declara urm toarele: România este o ar pe care o iubesc i o apreciez foarte mult, printre altele, i datorit muzicii i dansurilor sale, folclorului s u, care este cu adev rat formidabil. Sper ca, prin tot ceea ce am s realizez, în apropiatul meu turneu în România, s

Din stânga: sculptorul Vida Gheza, Catinca Ralea i ambasadorul Mihai Bujor Sion (1974)

aduc sentimentele de stim ale oamenilor de muzic din ara frumoaselor lalele, spectatorilor din tot atât de frumoasa ar a Durii i Carpa ilor. Cine a fost reporterul? Nimeni altul decât cunoscutul istoric pite tean, prof. univ. dr. Petre Popa.

Nu pot uita nici întâlnirea mea cu trei muzicieni români, r ma i ilegal prin Olanda, pe care îi a tepta în ar o condamnare de cinci ani. Nu f cuser acest pas din prea mult bine acas , ci datorit piedicilor întâmpinate în profesia lor. În schimb, în Olanda i-au f cut repede un nume i un renume. Împreun cu un violonist olandez, au format Cvartetul Enescu, devenit repede bine cunoscut nu numai în Olanda, dar i în ri din zon , ca Germania sau Anglia.

Dup o prim participare la concertele lor, am inut o leg tur permanent , îns numai în afara ambasadei, din cauza temerii lor c ar putea fi sechestra i, pu i într-un TIR i trimi i la Bucure ti. Nu puteam s nu-i v d ca pe eroii baladei Miori a, pentru c unul era ungurean (ardelean ungur), altul era moldovean (de la Ia i), iar cel de al treilea era muntean (din Bucure ti). Fiind o variant modern a Miori ei, nici unul nu era în pericol s fie r pus de ceilal i doi. Aveam m conving repede c cei trei nu încetaser s simt române te. În diminea a zilei de 5 martie 1977, m sun cel ungurean, care a gr ia: Domnule drag , în ar este bai mare. Noi ce putem face? i au f cut un lucru minunat. Au organizat un concert, transmis în direct la radio, care se întrerupea la fiecare zece minute, pentru a fi anun at contul bancar pentru ajutorarea victimelor cutremurului din 4 martie. Suma strâns astfel a fost apreciabil , iar gestul lor era simire româneasc pur , era patriotism curat, îns unul domol, discret i nu clamat.

La una dintre cele apte posturi de televiziune din Olanda aveam un prieten bun, pe Dick van Bommel, eful programelor de divertisment. I-am trezit interesul pentru ara noastr într-un mod mai original. Dup concediul din 1976, i-am prezentat lui Dick un mic documentar despre M stirile din nordul Moldovei, nunt la români i art popular , realizat de mine în timpul vacan ei amintite. I-a pl cut filmule ul i a vrut s -l cumpere imediat, pentru a-l transmite pe post.

L-am refuzat, sugerându-i s mearg în România, s fac filme, dac asta dore te. Poate c s-a sup rat, pe moment, îns nu a pregetat i a pornit la drum, spre plaiurile noastre mioritice. A realizat câteva documentare splendide, dintre care men ionez doar: O mie de b nci în Ci migiu, muzicalul Strada Beethoven sau Valoarea culturalistoric a M stirilor din nordul Moldovei. Pentru contribu ia sa

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri diplomatice

la înt rirea leg turilor culturale româno-olandeze, Dick a primit de la regina Juliana un Ordin al Casei Regale de Orania Nassau, iar din partea autorit ilor române, Medalia Meritul Cultural. În ziua de 4 martie 1977, Dick van Bommel se afla la Bucure ti, pentru a pune la punct ultimele detalii ale unui mare program de divertisment, româno-olandez. Seara, a mers la compozitorul George Grigoriu, pentru a conveni asupra p ii muzicale. Spre norocul lui, pentru c , altfel, ar fi fost g sit i el mort, al turi de prietenii i partenerii de proiect Toma Caragiu i Alexandru Boc ne . Sc pat cu via , Dick a fost cel care a informat, de la fa a locului, opinia public olandez despre nenorocirea care se ab tuse asupra României.

Rela iile culturale româno-olandeze mi-au oferit numeroase alte momente de satisfac ie, atât personal , cât i ca diplomat la Haga. O asemenea ocazie a ap rut i cu prilejul vizitei în Olanda (1977) a unui grup de elevi de la coala General nr. 5 din One ti. Nu au venit cu mânu ele goale, ci au adus cu ei o splendid expozi ie de desene, având ca autori prichindei sub 14 ani. Ei erau îndruma i, cu grij rinteasc , de destoinicul lor profesor, Mocanu.

De la acest profesor am primit exemplarul unei edi ii speciale a baladei Me terul Manole. Era scris de mân , în apte limbi, având coper i din folie metalic , cu chipurile eroilor baladei tan ate pe ele i mai avea i o introducere emo ionant , intitulat Între istorie i mit, semnat de doamna culturii române ti, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, plecat dintre noi cu numele de maica Benedicta, de la M stirea Agapia.

Anul VI, nr. 6(58)/2015

Nu sunt mai pu in impresionante cuvintele din partea final a volumului, care apar in graficianului Emil Chendea: Cu dreapta am scris aceast carte, cititorule, nu pentru c nu s-ar fi putut încredin a tiparului, ci pentru c a a am voit a-i cinsti pe to i cei care, cu gândul, cu slova, cu fapta lor, au zidit, de-a lungul veacurilor, aceast ar , jertfind tot ceea ce au avut mai bun, în numele a ceea ce se nume te dragoste de Neam.

Ilustra iile din volum, apar inând elevei de 14 ani, Elena B trânu, au adus din India prestigiosul premiu Javaharlal Nehru, iar expozi ia de desene a elevilor din One ti s-a întors în ar cu dou premii UNESCO: Bucuriile prim verii i Paleta de aur.

Acest volum deosebit al baladei Me terul Manole se afl în prezent la Biblioteca Jude ean - Arge Dinicu Golescu. La 16 aprilie 2009, m-am desp it cu greu de el, predându-l doamnei Mihaela Voinicu, directorul adjunct al bibliotecii beneficiare. Primind aceast dona ie, domnia sa sublinia: mul umesc foarte mult, domnule tra cu, pentru aceast bijuterie bibliofil . Ea î i va g si locul în Sec ia de carte veche, carte rar , unde va fi accesibil publicului larg, celor care doresc s i bucure ochii i s i hr neasc sufletul.

Sper s v fi convins c , spre deosebire de politic - despre care nici nu am pomenit - cultura ne aduce numai mul umiri, ea unindu-ne în cuget i sim ire. A a ar putea fi caracterizate leg turile culturale româno-olandeze din acele vremuri.

Decembrie 2010

Pissarro - Biserica i ferma de Eragny