Constelatii diamantine nr. 8 (60) / 2015

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 8 (60) August 2015

Semneaz : Ibrahim Abedini Mihai Antonescu George Baciu Virginia Bogdan Elena Buic -Buni Maria Cantuniari Livia Ciuperc George Corbu Grigorie M. Croitoru Dominic Diamant Doina Dr gu George Filip Stelian Gombo Petru Hamat Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Dan Lupescu Dobroslaw Marcinek Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tc Irina Lucia Mihalca Constantin Miu tefan Radu Mu at Janet Nic Ion P tra cu Liviu Pendefunda George Petrovai Florentin Smarandache George Sorescu Gheorghe A. Stroia Camelia Suruianu Luzlim Tafa Mircea Trifu Al. Florin ene Marin Voican-Ghioroiu Ionu Leonard Voicu Mariana Zavati Gardner

Jan Matejko - ﾃ始ger cu harpa

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Al. Florin ene, Starea poeziei române ti la începutul secolului XXI ..............................pp.3-4 Doina Dr gu , Poeme .......................................p.5 Janet Nic , Metafore în tipar de hai-ku .........p.6 George Baciu, rb toarea identit ii i demnit ii Poporului Român ...........................p.7 Livia Ciuperc , George Murnu, poetul “homerid” .....................................................pp.8,9 Daniel Marian, Fie un Soare, chiar i de bronz, el ocrote te acea Hran vie .....................pp.10,11 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.11 George Filip, Poeme ........................................p.12 Constantin Miu, Complexul voievodal în lirica lui Eminescu .............................................pp.13,14 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.14 George Petrovai, Momente referen iale în multimilenara cultur chinez ..............pp.15-19 Camelia Suruianu, Cântec de rob ........pp.20-22 Gh. A. Stroia, Clipe descântate de condei ..pp.23,24 Liviu Pendefunda, Miturile Lunii Oglind ........................................................................pp.25,26 tefan Radu Mu at, Anotimpuri, amintiri ...p.26 Dan Lupescu, Dorin N. URITESCU sau ...

Metronomul spiritului creator ..............pp.27-29 Dobroslaw Marcinek, Poeme .........................p.29 Elena Buic -Buni, Scriitorii i scrierile lor ..p.30 Livia Ciuperc , inuire i durat în poezia Doinei Dr gu ....................................................p.31 Maria Cantuniari, “Psihologia i pedagogia poporului român” ....................................pp.32-35 Petru Hamat, Identit i i lumi proiectate imaginar în romanul O melancolie arab .....p.36 Stelian Gombo , Cine suntem noi? .......pp.37-39 Virginia Bogdan, pezile... uneori, SETE ......................................................................pp.40,41 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.41 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.42 Mariana Z Gardner, Eternitatea, un alt vis ..p.43 Dominic Diamant, Poeme ...............................p.43 Luzlim Tafa, Poeme .........................................p.44 George Sorescu, Lira de pe Olt ....................p.44 Mihai Antonescu, Rostul i împlinirea .......p.45 Florentin Smarandache, Poeme ....................p.46 Marin Voican-Ghioroiu, Festivalul tinere ii .......................................................................pp.47,48 George Filip, Dumnezeu... tuzleanul ....pp.49-51 Viorel Roman, Europa f Dumnezeu ........p.51 Leonard Ionu Voicu, Voiaj de neuitat ..pp.52,53 Boris Marian, Domnul Profesor ....................p.53 George Corbu, Constela ii epigramatice ....p.54 Mircea Trifu, Constela ii epigramatice ......p.55 Grigorie M. Croitoru, File din cartea vie ii ......................................................................pp.56-58 Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.58 Ion P tra cu, Repere cultural-istorice ale raporturilor româno-siriene ..................pp.59,60 Ibrahim Abedini, Poeme .................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VI, nr. 5(60)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Jan Matejko

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Al. Florin }ENEÎÃ

Starea poeziei române]ti la @începutul secolului XXI Pentru a aborda aceast tem este necesar un îndelung exerci iu de receptare a poeziei române ti în ansamblu, cu aplecare spre tendin a de evolu ie a poeziei din a doua parte a secolului XX i numai, apoi este necesar o plonjare în panorama poeziei secolului XXI. În acest context, cristalizarea criteriilor de selec ie i a conceptelor cu care trebuie lucrat stau la baza analizei noastre. O panoram a poeziei de la Nichita St nescu, trecând pe la Cristian Popescu, pân la Claudiu imona i se întinde pe o suprafa de timp considerabil , greu de cuprins doar într-un articol, mai degrab poate fi expus în Biblia înelegerii poeziei române ti din secolul nostru, de care f cea vorbire Ion Simu .

Exegeza poeziei de ast zi înregistreaz o evolu ie/ involu ie a poeziei, prin apari ia unui nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul i despre care am scris în presa literar a anilor 2000. Este o întoarcere, pe jum tate, la clasicism, încercând s înl ture mâzga postmodernismului optzecist a rui poezie nu transmitea nimic, aducând un deserviciu limbii literare.

Pentru a face, succint, o analiz a poeziei române ti la începutul acestui secol, e necesar s prive ti aceast panoram ca printrun ochean întors, adic de la cel mai tân r autor, Adela Greceanu, la Mircea Iv nescu,

Jan Matejko -

care a decedat de curând. Poe ii tineri ai acestui început de secol au înv at, practic, de la post-textuali ti (nou zeci ti), postmoderni ti, textuali ti (optzeci tii), manieri ti, experimentali ti ( aizeci tii), în frunte cu Anghel Dumbr veanu, Marin Sorescu etc.

O privire de ansamblu asupra influen elor poetice de la sfâr itul veacului trecut i începutul acestui secol este necesar pentru a stabili cele cinci metode de analiz comparativ prin raportarea la Identitatea eului poetic. Se pare c tendin a poeziei actuale este o prelungire a celei de la sfâr itul secolului XX, care a fost i este, se pare, instaurarea eului poetic ca instan absolut , prin utilizarea i eliminarea formelor de retoric pentru a se ajunge la eul real absolut, adic la Voce.

Am constatat c poe ii de la începutul secolului XXI nu prea î i pun întrebarea cine se exprim în versurile lor, abandonându-se voia lor versului impersonal.

Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiz : metoda arghezian ar consta în exploatarea impurit ii limbii, metoda blagian - expresionist care gliseaz între eul exterior, amplificat cosmic, i un eu interior problematizat. Urmeaz metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuie te eul poetic cu o instan textual

derea Poloniei

suveran care se reflect doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textual . Mai este metoda bacovian ce const într-o form de existen ialism al eului poetic care se contempl pe sine într-o form degradat i agonal , urmând metoda st nescian care este dat de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situat, cum ar spune Marin Mincu în „intersti iile spa iului metalingvistic“”.

Am observat, într-o analiz a raportului realitate-limbaj (text), c tinerii poe i care urmeaz metoda lui Nichita St nescu scriu o poezie în care afirm c realitatea înseamn mai mult decât limbajul, cuprinzând poten ele preverbale. Ei cred c realitatea este doar limbaj i ce nu este limbaj nu exist . Cei care urmeaz metoda lui Sorescu pre uiesc realitatea double-face, în care lumea i limbajul coexist , dar pot fi abordate în mod ironic, ori grav, experimentalist cum o face Mircea Iv nescu.

Poe ii de la începutul secolului XXI, pentru faptul c aplic procesul de textualizare, poezia lor a luat locul a ce se numea în perioada primei jum i a secolului XX emo ia sau sentimentul. Transferul poetic obi nuit - realitate - a fost îndreptat spre opozi ia realitate-text.

Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel „de-scriptor” care pune în text tot ce atinge, pân i inefabilitatea. Acesta nu vizeaz Poezia, ci „textele”, problema lui nu mai const în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându- i senza ia c se afl la intersti iul dintre realitate i text, a a cum Platon sa s se întrevad ideile în vacuumul realit ii. Dicteul textualist folosit de poe ii de azi const în producerea de text i metatext în acela i timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât s comunice autenticitatea tr irii sale i evitând de a comunica o anumit idée.

Poezia actual , cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revela-

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

toare - colocvialitatea ironic , folosind semnele de punctua ie nefire ti i o oralitate simulat , discursurile care încearc s spun totul pentru a masca diferite complexe, cum ar fi forme de demen ializare a realului, poeme schizofrenice, pornografice, obsesii viscerale, autoexecu iile eului i sim iri dereglate, promovarea gradului zero al scriiturii, a unei st ri poetice plasmatice, prin contestarea rolului metaforei. Ace ti poe i care practic textualismul au atitudini radicale în raport cu universul literaturii: ei sus in c to i poe ii care nu se supun imperativului scriiturii sunt considera i p uni ti i tradi ionali ti. În aceast perioad i în acest peisaj literar au ap rut poe i tineri ale c ror c i au fost publicate de edituri cunoscute, dar, din cate, datorit modului defectuos de promovare a c ii ace tia au r mas aproape anonimi. Amintim în acest contest pe: R zvan upa, Dan Sociu, Elena Vl reanu, Claudiu Komartin, Lavinia B lulescu, Livia Ro ca, Linda Maria Baros, Violeta Ion, Miruna Vlada, Diana Geac r, Andra Rotaru etc. Un poet de anvergur este Ion Iancu Vale, ctitor de reviste de bun calitate.

Genera ia „milenarist ” care are un program declarat anticalofil i minimalist nu prea s-a impus pe pia a poeziei. Aceast poezie este una cu b taie scurt , fapt dovedit de precocea ei manierizare. Acest contigent are deja micile lui ierarhii. Printre ace tia se afl Livia Ro ca, n scut în Dr ani, la 1980, cu volumul „Ruj pe icoane”, volum premiat de Uniunea Scriitorilor. Din p cate, aceast poezie scris de concet eana mea nu justific integral asemenea aprecieri. Acest caz face s constat c exist un mod de a face pe cineva poet i a-i construi o mic glorie.

Textele nemeritate de pe coperta a patra ale criticilor Alexandru Matei, Tudorel Urian i Al. Cistelecan laud ni te poezii siropoase i anoste. Se pare c aceast poet nu are viitor. Volumul de debut este un excelent produs, de la ambalaj la reclam , al unui serviciu de marketing literar profesionist - din care lipse te poezia.

Dup cum se observ , cu ajutorul unor critici onorabili se promoveaz grafomania i veleitarismul. Un anumit ecou au avut textele Mirunei Vlada, din volumul „Poeme extrauterine”, ap rute la Editura Paralela 45, în 2004. N scut în Bucure ti, în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceaf rul, prezentat de Octavian Soviany.

Alexandru Matei vorbe te despre „autenticitatea spunerii”, Aurel Pantea scrie despre „voluptatea deziluzion rii, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminit i ce- i calmeaz toate libert ile i toate decomplex rile”.

Toate aceste elogii sunt rostite cu jum tate

de gur , cu anumite rezerve subtextuale.

Aceste constat ri, unele laudative, nu reprezint în niciun fel garan ia valorii. i în al doilea volum al acestei autoare intitulat „Pauza dintre vene”, ap rut în 2007, la Editura Cartea Româneasc , descoperim un manierism lipsit de accente personale. Descoperim, la fiecare poem, banalit i rostite emfatic i a-zise filosof ri anoste.

Spre deosebire de precedenta poet , Lavinia B lulescu, în poeziile din volumul „Lavinucea”, ap rut la Cartea Româneasc , în 2007, n scut la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copil rie i cu evident înclina ie ludic , cu influen din Mirci or al lui C rt rescu din Orbitor i din personajele lui Cristian Popescu. Aceast poet a debutat cu volumul „Mov”, în 2004, la Editura Prier, titlu identic cu titlul volumului de poezie al unui poet din Petro ani, volum ap rut la Editura Funda iei „I. D. Sîrbu”, condus de scriitorul Dumitru Velea. Poemele, 26 la num r, au gra ie i sprinteneal , demne de luat în seam .

Un alt poet al acestui secol este Valentin Radu, care, în 2001, a publicat volumul „Înapoi în Arcadia”, la Editura Paralela 45, pe atunci minor, care s-a apucat s se joace înainte de vreme cu lucrurile serioase de pe lumea aceasta, între care se num i poezia.

Mircea Bârsil a girat debutul Alexandrei Pârvan, cu volumul „Prinsoare”, ap rut în 2001, observând o „armonizare a contrariilor”, remarcându-se prin asocia iile duale, în spiritual unui onirism îmblânzit de emo ia credibil , cum remarc Adrian Alui Gheorghe. i la Cluj descoperim o palet divers de abordare a st rii poetice. De la aizeci tii Aurel R u, Aurel Gurghianu, la optzeci ii Ion Mure an, Ion Cristofor i pân la milenari tii Ionu ene, Flavia Teoc, Mihai Bumb etc, to i au îmbog it ideatica i structura poeziei prin felul de exprimare a ideilor.

Fiecare zon a rii î i are grupul ei de poe i, din p cate pu ini cunoscu i, chiar dac poezia lor dezv luie talente autentice. Vina o are felul de distribuire i difuzare a c ilor i a presei literare. Astfel, în zona Doljului, Hunedoarei i al Or tiei sunt poe i demni de a fi lua i în seam i citi i cu interes. Printre ace tia enumer m pe: Any Dr goianu, Dumitru Velea, Mihai Du escu, Petre GigeaGorun, Eugen Evu, Janet Nic , Ionu ene, Doina Dr gu , Ion Pachia-Tatomirescu, Marius Robu, Claudiu Nicolae imona i, Llelu Nicolae V reanu i al ii. O parte dintre ace tia au fost cuprin i în antologia Lumina cuvintelor, întocmit cu profesionalism de Claudiu imona i. Parafrazându-l pe Malraux, pot s conchid c în Secolul XXI se vor na te marii no tri poe i sau poezia va disp rea, prin paginile efemere ale internetului.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Anul VI, nr. 7(60)/20158

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR~GU}

steaua mea de gânduri inundat de un soare ce tope te i combin totul în culori adânci de gravitatea lunii fascinat noaptea parc m atrage izbucnit din adânc de cer în deschidere de valuri ziduri incolore-nal ca o pierdere de lume steaua mea de gânduri

lini te contemplativ într-o blând adiere în lac umbra arborii i-o odihnesc tonuri grave tente luminoase pe o ap lini tit armonii i echilibru prelungesc uimirea-n lini te contemplativ

suflet r

cit

timp i f loc tulburat de for a fanteziei izbucne te-ntr-un elan vital i creeaz armonia

m în aer urme îngr di i de timpul nostru întrup m în vise imagini iluzorii cu idei intuitive i l m în aer urme

te întorci spre tine în fo net de oapte sub iri te întorci spre tine cu univers cu tot în ame itoare adâncimi po i g si adev rul e de ajuns s p trunzi numai cu gândul spre centrul ce sistematic se mut

dea greu în trup sufletul r cit ecoul vag al propriei chem ri ruginise între dou rmuri

puterea închipuirii folosindu-mi timpul meu cu puterea închipuirii vreau ca tot ce împlinesc faim i câ tig culeg i s p strez lumina

cât echilibru... cât echilibru poate s fie pe o sfer care se rostogole te? cât echilibru poate s fie pe un triunghi sprijinit pe unul dintre vârfurile sale? cât echilibru poate s fie într-o privire aplecat de vânt?

informa ia chipului i cum st team pe unda apei imagine vedeam clar informa ia chipului meu reflectat de lumin

fie...?

adânc revelator mormânt

fie arcul ne-mplinirea unui cerc?

orbec ire între ferestre i oglinzi

fie zidul semnul epuiz rii?

dincolo - libertate aer i lumin dincoace - închisoare de cristal

fie floarea uitarea frigului din urm ?

vraja unei stele

fie numele meu îndep rtat de timp doar o trecere fugar ?

prins în vraja unei stele plin de muzic i de visare

Jan Matejko - Judecata

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Janet NIC~

Râu, intru-n cire i s rut cire ele Pe din untru! * Ah, din timp în timp, Timpul, c lare pe timp, Se pierde în timp! * Când vraja cade Ca tencuiala, de pe Ziduri, lumea-i praf… * fie îngeri?

Deloc! Sunt cinci petale De crin, în v zduh… * Nes rutat La timp, gura iubitei Cade pe gânduri. * Iat clepsidra…

Firul acela buimac, De nisip, sunt eu! * Copil în amurg, Râul curge spre munte…

Marea l-a teapt … *

Cerul pe ram? Da! Dumnezeu face popas Pe o-ntâmplare… * Vine iubita…

Pa ii ei – calde triluri De privighetori… * Un nor de timp, pe Cer. Plou …Umbrel mi-e Gândul la tine. * La fereastra mea Seara, vin p rele Cu idei în cioc. * În somn, visele – Pe ti albi – înghit zâmbocul Cerului, luna… * Trist, s rut mâna Umbrei tale, pe care Ai lep dat-o… * Pâine pe mas …

Bobul de grâu fu izvor Acestui cântec! *

Plou în august…

Statuile crescur , Udate la timp. * chemi, în oapt .

Trupul meu st pe gânduri – Cleioase frunze. * schimbe, oare, O pas re, lumea, cu Fâlfâitul ei?! * Amân i trupul.

Aga -te de gând i i, din el, nou trup! * E prim var -n Ianuar.Blânde ea mea Topi om tul. * Nu în idee L-am g sit pe Dumnezeu, Ci-n mere coapte! * Da, m-am dumirit: Ochii t i, f dubiu-s Dou oapte verzi! *

Jan Matejko - Zamoyski la Byczyna

Ascult ! Noaptea, Carul Mare scâr âie, lcând pe stele… * În iesle, boii.

Eu, al turi, îmi rumeg Singur tatea… * Lupt -n gr din ?

Da! Se v d trandafirii – Solda i plini de r ni,.. * Un fluture alb Duce-n spinare, zburând, Zâmbetul t u trist… * rutând cerul, Stejarul se întoarse, Din nou, în ghind . * Un fulg, pe plita Încins …Mai vrei s faci Piramide-n gând? * prind puteri, Un înger trist, cu tire! ri-ntr-un demon. * Cire desenat…

Ochii mânca-vor, în gând, Cire e coapte. * Ochilor descul i, Papuci din piele de cer O s le cump r! * Din lucru, iese Ideea, ca viermele Din pruna coapt . Între voi, singur…

Ca un melc, duc, în spate, Bolta cerului! * De-a fi secund , nu te ard, a trece Pe lâng tine!

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

George BACIU

S[rb[toarea identit[\ii ]i demnit[\ii Poporului Român Drag mi-e limba român , iar pentru ea „mai sunt r ni i poe ii” i tot pentru ea „Dumnezeu a plâns, printre astre, peste ar , cu lacrima sa” (GRIGORE VIERU) Limba român ! Este atât de m rea i fascinant !

Sunt multe daruri mo tenite de la dragii no tri str buni în patrimoniul spiritual al neamului românesc, îns cel mai mare dar este limba na ional în care ne exprim m identitatea i comuniunea între genera ii, în care chem m pe Dumnezeu în rug ciune, în care descriem frumuse ile locurilor natale i ale sufletului românesc.

Limba noastr „ca un fagure de miere” este z bav rodnic întru eternitatea gândului. Prin ea, gândul nostru se îmbrac în lumin , cre te sau descre te, triumf , se ascunde sau e limpede ca izvorul, uneori se întunec atunci când rostirea sufer de stâlciri, dar mereu rena te, g sind în cuvânt bog ie i în elepciune.

Aceasta este limba noastr româneasc !

La ceas de s rb toare, o sim im ca o trainic zidire, pl dire uria asemenea drumului pâinii. De la graiul dacilor, ascuns în hrisoave i decifrat doar ast zi, pân la cea mai adev rat rostire poetic . De altfel, s rb toarea Limbii Române o deslu im în toate: în drumul prin Carpa i, în gura de rai, în Dun re, Prut sau Valea Timocului, în miresma busuiocului, în candel sau aurul grâului, în doin sau stânc . Adic în t cerea îngerilor i în cântarea p mântului.

Ca s scoat în relief valoarea limbii, Eminescu afirma: „M surariul civiliza iei unui popor ast zi e o limb sonor i apt a exprima prin sunete no iuni, prin ir i accent etic sentimente”. Fiindc , spune el în alt parte, « numai în limba sa omul î i pricepe inima pe deplin... dac în limb nu s-ar reflecta caracterul unui popor, dac el n-ar zice

oarecum prin ea: „a a voiesc s fiu eu i nu altfel”, oare s-ar fi n scut atâtea limbi pe mânt?».

Despre limba noastr acela i geniu al culturii române spunea: „Da, de la Roma venim, din Dacia Traiana! Se cam tersese diploma noastr de noble : limba îns am transcriso din buchile noastre ghebosite de b trâne e în literele de aur ale limbilor surori.

Cam degenerase arborele nostru genealogic cu câte o codi str in , dar îl vom cura i de toate usc turile”. i astfel Limba Român a devenit Eminescu. Doar el a reu it s simt glasul sufletului românesc, a ezându-1 întru firescul r cinii neamului, adic stabilindu-i universalitatea lingvistic si conturându-i firea cea de toate zilele.

Limba na ional este leag nul dorului în care ne s rut m dimine ile inimii, ne pl dim iubirile buzelor i ne a tept m vecerniile întru odihna trupului ostenit de bucurii ori necazuri. c ci limba român e r bojul pe care cei dinainte ne-au l sat scrise toate rosturile din lada de zestre a neamului acesta crescut la sub ioara codrilor i hr nit cu dulcea a lacrimii Anei - ridicat monastire pentru pomenirea devenirii întru fiin . În acest sens, Vasile Alecsandri spunea despre limba român este „tezaurul cel mal pre ios pe care-l mo tenesc copiii de la p rin i, depozitul sacru l sat de genera iile trecute.” limba român n-am mai putea urca spre eternitate pe coloana lui Brâncu i, n-am mai putea doini balada lui Ciprian Porumbescu i nici nu ne-ar mai fi dor de Eminescu.

Dintotdeauna limba român a fost o punte de leg tur între diaspora i ara-mam ,

dar i o contribu ie distinct a românilor la patrimoniul spiritual european, care se afirm azi ca bog ie multilingvistic i multicultural .

Orice suspin sau viscol al vie uirii fiec rui român irumpe în limba român , singurul schit din spiritualitatea lumii ce poart în el, discret i necesar, chipul iar seam n al minunii c ne-am n scut cu frumuse ea în cuvinte. Poate de aceea Grigore Vieru, poetul ales al neamului domnesc de pe cele dou maluri ale Prutului, cel pe care Creatorul nu 1-a înzestrat cu talent, ci cu o urm de dumnezeire, în a un imn Doamei Limba Româneasc : „S rut vatra i-al ei nume Care ve nic ne adun , Vatra ce-a n scut pe lume Limba noastr cea român .

Pe p mânt str vechi i magic Numai ea o s r mân , Limba doinelor de aur, Limba noastr cea român .”

Avem datoria de a p stra i de a cultiva limba român ca fundament al spiritualit ii i al culturii noastre pentru c ea reprezint expresia comuniunii i a solidarit ii de destin prin care noi, ca popor, ne afirm m propria identitate i demnitate în lume. r mânem ap tori ai r cinii noastre, st m cu limba român - arma cu un singur cartu , sufletul - la grani a de pe Prut, la Ceri i oriunde vie uiesc români, s lupt m pentru unitatea neamului, pentru demnitatea de a fi români - oriunde ne-am afla - i pentru a continua s vis m i s gândim în limba român .

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Livia CIUPERC~

George Murnu, poetul „homerid” Profesor titular al Catedrei de Arheologie, Universitatea Bucure ti, de origine aromân , George Murnu (Veria - Grecia, 1.01.1868 17.11.1957, Bucure ti) fost membru al Academiei, cu o bogat activitate în profil, un merituos traduc tor al operelor lui Homer Iliada i Odiseea, scriitor i autor al unor poeme în grai aromânesc. i cum fiicele marelui om de cultur au realizat o monografie dedicat tat lui s u, Teodor Al. Munteanu ultimul redactor al revistei „Convorbiri literare”, din faza bucure tean a anilor: 19391944, dore te s elogieze figura poetului-c rturar, spicuind din monografia respectiv , completând cu detalii personale. adar, la 145 de ani de la na terea sa, merit a re ine c George Murnu „a f cut parte din comitetul de redac ie al „Convorbirilor literare”, în 1902, sub directoratul profesorului de slavistic Ioan Bogdan”, iar dup ce conducerea revistei va fi încredin at lui I. E. Torou iu, a venit în mijlocul acestui nou colectiv redac ional, bucure tean, sprijinindu-l - în cea mai grea perioad din istoria României, în timpul celui de-al doilea r zboi mondial. Merit re inute detalii, precum ace-

lea relatate de Teodor Al. Munteanu - în al u jurnal-manuscris, aflat în arhiva B.V.A.U. din Gala i: „Se ab tea pe la redac ie aproape în fiecare s pt mân , dup edin ele de vineri ale Academiei Române, sporov ind” cu I. E. Torou iu, „colegul s u de «nemurire oficial »”, „locuin ele lor fiindu-le învecinate”.

Cu pl cere- i aminte te Munteanu: „De multe ori eu însumi am fost onorat cu invita ia s -l înso esc în obi nuitele lui plimri prin parcul Her str u; privilegiu rar pentru un ucenic în ale slovei s se afle în preajma celui care i-a ridicat statuie de granit prin îmbog irea literaturii române cu, în primul rând, m iastra traducere a capodoperelor lui Homer, Iliada i Odiseea!”

Elogiul formulat de Ioan Bogdan merit re inut i din aceast epistol , expediat de la Paris: «M bucur din toat inima de vestea ce-mi trimi i c aproape ai terminat Odiseea; vom avea astfel pe Homer întreg în cea mai frumoas traducere româneasc ce se poate închipui». i alte pasaje sunt demne de conservare: «Dac a fi în Bucure ti, te-a s ruta de o mie de ori, traducerea ta din Iliada e admirabil . Ne-a pl cut la to i i te felicit m cu c ldur pentru aceast oper literar . Dac vei traduce tot a a ambele capodopere, î i faci un monument nepieritor. Bog ia de expresii e ceva uimitor la tine i modul cum ai tiut s pui la contribu ie dialectele e de admirat. Lucreamai departe cum ai lucrat; e ti destul de con tient de valoarea lucr rii tale! Traducerea e de mare pre ; trebuie s i spun ai întrecut toate a tept rile! George Co buc mi-a f duit pentru revist Infernul lui Dante, din care mi-a i citit câteva versuri. Admirabil de frumoase! Când literatura român va avea capodoperele lui Homer traduse de tine i al lui Dante, în versiunea lui Co buc, atunci s-ar putea zice avem i noi t lm ciri care egaleaz originalele, c ci pân atunci nu avem. t. O. Iosif, Al. Vlahu i G. Co buc sunt încânta i de ceea ce lucrezi».

Interesul lui I. Bogdan este vizibil: «Te rog s nu mai dai nimic altcuiva, trimite-mi tot ce ai mie, nu te împr tia, oricât de bine ar fi în alte reviste i oricâte avantaje ai avea».

Murnu a fost pre uit i de Titu Maiorescu, cel care s-a preocupat întotdeauna s încurajeze, nu doar financiar, pe tinerii studio i i talenta i, grupându-i mai apoi, în jurul „Convorbirilor literare”. În acest scop, fire te, îi va „înmâna, personal, premiul pentru documentarul Studiul asupra elementului grec antefanariot în limba român , în 1894.

Aceea i atitudine se recunoa te i din comportamentul profesorului Ioan Bogdan, fa de fostul s student, aflat la München: «E a de bine tradus cântul ase al Iliadei, încât cu greu i-ar putea închipui cineva o traducere mai bun . Eu sunt încântat i nui spun ca s te lingu esc; n-ai nevoie de lingu ire, nici de îndemn, c ci îndemn ai avut întotdeauna... Am nem rginita satisfac ie c un fost student al meu i un actual prieten pre uit nu numai c a îndeplinit speran ele ce pusesem în el, dar le-a dep it cu mult, spre cinstea lui i a neamului». Era în octombrie 1900. Iar Teodor Al. Munteanu adaug : Murnu „nu a r mas dator” fostului u profesor. O dovede te motto-ul primei edi ii a traducerii Iliada: «Carte închinat înv atului i de frumos iubitorului Ioan Bogdan, care dintru început a sprijinit cu neobosit însufle ire lucrarea de fa i a rui îndelungat , statornic i binecuvântoare prietenie a fost izvor de mângâiere i de spornic îndemn pentru scriitorul acestor rânduri. - George Murnu».

Cât de atotcuprinz toare sunt reflec iile lui Teodor Al. Munteanu: „George Murnu aducea din Macedonia natal dârzenia care a inut treaz veacuri de-a rândul contiin a româneasc , între atâtea neamuri deloc amicale. Cobora dintr-o veche familie de c rturari. Tat l s u, Ioan Murnu, absolvise Institutul Teologic i Facultatea de Litere din Atena, specialitatea limbi clasice i franceza, iar bunicul uimise lumea cu

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

memoria lui fenomenal . Lingvi tii Sextil Pu cariu i Theodor Capidan au recomandat cu c ldur Academiei Române tip rirea unui dic ionar aromân-român-francez, întocmit de Ioan Murnu, dup ce acesta se cuse cunoscut prin alte lucr ri i printro rodnic activitate de profesor. Fiul i-a mo tenit înclinarea i dragostea pentru limbile str ine, manifestate înc de la o vârst fraged . Crea iile originale le-a început în neogreac , de la 13 ani, în mediul familial, sub îndrumarea tat lui, el însu i autor de versuri i în special, de tradutor”.

George Murnu a fost specialist în studiul limbilor clasice i în arheologie i a ob inut dou doctorate, la München i la Berlin. S-a bucurat i de prietenia lui Vasile Pârvan, care îi adresa urm toarele aprecieri: «Avem pl cerea de a saluta pe George Murnu în mijlocul nostru ca membru activ. Traducerile sale clasice, din Homer, constituie un titlu de glorie... Suntem ferici i de a-l avea... colaborator efectiv la lucr rile noastre literare i lexicale, c ci este i un me ter al limbii române».

Cu alt prilej, Vasile Pârvan îi scrie prietenului s u: «Drag Murnule, în calitatea ta de traduc tor încercat i ajuns fa de mine a ocupa situa ia privilegiat a unei femei frumoase, c reia nu-i po i refuza nimic... Voi uta s i fac prefa a dorit la Odiseea, de i am o mul ime de alte treburi pe antier». În paginile de amintiri dedicate lui G. Murnu, Teodor Al. Munteanu ine s precizeze c acest intelectual, neobosit, era de o „modestie cople itoare”. Demn de re inut, pentru cei de ast zi: „nu l-am auzit niciodat spunând eu, mie, al meu, cu majuscule”. Era meticulos: „Avea un carnet, de care nu se desp ea, cu însemn ri, cu strofe i versuri zle e, în diverse variante. Nutrea ambi ia impun cuvinte noi, create de el: «m

Jan Matejko -

însl v», «m -narbor» etc., forme care s-au dovedit hibride, nu au putut intra în circuitul limbii. Pe de alt parte, îns i crea ia original de versuri sufer de o lefuire exagerat , mallarmean , care, deseori, sugruemo ia, stilul r mâne aproape uscat, nu se atinge scopul urm rit de poet”. Îns merit s re inem despre G. Murnu era un „om blând”, iar aceast blânde e „a dovedit-o i la catedra universitar ”. Întrebat într-o zi despre atitudinea sa, uneori „ironic ”, de cele mai multe ori, prea îng duitoare, Murnu r spunde: «Baliverne, dragul meu, baliverne. Eu vin în ajutorul studentului, am fost i eu ca el, tiu c odat cu dânsul iau parte la examen i emo ia lui, i necazul personal sau din familie, i chiar, de ce s le ocolim, înse i urm rile unui chef. Am judecat întotdeauna a a: este imposibil ca un tân r care a urmat regulat cursurile tot anul, a luat note i mi-a cerut bibliografia în unele probleme, este imposibil, repet, ca acel tân r s nu tie ceva.

De aceea, îl întrebam pân r spundea. Nu cred în oameni, nu-i consider pe to i tic lo i, în special când sunt la începutul vie ii».

Ca poet, George Murnu a fost un sensibil. O dovedesc versurile publicate în revista „Convorbiri literare”, versuri care au caracter confesiv: „Trudind neostenit albin , / O, mam , câte nop i în chinuri / Teai irosit dup’o lumin / Ce-ai pl dit-o din suspinuri, / Podoab din a ta tulpin ...” (nr. 2/1939, p. 130, cu o sugestiv dedica ie: „de- a pururi înl crimatei amintiri a mamei mele sfinte”), versuri cu tematic euharistic : „Mai sl vit nume’ntre oameni nu-i / ’nchin fruntea-mi’naintea lui...” (ultimele versuri din poezia Biblice, C.L., nr.

4/1939, p. 391) sau versuri patriotice, precum: Neamului românesc (în C.L., nr. 11-12/1941, p. 1251) În adev r: „Mai sl vit nume’ntre oameni nu-i / S ’nchin fruntea-mi’naintea lui...”

lia de la Grunvald

9

C[r\i primite la redac\ie

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Daniel MARIAN

Fie un Soare chiar ]i de bronz, el ocrote]te acea Hran[ vie

Realitatea privit când tandru când aspruios, îns clar-altfel decât într-un mod elementar obi nuit. Oarecum cuminte, altminteri i turbat , acea realitate despre care tim îndeob te c e fix i limitat la punctul i unghiul de observare, ajunge de cap forme, determin ri i subtile multivalen e, func ie de cum p trunde i ac ioneaz fiorul liric în textura astfel demonstrat ca fiind dincolo de conceptul relativit ii, chiar de o flexibilitate stranie i chiar de dorit.

Dac nu l-am fi cunoscut cu mult vreme înainte pe poetul Dumitru Dumitrescu, am putea spune c în „Revela iile t cerii” îl putem identifica într-o m sur suficient de relevant , a zice edificatoare. Cu atât mai mult cu cât, este de remarcat o concentrare a versului pe o curb ascendent în scrierea sa. Într-un limbaj nefiind neap rat încifrat-închistat, ci mai degrab livresc-concentrat, purtând amprenta licen ei de autor, aducând dup sine construc ii metamorfice de excepie, este emanat o emo ie selectiv , atent explicitat , dublat de premisele unei for e untrice, v dit binef toare.

Exact în acest spirit a începe excursul ideatic i imagistic, prin a cita din „Vise puzderii”, ca fiind un spa iu poetic extrem de relaxat, absolut necesar atunci când vrând-

nevrând ne complic m direc iile pe simplul motiv c ne r cim reperele...: „Drumul ales pe care merg/ De câ iva ani,/ De el m sperii.../ E-o cale-ngust erpuind,/ Un râu trecând pe lâng-un deal,/ Un râu trecând pe lâng-un deal,/ Un vad intind c tre liman/ Purtând pe umeri suveran,/ Vise puzderii.// s vreau sap în prundi / De multe ori/ Calea-mi întoars ,/ Lovind în stânca de granit/ Fiorul temerii spetit/ De dorul-lac, ocean, pustiu/ Izvorul meu n-a cunoscut.../ Unde se vars .// C ci de pe creste fiind plecat/ rind torent/ Praguri rebele,/ uvoi din munte spre nadir/ Cascada-n fire de safir/ Când a aflat, era târziu.../ Locul ales de martiriu/ Zilelor mele.// Pe noua albie ce-o sap/ Arunc în vadul mort r mas/ Numai mizerii.../ Spre intirim nebotezat/ Cristalul undei de smarald,/ Garant al râului curat/ Va-mp rt i cu mine-n drum,/ Vise puzderii.” Într-un ritm exemplar controlat, cu un impact direct, Dumitru Dumitrescu se rese te autodedicat sub raport necondi ionat, unei astfel de ipostaze transformice, tranzitive/tranzitorii i cu o latur de transcendent: „Voi strop i în palme timpul/ S -l

fac must de pus în can ,/ Clipotul de v z s mi curg / De pe ochi i de pe gean .// Teascul greu, rotit de gânduri/ Pumnii s mi-i strâng plini,/ Cu-a dulce ii zilei boab / Strâns -n pt mâni-ciorchini.// Luna s -mi hr neasc vi a/ Pe butuci de ani o mie,/ Altoi i în coroni a/ Vie ii mele-n deal... la vie.” (Teascul).

Liric din r cini în trunchi, percepem demersul literar, de o acurate e i o d ruire care se autodefinesc i sus in ca dup un ritual prestabilit de când e lumea. E vorba de acea înl uire i curgere fireasc ale cuvintelor, c rora de prisos a le c uta vreun motiv ori vreun scop, existen a lor în complexitate fiind suficien a. Descoperim îns , în acest decor melodic, i firul epic frumos-n stru nic... „M-am oprit curios s -mi ascult dep rtarea/ M rginit de nori pe un vânt uierat,/ utând ad post sub un munte cât zarea/ Propriu-mi gând a trecut peste-oceanu-ngheat;/ S priveasc -n nadir dinspre poli aurore/ Încântat de miraj i nirvane austre,/ Fulguiri de ozon în e arfe azore/ Îngr desc lâng mal perimetre lacustre.// Eschimos r cit la vânat pe banchize/ F reni, f câini, îmbr cat în

Jan Matejko - Republica la apogeul puterii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pufoaic ,/ C-un harpon i-un hanger s nam alte surprize/ Sunt atent i ascult tânguiri de ursoaic ./ Col i de mors se v d printre sloiuri de cear / Am plecat s vânez lupi i carne de foc ,/ Peste urme-mi, la pas, trece-o vulpe polar / Spre un stârv înghe at, ce cu drept i-l aloc ;/ Cât mi-e ziua de lung i z pada de plast / Îmi suspin un pui gângurind ca un prunc,/ Al ptat sub ghe ari de-o balen albastr / L-a mea copc -a venit,... sufocat de adânc/ Ca i mine zorit, strâns de ger s respire/ Pe banchize marcând perimetre înguste,/ Eschimos la vânat într-a sa r cire/ tre poli a intit, orizonturi lacustre” (La vânat pe banchize).

Nicicând, c mi-ar trece prin gând, s -l citesc pe Dumitru Dumitrescu nec utând acea latur superb , tangent liturgic . De ast dat , avem parte de „Hran vie”: „Slobozise-vor din ceruri/ Într-o zi feeric ,/ Pentru sfânta Înviere,/ Stelele-n biseric ;// Un miraj de scânteioare/ Din altar s str luceasc / i cu raza lor s -mpart / Man , cozonac i pas;// Hran vie suferin ei/ De pe cruci unde Hristo ii,/ Un prohod la cer cânta-vor/ Pentrun co ... de ou ro ii.”

Dac ar fi s ierarhizez, de i nefiind cazul, eu m-a opri la întregul unui poem c ruia cât putea fi de critic, n-a avea cum s -i g sesc vreo sc pare de form ori de con inut.

De i nu se afl chiar deloc în registrul c ruia mai subscriu i eu poetic, tocmai de aceea i/sau cu atât mai mult, v d în cele ce urmeaz o reu it f echivoc: „Îng duie-mi, lumin , te simt/ Orbec ind n uc pe stânci de talc,/ Urma de foc ce-o trec, ea umbr -mi fiind/ sat -n drum s i gust, s rutul cald./ Soare de bronz, metalic i candriu/ Pe pielea mea cea galben-ar mie,/ În valuri sar, c-un ropot purpuriu/ De stropi m run i prin spuma str vezie.// Miezul de jar cu globul lui de foc/ Rotite fiind, de tractul for ei sale/ Înrâurind elipticul stelar/ Conglomerat de bronz ca s str luce,/ A a cum ver i l ptuca din tar/ i sar din troc cascadele n uce/ Îng duie-mi lumin s te-ating.../ Frumoas , blând , ginga i moale,/ Cu ochii-nchi i în bra e s te prind,/ Spre-a ne iubi cât pot privi în zare!/ Orbec ind n uc pe stânci de talc,/ L sate-n drum s i gust s rutul cald.” (Soare de bronz).

Pe undeva perfect valabile-ntru sprijinul realit ii, pe de alt parte sufocante-n frumuse ea lor, spusele: „Sfâ ietor de iute-mi trece timpul/ Car plumbii tinere ii în spinare,/ Ne tiind ce pre per’ plic pl tesc la timbru/ Mi-am pus cenu -n cap de resemnare...” ( va e necitite).

Sunt atâtea lucruri minunate care merit citite în „Revela iile t cerii”... Aici e poezia, aici e poetul...

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Nicolae M~TCA{

nu te pui cu insul într-o dung Ravagii face-o nou mod -n târg: Se-anun mari promo ii prin dughene. racii stau la coad asfaltene, De-ncep s dea i b rbile în pârg.

Suveici agile, blonde i atene Expun pe rafturi marfa lor cu sârg: Chersân, g leat , troac , hreapc , dârg O mie unu fleacuri fumigene.

nu te pui cu insul într-o dung , De vrei vreun zlot s i zorn ie prin pung .

va

Se-agit norii negri. N-au apus.

Ni-i sufletul sub tir, ca i credin a.

Ni se distruge limba i fiin a.

Irod i azi îl cat pe Iisus.

Cum n-am uitat ce-i ruga, poc in a, Când lumea o întorc cu josu-n sus: gân, mancurt, irod, nerod, intrus, Le vom r bda, placizi, nes buin a?

Se-nvârte antihristu-n jurul cozii.

Pe socluri, vii, se ca nerozii. i sprijin’ ochii-n suli e irozii.

Dar sun ceasul. Timpul n Îl d din a pe falnicul apa i în neunde-i face aciua .

Cum tim c -i f

Ci dac-ai vrut cu Tine s -i asameni, ze te, Doamne, semenii de fiare, Alung , rogum, bestia din oameni.

Din lumea asta, vie ilor hotarnic Dolarii b tucei fac la chimir, La coada ve niciei - cocalarii.

De veacuri alchimi tii i boscarii Îl cat -n van, al vie ii elixir.

Se-nghesuie, se calc în picioare, Te-ar face zob-f râme de-ai c dea, Dugheana-ntreag , Doamne,-o ar lua Ghelir coleá la lauda cea mare.

Dar sun ceasul. Timpul n

Cum tim c -i f seam n mila Ta, Ca i bune ea Ta - f hotare, Lu m din ele cât putem lua.

va

seam n mila Ta

Avan, motanul. Un gealat sadea.

L-învârte, ame indu-l, ca prâsnelul, Dar când s-o ia la fug oricelul, ul îl i pune pe-o m sea. i-n regnul nostru-s gâzi v dindu- i zelul: Kresty, Butârka, Ivdel, Kolâmá.

Scântei - în pod, b ltoac - pe podea, i cânt „Aleluia” fr sânelul.

Doar pajii sor ii triste, opincarii, Aud prin vise, foamei talaghir, Când mân porcii, nop ile, la jir, Cum rod de zor la lemnul vie ii carii Sau v d cum din ii- i ine pe amnar, Mereu la pând , nes tul, Ghenar.

Din lumea asta, vie ilor hotarnic, Ne trecem to i. E dur legea ei.

Sub lava grea a timpului n prasnic Am s r mân un câine din Pompei.

Doar timpul.

El nu st nici o secund E totul schimb tor în univers.

Mai calc strâmb lungimile de und , Se mai opresc i trenurile din mers, Pe ocean catarguri se cufund .

Se schimb judecata-n sens obvers, Înghea sloi când raza te inund -n Ceasornicul pe-o - doar - picosecund Ori se pornesc pendulele invérs.

Pe spira vie ii, pur i imund , Atâtea lumi i lucruri s-au fost ters.

Din taina sa, ce tie s-o ascund , Ne mai azvârle câte-un os submers Doar timpul. El nu st nici o secund i nici nu- i schimb mersu-n univers.

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

George FILIP (Canada)

Punct concentric Poete i propun s mergem la dracu fiindc cerberii lui b trâni nu mai latr despre pu ria i au r gu it de atâtea stele verzi clandestine prin galaxia i-a a de-mprumut cu dobânzi Eu voi fi arca lui Noe iar tu amiralul b trân dar stai s i scot ochiul bine ca unui frate fiindc balerinele nu sunt cadou s-a dus vremea lui Rasputin acum suntem liberi tragem cu pu ca dar planeta bolborose te în esperanto i singura solu ie palpabil este s mergem la dracu poete...

Refrac ia luminii cealalt fa a lumii are dou fe e paralele sunt sânii femeilor nu le mai prisose te nesa ul i se ascund în poeme i ni se altoiesc în creieri i ies de acolo celebre i se autoconsoleaz precum musca neagr pe stârv dar departele este departe drumul pe jos rugine te precum politica modern : merge zilnic pe biciclet o latr câinii dresa i i la proxima ocazie i scuip proteza dentar iar ziarele la mod vor scrie a venit cataclismul îns pruncul acela nen scut cu igara în col ul gurii i caut o eventual mam original dac se poate fiindc placenta purt toare este cu predilec ie superioar drept pentru care domnul profesor îmi trage dou palme erotice

i pleac la toart cu consoarta lui din pilul ...

Ciob de istorie poetului Darie Ducan

prea mult minte stric la un popor gârbovit se poart fiecare om cu citadela proprie i Darie... Darie... ce b taie i se mai cade.

Pacient imaginar

Darie acesta al neamului meu a intrat brusc în istorie printre ciulinii b ganului i n-a mai vrut s ias de-acolo.

Hai la mama... puiul drag al mamii i-a zis m -sa cu dragoste matern hai la taica... l-a implorat neica scriitorul dar rugile treceau ca prin urechile acului. parc b use m tr gun fl ul sau poate tia ceva de la dacii b trâni altfel cum lua el în atari derâderi leahta savant a contingentului s u? vino m încoace... i-a zis poli ia, dar i-ai g sit - obraznicul s-a dus la coal i acum umbl cu o diplom cult în gur de nu-i mai ajungem nici cu scara la din i. pe urm l-a pus dracul i a f cut un film cu unul ca el care îi cam b tea pe ciocoi i într-o clip de neaten ie foarte grav peste ar s-a instalat dictatura proletar . te ii nineac ce de mai imnuri falnice au pus poe ii pe hârtia f cut cadou de partid - cu cealalt mân pe votc am inut-o o jum tate de secol tot pe loc.

la cazul nostru doza de lirism într-un context ultrasentimental e copia fidel -a unei sepii ce i-a uitat umbrela la intrare iar servul e absent i de aceea temperatura Richter o sfid m. o alt cauz e ast zi cauzal intra i v rog pe rând în cabinet sau chiar la minister - p stra i t cerea nu spion m de func ii pozitive sângele nu-i incolor din datini: i... s nu-l ignor m pe Hipocrat. deci sunte i gol... umfla i-v bojocii precum un ipohondru subacvatic al turi de senza ii circumspecte cu damele din alte continente ce n-au venit sau vor veni la cin spun glume despre-un idiot. i tragem apa... testul a fost gata e domnul general un fante chiar nu pentru onorariu v-am pus prese groparul meu un are uic -n plesc i mor ii vin târziu ca-ntotdeauna a c ast zi... iar m sinucid!

Balad

a se scrie tovar i istoria modern omida din mamelonii de fecioar nu apuc toamna cu atâtea pârguri fiindc vin femeile la mulsul caprelor i coincid precum Luna i Soarele; dar ce tii tu m i Buric-Verde? poreclea na a mea de botez cu mâinile sugrumând un coco .

Jan Matejko - Emigrarea evreilor

din vorb în vorb iat -m b rbat am dou r zboaie mondiale pe r boj pe ultimul îl in la conserv pentru genera iile viitoare i de cumva v ve i r ci i pe acolo nu v fie, rogu-v , cu sup rare dac despre poet nu v vor întreba...

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin MIU

Complexul voievodal î @n lirica lui Eminescu În lirica lui Eminescu, sunt câteva crea ii din care putem decela complexul voievodal.

Acesta fie c se manifest la nivelul colectivit ii, fie la acela al individului.

Spre pild , în poezia La moartea Principelui tirbey, complexul voievodal este eviden iat la nivelul colectivit ii, prin intermediul thanatosului. Moartea Principelui este un eveniment cu implica ii la nivel astral i teluric: „Turnurile mi -n doliu a lor inimi de aram / i un înger cu-aripi negre, cu diadem de spini,/ Cu cântarea plâng toare lumea mi , lumea cheam ”. Mesagerul divin este îngerul mor ii, care pune în mi care lumea. Întreaga na iune vede semnul divin al naturii princiare a voievodului r posat: „ i cu ochiul plin de lacrimi na iunea cea român / Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, / Vede cum prin nori se stinge stea cu flac divin / i aude-n cer un tunet i un gemet pe mânt.” (s.n.). S observ m în versurile citate sinecdoca („ochiul plin de lacrimi”), prezen a ei augmentând manifestarea la unison a întregii colectivit i afectate de moartea voievodului. De asemenea, acest eveniment funest are - dup cum se poate lesne sesiza din ultimul vers - repercusiuni atât în cer (tunetul care se asude-n cer) i pe p mânt („gemetul” care se aude pe p mânt) - acestea sunt dou „semne” c evenimentul are semnifica ie planetar . În strofa a treia, complexul voievodal transpare din manifestarea aproape împietrit a supu ilor, v dit afecta i de semnul celest al mor ii, hiperbola i compara ia ampl fiind elocvente în acest sens: „A-ntrist rii neagr -arip peste lume se întinde, / Totul tace, c ci durerea este mut ca un gând, / Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde/ Decât cursu-acelui astru ce se sparge pe-un mormânt.” S mai re inem din strofa mai sus citat c registrul verbal este la indicativul prezent continuu, l sând impresia c totul se petrece sub ochii cititorului spectator la un ceremonial funerar. În Scrisoarea III, sultanul Baiazid, prin arogan a discursului s u, inten ioneaz a impune interlocutorului s u - Domnul rii Române ti - complexul inferiorit ii: „- Am venit s mi te-nchini, / De nu schimb a ta coroan într-o ramur de spini./ (...) Cum? Când

lumea mi-e deschis , a privi gânde ti c pot/ Ca întreg Aliotmanul s se-mpiedice de-un ciot?/ O, tu nici visezi, b trâne, câ i în cale mi s-au pus!/ Toat floarea cea vestit a întregului Apus, / Tot ce st în umbra crucii, îmra i i regi s-adun , / S dea piept cu uraganul ridicat de semilun ./ (...) Când v zui a lor mul ime, cât frunz , cât iarb , / Cu o ur nemp cat mi-am optit atunci în barb , / Am jurat ca peste dân ii s trec falnic, f s, / Din pristolul de la Roma s dau calului ov s…/ i de crunta-mi vijelie tu te aperi cuun toiag?/ i purtat de biruin s m -mpiedic de-un mo neag?” Nu putem s nu remarc m infatuarea lui Baiazid, care de la bun început îi solicit voievodului român închinarea, iar în caz de refuz f când aluzie la crucificarea Împ ratului iudeilor - Iisus Cristos. Apoi, duce- i etaleaz faima de mare cuceritor, nu scap ocazia s jicneasc , numindu-l dispreuitor pe Mircea „ciot” i „mo neag”. În r spunsul s u, Voievodul folose te pluralul colectivit ii, semn oratoric v dit c el vorbe te în numele supu ilor: „Eu nu i-a dori vreodat s ajungi s ne cuno ti, / Nici ca Durea s -nece spumegând a tale o ti/ (...)

Mul i durar , dup vremuri, peste Dun re vrun pod, / De-au trecut cu spaima lumii i mul ime de norod;/ Împ ra i pe care lumea nu putea s -i mai încap / Au venit i-n ara noastr de-au cerut p mânt i ap -/ i nu voi ca s m laud, nici c voi s te-nsp imânt, / Cum venir , se f cur to i o ap i-un p mânt.” Din desf urarea evenimentelor surprinse în poem, putem aprecia c vorbele Domnitorului au valoare anticipativ , iar complexul inferiorit ii, pe care Baiazid a inten ionat s -l impun lui Mircea cel B trân a avut efect de bumerang i, prin aceasta, invadatorul a avut parte de un cert complex voievodal. În poemul Luceaf rul, la prima metamorfozare a astrului celest, acesta îi apare fetei de împ rat ca personaj de basm, de sorginte princiar : „ i din adânc necunoscut/ Un mândru tân r cre te./ (...) i ine-n mân un toiag/ Încununat cu trestii.// P rea un tân r voievod/ Cu p r de aur moale, / Un vân t giulgi se-ncheie nod/ Pe umerele goale.” În aceast prim ipostaz recunoa tem câteva

„semne” distinctive pentru un ales - toiagul încununat cu trestii i giulgiul vân t, încheiat nod. Primul obiect de recuzit (toiagul încununat cu trestii) este însemnul regalit ii al tân rului voievod, asem tor cu cel al fetei „Din rude mari împ te ti”. Aceast înf are sub care mândrul tân r i se arat prin esei este aidoma celei din basmele cu împ ra i, împ tese, prin i i prin ese. Invita ia pe care i-o face fetei de împ rat de a-l urma în lumea lui ine de acela i fond de basm: „Acolo-n palate de m rgean/ Te-oi duce veacuri multe, / i toat lumea-n ocean/ De tine o s-asculte.” (s.n.). Dou aspecte decel m în strofa citat : temporalitatea („veacuri multe”) aminte te de durabilitatea ac iunilor pe t râmul basmului; prin schimbarea toposului i, implicit, a statutului ei („Iar tu sami fii mireas ”), fata de împ rat devine st pâna lumii acvatice - alt lume de basm. i a doua metamorfozare a astrului are însemn al regalit ii: „Pe negre vi ele-i de p r/ Coroana-i arde pare, / Venea plutind în ader/ Sc ldat în foc de soare.// Din negru giulgi se desf or/ Marmoreele bra e, / El vine trist i gânditor/ i palid e la fa ;// Dar ochii mari i minuna i/ Lucesc adânc himeric, / Ca dou patimi f sa / i pline de-ntuneric.” (s.n.). Remarc m faptul c „recuzita” (coroana i giulgiul) este asem toare celei avute de protagonist la prima sa înf are: „...coroana e simbolul gloriei celor ale i, în sensul biblic al cuvântului.”1) La a doua venire a alesului, poetul pune accent pe slava Luminii. Dac prima dat Lumina este „în ea îns i via nepieritoare, care traverseaz pacea iubirii”2) - elocvent în acest sens fiind metafora ochilor vii/ Ce scânteie-n afar (s.n.)

-, a doua oar ea se afl în strâns leg tur cu adev rul, în care protagonistul vine plutind: „El este Lumina i Adev rul. i când aceast Adev rat Lumin (Ioan, 1:9 ) ne va cuprinde, atunci noi tr im cu Iubirea Lui.”3) Acum putem în elege c natura acestei Lumini este sacr , c ci „Str lucirea aceasta exterioar este o dogoare a focului l untric (...) e iradia ia în afar a unei explozii de lumin untric ”,4) iar apari ia ei, ca dorin de unire mistic între sacru i profan, „e semnalat

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

totdeauna ca foc, ca flac ...5) (s. n.). Înt rim aceast opinie c Lumina în care este înv luit Hyperion, la a doua sa descindere, e una sacr , amintind c îngerul care i s-a ar tat lui Daniel (în Vechiul Testament) avea „fa a ca fulgerul i ochii ca fl ri de foc...” 6) (s.n.). În dialogul s u cu fata de împ rat, Hyperion rturise te scopul inhabit rii sale - dorin a unirii mistice între sacru i profan, ca logodn noetic : „Am coborât cu-al meu senin/(...)

Eu sunt luceaf rul de sus, / Iar tu s -mi fii mireas .”(s. n.).

Dar aceste însemne (toiagul încununat cu trestii i coroana) nu sunt suficiente, spre a o determina pe fat s accepte chemarea tân rului voievod. Refuzul vine de dou ori i e formulat categoric printr-o nega ie total : „- O, e ti frumos, cum numa-n vis/ Un înger se arat ,/ Dar pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodat ;//(...) - O, e ti frumos, cum numa-n vis/ Un demon se arat ./ Dar pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodat !” (s.n.). De observat c fata îi recunoa te acestui Domn frumuse ea angelic i demonic , dar acesta e str in la vorb i la port: „De i vorbe ti pe în eles/ Eu nu te pot pricepe.” E aici un paradox, care dezv luie crudul adev r vizitatorul nocturn - ca personaj de basm - apar ine altei lumi. De aici i complexul voievodal, de care fata de împ rat vrea s se elibereze, prin refuzul de a accepta invita ia.

NOTE: 1.Jean Danielou, Simbolurile cre tine primitive, Editura Amarcord, Timi oara, 1998, p. 21.

2. Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 110.

3. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 186.

4. Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea umanului (curs de Teologie mistic ), Editura Mitropoliei Moldovei i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 171.

5. Ibidem, p. 171.

6. Billy Graham, Îngerii - agen ii secre i ai lui Dumnezeu, Ed. Stephanus, Buc., 1994, p. 84.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Elena Andreea ION

Mai e ti i azi...

Un suflet... o privire...

Un gând urcând în r cire...

Un cuvânt, nimic mai mult, i ieri, i azi... Te tot ascult.

Te v d plecând... sau mi se pare -ntr-o vreme oarecare Erai aici... ecou în mine, i val, i rm printre ruine!

Vino mai aproape... c tor nebun, Zilele i nop ile s i le adun, ne spunem cel din urm cuvânt În care doar eu trestie m-m frânt...

Sunt tot aici...

Focul

Sunt tot aici... mi-e dor de tine, Te-a striga... nu am pe cine...

Te a tept, chiar de-i târziu -nfloresc eu nu mai tiu!

Verde focul i ascuns...

Sub aripi zboru- i l-a ajuns Când ai l sat, atunci... mâhnit Ochiul nins de infinit.

Sunt tot aici... te vreau aproape Alb covor cuib rit sub pleoape Pe unde r ce ti? De m-ai uitat i cad strig tu-n p cat!

Verde focul i ascuns...

Trecând domol i nep truns De gândul meu adânc, t cut Dintr-o lacrim crescut!

Cu tine...

Chemare

Cu tine în gând... cu tine în suflet...

Cu tine în lumea mea, mereu, Caut în armura dintr-un sonet Înalt umbra ta de Zeu!

Vorbind te mai aud, a teapt A gurii mele dulce fapt ...

Din ceruri stele cad ve mânt, Peste visuri-mi curge-un cânt!

Cu tine în gând i vinovat Nici lacrima s -ncol easc nu poate, Clopotu-n dung începe s bat , E secet în mine i-n cetate!

mâi acum... vorbe te încet nu-mi treze ti clipa din verset, Din via a mea doar plâns s pleci, De lacrimi mi-s ochii pierdu i i reci.

Cu tine în gând... cu tine în suflet... ri, vise i cerul ruginit, Înnoptat eu pornesc c tre Tibet aflu drumul dac a sfâr it!

Poeme (ne)în elese

Jan Matejko - tefan Batoi la Pskow

Cade mâna îngândurat sub umbra unei foi p gâne, pixul scâr âie, cu pana zgâriind versuri nebune.

Dorm cuvintele b trâne în versul abia n scut, bate vânt în noaptea albastr stelele gura larg deschid, dar poetul le înghite, muza-n gându-i str lucind!

Iau poemele în bra e, peste mun i s le rotesc, dar Ulise m prive te c-un ochi rece, îngeresc.

Nu-n elege ce-i optesc!

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George PETROVAI

Momente referen\iale @în multimilenara cultur[ chinez[ Primul moment sau, mai exact, primul punct nodal în cultura chinez este desigur poezia sa antic , intrat în literatura universal prin antologia de poezii populare Cartea cântecelor (colec ie de poezii ap rute în secolele XI-VII î.e.n.), iar în secolul VIII e.n. (începutul rena terii chineze), copios completat de poezia cult a doi str luci i poe i: Li Tai-pe, poet al iubirii i al vie ii pl cute, i Du Fu sau Tu Fu, cel care prin profunzimea sentimentelor artistice, realismul viziunii (nedrept i sociale, groz viile r zboaielor), ca i prin for a expresiei, continu s fie considerat cel mai mare poet chinez al tuturor timpurilor. În Prefa a la romanul torie spre soare-apune (Biblioteca pentru to i, 1971), Corneliu Rudescu este de p rere c „La fel ca proza tuturor popoarelor, proza chinez a ap rut i s-a dezvoltat mult mai târziu decât poezia, care pretutindeni a fost prima form de crea ie artistic ”.

Jan Matejko - Wernyhora

a este, dar cu toate astea, înc din secolele III-IV e.n., în China antic circula oral o serie de mituri i legende, care mai târziu au fost culese i scrise într-o form literar : Cartea mun ilor i a m rilor, Cartea apelor i Cartea regelui Mu. ci era epoca povestitorilor i, a a cum ne informeaz acela i C. Rudescu, „Profesiunea de povestitor a devenit cu timpul foarte popular i un mijloc de câ tigare a existen ei”. În plus, ace tia (în Amintiri despre cele petrecute în Hangdjou în secolul 13, se spune c aici existau nu mai pu in de 93 de povestitori faimo i, dintre care 52 mae tri în povestiri romantice, 23 în povestiri istorice, 17 în povestiri budiste i unul în glume), ace tia, deci, nu numai c , pentru a fi lesne urm ri i de ascult tori, povesteau în graiul poporului, dar - pentru ca firul povestirii s fie închegat i curg tor - î i preg teau textele în scris.

Toate aceste texte au fost numite huap n i, cu timpul, multe dintre ele au fost adunate i publicate în antologii precum Povestiri populare din capital , Povestiri ca s ia oamenii aminte i Povestiri pentru a de tepta oamenii.

Cum între scurtele istorioare din secolele III-IV e.n. i povestirile de propor iile romanului din aceast perioad este o mare diferen , iat c genul literar al povestirilor populare chineze ti înregistreaz acel considerabil progres ca întindere i ac iune, din care în mod firesc se vor ivi primele romane.

Astfel, Povestiri din perioada Sinan H , îndeosebi cu partea sa privind r scoala din anul 1122 de sub conducerea lui Sun Tzian de pe teritoriul actualei provincii andun, constituie principalul izvor de inspira ie pentru i Nai-an, autorul romanului Pe malul apei, iar torie dup sutrele budiste a c lug rului Süen Dzang în timpul dinastiei Tang, va fi a ezat de marele scriitor U Ceng-en la baza romanului s u fantastico-alegoric torie spre soare-apune.

De precizat c majoritatea povestirilor huap n descriu via a a a cum era în epoca respectiv , cu prostia i incorectitudinea judec torilor, cu neomenia i l comia dreg torilor, cu lupta potenta ilor pentru putere i enormele suferin e provocate de r zboaie celor mul i i s raci, dar i cu faptele eroice ale r scula ilor. i înc dou preciz ri, dup care voi trece la urm torul moment nodal din cultura chinez : a) În paralel cu saltul valoric înregistrat de povestirile populare, în proza cult chinez apare nuvela artistico-literar (ciuan i), care, îndeosebi în secolele VIII-IX, atinge un înalt nivel al dezvolt rii ei.

(Doar câteva cuvinte despre caracterul contemporan al subiectului majorit ii nuvelelor: Fiind primele produse din proza chinez închegat , în ele nu numai c locul i momentul ac iunii sunt întotdeauna indicate, dar este înf at i via a p turii din care f ceau parte scriitorii, c rturarii, slujba ii i mica mo ierime.) b) Dac secolele XII-XIII au reprezentat epoca de aur a po-

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vestirilor, cu siguran c epoca dinastic Ming (1368-1644) constituie perioada de dezvoltare a economiei (c torii pe mare i uscat în inuturi îndep rtate i cu mult înaintea marilor descoperiri geografice ale europenilor, intense schimburi comerciale cu India, Persia etc.), precum i epoca de aur a romanului chinez. * Iat de ce consider eu c al doilea moment nodal în cultura chinez , dup amintita str lucire datorat poeziei, nu poate s fie decât splendidul roman de aventuri i de înalt inut artistic Pe malul apei, roman a c rui paternitate îi este atribuit de istoriografia contemporan chinez lui i Nai-an (1296-1370). Prin urmare, un contemporan al lui Giovanni Boccaccio. a cum spuneam mai sus, romanul se inspir din faptele de vitejie ale r scula ilor (în carte li se spune tâlhari) înt ri i la Lian anbo (Mla tina Muntelui Lian) mai întâi sub conducerea lui Ciao Gai, apoi sub cea a lui Sun zian, fost gr tic judec toresc.

Deoarece pân la noi au ajuns numeroase variante ale romanului Pe malul apei, toate masiv interpolate, istoria literar re ine ca autentice doar tipul A cu 70 de capitole i tipul B cu 120 de capitole.

Cu urm toarele dou men iuni: 1) Tipul A este mai apropiat de forma original , întrucât critica literar a dovedit f putin de t gad c cele mai multe dintre capitolele variantei B nu prezint interes decât pentru istoria literar , ele fiind fie ad ugiri operate de redactorii edi iilor mai recente, fie prelucr ri, amplific ri i subîmp iri arbitrare ale capitolelor din varianta A; 2) F excep ie, toate edi iile chineze moderne i traducerile europene ale romanului Pe malul apei au la baz varianta A. Cum cartea nu are unitatea i cursivitatea romanului de mai târziu, textul ei fiind diluat de frecvente repeti ii, iat motivul pentru care ea însumeaz peste 1250 de pagini chiar în varianta scurt cu 70 de capitole.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Jan Matejko - Portretul Hatmanului Ostafij

Pentru varianta româneasc (romanul a ap rut în anul 1963 la Editura pentru Literatura Universal ), t lm citorii tefana VelisarTeodoreanu i Andrei Banta nu doar c utilizeaz edi ia a II-a a traducerii engleze sub numele All Men Are Brothers (To i oamenii sunt fra i), traducere efectuat în anul 1927 de scriitoarea Pearl Buck dup varianta chinez în 70 de capitole, dar, din cauza repeti iilor de care aminteam mai sus, respectiva traducere româneasc a ales s publice doar 15 capitole succesive (capitolele XII-XXVI), considerându-se - a a cum se precizeaz în secven a Din partea editurii „Acestea cuprind câteva dintre episoadele cele mai reprezentative, atât din punct de vedere tematic, cât i din punct de vedere artistic, i, având strâns leg tur între ele, prezint avantajul c în elegerea lor nu este condi ionat nici de lectura capitolelor precedente, nici de aceea a capitolelor ulterioare”.

Cu ajutorul numeroaselor personaje recrutate din toate straturile lumii satelor i ora elor chineze, i Nai-an ne ofer o imagine panoramic a societ ii feudale din China începutului celui de-al XII-lea veac, cu mult m iestrie artistic sco ând în eviden contrastul izbitor dintre însu irile moral-spirituale ale vârfurilor ierarhiei feudale (l comia, zgârcenia, corup ia, cruzimea) i cele ale oamenilor de rând (curajul, d rnicia, cinstea, cur enia sufleteasc ).

Iat , de exemplu, cum descrie autorul mentalitatea i n ravurile generalizate ale societ ii feudale chineze ti din acele timpuri: „Pe vremurile acelea de demult era foarte u or s ajungi dreg tor, dar mai greu s fii în slujba unui dreg tor. i de ce era a a de u or s ajungi dreg tor? Pentru c în vremurile acelea oamenii tic lo i aveau mult putere pe lâng împ rat i se gudurau pe la curte, împlineau toate poftele împ ratului i a a, prin lingu iri, izbutiser s fure puterea din mâna împ ratului i s-o in pentru ei. i dac un om nu era ruda lor, ei nu vroiau s -l lase s ajung slujba decât numai în schimbul unor bani buni pl ti i de el”.

N.B. Extraordinar! Parc i Nai-an ar fi avut sub ochi starea de lucruri din România postdecembrist ...

Fire te c simpatia autorului ( i a cititorului totodat , gra ie harului de care autorul d dovad ) se îndreapt spre galeria celor „treizeci i ase de stele ale cerului i cele aptezeci i dou de stele ale p mântului”, a a cum metaforic sunt numite personajele din tab ra r scula ilor de la Lian anbo, precum: Ciao Gai, U Iun sau Marele-În elept, Gun Sun en sau Balaurul-Norilor, Liu Tan sau Diavolul-cu-capulro u i, desigur, cei trei fra i Iuan de pe malul lacului, ce astfel ne sunt înf i de i Nai-an: Iuan-al-Doilea sau Nemuritorul, Iuan-alCincilea zis Via -Scurt i Iuan-al- aptelea, poreclit Regele-diavolilor-fioro i”.

Din Capitolul 11 pân la sfâr itul versiunii române ti (Cap. 15), aten ia autorului se îndreapt spre U Sun, eroul preferat al tineretului chinez pân i în zilele noastre, îndeosebi pentru memorabila scen în care de unul singur i practic cu mâna goal , izbute te s ucid fiorosul tigru de la trec toarea zin-ian-gan. În pofida num rului mare de personaje (unele doar amintite, altele de-abia schi ate) i a tehnicii de narare utilizat („De aici firul povestirii se desparte în dou ”, este la un moment dat în tiin at cititorul), autorul reu te s men in interesul acestuia mereu treaz nu numai prin for a talentului s u (fluen a nar rii, u urin a individualiz rii personajelor din câteva tr turi de condei, simplitatea cuceritoare a limbii împ nate cu vechi proverbe), ci i prin acel „cititorul va afla în capul urm tor” de la sfâr itul fiec rui capitol, delicios iretlic artistic, care mai târziu va fi cu mult succes utilizat de U Ceng-en în torie spre soare-apune i de Cao Xue-qin în Visul din pavilionul ro u. * Indiscutabil c urm torul moment referen ial din cultura chinez se datoreaz acelei splendide crea ii intitulat torie spre soare-

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

apune, despre care acela i Corneliu Rudescu afirm în finalul susamintitei prefe e c „este f îndoial , una dintre marile c i ale omenirii”.

O spun din experien a mea: Deoarece prima citire a romanului lui U Ceng-en se face dintr-o suflare, cu acea gr bit poft stârnit de mereu prezentul fantastic (la propriu i la figurat), de-abia la a doua lectur atent ai ansa s consta i c aprecierea lui Rudescu este întru totul întemeiat . ci la o lectur superficial , enorma carte cu 100 de capitole a lui U Ceng-en poate p rea doar un roman fantastic, i cam atât, când de fapt - prin mijloacele artistice întrebuin ate de autor - el este nu doar profund realist, ci i cu adev rat unic în maniera de reflectare a realit ilor din epoc . Iar unicitatea romanului, ne asigur C. Rudescu, „rezult dintr-o pluralitate de elemente originale, pe care le putem astfel defini: tehnica fanteziei plauzibile, satira alegoric , stilul personal folosit i caracterul profund popular al romanului”. a intra în detalieri de prisos pentru scopul urm rit în aceast lucrare, fac numai precizarea c U Ceng-en realizeaz efectul de fantezie plauzibil prin tehnica înzestr rii numero ilor s i eroi fabulo i de pe p mânt i din ceruri cu tr iri interioare întru totul omene ti, c recurge la satira alegoric , mai exact c alterneaz satira cu metaforele i alegoriile pentru a realiza substratul social al c ii (demascarea vie ii plin de priva iuni a poporului chinez în lunga perioad feudal br zdat de r scoale ne ti), c într-o epoc în care majoritatea crea iilor literare erau elaborate în limba clasic , o limb complet necunoscut pentru omul de rând, el i-a scris capodopera torie spre soare-apune în limba chinez vorbit la acea vreme, astfel - prin împletirea prozei cu poezia, mitologia, folclorul, istoria, descrierile inspirate, cuget rile filosofice i proverbele din vechime (Iat o frumoas coinciden : Proverbul „Un oaspete nu trebuie s supere dou gazde” apare exact în ace ti termeni i în romanul Pe malul apei!), astfel, zic, el reu ind crearea unui stil complet nou i c , în sfâr it, romanul are un caracter profund popular nu doar pentru faptul c cea mai mare parte din ac iunea lui se petrece în lumea satelor, ceea ce ilustreaz repulsia autorului fa de corup ia ora elor, ci mai ales prin aceea c a fost scris în limba poporului cu scopul clar ca lumina zilei de a-i putea descrie suferin ele i n zuin ele, iar poporul la rândul lui s -l poat citi i în elege. i dac cineva mai are îndoieli c acest fermec tor basm a fost cartea cea mai îndr git de chinezi de-a lungul secolelor (U Ceng-en

Jan Matejko - Astronomul Copernicus

17

a început lucrul la ea în anul 1570, adic atunci când, s tul pân peste cap de umilin ele îndurate i retras la Huian, era deja septuagenar), iat argumentele lui Corneliu Rudescu c lucrurile stau taman a: „Romanul a fost reeditat de mai multe ori; pe baza fiec ruia din cele o sut de capitole ale romanului s-au f cut dramatiz ri i adapt ri pentru teatrul de marionete i spectacole de bâlci ascultate i vizionate de s li pline. Fragmente din roman au fost reproduse în toate crestoma iile i manualele colare, iar istoricii literaturii chineze îl consider una dintre cele mai pre ioase crea ii literare clasice în proz i cel mai minunat roman de aventuri fantastice”.

Ei bine, dac cititorul str in, îndeosebi acela neinformat, a fost atras în primul rând de aroma specific basmului ( torie spre soare-apune este t lm cit integral în 1957 în limba francez , în 1959, tot integral, în limba rus , prezenta versiune româneasc cu 30 de capitole urmând traducerea selectiv în limba englez din anul 1942), pe când în rândul cititorilor chinezi, este de p rere C. Rudescu, faima acestei c i unice se datoreaz „ecoului larg al subîn elesului cu care autorul a folosit personalitatea eroilor i lan ul ispr vilor lor de basm”.

Este adev rat c ac iunea romanului porne te de la un fapt real toria întreprins în India între anii 629-646 e.n. de c tre c lug rul Süen Dzang, cu scopul de a studia budismul la surs i de-a aduce compatrio ilor s i textul autentic al Scripturilor budiste.

Dar, gra ie înzestr rii native i uria ei culturi a lui U Ceng-en, ce amploare ia ac iunea romanului cu ni te fiin e suprafire ti, precum delicioasa triplet format din Maimu -Rîtan-p rintele Nisip, care prin iscusin , for i devotament specific discipolilor, nu doar c au o contribu ie de prim rang la deplina reu it a c toriei c lug rului ce- i ia numele Tripitaka („Trei co uri” în sanscrit , dup cele trei co uri de sutre primite de la Buddha), ci - prin simbolistic i nivelul la care- i împlinesc menirea artistic - a eaz cartea în galeria celor mai izbutite realiz ri de acest gen din literatura universal (Epopeea lui Ghilgame , Odiseea, Povestea lui Harap-Alb), iar prin m iestria reflect rii realit ilor sociale al turi de Don Quijote, capodopera spaniol a satirei sociale cam din acela i timp (Cervantes i-a scris celebra carte între anii 1605-1615).

Personajul principal nu este Tripitaka, ci Maimu a („Dr gu a de Maimu ”, cum o alint autorul), adic cea care prin curajul, iste imea i ata amentul de care d dovad , îl ajut pe c lug rul-pelerin Tripitaka s dep easc toate cele optzeci i una de încerc ri a ezate în calea sa de for ele ostile (stihii ale naturii i diverse duhuri aflate în slujba r ului), astfel c ea confirm din plin marea schimbare suferit dup t boiul f cut prin palatele cerului i cele cinci veacuri cât, drept pedeaps , a fost înl uit de Buddha într-un sicriu de piatr , deoarece în timpul acestei lungi i anevoioase c torii ea se constituie pentru ve nic nehot râtul i plâng re ul c lug r în voin a ridicat la rangul invincibilului.

Cu certitudine c din acest motiv, în anul 1942 sinologul englez Arthur Waley traduce cartea în varianta prescurtat (30 de capitole) cu titlul Monkey (Maimu a)... * Din cele spuse pân aici, lesne se poate deduce c urm torul moment referen ial din cultura chinez se cheam Visul din pavilionul ro u, romanul fluviu cu care se încheie multiseculara literatur clasic chinez . ci autorul Cao Zhan, cunoscut în cultura chinez i universal sub pseudonimul Cao Xue-qin (în Capitolul V al c ii afl m c termenul qin desemneaz un instrument muzical cu coarde), se na te în anul 1715 (la limita dintre Evul mediu i epoca modern ) în localitatea Jiangning din nord-estul Chinei, ca membru al unei str vechi familii de înal i demnitari manciurieni (de la str bunicul Cao Cheng-chan i pân la tat l Cho Zhao), bunicul f când parte din cei „nou dreg tori

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cu renume” ai dinastiei.

Dar fr mânt rile de la Curte se r sfrâng dezastruos asupra familiei viitorului scriitor: tat l Cao Zhao intr brusc în dizgra ie, este destituit din func ie, deposedat de avere i, în anul 1727 (cel de-al cincilea an de domnie al împ ratului Yong Zheng) condamnat la moarte.

Ruinat , familia va fi nevoit s se mute la Pekin, unde-i r sese neconfiscat o mic parte din avere.

Dar cum persecu iile au continuat pân la distrugerea complet a familiei, tân rul Cao Zhan ajunge s tr iasc de azi pe mâine din vânzarea tablourilor pe care le picta cu atâta m iestrie, încât se spune însu i împ ratul l-ar fi invitat s -i decoreze palatul i c acesta, din motive lesne de în eles, ar fi refuzat.

Se cunosc foarte pu ine date din via a acestui multilateral artist (era i un foarte apreciat poet, lucru dovedit cu prisosin în Visul din pavilionul ro u), care a cunoscut atât prosperitatea, cât i ruina marii familii nobiliare Cao. De pild , nu se cunoa te cu exactitate data la care a început romanul (pesemne c destul de târziu, având în vedere faptul c n-a izbutit s -l termine), în schimb se tie foarte bine c moartea unicului u fiu în ziua de 12 februarie 1763 l-a afectat atât de mult, încât anul urm tor a c zut la pat i a murit.

Cronic a dec derii marii familii nobiliare Jia la mijlocul secolului al XVIII-lea, prin extensie a întregii clase nobiliare, romanul ofer totodat informa ii exacte din via a autorului, care ajut la completarea golurilor din biografia acestuia. Pe aceast cale afl m înc din primul capitol cum Cao Xue-qin i-a impus s scrie cartea, de i la vremea respectiv deja locuia într-o colib , „aproape un bordei s pat în p mânt”, precizeaz Ileana Hogea-Veli cu în Prefa : „Nici scaunul aspru, împletit din nuiele, nici vatra afumat din coliba mea mizer , acoperit cu trestie, cu pere ii din chirpici i cu patul legat cu funii, ca s nu se surpe, nu-mi vor st vili gândurile îndr zne e, fiindc i vântul dimine ilor, i luna nop ilor, i salcia din cerdac, i florile din gr din m îmbie s scriu”.

Jan Matejko - Cântec

Anul VI, nr. 8(60)/2015

i a a începe odiseea acestei neasemuite c i, pân la versiunea româneasc cu 39 de capitole (Editura Minerva, BPT, 1975), în excelenta t lm cire din chineza veche a Ilenei Hogea-Veli cu i a lui Iv. Martinovici. ci în forma l sat de Cao Xue-qin, cartea cuprindea 80 de capitole, era intitulat Istoria pietrei i, în manuscris, f cuse ocolul Pekinului abia la doi ani dup moartea autorului. În anul 1791, deci la aproape 30 de ani de la moartea lui Cao Xueqin, cartea este publicat pentru prima dat de c tre editorul Cheng Wei-yuan, dar într-o versiune cu 120 de capitole. Târziu în epoca modern s-a stabilit c cele 40 de capitole suplimentare, la fel ca devâr irea romanului i schimbarea titlului se datoreaz lui Gao E, prietenul lui Cheng Wei-yuan.

Liniar în ceea ce prive te subiectul i pictural din punct de vedere compozi ional-artistic, Visul din pavilionul ro u este deodat romanul tinere ii lui Jia Bao-yu (de la na terea lui miraculoas cu pietricica în gur , pân la c lug rirea sa) i captivanta pledoarie în favoarea mentalit ii daoist-budiste, o mentalitate în conflict deschis cu caracterul dominant al confucianismului din familia chinez în general, din familia aristocrat în special.

Dup cum se tie, bazele taoismului (tao sau dao se traduce prin cale, drum, esen ) au fost puse de legendarul gânditor antic Lao Zi (sec. VI î.e.n.) în Cartea despre dao, scriere atribuit lui de c tre tradi ie. Îns discipolul s u Zuang Zi va fi acela care imprim doctrinei o orientare mistico-religioas i astfel, la începutul erei noastre, ridic taoismul la rangul de filosofie i religie. O gândire în care noble ea spiritului poate fi descoperit doar cu ajutorul iluziei i visului, altfel spus admi ând aidoma lui Zuang Zi c via a este doar un vis.

N.B. Într-una din celebrele lui ilustr ri din Cartea despre dao, Zuang Zi ne spune c odat a visat c s-a transformat în fluture.

Adormind, la rândul lui fluturele viseaz c s-a pref cut în om, fapt pentru care subtilul filosof se întreab cine este el la urma urmei: omul care s-a preschimbat în fluture, ori fluturele care s-a transformat în om.

Iat de ce înc din primul capitol al romanului suntem în tiin i de Cao Xue-qin c „în carte voi folosi des cuvintele «vis» i «iluzie»”, concepte care în credin a budist desemneaz esen a vie ii p mântene a omului.

De altminteri, piatra cu care Bao-yu s-a n scut în gur (Bao Yu are în elesul de piatr nestemat ) i care nu întâmpl tor la „piciorul vârfului Jinggeng” a fost depistat /întâlnit i învestit cu puteri miraculoase de c tre un c lug r budist i unul daoist, aceast piatr fermecat , considerat de atotputernica Jia Mu ca fiind îns i via a lui Bao-yu, era de fapt puntea de leg tur dintre real i ireal, moarte i nemurire, iar Bao-yu - ne spune Ileana Hogea-Veli cu - „ca posesor al ei, solul lumii pure a iluziei în lumea p mântean întinat , cel care avea s c toreasc pentru a afla în cântecele intitulate Visul din pavilionul ro u destinele marii familii Jia”.

Bao-yu fusese predestinat s schimbe ordinea i severele moravuri devenite obi nuin pentru to i locatarii castelelor Rongguo i Ningguo (afl m în al aselea capitol c numai în castelul Rongguo „tr iau laolalt mai mult de trei sute de st pâni i slugi”) i, prin cutezan a gândirii sale, s consolideze domina ia femeii asupra b rbatului; o domina ie deja în derulare dac se are în vedere faptul c to i rba ii cu excep ia lui Jia Zhong, tat l lui Bao-yu, cad în dizgra ie, c octogenara bunic Jia Mu acapareaz puterea spiritual în familie (ei i se d raportul i i se tie de fric ), iar Feng Jie pe cea administrativ .

Puterea în mâinile femeilor, asociat cu aversiunea fa de b rba i, este una din ideile centrale ale c ii, pe care Cao Xue-qin nu doar c i-o împrumut lui Bao-yu („Fa de aceste f pturi încerc o mare venera ie, ca pentru animalele fabuloase ori p rile rare, florile i ier-

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

burile neobi nuite”, se confeseaz Bao-yu valetului s u), dar autorul chiar ine s i-o transmit cititorului în mod direct i neechivoc: „Oi fi eu p tos, recunosc, dar n-am s las s se ofileasc ne tiute în iatacuri femeile acelea, numai de dragul de a-mi ascunde cusururile”...

Iat motivul pentru care, în loc s înve e canoanele confucianiste i s i însu easc dogmele budiste i daoiste ca s poat participa la examene pentru dobândirea unui titlu de dreg tor, Bao-yu se simte cel mai bine în compania femeilor (este, de altfel, nepotul favorit al lui Jia Mu), î i simpatizeaz mult de tot servitoarele cu care se în elege, se las atras de farmecul lui Bao-chai, cu care - prin vrerea de neschimbat a bunicii sale - va fi în mare grab c torit, i mediteaz la dragostea ce-o nutre te fa de delicata i boln vicioasa lui veri oar Lin Dai-yu: „Eu n-am decât o singur inim i de mult i-am dat-o surioarei Lin. Dac va veni ea la mine, mi-o va aduce înapoi i din nou o voi pune în piept”.

Dar cum Dai-yu moare chiar în ziua în care Bao-yu este silit de cerbicia altora s o ia în c torie pe Bao-chai, din respect fa de memoria str mo ilor i, desigur, împins de la spate de st ruin ele deloc blânde ale tat lui s u, pân la urm Bao-yu candideaz la examenele de stat, reu te excelent (lucrarea lui este remarcat de împ rat) i, mai înainte de-a intra în posesia titlului, fuge de lume i se dedic vie ii pure de c lug r, singura modalitate prin care are convingerea c o poate reg si pe Dai-Yu. i astfel, ne în tiin eaz Ileana Hogea-Veli cu, Bao-yu, dintr-un învins la modul real, devine triumf tor în planul «visului». Triumful lui este acela al iubirii asupra datinilor i a mor ii”. În magistrala lor împletire, trei pârghii artistice contribuie ca Visul din pavilionul ro u s i merite cu vârf i îndesat eticheta de capodoper : 1) Talentul de povestitor al autorului, care tie ca nimeni altul s

Jan Matejko - Teodora Matejko

19

se slujeasc de miezoasa în elepciune a proverbelor: „Miriapodele nici când mor nu cad”; „Omul gânde te i Cerul hot te”; „Mai degrab treci marea, decât s intri pe poarta bog ta ilor”; „Bine faci, bine g se ti”; „Zâmbetul nu-l cumperi cu tot aurul din lume”.

2) Splendidele poezii cu ajutorul c rora fie c realizeaz portrete feminine de-o mare prospe ime („Un fruct al prim verii e chipul zâmbitor,/ În plete lungi smaraldu-i lucitor,/ Ca sâmburii de rodie, albi din ii îi z resc/ i buze carminate privirea mi-o r pesc”), fie c într-un singur vers („N stuit e omul prea plin de sim ire”) reu te s concentreze o întreag filosofie a nedrept ii i suferin ii.

3) Excep ionalul sim cromatic de adev rat pictor, pe care-l pune la treab pentru a descrie, printre altele, bogatele ve minte ale lui Bao-yu: „Purta un veston de brocart de un ro u închis, cu mânecile înguste, brodate cu flutura i pestri i zburând printre flori. O cing toare colorat , cu franjuri lungi în form de spic, îi cuprindea mijlocul; peste veston, aruncat , o pelerin de atlas japonez de culoare verde închis, de asemenea tivit cu franjuri. În picioare purta ciubo ele din atlas negru cu t lpile albe”. * i iat -ne ajun i la scriitorii Lu Xun, Mao Dun, Bing Xin i Ba Jin, ceea ce se cheam literatura contemporan i, totodat , cel de-al cincilea nod cultural. Fire te, literatura contemporan (mai exact cea de dup 4 Mai 1919) este mult mai pu in cunoscut ca literatura chinez clasic .

De ce acest reper cronologic - 4 Mai 1919 - i nu altul? Pentru c pe fondul demonstra iilor de nemul umire vizavi de hot rârile Tratatului de pace de la Versailles, care acorda Japoniei drepturi speciale în peninsula chinez Shandong, mi carea de la 4 Mai a cunoscut o asemenea amploare i a avut un atare r sunet în toat China, încât a devenit emblema noii literaturi i culturi chineze.

De fapt, germenii acestui vast i complex proces de înnoire cultural trebuie c uta i în primul num r al revistei Tineretul nou, revist ce apare la Shanghai în anul 1915 i care cere, ne spune Paul Mari în Prefa a la romanul Nop i reci al lui Ba Jin, „cu vehemen abolirea literaturii aristocratice, înl turarea unei literaturi a lamenta iilor dulcege ale func ionarilor i politicienilor rata i, dar, mai ales, se cerea eliminarea din literatur a limbii clasice (wenyan), devenit o limb moart , ininteligibil pentru marea mas i accesibil numai intelectualilor”.

Se c uta în acest chip nu doar pe plan estetic ruperea cu tradi ia, ci i pe plan ideologic, c ci confucianismul (esen a tradi iei chineze) era f cut responsabil pentru starea de înapoiere a Chinei.

Dar, m rog, ce leg tur are literatura cu tagma func ionarilor i politicienilor? Are, i înc una foarte strâns , dretorul i omul de litere unindu-se în una i aceea i persoan , deoarece specificul tuturor examenelor chineze ti pentru selectarea func ionarilor mari i mici, cerea candida ilor s posede o vast cultur clasic .

Iat motivul pentru care în cele mai multe cazuri personalitatea dreg torului era dublat de cea a artistului. Tot a a, dac în Occident politicienii-arti ti sunt extrem de rari, în China este o adev rat regul , faptul acesta fiind cel mai limpede ilustrat de pre edintele-poet Mao Zedong...

De i nu a f cut parte dintre ini iatorii mi rii de la 4 Mai, deosebit de reprezentativ pentru Noua Literatur mi se pare Li Feigan, ade-v ratul nume al viitorului scriitor Ba Jin, întrucât prin întreaga lui oper de nuvelist i romancier (amintesc trilogiile Dragostea i Torentul, precum i romanele Familia i Nop i reci), el ofer cititorilor în general, culturii chineze în special un foarte apreciat r spuns la spinoasa i mereu actuala problem a raportului dintre tradi ie i inova ie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

20

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Camelia SURUIANU

Cântece de rob Într-o scrisoare adresat lui Traian L rescu, dat 1920, Ion Marin Sadoveanu îi rturisi, cu oarecare jen , câteva obstacole întâmpinate în cadrul enun urilor poetice. „E pu in cam împietrit , fiindc apreciez poezia fluid a lui Verlaine, dar vai! Nu tiu s-o fac.

Idolii tinere ii mele îmi par ast zi tot atât de mari i cred c voi scrie întotdeauna pe gustul parnasienilor.”1 Mai târziu, dup contactul cu expresionismul german, Ion Marin Sadoveanu va adopta ideologia poetic gândirist . În anul 1930 i-a adunat câteva dintre poeziile publicate de-a lungul timpului, în revistele: „Universul literar”, „Cetatea litera”, „Via a româneasc ”, „Gândirea”, închegând un scurt volum de versuri, format din dou zeci i ase de texte, intitulat sugestiv: Cântece de rob. Majoritatea sunt scrise sub influen a conceptelor mistice franciscane i imnurilor liturgice ale lui Paul Claudel.

Scriitorul evoc diferite modele lirice care l-au impresionat i i-au provocat o stare meditativ , ceea ce confer volumului un aspect heteroclit. Poezia sa nu st sub semnul spontaneit ii, a inspira iei, ci sub inciden a lecturilor universale. În volum g sim: poeme istorice, pasteluri i medita ii existen ialiste.

Chiar dac îi lipse te o oarecare coeren ,

Ion Marin Sadoveanu

totu i exist un grupaj unitar, intitulat Ciclul mor ii, format din poemele: Moartea i monahul, Moartea i m sc riciul, Moartea i cor bierul, Moartea i bolnavul. Perpessicius consider cele patru texte „un balet grotesc i tulbur tor [...] o frumoas i ciudat suit - care- i a teapt melodiile.” În cadrul acestora, moartea nu este pus sub semnul tragicului. Întâlnim sentimentul de fric , obsesia necunoscutului, acceptarea efemerit ii vie ii, mai ales în poeziile în care se întrevede speran a reg sirii „luminii” în lumea de dincolo.

Moartea i monahul2 este o poezie tulbur toare, prin imaginea inedit a unei icoane din care izvor te rân . Icoana, reprezentanta material a izotopiei cere ti, este surprins în momentul când î i mut centrul de semnifica ie de pe celest pe teluric: „Încet, din cutele de lemn i-a ridicat o mân / Icoana lui Sân Petru, / pornir , de peste tot, din falduri, / pâraie de rân !” Aceast schimbare de semnifica ie este bulversant pentru închin tor, care, în mod firesc, asociaz reprezentarea sacr cu în area spiritual : „Ca un luceaf r ascu it i viu, / înalt, albastru i neîmperecheat, / a a fusese gândul meu cu care, / în mine, pe Sân Petru lam purtat!”

Imaginea care se desprinde nu este una angoasant , ci mai degrab una a consol rii, în deplin rezonan cu înv tura biblic . „P mânt e ti i în p mânt te vei întoarce” (Facere 3, 19): „Curgând din pumnii lui ca din izvor, / râna pân la buze m-a-ngropat. / Cu / o rug ciune care sem na cu-n dor, / i / atunci, de Sfântul meu de lemn tot m-am rugat! // Icoana izvora neîncetat... // dar când mi-a-nchis i ale ochilor lumini, / Din mine pas rea - a zburat, / asemenea unui vifor nalt de crini!... // Eu totdeauna de Sân Petru m-am rugat.” Angoasa, produs de iminen a sufoc rii, sub izvorul de rân al icoanei, este anulat de tr irea extatic în momentul ie irii sufletului din trup, „asemenea unui vifor nalt de crini.” În Moartea i cor bierul3 poetul imagineaz sfâr itul unui marinar i al cor biei sale, prin ciocnirea cu un ghe ar. Privirea acestuia

este a intit c tre stele, semn al orient rii spaiale dar i al aspira iei spre atingerea lumii celeste: „Veneau spre mine stelele-n perechi. / Cutreieram pe mare, c tre cer, / Aveam în gur gust de fier / i cui de criv în urechi. / De ani, la prov , înghe at i ud, priveam sub Orion, cum r rea la Sud, / O lume veche-n ape de cle tar. // De mult mam îndreptat spre ea, ca spre un far!”

Brusc, reveria celest este întrerupt de ivirea unui ghe ar: „Dar steaua-mi taie drumul, i-i ghe ar!” Urmeaz apoi o succesiune rapid de evenimente ce preced închiderea marinarului în „mormântul acvatic”: „Deodat , naltul pod al Lumii cade scrum: / Corabia plesne te / M trage, ca o funie, la fund. // în valuri, sus, pe cerul meu de înecat, / În stea ghe arul iar i s-a schimbat. / Adâncul verde când m-a sugrumat, / Din mine pas re-a zburat! / i a chii de lumin zut-am tot mai rar... // De mic, întins-am pânza c tre-o stea, ca-nspre un far!”

Ultimul vers, prin asocierea simbolurilor stea (adic lumea celest ) i ghe ar (simbolul mor ii) închide în sine revelarea adev rului, benign i malign în egal m sur . Cu alte cuvinte, lumea ideal visat de protagonist este cea a mor ii, mai exact a vie ii de dincolo.

Moartea i bolnavul4 se înscrie în imaginarul macabrului prin ipostazierea bolii asemenea unui vierme negru, thanatic, ce-i scormone te bolnavului m runtaiele, pentru ca în final s -i atace centrul vital, adic inima. „La soare stau, în perne albe, drept / i simt tot mai pu in umblând prin piept / Un vierme luciu, negru i -îmb lat! // Odat tot cu soare m-am vindecat, / C ci soarele omoar tot ce-i r u! // Sunt mult mai bine i voi coborî din pat, / la soare cred c iar mam vindecat. // Dar simt o pan cum îmi lunec pe gât... / i-n jurul meu, pe lume, se las un urât!... se zvârcole te-n mine viermele turbat / i vârful inimii umflate l-a mu cat / i inima a stat...// din mine pas rea a zburat! // i a r mas în urma ei / un miros ve ted i / în crit de tei!” adar, atotputernicul soare, simbolul

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii armonios divinului. În acest cadru intim, scriitorul st parc de veghe, a teptând s ajung în apropierea Marelui Spirit al Sacrului. Parte integrant a naturii, se vede pe sine un simplu „rob”, bucuros c dintre toate elementele vie ii este singurul acceptat stea la „dreapta tronului”.

Piosul credincios pare a-L sim i mai aproape pe Dumnezeu în spa iul înalt, montan, întegrându-L într-o imagine antropomorf : „O, Doamne, ce te legi în mintea mea / prin brazii ascu i ca o s geat , / cu mâna grea, de nori inelat , / ce-ntinde pun ile cerii dintr-o stea!” Miezul poemului se coaguleaz în jurul înv turii evanghelice, „omul purt tor al Duhului Sfânt”: „Stau în genunchi, cu pleoapele închise / Pe care tu le-ai sm uit cu vise, / Stau în genunchi iascult cum treci prin mine / prin azurate bol i r sun toare, / sub care nu întâia oar / te-ai întâlnit, o C tor din cer, cu mine!” 6 Ion Marin Sadoveanu nu caut s epuizeze o tem , el trece foarte u or de la medita ii existen ialiste la crearea unui tablou impresionist. Într-o recenzie Tudor Vianu noteaz câteva aspecte cu privire la sensibilitatea sa artistic : „Soarta n-a vrut ca Ion Marin Sadoveanu s devin pictor. El a devenit poet. Înc de pe atunci, din anii tinere ii, pana f când concuren penelului, prietenul pe care îl admiram pentru atâtea daruri ale min ii i inimii sale încrusta pe hârtie, mai mult pentru bucuria amicilor, unele din acele evoc ri din natur i legende pe care le reg sesc acum în volumul s u.”7 În poeziile Pastel m runt i Toamn

Jan Matejko - Portret de fat

vitalit ii, nu are nicio putere asupra viermelui întunecat al mor ii. Totu i, ultimul vers atenueaz macabrul prin atributele vegetale, „miros ve ted i în crit de tei”, elemente ce pot fi asociate cadavrului. În Moartea i m sc riciul5 sim o stranie rela ie între un m sc rici de circ i o p pu de cârp . Leg tura, s spunem de destin dintre cei doi, aminte te de ritualurile voodoo, doar c se inverseaz sensul ac iunii distructive, moartea omului atrage dup sine distrugerea p pu ii. „Sunt geam n cu un frate spân, / cu trup de cârp i de fân. / Pe lume când era s vin, / un p pu ar pe la Berlin, / îl îndopa pe frate-miu / i a tepta s -l cump r eu. / Nici nu-l hr nesc i nici nu-l tund, îl port în mine i-l iubesc, de-mi merge r u, îl chinuiesc / E mut, e moale i rotund. // Eu o iubeam pe Irma Zell, / sunt sigur c o iubea i el! / Dar într-o sear , so ul ei, un ro îmblânzitor de lei, ca din gre eal m-a împu cat! / Din mine pas rea a zburat .../ i pân-acum e un mister / cum frate-miu, de-un ofi er, / în v lm eal a fost c lcat... / i-n pinteni albi s-a sfâ iat!”

Aceast asociere pare a sugera tragica soart a tuturor obiectelor materiale, trupul omenesc nef când excep ie de la regula efemerit ii. „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, a a va înflori. C vânt a trecut peste el i nu va mai fi i nu se va mai cunoa te înc locul s u.” (ne avertizeaz împ ratul David, în Psalmul 102.)

Chiar dac limbajul pare greoi, exprimarea având numeroase lacune, totu i acest ciclu liric se salveaz prin ineditul câtorva idei poetice. Conven ionalul unor asocieri ciudate, (c lug rul moare în fa a icoanei la care s-a rugat toat via a, cor bierul moare înghi it de ape) este contracarat de viziunile oarecum stranii: icoana izvor te rân în momentul mor ii i nu mir t duitor, cum se întâmpl în cazul celor f toare de minuni; prefacerea stelei, la care viseaz marinarul, în ghe ar ucig tor, ca i când sacrul ar irupe în profan, provocând omului moartea. În poemul Cântece de rob, Ion Marin Sadoveanu, sub influen a sfântului Francisc din Assisi i a lui Paul Claudel, aduce un elogiu: P mântului, Soarelui, Vântului, Ploii, ierburilor i miresmelor de tei. P mântul, matricea vie ii, este elogiat cu ardoare, ca în perioada primitiv . Aceast viziune este resuscitat , cu ajutorul „omului adamic”, care, dup cum bine tim, îl sacraliza. „Eu sunt lut cald, cald e ti i tu b tut de soare; / eu am ochii vii, tu ai un ochi în orice floare.” a face apel la strictul dogmatism cre tin, poetul observ c fiecare element din natur , inclusiv omul, se integreaz

21

târzie se transpune în ipostaza de pictor peisagist. În Pastel m runt este evocat imaginea câmpiei B ganului, o reminiscen din perioada copil riei. Dar i urma educa iei primite din partea Bertei, guvernanta sa, care a avut grij s i înve e elevul s admire un tablou, s fac diferen a dintre culorile reci fa de cele calde, pe scurt s -i dezvolte simul artistic.

Toamn târzie este un delicat tablou impresionist: „De ast -var port cu mine, / Mototolit ca o batist , / Un câmp de maci i de gherghine, / i-n ciuda negurii de-afar , / Întind, cu mintea înflorit / Prin toamn , petece de var .../... i urc încet de tot oseaua / îmbr at de cai i, / pe care-n praful cald i moale / to i pa ii satului sunt scri i.”8 Descrierile sunt realizate în spirit parnasian, se simte influen a sonetelor lui José Maria de Hérédia. În Pastel întâlnim un peisaj patriarhal, strident antropomorfizat: „cu bra ele spre ceruri, un plop nem surat / c ma a lui de umbr , pe deal a îmbr cat. / Trei s lcii, în oglinda plesnit - a unui râu, / plecânduse al turi de spicele de grâu, / î i despletesc cosi a cu-n pieptene de vânt, / iar noapteai scap traista cenu ii pe p mânt / obloane somnoroase pe geamuri s-au l sat. / Pe doi rbuni în curte, m laiu -mb ls mat / de teapt l comia b trânului Grivei, / i lenevesc prin ierburi miresmele de tei.“9 Singur este un monolog adresat Diviniii. Discursul poart semnele unei orgolioase delimit ri fa de marea mas amorf a semenilor s i, incapabili de idealuri: „… tiu am avut ca al ii, o s rutare drept izvor. / Dar când, în palele de soare, cu ei cei mul i i moi m -ntind, / îmi simt în trupul meu de scam încheietura de argint! [...] Cu tot ce e pustiu i aspru, t ios i greu m-am înfr it, / i Te-am iubit! // De aceea, ei cred c sunt vraci, / li-e team c port un deochi: / îi simt dup mâna de cear / i pietrele negre din ochi!”10 Retorismul sup tor sufoc i slabele urme de poezie autentic , precum se întâmpl în poemul torie: „Doamne, scap -m de durere, / odihn i pace trupul meu cere! / Înva -m unde s o arunc / durerea aceasta ce-o port ca pe un prunc, / ce trece de mine, i-n mine nu-ncape, / i-o aduce la maluri adâncile ape. / [...] i marea cu apa durerii -îneac , / i codrii sub vântul durerii m pleac , / o, Doamne, scap -m de durere, / odihn i pace tot trupul meu cere!”11 Poate c textul cel mai valoros al volumului, surprinz tor prin metaforele utilizate, este Od unui p mânt dezn jduit, tributar stilisticii lui Paul Claudel: „O, voi, spini, singurii din inutul acesta

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lbatec al copil riei mele, / în care bisericile au umbrele negre i pustii, / Voi singuri, din Dobrogea cea plin de vulturi, de berze i de cucut , / m-a i întov it în crucea pe care pa ii mei au c lcat-o peste z rile îndep rtate... / Voi, erpi încremeni i cu capetele spre cer, str jerii p mântului acesta, cu frun ile t iate dintr-un ametist, / p strând parc -n din ii vo tri ascu i petece violete din hlamida / unui episcop de la Roma, fug rit de pe rmurile pustii ale Dobrogei, / în umbra unui Christ ce nu s-a putut s lui, / Voi a i împodobit cu o ramuînspicat i r sun toare ca bronzurile mormintelor c rile prin care poposeam sub ploile galbene ale Nordului.” 12 sând deoparte sintaxa greoaie, complicat inutil, poezia se individualizeaz prin dinamismul succesiunii imaginilor, într-o rememorare caleidoscopic a spa iului copiriei, t râm care, de i arid, r mâne pentru sine un factor de stabilitate sufleteasc . Imaginea „spinilor viole i”, plante care îl marcheaz afectiv, copilul care, n scându-se, cade pe p mântul arid al Dobrogei asemenea unui „sunet de ban al Ve niciei” sunt dou nuclee lirice, fecunde, neîmbr cate îns adecvat în hainele poetice. Poate c , dac Ion Marin Sadoveanu ar fi exersat mai mult, versul s u ar fi înregistrat i succese notabile. În concluzie, chiar dac apeleaz adeseori la universul religios, poetul pare condus mai degrab de intui ia unui ins primitiv, care divinizeaz tot ceea ce îl înconjoar , c utând în felul acesta s ob in un echilibru sufletesc. Ar mai fi de ad ugat faptul c scriitorul a evitat în mod inten ionat elegia social i poezia erotic , pe care de altfel o considera „o emo ie u oar lipsit de idei.” Pesemne a ales s ocoleasc aceste teme pentru ca lirica sa s se diferen ieze, într-o oarecare sur , de valen ele poe ilor na ionali.

1

Scrisoare c tre Traian L rescu, datat 28 mai 1920, din Arhiva Ion Marin Sadoveanu, în Biblioteca Academiei Române.

2 Ion Marin Sadoveanu, Moartea i monahul, în Scrieri, vol. I, Editura pentru Literatur , Bucure ti, 1969, p. 18.

3 Moarea i cor bierul, op. cit., p. 19.

4 Moartea i bolnavul, op. cit., p. 20.

5 Moartea i m sc riciul, op. cit., p. 21.

6 Cântece de rob, op. cit., p. 34.

7 Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu - Cu prilejul Cântecelor de rob, în Gândirea, X, nr. 4, aprilie 1930, p. 136; apud. Ion Marin Sadoveanu, în Scrieri, vol. I, ed. cit., p. 472.

8 Toamn târzie, op. cit., p. 12.

9 Singur, op. cit., p. 11.

10 Pastel, op. cit., pp. 40, 41.

11 torie, op. cit., pp. 45, 46.

12 Od unui p mânt dezn jduit, op. cit., p. 22.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Calendar - August 1.08.1883 - s-a n scut Pan Halippa (m. 1979) 1.08.1913 - s-a n scut Elena Farago (m.

1974) 1.08.1939 - s-a n scut Gh. Suciu (m. 1995) 1.08.1948 - s-a n scut Titus Vîjeu 1.08.1949 - s-a n scut Baki Ymeri 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.1915 - s-a n scut Gellu Naum (m.2001) 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 3.08.1943 - s-a n scut Cornel Ungureanu 4.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 4.08.1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.

1987) 4.08.1941 - s-a n scut Constantin Lupeanu 4.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m.

2008) 4.08.1954 - s-a n scut Paul Daian 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 5.08.1937 - s-a n scut Viorel Cacoveanu 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m.

1996) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n.

1870) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m.

1995) 9.08.1921 - s-a n scut Claudiu Moldovan (m. 1996) 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n.

1887) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m.

1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n.

1942) 11.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m.

1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m.

1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m.

1986) 12.08.1937 - a murit Al. Sahia (n. 1908) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.

1991) 15.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 15.08.1948 - s-a n scut Lucian Avramescu 15.08.1954 - a murit A. Toma (n. 1875) 16.08.1903 - s-a n scut Pan Vizirescu (m.

2000)

16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m.

2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ov. S. Crohm lniceanu (m. 2000) 17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1940 - s-a n scut George Corbu 17.08.1963 - s-a n scut Ruxandra Cesereanu 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1935 - s-a n scut Ion Gheorghe 18.08.1937 - s-a n scut Sorin Alexandrescu 18.08.1999 - a murit Mircea Sîntimbreanu (n. 1926) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. c.1825) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe DumitrescuBu ulenga (m. 2006) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n.

1673) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n.

1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n.

1821) 22.08.1917 - s-a n scut Al. Piru (m. 1993) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 24.08.1820 - a murit Ioan Budai-Deleanu (n.

1760) 24.08.1868 - a murit C. Negruzzi (n. 1808) 25.08.1907 - a murit B. P. Hasdeu (n. 1838) 25.08.1940 - s-a n scut Mihai Pelin (m. 2007) 26.08.1953 - s-a n scut Ion Simu 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m.

2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n.

1910) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m.

2009) 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 30.08.1966 - s-a n scut Gelu Vla in 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m.

1982) 31.08.1960 - s-a n scut Daniel B nulescu

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Gheorghe A. STROIA

Clipe descântate de condei...

Motto: L cr mioarele sunt lacrimile îngerilor strânse în buchete de candoare pentru a fi oferite sufletelor dornice de cer. (Ines Popa Vanda) Dintotdeauna, poe ii au cântat, în toate limbile p mântului - Natura, Omul, Iubirea, Revolta, Dezam girile, Triste ile - sau au ridicat spre Ceruri, întru întâmpinarea Sacrului, fumul de t mâie i smirn al sufletelor lor, dorind s i împlineasc Visele, oricât de îndr zne e ar fi fost ele. Poetul nu scrie pentru ceva/cineva anume, ci doar extrage din profunzimile sufletului s u apele ce curg, uneori limpezi, alteori tulburi, ape pe care plutesc st ri, emo ii, sentimente, amintiri, în efluvii semantice. Cuvântul, aparent fragil, cap , în mâinile lor, atingeri de m tase sau duritatea diamantului, reu ind s ating suflete - prin cromatica ori nuan a sensurilor, s r neasc sau s aline, s îndulceasc ori s înfiereze, motiveze sau s demotiveze existen a. În spectrul liricii contemporane, poezia a tat nuan e noi (nu neap rat mai valoroase), atribuindu- i alte i alte valen e (din nefericire mai pu in educative, mai pu in estetice). Morala, societatea, politica, î i pun pregnant amprenta asupra eului liric. În toat aceast tumultoas atmosfer cotidian , se mai nasc (din fericire) înc , flori „cu trup sub ire, colorat”, ce readuc - în vecin tatea

sim irii omului contemporan - sensibilitatea, frumuse ea de gând, romantismul, iubirea, muzica, reu ind - înc - s mai încânte sufletul. utându- i un loc în sine i scriind pentru sine, f a dori s i dovedeasc valoarea, f a dori s impresioneze auditoriul, ci când totul cu o naturale e i o carism de invidiat, Ines Popa Vanda se num printre poe ii contemporani, coborâ i parc din alte vremuri, când poezia însemna muzic , iar scrierea ei era „produs ” doar prin har.

Iat ce scria criticul literar Tudor Cicu1, într-un comentariu la un grupaj liric al debutului literar semnat Ines Popa Vanda: Pe acest teren, numai al ei, nu face filosofie, în schimb, nici un alt tân r n-o egaleaz în a versifica cu acea bucurie i frenezie, rar întâlnit la tinerii care vor a participa intens la misterul existen ei. Are un stil deta at-expeditiv, pentru a ajunge la destina ia gândurilor. Are farmec i nuan în construc ia versului, pe care i le transfor, repede, în duio ie…

Poezia Vandei Ines Popa este - cu aderat - o liric sensibil , delicat , suav , muzical , trezind în sufletul cititorului emo ii ne(mai)întâlnite sau ne(mai)recunoscute: Eaprilie i plou , iar ochii îmi sunt uzi,/ În rug m prostern, zdrobit de-ntristare,/ Deschizi în cer o u , e semn c m auzi,/ Binecuvânt vr jma ii. Iubind, le dau iertare!2 . Acestui Dumnezeu bun, cald, iert tor, îi cere poeta îndurare. De i Dumnezeu este unic i al tuturor (de bun seam ), poetul crede în existen a unui Dumnezeu al fiec ruia, ca extensie a propriei spiritualit i i a modului specific de a reflecta lumea: omul este bun - pentru c Dumnezeu este bun ( i reciproc).

Pe câmpurile dumnezeirii înfloresc macii recuno tin ei, pe care poeta îi ador i le dedic versuri pline de roman i culoare. Macii devin o prezen constant atât în volumul despre care se face vorbire, cât i în multe alte scrieri ce poart semn tura poetei timiorene. Cuvântul maci - la plural obsesiv este folosit de aproximativ aptezeci de ori

pe parcursul lucr rii, poeta atribuindu-i semnifica ii speciale, pornind de la cele arhicunoscute: macii cresc peste tot, sunt firavi, se apleac u or la orice adiere de vânt, dar nu se frâng; printre corolele lor, de la firul ierbii, se întrez resc cerurile albastre; macii sunt misterio i, dar extrem de admira i. Prin extensie, se poate spune c aceste flori ale câmpului se întâlnesc frecvent în pictur 3 , în literatura român 4 i în literatura universal 5 .

Macii Vandei sunt fiin e vii, care simt, tr iesc i cânt ; ei au: „ploi”, „atingeri de o var ”, „ninsori”, „g ri”, „neuitare”, „poveste”, „târziu”, „alb”, „albastru”, „s rut”.

Povestea macilor devine obsedant , unele dintre poeziile volumului strigându-i în numele Iubirii: De-ar ninge macii, Gara cu maci, Anotimp cu ploi de maci, i las log un mac, Mac de neuitare, Mac de poveste, Nostalgii cu maci… Iubirea (Regina vie ii...) face not concordant acestor flori delicate, iubirea îns i fiind în poezia Vandei o floare delicat , un descântec ancestral înflorit în mii de tonalit i telurico-celeste.

Acestui descântec i se arondeaz st ri de „vis”, „agonii”, „himere”, „doruri”, dar i „jertfe”, „r ni”, „pelin”, „iluzii”, „fum”, „scrum”: a ipi, dar simt cum dori,/ Din ran i cresc singur i,/ Jertfe ti s ruturi prin scrisori/ i doruri frângi în jum i6...

Sufletul tânje te dup iubire, fl mând fiind de stele, dorit de cerurile înalte, de misterul nop ilor cu lun , toate aceste esen e devenind convergen e ale versului adunat în poem, în care dou inimi bat într-una singur : Cât ai uitat în mine, tii?/ De ce te-alung, de ce te-a tept,/ Amâni o clip i revii,/ De ce m zbat la tine-n piept?7. Îns , iubirea nu este întotdeauna roz, r riturile sau apusurile sale nu se deruleaz mereu pe corole florilor aromate, ci poate fi i trist , frustrant , precum o deziluzie a unei intense tr iri: Acarii se amuz schimbând macazul, trenul,/ Noi cump m bilete pentru iubiri trucate,/ Pe via corigen i, ne-nchipuim edenul/ iapunem în vagoane cu inimi sfârtecate8 …

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În aceast interminabil poveste de iubire, femeia ocup locul primordial. Ei i se închin tot p mântul - frumuse ii ei, miracolului posibil al vie ii, concretizat doar prin ea: ti un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,/ Din petale de crini albi, Domnul tea creat anume,/ S fii vis i mângâiere, purt toare de lumin ,/ Bra ele s i fie lean, s faci clipa mai senin 9... De i tonul preponderent al volumului este nostalgic, roman at, poeta împrumut uneori i tonul ludic, un acut sim al umorului creând clipe de respiro, ce readuc lectorul în imediata realitate (pove ti cu tâlc). În aceste pove ti, via a devine incredibil de fragil , poarta dintre dou lumi. Via a este - în ultim instan un miracol. Acestui miracol, poeta îi r spunde sincer: DA!... Cople it de-ntâmplare ceva i-a dorit s tie,/ Cât s fi costat minunea?

Mult, pu in, o avu ie?/ Îmbr cându- i p pu ica i-a r spuns a ei feti :/ Zece lei i cinci b nu i i-o f râm de credin 10…

Cadrele poetice sunt spectaculoase, poeta, de i folose te un vocabular aparent uzual, lefuie te cuvintele i le a eaz cu determinare în tablouri magic-metaforice, unele dintre construc iile semantice devenind veritabile licen e poetice - autentice, îndr zne e, curajoase - ce-i contureaz i îi particularizeaz stilul, ce merit a fi atent lecturat i mai apoi descoperit. Pentru Ines, spectrul vizibil nu are doar apte culori fundamentale, ci opt, ultima dintre ele fiind culoarea sufletului - greu de definit dar i mai greu de redat: Din jum i de suflet se nasc eternit i,/ Pe trup picteaz fluturi troi e de candoare,/ i de cer ne-mbrac -n vr jite dimi-ne i,/ Se înte esc emo ii în dulce dezmier-dare11 …. În aceste tablouri kushiene12 (a se vedea celebrele cor bii trase de înaripate), un alt cuvânt este repetat de aproximativ aptezeci i patru de ori, indiferent dac se g se te la singular sau plural, articulat sau nu: fluture. Se creeaz astfel atmosfera de vraj , de poveste, de vise descântate, în care fluturii se cern în „gânduri amor ite” sau cad „sub pelerina nop ii, în rug ciuni de ploi” ( mut pe-un curcubeu). F nicio îndoial , cel mai utilizat cuvânt este vis(e), a ternut pe coala gândurilor de peste dou sute de ori. El semnific adesea: „frânturi de vra”, „v i de foc”, „gânduri derizorii”, „fals portret”, „zale”, „un nume pe o cruce”, „magii”, „cenzuri”, „giuvaiere”, „pic turi de rai”, „dor de privar ”, „îngeri”. Consider m necesar inventarierea cuvintelor re-

petitive din text, nu din ra iuni pur tehnice, care, în cazul poeziei romantice, nu prezint relevan , ci pentru a stabili dimensiunile liricii poetei timi orene, laitmotivele care o particularizeaz : câmpul înc rcat cu maci, peste care fluturii anim via a, ca pe un vis frumos.

Poezia Vandei Popa Ines este, f îndoial , o poezie romantic izvorât din ape curate, de o frumuse e aparte, tandr i versatil . Ines Popa nu face art doar de amorul artei, ci mai întâi o tr ie te, o inspir i apoi o transform în emula ie liric . Exist „creatori” care scriu conformându-se în totalitate vremurilor, f s manifeste sentiment, f s inspire frumuse e i, cu atât mai mult, f s le pese dac „opera” lor va ajunge sau nu la sufletul cuiva. Ines NU face parte din aceast categorie. Ea scrie pentru sine, nu cu scopul de a place sau nu, îns cu o naturale e i lejeritate a rimelor i ritmului demne de invidiat.

Suntem siguri c traseul literar al poetei Ines Popa Vanda este deja ferm conturat i în deplin ascensiune.

John Barrymore spunea un adev r simplu: Omul este b trân, atunci când regretele iau locul viselor. Se poate spune c - prin acest nou volum de poezie - Ines continu ... VISEZE, f când din vis ra iunea de a tr i, modalitatea inedit de a crea, speran a într-un mâine, mai frumos decât ieri. Vis torii sunt salvatorii lumii. A a cum lumea vizibil este sus inut de cea invizibil , tot a a i oamenii, cu toate încerc rile, gre elile i voca iile lor m runte, sunt sus inu i de c tre viziunile minunate ale vis torilor solitari.

Omenirea nu poate s i uite vis torii. Nu

Anul VI, nr. 8(60)/2015

poate s lase idealurile lor s fie uitate i s dispar , ea tr ie te în propriile vise. Le recunoa te prin realit ile care a teapt s fie experimentate de vis torii lor. Cel care z misle te o viziune minunat în inima sa, un ideal m re , va g si puterea de a realiza cu siguran acel ideal mai devreme sau mai târziu. A dori înseamn a ob ine. A aspira înseamn a atinge. Primul volum de versuri al autoarei, Pescar de vise, a fost unul de succes. Viziunea ei a fost promisiunea de a deveni ceea ce viseaz . Acel vis s-a realizat i iat-o ast zi cu o nou apari ie editorial , acest nou volum de versuri. Crezul poetei mâne fidel aceluia i subtil sentiment, îmbr cat în suave flori de gând, dup cum ea îns i afirma: Sufletul meu… un dans al fluturilor, cu parfum de maci.

1 Aser iune critic publicat de Marin Ifrim pe blogul s u; 2 Am ochii umezi, Doamne; 3 tefan Luchian, Claude Monet, Vincent Van Gogh; 4 Vali Ni u, Augustin Cup a, Radu Ilarion Munteanu; 5 În opera interbelicului John McCrae sau contemporanului Ante Popovski; 6 Aproape suntem; 7 Aripi de suflet; 8 Sclavii iluziilor; 9 Binecuvântat femeie; 10 Cât cost un miracol?; 11 Destin purtat de îngeri; 12 Vladimir Kush, n scut 1965, este pictor surrealist i sculptor rus. Dup finalizarea studiilor în domeniul artelor plastice la Institutul Surikov din Moscova, emigreaz în SUA, unde î i deschide propria galerie de art în insula Maui din Hawaii;

Jan Matejko - Copiii artistului

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Liviu PENDEFUNDA

Miturile Lunii Oglind[ Am mai discutat despre umbr ca aliat al luminii lumii vizibile. Iar dac , a a cum spune catehismul hermetic, natura e vizibil doar ca func ie în starea sa nev zut , atunci, cu siguran binomul masculin i feminin al androginului e animat de spirit, suflarea divin , focul central, cosmic care d via Crea iei. Dac Luna e oglinda vizibil a Soarelui, îmbr ându’i lumina, Doar Lilith reprezint calitatea pur , necunoscut d toare de în elepciune, Sofia, Demetra, jum tatea feminin a Marelui Arhitect. Problema este c doar ea, separat în mod eficient de impurit ile chaosului, precum materia prima în întregime liber de imperfec iuni, devine s mân a cunoa terii. La sfâr itul lumii metalele vulgare nu vor mai fi g site, iar aurul, argintul i metalele rare vor fi via i vor poseda un suflet, parte a vastului plan arhitectonic al universului.

Magul, artistul trebuie s separe puritatea ob inut prin operaiunile alchimice de ceea ce este materie brut . S mân a nun ii alchimice, sulful masculin i mercurul feminin uni i în germenele filosofic de dezvoltare din Unul în doi i reducere din doi în Unul. Solve et coagula! În laboratorul s u, magul îndepline te m re ia tezaurului piatra filosofal . Jocul dintre ceruri prin pilierii prezenta i anterior define te dualitatea dintre vizibil i invizibil, dintre consistent i volatil, între urcare i coborâre. Prin mi carea sa ascensional , se ridic , utând s fie purificat, iar acest lucru p strând noble ea originei i prin actele reflexe universale poate demonstra simbolul str lucirii luminii între tenebrele chaosului.

Locul g sit dincolo de str lucire, Sem na a ceva de pe P mânt, metal sau piatr Nu’n întregime, dar totu i la fel realizat Cu lumin radiant , precum fierul luminând sub foc.

Era metal, parte p rând a aur, parte argintul pur; Era o piatr , smaragd sau crisolit, Rubin ori topaz, asemeni celor doisprezece str lucind Pe pieptul lui Aaron, i între ele-o alt piatr ; Imaginat , mai degrab în alt parte Piatra1 , sau una ca ea, dorit de-atâ ia Filosofi, în zadar atât de mult timp c utat ; În zadar, de i legau puternica lor art De volatilul Hermes2 , i liberele forme Ale b trânului Proteus dintre m ri, Drenat prin alambic la forma sa nativ .

Ce-i de mirare, apoi, dac domenii i regiuni aici Respir pe mai departe elixirul3 pur i râuri curg Aur potabil, atunci când, cu virtute, o singur atingere, A unui Arc-chimic Soare4, atât de’ndep rtat de noi, Produce, cu umoare5 terestr -amestecat, Aici, în întuneric atât de multe lucruri pre ioase În glorioase nuan e i efecte-atât de rare?

Aici conteaz s priveasc Diavolul des întâlnit orbire. Pretutindeni sunt ochii lui; Vederea’i nu se’mpiedec de nicio umbr , Totul e soare, ca atunci când ezi la prânz

Culminând sub ecuator, cu razele c zând Direct din ascendent, un arc rotund, O umbr surprins în trup opac care nu cade i’i în aer, Nic ieri atât de clar , ascu ite raze-ale vederii6 Spre obiecte’ndep rtate, prin care în curând A v zut la orizont un mândru înger stând, Acela i pe care l-a v zut Ioan în Soare. Întors cu spatele, neascunzându’ i str lucirea, Illuminarea în raze însorite pe tiara lui de aur Un cerc îi desena pe pletele’i curgând în spate Iar pe umerii lui in toata puterea cuvântului, aripi Fluturând în juru’i: p rea în maiestoasa lor lucrare Tumult fixat în cugetare adânc .

Cât de fericit fu’ntinatul Spirit, ca i acum - speran În a g si o cale ce ar putea conduce zborul s u r citor În Paradis, la fericitul tron al omului, Sfâr itul c toriei sale; i vai, a noastr -abia începe.7 Chiar dac ’L vedem pe Dumnezeu s ne cuprind , omnipotent i omniprezent, pentru noi El nu e întuneric ci lumin , conectat cu con tiin a, în elepciunea, puritatea moral , inteligen a, îngerii i frumuse ea. Dumnezeu a zis: S fie lumin , i a fost lumin . Chiar i Zamolxe aprecia oglinda zeului suprem în lumina Soarelui. Zoroastru, în Persia antic , numea principiul luminii, Ormuzd, n scut din cea mai pur lumin , iar principiul întunericului, Ahriman, izvorât din bezn . Amon, Aton, indiferent de orientarea credin ei în Egipt, Ra era venerat i totemele lemuriene ori atlantidice au persistat în civiliza iile p mântene. Pitagora, analiza i el cele dou principii antagoniste care au condus Crea ia - unitatea, lumina, mâna dreapt , stabilitatea, simbolizat de o linie dreapt i întunericul, mâna stâng , instabilitatea, simbolizat de o linie curb . Kabbali tii apreciau c înainte de crearea lumii a existat doar Aurul în elepciunii sau Lumina ve nic , iar când mintea divin a dorit s devin Natur , Lumina Etern a emanat str lucire de la un punct central.

Lumina interioar iese din întuneric complet, de la t cerea medita iei i contemplare, care este adev rata lumin a în elepciunii ca o rug îndreptat spre origini spre starea matriceal a for ei divine. În toate marile ritualuri de ini iere exo sau esoteric comunicarea se face prin lumin 8. Totul începe printr’o preg tire pentru dezvoltarea tainelor care sunt de urmat, tiin ele considerând Cuvântul luminic ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri din întreaga filosofie a civiliza iei noastre. Atât de important, într-adev r, i atât de profund acest simbol nu poate fi în întregime t lm cit de niciun hermeneut în întregul s u. Arcanele din vechime interpretreaz Lux ca pe o doctrin sublim a Adev rului Divin prin care calea celui care a atins tainele arcurilor reflexe s fie illuminat în pelerinajul s u de via . În acest context rosicrucian s nu uit m cosmogonia pe care o certific i Rudolf Steiner care descrie într’un poem rela ia arhanghelului Michael, conduc torul al inteligen ei cosmice cu vibra ia universal a dumnezeirii. rit de puteri solare,/ str lucitor, spirit bine-

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cuvântat de puterile lumii,/ tu e ti predestinat de gândirea divin ,/ tu, Michael îmbr cat de raze./ E ti mesagerul lui Cristos, dezluind în noi,/ omenirea, mesajul voin ei sfinte a lumii;/ tu, între fiin ele luminoase ale lumilor eterice,/ aduci cuvântul lui Cristos pentru omenire./ Astfel, apare vestitorul lui Cristos,/ atât de a teptat de sufletele însetate;/ pentru a d rui cuvântul de lumin fluctuând departe/ în epoca acestei lumi a corpului spiritual ... (t lm cirea apar ine autorului) Isus spunea: Eu sunt Lumina lumii. Cine m urmeaz nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vie ii.(Ioan 8:12). Bhagavad Gita în Capitolul 5 ar ta c întunericul sufletului este urm rit de lumin , str lucind în manifestarea adev rului dac soarele în elepciunii sare s i reverse ocrotirea de zori: El mediteaz înc , El caut , împreun cu amestecul r mas în El, sufletele luminate ale c ror i nu sunt menite întoarcerii. Deci focul secret pe care îl respect m între Kundalini, Kabbal i alchimie este partea central , care prete te pilonul mijlociu al arborelui sefirotic îmbr at de în elepciune asemenea practicilor orientale din chinezul Chi Kung, indiana Tantr ori tibetan Vajrayana yoga. Aceast for str lucitoare de energie for ând calea de la t lpile picioarelor pân în vertexul capului, ca o pulverizare de-a lungul marginilor aurei este tocmai leg tura tiut drept elixir desprins din corp spre infinitul acrurilor reflexe i care se întoarce mereu benefic din nou la picioare. Aceast imagine ciclic se repet de mai multe ori la fel cu trecerea în spiral a corpului vehicul pentru a p trunde treptele sufletului universal, din clopot în clopot, ceruri succesive care înglobeaz sferele în cuburi i cuburile în piramide, matricea marelui eicosaedru divin.

1 cele dou sprezece pietre pre ioase de la pieptul lui Aaron, Exodul, XXVIII, 17-24 2 Hermes i Proteus, nume metaforice pentru elixirul filosofilor, materie indispensabil ob inerii Pietrei filosofale.

3 b utura zeilor la Homer, substan catalizatoare pentru ob inerea lapis philosophorum, aur potabil 4 Credin a c razele solare genereaz pietre pre ioase pe p mânt, metalele fiind de origine solar , aducând virtu i pietrei filosofale - îngeri chimici, geme ale eterului care str lucesc în întuneric precum lumina soarelui, diferen iind-o de bezna chaosului demonic 5 în sens de umiditate 6 Raza vizual a demonilor nu este încununat de umbre mai ales la echinoc ii când din zenit soarele nu determin umbre, Milton apreciind c p catul ar fi schimbat drumul soarelui, miezul zilei fiind deopotriv tenta ii echivalente cristice i demonice (meridianul demonic al Vulgatei biblice tradus în Psalmul XCI al King John Bible drept distrugerea care pustie te la amiaz ) 7 John Milton The Paradise Lost III (traducerea autorului) 8 Albert G. Mackey, Simbolismul Francmasoneriei, 1882

Anul VI, nr. 8(60)/2015

{tefan Radu MU{AT

Anotimpuri, amintiri...

M-am n scut c-un cire la fereastr ; mama îl s dise pentru mine.

Când l-am v zut întâia oar într-un nor de fluturi albi m-am bucurat de venirea iernii, dar z pada lui era o mireasm fraged a p mântului. trânii treceau cu ghiocei pe tâmple, nu mai aveau umbre pe uli ; erau încovoia i de povara anotimpurilor, iar prim vara îi reg sea mai tri ti i f de putere.

Purtau b ile inimii în toiag, singurul prieten adev rat la nevoie; el fiind atât de aproape de vlaga lor pân acolo când nu mai e mult i alt iarn va veni s se hr neasc din singur ile lor.

Mama i-a întâmpinat cu prim ratice r sufl ri; eu îi luasem locul.

Acum cire ul înflore te pe tâmple ei din rodul timpului.

De i este f margini, e atât de profund i amintirile nu se v d.

Mâna dreapt a mamei mi-a r mas i acum pe frunte; adorm în glasul ierbii, zburând din prim var în prim var .

Din mâna stâng i-a curs dintotdeauna pulsul în sângele meu i vara sângerez maci în partea nemu cat de timp a inimii. Îmi cânta cu vocea unui înger, iar cântecul m p zea de negura viselor; dimine ile se deschideau cu ferestrele spre soare. Într-o zi m-a a ezat pe piciorul drept i a spus o rug ciune la c derea unei frunze; atunci am în eles galbenul p cat al toamnei i am v zut pentru o clip uli a satului goal .

Odat , din piciorul stâng i-a scos c ldura trupului i mi-a învelit gleznele cu un ciorap ponosit; a a am întâmpinat Anul Nou care îi atârn i azi de picioare; am trecut gerul i floarea de cire ninge iremediabil pe tâmplele mele. Adev rul începe cu sine i sfâr te cu mama în anotimpuri, în amintiri...

Nu m-a întâmpinat nimeni care s m nal e i s m ating cu toat dragostea, a a ca mama; m-a cuprins cu toat umezeala ochilor deodat , i mi-a în bu it cuvintele i gândurile de pretutindeni. În ochii ei nu vor înc pea vreodat apele p mântului; uneori grijile i se stingeau în rug de lacrimi, slujindu-m mereu acolo unde soarele nu se ar ta pentru mine.

Ast zi, un fluture se rostogole te în drum spre soare i p rile tac.

La por i ferecate g sesc singur tatea ca o durere fizic pe care o simt de peste tot în trup; s-a f cut negru pe uli , durerea se transform în amintire când ea va fi trecut demult nemurirea.

Jan Matejko - Blind Veit Stoss i fiica

De la fereastra unde am v zut întâia prospe ime a p mântului se nal alt fereastr de cer; procesiunea ruperii a dou lumi îmi p trunde adânc în ochi, rev rsându-se ca un nor de fluturi i eternitatea mamei r sun în floarea de cire .

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Dan LUPESCU

Dorin N. URITESCU sau...

Metronomul spiritului creator Eugen Simion, Ion Dodu B lan, Gh. Bulr, Cristian Livescu, Valeria Gu u-Romalo, Grigore Brâncu , Mioara Avram, Florica Dumitrescu, Rodica Zafiu, George Pruteanu, N. Mih escu sunt doar o parte dintre personaliile de prim-plan ale literaturii i limbii române care au scris despre zecile de volume publicate, în ritm frenetic, de metronom, de Dorin N. Uritescu, licen iat în Litere (1970) i Istorie-Filosofie (1978), Doctor în filologie al Universit ii din Bucure ti (1981). chie de pandur (n scut nu în Oltenia lui Tudor Vladimirescu, ci în inima Transilvaniei, în Vinerea-Cugir, jude ul Alba) i os domnesc (din stirpea Cr orului Mun ilor Apuseni: Avram Iancu) -, Dorin N. Uritescu, pedagog înn scut i cercet tor tenace, se de te, în zecile de c i publicate, un spirit creator în ale c rui linii de for descifr m cu urin inteligen a, temeritatea i dorin a de a înv a permanent, de a- i extinde, pas cu pas, arealul aspira iilor sale tiin ifice, de a descoperi i comenta fa ete noi ale subiectelor abordate, studiate i analizate cu fine e i aplomb.

Metodic, foarte con tiincios i eficient în toate demersurile sale, el a debutat acum aproape trei decenii cu un volum frapant prin

multitudinea elementelor inedite, girat de Editura tiin ific i Enciclopedic : Aspecte ortografice controversate (1986), în care afirm apreciativ speciali tii - a fundamentat tiin ific reconsiderarea omofoniilor în ortografia limbii române, a introdus concepte noi, din perspectiv ortografic (precum contradic ia în adaos, pedantismul, analogia improprie...).

Cele dou volume publicate în 1992: Cuvinte cu dificultate de scriere în limba român îl atest ca prim cercet tor într-un domeniu extrem de sensibil, jalonat de teme noi, inventate chiar de el, ca: importan a epistemologic a ortografiei i valoarea ei stilistic . În 1993, Dorin N. Uritescu î i ocheaz elevii, studen ii i colegii-profesorii de român printr-o alt apari ie editorial , dinamic , energizant , scânteietoare: De la chio cari la vesternizare. Mic dic ionar de termeni actuali, care îl consacr , dincolo de orice îndoial , ca analist riguros al inova iilor lexicale mulat pe un spirit ludic, care intr atât de profund în consonan cu subiectul investigat încât cititorul se înscrie, f s i dea seama, într-un joc interactiv captivant.

Volumul Nout i în ortografie (1995) îi aduce recunoa terea de prim teoretician al unor fi-

Jan Matejko - Constitu ia din 3 Mai 1791

guri de stil precum arhaismul ortografic i echivocul ortografic. Autor de monografii privind pleonasmul, contradic ia în adaos, degradarea unit ilor frazeologice, promotor al limbii române corecte, cu ferme contribu ii la extirparea gre elilor de exprimare (2001, 2002) -, Dorin N. Uritescu a publicat cinci dic ionare: ... explicativ de pleonasme efective (2006), ...de contradic ii în adaos efective (2006), ...explicativ de folosire improprie a termenilor (2008), ...de cuvinte i sensuri noi (2009), ... explicativ de forme i sensuri gre ite ale unor expresii i locuiuni consacrate (2009) - veritabile studii de referin , în domeniu. zând lumina acestei lumi într-o zodie aflat sub semnul inventivit ii i fanteziei bine temperate, V rs torul, altoite pe capacitatea de analiz i sintez , Dorin N. Uritescu nu s-a l sat mai prejos nici în domeniul istoriei literare, criticii i teoriei literare - arie în care, din 2009 pân în prezent, a publicat ase volume incitante. Acestora li se adaug trei culegeri de versuri originale: Pe Rio Costa (Balade erotice), Cântece de logodn , Rugi i porunci. În prefa a volumului Portretul la criticii literari români (Ed. RawexComs, 2015), Eugen Simion afirm c acest studiu „este o bun lucrare de analiz literar cu clasific ri dintre cele mai curajoase, inedite, ale speciei portret, din perspectiva extinderii sensului conceptului numit”. Dup ce face o incursiune captivant , dar deosebit de succint , de la vechea critic impresionist („decis s dovedeasc faptul c , printre muzele care inspir artele, se afl i o muz a criticii literare: a zecea muz ”), care a dat o mare str lucire artei portretului - pân la noua critic postbelic (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul r mânând ostracizat), Eugen Simion exemplific la modul foarte convintor prin: Nicolae Iorga - un rafinat portretist („a a cum se arat în carte”, puncteaz

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ex-pre edintele Academiei Române), Eugen Lovinescu: indiscutabil, maestrul portretului critic la noi („Figurinele sale sunt unice capodopere ale genului” - portrete in aqua forte, care au provocat reac ii dispropor ionate în via a noastr literar , din partea lui Camil Petrescu i a lui G. C linescu (care afirm c „portretul este fiul mali iei”, îi face un portret memorabil lui Mateiu Caragiale, iar despre Ion Creang lanseaz imaginea „bivolul de geniu”, care scrie în bojdeuca sa îmbr cat într-o c ma lung i larg , sc ldat în sudori..., imagine devenit „bun de manual colar”).

Eugen Simion reliefeaz c , în genere, criticul român este „un bun portretist, iar acest fapt se vede i în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: „...Aceast tradi ie nu s-a pierdut i, dup valul structuralist i semiotic, criticul român redescoper pl cerea de a fantaza în jurul unei personalit i. (...) coala formalist n-a eliminat integral portretul critic, dovad studiul Barthes despre Michelet... i chiar autoportretul structuralist din RolandBarthes despre RolandBarthes.”

Ajuns la a doua edi ie, volumul (cu titlu, parc , prea ostentativ specios i, paradoxal!, col resc) Pentru o lectur adev rat i o percepere corect a temei este decodificat de Dora Laz r (în revista Pro Saeculum, nr.97-98/ sept. 2014) în urm torii termeni: „Absolut nea teptat este interpretarea poeziei Plumb (...) Pornind de la sensul cuvântului care desemneaz creionul, cuiul de plumb cu care se scrie pe t bli e de ardezie, în colile noastre pân târziu, Dorin Uritescu combate ideea c tema poeziei ar fi moartea, i ofer interpretarea conform c reia tema o reprezint imposibilitatea comunic rii (...), consumat ca o criz nevrotic a autorului, determinat de întârzierea COMUNIC RII acestuia cu publicul, prin crea ia sa” (n.n. întârzierea tip ririi volumului de poeme ale lui George Bacovia, deja cules, cu litere de

plumb, tipar înalt, conform tehnologiei de imprimare anterioare apari iei tehnicii offset!).

Romanul scoala, una dintre cele trei capodopere ale lui Liviu Rebreanu, este abordat de Dorin N. Uritescu dintr-o perspectiv absolut nou , în temeiul unei document ri extrem de atente i al unor conexiuni relevante. Hermeneutul literar Dorin N. Uritescu sus ine - cu probe irefragabile - c adev rata tem a romanului scoala nu vizeaz orizontul social (starea jalnic a ranilor), ci pe cel na ional: „atentat la securitatea na ional a rii, ini iat de o putere str in ”. Mesajul operei „este de natur justi iar : R SCOALA din ra iuni colective (na ionale) este un mijloc justificat moral i juridic”. „C re ii pe cai albi” care str teau satele, cu misiuni provocatoare, agitatorice, nu reprezint „ficiuni literare, cu scop estetic”, ci „transfigur ri artistice ale unei realit i indubitabile, imixtiunea prin agen i profesioni ti ai puterilor str ine”. Acum, dup 1989, când s-au deschis arhivele, tim c r zmeri ele din 1907 - provocate de agen i ai ohranei ariste - nu s-au potolit decât în urma scrisorii oficiale trimise de Regele Carol I, al României, Împ ratului de la Viena.

Autoare a studiului fundamental Istoria stilisticii române ti (Ed. tiin ific , 1988), prof. univ. dr. Ileana Oancea se exprim astfel despre volumul Nout i stilistice (2015): „...

Subliniez originalitatea pregnant a unora dintre studiile oferite, ceea ce justific titlul, o veritabil emblem unificatoare: Nout i stilistice. (...) O alt sec iune, la fel de interesant , din nou cu elemente de noutate stilistic , este cea privind antonomaza, crea ie lexico-stilistic i stilistic -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba român . Profesorul Dorin Uritescu tie s descifreze acele semne care dau savoare unei exprim ri ce poart pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mi care, derutant i adesea contradictorie, reflectat în pres în special, sectorul cel mai supus unui anumit tip de

Jan Matejko - Ridicarea clopotului

Anul VI, nr. 8(60)/2015

creativitate lingvistic ”.

Volumul cel mai proasp t - sprinten ca un rustem oltenesc - editat de Dorin N. Uritescu are un titlu „deprimant” prin obsesia tiin ific !) de a oferi, înc de pe prima copert , toate elementele vizate: Structura variat , natura expresiv i valoarea artistic a PAMFLETULUI (Bucure ti, Ed. Rawex Coms, 2015).

La cap tul lecturii, ni s-a consolidat convingerea c Dorin Uritescu continu s se manifeste - inspirat - ca un copil teribil printre spirite academice. El este, în str fundurile personalit ii sale, un om al baricadelor Limbii i Literaturii Române - a a cum a fost, în Decembrie 1989, al turi de Dan Iosif i Dumitru Mazilu, un r s-popit Gavroche al Baricadei de la Intercontinental Bucure ti.

Copiii baricadelor, chema i, trimi i ori veni i din proprie ini iativ , sunt, se tie, u or de manipulat, chiar de propriile lor aspira ii, inte, vedenii, voci - dinl untru -, dar i de profesioni tii acestui domeniu de maxim subtilitate, în care (pentru a oferi un singur exemplu) mesajele subliminale, induse de meseria i, ocup , înc din antichitate, rolul de prim-balerin hipnotizant . udabile întrutotul, d ruirea, eforturile i harurile creatoare ale domnului Profesor Dorin N. Uritescu ne pun în fa a mai multor eviden e: 1. Obsedat de modelele fascinante (strivitoare?) ale erudi ilor i enciclopedi tilor români de talie european i mondial - precum Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade -, Dl Uritescu r stoarn datele ecua iei, pare s renun e la viziunea din perspectiva timpului i la aceea de ansamblu, pentru a se concentra (cu minu iozitate i r bdare de neurochirurg) asupra analizelor infinitezimale, de fine ea celest a celor din domeniul cuantic; 2. Abilit ile sale sunt atât de bine cultivate i strunite încât prefer s renun e la panoramarea „codrilor” seculari, în favoarea copacilor, pe care, îns , îi „sare” instantaneu, cantonându- i bucuria analizei la nivelul ramurilor, al frunzelor, al zgoandelor teribile ale luminii (solare i spirituale) pe nervurile acestora, pentru a coborî, a se adânci apoi, îndelung, asupra disec iei în profunzime a esuturilor, a decant rii i degust rii clorofilei i a realiz rii ecografiei fiec rei celule vii, fiec rei molecule; 3. Om de carte i profesor de cert voca ie pedagogic , autor a zeci de volume, care însumeaz mii de pagini -, Dorin Uritescu st pâne te resorturile tiin ei i artei de a nu dea în „atomizarea” studiilor sale (deloc clorotice, dimpotriv !), în care acribia document rii, argu ia argumenta iei, sagacitatea

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

conexiunilor i judec ilor de valoare inedite sunt peremptorii i salutare; 4. Dorin N. Uritescu are inspira ia divin a iconarilor adev ra i, care tiu c postirea, ascultarea i rug ciunea continu se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigur a desenului, cu expresivitatea chipului i a privirii, cu armonia, echilibrul i vibra ia cromatic sau cu transparen a aureolei din foi de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfin ilor..., dar i cu tainicul zvâcnet viu al ve mintelor de purpur ori de un albastru cosmic - f a uita ansamblul, integrarea perfect în Ansamblu, Armonia Întregului…

Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtu ile c ilor lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumin , vibra ie spiritual , dar i o und anume de hieratism specific iconostasului (din lemn suav de tei sau de tis , sculptat cu bel ug de motive vegetale), sau frescelor magice, cu valen e de unicat, din monastirile Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, din nordul Olteniei i de la Sâmb ta ( ara F ra ului), sau ale lui tefan cel Mare i Sfânt, postbizantine, din Bucovina i din Moldova de Sus. Cu sau f voia autorului, sunt, toate, c i ezoterice, ale c ror tâlcuri profunde r mân, aproape exclusiv, la îndemâna ini ia ilor. A adar, spirite înguste, pu in cultivate, ignobile, neiubitoare de spirit românesc -, FERI I-V ! ile scrise de Dorin Uritescu, intuindu-v ignoran a, v pot fi atât de nocive, letale chiar, încât v ...mu , v ...m nânc („S ri i c ne m nânc pe to i!” - era strig tul ultim dintr-o butad ...).

Dorin Uritescu infuzeaz operelor sale fie ele din domeniul istoriei literare, criticii i

teoriei literare, fie din acela al hermeneuticii tematice, stilistice, expresive a Limbii Române - filonul aurifer, mereu fraged, numit nu geniu, ci ingenium ingens.

Jan Matejko - Sobieski la Viena

P.S.: Pre uindu-1 pe profesorul Uritescu, nu ne putem ab ine s nu ne ar m mâhni i de zecile de virgule (obligatorii!) lips , mai ales în ultimele capitole ale volumului Structura variat , natura expresiv i valoarea artistic a PAMFLETULUI, ori de formul ri stângace/ neglijente: p. 12: „o prestigioas tradi ie a cultiv rii lui” - dac -i tradi ie, e clar c e a ... cultiv rii lui; p.13: „C , dup cât - s.n. -, aceasta este o condi ie esen ial pentru reu ita pamfletului, pentru ceea ce-i asigur ...” - efectiv, nu în elegem ce vrea s spun , aici, sintagma dup cât; p. 15: „ca un tip orgolios” - din context reiese c e vorba de un tip vanitos, nu orgolios; p. 15: „Pentru a parada ca om cult...”; p. 18: „Afecta ia unui atare poet” - bine nu e ... feca ia, Doamne, fere te!; p. 19: „individualizarea ca tip” - exist i individualizare ca ... grup?, poate c da...; pp. 52, 54... ... ... grafierea eronat Ha deu, cu „ ”, când se tie c Bogdan Petriceicu pentru a nu mai fi tachinat Hai u - nu i-a mai scris numele Hâjdeu, a a dup cum îl mo tenise, ci Hasdeu, cu „s”, nu cu „ ”, pronun at îns H deu; aceea i este situa ia i la Densusianu, scris a a, cu „s”, dar pronunat Densu ianu...; p. 66 „cu reproducerea” - ligament deranjant, fie i numai auditiv: cur...; p. 81: „la ba inaderen a” - ligament laba...; p. 71: „un pendant monstruos al revolu iei”, unde, în mod sigur, e vorba despre pAndant al revolu iei, nu pEndant...

Toate cele men ionate mai sus culmineaz cu s rituri de cuvinte, care fac anumite secven e aproape de neîn eles: p. 89 - „nu sunt mai pu in semnificative eticii” - apreciem c lipse te cuvântul „asupra”, corect fiind „nu sunt mai pu in semnificative asupra eticii”; p. 87 - „Respectivul pamflet se intituleaz Modestia creatorului la unele cazuri deficitare” - lipse te virgula obligatorie dup titlul pamfletului (Modestia creatorului,...”) i cuvântul, b nuim, „referinduse”, pe în eles fiind: „Modestia creatorului, referindu-se la unele cazuri”.

Se subîn elege, c - la reeditarea volumului respectiv - se impun corecturile de genul celor precizate de noi, mai înainte.

Succes!

D. L.

29

Dobroslaw MARCINEK

Cântecul nop ii ascult somnul de sare cum scânteiaz somnambulic în sâmburele închis al serii deschide sângele înst nit cu sfidarea rutului unui suflet uns în sidef apropiindu-m de visul stins al iasomiei nisipul din lumin ucide umbra de piatr din gândul apei, iar timpul tresare ca un izvor susurând topind mun ii abrup i de sare dintre pleoapele evei Iona am vrut s scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur, dar am scrijelit în noptiera plin cu praf zvârcolirea broa tei exilate în muntele de sare am vrut s scriu ceva despre un timp, un timp nemaipomenit de singur, dar lumina dintre mine i umbra lui s-a împietrit în gândul ce-mi zbura cu aripi surde de liliac printre triste ile macrocosmice, încât nu am putut mai scriu niciun cuvânt pân la urm am t cut, am t cut de tot, înc tu at în propria-mi lumin i deodat m-am întunecat auzind pa ii de furnic cum preg tesc în buc rie celelalte r zboaie scot totul din priz Lumea

i zic aceasta a fost

Mucegai în col urile obscure ale camerei înflore te mucegaiul mov etalându- i moartea visam cum cobor în golurile oaptei s mai port pe piele istoria dezbr cat de ve mintele de hemoglobin în lumina putred cuvintele erpuiesc maladive aproape ca-ntr-un ecou c ptu it la mijloc i-s gata s moar nelini tite într-un poem muced i sur

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Elena BUIC~-BUNI (Canada)

Scriitorii ]i scrierile lor ile inimii lor în pieptul cititorilor. Ei cotrob ie prin labirinturile timpului în care zace îns i ve nicia, acolo unde se p streaz întâmpl rile vie ii apuse, acolo unde au s la ul semnele durabile i statornice ale istoriei.

Al turându-m scriitorilor, prietenii mei, las în scrierile mele s se în urubeze teme i motive trecute prin examenul tradi iei i al scurgerii timpului cu prefacerile lui, iar actualitatea o interpretez ca pe o prelungire în viitor. Astfel de scrieri îmi par asemenea unui ierbar în care am pus la p strat imagini pentru viitor str duindu-m s surprind detalii esen iale ca o condi ie a adev rului. Dorin a de a avea deschideri spre orizonturi mai largi îmi supravegheaz scrisul i-l dirijeaz instinctiv i spre însemne ale modernit ii contemporane. Am fost mereu atent s am ferestrele deschise, încât scrisul meu s respire aerul vital. Îmi place s scotocesc i prin interiorul meu, fiindc dau peste complementarul din mine, un alter ego care- i duce existen a pe alte paliere decât cele tiute de mine, tr ind astfel mai multe identit i diferite.

Când în scrierile mele vorbesc despre mine i întâmpl rile mele, refer numai la acele aspecte durabile i statornice, cu for de generalizare, dând posibilitatea i altor persoane s se reg seasc în ceea ce scriu. Altfel spus, este o rea ezare a realit ii tr it de mine în ni te cadre mai generale. Sunt st ri i sentimente r sfrânte în identitatea sinelui meu profund, dar veghez s p strez m sura i s cumnesc implicarea i deta area.

Sunt i persoane care din cauza limitei instruirii sau a puterii de în elegere consider c a scrie despre tine înseamn familiarisme nepermise, sau subiectivism care scot scriitura din câmpul literaturii.

Ace tia nu in seama c fiecare scriere are via a ei proprie i niciodat identic cu acea realitate din care i-a tras izvorul întrup rii.

Când scriu despre mine, eu m deta ez de propria-mi fiin i m privesc de la distan ca pe un om oarecare. De la aceast distan , subiectivul î i d mâna cu obiectivul pentru a crea credibilitatea, oferind scrisului identitate literar . Chiar dac sunt scrise la persoana întâi, eu devin cel despre care scrie cineva, un oarecare scriitor i reprezint adesea eul colectiv. Mie îmi plac scrierile la persoana întâi fiindc le simt ca pe ni te confesiuni pe care mi le încredin eaz autorul. Îi îmbr ez p rerea filozofului Gabriel Liiceanu care sus ine c cea mai mare frecven a lecturilor o formeaz jurnalele personale.

Vorbind despre scriitori i arta de a da via cuvântului, îmi vin în minte cuvintele lui Tudor Arghezi: „Fiecare scriitor este un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de turle i de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate s aib gust i mireasm ; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singur latur construit ; el d impresii de pip it aspru sau catifelat, dup cum sa-n lespezi sau se strecoar prin frunze”.

Jan Matejko - Bufonul

Pentru c am avut dintotdeauna o dragoste statornic pentru literatur i creatorii ei, statornicia aceasta pentru arta cuvântului, la rândul ei, are i ea un cuvânt de spus. A a au luat na tere aceste rânduri în care cuvântul meu e dedicat cuvântului frumos i limpede întruchipat de scriitor în ceva ce a teapt cititorul, înso itorul mut.

Frumuse ea aceasta izvor te din faptul c scriitorul, prin înzestrarea sa, printr-un lung exerci iu, prin puterea gândului s u, poate s dea via i s denumeasc ceea ce cititorul percepe i ar voi s exprime. De multe ori ne ascundem visele dincolo de grani a timpului, uitând de ele i când le reg sim în paginile unei c i, e o aleas bucurie.

Tr im adesea cufunda i în adâncurile vr jite ale unei c i, dar ne place i s privim dinafara ei, s o cânt rim, s reflect m asupra valorilor ei i s îi fix m locul cel mai potrivit în biblioteca inimii noastre.

O carte bun este un privilegiu râvnit de mult lume, cerut de nest vilita sete de a tr i emo ii izvorâte din frumos i adev r, de înrâurirea modelatoare de spirit i de etica ce o are asupra noastr . Lectura e o binecuvântare i pentru c are efectul detension rii chiar i atunci când ne afl m în vecin tatea depresiei.

Scrisul m stârne te la lectur i pentru c se desf oar ca un spectacol al inteligen ei. Pe lâng faptul c te invit la profunde reflec ii, pune în lumin idei incitante care reconstituie imagini pe care trebuie s le descifrezi i s le cau i logica interioar . Nu de pu ine ori ce e scris, este una i ce trebuie s în elegi e alta. Cuvintele se întrep trund i vecin tatea lor le ofer ansa de a împrumuta diferite lumini creând infinite posibilit i de interpretare. În zilele de azi tr im arogan a diminu rii valorilor noastre na ionale, inclusiv literatura. Azi banul i puterea in loc de credin , sunt atotputernice, au c tat str lucire mai mare decât talentul, caracterul i tr irile interioare. În momentele noastre de r gaz, revenirea la registrul superior al tr irii spiritualit ii mo tenite sau r rite proast în câmpul literaturii noastre contemporane este o mare binefacere.

Vorbind despre scriitori i c ile lor, vorbim despre cultur , subiect foarte important, deoarece cultura este cea care ne define te în lume.

Adesea, cartea între ine o pace în belicoasele zbateri ale universului uman. Cultiv toleran a de ordin superior i în elegerea ra iunii tuturor contondentelor i a firescului în necuprinsul firescului uman al fiec rui individ.

Biblia spune ca „la început a fost cuvântul”. Arta cuvântului, literatura, poate fi considerat una din minunile lumii, fiindc din nimic scriitorul înzestrat poate s creeze a alt lume mai real i mai frumoas decât cea adev rat i care poate d inui în ve nicie, o lume în care po i tr i fericit. i cine iube te literatura, desigur c iube te i pe creatorii ei.

Scriitorii sunt fl ri vii care ard pentru semenii lor cu flac ra de sine. Ei pot face lumin în lume.

Scriitorii cu har pot s transfere

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Livia CIUPERC~

D[inuire ]i durat[ @în poezia Doinei Dr[gu\ Ca fii ai luminii ce suntem, nu de pu ine ori ne l m cuceri i în marea aventur a cunoa terii, sond m în cotloanele întortocheate ale marelui i micului cosmos, refuz m a ne accepta limitele, îndr znim, ne adâncim în vâlile universalului, vis m, îmbr m necunoscutul. Sunt momente în care chiar credem c stelare acorduri br zdeaz fiin a, impulsionându-ne, chemându-ne, încurajândune. Întru inuire i durat , opte te poeta Doina Dr gu , care nu- i dore te a rivaliza decât cu propria-i con tiin . În adev r, omul este lumea <mare în mic>/ / sub binecuvântarea Sfântului Grigorie Teologul, i tocmai de aceea nimic nu ne intimideaz , totul pare firesc chiar i-n m dularele neantului, indiferent de timp ori spa iu.

Pentru poeta Doina Dr gu , timpul devine tema central în volumul Timpul dintre valuri de lumin (Editura Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2014). Asemenea conceptului formulat de în eleptul lug r r citor, Sosan, prin vocea lui Osho: „...nu exist ieri, nu exist mâine, nu exist aszi...” Altfel spus, nu exist timp. Timpul devine pur i simplu - o crea ie a min ii. iaceast crea ie a min ii, acest traiect întru iluminare nu- i putea g si o mai plastic ilustrare, precum în viziunea poetei Doina

Dr gu , astfel: într-o lin unduire / valuri de lumin m înal // timpul pare-a fi golit / îns nu epuizat // pe o mare ce se mi ntruna / dar este mereu în locul s u...” (valuri de lumin ). O demonstra ie plastic , distinct , demn de a fi re inut . sându-se purtat pe calea luminii, intr-o lin unduire (valuri de lumin ), poeta se înal înspre hotarele Totului - acolo unde punctul devine deplin tate a unui cerc, pretit , parc , pentru a sonda ascunzi urile triadei: fiin - nimic - devenire... i, iat , decide tran ant, f ocoli uri: Nu exist nimic / din cele existente // nu exist nici primul / nu exist nici ultimul // unicul e cauza tuturor // Dumnezeu se afl în fiecare om.

Ochiul liric devine vâlv taie arzând întru progresie, cu înv luire sobr , îns decizional : cit ca un val / pierdut în mare // într-o unduire / descendent // m urmez la nesfârit... (val pierdut) Aceast imagine a poeticului ne determin s con tientiz m c orice urcu poate deveni oricând un coborâ întru evaluarea, nu a limitelor proprii (ca fiin e imperfecte i trec toare), ci a multitudinii de întreb ri care ni se deschid în fa , deschideri incitante, atotcuprinz toare. i câ i dintre noi suntem întratât de sinceri încât s recunoa tem, precum rostea cândva, de-a dreptul poetic, sir Isaac Newton, în zorii secolului al XVIII-lea: mi se pare c sunt un b iat care se joac pe malul rii i se distreaz c utând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoic ro ie, în timp ce marele ocean al adev rului se întinde în fa a mea... i-acest coborâ -urcu este surprins, firesc, i-n imaginarul poetic al Doinei Dr gu : cit ca un val... (val pierdut) sau întrun val profund / m afund (val profund), dar plutesc, / plutesc, / plutesc... (val de vânt), cople it de dorin e... (o zi i-un val).

Poezia, tainic irumpere, ml diere i oapa nelini tii, p streaz în miezul ei cuvântul mislitor (modelat ori nu în ritm prozodic) în/din miezul fiin ei noastre (nu de pu ine ori, vulnerabil), precum un fulg terestru.

Aceast ardere întru frumos i misterios - o descoperim i la poeta Doina Dr gu . Nelini tile sale sunt flac arzând întru limpezirea unor multiple întreb ri întreb toare care ne-

ntorc în timp, în îndep rtatul Ev Mediu, pentru a-i auzi i vocea lui Otto von Guericke cel care, pe drept cuvânt, rostea un mare adev r - valabil i ast zi: misterele multiple ale naturii este sarcina unei min i iscoditoare i fertile... Iar una dintre marile subteme ale filosofului Doina Dr gu vizeaz tocmai vidul, iar concluzia se profileaz tran ant: nu exist nimic / din cele existente...

Pe poeta-filosof Doina Dr gu o preocup r runchii Universului, mai precis, acel echilibru între extreme, deopotriv , luciditatea verticalit ii (simplu ca adev rul) i coborârea în mit (pas rea cerului).

Jonglând cu elemente fizico-matematice, într-o viziune specific artei literare, poeta define te perfec iunea spiritual a cercului (cu trimitere la poemul expresia deplin ), mân a universului (M. Eminescu) punctul (gândind la poemul ce r mâne), ba chiar i zvâcnirile furtunii - sabie mistuitoare (esen a în funebra vale). Încorseta i de precise delimit ri într-acest paradis incomensurabil, un cer de gânduri, arborescente sonante, unduioase tres lt ri, spasmodice proiec ii dublate de o stilat muzicalitate astral , dicteaz acest perpetuu dute-vino: un sfâr it al cre terii suprapus unui început al descre terii. În acest cerc labirintic suspendat deasupra m re ului Nimic din afara Lumii, dar modelat m iestrit, înl untrul i dinl untrul fiin ei creatoare - fiin eaz în pluralitate poeta Doinei Dr gu . i totu i, persistând a sonda eternul în efemeritatea noastr meditativ-sentimental , nimicul ne cuprinde. i-oricât am sonda, în zadar fi-va.

Doar Dumnezeu Tat l troneaz peste-ntreg nem rginitul. Ochiul S u vegheaz asuprane, protector, încurajându-ne despletim Universul (Emil Cioran), într-o uimire perpetu , constructiv , întru înnobilare a logicului. i-ar mai fi de ad ugat c aceste înv luiri (valuri de lumin ) ale poeticului distinsei doamne Doina Dr gu - întru iluminare, s-ar cuveni s ne-aminteasc , deopotriv , de acea cântare a treptelor, înmiresmare duhovniceasc , în rostirea Monseniorului Vladimir Ghika: -ne, Doamne, s tim ce vrei, - s vrem ce vrei, - s facem ce vrei, - s facem bine ceea ce vrei!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Maria CANTUNIARI

“Psihologia ]i pedagogia poporului român” Carte eveniment în istoriei psihologiei, a pedagogiei i a literaturii române Apar la intervale mari de timp în cultura român autori i c i care devin, cu trecerea timpului, borne kilometrice în istoria poporului român. A a a fost în istoria culturii române ti din ultimele dou veacuri apari ia marilor scriitori Vasile Alecsandri, Mihail Kolniceanu, apoi apari ia în cea de a doua jutate a secolului al XIX-lea a grupului de scriitori Mihai Eminescu, Ion Creang , I. L. Caragiale, f de care nu ar fi fost posibil apari ia peste aproape o jum tate de veac a marilor scriitori din perioada interbelic , Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. ne imagin m c ace ti scriitori nu ar fi ap rut i nu ar fi existat în cultura român . În acest caz cu siguran istoria poporului român i a culturii române ar fi fost mult mai rac , noi, românii, am fi fost mult mai s raci suflete te, iar România ar fi v zut ast zi ca o ar de mâna a treia. ne imagin m c nu ar fi existat nici Constantin Brâncu i, nici George Enescu, nici Mircea Eliade, nici Eugen Ionescu, nici Emil Cioran... Imaginea României ar fi fost i mai dezastruoas . S ne imagin m c în Filozofie i în Psihologie nu ar fi existat Vasile

Conta, Dimitrie Dr ghicescu i cartea sa „Din psihologia poporului român”, c nu ar fi existat nici Constantin R dulescu Motru, cu Teoria sa despre Energetismul românesc. În cazul acesta chiar am fi fost un popor s rac spiritualice te, un popor mediocru... UN POPOR CARE NU S-AR FI CUNOSCUT PE SINE DELOC. mai not m în domeniul Istoriei aceste mari Personalit i: Nicolae Densu anu ( i cartea sa celebr , „Dacia preistoric ”, atât de criticat , aproape hulit în epoc , dar foarte citat i pre uit ast zi. Carte care a generat în cultura român , în gândirea istoric i în istoriografia româneasc foarte importantul curent care este dacismul, i care a dat o nocoloratur i direc ie gândirii social-istorice române ti) Nicolae Iorga i Vasile Pârvan, i cartea sa foarte important „Getica”.

To i ace ti mari oameni de cultur sunt, cum spuneam, borne kilometrice care m soar atât dezvoltarea i evolu ia culturii române ti, cât i profunzimea, bog ia i puterea de regenerare a culturii române.

Aceste gânduri ne-au fost inspirate de lectura c ii scriitorului i profesorului de Psihologie i Pedagogie tefan Dumitrescu „PSIHOLOGIA I PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN”. Pentru c tefan Dumitrescu este scriitor cartea aceasta are, ca s spunem a, o coloratur , o dimensiune literar , putând fi privit i lecturat ca un Eseu tiin ific de mare întindere, cu virtu i literare, i care reu te s acopere întregul s u Obiect de studiu i cercetare (Psihologia i pedagogia poporului daco-român). Lectura acestei c i, tocmai pentru c este scris de unul dintre cei mai mari scriitori români i europeni aparine deopotriv domeniului tiin elor sociale dar i literaturii române, eseisticii. Prin cele cinci romane de mari dimensiuni, publicate pân acum, tefan Dumitrescu este unul din marii scriitori ai lumii stând cu cinste al turi de scriitori ca Thomas Mann, Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llossa. Degeaba mor de invidie Gabriel Liiceanu, Andrei Ple u, Mircea C rt rescu sau Nicolae Manolescu, i atâ ia al ii, Adev rul acesta a ie it deja ca

undelemnul la suprafa . Iar în anii care vin tot mai mul i oameni de cultur , tot mai mul i români din ar i din str in tate se vor convinge de acest adev r, i anume c tefan Dumitrescu este unul dintre scriitorii foarte importan i ai lumii. Dup a doua lectur a ii „Psihologia i Pedagogia poporului român” mi-am dat seama, a a cum spuneam, aceast carte, prin ideile plastice exprimate, prin cursivitatea muzical a textului, apar ine atât Psihologiei i Pedagogiei cât i Literaturii române. Cartea se cite te cu mare pl cere, foarte u or, i la a doua i la a treia lectur , de i este o carte dens , o cartea grea de sensuri, de idei, o carte revelatoare. i o carte revolu ionar pentru c deschide noi orizonturi în cunoa terea popoarelor ca fenomene social-istorice, în cunoa terea dezvolt rii i evolu iei fenomenului uman, în particular în cunoa terea profunzimilor psihologie poporului român, a universului s u spiritual.

Cu siguran va fi beste-sellerul anului sau al deceniului.

Credem c s mân a motiva iei, gândul de la care a plecat na terea acestei c i este dragostea imens , profund a scriitorului fa de poporul daco-român, ca i durerea c poporul român se zbate de secole în aceast situa ie de popor jefuit, umilit, neputincios, de popor Victim al Istoriei, care se scufund în propria sa suferin i criz general . C ci criza pe care o traverseaz acum poporul român (de fapt în criza aceasta se g se te de la cel de al doilea R zboi mondial încoace) nu este numai una economic , financiar , sau moral , este o criz social , psihologic , o criz educa ional , o criz de identitate, o criz spiritual , o criz a s ii (biologic ), o criz a mediului, etc, altfel spus o criz total . i ce este foarte periculos este faptul c e o criz profund , permanentizat . tefan Dumitrescu nu crede în apari ia poporului i a limbii române. Poporul român i limba român , spune dânsul, sunt poporul dac i limba poporului dac v zute în continuitatea i evolu ia lor milenar prin timp.

Setea de cunoa tere, tendin a con tient i

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

subcon tient de a p trunde cât mai adânc în cunoa terea Fenomenului daco-românesc, în cunoa terea tainelor celor mai profunde ale acestui popor, cel mai b trân popor european, aflat aici de la începutul lumii, au fost al i factori care l-au determinat pe autor s se apuce s scrie o asemenea lucrarea vast , profund i cuprinz toare, care cere efortul unei vie i întregi.

Numai lectura c ilor de Psihologie, Pedagogie i Istorie ap rute în secolele al XIXlea i al XX-lea, care au încercat s cerceteze, aprofundeze firea, psihologia româneasc , pe care le-a studiat tefan Dumitrescu, i care sunt foarte multe, trebuie s -i fi luat ani de zile. Lectorul c ii este de asemenea impresionat de organizarea materialului studiat i comentat, de capacitatea de sintez a autorului. De i s-a aplecat asupra unui mare nur de autori i de c i, care au încercat s trund în paradoxala, tragica i profunda psihologie româneasc , este de apreciat talentul scriitorului de a selecta cele mai veridice i profunde idei care au fost exprimate pân acum despre firea, despre sufletul nostru al românilor. De a le face s fie gr itoare i de a le pune în lumin , când le vedem altfel, ast zi, dup atâta timp. Marele merit al profesorului i scriitorului tefan Dumitrescu este acela , studiind i analizând un material vast, reflexie a spiritului românesc asupra lui însu i, ra ionamente i medita ii ale unora dintre cele mai mari min i pe care le-a dat acest popor asupra psihologiei i filozofiei daco-românilor, tefan Dumitrescu duce mai departe, în profunzime i pe paliere tot mai înalte, cunoa terea universului interior al poporului român. Dup lectura c ii am avut sentimentul stenic i totodat dureros c în eleg poporul român, c în elegem de ce poporul ro-

mân a avut istoria de victim , de popor jefuit, lcat în picioare, umilit toat istoria lui. Dup lectura acestei c i noi, românii, o s ne cunoa tem i o s ne în elegem mai bine pe noi.

Va fi ca i cum Dumnezeu ne-a luat o pojghi de pe ochi i acum suntem uimi i cât de clar ne vedem pe noi în oglinda acestei c i.

Pentru c „PSIHOLOGIA I PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN” a d-lui tefan Dumitrescu apare la pu in timp dup ce doi mari tic lo i (cu siguran agen i de influen ai unor for e externe, ceea ce înseamn r zboi psihologic împotriva poporului român), este vorba de Horia Roman Patapievici i de un domn Lucian Boia, au jignit în c ile lor grav poporul român, fapt pentru care ar trebui tradu i în fa a justi iei, cartea aceasta se înscrie într-o polemic devastatoare cu ace tia. Concluzia acestei c i este c poporul român, cel mai vechi popor european, ap rut înc din neolitic în aria Carpato-istro-pontic , poporul traco-daco-român stând la baza popoarelor europene, a fenomenului european, este un popor creativ, foarte dotat. Ca dovad marea cultur pe care a dat-o (cum pu ine popoare au o asemenea cultur ) începând cu acea capodoper care este gânditorul de la Hamangia, continuând cu Miori a, cu marea cultur a evului mediu i cultura modern , trecând prin Eminescu, prin Brâncu i i Enescu. Pu ine popoare i-au adus o contribu ie atât de însemnat la dezvoltarea culturii Civiliza iei umane, a a cum este cazul poporului român. Din aceast perspectiv istoric poporul român poate fi privit ca unul din marile popoare ale lumii, printre pu inele dotat cu o creativitate excep ional , care se întinde pe câteva milenii. S ne gândim numai scrisul a ap rut pentru prima dat în istorie acum 7 mii de ani în spa iul carpatic. Dovada gr itoare sunt T bli ele de la T rt ria care

Jan Matejko - Alchimistul

33

preced cu dou milenii T bli ele de la Summer. Sau alte mii de statuete la fel de valoroase din punct de vedere plastic ca „Gânditorul de la Hamangia”, dar care nu au fost dezgropate. i totu i dac suntem cel mai b trân popor european i unul dintre popoarele foarte inteligente i creative ale istoriei cum se explic faptul c dup înfrângerea dacilor în cele dou R zboaie daco-romane, dup autojertfa lui Decebal, poporul dac nu s-a mai reg sit pe sine decât foarte târziu? Cum se explic faptul c poporul dac a fost prin excelen un popor ofensiv, mândru, demn, viteaz, iar poporul român, care este acela i popor dac v zut în continuitatea sa, a fost i este un popor slab, defensiv, un popor care a fugit în codri din fa a n litorilor sau i-a plecat capul i s-a l sat jefuit f s schi eze nici un gest de împotrivire, a a cum se întâmpl acum în perioada postcomunist (cu pu ine excep ii, când Domnul ne-a d ruit Conduc tori mari i Viteji am fost i un popor ofensiv. Ceea ce înseamn c atunci când avem în frunte Conduc tori mari putem s fim un popor excep ional, i aceasta datorit zestrei latente din fiin a noastr individual i na ional ). i dac am fost i suntem un popor dotat, care i-am dat pe Eminescu, pe Brâncu i, pe Nicolae Densu anu, pe Enescu, pe Eliade, pe Cioran, pe Coand etc, cum se face c ne-am mâncat i ne distrugem valorile? i cum se face c am dat aceast clas de politicieni care ne-a f cut i ne face mai mult r u decât bine în istorie? Care este mai mult decât tic loas i execrabil !

Acel plus de cunoa tere al psihologiei poporului român, din profunzimile sale pân în contemporaneitate, pe care îl aduce în domeniul tiin elor sociale i în cunoa terea psihologiei poporului daco-român dl prof. tefan Dumitrescu ne ajut pe noi, românii, în elegem ce s-a întâmplat cu noi în istorie.

De ce am evoluat a a de contraproductiv în istorie, de ce am ratat cele mai multe din ansele pe care ni le-a oferit istoria, de ce suntem acum un popor victim , incapabil de orice reac ie în fa a agresiunilor de tot felul, în fa a problemelor pe care ni le pune via a i Istoria?

De ce suntem un popor ai c rui indivizi suntem dezbina i i ne mânc m între noi, i care i a teapt într-o incon tien total dispari ia de pe scena istoriei?

Credem c aici este genial autorul acestei lucr ri. Pentru c tefan Dumitrescu p trunzând în profunzimile psihologiei poporului daco-român, investigându-i pliurile acestei profunzimi, reinterpretând dintr-o perspectiv tiin ific (de fapt din mai multe perspective) i modern miturile, care sunt fundamentele memoriei colective ale poporului

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

daco-român, el reu te s ilumineze, ca s spunem a a, tainele profunde ale acestui neam daco-românesc atât de mare i totu i atât de nefericit, de tragic, de umilit în istorie. Pentru dl prof. tefan Dumitrescu (intui ie, clarviziune, inspira ie divin ?) pune, ca s spunem a a, dup dou mii de ani diagnosticul psiho-moral cel mai corect al poporului român. Ilumineaz , din punct de vedere epistemologic, dinspre interior c tre nivelul contient, dinspre trecut c tre prezent destinul impresionant de uman i de tragic al unuia dintre cele mai vechi popoare ale lumii.

Pornind de la o cercetare cazuistic foarte bogat , de la evenimentele istoriei (fericite i nefericite), de la notele i medita iilor oamenilor de cultur , str ini i locali (exemplu Paul de Alep, Dimitrie Cantemir) prof. tefan Dumitrescu descoper i studiaz în profunzimea sa ceea ce am numi Sistemul de patologii al Psihologiei poporului român. Subliniem c aceast descoperire a sindromului de patologii al psihologiei poporului român este una dintre cele mai mari descoperiri din istoria i din cultura poporului român. C ea explic într-o mare m sur comportamentul poporului daco-român de la înfrângerea regelui Decebal în anul 106, în urma confrunrii cu armata roman , pân ast zi. Aceste patologii s-au format i s-au dezvoltat pe parcursul primului mileniu, când popula ia dac , tr itoare în s tule e ce se întindeau pe teritoriul vechii Dacii, fugea îngrozit din fa a hoardelor n litoare salvându-se în întunericul codrilor. i s-au înt rit pe parcursul celui de al doilea mileniu... Plecând de la datele istoriei, ale realit ii i ale vie ii de zi cu zi din spa iul românesc, observând c noi, românii,

ne mânc m valorile, c aceasta este o tendin aproape generalizat a comportamentului nostru, scriitorul tefan Dumitrescu a descoperit i a teoretizat patologia psihologiei poporului român pe care a denumit-o Axiofagie. De la Axios, valoare, fagos, a mânca.

Invidia, bârfa, ironia, marginalizarea, pâra sunt forme ale Axiofagiei. Când bârfim pe cineva noi îl „distrugem”, îl compromitem în plan mental. Marginalizarea, îndep rtarea, pedepsirea unei valori, ura împotriva ei, toate acestea sunt reac ii de anihilare a valorii i ne dezluie c în subcon tientul nostru ac ion m împotriva valorii tocmai pentru c „ne d m seama” c suntem mici în compara ie cu ea.

Aceast „micime” a noastr în compara ie cu Valoarea este descoperit în subcontientul nostru, iar reac iile împotriva valorii au scopul de a o anihila, astfel ca în subcontientul nostru noi s ne sim im în continuare „mari”. A i observat, dup c derea Dictaturii comuniste foarte mul i oameni seto i de putere, pentru c în subcon tientul lor colectiv credeau c a a sunt ei mari, a a devin ei mari, au intrat în partidele politice înfiin ate dup 1989. Exist deci, ne spune autorul, o tipologie uman format din indivizi care „se cred mari”, care vor s fie mari (au egoul dilatat, cancerizat) i care în marea lor majoritate oamenii ace tia sunt bolnavi de putere. Ei bine, oamenii ace tia sunt bolnavi de Egoplasm, aceasta fiind cea mai grav , cea mai important patologie a Psihologiei poporului român. Oamenii ace tia nu pot s tr iasc dac nu se simt ei mari i dac nu fac tot ce pot ca s fie mari. Intr în politic , fac orice ilegalitate i orice gest imoral ca s aib „puterea i bog ia”, CARE LE D LOR SENTIMENTUL C SUNT MARI. Din rândul

Jan Matejko - Gryfino i Leszek

Anul VI, nr. 8(60)/2015

acestora se recruteaz „bolnavii de putere”, politicianismul fiind una dintre cele mai grave patologii ale Psihologiei poporului român, boal care i-a f cut foarte mult r u acestui popor i acestei ri. Politicianismul, la noi, la români a fost i este o mare nenorocire, un cancer social i psihologic. Atomita este o alt patologie (aceasta fiind dat de tendin a din subcon tientul românilor de a se dezbina între ei) a psihologiei poporului român, c reia autorul îi acord o mare aten ie, i care ne-a cut r u pe durata întregii istorii. Datorit acestei patologii (pentru c au avut în ei tendin a, înclina ia c tre dezbinare i nu c tre unire) tracii au disp rut, iar dacii nu s-au mai reunit într-un Regat, condus de un Rege, dumoartea lui Decebal, sau dup plecarea romanilor din Dacia în anul 271, e.n., i au tr it în s tucele lor risipite pe teritoriul fostei Dacii, de la Nistru pân în sudul Boemiei, atât cât se întindea regatul lui Decebal. i pentru c dacii nu s-au mai unit dup plecare aurelian din Dacia, iar popoarele migratoare, care erau de fapt ni te hoarde dezlânate ce se împingeau unele pe altele, i-au g sit atomiza i, risipi i, incapabili i s se adune i s formeze o armat care s -i alunge pe invadatori, protoromânii ca s i salveze pielea s-au ascuns în p duri, de unde ie eau dup un timp cu daruri pe care le d deau celor care se înst pâniser în p mânturile lor.

Gestul acesta s-a tot repetat pe parcursul mileniului întâi, astfel c l-am asimilat în subcon tientul nostru colectiv, ne-a intrat în codul genetic. A a s-a format poporul român ca un popor slab, defensiv, f coloan vertebral , care se pleac în fa a du manului (de aici proverbul „Capul aplecat sabia nu-l taie”) ca s scape cu via . Care îi d ruie te du manului ce are mai bun ca s fie acceptat de Du man (de aici proverbul „Pup -l în bot i pap -i tot), gest repetat care ne-a înv at fim vicleni, dedubla i. Din aceste patologii centrale ale psihologiei poporului român sau format alte „scheme adaptative” secundare, cum ar fi mecheria, demagogia, lenea, ud ro enia („Prostul pân când nu este fudul nu e prost destul”), tr darea. Toate aceste patologii, „scheme atitudinale i comportamentale asimilate” de subcon tientul colectiv comunic între ele, se sus in una pe alta, augumentându-se. Aceste patologii, a a cum spune autorul c ii, dac ne-au ajutat supravie uim în istorie, i am supravie uit târâ , gr pi , pl tind un tribut prea mare, neau f cut mult r u formându-ne (de-formândune) ca un popor slab, defensiv, la , care i-a plecat capul în fa a St pânitorilor, când ar fi putut s se uneasc , s se organizeze i s i alunge pe du mani. Pu inele d i când neam ridicat împotriva Cotropitorilor sunt ex-

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

aib destinul nefericit de victi-m a socio-economic românesc din diferite pericep ii care confirm regula. Am fi avut nevoie Istoriei. tefan Dumitrescu este un fel de oade ale istoriei, ca i starea Sistemelor socioîn istorie de un mare Conductor ca Burebista Dostoievski i de Yung al poporului daco- economice na ionale în general, profesorul tefan Dumitrescu credem c se g se te în care s ne uneasc , s ne motiveze, s ne român, un analist de o fine e i profunzime dea încredere în noi, s ne formeze ca un remarcabile al istoriei i al universului nostru situa ia de a pune bazele unei noi discipline popor viteaz, unit, dârz, de oameni patrio i, interior. Pu ine popoare au norocul s le dea a Pedagogiei generale pe care el o nume te cu voca ia onoarei i care din cuceri i s ne Dumnezeu o Minte care s le ajute s se cu- „Pedagogia popoarelor” (Psihologia i Peînve e s fim un popor mândru i demn care noasc atât de profund i de complex i care dagogia popoarelor). Ceea ce reu te, având le arate metoda, calea, strategia pe care tre- sentimentul c brodeaz cu ideile i gânnu se las c lcat în picioare. Or ce vedem acum în perioada postcomunist ? C indivizii buie s o urmeze ca s ias din aceast stare durile, dl prof. tefan Dumitrescu este faptul de a fi dus mai departe limitele, sau orizontul umani cei mai ho i, seto i de putere au înc - patologic de letargie care le poate fi fatal .

Partea a doua a c ii (de i analizele i de cunoa tere al acestor tiin e, Psihologia lecat pe gr mada de bucate a rii i au jefuit i Pedagogia. Iar cel mai important lucru mi cât au putut. Iar restul popula ie ce a f cut? ra ionamentele care in de domeniul psihologiei, al sociologiei coexist , conlucrând cu se pare acela de a fi sculptat, sau de a fi proÎn loc s se adune, s se organizeze i s arunce peste bord clasa politic jefuitoare, analizele, judec ile i ra ionamentele care in iectat pe ecranul acestei perioade de timp muncitorii, românii ceilal i arunca i în omaj, de domeniul pedagogiei i al economiei) în- Portretul cultural i psihologic al poporului medicii au fugit în afara rii, la mai bine, unde cearc i reu te s descifreze laturile slabe daco-român. Pe timpul lecturii am fost impres-au b gat slugi la cei care ne-au distrus Eco- ale poporului român în istorie, cauzele edu- sionat de acribia cu care p trunde, ca un fel nomia i ne-au transforma ara în pia de ca ionale care au f cut s fim un popor defen- de batiscaf care merge pe fundul oceanului siv în istorie („D , Doamne, mintea românului filmând pliurile, gropile, ridic turile reliefului, desface. Aceea i schem comportamental înv at în primul mileniu se repet i acum a de pe urm ”). Partea aceasta de Pedagogie ca i de capacitatea lui de a se „ridica la suca un act reflex. Exact ca în primul mileniu, se apleac asupra c ilor i a autorilor care prafa ” i de a privi totul de sus, reu ind s acum în loc s fugim în p duri din fa a po- au încercat în perioada interbelic s funda- creeze o fresc a psihologiei i pedagogiei poarelor migratoare, am fugit din fa a greu- menteze ceea ce s-ar numi O PEDAGOGIE A poporului român, pe cât de profund pe atât ilor, a încerc rilor istoriei la munc în str i- POPORULUI, ducându-le cu succes opera de cuprinz toare. „Psihologia i Pedagogia tate (au plecat muncitorii cei mai buni, teh- mai departe antecesorilor s -i pentru care are poporului român”, cartea profesorului i scrinicienii, cercet torii tiin ifici, medicii, au o pre uire sacr . Analizând situa ia Sistemului itorului tefan Dumitrescu este una dintre cele mai mari realiz ri ale gândirii fugit ca potârnichiile în str in psihologice i pedagogice la noi, tate, la mai bine) i ne-am b gat unul din marile evenimente singuri slugi la cei care ne-au asuculturale ale acestei perioade „de prit i ne-ai jefuit în istorie. tranzi ie c tre distrugerea definiCred c acum în perioada aa poporului român i a Româceasta foarte grea i periculoas niei”). Monografia aceasta, c ci pentru poporul i na iunea româo Monografie este cartea profe, când a fost distrus mai mult sorului tefan Dumitrescu, anade jum tate din Organismul na ilizat aici, cre te, ca s spunem onal românesc, a a cum era el în a, din solul social i cultural anul 1989, poporul român chiar românesc, este o proiec ie proavea nevoie de un mare diagnosfund i lucid a sufletului româtician ca profesorul tefan Duminesc pe suprafa a Ecranului care trescu. De un Medic i de un Proeste prezentul i viitorul acestui fesor care s -l înve e s se îns neam. Dup lectura c ii ai sento easc . S se formeze ca un potimentul c inten ionat Dumnepor curajos, unit, care î i ia soarta zeu a f cut ca aceast carte s în mâinile lui. Pentru prima dat apar în aceast perioad când dup dou mii de ani apare în ispoporul român, dup 1990 Otoria acestui popor un Medic, un biectul i Victima unui mare R zPsi-holog care se apleac asupra boi economic, se afl într-o stare sufletului, a psihologiei, a fiin ei jalnic , introdus pe o cale negapoporului român, îl studiaz ativ , autodistructiv , aflat în cea tent, privind în str fundurile sale, mai periculoas Fund tur istoanalizeaz conexând toate datele ric , distrus într-o mare m sur . între ele, având o capacitate de În finalul c ii credem c ne sintez ie it din comun i ne arat afl m în fa a unuia din evenipe ecranul min ii noastre (al conmentele cele mai importante din tiin ei celor care vor citi cartea) istoria Psihologiei i a Pedagogiei atât calit ile care au f cut din aromâne ti, când aceste tiin e î i cest popor un mare creator de culdau mâna ca s ajute poporul rotur cât i bolile de care a suferit mân s se salveze din criza istoîn istorie, mo tenite de la str mo ii Jan Matejko - În area lui Christ ric în care ne g sim de foarte mult no tri traci, care l-au condamnat timp.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Petru HAMAT

Identit[\i ]i lumi proiectate imaginar @în romanul O melancolie arab[ scut la Salé, Maroc, în 1973, Abdellah Taïa este un scriitor de expresie francez , care impresioneaz printr-o exuberan a discursului narativ. Juste ea mesajului transmis, artificiul estetic i superbia imaginilor, de o evolu ie spectaculoas , se reg sesc într-o continuitate focalizat în gratitudinea i reflec ia identitare. Acestea sunt, a adar, proiectate într-un imaginar al c ut rii realit ii, al pendul rii în timp i spa iu, în iluzie i dezi-luzie, în Mon Maroc (Séguier, 2000), Le rouge du tarbouche (Séguier, 2004), L’armée du salut (Seuil, 2006), Une mélancolie arabe (Seuil, 2008), Le jour du roi (Seuil, 2010) ori Infidèles (Seuil, 2012).

Romanul O melancolie arab este punerea în pagin nu doar a unei lumi singulare, identitar reflectate prin interiorizare „de profundis”, ci ni se prezint , într-o derulare cinematografic , realitatea unei lumi, toposul ermetic, în care construc ia eului, a sinelui aflat, înc , în permanent c utare i cunoa tere, înseamn justificare a iluziei ajungerii la arca narativ a apropierii de absolut, de origini i de sine însu i. Este un roman în care Abdellah devine personajul evoc rilor i al tr irilor, al iluziilor i al imaginilor, marcate de cunoa terea a teptat , dorit i stigmatizat în punctul vertebral al interiorit ii exprimate tacit, într-o atitudine reluat i ata at structurii c ii. O anume dispozi ie de simboluri

ale retragerii în motiva ia sinelui, pe care nu le poate surprinde i distinge, ni se înf ieaz , construind, astfel, un erou unic în spaiu i timp.

Descoperirea unei lumi, a lumii proprii sinelui, devine o alt identitate. De la începutul romanului remarc m ipostaza jocului unui eu („je” al singularit ii i singur ii umane), impersonal în text, cu celelalte personaje, chiar cu eul plural al exteriorului, incapabil s reac ioneze. Identificarea cu eul impersonal este continuitate în schema narativ propus , este acel impact cu evocarea mor ii, cu imaginarul redescoperit în eul însu i, în propriile sale tr iri, atrac ii i respingeri. A adar, o alt via , o alt identitate: „Eram în cea de-a doua mea via . Descoperisem moartea. Fusesem plecat.

Apoi revenisem.”

Abdellah Ta a propune un joc al identiilor, al eului impersonal („je” singular) care se transform , sufer muta ii în structura sa organic , devenind el („il” al inten iei de a nara i reflecta asupra altei condi ii, „il” al altei identit i). Asist m la o identitate pierdut i reg sit , reîntâlnit prin reflec ie, prin derulare de imagini i jocuri, prin cuvinte i aciuni, prin moarte, fie ea doar imaginar . Subtilitatea mesajului transmis const în evaluarea altei identit i, care ia locul celei anterioare, prin prezen a protagonistului Abdellah, a c rui speran de a deveni regizor, a adar, erou al proiec iei cinematografice, i, prin aceasta, întâlnirea cu Souad Hosni, un star egiptean. Se manifest proiec ia într-o alt identitate, o identitate-cli eu, despre care putem afirma c Abdellah Ta a a construit-o ca pe o rena tere, o redevenire prin atingerea eului, prin intermediul multitudinii de imagini, prin scenele interioare i exterioare, asamblate într-o reprezenta ie de atitudini i tr iri.

O melancolie arab constituie reflec ia i reprezentarea, înscenarea i nararea a patru lumi imaginare, a patru identit i, a patru spaii, în care personajul Abdellah rena te, se reconstruie te, se redefine te spiritual i organic. Aceast melancolie imaginar devine fuga de propria sa lume, astfel, fuga de trecut este întotdeauna întoarcerea, revenirea la origine, corpul, trupul, supunerea sunt explicaiile pentru o continu , permanent suferin

a eroului, care, de fiecare dat , este obligat uite identitatea pe care a avut-o la Salé, la Marrakech, la Paris i Cairo. Romanul este o dubl chemare a eului impersonal, este un joc al lumii imaginare i al identit ii, c utate i ob inute, apoi refuzate. Întregul „bulg re de z pad ” al iluziilor i al dispozi iei, prefabricate în derularea imaginilor, se constituie prin erijarea eroului în artist al construc iei de portrete i sentimente, îns , acordul tutelar dintre personaj i personaje, dintre eul singular i eul plural, ine de refuzul actului limbajului. Totul este închis în aceast melancolie a trecutului, a iresponsabilit ii i a evidentei rupturi ce se produce în verbul ce dinamizeaz tr irea, spectacolul i iluzia. O melancolie arab este mitul originii impenetrabile, artificiul estetic al lui Abdellah Ta a vine din actul s u narativ, din spectacularul care d na tere acestei suferin e, ca, mai apoi, înscenarea s însemne derea în melancolie, lipsa speran ei.

Plasat în schema narativ a eului care î i aminte te, care se sustrage imaginii, acaparând frenezia i spectaculosul joc al incertitudinilor, romanul lui Abdellah Ta a, O melancolie arab , surprinde nu numai prin sugestia i expresivitatea discursului narativ, ci i prin subiectivitatea i nuan a de originalitate plastic a unei lumi, pe care imaginarul însu i le putea reprezenta ca un sentiment ce vizeaz semantica impersonal a sinelui: „Alergam. Alergam. Repede, repede. Repede.

Repede. Încotro? De ce? Pentru moment, nu tiam. Nu-mi amintesc tot. Pe drept cuvânt, acum nu-mi amintesc nimic. Dar o s -mi reamintesc, tiu asta. Recunosc cuvinte, aud voci. Recunosc imagini, aceea i imagine roie i galben mereu i mereu.”

Romanul O melancolie arab este o carte ce între ine, pân la sfâr it, suspansul, este o carte scris în jurul unui erou, Abdellah, care construie te, încetul cu încetul, un destin, al sinelui singular i al sinelui plural, prin intermediul tarelor unui creator. adar, melancolia lui Abdellah Ta a instituie nu doar f râme dintr-un discurs despre lume i lumi, ci este o ardere continu despre dragostea oamenilor i de oameni i locuri, prin mitul întoarcerii la origini.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Stelian GOMBO{

Cine suntem noi?

Despre cine suntem noi ast zi, cum (mai) suntem noi ast zi ortodoc i i în ce (mai) credem noi, românii de ast zi - din perspectiva i în viziunea sociologului român Dan Dungaciu Câteva repere bio-bibliografice Dan Gheorghe Dungaciu s-a n scut la data de 3 octombrie anul 1968 în municipiul Târgu Mure ; este un sociolog i geopolitician român, fost consilier al pre edintelui interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu, pentru problemele integr rii europene a acestei ri.

Are i cet enia Republicii Moldova. Dan Dungaciu este Profesor Universitar la Facultatea de Sociologie i Asisten Social a Universit ii din Bucure ti i Directorul Institutului de tiin e Politice i Rela ii Interna ionale al Academiei Române (ISPRI). A studiat sau a lucrat ca cercet tor asociat în diverse institu ii occidentale: Fernand Braudel Institute (SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Germania), Law, Economics and Political Sciences’ School of Athens (Grecia), Central European University (Ungaria), Departament of Social Studies, Polytechnic University (Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Germania). Este membru al mai multor asocia ii na ionale i interna ionale de profil i laureat al premiului Dimitrie Gusti pentru sociologie al Academiei Române (1995) i al Premiului Interna ional pentru Sociologie al Universit ii din Istanbul - Turcia (2001).

Dintre lucr rile i c ile publicate amintim câteva: Sociologia i geopolitica frontierei (coautor), 2 volume, 1995; Istoria sociologiei. Teorii contemporane (coautor), 1996 „Re elele omeniei” i re elele mistific rii, 1997 Enciclopedia valorilor reprimate, 2 volume, 2000 (coautor) Statul i comunitatea moral . Memorii (1904-1910), Traian Br ileanu, (edi ie îngrijit , studiu introductiv i repere bibliografice de Dan Dungaciu), 2002 Sociologia româneasc interbelic în context european, 2002 Na iunea i provoc rile (post)modernit ii, 2002 Moldova ante portas, 2005 Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest, Editura Cartier, Colec ia Cartier Istoric, 2009 i multe altele...

Viziunea, concep ia sau opinia D-lui Dan Dungaciu despre implicarea cre tinilor, a laicilor în via a Bisericii În clasicul studiu „Mirenii în Biseric ”, eminentul canonist român Liviu Stan era cât se poate de tran ant: „Convins c Biserica nu- i poate manifesta din plin via a prin m dularele sale legate i imobilizate... socotesc c trebuie s li se dea tuturor credincio ilor toat slobozenia, i în slobozenie, toate drepturile ce li se cuvin, potrivit situa iei lor de m dulare vii ale bisericii. Altfel biserica nu va fi vie niciodat , ci va vegeta mereu”. Avertismentul din anul 1939 al teologului ortodox român r mâne periculos de valabil. Presta ia i contiin a mireanului în Biserica noastr r mâne problematic , iar rela ia dintre Ortodoxie i spa iul public din România arat prost.

Trei motive, cauze i pricini pot fi invocate aici i acum pentru a în elege de ce statutul mireanului este ast zi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura” liberei cuget ri, dominant în spa iul public, care vitupereaz - de cele mai multe ori liber de orice cugetare - la apari ia vreunei voci „reac ionare”. A doua pricin este lipsa de coeren i de consisten a „turmei credincioase”, care, de i dominant cantitativ, r mâne, calitativ, extrem de pestri i incapabil s i gestioneze lucrativ adeziunea statistic la cei „86% de cre tin ortodoc i”. În al treilea rând, lipsa capacit ii de „angajare la ac iune” a mirenilor, defect care le apar ine, dar care poate fi plasat i în contul administra iei biserice ti. S le lu m pe rând.

Când libera cugetare fur startul… - remarc sociologul Dan Dungaciu La fotbal i la agricultur se pricepe toat lumea! Asta repet m abundent. Dar la... religie? Dac te ui i cum arat spa iul public din România, senza ia pe care o ai deseori este c Biserica sau credin a devin subiecte în raport cu care nu exist nici autocenzur . Oricine se poate pronun a în aceste chestiuni, nestingherit i nepedepsit.

Dac în agricultur i fotbal po i, totu i, s o dai în bar i s te faci

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de râs, în problematica religioas , nu. Libera cugetare din România se exprim prompt, vigilent i apodictic pe orice tem cre tin , în special cre tin-ortodox , cu toate c subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi este de cele mai multe ori str in. Iar ideea instituit tacit c nu conteaz competen a când te pronun i pe chestiuni religioase (Biseric , credin , cler, dogm etc.) este prima înfrângere a mireanului în spa iu public. Libera cugetare fur , de fiecare dat , startul i impune cadrul în care disputa se deruleaz , instituind o defec iune a spa iului public pe care o accept m senin i firesc. Este sura lipsei de prezen public a laicatului, parc anesteziat de recens minte sau sondaje encomiastice.

Corelativ cu aceast prim chestiune, vine a doua. Referin a obsesiv la... Europa! Care „Europ ” devine în mâinile liberei cuget ri o veritabil bât pentru a mai tempera din fa fie prezen a prea puternic în spa iul public a Bisericii, fie vreo suspect apropiere dintre aceasta i stat. Pericol, strig ace tia! A a ceva nu este european, gl suie te ultragiat libera cugetare i d aspru din deget.

(De i, în parantez fie spus, statul nostru cariat de corup ie, ineficien i lips de angajamente morale, a evoluat de 20 de ani în sp r cu orice idee religioas .)

Referin a la Europa este, în acest caz, ridicol i incult . Pentru , în realitate, Europa nu are un model unic i unanim acceptat.

Rela ia dintre Biseric i stat nu este reglementat de vreun acquis communautaire. Dincolo de separa ia dintre Biseric i Stat, mo tenire unanim a modernit ii, modul în care aceasta se instituie este extrem de divers. A spune c o anumit rela ionare încalc „normele europene” este riscant. Care norme ar fi înc lcate? În raport cu ce m sur m devia ia? Exist ast zi acreditate trei-patru modele „europene” pentru rela ia Stat-Biseric , cu deosebiri însemnate inclusiv între exemplele care intr în aceea i categorie. Nu exist , prin urmare, un model, pentru c aceast rela ie s-a constituit în timp, printr-o chimie social i religioas sofisticat , în care intr , deopotriv , tradi iile, istoria local , gradul de religiozitate al popula iei, influen ele externe sau pecetea confesional . Referin a apodictic la un a a-numit „model european” în gestionarea rela iilor Stat-Biseric este deci un abuz, iar acceptarea ei tacit este o alt manier a laicatului de a r mâne timorat i defensiv (fie c este vorba despre icoanele din biserici sau de o legisla ie specific pe dimensiunea social ).

Jan Matejko - Copiii pictorului

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Al treilea element prin care discursul public este distorsionat este „iluzia neutralit ii”. Libera cugetare a reu it s impun ideea c a vorbi din afara religiei înseamn neutralitate, iar to i care „sunt cu Biserica” sau „cu popii” sunt vicia i iremediabil i inap i s i dep easc propriile prejudec i. „Solu ia” liberei cuget ri sun a a: dac ti religios trebuie s i men ii religia privat , s nu î i exhibi, impudic, prejudec ile în spa iul public. Altminteri spus, i se cere s te compor i ca i cum religia nu are nicio importan pentru tine! Credin a ta - axial i constitutiv pentru un credincios - nu poate servi nici ca baz a discursului politic, nici m car ca baz a discursului public. i aici apare problema acestui stil de gândire: dac e ti femeie (identitate de gen) sau homosexual (identitate sexual ) po i s i prezin i mesajul i revendic rile publice în func ie de aceast identitate, dar dac e ti credincios (identitate religioas ), nu. Religia devine, dup vorba unui teolog american, „...just another hobby”. Unii merg duminica la pescuit, al ii la film, al ii la munte, al ii... la biseric .

Acest mod de a gândi presupune, în subsidiar, faptul c „religia” (credin a) este doar una dintre multele credin e pe care in ii le posed la un moment dat - perspectiva secular - ceea ce, din perspectiv religioas este complet eronat i tenden ios. C ci din acest punct de vedere, credin a este „identitatea” constitutiv cea mai important , cea care modeleaz con tiin a i define te inser ia omului în realitatea i) social . Sofismele liberei cuget ri - c ci sofisme sunt - odat înl turate, nu fac decât s releve concluzia: personajul care vorbe te în numele secularului nu este cu nimic mai neutral decât cel care vorbe te în numele religiosului. Doar pretinde, for ând lucrurile, c este. Exist aici o cale de mijloc? Aparent, nu... Situarea, vorba postmodernilor, nu poate fi evitat . Deocamdat , spa iul public din România nu a înv at acest adev r elementar: în m sura în care le consider m „prejudec i“, cele religioase nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos de prejudec ile liberei cuget ri. În ce cred cei care (mai) cred? - ne întreab sociologul Dan Dungaciu Cunoscutul titlu al dialogului dintre filosoful Umberto Eco i cardinalul Carlo Maria Martini, „În ce cred cei care nu cred”, induce o idee fals . Respectiv, c „cei care cred” ar fi o tab omogen , care tie ce vrea i, mai ales, care poate fi a ezat într-o singur categorie. Statistica nu face decât s înt reasc aceast idee, inclusiv atunci când se aplic la cet enii României: în termenii comparativi ai sondajelor, religiozitatea acestora ar fi mult peste media european , românii fiind, declarativ, foarte harnici în a- i declara credin a. Dar o cercetare calitativ ne-ar dezv lui incomparabil mai multe i ar fi un instrument pentru a explica - totu i! - lipsa prezen ei publice a discursului religios, în ciuda domina iei cantitative indiscutabile.

La pelerinaje, iconi ele sunt vândute ca în talcioc, pe post de talismane purt toare de noroc - afirm , cu mult seriozitate i responsabilitate, Domnul Dan Dungaciu Iat doar câteva ipostaze sociologice ale religiozit ii românilor, f preten ii de exhaustivitate. Prima categorie este cea a „omului religios”, credinciosul propriu-zis, care frecventeaz biserica regulat i st bini or i la nivelul catehetic. Este o categorie sociologic constant , chiar dac greu de cuantificat.

A doua categorie este cea a „pelerinului”. Acest personaj religios - nu este vorba despre to i participan ii la pelerinaje - este spectatorul fervent i frecvent al oriror procesiuni: înf ri de icoane, moa te sau alte „instrumente” eficace religios. Acest tip nu frecventeaz

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

nesim irii, i a fost sanc ionat drastic de Sfin ii P rin i. Categoria tinde s devin o ilustrare tot mai solid a europenit ii noastre regulat biserica, sau, oricum, prefer un pelerinaj concret unei prezen e cotidiene. constante i monotone la liturghie. Nu e neap rat necredincios, dar Care este ponderea acestora în masa celor 90% cre tin-ortodoc i? este unul care vrea r spunsuri prompte. Pentru el, via a liturgic Greu de spus. Dar diversitatea aceasta, înc precar cercetat , d este exasperant prin lentoare; el caut , negustore te, bonifica ii seama în mare m sur , cum spuneam, de presta ia neîndestul toare concrete i eficacitate aici i acum. În ultim instan , acest personaj a laicatului în spa iul public. Credem diferit - ceea ce e firesc, pân la nu se lupt neap rat pentru cele ve nice, ci utilizeaz cele ve nice un punct dar se pare c uneori nici m car nu credem în acelea i pentru victorii din prezent: un câ tig la loterie sau la un examen, o lucruri. boal de trecut, o mo tenire de c tat, o c snicie de re-f cut.

Cine gestioneaz „m dularele slobode i active”? - se întreab , A treia categorie este cea a „credin ei f apartenen ”. Acest pe bun dreptate, sociologul Dan Dungaciu personaj este credincios, dar nu poate crede tradi ional. Este creDincolo de baraje sau incapacitatea mirenilor de a infuza religios dincios, dar nu mai apar ine Bisericii cre tine. Nevoia lui de religiospa iul public, nici interven ia administra iei biserice ti nu a fost cea zitate se livreaz acum unor forme exotice, asiatice, sau diverselor mai eficient . i asta din dou motive. Prima ine de lipsa unui portret eclectisme mistice r riteano-orientale. Sociologii numesc asta „noi judicios al spa iului religios autohton. A fi sociolog al religiei în mi ri religioase”.

România este o bizarerie, iar pia a muncii este practic opac la a a A patra categorie este cea a „apartenen ei f credin ”. ceva.

Dar nici Biserica nu a încurajat acest demers. Existen a socioAceast categorie apar ine Bisericii tradi ionale, zgomotos chiar, doar logilor religiei sau a institutelor de profil afiliate uneia sau alteia apar ine altfel. Nu atât prin leg turi de credin , cât prin conexiuni dintre Biserici este un loc comun în Occident. La noi, nu, în ciuda istorice. Biserica Ortodox este acum important deoarece este „a bog iei peisajului religios din România, amplificat cu românii din noastr ”, nu neap rat pentru c este darul dumnezeiesc f cut oadiaspora (SUA, Europa) sau cei din jurul României (Republica Molmenilor întrucât nu pot s se mântuiasc singuri. Pentru aceast dova, Serbia, Ucraina etc.).

O expertiz sociologic , fie i afiliat , nu categorie, Biserica devine patrimoniu istoric - este mai degrab roi-ar fi stricat deloc Bisericii i ar fi ajutat-o s î i ghidoneze ac iunea, mâneasc decât ortodox . decripteze cât mai just profilul, nevoile i aspira iile credincio ilor A cincea categorie este cea a „cre tinului nepracticant”. Este ei. i, în ultim instan , s î i livreze mesajul mai eficace. un oximoron, desigur, dar unul cu semnifica ie sociologic cert . Cei i aici apare a doua problem . De i aplombul mediatic al Bisericii care apar in acestei categorii au o loca ie declarat i asumat , reeste, în termeni comparativi, cel mai pregnant dup anul 1990 încoace spectiv Biserica tradi ional de la care se revendic , se consider televiziune, radio, pres scris -, aceasta evolueaz , deocamdat , religio i i nu au neap rat o atitudine patriotard fa de Biseric . cu frâna de mân tras . Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „m Doar c o frecventeaz extrem de rar sau deloc. O sec iune condularele slobode i active” ale Bisericii, disputele, controversele, sistent din acest tip este intelectualist : nu poate nici în ruptul chiar vocile critice - dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa capului s ia în serios un pop mai pu in colit decât ea, dar mite s „în limitele teologiei” i o a ezase drept program al Predaniei. De rute dreapta b torit a unui preot de ar . aici, prin recul, i incapacitatea de a puncta, decisiv, spa iul public Ultima categorie este cea a „indiferentului”. Cel care o ilustreaz din România. nu este ateu, pentru c nici m car nu se obose te s îl conteste pe „Oficial ne merge bine...” Teoretic vorbind, „spa iul public” într-o Dumnezeu. Se declar cre tin-ortodox din iner ie, dar în realitate democra ie este un loc de comunicare liber , unde toate vocile trebuie este anesteziat religios; pentru el, pur i simplu, problema nu exist . sate s vorbeasc , toate au dreptul s urce pe scen , iar decizia vine Teologic vorbind, atitudinea este un p cat dintre cele mai grave: al în urma argumentelor i „agreement”-uri rezonabile, f - în niciun caz!

- recurgere la for . Cam a sun o defini ie consacrat . Spa iul public este deci locul unde se poate ob ine consens (sau nu) prin ac iuni discursive.

Se aude vocea mireanului din România în acest spa iu? Conteaz ea? Cum am încercat s suger m mai sus, nu. Sau prea puin. De aici i dificultatea de a vorbi ast zi despre un dialog real în societatea româneasc i o prezen pe sur a Ortodoxiei în spa iul public. Laicatul r mâne deocamdat statistic... - afirm i sus ine, cu mult sinceritate i serioJan Matejko - Jan Sobie ki aducând Papei scrisoarea zitate, Domnul Dan Duncu victoria de la Wiena gaciu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Virginia BOGDAN

Z[pezile... uneori, SETE - Gheorghe A. Stroia, Armonii culturale, Adjud, 2015 Gândul m poart spre Caligramele lui Apollinaire. Forma, cel pu in imaginar , închipuie, f t gad , o Leb . Semn.

Cygne*. Dar i Ouroboros.

Ca originalitate, este absolut . În lirica român . Un fel de „joc secund” alc tuit din micropoeme care, de fapt, sunt un singur poem. Fiecare titlu continuînd(u-se) ca vers, cu versul urm torului (micro)poem, fiecare titlu aflând(u- i) ecoul în ultimul vers al fierui (micro)poem. Excep ie fac doar trei dintre ele: „ro ul îmbrac ...”, „albastrul cân...”, „verdele salt ...” (pp.46-48) cu versurile finale care se repet : „între azi i mâine/ c tre nic ieri...”. Ecouri... Dac în simbolismul francez literele erau asociate cu culori, aici, culorile sunt asociate cu ac iuni.

Simbolismul acestei c i este multiplu.

Autenticitatea poetic este amprenta auctorial . Un poet care scrie ca i cum ar respira.

Mereu i mereu vie, iscoditoare, treaz , înclinat spre generozitate, con tiin a autorului produce o R SCRUCE. R scrucea Vie ii.

Ruptura de vechi, de pustiu i (re-)alegerea Vie ii. Ca tr ire întru devenire. i devenirea întru des vâr ire.

EU NU SUNT A A! Este poemul care se constituie ca linie de demarca ie. Oglinda care face ca lumea s i recapete aparen a de normalitate. Str lucirea. Frumuse ea. „Couper/ lier: c’est bien le travail lyrique par ecellence. Mise en coupe de la langue dans le vers, et muliplication des rapports qui lient les mots les une aux autres. Celui qui écrit, comme celui qui parle, produit une articulation singulière: il se joint et se disjoint,

il est dedans-dehors, séparé et avec, détaché et rattaché. Que fait le poème, sinon mettre noir sur blanc ce qu’accomplit la voix et qui n’est autre que l’accession au statut de sujet dans le monde” ( p. 80, La musique inconnue, Jean-Michel Maulpoix, Éditions Corti, 2013). „A t ia/ a lega: aceasta este lucrarea liric prin excelen . Croiala limbii în vers, i multiplicarea raporturilor care leag cuvintele unele de altele. Acela care scrie, ca i acela care vorbe te, produce o articulare deosebit : el se al tur i se desparte, el este înl untru, înafar , separat i cu, deta at i al turat. Ce face poemul dac nu s pun negru pe alb ceea ce des vâr te vocea, i care nu este altceva decât statutul de subiect în lume” [t.n.].

Nu ar fi gre it s ne amintim despre virtu ile poeziei pure. Dup cum remarc José Havet, Louis Daubier, Azimuts, 2013, p.131: „La notion de poésie pure apparaît au milieu du 19ème siècle et est essentiellement associée aux noms d’Edgard Allan Poe et Charles Baudelaire auxquels viendront s’ajouter, en France surtout, ceux de Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine et finalement Paul Valéry. (...)”. „No iunea de poezie pur apare la mijlocul secolului 19 i este esen ialmente asociat cu numele lui Edgard Allan Poe i Charles Baudelaire c rora se vor ad uga, în Fran a, mai ales, acelea ale lui Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine i finalmente Paul Valéry.(...)” (t.n.). i tot dup afirma iile Lui José Havet, sintetizând, poezia pur tinde, aspir la excelen , inefabil, exclude genul epic i dramatic, refuz inten ia moral i didacticist , este asociat cu retragerea i discre ia; „(...) cette poésie qui est parfois déconcertante, non pas à cause d’une quelconque obscurité, mais parce qu’elle est totalement authentique” (ibid., p. 152)// „aceast poezie este uneori deconcertant , nu din cauza vreunei obscurit i, ci pentru c este totalmente autentic ”. (t.n.).

Sete. Setea de inocen . De copil rie. De fericirea ei. De parfumul inegalabil al iubirii.

Celei dintâi, adolescentine. Al iubirii de c min. De p rin i. De euharistie. O sete ucig -

toare. Cu cât universul pare s i revin la valen ele de normalitate: „Copacii au, înc , bra e/ nop ile sunt calde, i senine,/ z pezile se mai a tern, uneori,/ se mai nasc picuri de rou i/ vânt aduc tor de ploaie...”, cu atât setea este mai crunt . Nevoia de a se reg si pe sine, mai profund .

Voi transcrie versurile de început i cele de sfâr it: sete...

Am c utat în mine...

Câmpiile cu soare lipseau, disp ruser crinii alba tri, copacii muriser de sete, cumplita ar uscase p mântul cutremurat, din m runtaie.

Nop ile î i pierduser luna, stelele lic reau a gri-amar, norii goneau mâna i de himere peste cerul cu iz de cenu , ile, pline de pe ti odinioar , erau seci i tari precum piatra.

O lume cu totul str in se l ia, scrâ nind poteci pr fuite, din t lpi i pân în cre tet.

Co marul mi-e viu, dar, EU NU SUNT A A! În mine nu curg fluvii, dar b ile ad postesc pe ti, nu se-ntind câmpii nesfâr ite, dar soarele mângâie, din când în când, iarba, ro ul îmbrac , albastrul cânt , verdele salt , luna e înc sus, acolo, pe cerul senin, str tut de vântul aduc tor de ploaie.

Se mai nasc, picuri de rou , înc , pezile se mai a tern, uneori, nop ile sunt calde i senine, iar copacii au, înc , bra ele, înc rcate cu flori!

Simt, doar, c mi-e sete, din ce în ce mai sete, o sete tot mai aspr , o sete crunt , care ucide, deseori!... (pp. 9-10)

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii câmpiile cu soare lipseau, Am c utat în mine... (pp. 68-69)

i: ucide, deseori!...

O sete crunt , o sete tot mai aspr , mi-e din ce în ce mai sete, simt, doar, c mi-e sete, o sete înc rcat cu flori!

Copacii au, înc , bra e, nop ile sunt calde i senine, pezile se mai a tern, uneori, se mai nasc picuri de rou i vânt aduc tor de ploaie.

Pe cerul senin, luna e sus, acolo, verdele salt , albastrul cânt , ro ul îmbrac , din când în când, iarba.

Soarele mângâie pân unde se-ntind câmpii nesfâr ite, iar b ile ad postesc pe ti. În mine nu curg fluvii, EU NU SUNT A A! Co marul mi-e viu, dar, din t lpi i pân în cre tet, scrâ nind a poteci pr fuite, lumi cu totul str ine se l iau, erau seci i tari precum piatra, ile, pline de pe ti odinioar , erau oglinzi peste cerul cu iz de cenu , norii goneau mâna i de himere, stelele lic reau a gri-amar, nop ile î i pierduser luna.

Cutremurat, din m runtaie, uscase p mântul cumplita ar , copacii muriser de sete, disp ruser crinii alba tri,

Voi spune, ca i Charles Bertin, citat in: Louis Daubier, op.cit., p. 120, c : „(...)il n’y a pas pour moi de mode mineur en poésie, et le joueur de flûte est investi de la même dignité que le compositeur des plus vastes symphonies. L’important, c’est le bonheur que l’on éprouve à recevoir une oeuvre, et j’ai pris beaucoup de plaisir à celleci” // „(...) pentru mine nu este un mod minor în poezie, i cel ce cânt la flaut este investit cu aceea i demnitate ca i compozitorul celor mai vaste simfonii. Important este fericirea pe care o încerci primind o oper iar aceasta mi-a pl cut mult” (t.n.). * Cygne, fr. leb . Omofon: Signe, fr. Semn.

Important este i faptul c în limba francez Cygne este nume masculin, iar în limba român , Leb da, nume feminin.

Pentru Alchimi ti, Leb da este emblema mercurului. Centrul mistic al uniunii contrariilor ( ap - foc). Valoarea arhetipal a androginului.

Victor Magnieux, în opera sa despre misterele de la Eleusis: „Le cygne symbolise la force du poète et de la poésie” (MAGE, I 35)// „Leb da simbolizeaz for a poetului i a poeziei” (t.n.).

Emblema M stirii franciscane de la Cimiez: Divina sibi canit et orbi („ Ea cânt divin pentru sine i pentru lume”, t.n.); referin a: Basile Valentin, Les 12 cles de la Philosophie, trad. Eug ne Causeliet, Minuit, Paris, 1956. In site net.

Nu este de neglijat nici asocierea culorii albe, a lebedei, cu no iunea de CONSACRARE. Dac mai era nevoie!

Jan Matejko - Predica lui Skarga

41

Dumitru ICHIM (Canada)

Eu am i alte trupuri...

Eu am i alte trupuri, din trupul meu furate; doar Tu le tii pe toate.

Când lutul meu îl mestecai în mân cu fr mânt ri de vis tor olar, ii minte, pe furi , l stunii, din cuvenita mea rân ho te ciuguleau, pentru bordeiul lor de cuibar?

Cu fiecare cuib m-ai d ruit multiplicat i altor trupuri zidite la sub iori de grind .

Doar ochiul T u le tie mântul h zit pentru colind .

De i-am gre it cu strunele, sau tina atât cât mi-a r mas de p ri nefurat , mai am i alte inimi neîncepute înc , tot pentru Tine; fiecare cuib e trup din trupul meu, iar dac pui orii n-au înv at s zboare, cu inima curat , a a precum ne-ai spus, ei v d pe Dumnezeu.

I-auzi cum ciripesc cu ochii din clopo el lumina?

Judecarea poetului La cântecele mele numai zborul le d din fiin spre a fi ce sunt.

Judec torule, s nu adaugi socotelii i lutul meu, datornic, pân acum, pentru nisipul jocului de ornic.

Ai mil , c-am r mas numai o mân de argil , i-n rest sunt doar visare.

Cu ce-a putea s fiu r scump rare?

Ce po i s iei pe mine, chiar de m duci în iarmaroc ca s m vinzi ca rob?

Cine-ar putea s fie-a a neghiob, cu creier cât un bob, i-acela de neghin ?

Poate soarele?

Cam slab î i e norocul, s -mi cumpere vioara -i in locul în timpul nop ii cu restul de lumin cum tot am încercat cu lutul i cu steaua din început, îns asear luna iubitei mele m-a vândut, cu toate cântecele mele, doar numai pe-un s rut.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Florin M~CE{ANU

JAN MATEJKO Tat l, Franciszek Ksawery Mateiko, profesor de muzic , ceh originar din Boemia, catolic, mama, Joana Karolina Rossberg, dintr-o familie de origine german , protestan, s-au cununat în Cracovia, de dou ori: mai întâi la biserica catolic Sf. Cruce i, în ziua urm toare, la parohia evanghelic . Din aceast c torie se na te, pe 24 iunie 1838, Jan, al noulea din cei unsprezece copii ai familiei.

Ar tând de timpuriu înclina ii spre desen i pictur , Jan este înscris în anul 1851 la coala de Arte Frumoase din ora ul natal. În 1858, prime te o burs de studii la Munchen. Aici, profit de ocazie pentru a se familiariza cu operele de la Pinacotec , viziteaz biserici i colec ii particulare. Este fascinat de Rubens, Van Dyck i Delaroche. Nu se tie îns ce credea despre marii s i predescesori, ci nici atunci, nici în anii care au urmat nu a dorit s discute pe aceast tem .

Dup întoarcerea la Cracovia, închiriaz pe strada Krupnicza un atelier atât de strâmt, încât tablourile mai mari era nevoit s le desf oare i s le lucreze pe buc i. R mâne în urm cu pl ile pentru culori i rame; nu-i ajung banii pentru evalet; î i sprijin pânzele pe scaune.

Nu m nânc suficient; se hr ne te cu chifle vechi, cump rate cu câ iva b nu i.

Dar este foarte ambi ios. Înc de la coacolegii îl poreclesc „ambi ie”. Când, în 1862, Societatea Artelor Frumoase îi ofer 1000 de florini pentru tabloul Kochanowski cu fiica sa Urszula moar, cu condi ia s i continue studiile la Viena, refuz , jignit c este tratat ca un elev. Probabil are dreptate, c ci în acela i an (1862) va picta unul dintre cele mai frumoase tablouri ale sale - Bufonul în timpul balului.

Pe 22 ianuarie 1863, conduc torii insurec iei cheam popoarele polonez, lituanian i ucrainean la lupt împotriva guvernului austro-ungar. Deta amentele cracoviene sunt învinse. Matejko are dou zeci i ase

de ani. Termin de pictat Predica lui Skarga, cu care repurteaz un succes f precedent.

Expozi ia este asaltat de mul imea care dore te s vad un tablou ce d glas atmosferei patriotice de dup Insurec ie. Banii strân i de pe biletele de intrare, artistul îi doneaz orfanilor. Vinde tabloul i poate s i permit se c toreasc . Pe 21 noiembrie are loc cununia cu Teodora Giebultowska. Câteva luni mai târziu, c toresc împreun prin Praga, Dresda, Cologne pân la Paris.

Revenit la Cracovia termin tabloul Rejtan (1866), care va fi cump rat de împ -

Jan Matejko - Autoportret ratul Franz Josef. Tabloul declan eaz o serie de discu ii privind trecutul istoric al Poloniei, discu ii care prevaleaz asupra valorii artistice. Însu i Matejko î i consider operele ca o contribu ie în polemica pe tema istoriei. În aceast atmosfer de dezn dejde, fiecare nou tablou al lui Matejko este un mare eveniment, larg comentat nu numai de elita soci-

et ii, dar i de to i cracovienii. Expozi iile publice atrag mul imi de oameni, de i întotdeauna intrarea este cu bani. În anul 1869, dup ce picteaz Uniunea de la Lublin, prime te, la Paris, Legiunea de Onoare. Tabloul va fi achizi ionat prin contribu ii publice, devenind proprietatea oraului. În 1873, cehii îi propun lui Matejko s preia conducerea Academiei de la Praga, unde se construie te i Palatul Artei. La Cracovia, în schimb, guvernatorul dore te lichideze modesta coal de Arte Frumoase care avea, de fapt, statutul unei coli de meserii de azi. De i atractiv din punct de vedere artistic i financiar, Matejko refuz oferta primit i prefer s r mân în Cracovia. Hot rârea lui provoac o ac iune de protest a studen ilor, în urma reia decizia de închidere a colii este revocat , iar Matejko este numit directorul ei.

Din str in tate sosesc numeroase dovezi de recunoa tere, Marejko devine membru de onoare al Academiilor din Paris, Berlin, Praga i Viena, precum i al „Academiei Rafaelite” din Urbino. Surprinde prin neobosita lui activitate. Picteaz tablouri cu scene din istoria Poloniei, în elegând importan a propagandei în politic . În anul1878, picteaz tabloul lia de la Grunwald, considerat i ast zi o capodoper a picturii pe teme istorice. Urmeaz Galeria regilor i prinilor polonezi (1890-1892), care reune te 44 de desene, înf ându-i pe condutorii polonezi, desene care vor ilustra o Istorie a Poloniei scris de istoricul cracovian Stanislaw Smolka. În 1892, picteaz cunoscutul Autoportret. În 1893, pleac în Bochnia, unde trebuie restaureze capela Sf. Kinga. La 30 octombrie, Matejko se mai str duie te s picteze, dar nu mai are puterea s i continuie lucrul. În ziua urm toare face o hemoragie puternic .

Moare la 1 noiembrie 1893 în vârst de 55 de ani.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

43

Dominic DIAMANT

Eternitatea, un alt vis...

Se odihne te în fa a casei cu dou valize la picioare Soarele coje te tencuiala albastr O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare În poal balanseaz o gean uzat Prive te tot înainte La picioare p mântul e ars O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare S-o porneasc la drum? se odihneasc câteva clipe? va fi al turi de cei care s-au dus.

O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare N-ar vrea s i p seasc casa, Frontul se apropie nu mai sunt provizii.

O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare Pe vremuri cultiva orhidee.

Unde sunt? Acolo?

Mi-e poft de-un covrig.

O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare

nu fac nici un zgomot Dincolo era o balt cu ra e.

Dar unde?

O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare Norii o intrig acum.

Cei de culoare indigo. Îi spioneaz din locul unde st O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare Trebuie s-o porneasc la drum. i ine strâns la piept geanta uzat S-ar duce acas , dar casa ei e în urm O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare Sertare de nimicuri drapeaz praf peste ceea ce a fost i ceea ce ar fi putut s fie.

O cioar se face umbr pe perete Fa a-i filtreaz riduri lunare Iar cau i viitorul?

Unde te duci?

E ora ceaiului!

Scepticism În ignoran i nimicnicie Se v lure te lumea, orice-ai zice, -Aspect pe care-au reu it s -l tie Un Dosto, Eminescu sau un Nietzsche Atât noian de boli o amenin i o duhovnicesc atâtea moa te , apelând la oricât tiin , Amenin area nimeni n-o cunoa te Nicio descoperire uimitoare Nicio minune din tehnologie N-au izbutit cu ele s i m soare Puterile, de hacul lor s vie Ca printr-o cea dens Orbec ie te lumea i se-agit i nu realizeaz cum o fur Aceea i ignoran infinit

i obscur

nu-i a a, atoate tiutorii Cu demonstra ii stricte s m bat Îns mi-e team c memento mori i nu vom fi mai vrednici niciodat Cu fratele meu din M lini Dac pe patu-i de moarte Fratele meu din M lini A avut puterea s -nfrunte Pas rea cu clon de rubin Dac un altul i-un altul Asemenea lui s-au purtat În situa ii extreme Când totul era programat i o s -mi vin i mie Rândul, cu-o moarte dator, De ce m-ar p li vreo durere i nu bucuria c zbor

Jan Matejko - arul rus Vasili IV obligat s îngenuncheze în fa a regelui polon Sigismund III Vasa

Voi trece i eu în lumina În care cu to ii s-au prins Vibrând cu miracolul vie ii i-oi fi, tot ca ei, neînvins.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Luzlim TAFA (Kosovo)

Anul VI, nr. 8(60)/2015

George SORESCU

Lira de pe Olt Ai adormit sub lun timpurile Doar unghiile au r mas unghii Ziua de mâine ne aduce ceva nou Cu b trâna cea de ieri ne-am însângerat.

CALUL ÎN PLOAIE Câte pic turi te-au b tut în acea zi Când veneau i al i cump tori Vânz tori de struguri i bostani Pentru a schimba destinele.

El î i ridica privirea spre cer Soarele n-are de gând s apun Nici azi.

Ploaia se va opri într-o zi Într-o zi da într-o zi.

Se spune c ploaia nu tope te calul Calul care zace în ploaie i se usuc în adiere. CALUL F NUM R FRÂU DUMNEZEU CALUL ABURIT ÎN PLOAIE.

Nu i-e mil de mine?

Nu cumva soarele i-a atacat ochii?

Ai dormit sub umbra lunii i nevrând te-am b gat în cântec.

De ce plângi?

Nu i-e mil c ochii Vor veni în cântecul t u i voi uita calea-ntoarcerii?

Din vaietul r ut cios, Din visul cel negru, Te rog nu plânge Nu i-e mil de mine, copilo?

Traducere de Baki Ymeri

Ai dormit sub lun

Duminicile nu m strig Duminicile nu m strig Se poate s nu m trezesc Pe veci r mânând în somnul mor ii.

Nu uita momentele înghe ate Doar duminica alege ziua ta.

Pentru tine, când voi muri Dup apte mun i, voi c uta numele t u.

Ah! cum de nu mai vii în celelalte zile.

Numit de noi, metaforic „lira de pe Olt”, Marinela Preoteasa, ne prezint un nou volum de versuri „Paralelism vizionar”. Apari ia lui nu constituie pentru cititor o surpriz , dimpotriv , o confirmare a unei voca ii poetice aparte.

Deta at vizibil de metrica i prozodia clasic , d-sa pl smuie te versuri dintr-un alt unghi estetic.

Motivele, ideile i imaginile prezentului volum sunt preponderent inedite. Eul creator, cum precizam, se delimiteaz aici de cliee i evolueaz pe noi itinerarii lirice.

Ici i colo, la r spântii, st îns de veghe Hecate, zei a ispitei i magiei din mitologia elen .

Oricum, impulsurile daimonice se configureaz vizibil în mai fiecare text poetic. Ele sunt înn scute i necesare, în accep ie hora ian i helegian (vezi „Ars poetica” de Hora iu i „Prelegeri estetice” de Hegel.

Cu aceste tr iri evad rile propriului eu tr deaz nelini ti i contururi fic ionale, exprimate prin imagini i vii simboluri.

Marinela Preoteasa, cu diplom în tiinele exacte matematice, ni se dest inuie tuturor în graiul conceptelor. Un act de tr dare profesional , în glum vorbind, dar scuzabil i necesar în aria logosului poetic.

Heraclit afirma c „Poe ii sunt aidoma sibilelor care vorbesc prin intermediul inspira iei i a c ror vorbe r sun peste secole de adev ruri divine.” În volumul „Paralelism vizionar”, Marinela Preoteasa propune un nou mod de cunoa tere, crea ii lirice în care unghiul de percep ie apar ine unui „zbor l untric” („Fluturii i fântâna”).

Zborul vizeaz îns imaginar „universuri paralele”, o cunoa tere în care actul contemplativ, pândit de t ceri, nu ignor componentele naturii: „simt câmpul intrând în carne/ i crescându-m s lbatic,/ v d zilele verii sf tuindu-se/ i d ruindu-mi un zbor l untric/ spre universuri paralele;/ cerul se scald -n cercuri concentrice/ pân -n lumina ochilor i/” Uneori, tonuri de pastel! Alteori, imaginea fiin ei iubite dincolo de discrete lamenta ii, inute la ideea de nefericire, de durere. O reflec ie mai veche întâlnit în doctrina indian a lui Buddha („na terea e suferin , iubirea e suferin ...” etc). O vom reg si în poeziile lui Eminescu („Ce e amorul?”, „Te duci”, „Kamadeva”). Imaginare i mitice evari ale eu-lui modern în erosul modern (Pe borne se pr jesc stripteoze, Un vis trec tor). În alt plan, configur ri cu scene i vedenii, cu tablouri, în care elementele naturii picurate într-un limbaj abstract, cl desc tonuri apocaliptice.

Iubirile i durerea se îngem neaz („h ul cuvintelor”, „false cochete-n baston”) sper s întruneasc perspectivele ideatice („Gaj”).

Volumul „Paralelism vizionar” este viabil.

El se impune prin ineditul tr irilor, prin imagina ie ponderat , prin vraj i reflec ie.

Marinela Preoteasa este o poet cu aleavoca ie, capabil s oficieze benefic i solemn în Templul Muzelor.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Mihai ANTONESCU

Rostul ]i @împlinirea

În toate exist un rost i o împlinire.

Rostul îl are povestitorul cu întâmpl rile câte sunt ale lui, iar împlinirea este adaosul la memoria ascult torului care la rându-i devine povestitor. Astfel memoriile personale devin colective, iar istoria le adun întru neuitare.

Am începe cu o concluzie la care am ajuns citind cartea doamnei Maria V. Croitoru, „Povestirile Caterinei”, Editura Singur, Târgovi te, 2015. Pentru asta îns , e tocmai bine facem apel la o întâmplare r mas întreag i venind ea dintr-o copil rie oarecum aidoma celei a domniei sale: Eram noi prin clasa a treia credem, undeva într-un sat din Mehedin iul acelor vremi, pe când înv am s facem fluiere din ramuri de salcie, iar noaptea suflam în ele aducem luna la fântâna unuia, Gonciulea, i s o vedem cum se scald ea în jgheaburile scobite dintr-un trunchi de salcâm.

Ei, i când’ binevoia dumneaei, luna, s se lase pe luciul apei vag tremurânde ce uia în acele jgheaburi, noi, cu ni te nuiele lungi înflorite, o tot bâzdâc iam de colo colo închipuindu-i mâini, picioare, e, alea alea pân ne apuca diminea a de pro ti ce eram, iar luna se s tura de noi ca de mere p dure e. Într-una din acele dimine i timpurii, lam v zut noi pe unu’ îmbr cat în verde fugind de-i sfârâiau c lcâiele, s rind peste

jgheaburile cu pricina i aruncând apa afadin ele cu lun cu tot, dând-o cu capul de to i bolovanii afl tori pe-acolo, dup care s-a f cut cea printre arborii dealului în sus. „Ce-a fost asta?”, am întrebat nedumerit i speriat foarte. „Un drac verde”, mia r spuns unu’, Conca, de printr-a aptea, ins destupat i care vorbea mereu „în poante”, iar noi nu tiam ce-s alea. i, pân s ne mai dumirim, au trecut în fug s rind peste jgheaburi ca la fo patru in i în oale albastre, n lucind tot a a pe urmele dracului verde. „P i, tia?” „Al i draci care au ut cerneala în loc s înve e s scrie cu ea”, a zis Conca scuipând într-o parte. În dup amiaza acelei zile au venit de la Raion ni te „tovar i” le explice alor no tri din sat cum e cu colectiva, i s n-o mai frece, s intre dracului în ea odat dac nu vor s -i m nânce p duchii i s cia de vii. Mai ales unu’, vârât într-o c ma ro ie asudat pe la sub iori, se strop ea la lume de ziceai c acum îi sar ochii din cap. „ sta cine-o mai fi?”, m-am întrebat a a încât tot Conca s m aud , dac , uite, se prilejuise i el pe-acolo. „Un drac ro u”, mi-a sâsâit el în ureche, iar eu m-am speriat foarte, închipuindu-mi c într-o zi întâlnirile noastre cu luna la jgheaburile fântânii lui Gonciulea n-o s mai fie o tain pentru nimeni.

Revenind la cartea doamnei Maria V. Croitoru, spunem: genul acesta de literatur memorialistic are sens i rost atât ca m rturie despre omenescul sub vremuri, cât i ca va-

loare estetic , dac tiin a i talentul semnatarului pl tesc tribut pe m sur timpului evenimen ial. Întâmpl rile din carte pot fi comune la un moment dat, - mul i au tr it asemenea groz vii ori poate i mai i - dar ce admir m noi, cu nedisimulat satisfac ie, este tocmai felul cum autoarea, prin concizie i acel vag parfum de poezie specific marilor condeieri, tie s brodeze pe mucavaua timpului istoric lumina i conturul unor pagini de mare for expresiv . În „Povestirile Caterinei”, ca de altfel la înc vreo câ iva prozatori contemporani foarte buni i care i-au f cut din genul sta de literatur un fel de azimut, - i-a aminti aici pe Ioan Barbu, Ana Calina Gara ori Lucian Gruia, ca s v dau numai câteva exemple timpul i vitregia umbl de mân zorn indui lan ul suferin ei printr-o lume cu nimic vinovat de a se fi n scut între leag nul numai fiori al credin ei i iubirii de neam, i partea întunecat a urii venind din alte pustii meleaguri.

Rezumând, între dorin a mamei „Roag te s pot muri!”, din UN VIS ÎNGROZITOR, i cutia ascuns sub Dealul Mare, din COMOARA, este un ogor de lacrimi i speran e peste care plute te benefic-izb vitor duhul i m iestria unei excelente prozatoare.

E atâta via i tr ire la absolut toate cotele în aceast carte, încât conchidem noi la rându-ne, aidoma domnului Grigore Popescu în prefa , - „La cât mai multe, Doamn Maria Croitoru!”

Jan Matejko - Bebek lâng Constantinopol

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Florentin SMARANDACHE

(SUA)

*** Cad frunze. Pomii r mân cu mâinile goale.

Aleile erpuiesc lung printre morminte.

Cad frunze. Pomii r mân cu mâinile goale.

Eu umblu descul pe cuvinte.

Se ridic sub ire fumul tinere ii la timpul trecut.

Ziua de mâine va muri la noapte.

Mi se scurge tot ro ul din sânge

cerea ca o barc

Obiectele din jur le ating cu t cerea.

Spre seara, târziu, pun urechea pe cer ca pe o pas re moart .

Cad frunze. Pomii r mân cu mâinile goale.

Eu umblu descul pe cuvinte.

Spiritul este o stare-de-eu Se las noaptea ca un azil de b trâni, pada ascult pe la u i, vântul decapiteaz copacii.

Se las noaptea ca un azil de b trâni, Lâng sobe, copiii reintr în mame.

Mi-atârn timpul de gât ca o piatr de moar , vântul decapiteaz copacii.

Dar tr iesc, tr iesc pân în strad pân în ora pân în camera unde lucrez.

Se las noaptea ca un azil de b trâni i spiritul, spiritul este o stare-de-eu.

Se sparg contururi de zbor O roat mare de crepuscul stigne te pe-o creast .

Arbori livizi umbl cu capul descoperit, rege pe str zi criv ul cu buzunarele goale.

Se sparg contururi de zbor i voi, cei care nu gândi i, o, voi, lucruri, ne da i voi, nou , nile voastre.

Prin iarb timpul se joac descul .

Lampa pâlpâie în lacrimi de sear .

Mi se scurge tot ro ul din sânge, Întreb rile umbl cu limbile scoase ca ni te vipere, gata s mu te.

Cerul doarme ca un motan cu botul pe labe.

Lampa pâlpâie în lacrimi de sear .

Mi se scurge tot ro ul din sânge. Întreb rile umbl cu limbile scoase ca ni te vipere, gata sa mu te. În

imile în vulturi cresc

Fragezi ghiocei trag de sub z pad prim vara, pocnesc izvoarele-din-univers, i-n mica adiere cu zâmbete pe buze eu m tatuez.

Blajini cocori aduc pe arip c ldura, în imile în vulturi cresc, iar muntele cu vârful sparge cerul.

arini - cu capul greu de somn aplecat spre p mânt, salcâmi - obosi i de mult stat în picioare.

Seara stinge cerul.

Mai trec vânturi într-o barc de aer.

Pe strad , un felinar aprins cu lumina de gard.

Muzica este un vis cu ochii deschi i Simfonia a treia de Beethoven.

Viorile î i trec corzile prin urechile noastre.

Spectatorii stau i se uit la sunete.

Simfonia a treia de Beethoven.

Arcu urile se mi uniform ca o armat în pas de defilare.

Spectatorii stau i se uit la sunete.

Vie culeas de soare Vie culeas de soare i stoars de lumini.

Ca o barc prin v zduh, luna se gudur -n ape...

Porumbii îi aprind felinare sub bra . resc rani în carul cel lung i mare al cerului.

Moartea va r mine vie Un mar funebru mâna burni a târzie.

Sunt frunzele mânjite cu melancolie i vremea cre te pe morminte.

Apus Melancolia unui apus m înv luie în unde palide, sim urile coboar lin din înalt ca îngerii galbeni.

În lucruri se face târziu

Se-nchid ochii în orbite ca-n sicrie, ci visele mai trec descul e pe str zi.

Moartea va r mâne vie!

Simfonia a treia de Beethoven.

Câteva persoane arunc pe scen cu lacrimi.

Muzica, muzica este un vis cu ochii deschi i.

Spectatorii i-au l sat trupurile pe scaune - ca ni te bagaje în plus i viseaz , viseaz fiecare cât poate mai mult, iar visele lor trec printre stele.

Simfonia a treia de Beethoven.

Simfonia a treia de Beethoven Simfonia i în final, în final se scoal fiecare din el însu i i pleac din el însu i...

Cade cortina ca o noapte de decembrie.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Marin VOICAN-GHIOROIU

Festivalul tinere\ii Arge]ule, plaiul meu iubit... Într-o atmosfer entuziast , pe 28 Iunie, FESTIVALUL TINERE II (a XI-a Edi ie Mangalia 2015), dup ase seri de cântec i voie bun , la spectacolul de gal „Sec iunea FOLCLOR” - în fa a unui public iubitor de muzic popular (care ne-a onorat sear de sear cu aplauze la scen deschis ), a avut loc decernarea Trofeului de c tre Pre edintele juriului, scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu, unei tinere arge ence - Maria lina Lupu (având vârsta de zece ani) ce a impresionat în mod pl cut (printr-o interpretare de excep ie la fluier, ocarin , tâlv, caval i nai) auditoriul i comisia de specialitate.

Aceast mic prin es a plaiului arge an a venit îmbr cat într-un splendid costum popular autentic (specific V ii Topologului): or negru cu dantele, vest cusut cu fir de tase pe pânz de in topit, având motive geometrice i florale, broderie realizat cu m iestrie (o adev rat art ... p strat de români în „lada de zestre” - odoare nepre uite din panoplia sufletului iubitor de frumos al ranului muscelean), ie de o frumuse e rar , lucrat de c tre str bunica (mama bunicului

Maria M

lina Lupu

ei), cu o vechime de peste o sut de ani, brâu esut în patru i e, pe care str luceau cele trei culori ale drapelului na ional (ro u, galben i albastru), iar în mânu ele ei fine inea naiul ini iatic, instrumentul (syrnx) la care a cântat zeit ilor din Olimp legendarul zeu Pan. Când a primit Trofeul Festivalului (încununare prestigioas a unei activit i rodnice ce o desf oar din fraged copil rie pe scena muzicii populare instrumentale dar i vocale), în ochii ei fermec tori, melancolici... au ap rut bobi e de m rg ritar. O cuprinsese emo ia.

Succesul se pl te te de cele mai multe ori cu lacrimile bucuriei. În timp ce spuneam spectatorilor i telespectatorilor câteva date biografice ale micu ei artiste, Maria M lina Lupu scut în comuna Tigveni, satul Bârse tii de Jos (la 40 de km distan de Mun ii Negoiului), elev în clasa a IV-a, membr permanent a colii Populare de Arte din Pite ti, Sec iunea „Nai” la clasa profesorului Ionu Cîrstea (fost student al celebrului maestru Gheorghe Zamfir), i preg tea m su a cu cele cinci instrumente (nai, fluier, caval, ocarin , tâlv).

Maria M lina Lupu a participat la numeroase festivaluri, concursuri, posturi de radio i televiziune, ob inând premii importante, precum: în 2014, la Festivalul „Sus pe Arge la Izvoare”, s-a clasat pe Locul I, sec iune „Nai pe grup”, iar în 2015 - ob ine Locul I la Concursul Na ional „Campionii Bucuriei” - Argesis”; Locul I „Mugurii Folclorului Argeean” i Trofeul „Laudatio pentru dasc li”.

Când a început s cânte (dup un scurt ropot de aplauze), s-a l sat o lini te deplin .

Luna privea din în imea cerului la o viitoare stea ce se va în a pe firmamentul muzicii populare române ti i numele ei de Maria lina Lupu va deveni renume. Valurile rii, care sc ldau unduitoare scena plutitoare, fredonau pe ritmul melodiilor ce se în au ca albatro ii libert ii i ascultau cum se întreceau (în dulci armonii) briza m rii cu trilurile fermecate ce ie eau din tuburile naiului. Vântul cel b tut de gânduri... ne r corea fe ele, iar Sârba lu’ F nic Luca (cântat la

nai) ne înc lzea sufletele. A fost un adev rat triumf instrumental, iar apoi ne-a delectat (fluier, caval, tâlv) cu Sârba Cimpoierilor i câteva hore. Nu pot s închei acest portret muzical-literar f s ar t c în „Gr dina Raiului Folcloric” , al turi de Maria M lina Lupu, au mai fost flori care bat cu succes la poarta afirm rii: Georgiana Monete - Locul I (o voce de excep ie, un stil pur gorjenesc, interpretare superb , prezen scenic deosebit ), Elena Simoiu (un vl star crescut pe Ialomi a, care încânt cu vocea ei, clopo el de argint, pe iubitorii de muzic bun ) s-a clasat pe Locul lI i Diplom de excelen pentru cel mai frumos costum popular.

Juriul, format din Marin Voican-Ghioroiu (scriitor-compozitor, Pre edinte), Viorel Gavril (vicepre edintele Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din România), compozitoarea prof. Viorela Filip (membr a UCMR), soprana Rodica Anghelescu (solist la Ansamblul Ciocârlia al MAI i colaborator permanent al Operei Comice pentru Copii), compozitor prof. Viorel Covaci, soprana prof.

Anca Pârjol, prof. Traian Brosc , solistul italian Carlo Cori i Directorul general al Festivalului, domnul Viorel Stoica, nu a avut o sarcin u oar ca s stabileasc ierarhia valorilor, fiindc anul acesta au fost concuren i buni i foarte buni, cu care ne mândrim, fiindc în viitorul apropiat ei sunt genera ia care ne va înlocui.

Premiile câ tigate au fost câte o biciclet , iar câ tig torul Trofeului i locul I vor beneficia de o excursie la Palatul Parlamentului European. dori s fac un apel la to i dasc lii din colile generale i licee, s sprijine tinerii care iubesc muzica popular , ca s participe la concursuri, festivaluri, emisiuni de radio i TV, fiindc numai printr-o munc sus inut , cu pasiune, roadele muncii se culeg pe scen , scena artistic - miraj i dorin e împlinite.

Evenimentul a fost organizat de Asocia ia Cultural Daria’s i Manifest Events, în parteneriat cu Prim ria Municipiului Mangalia i Fanomania.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Muzica e via\a ta!

Muzic , alean i chemare spre lumea fantastic a imagina iei seduc toare, prin care sentimentele noastre prind aripi i c torim bra la bra cu cine ne este drag, ne bucur m de tremuratul u or al unei frunze îndr gostite de primele raze de soare care-i lumineaz m rritarele de rou c zute în dimine ile verii i ne facem frate de cruce cu p durea... ve nic tân , ascult m blânda batere de vânt care acompaniaz ciripitul p relelor, suntem exalta i când privim valurile m rii dornice s inunde marginea plajei i s ne mângâie picioarele, s ne spun ca unor prieteni a tepta i cu drag: „Bine a i venit!”. Muzica bun ... are în esen a ei ceva dumnezeiesc, ne d pofta de-a tr i i a ne bucura de via . Aceast stare de beatitudine am sim it-o dou s pt mâni de zile la cea de a XI-a edi ie a „Festivalului Tinere ii” - Mangalia 2015, când am avut minunatul prilej s fie al turi de noi distinsa solist , prof. Viorela Filip, membr a juriului la sec iunea de „Folclor” cât i la „Muzic u oar ”.

De la deschiderea festivalului am constat Viorela Filip este o cuno tin veche a celor de la Mangalia i, nu numai, a multor spectatori, cu deosebire tineri, care veneau s-o salute, o rugau s fac câteva instantanee cu ei, o s rutau ca pe o bun prieten , fiindc domnia-sa, de-a lungul carierei, le-a oferit melodii devenite lag re (ale c ror versuri îi aparin), fiind un dar de suflet al unei sensibile creatoare de frumos. În fiecare sear , punctual ca un des vâr it nobil francez, sosea cu cel pu in o jutate de or înainte de-a începe spectacolul i, cu gra ia unei dive de prim m rime, saluta spectatorii, le trimitea un surâs fermec tor, sea pentru fiecare dintre noi, când ne strângea mâna, un cuvânt frumos, apoi se interesa de lista concuren ilor i, precum un adoles-

Viorela Filip

cent, abia a tepta ca gongul s ne anun e intrarea în scen a tân rului artist pe care-l asculta foarte atent , î i nota cu meticulozitate observa iile, cânt rea cu mult discermânt nota pe care o acorda i, nu rareori, fredona cântecele respective, cu un farmec aparte. i, f s tie c am s -i fac un portret literar-artistic, în micile pauze, am pus întreri, am primit r spunsuri pe m sura a tept rilor i, u or-u or... ridicând „Cortina Timpului” am reu it s descop r o artist polivalent : prof. Viorela Filip - absolvent a Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucure ti, vorbitoare de limba italian i francez , profesoar eminent de canto-muzic oar (la coala de Art din Bucure ti), compozitoare, textier , cânt rea renumit care a abordat toate genurile de muzic : u oar , clasic , popular , roman , membr a UCMR, colaboratoare cu mari nume de mae tri din panoplia muzicii române ti; autoare a versurilor unor melodii cântate de îndr gi i interpre i; mesager al cântecului românesc peste hotare (în zeci de concerte), turnee în SUA, Italia, Bulgaria, Republica Moldova, Ungaria; creatoare a sute de melodii intrate în fonoteca de aur a Socet ii Na ionale RADIO, zeci de albume muzicale editate la Electrecord, Eurostar etc. i câ tig toare a zeci de premii la interpretare i crea ie, iar anul acesta a reu it s ob in primul loc la Sec iunea „Crea ie” - Festivalul Tinere ii Mangalia 2015, cu piesa „Un castel de nisip” interpretat de Francesca Trofin, o tân foarte talentat (de 9 ani) .

Melodia „Un castel de nisip” a captivat juriul (din care domnia-sa nu a f cut parte, conform Regulamentului Festivalului Tinere ii), cântecul a reu it (atât prin armonia superb cât i prin versurile de-o ging ie extraordinar , care ne redau, ca pe o proiec ie panoramic , via a de copil când... în lumea lui fantastic îi apar obiectele înconjur toare adev rate palate poleite în aur), s fie fredonat de spectatorii care au aplaudat, la scen deschis , minute în ir. „Un castel de nisip cu creneluri/ Minunat cum e cel din pove ti,/ Vreau s -nal chiar aici, lâng ap .../ Hai i tu, nu-i de-ajuns doar m prive ti!/ Refren: E iar i var ,/ Sunt iar la mare,/ Soarele arde-ntruna,/ Este vacan ,/ coala-i departe;/ Pe plaj m topesc;/ Marea-i albastr ,/ i e cuminte/ Ca o oglind clar ,/ Am o dorin / De ast va/ i-am s mi-o împlinesc/ Sar to i copii/ m ajute:/ Unii adun pietre, Vin prichindeii/ Cu scoici în palme/ i alge de smarald;/

Cre te castelul/ Ca printr-o vraj ,/ În soare str luce te,/ Îi facem poze./ Noi facem baie/ nu sim im c -i cald!”

Of!... în acea sear mirific , de la malul rii, îmi spuneam în gând i chemam copiria (ascuns în spatele anilor care s-au risipit ca boarea unui zefir): „Vino, iubita mea!...

Te a tept, dulce prin es , în nop ile cu lun plin ... când stelele argintii sclipesc i l crimeaz pe bolta cerului i ne optesc atât de duios: «Copii mei dragi!» Hai, vino copil rie!... atât de dor îmi e de tine ca s i simt alintarea i s -mi mângâi privirea cu surâsul u. Inund -mi clipa fericirii cu atingeri tandre”.

Cântecul „Scrisoare c tre Dumnezeu” a fost a doua surpriz ce ne-a f cut-o distinsa doamn Viorela Filip „Eu, Doamne, câteodat ,/ A vrea s i scriu scrisoare,/ S i spun ce simt, cum merge,/ S i spun i ce m doare…/ Dar Tu e ti prea departe/ i poate, n-o prime ti/ Oricum, eu sunt o carte/ În care tu cite ti…/Refren: Mai las -mi, Doamne, cerul, /Speran a i iubirea/ i pâi-nea de pe mas , /Puterea, mântuirea/ Mai las -mi i p rin ii, /Vreau s m vad mare/ Prin ei am r cin i-un loc al meu, sub soare!/ Am s i vorbesc în oapt ,/ Inima ta m-ascult / Mai sunt copii în lacrimi/ i suferin mult .../ Nu-s, Doamne, toate bune/ Cum, sigur, Tu, ai vrea./ Din când în când, prive te/ i c tre lumea mea!”- interpretat de eleva Bianca tefan (o voce cristalin , dic ie bun ) aducându-ne bucurie deosebit , atât juriului format din Viorel Gavril vicepre edintele UCMR, soprana Rodica Anghelescu - solist permanent a Operei Comice pentru Copii, prof. Viorel Covaci, soprana prof. Anca Pârjol, prof. Traian Brosc , Marin Voican-Ghioroiu - scriitor-compozitor, solistul italian Carlo Cori i îndeosebi... iubi ilor no tri spectatori ce umpleau sear de sear spa iul din jurul „scenei plutitoare, luminat feeric” i, într-un entuziasm extraordinar... au aplaudat, au cântat, au dansat pe ritmurile muzicii, r spl tind cu generozitate munca Pre edintelui Festivalului Tinere ii, Viorel Stoica i a organizatorilor, sponsorilor i conducerii prim riei Mangalia.

La desp ire, dup gala de la Sec iunea „Muzic u oar ”, am felicitat-o i i-am urat succes la Festivalul „Mamaia Copiilor”, iar în momentul când ne îmbr am ca ni te buni prieteni, Viorela Filip avea în ochi o lacrim a bucuriei, a împlinirii i mi-a spus cu duio ie: - Ce pot s fac?... Emo ia m cuprinde întotdeauna când se termin un festival. Simt sufletul îmi spune cu o voce p rinteasc : - Viorela, te în eleg: „MUZICA, E VIA ATA!”

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

George FILIP (Canada)

Dumnezeu... tuzleanul - Ce mai faci, m ?

- Bine... r spundea cel întrebat, indiferent dac f cea bine sau r u.

Vorb s fie... vorba românului. A a i Eu, fac bine, mersi, ceea ce v doresc i l-alde vou .

Cu sau f acordul opiniei publice, abatere con tient de la morala proletar , deci cu de la mine putere, m voi unge pe mine, m - ca erou principal prin scriitura mea actual . Adic voi vorbi mai mereu despre „EU!”. Îmi transform prenumele în subiect, la persoana întâi singular. A a a f cut i Alecsandri în „Pene curcanul”, v mai aminti i?: ce lung -mi pare calea... Sau precum Creang : eu, când m gândesc la casa p rinteasc ... i de ce nu?, ca marele scriitor Becali: eu m ?... te schilodesc i te bag în portbagaj, grijania m -ti de javr !... i... ca s m las dus de fervoarea tupeului f de frontiere, cum se poart ast zi, m voi b ga în fa ca personaj principal al operelor mele, precum Jack London, în celebrul roman autobiografic intitulat „Martin Eden” ... ca Mark Twain în „Vorbesc din mormânt” ... precum Hemingwai în „Fiesta” ... i al i colegi de-ai mei în ale scrisului.

Deci, s nu uita i c EU voi fi mereu cel mai cel! Chiar dac în paralel, prin istorioarele mele, uneori se vor da eroi i „ei” sau „ele”... scris cu litere mici pentru a evita confuziile.

EU in minte istorioare i întâmpl ri de la vârsta când abia am ie it din g oace. EU in minte de când înc mai sugeam de la maica Floarea. Vroia s m -n rce i- i ungea mameloanele cu foi amare de leandru, mai ales c urlam dup haleal ca-n jungl . C EU nu plângeam ca to i copiii, EU urlam! Eram rahitic, tiam c sunt schilodit fizic i vroiam s tr iesc. Odat , când eram legal legitimat ca sugar, m-a pus maica la umbra unei vi e de vie belgian . S poat s pa lini tit cu nepoatele ei Ghi a i Ficu a, fetele tu ei Veta. Dar nemernicul din mine s-a rostogolit i am ie it din umbr în ar a dogoritoare.

- Ia du-te, Ghi o, de vezi... s-a c cat la pe el... a murit?...

- Tu Floare... i-a strigat Ghi a... „buric-verde” a fugit de sub vi i e ars ca un ardei copt! Abia mai sufl ... i suflam, nineac , fiindc -mi ceream dreptul meu la via . Democratic…nu? Buric-verde îmi zisese la na tere fl ul Gheorghe al lui Voinea, cel care m-a dus în bra e primul, prin lume - i care poate mai târziu a regretat c nu m-a sc pat din bra e m car o dat .

Bubatul, pojarul, v rsatul... rujeola sau cum vre i s le mai zice i erau în toi. Lepra, leprozeria forfotea pe la Tichile ti. M înf a maica, în zig-zag într-o pl pumioar albastr , de b iat, m r sucea bine în fa i-n partea de sus se brodea un col pe care-l chitea maica peste mecla mea cadaveric . Astfel plecam la plimbare. M mica pe jos i eu în bra e... spre na a Marioara de la Movil , actualul ora EforieSud. Pe traseu, câte-o muiere de-un leat, o oprea pe maica: - Mai turna i unul, Floare?

- Îl turnai... aha... i tot b iat.

- Dac nu- i d dumnezeu i ie o fat ... te-ar mai ajuta, cu atâ ia nebuni pe cap... i persoana comp timitoare ridica parbrizul de pe mecla-mi i o c ina pe m micu a mea: - Floare... sta nu- i tr ie te!

Al dracului s fiu dac nu v reproduc totul i sut la sut identic.

EU nu respiram, EU fluieram aerul, parc aveam âvn , ca g inu ele tomnatice i nec lcate de coco i. Poate c b team deja la doi-trei ani... Zic a a fiindc tiu c aveam din i în gur i mu cam cu impertinen ugerul benefic. EU vroiam s tr iesc... s supravie uiesc! a st team eu pe atunci cu memoria mea de monstru. Dar, dragii mei, am uitat de tot de ideea din titlu care f cea aluzie la un Dumnezeu... tuzleanul. i, fiindc veni vorba, v spun c eu am avut, sau mo tenit ancestral, un puternic cult al vârstnicilor. Pove tile cu „mo i trâni” pe care mi le spunea taica Pandele îmi excitau fantezia i doream s m duc pân la originile omului - pân la Dumnezeu. Într-o dup amiaz rece de toamn mi s-a ivit prilejul s -l întâlnesc pe atoatef torul lumilor. Ilie al lui S cil , fl u în toat puterea cuvântului, a aranjat totul. Cred c -mplinisem trei ani, iar Ionel, fratele meu, atârna pe la vreo zece.

- De unde vii, nea Ilie?

- B ... vin de dincolo de vii, tocmai de la irele de paie ale boieroaicei canca.

- Tocmai de-acolo vii?...

- Da m ... ti i ce-am v zut eu acolo?

- Ce-ai v zut, nea Ilie? liganul se poticnea între cuvinte ticluindu- i bine zisele: - B ... lâng ira aia mai mare de paie s-au coborât din cer Dumnezeu i Sfântul Ilie! D-aia e vremea a ploaie, fiindc Sfântul Ilie are cheile ploilor cu el, le ine atârnate la brâu. Am vorbit cu ei i mi-au zis s v zic i vou , prin sat.

Ne strânseser m grabnic vreo cinci- ase prost naci. i hot rârea a fost unanim : hai s mergem s -i vedem! Pân la coclaul celor din cer erau bine vreo trei kilometri. Dar i dracul e negru. Câmpul era zvântat. Noi, descul i i gata de aventur , am luat-o de-a dreptul peste ogoarele de toamn , peste miri ti i-am ajuns repejor la l ca ul sfântule ilor. Dar... la ira de paie... nici ipenie de suflet nu era.

Fire te... nu ne-a c zut bine nici de-al dracu.

- Or fi plecat m , c nu tiau c venim...

- S-or fi dus, aha!...

Priveam spre cer sperând m car c vom vedea c ru a lor de foc... Dar speran ele ni s-au spulberat. Soarele era pe sc tate, eu dârdâiam de frig i, sincer s fiu, tr iam ni te clipe de panic , de r cire, de groaz . Aiuram, pot s zic i eram total debusolat. Atunci am sim it pentru prima oar dragostea de frate... mai mare. Ionel m-a luat ciu , adic în spate. C ldura trupului lui i vorbele fraterne m încurajau: - Fii cuminte „Iepura ule” c te duc eu acas .

Vorba lui era b rbat , sim eam c se simte responsabil de situa ia iscat de-aiurea. Nu repede, dar de ajuns am ajuns acas . T ticu era plecat prin sat cu probleme de-ale lui.

- Dar pe unde a i fost, pui orii mamii, ne-a luat maica Floarea cu bini orul? Noroc c nu e tap’tu acas ...

Lui Ionel i-a dat oale curate, s se schimbe, iar pe mine m-a despuiat, m-a înc lzit în vatr i m-a redat societ ii care se-ndrepta cu pa i de

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

kazaciok spre urcarea s rmanei Românii în titulatura de Republic Popular Român , mai în clar - RPR! Las multe pagini nescrise... Cred c împlinisem bine vreo unsprezece ani. Nu-mi abandonasem cultul pentru vârstnici. i dac EU nu l-am cunoscut pe Dumnezeu - la irele acelea de paie -, ei bine, l-am cunoscut pe vârstnicul ran Gheorghe Dogea, veteranul Tuzlei.

Precizez: nu DOJA... Dogea! M duceam adesea „în jos”, adic în partea satului cu oameni veni i în tranzit de prin Cadrilaterul bulg resc.

Acolo, „în jos”, pe partea stâng era pus i cârciuma lui F nic Prede el. Pe numele lui adev rat Comoli, vorba lui Drago P trar, de la emisiunea actual de televiziune „Starea na iei”, în care le freac ridichea tuturor bagabonzilor din guvernul i senatul bietei noastre na iuni române. Comoli... un broscar italian, cu cizme „burger”, bine legat trupe te, pantaloni bufan i, vest de piele i beret italian , peo parte. Avea o crava din tremeleag de taur în mâna stâng i era legionar declarat. La o întrunire s teasc , Prede el declarase c el va pune în pia a din centru... o spânzur toare. Da... în care s -i atârne la arg sit pe comuni ti. i era jurat s fac a a, numai c ... La vremea aceea comunismul nu- i înfipsese bine r cinile în p mântul patriei... i mai mergea cu-njur turile... Multele partide agonice î i promovau deputa ii de toate culorile. Candida ii la putere veneau c u în Tuzla s -i conving pe aleg tori. Taica Pandele era liberal, înc de pe când fusese sergent de gard la Palatul pu tiului-rege Mihai. Florea al nostru, al doilea frate în ordinea na terii, umbla noaptea, cu v r’su Tinu i puneau însemne i lozinci liberale pe obloane, pe uluci i pe ziduri: VOTA I LIBERALII! Alte echipe afi au ochiul, unii un baston iar comuni tii: VOTA I SOARELE! Nineac ... ce se mai înjurau deputa ii prin fa a prim riei!.. Taica Pandele era un fel de erif în Tuzla, judec tor de pace i chiar doctor. Era autodidact, avea o logic impecabil , era dur i drept, bun politician, campion absolut la toate categoriile de înjur turi, mic de stat dar pieptos i cu bra ele foarte puternice. Îndoia fiare... cum se spune. Îl curtau toate partidele acelor vremuri tulburi. La o întrunire, s-a luat în gur cu un deputat gras, care l-a înjurat pe tetea:

Jan Matejko - Biserica Sf. Maria

Anul VI, nr. 8(60)/2015

- Domnule Pandele, te bag în pizda m -tii... Dac- i rad o palm dispari printre tufele de ciurlani...

- M i ma gros... i-a replicat tetea, dac te sparg pe burt cu briceagul acesta umpli satul de c cat! i a scos din buzunarul de la vest un briceag inoxidabil, cu dou limbi i cu capul lui Bismark gravat pe pr sele. i n-a strigat ca de obicei: adu-mi Floare topori ca. Acum nu era cazul. Când scotea cnetul acela de lupt , taica sem na cu acel Mihai Viteazul, din Târgul de Floci, de lâng Craiova de azi...

Dar bag seama c EU, chir EU, nu-mi prea mai dau importan a promis . in s v spun c eu nu-mi evoc deloc copil ria, scriu doar fragmente de eseuri, schi e sau reportaje, la modul cel mai firesc, excluzând - zic EU - acele zorzoane poetice sau lacrimogene. i ar fi p cat s nu v precizez c eu sunt prin na tere un psihanalist exigent. Am o memorie de monstru divin. Doar de ce-am p timit prin lichidul marsupial numi amintesc. Dar de când am evadat din abdomenul acela întunecat EU tiu tot. tiu c m-a i aciuiat în tribul vostru ortodox, m-a i botezat cum a i vrut voi, am fost obligat s înv limba voastr , ca s m pot ap ra prin justi iile voastre... injusti iare i mai târziu... s scriu versuri în care s v jelesc, divinizez, denigrez, asumându-mi toate riscurile.

Conform cunoa terii mele v spun c viitoarele voastre progenituri îi aud i v cunosc limbajul înc din faza embrionar a existen ei.

Fetu ii tiu înc din pu ria marsupial cine îi a teapt la sosire i cui le vor zice mam i tat . Pui orii din ou le altor specimene nu tiu prin incubatoare c muica lor a fost curc , ra , prepeli , stru sau gâsc . Ace tia, pui orii, aud afar vocea tehnicianului respectiv i când sparg g oacea cred c acesta le este... „tata-mama” lor, na... c inventai un nou substantiv comun de genul... ambigen! Am zis substantiv „comun” ostentativ i combativ chiar, fiindc dup falsele teorii materialiste i pseudo-democratice ale unora, to i indivizii planetari ar fi egali între ei. i nu-i drept! Mincinosul Darwin, în teoriile lui despre „Evolu ia speciilor” n-a afirmat niciodat c indivizii, indiferent de specie, sunt egali între ei. A a c ... EU m declar exemplar unic i inconfundabil pe planet . EU caut s ajung la originea omului prin Dumnezeire, au nu prin haosul acesta cretin de doctrin marxist . S-ar p rea c oamenii sunt egali aparent în armat , la pu rie, sau în edin ele de partid comuniste. Dar i în aceste cazuri realitatea bate teoria. În armat se inventeaz sergen ii, care-i snopesc pe ceilal i r cani în b taie. La pu rie, cei mai criminali de inu i sunt promova i ca brigadieri sau tor ionari i este bine c nu i-a i cunoscut pe la Pite ti sau Gherla. Despre cum devine cu tor ionarii l-a invita pe preotul Calciu Dumitreasa s v spun , fiindc el a cunoscut personal situa iunea. De fapt cel mai doct de consultat ar fi Dl. Grigore Dumitrescu, cel care a scris despre reeducarea de la Pite ti ca nimeni altul. L-am cunoscut la Munchen. Ar mai fi de luat în considera ie scriitura lui Dumitru Bacu, de la Paris. i cu el am dat mâna, dar n-am strâns-o prea tare. Vârsta... principiile... V-a mai recomanda i cartea apte cuvinte c tre tineri” a lui Calciu Dumitreasa. Pasti ele lui Ierunca sau Goma da i-le uit rii, ocoli i-le! Modele stas de ingratitudine, de devia ionism de la regnul uman g sim abundent în cireada membrilor de partid, comuni tii, cele mai ingrate specimene umane, cei mai scabro i indivizi i se numesc „secretari de partid”. i-a dori v mai spun c „adaptarea” cuiva în societate nu este o calitate, ci o co rie, un mod de a supravie ui prin jungla „homo homini lupus” care dore te de când lumea doar... s ne devoreze. Aud?!? Lam uitat departe pe mo -Dogea, „Dumnezeul” meu din Tuzla, dar s stea cuminte b trânelul c -l recuperez pe traseu. Sunt cam nevricos i v -ntreb: dac via a terestr este un cadou divin, atunci moartea ce este? O pedeaps sau o binefacere? M repet... de ce plângem când ne mor cei dragi, cei mai iubi i-iubite, sau noi în ine? V-a spune c iubirile terriene inter-umane, sau de toate soiurile, sunt

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

doar ni te contracte aproximative i fictive prin care p ile se oblig la respectarea unor reguli de convie uire limitate în timp. „Te voi iubi pân la moarte...” î i declar adesea îndr gosti ii, unii altora.

Dar nimeni nu precizeaz despre moartea „cui?” este vorba în vorbire... a c eu nu l-am c utat pe mo Dogea, caftitorul de la ’77 „s -l iubesc” ci doar s -l admir. La vreo zece ani ori ai mei - el s fi tot avut maximum... 90. Interesant pentru mine era c el era un erou care s-a luptat pentru ar în R zboiul de independen din 1877. i-nc chiar în Dobrogea lui, pe la Chirnogeni, Cobadin, Pervelia sau Mangipunar, la o fug de cal de Tuzla natal . Eroul meu purta c ma de tort, esut în cas , se încingea cu brâu bulg resc, avea o tunic tocit , cam între vest i pieptar, purta o c ciul te it , fuma lulea ii tr gea seara câte un oi la „Prede el”, al turi de s tenii aparent blânzi ai satului de pe malul M rii mele cea Neagr ... L-am întrebat cum a fost la r zboiul cu „turcul” i v jur c habar n-avea de nimic...

Privea senin la mine i era uimit de parc eu m-a fi caftit cu spahii lui Alah, nu el. Îns nu m-a dezam git. Asta este... mi-am zis - i nu miram c nu-l b ga nimeni în seam , precum m-a teptam. D-alde el mai erau i mo Ghenu, Ta cu Bitaracu, afaric de la moara de ulei etc... Tot a a de „niznai” era i unchiul Ion Patie, sergentul sanitar pe bra ele c ruia a murit în 1916 eroina locotenent Ecaterina Teodoroiu.

Despre aceast olteanc eroin a scris Nea Tilic , recte colonelul scriitor Nicolae T utu, o pies de teatru numit „Ecaterina de la Jii”.

Mai târziu, când m intitulam i eu scriitora , l-am contactat pe unchi orul meu dorind s aflu ce... i cum? Mo neagul ugub râdea la mine ca un copil tâmp i delira: de m nepoate... m ... era îmbr cat ca un ofi er i d dea ordine ca un comandant.

- A murit pe bra ele dumitale?

- A murit... aha... a murit într-o zi...

Vede i?... despre fiecare individ din Tuzla mea natal un scriitor genial, ca i mine, poate scrie ceva nemaipomenit. Apropos de cârciuma lui Prede el i de pia a în care vroia s ridice o spânzur toare întru nimicirea comuni tilor - aici se strângeau ranii în de-ale politicii, aici izbucneau cele mai aprige b lii locale. Taica Pandele „mâna caii”. Când era încol it fluiera din degete de r suna tot satul.

- Am ase b ie i... mama Dumnezeilor mamelor voastre de bandi i! Îi chem i v rupem în buc i. Eroul de la 77 o lua u urel pe lâng gard, spre cas . Un r cnet divin sp rgea noaptea iar „Clo ca cu pui” î i strângea stelele sub aripi. - Floare... adu-mi topori ca!

(din volumul, în curs de apari ie, “Zeii tuzleni” - nuvele i schi e)

Jan Matejko - Omagiul prusac

51

Viorel ROMAN

(Germania)

Europa f[r[ Dumnezeu ecul Uniunii Sovietice, al Lag rului ortodoxo-comunist, a fost urmarea fireasc a scoaterii lui Dumnezeu din societate, a decupl rii muncii de remunerare, a sexualit ii de procreare, a închiderii grani elor i interzicerea strict a criticii acestor anomalii marxist-leniniste strig toare la cer. ecul Uniunii Europene este aparent numai o chestiune de timp, pentru c o Constitu ie a UE cu Dumnezeu în preambul e indezirabil , decuplarea muncii de remunerare e în curs, o vedem la greci, unde salariul e de câteva ori mai mare decât în România, pensiile mai mari decât în Germania i totul pe banii altora. Decuplarea sexualit ii de procreare e deja politic de stat prin legiferarea avorturilor i a c toriilor celor de acela i sex. Se autodistrug, se sinucid europenii?

Critica institu iilor UE nu-i politic corect i este deja sanc ionat ca în fostul Lag r. Recent, un profesor de imunologie, cu Premiul Nobel, a fost data afar de la o universitate din Londra pentru c a afirmat, în Coreea, c , în laboratoare, femeile se îndr gostesc de rba i, sau invers, dup care ele plâng. ecul refacerii unit ii cre tine în anul de gratie 1989, omogenizarea f a lua în considerare c fiecare neam are o evlavie proprie, a generat o lehamite generalizat în UE, conflicte i blocaj socio-politic de la Kiev la Atena. Catolicii, protestan ii sau ortodoc ii se deosebesc în modul de a- i organiza via a social-economic . Protestan ii accept o pia neagr de 10%, catolicii de 25%, ortodoc ii de 50%.

Germanii respect reguli, chiar dac aparent contrazic logica etc.

UE încearc s m ture sub pre toate astea i s apar politic corect împotriva celor ce-l v d pe Împ rat în pielea goal . To i trebuie -l admire. Nu poate fi pus la îndoial generozitatea de a-i trata ca egali pe musulmanii sau africanii idolatri, care trec acum, riscându- i via a, Mediterana, dar efectul este deseori contrar nobilei inten ii. Drumul spre iad e pavat cu bune inten ii?

Crucia ii au luptat dou secole i jum tate cu expansiunea islamului pân au reu it cu sabia în mân s refac unitatea cre tin ase decenii. Au e uat în final pentru c l-au desconsiderat pe Cel lalt: ortodox, evreu, musulman. Crucia ii de azi, mutatis mutandis, vor s fac o unitate qvasi religioas economico-financiar . Dup teologia inclusivist , to i suntem cre tini, în mod latent, a adar i greco-ortodoc ii, evreii, musulmanii, idolatrii etc. sunt cu to ii cre tini occidentali, dar înc nu au con tientizat.

De o mie de ani tim unde duce o astfel de lips de respect pentru Cel lalt.

Sper m c Sfântul i Marele Sinod Panortodox de la Constantinopol, Anul Sfânt de la Roma i vizita papei Francisc în România vor dep i impasul UE / Europei f Dumnezeu.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din num rul anterior - Unde e Ana? - În buc rie, pot continua?

Marian Petrean se r suci pe scaun de parc nu era în apele sale, privi agitat spre , apoi spre fereastr , iar în cele din urm ner bdarea i se metamorfoz într-o stare de indiferen .

- i... într-o zi, nu tiu de unde, relu Cristian convins c momentul e potrivit, au ap rut pe câmpul din spatele cabanei mai mul i cai la p scut. Erau caii oamenilor din satul învecinat am gândit noi. Un fel de Huuli, mici de statur , unii roibi, al ii negri, cu coamele i cozile lor tipic stufoase. Cu priviri agere, mi ri rapide i copite tari. Printre ei erau i iepe cu mânji. Mi-ai spus s aduc câteva cuburi de zah r din camer . Erau cuburile care le foloseai s îndulce ti cafeaua. iaduci aminte? Cristian î i privi tat l dorind observe vreun semn aprobator, dar Marian Petrean nu schi nici un gest, continuând s priveasc cu un aer nep tor c tre fiul s u, care reîncepu cu noi speran e: am fugit întreb tor i am revenit într-o suflare.

Mi-ai explicat cum s dau zah r cailor f pericolul s -mi mu te mâna. Mi-ai pus un cub de zah r în mijlocul palmei i ne-am apropiat de un cal. Curios, dar neîncrez tor, acesta a forn it i s-a retras ciulind urechile, semn nu-l interesa oferta noastr . O iap , care probabil tia despre ce este vorba, s-a apropiat f prea multe ezit ri, ne-a mirosit de la distan , deschizând larg n rile sale, i a întins gâtul spre bucata de zah r privindu-ne atent - un fel de avertisment, în care mesajul era: nu face i vreo prostie, c v dau un picior de v sar fulgii. Cu vârful buzelor, delicat, a luat bucata de zah r aproape f s mi ating mâna. Am sim it un fior de pl cere produs de respira ia ei cald care m-a mângâiat. Apoi, s-a îndep rtat câ iva pa i pentru a savura dulcea a, la o distan tampon ce i se p rea suficient de mare contra vreunui eventual atac din partea noastr , de care, probabil, îi era fric . Dup ce a terminat de mestecat, i cu ultima înghi itur a disp rut i senza ia de dulce ne-a privit întreb toare: Mai ave i? Pentru c eu mai vreau!

- Unde e Ana? îl întrerupse Marian Petrean pe un ton oarecum iritat.

- În buc rie, i-am mai spus.

- Da’ când o veni? C e plecat de mult!

- Las c vine ea... hai s i spun mai departe!

- Da... la televizor ce-o mai fi?

- P i nu-i nimic c s-a stricat i trebuie reparat.

- A... da ? Atunci... eu m duc s m culc e târziu, i Marian Petrean se ridic alene dorind parc mai mult s întrerup povestirea, decât s se îndrepte spre dormitor.

- Nu e târziu, tat , încerc s -l conving Cristian, abia e patru dup -amiaza.

- A venit Ana de la cump turi? relu cu obsedare Marian Petrean, uitând c i s-a spus de dou ori unde este so ia sa.

- A venit!

- Cheam-o-ncoace! exclam el cu voce autoritar .

Cristian se ridic i oftând resemnat ie i din sufragerie.

- Mam , vino! Tata vrea s i vorbeasc !

Ana Petrean f cea ordine în c mar replasând, pentru a fi aliniate dup gustul ei, borcanele cu gemuri, dulce uri i zacusc , ce erau invariabil etichetate pentru a ti exact data de fabrica ie, componen a, dar mai ales num rul re etei, care pentru ea avea o semnifica ie deosebit , pentru c Ana nu repeta de multe ori acelea i combina ii de ingrediente în mod identic. Fire curioas i dornic de a ameliora orice lucru ce-l f cea, încerca noi i noi variante, toate notate cu sfinenie într-un caiet ce cu timpul se îngro ase umplut fiind cu tot felul de fi uici pe care erau notate cifre i cuvinte într-o ordine numai de ea în eleas .

- Hai c vin. Ce vrea?

- D-ale lui, parc tu nu tii?

Amândoi s-au întors în sufragerie f mai z boveasc .

- Da, m i omule, am sosit! f cu Ana gr bit c tre so ul ei.

- Pe unde umbli?

- Sunt la buc rie, preg tesc ceva de mâncare, alese ea un r spuns cu iscusin a oric rei so ii abile care tie ce trebuie i ce nu trebuie s afle b rbatul s u. Ce vrei?

- Uite omul sta nu m las în pace. Tot vrea s -i vindem casa din Titan i locul de veci. Spune-i s plece.

- Bine, am s -i spun! îl reconforta Ana

nesurprins de aceast fabula ie a unui om bolnav.

- Hai, Cristinel mam , las -l în pace pe taic -tu. Ai s -i vorbe ti mai târziu când s-o sim i mai bine, încerc ea astfel s aplaneze conflictul. Da’ tu ce-i povesteai?

- Când am fost în vacan la Soveja, iaduci aminte?

- La Soveja? Da, mi-aduc aminte! Ai fost numai tu cu el. Eu plecasem la b i în anul acela. i... ce zicea când i-ai povestit?

- Nu zicea nimic, asculta.

Razele soarelui invadaser de mult dormitorul. Cristian Petrean, cufundat într-un somn profund, visa cum se plimba într-un crâng înflorit i cu cât se str duia s disting mai bine multitudinea culorilor cu atât era din ce în ce mai mult deranjat de o lumin profuz . În cele din urm deschise ochii dea binelea i în elese de ce era a a str lucitor crângul visat - soarele era de mult pe cer.

Apoi se întreb cât este ceasul. Buimac, î i reaminti unde era i îngrijorarea îl cuprinse imediat. F s stea prea mult pe gânduri se ridic din pat i, îmbr cat în pijama, se îndrept spre buc rie, unde î i g si tat l, punând ap într-un ibric.

- Bun diminea a! Cum ai dormit? întreb Cristian, în timp ce- i freca ochii înc umfla i dup somn.

- Bine! confirm Marian Petrean cu o voce neutr ce nu l sa s se întrevad nici un sentiment, nici o emo ie.

- Ce faci?

- O cafea, sosi un r spuns lapidar, rostit pe acela i ton indiferent.

- Pentru cine? V d c ai o can plin cu cafea pe mas , se mir Cristian.

Dup câteva secunde lungi i jenante în care Marian Petrean l impresia c nu realizeaz despre care can este vorba, g si, ca prin farmec, un r spuns potrivit: - Cea de pe mas e pentru tine.

Cristian se însenin , o senza ie de fericire, de revenire la normal îl cuprinse. Sunt speran e! Deodat , o und de îndoial se strecur , cându-l s nu mai fie sigur dac r spunsul tat lui s u era adev rat, ori numai o inven ie de moment a unui om bolnav pentru a salva aparen ele.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Ai mâncat? schimb el subiectul.

- P i ce s m nânc singur?

- Vrei s mânc m împreun ? propuse apoi entuziasmat de imaginea unor amintiri îndertate.

- P i... stai s vin Ana. Ea face de mâncare! ezit Marian Petrean.

- Las c fac eu de data aceasta. O omlet cu unc , brânz i salat sun bine?

Tat l s u nu r spunse. Se a ez pe un scaun la mas i începu s priveasc în gol, în farfuria din fa a sa, semn c nu se mai ocup de cafeaua pe care tocmai o pusese pe foc i nici de nimic altceva. A tepta s fie servit în timp ce se cufundase în gândurile sale, ori numai într-o t cere absent . Cristian concluziona c oferta sa a fost acceptat , de aceea se apropie de aragaz i începu s prepare micul dejun în timp ce nu sc pa din priviri ibricul cu ap ce se înc lzea rapid.

- O s plou azi! afirm Marian Petrean, a, ca din senin, cu un glas nea teptat de blând i conving tor.

- De unde tii? V d c e soare afar . Poate facem o plimbare. Hai s mergem în ora ! aduse Cristian subiectul spre ce ar fi dorit s fac de fapt.

- O s plou azi! repet Marian Petrean, s r spund invita iei.

- Bine tat ! Accept resemnat Cristian.

Uite ! Cafeaua e gata. Vrei zah r?

- Da! O linguri , preciz el cu o voce monoton , dar ce ascundea o und de satisfacie, asem toare unui copil alintat ce este obi nuit s primeasc tot ce- i dore te.

Cristian sp câteva foi de salat pe care le t ie în buc i mai mici, ad ug felii de ro ii, de castrave i, ceap i ardei gras, amestec totul într-un castron împreun cu un strop de ulei de m sline, pu in o et, sare, piper i boia de ardei iute, ingredientul preferat al lui Marian Petrean. Împ i omleta în dou por ii egale, î i servi tat l, iar apoi se a ez i el la mas . Începur s m nânce. Primele minute se scurser în t cere, dar Cristian avea nevoie de un r spuns.

- Pe vremuri, când eram mic, îmi pl cea s merg în parc, s m dau în lan uri, la roata cea mare, pe tobogane i balansoare, s m plimb cu vapora ul ori cu barca pe lac. Hai facem o plimbare! Vrei s mergem în Hestr u ori în Ci migiu?

Marian Petrean mesteca am nun it fiecare îmbuc tur , nici o grab s zic ceva nu se citea pe fa a sa. Probabil auzise invita ia, dar nu r spunse. Câteva momente ce p reau lungi trecur înainte de a spune ceva. Cristian nu avea nici cea mai mic idee dac tat l s u îl ascult , în elege întrebarea, ori este pur i simplu complet absent.

- De unde ai luat brânza? E de la ran?

- Nu tiu! E de la pia ! scrâ ni din din i

Cristian surprins de aceast schimbare de subiect.

- E foarte bun . Mai ai?

- Desigur, mai vrei?

- Nu acum, dar vroiam s p strezi i pentru Ana. I-o fi i ei poft .

- Da, tat ! A mai r mas o bucat . Uite! O pun în frigider.

- Ai o igare?

- P i nu ziceai c te-ai l sat de fumat?

- Ai, m , o igare sau nu? tun cu o agresivitate nea teptat Marian Petrean.

- Hai s mergem s cump m! îi propuse fiul s u gândind c astfel avea o scuz valabil s -l scoat din cas .

- Hai! Dar s nu ne tie Ana c se sup foc, sublinie Marian Petrean în timp ce chipul uc un aer intrigant, am putea spune chiar mali ios.

- Bine! Merg s m îmbrac i plec m în câteva minute!

- Da unde vre i s merge i? dori s afle Ana, care tocmai sosind în buc rie auzi ultimele cuvinte.

- Mergem la o mic plimbare, probabil prin Ci migiu, se gr bi s o lini teasc Cristian în timp ce se îndrepta spre u a buc riei, când cu ochiul un semn de complicitate tat lui s u.

- A i mâncat?

- Da, am mâncat!

- Cristi! Stai s i zic ceva! continu Ana urmându-l afar din buc rie.

- Ce este?

- S ai grij de taic -tu, spuse ea dup ce se asigur c so ul s u n-o poate auzi, s nul scapi din ochi, s nu se piard . C nu mai tie s vin înapoi. Am p it-o odat cu el i m-am speriat r u de tot. A plecat într-o zi f -mi spun i am avut noroc cu un vecin care l-a adus înapoi pentru c tia c e bolnav.

Dumnezeu i l-a scos în cale. A a c ... s fii atent.

- Bine mam ! Nici o grij ! va urma

Jan Matejko -

trânul

53

Boris MARIAN

Domnul Profesor spune, Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune, Po i fi rege ori cer etor, Nu cere, nu veni-n ajutor.

Nici prea devreme, nici prea târziu, Mai bine nu veni, coliliu, Tu prea spargi nimburi, baloane, s pun, Aerul este unicul bun, Tu te rezemi de flori i de nori, De z pezile din Labrador, ri - marile mori de vise, Nu e ti printre ele, cineva te ucise, Zbur m absolut separat, la un hat, Atomii vr jma i ne-au iradiat, Umilin a nu- i are locul aici, Polite ea cu atât mai pu in, bibilici.

Nevoie de Pygmalion exist , Ce anse pentru statui din revist , Un tren deraiat, un trend r suflat, Orizontul pulseaz ca un cord spart, Don Quijote roste te ultima fraz , Este în com i se colmateaz , Duminica trupului orb i fl mând, Numai nebunul tie cum cânt, Din cupa vie ii b ur m destul, Câinele vine din Barnaul, Maestrul Colombre pleac pachet, Trece Barnabo drept pivnicer, De nu tiai, c zu i din cer, Inexistent cavaler, ce cau i tu în drum?

O, Absalom, plâng eu acum, Blând e noaptea, crimele-n lan Sperie pe poli istul K. Franz, Vino, Râmarule i pe la noi, Cucoana Chatterley are doar doi, arpele nu are pene, dar zboar ca un pian sau ca o vioar , un scarabeu e ti, ai bea din vin, bea-l, ce este de are venin?

Doi bani jum’ate, o lun -n Kamcia, lul se las pe tot ce iubea, Tu pe Lolita nu o constrângi, Ai nevoie de bra ele stângi, Acum v invit pe e afod, Acolo e bun gr tarul de cod, De veghe în lan, ne iubim cu elan, Elanul fuge în Pakistan.

Un pelican, un pehlivan, Astfel ajuns-am la lacul cel Van. Acesta-i peisajul, v-a i l murit, Javert-profesorul a fost murit.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul VI, nr. 8(60)/2015

George CORBU (17.08.1940) scut la Bucure ti, unde a absolvit Facultatea de tiin e Juridice i Cursuri Postuniversitare de Drept Interna ional Public i a lucrat ca jurist.

Membru al Clubului Epigrami tilor Bucure teni „Cincinat Pavelescu”, membru ( i pre edinte) al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al USR, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

A publicat cel pu in 25 de c i (poezie, epigram , istorie literar , antologii literare, traduceri, îngrijiri de edi ii, biblioteconomie), între care: Corbigrame (epigrame, I - 1995, II - 2003), Ace la purt tor (epigrame, în colaborare, 2002), Duelul sutei de sonete (Mircea Trifu & George Corbu, 2012); Epigrami ti români contemporani. Mic dic ionar (în colaborare, 2002), Antologia epigramei române ti (în colaborare, ed.I - 2004, ed.a-II-a - 2007). A scris peste 145 de prefe e, postfe e, studii introductive i prezent ri pe ultima copert a unor c i. Este inclus în peste 100 de antologii sau volume colective de umor.

Mie însumi (1) Ca român sunt optimist: Suf r trainic, deci exist!

Iubitei Pe-ntinderea iubirii,-adânc , Am fost un val, ai fost o stânc .

Planeta albastr Când planeta e albastr , Cum s fie soarta noastr ?

Unui ajuns Te-au în at în rang.

Pe când mai sus - în treang?

Declara ie de supunere Ajuns -n Parlament i în Guvern, În fa a ta, Prostie, m prostern!

Noi i drepturile omului Multe drepturi; între ele Dreptul de-a urla la stele…

Destin De-ncerc s pun un punct pe i Sar to i pe mine: nu co(r)bi!

Cenu reasa Nu sunt simple aparen e, E-adev r universal.

Epigrama umbl -n zdren e, Oda, în costum de bal!

Epigrama Epigrama, gen etern, Cu sclipire de sidef, N-ar inti în subaltern, De-ar putea lovi în ef.

Mie însumi (2) Devizei mele absolute Îi caut înc edificiu: De i voiam s -mi fac virtute, Din munc mi-am f cut un viciu!

Unui critic E st pân pe meserie, Pe deasupra, om de fier, Când începe el s scrie, Toate operele pier!

Constat De la case mari de piatr La bordeie de chirpici, Tot aceia i câini ne latr i ne arde-acela i bici.

Politica atotdominatoare i-n lumea animal , trist , Politica-i de tot bizar : Pe când albina-i monarhist , Furnica este proletar .

Exerci iu de logic politic Paradoxul – eu l-accept, Chiar când al ii pot s -l nege: Statul sta-i stat de drept Dominat de f r-de-lege!

Realit i geopolitice Sunt dou state române ti; Dac -ai uitat din care e ti, nu te duci la ghicitoare – Întreab -l pe tefan cel Mare.

Peisaj De prive ti acest decor, suflarea i se taie: Lâng -un ap isp itor Pa te calul de b taie!

Excelsior În universul policrom, De când e lumea, omu-i om!

Dar nu-i ajunge-o ve nicie, fie i de omenie!

Invoca ie Popor român mult talentat, Ai merita o alt soart , De vreme ce ai transformat Chiar i corup ia în art !

Introspec ie De-am putea s fim eroi, Învingându-ne pe noi, În oglinda ori icui N-am z ri decât statui.

La medic La medic mergi ca la oracol…

Ie ind de-acolo po i s speri nu mai ai nici un obstacol Spre lumea f de dureri!

Unui plagiator preg tesc de pe acum ap r noul t u volum, De i nu-s critic reputat: Am un cuvânt… ca avocat.

Femeile Când e vorba de femei Relativul absolut e: Deci s-aplic , dragii mei, Regula cosi fan tutte.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unui critic literar Cite te mult i-apreciaz : „Sub orice critic ”… semneaz .

Mie însumi (3) Iubita, când din ochi o sorb, Eu nu tiu sigur dac -s corb Ori vultur, papagal sau cuc Chiar dac par un gugu tiuc.

Colegial Cu b iatul meu Costel -n eleg destul de bine.

Eu fac teme pentru el, Iar el doarme pentru mine.

Adora ie Ador i nu din vreun îndemn, Ci din pornire-adev rat – i Mân stirea dintr-un lemn i omul cel dintr-o bucat .

Continuitate Suntem de-aici – o lume tie – Nu doar de veacuri dou zeci! mântu-i pentru noi vecie, Pentru du man – un loc de veci!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

55

Mircea TRIFU (24.02.1922 - 20.06.1994) scut la Ia i. i-a definitivat studiile la Bucure ti, unde a lucrat ca inginer, apoi ca analist-programator.

Membru i pre edinte al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, Bucure ti, membru fondator i pre edinte al Uniunii Epigrami tilor din România.

A scris epigrame i sonete, semnând i cu pseudonimul Mircea Garfu, a fost redactor- ef al revistelor „Epigrama” (serie nou ), „Poante la p trat” i „Scaiul”, este inclus în peste 50 de volume colective de umor.

A publicat volumele proprii Epigrama (1976), Nici Cincinat, nici P storel (1985) i a îngrijit, singur sau în colaborare, apari ia a 12 volume colective de epigram , între care Zece ani de epigram (1979), 15 ani de epigram (1984), În lumea epigramei (1988).

Epigrama (2) E un demon vesel care i înha prada-n cle te i, proptit în trei picioare, Cu al patrulea love te!

Duel epigramatic Se dueleaz îndr cit, În strofe fulminante.

Ce-or fi avut de împ it?... În orice caz, nu poante.

Baletul i epigrama Nu-i pentru nimeni un secret, Deosebirea e flagrant : În epigram e o poant i-s dou poante în balet!

Umorul, ruda s rac a literaturii La masa rudei mai bogate, Sunt multe feluri de bucate, Dar cine vrea s i petreac Se duce tot la cea s rac .

Consacrare Dup debut, a spus cuiva: „Un nou volum i pot s mor!”

Dar editura nu-l mai vrea i iat -l azi nemuritor!

Unuia care mi-a trimis un manuscris În speran a c i convine, i ofer avizul meu: anse ai s scrii mai bine, mai prost e foarte greu!

Via a Din omene tile comori E – hot rât – cea mai ciudat : De i n-o d m decât o dat , Ne-o risipim de mii de ori.

Scara vie ii Cândva, n luc -mi era zborul Din treapta „vreau”, pe treapta „pot”.

Azi – temperat – întâi socot i dac urc, iau ascensorul.

Pre ul În loc de-ai ferici atât Pe-acei ce-n via i fac statuie, Întreab -i cât s-au coborât Dorind pe soclu s se suie.

Femeia Femeia e un alfabet Pe care îl înve i încet i-l ui i – de i nu- i prea convine – Exact când îl cuno ti mai bine.

Confesiune de 1 aprilie Iubita mea se dovede te De-o consecven colosal : O zi pe an m p le te i-n restul zilelor m -n al .

So iei mele, la 30 de ani de c torie Treizeci de ani de lupte necurmate Purtate calm, cu s biile-n teci, -ndeamn s declar, de se mai poate, Un nou r zboi, m car de dou zeci!

Unei femei aprige Mi-a da un din via chiar acum Ca soacra mea Napoleon s fie i întâlnind un Waterloo în drum S-o v d i eu pierzând o b lie.

Solu ii To i în via se descurc În postura de slujba i: Unii trag – i greu mai urc – Al ii urc dac -s tra i.

Unui chefliu b ios Pentr-un litru cu scandal, A ajuns la tribunal; Ce-a dorit a c tat: Pus la rece… i-nfundat!

Instantaneu în Muzeul Luvru Venus – toat numai gra ii – Mâini nu are i-i p cat.

Ascultând ce spun b rba ii Ce mai palme le-ar fi dat!

Jocul de ah zându- i regele-avântat Din zbor de cal furând o dam , Nebunul spre pion exclam : „De-o duce-n turn, îl face mat!

Reali ti i umani ti Ne r mâne doar regretul Când, în ciuda instruirii, Primii uit alfabetul, Ceilal i, tabla-nmul irii.

Recidivistul La stâlpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus; Da-n mai pu in de-o s pt mân Vându i stâlpul pe sub mân .

Prostia Prostia e un monument Cl dit c-un anumit tipic: Sub soclu nu e fundament, Iar peste soclu nu-i nimic.

Sfâr itul literatului Pe drumul f de retur, Cu mâinile pe piept aduse, Deschise-un ochi, privi în jur, ri un critic i… se duse!

Epitaful bolnavului închipuit În lunga sa peregrinare Mânat de-un demon maladiv, A nimerit i-un doctor care L-a vindecat definitiv.

Pe c rile Olimpului Uit m mereu, din fericire, Tr indu-ne din via partea, -n drumul c tre nemurire, Mai este un obstacol: Moartea!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Epigrama (1) O bijuterie care Se p streaz în sertar i se scoate la purtare Foarte rar.

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Grigorie M. CROITORU

File din cartea vie\ii continuare din num rul anterior SCENA VI Miruna, George MIRUNA ( ade în banc singur , vis toare, privind undeva unde numai ea tie. i gândurile îi zboar aiurea. Este trezit din visare de un b iat care vrea s se a eze pe locul liber de lâng ea): GEORGE: Îmi dai voie?

MIRUNA (Cu privire neprietenoas , face semn cu mâna c se poate eza).

GEORGE: Mul umesc.

MIRUNA (Nu-l învrednice te nici m car cu o privire).

GEORGE (Se uit insistent la ea. O cunoa te, a crescut la mic distan de unde st tea el, dar nu-i luase seama. Acum simte c -l atrage ca un magnet i se întreab mereu): Tu de unde ap ru i, fat frumoas ?! Fat frumoas ... fat frumoas ...

MIRUNA: A i zis ceva?

GEORGE: Nu sunt sigur dac am zis, dar de gândit, sigur am gândit!

De când începu nenorocita asta de edin , m uit doar la tine i te analizez.

MIRUNA (Mirat ): La mine? i de ce, m rog?

GEORGE: Unde ai fost, fat , pân acum? Tu î i dai seama c e ti pericol public...(O prive te, s vad efectul spuselor lui. Adaug imediat). Furi inimi, fat ! O victim ai i f cut...

MIRUNA (O pufne te râsul, dar i-l în bu . Îl prive te mai destins ): V bate i joc de mine? Nu m a teptam din partea dumneavoastr . V rog, nu mai râde i de mine!

GEORGE: S râd? Nici gând. i ca s te conving, mâine vin la tine i te pup de... (Scrie pe o foaie din caietul ei cifra 1, urmat de o mulime de zerouri!)

MIRUNA (Serioas ): Ve i pupa pe ... dracul!

GEORGE ( s stea pe gânduri): Dac tu e ti dracul, atunci pe dracul l-oi pupa. Doamne, ce te-oi mai pupa!... Cum nici n-ai vista tu vreodat . De-ai ti tu de când alerg dup tine, fat drag , ai întinde mâna i am pleca împreun de aici...

MIRUNA: Dac nu v-a cunoa te, a crede c nu sunte i în deplitatea facult ilor mintale i c nu ti i ce vorbi i. V rog s înceta i, în caz contrar plec. V rog... * BABA: Ce- i c unase a a pe mine? M-ai speriat, Mo ule!

MO UL: Totul, Baba mea. Întâi i întâi, m-a izbit triste ea de pe chipul t u angelic i mi-a p rut inexplicabil , total nejustificat .

Frumuse ea ta î i d dea un statut privilegiat i a fi vrut s v d numai zâmbet pe chipul t u. Amintind de frumuse e, s tii c mi-a t iat respira ia. A a ceva nu mai v zusem i am f cut leg tura cu fata mea din visul de copil, himera dup care alergam din copil rie. Am închis pu in ochii i parc te-am v zut dep rtându-te zâmbind i f cândumi cu mâna, dup ce m-ai s rutat. Mi-am zis c , dac tu e ti fata din vis, te iau în bra e i fug cu tine în lumea larg i te fac nevasta mea.

BABA: i n-a fost nevoie s fugi cu mine, c am stat, ca o fat cuminte ce eram i dornic de iubire. Dup ce m-ai i pupat i m-ai strâns în bra e, de nu-mi mai d deai drumul, ca i când ai fi vrut s ni se uneasc trupurile, pe loc, mi-am zis: „Ei, fat , a venit i vremea ta.

-l iube ti!”

IATUL: Îmbr mintea simpl , dar atât de bine asortat i potrivit pe trupul t u perfect, î i d dea un aer de noble e.

BABA: Haide s -i urm rim pe cei de-atunci, Mo ule! Dar nu când ai venit prima dat . Atunci a fost simplu. A venit gaia, a luat puiul în gheare i s-a jucat cu el cum a vrut. Îns mie mi-a pl cut jocul. Pusese mâna pe mine un b iat adev rat i te-am îndr git de la primul rut. Scena cu iubita ta i colega mea, care m ruga în fiecare zi s vin la tine s i spun s te duci la ea, c moare de dor.

SCENA VII George Codreanu, Domni oara M., Miruna, Mary, Directorul, dasc li (Sala profesoralî. Pauz . Dasc lii vorbesc despre lucruri diferite. Intr în sal directorul coordonator George Codreanu): CODREANU: Bun ziua la toat lumea i bine v-am g sit.

DOMNI OARA M. (Sare de la locul ei i se aga de gâtul lui George, s rutându-l. Rela ia lor era cunoscut de to i): Vai, de când nu te-am v zut, iubitule! Mi-a fost a a de dor de tine! De ce nai mai venit pe la noi?

CODREANU (Încercând s se desprind din înl uirea fetei): Am avut tare mult de lucru i n-am putut veni. Am terminat îns i-o s mi reiau deplas rile. Ast zi, este prima. (Reu te s se desprind , mâna cu directorul i cu ceilal i b rba i, oprindu-se apoi în fa a Mirunei): Tu ce faci, urâto? (Îi zâmbe te frumos, ca unei iubite adev rate i-o prinde cu dou degete de obrajii ro ii ca bujorul.

Ar fi s rutat-o, dar se ab ine).

MIRUNA: Bine, mul umesc, tovar e director coordonator. M-a i cut s ro esc. Simt c -mi ard obrajii...

CODREANU (Zâmbind): Las , c unei urâte ca tine îi face bine ni te ro ea în plus.

MARY (Cam cu âfn ): Dac tu zici c fata asta este urât , cum vezi tu o fat frumoas ? Ca o zân din pove ti?

CODREANU (Glumind): Mai ceva, colega! Ca rupt din soare. La soare s te po i uita, dar la dânsa, ba.

MARY: Caut-o tu mult i bine, s v d eu unde o g se ti. Mai alalt ieri o c utai pe la mine i nu te mai puteai dezlipi de ea. Nu te mai d deai dus. Auzi, fata asta urât ?!

CODREANU: Uit -te la ea, Mary! Urâta asta tie de glum i se distreaz pe seama noastr . A a este, urâto? *

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

BABA: Realitatea este, Mo ule, c m sim eam bine, de i, când team v zut în curte, stând de vorb cu Mary, m-au cuprins ni te emo ii, am gândit c m las inima, pulsul o luase razna de tot. Ai intrat, te-ai apropiat de mine, m-ai prins u or de umeri, m-ai tras încet spre tine i m-ai s rutat. Ce s rut, Mo ule! Un s rut cât o via ! Când ai plecat aveam senza ia c ai luat i ceva din mine, dar am fost sigur i tu ai l sat ceva din tine...

MO UL: Cum a a, B trânico?

BABA: Totul a fost atipic, Mo ule: „Fat drag , am venit s te pup, cum i-am spus ieri. Dup ce te pup, st m de vorb ”, ai zis. Nu mi-ai spus nici c î i sunt drag , nici c sunt frumoas sau urât , ci m-ai întrebat de câteva ori de unde am r rit. i m tot s rutai, a a ca i când î i este foarte sete i tot bei ap i nu te saturi. M-ai inut în bra e tot timpul i m-ai strâns lâng tine, ca i când ai fi vrut s ni se uneasc trupurile.

MO UL: Dar î i pl cea, B trânica mea. i tu erai însetat ...

BABA: Recunosc, Mo ule. i-am mai spus, tu ai pus st pânire pe mine de la primul s rut. Mi-ai spus cândva c am f cut cur enie în inima ta, am m turat tot ce era acolo, tu ai umplut-o pe-a mea, încât nu mai era niciun locu or pentru altcineva. Atunci am început i eu cred c sunt fata din visul t u de copil de care mi-ai vorbit.

MO UL: Dar în cas la directorul t u, nu i-ai f cut probleme?

BABA: Deloc, Mo ule! Adic , s fiu sincer , am avut o clip de cum, când m-am gândit c s-ar putea întâmpla s te pierd, mi-a venit chiar un gând r zle care m-a îndemnat s m ridic i s plec. A fost îns anulat imediat de altul care îmi spunea s stau. i a fost bine...

SCENA VIII Domni oara M., Miruna, George, Directorul, So ia directorului DOMNI OARA M.: (Crezând c este st pân pe situa ie, se ridic în picioare, î i scoate în eviden pieptul frumos, î i întinde cu

57

palmele, ostentativ, fusta pe dos i i se adreseaz familial): Hai, dragule, s mergem acas !

GEORGE (Cu un zâmbet descurajator, se scoal i el în picioare i-i spune, privind-o în ochi): Da, este timpul s plec m, am stat destul pe capul directorului c ruia îi mul umesc mult pentru mas i antren, numai c eu plec în partea opus , pe drumul meu, cu urâta asta...(O prinde cu drag de mân pe urât , o strânge lân el i-o rut pe tâmpla stânga. Î i iau la revedere de la gazde i ies).

MIRUNA (Afar îl prinde de bra i- i lipe te capul de el): Mulumesc, dragule. i-ai f cut un du man.

GEORGE: Mie n-are ce-mi face, iar în acest caz a dictat inima, cea în care ai f cut tu cur enie. Nu- i face probleme. S avem grij de ceea ce este frumos în sufletele noastre i s -l facem s fie i durabil, draga mea! (Zâmbe te): Tu ai folosit prima dat cuvântul...

MIRUNA: Am fost sincer . A a am sim it c trebuie s i spun, dragule...

GEORGE: i eu l-am folosit nu pentru a te imita, ci pentru c a a am sim it, draga mea drag ! * BABA: Apropo de du mani, Mo ule, ai avut mul i?

MO UL: Am avut destui, B trânica mea. tii c se zice „Omul f du mani nu pl te te doi bani” sau „Omul f du mani, ca râul f bolovani”. Dac ar fi s i povestesc despre to i, ar trebui s ne apuce zorile zilei urm toare.

BABA: Dar pe care nu-i po i uita nicicum?

MO UL: Au fost doi care au dep it orice limit .Unul dintre ei îmi era cons tean, eram prieten cu b iatul lui, intram de câteva ori pe zi în cas la ei. Când a ajuns i el într-o oarecare func ie, s-a gândit s se ia de via a mea. i acum regret c nu l-am b gat cu capul în Aninoasa.

SCENA IX George, Jean

Jan Matejko - Împ teasa Rejtan

GEORGE (Lâng salcâmul din marginea drumului ce duce la casa lor. Îl salut , cum f cea de fiecare dat când se întâlnea cu arborele copil riei lui): Bine te-am g sit, salcâmul meu drag! i a a s te sesc mul i ani de aici încolo! Voi veni la tine de câte ori voi putea. m a tep i i s te bucuri de întâlnire! (Se a az pe o r cin cu spatele rezemat de tulpin i prive te împrejurimile. Pe drum venea nea Jean. De i se desp iser , cu timp în urm , certa i, îl prime te cu bucurie): S tr ie ti, nea Jeane, îmi pare bine c te v d...

JEAN: M neic , s tr ie ti i tu i bine ai venit, m neic !

GEORGE (Îi ia seama bine i observ c s-a schimbat mult de când nu-l v zuse. Îl întreab ): Ce-i cu dumneata? E ti slab sau mi se pare mie, c nu te-am v zut de atâta timp?

JEAN: M neic , sunt slab, ai v zut bine.

GEORGE: E ti bolnav? De ce nu te duci la spital?

JEAN: Nu sunt bolnav. Sau a a cred eu. La spital n-am timp s m duc. N-am timp nici s mor... (Schi eaz un zâmbet acru i-l prive te dintr-o parte): Acum, nu ne vedem capul de treburi, nici noaptea nu putem dormi, cu gândul la ce avem de f cut.

GEORGE: Cine? Dumneata i a Leana nu pute i dormi? Ce v-a i propus s face i i v d atâta b taie de cap?

JEAN: Ei, noi? A a în elegi tu? Partidul, nu noi, partidul nostru, care vrea s scoat ranii din s cie...

GEORGE (Dovedind în continuare neîn elegere): Partidul? P i, ce ai dumneata cu partidul?

JEAN: Cum ce am? i eu sunt partidul! i -ta Leana este partidul!

Amândoi suntem membri de partid i suntem în conducerea gosporiei colective.

GEORGE. În conducere?

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

JEAN ( tându-se cu c mida în piept): Da, da, în conducere. Eu sunt socotitor, Leana este ef de echip . Avem func ii, ce mai, neam ridicat.

GEORGE (Îl zgând re te ni el): Acelea nu sunt func ii de partid i nici de conducere în gospod ria colectiv .

JEAN: Ba sunt, dar nu tii tu, sunt func ii importante. Acum trecem la o ac iune mare, vrem s extindem gospod ria colectiv , s cuprindem toate satele i pe to i ranii. Ac iunea a fost declan at la nivelul întregii ri. Gata, a trecut timpul, am a teptat destul...

GEORGE (Îngrijorat). i o s -i for i, dac nu vor vrea de bun voie?

JEAN (Categoric): P i? Este o alt solu ie? tii cum spunem noi?

Nu tii, te înv ; nu po i, te ajut; nu vrei, te oblig! Am ajuns la faza a treia, nu mai a tept m. Gata, m neic , au avut timp destul s se mureasc !

GEORGE: i cum te vei uita în ochii oamenilor?

JEAN (Senin): De ce s m uit, m neic ? Sau de ce s nu m uit?

GEORGE (Enervat, explodeaz ): Auzi, M neic , dac nu i-a spus nimeni pân acum, î i spun eu. Ascult i nu m întrerupe. Toat via a ai fugit de munc ca dracul de t mâie. De coarnele plugului nai inut, cu sapa n-ai dat, nu tii s tai un pom, n-ai plantat o vi -devie. i, acum, recurgi la minciun , la ho ie. Cu ce te-ai înscris în gospod rie? Cu o jum tate de pogon, iar p mântul cel lalt l-ai dat lui Vi u i Mi ei, dar continui s -l lucrezi, adic i-l lucreaz al ii, i-i iei roadele. Al ii vor fi for i s bage hectare de p mânt, pe care l-au cump rat cu bani grei sau unii l-au pl tit cu sânge, ap rând ara în zboaie, atelaje, animale, tot ce-au agonisit într-o via de om. Tu tii cum se cre te un bou? Nu, c n-a avut neam de neamul lui Julea picior de animal pe lâng casa lui. Dar te-ai coco at în func ie - auzi, am func ie! - i vrei s conduci pe cei care au fost cinsti i o via întreag ? Nu i-e ru ine? E ti un ho , dar o s i se înfunde, te asigur eu!

JEAN: Ai grij ce spui! M soar i cuvintele. Nu i-e fric de mine?

GEORGE: Fric ? S nu te atingi de Mama, c o s cazi de pe punte, într-o noapte întunecoas , când o s fie ap în Aninoasa i o s fii beat. Dac pici cu fa a în jos, nu te mai ridici în veci, acolo vei r mâne, iar oamenii vor sc pa de-o pacoste, de un c nar. A a ai fost, a vei r mâne, a a vei pieri: un parazit, un vierme, un limbric! i, acum, d -i drumul, s nu te opre ti i s nu te ui i înapoi pân treci de Dinic . F pa i! (Se ridic în picioare de pe r cina salcâmului).

JEAN (O ia la picior i gr be te s treac pe punte, dincolo). * BABA: Nenorocitul! Se poate spune c a i tr it pe-un t ciune i el se comporte în halul sta...

MO UL: Homo homini lupus, ziceau str mo ii no tri latini prin gura poetului Plaut cu peste dou mii de ani în urm sau cum zic românii se m nânc între ei ca câinii. Niciunul din irul de tovi care mi-au tulburat via a n-a fost atât de r u ca tovul Limbric.

BABA: Nu te-ai temul, Mo ule, c te-or da afar din slujb ?

MO UL. Nu. Puteau s -mi ia carnetul ro u de partid i s m exclud , cum au i încercat, dac î i mai aduci aminte, dar de slujba mea nu se puteau atinge. tii de ce? Eram prea bun i nu erau atât de nesocoti i se ia de un om care î i f cea meseria la cel mai înalt nivel. Singura încercare de a m sanc iona pe linie profesional a venit de la cei de la inspectorat, dar s-au f cut de ru ine.

BABA: Nici când i-ai dat palma fetei tovului mare de la regiune nu iau trecut fiori reci pe ira spin rii?

MO UL: Nu, B bu o. Din clipa aceea fata a trecut în deta amentul meu i nu s-a mai desp it de noi pân la sfâr itul taberei. La desire, a plâns în hohote. Efectul pe care l-a avut palma dat fetei lam aflat peste dou zeci i ceva de ani...

va urma

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Irina Lucia MIHALCA

Calea spre tine Se poate încheia ceva vreodat ?

Nici când renun i nu are cum pentru c altul se-nal i cade la fel, uitând cine e ti.

- Nec plus ultra Cât iubire purt m în noi!

Cu ea am scris pe cer, pe ape, pe stânci, pe trepte, în slove, în trupuri i-n inimi.

Acum i aici suntem doar noi i cerul albastru!

Vocea ta a r mas ascuns undeva în cele mai adânci cute ale sufletului meu.

Zborul t u pe buzele mele!

Sim i s rutul meu cum se plimb peste tot trupul, îl cuprind, m-ame te i m smulge, ezându-m -n tine pentru totdeauna?

prin noi curge zborul vie ii acolo unde lumea s-a aprins.

Cale de lumin ...

Cale de lumin vezi în întuneric în timp ce imaginea mea plute te prin sim urile tale trezind prim vara din izvorul iubirii. i ast zi, i mâine, ca-ntodeauna, un milion de îngeri ne vegheaz ...

Ciudat clepsidr Fr mân i cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumin reflect scântei deformate de t ul sticlei, cercuri noi se deschid.

streaz un singur adev r: prin mine-ai g sit calea spre tine!

Acolo, o stea î i spunea: fiecare clip trebuie tr it cu intensitatea ei.

O alt voce î i optea: se na te un schimb delicat, limpede, ce-adie peste tot trupul cu fiecare atingere de matase, cu fiecare vibra ie, respira ie i fream t, cu fiecare rev rsare de har, a vom fi mereu: mai fascina i de tot ce suntem, contopi i cu absolutul.

Ciudat clepsidr !

Incertitudinea ta, un bulg re ce zace-n stare latent , la o u oar adiere, privire sau oapt a min ii se va rostogoli în abisul mla tinilor din meadrele Styxului, un t lug ce va târî prin focul patimii, în cea i umbre, amintiri calde, lumin i zâmbet, spre a uit rii lui Lethe...

Ne-am cunoscut în acea atingere a infinitului, ne c utam de atâtea vie i,

Suntem c tori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Ion P~TRA{CU

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Popasuri

di plomatic

59

e

Repere cultural-istorice ale raporturilor româno-siriene Am petrecut, cu mult folos, profesional i personal, trei ani în de Constantin Brâncoveanu a fost dus de Dabbas i instalat la Siria, în func ia de adjunct al ambasadorului. Eram fericit c m aflam Alep, unde au fost imprimate, imediat, primele 11 titluri de c i pe un t râm care, din vremuri imemoriale, a f cut parte din salba de cre tine, cu caractere arabe. Printre ele, era i Psaltirea de la Alep lumini a Mediteranei, adic a unora dintre cele mai mari civiliza ii ale (1706), care reproducea stema domnitorului muntean, ca semn al omenirii. recuno tin ei fa de acesta. Tipografia a avut un rol determinant în Am avut, astfel, privilegiul de a-mi hr ni mintea i sufletul cu rena terea culturii siriene i arabe. Lui Atanasie Dabbas îi dator m rturii materiale i documentare nu numai despre una dintre perlele noi, românii, i prima traducere în limba arab a operei de moral acelei salbe, dar i cu privire la contactele mai vechi sau mai noi filosofic a lui Dimitrie Cantemir Divanul sau gâlceava în eleptului dintre tr itorii din Carpa i i cei de pe malul drept al Eufratului. Nu cu lumea. Manuscrisul acestei traduceri a fost descoperit, în 1970, era vorba doar de Apolodor din Damasc, cel care a construit podul în biblioteca unei m stiri din Liban, de academicianul Virgil Cândea, de peste Dun re, repetând isprava i la Eufrat. Nu erau numai figurile istoric i orientalist (1927-2008), cunoscut drept slujitor al tiin ei de daci, p strate pe monumente din Siria sau de numele unor localit i i credin ei. dobrogene, g site pe fragmente de scuturi, excavate pe teritoriul Oricine viziteaz Alepul în elege de ce acest ora nu putea lipsi sirian. Sunt mult mai multe alte elemente, care întregesc o imagine din centrul culturii i civiliza iei siriene. Ca i Damascul, se mândre te frumoas a contactelor româno-siriene, de-a lungul veacurilor. i el cu faptul c este locuit, f întrerupere, de peste 4.000 de ani.

Poposind de mai multe ori în ora ul Alep, m gândeam la ne- Apoi, prin gra ie Divin , Alepul este a ezat în una dintre cele mai gustorii acestei urbe, intermediari ai unor schimburi str vechi, care noase regiuni ale Siriei, la încruci area axelor est-vest ale biblicului ceau ca lemnul, mierea, ceara i cerealele noastre s ajung în Ori- Corn al Fertilit ii. De aceea, poate, un poet sirian compara Alepul entul Apropiat, în schimbul es turilor, mirodeniilor, citricelor, al - cu o piatr nestemat , un giuvaer de pre , a ezat într-o cutiu de murilor i armelor. Istoria ne mai spune c , tot la Alep, a fost exilat de catifea verde. turci domnitorul Petru Vod cel Tân r, împreun cu mama sa, doamna Un capitol special în raporturile româno-siriene este reprezentat Chiajna. De aici era i arhidiaconul Paul care, în secolul al XVII-lea, de cele dou c torii în Moldova i ara Româneasc , din secolul al l-a înso it pe tat l s u, Patriarhul Macarie al Antiohiei, în cele dou XVII-lea, ale patriarhului Macarie al Antiohiei, înso it de fiul s u torii ale sale în rile Române.

Paul, arhidiacon de Alep. Jurnalul de c torie, în limba arab , întocmit La Alep a ajuns i primul tipar în limba arab , d ruit de domnul de Paul de Alep, cunoscut sub numele de toriile lui Macarie, muntean Constantin Brâncoveanu. Pentru un timp, la curtea domni- Patriarhul Antiohiei, s-a dovedit, peste timp, o pre ioas surs torului a poposit fostul istoric cu privire la mitropolit de Alep, realit ile politice, soAtanasie Dabbas, ca ciale i, mai ales, religireprezentant al cre tioase, precum i despre nilor din Siria i Liban. personalit i, tradi ii i La noi, a deprins el memonumente de mare te ugul de tipograf, interes pentru istoria avându-l ca dasc l pe româneasc i sud-est Antim Ivireanu, c rtueuropean . Patriarhurar, artist, gravor, care lui Macarie îi dator m ulterior a devenit mitraducerea în limba aratropolit al rii Româa Cronicii Valahiei ne ti. Împreun , ei au sau Letopise ul rii scos edi iile bilingve Române ti, de la 1292 (greac i arab ) ale la 1664. Tot el a realiLiturghierului i Ceazat versiunea în arab slovului, la tipografia a multor lucr ri, include limba arab , exissiv Via a Sfintei Paratent la noi din 1700. scheva.

Palmira Tipografia donat

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Ibrahim ABEDINI (Macedonia)

Cetate t cut Soart dezbr cat Sub cer deschis, Acoperit cu pânza Prafului timpului În ridurile frun ii Mamei trâne Hart veche desenat .

Ziduri pr bu ite, uitate, ipete de câini în întunericul nop ii Sub ghearele moscului Prins în robie, Sufletul îl ine viu.

Cu ap de ploaie. În urmele vechi ale cailor Se aude nechezatul subp mântean.

Traducere de Baki Ymeri

În Jurnalul lui Paul de Alep g sim o însemnare pre ioas , poate printre primele, despre Catedrala Patriarhal din Bucure ti. El nota: ... apoi am f cut în ea slujb de sfin enia apei i Prea Sfin ia Sa, Patriarhul Macarie, a stropit-o potrivit pravilei, c ci pân acum nu fusese înc terminat i, prin urmare, nu era târnosit . Despre stirea de la Curtea de Arge , Jurnalul consemneaz aprecierea aceasta „este una din minunile lumii”. Aici, se cuvine s intercalez o coinciden istoric sau arc peste timp, nu tiu cum s -i spun. Este vorba de opera monumental a ctitorului acestei m stiri, intitulat Înv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Theodosie, care are un corespondent oriental. Cel pu in a a mi se pare mie. Povestea spune cam a a: Prin secolul al V-lea d.Hr., un în elept cu numele de Ahtiar se retr sese la un schit de lâng Alep. El a l sat „înv turile” sale c tre nepotul dup frate, redactate în limba aramaic sau siriaca veche. Textul respectiv se reg se te ast zi, aproape identic, în Povestea lui Luqman i înv turile sale c tre fiul s u. De precizat c , în limbile semite, Luqman sau Loqman înseamn în elepciune. În leg tur cu raporturile româno-siriene ar trebui pomenit i decizia domnitorului moldovean, Constantin Mavrocordat, de a introduce studiul limbii arabe la Academia Domneasc din Ia i (1742).

Dup ce a devenit domn al Valahiei, tot el a dispus rezidirea Bisericii Sfântul Spiridon din Bucure ti, care trimitea danii substan iale pentru Patriarhia din Antiohia. De fapt, c toriile patriarhului Macarie în rile Române, în drumul s u spre Ucraina i Rusia, urm reau strângerea de ajutoare pentru Patriarhia pe care o p storea. Desigur, aceasta nu tirbe te cu nimic valoarea excep ional a însemn rilor din Jurnalul lui Paul de Alep.

Ca peregrin al Orientului, am pornit i pe urma icoanei f toare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, pictat cu peste 400 de ani în urm , pe lemn de santal, pe care patriarhul Justinian a primit-o, în 1958, de la episcopul sirian Samaha. Ca urmare a unui vis al patriarhului nostru, icoana a ajuns la M stirea Ghighiu de lâng Ploie ti. La Ghighiu, mi-am amintit c gestul lui Samaha avea un precedent. Prin anul 1587, patriarhul Ioachim al Antiohiei a d ruit o minunat icoan episcopului de R i, Gheorghe Movil , icoan ce se p streaz ast zi la M stirea Sucevi a. Revin la Macarie, pentru a aminti c el a donat, pe vecie, Bisericii Trei Ierarhi din Ia i, moa te ale Sfântului Vasile cel Mare, respectiv maxilarul superior.

Contactele religioase româno-siriene, descrierile am nun ite din Jurnalul lui Paul de Alep sunt înc o dovad c m stirile, bisericile, schiturile i alte l ca uri de cult de in o pondere decisiv în conturarea identit ii noastre na ionale.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Mun i înal i divini Dezbr ca i de vocea cântecului alb, Ar i ca dorul mamelor Pentru copiii Pe care focul i-a r pit.

Loc al vulturilor viteji Plin de cuiburi ruinate.

Vântul cald al m rii i terge lacrimile frumoase Vântul u or al mun ilor i piapt p rul burlac.

Drag Janin , cu p r c runt!

Umbra grea a spadei lui Ali Arde în focul subp mântean.

Mun ii v d cu un ochi În hârtia sub ire Câmpul frumos al Konicei Care îmi st cu capul plecat Ca fiul mamei vitrege Precum rochie rupt .

Jan Matejko -

lia de la Vienna

Mun i cu urechi surde iruri de mun i... Çamëria inim topit teapt s intre în dans.

Pân în libertate Lung drumul durerii Pentru poporul meu Soarta a întristat i copiii nen scu i în uterul mamei, În timp ce caravana violat cârm , c lca peste cadavre de oameni.

Numai prima stea a dimine ii lea luminat drumul C tre vest. În ciuda robiei ei au ales libertatea, pacea, în elegerea.

Parte a poporului meu, continu s cânte sub ritmul libert ii în acest început de secol.

Te-am v zut Janin Am intrat ca doctorul înl untrul nilor Str zilor i bulevardelor lungi, cu capul plecat Am descoperit lacrimile curse peste lacul lini tit i am sp lat fa a cu durerea dimine ii. i-am sim it bucuria ascuns în buze, De la geam, în pia a lui Ali Pa a.

Sub lumina lunii palide am lcat pietrele Cu limba vocii i-am vorbit ie necunoscuto.

Cu ochii iubitei dragostea i-am comparat-o Când a ap rut soarele din mun i i a c zut peste lac.

Toat ziua am stat jos cu picioarele încruci ate.

Salutul l-am luat cu mine împreun cu lini tea.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Drag cititorule, Iat c suntem împreun de cinci ani pe acelea i frecven e ale trebuin elor spirituale; de o parte un colectiv de redac ie cu generoase deschideri, mereu preocupat de varietatea tematic a sumarului, de actualit ile i provoc rile lumii contemporane percepute în chip ra ional, reflexiv, exigent, iar de cealalt parte cititorii no tri, consecven i, selectivi, cu un rafinat sim al contemporaneit ii i mai ales al valorilor etice i estetice tot mai presante în spectacolul umanit ii mereu contradictoriu i precipitat, îns mereu cu luciditate ontic .

Un crez profesional, o misiune, un r spuns atent, animator, func ional-globalizant al comunic rii în miza ei rela ional . Loiali acestor op iuni jurnalistice, Drag Cititorule, credem c ne vom reg si mult vreme împreun în aceea i Constela ie Diamantin a consensualiz rii i esen ializ rii existen ei prin cultur .

Redac ia Ad augusta!

Ca persoan c reia nu-i este deloc str in activitatea redac ional (timp de mai bine de 20 de ani am salahorit ca redactor- ef la gazeta de format mic „Tân rul înv tor” de la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creang ” din Chi in u; sunt membru-fondator i membru-lucr tor în colegiul de redac ie al revistei „Limba Român ” de la Chi in u deja de un sfert de veac etc.), voi recunoa te c m cuprinde un dulce fior la apari ia oric rei noi publica ii literare: îi in pumnii strân i ca s -i fie primii pa i de bun augur; m interesez cine îi sunt na ii i cum o ajut s se ridice cop cel; cine e c pitanul care se afl la timona ei, cine e buc tarul- ef, cine sunt matelo ii, cât de unit este colectivul. Cam a a s-a întâmplat i cu revista jubiliar , pe care am r sfoit-o de-a fir a p r timp de vreo doi ani, înainte de a îndr zni s -i calc, sfielnic i tremur tor, coverta. M cucerise!

Astfel aflai c , în vara torid a lui 2010, anul în care guvernul Boc-2 venea, în plin criz economic devastatoare, cu un pachet de a a-zise m suri de austeritate, printre care cele mai ocante erau reducerea cu 15% a pensiilor i ajutoarelor sociale i cu 25% a salariilor lucr torilor din companiile de stat, eliminarea celui de-al 13-lea salariu, un grup de intelectuali temerari din B nie, parc sfidând uneltirile diriguitorilor cu ochelari de cal, î i propunea, de bun voie i nesilit de nimeni, cum s-ar spune, cu sacrificarea timpului i intereselor personale, lansarea unei reviste on-line de cultur universal . Cei care aveau s devin ctitorii noii publica ii erau Al. Florin ene, pre edintele Ligii Scriitorilor Români (LSR), N. N. Negulescu,

61

Anul III, nr. 5(21)/2012

vicepre edinte al Filialei Oltenia a LSR, scriitorii Doina Dr gu i Janet Nic . S-ar putea ca denumirea s fi fost sugerat de dna Doina Dr gu , profesoar de matematic i poet-cititor în stele: precum stelele de pe cer se unesc în 88 de constela ii, tot a a i literaturile ( i culturile) lumii constituie un num r care tinde spre infinit de constela ii... diamantine. Dorin a de a- i vedea ideea turnat în metalul imortalizator al galaxiei Gutenberg se vede c era atât de nest vilit , încât, dup o repartizare fugitiv a func iilor (N.N. Negulescu - director executiv; D. Dr gu - redactor- ef; J. Nic - secretar general de redac ie) i încropirea în graba mare a unui grup cât mai impun tor de membri de onoare i a altuia, similar, de redactori asocia i, cu o mân de colaboratori de asemenea pe baz de voluntariat, f redactori literari propriu-zi i i f un redactor artistic (de care era stringent nevoie, dup cum s-a constatat deja de la început), f un program-reper i int precis , s-a purces la elaborarea primului num r al revistei cu titlu sclipitor i incitant la pizm (dup cum, la fel, s-a adeverit ceva mai târziu) „Constela ii diamantine”. Numirea în fruntea temerarei aventuri a unei reprezentante a sexului simpatic avea la baz , probabil, temeiul c o femeie are, în plus fa de b rbat, o r bdare fenomenal , o fin intuire a st rilor de spirit t inuite, o capacitate de organizare i de solu ionare a problemelor rezolvare de invidiat.

Primul num r, de prob , cu numai 36 de pagini, a ap rut în septembrie, având, ca autori, câteva nume de personalit i notorii din ar i din diaspor . Cel de-al doilea, rotunjit la 40 de pagini, nu întârzie s apar în octombrie. Începând cu luna noiembrie, revista s-a ridicat la 60 de pagini ca volum, cifr devenit stabil pe parcursul celor cca 60 de numere ulterioare; prin vocea celor doi efi, dl director executiv i d-na redactoref, i-a formulat dac nu programul-tip pentru o asemenea întreprindere temerar , cel pu in cerin ele fa de calitatea materialelor ce urmau a fi publicate, un fel de „cenzur ” a calit ii; a fost numit un redactor artistic: pictorul Florin ce anu (a c rui prezen extrem de benefic se resimte pân ast zi în inuta grafic a revistei). De la un redactor artistic s-a ajuns, începând cu cel de-al 57-lea num r, la 4.

Dar ce redactori! Ce colectiv de lucru! (Las’ c nici cel onorific nu e de neglijat, dimpotriv ). Gra ie calit ilor manageriale înn scute, harului poetic divin i dragostei ne rmurite fa de tot ce e în tor i sublim, pe care le posed d-na redactoref; gra ie spiritului organizatoric, sim ului artistic i umoristic elevat, capacit ii de a alege grâul de neghin i de a pune în solul revistei numai s mân de calitate, ale secretarului general de redac ie; datorit meticulozit ii cu care dnii redactori literari

62

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tiu a studia materialele venite pe adresa redac iei, p strând litera i spiritul gândirii creatoare a autorilor, dar punându-le de acord cu rigorile gramaticii, ortografiei, punctua iei i stilisticii limbii române; mul umit , în sfâr it, cuno tin elor profesionale vaste i gustului artistic elevat al redactorului artistic, dar i, negre it, ca urmare a talentului, competen ei, inutei intelectuale i umane atât ale redactorilor onorifici, cât i ale colaboratorilor s i, revista „Constela ii diamantine” a reu it, pe parcursul a cinci ani de apari ie periodic neîntrerupt , la fiecare dat de 15 a lunii, exact ca metronomul, s devin o busol sigur pentru cititorul pornit s navigheze prin oceanul de aisberguri ale literaturii i culturii universale, în genere. C ci revista, a a cum bine se men ioneaz în avantitlu, nu este numai una de literatur i cultur na ional româneasc (de i aceasta, ca reprezentare i exegez , prevaleaz ), ci i, în mare (prin rile prezente, prin numele de autori, prin traduceri, comentarii critice i analize), una de cultur i literatur (în primul rând literatur ) interna ional , universal .

Ca s vede i, o revist sortit s fie de la na tere, prin for a lucrurilor, prin locul în care apare, prin num rul de autori locali reprezenta i, una zonal , provincial , „periferic ” („olteneasc ”), ajunge s -i uneasc în paginile ei pe scriitorii, filozofii, politologii, esteticienii, teologii etc. români nu numai din Oltenia, ci i din toate provinciile actuale ale României (inclusiv de la centru), din teritoriile române ti ocupate sau învecinate în care tr iesc i creeaz români, din diaspora româneasc , la care se al tur oameni de crea ie de diverse limbi i na ionalit i din diferite ri ale lumii! M bucur s fac cuno tin pe paji tea literelor române ca buni gospodari cu necunoscu ii în persoan , dar profund admira i de mine prieteni olteni (sunt con tient c orice enumerare te expune riscului de a omite nume importante, dar mi-l asum, pentru c numai prin talentul, efortul i d ruirea lor total se men ine revista) Al. Florin ene, Doina Dr gu , Ovidiu Ghidirmic, Gheorghe P un, Petre Gigea-Gorun, Nicolae Drago , Ion Pachia-Tatomirescu, Marian Barbu, Dumitru Velea, Nicolae B la a, Janet Nic , Mircea Bârsil , Paul Aretzu, Dan Lupescu, Beatrice-Silvia Sorescu, Tudor Nedelcea, Marinela Preoteasa .a., dar i cu înfip ii temeinic în solul crea iei i al investiga iilor, sintezelor i comentariilor de ordin filologic, filozofic, politic, spiritual mânuitori de condei din celelalte regiuni ale rii: George Popa, Iulian Chivu, Lucian Gruia, Gheorghe P un, Adrian Botez, Aurel Sasu, Eugen Evu, Constantin Miu, Mihai Batog-Bujeni , Alexandru C. erban, Gheorghe Neagu, Livia Ciuperc , Ion Ro ioru, Gheorghe A. Stroia, Emil Bucure teanu, Constantin Miu, Tudorel Urian, Mihai tirbu, Constantin E. Ungureanu, Isabela Vasiliu-Scraba, Cezarina Adamescu, Mariana Vicky Vârtosu, Mihai Merticaru,

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Aurel Buricea, Valentina Becart, George Petrovai, Monica Grosu, Stelian Gombo , Marin Ifrim, Sergiu G bureac etc., inclusiv din centru: Iordan Datcu, regretatul Traian Co ovei, Gheorghe Istrate, Theodor R pan, erban Codrin, Boris Marian Mehr, Elena Armenescu, Paula Romanescu, Ioana Stuparu, Petru Solonaru, Aureliu Goci, Florica Ceapoiu, Geo lug ru, Marius Chelaru, precum i cu scriitorii români de renume de pe mapamond: George Filip, Dumitru Ichim, Corneliu Florea, Ionu Caragea, Ligia Diaconescu, Leonard Ionu Voicu, Miruna Ocn rescu, Elena Buic din Canada, Virgil Ciuc , Theodor Damian, Norman Manea, Nicholas Dima, Florentin Smarandache, Cristian Petru B lan, Dumitru Buhai, Napoleon S vescu din SUA, Mariana Zavati Gardner din Marea Britanie, Viorel Roman din Germania, Lucre ia Brezintu din Israel, Ben Todic , George Roca din Australia, Ion Mititelu din Irlanda, Diana Iacob Sp taru din Austria, Georgeta Resteman din Cipru .a. M ve i crede c am o tres rire de suflet când m întâlnesc, în paginile revistei, cu spiritul atât de devreme disp ru ilor mei confra i basarabeni Grigore Vieru i Emil Loteanu, cu ades citatul Mihai Cimpoi, cu mai tinerii mei prieteni de crez poetic Efim Tarlapan, Traian Vasilc u, Ecaterina Negar , Gheorghe Bâlici, Ion Cuzuioc, Alexandru Vaculovschi, Nina Gon a, Nina Negru, cu aromânul Dinu Cuvata din Macedonia, cu ve nic tân rul poet român din Banatul sârbesc Nicu Ciobanu? Uite a a, la c ldura inimii preafrumoasei reviste din B nie ne-am adunat, cum i-ar fi pl cut s spun nemuritorului nostru „nea Grig” (Vieru), tot neamul de scriitori români de pe glob gr joar ca într-o icoan ! Acum cred c ve i în elege rostul „pomelnicului” meu de mai sus. Mai aflu cu emo ie c prietenii no tri Luca Cipolla din Italia i albanezul Baki Ymeri din Bucure ti scriu poezie nu numai în limba matern , ci aproape la fel de liber i în limba român . Din ce în ce mai mul i scriitori români apar tradu i în paginile revistei în limbi de circula ie interna ional . La fel, se traduce sistematic în român din literatura contemporan a lumii. (Ca muritori ce suntem, îi traducem mai ales pe muritori.

Cred c , la traduceri, ar trebui s ne aducem aminte mai des i de zei i titani). Luând în considerare numeroasele studii i exegeze privind crea iile unor mari scriitori i oameni de cultur din literatura universal , traducerile curente din scriitori de limb englez , francez , german , italian , spaniol , rus , polon , albanez (din ultimele dou limbi, gra ie traducerilor prolifice efectuate de bunii cunosc tori ai limbilor respective Alexandru C. erban de la Ia i i Baki Ymeri de la Bucure ti) etc., reproducerile din crea iile marilor pictori ai culturii universale (de la pictura egiptean , etrusc , persan , roman ,

Anul VI, nr. 7(60)/20158

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

trecând prin frescele marilor figuri ale rena terii europene i pân la curentele moderne: Rafael, Michelangelo, Tiziano, Caravaggio, El Greco, Rubens, Rembrandt, Goya, van Gogh, Gauguin, Renoir, Monet, Degas etc.) i marginaliile la biografiile i opera lor, f cute cu profesionalism de c tre cunosc tori i admiratori (Florin M ce anu, Doina Dr gu ), ne convingem revista se achit cu con tiinciozitate i demn de sarcina de a ne familiariza cu cultura i civiliza ia universal . (Ar fi locul regret m c pictura i grafica autohton sunt reprezentate deocamdat numai prin inegalabilul Nicolae Grigorescu i prin aspiran ii la un loc mai modest în panteonul culturii na ionale Florin M ce anu i Cristina Oprea, dar ne consol m cu gândul pân la urm toarea, cea de-a 50-a aniversare a revistei, lucrurile se vor a eza la locul lor).

Revista manifest o deosebit grij pentru educarea i propagarea tinerelor speran e române ti. Extrem de tandri i dulci apar bobocii de ast zi, crizantemele de aur de mâine ale literaturii române (a se vedea, în aceast ordine de idei, cele dou „g selni e” ale revistei: precocele talent Ana-Maria Gibu din Boto ani, debutant în poezie cu volumul „Gr dina mea” la 10 ani (!) i „pianist ” cântând la cei 15 ani ori ai s i la dou mâini într-un volum de poezie comun, f a se indica explicit „paternitatea” cut rui sau cut rui poem, cu poetul român „total” din Canada George Filip, pe de o parte, i „rivala” ei de 9 ani, reporteri a Roberta Berceanu din clasa a treia de la Liceul „ tefan Velovan” din Craiova, care îi ia cu toat seriozitatea de jurnalist un interviu în toat legea poetului în carne i oase Janet Nic , pe de alt parte). În numele confra ilor mei basarabeni, le aduc sincere mul umiri d-nei redactor- ef Doina Dr gu , colectivului de redac ie, care, în potopul de materiale sosite la revist i în noianul de probleme zilnice cu care se confrunt , întotdeauna a tiut s ne acorde i nou , românilor de la m rgioar (de fapt, din „ ara mea de dincolo de ar ”!), ori de câte ori am tut cu sfial la poarta cet ii din B nia constela iilor diamantine, o primire deosebit de cald i un spa iu extrem de generos. Îi felicit c lduros pe to i, inclusiv pe numero ii autori ai revistei, cu acest mic popas, urându-le din suflet for , energie i vigoare ca s ajung pe piscul Parnasului ori al Everestului literar spre care râvnesc. Am vrea s sper m, iubi i confra i redactori, c , în pofida dificult ilor de tot felul cu care v confrunta i, dificult i cauzate fie de criza economica interminabil , fie de avatarurile luptelor politice la fel de f de sfâr it, dar, mai ales, de invidia, zeflemelele, icanele pe care vi le provoac unii confra i de la centru îngrozi i de for a de iradiere de cultur i spiritualitate care ast zi converge din ce în ce mai vertiginos dinspre zonele culturale

63

„periferice” spre centru, colectivul redac iei nepieritoarelor Dvs. constela ii diamantine va ti s men in în continuare cu aceea i demnitate tacheta la care s-a ridicat întru realizarea misiunii nobile de a le educa cititorilor în torul sentiment de dragoste fa de frumos i sublim, pentru a-i face cât mai buni la suflet i cât mai descre i la frunte.

Per angusta ad augusta!

Nicolae M tca PREA-BUNA TÂRNOSIRE Cu sfin enie de mam târnosit , acum doar cinci ani, din ra iunea integralelor i a degetelor computerizate al Doamnei Doina Dr gu , revista „CONSTELA II DIAMANTINE” planeaz spre eternitate. Luceferii, cometele i chiar stelele toare ale productului nostru suntem noi, cei care o scriem, i sunte i i Dvs., cei care ne citi i. De cinci ani aniversari pulsez i eu pe stratul energetic al atomului meu geoFIL. Privind cu telescoapele din pre-lungirea ochilor mei gânditori constat c noi, semnatarii, nu competiz m cu nimeni. Noi ne întrecem mereu cu noi în ine. Vai... ce frumos mai visez eu în pre-nop ile na terii puiului min ilor noastre! Bun diminea a!... ne salut spre cincisprezece al fiec rei luni frumoasa Constela ie în care îmi scald sufletul. La doar apte’ apte de ani lungi-scur i ai mei a dori ca muzele Diamantine s -mi treac zilnic pe sub fereastr , mie prigonitului din ar care sunt. Nu las s m podideasc lacrimile. A a c închei cu o afirma ie obiectiv , pertinent i de luare aminte. Revista „Constela ii diamantine” este o metafor a literaturii române.

Travaliul ei scris cu tu computerizat r mâne în timp ca un letopise modern. Revista noastr este un buchet de ra iuni limpezi i benefice prin gr dina atât de înspinat a vremurilor pe care noi le respir m. i nu preget a zice: s ne tr iasc Doamna Doina Dr gu , maica legitim a pruncului blestemailor de muze - str nepoata Fra ilor Buze ti - olteanca sfânt , cea care a târnosit la Craiova minunata revist „CONSTELA II DIAMANTINE” George Filip August 2015, la Montreal Revista Constela ii Diamantine a reu it, în cei cinci ani de existen , s i p streze intact crezul, acela de a face literatur de foarte bun calitate, de a promova nume valoroase ale literaturii române contemporane, dar i de a omagia personalit i române ti ale tuturor timpurilor. Reputa ia sa „Diamantin ” a fost dobândit cu trud i eforturi demne de toat admira ia.

64

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cei care au reu it s dea revistei Constela ii Diamantine un contur i apoi un chip, de fiecare dat - Doina Dr gu , Janet Nic , precum i onorabilul colectiv redac ional - au c uzit revista spre a consemna noi i noi pagini dintr-o istorie literar a prezentului. Între filele prestigioasei reviste craiovene i-au dat întâlnire, la fiecare num r, poe i, prozatori, exege i, critici i istorici literari, arti ti plastici de renume, conferind întregului editorial unitate, distinc ie i constan . Nu încape motiv de îndoial c revista craiovean î i merit locul în panteonul revuistic literar contemporan, iar numele s u „Constela ii Diamantine” este pe deplin justificat. Cu ocazia împlinirii a cinci ani de continu existen , ur m revistei Constela ii Diamantine, un sincer i c lduros LA MUL I ANI! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte i tiin e Prin anul 2011, „frunz rind” net-ul, marcat de spusele unui „calculatorist” care m îndemna la pruden , am observat dou cuvinte care mi-au sugerat posibila prezen a unui virus sau a unui spam. Doar c , privind mai atent, am remarcat o admirabil asociere a dou frumoase cuvinte române ti: „constela ii” i „diamantine”. Poate fermec toarea denumire a revistei, despre care înc nu tiam nimic, m-a determinat s descarc fi ierul. Surpriz : am descoperit una dintre cele mai frumoase publica ii pe care le v zusem pân atunci. Cromatica i grafica revistei m-au surprins pl cut iar numele celor care publicau îmi erau - în mare parte - cunoscute. Mi-am dorit s aflu i eu printre cei care semnau articole în paginile ei.

Acum, la ceas aniversar, doresc doamnei redactor ef Doina Dr gu i tuturor celor care trudesc pentru Constela iile diamantine via îndelungat i la fel de frumoas ca i revista.

Remarc faptul c în „Constela ii diamantine” g sim i „diamantele” lefuite ale artelor plastice universale.

La mul i ani!

Mihai tirbu redactor ef Moldova Literar Au i trecut cinci ani? i când te gânde ti c în atât de pu ini ani, „Constela ii diamantine” a ajuns la deplina sa maturitate artistic i identitar , spre bucuria celor care o citesc i slujesc i spre neputincioasa nemul umire a acelora care o hulesc. Dar, vorba ceea, câinii latr , caravana merge înainte...

La Mul i Ani, „Constela ii diamantine”!

Cu mult respect, doamn Doina Dr gu , pentru ce a i f cut în ace ti ani.

George Petrovai

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Stimat Doamn Redactor ef Doina Dr gu , Doresc s v adresez un sincer i c lduros „La Mul i i Ferici i Ani!”...

Sincere felicit ri pentru întreaga/toat activitatea i mult succes, în continuare!...

Doamne ajut !

Cu aleas pre uire i deosebit considera ie, Stelian Gombo .

La ceas aniversar: Revista cultural online „Constela ii Diamantine”, ajuns la vârsta de cinci ani de apari ie i activitate neîntrerupt i neîncetat în demersul a ez rii culturii i spiritualit ii autentice în rostul firesc a multora dintre noi, cititorii ei, fideli i credincio i…

Stimat Doamn Director Doina Dr gu , in s m rturisesc faptul c întotdeauna, când am prilejul citesc ori s r sfoiesc o revist cultural , spiritual sau duhovniceasc m bucur nespus de mult, deoarece constat este mult folositoare multora dintre oamenii de cultur , preo ii i credincio ii no tri, care sunt cititorii ei!...

Acum, la ceas aniversar, cu prilejul ajungerii acestei prestigioase reviste la vârsta de cinci ani de activitate editorial i cultural - spiritual a publica iei, constat i observ cu mult bucurie i mul umire sufleteasc c rolul i rostul Revistei online „Constela ii Diamantine” este acela de a- i continua, pe mai departe, misiunea ei curat civic , educa ional , apologetic , profund spiritual i autentic cultural i româneasc .

Sunt convins c , în pofida tuturor greut ilor, a piedicilor i a ispitelor, truditorii acestei reviste nu se vor opri aici ci vor continua s i dezvolte activitatea lor pe toate planurile, pe acest t râm publicistic i mediatic, inclusiv prin dezvoltarea site-ului, prin cât mai multe întâlniri cu cititorii, inclusiv în mediul virtual, electronic i prin publicarea a cât mai multe c i, de folos cultural i spiritual pentru cititorii ei i nu numai!... Întotdeauna, cu fiecare num r, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosin în procesul transfigur rilor i transforrilor instructiv-educative, culturale i spirituale, atât de necesare omului contemporan, în goana i în agonia lui prin lume.

Nu v pot ascunde nest vilita mea bucurie pentru aceast colec ie de aproape aizeci de numere ale revistei online „Constela ii Diamantine”, care mi-au descoperit frumuse ea unui discurs intelectual, cultural i spiritual viu, simplu, dinamic, abordabil i accesibil, ce ne cheam i ne provoac la o ac iune i activitate responsabil în fa a propriei culturi, civiliza ii i

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

credin e, îndruma i i c uzi i fiind de o atitudine echilibrat , plin de discern mânt i dreapt socoteal . Marele istoric i savant Nicolae Iorga spunea, afirma undeva c omul r mâne în viitor doar cu ceea ce a putut da sau oferi altora. Gândindula acest aforism, am senza ia i impresia c Doamna Doina Dr gu a fost întotdeauna i permanent con tient de aceast voca ie a omului, de „d ruitor” pentru cei din jurul u i din neamul s u, cel str mo esc, cre tinesc i românesc.

Ast zi, din p cate, modelul i exemplul dumneaei sunt tot mai greu de cuprins i de asumat ori de însu it în arealul personalit ilor noastre, mult preten ioase i simandicoase. C nu este totul pierdut ne-o dovede te acest buchet, de acum însutit, al numerelor acestei prestigioase reviste pe care domnia sa ni-l d ruie te tuturor, spre luare aminte, lucrare i împlinire.

Doresc s apreciez în mod deosebit seriozitatea, competen a, realismul, discern mântul, h rnicia i d rnicia membrilor i colaboratorilor care fac parte din acest veritabil colectiv redac ional, i s -i felicit pe to i pentru tot efortul depus în desf urarea activit ii lor, cu timp i f timp, rugându-m ca Bunul Dumnezeu s le fac parte, în continuare, de mult succes, de mult spor i de multe împliniri spirituale i duhovnice ti, iar revistei online „Constela ii Diamantine” care a ajuns acum la aceast cifr rotund în ac iunea i activitatea ei de rostuire a min ii i a sufletelor multora dintre noi, cititorii ei fideli, loiali i credincio i, precum i Directorului i Redactorului în persoana Doamnei Doina Dr gu , le doresc s aib parte de via cât mai lung , cu mult folos sufletesc i cu mul i cititori, s se bucure de realiz rile i împlinirile de pân acum, s le cultive i s le înmul easc i s le sporeasc , pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin duhovnicesc, apologetic - misionar i cultural - c rtur resc!...

Dumnezeu s v ajute, s v binecuvânteze i s v poarte, pururea, de grj !...

Un sincer i c lduros „La Mul i i Ferici i Ani!” Doamne ajut !

Bucure ti - august 2015 Cu aleas pre uire i deosebit considera ie, Dr. Stelian Gombo , Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României URARE Când spui Constela ii Diamantine spui poeta Doina Dr gu .

Constela ii Diamantine este revista unui singur om. Un om, un poet, un c rturar ales, o femeie care face cât o institu ie.

La mul i ani, Constela ii Diamantine, în momentul de fa poate revista de cultur cea mai reprezentativ a Olteniei!

Constantin Lupeanu

65

Anul III, nr. 5(21)/2012

În peisajul literaturii române scânteia i i str luci i precum diamantul. Fie ca i de acum încolo înc 50 de ani s r mâne i flac ra nestins i s bucura i inimile cititorilor internau i. Dac „viermele timpului roade în noi” eminescian s ne închin m împreun limbii române i s rostim: „R mâne i dar cu bine, sfinte firi vizionare,/ Ce f cea i valul s cânte, ce punea i steaua zboare”.

Cu admira ie i recuno tin pentru tot ceea ce face i, Florian COPCEA, scriitor, Drobeta Turnu Severin Diamantul binecuvânt rii Îmi amintesc de maica mea Cum sta-n genunchi i se ruga i ceru-n fa a-i cobora nu se roage singurea. i-n clipa când se ridica, Cerul la loc se în a, Iar lacrima pe fa a sa Ca diamantul str lucea, i de smerenii mâna-mi grea Binecuvântu-i culegea.

Traian Vasilc u URARE LA ANIVERSARE LA MUL I ANI! sunt încântat am fost DR GU tratat Am avut mari satisfac ii Publicând la CONSTELA II Revist de anvergur Pepinier de cultur doresc i-n viitor Tot succes r sun tor i ...decid cititorul De-a scris bine autorul!

Mihai Horga Mul i ani, Constela ii diamantine!

Mul i ani, frumo i i armonio i, „Constela ii diamantine”! roiasc -n juru- i numai prieteni fideli, împodobindu-te doar cu spice roditoare, str lucire diamantin întru cinstirea Limbii

66

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i a Poporului Român, întru pre uirea frumosului, a valorilor perene, a virtu ilor cre tine!

Prea bine se tie, o revist poate sau nu s fie/s devin o floare a smereniei prin verticalitate, prin respectarea unor principii de deontologie a comunic rii. În fond, smerenia este un Dar al lui Dumnezeu. S dorim a fi înzestra i cu aceast mantie a frumuse ii spirituale, aprofundând, deopotriv , înv tura ce-o degaj o str bun vorb româneasc , care gl suie te a a: „Celor mândri Dumnezeu le st în potriv , celor smeri i le d har”. Depinde de fiecare dintre noi ce c rare alegem. Când este vorba de un înscris, precum revista, responsabilitatea coordonatorului este capital . Lui îi revine greaua misie de a- i alege echipa, care, în cazul „Constela iilor diamantine”, se îmbog te de la num r la num r, cu noi i noi colaboratori. Selec ia e riguroas . i-a a e bine s fie.

Fiec rui membru din aceast echip , fiec rui colaborator, îi revine frumoasa misiune de a populariza revista. Dup modestele sale mijloace. O scurt prezentare, oriunde se poate... i-oricând: la un vernisaj, la un târg de carte, într-o coal , în parc, la muzeu, într-un c min de b trâni sau într-o cas de copii, în grupul de prieteni, în lini tea mun ilor sau în apropierea unui susur de izvor. Oriunde i oricând, s lumin m pe semenii no tri cu lectur înso it de acorduri muzicale. „Constela ii diamantine” este mereu însorit de texte frumoase, interesante, incitante. i, generalizând, ceea ce trebuie s ne c uzeasc în aceast frumoas familie a revistei „Constela ii diamantine” este armonia i smerenia lucrului bine f cut, cu mult calm i perseveren . De aceea, s nu ne l m intimida i de vânturile sor ii. Orice adiere este benefic . A a, ca s ne p str m echilibrul. S-avem treaz în noi înv tura pe care ne-o transmite, înc din Interbelic, un jurist-scriitor cre tin, I. Gr. Opri an, cel care scria, la 1930, în ale sale Spice de grâu duhovnicesc: „Uita i-v la iarb . To i o calc . Vitele o pasc. Omul o cose te. i ea cre te mereu! Trece i printr’ un lan de grâu.

Spicele pline î i apleac în jos capul. Cele seci stau an e. A derea pomii înc rca i cu fructe stau înclina i spre p mânt, plini de smerenie. Crengile goale stau dârze. ile umile sunt pline cu flori. Mun ii cei mai înal i sunt ple uvi, adic plini de goliciune: ploaia nu se opre te pe ei. Ciocârlia cânt în v zduh - dar cuibul i-l face pe mânt. Privighetoarea cânt nu în fa a oamenilor, - ci mai la dos, mai smerit decât orice cânt re ”.

Treaz fie-ne-n tot timpul acest îndemn. Niciodat un pom gola de fructe nu va fi lovit cu vreo piatr . El nu are ce da.

Decât numai pomul cel care are rod. S fim mereu roditori, calmi, perseveren i, severi cu noi în ine, smeri i întru totul. iatunci, „Constela iile” vor cunoa te pre uirea. i acum, - dar

Anul VI, nr. 8(60)/2015

i când, peste ani (frumos vis, nu?), revista va împodobi rafturile vreunei biblioteci i va tr i satisfac ia ca vreun cercet tor, din timpuri îndep rtate acestui prezent, dori-va o recenzie atotcuprinz toare i nep rtinitoare. Via lung i cu spor!

Livia Ciuperc Felicit ri pentru aniversare! În spatele acestor 5 ani, se ascunde o munc ne tiut de marea majoritate a celor care contribuie cu articole la revista Constela ii Diamantine ori sunt cititori interesa i de literatur . Ore i ore de eforturi, puterea de a rezista dificult ilor de parcurs i criticilor gratuite sunt necesare pentru a face fa i nu numai atât. Dar mai ales o abnega ie impresionant i o mân de fier într-o m nu de catifea. V doresc în continuare din ce în ce mai mult succes i v asigur de toat considera ia mea.

Leonard I. Voicu, Scriitor, Canada Ve nicia i str lucirea din constela ii craiovene Când am înfiin at, acum nou ani, Liga Scriitorilor Români, împreun cu zece scriitori clujeni, cu scopul democratiz rii mi rii scriitorice ti din ar , a a cum au f cut-o rile europene, ne-am propus, cu sprijinul scriitorilor s edit m mai multe reviste care s promoveze literatura român de pe mapamond.

La început de drum am avut ca deviz cuvintele lui Anatole France, care spunea: „Pentru a realiza lucruri mari trebuie i vis m, nu numai s facem; trebuie s i credem, nu numai s pl nuim.”

Nu a trecut mult timp, i s-au al turat ini iativei noastre sute de scriitori din ar i de pe mapamond. În acest context, acum cinci ani, scriitorii N.N. Negulescu, Doina Dr gu , Janet Nic , i al ii din zona Craiovei, au luat ini iativa s editeze revista CONSTELA II DIAMANTINE, în cadrul Filialei Dolj a Ligii Scriitorilor Români.

Revista a fost preluat , ulterior, de c tre un colectiv destoinic în frunte cu Doina Dr gu , care, cu acribie i profesionalism, a f cut ca publica ia, lun de lun , s promoveze adev rata literatur , devenind oglinda spiritualit ii române ti i nu numai.

La ceas aniversar doresc via lung revistei i spor în activitatea lor membrilor redac iei condus de neobosita scriitoare Doina Dr gu .

Al. Florin ene Pre edintele Na ional al Ligii Scriitorilor Români Membru corespondent al Academiei American Român de Art i tiin

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doinei Dr gu i lui Janet Nic la 60 de „Constela ii diamantine” Dup aizeci redactate Cer s scrie i dragi titani Cu aceea i probitate Înc vreo aizeci... (De ani!)

Nelu VASILE-NEVA Mesaj între oglinzi Într-o revist în care po i oglindi lumina gândului, în paginile printre care se strecoar adierea iubirii de art oricine se poate sim i atras c tre adâncul cerurilor. i astfel, noi cei l uda i de contacte interna ionale ne privim cu bucurie în oglinda deschis de voi acum cinci ani pentru a p trunde în sufletul unor constela ii infinite i eterne de adev r str lucitor precum diamantul. v binecuvânteze Supremul Diamant cu razele sale pline de împliniri, iar pe piedestalul cl dit cu abnega ie s v ridice statui nemuritoare pentru beneficiul celor avizi de lumin !

Elleny, Julieta & Liviu Pendefunda, Casa de Pres i Editur Contact interna ional Stimat Redac ie a Revistei „Constela ii diamantine”, Întru cinstirea revistei, la împlinirea celor cinci ani de activitate, v transmit un c lduros laudatio. Aprecierile pe care acum le primi i ascund, dincolo de ceea ce vede cititorul, mult trud , enorm exigen , uneori îndr zneal i chiar amarul unor nedrepte acuza ii. Dar zidirea nu se face f jertf . Truda aceasta e un câ tig în marea b lie cu timpul. Peste ani i ani, rezultatul muncii dumneavoastr va fi m rturia zilelor care au apus, va vorbi despre oameni i faptele lor înve nicindu-i.

Am urm rit cu interes i cu satisfac ie fiecare num r de la începuturile revistei. F cându- i mereu sim it prezen a, mi se p rea c revista aceasta are m car dublul anilor de existen . Acesta este meritul dumneavoastr pe care acum, la ceas aniversar, se cuvine s îl primi i cu prisosin ca slujitori ai artei cuvântului întru în area ideilor literare i pentru a tr i emo ii izvorâte din frumos.

Elena Buic -Buni Canada

67

român Dragi prieteni! Sunt scriitorul tefan Dumitrescu. Am fost impresionat de la început de frumuse ea, de bog ia i varietatea temelor, a articolelor care dau via cu fiecare num r acestei minunate reviste. M bucur c am putut s colaborez la aceast revist . Îmi doresc din toat inima s fiu un colaborator cât mai prezent în paginile revistei i sunt al turi cu tot sufletul de dumneavoastr , dragi creatori i colaboratori ai acestei publica ii. Merge i înainte cu curaj pe acest drum pentru realiza i un lucru minunat în cultura român . Iar faptul c i fost ataca i de un neica nimeni de la o revist a Uniunii Scriitorilor îmi înt re te i mai mult gândul c sunte i ( i suntem) invidia i tocmai pentru c sunte i valoro i. doresc din toat inima mari succese în viitor!

Cu toat dragostea i pre uirea, al dumneavoastr confrate tefan Dumitrescu ,,Constela ii Diamantine” în o mie opt sute dou zeci icinci de zile Dac ar fi s c ut m cuvintele potrivite în Dic ionarul Explicativ al limbii române cu siguran ne le vom g si acolo, ci în faptele colectivului redac ional al publica iei de atitudine i opinie cultural care a oferit o gam tot mai larg de informa ii cu caracter cultural tuturor cititorilor, iar grafica a fost de fiecare dat una pe m sur .

Revista i-a f cut loc în sufletele iubitorilor de frumos atât în ar cât i peste hotare; de la oameni pentru oameni, oamenii fiind cel mai de pre element al p mântului. Fire te c nu s-au atins de fiecare dat culmile creativ-literare în materialele propuse, dar miracolul s-a bazat întotdeauna pe îmbun irea permanent a calit ii scrisului celor care au colaborat i colaboreaz cu colectivul redac ional în fiecare pagin semnat „Constela ii Diamantine”.

Pentru revista „Constela ii Diamantine” o mie opt sute dou zeci icinci de zile a însemnat pasiune i perseveren , cinci ani de apari ie în constela iile culturale ale na iunii române ti, continuându- i drumul spre mai departe, tot mai departe... La mul i ani, redac ie! sunte i un colectiv de oameni minuna i prin ceea ce face i. tefan Radu Mu at O identitate respectabil

Felicit ri din toat inima revistei „Constela ii diamantine”, minunatului creator de reviste culturale, care este Doina Dr gu , întregului colectiv de redac ie care trude te i face ca aceast revist on-line s existe în cultura

zând sumarul revistei Constela ii Diamantine, nu la mult vreme dup lansarea ei pe pia a virtual , problematica

68

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i abord rile cu care aceasta s-a onorat înc de la început, densitatea materialelor publicistice, exigen ele interpret rilor i seriozitatea scriiturii, m-am bucurat s m num r printre colaboratorii ei i, cu mici intermiten e, am r mas i r mân printre ace tia mereu cu bucuria de la început. Revista, neîndoielnic, are viabilitate, are vlaga de a r mâne mereu o prezen respectabil ; doar cei care nu sunt siguri de propria identitate pot fi ov itori. În fond, fiecare semn tur se sus ine prin sine i prin ceea ce anun s devin . i lucrul acesta, ca oriunde, se întâmpl i în paginile Constela iilor cu prisosin . A vrea m socotesc printre aceia care nu a teapt ca o revist sau alta s le aduc prestigiu; a tept asta doar de la mine, de la ceea ce scriu i cum scriu. i am b gat de seam c asta face i revista, echilibrat i decent, cu sporit convingere de cinci ani. Îi doresc s o fac înc mul i ani de acum înainte.

Iulian Chivu Semn pentru Revista „Constela ii diamantine” Mai mult decât o revist de cultur , „Constela ii diamantine” se constituie, „ab initio”, a fi un proiect de o aplicat i nobil atitudine literar i cultural , o ini iere artistic într-un circular „restitutio” de note de lectur , de armonii lirice, de fragmente epice ori de crâmpeie de dispozi ii profunde, în matricea estetic a singularit ii creatoare. Ini iativ complex , de sorginte artistic i filon literar, revista coordonat de doamna Doina Dr gu reu te s marcheze o aplecare spre frumosul atât de fracturat al zilelor noastre, completând panoplia unei lucide i eterne reîntoarceri la identitatea i identit ile acelui „locus mundi”, transparent i lucid argumentat în arhitectura literar , în i prin cultur . Îi doresc doamnei Doina Dr gu i Revistei „Constela ii diamantine” o continu i profund revelare a artei i esteticului, a formei i fondului literar, acestea într-o sistematizare c lduroas , afectiv , obiectiv i statornic , într-un discurs aplicat i concret.

Dr. Petru Hamat La mul i ani, Constela ii diamantine!

Apari ia revistei în via a mea a fost ca o zi însorit de mai.

A venit pe nea teptate i m-a câ tigat definitiv. Mai mult, pe mine, puiul de ran oltean dintr-un c tun de pe Olte , Preote ti, a avut i darul de a m readuce acas . M-am trezit pe prispa casei p rinte ti. Am privit spre miaz zi i-am v zut Dobriceniul marelui pictor Sabin B la a, în casa c ruia am fost în copil ria mic ; am privit spre sc tat, în direc ia în care se afl satul

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Bulze ti al marelui Marin Sorescu (Sorescu - nume predestinat!). Doamne, cât am mai b tut Purceaua, joc popular pentru copii i tineri, pe valea Dobre ului, pe la fântâna lui Graure.

Parc l-am auzit pe Marin strigând din r sputeri: „Ai grij , ! c o ia purceaua pe Floaca-n sus i trece la olte ani i o taie!” Mi-am aruncat un ochi i spre nord, spre satul Boghea al celebrului Traian Diaconescu, cel care a dovedit c Mihai Eminescu i o serie de mari poe i români pot fi tradu i în latin i în greac , respectând metrica original ... i m-am v zut pe mine, prunc de ran, pornind, peste deal, la Craiova, descul , cu t lpile b torite i pline de m cini, dau examen la Colegiul Popular „Nicolae B lcescu”. Am intrat, am terminat liceul, dup care am luat drumul Ardealului i m-am stabilit definitiv aici, într-un sat binecuvântat de Dumnezeu de pe Some . Am dus, îns , cu mine tot ce mi-a fost drag. Drag pentru totdeauna mi-a r mas i Craiova!

Citind, cap-coad , cele câteva numere primite am cunoscut i constela ia de personalit i care îi dau via i-i asigur str lucirea. M-a i cucerit, dragilor, i v asigur de iubirea i pre uirea mea. La mul i tuturor!

Grigorie M. Croitoru, Aluni - S laj Culeg torii cuvintelor diamantifere La aniversarea a 5 ani de la apari ia Revistei „Constela ii Diamantine” De-a lungul anilor, când timpul îmi permitea, f ceam mici popasuri în Dealul Viilor la c su a p rinteasc i, în serile târzii de toamn , ascultam orchestrele greierilor din viile pârguite, apoi îmi îndreptam privirea spre bolta cerului pe care Demiurgul l-a pres rat cu mii i mii de constela ii, i-a dat m re ie i nemurire; m extaziam i-mi spuneam cu adânc venera ie: Doamne, cât e ti de frumos!

Acele imagini de vis, pe care le-am depozitat în sertarul sufletului meu, mi-au reap rut pe ecranul memoriei când mam întâlnit virtual cu distinsa doamn Doina Dr gu (oltencu de-a mea), scriitoare remarcabil cu un suflet nobil, iubitoare i promotoare a valorilor culturale în prestigioasa revist „Constela ii diamantine”.

Trebuie s afirm cu admira ie i înalt pre uire c rar mi-a fost dat s am prilejul s cunosc o poetes de-o a a sensibilitate, iubitoare de neam, glie, limb dulce româneasc , tradi ii i port, credin în bunul Dumnezeu, vizionar (ca orice matematician celebru) a fenomenelor sociale de actualitate (care se petrec într-o epoc de mari transform ri, a unei globaliz ri brutale când interesele financiare primeaz în raport cu drepturile

Anul VI, nr. 8(60)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

69

Anul III, nr. 5(21)/2012

omului i existen a popoarelor de sine st toare) pe care le face cunoscute cititorilor revistei „Constela ii Diamantine” (creat prin munc asidu i iubire ne rmurit ... acum cinci ani) i o iube te ca pe propriul copil, o îngrije te a a cum mia m rturisit: „...Revista e via a mea!”

Membrii minunatului colectiv de redac ie, în frunte cu scriitoarea Doina Dr gu , au devenit adev ra i culeg tori ai cuvintelor diamantifere, prilej deosebit pentru a-i felicita i s urez dragei reviste „Constela ii Diamantine” LA MUL I ANI! Am selectat din miile de versuri ale poetesei Doina Dr gu câteva revela ii filosofice, care o situeaz pe un remarcabil podium al cunoa terii existen ei noastre: „Cu cât mai mult ne adâncim în timp/ Ne împu in m în trup i amintiri,/ Înv tur cuprins în nimic -/ Întoars evolu ie identitatea/ Imit o lume cândva tr it ./ Ne sprijinim în dezolare i speran / Refugiu în etern amestec de ur / i iubire p mânt i cer/ Serii divergente cu limite la infinit -/ Însumând mereu destine fragmentate.”

Ce poate fi mai frumos când cititorii, confra ii de breasl i admiratorii aduc mul umiri truditorilor condeiului care, într-o perioad (nu prea lung ) de numai cinci ani, revista „Constela ii Diamantine” a devenit un prieten a teptat în casele lor, fiindc prin calitatea, grafica, prezentarea într-o form de excep ie a materialelor editate etc. face s fie iubit i apreciat la unison, iar mie îmi revine îndatorirea s le spun: s închin m un pahar de ampanie cu urarea S NE TR I DRAGI OLTENI! Marin Voican-Ghioroiu scriitor-compozitor

Uite c au trecut cinci ani de existen pentru una dintre publica iile de cultur universal editat sub egida Ligii Scriitorilor Români! O revist excelent , CONSTELA II DIAMANTINE, în care po i g si f râme de spiritualitate româneasc a ezate în articole de calitate al c ror rost este promovarea valorilor autentice care exprim identitatea neamului acesta carparo-danubiano-pontic, dând i caracterul de originalitate al publica iei. Am avut ocazia s aflu, din paginile ei, multe informa ii despre cultura româneasc actual , despre triste ile ori bucuriile românilor din diaspor , despre valori ale culturii universale.

Privind retrospectiv, am constatat c num r de num r revista „Constela ii Diamantine” î i cre te calitatea articolelor publicate, diversific temele abordate, contribuie din ce în ce mai mult la educarea cititorilor în spiritul dragului pentru cultur , într-o societate cu multe aplec ri înspre comercial i cât mai pu in cultur general .

Ca editor al revistei de cultur , „Pietrele Doamnei”, consider c prin apari ia sa, publica ia „Constela ii Diamantine” face un act de profund respect pentru to i cei care cred c singurul mod de a supravie ui cu rost în aceast lume este cultura.

Felicit colectivul redac ional, în special pe doamna Doina Dr gu , pentru truda i profesionalismul cu care editeaz fiecare num r al revistei pline de suflet i drag de cultur CONSTELA II DIAMANTINE! Prof. dr. George Baciu

O revist tot mai apreciat

Revista CONSTELA II DIAMANTINE împline te cinci ani de existen , marca i de un stil propriu i o gândire independent , care a avut de la primul num r un impact imediat prin cuvintele inspirate scrise de colaboratorii s i.

Revista promoveaz valorile reale, realizând astfel ca frumosul s -i vibreze în pagini. Este o revist de aspira ii, exprimând vocile scriiturii de azi.

Revista ofer o varietate de rubrici i reune te scriitori din toate genera iile, unii cunoscu i, al ii în decurs de afirmare, care se dezv luie în diverse genuri literare.

Cu o deschidere spre universul cultural contemporan, CONSTELA II DIAMANTINE se dezv luie ca o revist interesant , cu un mare num r de cititori online.

La aceast edi ie special , transmit din toat inima cele mai alese felicit ri i bune ur ri.

LA MUL I ANI. Mariana Zavati Gardner Anglia

În peisajul literar din ara noastr , atât de diversificat, cu siguran c revista CONSTELA II DIAMANTINE a reu it, în doar 5 ani, s ocupe un loc binemeritat. F a beneficia de vreo subven ie financiar , a a cum beneficiaz nu pu ine dintre revistele ce apar sub egida Uniunii Scriitorilor din România, dar având grupat în juru-i un colectiv de redac ie (condus cu har i d ruire de c tre neobosita Doina Dr gu ) format din scriitori talenta i i aprecia i, revista CONSTELA II DIAMANTINE g zduie te în paginile sale, num r de num r, crea ii literare ale c ror autori sunt de cele mai multe ori nume cu notorietate din rândurile scriitorilor români, atât din ar cât i din diaspora. bucur c m num r printre colaboratorii acestei minunate reviste literare, a teptat cu mult interes, lun de lun , i îi doresc din tot sufletul via lung !

Ioan VASIU scriitor i jurnalist

70

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cu ocazia împlinirii a cinci ani de la apari ie a revistei lunare „Constela ii diamantine”, revista Scurt Circuit Oltean, Liga Scriitorilor Filiala Olt i cenaclul„Dumitru Caracostea” ureaz „La mul i ani!” i realiz ri spectaculoase. „La mul i ani”, Colectivului redac ional i s p streze ritmicitatea apari iilor i în continuare.

Marinela Preoteasa redactor- ef Scurt Circuit Oltean i pre edinte L.S. Filiala Olt „Constela ii diamantine” - oaz spiritual Apari ia revistei craiovene - Constela ii diamantine - într-o lume supus mercantilismului este o adev rat oaz spiritual - izvor de ad pat aripile sufletului celor înseta i de frumos.

Anul VI, nr. 8(60)/2015

În cei cinci ani de la apari ie, revista, al c rei fondator este poeta Doina Dr gu , a strâns în paginile ei atât scriitori consacra i, din ar i din diaspora, cât i tineri condeieri, i unii i al ii, prin crea iile lor, slujind la ALATUL LIMBII I LITERATURII ROMÂNE. Chiar dac este numai în format electronic, revista „Constela ii diamantine” s-a impus de la bun început în aria revuistic de la noi, prin form i, mai cu seam , prin fond, plaja tematicii contribu iei colaboratorilor fiind diversificat : de la poezie, proz , teatru i eseu. inuta irepro abil a acestei publica ii de spiritualitate româneasc o recomand de la sine, al turi de alte publica ii de aceea i factur .

Doresc redac iei revistei craiovene „Constela ii diamantine”, ca i colaboratorilor s i numai împliniri pe t râmul culturii române ti!

Constantin Miu

Jan Matejko - Uniunea de la Lublin