Constelatii diamantine nr. 7 (59) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 7 (59) Iulie 2015

Semneaz :

Edgar Degas - Dansatoare pe scen

Constan a Apostol Luis Raul Calvo Luca Cipolla Livia Ciuperc Grigorie M. Croitoru Ion Cuzuioc Dominic Diamant Doina Dr gu Dumitru Dumitrescu George Filip Mariana Gheorghe Maria Ghi Stelian Gombo Ion Grosu Dumitru Ichim George Ioni Dan Lupescu Norman Manea Daniel Marian Florin M ce anu tefan Radu Mu at Janet Nic Ion P tra cu George Petrovai Andrei Petru Cristiana Maria Purdescu Viorel Roman Radu Scorojitu Isabela Vasiliu-Scraba Lelu V reanu-S창rbu Florentin Smarandache Camelia Suruianu George Liviu Teleoac Nelu Vasile Ionu Leonard Voicu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Isabela Vasiliu-Scraba, “Orice mare inteligen basculeaz între religie i filozofie” (Petre ea) ................................pp.3-7 Livia Ciuperc , Tinere e nonagenar .......pp.8,9 Janet Nic , Un poet nelini tit .........................p.10 Doina Dr gu , Poeme .....................................p.11 George Filip, Poeme ........................................p.12 Norman Manea, “Aminriri f culoare” ....p.13 Maria Ghi , Fidelitatea umoristului ..........p.14 Ion Cuzuioc, Haikuuri ....................................p.14 Dumitru Dumitrescu, Daniel Marian i starea de contempla ie generat de instabilitatea tr irilor sale reflexive ..............................pp.15,16 Lelu V reanu-Sârbu, Reflec ii obi nuite ..p.16 Camelia Suruianu, Vasile Voiculescu - p ind pe drumul des vâr irii ............................pp.17-20 Luca Cipolla, Poeme ........................................p.21 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Edgar Degas ..............................................pp.22,23 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.23 Radu Scorojutu, “Dimine i de septembrie” (un roman al acumul rilor suflete ti) .........pp.24,25 Mariana Gheorghe, Poeme ............................p.25 Andrei Petru , “Când nu Te iubeam” .........p.26 George Liviu Teleoac , Latinitatea românilor între DA i NU ..........................................pp.27-29 George Filip, Zeii tuzleni ........................pp.30-32 Viorel Roman, Parazitismul greco-ortodox ......................................................................pp.33-35 George Petrovai, Evanghelia dup Iuda - o realitate tulbur toare .............................pp.36-38 Luis Raul Calvo, Poeme ..................................p.39 Dominic Diamant, Sonete unice diamantine ..p.40 Daniel Marian, Abecedarul luminii deschis pe Meridianele Atlantidei, dinspre Regele M rii .p.41 Cristiana Maria Purdescu, Poeme ...............p.42 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.43 George Ioni ,Poeme .......................................p.43 Dan Lupescu, Nu-l plânge i. Corneliu LEU tr ie te! .....................................................pp.44-46 Stelian Gombo , “Spiritualitatea româneasc nu poate fi conceput f Ortodoxie” .pp.47-51 Leonard Ionu Voicu, Voiaj de neuitat ..pp.52,53 Florentin Smaramdache, Citate pe dos ........p.53 Nelu Vasile, Rondel apreciativ ......................p.53 C- a Apostol, Constela ii epigramatice .......p.54 Ion Grosu, Constela ii epigramatice ...........p.55 Grigorie M. Croitoru, File din cartea vie ii ......................................................................pp.56-58 Ion P tra cu, Cu Eminescu pe Valea Nilului ........................................................................pp.59,60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Edgar Degas

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Isabela VASILIU-SCRABA

„Orice mare inteligen\[ basculeaz[ @între religie ]i filozofie” (Petre |u\ea) Motto: „ linescu, fa de Nae Ionescu, nici n-a existat. L-am cunoscut personal, am stat de vorb cu el. N-avea voca ie filozofic nici cât un tur tor. C linescu era un simplu scriitor. Nae Ionescu nu se m sura în vremea lui cu nimeni. Era el însu i. Era nemaipomenit de de tept. La conferin ele Criterionului, Nae Ionescu era l mai interesant” (P. ea) Mare serviciu a adus culturii comuniste micul articol despre Nae Ionescu din Istoria literaturii române a lui C linescu (1988-1965).

O perfect ilustrare a dorin ei criticului literar de a „se plasa în lupt cu un om mare - fie chiar i pe teme mici, fie i NUMAI pe teme mici -, la standardul persoanei sale” (1). Fiindc nu este nici un secret pentru nimeni, iar opera, oricât de bine scris , nu a putut-o ascunde: intrat pe terenul filozofiei, pentru care nu a avut nicio înclina ie, „marele” C linescu devenea deodat mic, chiar foarte mic i foarte stingher, încercând în van s se ascund dup me te ugitele sale fraze.

Ce-o fi în eles George C linescu din „ac iunea” propus de Nae Ionescu „al c rei program r mâne mereu în alb” nu se tie. Ce-au în eles îns al ii, mai pu in talenta i la scris decât C linescu, se tie.

Pân la „r zmeri a sinuciga din decembrie” (Mircea Sandu Ciobanu, 11 mai 1991), - în capul culturnicilor (bine situa i dup repetatele epur ri ale culturii române de tot ce o punea în pericolul de a- i redobândi aspectul elitist al unei adev rate culturi), „cazul” metafizicianului Nae Ionescu se cl tina atras magnetic de doi poli opu i, la fel de puternici. S -l ignore cu ignoran a lui C linescu? Sau s -l ignore din pruden , pentru c a a se cerea de sus?

Abia dup 1990 chinul lor a luat sfâr it.

Atunci, rezisten ii prin cultura grâului, a porumbului i a fasolei (urm rite cu mare aten ie de forurile jude ene de Partid) au putut în deplin libertate s decid , s treac al turi de „colosul” C linescu crescut pân în 1989 la dimen-siuni colosale, s fie i ei, dac nu prin altceva, m car prin asta, „colosali”. De prost inspira i, se-n elege!

Dar nu numai „cazul” Nae Ionescu a fost i r mâne) o grea problem pentru ei, ci i „cazul” ea. Fiindc s-a dovedit i r sdovedit c niciuna dintre schimb rile post-revolu ionare nu le-a fost mai greu de suportat decât aceea de a îndura, chiar i numai doi Petre ani, scoaterea la vedere a unui geniu cu ade-

rat impun tor: Petre ea. În anii când aflaser c filozoful „amuz cu spectacolele lui” pe cei care frecventau Restaurantul Scriitorilor, culturnicii mai aveau o sc pare: nu se duceau pe acolo (2). S nu supere Partidul i s nu ri te a figura în categoriile neconvenabile de spectatori, enumerate de Petre ea unui securist: „eu la Restaurantul Scriitorilor întâlnesc tot felul de lume: oameni de tep i, imbecili, scriitori, curve i popi. tiu eu cu care din ace tia sta i dumneavoastr de vorb ?”.

Dup decembrie 1989 „trezit cu gigafonul popularit ii în mân ” - cum scria cu prosteasc invidie un oarecare într-o revist unde era redactor ef (rev. „Caiete Critice”, nr. 4-5/ 1994, p. 10) -, ea, prin îns i persoana sa, le d dea peste cap toate aranjamentele referitoare la deplina lichidare a marilor personalit i, de natur harismatic .

Oriunde s-a g sit, în temni sau pe strad , filozoful Petre ea a atras cu o for irezistibil pe cei din jur (p.11). De aici i s-a tras i criminala pedeaps de total recluziune din pu ria politic f cut f vin , de ajunsese bietul om, cum singur o recuno tea, de o sociabilitate excesiv . Dac ar fi fost numai suferin a pe care le-o provoca vederea unei min i str lucite, înc n-ar fi fost atât de greu de suportat, fiindc Petre ea (1902 - 3.XII.1991), oricât geniu avea i oricât limpezime a gândirii p strase, era pe ultima sut de metri, oper publicat navea, iar p rerile sale, mult ie ite din comun, puteau fi lesne „ajustate” odat cu publicarea interviurilor prin reviste, sau odat cu „stilizarea” înregistr rilor video. Dar uea, pentru unii, era de-a dreptul insuportabil, deoarece f cea ce f cea i îl purta cu sine pe filozoful Nae Ionescu. Cum scria culturnicul nostru, îl „invoca obsesiv” (ibid.). s -i pese c -l scoate de sub straturi geologice de calomnii (3) -, cum se scotea ea

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i pe sine, f s -i pese c Nae Ionescu (1890-1940) plecase de mult în lumea celor drep i, Petre ea îndr znea s i aminteasc (în public!) cât de mult l-a impresionat „sunetul p mântului c zând pe co ciugul lui Nae Ionescu”. Pe ini iatorul colii tr iriste îl considera „singurul filozof român care are acces - f nelini te - la transcenden ”. El „ancoreaz nu în imanen , ci în transcenden ”. Tr irismul de care vorbea C linescu în leg tur cu Nae Ionescu, pentru filozoful Petre ea nu era ac iune „cu programul în alb”, ci era ceva mult mai simplu i mai evident. Era tr irea religioas cre tin . Forma „Nae Ionescu” a acestei tr iri, scria Petre ea în Tratatul u de antropologie cre tin (Ed. Timpul, Ia i, 1992), „nu trebuie confundat cu Erlebnis-ul laic comun, poetic sau filozofic (Dilthey), situat de Rickert în anticamera cunoa terii”. Dar nici cu experien a religioas de care s-a ocupat marele istoric al religiilor, Mircea Eliade. Deoarece, prin variabilitatea istoric pe care o poart implicat în ea, consemneaz ea, experien a religioas prezentat de Eliade nu poate „dep i psihologicul i socialul” (op. cit.. p.317). „Am fost în biroul lui Nae Ionescu atunci când Mircea Eliade l-a rugat pe Nae ca de ziua lui, a lui Mircea Eliade, s -i fac cinstea s i publice o colec ie din articolele lui. i el a acceptat”, î i amintea Petre ea în auzul curio ilor veni i s -l înregistreze.

La faimoasele cursuri de logic i de metafizic ale lui Nae Ionescu „nu s-a prea dus”, povestea ea. În schimb, fusese „de vreo 50 de ori” la Nae Ionescu acas , la vila de la B neasa, unde discutau ore întregi.

Petre ea î i mai l murea auditoriul - format de regul din tineri care n-aveau de unde s tie asemenea lucruri -, c profesorul Nae Ionescu „avea o mare putere de seduc ie... era o inteligen debordant ... era extraordinar de inteligent... era spontan. Nu- i preg tea cursurile, intra în sal i vorbea pornind de la o premiz pe care o demonstra”. La „Cuvântul”, ea î i amintea c a scris 17 articole. i nu de pu ine ori exprimând p reri deosebite de cele ale lui Nae Ionescu. Înc mai era impresionat, dup atâ ia ani, c niciodat Nae Ionescu nu-i returnase vreun articol. „Cuvântul”, le spunea Petre ea tinerilor s i interlocutori, „era cel mai intelectual ziar din ar .

Nu publica oricine la Cuvântul. Cu o glum , ea le povestea c pe vremea lui Nae Ionescu, „Cuvântul” era atât de pre uit, încât un

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Edgar Degas - Balet

rinte se l sa cu pl cere convins s i dea fata dup un pretendent despre care afla c este colaborator la „Cuvântul”. În contrast cu ziarul scos de Nae Ionescu, ziarul „Neamul Românesc” al lui Iorga, sublinia cu deplin juste e Petre ea, „era cam popular”.

Vasile B ncil , el însu i remarcabil eseist, l-a considerat pe Nae Ionescu „unul din marii no tri esei ti” i „cel mai mare gazetar dup Eminescu - într-un timp când am avut colosali gazetari” (v. Vasile ncil , Efemeride naeionesciene, în rev. „Manuscriptum”, nr.3-4 / 1998, p.192). În toat opera r mas de la Nae Ionescu se distinge îns o dubl dimensiune: filozofic i religioas . Dup ea, aceste tr turi erau de a teptat s apar în opera acestuia, întrucât „orice mare inteligen basculeaz între filozofie i religie”. În ciuda faptului c a format - împreun cu Noica, Eliade i Cioran - „un cvartet de prieteni foarte apropia i”, Petre ea se considera „în afara acestui context”. Cu Mircea Eliade „vorbise împreun , dar se în eleseser separat”. Din punctul de vedere al înzestr rii intelectuale, Cioran îi ap rea mult mai inteligent decât Noica, de i, ca nimeni altul, filozoful Petre ea îi v zuse sl biciunile i limit rile. Admira din toat inima voca ia literar a lui Emil Cioran i performan a acestuia de a fi reu it s devin unul din marii scriitori francezi (4). S zbe ti în cultura francez prin for a talentului i a inteligen ei nu este pu in lucru, le spunea ea reporterilor de la diverse ziare. În vremea tinere ilor sale, când era „oleac agitat”, manifestândui „pamfletar, nu i teoretic” pozi ia de stânga, Petre ea l-ar fi întrebat odat pe Cioran: „Ce facem, m Emile, cu neferici ii lumii?”.

De întâmplare î i amintea peste ani pentru c îi pl cuse r spunsul lui Cioran: „S nu confisc m atributele lui Dumnezeu. S -i l m în grija lui!” Întâlnindu-l la Berlin pe ea, Nae Ionescu l-ar fi întrebat: „Domnule ea, tot de stânga, tot de stânga?” Petre ea ar fi r spuns: „Nu, nu mai sunt, am evoluat”. Atunci Nae Ionescu i-ar fi spus: „Domnule ea, nu exist evolu ie, exist dumirire! Ideea de evolu ie, raportat la fenomenul spiritual, este o prostie. Spiritul nu evolueaz , este a a cum l-a f cut Dumnezeu! Esen ele nu se schimb ”.

Pe Constantin Noica îl cunoscuse în redac ia ziarului „Cuvântul”. i lui Noica, i mie ni s-a f cut cinstea s fim b ga i în temni ” l-a dumirit Petre ea pe un reporter care inea mor s -l fac s vorbeasc de Constantin Noica si de închipuita „ coal de la P ltini ”, negat de ea i de însu i Noica (5). Fuseser prieteni, dar „nu se vizitau”, a a cum lesne este de presupus, pentru cine ia seama la „împlinirea” lui Noica „sub ocupa ie comunist ” (V. B ncil ) i la împiedicarea, prin orice mijloace, a filozofului Petre ea s se împlineasc .

Se consola cu gândul c nici filozoful Nae Ionescu - „un foarte mare om”, nu uita el s i edifice pe cei tineri -, nu publicase c i, nu fusese un „împlinit” din aceste considerente, i c el, ea, f c i publicate, ajunsese fac parte din familia lui Nae Ionescu. „De când am ie it din pu rie - spunea Petre ea -, mi se fac din când în când perchezi ii i sunt luat la Securitate pentru anchet ... Securi tii mi-au zis: „nu mai e urm de dumneata, c-am avut noi grij ”. (...) Cred c-am scris lucruri interesante în cele 1000 de pagini câte mi-au confiscat la perchezi ie, pentru c aveam experien de pu ria . Îmi amintesc c eram foarte frumos anchetat: Ce zici m , banditule... Dac mi-ar fi spus cineva

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în cei 13 ani de pu rie c voi fi televizat, a fi râs... N-am vrut s apar la televiziune, dar n-am rezistat...”.

Greu de stabilit cât era prostie, sau rafinat batjocur , ori pur cruzime în urm toarele replici ale d-lui Vartan Arachelian din acel interviu care a ajuns s fie prezentat la televiziune în prim vara lui 1990: „- Domnule ea, a i evitat apari ia editorial ...

- N-am evitat-o...

- Dup tiin a mea nu ave i nicio carte publicat , nu?” (v. Petre ea, Între Dumnezeu i neamul meu, 1992, p. 59).

La români, spunea Petre ea, „prostia e infrac iune”, c ci vorbaceea: „Po i umbla dou ore în galop prin Bucure ti i s nu dai de un prost”.

Excep ie la aceast regul o f ceau reprezentan ii regimului comunist, însu i comunismul fiind considerat de filozoful Petre ea „o crim continu ”. „Un intelectual între comuni ti poate fi oricine”, spunea Petre ea unui tân r interlocutor. Aceasta nu înseamn nimic, sau, cu vorbele lui: „nu-i mare brânz ”.

Arestarea a privit-o ca pe un abuz „f cut de bol evicii autohtoni sub cererile ruse ti”. Dup închisoare, doi ani ea fusese silit s supravie uiasc f niciun ajutor social. Mai apoi a primit o infim pensie, la care Zaharia Stancu îi ad ugase o mic sum , din partea Uniunii Scriitorilor, pentru c i Petre ea când fusese director în Ministerul Economiei îi ajutase pe scriitori. În pu rie, ca s se p streze „suveran pe voin a sa”, ea considera c a fost ajutat de Dumnezeu, pentru c „a vie ui acolo, la închisoare, f asisten a Lui, nu se poate”. „Macedoromânii - spunea Petre ea dup ie irea din deten ie -, nu sunt români. Sunt super-români! Români absolu i. Atât îs de lovi i i de goni i, c au un instinct na ional de fiare h ituite. Eu am stat cu macedo-români în temni . P i, nu sunt oameni, domnule!

Sunt semi-zei. Dac pe unul îl bate pân nu-i mai r mân ochii din cap, nu declar nimic. Ceva fantastic. Au o b rb ie atât de perfect !”(6). ea, care audiase str lucitele cursuri de filozofia religiei inute de Nae Ionescu (pentru c la celelalte cursuri, de logic sau de metafizic , nu s-a prea dus), îi împ rt ea p rerile despre ortodoxie, catolicism i protestantism, precum i cele privitoare la disolu ia provocat de înmul irea sectelor religioase, catalogate de Nae Ionescu, drept „protestantizante”. „Nae Ionescu m-a iubit foarte mult” î i amintise (cu câteva luni

Edgar Degas - Curse de cai

5

înaintea mor ii) Petre ea. „Vârf de genera ie”, cum fusese odinioar considerat, filozoful Petre ea spunea despre sine c ar fi vrut s fie legiuitor, dar a ajuns s fie filozof pentru c „întâmpl rile au alergat peste el dar nu au reu it s -l nimiceasc ”.

Traducerea sintagmei heideggeriene „Sein ist mitsein” o considera gre it în forma „a fi împreun ”. Credea c la mijloc este o defini ie: „a fi asemenea cu Acela”, adic „omul e f cut dup chipul i asem narea luia”. Dup filozoful Petre ea, omul nu se poate autodefini. Tot ce con in autobiografiile marilor oameni, „pe care pro tii le comenteaz ca i cum ar fi m rturisiri autentice i revelatoare asupra naturii lor, nu reveleaz nimic. Tot ce tr nc nesc tia sunt amintiri sau nelini ti ale lovirii cu lucrurile concrete. Nu exist omul autonom ...Despre om nu se poate spune c este, pentru c atunci când îi ad ug m predicate nu-l mai în elegem i începem s -l ierarhiz m. E filozof, e om de tiin , e tehnician, e negustor, e ran... Noi nu putem s spunem CUM suntem...” (v. Petre ea, Între Dumnezeu i neamul meu, 1992, p. 335-337).

Lui Petre ea îi pl cea s invoce spusele unui indian, dup care indienii, prin mistica lor, s-ar putea socoti superiori europenilor, dar sunt împiedica i de „unul care îi dep te, de Platon”. Pe sine se considera platonician, cum îl considera i pe Nae Ionescu.

Platon, spunea el, este „mi carea spiritului în untrul eternit ii”. „Dac încerc s gândesc Universul, mai spunea ea, mut Biblia în universul înghe at al Ideilor platonice. Asta e medita ia (...) Nu tiu cine a spus c Platon este un avantcrist. De fapt, Platon e cel mai mare gânditor al Europei”. Filozoful Petre ea critica „dic ionarul filozofic al bol evicilor români” c -i pusese în cârc lui Socrate posibilitatea autocunoa terii. Îl citise cu o în elegere superioar pe Platon i sesizase c în fond, dincolo de autocunoa tere, pentru Platon, formula „lui Socrate” era o invocare a ajutorului Divin (7). Întrebat ce crede despre augustinianul „interior intimo meo”, filozoful, cu stilul s u inconfundabil, a reu it în chipul cel mai sugestiv ilustreze imanen a transcenden ei: „Mai adânc decât noi e Dumnezeu. i e-n noi. E în noi simbolic, nu real. C nu poate Dumnezeu intre în carcasa unui om, chiar dac este laureat al premiului Nobel” (Între Dumnezeu i neamul meu, 1992, p.322). Interlocutorilor s i, nu tocmai preg ti i s urm reasc subtilit ile filozofice cu care umbla Petre ea, le spunea, gândind c cine tie, poate vreunul din ei va ajunge s -l priceap , c nominali tii moderni au încercat s degradeze Ideea platonic , care e arhetip, în concept logic. Adic s -l gândeasc pe Platon logic. „Nae Ionescu - mai spunea ea -, nu l-a gândit logic pe Platon, ci metafizic. Ideea platonic e principiu creator, nu expresie formal logic , la fel cum este un concept”.

Tabloul platonic cu „grota” îi p rea „cel mai glorios din istoria gândului omenesc”, pentru c , în perfect acord cu Platon, Petre ea credea c omul vede lucrurile „în imagine, în ghicitur , nu în sinele lor”. Un argument îi era oferit i de intui ia filozofic din versul eminescian: „ochiul te minte i mintea te-n al ”. Îi pl cea s aminteas-c celor din preajma sa c marele istoric Nicolae Iorga despre Eminescu spusese c este „expresia integral a naiunii române”, iar filozoful Lucian Blaga c „Eminescu reprezint ideea platonic de român”.

Finalurile aporetice ale dialogurilor platonice îl ceau pe ea s eviden ieze impasul în care Platon se afl permanent. În aceasta „se vede geniul lui Platon fa de Kant, care e mai pl van”, gândea ea. Fiindc Immanuel Kant „are impresia c posed solu ii, în timp ce Platon î i d seama c nu

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rezolv nimic”. Dialogul Sofistul îi p rea o capodoper pentru c în el Platon scrisese c singur Zeul este creator, omul ne putând fi decât imitator. „Eu când citesc cuvântul crea ie - spunea filozoful crea ie literar , crea ie muzical , crea ie filozofic , le in de râs”.

Cumva pe linia lui Nicolae Iorga i a lui Nae Ionescu, mai vorbea Petre ea i de modestia ranilor, anonimi autori de capodopere, modestie pe care o scotea i mai mult în valoare, asociind-o cu îngâmfarea neroad a mediocrit ilor propulsate de cultura comunist . „Or enii, î i spunea filozoful, mai pe ocolite, gândul, se semneaz unde vrei i unde nu vrei, pe garduri i pe hârtie...” (8). Ceea ce îns îi aducea la exasperare pe culturnicii sili i s asiste neputincio i la tot mai marea audien post-revolu ionar a lui Petre ea erau formul rile sale de genul: „S-a gândit, s ti i, în România în genera ia mea... Acum, în genera ia nou nu e nimica. Fa de personalit ile genera iei mele... tia de acum sunt... b ie i de viitor... nici unul reprezentativ”. În vremea tinere ilor sale, mai spunea el ad ugând paie pe foc, „oamenii puneau mai mult spirit în ceea ce f ceau... Ast zi pun mai mult iretenie”. Or, iretenie posed i animalele, preciza ea pentru a nu l sa loc de confuzii, pentru c iretenia este o form inferioar de inteligen , e instinct.

Gândindu-se, foarte probabil, la filozoful Nae Ionescu i la pleiada de discipoli pe care i-a format, Petre ea va spune odat la un interviu: „apare un cap... sau poate mai multe deodat , care sunt ancorate în acela i ideal. i dac idealul este str lucit reprezentat, devine form modelatoare pentru cei care-l urmeaz . Trebuie s accep i ideea de oameni-model (...) Modelele se topesc în genera ii. Cei care devin modele sunt hot râtori pentru cetate, sunt creatori de curente”. Paradoxal este, sublinia îndeajuns de ap sat Petre ea, c popoarele, oricât de mari, devin reprezentative printr-un num r restrâns de reprezentan i.

Despre Lucian Blaga spunea c „a fost incontestabil cel mai mare filozof al nostru”. Ca profesor îns , Blaga „se putea lua de mân cu Sombart, unul dintre cei mai prestigio i economi ti ai Europei, pe care studen ii nici nu-l ascultau la cursuri. i la cursurile lui Heidegger se cam dormea” ad uga Petre ea. „Mircea Eliade a fost cineva! De tân r a fost dotat”, spunea filo-

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Edgar Degas - Dansul pe poante

zoful Petre ea, neuitând s -i aminteasc i calitatea de a fi fost „pre uit de Nae Ionescu”.

Despre apologe ii devenirii, ca i Nae Ionescu, ea nu avea o rere grozav . „Sunt pro ti istoricizan i - observa filozoful Petre ea -, care se consoleaz prin devenire. Devenim mai civiliza i, nu? Sau mai cul i. Adic murim ca i caprele, numai c e mare lucru c exist Immanuel Kant, Descartes, Newton, m rog, atâ ia mari creatori de cultur ”. Pentru a- i eviden ia mai bine pozi ia sa filozofic , el ad uga: „Dar exist i f uritorul de religie Hristos”. Apologe ii devenirii nu iau în seam acest lucru: „ei se îneac în istorie”. „E o mare secet de personalit i acum în România, o mare secet ” - constata cu profund jale în suflet Petre ea. „Noica n-a produs nici un vârf spiritual... nu a produs decât in i care ar putea fi buni asisten i la Filozofie, i atâta tot.” „Genera ia de azi e mohorât ”, le mai spunea ea celor care se îmbulzeau s -l asculte sperând în zadar c vor auzi - i de la el -, acelea i lucruri mult trîmbi ate despre vreun „oficial” din cultura comunist . „Dar au fost figuri creatoare în epoc la noi”, nu uita el s i l mureasc auditoriul. „Geniul, - considera Petre ea -, e relief, noutate, inven ie, creare de epoc i stil. Nu e neap rat inteligent, e suprainteligent”. O bun ilustrare a unor asemenea gânduri o g sim chiar în relatarea lui ea despre Constantin Brâncu i, pe care, cu mult fine e de spirit, l-a definit „primul ran decadent” (9).

Admirând sculptura lui Brâncu i, Petre ea l-ar fi întrebat: „Maestre, cum evita i în geometrismul dumneavoastr simplificator, decorativul?”. Cum era ran român, de tept i rafinat, Brâncu i ar fi spuns: „Asta o spune opera, dac ea vorbe te!” L-a întrebat apoi: „Care a fost ideea care a prezidat Pas rea m iastr ?” Brâncu i, hâtru, ar fi r spuns: „Nici o pas re, domnule! Ce pas re? În America a fost taxat drept bronz!”.

Comentariile lui ea sunt de toat frumuse ea: „Un ran ca sta e decadent, domnule! Rafinament ca sta n-am avut nici eu, care-s de cultur filozofic !”. Poanta este amânat , spre a m ri efectul povestirii. Brâncu i ar mai fi zis: „Am lefuit materia ca s aflu linia continu i, când mi-am dat seama c n-o pot g si, m-am oprit. Parc cineva nev zut mi-a dat peste mâini!”

Cu adânc uimire, cu care parc ar fi vrut s -l contagieze pe interlocutorul s u, uimire trecut mult dincolo de marginile, oricât de dep rtate, ale admira iei, în final ea întreba retoric: „Ce zici de asta?”

Petre ea împ rt ea bucuros celor care-l vizitau concluzia la care ajunsese la cei 89 de ani ai s i: „pro tii au mare rezerv fa de cei care vorbesc în termenii credin ei i na iunii”. Nae Ionescu, le spunea vizitatorilor s i Petre ea, „a fost o mare personalitate naionalist ”.

Despre ea, Nae Ionescu credea c va ajunge s -i conduc pe al ii, fiind temeinic preg tit în arta guvern rii. De unde s ghiceasc tr darea Occidentului i soarta României dup Yalta? Cum s i poat Nae Ionescu închipui câte capacit i creatoare vor fi frânte odat cu întemni area celor mai valoro i intelectuali ai rii, odat cu diabolica decapitare spiritual a României? „Pe vremuri - nota I.D. Sârbu (19191989) în jurnalul s u, pu riile erau pline de intelectuali; i ace tia erau p zi i de geala i semianalfabe i. Acum sunt închise doar IDEILE; dar ele sunt p zite de doctori în filozofie i litere”.

Când ea zicea: „faptul c murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi”, probabil c se gândea i la Nae Ionescu, chiar dac nu s-a împ cat niciodat cu ideea c Nae Ionescu ar fi murit de moarte bun . a cum am ar tat în volumul despre metafizica naeionescian (10), acesta poseda un extraordinar spirit critic, îmbinat la modul cel mai fericit cu o mare fine e speculativ . i totu i, Nae Ionescu a dis-

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pre uit specula ia filozofic steril , idealismul sub toate formele sale.

Pe sine se considera „realist”, cum tot „realist” îl considera i pe Platon. Metoda filozofic a lui Nae Ionescu era hot rât „descriptiv ”, fiind interesat îns nu de particularul faptelor ca atare, ci de generalul din ele. Chiar atunci când Nae Ionescu îl concepea pe român „ca pe un ran înv at, dens de credin ”, el nu f cea o specula ie gratuit .

Foarte probabil, Nae Ionescu ridicase la rang de „element esen ial” un lucru real pe care îl constatase de îndat ce l-a cunoscut pe genialul Petre ea.

Oricât de sincer dezaproba Petre ea p rerea lui Nae Ionescu despre ranul român, tocmai pe ea îl reg sim, ca s spunem a a, în tr turile românului înf at de Nae Ionescu. Pentru c însu i ea se recuno tea pe sine, din punct de vedere cultural, un european care a p strat nealterat „fundamentul spiritual de ran din Muscel”. Înainte de a-l lua la sine, Dumnezeu i-a îng duit lui Petre ea bucuria ca, înconjurat de tineri reporteri s i aminteasc cum „a fost admirat de Nae Ionescu i de Blaga”. tiind bine ce spune, ea completa: „Cred c e de ajuns”.

Note i comentarii marginale 1. v. Nae Ionescu, Între ziaristic i filozofie, Ed. Timpul, Ia i, 1996, p. 135.

2. v. Valeriu Cristea, „M-am fâ âit a a, un pic, în epoc ...”, în rev.

Caiete Critice, nr. 4-5 (77-78) / 1994, p.11. Articolul este scris dup citirea micului dic ionar intitulat 321 de vorbe memorabile ale lui Petre ea (Ed. Humanitas, 1993), reprezentând o selec ie din interviurile filozofului Petre ea înso it de o scurt prefa intitulat : „O posteritate în 50 de pagini”. Preten ia editorului de a crede c modestele sale noti e - modeste nu numai ca num r de pagini! -, ar reprezenta „posteritatea” filozofului Petre ea este, desigur, deplasat . Cu atât mai mult cu cât, în ciuda supra-aprecierii ei, selec ia aduce pe undeva a referat de înv mânt ideologic. Valeriu Cristea transcrie, pe coperta revistei „Caiete Critice” titlul prefe ei d-lui Liiceanu: „O posteritate în 50 de pagini”. În cuprinsul revistei titlul apare îns schimbat: „M-am fâ âit a a, un pic, în epoc ”, pentru a eviden ia p rerea sa proprie c filozoful Petre ea ar fi fost, nici mai mult, nici mai pu in decât un „scandalagiu al breslei filozofilor”.

Aspectul de „referat ideologic” al celor „321 de vorbe memorabile” re inute de Liiceanu este imediat recunoscut. Numai c Valeriu Cristea ar fi alc tuit „referatul ideologic” într-altfel, compila ia lui G. Liiceanu rându-i „v dit tenden ioas din punct de vedere politic”.

Dar f îndoial , atât apari ia - la fosta Editur „Politic ” -, a unui voluma purtând pe copert numele lui Petre ea, chiar dac lucrarea îi apar ine directorului Editurii i nu filozofului ea, cât i tip rirea numelui filozofului Petre ea pe coperta unei reviste editat „în colaborare cu Academia Român ” indic un mic semn de acceptare a marginalizatului Petre ea, h ituit de securi ti i ostracizat de „oficialii” culturii comuniste. Urm torul pas (nerealizat nici pân în 2014!) ar fi publicarea la Editura Humanitas a unor c i avându-l drept autor pe filozoful Petre ea. Ceea ce ar atrage dup sine receptarea gândirii lui ea, discu ia în marginea adev ratei posterit i a lui ea, nu a unei posterit i contraf cute.

3. „S-au îngr dit asupra lui Nae Ionescu ( i a altora) prea multe calomnii (f cute de diver i carli ti, de comuni ti etc.) încât au format un strat geologic atât de gros, încât risc s nu mai treac nici razele cosmice. Omul cel mai calomniat din istoria noastr ...” (v. Vasile ncil , „Efemeride naeionesciene”, în rev. „Manuscriptum”, nr. 3-4 / 1998, p. 192).

4. Pre uirea dintre Petre ea i Emil Cioran era reciproc . Iat ce-i scria (în 1974 lui Bucur incu) Cioran despre Petre ea: „Ca i tine, îi p strez lui Petric aceea i admira ie. Ce om extraordinar!

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Cu verva sa f pereche, dac ar fi tr it la Paris, ar fi avut ast zi o reputa ie mondial . Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degrab , ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat s -l întâlnesc în via a mea”. (aprilie). „A a cum i-am scris ultima dat , admira ia mea pentru Petric a mas intact de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Îmi amintesc de câteva dintre formul rile sale ca i cum le-a fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prim mân : nu am întâlnit în nici un caz o inteligen atât de incandescent ca a sa” (mai).

5. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la P ltini , pretext de fin ironie din partea lui Noica, on-linehttp://isabelavs. go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis10.htm , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67), 2013, pp.16-17; sau http:// www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la-paltinis-pretext-defina-ironie-din-partea-lui-noica/, precum i Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „ colii de la P ltini ”, ironizat de Noica, on-line http:// isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm , pe hârtie în rev. Acolada, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22 sau http:// www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Himera scolii de la Paltinis ironizata de Noica.htm 6. v. rev. Academiei Universitar Athenaeum, num rul intitulat „Petre ea, încercare de portret”, 1992, p. 4.

7. v. Platon, Charmides, precum i eseul nostru întitulat „Chez ia poart nenoroc?” cuprins în volumul: Isabela Vasiliu-Scraba, Configura ii noetice la Platon i la Eminescu, Ed. Star-Tipp, 1998, p.

12-20, on-line https://fr.scribd.com/doc/130397690/IsabelaVasiliu ScrabaPlatonEminescu, precum i volumul Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonic , Slobozia, 1999. on-line https://fr.scribd.com/doc/ 153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic.

8. v. Petre ea, Între Dumnezeu i neamul meu, Ed. Anastasia, 1992, p. 357.

9. Desigur, marele sculptor Constantin Brâncu i era un ran român cu totul aparte. S -i spunem, împreun cu ea, „decadent”. Dar, dup ie irea din închisoare, Petre ea s-a întâlnit i cu rani români obi nui i. Exist o întâmplare cu ni te „miri transilv neni”, povestit de filozoful ea d-lui Ion Papuc, i repovestit în mod magistral de acesta în Postfa a volumului pe care l-a îngrijit: Petre ea, trîne ea i alte texte filozofice (Ed. Viitorul Românesc, 1992).

10. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu, în unica i în dubla ei înf are, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https:// fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica

Edgar Degas - Femei pe iarb

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Livia CIUPERC~

Tinere\e nonagenar[ Ce poate fi mai frumos ca în momentul în care ne preg tim suflete te s ordon m în strai a existen ialului nostru, ca într-o corol , experien ele vie ii, în toate fa etele ei de curcubeu, s constat m cum se rostogolesc în minte, unele dup altele, val-vârtej, atâtea i-atâtea frumoase nestemate! Iar recentul volum, Amintirile unei nonagenare (Editura Humanitas, 2014) o dovede te - pe deplin.

Autoarea, distinsa doamn Antoaneta Ralian, se simte st pân , strunindu- i me teugit condeiul, fie c ne poart -n ritm cuceritor „peste m ri i ri”, fie c aminte te de anumite „derapaje” provocatoare. Dar ceea ce triumf în cele 190 de pagini ale prezentului volum este Prietenia (caligrafierea cuvântului impune majuscula). Merit a re ine c toate „întâlnirile literare” ale domniei sale s-au finalizat prin frumoase i trainice prietenii - cu scriitori, traduc tori, oameni de cultur de pe mai multe continente.

Dac la frumoasa vârst de nou zeci de ani se poate vorbi de 117 crea ii literare traduse, aceasta nu este o laud (de i autoarea scrie, la un moment dat, cu o modestie copireasc : „da i-mi voie i mie s m laud” ), ci se cuvine - un prinos de recuno tin .

Acest exerci iu profesionist, de mare clas -

traducerea - este un efort al pl cerii de a face cunoscut românilor literatura lumilor. Un efort intelectual - pentru care, sincer, toat admira ia! Gratitudinea noastr !

Reflectând asupra unei mici p i din munca aceast pl cut , dar plin de responsabilitate, vom constata c distinsa doamn Antoaneta Ralian nu s vâr te doar un exerci iu de traducere (dac ne referim, s zicem, la romanul Zâmbete în Washington Square, de Raymond Federman), ci str punge universul fic ional, studiindu-l pe creatorul acestuia i, implicit, descoperind afinit i între autorul concret i cel abstract.

Prefa a la acest volum este mult mai mult decât o sofisticat cronic literar , ci un ministudiu de istorie i critic literar , de psihologie comparatist . Federman „încheag povestea f s povesteasc ”, el „î i îng duie reflecteze asupra propriei ei desf uri”. Iat cum traducerea nu se mul ume te a fi doar un act artistic, ea str punge realitatea - prin detalii. Citim i ne cutremur m.

Raymond Federman (1928-2009) este unicul supravie uitor al familiei sale (în anii cei negri ai istoriei), doar pentru c a fost ascuns de mama sa într-o debara. Ce sentimente î i încocesc fiin a citind c ile unui om care a tr it pe viu ororile holocaustului?! „Tragedia narat de autorul-victim e convertit , travestit , în jocurile formale, fragment rile, sturn rile, dedubl rile, reconstituirile caleidoscopice i în alte artificii sau marote ale postmodernismului...”

Celor pe care i-ar interesa (o alt traducere, marca Antoaneta Ralian), roman conceput în form de jurnal, este o reconsiderare lucid a unei dramatice existen e, a unor „monstruozit i de neiertat”, frânturi de via necosmetizate, prin punctarea unui loc ce se impune a r mâne „parantetic”, cu nume de personaje „limitative”. Anumite experien e cumplite, cu r cini în îndep rtata copil rie ( i care clocotesc sfâ ietor în toat fiin a), nu pot fi imaginate decât într-acest mod: „Ce mai poveste am în mân , spui tu.

Picteaz-o din plin, cu tu e groase. L cuie te fic iunea i introdu în ea straturi de reali-

tate. Procur i exemplare din revista «Life» din acea perioad , prive te la chipuri i înmagazineaz -le în tine...” (To Whom It May Concern, în traducerea Antoanetei Ralian, Ed. Univers, 2000) Dar dac ne apropiem de crea ia unui alt scriitor, spre exemplu, Saul Bellow (19152005), ce gânduri ne vor m cina fiin a?! „Carpe diem quam minimum credula postero!” (Horatius) Fire te, merit s scormone ti înl untrul t u, s te descoperi, pentru c , în mod cert, nu te cuno ti suficient. adar, Quo vadis? Încotro, Doamne, mi-e inima i sufletul meu? Spre cele drepte sau spre cele mai pu in drepte? Bine-ar fi s -ncerc a m reg si, optindu-mi: D ruie te-mi Doamne acea clipit , murmur de izvor, în care m rev d, în goliciunea mea. Ajut -m s reg sesc, prin sinceritatea lacrimilor, care -mi purifice trupul i sufletul. Nici visul, nici modelul Wilhelm, protagonistul lui Saul Bellow, nu ar fi solu ia. i totu i, ne plac frazele înv luite-n mantie romantic : „Florile i luminile se contopeau extatic în ochii orbi i umezi ai lui Wilhelm; o muzic profund , ca valurile m rii, îi ajungea la urechi. Îi p trundea în suflet..., c utându- i marea i fericita uitare a lacrimilor. O auzi i se cufund dincolo de am ciune, prin suspine sfâ ietoare i hohote de plâns, întru îndeplinirea ultimei dorin e a inimii sale”.

Cât de îndrept it sunt a-mi repeta, cu obstina ie, imperativul: Tr ie te- i clipa! Fiemi benefic acest impuls? M cam îndoiesc, de i con tientizez c orice clip este unic , pre ioas i de neegalat. Dar gândi-voi c ea ar putea fi i ultima?! Ar trebui s accept m fiecare clip î i va fi având i ea cursorul ei. Trecem, trecem, dar în pasivitatea noastr - tot amân m în a deschide bine ochii, pentru o clip fericit sau nu... - poate s r mân - ani mul i - în inima i-n sufletul nostru (vezi alt destin, tot fic ional, din „The Lost Valentine”, interpretat, magistral, de Betty White).

Oricând po i deveni o Caroline - i unica ei clip de iubire -, pân când r zboiul îi va fura omul drag. Pentru c nimeni nu-i va putea

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fura vreodat aceast stare a marii taine, iubirea!

Clipa clipelor care ne poate pecetlui via a este respectul pentru adev r. i de câte ori îmbr m noi i minciuna... Oare de ce? Pare adev rul nepl cut în anumite circumstan e?

Da, de fiecare dat un nod dureros (sau veninos?! mai tii!) ne-ncol ce te... i-atunci îmbr m minciuna. Salvatoarea. Iat cum trufia inund smerenia! Niciun medic, niciun psiholog, nimeni nu ne poate elibera. Decât propria con tiin . Ne-am întrebat vreodat de ce alegem strâmba judecat ? A a, ca s persist m în gre eal i s suferim? Mai tii?!

Precum mezinul fiului de Crai... Dac n-ar fi gre it, n-ar fi jucat rolul de „Harap-Alb” i, firesc, n-am mai fi putut povesti... despre iniiere, nu?! Doar a a vom ajunge a în elege c „drumul care duce la victorie nu e drept”, ci dimpotriv , sinuos. O spune, clar Saul Bellow: „De la Euclid i Newton liniile au fost drepte...” Dar în „epoca modern ” (ba, fim sinceri, de când e lumea i p mântul) „se lucreaz ” cu „sinuoasele”. i uite c psihologul Tamkin are dreptate: „sufletul fals fur energia celui autentic, ca un parazit, i-l vl guie te”. Dar cum „a ta putere” nui „stearp ”, fii „Rege”, fii - adic - „la în lime”. Gl suie te Bellow, prin intermediul protagonistului s u. În ceea ce-l prive te pe scriitorul Kurt Vonnegut (1922-2007), ce-am putea spune?

Scriitorul american adopt un stil clasic, adeseori, cu o incizie în magma timp, nu doar pl cut , cât subtil : „Vara murise lini tit prin somn, iar Toamna, ca un executor testamentar conving tor, punea via a la ad post sigur pân când Prim vara avea s vin s o cear înapoi...” (incipitul povestirii Confido, din volumul Zâmbi i, v rog!, Colec ia Globus, 2009, dar în versiunea traduc toarei Emilia Com nici).

Salman Rushdie (n. 1947), în schimb, este „obsedat de India natal ” (Ultima suflare a maurului), „nu reu te s se desprind de ora ul tuturor bucuriilor i iluziilor, al incertitudinilor i decep iilor...” (Pia Brînzeu, România literar , nr. 20/1999), iube te i ur te, în scris, cu aceea i pasiune, ne m rturise te i doamna Antoaneta Ralian.

Despre Henry Miller (1891-1980) afl m are pl cerea detaliilor, studiind, prin compara ie, spre exemplu, diversitatea de nuan e de gri recunoscute la Paris - care provoac extazul, spre deosebire monotonia griului la New York (în Zile fericite la Clichy).

Interesante i palpitante sunt evoc rile despre Kurt Vonnegut, Salman Rushdie, Amos Os, Paul Bailey, Nadine Gordimer, Alan Brownjohn, Fleur Adcock, Anthony Bloom-

field, Ted Hughes. Rostuiri prietene ti, de neegalat, care fascineaz . Prezentul volum al Antoanetei Ralian este mult mai mult decât un memento, o incizie inteligent gândit , pentru a cunoa te literatura contemporan universal - în toat complexitatea ei.

Un exerci iu de imagine ni-l ofer Ted Hughes. În deceniul apte al secolului al XXlea, i se recunoa te acestui poet similitudini cu mari creatori ai timpului, subliniindu-i-se câteva elemente specifice, precum: preferin a pentru solilocvii, adâncime meditativ , subtilitate psihologic etc. Cu „From the Life and Songs of the Crow” (1970), în române te: „Din cântecele lui Kra”, „metaforatitlu”, precizeaz traduc torul i prefa atorul Vasile Nicolescu este „pas rea-om care tr ie te cu o intensitate paroxistic urâtul cosmic într-o ilimitat odisee spa ial ...”, precum i o viziune personal asupra genezei: „Când Dumnezeu l-a d ltuit pe Kra / A f cut aurul / i când l-a copt în soare / A cut diamantul / Când l-a strivit sub povar / A f cut alcoolul / Când l-a rupt în buc i / A f cut banii / Când l-a suflat în vânt / A cut ziua / Când l-a spânzurat de-un copac / A f cut fructul / Când l-a îngropat în p mânt / A f cut omul / Când a vrut s -l despice în dou / A creat femeia / i când a rostit: «Ai câ tigat, Kra!» / Pe Mântuitor la f cut”. („Cântecul lui Kra despre sine însu i) Gândind la Iris Murdoch se nasc întreri, fire ti. Prieteniile, în general, iar cele literare - în special, au i o doz de subiectivitate? Cum po i scrie despre o persoan pe care ai cunoscut-o, pe care ai îndr git-o i care i-a l sat întru amintire doar clipe frumoase? Desigur, în culori prea luminate, fiva oglindirea in aeternum, despre Iris Murdoch (1919-1999): „o figur de irlandez , cu un breton scurt, pome i înal i, îmbujora i, ochi pu in oblici i un zâmbet de pâine cal...” (gl suie te, cu un surplus de iubire, doamna Antoaneta Ralian) Cum s-ar putea uita aceast prim imagine drag ?!... Iar dac amintirea ar putea fi întinat de vreo anume încondeiere (a a dup cum, din nefericire, sa i întâmplat), ce dureros fi-va (gândindune la gestul criticului John Bayley, spre exemplu)! Prietena i traduc toarea lui Iris Murdoch roste te, tran ant: ea apar ine „eternit ii - eternit ii care i-a reînsu it-o...”

(România literar , 7/1999) Cum ar putea uita cineva mesajul postum al autoarei britanice, de origine irlandez : „Prive te via a în perspective scurte - nu mai mult decât de la prânz sau pân la ceai...” Da, da, „ne-am scut ca s tr im doar de la o zi la alta...”

Printre traducerile doamnei Antoaneta Ralian, un loc aparte recunoa tem i roman-

9

cierului Paul Bailey (n. 1937), de i, prin câteva traduceri, semnate Marius Chivu (România literar , 28/2006), avem posibilitatea s descoperim c între dou romane, câte un respiro liric pare firesc ca form îndr znea de dedublare: „Pretinsul fiu are grij de pretinsul tat . / În infirmeria unei închisori londoneze. / Anul este 1800 i ceva. E un aprilie t ios. / M aflu pe canapea; f când vizita anual / Celui mai demn de mil dintre pretin ii mei prieteni...” (Frumuse e) Poetul „sensibilo-cerebral” Alan Brownjohn (n. 1931), „prieten al României i al scriitorilor români” (România literar , 34/2000), ni se dezv luie printr-o poezie narativ , „oaz de mister, de insolit, care las un arri re go t de melancolie”, dup cum ne îmbie distinsa noastr traduc toare, o aderat (re)întoarcere în timp: „La cap tul îndep rtat al unui coridor / A fost cândva sala de bal a unui cândva Grand Hotel, / Vândut i l sat stihiilor s -l s vâr easc ...”

Brenda Walker (n. 1957), în schimb, transpare în viziunea traduc toarei Antoaneta Ralian drept „cea mai proteic i mai vital persoan ” (vol., p. 100), „una din fiin ele ruite de muze cu o ploaie de talente” („România literar ”, nr. 16/2006), cunoscut cititorului român - în primul rând ca traduc tor în limba englez al lui Eminescu, Blaga, Bacovia, Sorescu etc., i mai pu in ca editor i poet. În lumea literar este îns apreciat , având în vedere premiile ob inute, în România, în perioada 1990-2000, prin participarea la diferite festivaluri de poezie. i-o prim demonstra ie o constituie pagina de versuri, din „România literar ”, nr. 16/2006: „P mântul i-a arcuit spinarea i a z mislit mun ii. / Apa a nit avid de s mân . / Aerul i-a împreunat, / Iar focul i-a contopit în omenire. / Suntem doar elemente din s mân de stele...” ( utarea) Lectura volumului Amintirile unei nonagenare este o binecuvântare pentru orice tip de lector. i e posibil, ca unora dintre noi, ni se releve senza ii tari... un déjà vu déjà vécu... Orice-i posibil într-aceast via ! Un déjà vu pentru un el, un déjà vu pentru o ea, un déjà vu - pentru locuri de vis, precum traiectul vizualiz rilor la San Michele sau la Vevey... Locuri, oameni, obiceiuri, tradi ii, într-un cuvânt - nepre uite amintiri.

Via a - o mare minune! Oricum am definio cu „V de la vâltoare, I de la iubire, A de la am gire, de la nd ri, A de la am ciune...”, ea vine i pleac , ne mângâie i ne înnobileaz , cu-o „buc ic de suflet”, cu o „buc ic de tinere e” i câte-o buc ic de acumul ri de în elepciune... i-apoi, firesc, se disip . A a va fi mereu. Cu sau f voia noastr !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Janet NIC~

Un poet nelini]tit ez în genunchi/ Undeva-n univers spre Dumnezeu”. P mântul e o fiin care sufer din cauza polu rii, iar poluarea este „facerea” oamenilor nechibzui i. Întreb rile patetice ale poetului devin interoga ii retorice de mare for : „Când vom deveni eroi de mari legende? /Sub polu ri, chinuri grele i urgie/ Vai, unde vede i voi o raz vie? / Prin nefericit fapt care se pierde?” P mântul se zbucium din cauza r zboiului, oamenii se ur sc i se omoar , peisajul e bolnav dar poetul vede salvarea în apropierea de natur , de clorofil , de gâze, de greierii r gu i, de rou : „Roua dimine ii r mâne ve nic / Lacrim s ne apere de mizerii”. Apropierea de minuscul, de lucrurile m runte, este semnul omului iubitor de via , grija matern fa de tot ce mi -n lume. Tehnica apropierii

Volumul de versuri „Polemica p mântului care sufer ”, de Nicolae Maroga Enceanu, este o tentativ de autodefinire poetic , având, ca punct de plecare, suferin a, cu multiple valen e individuale, sociale i chiar cosmice. Fiind poezie de atitudine, cum tonul face muzica, atitudinea face poezia. Nuan ele tr irii l rgesc grani ele temei abordate, în timp ce revolta, atitudine-apogeu, vine i adun totul sub umbrela drept ii, singura în m sur fac ordine în dezordine. Neîncrez tor în dreptatea terestr , poetul invoc , în ultim instan i ca unic instan , solu ia divin : „Mai cred în bol ile sfinte cere ti!”

Nefericirea uman vine din lipsa credin ei.

Rezult c numai credin a, prin calit ile sale divin-terapeutice, vindec i alin suferin a: „Nu mai g se ti fericire în case spa ioase/ Nici adieri divine cu mângâieri neînvinse”.

Transcenderea lucrurilor m runte se face, metodic, prin c utarea unei perspective duitoare, iar aceea nu poate fi decât armonia: „Încerc s caut o armonie mare”.

Calea spre Dumnezeu, pentru poet i pentru to i muritorii, este smerenia, apostila care dovede te i garanteaz adeziunea total i echivoc, la cerescul mister: „Mereu m

de p mânt, de natur , îl aduce lâng fiin ele necuvânt toare, al c ror mesaj existen ial este ging ia: scoici, broa te, raci, melci, pe ti, licurici. Fluxurile lente de arome îl aduc în preajma p durilor de plopi, de s lcii i de salcâmi, în preajma b ilor, a gârlelor i a grindurilor, înnobilate de puterea apei. Duhul codrilor, al fântânilor i al ierbii plute te peste tot, ca semn al vie ii s toase. Omulpoet, vân tor de frumuse e i veselie, tânje te s afle „Lini te-n lanurile verzi / Frumos rânduite”, în cântecul ciocârliilor, în orizontul etern. Este ceea ce poetul încearc s salveze, dac nu cu oamenii, car cu mâna lui Dumnezeu: „Timpuri gigantice prin semn dumnezeiesc/ Îmi aduc ecoul sfânt triumfalnic/ Unde du nia nu are speran ”

Edgar Degas - Cai i jochei

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

fluturi desprin i din gânduri

imaginile din gânduri

fluviul de lumin

limitat de sim uri evalueaz regrete i iubiri

se sparg în fluturi goi geamurile universului meu

îi e team de prea mult în are c-ar putea s i piard echilibrul

urmele mele se v d în aer

îi e team s alerge prea repede c-ar putea s nu ajung prea departe

via a e o preg tire pentru trecerea fluviului de lumin

imaginile din gândurile mamei îl lini tesc

fantezii nestingherite

clipa o dezbrac de umbr i o cresc în câmpul ondulat de brazde întoarse-n univers

eliberarea de efemer

o pl cere infinit din afar m împov ra

lucruri în armonie într-o durat etern v d

în dorin e timpul se pierdea

vântul m purta ca pe o frunz vântul m purta

eliberarea de efemer claritate zborului spre o constela ie de în elesuri

eu ca o frunz îmi plimbam avântul

spiritul meu este preg tit lunece spre limpezi piscuri

i ca un ecou vântul îmi sporea cuvântul

dar gestul este incomplet dac nu le pot atinge

îmbr cat -n orice form peste tot m reg sesc fluturii desprin i din gândurile mele zboar pe covoare de lumin cini sporesc celestul i în vârfuri de teluric se-adâncesc

rev rs ri de fantezii nestingherite în al vie ii cerc goneau

îngr di i de timp îngr di i de timp - cel în care locuim sim im mul imi de curgeri unite-n mare - în marea care nu se umple niciodat ceea ce cunoa tem nu este pe m sura a ceea ce nu cunoa tem

utarea luminii unii se întorc spre sine ca s caute lumina al ii se arunc -n bra ele v zduhului ca s o culeag

Edgar Degas - Balerine

i unii i al ii ceea ce nu tiu este profund iar ceea ce tiu este superficial

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

George FILIP (Canada)

O iganc ... n-ai bani în pung i noroc nu i se arat deloc. te iube te una ca nebuna i-ai s ai veste de la drum, doar matale tii ce i cum. fere te-te de haina militar . s-ar putea s mi se par dar dintre toate str inele doar una aten i vrea binele. pune un ban cât de mic frumosule - i- i mai zic: ai sufletul bun dar e ti ar gos i- i cutreieri via a pe jos. fere te-te de du mani, îmi pare c-o s pici într-o adunare; ia deschide palma, încet... spune, ochiosule, nu e ti poet? pune fruntea pe ghioc i-o s i poarte noroc. ai fra i mul i i de seam , a a-i?

-ta-i b trân i tat nu ai. fumezi i te-mbe i cu rachiu, drumul vie ii se-nchide târziu ai ochii verzi i-n semne nu crezi; nu te prive ti în oglinzi i pe tine o s te vinzi...

Aventur liric de m-ar fi aflat atunci vecinii când furam p mânt s -l urc în pod m-ar fi dus la preo ii luminii înv versete din Prohod... zi de var se cocea-n rân . maica se-nchina încet i rar. seceta clocea lâng fântân i pe taica... l-au ales primar. fratele nedus la-nv tur se-mb ta prin cârciumi, ciumafai i-i cânta pe glas o târâtur „ibovnicii noaptea fur cai...” primul gând oval iscat în mine

m-a tocmit plec rilor spre larg i m-am logodit printre sabine cu simbolul mor ii - la catarg. în ce port mi-e vârsta ancorat , nu mai tiu - p mântul e profund. cui s -i spun pove ti cu-a fost odat ? tri ti - copiii lumii dorm profund...

i taic ... m i

Anei-Maria Gibu

lbatic e ti printre îngeri i înger - printre muritori. pe valea marilor înfrângeri eu te-am cules de-atâtea ori... tu cân i - via a ta-i un cântec ce îl respiri de printre ploi. tu ii corola lumii-n suflet i vii s ne descân i - i noi. i punem flori sub talpa crud cu care calci a a de zvelt. din buzele- i, ca o agud , oapte aud... s te mai iert, i eu te iert - iubit ciut , pa ti prin verdele ponor, dar gându-mi tainic î i s rut aripele - cu nimbi de dor. ce îngeri !... domni oar , ne-a dat în cântec - Dumnezeu? doresc, din toamn -n prim var , i taic , m i... s-ascult mereu!... *

Anna... nu- i frânge aripa-n triunghiul paserii-i o schem în care se ascund tenta ii cu apanaje de dilem ... ai consim it s zbori în zborul ce din pruncia ta te-a smuls, zâmbind prin crestele ple uve dintr-un instinctual impuls. acolo îngeri nu-s, de cear . pe-acolo Bachus nu bea vin.

Viena e... o cer etoare prin care url - Rasputin. zborul involt s i stea pe stânca din palma prea-sfin itei M ri ce m-a n scut i mi-a dat aripi i m-a gonit... spre dep rt ri.

Danseaz Anna... cânt Anna. ia- i vârsta verde în r sp r. ti prea departe... prea aproape prin stepele - de adev r... * prin ierni de dor i nostalgie alearg i sania mea, i într-un cuib de poezie o întâlnesc mereu - pe Ea. vin veri cu aripi de dogoare.

Marea se scald -n peruzea i printre flamele de Soare o întâlnesc mereu - pe Ea. veni-va toamna dat -n pârguri. sutana vârstei nu e grea. printre poemele din târguri o întâlnesc mereu - pe Ea... i prim vara iar sose te, dintr-a eternit ii stea i doina mea m -ntinere te i-n frunze o ghicesc... pe Ea. dar cine-i cântecul cel care îmi spune c via a nu-i grea? e floarea - cea mai mândr floare din lume... este ANNA mea!

Amintiri din atr - cu George Filip

Montreal, 2015

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Norman MANEA

“Amintiri f[r[ culoare” de Martin Vop nka

Cartea lui Martin Vop nka contribuie în mod esen ial la întregirea mozaicului din care se poate compune la o distan de peste patru decenii i jum tate imaginea anilor aizeci ai secolului dou zeci. Pu ini scriitori cehi au reu it s evoce aceast perioad într-un mod atât de concret, sobru i de conving tor ca el.

Autorul poveste te despre copil ria i familia sa. Folose te un ton calm, concentrat i nuan at pentru a nu stânjeni aplicarea pe pânz a „culorilor necolorate” ale memoriei sale. Dar în aceast evocare nu se m rgine te doar s consemneze i s descrie. tiind c anii copil riei apar in deja unui trecut ireversibil care se îndep rteaz tot mai mult, îi prive te i din perspectiv istoric i cu distan area necesar , fiind capabil s aprecieze ceea ce l-a înconjurat i ceea ce a tr it pe vremea aceea. Sub tonul lini tit al evoc rii sale se simte îns aproape la fiecare pagin o mare emo ie. Este limpede c aceast carte are o importan special pentru autorul ei i el retr ie te puternic în plan afectiv tot ceea ce poveste te. În perioada normaliz rii, scriitorul Martin Vop nka (n.1963) nu a putut s studieze la o facultate umanist i de aceea a absolvit Facultatea de Fizic Nuclear , de i din copirie i-a pl cut s scrie. Mama lui s-a n scut într-o familie de evrei stabili i în exil la Londra.

Tat l s u, Petr Vop nka, este un matematician cunoscut în întreaga lume. În ultimii ani, trilogia lui Vop nka, Ora ul care doarme, Dreptatea care doarme i Taina care doarme (2011, 2012, 2013), i-a câ tigat numero i cititori i simpatizan i din rândul copiilor i al tinerilor din Cehia i Slovacia. Trilogia se afl în curs de traducere la Petrograd. Abia la câ iva ani de la apari ie a intrat în con tiin a cititorilor trillerul s u filosofic A cincea dimensiune (2009) tradus i în limba englez . Romanul Sfâr itul legii (2003) a fost considerat prea aspru, dar în prezent e perceput mai degrab ca o viziune realist a viitorului. Cititorii sensibili s-au bucurat citind romanul Drum spre niciunde. O torie cu fiul meu (2005) ap rut i în limba român în anul 2012; în carte sunt evocate peregrin rile unui tat înso it de copilul s u care descoper adev ratele valori umane.

Alte c i scrise de Vop nka: Cunosc via a i lumea (2002), O mare de triste e în urma câinelui t u (2002), Dragoste prin sms (2001), Antartida în pragul sfâr itului (2000), Hotelul de la mijlocul vie ii (1999), Pove ti din mun ii b tu i de vânt (1998), Balada despre coborâre (1992), Pietre de la munte (1989) i Dansul lupilor (1998), tradus i în limba român . Ultimele dou i sunt o culegere de reflec ii i întâmpl ri din Carpa ii Meridionali, respectiv un roman de fic iune care evoc atmosfera din România din perioada comunismului. Amintiri f culoare este a cincisprezecea carte a lui Martin Vop nka. „În seduc toarea sa restrâns investigare a trecutului, naratorul bogat în culori al Amintirilor f culoare (Martin Vop nka, cu subtitlul Despre familie i copil rie, dar mai ales despre anii 60) apare într-un dublu rol, derivat din acela i eu: cel al copilului care i tr ie te prezentul de demult i al adultului, convocat, periodic, s situeze întâmpl rile în context istoric i s le comenteze pentru cititorul posterit ii.

Este povestea unui trio, tat l, matematician ilustru i auster, mama nevrotic , dintr-

o familie de evrei de stânga i b iatul lor, care cre te, odat cu nara iunea, în lumea comunist a Cehoslovaciei dinaintea, din timpul i de dup prim vara praghez a scurtei rena teri din 1968, dar i, periodic, în vestul capitalist al prosperit ii i pragmatismului. Nu sunt ignorate r cinile etnice i complica iile conflictuale ale celor dou comunit i care se întâlnesc în progenitura care este centrul reevalu rilor, nici ramifica iile sociale i politice ale familiilor. culoare înseamn în scrisul nuan at i calm al autorului o orgolioas modestie a autenticit ii, f sentin e solemne, nici atunci când se refer la împrejur ri i individualit i negativ clasate retrospectiv. Amintiri f culoare confirm instinctul literar sigur i rigoarea prudent , nuan at a scriitorului, care, cum el sper , prin „developarea unei înregistr ri vechi ob ine o imagine care reprezint o oglind fidel a lumii de atunci, ast zi disp rut ”.

Cititorul român va g si multe elemente familiare i destule nout i stimulatoare, chiar incitante, în aceast mic bijuterie epic .”

Degas - Absintul

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Maria GHI}~ÎÃ

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Ion CUZUIOC

Fidelitatea umoristului

La exact doi ani de la apari ia volumului de proze scurte umoristice turi (mai 2013), scriitorul Const. Miu ne ofer spre lectur continuarea, în volumul Oglinzi infidele.

Volumul de proze scurte umoristice Oglinzi infidele (Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Br ila, 2015) continu sub aspect tematic i al psihologiei personajelor volumul turi.

Prin aceste proze, Const. Miu dovede te este un fin psiholog, având un ascu it sim al observa iei, dublat i de o cunoa tere profund a realit ii. Fiind posesorul unei imagina ii foarte bogate, inventivitatea situa iilor comice este inepuizabil . Men ionez câteva proze, sub acest aspect: Testament literar, Poman la vot, Turism electoral, ultimele dou fiind scrise - dup m rturisirea autorului - în preajma alegerilor preziden iale, de anul trecut.

Inventivitatea unuia dintre personaje faimosul preot Demire - este sursa grotescului într-una din proze, unde g sim o capel multifunc ional : la parter se depozitau mor ii pentru priveghi; la demisol erau dou saloane pentru nun i i botezuri; la subsol - un bar de noapte cu biliard i popice, pentru cei ce se plictiseau la primele nivele.

Oglinzi infidele este, cu pu ine excep ii,

o carte a dialogului, ceea ce-i confer vita-litate, dinamism; aici g sim o lume „sucit ”, ce aminte te de personajul lui nenea Iancu, dintr-una din prozele sale ( nu - om sucit), stârnind de la oare zâmbete, cauzate de activit ile didactice din s pt mâna coala altfel, pân la hohote de râs, prin grotescul situa iilor din Testament literar sau Pira-mida.

Sarcasmul i ironia r zbat în orice moment al dialogului. Aproape nimeni nu pre- uie te pe nimeni. Totul este luat în derâdere, pentru c prostia uman , inhabitat de per-sonajele ce populeaz aceste proze umo-ristice, este la ea acas .

De i cartea se cite te u or, pentru lectura ei ai nevoie de o anumit stare de spirit, când e ti dispus s accep i i gu ti umorul domnului Miu, sub diferitele lui forme.

Personal, nu a vrea s m întâlnesc vre-odat cu o astfel de lume „sucit ”, cu atât mai pu in s m aflu în vârful peni ei auto-rului, al c rui sarcasm e unul demolator. Personajele din volumul Oglinzi infidele sunt în via a real mai la tot pasul, iar autorul are dreptate când noteaz în preambulul c ii sale: „Cititorii ar trebui s se bucure, dac î i vor vedea adev rata fa (a sufletului), pri-vindu-se în aceste oglinzi... infidele”.

Prin volumele de proze scurte turi, Oglinzi infidele, ca i prin Poman cu dar i Cimitir privatizat, cât i prin atenta obser-va ie a psihologiei umane, scriitorul Const. Miu mâne fidel umorului fin.

Raze de lumin

Farmece

carte deschis : litere pe hârtie joac eroii

Divanul rii: se bat marile puteri pentr-un post râvnit

*** teatru absurd: cântecul actorului adoarme sala

*** Tat grijuliu: copiii cer mâncare în cas plou

*** floare pustie: zumz it de albine pierdere de timp

*** Judec tor orb: sparge ou stricate pentru dulcea

Pe muchie de cu it

D’ale credin ei

om vulnerabil: gura desc tu at ard cuvintele

eful patriot: în fiecare sear i cânt imnul

*** avion modern: pasageri petrec re i ofteaz norii

*** Soa a fidel : ureaz „noapte bun ” trec torilor

*** vultur hr re : pe tii valsând în ape plâng valurile

*** Hulubul p cii: pe biserica din sat bate clopotul

Edgar Degas - În cad

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Dumitru DUMITRESCUÃ

Daniel Marian ]i starea de contempla\ie generat[ de instabilitatea tr[irilor sale reflexive Exilat într-o aparent realitate, autorul încearc printr-o atent / selectiv semantic a cuvintelor me te ugit rostuite s i construiasc un nou edificiu al tr irii doar pentru sine, cu largi por i de evadare spre libertatea absolut a spiritului s u tumultuos, îns u or melancolic-transcendental. Definindu-se ca fiind o fire rebel i instabil , poetul oscileaz precum un pendul aflat într-un angrenaj cu o mul ime nedefinit de sfere care se ciocnesc într-un conglomerat reactiv cu extremiile aflate permanent în asediu asupra grupului de sine st tor. Tr gându- i r cinile din subp mânt, poezia lui Daniel Marian ne face s întrez rim o frac iune a timpului rupt din clipa mântuirii, ca fals imagine a Armaghedonului transformat într-o ramp de lansare spre un spa iu increat ce- i a teapt cuminte întruchiparea.

Prin cele do uzeci iuna de poeme care de fapt sunt treizeci iuna, autorul îmi înt -

re te convingerea asupra instabilit ii spa iilor sale de manifestare care se divid i se contopesc continuu într-un grup unitar, perceput a-i reda poetului doar o libertate de exprimare exhaustiv , adic dus pân la epuizarea ultimelor sale argumenta ii stilistice.

Poetul porne te precum un cal de fluturi transformat într-o pas re minune care, ne tiind cum s mearg : la galop, în zbor sau cu mers de greieri peste un de ert scufundat, a ajuns ca o icoan s rac într-o crâ de aur, cu sufletul leorp it de sete , pentru a sta la coad s guste o lacrim de nemurire (vezi poemele: încercarea de gum /, idee în alb/, icoan s rac /, perfectul tot mai simplu/, cântec de alergare prin cea ). Îndr gostit pân peste poate de minunile lumii, nu-i st în fa nicio opreli te, încât s crape de ciud zeii atunci când somnul cel lene i s-a f cut c stru de condus printre biserici, în sens invers decât erau lucrate, s

prind barierele lumii ridicate spre a aduna cu mâna de pe cer stelele ca bobii de struguri, rui i feluritelor iubiri. Desf urate într-un ciclu lunar, sentimentele legate de tâmple deschid i redeschid ferestre poetului h zit stea de santinel în postul ierbii de mâine, teptând raza de soare menit s -l în tiineze despre sfâr itul lumii (vezi poemele: cântec pentru alb -ca-z pada/, ruperea la fu/, nocturn -n puf de petunie/, cu capul în lun /, încercarea violet/, icoan s rac /, s în eleg/, ballantine’s day/, sfâr it de calendar/, un setiment/, elegie fundamental /, instabilitate/, peisaj/, ie irea din postul ierbii/, mai bine nu/, grav/, de vin c are cuvinte/, nici nu mai tiu; bine c e uitare/, nu tiu cemi veni s fiu/, groz vie/, abisul sufletului).

Trezit la realitate de zbangul unui clopot imaginar, cuvântul bântuit de fum i rezemat de sprânceana r ritului, se simte strivit de fierarii ce bat sângele înc cald în pieptul soldatului de iarb , aflat de veghe lâng crucile de nisip ale triste ii cu r cini adânc împlântate în albastrul lini tilor de cerneal (vezi poemele: zbang/, desen dup natur /, mai b trân/, subversiuni) Poezia lui Daniel Marian, în contrapartida frumuse ii versurilor, degaj profunzime în dimensiunea spa iului artistic astfel încât ideile r sar din text precum pietrele pre ioase de pe vadul de cristal al gândurilor sale.

Cea de-a doua carte luat spre analiz , „Adic iat -m -ntr-un sfâr it în”, cuprinzând dou capitole intitulate sugestiv: fir-ar a’ dracu de a fi !/ guguieli albastre când nu sunt verzi i mov deodat /, prin cele 41de poeme, m readuc intempestiv în acela i spaiul de crea ie, unde totul muste te a dragoste, substan a prin sine îns i întrupat î i caut obâr ia în fibrele genotipului primordial i s lbatic al împreun rii. Sufletul viu, lare pe îngeri descrie un curcubeu cu rol

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de chenar icoanelor cu nume de Daniela, Bianca, sau orice alt nume predestinat a fi zugr vit, cu un gram de tu din c limara inimii poetului. Îmb tat precum o libelul de dragoste, poetul dup ce a gustat din strugurii netransforma i în vin viu-vie uitor, caut s i g seasc lini tea a teptând o igar prin gaura cheii, s-o fumeze... voind-o (vezi poemele: astfel alearg sufletul când e viu adic ntotdeauna/, iubind deoarece c gri nu exis/, suntem pe undeva; dac /, când n-am chef de nimic/, îns îmi aduci aminte/, eu feroce m-am îndr gostit de tine feroce/, înainte de mar i fiind miercuri sau poate joi/, altfel de a fi/, emblema aducerii aminte/, libelul cu telecomand awacs poate/, simpla bântuia/, cam asta fiind/, cum/, da ‘vezi s nu deori ba,/ niciodat ori nicipeunde nu-i gata nu se termin nicicum/, vr biile mele la un loc/, m-a întâmpla cu o lacrim ).

Partea a doua a c ii exprim prin acurate ea penelului desf urarea metaforic a actului împreun rii aiurea printre maci, o continu i disperat c utare a sublimului întru des vâr irea pogorât din Dumnezeu sau, ...din nimic! Cuvintele versurilor trezesc în cititor acele sim minte minunate ce ne condamn la iubire indiferent unde... o dat i, înc-o dat , la îndemâna tr irilor nedisimulate.

Totul se termin c-un „uf, uf,” de satura ie, poft sau dor, i de ce nu, într-o pierdere de memorie cu un în eles tainic, îns niciodat ters (vezi poemele: veni-se-va vremea/, de din niciodat -ntotdeauna/, ca i când a fi/, idei de dup fiin / ...uf, uf, uf/, i de ce nu).

Revenind asupra celor expuse i prezentate succint dintr-un unghi oarecum obtuz al privirii mele u or subiective, pot s afirm nu m-am aplecat sub niciun fel îndeajuns de mult pentru a surprinde întreaga palet de tr ire pe care autorul i-a propus s ne-o ruiasc . R mân totu i cu con tiin a împ cat ca am încercat s -l în eleg cât m-am priceput captivat fiind de spiritul s u tumultos îns , u or melancolic, fapt care m-a atras f echivoc într-o stare de contempla ie reflexiv .

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Lelu V~L~REANU-S^RBU

Reflec\ii obi]nuite N-am nicio clip pe care s o desprind, o separ din curgerea timpului i s o a ez în fereastra temni ei trupului din care m zbat ies rupând lemnul z vorului pe care-l tiu pus undeva unde alte bariere nu sunt. Exist numai gânduri i acelea înf urate dup coloane f sfâr it pe care nu le v d. Mori de vânt cu fluturi pe ciuturi macin doruri trimise pe aripile curcubeului spre tine m rg ritar înflorit lâng zidul albastru al t cerii. Mun ii ciulilor albe trimit o briz r coroas i dulce, mângâie ar a de foc cu o aur verde prin ierburile coapte cu sunete înv luite de maci adormi i. Din drumurile salutate de fântâni, poteci tainice se despart i fug printre dealurile i colinele cu salcâmi înnebuni i de dragoste pân la sinucidere i p ri care î i exerseaz trilurile pentru concertul din fiecare diminea . Peste tot se simte gustul de miere în care se zide te templul din care se întrupeaz harul divin în cuvânt. A tept s se trezeasc armurierii t cerii grupa i în fa a orizontului lâng ferestrele pe care se vede dansul fluturilor de m tase în palmele prineselor prim verii. Vântul î i odihne te carnea i oasele la umbra copacilor de verde smarald i se manifest cu o t inuit adiere doar în frunzele plopilor nepereche pres ra i pe drumul soarelui spre mare. Talazuri ca o mângâiere r it , dau bine e rmului ondulat spre un golf care pune-n oglinzi clipe de foc ce aprind coama valurilor înspumate de zba-

Edgar Degas - Nud culcat

tere. Fata cu p rul de foc trece asemenea unei n luci pe faleza îndep rtat care duce la vechiul far ce îndrepta calea cor bierilor spre portul albastru. Am luat urma pa ilor ei spre infinitul spiral al gândurilor ce se pierd într-un dulce neant i por ile acestuia nu se d dar se deschid în solitudine, ademenesc fantomele veacurilor arse cu cenu a împr tiat prin negura istoriei. Tr iesc vremea concilierii cu mine însumi, închid ochii i m caut în adâncul izvoarelor cu ap t duitoare pentru sufletul c zut în beatitudine. Pietrele lor, ca ni te inimi lefuite de femeie, au tr iri de maxim întindere în sunetele înalte pe clapele pianului, las s curg apa curat cu plutire de leb pe lacul în care se vars . cerea umbrelor printre s lciile despletite ale râului ce face meandre printre gândurile toropite de ar a galben a verii, na te odihna aceea binefec toare pe care i-o doresc i îngerii protectori ai celor obosi i de drumul lung al destinului spre împlinire.

Nop ile îmbrac haina lini tit a singuii în care nimic nu se vede, frunzele freaîn adierea u oar a vântului care împr tie o boare r coroas i pl cut . Luna cu razele ei reci se ia la întrecere cu stelele, durile de stejar i fag r sfirate pe dealurile din apropiere despicate de drumuri i c ri de p mânt pe care nu se vede nimeni. Lumina e clar , alunge te umbrele arborilor i tufi urilor dar cu toate astea sim i un fel de team în apropierea lor, un fel de a teptare, vezi jocul ielelor i nu vezi nimic. Povestea nop ilor i a dimine ilor de rubin vars speran e i mul umiri pentru o nou zi care începe cu acel r rit de soare mai frumos decât orice i-ai închipuit ca suport pentru via i continuarea marilor tr irii în ceea ce î i poate d rui natura, f s cear cât de cât un minim de protec ie în schimb. Uneori noi oamenii nu ne învrednicim nici m car atât s -i oferim, defri m f mil p durile, îi murd rim poienile i apele i-i distrugem f posibilitatea de regenerare, vie uitoarele. Toate aceste fapte se r zbun cu timpul pe noi în ine i nu ne vom putea salva cu nicio rug .

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Camelia SURUIANU

Vasile Voiculescu - p[]ind pe drumul des[vâr]irii Sub semnul schimb rilor social-politice de la sfâr itul celui de-al text, în ciuda vicisitudinilor, scriitorul, de o demnitate irepro abil , Doilea R zboi Mondial se distrug destine i cariere. Numeroase per- alege s tr iasc în umbr . sonalit i ale vie ii culturale încep s fie marginalizate sau persecutate. În noaptea de 4 spre 5 august 1958, Vasile Voiculescu este arestat, Vasile Voiculescu în acele vremuri era o prezen activ în via a pu- în timp ce traducea un fragment din Emanuel Swedenborg. Cu aceast blic , atât prin opera sa literar , cât i datorita unui post de redactor ocazie, îi sunt confiscate toate manuscrisele. Este acuzat de „mila Radio România, unde îi avea colegi pe scriitorii: Adrian Maniu, sticism” i încadrat în primele dou puncte din Articolul 209. În felul Lascarov Moldovanu, Liviu Rebreanu, Vlaicu Bârna. acesta, câteva poezii devin capete de acuzare. Poezia Mâna, scris În leg tur cu activitatea de la Radio, pe lâng valoarea în sine a în anul 1955, este considerat de organele abilitate ca având subiect emisiunilor, amintim un am nunt mai pu in cunoscut. Deoarece scri- subversiv i devine prob în dosarul „inculpatului”. itorii de origine evreiasc , în anii r zboiului, fuseser epura i din La interogatoriu Vasile Voiculescu a recunoscut c în cadrul Asovia a public , Vasile Voiculescu, altruist din fire, a ob inut de la postul cia iei Rugului Aprins a citit poezii i povestiri din crea ia sa literar , de Radio, folosind nume fictive, re-munera iile lor. Printre ace tia se pe care le-a comentat împreun cu auditoriul. De asemenea i-a ar tat num rau: Ury Benador, Peltz, Alfred Margul Sperber, Mihail Sei nemul umirea fa de ostilitatea guvernului în ceea ce prive te bastian, Felix Arderca.1 Chiar dac nu a avut nicio afiliere politic , în lipsa libert ii de exprimare i epurarea sa i a altor scriitori din via a anul 1946 va fi înl turat din postul de redactor, ca, ulterior, s fie cultural a rii. Cu toate ca se afla la o vârsta înaintat , avea în monominalizat i pe o list „neagr ” format din intelectualii care nu mentul arest rii 74 de ani, este condamnat la 5 ani de temni grea. În mai aveau permisiunea de a figura în bibliotecile publice. rechizitoriu procurorul a sus inut faptul c : „Susnumitul este cuÎn ciuda atâtor restric ii, volumul de povestiri Capul de zimbru noscut ca element du nos al clasei muncitoare din U.R.S.S. prin va reu i s vad lumina tiparului în 1947, trecând de cenzur datorit scrierile sale din perioada celui de-al Doilea R zboi Mondial, în ideilor antigermane nuan ate în text. Tot în aceast perioad scrie versurile sale elogiind r zboiul criminal dus împotriva U.R.S.S. [...] poemul Adio libertate, publicat în primul num r din „Luceaf rul” Dup 23 August, Vasile Voiculescu scrie o seam de poezii pe teme parizian i semnat cu pseudonimul Valeriu Anghel. mistice, care au un caracter du nos fa de regimul democratChiar dac în perioada proletculpopular din R.P.R.” i astfel, Vasile tist lirica religioas nu putea s vad Voiculescu ajunge în închisoare dalumina tiparului, Vasile Voiculescu contorit unor poezii cu caracter religios. tinu s scrie poezie de factur mistic .

Preciz m c regimul totalitar asocia Textele sale, dintre care amintim Gracuvântul „mistic”, de origine grealul, Taborul, Inima lui Dumnezeu, ceasc , care se tâlcuie te „ascuns”, Împ rt irea, Rug ciune, reflect te„t inuit”, cu un fenomen ostil guverma des vâr irii spirituale. Toate acesnului, manifest rile de acest gen fiind tea aveau loc în contextul în care, în socotite în afara legii. revistele „Via a Româneasc ”, „ConPetre Pandrea, întâlnindu-l într-o timporanul”, „Flac ra”, o serie de poe i celul din închisoarea Aiud, într-o fil minori elogiau socialismul totalitarist.2 de jurnal, îl compara cu un „anahoret Iat câteva titluri de acest gen: Od transfigurat”. Ca la un moment dat s ciocanului, La moartea unui tovar se întrebe retoric: „Cine din camer sde Cristian Sârbu, Cântecul es toarei ar fi putut certa cu aceast figur de de Suzana Delciu, Ioana a fost aleas mucenic bizantin?”4 în Comitetul pentru Pace de Petru Grav bolnav, la insisten a familiei, Vintil . Paralela este gr itoare în ceea este eliberat în ziua de 30 aprilie 1962. ce prive te schizoidia care începuse s Afectat de morbul lui Pott, este interse manifeste în societatea româneasc . nat la Turda într-un spital pentru tuDe i presat s creeze dup indicaberculo i. În pofida acestor interveniile ideologiei de partid, „în mod inii, trece la cele ve nice, în noaptea ten ionat Vasile Voiculescu nu vroia de 25 spre 26 aprilie 1963. Este înscrie la comand i, în general, nu mormântat, dup dorin a sa, cu haiVasile Voiculescu vroia s colaboreze.”3 În acest con-

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nele cu care a ie it din închisoare, f cute de colegii s i de inu i din peticele unor paturi, care vreme de patru ani l-au protejat de frig.

Fiind o perioad instabil la nivel politic, din partea Uniunii Scriitorilor, la înmormântarea sa nu a fost nimeni prezent. Începând cu 1966, fiul scriitorului reu te s publice o parte din povestirile sale, printre acestea num rându-se Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, Iubire magic , precum i romanul Zahei orbul. Cu toate acestea, criticii literari, chiar i dup abilitarea sa juridic din anul 1968, se fereau s -l aminteasc . Astfel, dac în 1944 Alexandru Piru îngrijise la Funda ia Regal un volum de poezii, în Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, publicat în 1968, Vasile Voicu-lescu, din p cate, nu este nici m car amintit.

torie spre centrul inimii Înaltpreasfin it Bartolomeu Valeriu Anania, în prefa a la volumul de versuri Acatiste, semnate de p rintele Daniil Sandu Tudor, sus ine în interiorul Rugului Aprins au existat dou grupuri unul literar i altul duhovnicesc. „Vasile Voiculescu era singurul care apar inea ambelor grupuri, literar i duhovnicesc.”5 De asemenea, considera marea sa poezie î i are r cinile crea iei în jurul anului 1950, când începe s frecventeze întâlnirile culturale de la M stirea Antim. „Prin mijlocirea acestor reuniuni, el se ini iaz i apoi se adânce te în literatura filocalic i face din isihasm nu numai un obiect de studiu, ci i universul unei aventuri spirituale din care poezia sa va beneficia din plin [...] Poeziile care îl reprezint cu adev rat pe marele poet Vasile Voiculescu au fost scrise între 1949-1958. O parte din ele au fost publicate, în 1983, sub titlul conven ional Clepsidra.”6 Afirma iile Înaltpreasfin itului Bartolomeu Valeriu Anania referitoare la impactul Rugului Aprins asupra operei lui Vasile Voiculescu sunt înt rite i de Zoe Dumitrescu-Bu ulenga. „Pentru Vasile Voiculescu, - scrie exegeta - Rugul Aprins a însemnat ucenicia tr irii isihaste, preg titoare pentru martirajul care avea s -i încununeze existen a.”7 Amintirile sale ne restituie un portret hieratic, semn al urcu ului spiritual pe care îl parcurgea discret în interioritatea sa i care în mod pregnant se oglinde te în poezie. „Când l-am v zut ultima oar pe Vasile Voiculescu era prin anul 1950, în acei ani i-a scris cele mai multe din poemele postumului volum Clepsidra. Ne aflam, într-o sear , câ iva prieteni ai lui Petru Comarnescu (printre care i Ionel Jianu), la Apostol Apostolide, faimosul (pe atunci) chelner, meloman.

La un moment dat, în camera din fund am v zut intrând un b rbat cu o înf are uimitoare. Înf urat în t cere, s-a a ezat pe un scaun lâng pick-upul la care gazda a pus spre ascultare Sonata pentru vioar i pian de Cesar Frank. Sprijinindu- i u or pe mâna dreapt capul, noul venit a r mas nemi cat, l sându-ne s -l privim în voie, de departe. Vibra, parc , în jurul acestei figuri de mag, o aureol nezut . Mâna p rea transparent în lumina sc zut a camerei, iar capul christic, cu p rul i barba sur , radia o lini te ciudat , îngenat cu o concentrare dramatic , ce trece dincolo de percep ia noastr comun . A ascultat muzica i a plecat în aceea i t cere în care venise. Erau anii Rugului Aprins, f de care nici biografia, nici opera poetului n-ar putea fi în elese.”8 În volumul postum torie spre centrul inimii sunt incluse câteva poeme dedicate unor membri ai Rugului Aprins. Printre ace tia se num mirenii: Alexandru Mironescu, Paul Sterian, i preo ii: Sofian Boghiu, Andrei Scrima, Daniil Sandu Tudor. Textele sunt rturia vie a unei sincere prietenii. Acestea ne vorbesc i despre o comuniune în duhul unor înv turi mistice, în elese i practicate în cadrul grupului.

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Întâlnirea lui Vasile Voiculescu cu membrii Rugului Aprins survine într-un moment de cotitur din via a sa. Dup moartea so iei, în anul 1946, scriitorul „s-a sih strit”, dup afirma ia fiului. Ie ea numai „pentru plimbarea zilnic , sau în Ci migiu”, i ducea o via lipsit de comodit i normale. Aceast ascez , impus parc în mod voit, la care s-a ad ugat angoasa în fa a instabilit ii politice, excluderea din via a cultural , a favorizat deschiderea scriitorului spre înv tura isihast . Astfel ne explic m, la nivelul datelor biografice, impactul deosebit de profund pe care Rugul Aprins l-a avut atât asupra sa cât i asupra operei sale. Desigur, conjuncturii i se adaug i fondul s u sufletesc, care a rezonat la modul cât mai concret cu aceast familie spiritual .

Potrivit afirma iilor Înaltpreasfin itului Bartolomeu Valeriu Anania, dintre scriitorii reprezentativi ai Rugului Aprins, Vasile Voiculesu sa apropiat cel mai mult de înv tura mistic . Pe aceasta a transpuso în lirica sa redactat cu prec dere în ultima parte a vie ii. În culegerea de eseuri Din spumele m rii, în capitolul „Poezia religioas modern , mari poe i de inspira ie cre tin ”, exegetul sus ine c : „Expresia cea mai înalt i mai pur a credin ei i a sentimentului religios din întreaga literatur român se afl în opera marelui poet Vasile Voiculescu. [...] Prin medita ie i prin exerci iile spirituale ale isihiei el dep te starea de extaz i se ridic pân la aceea de extaz, adic [...] la întâlnirea eu-lui cu Logosul. Rodul literar al acestei experien e, sau, mai precis, expresia ei artistic este ciclul Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginar de V. Voiculescu, poezii care, dup p rerea mea, nu pot fi pe deplin în elese f luarea în considera ie a isihiei.”9 Discu ia asupra poeziei mistice a lui Vasile Voiculescu trebuie s porneasc de la distinc ia dintre poezia sa de inspira ie religioas , care înseamn o versificare a temelor i motivelor biblice, i cea care reflect travaliul urcu ului spiritual finalizat cu oglindirea lui Dumnezeu în inima sa, dar de data aceasta purificat de patimi, într-o uniune ontologica a fiin ei umane cu divinul. Cuvântul „mistic” provine din grecescul „mistikos” care înseamn „tainic”, deci ascuns, secret, enigmatic. În acest sens tr irea mistic reprezint treapta cea mai de sus a vie ii spirituale, la care se accede prin rug ciune, medita ie, dar i respingere a tuturor nuan elor care separ omul de Dumnezeu. Tr irea mistic o întâlnim la diferite religii i confesiuni. În ortodoxie, o astfel de tr ire este promovat de înv tura isihast , sintetizat i conceptualizat de misticul Grigorie Palama în secolul al XVII-lea. Înaltpreasfin itul Antonie Pl deal , în Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , definea isihasmul ca fiind „rug ciunea neîncetat care conduce sufletul c tre o isihie, adic o lini te l untric .”10 Kallistos Were, în Împ ia l untric , ne ofer câteva am nunte cu privire la etapele pe care novicele le parcurge de-a lungul tra-seului sau transcendental. Într-o prima faza omul trebuie „sa fug de oameni, s tr iasc o vreme în reculegere. [...] Aceast etap e de natur spa ial , este vorba de o desp ire exterioar , fizic , de oameni. A doua treapt este i ea exterioar . Omul trebuie sa deprind cerea, s nu mai piard timpul cu vorb ria inutil . Dar nici una, nici cealalt nu sunt suficiente pentru a face dintr-un om un isi-hast. [...]

Pentru a ajunge la adev rata lini te l untric trebuie s treci de la a doua la a treia treapt , de la isihia exterioar la cea l untric , de la simpla absen a cuvintelor la ceea ce nume te Sfântul Ambrozie al Milanului cerea activ i creatoare.”11 Cea din urm etap are loc în momentul când harul Duhului Sfânt intr într-o simbioz cu anahoretul, devenit, în urma propriilor sale str danii, un isihast des vâr it.

Acest demers simbolic este posibil doar în urma desp timirii de

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

orice gând, dorin sau p cat. Indiferent de sex, statut social, .a., actantul care dore te s ating des vâr irea trebuie mai întâi s se goleasc de sine. Dac se num printre „înv ii tainelor” - dup accep iunea misticului Grigorie de Nyssa, poate atinge cu mintea coborât în inim iluminarea. Acest aspect se produce în momentul când în chip tainic novicele îl întâlne te pe Hristos, Mirele Ceresc „în acea c mara de tain a inimii”. Într-un act de transcendere a întregii cunoa teri el poate ajunge „pân într-acolo unde se consum Logodna contempla iei noetice”, dup observa iile lui Bartolomeu Valeriu Anania. Raportându-ne la subiectul analizei noastre, ar mai fi de ad ugat faptul ca poezia mistic prin simbolurile utilizate exprim de cele mai multe ori practic inexprimabilul.

De i întâlnim texte valoroase, care s-ar înscrie poeziei mistice i în perioada ante-rioar contactului cu grupul Rugului Aprins, luam totu i în discu ie lirica sa redactata în ultima parte a vie ii, mai exact cea dintre anii 1949 i 1958. Prin urmare vom apela la volumele Clepsidra i torie spre locul inimii, încercând s identific m acele texte care în construc ia lor de in o hain estetic valoroas i în care întâlnim simbioza instan ei poetice cu harul Duhului Sfânt.

O prim poezie selectat este Mâna, scris în 1955, i devenit prob de acuzare în procesul „inculpatului”.

Nu am pa i de-o leghe s te alerg prin lume, Nu am ase aripi s te prind din zbor...

Din abisul vie ii doar te strig pe nume Nu mai am nici suflet: tot sunt numai dor...

Veci de veci la tine n-ajung a urca.

Pân peste cre tet m-ai zidit în tin : Bietele-mi atingeri nu te vor spurca ...

Doamne, îns nu m po i împiedica i s rut cu gândul mâna de lumin .

Primele dou versuri impresioneaz prin nota de lnicie pe care Vasile Voiculescu o d rela iei om - Dumnezeu. Aceasta apare ca un joc, de-a prinsa, pentru c inocen a este starea fundamental care asigur comuniunea cu divinul „Dac nu ve i fi precum pruncii ace tia, nu ve i intra în împ ia lui Dumnezeu”, ne spune într-un verset Iisus Hristos. În lipsa acestei inocen e, care înaripeaz sufletul spre Dumnezeu, r mâne strig tul celui dep rtat de izvorul care i-a dat via . C derea se manifest ca o precump nire a elementului teluric asupra celui spiritual, ceea ce împiedic ascensiunea spre dumnezeire.

Ultimele dou versuri transcriu acea atitudine uman despre care sfin ii p rin i au scris c reprezint pragul dintre demoni i oameni, atitudine care l-a f cut pe Iisus Hristos s se r stigneasc pentru salvarea oamenilor, iubirea necondi onat fiind puntea de leg tur dintre om i Dumnezeu chiar i dup c derea adamica. În contextul vie ii lui Vasile Voiculescu, am putea spune c acest text ilustreaz credin a poetului, care nu s-a stins nici în iadul închisorii, unde omul a strigat asemenea lui Hristos aflat pe cruce: „Doamne, Doamne, pentru ce m-ai p sit!“ De profundis poate fi interpretat ca un strig t al fiin ei r nite, zut într-o lume im-perfect . Accentul cade pe imposibilitatea atingerii perfec iunii în absen a unirii cu Absolutul: Am c zut fiindc m-ai smuls Tu din Tine, Pentru c m-ai zvârlit, am c zut... a plânge toat eternitatea din mine...

Umple-m cu p cat, umple-m cu ru ine, Sfânt am fost, sfânt r mân, ca la ’nceput Via a mea s-a iscat în lut.

Eu, în a patra ipostaz , ip din ruine: Cine, Doamne, m va pune la loc? Cine?

Nu dragoste, nu mil , nu iertare,

19

Vreau dumnezeiasca mea stare Întrege te-m , întrege te-Te, Doamne, iar cu mine.

Versurile nu apar in unui mistic, c ut tor al purific rii de patimi i al golirii de sine. Textul mai degrab , evoc starea unui revoltat orgolios, care îi cere Domnului s -i redea creaturii sale statutul „de fiu al Luminii”. Conform înv turii misticilor, prima etap a ascensiunii spirituale este reprezentata de con tientizarea st rii interioare de ins c zut din pronia divin .

Scafandrul este un text poetic ce m rturise te despre umilin a ca atitudine purificatoare a sufletului, îng duind speran a întâlnirii cu Dumnezeu în „c mara cea de taina a inimii” dup expresia Sfântului Apostol Pavel, în „scoica-nchisei inimi” dup accep iunea lui Vasile Voiculescu: Acum m-afund în mine, în oarba mea genune, Întru-un ocean de patimi cu fundul nep truns, Sargas de p cate i n-am puteri de-ajuns, Pl pând scafandru-n tainic ve mânt de rug ciune. bâjbâi pân la Tine, cu -ntinse, mâini nebune, Tu -n scoica-nchisei inimi, m rg ritar ascuns.

Zoe Dumitrescu-Bu ulenga interpreteaz textul în sensul titlului volumului, pe care de altfel îl i prefa eaz ( torie spre locul inimii). „A adar, inima, locul cel tainic, devine «centru» spre care se îndreapt pelerinul, i în acela timp, c uza cea f gre , «busol vie spre ve nica lumin » (Busola) i n dejdea temeinic în lupta împotriva min ii, a cugetului i a cunoa terii ra ionale.”12 Partea central a înv turii isihaste o formeaz teoretizarea treptelor rug ciunii care ajut novicele s i coboare mintea în inim , aceasta fiind principala modalitate de acces la cunoa terea divin , atât cât este cu putin creaturii. De aceea, în volumul C torie spre locul inimii întâlnim numeroase texte care se raporteaz direct la practica rug ciunii isihaste. În poezia care d titlul culegerii remarc m urcu ul spiritual de la rug ciunea obi nuit , comun (cu mintea sau cu buzele), la cea care marcheaz coborârea min ii în inim , moment în care omul îl întâlne te pe Dumnezeul ascuns în sinele s u înc de la crea ie.

Edgar Degas - Vedeta

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Locul inimii noastre? Cine-l tie? Câ i îl cer? vârtejul cugetelor nu-I chip s ne poarte… locul inimii noastre s luie te-n Cer i-n el lumina lin a cerului f r de moarte. aspre pr stii se sparg în orice ins, pe mun ii sufletului nins de blesteme arde floarea minunilor Rugul Aprins, Ce-n scrum preface spa iu i vreme.

Doamne, spre locul: inimii noastre? Inimii Tale? îndrepteaz Pa ii rug ciunii obosit de cale, Acolo unde deodat mintea se de teapt treaz , În amiaza Eternit ii Tale.

Aspira ia isihast a acestei coborâri a min ii în inim o reg sim în poezia F clia, unde mintea luminat de iubire devine f clie aprins întru glorificare divin : De ce nu pot icoana- i, din t rie, cobor, în inima-mi s-o prind, i ve nic , extatic f clie, în fundu-i negru mintea-mi s i aprind?

Tot în înv tura isihast se recomand ca aceast coborâre a min ii în inim s se fac prin repetarea de câteva mii de ori zilnic a expresiei: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie tepe mine p tosul!” O poezie precum Numele T u rturise te despre neputin a omului de a atinge starea de iluminare, dar i necesitatea st ruin ei în ob inerea acestui demers: Iisuse, numele T u, dulce jar Cu buzele spun în zadar Tot rece r mân, tot f r de har În minte-l aduc: dar curând Îl scap iar, putredul gând Se rupe ca firul pl pând.

Doamne, acum m c inesc, Numele T u împ tesc Cu inima mea s -l rostesc Statornice te-l Iisuse, în ea i arz acolo pân la moartea mea.

Una dintre poeziile de rezisten ale volumului este Liturghie cosmic , text care respir lini tea celui care a aflat adev ratul sens al vie ii: Doamne, lucrarea pe care ai început-o cu mine Simt c nu se va sfâr i aici i cu moarte: Slujesc în alaiul unei uria e liturghii str ine, i nu m poate opri în el i pentru sine acest p mânt îndatorat doar s m poarte. Îi calc numai – tinda cu lespezi pu ine-– Lep d în el straie de rând, îmbrac pe cele divine i trec cu alaiul T u spre altar mai departe La sp imânt tor de dulcea-mp rt ire a-ntreg Cosmosului cu Tine.

Re inem expresia poetic „liturghie str in ” ca semn al diferen ei antitetice dintre lumea c zut i armonia divin . Pentru a se salva, omul trebuie s treac precum un str in prin aceast lume, c ci a a cum afirma Fericitul Augustin, cre tinul nu are cetate aici pe p mânt, ci patria lui este în cer. În viziunea lui Vasile Voiculescu, p mântul este doar „tinda cu lespezi pu ine”, adic o anticamer , unde sufletul se preg te te pentru marea întâlnire cu Împ ratul Hristos care i-a preg tit „osp de nunt ”. Îmbr cat în straie divine, antagonice celor

Anul VI, nr. 7(59)/2015

de piele cu care Dumnezeu l-a îmbr cat pe Adam dup c dere, sufletul mântuit este p rta la „sp imânt tor de dulcea-mp rt ire a-ntregului Cosmos cu Tine (- adic cu Dumnezeu).”

Ca o concluzie, la întreaga crea ie voiculescian Înaltpreasfin ia sa Bartolomeu Valeriu Anania, în Din spumele m rii. Poezia religioas român modern mari poe i de inspira ie cre tin , nota pe bun -dreptate faptul c „expresia cea mai înalt i mai pur a credin ei i a sentimentului religios din întreaga literatur român se afl în opera marelui poet Vasile Voiculescu.”13 1

Vlaicu Bârna, Floarea de col a poeziei voiculesciene, în Sabina M du a, Vasile Voiculescu i Rugul Aprins, Editura Florile Dalbe, Bucure ti, 2001, p. 24.

2 Ana Selejan, Literatura român în totalitarism, anul 1954, Funda ia Cultural Fronde, Sibiu, 1996.

3 Sandu L rescu, La Jilava - ultima imagine, în „Universul literar”, an IV, nr. 41-44, noiembrie, 1993, p. 6.

4 Petre Pandrea, Reeducarea de la Aiud, ed. cit., p. 82.

5 Bartolomeu Valeriu Anania, Cuvânt înainte la Sandu Tudor, Acatiste, ed. cit., p. 7.

6 Bartolomeu Valeriu Anania, Poezia religioas modern , mari poe i de inspira ie cre tin , Vasile Voiculescu - lini tea suprem a iubirii, în Din spumele m rii, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1995, p. 165.

7 Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, Cuvânt înainte la Vasile Voiculescu, torie spre locul inimii, Editura Funda iei Culturale Române, Bucure ti, 1994, p. 5.

8 Idem., 9 Bartolomeu Valeriu Anania, op. cit., p. 165.

10 Antonie Pl deal , Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , ed. cit., p. 272.

11 Kallistos Were, Împ ia l untric , Editura Christiana, Bucure ti, 1996, pp. 82-83.

12 Vasile Voiculescu, torie spre locul inimii, Cuvânt înainte de ZoeDumitrescu Bu ulenga, Editura Funda iei Culturale Române, Bucure ti, 1994, p. 7.

13 Valeriu Anania, Din spumele m rii, Poezia religioas român modern mari poe i de inspira ie cre tin , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 164.

Degas - Balerine în repaus

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Luca CIPOLLA (Italia)

Il pioppo Non come bandiera che sventola al poggiolo né di canto orfico si tratta, stella anemica ti sveli e riflessa luce al pioppo... languono i ricordi d’una mente a trama larga che giusto una carezza mendica all’istante sotteso nella sua brezza.

Plopul Nu de un steag care flutur pe balustrad nici de cânt orfic nu este vorba, stea anemic te dezv lui i lumin r sfrânt plopului.. lâncezesc amintirile unei min i cu urzeala lat ce tocmai cer te-o mângâiere clipei prevestite în propria adiere.

Agar Ti rendi conto che il sapore suo è di antichi pini lungo il viale della stazione; la mattina assorbivo l’amalgama del reale nel sogno di biglie tempestato, le sue gambe già s’aprivano al ricordo d’un’altra vita quando mi parlava.

Hagar i dai seama c mireasma ei vine din pini str vechi de pe aleea g rii; diminea a absorbeam amalgamul realului în visul împodobit cu bile, picioarele i se deschideau deja la amintirea unei alte vie i în timp ce-mi vorbea.

Il giardino

dalle nuvole getta un libro, le pagine strappate prima della fine; d’acqua ogni specchio riflette gli occhi dell’autore, melanconici e rabbiosi, distante è quella casa e lo scrittoio in legno dove mai piove.

Per amarti qui ti devo toccare, ma nel giardino mi basterà sentirti; per annusare un fiore mi devo chinare, lì nel recinto dei suoi petali potrò vestirmi; e per giocar coi pesci non so nuotare, ma non sarà più agevole mutarmi in essi?

Per discerner l’errore m’affido ad uno specchio eppure oltre il fiume basterà guardare me e te come altri ed altre..

Capiremo allora i nostri giochi ove il sole qui si cela sovente dietro nubi di fosforo.

Nessun costume di scena nella materia del tutto distinguibile e indistinto, Amore ci dissolva come versi in seno al canto.

orecarul jeluitor cuprinde cu aripi p tura destr mat a desi ului, din nori arunc o carte, paginile smulse înainte de sfâr it; a apei fiecare oglind r sfrânge ochii autorului, plini de dor i mânie, departe este casa aceea i masa de scris din lemn unde nicicând nu plou .

Gr dina

Il libertino

Spre-a te iubi aici trebuie s te ating, dar în gr dina e de-ajuns s te simt; ca s miros o floare trebuie s m-aplec, acolo în gardul petalelor ei voi putea s m îmbrac; i spre-a m juca cu pe tii nu tiu s înot, dar nu fi-va mai u or s m preschimb în ei?

Ca s disting gre eala m -ncredin ez oglinzii, i totu i dincolo de râu ajunge s m uit la mine i la tine la al ii i la altele...

Atunci vom în elege jocurile noastre unde aici soarele se-ascunde adesea dup nori de fosfor.

Niciun costum de scen în materia întregului perceptibil i t inuit, Dragoste ne desfac precum versuri într-un cânt.

Addormentò per un secondo le labbra smunte e la treccia ad un sonoro e pallido richiamo, l’unto che dalla terra cola è sterco di vacca e la sua pelle secca.. al risveglio riso beffardo dei primi anni - il fato, l’ora scocca, un agguato, solo passo di fado.. tu e la tua collezione di donne, treno già deragliato.

Meridiani (a Mihai Eminescu) La querula poiana cinge d’ali la coltre smagliata della macchia,

Meridiane (lui Mihai Eminescu)

Libertinul Adormi vreme de o secund buzele supte i pleata spre un ecou sonor i palid, unsoarea ce se scurge din p mânt e baleg de vac i pielea ei usuc ... la trezire râsul zeflemitor al primilor ani - soarta, ceasul bate, o ambuscad , doar un pas de fado... tu i colec ia ta de femei, tren deja deraiat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Florin M~CE{ANU

EDGAR EDGAR DEGAS DEGAS Hilaire Germain Edgar de Gas s-a n scut la 19 iulie 1834 la Paris, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei. A avut doi fra i, Achilles i Rene, i dou surori, Therese i Margueritte.

Tat l, Auguste de Gas, era bancher i reprezenta chestiunile financiare ale familiei la Paris, care erau în leg tur cu întreprinderea înfiin at la Neapole la începutul secolului al XIX-lea de bunicul pictorului, Hilaire de Gas, care provenea dintro str veche familie nobiliar breton .

Mama lui Edgar Degas, vestit pentru frumuse ea ei, Celestine Musson, provenea dintr-o familie din Louisiana. Familia s-a îmbog it de pe urma bumbacului. Degas nu avea nici treisprezece ani când i-a murit mama. Atunci era elev la vestita coal Louis-le-Grand, aflat în inima Parisului. Dup examenul de bacalaureat, în 1853, Degas se înscrie la Facultatea de tiin e Juridice. În acela i timp, rete s fac rost de autoriza ia care îi permitea s copieze tablouri care se g seau la Louvre.

Copiind operele marilor maetrii, înva arta pictural . Abandoneaz în curând studiile de drept. Este sigur de voca ia sa i se hot te s i consacre în întregime via a picturii. Se înscrie în atelierul de pictur al lui Louis Lamothe (1822-1860) i, în 1855, ia examenul de admitere la coala Superioar de Arte Frumoase de la Paris, îns nu r mâne mult timp elev al colii. În 1856, Degas c tore te la Neapole la bunicul s u. În timpul ederii la Roma, ia parte la cursuri la Vila Medici. Copiaz tot timpul operele me terilor italieni, frecventând muzeele i bisericile. Tablourile i desenele le trimite tat lui s u care crede în talentul fiului, îl felicit i-l îndeamn la noi încerc ri: „Î i

repet: munce te sistematic, continu drumul ales mai devreme i fii sigur c vei putea înptui lucruri mari. Te a teapt un viitor minunat; nu- i pierde cheful i scoate i îndoielile din cap” În 1859, Degas revine în Fran a. Dup absen a îndelungat , tân rul pictor se obi nuie te cu greu cu rela iile de la Paris, iar în anul urm tor c tore te din nou bucuros în

Edgar Degas - Autoportret Italia. Degas se apuc din nou s picteze. Cu permisul s u care-i d voie s copieze, frecventeaz muzeul Louvre, unde în 1862, se întâlne te cu Edouard Manet, pe care-l viziteaz adesea acas i în atelier, stau împreun la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori. Întâlne te acolo pe Monet, Renoir, Sisley i Cezanne.

În aceast perioad , Degas rupe cu tematica colii de pictur i abordeaz teme realiste observate la cursele de cai, precum i la Oper . Datorit acestui fapt, pictura sa devine oglinda obiceiurilor „societ ii bune” - de care apar ine i el. În acea epoc , Manet, cunoscut pentru limba sa ascu it , îl nume te „pictorul hig-life”-lui. zboiul franco-prusac (1870-1871) întrerupe pentru un timp aceast viastr lucitoare i lipsit de griji.

La fel ca i Manet, Degas se înroleaz voluntar în garda na ional .

Comandant i-a fost Henri Rouart, fostul coleg de liceu.

Dup r zboi, în 1872, Degas împreun cu fratele s u mai mic, Rene, pleac intr-o lung c torie în America. Viziteaz New Orleans i familia mamei sale. În martie 1873, pictorul se afl din nou la Paris. Tot timpul îi este consacrat dansatoarelor i observ rii lucrului acestora. Tablourile sale încep fie cump rate, la aceasta contribuind i negustorul de tablouri Durand-Ruel. Despre succes nu prea putem vorbi, dar criticii îl sâcâie poate cel mai pu in pe Degas.

Independent de faptul c asocia ia este dizolvat , începând din 1876 se organizeaz sistematic expozi ii la care particip i Degas. În 1874, dup moartea lui Auguste de Gas, banca aflat în proprietatea familiei d faliment.

Aceasta îl pune pe Edgar în fa a unor dificult i materiale serioase.

De aici începând, Degas, obi nuit cu o via lipsit de griji din punct de vedere material, este obligat s i câ tige pâinea prin pictur , în plus, trebuie s restituie i împrumutul contractat de c tre familie. În iulie1876, pleac din nou în Italia, pentru a- i reglementa problemele de succesi-

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

une. Participarea pictorului la cea de-a treia expozi ie a impresioni tilor în 1877 se dovede te a fi un succes. În ciuda acestui fapt, Degas se afl într-o stare de spirit mo-horât . „S tr ie ti singur, f familie, este într-ader foarte greu, niciodat nu m-am gândit c va trebui s suf r în felul acesta. Îmb trânesc, s tatea mi se deterioreaz i aproape n-am deloc bani. Mi-am orânduit foarte u via a în aceast vale a plângerii...” - se lamenteaz el în aceast perioad .

Degas nu s-a însurat niciodat , deci tr ie te singur, menajera sa, Zoe Closiet, însemnând totul. Via a sentimental a pictorului este un de ert arid. Degas n-a tr it marea dragoste împ rt it , dar soarta i-a d ruit cu generozitate prietenii feminine: Berthe Morison, Mary Casatt i Susanne Valadon, pictori ca i el. În 1886, la expozi ia impresioni tilor de la New York sunt prezentate dou zeci i trei de lucr ri ale lui Degas. În acela i an, în mai, ia parte la ultima expozi ie a impresioni tilor de la Paris, în strada Lafitte. Tablourile lui se vând, iar situa ia lui material se îmbun te. În scurt timp, î i poate permite s cumpere opere de art . În colec ia sa pot fi g site lucr ri de Delacroix, Ingres, Van Gogh i Cezanne.

Degas lucreaz f oprire. Picteaz , realizeaz gravuri i sculpturi, scrie versuri.

Problemele legate de vederea sa, care îl chinuie de la un timp, devin din ce în ce mai serioase. Începând din amurg nu mai vede, iar seara, la lumina l mpii, este nevoit s o pun pe menajera sa Zoe s -i citeasc ziarul.

Este din ce în ce mai singur. Unul dup altul, cei apropia i îl p sesc: Eugene Manet moare în 1892, nou ani mai târziu dup moartea fratelui s u, Edouard Manet; Achilles Degas, fratele mai mic al pictorului, se stinge în 1893, iar Paul Valpincon în 1894. Un an mai târziu, mor Berthe Morisot i sora pictorului, Margueritte, iar în 1896 pierde pe cel mai credincios i vechi prieten, Evariste de Valernes.

Boala sa de ochi se agraveaz , obligându-l s înceteze treptat pictura i desenul. Încearc îns s realizeze sculpturi. „F munc , ce trist este b trâne ea!” În 1912, artistul este obligat s se mute din casa destinat demol rii, în care a tr it timp de dou zeci i doi de ani. Aceast schimbare reprezint pentru el un oc puternic i abandoneaz total lucrul. În acest an îi moare sora Therese i prietenul, Henri Rouart.

Melancolia i pl cerea de a se retrage ale lui Degas sunt înt rite de t cerea surd . „Nu mai merge nic ieri, dormiteaz , m nânc , doarme” relateaz sculptorul Paul Paulin. În 27 septembrie 1917, Degas moare de pneumonie. Mormântul s u se afl în cimitirul Montmartre.

23

{tefan Radu MU{AT

lep dat de orice umbr .

Iubire, pur i simplu...

Iubirea se teme de limite, florile se tem de mugurul toamnei, eu m tem de copacii cu ani târzii în ramuri,

Iubire, pur si simplu, nu ai limite; am tiut c te respir din prima zi a m rului în floare i i-am dat sufletul pot vedea facerea lumii...

Anii lor îmi reamintesc de moarte; ei tr iesc verde pentru prim veri ve nic.

Foarteprim vara mea...

Nu vreau s fiu memoria unei lacrimi i m întorc mereu înainte, nu m pierd în ploi care dor...

Vino dar, iubire, i arunc -m departe de tot ce doare!

Când îmi voi pierde trupul în iarba mântului i sufletul în stelele cerului, nu vreau s plângi pentru c mi-ai r mas în rug ciune pân la ultima credin a trec torului prin v ile pustii ale infinitului .

Arunc -m într-un cuib de fluturi albi, m pot privi în fereastra de cer ca un ve nic trec tor prin abisul t u; În locul unde dimine ile p mântului se nasc sau inutul în care stelele r sun la întoarcerea sufletelor nep tate de vreme. Înmugure te-m cu prim veri nep mântene i am s te îmbrac în rug ciune cu destinul florilor.

Pentru c floarea este sufletul îngerului

i-am l sat nop ile, s rutul i florile câmpului pe umeri s te po i ad posti de singur tate în mine; nu ne plâng bra ele de neputin , iernile s nu le sim im din gol, credem în zborul care va veni din profundul timpului . jduiesc s i dau numele din trecutul plec rii mele atunci când m vei c uta cu pa ii fragezi în iarba p mântului, în stelele cerului, fii din nou foarteprim vara mea...

Edgar Degas - Dansatoare în roz

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Radu SCOROJITU

Dimine\i de septembrie - de Adriana R[ducan Un roman al acumul[rilor suflete]ti Romanul „Dimine i de septembrie”, de Adriana R ducan, ap rut la Editura „Sitech”, în 2014, probeaz modalitatea de a înv a ce înseamn abisurile unei zile sau ale unei vie i, faptul c natura uman este supus permanentelor ov iri suflete ti. Planul rostului i al devenirii î i disput întâietatea, scriitoarea sind mereu cheia conex etapelor de via . În cele apte capitole ale romanului, cititorul descoper mai multe semnifica ii ale titlului i o contrapondere decisiv a cuvântului, care amplific tr irile i dimensioneaz textul narativ. Fiecare capitol î i epuizeaz con inutul, topindu-se în cel lalt.

Galeria de personaje demonstreaz , prin suple ea gesturilor i natura experien ei personale, robuste ea gândirii, multiplele valen e ale fiin ei umane. „Dimine i de septembrie” este un roman autobiografic, un roman ini iatic i un roman cu o v dit tent social , abordând tematica

Holocaustului i a unor etape istorice. St rile suflete ti contradictorii ale scriitoarei au ca punct de sprijin valorile morale. Procesul de ini iere este prezent din primul capitol „Confesiuni clujene”, unde sunt detaliate întâmpl ri din timpul studen iei la Cluj, Sonia fiind o ipostaz a scriitoarei. Sc pat cu zile din lag rul de la Auchiwitz, Aurelia Ornstein este pentru Sonia expresia consecin elor devastatoare ale Holocaustului. „Sonia t cu, se a ez discret în fotoliu, privea aiurea, ca i cum s-ar fi ivit un gol în mintea ei, ce nu-i d dea pace. Din anumite ra iuni, aceste acumul ri suflete ti ar fi dorit s le p streze ascunse ca pe o comoar , s le tie doar ea. Victor nu o întrerupse, se a ternu din nou t cerea. Dup un timp, relu firul evoc rilor”.

Tipuri de intelectuali cu varii experien e apar pe rând în trei capitole ale romanului: „Dimine i de septembrie la Sinaia”, „Bu teni - Bra ov”, „Dimine i de septembrie la Paris”.

Unii tânjesc dup via a de familie, standardul vie ii sau stabilitatea financiar , iar al ii lupt pentru des vâr irea profesional . Fiecare din-tre ei reprezint un model, întrecându-se în dialoguri îndr zne e. Intelectualul este un personaj sensibil prin structura sa, criza de con tiin i criza unui sistem r esc sufletul celui care ine la juste ea gândirii sale.

Contrariile l rgesc câmpul de comentarii scrupuloase, atitudinea intelectualului nefiind a unui simplu spectator. „Pe Hermina o percepuse cândva ca pe o campioan a lucrului bine f cut, construindu- i ra ionamentele doar în baza unor certe situa ii, niciodat în afara lor. Îi cunoscuse echilibrul puternic de care uzase în multe împrejur ri, punea atâta pre pe tot ce constituie b lia cu via a. Hoin reala pe str zile ora ului o relaxase enorm, se îndrepta c tre cas , ierarhizând în minte

stadii suflete ti ale unor perioade ce au trecut”.

Adev ratele probe de rezisten le descoperim în capitolele „Capcanele vie ii” i „Taton ri comuniste”. Tonalit ile confesiunii impresioneaz . Asemenea celui îndrituit d ltuiasc în stânc , pentru a str punge muntele, eroina romanului g se te echilibrul în raportul cu sine, chiar în situa iile - limit , când imprevizibilul o atinge la fiecare spântie. „Expresia de vinov ie a celor pe care ti obligat s îi prive ti în ochi, infinita nep sare a unora, pl ti i s fac dreptate, nesfâr itele sl biciuni omene ti… toate sunt teste de via care te mutileaz suflete te, doar pentru faptul c prin ele verifici loialitatea semenilor. R mâne s i formezi o ideologie proprie, s te retragi în turnul u de filde i s la i lumea sub biciul aspru al vremii, când prin natura compensatorie a lucrurilor, mai devreme sau mai târziu, prime te fiecare dup plat i r splat .

Strig tul de durere nu-l aude oricine, durerea sufleteasc este monumental , are soclul ei, înl untrul fiin ei tale. R utatea, comia, invidia, gelozia sunt la exterior, le descoperi în atitudinea celor din jur, vezi ura lor n valnic afi at pe chip. A a este, au i ei un soclu, cl dit i sus inut de oameni tot ca ei, ce nu au gimnastica min ii, nu cunosc echidistan a, încalc principii i stau prost cu digestia adev rului. Interesul lumii exterioare pentru ei const în plata facturilor, în num rul mare de la picior al colegului, în apa de ploaie”…

Capitolul „Scrisorile unui necunoscut” dezv luie pragmatica unei coresponden e, cu implica iile textului i supozi iile ce au loc în cadrul unei sincere comunic ri. Formele

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

epistolare dau romanului un plus de autenticitate i interes, distan ele i magia lor genereaz o admira ie secret , iar de cealalt parte, intervine curiozitatea sub forma unui clocot uman. Instan ele suflete ti nu- i contenesc jocul de umbre i lumini. Limbajul coresponden ei este bine decodat, uzan ele de acest tip reprezint jonc iuni temporale, marcate de momente retrospective. „Este când clar, când confuz, puterea de interpretare a unui asemenea tip sau specie uman , cum vrei s -i zicem, este extrem de dificil . Pare foarte inteligent, prezint o luciditate excesiv i brusc alunec în derizoriu. Lucrurile au importan doar din punctul lui de vedere, nu po i s pricepi pân la urm ce dore te, unde vrea s ajun, nici dac este amator de distrac ii galante, nu mai în eleg nimic.

Este narativ, se confeseaz a a cum înelege s o fac . Încep s cred la fel ca tine, este o persoan care te-a cunoscut întâmpl tor undeva, v-a i reîntâlnit în aceast formul a coresponden ei, dispus s comunica i a a, dac altfel nu a fost posibil.

Prima cauz r mâne distan a, o alt dimensiune sufleteasc este lipsa de curaj de a sta fa în fa i a vorbi deschis despre via a lui, avea ceva de ascuns, identificarea nu era u oar .”

Bipolaritatea comunic rii e strict analizat . Efortul de a identifica autorul scrisorilor, neexprimatele inten ii ale necunoscutului epistolar i permanentele tribula ii suflete ti trec acum printr-un act de abstragere al gândirii Herminei. Materia cuvintelor contureaz efervescen a intelectual , goana dup ideal, o diversitate de atitudini în fa a vie ii, un concret existen ial, provocat de ecourile profunde ale sensibilit ii umane.

Dintr-o alt perspectiv , în nara iune apar evidente câteva motive: motivul visului, al idealului, motivul copil riei, al destinului, motivul c toriei i al prieteniei. Putem vorbi de o simetrie, de o unitate de compozi ie a romanului. Primele pagini creioneaz dorin a unei vizite la Paris, iar finalul nara iunii ne pune în fa a faptului împlinit, c toria având duble valen e: cunoa tere i ini iere. Orientarea estetico-literar a romanului contureaz varii posibilit i, privind dimensionarea textualit ii, care func ioneaz cu un angrenaj de responsabilit i. Dispunerea cronologic a evenimentelor asigur nivelul unei structuri profund narative.

Des vâr it prin form i con inut, romanul „Dimine i de Septembrie” circumscrie natura uman printr-un ir de tulbur toare în elesuri.

25

Mariana GHEORGHE (Canada)

a i-am spus

Din fiecare nod s creasc iar Ciorchinii întâmpl rii pe p mânt.

Un munte de iubire neumblat, Un zeu r mas f coroan a i-am spus s vii când am plecat i-am spânzurat minutele-n prigoan

Minuni

O umbr colindat pe la iarn Sub pa ii de z pad înflori i a i-am spus s la i plopii s doarm Sub somnul lor s ne plimb m sfin i

În coaj de nuc -nvelite, Stau miezuri, cresc patru minuni Urechile lor sunt ciulite: Inspir , expir în ritm de pl mâni.

Un cearc n ostenit de-atâta toamn Cuprins între file, sub coper i, Cu trena-i scuturat de o doamn a i-am spus s vii i s m ier i

De cremene, -un orb înveli În negura lui de sudoare, Nucleul de sâmburi, furi Se umfl în aripi i-l doare.

Un munte de iubire neumblat rând c se ridic dinspre mare a i-am spus s pleci când ai plecat

La fel i sub est de cuvinte, Ale miezului patru minuni Se coc în c rile sfinte:

i i-ai crescut coroan la picioare.

nu mai vin Mi-ai spus s nu mai vin când e furtun Nici când se-ascunde soarele în nori fiu doar c tor sub lun plin Sau cer etorul razelor în zori Mi-ai spus s-ascult încetul mers al firii fiu tot ce nu a fi vrut s fiu Când ploaia bate umbra nemuririi calc pe curcubeul auriu Pe geam s î i pictez culori aprinse crezi c e un singur anotimp Sub pensula cuvintelor învinse i uit conturul doar din timp în timp Cocoa ele pove tilor s doar Când visul peste pleoape st r sfrânt

Inspir , expir ca doi oameni buni.

Hore Dragul meu, de-a rotocolul Las horele s -mi strâng Lacrima sub pleoapa stâng , Pasul greu lâng u orul. un nod cu mâna dreapt Lacrimei, tu pune-i pânze, Pe la glezna unei mânze le umfle-un vânt în oapt . În cerdacuri ve nicia Mulge laptele luminii Stând de vorba cu vecinii Cum s -mi vindece mândria.

Intr-un cuib de mângâiere, Cre te-mi puii, f i avere!

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Andrei PETRU{

Când nu Te iubeam de Dorina Stoica (antologie de autor) Scriitoarea Dorina Stoica se prezint în fa a cititorilor de toate vârstele cu o antologie de autor („Când nu Te iubeam”, Editura PIM, Ia i, 2014). Volumul, dup m rturisirea autoarei, cuprinde poezii selectate din c ile: „Daruri”, Ed. „Cronica”, Ia i, 2009; „De la poezie la rug ciune”, Ed. „Sfera”, Bârlad, 2010 i „Izvorul îndep rtat”, Ed. PIM, Ia i, 2011, precum i poezii nepublicate în volum, ci doar în reviste i antologii.

Un colectiv meritoriu a contribuit la aceast nou apari ie editorial : corectura i lectori de carte: Geta Modiga i Mariana Sava; grafica: Valentin B Neagu i „Un cuvânt de înv tur ” de p rintele Ciprian Gr dinaru Cartea de fa trateaz liric dou momente existen iale: de dinainte i de dup revela ie. „Când nu Te iubeam”, Doamne, se spovede te autoarea, „lut i rân eram”. Ea se desprinde de tin i se înal , prin dragoste christic , în lumea spiritual . Este vechea lupt cantemirean din „Gâlceava în eleptului cu lumea sau giude ul sufletului cu trupul” Acesta din urm , gazd temporar a sufletului, este plin de p cate iar lumea a fost, este i va fi întotdeauna rea i plin de ispite.

Una dintre poezii este intitulat chiar „Trup

i suflet”. În copil rie i adolescen Dorina Stoica iubea „o floare”, „un copac”, apoi „o mul ime de p ri”, „str zile ora ului” i „gr dina cu cire e coapte”; iubea via a i pl cerile ei dar „raza de soare” „intrat pe geamul îngust/ din biserica veche” era într-atât de str lucitoare încât a dorit s se fac „Lumin ” prin harul divin cu care a fost înzestrat .

Crea iile din aceast antologie sunt rod al medita iei, al reculegerii, al rug ciunii, al lecturilor din c ile religioase, al credin ei sale în existen a divinit ii.

Construite pe ideea arghezian a dialogului cu divinitatea, aceste crea ii pledeaz în favoarea tr irilor suflete ti i condamn fiin ele care sunt robite trupului. Dup infla ia postmodernist cu versuri de ap tulbure, se sim ea nevoia de poezie limpede ca apa de izvor în care s se aud distinct glasul con tiin ei i credin ei.

Nostalgia dup „Raiul pierdut” este înlocuit de poet cu bucuria reg sirii lui; pentru asta îns sunt necesare „Rug ciunile” i „Euharistia”. Însufle it de „N dejde, Credin i Dragoste”, Dorina Stoica se bucur c „Mai e credin ” la noi i scrie o „Rug ciune de iertare” a teptând cu evlavie a cerului „Binecuvântare”. Unele rug ciuni portretizeaz monahi: „Rug ciune pentru duhovnic”, „P rintele Ilie Cleopa”, „Rug ciunea lui Agatonie”.

Pledoaria poeziei în favoarea credin ei ortodoxe se încheie apoteotic îndemnând pe drept credincio i „R mâne i în biserica ortodox str bun !”. Înso it mereu de „Îngerul p zitor”, Dorina Stoica n zuie te „Spre lumin ”, rugânduse de bunul Dumnezeu: „Am strigat spre Tine, Doamne!”, „Tu po i , Doamne!”, „F -m , Doamne, vas sfin it”, „Vino, Doamne!”, „Doamne, d -mi r bdare”, dar i de Maica Domnului: „Maic , Tu tii durerea mea”, „Venim la Tine, Maic !”, „Rug toare, Maica Sfânt ”, „Maica Lacrimilor” i de Mântuitor: „Iisuse, preadulce Hristoase”.

Multe dintre poeme sunt reu ite, memorabile chiar: „Acas ”, „Poetul”, „Ce pre are o poezie”, „F -m , Doamne, vas sfin it”, „Ru-

ciune de iertare” i multe altele.

De i tiu c poe ii sunt „genus irritabile”, totu i îmi fac datoria de critic dar cu bun credin i cu duhul blânde ii. În versul al treilea din poezia „Ajut -m s iert” (p 65) „întruna”, însemnând „mereu” se scrie legat.

Poezia „Rug ciune” (pp. 80-81) de factur popular , scris în ritm trohaic, având un picior metric de apte silabe are câte un picior care chioap : „D -mi-l mie cât (mai) sunt” i „Tat , Fiu (drag) i Duh sfânt” ar suna armonios. ( La o reeditare, poeta Dorina Stoica ar putea ine seam de aceste micio bserva ii).

Poezia „Binecuvântare” aduce aminte de „Cartea de înv tur ” a mitropolitului Varlaam i de „Psaltirea pre versuri tocmit ” a mitropolitului Dosoftei, fiind o rug adresat Maicii Domnului: „Vreau s viersuiesc / Cu glas îngeresc / Într-o zi de var / Când plou cu flori / sari, Maic , în zori (...) / Tu e ti Maica vie ii, / Alb iasomie Maic poezie, / Ap ne-nceput / Rug ne-ntrerupt ”. Într-o lume aflat într-o inexorabil degradare, în care prostituate de lux i infractori devin „oameni politici” i se ascund în Parlamentul rii, când chiar poe ii î i afl inspira ia în „groapa de gunoi a lui Ouatu”, izvorul poeziei Dorinei Stoica este omul credincios, însufle it de nobile idealuri i cuprins de sentimente în toare ca ortodoxismul, mila, altruismul, fapta bun , dragostea fa de ara care l-a n scut, fa de aproape, fa de slujitorii bisericii, fa de familie etc.

Spre deosebire de scrierile unor autori care nu pot fi citite noaptea, poeziile Dorinei Stoica pot fi citite în toate momentele zilelor i nop ilor din marea noastr trecere.

Cartea sa este mai mult decât necesar pentru educa ia moral-cre tin a contemporanilor i a genera iilor care vor veni. i pentru face bine sufletului, încheiem cu un mic fragment din rug ciunea: „Vino, Doamne!” „Vino, Doamne, m ajut s cunosc, s în eleg i cu fir de rug ciune de Tine via a s -mi leg Vino cu prinos de slav , cu iubire, cu iertare, Doamne, vino de m scoate din p cat, din întinare”.

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

George Liviu TELEOAC~

LATINITATEA ROMÂNILOR î@ntre DA ]i NU Audiatur et altera pars, sine ira et studio.

Veche de peste trei sute de ani, teoria originii latine a românilor este promovat în mod oficial la nivel academic i predat metodic în înv mântul de toate gradele. Pare consacrat definitiv i cu toate acestea este tot mai des contestat de interminabilul ir al intru ilor autodidac i, mul i dintre ei cu preg tire universitar , dar de alte specialit i, care consider c premizele acestei teorii ar fi prea fragile pentru a o face acceptat . Poate c obiec iile lor n-ar fi total gre ite, de vreme ce i în cadrul celorlalte na iuni romanice din Europa se manifest tot mai pregnant o tendin similar , chiar i printre speciali tii din lingvistic sau istorie, a a cum sunt i Carme Jiménez Huertas (https://www.youtube.com/watch?v=mefscTninTQ), Igor M. Diakonov (http://dienekes.awardspace.com/articles/ieorigins/), Yves Cortez, Jaume Clavé Cinca, Mario Alinei etc.

Din nefericire, îns , multele tentative ale autodidac ilor de la noi n-au putut i nici nu pot atinge acel prestigiu, care s impun o nou viziune în cercetarea limbilor romanice, dar reu esc s între in o regretabil stare de confuzie, de i provoc rile actuale ne oblig la consens în sus inerea identit ii noastre.

Chiar dincolo de aceste provoc ri, tot ar trebui s ajungem la consens în privin a romaniz rii, întrucât adev rul este unul i numai unul. Cu inten ia meritorie de a ne orienta spre acest adev r a revenit de curând în dezbaterea public Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, care a mai comenta argumente pro i contra, ne-a reamintit num rul mare al personalit ilor din Europa i de la noi, care au afirmat de-a lungul secolelor originea latin a românilor. Pe de alt parte, cei care au avut o alt viziune cu privire la romanizare, ca Petru Maior, Felix Colson sau Martin Maiden, nici n-au mai fost aminti i fiindc din punct de vedere numeric sunt nesemnificativi. Dar a cita p rerile rturarilor sau ale c torilor, chiar i ale unor aventurieri, dup cum se recunoa te în articolul din revista CULTURA, Nr. 17 (515)/7 mai 2015, nu înseamn i a demonstra un adev r, a a cum a reu it s -l demonstreze, nu un autodidact, ci istoricul Alexandru Badea publicând lucrarea Începuturi române ti, la Editura Enciclopedic Bu-

cure ti, în anul 2001.

Au trecut aproape cincisprezece ani de atunci, f ca aceast carte deschiz toare de noi c i în cercetarea romaniz rii s fi beneficiat de aten ia criticii i implicit de promovare, de i ea se impune prin obiectivitate i rigoare. Numai pentru a defini problemele privind romanizarea Daciei, autorul analizeaz de pe pozi ia sociologiei istorice un cumul consistent de informa ie preluat din inscrip ii epigrafice, materiale arheologice i de la numero i autori antici, printre care Herodot, Ovidiu, Strabon, Pliniu cel Tân r, Dio Cassius, Eutropius, Festus, Zosimos, Vopiscus, Leon Diaconul, Genesios, Pisides, Amianus Marcelinus, Aelianus, Kekaumenos, Kendrenos .a.

Dup cum era i firesc, autorul întrege te suportul documentar necesar definirii problemelor referitoare la romanizare interpretând critic studiile consacrate acestui proces de c tre savan ii epocii moderne: Al. Rosetti, Jirièek-Skok, Al. Philippide, V. Spinei, N. Iorga, Emilian Popescu, Pia Laviosa Zambotti, Simion Mehedin i, H. H. Sthal, N. Stoicescu-I. Hurdube iu, I. Andrie escu, Vl. Dumitrescu, Gh. Br tianu, A. Dumitriu, Felicia Van , H. Mih iescu, I. I. Russu, C. Poghirc, Al. Graur, A. Balot , Vl. Gheorghiev, Lucia Wald-Dan Sluanschi, S. Pu cariu, Marius Sala. În urma acestui amplu demers de circumscriere a problemelor privind romanizarea a reie it c pentru a în elege esen a proceselor, ce au avut loc la contactul a dou grupuri umane având limbi materne diferite, a a cum au fost autohtonii i latinofonii, accentul trebuie pus pe distinc ia dintre influen ele, care nu afecteaz structura de baz a limbii i cele care produc muta ia ei. Numai astfel se poate elucida definitiv „destinul lingvistic al oamenilor p mântului în leg tur cu identitatea lor etnic ” (p.49). În acest sens, la finalul primului capitol se mai precizeaz c : „problema originii limbii române, rezolvarea ei, iese din sfera de competen a lingvisticii.

Pentru a afla care a fost în realitate destinul de limb al oamenilor mântului trebuie s ne adres m istoriei. … Cum trec cuvintele dintr-unul într-altul este, cu siguran , o chestiune de lingvistic , dar cum trec popoarele de la o limb la alta este, tot atât de sigur, o chestiune de istorie. Din aceast pricin , …, aceast cercetare istoric , deci, cap o importan hot râtoare, stabilind caracterul originar al limbii române prin explicitarea destinului: continuitate ori salt în latinitate” (p.88) Remarcabil i de bun augur este, înainte de orice, aceast decizie a autorului de a defini pentru prima oar responsabilitatea ce revine numai istoriei în abordarea problemelor privind romanizarea. Ca senior al cercet rii istorice care i-a asumat pe deplin responsabilitatea abia definit , autorul a reu it chiar în urm torul capitol s aleag între cele dou alternative. Denumit Obsedanta romanizare, capitolul doi se impune prin meticulozitatea, cu care au fost inventaria i vectorii capabili s produc romanizarea: prin armat , prin comer , prin administra ie i justi ie, prin religie, prin familie. Dup ce to i ace ti vectori au fost evalua i din punct de vedere cantitativ i calitativ, a-

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ten ie, pe baza documentelor r mase din acea epoc , autorul se consider îndrept it s afirme f team concluzia definitiv : „obsedanta romanizare s-a dovedit a fi imposibila romanizare!” (p.170).

Pentru a ajunge la certitudinea imposibilei romaniz ri au mai fost evaluate rolurile, pe care le-ar fi avut bilingvismul, dar i pozi ia geografic a Daciei fa de Imperiul Roman. Corelat cu adev rul c „în materie de limb este mai u or s p strezi ceea ce ai decât s câ tigi ceea ce n-ai” factorul spa ial se dovede te favorabil conserv rii limbii autohtonilor (p.166-167). Cu privire la mult invocatul bilingvism trebuie s se accepte f rezerve c intermedierea bilingvilor „permitea men inerea monolingvismului în propor ie de mas ” (p.131) i c „Pe ansamblu, geto-daca este i r mâne limba dominant în toate cazurile de bilingvi … i ca atare perspectivele de înlocuire a limbii materne cu latina la ace ti bilingvi sunt practic nule” (p.155) Fa în fa cu aceast imposibilitate de a înlocui limbile autohtone prin limba latin , s-au impus de la sine încerc rile necesare pentru a recupera scenariul cel adev rat, care s explice înrudirea limbilor romanice cu latina. Ideea existen ei unui asemenea scenariu este mai veche, iar dintre premerg tori autorul îl aminte te, în capitolul trei, denumit Limb i lingvistic , pe lexicograful Pirona de Udine, care în virtutea experien ei sale profesionale dobândite în domeniul limbilor a considerat necesar s arate, pe la anul 1871 c „graiurile romanice de ast zi nu continu latina ci graiurile locale de odinioar apropiate mai mult sau mai pu in de latin .” (p.191). Nici nu putea fi altfel fiindc înainte de a ajunge de rang imperial prin for a armelor, limba latin a coexistat al turi de alte graiuri asem toare ei, graiuri pe care Mario Alinei le va numi para-romane în tratatul s u despre originea limbilor, publicat în anul 1996.

Al turi de Mario Alinei activeaz mul i al i lingvi ti, care au l rgit frontul cercet rilor sale, iar în acest context rezultate deosebite ne-a oferit Dr. Mihai Vinereanu, profesor universitar de lingvistic istoric comparat la New York, care a publicat în anul 2002 Originea tracodac a limbii române, iar anul 2008 DIC IONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE pe baza studiilor de indo-europenistic .

Foarte bine primit de coala filologic de la Ia i, dic ionarul dovede te limba român are propria sa individualitate pe deplin ancorat în fondul proto-indo-european i c nu este de origine latin .

Temei, îndreptar, dar i ferment pentru c ut torii adev rului privind originea limbii române, DIC IONARUL ... a devenit model de lucru pentru tot mai mul i speciali ti în filologie, profesori de limba român i chiar doctori în filologie, ca Iulia Brânz Mih ileanu, care public articole de forma DEX-ul confirm c romanizarea n-a avut loc, (http://www.stiri-presa-online.ro/dex-ul-confirma-romanizarea-n-aavut-loc/). În pas cu acest efort mai general, de curând a revenit i Dr. Mihai Vinereanu, care pe baza lucr rilor lui G. Devoto, M.S. Beeler i R.S. Conway arat c limbile italice nici nu s-au format pe teritoriul peninsulei (http://limbaromana.org/blog/2015/06/despre-dreaptainterpretare-a-datelor-din-limbile-romanice-sau-catre-o-noua-stiintaa-romanisticii/), ci s-au desprins din spa iul actualelor limbi romanice.

(Dup cum se va vedea mai jos, chiar fondatorii Romei Antice ne-au dezv luit la vremea lor aceast origine.)

Este adev rat c abia cercet rile din ultimele dou decenii au reu it s suplineasc lipsa m rturiilor scrise, f de care asem rile originare dintre limba latin i limbile romanice nu au putut fi probate filologic, iar ca urmare au fost puse pe seama perioadei de ocupa ie. Solu ionarea p rea tiin ific i cu toate acestea, trebuie s recunoa tem c este ilogic s se cread c to i cuceri ii au dorit s înve e latina cuceritorilor. Chiar dac ar fi existat aceast dorin , oamenii de rând, în mare lor majoritate analfabe i, n-ar fi avut nici unde i nici cum înv a o nou limb i cu toate acestea ideea romaniz rii se men ine datorit unui întreg set de factori, care în viziunea istoricului Alexandru Badea au favorizat ocultarea realit ii i substituirea identit ii istorice corecte (p.195).

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Este evident c odat identifica i, ace ti factori capcan au putut fi evita i permi ând o mai corect interpretare a informa iei istorice. În aceste condi ii mai favorabile adev rului a fost elaborat cel de al patrulea capitol, denumit Recitind izvoarele i rev zând cuvintele, în care dovezile documentare au fost coroborate pentru a scoate la lumin modul, în care au fost percepute în epoc neamurile numite ge i, daci, bessi, vlahi, români.

Pe firul istoriei, ge ii i dacii au putut fi urm ri i din aproape în aproape cel pu in pân în secolul VII, cu ecouri pân în secolul XV men iona i de Laonic Chalcocondil sau de Critobul din Imbros, (p.276). Prezen i, mai ales, în scrierile antice ale lui Criton, Apian, Dio Cassius, Enea de Gaza, Sozomenos, Iordanes, Marcelinus Comes, tefan Bizantinul, dar i ale altora, ge ii i dacii se dovedesc a fi purt torii acelora i caracteristici etnolingvistice non-latine, pe care le consemnase Strabon (63 î.Cr. - 26 d.Cr.) înainte de cucerirea roman a Moesiei i a Daciei (p.247 .u.).

Un alt trib tracic cu o prezen fabuloas în istorie, care a evoluat în spiritul propriei sale continuit i, practic neafectat de prezen a romanilor în zon , a fost cel al bessilor, care începând de la Herodot s-a afirmat plenar timp de peste un mileniu prin propriul lor etnonim i vorbindu- i propria sa limb , respectat în universul cultural al vremii. Atunci când, a consemnat c Dun rea se nume te „Hister în limba bessilor”, Iordanes le-a confirmat în secolul VI i etnonimul i limba, dar i faptul c impun torul nume al Istrului este de sorginte tracic i nu greac , cum s-a crezut. Al turi de cele relatate de Iordanes, documentele epocii au re inut multe alte evenimente istorice, în care ge ii i bessii dau dovad de faptul c st ruiau în a fi dou neamuri tracice „foarte active în planul realit ilor politice, militare, i cultual-culturale”, în acea perioad , când Imperiul Bizantin începea s piard controlul la Dun rea de Jos (p.257).

Cât de impun toare era prezen a lor în planul realit ilor cultualculturale ne spune episcopul Teodor de Petra pe la anul 530 vorbind despre mân stirile de la r rit de Bethleem, unde existau biserici, în care slujbele erau oficiate numai în limba bessilor. Deosebit de valoroase sunt înscrisurile, care au re inut faptul c limba bessilor, ca limb de cult public, coexista ca individualitate distinct al turi de limba latin i de limba greac beneficiind de acela i respect.

Pentru c erau numero i cu o remarcabil con tiin a valorii de sine, dar i puternici din toate punctele de vedere, mai ales economic, bessi mai ridicaser i între ineau alte biserici proprii în Palestina, dar i o m stire la Constantinopol începând cu anul 553 (p.258).

Dup cum dovedesc documentele timpului, în secolele VI-VII bessii reprezentau pentru bizantini un neam ne-latinizat i a a nelatinizat va d inui pe fondul alung rii limbii latine din Imperiului Bizantin de grecizarea rapid i ireversibil declan at pe la anul 640 de Heraclius I. Ca p str tori ai unei limbi nelatinizate, bessii au reprezentat o entitate etnic de referin pentru Kekaumenos, care a ar tat în secolul XI c vlahi erau i „a a numi ii daci i bessi”. Prin includerea dacilor i a bessilor printre vlahi, vlahii apar i ei ca neam str vechi nelatinizat. Corelând aceast precizare cu ceea ce men ionase Kinnamos despre vechimea pre-roman a vlahilor, autorul nu ezit s ne dezv luie c : „ … limba matern care-i define te pe vlahi ca grup de limb matern în continuitatea lui este limba presupus de etnonimele …ge i, daci, bessi, … [este] limba getodac , limba român ” (p.276).

Iat c , s-a ajuns astfel la limba român i, implicit, la etnonimul român, etnonim a c rui origine autohton total non-latin autorul o demonstreaz , pe cât de simplu, pe atât de precis, urm rind distribu ia geografic a variantelor român i rumân. Pentru început autorul accept c etnonimul român ar fi p truns în uzul autohtonilor odat cu impunerea administra iei romane în Dacia. Dar în acest caz, nu varianta rumân, ci forma român ar fi trebuit s se manifeste predilect în zona de ocupa ie roman , numai c în inuturile Banat, Oltenia,

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ardeal i Cri ana din alc tuirea acestei zone se folose te mai ales varianta rumân, dup cum indic Atlasul Lingvistic Român. Ca urmare, presupunerea c forma român ar fi provenit de la Roma/romanus odat cu ocuparea unei p i din Dacia se dovede te a fi incorect , de unde rezult c : „Singura explica ie logic plauzibil i existen ialial-istoric pentru aceast situa ie este c român se g sea în paralel cu rumân în graiul oamenilor p mântului… independent de contactul cu latinofonii i cu numele politic romanus.” (p.281).

Spre deosebire de multele studii care explic etnonimul român/ rumân pe seama lui romanus, autorul mai pune în eviden i importan a formei arhaice rum r/rumâr, de mai multe ori multimilenar de vreme ce este conservat i de limba albanez , ar tând c trecerea ei la forma actual român/rumân prive te exclusiv limba român evoluând pe linia propriei sale continuit i (p.283). În ultimul capitol al c ii sale, denumit firesc Încheiere, autorul regrupeaz concluziile demonstra iilor pentru a se referi apoi i la noile obiective ce se cer a fi urm rite în cercetare, fiindc afirma ia c „de la Râm ne tragem” este f acoperire, nu numai pentru limba român , ci i pentru celelalte limbi romanice. Altfel spus nu mai putem fi constrân i s ne însu im ca adev rate contradic iile vizibile dintre cunoa terea existen ial istoric a realit ii privind limbile romanice i rezultatele produse de lingvistica oficial (p.286). Aceast constrângere este denun at i de cercet toarea iberic Carme Jiménez Huerta, profesoar de limba latin , specializat în procesarea pe calculator a limbajelor, atunci când arat c teoria romaniz rii are efecte ortopedice asupra în elegerii adev ratelor evolu ii privind formarea limbilor romanice (https://www.youtube.com/watch?v=mefscTninTQ dup minutul 50).

Iat , a adar c pe acest fond tot mai dens de întâmpin ri ale autodidac ilor, au ap rut în toat lumea numeroase lucr ri valoroase de lingvistic , multe în corela ie cu arheologia, care presupun închiderea extinselor eforturi, ce se fac pentru a sus ine în continuare originea latin a limbilor romanice. Pe de alt parte, este adev rat c limba latin ca limb oficial a Bisericii Catolice, ca fost limb de cancelarie a multor na iuni romanice i neromanice, ca limb interna ional a tiin elor pân prin secolul XIX, a avut un impact însemnat asupra limbilor europene beneficiind i ast zi de binemeritatul s u prestigiu în edificarea civiliza iei actuale, dar Imperiul Roman nu a produs romanizare i ca urmare latina nu reprezint originea limbilor romanice.

Cercetarea din ultimele decenii a f cut pa i decisivi spre originea real , iar un ajutor nesperat primim, iat , chiar din partea celor ce au întemeiat antica Rom . St pâni pe soarta lor i în egal m sur pe con tiin ele lor, ace tia au gândit Lupa Capitolin ca expresie plastic a omagiului adus spiritualit i, care le-a hr nit puterea de a deveni.

Ca simbol sacru al Romei, Lupoaica de pe Capitoliu î i începe existen a în jurul anului 600 î.Cr. pe vremea faimosului augur Attus Navius.

Forma cunoscut ast zi a fost turnat în bronz pe la anii 480-470 î.Cr. cu scopul de a înnobila locul de adunare al Curiilor, numit Comitium, ca dup anul 295 î.Cr. s devin obiect de adora ie în Forumul Roman, a a dup cum relateaz Titus Livius, Pliniu cel B trân sau Cicero.

Ast zi, din S.U.A i Canada pân în Japonia i din Suedia i Norvegia pân în Noua Zeeland exist în lume peste patruzeci de copii de o remarcabil fidelitate, care ilustreaz taina ce i-a fost încredin at de Antichitatea Roman (https://en.wikipedia.org/wiki/Capitoline_Wolf).

Ca o prim dovad c poart peste timp un mesaj special, Lupoaica de pe Capitoliu nu zace culcat atunci când hr ne te, ci are o inut

29

impun toare ocupând tot cerul celor doi, gemenii Romulus i Remus, scu i ca semizei de vestala Silvia din unirea ei cu zeul Marte. Or, prin aceast arcuire majestoas care une te p mântul cu cerul, Lupa Capitolin se identific cu Nut, zei a cerului în mitologia egiptean i ca atare Lupa reprezint o zeitate a cerului.

Dar zeitate celest fiind, Lupa Capitolin nu-i mai hr ne te pe gemeni cu laptele dup care plâng sugarii, ci cu în elepciunea zeiasc , de care vor avea nevoie viitorii întemeietori ai Romei Antice, respectiv, cu în elepciunea necesar conduc torilor de neamuri, tot a a dup cum a fost hr nit cu în elepciunea de conduc tor faraonul Tutmes al III-lea (1482-1450 î.Cr.) la sânul zei ei Isis întruchipat de un arbore sacru.

Dup cum se vede, aceste moduri de exprimare plastic reprezentau un fel de standarde prezente în arta antic mediteranean . Existen a lor este îndrept it i u or de acceptat, dac avem în vedere c tracul Aeneas sc pat din pârjolul cet ii Troia ajunge în La iu pe traseele maritime ale fenicienilor de pe coasta egiptean i numai dup ce a tr it un an al turi de prin esa Didona, prima regin a cet ii feniciene Cartagina din nordul Africii.

Altfel spus la începutul primului mileniu înainte de Cristos, în toat Marea Mediteran a existat un intens schimb de valori materiale i culturale, care au asigurat cunoa terea i utilizarea în comun a unor metafore plastice. Prea sunt izbitoare aceste coinciden e, atât ca idee, cât i ca transpunere plastic , pentru a nu le considera procedee comune de exprimare artistic . În spiritul acestor simboluri comune universului mediteranean, Lupa Capitolin mai prezint înc o caracteristic semnificativ mult prea special pentru a nu exprima o inten ie precis . Gâtul ei este acoperit cu pene, iar pentru a nu l sa nici o îndoial asupra faptului sunt pene, artistul a ad ugat pe linia omopla ilor un singur ir de pene întregi, bine i clar conturate, tocmai pentru a exclude orice echivoc cu privirea la perceperea i semnifica ia lor.

Ca idee plastic Lupa Capitolin întruchipeaz un lup/lupoaic cu pene care hr ne te spiritual pe fondatorii Romei, indicii suficiente pentru a în elege c Romulus i Remus s-au format ca întemeietori ai Romei Antice hr nindu-se cu spiritualitatea traco-dac , a c rui simbol va r mâne pentru totdeauna Stindardul Dacic cu cap de lup i pene. adar, dac senatorii din Forul Roman i împreun cu ei întregul popor roman adunat în Comitium au cinstit ca factor întemeietor spiritualitatea dacic , indicat în mod explicit prin simbolul consacrat ei, înseamn c asem rile dintre limba latin i limba român , î i au originea la Dun rea de Jos. De necontestat în sine, aceast m rturie mai beneficiaz i de remarcabile sus ineri lingvistice directe.

Revenind îns la cartea, care pe temeiuri istorice a deschis noi i în cercetarea identit ii noastre, nu ne r mâne decât s recunoa tem c , dac în i locuitorii Romei Antice au tr it venerând mo tenirea spiritual primit de la traco-ge i, era i normal ca istoricul s constate c „obsedanta romanizare s-a dovedit a fi imposibila romanizare!” i c limba român s-a dezvoltat pe linia propriei sale continuit i. De fapt multe alte cercet ri recente au ajuns la acela i rezultat, rezultat ce nu mai poate s r mân în umbr de vreme ce are de partea sa m rturia Lupei Capitoline, adic m rturia direct a poporului din Roma Antic . adar, Lupoaica de pe Capitoliu exist numai pentru a-i hr ni cu în elepciune tracic pe Romulus i pe Remus i ca urmare înceteaz de a mai fi semnul latinit ii românilor pentru a redeveni ceea ce a fost în concep ia creatorului s u: obiect de adora ie rememorând mereu, secol de secol, clip de clip , pân la sfâr itul vremurilor originea traco-dac a celor care au fondat Roma Antic .

Au spus-o ei cu mult înaintea noastr .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VI, nr. 7(59)/2015

George FILIP (Canada)

ZEII TUZLENI Motto: Floare, d -mi topori ca!... (Pandele Pe Filip) Poetul George FILIP ne încredin eaz , spre publicare, fragmente din via a lui tumultoas , de o realitate aproape incredibil , din epoca lui comunist , de care a avut parte pe drumul sinuos spre paradisul imaginar al vie ii.

La diferite ocazii, public sau în particular, scriitorul a afirmat c absolut to i locuitorii TUZLEI lui natale sunt ap i pentru câte o povestire, nuvel , schi sau chiar un poem. Acum vrea s ne-o dovedeasc ... prin prozele pe care ni le ofer , în serial, spre publicare.

Volumul integral se va numi, ca-n titlu - ZEII TUZLENI. Îi mul umim.

Doina Dr gu Vaca noast - Tri a, c a a o chema pe vaca noastr - Tri a, tocmai se b lega. Ea nu tia nimic despre Tratatul de la Yalta i nici despre m celul mondial care se cam terminase. Vorbeam cu ea a derea unei surori de-a mamei - tu a Domnica - i futu-l dac Vaca nu în elegea. Cred c accepta dialogul cu mine crezându-m vreun vi el de-al ei - i m cam alinta.

- E ti s tul , Tri o?, o-ntrebam. i cum dracu s nu fie s tul , îmbuibat , dac o pompam cu porumbii i dovlecii i l starii de vi i cu tirul, toate furate de prin tarlalele megie ilor? Drumul printre vii era cr pat i-n acele riduri adânci de cernoziom noi, pl pânzii copii, aruncam puii c elelor care tau prea des, ca rusoaicele, printre tufele de pelin. Spuneam c rusoaicele care sta ionaser ca din senin, cu r zboiul în gheare, prin Tuzla, unele gata îmbor ate, cu politrucii care învârteau cazaciokul mai abitir ca b trânul Scarao ki. La vreo ase ani ori ai mei, fumam ig ri din chic de porumb, beam uic furat din co are i citeam i de aventuri. Pove tile alea cu aca-pacuri” de revolvere, pe mine nu m prea impresionau. Poate c bine îi zisese mo S cil , lui t tânemeu.

- M Pantilie... dintre to i obolanii t i, sta-i cel mai al dracu... Fii cu ochii pe el.

Eu mai auzisem vorba asta, dar durea-n cur. Singura mea probleera s m nânc... fiindc m tiam de rahitic. În seara profund meditativ , vacile mele, Tri a i Turca, gemeau de tule printre salcâmii din capul viei.

Pe Tri a o cump rase tetea Pandele de la n stru nica baba Tri a, cea care punea g inile i coco ii i ra ele i toate or niile soborului s danDegas - Femeie seze dup o melodie de ea improvi-

zat . Iar pe Turca, o agonisise Tetea de la turcul Geamaladin, un prezumtiv comunist care avea s devin primar, în satul meu natal Tuzla, atât de dezmembrat psihic de politruci. i mai încoace, mai târziu, dup vreo zece ani, când începuse lumea s -mi zic POETUL, acel Geamaladin chiar ajunsese primar. L-am întâlnit într-o noapte beat , de Lun , iar el, beat cri de rachiu. Eu veneam de la seral, c trebuia s -mi termin Liceul, iar el supraveghea Tuzla nocturn , sp rgând chio curile alimentare, întru capturare de alcohool.

- De ce bei, m i Geamaladine?

- Fiindc sun primar... dom’ Filip.

- Dar cazi mereu în nas...

- P i beat.. dac nu are omul nas... cad cu capul de p mânt i-mi sparg ochii...

- tii s te duci acas ?

- Nu are eu casa... dormem la primaria... Vine paznicul, g se te pe mine i m duce acolo...

Un Willis, r mas de la nem i, s-a oprit la copitele mele. Lâng oferul improvizat, fostul prost al satului, se ia basarabeanul Grigore Bo ogeanu, un om blând, dar dat cu comuni tii. El semna autoritar, toate urile, f s -n eleag nimic...

Grig Bu og. Satul îl agrease...

- Al cui e ti, m ?

- Al lui Pandele Pe Filip, jandarmul... Dar de ce?

- i vacile ale cui este?

- Ale mele.

- P i tu ai vaci m , rahiticule?

- Rahitic a fost m -ta care te-a tat!

- Sulic ... vitele se confisc i le ducem la bent.

Adic la prim rie, într-un spa iu special amenajat. piept nându-se

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Duce i voi la bent... pulicica mea, la pu ria prim riei pentru vite. i am scos micu ul tremeleag i m-am pi at pe bocancii lor.

Vacile mele se ridicaser deja în picioare i a teptau porunci.

- Valea!... le-am strigat eu - i au tulit-o printre salcâmii de i ca-n jungl .

- Dumnezeii m -tii de rahitic!

- Ba p-ai mamelor voastre..., le-am strigat i-am tulit-o i eu.

Nu-mi era fric de ei i de nimeni. Era rodul înv mintelor primite de la taica Pandele-jandarmul.

- S nu mergi niciodat pe lâng gard c du manul te p le te de peste uluci, cu m ciuchi a, de r mâi lat. E bine s calci f los pe mijlocul drumului, ziua sau noaptea, cu mâna pe retevei sau pe briceagul din buzu-nar. Î i iese unul în cale, pac!... i gata cu el. Decât s plânma-ta, mai bine s plâng m -sa. S nu ui i asta, i-o spune tetea jandarmul. a c nu-mi era fric de ei i de nimeni. Aveam un buzdugan pe care scrisesem cu lupa Gigi-Voinicul, un arc i chiar un pistol cu butoia , care n-a f cut niciodat „pac!”.

Golanii au plecat cu areta lor nem easc , iar vacile mele, cum bine v-am spus, o zbughiser spre tarla-lele oamenilor i ale lui Dumnezeu, înc necolectivizate.

Pe la vremea aceea, citeam o carte cu un om invizibil i-mi doream fiu eu primul haiduc invizibil al literaturii române. Nu v mira i, a a gândeam eu atunci, c nu degeaba le zicea alor mei agentul sanitar Titus Preda, frate de-al unui legionar pe nume Prede el, de origine italian : - Madam Florica... b iatul sta al vostru nu este normal.

La acestea, taica l sa ziarul sub în imea ochelarilor i-l contracara pe agentul sanitar într-o manier spontan : - De ce, m , sering bleag , nu este normal copilul meu? L-ai cut tu cu baragladina ta de muiere, amândoi sterpi, sau l-a f cut subsemnatul Pandele Pe Filip?!

Când tetea îl pronun a în numele lui pe acel „Pe”, mo tenit de la tat l s u - Preda -, era recomandabil s p strezi distan a legal .

Sanitarul T.P. era un aciuiat prin Tuzla noastr de ni te ani buni.

Se integrase bine, îns încerca s domine satul de-un fason cam terorist. Cum pe vremea mea pe la noi bântuia scarlatina, el le f cea vaccin în pulp doar cui vroia el, pe sprâncean i... contra unor aten ii. Pe- ilal i copila i îi l sa s crape cu zile, frip i de bubat. Omul i f cuse cas chiar lâng o fost pia et , dar la o uli de osea, s aib lini te. El era c torit cu „Doamna Dorina”, respectiva purcic pe vertical , i ambii erau sterpi, de i dânsul era cam gagicar, una dintre farfuzele sale fiind i madam plutoniereas .

Pe toate le tiam de la icu u Pandele. Cic „dânsa” c zuse, cu mul i ani în urm , dintr-o luxoas tr sucare transporta ni te grecoaice neao e spre Cazinoul românesc din Constan a.

Ar trebui s v spun c de pe râpa de la Mare, acest cazinou se vedea bine, mai ales noaptea, dar nu se vedeau i urgiile de dinl untru.

Una dintre grecoaice c zuse din tr sur i devenise în Tuzla... Doamna Dorina!

Edgar Degas Noi, gro teii, ne zgâiam dup

31

ea. Nu ne deranja c era scund , gras i fi oas . Ba chiar ne pl cea fiindc ’mneaei avea cârlig la muco i ca de-alde noi.

- B iatule... vino acas la mine. Te tratez cu sarailii i cu cafea. Î i ofer i-un lichior, dac i place...

Nu tiu câ i gro tei i-au c lcat pragul. Fire te, auzisem c vizitatorii duceau i câte-un coco el în sub ioar sau vreun clondir de vin furat de la sânul familiei. Dar eu... ce s -i duc? Mi-am f cut teni ii cu cret b lan , mi-am aranjat zbenchiul pe stânga frun ii i când Luna se pitulase dup un nor am b tut la u a ademenitoare.

- S rut mâna... Doamna Dorina...

- Bieno veniti... palicary...

- S rut mâna, Doamn ..., i-am zis din nou, cam fâstâcit.

- Al cui e ti, puiule?

- Sunt Gigi-mosul, b iatul lui Pandele...

- Jandarmul?

- Da. - tii s faci dragoste?

- Nu, Doamn ...

- Nu avem probleme. D jos pantalonii i chilo ii.

- Dar eu nu port chilo i, Doamn ... izmene.

- Izmenele... jos izmenele!

Doamna Dorina a pitulat în grab coco elul adus i m-a înghesuit pe-o canapea, mi-aduc aminte, strident ro ie. Mi-a vârât capul între ele-i mari, pufoase i calde. Îmi miroseau a gutuie tomnatic bine.

Jur c -mi pl cea tare giuc ria asta... Apoi m-a cuprins un somn adânc i se f cea c sug legat la ochi. Fiindc era foarte întuneric.

Când m-am dezmeticit eram lâng monumentul neterminat niciodat al eroilor din Tuzla, din pia a din fa a casei Doamnei Dorina.

Pe la desele adun ri ob te ti, taica lua cuvântul i cam astfel gr ia: „Crucea crucilor mamelor voastre de tâlhari! Aduna i mereu grâne i bani de la lume, dar monumentul nu-l termina i, d-ai dracu ce sunte i. Nu mai în ela i m poporul c -ntr-o zi o s v -mpu c pe to i... grijania mamelor voastre de ho i!”

Taica nu mai purta carabin , dar avea la-ndemân o topori îndemânatic , de el f cut , în fier ria personal . Adesea îl auzeam: adu-mi, Floare, carabina... Dar carabina aceea „n-a f cut foc” decât arare, îns despre toate v-oi mai spune eu alt dat ...

De-adev ratelea m-am trezit îns abia a doua zi, în patul de paie de pe prisp ... amor it ca o dropie prin bruma dimine ilor r coroase.

- Unde ai fost, m , asear ?, m-a întrebat taica, cu blânde e.

- La Doamna Dorina..., am r spuns repede i sincer.

- i... te-a blagoslovit bine?

- Da. - A a... de-acum zboar , m i b iete, c tare e ti dat dracului. Cred lumea din sat are dreptate când îmi zice... Dar î i spun e mult pân departe. Vezi c-o s stea de vorb cu tine i frate-meu Rinu. S nu te temi de el... În ziua urm toare b team mingea prin pia a din fa a pr liei lui Patie i le-am povestit l-alde Doru, Sabina, Ghi , Vicu etc... c am fost la curve.

- Unde ai fost, m ?

- La curve.

- Ce sunt alea?

- Sunt ni te dame bine care te înva s visezi frumos.

Dou balerine

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

copii în ochi. Mai ales pe mine...

- i s le mai spune i, acum certamente, mi se adresa mie..., c la Dar iat c -n sat a venit i baba-iarna. Lacul din spatele cooperativei a-nghe at i to i copiii s-au strâns în grab . Numai c Marian cârma rii s-a instaurat Partidul Muncitoresc Român, mai pe scurt al lui Ciupag, cel mai bun patinator dintre noi to i, se credea st pânul PMR. Aceste cuvinte nu ne erau familiale, nici mie, m car, care m ii degerate i nu aveau acces decât cei ce-i promiteau vasalitate. a am f cut i noi. Capul plecat... sabia nu-l taie. Proverbul acesta credeam aproape intelectual. Apoi înv torul a luat cu grij portretele prost, adoptat de români, mie nu-mi pica bine. Dar eu îl adaptasem de pe perete i-n locul lor a atârnat vreo aisprezece portrete, ni te cu o doz în eleapt de meschin rie. A a m -nv ase taica. S te mutre haioase sub care scria Borâl , Pauker, Moghiora , Luca etc... bagi printre comuni ti, s te coco i cât mai sus i când î i pic bine... Dup care am înotat spre cas prin noroiul gros de leos, ce-ncerca dai cu du manul de p mânt. Mai pe scurt a zice... zici ca ei i faci ca mereu s -mi smulg din picioare ghetele mele - mociorni a- înc bune tine. Sau cum ne sf tuia mo Cote : s nu faci ce face popa - f doar de purtat, dup ce le t liser cei patru fra i mai mari: Stelian, Florian, Vasile i Ion. ce zice el. Astfel de filozofii m preocupau mereu.

- T ticule... În fine, pojghi a de ghea s-a îndoit sub mine, a cedat i m-am - tiu m ... tiu. pomenit în ap pân la barb . Erau ei exper i la patinat, M rian al lui Taica a dat lampa mai mare i s-a lungit pe pat.

Ciupag i Grigore al lui Berghil , dar a jura c ei au aranjat s se Cei ase copii nu ne adunam niciodat concomitent la bârlog. frâng ghe ca.

Am ajuns acas ud, murdar de n mol i tremurând ca un rahat. Am reu it aceast performan mult mai târziu, la moartea tat lui Mama Floarea, educatoarea matern a ase golani, m-a b tut cu o nostru. C de altfel... ne-aveam ca câinii.

Dup chis li a de prune, am ros boabe fierte de porumb i am lingur de lemn i n-a uitat s -mi spun : s nu afle tap-tu c ne omoar pe amândoi! La difuzorul atârnat sub ferea-str se transmiteau adormit cu portretele alea hidoase în gândul meu de mic reac ionar.

Taica p strase de la nem ii în retragere un radio cu galen , tirile i nu tiu ce bolborosea la din cutie despre regina Angliei.

L-am acostat pe t ticu prin curte i l-am întrebat cu un aer pe cât negru, de plexiglas. Era a a de bun c de i era f cut pentru ascultat în galene, adic în c ti, ei bine, dac era lini te se auzea în toat se putea de filozofal: - Papa, c i-a a-i ziceam, cam în glum , ce-mi po i dumneata odaia. La o or bine stabilit au intrat la noi câ iva prieteni de-ai tatei, unii de prin satele vecine. Erau b rba i solizi, cu femei zdravene, pe spune despre regina Angliei?

Când m d deam intelectual i vorbeam cu „ i” în loc de „ â”... care eu îi priveam ca pe ni te zei ai nop ilor f lun ... Mama Floarea sau dânsu, sau dumneata, lui tetea Pandele-i s rea and ra i m - îi trata întotdeauna cu cl tite i cu vini or de zaib r.

- D , cumnate, lampa aia mai mic ... njura urgent. Nu-i pl ceau sc mb ielile lingvitice. i unchiul Rinu o d dea. Eu eram zgârgore, pe dup gâtul sobei.

- Dar ce-ai, m , tu, cu regina, vrei s-o vizitezi i pe ea ca pe...

Taica scotea înceti or „Simenssul” de sub pat i-l instala pe m su a - P i ce... nici ea n-are coco pe b tur ?

- Hai c i spun. O regin poate fi o iap f tat dintr-un arm sar scund . Nu se-auzea nici musca. Dup vreo jum tate de or obiectul clandestin se pitea din nou sub pat i urmau comentariile. de ras , corcit cu o iap de sânge englezesc sau poate fi o catâri - Ce zici, nene Pandele, vine americanul s ne scape sau nu? sc rat care umbl de nebun dup arm sari!

- Nu!... Ei au alte treburi de rezolvat acum. Stalin le-a tras cacialEra clar - tetea n-avea chef de taclale cu mine. maua la Yalta i-acum americanii î i rod unghiile.

- Mul umesc..., papa!

- De unde tii c nu vin? Poate c nu- i convine s vin ?!

- Vezi c iau biciul...

Taica îl suspecta p- sta de provocator i-i s rea and ra. În clipa aceea mi-am jurat în barb ca la via a mea s cunosc i - Gata edin a!... Voi îi a tepta i pe americani s v umple vou eu, cândva, o regin sadea. Pe regina noastr - Maria - o cunoscusem hambarele cu grâne... într-o conjunctur Ei au hambarele lor i foarte trist . Eram la gurile lor de hr nit. coal , printr-a doua - Iar l-a apucat..., primar . Înv torul bolborosea la...

Meltiade Perianu, prie- Salvatorii nu vin ten cu taica i de acedin cer. Voi, noi, ce fala i crez politic, a ad cem s ne salv m? Vor uga, a intrat în clasa veni ru ii s ne cheme noastr , de i titular era la colhoz..., adic la caDl. Mânecu . Era cu zan. Mama voastr dar Doamna Perianu. Pe de cioflingari. Floare, peretele din fa tronau -mi topori ca!... portretele reginei ma- Maria i al lui Mihai. Sub privirile noas(din volumul, tre tâmpe s-a urcat pe în curs de un taburet i a dat portretele acelea jos. apari ie, - Copii, s le spu“Zeii tuzleni”, ne i p rin ilor vo tri c regalitatea a c zut. romanÎnv torul era fluviu) Edgar Degas - Femeie cu crizanteme foarte trist i-i privea pe

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Viorel ROMAN

(Germania)

Parazitismul greco-ortodox Parazitismul greco-ortodox e un protest împotriva ipocriziei laice, politic corect , occidental . Dup Vladimir Putin, eful Federa iei i Bisericii Ruse, protectorul tuturor greco-ortodoc ilor, cauza conflictelor estvest este generat de e ecul anului crucial 1989, de când refacerea unit ii cre tine, opera lui Mihail S. Gorbaciov i a Fericitului Ioan Paul II, e degradat la una tehnico-financiar , f Dumnezeu. Motive de neîn elegere se g sesc u or, dac nu era Ucraina se g sea altceva, constat Putin. Asta e valabil în aceste zile i la conflictul dintre grecoortodoc i i institu iile creditoare occidentale.

Ce se întâmpl de fapt în Grecia? UE/FMI/ BCE asigur ortodoc ilor un nivelul de trai occidental în speran a c ei vor adopta un nou sistem social-politic pe baza codului canonic romano-catolic modernizat i actualizat (acquis-communautaire), cu toate c falimentul doctrinei modernization without westernisation, moderniz rii f occidentalizare, este bine cunoscut i verificat în zeci de ri.

Dar occidentalii vor s eludeze refacerea unit ii cre tine cu o subven ionare f de sfâr it... ad calendas Graecas. Pia a neagr , corup ia i evaziunea fiscal sunt, în Grecia, la ordinea zilei, iar cea mai mare i bine pl tit administra ie european (termenul de compara ie fiind PIB-ul) n-a reu it, în ciuda promisiunilor, s colecteze 70 de miliarde de euro.

Pensiile sunt în Grecia de patru ori mai mari decât media UE (dup PIB), iar pensionarea începe cu opt ani mai devreme decât în Germania. Economia nu-i competitiv . 50% dintre tineri sunt omeri.

Dup cinci ani de situa ie falimentar , cu un stat i o economie incompatibil cu normele vestice, Grecia poate reveni la moneda na ional Drahma, la devalorizare i recâ tigarea pe aceast cale a competitivit ii economice i mai ales la eliminarea omajului de mas . Institute de cercetare din Oxford i München au analizat situa ii similare în 70 de ri i favorizeaz aceast politic economic pragmatic .

Interesul pentru solu ionarea falimentului greco-ortodoc ilor dep te îns cu mult

cele 2%, cât este economia Greciei în UE. În primul rând este un experiment, care va fi extins la to i ortodoc ii. În al doilea rând un ec destabilizeaz flancul sud-estic al continentului, când Islamul i Rusia sunt în stare de r zboi, ante portas. În al treilea rând, anul viitor are loc Sinodul Panortodox, de la care nu numai papa Francisc a teapt refacerea unit ii cre tine i noi perspective comune.

Pentru a în elege întreaga dimensiune a situa iei din Grecia este indispensabil atât raportarea la Chestiunea oriental , cât i la punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe. De aceea anexez: Cred(o) & Cred(it), Grecoortodoc ii i negustorii de popoare; Sfântul i Marele Sinod Panortodox - 2016.

Cred(o) & Cred(it) Uniunea European cu trei religii, credin e: catolici, protestan i, greco-ortodoc i i respectiv cu trei tradi ii de drept, roman, anglo-saxon i bizantin, este ab ovo o construc ie ubred , care nu se mai bucur de credit. Cum i cât va rezista?

Pentru c dac nava EURO(pa) la prima adiere de vânt de prim var greco-ortodox a intrat în deriv i tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtun de toamn se va scufunda la fel de spectaculos ca Titanicul în timp ce propaganda i orchestra la bord vor cânta seduc tor pân la distari ia în valuri a colosului.

1944 - Churchill i Stalin s-au în eles ca doi ceamba i pe a half-sheet paper în privin a influen ei din Balcani: 90% Anglia/USA în Grecia i 90% URSS în România. Ironia istoriei: românii voiau s vin americanii i grecii, ru ii.

1989 - Bush i Gorbaciov renun la R zboiul rece. Imperiul Roman de Apus se reface pa nic i greco-ortodoc ii, românii, slavii de sud ader la UE, cu toate c ei n-au f cut parte niciodat din Imperiul Roman de Apus, ci numai din cel de R rit i Imperiul Turc i fac parte din Imperiul duhovnicesc i sobornicesc al celei de-a treia Roma, Moscova, care refuz dialogul cu Roma, capitala spiri-

tual a Europei.

Ce credibilitate are o cas comun european în care locatarii refuz armonizarea modului de via , a credin ei i creditului?

Paradoxal pre edintele Traian B sescu este i pentru axa Londra-Washington potrivnic Europei i pentru EURO(pa). Ca în r zboiul mondial, românii lupt i pierd pe toate fronturile, apoi sunt dezmembra i în dou colonii ruso-pravoslavnice. R splata duplicit ii. De data asta va fi altfel?

Greco-ortodoc ii sunt în UE de facto tolera i, un statut pe care i de jure l-au avut de la Marea Schism la Conciliul Vatican al IIlea, 1054-1965, i au o pondere neglijabil de 2% din economia UE. Totu i ei au reu it performan a, ajuta i de protestan i s destabilizeze EURO(pa).

Sunt con tien i greco-ortodoc ii de consecin ele minciuni, falsific rii statisticii?

Acum tot ei dau vina pe UE c s-au îndatorat cu peste 300 miliare de euro, mai mult decât îi ine punga. Solidaritatea între credin e i tradi ii juridice, economico-financiare diferite, între greco-ortodoc i i occidentali s-a degradat, la nivelul antajului. Ca la poker, cine mai mult?

Greco-ortodoc ii i negustorii de popoare Refuzul Moscovei i Athosului de a-i primi pe papii Ioan Paul II i Benedict XVI i mai ales de a începe dialogul dintre ortodoc i i occidentali în vederea reunirii cre tinilor genereaz acum o grav criz duhovniceas, cea economic fiind numai vârful iceberului, constat Sfântul Sinod al Bisericii Greciei în Enciclica „C tre popor”.

Rusia nu produce niciun articol de calitate. Petrol, gaze i armament sunt singurele produse la export. Condamnarea evreului M. Khodorkovsy a revoltat presa i cancelariile occidentale. Statul rus este mafiot, dup cum am aflat din coresponden a secret a ambasadei SUA, a a c de fapt nimeni nu s-a mirat inculpatul a furat, n-a pl tit impozit. Pro-

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cesul a fost numai un bun prilej de a marca lipsa de unitate de vederi între est i vest.

Negustorii de popoare s-au folosit de sl biciunea conduc torilor politici greci, care practic rela ii clientelare, cump electoratul cu bani de împrumut, con tien i c nu au cum -i restituie, iar popula ia se complace într-o bun stare fals . Pân când creditorii au pus piciorul în prag i condi ii umilitoare, mai ales nu sunt în comuniune unii cu al ii.

Cei care au dat bani i au ajutat s falsifice datele financiare nu se mai bucur de simpatie la Atena, unde demonstra iile sunt violente i de unde se trimit cu po ta plicuri cu bombe spre vest. Negustorii de popoare nu sunt nominaliza i în Enciclica, dar probabil este vorba de sistemul financiar occidental în care, dup cum se tie, Ben Bernanke, evreii joac un rol important. La descoperirea falsurilor s-a pomenit des banca Goldmann & Sachs.

Antioccidentalismul ortodox s-a folosit din toate timpurile de antisemitism, a a c nu este de mirare c imediat a izbucnit un scandal pe aceast tem prilejuit de un interviu la TV a IPSS Serafim, mitropolitul de Pireu, similar cu a episcopului englez Williamson. Cu toate c IPSS este împotriva masoneriei, care se roag satanei, i sionismului, decât un adept al antisemitismului i neg rii holocaustului, se poate face o letur între negustori i evrei.

Ortodoxia moldo-valah orientat spre Athos a practicat modelul bun st rii de împrumut sub T riceanu, prim-ministru de origine greac , dar n-a reu it performan a de 300 miliarde Euro. România nu este Euroland. În afar de asta, nu exist antisemism, antioccidentalism în ar , tot a a cum nu vedem o aversiune a occidentalilor împotriva românilor. Hot râtoare în acest sens a fost vizita istoric a papei Ioan Paul II la Bucure ti în 1999 i va fi cea mult a teptat a papei Benedict XVI anul acesta. Pentru c numai prin dialog i Unire cu Roma se va dep i criza spiritual i urm rile ei nefaste, atât de dramatic prezentate în Enciclica.

Sfântul i Marele Sinod Panortodox - 2016 La Constantinopol (în Fanarul din Istanbul) se fac preg tiri pentru Sfântul i Marele Sinod Panortodox, care trebuia s aib loc simultan cu Conciliul Vatican al II-lea (1965) al Bisericii romano-catolice, dar R zboiul rece i tranzi ia de la colectivismul ortodoxo-comunist la capitalismul liberal, anglo-mozaic au fost tot atâtea impedimente greu de dep it.

O retrospectiv . Împ ratul i Sfântul Constinatin cel Mare a convocat la Niceea (325) primul Sinod al Bisericii, unde a pus bazele dogmatice, canonice ale noii religii de stat. Dezmembrarea Imperiului Roman în cel de R rit i Apus a creat în timp dou ierarhii, Biserici, care se despart în mod tragic la Marea Schism (1054). În urm cu jum tate de secol, papa Paul al VI-lea i patriarhul Athenagoras, iar in acest an papa Francisc i patriarhul Bartolomeu, s-au întâlnit la Ierusalim, rezultatul fiind un consens din ce în ce mai acceptat de to i cre tinii - Biserica universal respir cu doi pl mâni.

Ocuparea Crimeii de c tre Federa ia Rusiei, dup ce în urm cu dou decenii garanta împreun cu marile puteri grani ele Ucrainei, crearea Uniunii Economice Euroasiatic anti UE i reactualizarea panortodoxiei i panslavismului readuce în actualitate R zboiul rece. Proiectul imperial al pre edintelui Vladimir V. Putin surprinde, pentru c Rusia n-a dep it sl biciunea sovietic socio-economic , dependent de industria extractiv i sc derea demografic . O modernizare a lumii greco-pravoslnice f sau chiar împotriva occidentului este greu de imaginat, de aceea criza ucrainean de azi, a slavilor orientali, este mai ales un sever semnal de alarm a lipsei de unitate cre tin .

Cele mai mari ri ortodoxe, Federa ia Rus i România sunt i cele care sunt afectate cel mai mult de imensul e ec din anul de gra ie 1989, când toat lumea i cu atât mai mult cre tinii din est i vest sperau în refacerea unit ii de credin i într-un viitor comun. Fericitul papa Ioan Paul II a venit în acest sens la Bucure ti, la Moscova n-a mai apucat i de aceea lipsa de încredere a fra ilor, resemnarea apas asupra tuturora. În acest context, Sinodul caut r spuns la secularism, relativism, indiferentismul religios, la migra ia celor marginaliza i, persecuta i, la criza economic , financiar , la s cie, la problemele care fr mânt lumea. Cele 7 Sinoade ortodoxe au fost ini iate, deschise de împ ra i romani, cel din zilele noastre va fi prezidat de patriarhul grec Bartolomeu sau de arul Putin, urma ul împ ra ilor, protec-torul pan ortodox?

Renun Moscova la întâietatea celei de a treia Roma, la panortodoxie, ca raison d’État?

Partidul panortodox moldo-valah PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL, PC are rela ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

ambivalente i cu occidentul i cu marele frate de la r rit, dup ce acesta i-a furat Tezaurul, Basarabia, Bucovina de Nord, inutul Her a, urmeaz Transnistria. În ciuda tuturora, pân la refacerea unit ii cre tine, ortodoc ii sunt solidari în fa a vestului. La anexarea Crimeii au venit lâng ru i i voluntari ortodoc i sârbi.

Nu e un secret c pre edintele Victor V. Ponta e i cu vestul i cu estul pân se limpezesc apele, în cea mai buna tradi ie, în calea tuturor ut ilor, i dup o expresie interbelic , e i el în lan urile grele ale duhovniciei i soborniciei constantinopolitane i moscovite.

Proiectul moldo-valah a „patra Roma” (Nicolae Iorga) la Bucure ti se creioneaz numai arhitectural. În curtea Palatului lui Ceau escu se construie te acuma Catedrala Mântuirii Neamului, pentru care a f cut o dona ie i papa Ioan Paul II. Subordonarea moldo-valahilor, a lui Ponta fa de Putin, e fireasc , dar ambii vor a fi „rege i preot” (Geneza 14, 17-24), cre tini orientali autoritari.

Cum va arata Ortodoxia dup Sinod?

Nostalgia ortodoc ilor nu-i legat numai de gloria dictaturii de dezvoltare din vremea lui Stalin i Ceau escu, ci, mai ales la noua genera ie a lui Putin i Ponta, de erodarea actual a încrederii în sine, a demnit ii celor condamna i a fi p mânteni de mâna a doua, sorti i corup iei i s ciei, cu credit i via neperformant . Nu se mai vrea revenirea la asprimea dictaturii ortodoxo-comuniste, ci dep irea eternului impas social i material, a inegalit ii, nedrept ii, crizei. Marile teme ale Sfantului Sinod.

Degas - Coafura

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Iulie 1.07.1917 - a murit Titu Maiorescu (n. 1840) 1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol reanu (m.

2000) 2.07.1891 - a murit Mihail Kog lniceanu (n.

1817) 2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m.

1973) 2.07.1893 - s-a n scut Luca I.Caragiale (m.

1921) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1879) 2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007) 2.07.1946 - s-a n scut Dan Verona 2.07.1951 - s-a n scut Isabela Vasiliu Scraba 2.07.1954 - s-a n scut Ioan Holban 2.07.1936 - a murit Grigore D. Pencioiu (n. 1869) 2.07.1978 - a murit Mira Simian (n. 1920) 3.07.1950 - s-a n scut Ioana Dinulescu 3.07.1923 - s-a n scut Nicolae Paul Mihail (m.

2013) 3.07.1942 - s-a n scut Victor Rusu 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc 4.07.1941 - s-a n scut Virgil Dumitrescu 4.07.1942 - s-a n scut Al. Doru erban 5.07.1931 - s-a n scut Al. Oprea (m. 1983) 5.07 1958 - s-a n scut Bogdan Ghiu 6.07.1920 - s-a n scut Drago Vicol (m. 1983) 6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui-Gheorghe 6.07.2004 - a murit George Lesnea (n. 1936) 7.07.1939 - s-a n scut Voicu Bugariu 7.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895) 8.07.1933 - s-a n scut Tudor B ran 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904) 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988) 9.07.1959 - s-a n scut Leon Dur 11.07.1797 - a murit Ien chi V rescu (n.

1740) 11.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m.

1977) 11.07.1943 - s-a n scut Radu F.Alexandru 12.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m.1988) 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950) 14.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija 14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880) 14.07.1968 - a murit Oscar Lemnaru (n. 1907) 14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914)

14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919) 15.07.1934 - s-a n scut Victor Cr ciun 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m.

1914) 16.07.1939 - s-a n scut Caius Dragomir 16.07.1937 - s-a n scut Costea Marinoiu (m.

2011) 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881) 17.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921) 19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu 19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea 19.07.1992 - a murit Dionisie M. Pippidi (n.

1905) 20.07.1927 - s-a n scut Matilda CaragiuMario eanu 20.07.1939 - s-a n scut Ilie Gu an 20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m.

2010) 21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990) 21.07.1947 - s-a n scut F nu B ile teanu (m.

2008) 21.07.1951 - s-a n scut Ion t. Diaconu 21.07.1920 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m.

2006) 21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015) 21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923) 22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979) 23.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925) 24.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988) 24.07.1949 - s-a n scut Emil Mladin 24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1912) 25.07.1876 - s-a n scut Mihail Codreanu (m.

1957) 25.07.1950 - s-a n scut Gheorghe Manafu 25.07.1958 - s-a n scut Varujan Vosganian 26.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap 26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997) 27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2013) 27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924) 28.07.1935 - s-a n scut Nicolae Fulga (m. 2005) 28.07.1947 - s-a n scut Corneliu Vasile 29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946) 29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989) 29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910) 30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m.

1985) 30.07.1894 - s-a n scut P storel (Al.O.) Teodoreanu (m.1964)

Edgar Degas - Craniu

Problemele patriarhilor ortodoc i sunt cele ale lumii, dar dep irea resentimentelor acumulate un mileniu cere un efort al cre tinilor din vest i est. Anatemizarea reciproc de la Schisma la Conciliul Vatican II face c i azi ortodoc ii se simt duhovnice te superiori occidentalilor i vestul se uit cu condescenden la situa ia material precar din est.

Ortodoc ii sunt mereu în criz i cei mai s raci europeni.

Care sunt i cum s-a ajuns la prejudec i?

Crucia ii ocup Constantinopolul i refac unitatea cre tin . De atunci grecii au o aversiune fa de apuseni, pe care catolicii au încercat o dep easc la Conciliul de la Floren a.

Dup c derea Constantinopolului greco-ortodoc ii devin antioccidentalii Sultanului, care ridic o Cortin de Fier între cre tini. Inchizi ia interzice avorturile pentru a dep i pierderile din vremea ciumei. Apoi, mai numero i, occidentalii r spândesc Evanghelia pe toate continentele. Înfrânt la Viena, Sultanul se retrage i ardelenii se unesc cu Roma, redevin occidentali. Asta nu convine maghiarilor i greco-slavilor, care-i vor pe valahi jos. În conflictul legat de Unire, Imperiul trimite pe gen.

Bukow cu misiunea de a face pace i desfiin a stirile contemplative, f coli, spitale etc., f o activitate util Sf. Imperiu. zboaiele napoleoniene îi apropie pe români prin cultur i masonerie de vest. Cuza i regii vor i ei unirea cu Roma, dar ea e mereu subminat . România Mare, opera ideii uni ilor i faptei moldo-valahilor, era f vlag , pentru nu s-a creat marea diocez latin promis . În perioada R zboiului Rece prejudec ile de mai sus devin în est canon laic. În 1965 se renun la anatemizarea reciproc la Constantinopol i Roma. Cu toate astea Cruciadele, Inchizi ia, Unirea, Bukow, ecul României Mari, mai nou i oroarea de islamizarea occidentului, sunt leitmotivele unei aversiuni greu de în eles la moldo-valahi, mai ales dup vizita Fericitului Ioan Paul II i aderarea României la UE. Când va trece Carpa ii Biserica Unit cu Roma a Preafericitului Lucian cardinal Mure an? Va înf ptui Sinodul Panortodox unitatea de credin dintre ardeleni i moldo-valahi?

Schi area dihotomiei milenare dintre greci i latini, dintre Constantinopol / Moscova i Roma, dintre est i vest cu consecin e dramatice i în vremea noastr este necesar atât pentru a percepe dimensiunea istoric a Sfântului i Marelui Sinod Panortodox (ultimul a avut loc în urm cu 1100 ani, la Niceea 787), cât i pentru a readuce în contiin , actualitate, imperativul i perspectivele refacerii unit ii cre tine de la Vancouver la Vladivostok, model universal de civiliza ie în era globaliz rii.

35

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul VI, nr. 7(59)/2015

George PETROVAI

Evanghelia dup[ Iuda – o realitate tulbur[toare With the support of the National Geographic Society, the manuscript in the Copte language was initially conserved, then it was translated into English. In 2007, the publishing house Egmont puts The Gospel after Judas at hand of the Romanian readers.

The existence of this Gospel was known from the first centuries of Christianism, because in his work Against Heresies, Irineu from Lyon (second century ) approached it with vehemence, the book being considered the fundamental book of the Cainits (term which comes from the criminal Cain), the group inside the Gnostics seen

by Irineu as the most dangerous among the heresies.

It is not known, for sure, who is the author of this Gospel, and does not know when it was written. But the text remained intact (page 36) reffers to The Acts of the Apostles from The New Testament: „That another will take your place, so the twelve Apostles to be entires in their God.” This quotation reffers to Judas’ substitution by Matia.

Because most of the scholars place The Acts of the Apostles around 90-100 years, it means that The Gospel after Judas must be placed in the second century (probably it appeared in Greek language before the year 180) De ceva timp, mai exact de la descoperirea manuscriselor gnostice în anul 1945 la Nag Hammadi, Egiptul de Sus, i a celor eseniene în anul 1947 în pe terile de la Qumran (a a numitele Manuscrise de la

Edgar Degas - Cai de curse

Marea Moart ), înc din acea vreme, deci, circul tot mai insistent tiri despre existen a i a altor Evanghelii înafara celor patru (Matei, Marcu, Luca, Ioan) considerate canonice. În parantez fie spus, termenul grecesc kánon, care provine de la trestia (kane în ebraic ) ce servea la m surat, a fost utilizat de apostolul Pavel cu sensul de „regul de conduit ”.

De fapt, sunt de p rere savan ii i bibli tii, în cre tinismul incipient au existat mai multe curente i orient ri. Adev rata credin sau - mai exact - perspectiva ortodox asupra cre tinismului a fost fixat în primele dou secole cre tine de gruparea din care f ceau parte Irineu i Tertulian. Gruparea lor a câ tigat tot mai mul i adep i, iar ei au stabilit c ile canonice care vor intra în componen a Noului Testament, marginalizându-le pe celelalte, ba chiar afurisindu-le pe unele dintre ele.

Dar când vine vorba de cele umane, inclusiv de mitologii i religii, trebuie s fim drep i cu noi în ine i s recunoa tem c Lucretius Carus avea perfect dreptate atunci când afirma: Ex nihilo nihil (Din nimic nu apare nimic). Ba chiar putem face un pas mai în fa i presupunem cu suficient temei c nici m car lumea n-a fost f cut din nimic, ci din preaplinul lui Dumnezeu. Sigur c suntem tenta i s ne întreb m într-o manier nu doar tautologic , ci de-a dreptul riscant pentru echilibrul fragil al min ii noastre: Dar pe Dumnezeu cine L-a f cut? Îns dup cum ne înva Aristotel, o asemenea întrebare este complet lipsit de sens pentru o minte uman încercat de fiorul logic al a ez rii lucrurilor într-o ordine în care logica premerge filosofia, iar întregul premerge partea. Iat de ce este de p rere Stagiritul trebuie s admitem existen a Primului Motor de la care au purces toate, dac vrem ca mintea noastr s i g seasc un reaz m solid în necontenita alerg tur ce i-a fost menit . C ci dac toate fiin ele i lucrurile sunt doar p i, Dumnezeu este Spiritul universal în cople itoarea Sa totalitate, adic Marele Arhitect care a creat v zutele i nev zutele.

Despre El nu se poate spune ca despre atotputernicul zeu egiptean Ra c „este zeul care s-a creat pe sine însu i”, întrucât El nu poate fi identificat cu un zeu oarecare, ce- i afl mul umirea idolatr în diverse reprezent ri antropomorfe, zoomorfe i hibride. i asta pentru c „El este Cel ce este”, adic Yahweh, nume provenind din r cina verbului ebraic „a fi”, tradus prin „cel ce este” i notat în original prin tetragrama sacr YHWH. Fa a Lui nu poate fi v zut , c ci ni se spune în Genesa - „nu este cu putin ca

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

* Acestea fiind zise, s revenim la Evanghelia dup Iuda. Manuun om s M vad i s r mân viu”, iar numele Lui secret nu poate scrisul în cauz , inclus în Codexul Tchacos, are propria sa istorie. A fi rostit decât în oapt , o dat pe an în Sfânta Sfintelor, sanctuarul circulat dintr-o parte a lumii în alta i a trecut prin diverse mâini din Templu. lacome, dar prea pu in grijulii i aproape deloc pricepute, pân ce a Dar cu toate c evreii î i redau pân i istoria în termenii Torei i ajuns într-un stadiu foarte avansat de degradare, c ci pe g sitorul în spiritul studiului Torei, iar pe ei se consider c fac parte dintr-o manuscrisului (cei spunea proprietar) îl interesa doar s -l vând entitate organic politico-religioas unic , „al c rei suflet este Tora pe un pre cât mai bun. În final a ajuns acolo unde ar fi trebuit s i al c rei trup este ara Sfânt ” (Paul Johnson în O istorie a evreilor, ajung de la bun început, adic pe mâinile grijulii ale unor adev ra i Editura Hasefer, Bucure ti, 2005), totu i nici m car religia mozaic nspeciali ti.

Aici, cu infinite precau ii i-a fost deîndat recunoscut a cunoscut de la bun început des vâr irea cu care a fost investit valoarea i autenticitatea (cu mult aten ie s-a apelat inclusiv la tesmai târziu. Nici nu se putea s fie altminteri, c ci pe m sur ce vechii tele cu carbon), apoi a fost recondi ionat (din p cate nu chiar integral) evrei avansau spre monoteism sub influen a unor religii mai vechi i i conservat în cele mai bune condi iuni, dup care s-a trecut la tramai nuan ate (egiptean , asiro-babilonian , fenician etc.), dar i ducerea sa din limba copt . (Speciali tii exclud în totalitate posibiîmpotrivindu-se credin elor idolatre i extrem de sângeroase ale politatea unui text contraf cut, fie i din simplul motiv c în zilele noastre poarelor din jur, principiile binelui i r ului sufereau ele însele monu sunt mul i cunosc tori ai limbii copte i c num rul celor care pot dific ri de con inut i form . scrie în aceast limb este i mai mic!) Astfel, cu sprijinul Societ ii În ceea ce prive te Binele, la început evreii l-au avut pe Elohim, National Geographic a ap rut Evanghelia dup Iuda în limba enacea divinitate plural sau grup de divinit i secundare consacrate glez , iar recent Editura Egmont a pus-o i la îndemâna cititorilor construc iei i reconstruc iei universale (acei „noi” de care se pomeromâni. ne te în Genesa). Apoi s-a trecut la El, divinitate semitic prin exceDe fapt despre existen a acestei Evanghelii se tia înc din primele len , care ulterior dobânde te semnifica ia de Dumnezeu, i abia pe secole ale cre tinismului, c ci în lucrarea sa intitulat Împotriva urm se ajunge la forma suprem de El Yahweh (Domnul Dumnezeu), ereziilor, Irineu din Lyon (sec. II) a atacat-o cu mult vehemen , notat - dup cum spuneam - cu tetragrama sacr YHWH, c ruia i se considerând-o cartea de c tâi a caini ilor (termenul provine de la subordoneaz ca atribute Shaddai, Sabaôth, Adonai etc. fratricidul Cain), grupare în cadrul gnosticilor, pe care Irineu îi conul la rândul lui a cunoscut o suit de întruchip ri negative, de sidera ca fiind cei mai periculo i dintre eretici.

De unde aceast faim a gnosticilor, îmbinat cu teama credinla Azazel, vechi demon al de ertului (echivalentul egipteanului Seth), cio ilor ortodoc i vizavi de înv tura lor? De acolo c ei a ezau pân la Belzebuth, prin ul demonilor, cel derivat în textele biblice din cunoa terea (gnosis în grece te) mai presus de credin (pistis), Baal Zebub, coordonatorul cosmic al fenicienilor. ceea ce înseamn c în concep ia lor ignoran a era considerat cel Astfel stând lucrurile cu religiile anterioare cre tinismului i mai mare p cat posibil dintre toate p catele cu care s-au luptat pretiindu-se prea bine strânsa leg tur derivativ dintre mozaism i decesorii no tri i cu care sus inem c ne lupt m din greu i noi, cre tinism, nu trebuie s ne mire ezit rile i c ut rile sale din primele oamenii secolului 21. veacuri, pân ce încetul cu încetul s-a alc tuit forma sa definitiv pe Dar în Evanghelia dup Iuda, textul despre care spuneam c care ne este dat i nou s i-o cunoa tem, form la care au contribuit recent a fost recuperat i tradus din limba copt , nu se face nicio redin plin înv i i doctrinari precum Tertulian, Origene, Eusebiu din ferire la Cain i al i antieroi din Scripturile iudaice la care face trimitere Cezareea sau Ieronim (autorul Vulgatei).

Irineu, fapt ce ne îndrept te tragem concluzia c Irineu nu cuno tea aceast scriere, ci doar auzise despre ea. Tot atât de adev rat este c în comunit ile gnostice ale Antichit ii au circulat mai multe Evanghelii dup Iuda, posibil s fi fost versiuni dup una dintre ele, i ca în versiunea cunoscut de Irineu se fi f cut referire la caini i i antieroi, respectiv la personajele extrem de detestate în literatura biblic , precum Cain, Esau sau Iuda Iscarioteanul.

De asemenea, nu se tie cu certitudine nici cine este autorul Evangheliei dup Iuda, nici când a fost ea scris . Îns în textul ei, atât cât a r mas intact, anume la pagina 36 se face referire la Faptele apostolilor din Noul Testament, ocazie cu care Iisus îi spune lui Iuda: „C ci altul î i va lua locul, a a încât cei doiEdgar Degas - Înainte de curs

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sprezece ucenici s fie întregi în dumnezeul lor”. (De re inut maniera de adresare a lui Iisus: „dumnezeul lor”, adic al ucenicilor, de unde se vede clar c acesta nu este totuna cu Dumnezeul suprem al lui Iisus, ca i scrierea lui cu „d” mic, dovad categoric c se face vorbire despre un dumne-zeu inferior i imperfect. De altfel, chiar la începutul acestei Evanghelii, Iisus efectiv râde de rug ciunile adresate de c tre ucenici „dumnezeului lor”!) În citatul de mai sus se face aluzie indubitabil la alegerea lui Matia pentru a-l înlocui pe Iuda Iscarioteanul în grupul celor doisprezece. Iuda, a a cum deja auzise de la Iisus, va fi cel de-al treisprezecelea, i iat cum de aceast dat cifra 13 se v de te norocoas , ci prin ea, Iscarioteanul va transcende cercul celor 12! Întrucât majoritatea exege ilor plaseaz Faptele apostolilor (opera lui Luca i continuarea Evangheliei acestuia) în jurul anilor 90-100, înseamn c Evanghelia dup Iuda trebuie situat în secolul al II-lea (cel mai probabil a ap rut în limba greac înainte de anul 180), c ci alte informa ii corecte despre Iuda Iscarioteanul nu sunt înafara celor furnizate de Evangheliile canonice.

Cu toate c în Noul Testament apar mai multe personaje cu numele Iuda, cu certitudine c Evanghelia în discu ie se raporteaz la ucenicul ce- i tr deaz Înv torul pentru 30 de argin i, dup care, cuprins de remu ri, el se va sinucide. Posibil ca acest personaj pe cât de controversat pe atât de detestat s nici nu fi existat în realitate, ci el s întruchipeze poporul evreu tr tor, c ci apostolul Pavel în prima sa Epistol c tre corinteni, ne vorbe te doar despre vânzarea lui Iisus, f a men iona vreun nume i f alte comentarii dincolo de aceast formulare general .

Totu i, pentru a-l deosebi de al i Iuda, lui i se va spune Iscariot sau Iscarioteanul, cognomen sau poate supranume care vine de la aramaicul -Kariot i se traduce prin „omul din Kariot”, localitate din Iudeea unde se presupune c el s-ar fi n scut. Îns în Evanghelia dup Iuda, departe de a fi doar un oribil tr tor i iubitor de argin i, Iuda se dovede te a fi alesul, fiindc doar lui i se dezv luie tainele (Iisus chiar îi spune: „Dep rteaz -te de ceilal i i- i voi spune tainele împ iei”) i tot el este singurul dintre ucenici care nu se închin la dumnezeul imperfect ce a f cut aceast lume a durerii (Yaldabaôth, respectiv Samaël sau zeul orb în Cartea Secret a lui Ioan). Faptul se explic prin aceea c doar el, Iuda, tie Iisus a venit de pe t râmul (eonul) nemuritor al lui Barbelo, ceea ce înseamn f putin de t gad c Iisus este cu aderat fiul lui Dumnezeu i c provine de pe t râmul divin de sus. În consecin , Iuda Îl va tr da pe Iisus pentru a-L ajuta scape de docetismul sau aparen a Sa de om (termenul provine din grecescul dokeo=a p rea) i s se înal e la ceruri.

Barbelo este un personaj divin, cu rol deosebit de important în scrierile setiene (cuvânt derivat de la Set, cel de-al treilea fiu al lui Adam), i asta deoarece Barbelo reprezint sursa divin a vie ii i luminii, originea ba chiar Mama Pruncului din aceste texte setiene. Dar care este originea lui Barbelo?

Deocamdat incert , este posibil ca ea s derive din tetragrama sacr YHWH, din care - dup cum deja am precizat - se formeaz Yahweh, numele Dumnezeului suprem la evrei i în literatura de specialitate. De notat c Iehova din limba român este o evident preluare deformat a ebraicului Yahweh...

Conform concep iei expus în Evanghelia dup Iuda, fiin a uman este format din trup, suflet i spirit (duh). Trupul este înveli ul material i pieritor („coconul” de carne al sufletului), sufletul este adev rata esen , în timp ce spiritul sau duhul reprezint for a care anim trupul i-i d via . Când spiritul dispare, corpul moare, prin urmare înceteaz s mai existe. Dar moartea nu trebuie privit ca o nenorocire, ci ca o

Anul VI, nr. 7(59)/2015

eliberare, pentru c de-abia în acest mod sufletul celor înzestra i cu scânteia divin poate ajunge în lumea perfect sau în cercurile divine rezervate sfin ilor! Exact acest lucru I se întâmpl i lui Iisus. i astfel, cu ajutorul lui Iuda, respectiv prin „tr darea” acestuia, El î i împline te nu doar menirea terestr , ci i aspi-ra ia în rii la ceruri.

Iat de ce Evanghelia dup Iuda nu se încheie cu învierea i mai iat rolul special ce-i revine în aceast ecua ie divin lui Iuda!

De men ionat c Evanghelia dup Iuda este un text setian timpuriu i c în textele setiene exista, mai exact preexista un Adams, fiin ideal cereasc . Aceast concep ie gnostic potrivit c reia st pânitorul P mântului creeaz p mântenii dup un tipar transcendent „este similar cu cea platonician , dup care demiurgul creeaz lumea pe baza formelor i ideilor provenite de pe t râm ideatic”, opineaz Marvin Meyer, unul dintre savan ii participan i la opera de refacere i de traducere a textului. i tot M. Meyer precizeaz : „La mijlocul secolului al III-lea circulau deja texte setiene care includeau astfel de teme platoniciene i numeroase concepte desprinse din platonism i neoplatonism, unele dintre ele fiind discutate i criticate de filosoful neoplatonician Plotin i de elevii colii sale filosofice din Roma”.

De unde provine obiec ia platonicienilor i neoplatonicienilor?

De acolo, crede Meyer, c gnosticii în general, setienii în special erau deosebit de înver una i împotriva demiurgului (fie c el se nume te Yaldabaôth, fie Saklas) i c „îl prezentau pe acesta în tu e pronun at negative”! a cum am spus mai sus, numele lui Cain nu apare în Evanghelia dup Iuda, dar el este men ionat în textele descoperite la Nag Hammadi, inclusiv în Cartea Secret a lui Ioan i Cartea Sfânt a Marelui Spirit Invizibil (Evanghelia egiptean ).

Extrem de revelatoare este scurta men iune f cut la pagina 52 din Evanghelia dup Iuda: „Set care este numit Hristos” (subl. mea, G.P.), întrucât datorit ei avem dovada cum c „filosofia iudaic setian împreun cu întreaga ei mitologie s-a transformat în filosofie cre tin ” (Marvin Meyer).

Not : Pentru o mai bun în elegere a acestei problematici cât se poate de incitant dar i de ambigu , este recomandabil ca cei interesa i s parcurg în prealabil pasajul din cartea mea Confesiuni esen iale (Editura Echim, 2007), pasaj care se refer la gândirea gnostic i la influen a acestei concep ii asupra cre tinismului...

Edgar Degas - Dansatoare

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Luis Raúl CALVOÃ (Argentina)

Via a real

dere

Cineva î i însu te lucrurile Via a real este o preo ie Ca s le dea un alt nume; Erodat .

Dar nu numele este acela În m re ele ora e Care predispune la vid.

Mii de credincio i î i încredin eaz sufletele, Ca s i potoleasc focul c rnii Cineva precipit cu propria-i privire La mila aurit a pomenilor, derea lumii, Ordinul religios al zilelor Doar pentru a inventa alte inuturi Ce vor veni.

Care s ne restituie Ce odinioar -am pierdut.

Am l sat totul în mâinile zeilor, Am l sat totul pe seama Divinit ii, A Postului Pa telui i a sfintelor Evanghelii. Dar câ i nu se salveaz fugind cople i, Ca o femeie contemplând tulburat Eram buni i cura i i solul Comesenii singuratici i tri ti?

Paradisului constituia Averea noastr cea mai de pre .

Memoria în fl ri Dar tu, cel care ai renegat dogmele i obiceiurile, Invadeaz alte timpuri. i ai ales libertatea orbilor Singur tatea vetust a casei În locul promiselor împ ii Ale în elepciunii, hoin re ti azi Singur tatea vetust a casei Prin cea a groas a amurgului, Continu s se perpetueze ov ind cu capul plecat Într-un spa iu necontrolat de ra iune. i mâinile împleticite într-un banchet îndoielnic.

Cuvântul frumos

In a teptare, la grani a t cerii Prelungirea vocii tale Va prinde r cini i somnul mor ii se va înfrupta Din r ele unui teren fertil.

Miticul: aura ignorat a în elep ilor.

Atâta frumuse e sculptat în profunzimea stridiilor.

Tu ii în mâini cuvinte care întreab . În locul acesta Dar nu orice r spuns duce la catastrof .

Van Gogh zidit între cranii ce nu sângereaz . Neprielnic dorin elor Gesta ia celui a teptat O hoard de c lug ri e îngr dite Va umple h ul. în mormânt. lbatica ini iere în poezie Cel lalt întuneric pornit din ochii robului.

Aman ii Fericirea i declinul, graviditatea ritualurilor.

Linia oblic a iubirii închis în geamantanul c torului.

Câinii î i latr zbuciumul în cosi ele doamnei.

Ranchiun g unoas , blesteme antice.

Cine-a furat bastoanele orbului utând lumina în bezn ?

Nimic nu separ trupurile de p mânt dar ei, aman ii, nu a teapt orgasmul ca s i potoleasc setea de-acele împliniri mult râvnite.

Pactul încheiat cu impostorii sordizi Reprezint cel lalt întuneric.

Cine a transformat Zdren ele calcinate în vis rile nebunilor?

Revolta pielii devine acum Un leac împotriva minciunii.

Noi, albii baricada i În lumân ri de plumb,

Ne str duim s iscodim bluzele galbene Ale femeii iubite; Recicl m parfumul ei a a cum al ii Recicleaz cele mai mari mizerii umane.

Iat starea real a lucrurilor, Fragmentata dizolvare a sufletului În carnea celor dezgropa i. i poate de aceea, iubirea asta gangrenat , Îi zguduie pe cei ce se iubesc, i îi transpune Chiar la Notre Dame, acolo unde b trânul coco at, Se reîncarneaz în clopotni e de argint, Bâjbâind dup m niile ce atârn înstr inate, i care într-o bun zi Îl vor face s i revin -n sim iri.

O prezen

real

În locul acesta cu grani e nedefinite, Teancurile de hârtii roase de vreme Au constituit alt dat o prezen vital , O oglind montat În umbra r nilor cicatrizate prost.

Aici locuim noi, Deposeda ii de glorie, sc pa ii din infern, Coresponden i de pres ai r zboiului vâr it pe largi dale de piatr ; Noi, cei îngr di i intr-o stare mai apropiat de totala ruin Decât de o înmormântare cu mari onoruri A venit momentul s spunem lucrurilor Pe numele lor adev rat: Aceste locuin e nu mai suport deja Istoria îndelung adunat , Gunguritul tânguitor al porumbeilor abandona i, Toat ve nicia cuprins În ma ina asta de scris Sigilat cu sârg de c tre Marele Fierar.

De fapt suntem condamna i respir m de-a pururi parfumul acestei femei care alt dat ne-a apar inut, i pe care am pierdut-o azi în mod mediocru, a cum numai o femeie Se poate pierde.

Traducere de Flavia Cosma

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Dominic DIAMANT

Doar Dumnezeu…

Doar Dumnezeu mai r mânea s fiu Oripilat de zbaterea de art Mizând pe un Eden într-un pustiu Isterizat c moartea nu te iart Nu mi-am putut imagina un vis Inept ca existen a-n care sînt Captivul unui rol de nedescris Determinat de mâna-mi de p mânt Indiferent ce fac i ce gândesc Ascult de-acelea i legi ce se impun Magnificului spirit omenesc Asediat i dus de-un ritm nebun Nici nu mai am puteri s m ab in Torturii, stins e lic ru-mi divin.

Nu cine d ruie te-i cel ce pierde Istoria e plin de exemple Ca via a frem tând în codrul verde Din care se ivesc superbe temple Imensa omenirii bog ie Ascunde-atâtea gesturi salutare Mai mari ca tot ce ar putea s fie Avarii n-au habar de-a a splendoare Nici dac i-ai toca n-ar în elege Tic lo ia-i singura lor lege.

Evazionism Motto - «Un palid punct albastru» Carl Sagan

De dragoste

Dac tu tii alt palid punct albastru Ori vreo figur asem toare Magiei lui umbrite de dezastru Ia-m cu tine, i- i r mân datoare

Doina Balad , cât te-am mai iubit Orbit de singulara ta pl mad Miraculoas i de-un insolit Interzicând orice eherezad

Nu vezi planeta noastr c arat Indicii tot mai multe de clasare orice entitate luminat Dore te s n-o vad când dispare?

Natura- i dulce m-a îmbr at Instantaneu ca o str fulgerare Credin a c a fi înaripat Dumnezeiasc fu i-adânc m doare

Iubirea noastr prea pustiitoare A dus la iminenta tragedie Mai sumbr decât orbilor le pare

Iubindu-te, în fa a ta m -nclin Asigurat c n-ai asem nare Mirabil este chipul t u divin

face totul nu a a s fie Necazul ce ne pa te, tot mai mare, Tot evadarea-i singura salvare

De dor i inim albastr Al meu s-o stinge dar al t u nu moare Nici nu visam s fiu mai fericit Tot idealul tu mi-ai împlinit

Doar dar din dar

Domni drag , plin de nostalgie O nou poezie î i trimit Min indu-m c ar putea s -i fie Iubirii mele vrednic acolit

Doar dar din dar merticul t u spore te Ograda mai frumoas va s i fie Mai mult decât po i face omene te Iubirea ta e o minun ie

Nu- i po i imagina cât poa’ s -nsemne Iubirea ce statornic eu i-o port Chiar dac nu dai niciun fel de semne De parc nici n-a fi sau a fi mort

Imagineaz i doar cât pot s suf r Atât de mult dorindu-te, visând Mai trist ca-n damful b ii albul nuf r (ne)muri de dragul t u oricând Natura m-a-nzestrat, recalcitrant , Tot tu s fii eterna mea amant

Un om nefericit De câte ori n-am plâns, de câte ori Oripilat c vrei s m omori Metres devenind vreunui nebun Iste , tiind c n-o s m r zbun N-am vrut s tiu câte resurse ai Iar azi, precum Adam gonit din Rai, Ca prostul suf r i m perpelesc Distrus de apetitul t u grotesc Iar dac în elat va fi s mor Ajuns i eu de râsul tuturor Metreso, te blestem ca s r mâi Amanta tuturor i-a nim nui Nicicând vreo satisfac ie s n-ai Tr dându- i chiar imaginea din Rai.

Un om fericit Dispun de-antene nemaipomenite (tainice, vr jite) Oricând, oriunde dorul m-ar trimite simt în elementul meu, încât Iubirea-i tot ce vreau i am. Atât.

Nu s-a ivit ispita s reziste Iubirii mele ve nic optimiste Cu ea în suflet demonul din mine Dispune ca nababii de-ori icine Iar dac cineva se îndoie te Atâtea argumente-având, fire te, fac garant de credibilitate a c oase roade, cine poate.

Numai când m gândesc acum la tine Tot arsenalu-mi d idei divine (-n ajutor îmi vine)

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Daniel MARIAN

Abecedarul luminii deschis pe Meridianele Atlantidei, dinspre Regele M[rii Vie uind într-un permanent balans implicând dou lumi redate geografic de dou continente, gândind c undeva trebuie g sit acel punct de sprijin care se dovede te a fi expresia pur pentru curaj i sublim, îns i dragostea necondi ionat i nepieritoare, i ale c rei esen e îmbrac mantia de gal a poeziei. Cândva existând o realitate smuls din vis, mai apoi trecând în frumoas poveste i ajuns dorin dincolo de limitele aduse de umbriri i de mai grelele îns il ri ale luminii.

Dar iat cum tocmai se întâmpl ca Abecedarul luminii s fie asemeni primilor pa i ai con tientiz rii, pentru care înv tur nu trebuie, decât o întrupare de sim uri... „Deasupra e cerul./ Dedesubt - apele m rii./ Cine de la cine-a-nv at/ s rosteasc albastrul întâi?/ i-al cui e împrumutul?/ Nu cumva la-nceput/ a fost s rutul?/ ... / Deasupra mea e somnul,/ dedesubtul meu - apele somnului./ Numai apusul meu/ este visul,/ împrumutat de la om./ Cum a putea decât omene te,/ cuvânt cu cuvânt,/ s es lumina/ cu care senve mânt Dumnezeu/ amintindu- i de cer,/ de p mânt/ i, mai ales, de gustul amar/ din fr mânt.”

Dincolo de facerile / desfacerile sor ii, exist o magie a unui t râm luat pentru a fi plantat aproape, dintr-o ran de basm, care

pe lâng c sângereaz -nl crimat, vorbe te cu de la sine dezlegare, despre exodul sufletului peste neputin a min ii. Trebuie îndr zneal , pentru a te aventura pe Meridianele Atlantidei... „Cu fiecare meridian,/ (o fi o desire în plus?)/ oare e ti mai aproape,/ oare ti mai departe?/ Te-adun i te scad c-un apus./ Pentru c tu locuie ti/ de partea cealalde fric ,/ acum prin cuvintele tale e noapte/ ca-n altarul primului cerc de gutui./ ... / Tu dormi/ când eu/ prin toate p durile Atlantidei/ te caut strigând/ printre copaci blestemându- i furi ul:/ - Spune visului c-a fost numai vis,/ i albul ucis tot prin alb,/ s rut pe t ul/ fulgerat doar de gând!”

Ajungem în universul fluid, entropic, niciodat devenit definitiv, oricare defini ie i-ar fi dat , tocmai pentru c întotdeauna mai poate fi g sit o dimensiune în plus, mai generoas decât celelalte. Se întâmpl de apar entit i surprinz toare, care exced registrului, -i zicem omologat, al palpabilului real imediat. Astfel este cu Regele m rii: „Precum la ah,/ izvorul alb,/ izvorul negru…/ A cui o s fie, în cele din urm / mutarea?/ Dar ce mai conteaz ,/ precum la ah,/ precum la coal / al cui va r mâne,/ pe tabla goal ,/ pestri ul uit rii...// Ah!,/ r spunsu-lea marea/ izvorului alb,/ izvorului negru,/ de ce-a i uitat cu-

Degas - Baletul operei din Paris

ntrebarea/ pe regele M rii?”

O nea teptat apropiere de r cinile algebrice ale geometriei, se reg se te la Dumitru Ichim, atunci când enun , în fapt transpunând valorile existen iale în planul cel mai potrivit unei percep ii ce duce dac nu spre complet, atunci m car spre rotund... „A a cum st m pe banca din parc/ discutând de algebr i valoarea lui pi,/ de Arhimede i/ Na-bu-co-do-no-sor,/ ce ar fi,/ dac u or,/ bra ul meu peste um rul ei,/ încet, încet ar ri/ ca luna peste m rile lui Grieg?...” ( a cum st m…).

Iar oarecum r zvr tit, în relativ aceea i inedit ipostaz liric for ând cu inten ie ordinea logicii care oricum duce spre diverse ipostaze ale infinitului, îl mai g sim pe poet în Ne-euclidian : „M înv ai de Arhimede/ i mai nebun ca el, de Euclid/ (întotdeauna la geometrie am fost prost)/ i de al ii care neavând ce face/ ne chinuiau/ cu cercuri, linii, echere,/ tot felul de lucruri f de rost/ i alte vorbe goale…”

Jum tate de inel deasupra oceanului poate fi o lec ie categoric de maturitate poetic , convingând prin nelini ti, adeseori izbucniri, alteori împ ri rare, cu fiecare pagin r sfoit ... „Tot ce-a vrea/ s spun despre tine,/ al ii au scris cu mult înainte/ cu mult prea izvor,/ de-aceea mi-e dor/ de un neam mai str in de cuvinte…” (Tot ce a vrea). Versul lui Dumitru Ichim este de o acurate e mai greu de întâlnit... „Mult mai frumo i/ decât gr dina/ i to i merii lui Adam i Eva,/ era castanii g rii/ cu fumul locomotivelor în ram...” (Roman cu breton).

Deoarece am început prin a încerca o transcriere ideatic a unei ipostaze printre cele mai frenetice ale luminii, a r mâne în aceea i formul binef toare... „Nu voi fi vânt/ ramurilor tale./ Î i voi l sa cuvintele/ a cum sunt,/ a a cum merii le/ torc lin spre florile dintâi/ t cerile./ Ce bine-i st luminii/ când cu ochiul prin cuvânt!” (Ce bine-i st luminii...). Nu e deloc prea mult, zicând Dumitru Ichim este un poet al luminii, în timp ce poezia sa este o poezie a luminii!

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Cristiana Maria PURDESCU

E toamn E toamn i e cald ca vara, durile sunt înc verzi, Necuprins -i în suflet am ciunea, Tu nu vrei s m vezi. i p ri pe ramuri mai cânt , i fierbe mustul în vii, Necuprins -i în suflet am ciunea, Tu nu vrei s m tii. i uit de p rin i, de surori i de toate, În focul iubirii se-aprind ochii mei, Necuprins -i în suflet am ciunea, Tu nu vrei s m vrei...

Cu gândul Te-am descompus în molecule Cu gândul s te scot din materie, Dar tu zâmbe ti abstract i intermitent.

Misterul lumii tale, O virtual r cire. În lumea mea Spore ti iluzia, Ba i discret a iarn .

Tot mai mul i (Actorilor deceda i) Tot mai mul i se retrag în cimitirele împodobite cu trandafiri, joac la teatrul absurd al mor ii.

Uneori se retrag în spatele scenei i, gr bi i, dau autografe îngerilor de bronz

ti gând...

De dou zile te a tept plângând i mor pu in câte pu in de dou zile. ti gând la mine-n gând i scriere sub ire...

Dintre toate Str zi b tute de ploi, Frunze de-acum ruginii i noi, Despre noi ce mai tii? Îmi vorbesc de tine Fereastra i strada-ntunecat , Un fulger taie din cer O bucat .

Cer, jum tate de cer, Dragoste jum tate, Numai pustiul r mâne întreg Dintre toate.

De s-ar ivi Umbra se-ngroa mult, mai mult, Întristarea-mi rupe trupul în fâ ii.

Cântecul nop ii selenare, Iubite, nu vrei s -l tii.

Misterele, pragul înser rii, Gustul dragostei tot mai amar, Sarea din apele m rii, car de s-ar ivi un pot, m car.

Via a în aeroport Timpul s-a oprit i spa iul nu-mi mai ajunge, De via f noroc Sufletul se plânge.

Lumini palide Lumini palide la vechiul geam, Ridate mâini perdeaua o adun , Amurgul coboar din ram în ram, Vechi orologiu, îngropat în ani, mai sun . oapte neîn elese alunec u or i-mi amintesc c -n ro covana cas Am râs de bucurie i am plâns de dor Lâng-o fereastr , la-nvechita mas .

În flori carnivore Trec anii, risipitul nisip, Pustiule ia-m ...

Aproape e ziua De care mi-e team .

Codri fantomatici, nimicuri Pod peste vid, În flori carnivore Am s m închid.

Durerea e mâi Chiar dac e noapte.

Singur tatea nu chinuie, Triste ea nu-i ap toare. mâi, Durerea e nu a ce ni se potrive te.

Caut umbre Statornic în Tine, O, Doamne, a vrea s fiu, Dar m las purtat de nisipuri, Caut umbre.

Lacrimi i lacrimi Dar va fi bine: La trei i un sfert sose te avionul Din Insulele Malvine.

Raza am z rit-o, De pe când t leam iarba Din Rai.

Buc i de speran apun În neclara mea disperare, La cinci i cinci sose te avionul Din Baia Mare.

Eu sunt copilul cel r u.

Chiar i-n t cere, Când urc o treapt în rug ciune, Ispita m linge, p catul m cere...

Selec ie de Baki Ymeri

Îmbr ca i într-un abur transparent pun piese demult apuse, scenarii pierdute în mucegai.

Crâmpeie de imagini, chip Pictat în versuri seara, ca asear , Te-am inventat i n-am cerut nimic, O, n lucire, dulcea mea povar !

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Dumitru ICHIM (Canada)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii George IONI}~

ar trebui

Inima Lui, apele m rii mi-au zis, nu tia s scrie, i totu i a scris o singur dat , i-atunci pe nisip. zuse cum marea i gr ie te adâncul veciei cam cum arat la chip, rostogolindu- i valul si zarea.

Inima Lui nu tia s scrie cum oamenii, piatra aruncat , ar torul gata mereu s te-acuze.

El ducea degetul la buze, i prin alte inimi i continua zborul dincolo de a cerului poart .

ar trebui s ur sc iarna pentru frigul ei i copacii mutila i pentru albul nesfâr it care alung lumea sând în urm doar ecoul cronc nit „nevermore”... dar ai mai putea asculta t cerea ca acum când de dup perdea prive ti cum fulgii de z pad se a tern s -i auzi i te-ai mai întreba de ce gândurile tale sunt a a zgomotoase i nu ning sufletului s simt s doar ?...

nocturna îmi place s privesc luna -i simt atingerea rece cum palida-i lumin

nop ii îi împr tie-ntunericul îmi place aceast lini te când doar gândurile mele obosite se aud optindu-mi: e timpul s visezi în curând va fi ziu i tu nu vei mai putea nici m car zâmbi...

tine doar gândul meu tie ce e dep rtarea utându-te neobosit s i spun f tine ochii mei ar uita s priveasc prim vara n-ar mai ajunge la mine i ar ninge mereu peste inerta mare de ghea i nu a ti nici cum e durerea când timpul îmi sfâ ie carnea i nimeni nu e -mi vindece rana...

vertij

rturarii au prins-o i i-au întins aripile pe lemn, ca pe o hart , dar inima Lui nimeni n-a reu it s-o citeasc întreag i nici s -I în eleag litera t lm cit din r rit pân la ultimul cui.

Au zis trandafirii privindu-I inima sus: „Ne-ar trebui un nume prin care s-o chem m”.

Numitu-o-au pre ea Marea Ro ie, iar coroana de spini deasupra i-au pus.

43

Degas - Dansatoare în foaier

uneori totul se învârte în mintea mea i m simt de parc a fi coborât dintr-un carusel sau a fi b ut câteva beri în plus clatin i nici m car nu încerc s merg drept pentru c n-am încotro sau pentru ce simt golul cum m apas nu r spund nici la telefonul „iubitei” care sigur m-ar întreba „ce faci drag , nu vii s ...?” chircesc pe canapea i închid ochii poate o s adorm nu mai simt ame eala sub pleoapele l sate v d turme de oi urcând spre mun i de verdea i-o barc ce plute te-n deriv mânat de vânt i stropit de ploi hipnotic aud pendulul cum clipele-mparte i lumea toat se-nvârte se-nvârte...

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Dan LUPESCU

Piatr[ de hotar: 83 de ani

Nu-l plânge\i.

Corneliu LEU tr[ie]te!

(Fulgura ii)

...Trecuser intempestiv, pe nesim ite, aproape dou ore de când, „L-am cunoscut prin 1977-78, când, la Teatrul Na ional din în adânc de sear , la Festivalul Interna ional de Teatru ,,Atelier”, Craiova, i s-a montat - cred c în premier pe ar - piesa Profesorul motivasem Premiul ,,Dan Turbatu” - pentru cel mai tân r actor - i Demnitate, în care am interpretat rolul Suzana, de care a fost încânPremiul ,,Radu Com nici” - pentru cea mai bun actri -, acordate de tat ” - mai precizeaz Leni Pin ea Homeag, dup care conchide: „Dumorganizatori i sporite în consisten de Revista Lamura din Craiova, nezeu s -l ierte!”. prin directorul fondator i editorul coordonator. Laurea i: doi tineri * slujitori ai artei de la luminile rampei de la Teatrul ,,Anton Pann” din ...Peste vreo s pt mân , când revin în Craiova (plecasem intenRâmnicu Vâlcea, dar niciunul cu obâr ii oltene ti, ci în Maramure i ionat f laptop, f tablet ...), g sesc, pe e-mail, un mesaj cernit laj. de durere, în memoria celui ce tocmai trecuse Styxul, trimis tocmai Brusc, sunt trezit din feeria acelei festivit i de vibra iile telefo- din Capitala Chinei de prietenul comun Constantin Lupeanu, numit, nului mobil. M furi ez discret, prin spatoamna trecut , în func ia de director tele colonadei lâng care m aflam, cale al Institutului Cultural Român din de cinci- ase pa i, c tre spa iul - bine Beijing, atunci înfiin at. Distribui, amascat - unde b nuiam c este o loj de proape mecanic, mesajul-tablet în reprotocol. Cu gesturi febrile, deschid teeaua media cu care colaborez. lefonul, înfrigurat de temerea c voi primi * o veste nepl cut - altfel ce rost ar avea ...Luni, 22 iunie, dup -amiaza, ajung un apel în puterea nop ii? Gâtuit de în Bucure ti, pentru a participa la Seemo ii, abia st pânindu- i plânsul, cu rata EMINESCU, din Sala de expozi ii voce grav , tremurând - actri a Leni BRÂNCU I a Parlamentului României.

Pin ea-Homeag (protagonist în 330 de În Gara de Nord, m întâmpin Mihai spectacole, peste fruntarii, dintre care Nenoiu, muzicianul-poet, poetul101 numai în Phaedra, prezentate la muzician, fondatorul i conduc torul festivaluri interna ionale din 39 de ri, Cvintetului Na ional Concordia, pân de pe toate continentele) abia roste te: mai alalt ieri pre edintele Uniunii Mu„Corneliu Leu... L-am pierdut pe Corzicienilor din România. Consternat de neliu Leu...”. nea teptata veste (aflat cu întârziere), Se îneac de plâns i închide instanpe care nu o putea accepta, îmi cere taneu telefonul. detalii, apoi se descarc fulger tor: Revine peste câteva minute, scu„Nu cred. Nu pot s cred. Nu se zându-se. Îmi ofer câteva, foarte supoate a a ceva. Vorbeam de dou -trei mare, detalii. „De i iute ca spârnelul, ori pe s pt mân despre edi ia din Corneliu Leu este unul dintre cei mai aceast var , a III-a, a Zilei Limbii RoCorneliu Leu blajini oameni pe care i-am cunoscut. mâne, instituit prin lege. tii la fel de Bun tatea, generozitatea, lumina spibine ca mine c s-a luptat, ani de zile ritului s u pluteau în aer, în jurul s u, ca o aur palpabil -, aidoma cu o hait de birocra i, r u-voitori, oportuni ti i du mani ai valorilor aburului proasp t, din azima fierbinte, abia scoas din est, rupt în române ti - pentru adoptarea legii respective. Prima edi ie - desf dou ...” - se dest inuie, precipitat, marea actri , de parc i-ar fi fost urat în întreaga ar , dar având pilon central suita de manifest ri fric s nu- i piard rapid galbenii vorbelor, pe drumeagul r zle al de la Sinaia - avusese un succes incontestabil. Adusese forma ii arexprim rii. tistice din mai mult de jum tate dintre jude ele rii i mesageri absolut ,,Aura sufletului s u avea consisten a mierii de salcâm ori de tei din toat ara. Am fost cu to ii de fa , al turi de el. Acela i succes l- aur lichid, aproape transparent, pe care îl puteai întinde pe pâine i a avut i a doua edi ie, de anul trecut, din august 2014, la fel de inspicu care te puteai hr ni întru vecie...” - îi r spund automat, poate mai rat i însufle itoare, promovând valorile române ti autentice. Dar mult ca s -i nutresc convingerea c sunt ,,pe fir”, c am auzit cele acum, în 2015, voia ceva cu totul i cu totul ie it din comun. Peste afirmate de domnia sa i c ne afl m pe aceea i lungime de und , ca cele dou edi ii anterioare. Ceva de excep ie.” tr ire.

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

tului de copil, pe care i l-a ocrotit în permanen : ,,Î i place, nu?...

Am ales o cale rapid de a m duce: a a cum spuneam, am ales cel ...În noaptea de sâmb mai ...s tos infarct.”. în vis, Corneliu Leu: Ridic lin capul spre cer, de parc ar c uta Constela ia Orion, „Nu te speria, Domnule Dan, doar e ti n scut în zodia Leului... apoi reia: „De ce mi-a fost fric nu am sc pat. ti i c v ziceam: Nu Eu sunt, Corneliu Leu. i se pare c mi s-a albit barba de tot? Sprân- am curaj s r mân aici, pe Valea Prahovei, prea mult, mai ales în cenele? P rul?... Tot a a erau. Dar acum sunt, poate, argintate de pa- sezonul rece, când nop ile sunt lungi... C , dac mi se întâmpl ceva, cea divin . M-am întâlnit cu unchiul meu, Episcopul Martir Grigorie pân vine Salvarea, pân m transport la un spital mare... a a Leu. tii c , în urm cu vreo trei-patru ani, mi-ai trimis fotografia pe rânduit Dumnezeu i a a s-a întâmplat. Încurajeaz -i pe to i! i care tocmai o f cusei, la Mân stirea Turnu, de pe malul Oltului, în ciocni i un pahar de vin alb, în cinstea mea. Voi fi acolo, jos, pe Vâlcea, pl cii de marmur ce îi este dedicat . Nu o tiam. Mi-ai stârnit mânt, împreun cu voi, întotdeauna. Cu spiritul. Nu v fie fric : o bucurie...”

LEU Corneliu nu mai pic !... i nu uita i de s rb toarea oficial , Surâz tor ca întotdeauna, vibrând de energie, dinamism i vita- na ional , a Zilei Limbii Române. ine i stindardul sus! Împreun cu litate celest -, scriitorul de altitudine stelar Corneliu Leu este îm- Tudor i Vlad, fiii mei, face i chiar imposibilul i continua i toate br cat - în visul meu -, abia acum îmi dau seama, în acela i sacou de ini iativele noastre! Haide, pa! V îmbr ez. S le spui tot. S nu ui i un alb imperial, pe care l-a purtat în acel octombrie al sfin irii Capelei ceva. Tot s le zici!”... icoanelor pe sticl de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana apului, * cartier al sta iunii balneare Bu teni, de sub genele înm rmurite în La vârsta patriarhilor, Corneliu Leu ne las mo tenire o vitalitate, mister ale Mun ilor Bucegi, ale Sfinxului i Dochiei din Carpa ii no tri o energie i un dinamism cu adev rat... leonine. Cheia tinere ii sale Meridionali, punct înc rcat cu energii pozitive t duitoare, descuind suflete ti uimitoare consta în aceea c i-a p strat intact prospe imea por i magice c tre t râmuri i dimensiuni spirituale b nuite doar de sufleteasc specific vârstei de aur: copil ria. ini ia i. Totul, sub aura Num rului lui Dumnezeu: 26. Adic exact scut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copil rit sub soarele câte dimensiuni (lumi paralele) num universul: 26. ... i noi tr im de andezit, aur, miere i aram al Mun ilor M cinului i Dobrogei, abia în orizontul al treilea: 3D... râm de confluen e multiculturale i temelie a unei inconfundabile „Spune-le alor mei, prietenilor i tuturor celor apropia i s nu- i Axis Mundi cu obâr ii precre tine. fac probleme. Eu sunt bine. Tr iesc. E drept, în dimensiune spiritual .

Tat l, avocat, i mama, medic, i-au obl duit pruncia, pubertatea Am sc pat de efemerul trup de hum . Sunt liber ca p rile cerului. i adolescen a sub crugul valorilor fundamentale ale neamului Ca îngerii, serafimii i heruvimii sunt de liber. i mi-am dat seama c românesc, pe aceste plaiuri pontice i danubiene, respirând aerul noi, oamenii, cât tr im pe P mânt, facem o mare gre eal : obseda i tare de sub sprânceana p duroas a neclinti ilor Mun i Carpa i de p to eniile în plan fizic, nes tui în cel material, uit m c , în coloana vertebral a Europei - rimând cu Dun rea, str veche ax fond, în plan spiritual, suntem perfec i. Nici n-avem cum s fim altfel, economic i comercial , cultural i spiritual a b trânului nostru scu i fiind dup chipul i asem narea lui Dumnezeu. Dar..., ne continent. lu m cu via a i nu vedem esen ele... Mai e mult pân departe... A a scut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngem nat cu steaua le spui: Nu-l plânge i. Corneliu LEU tr ie te!”. polar a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Face o pauz . M cerceteaz cu ochi scrut tori. Zâmbe te abia Radu Popescu, George Enescu, Adrian P unescu -, Corneliu Leu a perceptibil, apoi continu , luat în piept cu frenezie vâlcu voce de o blânde e întoarea vie ii, dovedindu-se luitoare, dar ferm . Deun vajnic înot tor prin apeosebit de ferm . Ca vocea le vijelioase ale unor timpuri unui comandant de aeromereu în schimbare. nav intergalactic : Trece rapid i sigur, ca „Vezi c , sâmb , 19 un precoce, dar temerar c iulie, vor s m pomeneaspitan de curs lung , prin . Iar peste dou zile, luni, Liceul Mircea cel B trân 21 iulie 2015, dac mai r din Constan a, aruncândumâneam pe P mânt, a fi se, cu pasiune, patos i lufost s rb torit la împlinirea ciditate, în nobila, dar dura vârstei de 83 de ani. Nu m profesie de jurnalist. plânge i! Fi i în eleg tori.

La vârsta când mul i Bucura i-v c am fost cudintre colegii de genera ie minte. Nu m-am canonit la traversau hiatusul îndoiepat i nu am fost povar lii, al nehot rârii i încremepentru nimeni. M-am dus nirii în întrebarea: Oare eu repede. Prin cel mai ...s încotro s o iau, unde s tos infarct.”. duc?!, Corneliu Leu se Se opre te într-o frac iavânt , la nici 16 ani, pe baune de secund . În ochii ricadele solzoase ale muncii juc i, vii, sc rând de de reporter i redactor la o via spiritual indubiPagini dobrogene. tabil , descifrez ispita luÎntre 18 i 26 de ani, h dic a lui Corneliu Leu, inoduie te pe antierele înEdgar Degas - Dansatoarele albastre cen a ne rmurit a sufle* spre duminic : 11-12 iulie a.c., m-a vizitat,

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

temeierilor postbelice din ar , ca jurnalist frenetic la Radiodifuziunea Român , unde înfiin eaz ,,Radio vacan a”. Concomitent, este student la Facultatea de Pedagogie i Psihologie a Universit ii din Bucure ti, apoi la aceea de Jurnali ti Universali. lit în presa scris i audio, accede la prestigioasa revist Roumanie d’aujourd’hui, pentru ca, de la 30 la 33 de ani, vârsta christic , s fie redactor la hebdomadarul Uniunii Scriitorilor din România: Luceaf rul.

Modernizarea i românizarea (de-sovietizarea) editurilor din ara noastr îi ofer marea r spundere de a croi destinul nou înfiin atei Edituri Eminescu (la vârsta de 38-39 de ani: 1970-1971), unde, printre altele, lanseaz colec ia de mare notorietate ,,Romanul de dragoste”.

De aici, face transbordarea în lumea filmului artistic de lung metraj: director al Casei de Filme 4 (1973-1979), pe care o înfiin eaz i unde este produc tor al unor pelicule memorabile: Cantemir, Ioanide, Mihai Viteazul, Actorul i s lbaticii, Ciprian Porumbescu, ara de piatr , Serata, Casa de la miezul nop ii, Cu mâinile curate, Felix i Otilia, Nea M rin miliardar, Scrinul negru, T nase Scatiu, Castelul din Carpa i…

Ca redactor ef adjunct la Contemporanul (1979-1986), reînfiin eaz suplimentul Realitatea ilustrat .

Dup lovitura de stat capitalist i contrarevolu ia din decembrie 1989, fi a de activitate cultural a redutabilului scriitor, om de pres , teatru i film Corneliu Leu înregistreaz aproape 30 de ini iative, dintre care amintim: 1. ctitorirea Casei de Editur i Produc ie Audio, Video, Film Realitatea; 2. înfiin area Funda iei Episcopul Grigorie Leu - Mi care pentru progresul satului românesc; 3. spectacolele radio-Tv cu public Cabaret politic, Hora tranzi iei, Nu trage i în guvern, Bomba tranzi iei, Noi i Europa, S-a schimbat schimbarea…; 4. rubrica În gura leului; 5. Consf tuirea Na ional a Intelectualilor de la Sate; 6. Institutul Na ional de Personalism; 7. Asocia ia Funda iilor pentru Dezvoltare Rural ; 8. lanseaz , la 175 de ani de la apari ie, noua serie a revistei Albina, care, din 2002, devine Albina Româneasc ; 9. în revista Pluralitas, lanseaz ipoteza Personalismului Diacronic i public Idei personaliste de actualitate în opera lui C. R dulescu-Motru; 10. în 2005 lanseaz conceptul de Societate Civil Transna ional ; 11. ca profesor universitar, creeaz , în 2007, un curs de Merito-cra ie i înfiin eaz Liga Meritocra iei; 12. prin portalul de internet www.cartesiarte.ro, realizeaz , din 2008, o re ea nonEdgar Degas guvernamental pentru Pro-

Anul VI, nr. 7(59)/2015

movarea virtual a culturii române ti; 13. în anul 2009, pune bazele Re elei de ini iative i universit i populare, în cadrul Programului European de înfiin are a Grupurilor de Ac iune Local .

De re inut c a debutat la vârsta de 17 ani, cu poezia „Arta”, dar a optat ulterior, masiv, pentru proz , în care libertatea de mi care, spiritul de observa ie, capacitatea de a crea atmosfer i personaje viabile, captivante se potriveau ca o m nu cu spiritul s u scormonitor, nind mereu în c utarea esen elor umane, creator de universuri narative vibrante, pe spa iile restrânse, ale prozei scurte, ori, dimpotriv , de ample desf ur ri, gen fresc istoric i social , în romane pe teme incitante.

Bibliografia lui Corneliu Leu înregistreaz circa 70 ( aptezeci) de apari ii editoriale numai la capitolul volume de nuvele, povestiri, romane, eseuri, studii i articole, reportaje, c rora li se adaug 21 de piese de teatru, unele în serial, la Teatrul TVR (pe care îl inaugureaz , cu piesa Familia, în 1958), Teatru la Microfon/ Teatrul Na ional Radiofonic, la institu iile de profil din Constan a, Bac u, Pite ti, Craiova, Sibiu. Este autorul unor filme artistice de mare audien , precum: Asediul, Cota 2516, Casa dintre câmpuri, Circul spionilor.

Fervoarea i apetitul narativ, acribia document rii, spiritul de analiz i sintez , cu mijloacele de mare rafinament ale psihologului experimentat, pl cerea taifasului i a despic rii firului de p r în patru sunt atuuri ale romancierului Corneliu Leu, probate conving tor de la debutul din 1956 (la vârsta de numai 24 de ani !) în genul proteic, cu Ochiu dracului, ori de la Plângerea lui Dracula (1977) pân la Patriarhii (1979), Romanul nop ii de februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994), Spionii birocra i (1996) sau pân la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în 2011.

Corneliu Leu - paltin seme i brad argintiu, ve nic verde, în Panteonul b rba ilor exemplari ai culturii române de la cump na mileniilor al doilea i al treilea - i-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele i istorii, primul volum de OPERE DEFINITIVE dintr-o serie de 11, anun ate de el însu i, la libr ria C rture ti din Bucure ti. Din câte tim, pân acum au ap rut deja alte câteva volume din seria anun a. Semn de vigoare i spirit creator mereu tân r, ajuns în areopagul împlinirilor eclatante.

Dac m car un sfert din rba ii cu tâmple ninse de lumin (ai acestei ri) ar realiza câte 10 la sut din ceea ce a înf ptuit i las mo tenire Corneliu Leu pentru intelectualii de la sate, pentru p strarea i promovarea culturii noastre în formele ei cu adev rat specifice i autentice -, atunci am fi cu un secol mai în fa , adic acolo pe unde s-ar cuveni s ne afl m.

- Clasa de dans

Craiova, 12 iulie 2015

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Stelian GOMBO{

„Spiritualitatea româneasc[ nu poate fi conceput[ f[r[ Ortodoxie” - Câteva referin e despre elementele unei realit i i spiritualit i autentic ortodoxe În loc de Prolog sau Introducere În cele ce urmeaz sunt cât se poate de încântat s prezint câteva aspecte particulare ale spiritualit ii, atât de bogate, a Ortodoxiei. Cu toate c ortodoxia cre tin a Orientului a pretins c este în consens dogmatic i liturgic cu toate rile cu tradi ii ortodoxe, nu putem nega specificitatea i particularit ile fiec rui popor, mai ales în ceea ce prive te via a spiritual .

Iat de ce ne place s subliniem c , de i în interven ia noastr vorbim despre ortodoxie, în general, facem referire mai ales la aspectele cele mai specifice ale ortodoxiei române ti. Deoarece o considem ca având un specific aparte, care intereseaz reuniunea noastr , cu atât mai mult cu cât „poporul român este singurul care m rturise te o cre tin tate oriental , dar care se exprim într-o limb romanic .

Interpretat în aceast perspectiv , cre tinismul românesc, bazat pe prezen a lui Dumnezeu în om i în cosmos, a putut s fac o sintez , cea mai original , între cultura Orientului i cea a Occidentului. El ia asumat ra ionalitatea lucid a Occidentului pentru a o topi în spiritualitatea oriental a dragostei divine[1]”.

Pledoaria mea în acest sens i în aceast împrejurare, este cu atât mai important cu cât î i propune într-o comunitate monahal , s reafirm m valoarea prezen ei lui Dumnezeu într-o lume în care dihotomia între domeniul laic i cel al religiei pare s devin tot mai evident . i prezen a Ortodoxiei cre tine, al turi de catolicism i protestantismul occidental, anticipeaz cre tinismul celui de-al treilea mileniu.

Despre rile din Estul Europei, ri cu tradi ie cre tin ortodox , vorbim acum, în special, în domeniul politic i economic, cu destul pruden i rezerv , ajungând pân la a face o nou diferen iere între Europa comunitar i Europa de Est. Aceast diferen iere este dat de frontiera invizibil dintre tradi ia i spiritualitatea occidental i cea oriental ortodox [2].

Mai mul i sociologi consider c acceptarea rilor din Europa Central , cum ar fi, de pild , Republica Ceh i Polonia în NATO i în Comunitatea European , a avut ca motiva ie o veche tradi ie catolic i protestant , i nu un criteriu sincer de extindere economic i politic . Din acest punct de vedere, rile cu tradi ie i spiritualitate ortodox , pân mai ieri izolate în spatele cortinei de fier a ideologiei comuniste, par s suporte o alt separare, tot ideologic dar de natur confesional .

Consecin ele acestei st ri de fapt ne par greu de anticipat i credem c „exemplul” r zboiului contemporan din Iugoslavia d destule motive de reflec ie. În ciuda acestor temeri, Ortodoxia cre tin exist acolo, spre Estul Europei, cu toat bog ia sa spiritual , privind cu speran i bucurie zorii secolului care va veni.

Prezentarea mea privind spiritualitatea ortodox va avea dou i complementare i anume: Aspectele mântuirii i vie ii comunitare în spiritualitatea ortodox ; Asceza i monahismul, ca elemente distinctive ale spiritualit ii ortodoxe.

Câteva indicii despre aspectele mântuirii i vie ii comunitare în spiritualitatea ortodox Ortodoxia cre tin este spiritual , prin defini ie. Sub acest aspect, ea este asociat adesea, în mod exclusiv, cu „mistica isihast , liturghia primelor dou secole ale cre tinismului, iconografia bizantin , mila filocalic slav , monahismul Muntelui Athos, etc.”[3]. A încerca o definire exact i exhaustiv a spiritualit ii ortodoxe mi se pare, totu i, o sarcin foarte grea, c ci spiritualitatea reprezint : „ansamblul eforturilor ascetice permanente ale omului credincios, în vederea mântuirii sale, purific rii sale de p cate i a perfec ion rii sale, prin virtu i, spre comuniunea cu Dumnezeul Trinitar”[4].

Astfel, am putea vorbi despre o via deplin spiritual , sau, altfel spus, despre o „via în Hristos”! Acest aspect implic , concret, con tiin a personal a fiec rui credincios care pune aceast via într-o rela ie strâns cu Dumnezeu - Treime de persoane[5]. În tradi ia oriental ortodox , via a în Iisus Hristos, în eleas ca defini ie a vie ii spirituale a credinciosului, este conceput în perspectiva zeific rii omului i de unire cu Dumnezeu într-un ve nic dialog al iubirii. Acesta este, dup cum spune Sfântul Atanasie cel Mare: „Dumnezeu s-a întrupat pentru ca omul s devin Dumnezeu”!

Spiritualitatea cre tin ortodox , deci, se afirm ca o spiritualitate puternic ancorat în revela ia divin , în eleas ca izvor al credin ei cre tine.

Fundamentul spiritualit ii cre tine ortodoxe este Sfânta Treime, mereu în eleas ca Treime de persoane. Existen deplin , Sfânta

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Treime reprezint sensul însu i al existen ei ca atare. Ea dore te s aib o rela ie permanent cu toate fiin ele con tiente c rora vrea s le ofere existen a ve nic , divin . Dumnezeu, ca existen suprem , ca Bine Absolut, marcheaz prin amprenta sa existen a uman , întrun dialog con tient, fondat pe iubire.

Aceast rela ie, dialog om - Dumnezeu, are ca scop perfec ionarea cre tinului, c tre care noi nu putem ajunge, decât cu Iisus Hristos, în Biseric , realizând virtu ile morale, dar r mânând, în acela i timp într-o leg tur strâns cu semenii no tri.

Iat , deci, cele dou sensuri spirituale ale mântuirii în ortodoxie, care se condi ioneaz reciproc, dup înf area crucii Golgotei; rela ia vertical om - Dumnezeu i cea orizontal om - aproapele s u. În sensul s u vertical, existen a omului credincios se concretizeaz prin virtu i teologice: credin a, speran a i iubirea, iar în sensul orizontal prin virtu ile cardinale: în elepciune, curajul, cump tarea, asumate de vechiul gânditor etic grec, dar cu o semnifica ie nou , îmbun it i cu o valoare deosebit în spiritualitatea ortodox [6].

Aceast existen virtuoas este un mod deiform de a tr i, o imita ie i o urmare a lui Iisus Hristos, tr it în dimensiunea sa comunitar , aici, pe p mânt, dar f când aluzie concret la perspectiva eshatologic . Omul, fiind creat ca dat ontologic, dup chipul i asem narea cu Dumnezeu, aspir , fire te, la Creatorul s u, la Treimea persoanelor.

Posibilitatea unirii cu Dumnezeu, tulburat de c derea în p catul originar, dar imaginea lui Dumnezeu în Om nu a disp rut, ea poate fi restaurat , recreat i repus din nou în comuniune sfânt cu Dumnezeu.

Dat fiind c omul, singur, nu ar fi fost capabil de o astfel de ac iune important , el a fost sus inut de Dumnezeu în persoana Fiului u. Prin El, nou ne-a fost înapoiat gra ia divin , absolut necesar pentru ridicarea spre o nou via spiritual în Iisus Hristos. i aceasconvie uire a lui Iisus în om este posibil prin harul Sfântului Duh în Biseric , care la noi se ofer prin Sfintele Taine i prin rug ciunile preo ilor. Ceea ce ne trebuie este s avem o „credin profund , din care s izvorasc toate faptele noastre bune, care, repetate, devin virtu i. Astfel, via a noastr este orientat într-o direc ie eshatologic , având posibilitatea s cunoa tem, chiar aici, jos, împ ia cerurilor[7]”.

Mântuirea, sfin irea, moartea i îndumnezeirea, noi nu le putem avea f o permanent grij de fapte bune c tre aproapele nostru în via a zilnic , de fapte avându- i izvorul în iubirea sacrificial , dat ca model prin Domnul nostru Iisus Hristos. Ele reprezint , de asemenea, exemplul de urmat pentru ei. La Judecata de Apoi, vor constitui criteriile dup care noi vom fi judeca i.

Astfel, spiritualitatea ortodox are, de asemenea, un foarte puternic aspect comunitar. Am putea exprima aceasta prin angajamentul fiec ruia pentru cel lalt pe calea mântuirii. În biseric , noi tr im fr ia cu o foarte mare intensitate, i ideea c suntem to i fiii aceluia i Tat , to i împ im aceea i mo tenire i c d m acela i sene de iubire cre tin spre un scop comun: Împlinirea complet în Dumnezeu. În acest sens, umanismul cre tin ortodox aduce valorile moralei cre tine, transformând fundamentul faptelor i comportamentelor noastre zilnice i dându-ne, astfel, o c uz i un model superior de via i spiritualitate.

Totu i, o via spiritual ancorat deplin în Iisus nu o vom putea realiza doar prin fapte bune exterioare, nici m car în rela ia cu Sfântul Duh ci trebuie înso it de schimbarea total a st rii noastre i transformarea ei în „templu al Sfântului Duh” (1 Cor. 3, 16-17; 6, 19), ceea ce vrea s însemne des-p timirea complet , în eleas ca o desprindere de patimile umane, pentru o îndumnezeire total .

Omul ajunge la int în m sura în care p streaz permanent letura spiritual cu arhetipul s u, Iisus Hristos cel Înviat. La fel cum „semnifica ia icoanei nu se afl în ea îns i, ci în persoana care este reprezentat , semnifica ia omului nu se afl în el însu i, ci în modelul

Anul VI, nr. 7(59)/2015

u, în Arhetipul s u divin”[8].

Aceast condi ie îl oblig pe om la desp timire, altfel spus, la transformarea patimilor sale, care sunt n scute ira ionale în existen a sa, spre ac iuni ra ionale care pot s -l ridice pe om la asem narea cu Dumnezeu.

Altfel spus, „scopul vie ii spirituale nu este de a distruge patimile omului, ci de a le orienta într-o alt direc ie, de la r u spre bine, i aceasta nu prin mijloace exterioare, violente, ci prin schimbarea i transfigurarea în virtu i, cu ajutorul luminii necreate a Sfântului Duh, pentru ca omul s poat cuceri adev rata libertate de fiu al Domnului fa de lume”[9]. În ortodoxia cre tin , omul nu se schimb , ci se transfigureaz [10], adic progreseaz spre unirea cu Dumnezeu, prin comunicarea cu Arhetipul s u, Iisus Hristos, cu care se afl într-o letur strâns i permanent prin energiile necreate ale sfântului Duh.

Asceza i monahismul, elemente caracteristice ale spiritualit ii ortodoxe Ortodoxia oriental are un fel original de a tr i cre tinismul. Uneori suntem tenta i s consider m c ea este foarte arhaic i c nu- i justific existen a în timpurile moderne contemporane. Îns este o fals opinie c ci Ortodoxia reprezint perpetuarea credin ei, cultului i spiritualit ii Bisericii Primare, Una, i r spunde perfect a tept rilor spirituale ale popoarelor în sânul c rora se manifest azi. i aceasta mai ales pentru c nu i-a schimbat mesajul evanghelic dup dou mii de ani.

Dac nu trebuie s se fac referin decât la secolul XX, se în elege ortodoxia cre tin a cunoscut un nou val de martiri, la propriu i la figurat, prin ateismul dezvoltat de ideologia comunist . Pentru ca poat ie i vie din aceast confruntare cu for ele r ului, ea s-a sprijinit pe doi stâlpi de rezisten : credin a popular i monahismul.

Via a monahal din România, de la origine, a fost organizat în conformitate cu regulile stabilite de Sfântul Vasile cel Mare. Ea a avut o importan pregnant în spiritualitatea româneasc de-a lungul veacurilor. M stirile ortodoxe române au fost tot atâtea enclave ale credin ei nealterate, ca mijloace de p strare a valorilor istorice i artistice le poporului român.

Mi-ar pl cea s evoc, printre ini iatorii c ilor monastice pe teritoriile române ti, pe doi c lug ri bine cunoscu i i în Occident: este vorba de Sfântul Ioan Cassian, fondator a dou m stiri în sudul Galiei († 480 la Marsilia), de na ionalitate scit [11], precum i Dionisie cel Mic[12] (Roma, † 540), care a stabilit data Na terii lui Iisus Hristos.

Primul a tr it c tre al IV-lea secol i este cunoscut mai cu seam pentru Filocalia sa i scrierile apologetice împotriva lui Nestorius. El a influen at, de asemenea, monahismul occidental.

Al doilea, Dionisie Smeritul (470-545), era „un mare erudit, cucernic, smerit i bun ca paginile Evangheliei”[13], c ruia noi îi dator m calculele astronomice ale începutului erei cre tine. El a f cut, de asemenea, o serie de traduceri din greac în latin , din Sfântul Chiril din Alexandria i Sfântul Grigorie de Nyssa, precum i o important colec ie de texte patristice i canonice.

O etap foarte important pentru monahismul român, în special, i pentru cel ortodox oriental, în general, o g sim în mi carea spiritual filocalic cunoscut sug numele de isihasm. Din secolul al XIVlea, f întrerupere, el devine o constant i o realitate în spiritualitatea comunitar român .

Pentru cei care cunosc pu in aceast form de manifestare a monahismului, trebuie s amintim c isihasmul reprezint o tradi ie cretin ascetic din secolele IV i V. Cuvântul „isihasm” este de origine greac i înseamn cere, pace tihn , i concentrare interioar .

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ca manifestare spiritual i teologic , isihasmul nu se organizeaz decât spre secolele XIII-XIV, prin „însu irea rug ciunii lui Iisus, ca metod de concentrare i pace interioar în care inima în elege i se deschide spre Dumnezeu”[14].

Practica isihasmului se poate întâlni la P rin ii din de ert care au avut Filocalia ca izvor de inspira ie i invocare, f încetare, a numelui lui Iisus ca disciplin pentru îmbog irea via ii interioare. rug ciunea utilizat , numit fie rug ciunea inimii, fie rug ciunea curat sau rug ciunea lui Iisus, era compus astfel, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-ne pe noi”; sau, câteodat , simpla invocare permanent a numelui lui Iisus, pe ritmul respira iei[15].

Textele scripturistice care justific isihasmul le g sim: la Sfântul Apostol i Evanghelist Luca 17, 21 „împ ia lui Dumnezeu exist în interiorul vostru” i la Sfântul Pavel care recomand „persevera i în rug ciune” (col. 4, 2), i „ruga i-v f încetare” (1 Tes. 5, 17).

Curentul isihasm, ca toate mi rile teologice de o anumit propor ie, n-a fost cru at de controverse i excese. Unii au împins la limite asceza i izolarea sau au mers pân la a considera c rug ciunea recitat mecanic i o anumit tehnic de concentrare ar putea fi suficiente pentru a vedea harul lui Dumnezeu.

Cel care are meritul de a fi f cut o sintez a tuturor acestor controverse isihaste, sintez r mas valabil pân azi, se nume te Sfântul Grigorie Palama. El precizeaz c vederea lui Dumnezeu nu o putem avea prin natura sa, ci prin manifest rile sale în lume, prin energiile sale divine necreate. Aceast energie nu este nici material , nici spiritual , ea este necreat . Astfel, îndumnezeirea reprezint participarea uman la lumina necreat i, în acest sens, isihasmul îl ajut pe om s se ridice spre demnitatea divin suprem . Aceasta este, deci o antropologie optimist , pozitiv , care repune omul în demnitatea sa ini ial [16]. Nu întâmpl tor, la români, calitatea de om este echivalent cu sfin enia. În România, isihasmul vine c tre secolul al XIV-lea, urmare a leg turilor foarte puternice cu Sfântul Munte Athos i datorit dezvolt rii monahismului ca atare î regiune. În limba român , cuvântul „isihasm” este tradus prin „sihastru”.

Exist , de asemenea, o leg tur probabil cu cuvântul grec ”, care înseamn loc de pace, de lini te i care a dat în române te “sih strie”[17].

Peste tot, în apropierea marilor m stiri, au existat unul sau mai mul i „siha tri” care locuiau, în majoritatea cazurilor, în ad posturi scobite în piatra muntelui sau în mici colibe în p dure. Numele de sihastru este valorizant i foarte folosit în tradi ia ortodox român , având o mare întrebuin are, de asemenea, azi mai ales pentru a desemna pe aceia dintre c lug rii îmbun i.

Dar felul de a tr i isihasmul românesc i are originalitatea în faptul „siha trii” români, ca i un foarte mare num r de c lug ri, nu s-au izolat niciodat de lume sau de natura înconjur toare. Este adev rat au c utat totdeauna lini tea i tihna, dar nu pentru a fugi de lume, ci anima i de dorin a de a- i redobândi pacea i lini tea interioar .

Locurile geografice alese pentru medita ia lor au fost printre cele mai frumoase posibile. i, de aceea, numeroase pâraie, lumini uri sau mun i poart nume de c lug ri. O scurt istorie extras din scrierile cucernice ale zilelor noastre, probeaz , într-un fel, faptul c siha trii nu au vrut niciodat s se izoleze complet de lume: „C lug rul Ilie Galaction a cerut unui sihastru, st pânul s u, s -i spun când, dup rerea lui, va avea loc sfâr itul lumii. Acela, cu un oftat, i-a r spuns: - Aceasta se va petrece în momentul când nu vor mai exista c i de la vecin la vecin!”[18] Deci, noi putem ad uga, când egoismul i singur tatea vor fi cuvântul de ordine în societatea noastr .

Monahismul, ca form de manifestare a vie ii cre tine, î i are izvorul în Evanghelii. C ci idealul cerut în Evanghelie este cel al

49

perfec iunii i al devo iunii totale pentru cel lalt. a fi c lug r este o voca ie i nu o trimitere, înseamn un credincios consacrat în întregime. El ia libera lui decizie pentru sacrificiu, pentru devo iunea total , pentru generozitate i iubirea celuilalt. Iese din el însu i pentru a se oferi în întregime, pentru a renega „ego”-ul s u, egoismul u.

Nu putem face distinc ie fundamental între un cre tin i un c lug r, ci via a amândoura r mâne un mister. Ea reprezint un mod de existen în comuniunea credin ei i în dragostea de Dumnezeu. Prezen a lug rului în lume este un paradox. el este un pelerin ce nu apar ine lumii, ci care, totu i, o tr ie te deplin i se afl în interiorul ei.[19] Via a c lug rului se desf oar între credin i c in , într-o „metanoia”, într-o continu schimbare a vie ii, care îl implic în realitatea de a tr i p catul naturii umane ca i realitatea nou a mântuirii într-un Iisus Hristos, la care el particip ca fiin vie i activ în acela i timp.

Cu credin i pietate, el tr ie te aceast c in continu , aceast schimbare ca pe o reînnoire a dorului botezului, ca pe o evolu ie întru Domnul, o evolu ie spre existen a i Sensul ultim. Nu dorim s exager m importan a monahismului ca atare, în contextul cre tinismului contemporan, dar vrem s subliniem faptul c , dac Biserica se afl într-o situa ie grea, numai monahismul ar putea-o salva i revigora[20].

Monahismul a constituit, în România, în perioada comunist , locul de refugiu pentru cre tinii care nu puteau s i manifeste liber sentimentele religioase. Mai mul i „comuni ti”, aderând la partid pentru a ob ine privilegii, dar f s împ rt easc doctrina marxist , veneau la m stire pierdu i în anonimatul mul imii pentru a se reculege sau a se confesa. În prezent, când România tr ie te o teribil criz economic , juridic i social , m stirile i bisericile cre tine cunosc o reînnoire precedent. Secularizarea dorit de propaganda atee comunist n-a putut s i ating scopul, ci, dimpotriv , a provocat reac ia inver, adic reînnoirea religiosului de orice fel. i, în contextul în care, de o parte via a social pare s devin tot mai nesigur i haotic , de cealalt parte via a religioas a devenit adev ratul suport al rii. Chiar dac recesiunea economic i s cia au atins o mare parte a popula iei, se observ numeroase biserici în construc ie sau în renovare.

În loc de Epilog – Despre necesitatea unei evalu ri corecte a leg turii dintre neam i credin a str bun „Spiritualitatea româneasc nu poate fi conceput f Ortodoxie, dar nici f Monahism” Entitatea cre tin a neamului nostru nu a fost un surogat al istoriei, ci „elementul structural care a înlesnit i a prezidat procesul de închegare i formare a na iunii române înse i”, dup cum m rturise te marele nostru profesor i apologet Ioan Gh. Savin. Religia cre tin constituie a adar una dintre tr turile existen iale ale neamului nostru. „F aceast tr tur , na iunea român nu s-ar putea m car defini, nu numai în fiin a i manifest rile ei, dar nici m car în originea ei. Ne-am n scut ca neam sub pecete cre tin i am d inuit i f ptuit în istorie sub aceast pecete cre tin ” (Ioan Gh. Savin, „Cre tinismul i cultura român “, p. 5). Într-o apologie celebr din secolul trecut, P rintele Profesor Du-

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mitru St niloae face o m rturisire memorabil cu privire la identitatea profund ortodox a poporului român. Astfel, în controversa cu filosoful Lucian Blaga, marele nostru teolog afirm c Ortodoxia, în special, i sentimentul religios, în general, transcend a a-zisa „matrice stilistic ”. adar, nu stilul reprezint fundamentul religiei, ci sentimentul religios este per se mijloc de propagare a stilului i a culturii. În consecin , P rintele Profesor Dumitru St niloae afirm c „spiritualitatea româneasc nu poate fi conceput f Ortodoxie, întrucât nu poate fi conceput ca stil ce func ioneaz în gol, ci ca stil aplicat esen ial impulsului mai adânc religios, dând ca rezultat Ortodoxia...

Astfel, Ortodoxia noastr nu reprezint numai un produs arbitrar al stilului românesc, care prin urmare s-ar putea dispersa de asemenea produc ie, ci în ea este un element mai adânc decât stilul, dar necesar pentru existen a i func ionarea stilului. Stilul are lips mai ales de ea ca s func ioneze i s se manifeste; f Ortodoxie, n-ar func iona, n-ar cunoa te i deci n-ar exista un stil românesc. Spiritualitatea româneasc se reveleaz în mod esen ial în Ortodoxie” (Dumitru St niloae, „Pozi ia domnului Lucian Blaga fa de Cre tinism i Ortodoxie”, Editura Paideia, Bucure ti, 1992, pp. 22-23).

Este necesar s facem precizarea c prin cuvântul „stil” trebuie în elegem specificul cultural al poporului nostru. „Stilul românesc” i manifestarea sa independent în cultura poporului român reprezint prima tez invocat de filosoful Lucian Blaga, spre a ar ta c Ortodoxia reprezint un adaos la istoria poporului român, fiind împrumutat din tradi ia bizantin . „Este o confuzie care se face identificându-se Ortodoxia cu românescul, spune Lucian Blaga, când, de fapt, Ortodoxia nu este decât o parte a acestui românesc. Este o religie care a fost asimilat de spiritualitatea româneasc , originea ei fiind greceasc i bizantin . Spiritualitatea româneasc e mult mai larg , mult mai bogat .

Cu alte cuvinte, nu se poate face o privire asupra acestei probleme subordonându-ne Ortodoxiei - aceast privire trebuie f cut cu ochiul clar al filosofului, care se situeaz în afar de orice constrângeri, pentru a avea o impresie de ansamblu. Or, cred c s-a putut vedea din toat opera mea filosofic de pân acum c felul meu de a gândi este profund românesc” (ibidem, p. 8).

Despre o disput cu finalit i constructive rintele Profesor Dumitru St niloae realizeaz un amplu comentariu apologetic, ca reac ie la afirma iile f cute de filosoful Lucian Blaga în lucrarea „Religie i spirit”. Disputa a fost absorbit cu interes de publica iile timpului, fiind tip rit în mai multe edi ii. „În aceast disput au fost pu i în fa doi dintre cei mai mari gânditori ai no tri: Dumitru St niloae - unul dintre cei mai mari teologi români - i Lucian Blaga - unul dintre cei mai mari filosofi români. Felul în care au fost percepu i cei doi de c tre contemporani îi recomanda ca fiind printre cele mai autorizate voci într-o disput de idei ce s-a dovedit a fi mai mult creatoare decât d un toare.”

Momentul acestei dezbateri a fost prefa at de un context mai vechi, nume sonore ale culturii i teologiei române ti reac ionând la ideile promovate de Lucian Blaga. Între ace tia s-au num rat Dan Bota, Constantin R dulescu-Motru sau Nichifor Crainic. Dintre toate, a r mas de referin dialogul cu P rintele Dumitru St niloae.

Reac ia filosofului fa de cele însemnate în lucrarea sus-amintit („Pozi ia domnului Lucian Blaga fa de Cre tinism i Ortodoxie”) sa concretizat într-un pamflet, „De la cazul Grama la tipul Grama”.

Analizând la rândul s u aceast disput într-una din prelegerile sale, marele apologet, profesorul Ioan Gh. Savin, emite un semnal de alarm cu privire la pericolul disocierii sentimentului religios de cultura

Anul VI, nr. 7(59)/2015

poporului român. „Cultura reprezint doar sufletul unei na iuni, i acest suflet nu se poate nici înl tura, nici schimba. Noi suntem de la origine tributari ai concep iilor i valorilor cre tine pe care nu ni le putem smulge din suflet nici ca in i i nici ca na iune.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât prin aceste valori culturale ale Ortodoxiei noi am creat i ne-am afirmat nu numai pentru na iunea noastr , ci i pentru universalitatea cre tin , urcând astfel cel mai înalt grad sub care se poate prezenta cultura uman , acela de a crea bunuri valabile pentru noi i pentru clipa trec toare, i pentru al ii, pentru universalitate, pentru eternitate” („Cre tinismul i cultura român ”, pp. 28-29). aceast simbioz risc m s ne dezr cin m de ethosul românesc, de esen a spiritualit ii i culturii str mo ti. De aici în elegem c , dup cum sentimentul religios se justific ontologic înl untrul firii omene ti, fiind înn scut într-însa, Ortodoxia reprezint prin defini ie „esen ialitatea poporului român”. „Ortodoxia este adâncul nostru. Faptul c este al nostru nu trebuie s fie motiv de închipuire c noi am creat-o i deci ne putem i lipsi de ea, fie înlocuind-o cu ceva analog, fie l sând locul liber. F acest adânc nu mai putem avea ceva al nostru. Ne pierdem pe noi în ine”, conchide P rintele Profesor Dumitru St niloae („Pozi ia domnului Lucian Blaga fa de Cre tinism i Ortodoxie”, p. 24).

Despre identitate na ional prin credin a ortodox Pe de alt parte, Profesorul Ioan Savin exprim aceast identitate ca specific al simbiozei daco-romane. În decursul timpului îns , unii au atribuit esen a spiritului românesc laturii autohtone, afirmând c aceasta s-ar datora dârzeniei poporului dac, de la care „am fi luat structura intim i organic a fiin ei noastre etnice, ca i leg tur cu solul i cu cerul, de care Dacii nemuritori erau atât de lega i i st pâni i”.

Pe de alt parte, latura latinizant era de p rere c tot ceea ce este românesc se datoreaz „romanilor cuceritori i colonizan i, de la care am luat, odat cu civiliza ia i organiza ia, i limba, i odat cu ea, sufletul i cultura poporului român“.

Cert este îns c , dup retragerea aurelian din anul 256, civiliza ia daco-roman a continuat s existe, nu datorit unei structuri statale bine definite, ci prin for a comunitar a Bisericii Cre tine, care se statornicise pe aceste meleaguri prin predica Sfântului Apostol Andrei. „Sub semnul Crucii i comunitatea Bisericii, noteaz profesorul Savin, cele dou neamuri s-au contopit într-o unitate biologic i etnic , unitatea româneasc , care s-a adâncit i mai mult, pe m sur ce locuitorii Daciei, p si i de ocrotirea legiunilor romane, retrase peste Dun re, au r mas s i apere singuri existen a în fa a hoardelor barbare n litoare.

Elementul de leg tur al locuitorilor de aici n-a putut fi acela al con tiin ei lor na ionale, con tiin nedefinit înc , în acele timpuri, ci al credin ei religioase, total deosebit de cea a neamurilor n litoare, fa de care aceast credin trebuia ap rat .

Biserica cre tin devine astfel institu ia care strânge în jurul ei pe noii credincio i, r spândi i de-a lungul tuturor meleagurilor Daciei, iar reprezentan ii ei, preo ii, iau locul conduc torilor, civili sau militari, care disp ruser ” („Cre tinismul i cultura român ”, pp. 5-6). A a se face c , în mentalitatea poporului nostru, mult vreme, termenii „român” i „cre tin” au avut acela i în eles. adar, din cele ar tate mai sus în elegem c leg tura profund dintre spiritul na ional i tradi ia ortodox este o realitate ontologic a poporului nostru. Ea constituie pârghia de sus inere i promovare

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

a valorilor culturale peste timp i totodat garan ia unei m rturisiri ortodoxe a Adev rului înomenit. Aceast continuitate identitar a fost perpetu în afirmarea poporului român peste veacuri, ca na iune binecuvântat de Dumnezeu, ale c rei valori perene au fost a ezate tot timpul sub stindardul credin ei cre tine.

(Cf. Arhid. Ioni Apostolache - http://www.ziarullumina.ro/ actualitate-religioasa/spiritualitatea-romaneasca-nu-poate-ficonceputa-fara-ortodoxie - 20.04.2015).

Câteva concluzii i încheierea În alt ordine de idei, este absolut evident faptul c nu putem reduce spiritualitatea ortodox la aceste dou aspecte: aspectul sobornicesc i monahismul, Nu putem, de exemplu, face abstrac ie de importan a dat icoanelor, bisericilor pictate atât în interior, cât i în exterior, bog iei liturgice, Sfintelor taine, sau scrierilor filocalice, dar timpul acordat pentru interven ia noastr este foarte restrâns.

Spiritualitatea ortodox este de o foarte mare bog ie, valorizând persoana uman i dând un sens precis existen ei p mânte ti. Omul nu este singur în existen a lui, ci se afl într-un permanent dialog de iubire cu Dumnezeu, în eles ca Treime de persoane, i cu aproapele u, pe baza virtu ilor cre tine. i Ortodoxia se prezint în acest sens ca o teologie personalist contrar individualismului care caracterizeaz societ ile moderne contemporane.

Acest dialog de iubire pe care îl putem în elege sub forma crucii eliberatoare din Golgota este un dialog impregnat de umanism cu un foarte puternic accent comunitar care vizeaz transformarea oric rei fiin e umane prin desp timirea complet pentru o îndumnezeire total , altfel zis omul trebuie s se goleasc pe el însu i pentru a se umple de Dumnezeu. Atitudinea pe care ar trebui s o aib omul în fa a lumii i raportul om-lume este un raport optimist, bazat pe comuniunea i leg tura permanent cu Dumnezeul - Treime prin harul prezent în Biseric , anulând la fel de chinuitoarea fric de moarte.

Omul, dup gândirea P rintelui Profesor St niloae, nu este sortit mor ii, ci eternit ii. În spiritualitatea ortodox , moartea reprezint condi ia ontologic a Învierii i a restaur rii omului în Iisus Hristos. rintele Profesor Dumitru St niloae nu se înscrie în tradi ia gândirii ortodoxe a diasporei ruse (Nicolae Berdiaev, Vladimir Losski). El critic apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismul i reexamineaz din punct de vedere spiritual persoana uman - din comunitate, care se opune individualismului i particularului.

Altfel spus, Biserica Ortodox respinge orice form de înnoire spiritual care nu- i g se te sursele în edificiul doctrinar mo tenit de la Domnul Iisus Hristos prin tradi ia apostolic a Bisericii ini iale.

Prin urmare, Ortodoxia are o spiritualitate echilibrat i foarte bine structurat , în armonie cu tradi ia relevat i cu nevoile i cu temerile omului contemporan. Ea propune, printre altele, pentru cre tinismul celui de-al treilea mileniu, pe de o parte, o via de comuniune, înso it de un dialog permanent cu Dumnezeu i cu viitorul, pe de alt parte, un monahism viguros i activ, c ci Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu num r mare sau foarte mare de membri ci chiar i cea cu num rul cel mai mic, dar în care s luie te m rturia cea duhovniceasc despre tr irea în via a noastr a vie ii Domnului Iisus Hristos, cea autentic . „Astfel în eleas , misiunea nu este reprezentat de un proiect grandios, asemeni unei caracati e care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan i ac iune sistemului - ci de interven ia în micro, de îndeplinirea misiunii de p stor de suflete i a aceleia de urm tor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice cre tin botezat, nu numai clericul i nu numai cei cu anumite spunderi în Biseric .”[21]

51

adar, iat i de aici constat m faptul c Ortodoxia este o form de cre tinism (nesecularizat în con inutul i fondul ei intrinsec) extrem de rafinat , de nobil , de fin , pe care pu ini o tiu ast zi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rug m Lui Dumnezeu - Cel în Treime pream rit, s ne ajute i s ne lumineze min ile noastre, cele acoperite de umbra p catului i a mor ii!...

[1] Dumitru Popescu, Ortodoxie i contemporaneitate, ed. Diogene, Bucure ti, 1996, p. 155.

[2] Pr. Ion Bria, Liturghia dup Liturghie; misiune apostolic i m rturie cre tin azi, ed. Atena, Bucure ti, 1996, p. 206.

[3] Ibidem.

[4] Nicolae Stoleru, Spiritualitatea ortodox i slujirea cre tin , în Ortodoxia, nr. 2/1986, p. 17.

[5] Pr. Prof. Dumitru St niloae, Sfânta Treime - creatoarea, mântuitoarea i inta ve nic , în Ortodoxia, nr. 2/1986, p. 17.

[6] Ibidem, în Ortodoxia, anul XLI, nr. 2/1990, p. 93.

[7] Ibidem, p. 95.

[8] Dumitru Popescu, Ortodoxie i contemporaneitate, ed. Diogene, Bucure ti, 1996, p. 172.

[9] Ibidem, pp. 172-173.

[10] Pr. Ion Buga, Minipatrologie contemporan , ed. Simbol, Bucure ti, 1994, p. 22.

[11] I. G. Coman, Scriitori biserice ti în epoca str român , Bucure ti, 1989, pp. 217-267.

[12] Gh. Dr gulin, Ieromonahul Dionisie Smeritul, „Exiguus”, sau „cel mic”, încercare bio-bibliografic , în Studii Teologice, nr. 7-8/1985, pp.

521-539.

13 Pr. Gheorghe Dr gulin, Cuviosul Dionisie Smeritul (Exiguul) în vol. colectiv: Sfin i români, Bucure ti, 1987, pp. 234-247.

[14] Dumitru Popescu, Ortodoxie i ..., p. 87.

[15] Antonie Pl deal , Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , Bucure ti, 1995, p. 263.

[16] Ibidem, pp. 258-259.

[17] Dumitru St niloae, Din istoria isihasmului în ortodoxia român , ed.

Scripta, Bucure ti, 199, p. 10.

[18] Pateric românesc, Bucure ti, 1980, p. 621.

[19] Ion Bria, Liturghia dup ..., p. 263.

[20] Ibidem, p. 267.

[21] Pr. Dr. tefan Iloaie, Misiunea Bisericii în contextual seculariz rii, în rev. „Rena terea”, Anul XVII, serie nou , noiembrie 2006, 11 (199), p.2.

Câteva surse i referin e bibliografice: lan, Arhimandrit Ioanichie: Convorbiri duhovnice ti cu teologi ortodoc i din str in tate, Ed. Mitropoliei Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1995.

Buga, Pr. Ion, Minipatrologie contemporan , Ed. Simbol, Buc., 1994.

Bria, Pr. Ion, Liturghia dup Liturghie; misiune apostolic i m rturie cre tin azi, Ed. Atena, Bucure ti, 1996.

Dr gulin, Gheorghe, Cuviosul Dionisie Smeritul (Exiguul),în vol. colectiv: Sfin i români, Bucure ti, 1987.

Meyendorf, Jean, L’Eglise Orthodoxe hier et aujord’hui, Editura Du Seuil, Paris, 1995. *** Pateric românesc, Bucure ti, 1980, p. 621.

Pl deal , Antonie, Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , Bucure ti, 1995.

Popescu, Dumitru, Hristos, Biseric , Societate, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1998.

Popescu, Dumitru, Ortodoxie i contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucure ti, 1996.

Radosav, Doru, Sentimentul religios la români, Ed. Dacia, Cluj, 1997.

St niloae, Dumitru, Din istoria isihasmului în ortodoxia român , Editura Scripta, Bucure ti, 1992.

St niloae, Dumitru, Iisus Hristos, lumina lumii i îndumnezeitorul omului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997.

St niloae, Dumitru, Tr irea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993.

St niloae, Dumitru, Pozi ia domnului Lucian Blaga fa de Cre tinism i Ortodoxie, Editura Paideia, Bucure ti, 1992 St niloae, Dumitru, Sfânta Treime, creatoarea, mântuitoarea i inta ve nic , în Ortodoxia, nr. 2/1986.

Stoleru, Nicolae, Spiritualitatea ortodox i slujirea cre tin , în Ortodoxia, anul XLII, nr. 2,3/1990.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

Era o zi cu soare, cu noi probleme de rezolvat, cu bucurii pentru unii, cu griji pentru al ii, o zi ca oricare alta pentru cei mai mul i.

Pentru Cristian Petrean era o zi diferit , deoarece, dup mai mul i ani de contracte prin str in tate care l-au inut departe de ai s i, se întorcea acas pentru o vacan mult dorit . tia c p rin ii îl a teptau la aeroport i îi imagina deja cum î i lungesc gâturile pentru a vedea de la dep rtare „sosirea fiului r citor”. De aceea, cu ner bdare, privea prin hubloul lâng care era a ezat, m surând în gând cu aproxima ie, distan a care îl desparte de solul patriei i minutele care au mai r mas.

Nu dur mult si ro ile avionului venir în contact cu pista de aterizare. O u oar i scurzdruncin tur f cu s trepideze aeronava, un Airbus al companiei Tarom cump rat prin anii ’90. Cristian Petrean sim i c i se ia o piatr de pe suflet. În sfâr it acas ! î i spuse în gând i o senza ie de satisfac ie, cum nu mai sim ise de mult timp, îi umplu pieptul, producându-i un zâmbet larg.

O femeie gr sulie cu care încruci întâmpl tor privirea, i care nu p rea a fi într-o bun dispozi ie dintr-un motiv numai de ea tiut, se încrunt i mai mult în elegând c nu este ea sursa voio iei domnului de vis-avis. De aceea, aceast distins doamn îi arunc din priviri câteva fulgere de repro i se întoarse cu spatele ostentativ în timp ce cu voce sonor , pentru a fi auzit de la o distan mai mare decât necesar pentru intimitatea unui dialog între dou persoane, puse o întrebare oarecare b rbatului care se afla în apropierea sa. O întrebare care se termin cu o accentuare pe cuvintele „dragul meu”, astfel, aceste cuvinte s-au auzit pe o distan de câteva rânduri de scaune în jurul s u, iar mai mul i pasageri au întors capetele curio i, nedumeri i de ce se întâmpl .

Cristian Petrean g si comic reac ia femeii, dar continu s zâmbeasc i mai amuzat de data aceasta, apoi o terse din memorie i continu s priveasc prin hublou, dornic revad locurile ce odat îi erau bine cunoscute, locuri ce le putea numi pe vremuri „acas ”. Curând, o senza ie stranie puse st pânire pe el, i se p rea c nu mai recunoa te

nimic, parc totul îi era str in. Avionul, cu viteza unei ma ini obi nuite, rula spre terminal pe pista de aterizare; mici zguduituri repetate îi aminteau c zborul luase sfâr it i o parte din a teptarea sa în acela i timp. Nivelul de zgomot era schimbat i regimul motoarelor se accelera sau era redus, dup cum pilotul trebuia s ia anumite curbe ori s conduc avionul în linie dreapt . În cele din urm ajunser la poarta de debarcare, se oprir , iar pilotul stinse motoarele. C torii nu mai a teptar semnalul pentru desfacerea centurilor.

Gr bi i, ca de cele mai multe ori, majoritatea pasagerilor se ridic în picioare c utându- i bagajele de mân i adunându- i articolele de îmbr minte. To i se înghesuiau spre ieire. Dama corpolent inu s fie printre primii i... f cându- i loc cu coatele, porni de una singur spre ie ire, ne inând cont de „dragul ei”, dac o urmeaz sau a r mas undeva pierdut în urm .

Trecerea prin vam a fost o formalitate.

- Bine a i venit în România!, i se adres vame ul în timp ce schi un zâmbet profesional, privindu-l atent în mod direct, comparând fotografia din pa aport cu persoana din fa a sa.

- Mul umesc! replic Cristian Petrean, oarecum surprins de o amabilitate la care nu se a tepta.

- Ave i ceva de declarat?

- Nu!, r spunse prompt Cristian pe un ton conving tor, nel sând loc nici unui dubiu i arborând simultan o mim serioas .

Dup obi nuita tampil , reprimi pa aportul i i se f cu semn c poate pleca.

Cu valizele depuse pe un c rucior de bagaje, travers ultima barier , nu înainte de a privi curios noile modific ri aduse interiorului aeroportului, modific ri care îl apropiau de ceea ce se putea numi un aeroport modern, totul raportat la o scar relativ mic în compara ie cu ce ofereau marile ora e occidentale. Totu i, mul umit de cele v zute, gândi c lucrurile se amelioreaz i o bun carte de vizit este prezentat oric rui nou sosit la Otopeni. Trecu cu u urin prin aglomera ia obi nuit i de la distan o z ri pe mama sa teptându-l, privind cercet toare în toate

direc iile i care, imediat ce-l z ri apropiinduse, începu s -i fac semne cu mâna. Oricine ar fi privit-o, ar fi sesizat ner bdarea ei de al îmbr a i bucuria inconfundabil a unei mame la revederea unicului fiu, dup o perioad de desp ire de mai mul i ani. Corpolent , mai mult rotund decât înalt , cu un taior închis la culoare, elegant pe vremuri, chiar înc i în prezent, suficient pentru a impune respect cu liniile sale pure i armonioase i de o cur enie impecabil , acest taior l sa impresia c ar fi nou-nou . Ana Petrean avea un ten alb imaculat ce sugera, oriicui o privea, edin ele repetate la saloanele de estetic , cât i folosirea sistematic a unor creme hydratante, contra ridurilor. Ochelarii i cu ram metalic aurit ascundeau aparent o pereche de ochi plini de via , în care se întrez rea o lic rire deosebit , tocmai potrivit pentru a te face s -i sim i c ldura sufleteasc .

- Bine-ai venit dragul meu!, aproape c strig ea fericit , primindu-l în bra e i pupându-l cu tot focul. E ti s tos? Cum a fost zborul? i-e foame? Hai s mergem acas , am cut ciorb , sarmale i ceva dulce care o s i plac . Era o serie de întreb ri rapide la care se subîn elegea c nu era nimic de r spuns.

- Bine te-am g sit, mam !, spuse Cristian cu o voce impregnat de emo ia reg sirii, desprinzându-se din îmbr are, aproape sufocat de pup turi, bucuros de reg sire i cu gândul la mirosurile de mâncare pe care le sim ea deja gâdilându-i n rile. Dar... unde e tata? A venit i el la aeroport?, întreb privind în jur cercet tor.

- Da, a venit! Se uit pe la vitrine... Uitel acolo!, rosti ea cu un oftat, ridicând bra ul pentru a-i indica o direc ie. F s mai piard timp, Cristian porni gr bit s i salute tat l, care nu-l observase c se apropie i, întors cu spatele spre ei, privea articolele artizanale ale unui magazin oarecare. Ajuns lâng el, Cristian îl b tu pe um r dorind s -l îmbr ieze, deschise larg bra ele, dar tat l s u, un rbat relativ înalt i usc iv, cu p rul complet albit, îmbr cat cu un costum de var , deschis la culoare, cu cravat , i purtând o

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

batist la buzunarul de la piept, dup stilul vechi, îl privi mirat i surprins cu ochii s i mari, alba tri, p str distan a cuvenit în cazul unei întâlniri cu un str in necunoscut i întinse mâna protocolar: - Bun ziua! Petrean!, se prezent el cu un aer distant, tipic omului care nu tie prea bine cum s reac ioneze în fa a unei situa ii neprev zute i mai ales în fa a unui necunoscut.

- Bun , tat ! Ce faci?, relu Cristian în timp ce sim i un oc dureros în tot corpul i mâinile în jos dezam git. Trebuia s aib bdare, mama sa îl prevenise - Uit tot! Uit de la mân pân’ la gur ! Nu mai recunoa te aproape pe nimeni în afar de mine.

- Sunt eu... Cristian!, continu apoi încercând s trezeasc memoria adormit a tat lui u.

- Hai, las -l! Ia-l cu bini orul! i-o aminti el cu timpul, îi opti mama sa încercând s dep easc momentul critic.

Marian Petrean p rea total absent i continua s priveasc cu ochi sticlo i într-o dertare relativ , la nimic precis.

- Când mergem acas ?, morm i el indiferent f s i schimbe fizionomia, l sând impresia c a g sit o solu ie ce salva aparenele.

- Hai c mergem! A sosit Cristian, b iatul nostru, pup -l i tu!, îl îndemn Ana. ezitare, dar i f vreo emo ie evident , Marian Petrean se apropie de fiul s u i îl pup pe fiecare obraz. Apoi, ca un robot, ce tocmai primise o comand i trebuia executat f amânare, porni spre ie irea din aeroport f cel mai mic semn c -i pas dac so ia i fiul s u îl urmeaz ori nu. Împingând c ru ul cu bagaje, ab tut i cu multe semne de întrebare în gândurile sale, Cristian se puse în mi care neavând de ales.

Ana se gr bi s in i ea pasul cu ei. Dincolo de por ile automate, nemafiind la ad postul aerului climatizat, se sim ea c ldura dogoritoare a lunii august i mirosurile tipice ale unui ora ce avea nevoie de mai mul i

arbori i spa ii verzi, iar simultan, de mai puini cai putere ce se hr nesc cu hidrocarburi i elimin gaze nocive pentru pl mânii citadinilor. Un taximetrist, ce se vedea de la o po c î i cunoa te bine rolul i care era satisf cut de noua afacere ce se contura, cu beneficii pentru buzunarul s u, se gr bi s le pun valizele în portbagajul ma inii, un Opel spa ios, probabil adus cu mai mul i ani în urm din Germania.

- Berceni, v rog!, ceru Cristian oferului, în timp ce, a ezat confortabil pe bancheta din spate, începu s priveasc noile reclame ce ap ruser ca ciupercile dup ploaie, de-a lungul oselelor, motiv s i îndep rteze mâhnirea ce-l cuprindea.

- Are i momente de luciditate, dar mai rar în ultimul timp, opti Ana Petrean cu o voce sc zut pentru a fi auzit numai de fiu, în timp ce so ul s u, a ezat în fa , al turi de ofer, privea indiferent înainte.

- Î i ia medicamentele?, întreb Cristian pe acela i ton.

- Da i le ia, dar parc au din ce în ce mai pu in efect. Am auzit de un nou tratament care ar fi bun.

- Da? Care?

- Se pare c vitamina D ajut . Eu nu am timp prea mult, treburile casei, cump turi, mai trebuie s am grij i de Nic , nepotul lui taic -tu c a r mas v duv dup cum tii i nare cine s -i fac demâncare, dar dac vrei, po i s ie i tu cu el la plimbare, s sta i pe o banc la soare. Îi va face bine.

Ajun i în Pia a Presei libere, din cauza traficului ma ina reduse viteza, iar apoi se opri complet.

- Aici e parcul Her str u! afirm cu voce ridicat Marian Petrean, întrerupând lunga sa t cere i ar tând cu mâna. i-aduci aminte, Cristi, când erai mic i mergeai prin parc?

- Da, tat ! Mi-aduc aminte. Vrei s mergem în parc acum?

- Alt dat , dup ce î i la i bagajele. Ano... ai f cut ceva de mâncare? C avem musafiri.

- Da, m i omule, am f cut. Stai s ajungem acas . (va urma)

Edgar Degas - Jochei în ploaie

53

Florentin SMARANDACHE

(SUA)

* Când îl v d... nu l-a mai vedea! * Ne-n elegem de minune... ca turcii! * Îl auuud... i nu-l aud! * Ai carte, n-ai parte. N-ai carte, ai parte! * M -ntorc înainte. * Cum s-avem criz economic dac n-avem economie?! * Facem ce facem... i tot nu reu im s facem. * tii cum e-n lumea asta? Cel care- i place ie de el, nu-i place lui de tine... i invers. * Întâi te omoar , i-apoi î i cere scuze! * A gândit cu fundul, si-a pl tit cu capul!

RONDEL APRECIATIV (cu acrostih)

Neegalat în lume, Insul e de-admirat, C ci iat -a publicat O sut i... volume.

L-am studiat anume, Atent i-am constatat: E unicat în lume, Român de admirat.

Oricât de mult, voi spune, Trebuie l udat, Al s u op va r mâne Record neegalat...

Un unicat în lume.

Nelu VASILE

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constana]a APOSTOL (08.11.1950) scut în localitatea Folte ti, jude ul Gala i. A absolvit liceul, o coal sanitar postliceal i Facultatea de Psihologie, la Universitatea „Spiru Haret”. Lucreaz ca asistent medical la Maternitatea din Gala i.

Membr a Clubului Umori tilor „Verva”, din Galati i a Uniunii Epigrami tilor din România.

Scrie epigrame, rondeluri, apare în publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile sale, este inclus în peste 35 de antologii sau volume colective de epigram .

Apostolic Cu numele-mi predestinat Pe mul i b rba i i-am derutat Dar recunosc i nu m -ncânt n-am fost chiar a a de sfânt .

Femeia Ca trandafiru-i pre uit De secole întregi, la rând, De-aceea unii nu ezit i-o… „altoiesc” din când în când! rere Femeia-i un medicament, Recomandat -n mod frecvent, Când este tân i fat , Pe urm -i contraindicat !

Vârsta ideal pentru c torie Pentru-o c snicie, ce Reu ita o s-ateste La femei e în jur de, La b rba i, e pu in peste.

Piesa „Femeia înd tnic ” De i spectacolu-i de vaz , E f de succes la cas ; Mai to i b rba ii motiveaz C-a a ceva… au i acas !

Admira ie -i prea frumoas prim vara, Nicicând n-a fost un echivoc, Dar nu-i la fel precum e vara…

Prietenului meu din bloc!

Unei adultere O hot râre în eleapt Ea-n fa a so ului a luat, Când a promis c se îndreapt i s-a-ndreptat… spre alt b rbat!

Dragostea n-are vârst Cununa i de fosta nor , Stau acuma la altar, Ea, doar de un an major , El, de doi… pensionar!

Convie uiri Cum sunt un suflet idolatru, Eu am în grij un pisoi; La fel vecina de la patru Pe avocatul de la doi.

Orientare Copiii, de pe-acum, o tiu ne i-au locul mai târziu i-ncep de mici, dar nu-i acuz Cu locul… din autobuz!

Atitudine p rinteasc Cândva, pe când erau spahii, Veneau de ne furau copii, Acum românu-i mai prudent, Îi vinde el în Occident!

Starea na iunii De i se pare c -i „debil ”, Ea deocamdat e stabil , Dar vai i-amar de guvernare, n-aib na iunea stare!

Constatare Guvernan ii, bat -i vina, Pe bogatul nostru plai, Au scumpit atât benzina, nici foc nu po i s i dai.

Reforma sanitar Bolnav cum sunt de câ iva ani, Întreb i eu ca omul fle : „De ce mai dau la doctori bani, Când s tatea n-are pre ?”

La chirurgie Un ho , ce-avea dureri acute, ând spre doctor ochii tri ti, Ceru s -l opereze iute, Ca între profesioni ti.

Succes în afaceri O frumoas vânz toare Este azi cu moda-n ton, De când vinde tot ce are En détail… la un patron.

Unor poli ti Chiar de-s glumelor sorgintea Sunt în plin transformare Le mai „bubuie” i mintea, Nu doar arma din dotare.

Unui pensionar Pe la farmacii când vine, Poate-oricine s îl vad se ine foarte bine…

(De perete, s nu cad !)

Verba volant, scripta manet!

De când e lumea i p mântul, La început a fost cuvântul, Cum îns vorba zboar prima, A ap rut i… anonima!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Celor care asociaz numele meu cu portul Constan a Cum am un nume de resort Eroarea e cu-atât mai grav Cu cât pe chei, la mine-n port Nu intr ori ice epav .

Povar Cum prea tân r s-a-nsurat, Are-o cruce de purtat, Dar nevasta lui se plânge mai are trei… în sânge.

La vârsta a treia Cum poten a-i ugubea , Sunt b rba i ce mint s -nghe e: Unii spun c mai fac fa , Al ii, îns , fe e-fe e!

Consecven În coal prima m-am clasat, altfel ar fi fost tapaj; i nici acum nu m-am schimbat, Tot prima sunt, dar la… omaj!

Motiva ie Când a fost s dea sentin , Judele s-ar fi scuzat e foarte ocupat C-un proces de con tiin .

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Ion GROSU (06.07.1939 - 04.08.2014) scut i decedat la Gala i. A absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” la Gala i, Facultatea de Silvicultur la Bra ov (1960), diverse cursuri postuniversitare i masterate. A lucrat ca inginer silvic în Gorj i Gala i, ef atelier model rie i ef serviciu protec ia mediului la SIDEX, Gala i i director la mai multe societ i comerciale din Gala i, Sighi oara, Br ila. Membru ( i vicepre edinte) al Societ ii Scriitorilor „Costache Negri”, din Gala i, membru fondator al Clubului Umori tilor „Verva”, din Gala i, membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România, director fondator i redactor- ef al revistei „Râsu-Plânsu” (2008-2011). A scris epigram , poezie, proz umoristic ; a publicat în presa din ar i de la Chi in u, a avut colabor ri la radio i televiziune, a primit numeroase premii pentru crea iile literare, este inclus în peste 25 de volume colective de epigram . Apari ii editoriale: Sunt un om important (proz umoristic , 1997), Nu a tepta i la u i capitonate (proz umoristic , 1999), rog schi i un zâmbet (epigrame, 2000) i dou volume de poezii.

Între profesie i pasiune Secretul vervei mele sper l-a i ghicit, dar mai insist: În epigram -s inginer i-n tehnic ... epigramist!

Cenaclul Loc de adunare de pricin : Unii au chemare, Al ii vor s vin .

Lui Constantin Cristian Bra ovenii-s mândri tare au Cristianul Mare; Avem i la Gala i, cum s v zic Un Cristian, desigur… mult mai mic!

De la lume adunate e stânga, c e dreapta Regula precis nu-i nou , Mi-a spus lumea în eleapt Cum c fur … amândou !

Aten ie rerea mea nu o ascund, Deci eu v rog lua i aminte: Nu dup orice ut în fund Ve i face pasul… înainte. toria E un fel de alian Parafat de cei doi i tr it c-o speran De-a nu declara… r zboi!

Cadou so iei Te port mereu cu mine-n gând i nu rezist deloc ispitei De a- i lua, din când în când, Câte o PERL ... a Harghitei!

orul Privindu-l i sub alt aspect, Pe-acest r va de prim var , Oricât ar fi el de select, E tot un fel de… „tras pe sfoar ”!

Minijupa Cu ochii mari sc lda i în rou , Feti a cere bani din pung i ia o minijup nou , Cea veche i-a r mas… cam lung !

Divor ul Situa ie în care Ori femeia, ori b rbatul – Cu sau f aprobare Hot sc s schimbe patul.

Guvernare în tranzi ie La a a o guvernare Singurul remediu bun, E s inem Postul Mare Pân -aproape de… Cr ciun!

Boutique Firma este fran uzeasc , Marfa este clar turceasc i tejgheaua-i româneasc ; Deservirea-i ig neasc .

Unui primar...

Unii spun c a f cut În ora lucr ri o droaie...

Al ii, c e priceput Doar la panglici... când le taie!

Unui inginer silvic Un excelent silvicultor ai fi i sigur ai avea succes deplin Doar dac ai putea împ duri Cu p r stufos chelia lui… Florin.

Oameni i oameni În acest context, deodat , Ce-a putea i eu s zic?

Unii sunt dintr-o bucat , ii, oameni… de nimic! (vaAlurma)

Consecin ele înc lzirii globale Un de inut chiar ieri ne-a declarat, Cuvântul lui stârnind pe drept stupoare, Dar în final a fost adev rat nici la pu rie nu-i… r coare!

Tabloidele i nuditatea Când v d atâta nuditate, De i-i pl cut , totu i strig: Mai îmbr ca i-le, m i frate, pân-la urm ... mor... de frig!

Cotidianului „Evenimentul zilei” Azi violul, tâlh ria, Sunt la mod -n România, Numai faptele decente N-au ajuns… evenimente.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Numele meu Numele ce nu v place De la tata-i mo tenire, Îns , de o vreme-ncoace, Lupt s fiu un om... sub ire!

Cabinet parlamentar în teritoriu La cabinetul - ti i voi care S-au strâns vreo zece curio i, Ce-ar vrea s afle de ce oare Deasupra scrie......VÂND GOGO I! Dorin ascuns Pe la ANTENE vreau s merg i eu simt de-aproape cum e tirea i-a mai dori (pe loc) de n-o fi greu, O or s m pierd cu… FIREA!

S-au dublat pre urile la covrigi Privindu-i pre ul, nu m -n el are mac, susan i sare…

Covrigul a r mas la fel Doar gaura ne-o dau… mai mare!

Publicitate Într-o lume disperat De belele i nevoi O reclam ne arat Cum e via a… de apoi!

Destinul Ne urm re te-ntreaga via Oglinda noastr dintr-o stea…

E între vii i mor i o a Care se rupe… când vrea ea!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Grigorie M. CROITORU

File din cartea vie\ii continuare din num rul anterior

SCENA III Tata, Copilul COPILUL (În cas , se joac cu juc rii me terite de el. L ie în felul lui o melodie). La, la, la, la...

TATA (Intr în camer i arunc pe pat o c ulie): Ia, m , î i cump rai o carte, da s-o cite ti, s n-o rup soru-ta s tearg sticla l mbii cu ea.

COPILUL (Bucuros, î i abandoneaz juc riile i pune mâna pe carte): O citesc, Tat . (Îi prive te copertele, apoi o r sfoie te, dup care se bag dup sob la locul lui. Pune c tâiul pe perete în sus i se reazem cu spatele de el. Începe s citeasc în gând). * BABA: i ai citit-o, Mo ule?

MO UL: Dac am citit-o? Ohoho! Porumbi a mea! Dac a fi fost a de harnic la alte treburi cum am fost la citit, Mama mea ar fi fost cea mai fericit fiin de pe fa a p mântului. La locul meu, dup sob , am început s-o r sfoiesc. Am trecut peste prefa i m-am oprit la prima poezie, i-am citit titlul i le-am num rat: 18 poezii. Nu numai c am citit-o, am mâncat-o, am înv at-o pe de rost. Ba a zice c versuri din ea au înv at i gâ tele, pe care le scoteam zilnic la Aninoasa i pe miri ti s m nânce spicele de grâu r mase de la secerat i boabele scuturate, ori chiar oile, cât sunt ele de oi i de proaste...

BABA: O luai mereu cu tine i le citeai i gâ telor, i oilor. (Pu in ironic ): P teau mai bine i nu se dep rtau de tine, ca s te aud !...

MO UL: Râzi tu, râzi, B bu o, dar f ceam spectacol. M mir cum am sc pat de ai mei s nu iau b taie, c ci amenin rile curgeau din toate ile, ca stre inile casei când se tope te z pada prim vara. Se astupau la urechi când m auzeau pe mine strigând prin cas , pe b tur , ind lemne, dând demâncare la porci, culegând prune, venind cu urciorul plin cu ap de la fântân , înainte de culcare, i înainte, i dup ce-mi spuneam rug ciunea...

BABA: i nu te durea gura, Mo ule, s strigi toat ziua?

MO UL: S m doar ? Nici vorb . Ba i gesticulam în fel i chip, încercând s redau i prin gesturi îndemnurile din unele poezii. Cel mai des recitam versuri din poezia Înainte: „Las la o parte jalea, terge- i lacrima fierbinte, Plânsetul i-l curm !

Fugi de-a la it ii turm .

Fie cât de aspr calea, Haide înainte!”

Cu siguran , pentru mine aceste versuri aveau un în eles, pentru ai mei, altul sau poate niciunul. Mie mi-au c uzit pa ii în via .

Asemenea lui Dumitric , ce a p sit Târgu Frumos i a plecat la Ia i, i afle norocul, i eu am p sit satul pentru totdeauna. Când am trecut podul de peste Aninoasa, mi-am ters cu dosul palmei o lacrim

i mi-am zis: „Înainte, b iete. Numai înainte!” Din acel moment, niciodat n-am mai privit înapoi. Nici în momentele grele ale vie ii i-am avut destule -, nici chiar când am c zut la p mânt. M-am ridicat i am luat-o cu pa i hot râ i înainte, crezând cu t rie într-un loc al meu sub soare.

BABA: i l-ai g sit, Mo ule!

MO UL: Cu ajutorul lui Dumnezeu i cu puterile noastre, da, l-am sit. Te-am g sit pe tine, Zambila mea, mi-am g sit echilibrul i lini tea i aproape tot de ce aveam nevoie în via ...

BABA: Dar este i ceva ce n-ai g sit?

MO UL (Cu am ciune): N-am g sit rmul drept ii, B bu o, i m-am convins de un adev r exprimat foarte clar de versurile lui Neculu . Ascult : „Din prunci i pân’ pierim mo negi Tot bici de foc ne bate... i ne-a i legat în lan de legi, i bir i o ti i popi i regi i raiul vie ii voastre-ntregi Ne-a i trântit în spate”.

(Cor de robi) Am purtat aceast carte cu mine, ca pe un talisman.

BABA: Te-a ajutat i la examen, Mo ule.

MO UL: O, da! De poveste a fost. Am intrat la examenul oral i mia c zut la literatur Dumitru Theodor Neculu . Profesorul examinator s-a uitat la mine cu mil i a zis: „Po i schimba biletul, dar î i scad din not ”. Am zâmbit i n-am zis nimic, m-a întrebat cum m cheam i mi-a trecut numele în catalogul de examen. La r spuns, i-am prezentat schi a biografic a scurtei sale vie i i am continuat: „Prietenii i-am strâns poeziile în volumul Spre rmul drept ii, în anul 1907, volum ce cuprinde 18 poezii. Eu le tiu pe dinafar , domnule profesor, pe toate, de la prima, care d i titlul voluma ului i pân la ultima, Iarna, un trist pastel despre acest anotimp. Mai întâi le voi grupa pe teme...”. i-a f cut cruce. „A a ceva n-am pomenit, b iete! A fi curios s aud cum s-a întâmplat minunea!”

BABA: i a aflat?

MO UL: Peste câ iva ani, am avut posibilitatea s -i povestesc cum am intrat în posesia c ii i cum am înv at-o pe de rost. * BABA (Ridicând cana i ciocnind cu Mo ul, îl prive te în ochi): Ei, Mo ule, Mo ule, ce flutura mi-ai fost! i coco el!... Ce zic eu coco el, coco -coco , cu turma de g ini dup tine. Un adev rat harem, ca cel de la Topkapi, de i nu recuno ti... Ho omane! Craiule!...

MO UL (Zâmbind amar i dând din cap cu regret): Ba recunosc, bu o, ce este de recunoscut, dar ce nu este... Flutura am fost, recunosc chiar cu mândrie i cu regret c n-am fost i coco el, m car un iop na .

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

BABA: Le mai ii minte, Mo ule, pe feti ele pe care le-ai inut în bra e?

MO UL: Pe toate, T mâioara mea, i chiar în ordinea în care le-am inut. i toate mi-au fost dragi...

BABA: Nici în timpul c toriilor cu trenul nu te-ai putut ab ine, Mo ule!

MO UL: Cum s m ab in, B bu o, când î i iese în cale o comoar de fat ca i Pistruiata, de pild , dornic s fie îmbr at , s fie s rutat , fie mângâiat , s fie emo ionat ... i-apoi, nici eu nu eram din „prunii f tului”, cum se spune pe la noi. De fapt, tii tu cum eram, ce i mai spun eu, c i tu...

BABA: Las -m pe mine, cu mine este alt poveste, care continu de 70 de ani. Pe feti cana aceea tu ai provocat-o i, tineric fiind i lipsit de experien , a c zut în bra ele tale i a v zut c este bine...

MO UL: Nu, nu este a a. Ai cam uitat tu.

BABA: Se poate s fi uitat, dar a vrea s mai aud.

MO UL: Trebuia s stau într-o gar uitat de lume peste ase ore i a tept alt tren. Î i dai seama ce înseamn s a tep i atâta timp? Dar Dumnezeu e bun i se gânde te i la un tân r ner bd tor ca mine...

SCENA IV Femeia, Tân rul, Pistruiata (Ca mai sus, pe o latur a scenei mari sau pe scena mare) (Un tân r coboar din tren. Trenul pleac .Tân rul se uit în toate p ile i vede, chiar în fa a sta iei, pe o banc , o femeie mai în vârst i o fat . Î i a ezau bagajele i se preg teau s stea, când tân rul ajunge lâng ele).

FEMEIA (Bucuroas ): ezi, maic , i tu, aici, barim nu suntem singure. Avem mult de stat, a a?

TÂN RUL (Cu am ciune): Mult, tanti, mult, peste ase ore, dar o treac i timpul acesta. Pân unde c tori i?

FEMEIA: Pân la Piatra-Olt. Dar tu?

TÂN RUL: Pân la Bal sau, poate, pân la Craiova. Depinde cum ajung la Bal i dac mai am anse s prind un autobuz care s m duc spre plaiurile mele. Bine c sunte i dou , mai schimba i o vorb , nu v plictisi i. Eu a vrea s merg la o plimbare, dar n-a c ra geamantanul acesta. Îl pot l sa aici cu dumneavoastr ?

FEMEIA: Îl po i l sa, maic , de ce s nu-l po i l sa?

FATA (Care nu fusese luat în seam pân atunci, cu îndr zneal îl prinde pe Tân r de mân i zice): M iei i pe mine cu tine? Bunico, m duc i eu cu el, s m plimb pu in i apoi vin. M la i?

FEMEIA: Te las, maic , te las, da s nu v duce i prea departe, s v ci i, c poate vine trenul i r mânem de el. ( tre Tân r): Pune geamantanul aici, pe banc , am eu grij de el.

FATA (Dup ce pornesc, op ie de bucurie i-l ia de mân pe Tân r, ca i cum se cuno teau de când este lumea). Nu te sup ra c m ag ai de tine, a a sunt eu, prietenoas i...

TÂN RUL: ... i pistruiat . A a i-oi spune, Pistruiata.

PISTRUIATA: Hai, nu râde de mine, c n-am prea mul i pistrui i nici nu se v d bine. (Privindu-l cu aten ie): Nici cu tine nu-mi este ru ine, i tu e ti pistruiat, ia, ai pistrui pe aici, pe aici. Ohooo! Râde ciob de oal spart . Dac m la i s -i num r, vei vedea c ai mai mul i ca mine. Sâc! Sâc! Sâc!

TÂN RUL: Auzi, Pistruiato, dac m uit la tine, te îmbujora i la fa i, a a aprins , e ti o fat simpatic . Da nu i-a fost fric s vii cu mine?

PISTRUIATA: De ce s -mi fie fric ? Ceva îmi spune c e ti un b iat serios i n-am de ce s m tem. Gre esc?

TÂN RUL: Nu, nu gre ti, sunt b iat serios, bine zici, dar asta nu

57

înseamn c n-a vrea s te pup, de exemplu. i dac te pup, i vrei i tu cu adev rat, vei vedea cât de repede i pl cut trece timpul. Dac nu vrei, s nu fugi, bunica va crede c cine tie ce s-a întâmplat între noi...

PISTRUIATA: Nu fug, de ce s fug? Dac m pupi, eu o s închid ochii, s nu v d, uite a a...

TÂN RUL (Glumind): i dac i se fac mai mul i pistrui sau dispar cei pe care îi ai i nu te mai cunosc ai t i, ce-o s zici?

PISTRUIATA (Zâmbind frumos i dezvelindu- i iragul de din i albi ca neaua): O s zic c a vrea s treac la tine, s ai mai mul i pistrui, ca s râd de tine i s fii tu Pistruiatul.

TÂN RUL: Ai un prieten, Pistruiato? Ce-ar zice dac ar ti c eu te pup i c tu vrei s fac lucrul acesta?

PISTRUIATA: Am, dar este tare timid, abia are curaj s m in de mân , de pupat, nici vorb . M tem c i tu vorbe ti cam mult!

TÂN RUL: Aaa!... mânca- i-a pistruii, a a crezi? Ia s i astup eu guri a asta! (Se opresc din mers, o prinde în bra e i o pup cu sete.

Pornesc mai departe pe o c rare, s rutându-se mereu. Fata nu mai zice nimic): Pistruiato, i-a pierit graiul? Ai limbu ? Ia s-o v d...

PISTRUIATA (Emo ionat ): Nu mai zic nimic, sunt pu in uluit . E o experien nou pentru mine, fiindc a a ceva n-am mai tr it pân acum. Tu ai mult practic cu fetele i-mi pare r u c nu sunt la în ime...

TÂN RUL: E ti o fat dulce, Pistruiato, i sunt bucuros c te-am întâlnit. De i întâlnirea noastr va fi de scurt durat , sunt sigur c o vom ine minte i ne vom aminti de ea cu pl cere. Hai s profit m de timpul care ne-a mai r mas... * BABA: i a i profitat din plin, Mo ule. Ai n scocit ad-hoc tratamentul împotriva pistruilor.Tu, ca un ho oman, urm reai s -i deschei bluzi a i s ajungi la sâni orii ei, pe care, sigur nu pusese nimeni mâna.

MO UL: A a este, B bu o, a a este. Doamne, ce sâni avea! Ca piatra de tari! Când am i s rutat-o pe ei, m-a rugat s-o las, c -i st inima în loc.

BABA: tiu ce-a sim it fata, Mo ule, tiiiu! Parc n-ai f cut i cu mine la fel? Cred c dac i-ai fi cerut, biata fat i-ar fi dat orice atunci.

Ai z cit-o de tot i i-ai trezit toate sim urile.

MO UL: Aveam un leg mânt cu mine însumi, B bu o, s ...

BABA: tiu, tiu, tiu, s nu- i faci de lucru cu fetele. Totu i, n-ai rezistat ispitelor de la Abrud, craiule!

MO UL (Triumf tor): Te mai râcâie i acum întâmpl rile de la Abrud!

Aha-ha-haaa! E via a mea, B trânico, cu ea m-ai luat, a a m-ai acceptat, nu po i nega. Eram liber ca pas rea cerului i nu dau seam nim nui. A a ne-am în eles, iar tu îmi repro ezi acum dup 70 de ani!

E târziu, Dulcea a mea, i timpul nu-l mai putem da înapoi.

BABA: A a, Mo ule, nu- i repro ez nimic i, dac vrei s tii, dac s-ar întoarce timpul înapoi, tot a a a face, fii lini tit. Numai c , par ial, i-ai înc lcat leg mântul.

MO UL: Deloc, Trandafirul meu, deloc. M obligi s revin la acel moment. Mai ii minte? Aveam ni te fra i care lucrau la Abrud la aprozar. M-am hot rât, dup sesiunea din var , s dau pe la ei, în drum spre Oltenia. Era autobuz direct Cluj-Abrud. M atr gea i ruta i zona: cu Cheile Turzii, Valea Arie ului, peisajul mirific al Mun ilor Apuseni, localit i cu rezonan istoric . Ajungând îns la Abrud, punctul de atrac ie maxim pentru mine erau Detunatele. tiam c sunt dou vârfuri din Mun ii Apuseni, alc tuite din bazalte solidificate în form de coloane prismatice, situate în culmea Trasc ului, lâng comuna Bucium. Una se nume te Detunata Goal i alta Detunata Flocoas i sunt resturi ale unor vulcani neogeni. Sunt monumente ale naturii.

BABA: i, deh! nu te puteai lipsi de pl cerea de a le vizita înso it de

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o frumuse e în carne i oase, care s i mul umesc i trupul i s te ini ieze în arta amorului. Pe vârf de munte...

MO UL: Vrei s fii tu ironic , dar n-ai haz, s tii. Totul a fost întâmpl tor i deosebit de greu de pus în practic . Singuri nu puteam pleca în excursie i trebuia s-o l muresc pe sora mea s ne înso easc , lucru deosebit de greu, c ci trebuia s nici nu vad i s nici nu aud totul. Ea înc m mai credea copil...

BABA: Dar a mers!

MO UL: A mers. A fost deosebit de frumos i nu regret nimic. Deci, am ajuns în Abrud obosit i fl mând ca un câine. Mi-au dat s m nânc i am plecat cu sora mea la gazd . Vorbiser cu ea, s m lase s dorm vreo dou seri, ziua având obiceiul s-o iau haihui pe coclauri. Au fost de acord i acum mergeam acolo s pun capul jos i s m odihnesc. Intr m în cas . Ne oprim în coridor. Soru-mea se duce s anun e sosirea mea.

SCENA V Gaga, Dorina, George GAGA: Doamna Dorina, a venit fratele meu a a cum ne-am în eles.

DORINA: I-am preg tit camera aceea din cap tul coridorului. Intra i acolo i, cât st aici, este a lui, nu-l deranjeaz nimeni.

GAGA: Bine, doamn Dorina. Mul umim (Ne îndrept m spre camer i intr m).

GEORGE: Acum, m descurc singur. Po i pleca la treburile tale. Eu o m culc, cred. Nici desear s nu m scula i. ( mânând singur, uit prin camer . Pe un perete, era o fotografie care mi-a atras aten ia. Reprezenta o tân . M apropii de poz i stau mai mult în fa a ei. Fata din poz parc îmi zâmbe te mie i-mi place. Aud i în u ): Da. (Se deschide încet u a i intr ... fata din poz ): DORINA: Bun ziua.

GEORGE: S rut mâna.

DORINA (Se îndreapt spre mine cu mâna întins i se prezint ): numesc Dorina, Dorina Furdui, i eu sunt gazda fra ilor t i. Chiar dup poza aceasta venii, s-o iau de pe perete.

GEORGE (Ar tând cu degetul la poz i la Dorina): În poza aceasta...

DORINA: Da suntem una i aceea i persoan . În poz eram fericit , eram col ri , tân , frumoas , cu visuri tinere ti, hot rât s le pun în aplicare. Mi se p rea c totul era posibil s mi se a tearn la picioare, doar s vreau. i cea de a doua (Se arat cu degetul) - o epav , aruncat de via pe treapta cea mai de jos a societ ii. Am cu pu in peste 20 de ani, de fapt, dac am re inut bine din spusele surorii tale, suntem de aceea i vârst , m-am c torit de tân , cum am terminat coala, am doi copii, uite-i acolo, în curte, al treilea se pare c este pe drum i duc o via de câine, legat în casa asta. Numi v d b rbatul cu s pt mânile, iar când îl v d, e vai de mama mea, vine beat i m ia la b taie din orice, de câteva ori pe zi. De aceea m bucur când nu este acas , de i suport cu greu singur tatea i plâng aproape întruna.

GEORGE: Îmi pare r u, te rog nu mai spune. Nu vreau s p trund în via a ta intim i nici nu cred c sunt persoana potrivit pe um rul reia s plângi. Cred c ai avut motive s te m ri i a a de tân i, personal, cred c pe mine nu m-ar putea determina cineva s m toresc cu o fat pe care s n-o iubesc. Iar dac o iubesc, fac tot ce ine de mine ca s fie fericit . i în Biblie scrie „Dac iubire nu e, nimic nu e”.

DORINA: Dac ai cunoa te soarta femeilor de aici, n-ai vorbi a a.

Dar, bine zici, s le l m la o parte. (Se apropie de perete i vrea s ia poza! N-o las i-mi întind i eu mâna spre rama pozei).

Anul VI, nr. 7(59)/2015

GEORGE: N-o lua, te rog, las-o, cât stau eu aici, s -mi odihnesc ochii pe o poz cu o fat frumoas i fericit . Nici originalul, la o vârst pu in mai mare, nu este cu nimic mai prejos. A zice c , dimpotriv , Dorina de acum este, din punct de vedere fizic, mai frumoas , mai împlinit , cu contururi bine definite. Oricine te vede se poate îndr gosti de tine. Triste ea face diferen a dintre fata din poz i femeia de acum. E ti înc tân i frumoas , Dorina, tr ie te- i via a, las necazurile la o parte, vezi ce po i face s i reglementezi rela iile cu so ul, ca s po i duce o via normal . M-ai întristat...

DORINA: Îmi pare r u...

GEORGE (O prive te în ochi. Amândoi î i dau seama c se in de mâini. Î i desprinde o mân , o prinde u or de obraz i o mângâie. Împin i instantaneu de resorturi interioare inexplicabile, se trezesc îmbr i. Apoi se s rut ): Ce f cur m, Dorina, ne lu valul?

DORINA: A a se vede, dar nu-mi pare r u. E singurul gest de tandre e, pe care-l v d i-l simt dup atâ ia ani. Trebuie s i mul umesc pentru el. Dac ai merge i mai departe, mi s-ar trezi la via sufletumi atrofiat... * BABA: i-ai mers i mai departe, Mo ule...

MO UL: Am mers, Babo, nu e ti i tu dintre cele care spun c unul dintre cele mai grele p cate pentru un b rbat este acela de a nu da femeii ceea ce dore te ea cu ardoare? Am sc pat de un groaznic cat.

BABA: Noaptea ai mai sc pat de câteva p cate, c a i dormit împreun i, cum erai tu de l comos la vârsta aceea... i pe Detunata de câteva ori. Te-ai cam scuturat de p cate grele, Mo ule...

MO UL: P cate n-aveam, B bu o, îns mi-a fi f cut de neiertat cate, dac n-a fi f cut cea ce am f cut!

BABA: Da, acolo, pe vârful Detunatei... nu v-au în epat pietrele?

MO UL: O, ce romantic, Crizantema mea! O natur mirific , cu cerul senin deasupra noastr ! Numai c noi n-am c zut în melancolie, în visare, ci tr irile s-au rev rsat în amor romantic. i de ce m întrebi tu dac nu ne-au în epat pietrele? Pe tine te-a în epat ceva când am cut amor, tii tu, prin ni te locuri... N-ai zis nici cârc!

BABA (Râzând). E mult de-atunci, Mo ule, nu mai in minte... Acolo, în z voi, la Olte , m-am temut de erpi...

MO UL (Satisf cut): Dar n-ai zis nu!

BABA: Ei, las , las , nu te mai l uda, c e ti b trân acum. B trân... trân...

MO UL: Nu m laud, dar tu m provoca i... i, dac vorbim de p cate, Babo, cu tine mi-am f cut care de p cate. În fundul iadului oi ajunge...

BABA: Cu mine? Revenim la ve nica poveste?

MO UL: O vom relua câte zile vom avea, B bu o.

BABA: Tu ai fost de vin , Mo ul meu drag... (Întinde mâna spre el i se prind de mân ).

MO UL: i tu erai (di)vin , T mâioara mea. M uitam la tine, iaduci aminte, te-a fi sorbit într-o pic tur de ap , dar n-ai f cut o mi care, una cât de mic , s -mi dai de în eles c ...

BABA: i-am spus de mii de ori c regret, Mo ule, dar tii c nu mai putem da timpul înapoi... Spune-mi, mai bine, b rbate, eu a câta am fost în irul sta de mândre?

MO UL: Pe tine, Bab , nu te-amestec cu ele.Tu ai fost prima care mai z cit chiar în momentul când te-am v zut în sala aceea de clas . i singura care mi-a dat peste cap echilibrul sufletesc. Parc m-ai fermecat.

BABA: De aceea te-ai aruncat asupra mea ca i uliul asupra puiului de curând ie it din g oace, care n-are nicio ans . Nici tu nu mi-ai dat vreo ans : „Vin la tin i te pup...”

va urma

Anul VI, nr. 7(59)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Cu Eminescu pe Valea Nilului În Egipt am ajuns cu totul întâmpl tor. Era în toamna anului 1987, mele faraonului Keops, singura supravie uitoare din cele apte minuni când s-a ivit marea mea ans de a reveni în China, pentru o misiune ale lumii antice. Parc auzeam versurile eminesciene: scurt de trei luni, îns ministrul de Externe a decis, în ultima clip , ca …colo se ridic trufa e eu s plec la Cairo, în Egipt. Nu era deloc r u. Pierdeam China, oarecum i eterne ca i moartea piramidele-uria e. cunoscut , dar câ tigam Egiptul.

M-am sim it privilegiat atunci când ambasadorul m-a inclus i pe Nu am avut timp de preg tire. Am luat, din fug , unele materiale mine în grupul care a f cut o excursie memorabil pe Nil în sus, pân documentare despre Egipt i rela iile româno-egiptene. În rest, m-am la monumentele de la Luxor i Karnak, dedicate zeului Amon, care sat condus de splendoarea versurilor lui Mihai Eminescu din poezia sunt, probabil, cel mai mare muzeu în aer liber din lume. Am poposit Egipetul. îndelung pe malul de est al Nilului, unde era ora ul celor vii, cu Nilul mi valuri blonde pe câmpii cuprin i de maur, templele de la Luxor i Karnak, ce salutau în fiecare diminea r ritul Peste el cerul d-Egipet desf cut în foc i aur; de soare. Nu ne-a dat, îns , inima ghes s întârziem prea mult pe maPe-a lui maluri g lbii, ese, stuful cre te din adânc. lul de vest, unde apusul de soare arunc umbre asupra ora ului ceFlori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, lor mor i i a mormintelor din Valea Regilor. i aici, Eminescu ne Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, lumineaz cu versurile lui: Alte ro ii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. i în templele m re e, colonade-n marmuri albe, Cred c am fost inspirat atunci când am decis s -l iau ghid pe Noaptea zeii se preumbl în ve mintele lor dalbe, Eminescu în periplul meu egiptean. Este cert c nu a fi g sit un cui al preo ilor cântec sun -n harfe de argint. nosc tor mai bun în ale istoriei i civiliza iei egiptene. Pe lâng faptul La întoarcerea spre Cairo ne-a apucat seara, ceea ce ne-a permis era o minte enciclopedic , Mihai Eminescu manifesta un interes în elegem mai bine imaginea lui Eminescu despre b trânul fluviu, deosebit fa de Egipt. De aceea, el a audiat, la Berlin, i cursuri des- în ale c rui unde lungi se reflect tulburate stelele, în timp ce luna pre istoria Egiptului. Se tie c el era fascinat de magia crea iilor po- arginte te frumuse ea întregului Egipt antic. etice, de proza narativ cult , cu componentele sale de baz , precum S-a scris mult i se mai scrie despre leg turile str vechi ale tr itobasmele, povestioarele, folclorul acestei ri. Într-un fel, poetul nostru rilor din spa iul carpato-dun rean i cei de pe Valea Nilului. Exist nepereche a fost r spl tit. Poezia Egipetul, recitat în 1872 la o e- multe dovezi materiale, dar i m rturii privind interferen e spirituale din a Junimii, i-a adus o sum important de bani, binevenit pentru semnificative. Aici, s -i d m crezare lui Strabon (c. 63 î.Hr. - c. 24 continuarea studiilor sale la Berlin. d.Hr.) care ne informeaz c Zamolxis, întemeietorul religiei dacilor, Cu acest exemplu de iubire pentru Egipt, mi-am început eu actii Deceneu, marele preot dac, ar fi fost discipoli ai egiptenilor. În vitatea la Ambasada României contextul leg turilor dintre culde la Cairo. Contrar a tept rilor tura mioritic i cea egiptean , mele, m-am trezit eful Sec iei au semnifica ia lor i informaConsulare, unde era de munc , iile despre existen a, pe la noi, nu glum . Aici se reflectau cel a unor admiratori ai zeului Osiris mai bine dimensiunile i diveri ai zei ei Isis din Egipt. Cultul sitatea leg turilor româno-eboului Apis este o poveste fasgiptene. Nu despre munca mea cinant , care une te cele dou vreau s povestesc aici, ci despopoare peste milenii. Astfel, o pre zestrea spiritual cu care figurin din lut ars, din perioada m-am ales în Egipt. M gândesc neolitic a Deltei Nilului, a avut i ast zi, cu nostalgie, la primii un corespondent în jude ul pa i f cu i pentru cunoa terea Timi , unde s-a g sit acela i ora ului Cairo, la Muzeul de model ritualic, datând din miEgiptologie, unde sunt ad leniul V î.Hr. Simbolul de la noi postite milenii de civiliza ie. Nu a ajuns, peste timp, capul de uit impresia cople itoare, probour de pe primele steme al dus asupra mea de piramidele Moldovei (începutul secolului Marile Piramide din Egipt de la Gizeh, la cea Mare, cu nu-

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 7(59)/2015

recunosc un marinar român, mort înecat, i s asist la înmormântarea sa. Am avut, îns , i un mare beneficiu. A a, am ajuns i eu la Canalul de Suez, una dintre cele mai importante c i de naviga ie din lume. Fiind acolo, mi-am amintit c ideea construirii unui nou canal (pentru c a mai fost unul, numit al Faraonilor) i-a fost sugerat lui Ludovic al XIV-lea, prin 1672, de matematicianul i filosoful german G. W. Leibniz, care eviden ia necesitatea „deschiderii unei noi c i, pentru a înlesni leg turile dintre Fran a i marile comori ale Orientului”. La inaugurarea Canalului (17.11.1869), au participat înalte personalit i europene, inclusiv împ ratul Franz Joseph. Era prezent i Giuseppe Verdi cu opera Aida, compus special pentru acest eve-niment. Românii au contribuit i ei la acest edificiu cu cantit i imense de lemn i cereale, dup cum rezult din scrisoarea adresat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza mamei viceregelui Egiptului, Ismail.

De i m aflam în vecin tatea Muntelui Sinai, nu am avut timpul necesar pentru a da o fug pân la M stirea Sfânta Ecaterina. Miam amintit, îns , de generozitatea proverbial a domnitorilor din rile Române, care au închinat acestui loca de cult zece m stiri, biserici i schituri, ce se constituiau într-o avere uria : 45 de mo ii (unele adev rate latifundii, având de la 3.000, pân la 14.900 de hectare), 270 de pogoane de vi de vie, 29 diverse cl diri i 320 de pr lii.

Aceasta pân la secularizarea averilor m stire ti. În dorin a de a mul umi „ghidului” meu pentru c m-a c uzit pe Valea Nilului, îl las pe el, adic pe poetul nepereche, s versifice cuvântul de încheiere: Marea-n fund clopote are care sun -n orice noapte; Nilu-n fund gr dine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-ora ele-i deodat se treze te i se duce Sus în cur ile din Memfis, unde-n s li lumin luce; Ei petrec în vin i-n chiot orice noapte pân-în zori.

Popasuri diplomatice

al XIV-lea).

Dar s revin la treburile mele de diplomat în Egipt. Dup o experien consular de trei luni la Cairo i „o gur ” de ap din Nil, am f cut o scurt pauz la Bucure ti, de unde am fost propulsat consul general la Alexandria. Nu crezusem povestea local cum c , cine bea ap din Nil, revine în Egipt. M-am întors i eu i înc la o munc de ilot, supus spartan, cu o circumscrip ie consular care pornea de la Port Said i se oprea doar la grani a cu Libia. Deci, gu-rile Nilului erau la mine în circumscrip ie. A adar, puteam s urm resc i eu povestirea lui Eminescu: Râul sfânt ne poveste te cu-ale undelor lui gure De-a izvorului s u tain , despre vremi apuse, sure.

Am parcurs pe lumin traseul, în bun parte de ertic, dintre Cairo i Alexandria. Dac ar fi fost pe noapte, poate c vedeam i eu vreun miracol al lui Eminescu: Beduini ce stau în lun , o minune o privesc, Povestindu- i basme mândre îmbr cate-n flori i stele, De ora ul care iese din pustiile de jele.

Am fost, evident, norocos s lucrez ase luni în ora ul înfiin at de Alexandru cel Mare, s caut, din priviri, locul unde s-a aflat o alt minune a lumii antice, Farul din Alexandria, sau s ghicesc pe unde func iona celebra Bibliotec Alexandrin , construit de primii regi Ptolemei, dup modelul Academiei ateniene a lui Aristotel.

Ora ul Alexandria m atr gea i pentru c el a fost poarta de intrare a cre tinismului în Egipt i, nu în ultimul rând, datorit contactelor religioase, stabilite ulterior cu rile Române. Cre tinii egipteni (numi i cop i din secolul al XVI-lea) au primit sus ineri substaniale din partea domnitorilor valahi i moldoveni, între secolele XVI i XIX. Astfel, Patriarhia din Alexandria dispunea, la un moment dat, de o avere considerabil în rile Române: 11 mo ii, 9 m stiri, biserici i schituri, la care se mai ad uga între inerea celor dou coli ale acesteia, cu predare în limbile greac i arab .

La Port Said am mers, prima dat , într-o misiune nepl cut . Trebuia

Edgar Degas - Repeti ie de balet

Ianuarie 2011